Atmosfera pentru un artist _ Disertatie by Alexandra Arama

ATMOSFERĂ PENTRU UN ARTIST

Student : ALEXANDRA ARAMĂ

Îndrumător : prof.dr. ANA MARIA ZAHARIADE 2012-2013 UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM « ION MINCU »

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |1

0. ARGUMENT ____________________________________________________ I.

MEMORIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ____________________ 7 1. Memoria culturală – dimensiuni, concretizări _______________________ 7 2. Reconstrucţia - element revitalizant al oraşului _____________________ 9 2.a. Memoria în construirea unei identităţi ____________________________ 9 2.b. Refolosirea punctuală a memoriei în viaţa practică a comunităţii _______ 11

II. ARHITECTURĂ PENTRU RECUPERAREA MEMORIEI UNUI ARTIST_ 14 1. Posibilitatea redăriii personalităţii artistice prin arhitectură____________ 14 1.a. Personalitatea artistică – posibilităţi de redare______________________ 14 1.b. Importanţa atmosferei. Factori generatori ________________________ 20 2. Rolul percepţiei multisenzoriale în experimentarea atmosferei ________ 23 III. SERGIU CELIBIDACHE ŞI MEMORIA LUI ________________________ 27 1. Celibidache şi muzica________________________________________ 27 2. Celibidache şi pedagogia _____________________________________ 29 3. Celibidache şi natura ________________________________________ 31 4. În loc de concluzii : Celibidache şi casa lui ______________________ 32

BIBLIOGRAFIE ____________________________________________________

WEBOGRAFIE ____________________________________________________

FILME/INREGISTRARI VIDEO _______________________________________

SURSE FOTO_________________________________________________________

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |2

PLAN DEZVOLTAT DE IDEI

0. ARGUMENT Tema de diplomă propune transformarea (restaurarea, refuncţionalizarea şi extinderea) casei în care s-a născut şi a copilărit Sergiu Celibidache, din oraşul Roman în „Centru cultural al muzicii”. Romanul este un oraş de provincie cu probleme sociale, culturale şi economice ; s-ar putea spune că o astfel de investiţie pare inutilă şi frivolă în asemenea condiţii. Cu toate acestea, experienţa altor oraşe ne arată că un astfel de proiect dedicat unei personalităţi de asemenea renume internaţional, ar putea constitui un „pol” de atracţie şi ar putea reprezenta un punct de plecare în revitalizarea oraşului. Pentru a argumenta afirmaţia, investigaţia pleacă de la tema mai largă a reconstrucţiei memoriei în oraşele contemporane. În al doilea rând, tema proiectului aduce în discuţie chestiunea subtilă dintre arhitectură şi personalitatea lui Sergiu Celibidache, relaţie care constituie o miză a viitorului proiect : a proiecta astfel, încât să sugerezi (în limitele posibile) personalitatea unui artist este o problematică „de nişă” a proiectării, dar nu mai puţin interesantă. In consecinţă, lucrarea va încerca să deducă, din exemple, posibile procedee expresive, instrumente, poziţii, încercând să răspundă la întrebarea : Cum s-ar putea învia memoria unei personalităţi artistice prin arhitectură ? În al treilea rând, discurul se va focaliza asupra personalităţii lui Sergiu Celibidache, în căutarea acelor dimensiuni ale personalităţii lui artistice pe care le-aş putea reda prin arhitectura pe care o voi propune. Ca urmare, conceptele folosite în lucrare sunt memoria culturală, caracter şi atmosferă, personalitate artistică. Cele trei niveluri ale lucrării sunt urmatoarele : I.

MEMORIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Acest capitol se opreşte asupra unor aspecte ale memoriei culturale şi a reinterpretării ei în raport cu comunitatea de astăzi. Memoria în esenţă face referire la trecut. Cu toate acestea însă, conţinutul ei poate fi interpretat şi poate căpăta noi sensuri, adaptate gândirii şi nevoii societăţii contemporane. Reconstrucţia contemporană a memoriei are ca efect potenţarea şi sublinierea sensului ei de bază.

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |3

1. Memoria culturală – dimensiuni, concretizari Capitolul prezintă ipostaze ale memoriei materializate la nivelul unei comunităţi. Definirea şi stabilirea caracteristicilor memoriei culturale conduce la o mai bună inţelegere a acestui concept. Este ilustrat prin două exemple de locuri ale memoriei : oraşul Reghin si Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu de la Ipoteşti. 2. Reconstrucţia- element revitalizant al oraşului Capitolul prezintă felul în care reconstrucţia memoriei poate participa benefic la viaţa societăţii, la diferite scări. Transpusă în programe active, reconstrucţia memoriei poate antrena întreaga comunitate, răspunzând la nevoile ei sau stimulându-i activitatea creativă, artistică, culturală sau socială. Prin exemplele date, încerc să argumentez şi cazul oraşului Roman. 2.a. Memoria în construirea unei identităţi Subcapitolul încearcă să explice de ce valorificarea elementelor distinctive unui anume loc, printre care memoria, constituie o oportunitate – un catalizator al identităţii; iar identitatea marcată de memorie poate evolua în îmbunătăţirea calităţii vieţii respectivei comunităţi. Este prezentat cazul oraşului Salzburg – oraşul sub cupola memoriei lui Mozart. 2.b. Refolosirea punctuală a memoriei pentru viaţa practică a comunităţii Identificarea unor elemente valoroase ale memoriei, punerea lor în lumină, alături de capacitatea de a le adapta şi a le întări, fără a le pierde esenţa, le transformă în locuri active, utile comunităţii. În acest sens, subcapitolul prezintă cazul satului Tescani, în care, casa unde a locuit Gerogre Enescu a fost transformată în centru cultural, cu efecte benefice atât asupra vieţii materiale a comunităţii, cât şi a sentimentului de mândrie locală. II. ARHITECTURA PENTRU RECUPERAREA MEMORIEI UNUI ARTIST Aşa cum am arătat, deoarece proiectul de diplomă îi este dedicat lui Sergiu Celibidache , discursul acestei lucrari trebuie să aducă în discuţie şi legatura subtilă dintre arhitectură şi personalitatea acestuia. De aceea, acest capitol încearcă să răspundă la întrebarea : Cum s-ar putea reda memoria unei personalităţi artistice prin arhitectură ? Capitolul porneşte de la o parte teoretică care este completată de exemple. Prin acestea se pun în discuţie două probleme: prima este cum îl sensibilizez pe om ca el să fie mai receptiv şi să înţeleagă, la nivel sensibil, mai mult din personalitatea artistică şi a doua ar fi prin ce mijloace se poate reda memoria unei astfel de personalităţi. 1. Posibilitatea reflectării personalităţii artistice prin arhitectură

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |4

Poate personalitatea artistică ( a altcuiva decât a autorului-arhitect) să fie refelectată/sugerată în/prin arhitectură ? Există puncte comune între modalităţile celor două personalităţi - arhitectul şi artistul a cărui memorie e reînviată - de a se exprima ? În acest capitol sunt prezentate anumite aspecte ale fiecăreia şi sunt date exemple de personalităţi artistice, corelate cu exemple de case memoriale sau muzee dedicate memoriei lor. 1.a. Personalitatea artistică – posibilităţi de redare Personalitatea unui artist se reflectă în modul în care îşi creează opera, în procesul ce stă la baza produsului finit, în principiile după care se ghidează sau pe care le promovează, dar şi prin mijloace şi procedee expresive folosite. Cum se poate reda în arhitectură personalitatea unui artist şi care laturi ale acestei personalităţi pot transpărea prin arhitectură. Prin spaţialitatea şi forma edificiului care îi este dedicat? Prin crearea unei atmosfere sugestive, invocatoare, celebrativă. Cum poate fi aceasta creată ? Pentru a lămuri cateva aspecte care să mă ajute în proiect, m-am aplecat asupra diverselor exemple de clădiri dedicate unor artişti. Sunt prezentate trei exemple de personalităţi artistice, cea a lui George Enescu ,cea a lui Salvador Dali si cea a lui Mihai Eminescu. Este, de asemenea, prezentat un exemplu de muzeu dedicat unui curent artistic, ,,Musee de la vie Romantique’’ din Paris ce îşi are sediul în casa unuia dintre reprezentanţii de seamă ai acestui curent, Ary Scheffer. 1.b. Importanţa atmosferei . Factori generatori Subcapitolul prezintă elementele care contribuie la realizarea atmosferei într-un spaţiu arhitectural. Lumina, culoarea, materialitatea, spaţialitatea, forma, sunetul sunt factori ce pot modifica ambianţa unui spaţiu. La toate acestea se adaugă şi funcţiunea, care poate potenţa sau nu locul. Mă voi orienta, mai ales, către chestiunea atmosferei/caracterului/ambianţei, pe care le consider esenţiale. 2. Rolul percepţiei multisenzoriale în experimentarea atmosferei Experimentarea spaţiului făcând apel la toate simţurile este un concept extrem de întâlnit în arhitectură. În acest sens , am pus faţă în faţă ideile unor arhitecţi, precum Peter Zumthor, Juhani Pallasmaa cu cele ale filozofului

Maurice Merleau-Ponty, pentru a sublinia importanţa

percepţiei multisenzoriale a spaţiului. Este analizat exemplul Muzeul Chopin din Varşovia. III.

SERGIU CELIBIDACHE ŞI MEMORIA LUI

Capitolul prezinta personalitatea lui Sergiu Celibidache în mai multe ipostaze. Sunt descrise ideile şi concepţia lui referitoare la elementele ce i-au fost aproape pe parcursul întregii sale vieţi.

