Revista Alfa Omega TV Magazin 9.1- Biserica in timp (ian-feb 2019)

ANUL 9, NR. 1 - IANUARIE/FEBRUARIE 2019

BISERICA ÎN TIMP

ACEASTĂ REVISTĂ SE DISTRIBUIE GRATUIT

PROGRAMUL ALFA OMEGA TV IANUARIE - FEBRUARIE

EDITORIAL

BISERICA ÎN TIMP

Povestea creștinismului e uimitoare. În 2000 de ani, o sectă a iudaismului născută într-o fundătură a Imperiului Roman, devine un curent care mătură toată lumea...

În câteva pagini, e dificil și doar să zgârii suprafața, legat de evoluția Bisericii în timp. Totuși, ne-am dorit să vă dăm o idee de ansamblu și frânturi esențiale din lunga și colorata istorie a Bisericii din care facem parte.

Biserica a avut o evoluție interesantă și dinamică în timp, răspunzând la dileme noi, încercând să păstreze unitatea, dar și adevărul. E o istorie a reformelor și contra-reformelor, a tradițiilor străvechi în tensiune cu lucruri noi (noul fiind uneori pas înainte, uneori erezie), o luptă a vieții spirituale autentice cu legalismul și instituționalizarea, o dispută privind legitimitatea asocierii Bisericii cu statul pentru a promova credința, o lume în care disputele teologice au fost și benefice (clarificarea esenței credinței), dar și dăunătoare, cauzând rupturi dureroase.

Tensiunile le vedem începând devreme, la apostoli, Biserica încercând să înțeleagă cum să se raporteze la Lege și la iudaismul în care se născuse, dar și la creștinii ne-iudei care începeau să devină parte însemnată a Bisericii.

Gradual, creștinismul se separă de iudaism și devine deschis pentru toată lumea, un mare pas definitoriu în istorie.

A venit apoi răspândirea creștinismului în primele secole, o perioadă și de persecuții și martiraj. Un alt mare jalon a fost tranziția creștinismului de la religie-paria la religie acceptată, apoi dominantă, în Imperiul Roman. Biserica primea putere politică, triumfând asupra păgânismului.

Au urmat secole tulburi, când Imperiul Roman s-a prăbușit sub presiunea invaziilor popoarelor migratoare sau a otomanilor, întâi Roma, apoi Bizanțul.

Biserica a rămas însă un pilon stabil în Evul Mediu, promovând știința și cultura, dar și acumulând putere politică și avere. Ca atare, a fost însă victima unui recul gradual în societate, început o dată cu epoca modernă și ridicarea rațiunii în detrimentul spiritualității, care a redus influența ei, în special în lumea occidentală.

Primul tuturor curente oficială

de Biserică). Prima mare separare a fost Schisma din 1054, între Catolicism și Ortodoxie. În cadrul Bisericii Catolice, cinci secole mai târziu, a avut loc Reforma Protestantă, care apoi a dat și ea naștere la mai multe mișcări, ca răspuns la provocările date de Renaștere, Iluminism și Modernism. În toate ramurile creștine, au existat simultan și oameni sinceri care l-au căutat pe Dumnezeu, dar și oameni cu alte priorități care au făcut deservicii credinței, făcând adesea greu de despărțit grâul de neghină pentru noi, azi.

Nu întâmplător, azi, creștinii văd diferit raportarea lor la istorie. Pentru un ortodox, ce se consideră moștenitor direct al dreptei credințe transmise peste veacuri prin apostoli, Constantin cel Mare, Bizanț și mai departe, nu e nevoie de schimbare, iar Tradiția Bisericii stă alături de Biblie. Pentru protestant, Scriptura e autoritatea supremă, iar un principiu al Reformei era nevoia permanentă de reformare a Bisericii, pentru a menține viața. Adesea, evanghelicii nu iau în seamă istoria Bisericii, concentrânduse mai mult pe experiența personală și doctrina denominației, încercând să se conecteze direct la Biserica Primară și la fundația apostolică, fără a trece prin 1900 de ani de istorie, deși poate fi dificil de înțeles contextul de atunci fără această continuitate. Pare a fi nevoie atât de istorie, cât și de har proaspăt. Și totuși, cum ne-a promis Isus, vestea bună e că nu am fost lăsați singuri, ci Duhul Sfânt a intervenit în istorie.

Deși creștinii au bâjbâit adesea încercând să-și găsească drumul, au existat și oameni care au primit lumină divină pentru contextele lor. Isus nu Și-a părăsit Biserica, ci a trimis oameni care să cheme Biserica înapoi la Dumnezeu, prin pocăință, rugăciune, sfințenie și separarea de lume, în toate erele istoriei.

Când creștinismul părea pe moarte, osificat, instituționalizat și fără orizont, el reînvia cu un suflu nou, proaspăt, viu.

De aceea, deși prezentul poate părea descurajant, există speranță pentru Biserica din România! Istoria Bisericii ne arată că Dumnezeu chiar se lasă găsit de cei care Îl caută sincer și îi folosește pentru a aduce viață spirituală altora. Citiți și dvs, căutați mai departe! Și, dincolo de studiu, fiți cel care Îl caută sincer pe Dumnezeu, chiar și în mileniu de istorie e comun contextul tulbure al secolului XXI. creștinilor, deși au mai fost Sorin Pețan, teologice diferite de perspectiva Redactor, Alfa Omega TV Magazin (majoritatea tratate ca eretice

CUPRINS

IANUARIE - FERUARIE 2019

03 05 06 13 14 21 23 25 26 26 27 28 29

BISERICA ÎN TIMP Editorial de Sorin Pețan, redactor Alfa Omega TV RAPORT DE MISIUNE - 2018 Activitatea Alfa Omega TV în anul ce s-a încheiat ÎNCERCĂRILE ȘI MĂRTURIA BISERICII PRIMARE De la apostoli la Constantin cel Mare, 313 d.Hr. 1054 - SCHISMA RĂSĂRIT-APUS Separarea între Biserica Ortodoxă și cea Catolică ISTORIA CREȘTINISMULUI De la Constantin cel Mare la Wesley (sec. XVIII) TREZIREA DE PE STRADA AZUSA - 1906 Nașterea mișcării penticostale RICHARD WURMBRAND Interviu din documentarul Torturat pentru Hristos PĂRINTELE TRIFA - Întemeietorul mișcării Oastea Domnului de renaștere spirituală în Biserica Ortodoxă BISERICA, AZI interviu cu Ioan Ceuță în em. Realități și perspective CICLUL DE 500 DE ANI ÎN VIAȚA BISERICII interviu cu Ian Green, vorbitor, scriitor BISERICA - AȘTEPTÂND ȘI GRĂBIND VENIREA DOMNULUI de Tudor Pețan TRĂIM UN CREȘTINISM ADMINISTRATIV de Teofil Stanciu MOARTEA CREȘTINISMULUI ȘI VIITORUL SĂU de Teofil Stanciu

Alfa Omega TV CP 1141, Oficiul 8, Timișoara 300890, ROMÂNIA Tel: +(40) 256-284.913 Tel/Fax: +(40) 256-284.912 e-mail: info@alfaomega.tv, web: www.alfaomega.tv REDACȚIA REVISTEI ALFA OMEGA TV MAGAZIN Sorin Pețan - redactor Bianca Ghemeș - grafică și tehnoredactare Adriana Bordînc - program și recomandări TV Această revistă se distribuie GRATUIT. Pentru a vă abona sunați la +(40) 256-284.913, accesați site-ul www.alfaomega.tv/revista, sau trimiteți-ne numele și adresa dvs pe e-mail revista@alfaomega.tv Tiraj revistă: 8000 exemplare.

Poze copertă: C.W. Eckersberg, Vedere din interiorul Colosseumului, 1815

Susține tipărirea acestei reviste prin donația ta: FUNDAȚIA ALFA OMEGA IBAN: RO37 BTRL 03601205 i181 11XX (B. Transilvania) Donează 5 EURO (Telekom): sună la nr. 0900 900 135 www.alfaomega.tv/donatii

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Viitorul bisericii film artistic

Vineri, ora 21:00

LUNI 21 ianuarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație!

01:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin 05:30 Verdictul științei: Creație!

06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Intrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 Atelierul lui Newton 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Centrul Creștin Caleb (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Atelierul lui Newton (r) 17:30 Verdictul științei: Creație!

18:00 Lumină în întuneric 18:30 Lumină în întuneric

MARŢI 22 ianuarie

MIERCURI 23 ianuarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Banul tău contează 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel?

05:30 Liber de datorii 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Intrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 De ce e important Israelul (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Cum a apărut lumea? (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Momeala Satanei 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate 05:30 Inima închinării 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Cântecele anotimpurilor 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Sacrul legământ (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Momeala Satanei (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Productie proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

Sâmbătă, 21:00

documentar

Magna Carta descifrată Anglia, 1643. Cu patru secole în urmă, au luptat frate contra frate în timpul Războilului Civil Englez. Un conflict între rege și parlament cu privire la chestiuni care încă nu s-au perimat, cu privire la moștenirea lăsată de Magna Carta, privind dreptul la libertate și reprezentare.

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:00 Momeala Satanei seminar biblic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 21:00 Sacrul legământ film artistic 21:00 Prințesă de departe film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Muzică 22:30 Muzică 21:00 Oamenii în albastru film artistic 23:00 Înflorește acum! program religios străin 23:00 Călătoria program religios străin 22:00 Primul va fi soțul meu film artistic 23:30 Binecuvântare, blestem sau 23:30 Cântecele anotimpurilor (r) documentar 22:30 Muzică 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni coincidență (r) documentar program religios străin

23:30 Cum a apărut lumea? documentar

JOI 24 ianuarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 S-a isprăvit! (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Prințesa de departe (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Istoria creștinismului 14:00 Producție proprie 14:30 Bucurăte de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară)(r) 15:30 S-a isprăvit! 16:00 Israel în prim plan 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii”

VINERI 25 ianuarie

SÂMBĂTĂ 26 ianuarie

DUMINICĂ 27 ianuarie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Productie proprie 01:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv(r) 05:30 Productie proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Romani 12 08:30 Trăind pentru slava lui Dumnezeu 09:00 Cartea Cărților 09:30 Cafeneaua cu povești 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități (germană) 11:00 Magna Carta descifrată (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități (germană) (r) 15:30 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Cafeneaua cu povești (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin 05:30 Inima închinării 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăieșteți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Aleea cristale 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 Viitorul bisericii (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Israel în prim plan (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Productie proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) desene animate 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) program pentru copii 17:30 Puterea rugăciunii program religios 18:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” program

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline (r) 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Pasiune pentru Hristos” (r) 12:30 Biserica Punctul Zero 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

RECOMANDĂRI ZILNICE

19:00 InTouch program religios străin 19:00 Club 700 magazin TV 19:30 Mapamond Creștin știri 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show televiziunii 21:00 Viitorul bisericii film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Gaither pentru România program 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial muzical străin 22:30 Muzică 23:00 Rădăcini și reflecții program religios 23:00 Restaurarea barăcii program religios străin străin 23:30 Istoria creștinismului (r) documentar 23:30 Încercările și mărturiile bisericii primare (r) documentar

4

religios

19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 20:00 Realități și perspective (r) talk-show 21:00 Temelia creștinismului documentar Mijlociu 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 20:00 Realități și perspective talk-show 22:30 Bucuria de a cânta program muzical 21:00 Magna Carta descifrată documentar 22:30 În prezența lui Isus program muzical străin 23:00 De ce e important Israelul program străin religios străin 23:00 Club 700 (r) magazin TV 23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:30 Pasiune pură program despre problemele sexualității

sexualității

LUNI 21 IANUARIE

MARŢI 22 IANUARIE

MIERCURI 23 IANUARIE

JOI 24 IANUARIE

VINERI 25 IANUARIE

19:00 Momeala Satanei seminar biblic

21:00 Sacrul legământ

15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare documentar

23:00 Restaurarea barăcii program religios străin

19:30 Mapamond Creștin știri

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

film artistic

5. ÎNȚELEGEREA VREMURILOR Această direcție se adresează creștinilor, pentru a-i ajuta să înțeleagă vremurile și să interpreteze realitățile contemporane dintr-o perspectivă creștină.

Raport 2018 - Alfa Omega TV În 2019, Alfa Omega TV intră în al 25-lea an de lucrare și ne încredem în Dumnezeu pentru viitor. De la 1 ianuarie 2019, canalul Alfa Omega TV are și o grilă nouă, reorganizată ca rezultat al mesajelor primite de la voi, telespectatorii noștri. Uitându-ne însă înapoi la anul ce a trecut, suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El a lucrat. În 2018, am produs/subtitrat 707 ore de programe creștine, 75% din el în calitate HD. Un mare pas înainte a fost introducerea canalului Alfa Omega TV în pachetul de cablu digital al RCS-RDS-Digi. În prezent, estimăm că postul Alfa Omega TV poate fi văzut de 11-12 milioane de oameni în total, un pas important în a realiza viziunea noastră: Evanghelia în casa fiecărui român. Iar unde nu ajungem prin TV, pătrundem prin noile tehnologii. În 2018, am avut 360.000 vizitatori unici pe site (creștere de 19% față de 2017, 46% față de 2016). În medie, în fiecare zi, 4500 de persoane vizitează paginile site-ului alfaomega.tv, iar totalul vizitelor în 2018 este de 1,67 milioane. Pe rețelele sociale, Facebook și Youtube, am înregistrat 11,38 milioane de vizualizări în 2018 (creștere de 14,5% față de 2017).

Ca vârste, majoritatea telespectatorilor canalului au peste 45 de ani, deși avem și mulți telespectatori mai tineri. Pe online, persoanele între 25-45 de ani sunt majoritari.

Prin proiectul multimedia Cartea Cărților, ne adresăm copiilor de 4-12 ani. Mai avem de lucrat pentru a atinge tinerii de 13-25 ani.

Pentru toate proiectele media, operăm pe 6 mari direcții, la care se adaugă proiectul special Cartea Cărților. Mai jos ilustrăm activitatea noastră pe aceste direcții în 2018.

1. EVANGHELIZARE Această direcție se adresează celor nemântuiți: creștini nominali, atei sau de alte religii.

Pentru canalul Alfa Omega TV, a crescut audiența cu 41% față de ultima măsurătoare.

Au audiență mare programe evanghelistice: filmele, emisiunile live, desenele animate În 2018, am colaborat cu alte 31 stații TV locale și regionale comerciale, cărora leam oferit ~20 de ore de programe creștine pe lună. Un canal TV regional e urmărit de 10% din populația orașului/județului, zilnic, iar programele noastre sunt în prime-time.

Pe site, am înregistrat 3000 de vizite la secțiunea de mântuire în 2018, și 17000 de vizite la cursul Bazele creștinismului.

2. UCENICIZARE ȘI VIAȚA SPIRITUALĂ Această direcție se adresează creștinilor, pentru a-i ajuta să se maturizeze spiritual.

De la început, am produs peste 600 de emisiuni Calea, Adevărul și Viața, cu învățături de bază pe teme biblice. Pe canalul TV, audiența medie la emisiunile CAV este de 2,7 ori mai mare decât media canalului.

Am distribuit 30.000 reviste AOTV Magazin pe teme de viață spirituală în 2018. Am distribuit gratuit și 21000 de cărți și broșuri de ucenicizare și creștere spirituală în 2018. În 2018, au crescut cu 62% vizitele pe site la secțiunea Viața Spirituală față de 2017 (45000 persoane). Al doilea cel mai urmărit tip de material pe canalul de Youtube AOTV sunt mărturiile de viață creștină.

3. SLUJIRE ȘI RUGĂCIUNE Această direcție se adresează creștinilor, dar și celor nemântuiți, oferind ajutor în rugăciune, slujire, consiliere și legătura cu biserici locale.

Emisiunile în direct cu slujire și rugăciune pe canalul Alfa Omega TV au audiență cu 70% mai mare decât media canalului. În 2018 am primit 400 cereri de rugăciune pe lună, pentru care ne-am rugat. Principalele nevoi de rugăciune: vindecare fizică, probleme familie, eliberare, mântuire și finanțe.

Pachetul multimedia gratuit S.O.S. de consiliere-eliberare a fost descărcat de pe site de 1600 de persoane pe an.

4. CREȘTINUL ȘI SOCIETATEA Această direcție se adresează creștinilor, pentru a-i încuraja și ajuta să-și trăiască credința, de luni până duminică, în oricare context al societății contemporane în care s-ar afla. În 2018, am distribuit 24000 reviste Alfa Omega TV Magazin despre implicarea creștinului în societate. În 2018, 7% din vizitatorii site-ului alfaomega.tv (25000 persoane) au accesat articole din secțiunea Creștinul și societatea.

Temele de interes, în ordine: relații, știință, alte religii, creștinul și tehnologia, raportarea la stat, profesia, raportarea la bani.

Pachetul multimedia Liber de datorii, despre administrarea finanțelor personale, a fost descărcat de 15700 persoane.

Am produs două documentare Speranță pentru România în 2018, despre adopție și tehnologie. Pentru ele, am avut 90.000 de vizualizări pe media digitală.

Am distribuit 17.000 reviste AOTV Magazin pe tema Înțelegerea vremurilor în 2018.

Din 2002, am produs 1000 de emisiuni de știri de jumătate de oră, 750 emisiuni Mapamond Creștin și 250 Jerusalem Dateline, difuzate pe canal.

Peste 3000 de știri sunt publicate pe site-ul alfaomega.tv, majoritatea video. În 2018, 21% din totalul vizitatorilor pe site au accesat secțiunile Știri și Înțelegerea vremurilor, 60% interesați de știri globale Mapamond Creștin, 30% de știri din Israel și Orientul Mijlociu și 10% de știri din România Pe pagina de Facebook AOTV, din primele 10 video cele mai vizionate în 2018, 4 sunt știri și materiale de înțelegere a vremurilor.

Pe canalul de Youtube al AOTV, din primele 10 video cele mai vizionate în 2018, 7 sunt știri și materiale de înțelegere a vremurilor 6. REFLECTAREA LUCRĂRII DUMNEZEU DIN ROMÂNIA

LUI

Această direcție se adresează creștinilor, arătând ce face Dumnezeu în România prin diverse lucrări, biserici, lideri și organizații. În 2018, am produs peste 80 știri și reportaje creștine despre ce a avut loc în România, de 2,2 ori mai multe ca în 2017. Am participat și filmat la 20 evenimente în 2018, transmițând live pe internet jumătate din ele.

7. PROIECTUL CARTEA CĂRȚILOR Cartea Cărților e un proiect de evanghelizare și ucenicizare pentru copiii de 4-12 ani. În medie, lunar, 16900 persoane vizitează site-ul evanghelistic carteacartilor.tv și 550 persoane se roagă rugăciunea de predare (18 persoane/zi). În total, peste 8000 de persoane au indicat că s-au rugat rugăciunea de predare pe site de la lansarea lui, în noiembrie 2016. În 2018, am contribuit la organizarea a 10 evenimente Cartea Cărților cu biserici și misiuni locale. 100-200 copii au fost expuși mesajului Evangheliei la fiecare eveniment.

Pe canalul Alfa Omega TV, episoadele Cartea Cărților au audiență mare la intervalul de vârstă 4-11 ani, copiii fiind ~10% din audiența canalului Alfa Omega TV. În plus, alte 31 de posturi nereligioase partenere din țară au difuzat episoadele Cartea Cărților în 2018.

La o lună după lansarea programei pentru școli duminicale Cartea Cărților, peste 30 de biserici o folosesc deja. În decembrie 2018 a fost lansată aplicația mobilă Cartea Cărților pentru telefoane/ tablete. În ianuarie, era deja pe locul 2 în topul aplicațiilor pentru copii în AppStore România.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

5

Încercările și mărturia Bisericii Primare Azi, creștinismul e prezent pe toate continentele și în mii de grupări denominaționale. Aceasta e credința pe care cei mai mulți din leagănul ei din Ierusalim n-au dorit-o, acum 2000 de ani.

Fondatorul ei a fost ucis, iar urmașii Lui, creștinii, au fost ocazional persecutați și dați la moarte. Cel mai puternic imperiu cunoscut vreodată și-a folosit vastul aparat de stat pentru a suprima această credință, dar n-a reușit, prăbușindu-se el în loc.

fost considerate extraordinare iar El și-a câștigat reputația ca unul care făcea minuni și semne. Mesajul său anunța începutul „Împărăției lui Dumnezeu”.

Isus a adunat în jurul Lui niște ucenici, oameni obișnuiți, pe care i-a pregătit pentru a deveni mesagerii Săi. A generat multe controverse și a stârnit o opoziție vehementă. A fost condamnat de conducătorii evrei, fiind executat prin crucificare de autoritățile romane.

Vom studia apariția Bisericii primare și răspândirea ei, acuzațiile ce i s-au adus și persecuțiile care au amenințat-o, povestea martirilor care și-au dat viața și n-au renunțat la credința lor, tranziția prin care creștinismul a devenit nu numai religie legală ci și credința oficială în Imperiul Roman. Perioada acoperă 300 de ani, până la Edictul din Milano din anul 313, când Biserica a primit statut legal. E cea mai uimitoare povestire din istoria omenirii!

Urmașii Lui au mărturisit că a treia zi a înviat din morți, că s-a întâlnit cu ei, a vorbit și a mâncat cu ei. Urmașii Lui credeau că Dumnezeu L-a ridicat din morți pe Isus pentru a valida învățăturile Sale. Apoi au crezut că Isus a fost Salvatorul divin al omenirii, Domnul care trebuia crezut și ascultat fără împotrivire.

Fără îndoială, acești discipoli au crezut că menirea lor este să ducă învățătura lui Isus în toată lumea și cu orice preț. Ei trebuiau să spună oamenilor să se pocăiască și să creadă în Isus.

TEMELIA Cum arăta religia creștină cu mult timp înainte de a fi identificată cu ceea ce noi numim astăzi „Biserică”. Ce este Biserica, de fapt? Este Biserica o clădire? Ar rămâne Biserică și dacă am îndepărta cărțile de cântări și Biblia, orga, amvonul și veșmintele bisericești?

Răspunsul ar fi: DA, dacă am trăi în perioada creștinismului timpuriu.

Creștinii de atunci nu aveau clădiri, denumiri distincte, edituri, organizații birocratice sau o ierarhie complexă. Și totuși ei erau Biserica. Biserica nu era o clădire, ci oamenii erau Biserica. Ei aveau două lucruri pe care le considerau foarte importante și cu adevărat de neînlocuit: credința și părtășia. Ambele au stat la baza a ceea ce ei numeau „temelia”.

Creștinismul a început cu Isus din Nazaret și cu poporul evreu din Palestina primului secol. Învățăturile lui Isus au

6

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

Știm că ei au răspândit Cuvântul Său cu o energie remarcabilă, depășind cu mult granițele locurilor lor natale.

