ADINA COMSA
REZOLUTIE URBANA
I
DESEN
Orice imagine e o reprezentare a unui moment, în aceeași manieră în care orice punct din spațiu compune memoria unei temporalități și reflectarea unui spațiu. Momentul generează astfel infinite potențialități și configurează / reconfigurează coordonatele spațiale. Expediția citadină este momentul zero al proiectului Rezoluție urbană. Fascinată, în plimbările sale prin noile cartiere ale orașelor lumii, atât de arhitectura contemporană, de structurile, scheletele metalice ale zgârie-norilor care populează aceste spații, cât mai ales de reflexiile create prin oglindirile succesive ale suprafețelor vitrate ale acestora, Adina Comșa reconstruiește aici peisaje citadine. Desenele, în marker pe hârtie, asamblează o compoziție de o rafinată sensibilitate într-o serie de experimente cromatice care influențează însuși procesul percepției. Artista își asumă în aceeași măsură exercițiul monocromiei și al suprapunerilor complementarelor, imaginile obținute fiind atât intenționate cât și anticipate. O precizie a liniarității, pe de o parte, vibrațiile și accentele ce compun texturi variate și consonante, pe de altă parte, concretizate în exercițiul formei plastice reiterează, în mod sugestiv, momentul reflectării ambivalente. Lucrările expuse devin astfel un memento subiectiv al urbanului, o rezoluție personală instituită prin linie și culoare într-o formă unitară ce dezvăluie un dinamism paradoxal și o senzație de mișcare, de pasaj, printr-o serie succesivă de reprezentări ale proiecțiilor individuale asupra peisajului citadin. Anamaria Tomiuc
Începând cu toamna anului precedent, au existat câteva expoziții de grafică în Galeria Casa Matei, prezentând publicului atât lucrări de gravură cât și de desen. Acestora li se alătură și cea intitulată Rezoluție urbană, semnată Adina Comșa, a cărei deschidere a avut loc în 3 martie 2015. Artista se află la prima expoziție personală în spațiul ce aparține Universității de Artă și Design, iar până în momentul de față ea a avut participări mai notabile într-o serie de expoziții de grup și bienale. Registrul tematic la care ea apelează constant se canalizează pe cât de clar pe atât de general ca tip de subiect pe direcția peisajului. Particularizând mai departe pe această direcție, ceea ce o interesează în special sunt detaliile structurilor modulare și repetitive. Aceasta e dimensiunea unde ea știe ce să urmărească, cum să selecteze și ce momente contribuie la formula grafică pe care ea și-o poate însuși în desenul său. Ea își descrie resursele pe care le adună cu multă grijă ca fiind componente ale diferitelor peisaje citadine pe care le-a vizitat în ultima perioadă. Realizând fotografii focalizate deliberat pe anumite porțiuni și surprinzând distorsiuni ale clădirilor reflectate pe diferite suprafețe, acestea îi servesc ulterior aproape asemeni unor mostre la construirea limbajului vizual pe care îl va adopta în lucrările sale. La prima vedere, de la distanță, par ca niște secvențe fibrilare generate digital care dau impresia că ar fi sufocate din pricina ramelor negre, prea groase, ce anulează o bună parte din frumosul puținului sugerat inițial. Privindu-le însă mai îndeaproape, se poate observa imediat faptul că ar fi realizate printro tehnică mai tradițională datorită prezenței unor sinuozități care rup rigoarea acestor secvențe. Locurile în care apar micile abateri și neregularități sunt de așa manieră permise în cadru încât începe să se resimtă legătura cu titlul proiectului. Nu poate fi vorba de descoperirea unui peisaj concret, pentru că nu se poate distinge nimic din reperele ce compun un peisaj. Senzația e mai degrabă asemanătoare cu cea care te încearcă când privești un Rothko: nu ai putea sa descrii exact ce se întâmplă în lucrarea respectivă, dar totuși știi la ce se
referă și despre ce e vorba fără să simți nevoia de a te explica. Și tocmai acel caracter vag, dar destul de sugestiv încât să creeze întreaga experiență, este ceea ce stârnește plăcere privind lucrările Adinei Comșa. Detaliul tehnic care schimbă cu totul perspectiva din care pot fi privite, este faptul că ele sunt de fapt desene. Acest lucru presupune ca fiecare linie a fost trasată cu grijă, ca să fie în imediata proximitate a celei precedente și să urmeze exact același traiect rectiliniu, vertical. Singurul desen care nu respectă acest model este primul din seria celor șapte de dimensiuni mai mari. Imaginea rezultată diferă în mod semnificativ din cauza materialelor folosite pentru că se pot deosebi, la limită, cu ochiul liber ca niște mici structuri gelatinoase, cu un aspect aproape celular, organic, dar, în același timp, extrem de artificial. Datorită tipului diferit de hașură, desenul se comportă ca o intervenție unică în uniformitatea serială a lucrărilor și devine, astfel, în mod simultan, atât o ruptură, cât și imaginea unei posibile instanțe următoare a ritmului stabilit. Rezoluție urbană prezintă un potențial ambivalent în a fi receptată atât ca o soluție simplă, expusă într-o formulă puțin prea nivelată, cât și ca o intenție cinstită și neafectată de o majoritate a inerțiilor actuale. Adina Comșa rămâne fidelă intereselor sale pentru texturi și cadențele minimale ale ritmurilor din tipare, însă lasă impresia că o ia de la capăt, sau de la un alt capăt. Paradoxal, ea propune puțin, dar un puțin atât de repetat încât devine suficient. Fiecare linie în contextul celorlalte se instituie ca o schimbare, dar una atât de fină încât singură nu ar putea fi percepută ca atare. Iar succesiunea în care sunt așezate creează un moment extrem de particular, funcționând pe o scară atât de redusă încât ar putea fi comparată cu multitudinea particulelor subatomice care alăturate formează varietatea lucrurilor. În același fel și desenele artistei reproduc sugestiv subtilitatea multiplelor reflexe pe care le-a selectat atât de atent de-a lungul călătoriilor sale în urbanul recent. Adelina Cacio
Adina Comșa I Rezoluție Urbană I 2015 12x12cm I 29x29cm I 21x29cm d e s e n
I
m a r k e r / h â r t i e