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |5

Scopul studiului este de a-l înţelege cât mai simpatetic şi de a identifica acele particularităţi ale personalităţii lui Celibidache ce ar putea fi sugerate prin arhitectură, fie ca idee generatoare a proiectului, fie ca idei de detaliu. 1. Celibidache şi muzica Ce a reprezentat muzica pentru Sergiu Celibidache? Cum vedea el relaţia dintre muzică şi elemente precum timpul sau omul? Poate fi concepţia sa referitoare la muzică comparată cu modul în care arhitecţii privesc lumea? Acest punct din lucrare încearcă să prezinte personalitatea lui Celibidache raportată la muzică. 2. Celibidache şi pedagogia Personalitatea artistică este exprimată şi prin modul în care artiştii aleg să transmită ceea ce ei susţin, produc sau în ceea ce ei cred şi după ce se ghidează. Celibidache a ales să transmită şi celorlalţi cunoştinţele sale muzicale, dar şi modul lui de a privi viaţa, asumându-şi rolul de pedagog. Poate această trăsătură a caracterului lui să influenţeze sau să se regăsească în proiect ? 3. Celibidache şi natura Putem considera că această ipostază a personalităţii lui Celibidache şi anume legătura lui cu lumea fizică exterioară, ar putea fi transpusă cel mai uşor într-un proiect de arhitectură. Sub ce formă poate natura să se regăsească într-un proiect dedicat lui ? Capitolul prezintă latura mai puţin cunoscută a dirijorului, modul în care natura i-a influenţat personalitatea. 4. În loc de concluzii : Celibidache şi casa lui Cum se poate reflecta personalitatea artistică a dirijorului în atmosfera casei, cum poate ea contribui la viaţa urbană, socială, economică a oraşului Roman? Ce semnificaţie are Celibidache pentru oraş, pentru casă, pentru comunitate ? Concluzia vine să facă legătura între personalitatea artistică a lui Celibidache şi casa natală din Roman în care şi-a petrecut şi o parte din copilărie.

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |6

0. ARGUMENT Tema de diplomă propune transformarea casei din oraşul Roman, în care s-a născut Sergiu Celibidache, în Centru cultural al muzicii. Situat într-un oraş de provincie, cu probleme sociale, culturale şi economice, proiectul dedicat dirijorului îşi propune să reprezinte un punct de plecare în revitalizarea oraşului. Ca urmare, investigaţia pleacă de la teme mai largi ca importanţă şi anume a reconstrucţiei memoriei în societatea contemporană, pentru ca apoi să lămurească aspecte legate de proiectul de arhitectură. Fiind vorba despre o personalitate artistică şi pentru că, în final, vreau să o redau cât mai bine în proiect, lucrarea îşi propune, prin studierea unei chestiuni „de nişă” a proiectării, să răspundă la întrebarea : Cum s-ar putea reda memoria unei personalităţi artistice în arhitectură ? Ca urmare, conceptele folosite în lucrare sunt memoria culturală, atmosferă şi caracter, personalitate artistică. Prin memorie culturală se înţelege bagajul reutilizabil al unei colectivităţi (texte, imagini, ritualuri, monumente) a cărui cultivare urmăreşte stabilirea şi perpetuarea unei imagini reprezentative 1.Personalitate artistică este aceea care dă dovadă de individualitate, originalitate sau reprezintă o individualitate ce redă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară2. Caracterul reprezintă o particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui lucru sau a unei fiinţe, iar prin atmosferă se înţelege magia realitaţii 3

percepută prin sensibilitatea emoţională, mai exact calităţile senzoriale pe care spaţiul le emite

şi care sunt percepute imediat, după ce omul intră în contact cu el.

Mariana, Nitu „Cartografierea memoriei, proces de definire a identităţii culturale. Stabilirea parametrilor teoretici. Concepte şi componente”, http://atelier.liternet.ro/articol/10509/Mariana-Nitu/Cartografierea-memorieiproces-de-definire-a-identitatii-culturale-Stabilirea-parametrilor-teoretici-Concepte-şi-componente-1.html 2 PERSONALITÁTE, personalități, s. f.= Individualitate care prezintă trăsături pşihice complexe, zugrăvită într-o operă literară, http://dexonline.ro/definitie/personalitate 3 Peter Zumthor, „Atmospheres”, Basel, Switzerland: Birkhduser Verlag AG, 2006, p. 19

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |7

I. MEMORIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ 1. Memoria culturală – dimensiuni, concretizari „Memoria este viaţa, purtată de societaţile existente înfiinţate în numele ei.”4 Pierre Nora subliniază ideea că memoria este vie, că ea este în continuă evoluţie fiind deschisă procesului de uitare, sau invers, de readucere în prim plan. El spune că memoria este, prin natura ei, multiplă, dar, în acelaşi timp, specifică 5; întelegem de aici că, deşi memoria (culturală) colectivă aparţine tuturor, ea se constituie ca sumă de memorii individuale. În „Cultural memory and Early Civilization: Writing, Rememberance and Imagination”, Jan Assmann defineşte memoria culturală ca fiind un concept ce are ca scop direcţionarea comportamentelor şi a experienţelor unei societăţi astfel încât aceasta să îşi menţină caracteristicile şi elementele definitorii constante de la o generaţie la alta. 6 Cultivarea memoriei urmareşte stabilirea şi perpetuarea unei imagini reprezentative pentru o anumită comunitate. Memoria culturală se caracterizează prin distanţarea de prezent. Această distanţă îi marchează orizontul temporal. Memoria culturală prezintă nişte puncte fixe ce reprezintă evenimente importante din trecut şi care nu îşi schimbă poziţia în timp. Jan Assman numeşte aceste puncte fixe” figures of memory” (reprezentări ale momoriei). Acestea sunt perpetuate în timp prin instrumente culturale (texte, monumente, ritualuri). Autorul defineşte aşa numitele „islands of time” (insule temporale) ce sunt reprezentate de ritualuri, festivaluri, imagini, etc. Acestea apar în viaţa de zi cu zi a unei comunităţi şi sunt suspendate în timp. În memoria culturală, ele se transpun în spaţii de contemplare retrospectivă 7. Teoria lui Assmann, legată de memoria culturală, încearcă să cuprindă şi să stabilească lagături între trei elemente pe care el le consideră importante : memoria, cultura şi societatea. În acest sens, el trasează câteva caracteristici ale memoriei culturale 8. O prima funcţie ar fi aceea de „concretion of identity” (concretizare a unei identităţi). Memoria culturală înmagazinează elementele care dau unitate unui grup. Ea poate face distincţia clară între ceea ce aparţine şi ceea ce este străin de sine, între cine aparţine sau nu unui anumit grup. 4

Pierre Nora, Between Memory and History: Les Lieux de Mémoire, in Univerşity of California Press, Representations. No.26 Special Issue: Memory and Counter-Memory, 1989 , p. 8 („Memory is life ,borne by living societies founded in its name.” ) 5 Pierre Nora ,Op.cit., p. 10 6 Jan Assmann, Cultural memory and Early Civilization: Writing, Rememberance and Imagination, Cambridge Univerşity Press, 2011, pg 126 7 Ibidem, p.129 8 Ibidem, p.131

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |8

O a doua caracteristică este capacitatea memoriei culturale de a se reconstrui. Ea se raportează întotdeauna la o situaţie actuală, contemporană. Memoria culturală relaţionează întotdeauna cu prezentul, deşi ea este fixată în trecut. Această relaţionare se poate face prin transformare, prin însuşire, prin criticare sau prin păstrare. Privirea contemporană face posibilă găsirea unei relevanţe noi, proprii. O altă caracteristică este „obligaţia”. Componentele memoriei sunt structurate în sisteme de valori şi de importanţă, în funcţie de ce rol au ele în societate. Informaţiile ce alcătuiesc memoria culturală pot avea funcţie formativă, de educare sau funcţie normativă, stabilesc nişte reguli de conduită. Elemente ce aparţin unor epoci diferite, caracteristice pentru anumite societăţi sunt componente ale memoriei culturale ce

pot fi reutilizate. Rememorarea şi cultivarea lor

contribuie la transmiterea mai departe a unor valori şi la stabilirea unei identităţi. Modul în care memoria culturală este folosită de societatea contemporană poate spune multe despre modul acesteia de a gândi, de a exista şi de a se face văzută. „Dacă

am putea trăi în memorie (în trecut), nu am mai fi nevoiţi să îi consacrăm

acesteia locuri speciale.” 9 „Scopul

fundamental al unui loc al memoriei este de a opri timpul şi de a opri procesul

uitării, toate acestea pentru a căpta maximul de semnificaţii”.10 Memoria culturală se concretizează în locuri pe care Pierre Nora 11 le numeste „lieux de memoires”. Acestea îşi fac apariţia în urma apelului făcut de conştiinţă la memorie. Se ivesc în momentul în care lumea se distanţează de acele caracteristici care, de fapt, au creat-o şi care o definesc. Apelul la memorie reprezintă căutarea istoriei proprii unei societăţi. „Lieux de memoire”(locurile memoriei) pot fi simple sau ambigue, naturale sau artificiale, concrete sau abstracte. Ele sunt „lieux” (locuri) în trei sensuri : material, simbolic şi funcţional. Orice poate deveni un „lieu de mémoire”, dacă imaginaţia îl învesteşte cu o aură simbolică12 9

Pierre Nora, Op. cit., p. 8 („If we were able to live within memory ,we would not have needed to consecrate lieux de memoire in its name”) 10 Ibidem , p. 19 („The most fundamental purpose of the lieu de mémoire is to stop time, to stop the work of forgetting […] all of this in order to capture a maximum of meaning”) 11 Ibidem , p. 19 12 Ibidem , p. 19

ATMOS F ER Ă PENTR U UN ARTIS T |9

Din interacţiunea dintre memorie şi istorie apar locurile memoriei. Pierre Nora este de parere că locurile cu încărcătură istorică pot deveni „lieux de mémoire” numai dacă asupra lor apare intenţia de rememorare. În caz contrar, rămân doar locuri ale istoriei (lieux d’histoire), adică locuri conservate pur şi simplu, pentru a rămâne mărturie ale istorie 13. Însă ele, golite de sens şi de memorie, nu mai rezonează cu oamenii şi devin imposibil de a fi apropriate de aceştia. Pentru evitarea uitării lor, ele trebuie să fie identificate şi rememorate : „Locurile memoriei există numai datorită capacităţii lor de a se metamorfoza, de a avea un numar nesfârşit de posibilităţi, de a fi reciclate şi de a avea o proliferare imprevizibilă a ramificaţiilor ei.”