Primii discipoli ai lui Isus au fost evrei.

Nu s-au considerat fondatorii unei noi religii, ci moștenitorii tradiției evreiești și parte din poporul evreu. Credeau în promisiunile date de Dumnezeu pentru Israel prin scrierile cunoscute azi ca Vechiul Testament. În primii ani după ce Isus a plecat, ei au continuat să facă parte din comunitatea evreiască. Erau activi în sinagogi, mărturisind și contrazicându-se cu ceilalți evrei despre Isus.

Comunitățile evreiești erau împrăștiate în tot Imperiul Roman. Erau necesari 10 evrei pentru a înființa o sinagogă, deci sinagogile apăreau peste tot. Sinagoga oferea locul ideal pentru a vorbi despre Isus, pe măsură ce ucenicii lărgeau

cercul de răspândire. Cuvântul Lui era pentru toți. Învațătura lui Isus trebuia să ajungă în lumea întreagă, iar pentru ei lumea întreagă însemna în primul rând puternicul Imperiu Roman.

După Isus, apostolii au format coloana vertebrală a Bisericii. Noul Testament ne relatează despre moartea a doi apostoli: Iuda și Iacov. Iuda, cel care L-a trădat pe Isus pentru 30 de arginți, s-a spânzurat.

Iacov, fiul lui Zebedeu, a murit de sabie, decapitat probabil în Ierusalim în jurul anului 44. Potrivit tradiției, el a murit după ce a predicat Evanghelia în Spania. Andrei a călătorit în Sciția, în nordul Mării Negre, a predicat în Asia Mică, în Turcia de azi, în Grecia, unde se spune că ar fi fost crucificat.

Toma Necredinciosul a fost probabil activ în Siria și a predicat în Estul îndepărtat, în India. Filip, conform tradiției, a predicat Evanghelia în Heriapolis, în Asia Mică, unde a convertit-o pe soția unui proconsul roman. Ca răzbunare, soțul l-a arestat pe Filip și l-a omorât în chinuri groaznice.

Despre Matei, cunoscut și ca Levi, se crede că a scris Evanghelia ce-i poartă numele. Potrivit diferitelor tradiții, el ar fi predicat în Persia și Etiopia. Bartolomeu, tot conform tradiției, a întreprins călătorii misionare împreună cu Toma, din India până în Armenia și de asemenea în Etiopia și în Sudul Arabiei. Există diverse relatări despre modul în care acesta a murit ca martir. Despre Iacov, fiul lui Alfeu, se spune că a predicat în Siria, iar istoricul evreu Iosephus spune că el ar fi fost lovit cu pietre și apoi omorât. Potrivit povestirilor, Simeon Zelotul ar fi plecat în Persia unde ar fi fost omorât în urma refuzului de a aduce jertfă Zeului Soare.

Matia, apostolul ales pentru a-l înlocui pe Iuda, ar fi fost plecat împreună cu Andrei în Siria și a fost ars de viu. Apostolul Ioan este probabil singurul care a murit de bătrânețe. A fost liderul bisericii din zona

Efes, și se spune că ar fi avut grijă de Maria, mama lui Isus. Pe perioada persecuției regimului lui Domițian, prin anii 90 e.n., a fost exilat în insula Patmos din Marea Egee. Acolo se crede că a scris ultima carte a Noului Testament, „Apocalipsa”.

Apostolii au acoperit o arie largă ducând mesajul lui Isus. Nu e posibil să stabilim exact unde se termină faptele istorice și de unde încep legendele despre ei, dar se consideră că există un sâmbure de adevăr ce a generat legenda care s-a amplificat de-a lungul timpului.

Despre apostolii Petru și Pavel, avem mai multe informații considerate a fi demne de luat în seamă. După înviere, Petru, care s-a lepădat de Isus, a fost reabilitat de Cel Înviat, la Marea din Galileea. De atunci, Petru a fost piatra de temelie a Bisericii timpurii. El este primul vorbitor în public, primul evanghelist. El a apărut înaintea Sanhedrinului. El a fost primul care a început misiunea printre neamuri păgâne, cu mult înaintea lui Pavel. Când Pavel a ajuns în sfârșit la Ierusalim, Petru devine învățătorul său. L-a instruit asupra istoriei lui Isus, asupra începuturilor Bisericii. El s-a dovedit un bun administrator când a părăsit Ierusalimul mergând la Roma.

Petru este unul din cei mai bine cunoscuți creștini timpurii. A fost ucenic, apostol și martir. Un ucenic al lui Isus, un apostol care a predicat Evanghelia și a pus bazele Bisericii Creștine timpurii în Ierusalim, martirizat la Roma probabil împreună cu Pavel, în vremea lui Nero. Cel mai important lucru a fost, potrivit mărturisirii sale, momentul când a recunoscut în Isus pe Mesia, cel promis; când a proclamat adunarea evreilor la Rusalii și în zilele care au urmat același mesaj, și anume că Isus era într-adevăr Mântuitorul ce trebuia să vină. A murit la Roma încrezător în Acesta până în ultima clipă.

Apostolul Pavel nu a fost unul dintre primii 12 apostoli ai lui Isus, dar a fost cel mai important misionar al lui Hristos, care a trăit vreodată. Evreu devotat, Pavel a fost un persecutor fanatic al Bisericii Creștine incipiente, dar apoi a avut acea experiență pe drumul Damascului, unde, susține el, Isus i s-a arătat. Pavel s-a focalizat pe un singur țel în viață: să aducă cât mai mulți oameni la cunoștința Evangheliei, fără a-i păsa de propriile suferințe. Modelul lui Pavel era să predice în sinagogi. Dar el predica și învăța și pe străzi, în piețe, în Aeropag, dealul lui Marte, oriunde putea avea un auditoriu. Aproape peste tot unde a fost, Pavel a întâlnit oameni interesați, ce au devenit noi ucenici ai lui Hristos. Inevitabil, însă, s-a ciocnit și de opozanți. A fost adesea

arestat, bătut cu biciul sau cu pietre înainte de a fi aruncat afară din cetate.

Pavel a ajutat Biserica să înțeleagă universalitatea credinței mai bine decât oricare altul. Aceasta l-a implicat într-o serie de controverse puternice cu alți apostoli, inclusiv o discuție aprinsă cu Petru. În final, el a deschis ușile neamurilor pentru a deveni cu adevărat participanți ai părtășiei cu Isus, și tot el a evidențiat acele părți ale moștenirii evreiești care trebuiau menținute, din cele care erau opționale sau care au fost înlocuite odată cu venirea lui Hristos. El a fost un om cu daruri spirituale remarcabile. Evanghelist, învățător, om ce realiza miracole, profet, scriitor (multe din scrierile Noului Testament îi aparțin), gânditor și teolog.

Dar era și un strateg, un vizionar care a văzut că Evanghelia trebuia să fie liberă de cerințele evreiești, cum ar fi circumcizia și păstrarea legii, pentru ca ea să atragă oamenii din Imperiul Roman. Se pare că Pavel a murit la Roma, unde, potrivit tradiției, ar fi fost decapitat în afara cetății.

Nu cu mult după moartea lui Pavel, creștinii au început să înțeleagă că erau o comunitate distinctă, diferită de iudaism.

Un pas important în această tranziție a fost revolta evreiască împotriva romanilor în anul 66. Eusebiu, primul istoric important al Bisericii, relatează că creștinii au fost hărțuiți continuu de evrei și mulți au fost nevoiți să părăsească Ierusalimul. Când revolta evreiască a izbucnit, mulți dintre creștinii rămași n-au trecut de partea evreilor, ci au plecat la Pella, în Iordania. În 70 d.Hr., forțele romane au capturat Ierusalimul și au distrus templul. Eșecul revoltei și distrugerea templului au fost un dezastru pentru poporul evreu, dar ei au găsit tăria necesară pentru a-și reorganiza viața religioasă în jurul Legii iudaice.

Ruptura dintre creștini și evrei s-a adâncit cu deplasarea centrelor creștine către alte orașe dincolo de Ierusalim. La sfârșitul secolului I, evreii i-au exclus pe creștini din sinagogi, schimbându-și și rugăciunile pentru a adăuga blestem asupra ereticilor.

După moartea apostolilor, credința a fost purtată de cei care au fost învățați de apostoli. Nu avem prea multe surse despre cum s-a răspândit credința sau cine a răspândit-o. Pe timpul împăratului Nero, în anii 60 d.Hr., ea era considerată „Religio Prava”, o religie ostilă, fără statut legal, fiind considerată un dușman al Statului și al oamenilor. Totuși știm că această credință s-a propagat cu iuțeala focului, traversând întregul Imperiu Roman.

Era o realizare remarcabilă - un mic grup într-un colț îndepărtat al unui mare

imperiu, considerat o sectă a iudaismului, a reușit să convingă lumea de credința lor!

Ei predicau dedicarea față de Cel care a murit ca un criminal disprețuit - destul de bizar - și mai afirmau că acesta a înviat din morți și trăiește prin Duhul Său Sfânt.

Lumea căreia îi vorbeau cu îndrăzneală era loială moștenirii tradiționale și religiilor locale. Se părea că creștinii cer lumii să mai accepte încă un Dumnezeu și încă o credință pe care o poți practica în privat.

Romanii au fost toleranți, s-ar fi putut acomoda cu ea. Dar creștinii au susținut că Dumnezeul lor era singurul Dumnezeu adevărat, că toți trebuiau să se pocăiască, să se abată de la calea păcătoasă și să-l urmeze pe Hristos, pe care Îl proclamau ca Domnul Cerului și al Pământului.

Condițiile de atunci din imperiu erau propice pentru răspândirea credinței.

Istoricul creștin Eusebiu a scris în secolul IV că Dumnezeu a pregătit în mod providențial Imperiul Roman și nivelul cultural necesar pentru răspândirea Evangheliei. Creștinii au profitat de condițiile oferite de Imperiul Roman pentru a se răspândi rapid. De-a lungul primilor 300 de ani și-au semnalat prezența în majoritatea zonelor imperiului, la toate nivelele și clasele sociale.

RĂSPÂNDIREA Era o nouă credință într-o lume în care se respecta tradiția, o credință universală într-o lume loială zeilor locali, o credință devotată într-o lume a toleranței.

Provenind din Palestina, urmași ai claselor sărace care L-au urmat pe Isus din Nazaret, creștinii s-au hotărât să ducă credința lor în lumea întreagă. Era o misiune imposibilă, pentru că învățătura creștină nu se împăca cu cele mai sacre concepte romane. În ciuda acestor dificultăți, creștinismul s-a răspândit.

Isus n-a oferit grupului Său o strategie clară. Poate că a avut un motiv. Dacă ar fi știut ei de la început care erau sacrificiile necesare, s-ar mai încumetat cineva?

Pentru a înțelege cum s-a răspândit creștinismul, să cunoaștem lumea în care s-a născut. Cu câteva secole înainte de Hristos, cuceritorul grec Alexandru cel Mare, și-a extins mult imperiul.

Grecii iubeau orașele, iar unde ajungea Alexandru cel Mare, el construia noi orașe sau refăcea orașele vechi. Succesorii i-au urmat exemplul, fondând Antiohia, printre altele. În plus, tot mai multe popoare erau influențate de cultura greacă, iar limba greacă a devenit limba oficială a imperiului. Când romanii i-au învins pe greci, ei au continuat politica ALFA OMEGA TV MAGAZIN

7

grecească și au construit orașe pe toată întinderea Imperiului. Peste tot unde mergeau, puneau în practică metodele lor administrative avansate și uimitoarele lor abilități în domeniul ingineriei.

sunt pedepsiți ca și făcători de rele. Când sunt pedepsiți, se bucură de parcă ar primi viață. Evreii îi consideră străini, iar grecii îi persecută. Cei care îi urăsc nu pot spune ce anume le determină ura”.

Când creștinismul a început să se răspândească, în vremea guvernării romane, a început într-o lume a orașelor.

Acestea erau legate între ele printr-o uimitoare rețea de drumuri. Erau mai mult de 80.000 de km de drumuri, dublul circumferinței Pământului. Existau și porturi bune pentru navigație, iar „Pax Romana” însemna că drumurile pe uscat și pe mare erau relativ sigure, fără teama de hoți sau pirați. Exista și un sistem poștal eficient. Cu limba greacă vorbită în centrele mari ale imperiului, comunicarea și transporturile, comerțul și meșteșugurile erau mult înlesnite. Pentru răspândirea ideilor noi, nu se puteau găsi condiții mai bune ca acestea.

Iată un alt document scris de un creștin către împăratul Antoninus Pius, o valoroasă privire asupra vieții creștinilor în această perioadă istorică a Bisericii, lipsiți de ajutorul apostolilor din primul secol. Scriitorul este Iustin, care va deveni martir, victimă a persecuției: „Înainte trăiam în mizerie morală, acum iubim castitatea. Obișnuiam să practicăm magia, acum ne-am dedicat adevăratului și singurului Dumnezeu. Iubeam banii și averea mai mult decât orice, dar acum împărțim totul și dăruim celor care sunt nevoiași. Obișnuiam să ne urâm, să ne ucidem unul pe celălalt. N-am fi mâncat alături de cei din alt neam, dar acum, datorită lui Hristos, ne iubim dușmanii și ne rugăm pentru cei care ne urăsc fără motiv.”

În anul 100, creștinismul a ajuns în cele mai mari orașe ale imperiului. Creștinismul a străbătut drumurile din imperiu, prin intermediul călătorilor din diferite clase sociale: negustori, comercianți, soldați, prizonieri, sclavi, ostatici, creștini laici de tot felul. Toți aceștia au călătorit pe marile rute ale imperiului. Studenți, profesori, filozofi, refugiați, pelerini, doctori, avocați, oameni de tot felul au purtat cu ei credința creștină. Răspândirea a avut loc nu ca urmare a muncii clericilor, ci datorită creștinilor simpli, bărbați sau femei, care își vedeau de viața lor obișnuită. În jurul anilor 180, un autor necunoscut a scris o lucrare uimitoare despre creștini, „Epistola lui Diognetus”. Ne dăm seama că viața credincioșilor era obișnuită, dar și foarte neobișnuită. „Creștinii nu se deosebesc de ceilalți prin țară, vorbire sau obiceiuri. Chiar dacă trăiesc în orașe grecești sau străine și urmează obiceiurile locale: se îmbracă, mănâncă și trăiesc la fel ca ceilalți, ei arată minunata lor ‘cetățenie’.

Ei trăiesc ca niște călători în locurile natale, au obligații de cetățeni, dar suferă ca niște străini. Orice țară străină le este natală și orice loc natal le este străin. Se căsătoresc la fel ca alții, fac copii, dar nu-i neglijează, cum fac unii. Îți oferă o masă comună, dar nu și un pat comun.

Ei trăiesc în trup, dar nu se lasă conduși de pofte carnale. Trăiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor stabilite, dar le depășesc în propria viață.

Ei îi iubesc pe toți, dar sunt persecutați de toți. Sunt trimiși la moarte, dar continuă să trăiască. Sunt săraci, dar îmbogățesc pe alții. Se lipsesc de toate, dar au toate din belșug. Sunt bătuți și binecuvântează, sunt insultați, iar ei cinstesc. Când fac binele

8

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

Credința se răspândea, în ciuda opoziției crescânde. Acestea au fost comunitățile creștine existente în jurul anului 200 d.Hr. Dar cum s-au înmulțit? Bisericile nu organizau ceremonii publice pentru a atrage masele. Un timp nu au avut nici măcar clădiri. Dacă ai fi asistat la o slujbă, n-ar fi fost un spectacol bizar, ceva distractiv sau o orgie, așa cum au fost acuzați la început. În locul unor astfel de lucruri, ai fi găsit citirea textelor din Scriptură, rugăciuni, cântări și Cina Domnului. Dacă nu erai botezat, nu erai invitat să participi la Cină.

Dar Bisericii nu i-au lipsit tensiunile interne. Acestea n-au izbucnit generând rupturi, dar conflicte au existat.

Conflictele serioase făceau parte din viața lor. Ei considerau că se luptă pentru a deosebi adevărul de greșeală. Probabil cheia pentru răspândirea credinței era reconcilierea zilnică.

Biserica Primară a fost o mișcare urbană.

Vecinii știau foarte bine cine erai, ce fel de viață duceai, ce era mai important pentru tine. Prin compasiune, grijă și dragoste pentru semeni, Evanghelia s-a răspândit.

A fost o mișcare care rezolva necesitățile oamenilor, iubea pe cei nedoriți, chiar salva și creștea copii abandonați în gropile de gunoi. În Roma anului 250 a apărut primul „program umanitar”. Biserica asigura hrană pentru mai mult de 1500 de văduve.

Dar în Biserica Primară se întâmplau și minuni. Creștinii au fost cunoscuți ca cei ce se îngrijeau de bolnavi, aveau putere de vindecare și de alungare a demonilor.

Pentru a înțelege Biserica Primară, trebuie să nu uităm de minuni. Minunile sunt pomenite de la începutul mișcării.

Povestirile despre miracole apar și în secolele al II-lea și al III-lea. Scriitori ca Iustin, Irineu și Tertulian au dat o mare importanță aptitudinilor creștinilor de a face minuni. Creștinii s-au oferit să facă minuni în public, pentru a demonstra puterea Dumnezeului creștinilor.

Minunile făceau parte din viața Bisericii.

Trebuia să existe vindecări și eliberări de demoni. Mulți dintre contemporanii lui Isus au făcut minuni, nu numai El, deci Isus a trebuit să dovedească oamenilor că putea face ceea ce făceau și alții, iar apoi să le explice care era scopul Lui. Petru și Pavel au procedat exact la fel atunci când au făcut vindecări. În primii ani, creștinismul a fost cea mai pașnică și uimitoare perioadă de revoluționare, transformare și stabilizare culturală cunoscută în istorie. Dar cum ne explicăm remarcabila răspândire a creștinismului?

Tatăl nostru. Poate în aceste două cuvinte găsim o cheie a răspândirii Evangheliei în lume. Lumea în care Evanghelia s-a născut a fost o lume în care oamenii au simțit că erau la dispoziția destinului, victime ale întâmplării, viețile lor erau controlate de forțe astrologice impersonale. Era o lume unde religia era o tradiție, nu o credință personală. Într-o astfel de lume, creștinii au susținut că viața are un scop, că poți fi cunoscut și iubit și că Dumnezeul nostru este Creatorul tuturor. El a coborât pe pământ în persoana Fiului Său - Isus Hristos, pentru a-și arăta dragostea. O iubire atât de mare, încât avem dreptul să-I spunem: „Tatăl nostru.” Un astfel de concept era cu totul nou. Aceasta nu ne explică pe deplin răspândirea creștinismului, dar este o parte necesară a oricărei explicații.

Până în jurul anului 300, creștinismul a continuat să se răspândească. În unele regiuni, populația era majoritar creștină. În alte locuri, unde erau în minoritate, creștinii și-au menținut o prezență puternică. Imperiul roman avea o populație de 50-60 de milioane de oameni.

Se estimează că între 5-10% erau creștini, cam 3-6 milioane de oameni din toate straturile sociale. Prezența creștinilor se făcea simțită în societate.

ACUZAȚIILE Creștinismul s-a răspândit din Ierusalim în tot Imperiul Roman. Dar prețul a constat în persecuții repetate, care au dus la moartea multor martiri. Imperiul

Roman tolera aproape orice religie, dar unele aspecte ale creștinismului nu puteau fi suportate de romani. De ce era această credință atât de intolerabilă, atât de amenințătoare?

Creștinismul, de la început, a înțeles că reprezintă o ofensă la adresa sentimentelor religioase ale majorității.

Isus a fost adus în fața lui Pilat, acuzat și judecat. Și ucenicii Lui au fost aduși în fața autorităților și acuzați. Acuzațiile împotriva creștinilor au fost diferite. Unele erau frivole, altele false, iar altele susțineau că această religie era o amenințare la adresa celor mai puternice crezuri și valori ale lumii romane: canibalism, sabotarea afacerilor, imoralitate și incest, antifamilism, sărăcie, ateism, promovarea noului, lipsă de patriotism, comportament anti-social și provocare de dezastre.

Totul s-a transformat într-o luptă crâncenă: Imperiul Roman împotriva Bisericii Creștine neînarmate. Conflictul a durat aproape 300 de ani. Rezultatele acestei lupte au modelat civilizația occidentală și modul de viață și de gândire mai mult decât oricare altă forță.

Acuzația de canibalism și imoralitate a fost mult invocată. Creștinii nu au avut sărbători publice sau biserici proprii.

Uneori se întâlneau în secret, stârnind imaginația celorlalți. Dar pe măsură ce numărul creștinilor a crescut, aceste acuzații și-au pierdut credibilitatea și tot mai mulți au aflat despre credința și viața creștinilor.

Ateismul (respingerea zeilor tradiționali) - Lumea romană avea o mulțime de zei.

Zeii protectori ai casei erau aleși de fiecare familie. Era un imperiu care venera zeii protectori ca fiind cei care i-au ocrotit și le-au dat victoriile. Chiar și împăratul era privit ca un zeu, întruchipând favorurile dăruite de zeii Romei. Dacă cineva nu venera zeii, era considerat ateu.

Dacă susțineai că există doar un singur Dumnezeu deasupra celorlalți, erai privit ca fiind mândru și prost. Acest lucru era greu de înțeles pentru romani.

Lipsa de patriotism - Ideea separării religiei de politică este recentă, susținută de anabaptiștii europeni ai secolului al XVI-lea sau acum 2 secole în America. În toate țările și societățile de mai înainte, politica și religia se împleteau inseparabil.

Dacă te-ai fi plimbat prin Roma, îți aduceai aminte mereu că era un loc al religiei și al zeilor vieții romane. Statul își arăta prețuirea pentru zei în numele poporului.

Dacă nu te conformai, riscai mânia zeilor.

A denigra zeii însemna ateism. Era o faptă antisocială, lipsă de patriotism. Era considerată subversiune politică.

Creștinismul era dezagreabil pentru lumea păgână, perceput ca o amenințare. Lumea romană nu tolera ușor amenințările.

Evanghelia cu mesajul ei de iertare, pace, dragoste, a început să submineze zidurile care ofereau siguranță. Când zidurile sunt penetrate, nesiguranța crește și există tendința de a reacționa. Pentru a dărâma aceste ziduri, trebuia plătit un preț.

PERSECUȚIILE

În grădina Ghetsimani, Isus a trebuit să decidă dacă va înfrunta crucea sau va da înapoi. El a mers mai departe. Mai târziu, adepții Lui au avut de decis dacă-I vor purta crucea. Privind la persecuția Bisericii în primele secole, vom încerca să înțelegem de ce grupul al cărui motto era ‘dragostea’ a amenințat atât de mult Roma.

