Flora scurta istorie..............................................................................................................................pag

A fost locul de întâlnire al generaţiei flower-power din Timişoara, al tinerilor din anii ‘60-‘80. Locul unde se vedeau artiştii, rockerii, amatorii de jazz, pictori, poeţi, studenţii... şi nu numai. Totul a început în 1967, când la Timişoara avea să se organizeze o expoziţie florală, care a purtat numele “Flora”. A fost ales natural malul Begăi, care avea nevoie şi de un pavilion expoziţional. Era conceput iniţial ca un spaţiu liber cu o terasă de beton peste, care plutea deasupra unor stâlpi metalici. A fost proiectată de arhitectul timişorean Ştefan Iojică. În acelaş timp, pe malul apei a fost amenajau şi parcul Alpinet, proiectat de Silvia Grumeza.

“Flora era locul unde se întâlnea lumea bună. Dacă nu erai acolo, nu erai recunoscut în Timişoara. Acolo era toată mişcarea hippie, acolo se întâlneau muzicieni, intelectuali, fete frumoase. Pentru mine era în plus şi faptul că îmi plăcea să stau pe trepte, să mă uit la canotaj. Bega avea un farmec aparte. Înainte era un loc deschis, un loc unde se ţineau concerte. Iniţial, se dădea doar îngheţată, dacă îmi aduc bine aminte. Ulterior, pentru că era un loc unde se aduna mult tineret, s-a decis amenajarea unei cofetării. Nu era cu alcool. Se putea bea cafea. Era un loc unde se întâlnea vestita intelectualitate juvenilă a oraşului, veneau din toate cartierele. Când stăteam pe treptele din faţă ne simţeam ca la Woodstock”, a declarat arhitectul Radu Radoslav, fost arhitect şef al Primăriei Timişoara.

„Loc de referinţă pentru tinerii iubitori de muzică” Flora era locul unde se întâlneau şi muzicienii de la Phoenix, Progresiv TM sau Pro Musica. “Sunt consternat şi foarte trist că s-a distrus un simbol al oraşului. Flora a fost o stare de spirit. A fost locul în care se întâlneau muzicienii tineri, a fost un bastion al flower-powerului. Eu am locuit foarte aproape de Flora. În arealul acela a fost grupată şi trupa Phoenix. Când veneau Nicu Covaci şi Moni Bordeianu acolo, ne uitam la ei ca la Dumnezei. Şi ei au locuit tot în acea zonă. Flora a fost pentru noi ca Penny Lane pentru Beatles din Liverpool. A fost un loc de referinţă pentru tinerii iubitori de muzică. Se cânta şi în parc, pe bancă, cu chitările, era un spirit extraordinar. Se cânta şi în braseria care s-a făcut acolo mai târziu. Şi noi, cu Pro Musica, am făcut ucenicie acolo. Încetul cu încetul am devenit titulari”, a declarat Ilie Stepan, Vremuri noi pe malul Begăi Starea de spirit de la Flora s-a stins treptat, iniţial prin închiderea spaţiului liber a Pavilionului după anii ‘80, ajungându-se la dispariţia sa după 1990, când a apărut un restaurant în localul respectiv.

S-au schimbat vremurile, diverşi oameni de afaceri au continuat să menţină restaurantul Flora, chiar dacă nu mai avea aura magică de altă dată. În pandemie nu s-a mai deschis. În aceste zile se lucrează la demolarea restaurantului.