Deşi aceste locuri sunt introvertite, caracterizându-se prin exact esenţa lor, ele sunt, totodata, şi deschise să atragă noi semnificaţii. Acest lucru face ca istoria unui „lieu de mémoire” să fie, în acelaşi timp, şi banală, dar şi extraordinară. 15 Pentru evidenţierea ideilor de memorie culturală şi „loc al memoriei” există numeroase exemple, observându-se o tendinţă în societatea contemporană de a rememora trecutul. Un exemplu ar fi oraşul Reghin, cunoscut pentru numarul mare de făuritori de viori. Păstrarea şi valorificarea acestui element din memoria culturală face ca oraşul Reghin să se identifice cu arta fabricării viorilor. Prin rememorare, acest obicei devine loc al memoriei. De multre ori locurile memoriei sunt reprezentate de cladiri cum ar fi, de exemplu, casa natală de la Ipoteşti a lui Mihai Eminescu. Acest loc, incărcat de semnificaţii si întipărit bine in conştiinţa culturală a societăţii, devine, prin readucere în prim-plan, un loc al memoriei. Pornind de la casă, s-a conturat un amplu proiect cultural, deschis manifestărilor artistice din diverse domenii. 2. Reconstrucţia - element revitalizant al orasului 2.a. Memoria în construirea unei identităţi „Atunci

când o lucrare arhitecturală provine exculsiv din tradiţie şi doar repetă

principiile locului originar, percep o lipsă a preocupării veritabile faţă de lume şi de originile vieţii contemporane. Dacă o lucrare de arhitectură vorbeşte doar de tendinţe contemporane şi viziuni sofisticate fără a declanşa vibraţii, această lucrare nu este

Ibidem , p. 19 Ibidem , p. 19 („Lieux de mémoire only exist because of thier capacity for metamorphoşis, an endless recycling of their meaning and an unpredictable proliferation of thier ramifications”) 15 Ibidem , pp. 23-24 14

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 10

ancorată în context, iar mie îmi lipseşte gravitaţia specifică a pamântului pe care este aşezată.” 16 În societatea actuală, este important găsirea unui echilibru şi a unei legături între istorie, trecut, tradiţie şi ceea ce este contemporan, modern. Pierre Nora este de părere că dimensiunea nostalgică a unor instituţii sau funcţiuni, precum muzeele, monumentele, sanctuarele, face ca acestea să pară reci şi neatragătoare, ele doar marcând nişte ritualuri ale societăţii, fără a „expune” de fapt esenţa. 17 „Memoria este absorbită de reconstituirea ei meticuloasă.” 18. În „Lieux de mémoire” este criticat scopul societăţii de a arhiva, de a muzeifica materiale ce altfel ar fi imposibil de memorat. Pierre Nora spune ca esenţa arhivării stă în arta distrugerii controlate. 19 Prin trierea informaţiei şi ierarhizarea importanţei ei, se pot găsi puncte comune, relevante atât pentru societatea trecută cât şi pentru cea contemporană. Din aceste puncte, se poate contura o identitate valabilă şi acceptată de toata lumea. Identificarea caracteristicilor definitorii şi distinctive unui oraş reprezintă o modalitate prin care acesta se pot relansa economic, social, cultural, etc.

Aceste calităţi pot fi atât

funcţionale, cât şi non-funcţionale (istorie bogată, tradiţii, funcţiune, imagine caracteristică, locuitori actuali sau din trecut). Găsirea unei identităţi stabile şi pe placul comunităţii poate evolua în îmbunătăţirea calităţii vieţii în locul respectiv. În acest mod, se formează un mediu în care oamenii îşi doresc să locuiască. Reinventarea oraşelor în care identitatea s-a pierdut reprezintă o oportunitate pentru a păstra actualii locuitori, pentru a îmbunătăţi viaţa acestora sau pentru a atrage noi locuitori. Găsirea unei identitătaţi ce reuşeşte să capteze spiritul oraşului poate avea efecte pozitive asupra comunităţii. Ea poate constitui o sursă de inspiraţie pentru locuitori, pentru investitori, pentru turişti atât timp cât ea reflectă personalitatea celor ce locuiesc acolo. Grija pentru ideea de comunitate, de apartenenţă, întăreşte ideea de oraş şi dezvoltă latura socială a acestuia

Peter Zumthor, „Thinking architecture”, Basel, Switzerland: Birkhduser Verlag AG, 1999, pp. 35-36 („When an architectural deşign draws solely from tradition and only repeats the dictates of its şite, I sense a lack of a genuine concern with the world and the emanations of contemporary life. If a work of architecture speaks only of contemporary trends and sophisticated vişions without triggering vibrations in its place, this work is not anchored in its şite, and I miss the specific gravity of the ground it stands on.”) 17 18 19

Pierre Nora, Op. cit., p. 12 Ibidem , p. 13 Ibidem , p. 14

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 11

(comunicare, schimb de idei, de impresii între locuitori). De aici rezultă şi o mai mare disponibilitate a indivizilor de a accepta diversitatea, de a-i accepta pe ceilalţi. Găsirea unei identităţi adaugă valoare unei societăţi, deoarece în acest fel ea se poate distinge de altele. Felul în care fiecare individ percepe viaţa influenţează starea generală a comunităţii. Dacă locuitorii percep oraşul într-un mod pozitiv, atunci ei pot transmite mai departe acest pozitivism. În caz contrar, rezultatul este negativ. Oraşul este privit de asemenea şi de cei din exteriorul lui. Acest lucru poate avea efecte şi în interior. Poate atrage sau respinge investitori, turişti, forţă de muncă, dar şi oportunităţi culturale.

fig.1

fig.2

fig.3

Un oraş cu o puternică identitate este oraşul Salzburg din Austria, care este cunoscut sub numele de oraşul lui Mozart. Acesta a devenit emblema oraşului. Numeroase instituţii îi poartă numele, evenimentele culturale principale se raportează la el, obiectivele turistice legate de el sunt scoase în prim-plan, obiectele promoţionale pentru turişti sunt imprimate cu figura lui. Personalitatea artistului este valorificată cultural, social, dar şi economic, în acest mod toată lumea (locuitori, iubitori de cultură, turişti, investitori, producători) intră în contact cu personalitatea lui Mozart. Se poate concluziona că existenţa unei identităţi conduce la îmbunătăţirea vieţii la nivelul oraşului, sau poate duce, în cazul unui oraş mai mic cu probleme sociale, culturale, la revitalizarea acestuia. 2.b Refolosirea punctuală a memoriei în viaţa practică a comunităţii După cum spune Pierre Nora, trecutul poate deveni vizibil prin rememorare. Deci, în acest fel, prezentul poate fi văzut ca un trecut reciclat sau up-datat. 20 În cazul în care trecutul nu este rememorat , el rămâne o lume aparte, separată complet de prezent.

Ibidem , p. 35

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 12

Prin reabilitarea

elementelor identificate ca aparţinând

memoriei culturale, ele se

transformă în factori activi, ce contribuie la dezvoltarea sau ameliorarea vieţii la nivelul unei comunităţi. Pentru a funcţiona , acest proces are nevoie la bază de un mecanism extrem de eficient. Richard Florida, în „The rise of the creatice class” introduce noţiunea de „creative class” (clasă creativă). Aceasta poate aduce un plus de valoare pe plan cultural şi social. Prezenţa ei are ca scop crearea unui mediu atractiv în care oamenii să locuiască şi să îşi desfăşoare activitatea. Efectele apar pe termen scurt dar, şi pe termen lung. Calitatea vieţii la nivel de comunitate creşte, ceea ce creează un climat atractiv pentru dezvoltatori şi investitori. Florida susţine, totodată, că această clasa creativă nu poate revitaliza singură şi în totalitate un oraş, dar că ea aduce ceva în plus, în primul rând calităţii vieţii locuitorilor, prin crearea unui climat favorabil locuirii. Este evidenţiat faptul că această creativitatea este o caracteristică fundamentală a fiinţei umane şi o resursă absolut necesară unui individ, unei comunităţi sau unei economii. 21 Folosirea contemporană a identităţii ce îşi are originile şi în trecut, are efecte pozitive asupra viitorului. Această rememorare a trecutului, prin adaptarea lui la nevoile actuale, conduce la formarea unei identităţi puternice .Cunoaşterea trecutului scoate în evidenţă ceea ce o diferenţiază pe aceasta de altele, ce o face unică şi valoroasă. „Cred că este nevoie atât de o aşezare fizică care sa manifeste interes, cât şi de un peisaj cultural de interes care sa implice o istorie unică (o memorie) şi un spirit prezent (stil de viaţă actual) pentru a fi un oraş de succes”. 22 Stabilirea unei identităţi, dar, totodată, şi capacitatea de a o adapta şi de a o face să evolueze fără a-i pierde esenţa, transformă un oraş într-unul de succes, cu o calitate crescută a vieţii. Un exemplu in care rememorarea trecutului a îmbogăţit viaţa comunităţii este cazul satului Tescani. Aici, casa în care a locuit George Enescu şi în care a compus multe din operele sale a fost transformată in centru cultural. Prin manifestări muzicale, tabere de creaţie, cursuri de vară, este antrenată şi comunitatea locală, aceasta intrând în contact cu diverşi artişti din diverse 21

Richard Florida, The rise of the creative class and how it’s transforming work, leisure, community and everyday life, New York, Perseus Book Group 2002, p. 56 22 Richard Florida, op.cit, p.34 („It seems to me that you need both a phyşical place of interest and a cultural landscape of interest that involves a unique history (a memory) and a present spirit (current lifestyle) in orderto be a successful city”)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 13

ţări. Centrul Rosetti-Tescanu-Enescu este inclus in asociaţii cum ar fi Asociaţia Europenă "Les Rencontres" cu sediul la Paris, Asociaţia International Res Artis cu sediul la Amsterdam, in Reţeaua Europeană de reşedinţe pentru scriitori şi traducători, cu sediul la Montpellier.

fig.4

fig. 5

fig.6

Reactivarea unui astfel de loc, conduce la ameliorarea si îmbogaţirea vieţii cultrale si sociale a comunităţii. Spiritul creativ şi artistic este stimulat, locuitorii având acces la diverse manifestari culturale participative, susţinute de artişti din intreaga lume.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 14

II.