Creștinii nu erau persecutați la fel peste tot și nu tot timpul. Persecuțiile erau sporadice, la intervale, se diferențiau în intensitate și nu aveau loc în tot imperiul.

Majoritatea se întâmplau local. Prima persecuție din tot imperiul n-a avut loc până în anul 250.

Biserica primară îi învăța pe creștini să nu caute martirajul, dar nici să fugă de el dacă ar fi însemnat negarea credinței. Au fost și aceia care au negat credința ca să nu-și piardă viața. Un părinte al Bisericii Primare, Tertulian, a exclamat: „Toate cruzimile voastre nu rezolvă nimic. Cu cât ne distrugeți mai mult, cu atât numărul nostru crește mai mult. Sângele creștinilor e sămânța lor!” Nu știm dacă acest lucru era adevărat. Câțiva au devenit creștini când au văzut că creștinii îndurau torturi oribile și moartea pentru credința lor. Însă majoritatea populației considera execuțiile ca un divertisment public, privindu-i pe creștini ca fiind ciudați și rătăciți. Învățăturile radicale ale „Adepților Căii”, cum erau numiți, au condus la divizare și ostilități. Urmașii lui Isus nu s-au străduit să fie subtili. L-au proclamat pe Isus ca Mesia, iar ei se considerau ca fiind noul și adevăratul Israel. De la început, era riscant să devii creștin, ducea la dezaprobare socială și putea însemna arest, confiscarea proprietăților, tortură sau chiar moarte. Paradoxal, pentru Imperiul Roman era neobișnuit să existe martiri religioși, majoritatea religiilor erau tolerate și majoritatea oamenilor își păstrau religia pentru ei. Dar pentru creștini era important faptul că Isus a îndurat cruzimea, insulta, tortura și moartea rușinoasă prin crucificare. El i-a avertizat pe primii Săi ucenici, că a-L urma înseamnă să sufere.

Prima persecuție a avut loc sub domnia viciosului împărat Nero. Marele incendiu din anul 64 d.Hr a ars 10 din cele 14 cartiere ale Romei. A circulat zvonul că Nero cânta în timp ce Roma ardea, el fiind suspectat ca fiind responsabil pentru incendiu. Astfel, Nero a fost silit să dea vina pe cineva și a ales creștinii. Istoricul Tacitus, care nu avea simpatie personală pentru creștini, ne oferă o relatare în „Analele” sale: „Au fost numeroase tentative secrete, care n-au putut schimba ideea că în spatele incendiului a stat Nero însuși. El a avut nevoie de un țap ispășitor. Așa că, a ales un grup cunoscut ca fiind nesuferiți: creștinii, adepți ai unei superstiții aducătoare de moarte.

Sute dintre cei care s-au declarat creștini au fost arestați. Ei au fost condamnați, nu atât pentru incendiu, cât datorită urii îndreptate împotriva rasei umane. Au fost batjocoriți, sfâșiați de câini și țintuiți pe cruci. Nero i-a ars ca făclii umane pentru a-și lumina grădinile. După pedeapsa publică, unii nu au putut să nu simtă milă pentru ei. Pedeapsa a depășit măsura delictului lor. Au fost uciși nemilos pentru a satisface cruzimea unui om”.

Domițian a luat în serios ideea divinității împăratului. Era fericit când lumea i se adresa cu: „Domnul și Dumnezeul nostru”. În timpul domniei sale, se cerea cetățenilor să ardă tămâie „Geniului Împăratului”.

Creștinii au refuzat să ardă tămâie. De această dată persecuția a fost selectivă și limitată, în special în Asia Mică și Roma.

Traian a fost considerat unul dintre cei mai respectați împărați. Avem o valoroasă privire de ansamblu asupra vieții Bisericii din corespondența între Traian și Pliniu.

Traian încerca să protejeze pe creștini împotriva guvernatorilor zeloși cum era Pliniu. „Nu căutați creștinii. Nu îi persecutați. Nu-i pedepsiți decât atunci când se dovedesc a fi infractori, criminali împotriva statului roman. Nu îi torturați. Și mai presus de toate, nu dați crezare informațiilor anonime. Faceți ceea ce este corect, în concordanță cu legea romană.

Dar nu faceți nimic peste aceasta”. Era un fel de protecție pentru creștini.

Hadrian a fost unul dintre cei mai capabili împărați ai Romei, și a continuat politica stabilită de Traian. Persecuția era ocazională și venea ca răspuns la presiunile locale. El a avut o influență mai mare asupra persecutorilor. Un document datând din jurul anului 125, dispunea ca acuzatorul să aibă dovezi împotriva creștinilor înainte ca ei să fie pedepsiți. Acuzatorii care aduceau probe neîntemeiate trebuia să primească o pedeapsă mai mare.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

9

Antoninus Pius a reușit cumva să-i protejeze pe creștini. Totuși, sub domnia sa a avut loc martiriul care a lăsat o amintire tristă Bisericii, arderea lui Policarp, în vârstă de 86 de ani, ucenicul apostolului Ioan din Smirna, în Asia Mică.

Marcus Aurelius a fost un alt împărat bun și un filozof stoic. Dar sub conducerea sa au avut loc o serie de calamități naturale: inundații, incendii, cutremure și epidemii de ciumă. Oamenii cereau sângele creștinilor pentru a îmbuna zeii. Marcus a aprobat persecuțiile din anul 177 în orașele Lyon și Vienne din sudul Franței.

Una din victime a fost Blandina. Un altul a fost episcopul Lyonului, Pothinus, de 92 de ani, bătut cu brutalitate, călcat în picioare, murind două zile mai târziu.

Cuvântul „martir” în greacă înseamnă „martor”. Un martir este un martor pentru Hristos. Martirul este acela care vrea să-L urmeze pe Hristos până la sfârșit. Punctul de vârf al martirului se datorează faptului că creștinul, apropiindu-se de Hristos, e gata să moară ca și Hristos în speranța învierii cu El. E semnificativ faptul că în scrisoarea creștinilor din Lyon, care descrie martiriul creștinilor din acest loc se spune că, prin suferința fraților și surorilor lor, ei L-au văzut pe Hristos.

Sub Septimius Severus s-a făcut pasul următor împotriva Bisericii. Convertirea la creștinism era interzisă, deși împăratul avea creștini între servitori. Un alt martiraj cu impact asupra Bisericii a avut loc în Africa de Nord, unde Perpetua, o tânără care-și alăpta copilul, și servitoarea ei Felicita, care era însărcinată și gata să nască, au fost arestate, apoi ciopârțite de fiare înfometate în fața mulțimii și înjunghiate de soldați.

Apoi a urmat un interval de relativă pace, marcat de o expansiune rapidă a Bisericii.

Dar nu a durat mult. Sub domniile împăraților Decius și Valerian, persecuția se manifesta răzbunător. Dacă înainte Biserica era considerată o pacoste, acum era văzută ca o amenințare reală care trebuia înlăturată. A fost perioada primei prigoane oficiale din întreg imperiul.

Creștinilor le era interzis dreptul de a se aduna împreună sub pedeapsa cu moartea. Li se interzicea chiar și vizitarea cimitirelor. Proprietățile le erau confiscate.

Conducătorii erau ținta atacurilor. Doreau să-i înlăture pe lideri, ca adepții să nu mai aibă pe cine urma. Tuturor locuitorilor li se ordona să aducă jertfe zeilor și era cerută dovada că au adus într-adevăr jertfa. Nimeni nu știe exact câți, dar au fost mai mulți martiri sub Decius și Valerian decât în urma oricăror alte persecuții.

10

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

Prima persecuție în întreg imperiul s-a încheiat în anul 260, când împăratul Valerian a fost capturat în războiul cu persanii. În timpul păcii care a urmat, bisericile au crescut rapid ca număr, bogăție și influență. Mulți creștini au ajuns să ocupe poziții importante. Iar în ultima jumătate a celui de-al treilea secol, bisericile au început să înalțe clădiri. Câteva dintre ele erau mărețe și aveau vase din aur și argint.

Din primele decenii de existență ale Bisericii, până în anul 300, au fost mai multe valuri de persecuții, dar apoi a venit ultimul mare val de represiune, lupta pe viață și pe moarte între creștinism și păgânism. Împăratul a fost Dioclețian, un conducător capabil ce a muncit pentru a restabili puterea și unitatea imperiului. În primii 20 de ani de domnie, i-a lăsat în pace pe creștini. Soția și fiica sa și o parte a administrației sale erau creștini.

Dioclețian și asistentul său, Galerius, s-au întâlnit singuri pentru perioade lungi în iarna anului 302. Dioclețian ezita, intuia că o persecuție împotriva creștinilor ar fi putut fi riscantă, dar Galerius era insistent. Dioclețian a cerut sfat și a trimis un prezicător la zeul Apollo. Sfatul s-a întors împotriva creștinilor. Prigoana ce a urmat a fost numită „Marea Prigoană”.

Data aleasă pentru începerea ei a fost 23 februarie 303, sărbătoarea zeului Terminus. Decretele stipulau că creștinii din administrația publică trebuiau dați afară. Toate acuzațiile împotriva creștinilor erau primite. Creștinii trebuiau torturați.

Scrierile lor trebuiau confiscate și arse.

Clădirile bisericilor trebuiau distruse.

Li se refuzau drepturile civile. Episcopii bisericilor trebuiau arestați și constrânși să sacrifice zeilor. Fiare sălbatice, arderi de vii, înjunghieri, crucificări, toate metodele sigure de tortură au fost folosite fără milă.

Mulți creștini au cedat. Alții au rezistat.

Mii de creștini au fost omorâți sau mutilați, iar în unele zone, persecuția a durat 8 ani. A fost o luptă crâncenă a păgânismului împotriva creștinismului.

Măcelul a fost atât de mare și ineficient, încât poporul și conducătorii s-au scârbit.

Romanii au folosit toată puterea împotriva oponenților neînarmați, care refuzau însă să cedeze. Oponentul statului nu era un invadator care încerca să-i cucerească, ci era propriul popor care încerca să trăiască în liniște. Sătul, pe 30 aprilie 311, cu puțin înainte de moartea sa, Galerius a emis un decret de toleranță în care a declarat că creștinii au voie să existe din nou, pot înființa casele lor de întâlnire și că, datorită indulgenței sale, era de datoria creștinilor să se roage zeilor lor pentru bunăstarea statului.

A fost cea mai sălbatică persecuție, încercarea disperată a păgânismului de a se reafirma, de a diminua prezența crescândă a creștinismului. Păgânismul a eșuat.

Creștinismul a înfipt rădăcini puternice în inima, mintea și viața imperiului. A început o tranziție fundamentală spre lumea noastră modernă. Era momentul de cotitură. Constantin a urmat la tron. Sub domnia sa, în 313, a fost emis edictul din Milano, pentru a acorda atât creștinilor cât și celorlalți autoritatea pentru a urma credința pe care fiecare om o dorește. În deceniile care au urmat, creștinismul a devenit treptat credința oficială a Imperiului Roman. Aceasta a adus provocări și diferite tentații.

La începutul lucrării, Isus a fost ispitit de Satan să Se arunce jos de pe streașina templului, adică să-Și clădească lucrarea pe „spectaculos” și pe demonstrații ale puterii umane. Însă El a ales să-și clădească lucrarea pe iubire, sacrificiu și slujire.

Biserica a avut de-a face cu aceeași alegere.

Va urma Biserica drumul puterii lumești și a influenței, sau va spune ce I-a răspuns Isus Tatălui Său ceresc în acest loc liniștit: „Totuși, nu voia Mea să se facă, ci voia Ta”?

TRANZIȚIA În octombrie 312, Constantin cu trupele sale venea spre Roma pentru a se lupta cu Maxentius, un alt pretendent care dorea să ajungă împărat. Miza era mare. Cine va stăpâni Imperiul Roman? Constantin se roagă și are o viziune. Vede semnul crucii și cuvintele de pe ea: „Prin acest simbol, vei învinge”. A acceptat viziunea și a adoptat semnul. A încrustat crucea pe armura soldaților. A mers încrezător spre Roma și a câștigat bătălia decisivă de la podul Milvian, în Roma, sub semnul crucii. După această bătălie, Biserica s-a schimbat și putem spune că întreaga lume s-a schimbat. Împăratul Constantin și-a consolidat puterea și a decis să facă din creștinism atât religia proprie, cât și a întregului imperiu.

Sunt și oameni care cred că Constantin a făcut un mare rău creștinismului, transformând Biserica în instituție, în biserică de stat. Dar gradual, alături de Constantin, Biserica s-a îndreptat într-o

direcție nouă. Creștinismul triumfase! Cu cât scădea puterea politică a imperiului, cu atât Biserica devenea sursa stabilizării și unificării societății romane. A supraviețuit imperiului, și dintr-un anumit punct de vedere, l-a înlocuit. De ce a avut Biserica succes? Ce oferea ea?

Credincioșii creștini au crezut dintotdeauna în providența lui Dumnezeu și în prezența Duhului Sfânt, ca o explicație a supraviețuirii și creșterii lor. Unii istorici renumiți sugerează și alte motive: zel intolerant, amenințarea iadului, miracolele și exorcismul, traiul decent și conducerea Bisericii. Fiecare trebuie să tragă propriile concluzii, dar mai sunt și alte caracteristici esențiale ale Bisericii primare: promisiunea vieții veșnice, simplitatea mesajului, chemarea universală, legăturile în comunitate, grija pentru cei din jur și Persoana lui Isus Hristos.

Lumea romană avea loc pentru toate felurile de zeități. Oricine putea găsi un zeu pe placul său. Creștinul răsturna acest lucru, spunând că există un singur Dumnezeu, care a ales pe fiecare om care alege să-L asculte. Nu exista o elită spirituală. Bogați sau săraci, educați sau mai puțin educați, puteau sta cu toții împreună, grupuri diferite din punct de vedere al rasei și clasei sociale, sclavii puteau sta alături de stăpânii lor. Un fost sclav miner, Callitus, a devenit episcopul Romei. Invitația era fără discriminări și deosebiri. Dacă erai gata să te pocăiești de păcatele tale și să-L accepți pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, erai egal cu ceilalți și binevenit, fără să conteze de unde veneai.

Imperiul Roman oferea unitate politică unei uimitoare diversități de culturi, naționalități și clase sociale. Invitația universală a mesajului Evangheliei mergea mai departe, oferind unitate spirituală aceleiași diversități de oameni. Unitatea spirituală a diferitelor persoane a determinat sentimente de prietenie în comunități.

Creștinii se întâlneau în casele lor. Rămășițe ale unor construcții reprezentând biserici nu au fost găsite până în jurul anilor 200.

Convertirea la creștinism nu era un act privat, deși reprezenta o decizie personală.

A deveni creștin însemna să devii o parte a comunității, care se întâlnea cu regularitate.

Cum era să faci parte dintr-o comunitate creștină? Un lucru era sigur: erai acceptat, indiferent de trecutul tău. Chiar apostolul Pavel a fost un persecutor al Bisericii, dar a fost acceptat și a devenit unul dintre cei mai mari lideri. Biserica primară era o comunitate în cadrul căreia erai iubit.

Prietenii tăi credincioși erau frați și surori în Hristos. Dacă acum sună sentimental, pentru ei atunci era ceva revoluționar, deoarece această nouă familie a devenit prima prioritate. Acest lucru deranja vechile familii patriarhale, a ridicat statutul femeii și a determinat reconsiderarea copiilor, priviți până atunci ca proprietate și ca forță de muncă, dar indicați de Isus ca cel mai bun model de a se apropia de Împărăția Cerului.

Biserica era o comunitate și o familie fără hotare. Puteai să mergi oriunde în imperiu, căci erai bine primit de creștini. Era un fel de rețea uimitoare de „casă și masă”.

Comunitatea creștină a avut aspirații care ar putea fi considerate exagerate conform standardelor de azi. Oricine putea deveni creștin, erau bineveniți toți cei care doreau să urmeze cărarea îngustă care duce la Ușă.

Dar nu te puteai alătura Bisericii dintr-o dată, ci treceai printr-o perioadă lungă de pregătire, până la trei ani, timp în care comportamentul îți era observat pentru a vedea dacă erai sincer în căutarea unei noi vieți în comunitatea creștină. Cei care făceau parte din Biserică posteau două zile pe săptămână, își împărțeau bunurile cu cei nevoiași și se aștepta ca ei să-și trăiască viața după un cod moral strict.

Astfel, Biserica a devenit o comunitate bine definită, în care o persoană putea fi binecunoscută și susținută puternic.

Ciuma a afectat Cartagina din nordul Africii în anul 252. Trupuri neînsuflețite zăceau pe străzi. Era și o perioadă de mari persecuții pentru creștini. Episcopul Ciprian i-a trimis pe creștini la cei bolnavi și muribunzi. Aceasta însemna să aibă grijă de cei care i-au persecutat. Nu era o campanie publicitară inventată pentru a atrage atenția, ci era de așteptat ca creștinii să aibă grijă de nevoile celorlalți.

Unul dintre părinții Bisericii spunea: „Noi împărțim totul, cu excepția nevestelor...”

Comunitatea, grija și acceptarea sunt elemente esențiale ale credinței Bisericii primare. Dar mai exista încă unul care le depășește pe celelalte: persoana lui Hristos. Cel puțin 5 dintre apostoli erau pescari de meserie și, când au fost chemați, li s-a promis că vor fi făcuți „pescari de oameni”. În multe dintre minunile Sale, peștele era implicat. După înviere, Isus le-a pregătit pește. Nu este surprinzător că peștele a devenit unul din simbolurile importante ale Bisericii primare.

Unii au spus că peștele era un semn folosit pentru a se identifica în secret în vremea persecuțiilor. Dar peștele era și în centrul mărturisirii credinței creștine, având la mijloc pe Hristos. Era un fel de rezumat.

Multe din învățăturile Bisericii primare aveau asemănări cu alte religii, dar era ceva diferit. În creștinism, persoana lui Isus Hristos era unică. Pentru creștini, Isus Hristos era mai mult decât o doctrină. El era viu în cer, era prezent, disponibil, gata să le dea ajutorul în nevoie. Isus era Cel promis. Aceasta au crezut primii creștini.

Viața, moartea și învierea Sa erau centrul credinței lor.

Nu din întâmplare adepții Săi au fost numiți creștini. Probabil că cei 11 apostoli au văzut ceva care i-a convins că Isus era viu, deoarece atitudinile lor s-au schimbat. Înainte erau înspăimântați și fără speranță.

Nu știau ce să facă. S-au închis în ei și în casele lor. Apoi, deodată au ieșit fără frică și au predicat Evanghelia. Datorită convingerii lor că Isus era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, ei au mers peste tot, predicând și vorbind despre El. Începând din acel moment, nimeni nu i-a mai putut opri. E greu de imaginat cum ar fi putut face asta fără o convingere extraordinară!

Ei știau că Isus trăise și încă trăiește. În acest material, am observat două mari tranziții. Prima a avut loc atunci când creștinismul a depășit granițele iudaice și a devenit credință și pentru celelalte neamuri. A doua când, sub domnia lui Constantin, Biserica a trecut de la minoritate persecutată la credința oficială a imperiului. În tranziția actuală, se vede modul în care majoritatea occidentală a Bisericii va lăsa loc unei multitudini de diferite rase umane pentru a-L urma pe Hristos. Astăzi, Biserica se află într-o perioadă de expansiune rapidă. După cum evoluează lucrurile, Europa și America de Nord nu vor mai reprezenta majoritatea creștinilor, ci Africa și America de Sud. Din acest motiv, e posibil să vedem noi modalități de exprimare ale Bisericii, noi accente teologice sau forme de închinare.

Multe dintre problemele cu care se vor confrunta liderii Bisericii în viitor vor fi aceleași cu cele întâlnite de Biserica primară. Vor întâlni și alte lucruri, necunoscute generațiilor anterioare.

Putem doar spera că acești lideri se vor baza pe cuvintele lui Hristos către urmașii Lui, care au fost un sprijin și pentru primii creștini: „Eu sunt cu voi pretutindeni, până la sfârșitul veacurilor”. Matei 28:20.

Extras din documentarul „Încercările și mărturia Bisericii primare”. Urmăriți seria săptămânal, începând de miercuri, 23 ianuarie, de la ora 15:30, la Alfa Omega TV.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

11

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Istoria creștinismului documentar

Joi, ora 13:30

LUNI 28 ianuarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație! 01:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Verdictul științei: Creație! (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 Atelierul lui Newton 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Biserica Punctul Zero (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Atelierul lui Newton (r) 17:30 Verdictul științei: Creație! 18:00 Lumină în întuneric (BIS) 18:30 Lumină în întuneric (BIS)

MARŢI 29 ianuarie

MIERCURI 30 ianuarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Administrarea finanțelor 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel? (r) 05:30 Liber de datorii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții! 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric (BIS) 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 De ce este important Israelul (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Cum a apărut lumea? (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Momeala Satanei 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate 05:30 Inima închinării 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Cântecele anotimpurilor 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Promisiunea (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Momeala Satanei (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Productie proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:00 Momeala Satanei seminar biblic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 21:00 Promisiunea film artistic 21:00 Charles Haddon Spurgeon, 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Muzică predicatorul poporului documentar 21:00 Codul Omega I film artistic 23:00 Înflorește acum! program religios străin 22:00 O inimă de rege film artistic 22:30 Muzică Binecuvântare, blestem sau 22:30 Muzică 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 23:30 coincidență (r) documentar 23:00 Călătoria program religios străin program religios străin 23:30 Cântecele anotimpurilor (r) documentar 23:30 Cum a apărut lumea? documentar

JOI 31 ianuarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Intrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 S-a isprăvit! (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Charles Haddon Spurgeon, predicatorul poporului (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Istoria creștinismului 14:00 Productie proprie 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) (r) 15:30 S-a isprăvit! 16:00 Cuvânt din Ierusalim 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii”

Temelia creștinismului Astăzi asistăm la colapsul civilizației occidentale din perspectivă creștină.

Biblia ne spune că ducem o luptă spirituală, iar, din perspectivă umană, Biserica pare să piardă această luptă. Ce s-a întâmplat? Care este adevărata natură a problemei?

Această serie este menită să ne ajute să înțelegem timpul în care trăim, dar și adevărata natură a bătăliei spirituale ce ne așteaptă ca Biserica.