ARHITECTURĂ PENTRU RECUPERAREA MEMORIEI UNUI ARTIST 1. Posibilitatea redăriii personalității artistice prin arhiectură

1.a. Personalitatea artistică – posibilităţi de redare Personalitatea unui artist se reflectă în modul în care îşi creează opera, în procesul ce stă la baza produsului finit, în principiile după care se ghidează sau pe care le promovează, dar şi prin mijloacele şi procedeele expresive folosite. Cum se poate reda în arhitectură personalitatea unui artist şi care laturi ale acestei personalităţi pot să transpară prin arhitectură? Prin spaţialitatea şi forma edificiului care ii este dedicat? Prin crearea unei atmosfere sugestive, evocatoare, celebrative? Cum poate fi aceasta creată? Pentru a lămuri câteva aspecte care să mă ajute în proiect, m-am aplecat asupra diverselor exemple de clădiri dedicate unor artişti. De exemplu, personalitatea artistică a lui George Enescu , care este considerat cel mai mare muzician român, nu se reflectă numai în opera sa muzicală, ci şi prin activitatea pe care acesta o desfăşura. Era un important promotor al tinerilor talentaţi, în acest sens a înfiinţat Premiul Naţional de Compoziţie, ce reprezenta singura distincţie şi răsplată materială pentru creatorii din Romania între anii 1912-1946. Una din preocupările lui a fost descoperirea şi susţinerea copiilor-minune. Casa lui din spatele Palatului Cantacuzino era permanant deschisă artiştilor, reprezentând un centru de cultură muzicală în acea perioada. Un alt scop important al carierei sale a fost promovarea artei româneşti, contribuind la recunoaşterea internaţională a compozitorilor şi interpreţilor din Romania. Şi-a asumat în acest fel rolul de ambasador al muzicii şi al României atât în ţară, cât şi în străinatate. Deşi este amplasat într-un spaţiu de excepţie, cu o încărcătură istorică, culturală şi artistică, expoziţia/muzeul nu reuşeşte,după parerea mea, să introducă vizitatorul într-o atmosferă care să reflecte personalitatea lui Enescu. Muzeul National „George Enescu” care îşi are sediul în Palatul Cantacuzino include şi casa memorială a lui Enescu. Expoziţia permanentă se afla în două camere în care sunt prezentate cronologic fotografii, manuscrise, documente, diplome, decoraţii, instrumente muzicale. O altă cameră are rol de sală de spectacole, în care au loc concerte de muzică. Experienţa este doar una vizuală, pe alocuri auditivă, lumina nu reuşeşte să pună în valoare exponatele, modul de expunere nu este unul creativ, nu există o legătură între expoziţie şi spaţiul propriu-zis al camerelor, ce are un caracter aparte.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 15

fig.7

fig. 8

fig.9

Acelaşi lucru este valabil şi pentru casa memorială unde există trei camere, amenajate mai mult sau mai puţin ca în perioada în care Enescu a locuit aici. Farmecul de altădată când casa reprezenta un loc cultural activ, unde tinerii talentaţi veneau şi intrau în contact cu artiştii şi unde aveau loc manifestări culturale, nu mai există astăzi. Cel mai mare muzician roman se aude timid dintr-un casetofon amplasat la vedere, într-un colţ. Acest exemplu vine să arate că în cazul unei case memoriale nu ar trebuie să fie acceptată ideea de muzeificare, ci din contra, prin ea, memoria personalităţii artistice a celui căruia îi este dedicată să reuşească să ramână activă, utilă, să genereze un spaţiu cultural încărcat de semnificaţii.

fig.10

fig. 11

fig.12

Un alt exemplu de personalitate este cea a lui Salvador Dali. Acesta a fost cunoscut ca un personaj excentric şi creativ, caracteristici ce sunt reflectate în întreaga lui activitate artistică. Activitatea sa a cuprins mai multe domenii : pictură, fotografie, sculptură, film. A fost unul dintre reprezentanţii suprarealismului, în operele sale fiind intâlnite numeroase simboluri, multe inspirate din propria viaţa şi experienţă : furnicile, mâncarea, fluturii, cireşele, oul. Întreaga sa

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 16

atenţie era concentrată asupra propriei persoane , obişnuind să spună că : „ În fiecare dimineaţa experimentez o placere supremă - aceea de a fi Salvador Dali”.

fig.13

fig. 14

Muzeul Dali din St. Petersburg, Florida realizat de HOK Architecture este un exemplu ce reuşeşte, în opinia mea, să transpună în arhitectură personalitatea artistică a lui Salvador Dali. Arhitecţii au reuşit să reflecte în proiect dinamismul specific suprarealsmului, dar şi personalitatea surprinzatoare a artistului, mai ales prin imaginea generală a clădirii.

fig.15

fig. 16

fig. 17

Aspectul exterior, atât prin formă cât şi prin materialitate, surprinde o temă des întâlnită în opera lui Dali : contrastul dintre lumea raţională a conştiinţei şi o lume intuitivă şi surprinzatoare reprezentată de natură. Detaliile clădirii sunt şi ele inspirate din ceea ce Dali susţinea sau aprecia. Acesta era prieten şi admira ideile promovate de Buckminster Fuller, unul dintre pionierii geometriei geodezice. Corpul de sticlă este inspirat din aceasta numai că tehnologia avansată a permis reinterpretarea principiilor, astfel că fiecare piesă de sticlă are o formă diferită. Rezultatul obţinut, deşi este robust din punct de vedere structural, creează senzaţia unui lichid în mişcare, temă extrem de prezentă în picturile lui Dali. Un alt detaliu se află în grădină, unde sunt amplasate specii de plante ce atrag fluturii. Aceştia reprezintă un element ce apare constant în opera artistului. Arhitecţii au preluat-o într-un mod extrem de subtil, dar de efect.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 17

fig.18

fig. 19

La interior, elementul principal este scara elicoidală care leagă cele trei nivele. Aceasta este o interpretare a ADN-ului, de care Dali era fascinat şi prin care considera ca se dovedeşte natura divină a vieţii.

fig.20

fig. 21

fig. 22

În acest exemplu, atmosfera ce reflectă personalitatea artistului este creată, în principal, prin intermediul formelor. Acestea sunt reinterpretari ale elementelor ce apar des în picturile lui Dali. Prin materialitate, se accentuează ideile şi paralela dintre personalitatea artistică şi obiectul de arhitectură ; însă detalii precum florile din gradină ce atrag fluturii, pot fi uneori mult mai sugestive şi puternice decât orice intervenţie arhitectural formală. Dalí Theatre-Museum din Spania este un alt muzeu dedicat lui Dali. Acesta a fost gândit de artist şi este considerat marea lui operă artistică. A fost realizat cu scopul de a oferi vizitatorilor o experienţă reală prin care să pătrundă în lumea unică şi captivantă a personajului. El spune că muzeul conţine „noua, surprinzatoarea şi halucinanta lume a suprarealismului”. Dali a considerat că locul pentru un muzeu dedicat lui este extem de potrivit a fi în oraşul în care s-a născut. Au existat alte două motive pentru care a fost ales acest loc : clădirea se află vizavi de biserica în care Dali a fost botezat şi în acest loc şi-a expus pentru prima dată lucrarile. Acesta şia dedicat în jur de 10 ani pentru realizarea muzeului.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 18

fig.23

fig. 24

fig. 25

fig. 26

Simbolurile prezente în lucrările lui constituie elemente importante şi aici, însă, de această dată, ele nu mai sunt reinterpretate sau stilizate. Atmosfera ce aminteşte de personaliatea artistului este prezentă atât în interiorul, cât şi în exteriorul clădirii. Soluţia aleasă este, în opinia mea, una pur formală, elemente din opera sa sunt pur şi simplu preluate şi folosite la o scară mai mare. Efectul produs este unul care, deşi frapeaza şi intrigă, îşi atinge scopul. Personalitatea excentrică şi opulenţa de care dădea dovadă Dali sunt percepute imediat de cei ce intră în contact cu muzeul. Un alt proiect ce încearcă să redea memoria unei personalităţi artistice este Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu de la Ipoteşti, realizat de Biroul de arhitectură AGD din Suceava. Scopul acestui proiect este de a combina activitatea muzeală cu cea de cercetare şi cu cea culturală. Complexul cultural cuprinde : casa memorială a poetului , bisericuţa familiei Eminovici, bilioteca naţională pentru poezie, două amfiteatre, unul interior si unul exterior, şi un muzeu. Deşi casa memorială reînvie memoria poetului prin recrearea atmosferei din a doua jumatate a secolului al XIX-lea prin amenajarea interiorului cu mobilier original, proiectul pentru muzeu şia propus o abordare diferită pentru redarea personalitaţii artistice a lui Eminescu. Elementele arhitecturale din spaţiu, dar si amenajarea propriu-zisă a expoziţiei, işi propun sa preia simboluri din opera artistică a poetului.