SÂMBĂTĂ 02 februarie

DUMINICĂ 03 februarie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Productie proprie 01:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 05:30 Productie proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Romani 12 08:30 Trăind pentru slava lui Dumnezeu 09:00 Cartea Cărților 09:30 Cafeneaua cu povești 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (germană) 11:00 Magna Carta descifrată (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (germană) (r) 15:30 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Cafeneaua cu povești (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Intrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăiește-ți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Aleea cristale 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 Lumina libertății (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Cuvânt din Ierusalim (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Producție proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) desene animate 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) program pentru copii 17:30 Puterea rugăciunii program religios 18:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” - program

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Pasiune pentru Hristos” (r) 12:30 Centrul Creștin Caleb 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

străin

23:30 Încercările și mărturiile bisericii primare (r) documentar

RECOMANDĂRI ZILNICE

documentar

VINERI 01 februarie

19:00 InTouch program religios străin 19:30 Mapamond Creștin știri 19:00 Club 700 magazin TV 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 21:00 Lumina libertății film artistic televiziunii 22:30 Gaither pentru România program 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show muzical străin 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial 23:00 Rădăcini și reflecții program religios 22:30 Muzică străin 23:00 Restaurarea barăcii program religios 23:30 Istoria creștinismului (r) documentar

12

Duminică, 21:00

religios

19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 20:00 Realități și perspective (r) talk-show 21:00 Temelia creștinismului 5 documentar Mijlociu 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 20:00 Realități și perspective talk-show 22:30 Bucuria de a cânta program muzical străin 21:00 Magna Carta descifrată documentar 22:30 În prezența lui Isus program muzical 23:00 De ce e important Israelul program religios străin

străin

23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:00 Club 700 (r) magazin TV 23:30 Pasiune pură program despre problemele sexualității sexualității

MARŢI 29 IANUARIE

MIERCURI 30 IANUARIE

JOI 31 IANUARIE

VINERI 01 FEBRUARIE

SÂMBĂTĂ 02 FEBRUARIE

21:00 Promisiunea film

21:00 Charles Haddon Spurgeon, predicatorul poporului documentar

19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele televiziunii

21:00 Lumina libertății

19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul

artistic

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

film artistic

Mijlociu

CAUZELE DE FOND ALE SCHISMEI Ce a cauzat schisma? Nu au fost excomunicările din 1054, sau diferențele de teologie, disciplină sau liturghie, sau conflicte militare sau politice. Acestea au ajutat ca bisericile să se distanțeze una de alta, la fel cum au jucat un rol și prejudecata, înțelegerea greșită, aroganța sau prostia. Mai important decât toate însă era modul în care fiecare Biserică a ajuns să se vadă pe sine însăși.

1054 - SCHISMA RĂSĂRIT-APUS Sâmbătă, 16 iulie 1054, când rugăciunile de după-masă erau pe punctul să înceapă, cardinalul Humbert, reprezentant al papei Leon al IX-lea, a intrat în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol și a înaintat până la altar, punând acolo un pergament care declara că Patriarhul Cerularie al Constantinopolului este excomunicat. A ieșit din biserică, și-a scuturat praful de pe picioare și a părăsit orașul. Peste câteva zile, patriarhul îl condamna și el solemn pe cardinal Secole mai târziu, acest eveniment dramatic a fost considerat ca începutul schismei între Biserica Latină Apuseană și cea Greacă Orientală. E o diviziune care încă separă romano-catolicii de lumea ortodoxă. Dar procesul care a dus la ruptura definitivă a fost de fapt mult mai complex, fără ca un eveniment singular anume să o declanșeze brusc.

CONTEXTUL DESPĂRȚIRII În 1048, un episcop francez a fost ales ca papa Leon al IX-lea. El și clericii care îl însoțeau la Roma erau determinați să reformeze papalitatea și Biserica. Cinci ani mai devreme, în Constantinopol, ambițiosul Cerularie era numit patriarh. În anii 1040, au apărut probleme în sudul Italiei, atunci sub stăpânire bizantină.

Războinicii normanzi au cucerit regiunea și au înlocuit episcopii greci ai Bisericii Răsăritene cu episcopi latini ai Bisericii Apusene. Existau diferențe privind forma potrivită a liturghiei, căsătoria preoților, pâinea pentru Euharistie, zilele de post și altele au primit o importanță nemaintâlnită.

Când Cerularie a auzit că normanzii interziceau obiceiurile grecești în sudul Italiei, a răspuns în 1052 prin închiderea bisericilor latine din Constantinopol.

Apoi, el l-a numit pe episcopul Leon din

Ohrid să scrie un atac asupra practicilor latine de folosire a pâinii nedospite și altora. Pentru a rezolva lucrurile, papa Leon l-a trimis la Constantinopol pe cardinalul Humbert, un om lipsit de tact și îngust, convins de autoritatea papală.

La sosirea în orașul imperial, în aprilie 1054, Humbert s-a lansat în critici acide la adresa lui Cerularie. Patriarhul l-a ignorat pe reprezentantul papal. Mânios, Humbert a intrat în catedrală și a pus pe altar bula de excomunicare, apoi s-a întors la Roma convins că a câștigat o victorie pentru Sfântul Scaun.

Deși dramatice, evenimentele din 1054 nu au fost înregistrate de cronicarii vremii de atunci. Negocierile între papă și împăratul bizantin au continuat, în special în ultimele două decenii ale secolului XI, bizantinii căutând ajutor contra turcilor invadatori. În 1095, ca un astfel de ajutor, Papa Urban al II-lea a proclamat prima Cruciadă. Cu siguranță nu era vreo schismă între cele două biserici la acea vreme. În ciuda episoadelor de tensiune și conflict, creștinii răsăriteni și cei apuseni trăiau și se închinau împreună În a doua jumătate a secolului XII însă, fricțiunile au crescut, cauzate nu atât de diferențele religioase, cât de cele politice și culturale. Răscoale violente contra latinilor au erupt în Constantinopol în 1182, iar în 1204, când liderii bisericilor greacă și latină s-au reunit să discute despre diferențele dintre ei, era deja clar că reprezintă biserici diferite.

Reforma din secolul XI din Biserica Apuseană a dus la întărirea autorității papale. Biserica a devenit mai autocratică și centralizată. Bazându-se pe legitimitatea de succesor al Sfântului Petru, papa a pretins jurisdicție peste întreaga Biserică, din Apus dar și din Răsărit. Bizantinii însă vedeau Biserica lor în contextul sistemului imperial. Sursele lor pentru lege și pentru unitate erau consiliile ecumenice și împăratul, pus de către Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, spirituale și lumești. Ei credeau că bisericile răsăritene s-au bucurat totdeauna de autonomie și respingeau pretenția papală de dominație absolută. Niciuna din părți nu o asculta pe cealaltă. Încă din secolul al IX-lea, controversele teologice se axau pe purcederea Duhului Sfânt. În Trinitate, Duhul Sfânt purcede doar de la Tatăl, sau de la Tatăl și Fiul (Filioque în latină)? Biserica Apuseană, preocupată de reînvierea ereziei arianismului, adăugase acest cuvânt, filioque, la Crezul din Niceea, afirmând că lămurea o învățătură a Crezului.

Grecii însă au protestat la modificarea unilaterală a Crezului și dezaprobau ideea teologică în sine, pentru că părea să reducă atributele individuale ale celor Trei Persoane din Trinitate. În 1439, teologii greci și latini s-au întâlnit la Florența și, după o dezbatere de peste un an, au ajuns la un compromis.

După căderea Imperiului Bizantin în 1453, Biserica Răsăriteană a trăit sub dominație turcească, împărțită în diverse națiuni. Milioane de ortodocși sunt încă separați de catolici. Azi, eforturi mari se fac pentru a rezolva diferențele, dar niciuna din părți nu pare dornică să facă concesiile necesare. Ca rezultat, creștini care împărtășesc aceeași credință și Îl acceptă pe Isus drept Cap al Bisericii, nu pot împărtăși Euharistia Lui împreună.

Articol de George T. Dennis, publicat în Christian History Institute Magazine. Folosit cu permisiune.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

13

După încreștinarea Imperiului Roman În anul 313, Edictul de la Milano a recunoscut creștinismul ca fiind o religie legală, care urma să fie tolerată alături de celelalte religii din Imperiu. Încreștinarea Imperiului Roman a adus multe beneficii importante Bisericii creștine, dar a existat și o parte negativă, de asemenea.

Creștinismul nu a mai fost doar tolerat, ci și dominant. Unii creștini s-au folosit de forță, oprimându-i pe cei care nu le împărtășeau părerile. Astfel, moștenirea persecuțiilor a fost amestecată cu Evanghelia lui Isus Hristos.

Secolul al IV-lea a fost un moment important și din alte puncte de vedere.

Trei dintre ele sunt un nou sens al istoriei, o nouă formă de spiritualitate, dezvoltarea tradiționalistă a teologiei creștine.

Primele generații de credincioși creștini priveau către sfârșitul vremii și așteptau întoarcerea lui Isus Hristos în putere și în glorie. Deși creștinii continuau să creadă în cea de-a doua venire a lui Hristos, în loc să mai privească spre viitor, ei au început acum să privească spre trecut. Creștinii au început să construiască o mulțime de case de închinare. Creștinii și-au mutat locul de laudă și închinare din peșteri și catacombe în biserici frumoase și în case de rugăciune de stat. Mama lui Constantin, Elena, a fost o mare susținătoare a construirii de biserici în Ţara Sfântă. În anul 333 citim despre pelegrinii din Franța, care vizitau Pământul Sfânt, ca semn al devotării religioase.

Odată cu încetarea persecuțiilor, posibilitatea martirajului a dispărut. În acest moment precis, s-a născut și s-a stabilit o nouă și distinctă formă de spiritualitate creștină. „Martirajul alb” al monasticismului va lăsa urme adânci în istoria creștinismului. Părintele monasticismului a fost Sfântul Anton, care, la vârsta de 18 ani, a întrat într-o biserică chiar când erau citite următoarele cuvinte ale lui Isus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, ...

14

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

apoi vino și urmează-Mă!” Imediat a ieșit și s-a supus acelor cuvinte. El s-a izolat în deșertul Egiptului, unde a locuit în grote, unde s-a luptat cu demonii întunericului.

Mii de discipoli l-au urmat pe Anton în retragerea sa monastică. Călugării au fost urmașii martirilor, luptători în prima linie a frontului împotriva lumii, a firii și a Diavolului.

Creștinătatea a dezvoltat simultan o nouă istorie și o nouă formă de comunitate și spiritualitate. S-a format de asemenea ortodoxia creștină clasică. Creștinii au enunțat, pentru prima dată, într-o formă finală, doctrina despre Sfânta Treime și despre persoana și lucrarea lui Isus Hristos. La început, teologia creștină a fost preocupată de probleme referitoare la Isus și la lucrarea Sa pământească: „Voi cine ziceți că sunt?” Matei 16:15. Comunitatea creștină a răspuns împreună cu Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!” Ceea ce noi cunoaștem azi sub numele de Crezul Apostolic, a reieșit dintr-o astfel de mărturisire de credință.

Biserica a dezvoltat principii ale credinței creștine reflectate în întrebări care erau puse fiecărui nou creștin cu ocazia mărturisirii de credință a botezului. Le auzim ecoul de-a lungul secolelor. Ele sunt încă vii și puternice în Crezul Apostolic.

Totuși rămânea nerezolvată întrebarea fundamentală a modului în care Isus din Nazaret era relaționat cu Dumnezeul Etern, căruia îi spunea Tată. În forma ei de bază, doctrina despre Trinitate reprezintă efortul Bisericii creștine de a da sens afirmației Vechiului Testament: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este Un Singur Domn!” în raport cu cea din Noul Testament: „Isus Hristos este Domnul” Filipeni 2:5-11. Aceasta nu era o problemă de gramatică sau un joc filozofic. Însă faptul că Isus era Persoana căreia i se adresau rugăciunile și închinarea, acesta ajungea chiar la rădăcinile pietății creștine.

Problema a condus, la începutul secolului al IV-lea, la un conflict puternic între Arius și Atanasie, episcopul din Alexandria.

Arius accentua unicitatea și transcendența lui Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu este indivizibilă, declara el, și de aceea nu poate fi împărtășită cu altcineva, nici măcar cu Fiul Său. De aceea, Logosul, Fiul, trebuie să fi fost creat. El trebuie să aibă un început, sau, așa cum spunea Arius: „Era acolo când nu era”. Împotriva acestei idei despre crearea lui Hristos, Atanasie a proclamat că Logosul era „homoousios”, adică din aceiași esență cu Tatăl. Cineva creat, a spus Atanasie, nu ar fi putut niciodată să plătească pentru păcatele noastre. Numai Dumnezeu Însuși ne-a putut salva din păcat și moarte. În anul 325, Biserica și-a făcut clar cunoscut acest punct de vedere la Conciliul de la Niceea: Noi credem într-un Singur Domn, Isus Hristos, Singurul Fiu al lui Dumnezeu, care din Tatăl a purces, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, născut și nu făcut, de aceeași Ființă cu Tatăl. Prin El au fost făcute toate lucrurile. El S-a coborât din Cer pentru noi și pentru salvarea noastră. În vest, Augustin a rezumat acestea întrun tratat masiv, „De Trinitate”, „Despre Trinitate”, accentuând atât unitatea și egalitatea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cât și relația personală și dinamică cu Dumnezeirea.

Augustin s-a convertit la credința creștină printr-o căutare spirituală și intelectuală întortocheată. El s-a născut în anul 354 în Tasgate, azi în Algeria. Augustin a fost caracterizat ca fiind „primul om modern”.

Dar îl putem numi și primul om medieval, deoarece viața și teologia sa au avut o influență profundă asupra celor o mie de ani de istorie creștină dintre moartea sa, în 430, și nașterea, în 1483, a altui călugăr augustinian, Martin Luther.

Augustin nu a fost doar un mare teolog, ci și un episcop activ și un păstor de suflete.

Scrierile lui voluminoase tratează tot felul de probleme cu care se confruntau creștinii de rând în zilele sale: natura sacramentelor, disciplina și pedeapsa, lauda și închinarea, modul în care trebuiau venerați martirii și sfinții, modul în care ar trebui studiată, învățată și predată Biblia. În dezbaterile sale cu călugărul britanic, Pelagius, Augustin a elaborat o teologie a Harului și Salvării lui Dumnezeu, care accentua imposibilitatea umanității de a se separa de Har și sublinia dragostea suverană a lui Dumnezeu și libertatea de alegere. Biserica îl va onora mai târziu pe Augustin, numindu-l Doctor Gratiae, „Învățătorul Harului”.

Odată cu moartea lui Augustin în 430, lumea antică clasică s-a apropiat de sfârșit, făcând loc unui mileniu de tulburare în creștinismul vestic. În viața sa tumultoasă de căutare religioasă, de episcop, de ascetic spiritual și de teolog, Augustin a însumat toate temele majore ale creștinismului timpuriu. Viziunea sa despre Dumnezeu și descrierea sa pentru viața creștină vor constitui bazele pentru numeroase tipologii medievale de gândire.

Când s-a născut, sângele martirilor era încă umed și cald în memoria creștinilor.

Când a murit, Biserica organizată devenise destul de puternică în lume, pentru a lua locul Imperiului Roman, decăzut în formarea unei noi civilizații.

O mie de ani mai târziu, atât protestanții cât și catolicii, îl considerau pe Augustin deschizător de drumuri, în mijlocul eforturilor lor de a promova cauza lui Hristos. Citim minunata sa autobiografie „Confesiuni” și vedem în el maestrul introspecției conștiinței. Cuvintele sale introductive din „Confesiuni” încă ne mai vorbesc: „Tu ne-ai făcut pentru Tine Însuți și inimile noastre sunt neodihnite până nu își găsesc odihna în Tine. Toți cei care nu vor să se teamă trebuie să-și cerceteze inima. Nu rămâneți doar la suprafața lucrurilor, intrați în profunzimea voastră, atingeți cel mai îndepărtat colț al inimii voastre!”

BISERICA ÎN EVUL MEDIU - CĂUTAREA ORDINII ÎN CREȘTINĂTATEA MEDIEVALĂ Anumite evenimente sunt capitale, cuprind esența unei ere întregi. Un astfel de eveniment a avut loc în anul 410, când Roma a fost jefuită și arsă de către un conducător barbar de oști, numit Alaric.

Secole de-a rândul, Roma a stat în picioare ca un simbol al stabilității și al continuității, a fost numit „orașul etern”. Acum, Roma fusese distrusă de soldații barbari.

Imediat ce a auzit despre căderea Romei, Augustin a început să scrie magnifica lucrare, „Cetatea lui Dumnezeu”.

Aceasta a fost prima lucrare de filozofie a istoriei, scrisă de un autor creștin.

Cetatea lui Dumnezeu, spunea el, nu poate fi comparată cu nici o împărăție pământească sau cu nici un imperiu uman, oricât de glorios sau puternic ar fi acesta! Isus a promis că porțile Iadului nu vor învinge niciodată Biserica. Biserica este Trupul lui Hristos, extins atât în timp, cât și în spațiu. Ea aparține atât viitorului, cât și trecutului și prezentului.

Mai mult decât oricine altcineva, Augustin a fost acela care și-a lăsat amprenta asupra mileniului de istorie creștină, pe care noi îl cunoaștem azi sub numele de Evul Mediu, secolele intermediare de la moartea lui Augustin în anul 430 până la nașterea lui Martin Luther în 1483. Evul Mediu evocă imagini ale cavalerilor în armuri, ale luptelor pentru „potirul sfânt”, ale trubadurilor, ale regelui Arthur și ale lui Camelot. De fapt, Evul Mediu a fost marcat de violență și multă suferință.

Goții, succedați de lombarzi, de franci, de vandali, au desacralizat secole de filozofie și teologie creștină. Apoi vikingii și populațiile din Siberia au terorizat civilizația creștină. În secolele 7 și 8 o forță și mai amenințătoare s-a ridicat din Deșertul Arabiei, sub numele de „forțele armate ale profetului Mahomed”, ei s-au năpustit până dincolo de Marea Mediterană, într-un război sfânt, numit

„jihad”, luând sub stăpânire Ierusalimul, Antiohia, Alexandria și Cartagina. Ei au avansat chiar până în inima Europei, până când au fost opriți de Charles Martel, bunicul lui Charlemagne, în faimoasa bătălie de la Poitiers, în anul 732. Aceasta a fost o victorie cu semnificații mult mai adânci decât simpla supremație militară. Aceasta a fost o bătălie pentru supraviețuirea credinței creștine împotriva celei mai grozave amenințări care s-a ivit după Nero.

Această perioadă a fost numită mai târziu „Evul întunecat”. Totuși, potrivit cuvintelor lui Isus, lumina Evangheliei nu a fost niciodată stinsă de tot iar porțile Iadului nu au ieșit biruitoare. Tradiția neștirbită a rugăciunii și a închinării a fost păstrată de părinții Bisericii Primare. Manuscrisele au fost copiate cu grijă în școlile mănăstirilor și catedralelor Europei, păstrându-se astfel miezul literaturii clasice și a filosofiei religioase. Relatările despre rugăciune și spiritualitate au fost păstrate.

Realitatea transcendentă a dragostei lui Dumnezeu a fost idealul care au dat forma caracteristică instituțiilor Evului Mediu: marile catedrale gotice, universitățile și mănăstirile. Din secolul al XI-lea până în secolul al XIV-lea, se părea că toată creștinătatea, țărani și lorzi, artiști și ucenici, episcopi și regi, toți au contribuit la construirea de biserici. Așa cum a spus unul dintre contemporanii timpului: „Așa stăteau lucrurile, ca și cum întregul Pământ se dezbrăca de hainele vechi și se îmbrăca într-o robă albă de biserici”.

Viața grea a țăranilor și sistemul social rigid, necazurile vieții zilnice și-au găsit recompensa în splendidele catedrale gotice. Acestea au fost transformate prin credința religioasă într-o viziune mistică.

Pentru bărbații și femeile medievale, viața era o călătorie întortocheată pe o scară care urca de la pământ la cer. Demonii erau întotdeauna foarte ageri, puneau curse și capturau sufletele pierdute în eterna luptă împotriva umanității lor.

Calea către cer era presărată cu pericole infernale, iar pelerinii erau susținuți pe ALFA OMEGA TV MAGAZIN

15

calea lor de către rugăciunile călugărilor de pe Pământ și ale sfinților din ceruri.

Ceea ce au înfățișat catedralele gotice în piatră și vitralii, au prezentat și marii învățați scolastici ai secolului al XIII-lea, cu aceeași claritate, în faimoasele lor summae, sau rezumate sistematice ale teologiei creștine.

Redescoperirea filozofului grec Aristotel a dat o nouă bază pentru teologie, în gândirea lui Albert cel Mare și a studentului său eminent, Toma d’Aquino. În timp ce revelația și rațiunea sunt distincte, spunea Toma, ele nu sunt în opoziție. Este de datoria teologiei creștine să evidențieze faptul că credința este în acord cu rațiunea. El și-a dat viața pentru a construi, piatră cu piatră, o catedrală gotică a gândirii creștine.

Este semnificativ faptul că Toma nu a reușit să-și termine capodopera sa, Summa Teologica. Aproape de sfârșitul vieții sale, el a avut o viziune de la Dumnezeu, a văzut o lumină cerească atât de copleșitoare încât nu a fost capabil să o descrie. După această experiență, el a lăsat penelul jos și niciodată nu a mai scris nimic. „Tot ceea ce am scris”, a spus el, „mi se pare acum un fleac.”

Datorită morții lui Toma d’Aquino, survenite în anul 1274, munca pe care a făcut-o în decursul vieții sale a rămas incompletă.

Cu 50 de ani mai târziu, el a fost canonizat și teologia sa a ajuns să fie considerată normativă pentru tradiția romano-catolică.

Oricum, cu două secole înainte, părintele scolasticismului, Anselm, a exprimat, sub forma unei rugăciuni, dorul nestins după Dumnezeu, care este inima întregii teologii și spiritualități adevărate: „Doamne, Dumnezeul meu, învață inima mea unde și cum să Te caute, unde și cum să Te găsească! Eu nu încerc să înțeleg pentru a crede, ci cred pentru a înțelege!”

Anselm a fost călugăr și a combinat în rugăciunile și în teologia sa faptul că dragostea pentru Dumnezeu și dragostea de a învăța despre Dumnezeu sunt sursele de binecuvântare în tradiția monastică.

Regula părintelui Benedict și-a lăsat amprenta asupra unei comunități creștine bine organizate, al cărei motto era „ora et labora”, sau „rugăciune și muncă”. Munca călugărilor benedictini presupunea atât o muncă fizică, curățarea pădurilor, agricultură, cât și o muncă intelectuală, de scriere. Manuscrisele mai vechi erau copiate și se făceau studii și comentarii asupra textelor biblice în cadrul ciclului anual al anului creștin. În centrul acestei mari lucrări se afla închinarea creștină, rugăciunile în psalmi și armonioasa muzică gregoriană.

16

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

Din nou și din nou, de-a lungul secolelor evului mediu, s-au ridicat reformatorii monasticismului pentru a-i chema pe urmașii lor călugări înapoi la puritatea și simplitatea regulii lui Benedict. În secolul al XIII-lea, ordinul d’Medicii, care includea Dominicanii și Franciscanii, a introdus în viața religioasă a evului mediu ceva total nou și diferit. Cuvântul „medicant” înseamnă „cerșetor”, și evidențiază faptul că membrii acestei noi ordini religioase erau liberi să meargă în noile orășele și orașe ale Europei, ca să ceară mâncare și toate cele trebuincioase, în Numele lui Isus.

Această libertate de mișcare a fost, întrun anume sens, produsul cruciadelor.

Cruciații s-au întors din Est nu doar cu mătase și condimente, ci și cu idei noi.

Aceste idei au erodat, în timp, structura societății medievale. Idealul benedictin fusese „stabilitas”, sau „stabilitate”, ceea ce însemna o bucată de pământ, un singur loc pentru ca cineva să trăiască, să se roage și să moară. Idealul pentru franciscani și dominicani era „mobilitas”, sau „mobilitate”. Asemeni lui John Wesley într-o perioadă mai târzie, parohia lor era lumea întreagă, în mod deosebit universitățile, unde, prin intermediul unei mari mișcări studențești creștine, ei și-au atras discipoli din toate păturile sociale.

Francisc de Assisi este cel care se ridică deasupra tuturor. Convertirea sa a coincis cu faptul că s-a identificat cu cei neajutorați, cu cei săraci și cu cei bolnavi. S-a hotărât să locuiască împreună cu leproșii și să le slujească, așa cum ar fi făcut Isus.Francisc a dus o viață de sărăcie și simplitate apostolică. Francisc a adunat în jurul său un grup de discipoli care să trăiască împreună cu el o viață de imitare literală a modului în care au trăit Hristos și apostolii.

Francisc a fost în opoziție cu liderii Bisericii. El a stabilit o regulă și un mod de viață care au fost o provocare pentru întregul sistem în care trăia. Mișcarea lui ar fi putut fi redusă la tăcere și declarată a fi eretică. Dar, când Francisc și-a prezentat mișcarea în fața Papei Inocențiu al III-lea în catedrala Sf. Petru din Roma, acest papă s-a plecat într-o poziție de prosternare în fața cerșetorului desculț din Assisi și i-a sărutat picioarele, într-un gest public de devoțiune. În acel singur gest, două figuri contrastante ale lui Isus Hristos: cei doi vicari ai lui Hristos, unul învăluit în splendoare și prestigiu; unul umil, reprezentându-L pe Hristosul care a venit pentru a sluji și a-Şi oferi viața s-au juxtapus, pentru a fi expuse pentru totdeauna într-un contrast dramatic.

Nu este surprinzător faptul că idealul franciscan era prea pur, prea nerealist pentru a rezista ispitelor timpurilor și istoriei. Curând după moartea lui Francisc în anul 1224, el, care a renunțat la toate avuțiile, a avut o biserică frumoasă construită exact pe locul nașterii sale!

Totuși, viața lui Francisc, cel iubit de protestanți și de catolici, este o aducere aminte a faptului că chemarea lui Isus de a-L urma pe El poate să treacă peste orice barieră socială sau orânduire bisericească.

Francisc nu a fost singurul creștin medieval care a provocat sistemele bisericești. John Wycliffe a fost în Anglia, Jan Hus în Boemia, Savonarola în Florența, aceștia și mulți alții au fost toți chemați să facă o reformă în biserici, începând de la conducere, până la membrii de rând.

Așa cum spunea un teolog contemporan, „Întreaga lume, clerul, toți creștinii știu că reforma este atât necesară cât și eficientă.

Cerul cere acest lucru. Curând vor plânge chiar și pietrele datorită stării actuale de lucruri.” Reforma Bisericii urma să vină, dar cu consecințe pe care nimeni, de la Augustin înainte nu le-ar fi putut prezice.

Dacă Evul mediu a început cu căderea Romei în anul 410, pe bună dreptate se poate spune că s-a terminat cu căderea unui alt oraș, în anul 1453. Timp de 1000 de ani, Constantinopolul a ținut piept multor asalturi. Dar înainte de Reformă, măreața lumină din Est, ultima urmă de creștinism antic clasic a capitulat în fața forțelor otomane. Sute de învățați greci au fugit în Vest, luând cu ei manuscrise prețioase, moaște ale sfinților din est și multe cunoștințe noi despre limba în care a fost scris Noul Testament. În anul 1516, Desiderius Erasmus a publicat prima ediție critică a Noului Testament în greacă în orașul Basel din Elveția. Câteva luni mai târziu, Martin Luther, un călugăr augustinian din Wittenberg, Germania, parcurgea același text, căutând cu disperare să descopere înțelesul Evangheliei Harului lui Dumnezeu. În toate aceste evenimente se puteau distinge stingerea evului mediu și nașterea lumii moderne.

REFORMA: DIVIZARE ȘI ÎNNOIRE ÎNTRE PERIOADA MEDIEVALĂ ȘI MODERNITATE Perioada în care s-a născut Martin Luther, în anul 1483 a fost o perioadă de explorări și descoperiri. Martin Luther avea doar nouă ani când Christopher Columb a navigat spre India și a intrat într-o nouă emisferă. În Germania abia se inventase tiparnița, punând astfel la dispoziția omului de rând literatură și posibilitatea de a învăța. Gloria Renascentismului în artă și arhitectură a cuprins întreaga Europă. Era perioada în care au trăit Rafael (1483-1520), Michelangelo (1475-1564) și Leonardo Da Vinci (1452-1519). A fost perioada în care au trăit Johannes Kepler (1571-1630) și Galileo (1564-1642), care, inventând telescopul, a deschis cerurile pentru ochiul uman. Acelea au fost cele mai bune timpuri!

Dar acelea au fost de asemenea și cele mai rele timpuri, deoarece a fost o perioadă de violență și moarte, un timp de anxietate chiar în ceea ce privea viața însăși. Pentru noi azi, cancerul și sida înseamnă exact același lucru ca Plaga Bubonică, sau „Moartea neagră”, pentru lumea Reformei: sunt boli devastatoare fără leac. Ţăranii se revoltau împotriva stăpânilor lor, regii împotriva împăratului, mii de așa-numite vrăjitoare erau condamnate la moarte.

William Shakespeare (1564-1616) descria această perioadă: „Ce urlet are marea!

Cum se cutremură Pământul! Vânturile se frâng! Temeri, schimbări, orori, transformă și fisurează, dezbină și înlătură unitatea și stabilitatea statelor liniștite în cuibul lor.”

Chiar în mijlocul acestor lucruri se afla Biserica. Biserica lui Isus Hristos, pe care, a spus El, porțile Locuinței morților nu o vor birui. Dar Biserica devenise coruptă în multe moduri și a fost năpădită de imoralitate sexuală, care a ajuns chiar până la papalitate. Alexandru al VI-lea, unul dintre cei mai decăzuți dintre papii Renascentismului, s-a „mândrit” cu mulți copii nelegitimi, pe unii dintre ei ajutându-i să ocupe poziții înalte în Biserică.

Unul dintre cei care au protestat împotriva unor asemenea abuzuri a fost un învățat din Olanda, Desiderius Erasmus, el însuși un fiu nelegitim al unui preot olandez. El nu a pus accent pe ritualurile religioase, așa cum erau pelerinajele, rugăciunile de rutină sau moaștele. Soluția lui Erasmus era de a merge înapoi la sursele biblice și clasice ale vechimii, în mod deosebit la Noul Testament. În anul 1516 el a publicat prima ediție critică a Noului Testament în greacă. Această cartea va fi cea pe care Martin Luther o va folosi pentru a duce mai departe critica la adresa Bisericii Medievale.

Reforma a început în 31 octombrie 1517, când Martin Luther a lipit cele 95 de Teze ale sale pe ușa bisericii din Wittenberg. El protesta împotriva unui „comerț” religios, pe care îl făcea un membru al ordinului Dominican, pe nume Tetzel, care venise în acele zone pentru a oferi indulgențe în numele papei. Prin cumpărarea unei indulgențe, oricine putea primi beneficii spirituale grozave, inclusiv eliberarea din purgatoriu. Tetzel spunea într-o poezioară: „Când sună bănuții, sufletul zboară din purgatoriu!”

Luther era scandalizat. Şi când Isus a spus, „Pocăiți-vă”, El nu a vrut să spună așa cum Latina Vulgata - traducerea latină a Bibliei - a tradus, „faceți penitențe”, ci, așa cum a arătat Erasmus în Noul Testament grecesc, El chema la schimbarea inimii și a minții și la o viață a credincioșilor de pocăință continuă. Luther protesta împotriva „harului ieftin”. El se lupta cu Biserica, nu pentru că aceasta cerea prea mult, ci pentru că cerea prea puțin. Întreaga Reformă s-a născut din imaginea fundamentală a lui Luther cu privire la caracterul plin de har al lui Dumnezeu.

Luther a ajuns la acest mod de gândire datorită studiului său asupra Bibliei. „Oricine”, spunea el, „ar trebui să poată să ia Cuvântul lui Dumnezeu în mână și să-l citească cu ochii proprii. Atât fermierul la plugul său, lăptăreasa la vasul ei de lapte, cât și clericii cu educație și învățații din universități”. Probabil cea mai mare contribuție a lui Luther la începerea Reformei a fost faptul că el a tradus Biblia în limba germană, limba sa natală. În anul 1519 Luther a fost provocat la o dezbatere publică cu teologul romanocatolic John Eck. Luther avea un respect profund față de scrierile părinților Bisericii Primare și față de deciziile care au fost luate de consiliile Bisericilor Primare. Dar el considera că toate acestea trebuiau subordonate autorității Cuvântului lui Dumnezeu, scris în Sfânta Scriptură. Un alt principiu al Reformei

era suficiența revelării lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură.

Ultimul lucru pe care ar fi dorit Luther să-l facă era să înceapă o nouă Biserică.

La sfârșitul vieții sale el se vedea ca un slujitor credincios al sfintei, apostolice și sobornicești Biserici. Dar erau puține șansele ca să se poată evita divizarea Bisericii. Mișcarea lui Luther nu mai putea fi oprită. Curând, strigătul după Reformă putea fi auzit în întreaga Europă. În Elveția, o mișcare similară, dar totuși distinctă, a fost condusă de către un predicator puternic pe nume Huldrych Zwingli. Zwingli fusese profund influențat atât de către Erasmus, cât și de Luther.

Zwingli se temea mult de idolatrie. El era mult mai radical decât Luther și încerca să elimine din Biserică ceremoniile, care erau rămășițele pietății medievale.

Arderea lumânărilor, stropirea cu apă sfințită, imagini ale sfinților, toate acestea erau prostii, spunea el. A depinde de ele pentru a fi mântuit ar fi ca și cum ai așeza cuburi de gheață unul peste altul. În 1527, chiar și orga a fost scoasă din Biserică.

Orga a fost reintrodusă abia în 1874, chiar dacă pereții zugrăviți în alb și interiorul sărăcăcios al Bisericii ne amintesc de instinctele puritane ale lui Zwigli. În anul 1529, Zwingli și Luther s-au întâlnit față în față pentru singura dată în viața lor, pentru a discuta viziunile lor diferite în ceea ce privea Cina Domnului. Cei doi mari lideri nu s-au armonizat niciodată.

Drept consecință, Reforma Protestantă s-a dezvoltat în două „tabere”, în competiție: tradiția lutherană și tradiția reformată.

De la Geneva, tradiției reformate i s-a dat o nouă direcție sub îndrumările lui John Calvin, un excelent francez, instruit în drept la universitatea din Paris.

Calvin a avut niște idei foarte clare cu privire la organizarea Bisericii vizibile: conducătorii acesteia, sacramentele și responsabilitățile ei în lume. În timp ce anabaptiștii au respins lumea, ca fiind domeniul întunericului și al răului, Luther a acceptat lumea ca pe un rău necesar, cu care creștinii trebuia să coexiste, iar Calvin a încercat să biruiască lumea, s-o transforme și s-o reformeze pe baza Cuvântului lui Dumnezeu și a scopului Său providențial în creație și răscumpărare.

Torța aprinsă de acești reformatori a fost dusă mai departe de către alții, uneori în moduri pe care nimeni nu le-ar fi putut prezice. Cine s-ar fi gândit în anul 1525, când Papa Clement al VII-lea a înmânat titlul de „Apărător al credinței” Regelui Henric al VIII-lea pentru că scrisese un decret împotriva lui Luther, că, după o ALFA OMEGA TV MAGAZIN

17

singură generație, Anglia va deveni, prin decret regal, o comunitate protestantă?

Cine s-ar fi gândit în 1520, când Luther a publicat tratatul său, „Libertatea unui creștin”, că unii dintre adepții lui, cum au fost Radicalii și Anabaptiștii, vor interpreta acea libertate într-un mod cu totul diferit, aspect care-i va conduce la renunțarea la botezul copiilor și la organizarea bisericilor congregaționale numai pentru credincioși? Cine ar fi putut să prevadă, în anul 1536, consecințele revoluționare ale Reformei lui Calvin?

Privind la Reformă, putem fi mulțumitori pentru marile ei realizări: redescoperirea Evangheliei, traducerea și distribuirea Bibliei printre oamenii de rând, marile doctrine ale justificării doar prin credință, preoția tuturor credincioșilor, Domnia lui Hristos asupra întregii vieți.

EPOCA RAȚIUNII ȘI A PIETĂȚII Între moartea lui Martin Luther din 1546 și convertirea lui John Wesley în 1738, lumea creștină a experimentat o trecere de la epoca credinței la epoca rațiunii.

Tensiunea dintre credință și rațiune a existat dintotdeauna, înrădăcinată chiar la bazele creștinismului însuși. Isus a spus că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru. Totuși, apostolul Pavel ne-a avertizat să nu ne încredem în filozofări și speculații în van. Faimoasa întrebare a lui Tertulian: „Ce are Atena a face cu Ierusalimul, Biserica cu academia?” răsună peste veacuri. În perioada Bisericii Primare, Augustin s-a luptat să integreze credința sa creștină în viziunea neoplatonică a lumii. În evul mediu, Toma d’Aquino a încercat să armonizeze aspectele legate de natură și har. În secolul al XVI-lea, Reforma a impus ca prioritară revelația în locul rațiunii, deși, nici Luther și nici Calvin nu erau pregătiți să renunțe la viața prin rațiune. Dar în momentul în care rațiunea umană a fost ridicată mai presus de credință, rațiunea a început să fie văzută ca un dușman al lui Dumnezeu, o fiară sau, așa cum o numea Luther, „Curva Diavolului”.

Perioada care a urmat imediat după Reformă a fost presărată cu o serie de reușite în multe domenii. Ideile lui Luther și ale lui Calvin au fost exprimate în multe mărturisiri de credință: „Care este scopul principal al omului?” era întrebarea din Catehismul Westminster. „Să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna.” Aceasta a fost perioada lui Johann Sebastian Bach, care a scris pe fiecare piesă muzicală pe care a scris-o, următoarele cuvinte: „Soli Deo Gloria!”, sau „Singurului Dumnezeu să-I fie toată gloria!” Aceasta a fost de asemenea

18

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

perioada lui John Bunyan și a lui John Milton, a artiștilor Rubens și Rembrandt și a uimitoarei arhitecturi și lucrări de artă în stil baroc, toate acestea fiind mărturii vii ale puternicei și măreței viziunii creștine. În anul 1543, cu trei ani înainte de moartea lui Luther, cartea astronomului polonez Copernic „Revoluția corpurilor cerești”, a îndreptat atenția lumii spre cosmologia antichității, care a deținut controlul mai mult de 1000 de ani. „Pământul nu este centrul universului”, spunea Copernic, „ci este una dintre planetele care se învârt în jurul soarelui”. Aceasta a revoluționat perspectiva umanității asupra lumii și asupra locului pe care noi îl ocupăm.

La fel de importantă a fost și lucrarea lui Rene Descartes, un filozof francez care a introdus o nouă metodă de cunoaștere, bazată pe principiul îndoielii, „cogito, ergo sum”, „gândesc, deci exist”. Sau cum mai spunea el, „mă îndoiesc, deci exist”. Descartes a rămas catolic, dar rezultatul filozofiei sale a fost să separe realitățile la nivelul minții și să-L reducă pe Dumnezeu la nivelul unei chestiuni ipotetice, invocat doar pentru a garanta validitatea gândirii umane.

Continuând într-o anume măsură lucrarea lui Copernic și a lui Descartes, Sir Isaac Newton a trasat în final, într-o formă pur matematică, o viziune mecanică asupra lumii. Newton a fost un creștin devotat, care a acceptat autenticitatea Bibliei. El a scris chiar și un comentariu asupra cărții Apocalipsa. Dar filozofilor de mai târziu li s-a părut mai ușor de acceptat matematica sa decât teologia, deoarece aceasta accentua deosebirea dintre credință și rațiune. Într-o asemenea atmosferă a luat naștere „Era Iluminismului”. Iluminismul a fost o direcție nouă care a pătruns în cultura și religia secolelor XVII și XVIII. Marele filozof german Immanuel Kant a rezumat iluminismul ca „îndrăznește să gândești singur!”. Acest lucru însemna să cauți un standard absolut al adevărului prin propria ta rațiune. Toate acestea implicau un al doilea principiu al iluminismului: suspiciune și neîncredere totală în autoritate și în tradiție, în special în autoritatea și tradiția creștină.

Atacul iluminismului asupra creștinismului a îmbrăcat două forme. Prima formă era un sarcasm amar. Voltaire a strigat „Distrugeți infamia!”, adică creștinismul istoric. Erau multe lucruri în Biserică ce meritau să fie criticate: pentru peste 100 de ani, Europa a fost răvășită de războaie religioase, catolicii se luptau cu protestanții; imoralitatea și corupția au pătruns chiar și în Biserică.

Dar Voltaire nu era interesat de Reformă, cât de a critica lucrurile. El a condamnat

credința creștină, râdea de minunile din Biblie și se distra pe seama învățăturii. Și ce a încercat Voltaire să facă cu o glumă, teiștii englezi au dorit să realizeze printr-o religie a rațiunii și a rafinamentului. Titlurile scrierilor lor vorbesc de la sine: „Creștinism fără mister”, „Creștinismul la fel de vechi ca și creația”. Nu era nevoie de revelații speciale sau de o întrupare miraculoasă. În America, Thomas Jefferson, influențat de teiști, a publicat o ediție specială a Noului Testament, din care a scos toate versetele considerate ofensatoare pentru rațiunea sa. În scopul reînnoirii Bisericii, trebuie să privim în altă parte: în Franța, la martorul singuratic, Blaise Pascal; în Germania, unde pietiștii puneau accent pe nașterea din nou; și în Anglia, unde John Wesley și trezirea metodistă au avut un impact de durată asupra Bisericii moderne.

Pascal a fost un filozof strălucit, matematician și inventator. El a fost primul om care a purtat un ceas de mână. El a inventat de asemenea una dintre cele mai timpurii forme ale unui calculator și primul sistem subteran de transport în comun din Paris. Pascal a avut un simț profund al ambiguității existenței umane: ce noutate, ce minune, ce haos, ce mulțime de contradicții, cât de decăzut e omul, Judecătorul tuturor lucrurilor! Pascal era de acord cu accentul pe care îl puneau janseniții pe suveranitatea lui Dumnezeu și pe harul primit în viața creștină. Pascal nu era irațional, dar el și-a dat seama de limitele gândirii umane. „Inima are rațiunea ei, care este necunoscută rațiunii”, spunea el.

Ideile lui Pascal au avut ecou între pietiștii din Germania. Pietismul s-a ridicat ca o mișcare de protest în cadrul tradiției ortodoxiei luterane. Pietiștii puneau accent pe înnoirea religioasă a individului și pe experiența unității cu Dumnezeu, contrar scolasticismului rece din teologie și formalismului extrem în închinare.

John Wesley a rezumat gândirea pietistă: „Cât de simplu este! Nu este totul aici? Eu știu un singur lucru: am fost orb, dar acum văd. Dacă ar fi fost posibil, deși văd că nu este, să răstorni dovezile tradiționale ale creștinismului, totuși, cel care are dovada în interiorul său va sta ferm și neclătinat.”

pe Hristos purtând o coroană de spini, care avea o inscripție: „Toate acestea le-am făcut pentru tine. Tu ce faci pentru Mine?”.

Zinzendorf a adunat în jurul său un grup de refugiați moravieni, care s-au dedicat purtării Evangheliei în întreaga lume.

Pietismul consta în evidențierea lucrurilor din interior, iar asta i-a dus spre accentuarea a trei aspecte: importanța nașterii din nou, care implică o viață de sfințenie și devotare completă lui Hristos. „Noi suntem chemați să fim „un creștin complet, întreg”. Nu putem să fim aproape creștini. Un fiu „aproape fiu” este un bastard; aproape dulce înseamnă fără gust; aproape fierbinte înseamnă căldicel, ce Domnului nu-I place.

Aproape creștin nu înseamnă creștin.”

Dar cu tot accentul pe înnoirea individuală, pietiștii nu erau ca acei călugări din vechime, care trăiau singuri în deșert.

Contextul unei înnoiri personale era un grup mic, un cerc de rugăciune, grupul de studiu biblic. În cadrul unor astfel de grupuri restrânse, se putea pretinde un nivel mai înalt de dedicare decât în congregații mai mari. Nu e de mirare că aceste grupuri mici au devenit mici biserici în cadrul bisericilor, având uneori ca rezultat separarea, iar uneori conducând la reformă în cadrul unor grupuri mai mari.

Al treilea aspect evidențiat de pietiști a fost o tendință de împotrivire față de lume. Copiii lui Dumnezeu nu sunt în aceeași echipă cu copiii lumii. Pentru unii dintre pietiști, separarea de lume însemna o formă diferită de a se îmbrăca și de a se hrăni, și chiar de a nu mai practica anumite obiceiuri lumești: dansul, băutura, vizionarea spectacolelor de teatru. Această tradiție continuă să trăiască și azi printre amiși și alte mișcări de sfințire care s-au separat voit de lumea înconjurătoare pentru a menține puritatea închinării și a păstra un stil de viață creștin diferit.

Mișcarea pietistă a fost cunoscută într-o mare parte a lumii și a avut un spirit misionar. Pietiștii au fost primii care au făcut lucrări de caritate cu săracii: orfelinate, misiuni medicale, societăți biblice. Pietiștii, în special moravienii, au fost și cei care au dus Evanghelia în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, pavând drumul mișcării misionare moderne.

Fondatorul bisericii moraviene a fost von Zinzendorf, un nobil luteran din Saxonia.

Călătorind prin Europa în 1719, Zinzendorf a văzut o pictură celebră, reprezentându-L

Trezirea metodistă a luat naștere într-o întâlnire de rugăciune moraviană, pe strada Aldersgate în Londra, unde John Wesley mersese pentru a căuta salvare și speranță. Wesley s-a născut în anul 1703.