fig.27

fig. 28

fig. 29

fig. 30

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 19

Parcursul spaţiului urmareaşte etapele creaţiei lui Eminescu prin crearea unor spaţii eveniment ce se bazează pe discursul poetic eminescian. Elemente din opera lui precum : drumul iniţiatic, pădurea, codrul, cerul, stelele sunt preluate si reinterpretate. Musée de la Vie Romantique din Paris, decorat de Jacques Garcia, are sediul în casa în care a locuit între 1830 şi 1858 Ary Scheffer, pictor reprezentativ pentru perioada romantică. În trecut, casa reprezenta loc de întâlnire pentru reprezentanţii mişcării romantice, precum Chopin, George Sand, Rossini sau Dickens. Aici aveau loc expoziţii, discuţii, lecturi, locul fiind un adevărat centru cultural al acelei perioade. Atmosfera de atunci este păstrată şi astăzi, în mare parte prin reconstituirea unui cadru care evocă epoca romantică. Prin punerea laolaltă de obiecte de mobilier, decoraţiuni, opere de artă, cărţi, originale, vizitatorii pot experimenta atmosfera de atunci. Dar pentru a nu deveni un simplu muzeu, în care sunt doar expuse obiecte, locul capată viaţă prin activităţile culturale care au loc în permanenţă. Muzeul devine unul activ, se transformă în loc de întâlnire pentru artişti, de schimb de idei între aceştia.

fig.31

fig. 32

fig. 33

fig. 34

În acest caz, important în crearea atmosferei specifice curentului romantic este faptul că toate aceste obiecte păstrate din acea perioadă sunt expuse şi capătă viaţă într-un loc încărcat de memorie şi de semnificaţii. Toate acestea, asociate cu reactivarea ei ca spaţiu cultural vin să susţină şi să reamintească de atmosfera specifică din perioada în care casa era folosită de reprezentanţii romantismului. 1.b. Importanţa atmosferei. Factori generatori. „Intru într-o clădire, văd o încăpere, şi – într-o fracţiune de secundă – am acest sentiment despre aceasta. […] Percepem atmosfera prin sensibilitatea noastră emoţională – o formă de percepţie care funcţionează incredibil de repede.” 23

Peter Zumthor, „Atmospheres”, p. 13 („ I enter a building, see a room,and –in the fraction of a second- have this feeling about it. […] We perceive atmosphere through our emotional senşibility – a form of perception that works incredibly quickly”)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 20

„Oamenii interacţioneaza cu obiectele. […] Realul are magia proprie. […] ceva ce eu găsesc a fi incredibil: magia lucrurilor, magia lumii reale.” 24 În arhitectură, atmosfera se referă la calităţile senzoriale pe care spaţiul le emite şi care sunt percepute imediat, după ce omul intră în contact cu el. O arhitectură de calitate reuşeşte să sensibilizeze, să mişte într-un anumit mod persoana cu care experimentează spaţiul. „Construcţia este arta alcătuirii unui întreg semnificativ din mai multe părţi. Clădirile sunt martore ale abilităţii umane de a construi lucruri concrete”. 25 Peter Zumthor compară atmosfera din arhitectură cu o compoziţie muzicală. 26 Ambele au calitatea de a ne atinge într-un timp extrem de scurt. Pentru ca acest lucru să fie posibil, ele sunt realizate cu mare atenţie şi cu multă muncă, prin intermediul şi cu ajutorul unor instrumente, a unor procese, a unor puncte de interes. Zumthor identifică elementele care contribuie la realizarea atmoferei arhitecturale 27: obiectul în sine, materialitatea, temperatura, obiectele înconjuratoare, tensiunea dintre interior şi exterior, nivelurile de intimitate, lumina, arhitectura ca mediu înconjurator, coerenţa, forma. Aceste elemente sunt aduse în discuţie şi de alţi arhitecţi. Pallasmaa susţine că materialitatea raportată la timp este extrem de importantă. El crede ca materialele naturale ca piatra şi lemnul îşi arată vârsta şi îşi exprimă trecutul , istoria, originile. Omul poate pătrunde cu vederea dincolo de suprafaţa lor, înţelegând autenticitatea acestora. Unele cladiri, de obicei cele moderne, nu încorporează, din punct de vedere al materialităţii, timpul. Se doreşte ca imaginea lor să rămână neschimbată. Pallasmaa asociază acest lucru cu frica oamenilor de bătraneţe şi de moarte. El aminteşte şi de nevoia noastră de a ne agăţa de anumite momente din timp, şi de pericolul de a trăi într-o lume în care trecerea timpului nu este marcată fizic. Rolul arhitecturii de

Ibidem, p. 19 („ people interact with objects. […] The real has its own magic. […] something that I find incredible: the magic of things, the magic of the real world.”) 25 Peter Zumthor, „Thinking architecture”, p.11 („ Construction is the art of making a meaningful whole out of many parts. Buildings are witnesses to the human ability to construct concrete things. „) 26 Peter Zumthor, „Atmospheres”, p. 21 27 Ibidem („The body of architecture, […] the sound of space, […]material compatibility, […] the temperature of the space, […] the surrounding objects, […] tenşion between interior and exterior, […] levels of intimacy, […] the light of things, […] architecture as surroundings, […] coherence, […] the beautiful form”)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 21

a domestici spaţiul nelimitat este valabil şi la nivel de timp. Efectul de îmbătrânire se obţine prin folosirea de materiale naturale. 28 Alăturarea de imagini în care materialiatea clădirilor este diferită demostrează importanţa ei în crearea atmosferei.

fig.35

fig. 36

fig. 37

fig. 38

fig. 39

Spaţiile arhitecturale trebuie să fie bogate. Pallasmaa, când vorbeşte despre omogenitate, se referă la lumină şi la conformarea spaţiului, afirmând că lumina puternică şi omogenă opreşte imaginaţia şi visarea, iar spaţiul omogen face să dispară senzaţia de “a fi” a omului. Umbrele conturează şi dau viaţă obiectelor aflate în lumină, dar totodată „produc şi locul de unde visele şi fantezia iau naştere”29 Pentru

exemplifica

aceasta idee, se poate face o comparaţie între soluţia aleasă de Luis Barragan şi cea aleasă de Mies van der Rohe în cazul ferestrelor pentru locuinţe. fig.40

fig. 41

„Cineva poate evoca asprimea acustică a unei case nelocuite şi nemobilate in comparaţie cu familiaritatea unei case locuite, în care sunetul se răsfrânge şi este atenuat de numeroasele suprafeţe ale obiectelor de viaţa personală” 30 28

Juhani Pallasmaa, The eyes of the skin- Architecture and the Senses, Marea Britanie, John Wiley &Sons Ltd, The Atrium Southern Gate, 2005, p.32 29 Ibidem., pp.46-47 30 Ibidem., p.50 („ One can recall the acoustic harshness of an uninhabited and un furnished house as compared to the affability of a lived home, in which sound is refrected and softened by numerous surfaces of objects or personal life ” )

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 22

Fiecare clădire sau spaţiu are propriul sunet. Acesta este fie de intimitate, de monumentalitate, atrăgator sau respingător. Pallasmaa dă exemplu catedralelor, perceperea lor doar vizuală nu este deajuns. Sunetul de orgă face ca experienţa să fie mai profundă, mai personală. O clădire nu are în viziunea lui Zumthor scopul de a naşte în om emoţii, ci de a oferi un mediu propice, în care emoţiile pot apărea, se pot dezvolta. O construcţie care este concepută cu grijă pentru un anume loc şi o anume funcţiune poate fi puternică prin ea însăşi, fără să mai aibă nevoie de adaosuri artistice. 31 Bogaţia şi valoarea lucrurilor pot să apară din chiar ele însele. „O arhitectură de calitate trebuie să fie primitoare cu oamenii, trebuie să le permită să o experimenteze şi să trăiască în ea, dar nu trebuie să le vorbească constant fără a aştepta o reacţie de la aceştia”. 32 În viziunea lui Zumthor, clădirile pot avea o linişte frumoasă, care este asociată cu atribute ca: durabuilitate, integritate, prezenţa, caldura, sensibilitate. O clădire nu trebuie neapărat să reprezinte ceva. Ea poate doar să existe 33 Pallasma intăreşte cele spuse de Zumthor : „Experienţa auditivă esenţială creată de arhitectură este tranchilitatea”. 34 Arhitectura trebuie sa fie capabilă să izoleze omul de sunetele exterioare ei. Trebuie să reuşească să focuseze atenţia omului şi să creeze un mediu care să trimită stimuli către simţuri, atfel încât spaţiul să poate fi perceput şi trăit.