Tatăl său a fost pastor, iar Wesley a crescut în disciplina unei vieți creștine.

Când el și fratele său, Charles Wesley, au devenit studenți la Oxford, au întâlnit un alt tânăr, pe nume George Whitefield. Toți trei vor deveni mai târziu lideri ai trezirii evanghelice. La Oxford ei au format un mic grup pietist, împreună cu alți tineri.

Ei se rugau împreună, citeau Scripturile împreună, vizitau bolnavii și prizonierii.

Impresionați de un astfel de angajament, cei doi frați Wesley s-au oferit voluntari într-o serie de lucrări misionare în noile colonii ale Georgiei, unde Generalul James Oglethorpe avea nevoie de oameni care să slujească printre băștinași, dintre care mulți erau prizonieri recent eliberați, iar alții nu aveau nici o calificare.

John Wesley a fost un ratat în ceea ce privea misionariatul în Georgia din cauza unei tinere și curând se găsea într-un vapor care se îndrepta înapoi către Anglia.

Când vaporul a fost prins într-o furtună pe mare, el s-a îndoit de propria sa mântuire. Dar la bordul navei se afla și un grup de moravieni, care l-au impresionat pe Wesley prin calmul cu care înfruntau moartea. În Londra, el a întâlnit un grup de moravieni, conduși de Peter Bohler, care l-a invitat la un serviciu de închinare, ținut într-o casă mică pe strada Aldersgate, nu departe de catedrala Sf. Pavel. În seara zilei de 24 mai, 1738, Wesley s-a dus fără să vrea, așa cum spunea el, la o întâlnire pe strada Aldersgate, unde cineva citea prefața lui Luther la Epistola după Romani. „În jur de ora nouă fără un sfert”, spunea John Wesley în timp ce el descria schimbarea pe care o face Dumnezeu în inimă prin credința în Hristos, „mi-am simțit inima încălzită într-un mod ciudat. Simțeam că mă încred în Hristos, doar în El, pentru mântuirea mea. Mi-a fost dat asigurarea că El îmi luase păcatele, chiar și mie, și m-a salvat de legea păcatului și a morții.”

Avea 34 de ani când s-au întâmplat aceste lucruri. El fusese crescut într-o casă de credincioși, educat în cele mai bune școli, ordinat diacon și preot în biserica anglicană, profesor la colegiul Lincoln, din Oxford și misionar în țări străine. Dar

toate acestea îl lăsaseră mizerabil, fără nici o siguranță a mântuirii. Ce l-a convertit?

Era doar o persoană care citea un comentariu al lui Luther, asupra unei Epistole a lui Pavel, care explica semnificația iertării pe care a adus-o Isus.

Dar în acel moment, Wesley a descoperit pentru el însuși ceea ce Isus declarase, așa cum știa și Pavel și proclamase și Luther, că nimeni nu poate găsi pace pentru inima sa, căutând să se facă o persoană plăcută înaintea lui Dumnezeu. Wesley a spus mai târziu că înainte de Aldersgate avusese o credință a unui slujitor. Acum avea credința unui fiu.

A rămas preot în biserica anglicană și a continuat să se împărtășească din Cina Domnului o dată la cinci zile pentru tot restul vieții sale. A continuat să viziteze săracii, bolnavii și prizonierii, să citească și să studieze Scripturile. Dar acum, făcea toate acestea nu pentru a câștiga favoruri înaintea lui Dumnezeu, ci într-o ascultare plină de bucurie de Harul lui Dumnezeu care se afla în viața sa.

Metodismul a fost o mișcare fierbinte, având la bază teologia lui John Wesley, pusă pe muzică de fratele său Charles, care a compus mai mult de 7000 de cântece și poeme sacre. Cântarea imnurilor a avut o contribuție imensă în trezirea evanghelică.

Imnurile lui Charles Wesley au fost deosebit de puternice, exprimând atât bucuria nașterii din nou, cât și adevărurile doctrinare ale Scripturii. „Lumea este parohia mea”, a declarat Wesley. Mișcarea sa a ajuns repede din Anglia până în America și chiar în întreaga lume. Teologia sa poate fi rezumată în trei fraze: doar credința, lucrarea prin dragoste, atingerea sfințeniei. Wesley a reunit partea socială cu cea personală în cadrul creștinismului. „Dacă am transforma creștinismul într-o religie solitară, l-am distruge”, spunea Wesley.

El a dovedit acest lucru prin lucrările de caritate în beneficiul săracilor, al robilor, al prizonierilor, al celor fără școală și al celor nedoriți. Într-o perioadă în care mulți lideri creștini susțineau mișcarea sclaviei, Wesley a vorbit împotriva ei. În 24 februarie, 1791, Wesley a scris și lui William Wilberforce, încurajându-l să persevereze în lupta împotriva sclaviei. „Trezirea Evanghelică” a aprins un foc nou în copiii lui Dumnezeu, îndemnându-i încă o dată să dețină rolul unei forțe vitale în viața întregii lumi.

Extras din seria „Istoria creștinismului”.

Urmăriți cele 6 episoade ale seriei joia, pe 3, 10, 17, 24, 31 ianuarie și 7 februarie, de la ora 13:30, la Alfa Omega TV.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

19

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Reforma a schimbat totul 1 documentar

Sâmbătă, ora 21:00

LUNI 04 februarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație!

01:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Verdictul științei: Creație! (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 Atelierul lui Newton 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Centrul Creștin Caleb (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Atelierul lui Newton (r) 17:30 Verdictul științei: Creație!

18:00 Lumină în întuneric 18:30 Lumină în întuneric

MARŢI 05 februarie

MIERCURI 06 februarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Administrarea finanțelor 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel? 05:30 Liber de datorii 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții! 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 De ce e important Israelul (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Cum a apărut lumea? (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Momeala Satanei 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Cântecele anotimpurilor 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Cutia credinței (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Momeala Satanei (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:00 Momeala Satanei seminar biblic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 21:00 Cutia credinței film artistic 21:00 Există Dumnezeu? film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Muzică 22:30 Muzică 21:00 Codul Omega II film artistic 23:00 Înflorește acum! program religios străin 23:00 Călătoria program religios străin 22:30 Muzică Binecuvântare, blestem sau 23:30 Cântecele anotimpurilor (r) documentar 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 23:30 coincidență (r) documentar program religios străin 23:30 Cum a apărut lumea? documentar

JOI 07 februarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 S-a isprăvit! (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Există Dumnezeu? (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Istoria creștinismului 14:00 Producție proprie 14:30 Bucurăte de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) (r) 15:30 O identitate nouă - Evanghelia după Matei 16:00 Israel în prim plan 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii”

film artistic

Premieră: Golden Mind Este povestea inspirațională a lui Seth, un tânăr născut într-o familie săracă și a iubitei sale, Belen. Chiar dacă aceasta provine dintr-o familie înstărită, în urma cunoașterii lui Isus inima ei devine plină de dragoste pentru oameni. Familia lui Seth se confruntă cu mari greutăți. După ce tatăl lor a plecat într-o altă țară, ei primesc vestea că acesta s-a implicat într-o altă relație și vrea să divorțeze. Șocul provocat o cufundă pe mama lor într-o depresiune profundă, iar ulterior aceasta moare. Trăirea lui Seth după principiile divine demonstrează încrederea sa în Dumnezeu.

VINERI 08 februarie

SÂMBĂTĂ 09 februarie

DUMINICĂ 10 februarie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Producție proprie 01:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Perspective eterne 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv 05:30 Producție proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Romani 12 08:30 Trăind pentru slava lui Dumnezeu 09:00 Cartea Cărților 09:30 Lumea lui Jonathan 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (germană) 11:00 Magna Carta descifrată (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (germană) (r) 15:30 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Lumea lui Jonathan (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăieșteți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Teknia 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 John Wesley - credința ce a dat naștere mișcării metodiste (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Israel în prim plan (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Producție proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Puterea rugăciunii 18:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos”

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline (r) 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Pasiune pentru Hristos” (r) 12:30 Biserica Punctul Zero 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

19:00 InTouch program religios străin 19:30 Mapamond Creștin știri 19:00 Club 700 magazin TV 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 21:00 Golden Mind film artistic în premieră televiziunii 22:30 Gaither pentru România program 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show muzical străin 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial 23:00 Rădăcini și reflecții program religios 22:30 Muzică străin 23:00 Restaurarea barăcii program religios 23:30 Istoria creștinismului (r) documentar

19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 20:00 Realități și perspective (r) talk-show Mijlociu 21:00 Temelia creștinismului documentar 20:00 Realități și perspective talk-show 21:00 Reforma a schimbat totul 1 documentar 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 22:30 În prezența lui Isus program muzical 22:30 Bucuria de a cânta program muzical străin 23:00 De ce e important Israelul program străin religios străin 23:00 Club 700 (r) magazin TV 23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:30 Pasiune pură program despre problemele

străin

sexualității

RECOMANDĂRI ZILNICE

23:30 Încercările și mărturiile bisericii primare (r) documentar

20

Vineri, 21:00

sexualității

MARŢI 05 FEBRUARIE

MIERCURI 06 FEBRUARIE

JOI 07 FEBRUARIE

VINERI 08 FEBRUARIE

DUMINICĂ 10 FEBRUARIE

21:00 Cutia credinței

21:00 Există Dumnezeu? film artistic

15:30 O identitate nouă - Evanghelia după Matei documentar

13:30 Joshua și Caleb raportează! documentar

23:00 De ce e important Israelul

film artistic

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

program religios străin

Trezirea de pe strada Azusa - 1906 Chiar dacă Misiunea de pe strada Azusa s-a încheiat, au rămas în urmă 600 milioane de vieţi transformate. Trezirea ce a început acolo s-a răspândit în întreaga lume.

La sfârșitul secolului XIX, mişcarea de sfinţire wesleyană afirma: „Sfinţirea este a doua lucrare a harului”. Apoi, noi mișcări au apărut în întreaga ţară, gravitând spre o a treia lucrare a harului, „Botezul în Duhul Sfânt”. Prima dată când s-a auzit despre botezul în Duhul Sfânt a fost pe strada Azusa, locul istoric în care s-a născut mişcarea penticostală şi carismatică contemporană. Rezultatele trezirii le vedem și azi în lume, nu doar natura remarcabilă a vorbirii în limbi, ci și revărsarea continuă a supranaturalului, caracterizat prin darurile sau harul Duhului. În aceeași categorie cu Luther, Calvin sau Wesley, pentru mişcarea penticostală, trebuie să vorbim de Seymour şi faptul că mişcarea a început într-o mică biserică de afro-americani din Los Angeles. Într-o zi călduroasă de aprilie, în 1906, un grup de creştini afro-americani s-au strâns într-o casă din centrul Los Angeles, unde s-au rugat şi au aşteptat revărsarea Duhului lui Dumnezeu. Un pastor-învăţător, William Seymour, a predicat din Faptele Apostolilor 2:4: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

Un bărbat, E.Lee, a fost botezat în Duhul Sfânt şi a început să vorbească în limbi.

O femeie, J. Moore, a fost şi ea botezată: „am simţit ca şi cum un vas s-ar fi spart în mine, şi apa mi-a inundat fiinţa, iar când a ajuns la gură, s-a transformat într-un torent de cuvinte în alte limbi, dăruite de Dumnezeu”. Ceea ce s-a întâmplat în acea casă a provocat ridiculizări şi a separat adunări din toată America, dar a schimbat vieţi şi a legat prietenii care au depăşit bariere rasiale şi economice.

Principalul factor care a stat la baza mişcării penticostale a fost o credinţă puternică în adevărul şi legitimitatea Bibliei. Ceea ce i-a determinat să caute botezul în Duhul Sfânt a fost faptul că au citit despre asta în Scriptură.

La sfârşitul lunii aprilie, grupul de studiu biblic crescuse atât de mult, încât s-a mutat

pe strada Azusa. Într-un an, peste 1300 de persoane se adunau la acele întruniri. În camera de sus, pereţii erau plini de cârje şi bastoane lăsate acolo de persoane vindecate. Azi, 600 de milioane de persoane din întreaga lume îşi trag obârşia spirituală de la podele murdare şi altarele simple de lemn. Istoria face referire la ceea ce a avut loc în clădirea albă de lemn de pe strada Azusa 312 ca fiind Trezirea de pe strada Azusa.

San Francisco a fost lovit de un cutremur puternic care a distrus oraşul. Locuitorii din Los Angeles se întrebau dacă nu cumva urmau ei și au început să se teamă de Dumnezeu. Aceasta a pregătit drumul trezirii. Misiunea de pe strada Azusa a început să crească. „În prima zi, s-au strâns 100 de persoane pe strada Azusa.

După cutremur, se ţineau întruniri în fiecare seară, iar numărul oamenilor se dubla în fiecare zi. La sfârşitul lunii aprilie, erau 800 de persoane înăuntru şi 500 afară.

Serviciile de duminică ţineau de dimineaţa până seara târziu.” A.G. Osterberg „O adolescentă, Kathleen Scott, se afla în camera de sus când a sunat clopotul care anunţa începerea predicii dar, călăuzită de Duhul, a arătat spre un bărbat care tocmai intrase, vorbindu-i într-o limbă necunoscută. Tremurând, bărbatul a coborât cu Kathleen în biserică şi a vorbit celor adunaţi: „Eu sunt evreu şi am venit pentru a investiga această vorbire în limbi, ca să folosesc cele descoperite în prelegerile mele împotriva religiei creştine. Însă această tânără mi-a vorbit în ebraică, mi-a spus numele, slujba și ce fac în oraş. Și mi-a spus să mă pocăiesc.” Acel bărbat a căzut pe genunchi şi s-a rugat cu durere.” John Sherrill Niciun serviciu divin nu a mai fost la fel. De 3 ori pe zi, zilnic, timp de 3 ani au continuat serviciile divine conduse de Duhul Sfânt, nu de planuri omenești. „Un frate se ruga şi încredinţa întrunirea în mâna Domnului, ca să nu ne lăsăm duşi de emoţii sau duhuri înșelătoare.”

Apostolic Faith, 1908 „Dacă cineva lovea scaunul cu mâna, fratele Seymour mergea la el şi îi spunea cu blândeţe: ‘Frate, e manifestarea firii’ și imediat se aşternea o pace sfântă. Uneori, se ridica o persoană pentru a citi un verset, a predica sau a prezenta o mărturie lungă, iar

fratele Seymour le spunea: Preaiubitul meu, aceste întruniri sunt diferite de ce ai văzut până acum. Sunt întrunirile Duhului Sfânt, iar firea nu poate fi înălţată în prezenţa Dumnezeului nostru.” Rachel Sizelove „Niciun subiect sau predică nu erau anunţate dinainte şi nu era niciun vorbitor deosebit. Totul era spontan, la îndemnul Duhului Sfânt. Doream să-L auzim pe Dumnezeu, indiferent prin cine alegea El să vorbească.” Frank Bartleman „Tonurile încântătoare ale corului îngeresc care înălţa imnuri sub directa îndrumare a Duhului Sfânt, mi-au înfiorat fiinţa. Nu era ceva care putea fi repetat, ci era oferit supranatural pentru fiecare ocazie. Era una dintre cele mai incontestabile dovezi ale prezenţei puterii lui Dumnezeu.” A.W. Orig, evanghelist. „Eram copil şi o însoţeam pe mama mea la Azusa. Dintr-odată, am simţit ca o răcoare care mi-a cuprins mâinile, picioarele şi capul. Parcă eram învăluit de Dumnezeu. Tremuram... tremura şi mama şi ceilalţi prezenţi. Când mâinile mi-au fost scuturate şi ridicate spre cer, oamenii au sărit deodată în picioare şi şi-au ridicat mâinile, chiar şi bebeluşii. Bărbaţi în toată puterea au început să plângă în hohote, după care au urmat şi femeile. Valuri după valuri ale Duhului curgeau peste noi, asemenea unei brize deasupra lanului de porumb. Când mi-am lăsat mâinile în jos, le-au lăsat şi ceilalţi. S-au aşezat din nou pe scaune, iar zumzăitul rugăciunilor lor umplea clădirea. Apoi limbi de foc s-au aşezat deasupra unora, iar un bărbat de culoare, cu o faţă strălucitoare, a început să vorbească în alte limbi. În timp ce vorbea, o femeie albă oarbă a venit sărind şi a început să strige: ’Isuse binecuvântat, pot să văd!’ Mulţimea parcă nu mai ştia să cânte în engleză, iar gurile noastre vorbeau limbi noi într-o armonie cerească pe care nicio fiinţă umană n-ar fi putut s-o înveţe.

Nu o pot descrie şi nicio fiinţă umană n-ar putea să o imite. Cântam refrene cereşti, şi după fiecare refren, ochii ni se umpleau de lacrimi”. A.C. Valdez, „Foc la Azusa” Multe vieţi au fost transformate pe strada Azusa, mii de persoane au experimentat botezul cu Duhul Sfânt, iar prin acele mii, alte zeci de mii, şi apoi milioane...

Umăriți documentarul Strada Azusa sâmbătă, 2 martie, ora 21, la Alfa Omega TV. ALFA OMEGA TV MAGAZIN

21

Premieră: „Familia mea, darul lui Dumnezeu” conferință

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Joi, ora 18:00

LUNI 11 februarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație!

01:00 Conferința „Pasiune pentru Hristos” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Verdictul științei: Creație! (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 Atelierul lui Newton 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Biserica Punctul Zero (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Atelierul lui Newton (r) 17:30 Verdictul științei: Creație!

18:00 Lumină în întuneric 18:30 Lumină în întuneric

MARŢI 12 februarie

MIERCURI 13 februarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Administrarea finanțelor 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel? (r) 05:30 Liber de datorii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții! 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 De ce e important Israelul (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Istoria artei europene (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Momeala Satanei 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Cântecele anotimpurilor 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Doamne, unde esti? (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Momeala Satanei (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:00 Momeala Satanei seminar biblic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 21:00 Doamne, unde esti? film artistic 21:00 Autografele evanghelistilor film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Muzică 22:30 Muzică 21:00 Tăcerea sufletului film artistic 23:00 Înflorește acum! program religios străin 23:00 Călătoria program religios străin 22:30 Muzică Binecuvântare, blestem sau 23:30 Cântecele anotimpurilor (r) documentar 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 23:30 coincidență (r) documentar program religios străin 23:30 Istoria artei europene documentar

JOI 14 februarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Conferința „Pacea, adăpostul inimii” (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 O identitate nouă - Evanghelia după Matei (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Autografele evanghelistilor (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 14:00 Producție proprie 14:30 Bucurăte de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) (r) 15:30 O identitate nouă - Evanghelia după Matei 16:00 Cuvânt din Ierusalim 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu”

RECOMANDĂRI ZILNICE

film artistic

Premieră: Streams in the Desert I Călătorind cu trenul de la Los Angeles la Chicago, o actriță creștină pe nume Mary întâlnește o doamnă în vârstă. Pe drum, începe să-i povestească străinei în vârstă de 85 de ani despre greutățile întâmpinate în carieră și în frageda ei viață de credință. Spre uimirea actriței, doamna din fața ei este Lettie Cowman, autoarea celui mai apreciat material devoțional din toate timpurile, Streams in the Desert (Râurile deșertului). La rândul ei, scriitoarea își relatează povestea, care însumează încercări, biruințe, dragoste și jertfă.

VINERI 15 februarie

SÂMBĂTĂ 16 februarie

DUMINICĂ 17 februarie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Producție proprie 01:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Perspective eterne 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 05:30 Producție proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Casă sau cămin - educație familială 08:30 Trăind pentru slava lui Dumnezeu 09:00 Cartea Cărților 09:30 Lumea lui Jonathan 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (germană) 11:00 Reforma a schimbat totul (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (germană) (r) 15:30 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Lumea lui Jonathan (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăiește-ți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Teknia 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 Golden Mind (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Cuvânt din Ierusalim (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Producție proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) desene animate 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) program pentru copii 17:30 Puterea rugăciunii program religios 18:00 Conferința „Însetat după Dumnezeu” program religios

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline (r) 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Însetat după Dumnezeu” (r) 12:30 Centrul Creștin Caleb 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

19:00 InTouch program religios străin 19:30 Mapamond Creștin știri 19:00 Club 700 magazin TV 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 21:00 Streams in the Desert 1 film artistic televiziunii 22:30 Gaither pentru România program 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show muzical străin 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial 23:00 Rădăcini și reflecții program religios 22:30 Muzică străin 23:00 Restaurarea barăcii program religios străin 23:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 23:30 Încercările și mărturiile bisericii (r) documentar primare (r) documentar

22

Vineri, 21:00

19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 20:00 Realități și perspective (r) talk-show Mijlociu 21:00 Istorie a închinării creștine documentar 20:00 Realități și perspective talk-show 21:00 Reforma a schimbat totul 2 documentar 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 22:30 În prezența lui Isus program muzical 22:30 Bucuria de a cânta program muzical străin 23:00 De ce e important Israelul program străin religios străin 23:00 Club 700 (r) magazin TV 23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:30 Pasiune pură program despre problemele sexualității

sexualității

LUNI 11 FEBRUARIE

MARŢI 12 FEBRUARIE

JOI 14 FEBRUARIE

VINERI 15 FEBRUARIE

DUMINICĂ 17 FEBRUARIE

21:00 Tăcerea sufletului film artistic

21:00 Doamne, unde esti? film artistic

19:00 Club 700 magazin

13:30 Joshua și Caleb raportează! sezonul 3 în premieră

21:00 Istorie a închinării creștine

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

TV

documentar

Richard Wurmbrand - Torturat pentru Hristos Într-o zi, am fost răpit de pe stradă de către comuniști și nu mi-am văzut copiii timp de 14 ani. Ca mii de creștini din România sovietică, delictul meu era că mărturisisem public că Hristos era Mântuitor. Am fost pastor luteran în România. Ani de zile, am condus o lucrare misionară secretă în rândul soldaților ruși care ne furaseră țara. Pentru ei, am tipărit în secret mii de exemplare ale Bibliei și literatură creștină.

Pe mulți dintre ei i-am adus la Hristos.

Am lucrat și printre comuniștii români, pentru care am tipărit cărți. În 1948, am fost răpit de comuniști. Am fost dus într-o închisoare aflată la 9 m sub pământ, am stat în izolare totală ani de zile. Vă vorbesc despre suferința întregii mele țări și a Bisericii din spatele Cortinei de Fier, care, în acei ani, a oferit nenumărați martiri, eroi și sfinți. Nu am văzut un alt om în afara anchetatorilor care ne băteau și ne torturau. Aerul intra printr-un tub. Ne întindeam pe niște mese de scris și priveam în tavan, atât. În această închisoare nu am auzit nici cel mai mic zgomot niciodată. Gardienii purtau încălțăminte de pâslă și era o tăcere ce putea fi tăiată cu cuțitul. În izolare totală, puteam vedea dacă religia creștină e bazată pe adevăr sau nu. Sunt un pastor care nu cunoaște Biblia. Nu am mai citit Biblia de 14 ani și am uitat-o, dar am trăit realități spirituale, am atins lumea îngerilor.

Prima dată când ne-au pus în izolare totală a fost îngrozitor. Fiecare am retrăit păcatele din trecut și ne-am amintit de tot ce am greșit.

Toți aveam o durere de nedescris în inimi la gândul că nu făcuserăm tot ce ne stătea în puteri pentru Cel care S-a sacrificat pentru noi pe cruce. Când eram cuprinși de acest fel de remușcare, pereții celulei începeau să strălucească precum diamantele. Niciodată nu am văzut frumusețile întâlnite în celula întunecată de sub pământ. Regele regilor, Isus, era cu noi! El ne-a șters lacrimile din ochi și ne-a spus cuvinte de iubire și de iertare. Eram alături de Hristos și uitasem că ne aflam în închisoare.

Uneori eram duși la interogatoriu, bătuți și torturați. Ca sfântul Ștefan, nu vedeam torționarii comuniști și închisoarea, căci eram înconjurați de îngeri, eram

cu Dumnezeu. Nu mai credeam în Dumnezeu, Hristos și îngeri pentru că așa spune Biblia, căci nu mai știam versetele biblice, ci pentru că experimentaserăm credința noi înșine.

După ani de izolare totală, a venit ce era mai rău. Am fost puși împreună în celule mai mari, uneori cu 200-300 de oameni.

Nu vă voi spune tot adevărul, nu ați suporta tot. În închisoarea din Pitești, prizonierii creștini stăteau legați pe cruci neîntrerupt timp de patru zile și nopți.

Din când în când, crucile erau coborâte pe podea și sute de alți prizonieri erau bătuți și torturați ca să-și facă nevoile pe fețele și trupurile celor răstigniți. Apoi crucile erau ridicate din nou, iar comuniștii stăteau în jurul lor, înjurând și batjocorind: „Privițivă Hristosul! Ce frumos e și ce mireasmă vă aduce din rai!” Apoi loveau prizonierii ca să îngenuncheze și să se închine în fața acelor crucifixuri vii mânjite.

Preoți și pastori primeau o tavă cu excremente și alta cu urină și erau obligați să oficieze Sfânta Liturghie cu aceste elemente, iar unii s-au supus. Când am întrebat un preot catolic: „Părinte, de ce nu ai preferat să mori în loc să participi la această batjocură diavolească?”, el mi-a spus: „Frate, nu mă judeca, căci am suferit mai mult decât Hristos.”

Apoi au venit momentele cele mai dificile, spălarea creierului. Timp de 17 ore pe zi, trebuia să stăm nemișcați și să ascultăm: „Comunismul e bun. Creștinismul e o prostie. Nimeni nu mai crede în Hristos.

Renunță!”. Multe zile, săptămâni și ani întregi a trebuit să ascultăm aceste lucruri.

Iată cum îi torturau comuniștii pe cei ce credeau în Hristos. Creștinii sunt bucuroși să sufere astfel. Însă e datoria voastră să luptați pentru a opri această suferință și să-i susțineți cu iubire pe frații din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința pe care o împărtășiți și voi.

Creștinii au fost torturați de comuniști cu vătraie de fier înroșite în foc, cu bastoane de cauciuc, cu bețe și cu tot felul de metode.

Iată minunea. În cele mai grele momente, ca atunci când strivești sub picior o floare și ea îți trimite parfumul ei, cu cât mai tare eram batjocoriți și torturați, cu atât mai mult îi compătimeam pe torționari. Urâm

comunismul, acest sistem diavolesc de ateism militant care trebuie înfrânt dacă Biserica creștină vrea să supraviețuiască. Însă îi iubim pe oameni. Ne întrebam cum să îi câștigăm pe acești oameni pentru Hristos.

I-am câștigat pentru Hristos pe colegii noștri prizonieri. Și în anii de izolare totală, în tăcerea profundă, în timpul nopții se puteau auzi zgomote discrete. Am predicat Evanghelia de la o celulă la alta prin intermediul codului Morse bătut în perete și multe suflete au fost aduse la Hristos.

Le-am mărturisit milițienilor comuniști despre Hristos și i-am convertit. Eu însumi m-am aflat în fața unui ofițer și i-am vorbit despre iubirea lui Hristos, rai și Dumnezeu. M-a întrebat: „D-le Wurmbrand, cum mă puteți iubi ? Eu nu aș iubi niciodată pe cineva care m-a băgat la închisoare și m-a bătut.” Eu i-am spus despre noua inimă pe care o oferă Hristos oamenilor. Ofițerul a devenit fratele nostru și a intrat la închisoare pentru că ne-a luat apărarea.

Conform sondajelor comuniste, în 20 de ani de dictatură comunistă în România, numărul creștinilor practicanți a crescut cu 300%. Isus a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.” Când a spus El să ne oprim în fața Cortinei de Fier?

Noi am văzut: comuniștii pot fi câștigați pentru Hristos și lucrarea lui Isus se poate desfășura și în spatele Cortinei de Fier. Există și biserici lipsite de valoare, însă în fiecare țară comunistă există și biserica subterană. Sunt țărani, muncitori, oameni simpli și pastori care, riscându-și viețile, libertatea și punându-și în pericol familiile, lucrează și predică.

Chiar dacă eram prizonieri, noi am triumfat. Noi l-am adus la Hristos pe Gheorghiu Dej, fostul nostru primministru, care, după ce băgase la închisoare mii de creștini, a murit mărturisinduși păcatele, primind sfânta comuniune și schimbându-și viața. Creștinismul e mereu cuceritor, fiindcă Dumnezeu e de partea creștinilor.

Interviu realizat la sfârșitul anilor ‘60, imediat după ce pastorul Wurmbrand a fost răscumpărat din România. Extras din documentarul „Torturat pentru Hristos”, difuzat la Alfa Omega TV.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

23

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Conferința „Rugul Aprins” program religios

Duminică, ora 15:00

LUNI 18 februarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație! 01:00 Conferința „Însetat după Dumnezeu” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Verdictul științei: Creație! (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 Atelierul lui Newton 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Centrul Creștin Caleb (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Atelierul lui Newton (r) 17:30 Verdictul științei: Creație!

18:00 Lumină în întuneric 18:30 Lumină în întuneric

MARŢI 19 februarie

MIERCURI 20 februarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Principii biblice în finanțe 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel? 05:30 Liber de datorii 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții! 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 De ce e important Israelul (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Istoria artei europene (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Perseverența 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Israel și Biblia 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Dragostea așteaptă (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Perseverența (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Încercările și mărturiile bisericii primare 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:00 Perseverența seminar biblic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 21:00 Dragostea așteaptă film artistic 21:00 Am fost rănit film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Muzică 22:30 Muzică 21:00 Lumină în întuneric I film artistic 23:00 Înflorește acum! program religios străin 23:00 Călătoria program religios străin 22:30 Muzică Binecuvântare, blestem sau 23:30 Hollywood (r) documentar 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 23:30 coincidență (r) documentar program religios străin 23:30 Istoria artei europene documentar

JOI 21 februarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Familia mea, darul lui Dumnezeu (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 O identitate nouă - Evanghelia după Matei (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Am fost rănit (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 14:00 Producție proprie 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) (r) 15:30 O identitate nouă - Evanghelia după Matei 16:00 Israel în prim plan 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu”

RECOMANDĂRI ZILNICE

film artistic

Premieră: Streams in the Desert II Lettie și Charles sunt complet dedicați lucrării de misiune din Orient, având înalta țintă de a ajunge la fiecare japonez, când Charles este lovit de boală, iar cei doi se întorc acasă. Pe măsură ce sănătatea soțului ei se șubrezește, Lettie începe să scrie un jurnal în care notează încurajările primite de la Domnul prin Biblie și prin cărțile adăugate în biblioteca lor în timpul misiunii.

Astfel, jurnalul devine ultima lucrare pe care Charles și Lettie Cowman o realizează împreună.

VINERI 22 februarie

SÂMBĂTĂ 23 februarie

DUMINICĂ 24 februarie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Producție proprie 01:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Perspective eterne 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 05:30 Producție proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Casă sau cămin - educație familială 08:30 Luptele fiecărui creștin 09:00 Cartea Cărților 09:30 Lumea lui Jonathan 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (germană) 11:00 Călătorie în viitor (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (germană) (r) 15:30 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Lumea lui Jonathan (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăiește-ți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Teknia 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 Undeserved (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Israel în prim plan (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Producție proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) desene animate 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) program pentru copii 17:30 Puterea rugăciunii program religios 18:00 Conferința „Însetat după Dumnezeu” program religios

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline (r) 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Însetat după Dumnezeu” (r) 12:30 Biserica Punctul Zero 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

19:00 InTouch program religios străin 19:00 Club 700 magazin TV 19:30 Mapamond Creștin știri 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show televiziunii 21:00 Streams in the Desert II film artistic 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Gaither pentru România program 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial muzical străin 22:30 Muzică 23:00 Rădăcini și reflecții program religios 23:00 Restaurarea barăcii program religios străin străin 23:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 23:30 Încercările și mărturiile bisericii (r) documentar primare (r) documentar

24

Vineri, 21:00

19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 20:00 Realități și perspective (r) talk-show Mijlociu 21:00 Istorie a închinării creștine documentar 20:00 Realități și perspective talk-show 21:00 Reforma a schimbat totul III 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 22:30 Bucuria de a cânta program muzical străin documentar 22:30 În prezența lui Isus program muzical 23:00 De ce e important Israelul program religios străin

străin

23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:00 Club 700 (r) magazin TV 23:30 Pasiune pură program despre problemele sexualității sexualității

LUNI 18 FEBRUARIE

MARŢI 19 FEBRUARIE

MIERCURI 20 FEBRUARIE

JOI 21 FEBRUARIE

SÂMBĂTĂ 23 FEBRUARIE

21:00 Lumină în întuneric I film artistic

21:00 Dragostea așteaptă film artistic

21:00 Am fost rănit film

20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show

19:00 Mari isprăvi

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

artistic

program religios străin

Părintele Trifa Întemeietorul Oastei Domnului 7 publicaţii difuzate în mai mult de 13 miloane de exemplare, 44 de cărţi într-un tiraj total de peste 550 de mii de exemplare, precum şi sute de mii de suflete cuprinse în mişcarea „Oastea Domnului” de renaştere spirituală din Biserica Ortodoxă, sunt câteva repere ale activităţii impresionante desfăşurate de preotul Iosif Trifa între anii 1922-1938. La o populaţie de 15 miloane de locuitori ai României acelei epoci, activitatea sa rămâne cea mai amplă lucrare misionară a ortodoxiei româneşti din veacul trecut.

În satul Certege din Munţii Apuseni vine pe lume în ziua de 3 martie 1888, Iosif Trifa.

Mama sa, profund credincioasă, îi insuflă de mic credinţa în Dumnezeu. Iosif Trifa urmează gimnaziul la Beiuş, apoi cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu.

După absolvire, la vârsta de 23 de ani se căsătoreşte cu o nepoată a eroului Avram Iancu, Iuliana. Este hirotonit preot în Vidra de Sus. Aici i se nasc patru copii, din care va supravieţui doar unul: Gheorghe Titus. După doar şapte ani de la căsătorie se stinge din viaţă şi soţia sa împreună cu ultima lor fetiţă, Augustina. Această durere îl apropie şi mai mult de Dumnezeu. Începe să scrie intens pentru o mulţime de reviste şi ziare, desfăşurând în următorii 3 ani o amplă activitate publicistică.

Colaborează regulat la o mulţime de reviste din ţară şi chiar din străinătate cu tot felul de scrieri pline de adevăr, putere şi inspiraţie. În anul 1920 i se tipăreşte la Arad prima carte: „Spre Canaan”. După încă un an, i se oferă slujba de duhovnic la Academia Teologică din Sibiu, slujbă pe care o acceptă, părăsind pentru totdeauna satul Vidra de Sus. Începând cu ianuarie 1922 Mitropolia Sibiului decide să tipărească o gazetă religioasă numită „Lumina Satelor”.

Părintele Iosif Trifa este numit redactor şi încă din primul număr începe munca şi lupta pentru mântuirea sufletească a neamului românesc. Deşi slujba de redactor îi era cu totul necunoscută, Părintele Iosif Trifa şi-a asumat toată corvoada redacţiei: primirea scrisorilor, asigurarea materialului necesar, clasificarea pe pagini, supravegherea corecturii şi a paginaţiei, grija expediţiei, a răspunsurilor către cititori şi a apariţiei la timp, săptămână de săptămână. În noaptea de Anul Nou 1923, nemulţumit de puţinele roade aduse, sub inspiraţia

Duhului Sfânt, publică în primul număr din „Lumina Satelor” o hotărâre prin care îi chema pe oameni să părăsească păcatele şi să se întoarcă la Dumnezeu. În câţiva ani, tot mai mulţi oameni îi aud chemarea şi se hotărăsc să înceapă o altă viaţă. Iosif Trifa numeşte această mişcare de renaştere spirituală „Oastea Domnului”. În anul 1927 se îmbolnăveşte grav ca urmare a muncii istovitoare de scriitor şi redactor.

Suferă prima operaţie. În următorii zece ani, câţi va mai trăi, va mai suporta şase operaţii grele, fiind internat periodic în diferite sanatorii din ţară şi din străinătate. În anul 1929 îşi vinde casa de la ţară şi cumpără tipografia Oastei Domnului.

Organizează o librărie a Oastei, iar în anul 1930 fondează revista „Oastea Domnului” distribuită ca supliment al foii „Lumina Satelor”. Reprezentanţii Mitropoliei de la Sibiu încep elaborarea unor statute oficiale ale Oastei Domnului, cu ajutorul cărora doresc să reorganizeze voluntariatul duhovnicesc şi misionarismul laic născut în Biserica Ortodoxă Română prin munca şi jerfta Păr. Iosif Trifa.

Părintele Iosif Trifa elaborase în schimb statute duhovniceşti pentru o mişcare duhovnicească, îndrumări pur evanghelice la care nu a vrut să mai adauge nimic omenesc. Era pe deplin încredinţat că numai în acest fel Oastea Domnului îşi va împlini rolul în Biserica Ortodoxă.

Pentru diminuarea activităţii sale, Părintelui Iosif Trifa i se impun tot felul de constrângeri. Este eliberat din funcţia de preot şi, aşa cum se precizează în şedinţa secţiei bisericeşti de la Sibiu din 2 ianuarie 1935, este „absolvit de toate însărcinările pe care le-a avut în legătură cu mişcarea religioasă din sânul bisericii noastre, „Oastea Domnului”, precum şi de cele în legătură cu publicaţiile ei periodice „Lumina Satelor” şi „Oastea Domnului”. În acelaşi an 1935, Mitropolitul Nicolae Bălan confiscă revista „Oastea Domnului”.

Iosif Trifa fondează „Isus Biruitorul”.

Este dat în judecată bisericească pentru nesupunere faţă de ierarhi. În ziua de 9 mai 1935 Părintele Iosif Trifa este caterisit. Face apel la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reafirmându-şi totala supunere faţă de dogmele Bisericii, dar arătând că nu poate renunţa la nimic din ascultarea faţă de Mântuitorul Isus Hristos şi faţă de voluntariatul Oastei Domnului.

În luna aprilie 1937 Părintele Iosif Trifa primeşte oficial răspunsul Sfântului Sinod prin care se menţine hotărârea de caterisire. De asemenea, sub ameninţarea excomunicării este somat să înceteze apariţia foii „Isus Biruitorul”. În luna ianuarie 1938 i se confiscă şi tipografia.

Bolnav şi în lipsuri, Părintele Iosif Trifa continuă lupta şi lucrarea sa în mod dramatic până în noaptea de 12 februarie 1938, când sufletul său trece la Odihna Cerească. Este petrecut pe ultimul drum de mii de credincioşi din Oastea Domnului şi prieteni, din ţară şi de peste hotare. În strădania sa eroică de a se împotrivi amestecului oricăror interese omeneşti în lucrarea Oastei Domnului, o lucrare a Duhului Sfânt, Părintele Iosif Trifa este sprijinit până în ultimul ceas de câţiva dintre ucenicii săi cei mai apropiaţi, cei care aveau să poarte pe umerii lor greutatea acestei lucrări imense: Ioan Marini, Traian Dorz, Ioan Opriş şi alţii.

Prin preotul Iosif Trifa au fost reactualizate valorile creştinismului primar: Hristos, naşterea din nou şi Biblia. Acestea au devenit temeliile unei vieţi schimbate şi predate lui Dumnezeu. Prin urmare în Biserica Ortodoxă oamenii simpli au început să citească şi să predice Biblia în biserică şi în public.

Nevoia acută de a cânta o cântare nouă spre slava lui Dumnezeu a fost conştientizată de Părintele Iosif Trifa care a încurajat şi sprijinit naşterea poeziei creştine şi a imnului religios în poporul român.

Mişcarea „Oastea Domnului” a cuprins toate păturile sociale ale României. Ţărani, dar şi intelectuali, copii, tineri, femei şi bărbaţi s-au înrolat în lupta contra păcatului şi a flagelurilor existente în popor: alcoolul, tutunul, analfabetismul, sărăcia, extremismele politice periculoase. Prin această primăvară a ortodoxiei româneşti s-a realizat reconcilierea spirituală între creştinii de confesiuni diferite, mii de credincioşi greco-catolici intrând în Oastea Domnului.

Prin preotul Iosif Trifa s-a născut o lucrare evanghelică specific românească, pentru poporul român, dar cu caracter ecumenic bazat strict pe Evanghelia lui Hristos.

Oastea Domnului a depăşit demult graniţele României, fiind prezentă în Serbia şi Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Spania şi Italia, Anglia şi chiar America. Sutele de mii de suflete, de ieri și de azi, înrolate în războiul contra păcatului, îi vor purta preotului Iosif Trifa o veşnică recunoştinţă.

Un documentar produs de Aionios Media și Editura „Traian Dorz” în 2008, ce va fi difuzat în ianuarie pe Alfa Omega TV.

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

25

locul într-o biserică ce se potrivește specific zonei de unde el vine. Noi, la București, ne confruntăm și cu traficul. A trebuit să schimbăm și ora slujbei, să o punem la ora 7, târziu, pentru că oamenii nu ajung la slujbă.

Biserica, azi Interviu cu Ioan Ceuță, pastor, București

DOUĂ EXTREME Ca pastor, am slujit și în perioada comunistă, și în societatea democratică. Bisericile s-au schimbat foarte mult. În România, există două extreme. Una este fanatismul religios, fără a mă referi la o anumită denominațiune, un fanatism religios pe care nu îl întâlnești în nicio parte a lumii, doar în România. Există a doua extremă, poate cuvântul libertinaj nu e foarte potrivit pentru ea, dar folosesc expresia „libertate în Hristos” până la extrema de a pune în practică unele lucruri care nu sunt biblice. Noi, Adunările lui Dumnezeu, ne-am situat la mijloc, nici în extrema libertinajului, dar nici în cea a fanatismului.

PROVOCĂRILE BISERICII LA SAT ȘI ORAȘ În primul rând, trebuie să ne uităm la sate.

Satele rămân goale, deoarece nu pot oferi locuri de muncă, iar tineretul pleacă la oraș, în special spre orașele mari. Fără să vreau să supăr pe cineva, cu excepția satelor populate, bisericile de la sate nu au viitor. Au rămas oameni bătrâni, au rămas clădiri mari, iar ei nu mai au cu ce să întrețină clădirea. Mergând spre orașe, vreau să vorbesc de capitală.

Aici avem câteva provocări. Avem oameni cu diferite mentalități, iar fiecare își caută

În București, participarea la slujbă în timpul săptămânii e scăzută. Sunt biserici unde nici 10% din membri nu vin la biserică. De aceea, am ales o altă strategie, am format grupuri-celulă, ceea ce în trecut, în perioada comunistă, erau cercurile de rugăciune.

Acum, grupurile-celulă, pe lângă rugăciune, au timp de părtășie. Oamenii se cunosc, se roagă pentru problemele lor, sărbătoresc zilele de naștere împreună, se împrietenesc.

E spiritul de comunitate care se dezvoltă, pentru că Bucureștiul e orașul care te face să te simți singur și dacă nu ești parte dintr-o comunitate, poți intra în depresie foarte ușor, chiar participând la biserică. Mai ales dacă ai un serviciu greu, ai anumite neîmpliniri și treci prin anumite frământări.

De aceea, eu cred că rolul nostru, ca păstori, este să gândim o nouă strategie care să răspundă la nevoile oamenilor și la nevoile societății unde trăim la ora actuală. Nu mai putem merge cu metode învechite, să respectăm anumite tradiții ca să nu supărăm pe careva. Mă refer la muzică - indiferent de denominațiune, tinerii tot ascultă muzică contemporană și nu muzică veche. Mă refer la mesaje - poți să dai o mie de versete într-o predică, dacă acel mesaj nu e relevant, cei din biserică nu îl mai ascultă, iar mesajul trebuie să fie aplicabil, nu doar teoretic. Dar încă avem un număr mare de lideri care sunt înțepeniți în mentalitatea lor și nu vor să înțeleagă, ci doar să-i critice, că sunt lumești sau diverse alte expresii. Eu cred că rolul nostru, ca păstori, indiferent de vârstă, e să fim relevanți. Am împlinit 62 de ani dar, dacă eu nu sunt relevant, îmi pierd tinerii.

BISERICA, MAI APROAPE DE OAMENI Ca țară majoritar ortodoxă, e mentalitatea că: dacă nu ești ortodox, nu ești bun român.

A doua mentalitate e cultică: dacă nu ești în cultul meu, ceea ce tu crezi nu e cum trebuie.

Deși s-au dezvoltat programe, totuși numărul credincioșilor în România e în scădere.

Discutând cu un prieten, Nelu Dumitrescu, fost președinte al cultului adventist, l-am felicitat pentru organizare, zeciuială, cât de bine merge Biserica Adventistă, cu postul TV și radio. Dar el mi-a spus: „să știți un lucru: suntem 70.000, dar în scădere dramatică.

La noi unul se întoarce, dar doi pleacă din biserică”. M-a pus pe gânduri. Da, se convertesc oameni, dar îți pleacă din biserică, fie merge „în lume”, fie în străinătate, fie prin deces. Un alt păstor, rector la Institutul Teologic Baptist, păstorul Mariș, mi-a spus: „am făcut adunarea generală, am botezat foarte mulți, dar când am tras linie la sfârșitul anului, am văzut că nu am crescut”.