Peter Zumthor, „Thinking architecture”, p.27 Ibidem, p.32 („Good architecture should receive the human vişitor, should enable him to experience it and live in it, but should not constantly talk at him „ ) 33 Ibidem, p.32 34 Juhani Pallasmaa, Op. cit., p51 („ The most essential auditory experience created by architecture is tranquility ”) 32

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 23

2. Rolul percepţei multisenzoriale in experimentarea atmosferei „Confrunt oraşul cu propriul corp. Îmi trăiesc experienţele în oraş iar oraşul există prin experienţa mea întrupată. Oraşul şi corpul meu se complementează şi se definesc reciproc.” 35 „Corpurile noastre există în lume în felul în care inima există în organism: menţine spectacolul vizibil constant, viu, respiră viaţa şi o susţine”.36 „Reuşim să percepem cu întreg corpul nostru deodată iar acest lucru deschide o lume de simţuri în interactiune”. 37 Corpul uman şi mişcările sunt în interacţiune constantă cu mediul înconjurator. Omul experimentează spaţiul cu întreg corpul, acesta având integrate toate cele cinci simturi. Rezultă de aici că percepţia spaţiului se face la nivel multisenzorial. Un spaţiu nu trebuie gândit neapărat în aşa fel încât să transmită informaţie tuturor simţurilor deodată. Ele comunică între ele, declanşarea unuia, poate duce la declanşarea altuia, se pot face schimburi şi conexiuni. Relevant în acest sens este ce spune filozoful Merleau-Ponty : „prin văz putem atinge soarele şi stelele” 38 sau ce spune Pallasmaa : „ochii vor să colaboreze cu celelalte simţuri. Toate simţurile, inclusiv vederea, pot fi privite ca extensii ale simţului tactil”39 „Arhitectura de calitate trebuie să se adreseze tuturor simţurilor simultan şi să contopească imaginea asupra propriei persoane cu experienţa noastră în lume”.40.Arhitectura are rolul de a întări simţul realităţii şi a sinelui, nu de a crea lumi fantastice. Ea face posibilă relaţionarea noastră cu timpul şi spaţiul, dând acestora scara umană : „domesticeşte spaţiul nelimitat şi timpul infinit, le face tolerabile, locuibile şi întelese de oameni” .41

Ibidem, p. 40 („ I confrunt the city with the body. I experience myself in the city and the city exists through my embodied experience.The city and my body supplement and define each other.”) 36 Maurice, Merleau-Ponty, Phenomenology of Perception, Taylor and Francis e-Library, 2005 , p235 („Our body is in the world as the heart is in the organism: it keeps the vişible spectacle constantly alive, it breathes life into it and sustains it.”) 37 Ibidem, p.262 ( „We achieve perception with our whole body all at once and this opens on a world of interacting senses”) 38 Ibidem, p.42 39 Juhani Pallasmaa, Op. cit., p35 40 Ibidem. , p11 („Life-enhacing architecture has to adress all the senses şimultaneously and fuse our image of self with our experience of the world”) 41 Ibidem. , p17 („It domesticates limitless space and endless time, to be tolerated, inhabited and understood by humankind”)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 24

Merleau-Ponty vede, de asemenea, o legătură strânsă între om şi lumea înconjuratoare. El spune că cele două se intersectează şi se definesc reciproc. Percepţia nu e o sumă între lucruri văzute, auzite sau simţite ; omul percepe deodată cu toată fiinţa sa : „Surprind o structură unică dintr-un lucru, un mod unic de a fi, care relaţionează cu toate simţurile mele deodată”42. Juhani Pallasmaa critică în prima parte a cărţii „The eyes of the skin” importanţa mare care se dă simţului vederii în arhitectura modernă şi contemporană. Observă lipsa unor conexiuni între obiectul de arhitectură şi om, fie pentru că arhitectura este creată doar pentru a se exprima pe sine, fie pentru că, în mod deliberat, aceasta este proiectată să izoleze simţurile, devenind astfel o călătorie vizuală lipsită de sens. 43 „Păsările construiesc cuiburile prin mişcările corpului”.44 Construcţia în cultura tradiţională se făcea raportată la corpul uman. Când ea ţine cont numai de simţul văzului, îşi pierde din intimitate şi din plasticitate. Pallasmaa dă exemplu cultura greacă, în care, deşi se punea accent pe văz, celelalte simţuri nu erau respinse, ci chiar stimulate prin vedere. „În locul experienţei noastre de a trăi în lume, privim din afară ca spectatori ai imaginilor proiectate pe suprafaţa retinei.” 45 Arhitectura nu îşi mai îndeplineşte scopul, nu se mai face acel schimb între om şi spaţiu, ea devine arta imaginilor captate de ochiul grăbit al aparatului de fotografiat. Autorul aminteşte de nevoia de „re-sensibilizare” a arhitecturii prin întărirea importanţei materialităţii, texturii, densităţii spaţiului . Pentru a exemplifica, sunt prezentate doua exemple diferite : unul în care spaţiul se experimentează multisenzorial, iar altul în care spaţiul se adresează în special văzului. Fig. 42 ; fig. 43

Maurice, Merleau-Ponty,Op. cit. , p.251 („I grasp a unique structure of the thing, a unique way of being, which speaks to all my sesnses at once ”) 43 Juhani Pallasmaa, Op. cit., p22 44 Ibidem., p26 „A bird shapes its nest by movements of its body” 45 Ibidem., p30 „ Instead of experiencing our being in the world, we behold it from out-şide as spectators of images projected on the surface of the retina ”

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 25

Imaginea din stânga sugerează un spaţiu oarecum unitar ce nu stimulează foarte mult simţurile. În schimb, în imaginea din dreapta, putem considera spaţiul ca fiind unul bogat. Prezenţa copacului, creează umbre pe pereţi şi pe sol, astfel văzul este stimulat mai intens decât în spaţiul din imaginea din stânga. Foşnetul frunzelor şi mişcarea crengilor creează un zgomot de fundal ce stimulează auzul. Prezenţa vegetaţiei poate constitui stimul şi pentru miros. În imaginea din dreapta, detaliul draperiei arată că lumina poate fi dozată în funcţie de nevoie, în schimb, în imaginea din stânga, intensitatea luminii nu poate fi ajustată. Arhitectura atinge atât latura fizică, cât şi latura mentală a omului. Imaginile captate prin simţuri, sunt mai apoi trecute prin filtrul gândirii unde apare memoria, imaginaţia, visarea. De accea percepţia asupra realităţii este diferită de la individ la individ. Percepţia dă sens senzaţiei, deci percepţia produce o interpretare a lumii exterioare, nu o copie fidelă.

fig. 44

„Ochii supraveghează, controlează, investighează, pe când simţul tactil apropie, sensibilizează” .46 Palasmaa este de părere că ochiul este organul distanţării şi separării, pe când simţul tactil este simţul afecţiunii, intimităţii, apropierii. În momentele cu încărcătură emoţională mare, tendinţa oamenilor este de a închide ochii. Imaginaţia şi visarea sunt stimulate de lumina slabă şi de umbre, ceaţa face ca obiectele să fie neclare şi astfel fiecare poate avea propria interpretare a ceea ce se întrezăreşte. „Vederea izolează, pe când sunetul încorporează; vederea este directională, pe când sunetul este omni-direcţional”.47 Vederea implică exterioritate, pe când auzul implică interioritate. Clădirile, spune Pallasma, nu reacţionează la vederea oamenilor , pe când la sunetele produse de aceştia, clădirile răspund. Un spaţiu este înţeles de multe ori şi prin ecoul pe care acesta îl produce. „Auzul structurează, articulează şi întregeşte experienţa oamenilor” 48, cu toate că de multe ori acesta rămâne o experienţă de fundal, ce este percepută în mod inconştient.

Ibidem., p46 „ The eye surveys, controls and investigates, whereas touch approaches and caresses „ 47 Ibidem., p46 „ Şight isolates, whereas sound incorporates ; vişion is directional, whereas sound is omni-directional „ 48 Ibidem., p49

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 26

Un exemplu de arhitectură ce face apel la experimentarea multisenzorială pentru a înţelege mai bine personalitatea artistică este Muzeul Chopin din Varsovia, din Polonia proiectat de Grzegory & Partnerzy Architekci Studio. Muzeul propune un concept inovativ, în care, pentru experimentarea spaţiului, se face apel la toate simţurile.

Nu este cultivată doar memoria compozitorului, ci aceasta este

întrepătrunsă cu ideea de învăţare, cercetare, descoperire prin participare. Expoziţia intitulată sugestiv „Experiencing Chopin” propune prezentarea vieţii, lucrărilor şi personalităţii artistului într-un mod stimulativ. Partea sensibilă este suprapusă peste contextul istoric şi biografic.

fig.45

fig. 46

fig. 47

Expoziţia este compusă din 15 camere, fiecare constituind un minimuzeu, în care se poate vedea şi experimenta cum a trăit Chopin : vizitatorii se pot plimba alături de el prin Varşovia sau Paris, auzind zarva străzilor din acele perioade, pot face cunoştinţă cu unele femei din viaţa lui sau pot cânta la pian. Un alt exemplu ce vine să întărească ideea de experienţă multisenzorială este camera în care este expus pianul artistului. Aici este stimulat şi simtul mirosului, fiind prezent permanent mirosul de violete, florile preferate ale lui Chopin. Camera în care este prezentată moartea artistului este concepută ca o cutie neagră, în care muzica omniprezentă pe parcursul expoziţiei încetează să cânte. Ceea ce reuşeşte acest muzeu să evite este asocierea cu ideea de mausoleu, cu care adesea muzeele biografice tind să semene. Alăturarea dintre cunoaştere, simţuri si sentimente face ca exprimarea expoziţiilor să fie una specială.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 27

SERGIU CELIBIDACHE ŞI MEMORIA LUI

III.

1. Celibidache şi muzica

fig.48

fig. 49

fig. 50

Sergiu Celibidache s-a născut în 1912 la Roman, în judetul Neamţ. Familia sa era destul de înstărită, tatăl său având o funcţie politică importantă. Deşi acesta dorea ca fiul lui să urmeze de asemenea o carieră în politică, Sergiu Celibidache se împotriveşte cu înverşunare, fiind de mic pasionat de muzică. El spune : „Când aveam patru ani, dădeam concerte aşa, fără public, întrun pod gol fără lumină, cu mult praf şi foarte rece. Mulţumeam publicului, deşi nu ştiam ce însemna asta […] o făceam fără să ştiu să cânt la pian, nu cântam, mi se părea doar foarte interesant !” 49 Întrebat de ce a ales muzica , Celibidache răspunde : „Nu există un’’ de ce’’. Nu pot să fac altfel. De ce respir ? Ca să traiesc !” 50 La Iaşi, Celibidache studiază matematica, filozofia şi muzica. Timpul va demonstra, însă, că stilul său de gândire şi învăţare, deşi trecut prin acest tip de şcoli, va ajunge să fie unul special, viu şi colorat, în contradicţie cu teoria şi ştiinţa. Când era vorba de muzică, era extrem de exigent cu toată lumea, chiar şi cu el însuşi. Muzica reprezenta totul : „Muzica e o formă de viaţă , printre altele. Ea aparţine vieţii noastre, tot ceea ce considerăm a fi o evoluţie organică există şi în muzică. […] insist pe eliminarea acţiunilor personale, a reacţiilor egoului” .51 Celibidache credea în universalitatea muzicii şi întreaga lui viaţă a susţinut ideea că, prin muzică, oamenii pot să ajungă să se cunoască mai bine pe ei înşişi : „Tonul îl atinge pe om direct

Patrick Lang şi altii. Celibidache un om de exceptie,traducere Anca Fronescu, Bucuresti, Spandugino, 2012, pg.87

Ibidem, p86

Ibidem, p88

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 28

şi inevitabil şi evocă reflexe libere, necondiţionate, neţinând cont de niciun fel de determinare, specific individuală, cum sunt rasa, genul, situaţia şi vârsta.” 52

fig.51

fig. 52

fig. 53

Legătura strânsă şi directă între om şi muzică era extrem de importantă pentru Celibidache. „Există muzică în fiecare dintre noi ! […] intelectul a alterat contactul nostru direct, spontan cu acest fapt care e de natură absolut umană”.

El este de părere că timpul este

elementul ce marchează această legătură şi tocmai el este ignorat de majoritatea muzicienilor : „Este muzica doar consecinţa sunetului ? Nu. Esenţa muzicii se află în relaţia ton- om şi în căutarea corespondenţelor dintre această structura a sunetului şi structura universului afectiv uman . Care este esenţa universului afectiv uman ? Relaţiile intru acum, între ceea ce a trecut şi ceea ce va veni.”54 Apariţia fenomenelor muzicale şi a efectelor lor au loc în timp. Acest element trebuie avut mereu în vedere : „Pasajele expresive trebuie cântate mai încet decât celelalte […]am nevoie de mai mult timp pentru a putea desluşi prin puterea sintetică a spiritului meu esenţa”.55 Raportarea la timp apare întâlnită şi în operele arhitecţilor fenomenologi. Merleau Ponty spune când se referea la noţiunea de ‘acasă’ că aceasta nu reprezintă un obiect, o clădire, ci o noţiune complexă ce integrează amintiri, imagini, trecutul şi prezentul deopotrivă : „noţiunea de acasă nu poate apărea imediat, ci se raportează la timp ; este un produs gradual al adaptării idividului sau familei în lume”56 . Peter Zumthor spune că el, în procesul de proiectare, ajunge involuntar să se raporteze la experienţele lui trecute legate de spaţiu şi arhitectură : „Când proiectez o cladire, 52

Sergiu Celibidache, Despre fenomenologia muzicala,,traducere Anca Fronescu, Bucuresti, Spandugino, 2012, p51

Ibidem, p 102

Ibidem, pp. 18-19

Ibidem, p. 40

http://www.uiah.fi/opintoasiat/history2/e_ident.htm (Juhani Pallasmaa , „Identity, Intimacy and Domicle- Notes

on the phenomenology of home”)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 29

deseori mă găsesc căutând în trecut, în amintiri pe jumătate uitate şi încerc să rememorez cum era cu adevărat respectiva situaţie arhitecturală, şi încerc să mă gândesc cum m-ar putea ajuta acum să reînvii acea atmosferă vibrantă din trecut”

. Celibidache, era şi el adeptul

fenomenologie , acesta spune : „Nu exista nimic în universul nostru afectiv care să nu prezinte legături fie cu viitorul, fie cu trecutul” . 58 „Rezonanţa reunită a sunetului de bază şi a familiei sale, născută involuntar din om, nu exista în lumea pe care acesta o numeşte naiv ,,natură.” Omul crează condiţiile, astfel încât acestea să apară.”

Se poate face o paralelă cu arhitectura, ce are rolul, după părerea lui

Zumthor, de a oferi un mediu propice, în care emoţiile se pot dezvolta. Ideile lui Celibidache legate de muzică pot fi valabile şi în alte domenii, printre care şi arhitectură. „ Muzica nu este doar frumoasă. Muzica este adevarată. […] Nu există alternative în muzică şi de aceea nici interpretări ; Oare ajunge omul mai uşor la muzica adevarată prin fenomenologie ? Nu ! Dacă a ajuns la muzică, dacă a ramas fidel naturii sale divine, atunci fenomenologia este mereu acolo.” 60 Celibidache promova autenticitatea şi faptul că lucrurile îşi găsesc înţelesul în chiar esenţa lor. Această idee se regăseşte şi în arhitectură şi este susţinută de mulţi arhitecţi adepţi ai fenomenologiei. 2. Celibidache şi pedagogia „Pentru mine a-i învăţa pe alţii este cea mai înaltă formă de activitate umană”. 61 Una dintre pasiunile lui Celibidache era să predea diverse cursuri : de dirijat, de fenomenologie, de muzicologie. Elevii săi, care au ajuns mai târziu muzicieni apreciaţi şi profesori importanţi, spun ca relaţia dintre Celibidcahe şi ei era una extrem de strânsă : „ era fascinant să vezi cu câtă spontaneitate ne răspundea la întrebări. Era cuprins de entuziasm când descoperea ceva nou împreună cu noi.”

Îi atrăgea pe elevi prin metodele sale inedite de a preda : „observam

Peter Zumthor, „Thinking architecture”, p.10 („ When i design a building, i frequently find myself şiking into old, half-forgotten memories, and then i try to recollect what the remembered architectural şituation was really like, and try to think how it could help me now to revive that vibrant atmosphere. ”) 58 Sergiu Celibidache, Op. cit. , p.19 59

Ibidem , p.17

Ibidem , p.66

Patrick Lang , Op. cit. , p52

Ibidem , p53

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 30

împreună fenomenele sonore şi efectele pe care acestea le aveau asupra noastră. Pe întreaga durată a şedinţelor, nu înceta să ne mulţumească. Eram fericită sa particip la acele cursuri întrucât simţeam o complicitate extremă între Celibidache şi noi.” 63

fig.54

fig. 55

fig. 56

Era o fire extrem de generoasă dar, totodată, foarte exigentă. Dorea să dăruiască tuturor cunoştinţele lui : „[…] pedagogia implică să arăţi fiecăruia în parte că ceea ce ajută să devină sunetul muzică este de căutat doar în sine- şi nicăieri altundeva. […] până acum am avut puţine rezultate, totuşi mă străduiesc să-i explic fiecăruia în parte- şi aici există numai o diferenţă potenţială între el şi mine, în relaţia întru acum.” 64 Mulţi îl considerau a fi o fire dură. Celibidache nu nega acest lucru însă era convins că numai prin muncă se poate face performanţă : „munca aceasta pe care tu o faci cu mine, în care sunt deseori dur, ce anume e ea ? E faptul că nu te las să ieşi din linia ta, să ieşi din posibilităţile tale ! 65. Conştient de rolul unui profesor el spune că :” Sunt extrem de sever cu toata lumea. Fiindcă nu fac pace cu elevul. Nu !! Pentru moment, sunt duşmanul lui numărul unu, sunt singurul care poate să-l înveţe ceva”. 66 Era extrem de serios şi dedicat în relaţia cu elevii săi : „Nu îi strivesc (pe elevi). Trebuie să aibă o disciplină extraordinară, trebuie să reziste la tentaţiile prezentului. Trebuie să stăpânească ceea ce vor să facă. Dacă vor să se facă ascultaţi. Nu poţi cultiva compromisul.” 67

Ibidem , p57

Sergiu Celibidache, Op. cit. , p.59

Ibidem , pp.88-89

Patrick Lang , Op. cit. , p112

Ibidem, p113

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 31

fig.57

fig. 58

fig. 59

Celibidache încearcă să îşi justifice metodele pedagogice insistând pe nevoia de disciplină : „Nu pot să fac nimic care să-i provoace teamă (elevului). Nu vrei să-i fie frică, ceea ce vrei tu e disciplină şi vrei să-i fie frică de ridicol, de a face mai puţin decât ar putea face. De aceea ar trebui să-i fie frică, pentru că trebuie să se folosească de tot ce are.” 68 Modul lui de a gândi şi a vedea lucrurile poate părea evident, însă valorile promovate de societatea contemporană românească demostrează contrariul. 3. Celibidache şi natura „Grădina e metafora vieţii sale : acea generozitate, o ilustrare excepţională a lăuntrului său. Întotdeauna am vazut-o astfel. Am avut şansa de a putea face această paralelă indispensabilă între muzică şi natură. Acolo era un teren plat şi tatăl meu a făcut din el un domeniu cu coline şi alei. Fiecare copac a fost plantat de el. Le ştia povestea pe de rost. Era a doua lui mare pasiune” 69 În filmul „Grădina lui Celibidache” fiul acestuia , Serge Celibidache, încearcă să demistifice imaginea pe care dirijorul şi-a construit-o fără să-şi dea seama. Deoarece a refuzat să fie o persoanalitate mediatică, sa participe la evenimente comerciale, şi-a creat o imagine dură. Unii îl vedeau ca pe „un adevărat dictator” iar alţii ca pe un geniu. În film, se face o paralelă între muzică şi natură, iar Celibidache este prezentat şi în alte ipostaze decât cele care l-au făcut cunoscut. Generozitatea şi dragostea cu care lucra şi pe care o arăta faţă de elevii săi se regăseşte şi în relaţia lui cu natura. Celibidache trăia intens fiecare moment, rezona cu copacii, cu florile, cu animalele, purta grija acestora. Se întrista vara , când nu ploua, cu gândul la copacii care suferă din cauza caniculei.

Ibidem, p104

Ibidem, p81

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 32

fig.60

fig. 61

fig. 62

„În Occident, Sergiu Celibidache este considerat de numeroase persoane un geniu al muzicii, cu calitaţi excepţionale. În acelaşi timp, eu mi-l amintesc ca pe un prieten pur, o persoană plină de rare calităţi umane”. 70 Spaţiul grădinii era îndrăgit de Celibidache, aici ţinea cursuri, primea invitaţi, se relaxa sau lucra. Filmul surprinde emoţiile pe care gradina le năştea în Celibidache şi modul în care natura i-a influenţat modul de a gândi şi de a trăi. Acest element reflectă foarte bine personalitatea lui, şi ar putea

deveni

spaţiu

regăseşte

într-un

proiect

dedicat

dirijorului.

fig.63

fig. 64

fig. 65

4. În loc de concluzie : Celibidache şi casa lui Ideile după care se ghida şi pe care le promova, prin diverse metode, Celibidache sunt extrem de actuale. Ele nu sunt valabile doar în cazul muzicii, ci pot fi extinse şi interpretate şi în alte domenii. Modul lui de a privi viaţa, atitudinea pe care o avea faţă de cei din jur, dragostea faţă de natură, pot deveni exemple pentru societatea actuală. Toate aceste lucruri ce conturează o astfel de mare personalitate transmit o anumită atmosferă. Realizarea unui centru ce va purta numele lui Celibidache impune înţelegerea personalităţii şi reflectarea ei în atmosfera generală a arhitecturii propuse. Transformarea casei în care acesta

Ibidem, p61

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 33

s-a născut şi şi-a petrecut prima parte a copilăriei, într-un centru cultral activ constituie un demers care este (sau ar trebui să fie), în esenţă, de la sine înţeles . Aceasta a fost declarată în 2004 monument istoric de arhitectură şi a fost inclusă pe lista Ministerului Culturii, valoarea sa arhitecturală fiind astfel recunoscută oficial. La nivelul comunităţii locale, însă, casa are valoare în principal deoarece este asociată cu figura lui Celibidache, având astfel o semnificaţie simbolică specială pentru majoritatea romaşcanilor. Numele dirijorului este amintit frecvent în viaţa culturală din oraş. Şcoala de arte poartă numelei lui, de un an se organizează pe plan local Festivalul Sergiu Celibidache, clădirea a avut, timp de 20 ani, funcţiune de şcoală de muzică. Există amplasat în faţa casei un bust al dirijorului, la dezvelirea căruia a fost prezent şi fiul acestuia, Serge Celibidache, preşedintele Asociaţiei Sergiu Celibidache. Situl ales este încărcat de memorie, valoare, potenţial, semnificaţii. Valorificarea lui prin găsirea unor puncte comune şi a unui echilibru între aceste elemente poate constitui un punct de plecare în revitalizarea urbană, socială, culturală a Romanului.

fig.66

fig. 67

Deşi nu a locuit aici decât o scurtă perioadă de timp, familia lui Celibidache se simţea şi se simte legată de Roman prin amintiri, dar mai ales prin prezenţa acestei case. Păstrarea şi cultivarea moştenirii culturale a lui Celibidache, s-ar putea face prin diverse mijloace. Elementele care reflectă cel mai bine personalitatea artistului şi în jurul cărora s-a conturat viaţa acestuia sunt, după părerea mea, muzica, pedagogia şi natura. Acestea ar putea fi transpuse în arhitectură prin diverse mijolace : formă, funcţiune, lumină, culoare, materialitate, sunet, umbră, etc., ce ar putea crea impreună o atmosferă ce aminteşte de personalitatea lui Celibidache.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 34

Scopul de bază al unui astfel de centru trebuie să fie acela de a promova înţelegerea importanţei şi a valorii muncii sale, tocmai prin continuarea acesteia. Programul şi tema proiectului reies din principiile lui Celibidache şi sunt susţinute de nevoile, dar şi de potentialul oraşului şi al comunitaţii locale.

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 35

BIBLIOGRAFIE

Assmann, Jan, Cultural memory and Early Civilization: Writing, Rememberance and Imagination, Cambridge :Cambridge University Press, 2011 (http://www.history.ucsb.edu/faculty/marcuse/classes/201/articles/95AssmannCollMemNGC.pdf)

Celibidache, Sergiu – Despre fenomenologia muzicala,,traducere Anca Fronescu, Bucuresti, Spandugino, 2012 Lang ,Patrick si altii– Celibidache un om de exceptie , traducere Anca Fronescu, Bucuresti, Spandugino, 2012 Maurice, Merleau-Ponty, Phenomenology of Perception, Taylor and Francis e-Library, 2005, publicata prima data Paris, Gallimard 1962 Nora , Pierre ,Between Memory and History: Les Lieux de Mémoire, in University of California Press, Representations, No. 26, Special Issue: Memory and Counter-Memory. 1989 (http://www.history.ucsb.edu/faculty/marcuse/classes/201/articles/89NoraLieuxIntroRepresentati ons.pdf)

Norberg-Schulz, Christian , Genius Loci-Towards a Phenomenology of Architecture, Rizzoli ,1991

Pallasmaa, Juhani, The eyes of the skin -Architecture and the Senses, Marea Britanie, John Wiley & Sons Ltd, The Atrium, Southern Gate, 2005 Zumthor, Peter, Thinking architecture, Basel, Switzerland: Birkhduser Verlag AG, 1999 Zumthor, Peter, Atmospheres, Basel, Switzerland: Birkhduser Verlag AG, 2006 Richard Florida, The rise of the creative class and how it’s transforming work, leisure, community and everyday life, New York, Perseus Book Group 2002 Winfield-Pfefferkorn, Julia , The branding of cities, 2005 ( http://www.brandchannel.com/images/papers/245_branding_of_cities.pdf)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 36

WEBOGRAFIE http://chopin.museum/en http://www.paris.fr/pratique/musees-expos/musee-de-la-vie-romantique/p5851 http://www.archdaily.com/ http://dexonline.ro/ www.centrul-rosetti-enescu.ro/ http://www.salvador-dali.org http://www.fundatia-celibidache.com/ http://www.eminescuipotesti.ro/ http://www.georgeenescu.ro/ www.wikipedia.org http://www.uiah.fi/opintoasiat/history2/e_ident.htm (Juhani Pallasmaa , „Identity, Intimacy and Domicle- Notes on the phenomenology of home”

FILME / INREGISTRARI VIDEO „Le jardin de Celibidache”, dir. Serge Ioan Celibidache”, 1998 „Celibidache: You Don't Do Anything, You Let It Evolve”, dir. Jan Schmidt-Garre, Art Haus Musik, 1992 Web: http://www.youtube.com/watch?v=kp54ZCiOVEU ( Interviu Celibidache) http://www.youtube.com/watch?v=URy5BVihDfE ( Sergiu Celibidache –In memoriam) http://www.tvrplus.ro/editie-universul-celibidache-65194 ( Universul Celibidache)

A T M O S F E R Ă P E N T R U U N A R T I S T | 37

SURSE FOTO Coperta: imagine (baza http://wagnerrios.tumblr.com/post/32202446262) , editata Fig. 1 _ http://www.esdppp.org/site/social-programme/ Fig. 2 _ http://ellie-mozart.blogspot.ro/2010/08/salzburg-is-like-holy-name-to-lot-of.html Fig. 3 _ http://blog.studentsville.it/in_florence/artsculturemuseums/ Fig. 4,5_ http://tescani2.blogspot.ro/ Fig. 6_ http://www.modernism.ro/2012/09/02/colonia-tescani-2012/ Fig. 7-12 _ imagini proprii Fig. 13,14 _ http://en.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD Fig. 15-17, 20,21 _ http://www.archdaily.com/103728/salvador-dali-museum-hok/ Fig. 18 _ www.salvador-dali.org Fig. 19 _http://greeevagyok.blog.com/2010/12/23/salvador-dali-the-butterfly-effect/ Fig. 22 _ http://www.wikipaintings.org/en/salvador-dali/butterfly-landscape-the-greatmasturbator-in-a-surrealist-landscape-with-d-n-a Fig. 23-26 _ http://www.destination360.com/europe/spain/salvador-dali-museum Fig. 27-30_ http://www.agd.ro/project_data/show.php?id=39&lang=en Fig. 31-34 _ http://www.paris.fr/pratique/musees-expos/musee-de-la-vie-romantique/p5851 Fig. 35 _ imagini proprii Fig. 36 _ http://coolboom.net/architecture/caixa-forum/ Fig. 37 _ http://www.archdaily.com/321503/glass-farm-mvrdv2/50fb705ab3fc4b068c00000e_glass-farm-mvrdv_110113_06_pvenews-com-jpg/ Fig. 38 _ http://www.panoramio.com/user/1063344/tags/Traditional%20architecture Fig. 39 _ http://gthint.com/index.php?func=page&id=12 Fig. 40_ http://www.flickr.com/photos/53601361@N03/5385565861/ Fig. 41,43_ http://www.barragan-foundation.org/ Fig. 42_ http://www.hometrendesign.com/modern-white-house-design Fig. 44_ http://clancytales.blogspot.ro/2011/01/right-and-left-sides-of-writers-brain.html Fig. 45-47_ http://chopin.museum/en/new/exposition/id/211 Fig. 48-65_ filmul „Gradina lui Celibidache” Fig. 66-67_ http://www.ziarulderoman.ro/15565/video-galerie-foto-sergiu-celibidache-s-a-intorsacasa/