Cred că, la ora actuală, bisericile au intrat în declin. Nu recunosc, nimeni nu vrea să recunoască declinul, dar inclusiv cultele evanghelice sunt în declin. Nu are rost să ne lăudăm cu creșterea biologică, datorită familiilor numeroase. Nu doar Biserica Ortodoxă e în scădere, ci toate cultele sunt în declin, din punct de vedere numeric.

Trebuie să regândim o strategie pentru ca oamenii să recapete încrederea în Biserică.

Mă refer la viața Bisericii la toate cultele, nu acuz un cult sau altul. Trebuie să ne gândim de ce oamenii nu mai au încredere în noi, ca slujitori, de ce nu mai au încredere în biserica pe care o păstorim. Trebuie să ne dea nouă de gândit, să facem o analiză și să corectăm lucruri, pentru că nu suntem perfecți.

Ciclul de 500 ani în viața Bisericii Interviu cu Ian Green, vorbitor, scriitor

În cartea „The Great Emergence”, Phyllis Tickle ne prezintă un principiu incredibil de important: la fiecare 500 de ani, în viața Bisericii se întâmplă ceva dramatic. Tocmai am sărbătorit 500 de ani de la Reformă (octombrie 2017). Phyllis spune că, după Reformă, viitorul Bisericii a arătat diferit față de ce era înainte. Dacă mergem 500 de ani în trecut față de Reformă, avem Marea Schismă, în urma căreia s-au ivit Biserica Ortodoxă și cea Catolică. Și atunci, viitorul creștinismului a fost altfel. La încă 500 de ani în trecut, avem mișcărea monahală - și atunci, viitorul

26

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

Bisericii s-a schimbat. Mergem încă 500 de ani la Isus, marele Reformator. După ce a venit și a pus bazele Împărăției Lui, viitorul Bisericii a fost diferit de ce era înainte. Iar azi suntem într-o perioadă de tranziție, la jalonul a 500 de ani de la Reformă. Unii istorici spun că în interiorul celor 500 de ani de tranziție, pot apărea 60-120 de perioade intermediare.

Creștinismul nostru diferă de cel al Bisericii primare. Ei nu aveau clădiri de biserică, în primii 300 de ani. Aveau puțini lucrători plătiți de biserică. Cu toate acestea, eficacitatea vieții lor, impactul lor asupra societății s-a văzut prin faptul că 25% din populația de atunci s-a convertit, iar societatea s-a schimbat profund.

Azi, chiar și în țările unde creștinii reprezintă un procent ridicat, acest lucru nu se vede.

Am vizitat Uganda, unde 85% din locuitori sunt creștini născuți din nou, dar impactul

creștinilor în societate e infim. În Biserică e la fel de multă corupție ca în afara ei. Guvernul e corupt, sărăcia endemică e pretutindeni, iar impactul Evangheliei e redus.

Pentru viitor, cred că Biserica va deveni mai degrabă organică decât organizată. Adesea, Biserica începe ca mișcare organică, cu energie, viață și pasiune. Apoi, când pierde aceste lucruri, devine organizată, disciplinată, dar și lipsită de viață. Biserica e o organizație organică, nu e doar o organizație. În viitor, vom vedea creștinii obișnuiți asumându-și mai mult din direcția în care merge Biserica, nu doar liderii religioși. Credincioșii obișnuiți își vor asuma Marea Trimitere. Va fi o împuternicire a Trupului lui Hristos, și asta deja se vede în multe părți ale lumii, unde Biserica crește într-un ritm accelerat. Acolo, tot Trupul face lucrarea lui Isus, nu doar liderii care predică de la amvoane.

Biserica - așteptând și grăbind venirea Domnului în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” (Matei 13:41-42) Da, El va face separarea și judecata, nu noi!

La timpul hotărât de EL și în termenii Lui. Starea Bisericii, ilustrată în Scriptură de biserica din Laodiceea, cea pentru care Domnul are cuvinte foarte grele, reflectă starea actuală a Trupului lui Hristos din România și probabil și din alte zone. Și cu toate acestea, paradoxal, se pare că Dumnezeu deschide pentru această Biserică sezonul marelui seceriș. Da, înainte de revenirea Lui, suntem parte dintr-un mare și ultim seceriș.

Toți se vor întoarce la El? Cu siguranță nu, chiar dacă în zilele care vin, tot „pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.”

(Habacuc 2:14) Dacă acesta este ultimul mare seceriș, poate fi chiar atât de aproape revenirea Domnului, în situația în care Mireasa Lui pare că este încă nepregătită?

Asemenea ucenicilor, când auzim de seceriș, ne gândim la neghină. Pilda neghinei (Matei 13) este prezentată detaliat, ba chiar explicată clar de către Isus câteva pasaje mai târziu, ca să nu fie loc de interpretări. Pornind de aici, avem o primă prioritate pentru Biserică în următorii ani:

A) FOCALIZAREA PE SECERIȘ Prezența neghinei în holda coaptă, gata de seceriș, poate să cauzeze diferite reacții. În primul rând, am fi tentați să ne preocupăm de neghină, să încercăm să o smulgem, să o condamnăm, să încercăm să o distrugem.

Sau, vorbind în termeni spirituali, să judecăm lucrurile, să ne întrebăm de ce Dumnezeu nu intervine, de ce lasă răul să se întindă, riscând contaminarea și compromiterea întregii recolte.

Sau să alegem să ne focalizăm pe seceriș, pe recoltă... pe evanghelizare și ucenicizare, pe sfințire și creștere spirituală. Domnul ne avertizează: „ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lasați-le să crească amândouă până la seceriș...” (Matei 13:29-30), arătând că în final El „va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i va arunca

B) ÎMPĂRATUL ȘI ÎMPĂRĂȚIA SA Extinderea Împărăției este un subiect teologic la modă. Vorbim însă mai mult despre Împărăție și mai puțin despre Împărat. Este mai comod să ne raportăm la El ca la un Prunc, Miel, chiar la un Isus răstignit pe cruce, dar avem rezerve să-L vedem ca Judecător. Ordinea normală se restabilește, iar „așteptând și grăbind revenirea Lui” va trebui să devină mesajul și motivația centrală.

C) BURDUFURI NOI Burdufuri noi înseamnă structuri noi, sisteme noi, paradigme noi, moduri de operare noi. Biserica trebuie să își reconsidere valorile și modalitățile de slujire eficientă, având ca reper Biserica Primară. Ekklesia, în accepțiunea inițială nu era o clădire, un templu, o structură cultică, ci o comunitate, parte a societății, influențând societatea.

Dumnezeu are pregătit un vin nou...

Este absolut necesară, dar nu suficientă, doar rugăciunea pentru trezire, trebuie să fim parte, ca ambasadori ai Cerului, din transformarea și reformarea întregii societăți, începând cu zona spirituală.

Domnul a început să scuture toate lucrurile, și o face pornind chiar de la noi, Biserica Lui.

D) PREGĂTIREA MIRESEI, AȘTEPTAREA MIRELUI In Apocalipsa 3:18, Domnul „sfătuiește” biserica din Laodiceea, și ne spune și nouă, să cumpărăm: • • •

aur curățit prin foc haine albe doftorie pentru ochi

Toate acestea erau și sunt destinate unei biserici căldicele, compromisă, fără râvnă și entuziasm, legalistă, materialistă...

Semnificația spirituală a celor 3 lucruri pe care ar trebui să le „cumpărăm” urgent de la Domnul sunt evidente: sfințenie, curățire, vindecare și eliberare, revelație individuală și corporativă pentru „a vedea” și înțelege realități și profunzimi spirituale - toate acestea sunt acum priorități majore ale trăirii și slujirii în

Biserica de azi din România. Mirele revine după o Mireasă fără pată și fără zbârcitură... imaculată! Cine este sfânt, să continue să se sfințească!

E) RUGĂCIUNEA ȘI MIJLOCIREA Domnul este pe cale să Se implice în viitorul și traiectoria națiunii noastre. Dar mai întâi a început să viziteze Biserica Lui din România. Provocând-o la pocăință, aducând-o pe genunchi în rugăciune și smerenie, generând confruntări, tensiuni și separări. Versetul „Dacă poporul Meu...” (2 Cronici 7:14) rezonează în inima rămășiței credincioasă Lui, care Îi aude glasul și prin care El va modela destinul acestui popor, așa cum a făcut-o de atâtea ori în istorie. Să fim deschiși și să fim parte la strategii comune de câștigare pentru Împărăție a comunităților, satelor, orașelor, zonelor aflate sub influență demonică. Liderilor generației tinere, care se ridică, deschiși să fie radicali pentru Hristos, Dumnezeu le dă favoare și îndrăzneală să depășească bariere confesionale.

F) „ESTE SCRIS!” - ÎNTOARCEREA LA CUVÂNT Câteva repere fără comentarii: Viu și lucrător, sabie cu două tăișuri, puterea și autoritatea Cuvântului, Adevărul, Cuvântul în inima copiilor... Cu avertizarea că accesul la Cuvânt ar putea fi pe viitor restricționat. Întrebări: Va putea biserica din România să se redefinească în timp scurt pentru a primi „vinul nou”? Avem resurse interioare, entuziasm, „râvnă” (Apocalipsa 3:19), determinare pentru implicare sacrificială în ultimul mare seceriș? Suntem gata să plătim prețul și să renunțăm la confortul și siguranța unor structuri sociale sau religioase protectoare și comode?

Acceptăm să nu judecăm lucruri pe care nu le înțelegem și pe care nu le-am experimentat în sezoanele trecute?

Pentru biserica din Laodiceea și pentru cea de azi, mesajul Domnului este clar: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3:19) În acest timp de tranziție, Dumnezeu ne mai dă o șansă. El este singurul care poate să facă minunea renașterii unei țări într-o zi. El stă, discret, la ușa Bisericii: „Iată, Eu stau la ușă și bat.” (Apocalipsa 3:20) Tudor Pețan, președinte Alfa Omega TV

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

27

Trăim un creștinism administrativ Articole de Teofil Stanciu Privind la felul în care merg lucrurile în creștinismul evanghelic (dar nu numai), îmi pare imposibil de evitat constatarea că funcționăm într-o paradigmă pregnant administrativă. Poate că acesta e și unul dintre motivele pentru care viața noastră, ce are un parcurs prea puțin… administrativ, se armonizează adesea dificil, cu opinteli și sforțări, cu o credință standardizată și birocratizată.

Să luăm de pildă relația dintre instituții și comunitate. Deși, teoretic și în mod tradițional, comunitățile locale (fie baptiste, fie penticostale) își revendică drept model Biserica primară, unde prioritatea cădea pe chestiuni spirituale și unde aspectul organic al adunării era foarte vizibil, în practica actuală, instituțiile care au căpătat forță și importanță sunt tot mai multe și mai puternice: comunitățile zonale, uniunile, școlile teologice, organizațiile confesionale concurente, ONG-uri etc. Acestea exclud membrii (adică biserici întregi), iau măsuri împotriva unor pastori, stabilesc criteriile de validare a pastorilor, stabilesc direcții strategice, își „fură” adepți etc...

Există o incontestabilă ierarhie de facto, chiar dacă mereu e ascunsă sub titulatura comunitară standardizată „frate”/„soră”. În ultima vreme, aceste structuri ierarhice au fost adesea contestate, puse sub semnul întrebării, privite cu neîncredere ori, în unele situații, s-au discreditat singure prin vocile unor glăsuitori reprezentativi (cel mai celebru este cazul fostului purtător de cuvânt al BOR, ca să culegem exemple din ograda altora). Totuși, ele continuă să existe și să exercite o influență și o autoritate semnificativă. Nu discut aici dacă e bine sau rău, ci doar evidențiez o discrepanță între modelul invocat și realitate.

Putem porni și de la bază spre vârf.

Adunările generale ale bisericilor poartă o tot mai puternică amprentă a unor ședințe de asociație, adunări ale acționarilor sau ședințe de partid: raport de activitate, raport de gestiune, alegeri democratice de membri, evaluări de candidaturi, presiuni, manipulări, grupuri de interese etc. Pastorii sunt evaluați după criterii preponderent cantitative sau de imagine: spirit managerial, capacitatea de a spori numeric o comunitate, elocința, gradele universitare, deschiderea sau închiderea teologică (fără să fie vorba, efectiv, de o evaluare a ortodoxiei dogmatice într-un sens tare).

Toate aceste preocupări ale fiecărei comunități (care sunt legitime în contextul

28

ALFA OMEGA TV MAGAZIN

lor) au totuși destul de puțin în comun cu modelul invocat: cel al Bisericii primare.

Care Biserică nu pare să fi avut adunări generale pentru proiecte de buget, nu alegeau comitete în mod „democratic”, nu își alegeau pastorii cu 3/4 din voturile valabil exprimate, nu cereau spirit antreprenorial sau proiect managerial pe următorii 5-10 ani, nu voiau clădiri noi și încăpătoare ș.a.m.d. În câteva rânduri, Pavel își pune pe masă apostolicitatea și nu își legitimează statutul prin mai nimic din ceea ce am fi tentați să căutăm azi printre calitățile unui lider bisericesc: ca recomandări, Pavel invocă suferințele sale asemănătoare cu ale lui Cristos, conduita sa în mijlocul comunității, concordanța învățăturii sale cu tradiția apostolică și cu învățătura lui Isus. Alte vremuri, alte mode. Tot ce se poate. În al treilea rând, merită observat și că modelele de leadership bisericesc au început să fie importate din zona de business și organizații seculare de succes. În sine, nu cred că este o mare problemă (depinde mult cum sunt adaptate), însă această tendință semnalează o direcție, o preferință, o legătură intrinsecă, ce se formează sau există deja – între biserică și mediul social secular – și care se bazează pe anumite compatibilități paradigmatice subînțelese, implicite.

Poate că una dintre asemănările nedorite cu Biserica primară este o anumită predilecție pentru vedete. Și acum, ca și atunci, se caută celebritățile religioase, vorbitorii cu priză la public. Dincolo de partea legitimă și de elementul de „divertisment” inofensiv (e bine să mai auzi și voci nefamiliare sau oameni cu un talent mai special), această vânătoare de vorbitori notorii sugerează că există o criză la nivel de comunități locale.

Adică, în adunările locale lipsesc unele daruri spirituale necesare pentru buna funcționare a bisericii sau există o deformare în așteptările comunității.

Ierarhizarea inevitabilă și vedetismul au introdus o nouă barieră între membrii bisericii, fiindcă există acum clase/caste distincte, între care nu e chiar simplu de trecut. Programul încărcat și cercurile în care se învârt îi fac pe cei din vârf (probabil că în ciuda celor mai bune intenții) tot mai inaccesibili și tot mai desprinși de contactul direct cu enoriașul și viața lui fără ca acest fapt să constituie neapărat o vină. Iar contextul care face această ruptură posibilă întreține și alt tip de neajunsuri.

Enoriașii se confruntă cu diverse probleme de viață la care li se pare (sau poate că nu e doar impresia lor) că vorbitorii-vedetă le-ar putea sugera un răspuns. Dar cum să ajungi până acolo? Și atunci se acumulează frustrări: că omul providențial e inaccesibil, că problema nu se rezolvă, că în comunitatea locală nu există cineva la care să se poată apela. Nici nu contează, la urma urmei, de partea cui e vina, nici s-o căutăm, ci e suficient să observăm că există și aici semnele unei tulburări funcționale. În general, modelul administrativ generează și încurajează relații instituționale. Iar când în Biserică, reflexul administrativ devine mult prea prezent, apar disfuncții în zona relaționalspirituală: criză de încredere, înstrăinare, însingurare, victime ale birocrației (sau ale câte unui birocrat răzbunător, arogant, incompetent, delăsător), soluții administrative la probleme sufletești, obsesii statistice, evaluări cantitative, culpabilizarea prestatorilor de servicii (fie că sunt cei din față, fie că sunt cei din bănci). În sine, toate obligațiile birocratice sunt necesare funcționării instituționale și nu sunt pe fond nocive. Dar pot oricând deveni nocive dacă nu sunt păstrate într-o marjă de însemnătate suficient de discretă, chiar obscură, și ajung să fie supraevaluate. În esență, partea organică a unei comunități, relațiile firești, interacțiunile oneste ajung să fie bruiate de obligațiile administrative și suferă. Oamenii nu mai pot fi apreciați pentru ceea ce sunt, ci doar pentru ce pot face pentru „bunul mers” al organizației, pentru „serviciile” lor. Pe neobservate, accentul se mută de la comuniunea credincioșilor, ca persoane unice, pe serviciile, programul și nevoile tot mai vag formulate ale unei comunități generice.

Odată ce comunitatea devine o entitate preponderent administrativă, încep să conteze tot mai mult chestiunile managerial-organizatorice, iar problemele de viață ale credincioșilor ies tot mai greu la lumină, fiindcă sunt condiționate de diverse protocoale care trebuie respectate.

Se obține exact efectul invers celui dorit: se ucide spontaneitatea și participarea voluntară, entuziastă.

Dacă bisericile evanghelice sunt într-o criză (și se pare că sunt), probabil că această componentă administrativă reflectă și cauzează, în proporții nu simplu de stabilit, un filon al acestei crize. Căci, la urma urmei, puse în oglindă, bisericile de acum și mult-idealizatul model al Bisericii primare adesea se aseamănă mai tare prin defectele lor și mai puțin prin calități.

descompună. Ce se mai putea face cu un „mort de patru zile”? Speranța e nebunia de a crede imposibilul.

MOARTEA CREȘTINISMULUI ȘI VIITORUL SĂU „De multe ori [creștinismul] a murit și s-a ridicat din morți fiindcă avea un Dumnezeu care cunoștea drumul afară din mormânt.”

(G.K. Chesterton) E foarte răspândită opinia că civilizația iudeo-creștină e asaltată din toate părțile și că se dorește lichidarea moștenirii creștine, indiferent ce ar înseamna asta, a Occidentului. Sunt destui detractori care deja cântă sumbru prohodul credinței creștine, unii jelind în avans, iar alții jubilând în așteptarea unei lumi (mult) mai bune. Și totuși, dacă creștinismul chiar trebuie să moară? Dacă exact acesta este gestul necesar? Tocmai pentru a se putea lepăda de tot felul de… aderențe. Fiindcă, „dacă grăuntele… nu moare”, nu poate rodi. În creștinismul real, viu, autentic, victorios, moartea este mereu însoțită de promisiunea învierii. Dacă șansa creștinismului stă tocmai în moartea lui? Chesterton susține că, de fapt, creștinismul a mai trecut prin această experiență de cel puțin 5 ori în istorie. Asta la nivel global. Dar câte alte morți locale, punctuale va fi parcurs?

Forța creștinismului stă și în capacitatea sa de a muri, dacă Întemeietorul acestei religii are dreptate. Căci moartea nu poate înghiți decât ceea ce este al ei.

Cristos promite că „porțile locuinței morților” nu vor birui Biserica. Atunci înseamnă că această poartă nu este nicidecum spre un drum înfundat.

Moartea creștinismului nu e o veste proastă, ci promisiunea unui alt viitor.

Mai puțin dependent de toate aluviunile din trecut; un viitor revigorat, care poate aduce lumii perspectiva speranței.

Când se amestecă prea mult cu mediul său cultural, creștinismul se istovește, devine un instrument, se birocratizează, se osifică. Oamenii care îl propovăduiesc se agață de el ca de un colac. Dar creștinismul nu este o tehnică de supraviețuire, ci o religie a speranței, vieții și învierii.

Cristos dă vinul cel bun la urmă. La spartul petrecerii. Când lucrurile par să fi ajuns (iarăși!) la un final fără ieșire. Când toată

lumea așteaptă încheierea. De ce n-ar fi și acum la fel? Criza, în creștinism, nu înseamnă niciodată disperare sau lipsă de orizont, ci întotdeauna o șansă în plus, o nouă perspectivă, ieșirea din obișnuință, posibilitatea unui salt în gol. În timpul războiului, C.S. Lewis ajuta, prin mesaje radio, sute de mii de britanici să-și înțeleagă mai bine credința. În timpul ciumei, creștinii îngrijeau bolnavii și îngropau morții. Într-un creștinism confortabil, cultural, civilizat, cum e al nostru, e foarte greu săți dai seama dacă, atunci când deplângi soarta creștinismului, sub presiunea progresistă sau musulmană, realmente îți pare rău de creștinism sau încerci mai degrabă să-ți scapi pielea. De fapt, poate că nu facem decât să ne plângem de milă și să mărturisim, involuntar, că ne socotim prea valoroși ca să ne fie luat mijlocul sau mediul care ne asigură o existență tihnită. Greu de spus dacă ne îngrijorează soarta lumii decreștinate sau vrem să supraviețuim cu toate instituțiile și tabieturile noastre.

Cristos spunea că, chiar dacă pământul și cerul vor trece, cuvintele Sale vor dăinui.

Iar El, ca Dumnezeu întrupat, este expertul în acest traseu radical: al morții care învinge moartea. Dacă Biserica are ceva dumnezeiesc în ea, atunci n-are cum să moară, chiar atunci când (pare că) moare.

Cu siguranță că trecerea ei prin moarte nu are cum fi decât dureroasă. Căci s-ar putea să o despartă de atâtea lucruri de care și-a lipit inima și pe care adesea le consideră și le proclamă esențiale. Adversarii ar trebui să fie foarte atenți dacă creștinismul dă semne de sfârșeală. Momentul morții va fi foarte aproape de momentul revenirii cu forțe proaspete, profetice, nebănuite, surprinzătoare până și pentru adepții săi. În creștinism, mereu lucrurile mici și nesemnificative sunt importante.

Când creștinismul e prea mare și prea semnificativ, probabil că are nevoie de un exercițiu de smerenie, de o coborâre în derizoriu, de o intrare în penumbră.

Lazăr e înviat când toată lumea își cam luase gândul de la el. Când începuse să se

Nu știu ce ar presupune moartea creștinismului așa cum îl cunoaștem acum, dar sigur ar avea de-a face cu sacrificiul. Nu știu ce s-ar întâmpla cu edificiile creștine impozante, dar sigur ar avea de suferit instituțiile și beneficiile asociate lor. Când are de trecut teste grele, creștinismul revine la esență, iar creștinii sunt puși să aleagă între mize concrete, uneori radicale.

Nu sunt un apologet al nevoii de persecuție. Mai degrabă cred că moartea creștinismului ar însemna o reinventare radicală, profund inconfortabilă. Când creștinismul ajunge să semene prea mult cu ambientul său, își cam pierde strălucirea și capacitatea de a oglindi onest și dezinteresat realitatea. Când oamenii au mult de câștigat și foarte puțin de pierdut pentru că sunt creștini, există riscul să te atașezi mai mult de un statu-quo decât de adevăr.

Nenumărate versete și episoade biblice țin să ne amintească de puterea ce stă în slăbiciune și micime. Toate contrastând puternic cu influența și forța de care încă se bucură creștinătatea occidentală. Și pe care se încăpățânează să o apere. Și dacă moartea creștinismului actual este cel mai bun lucru care se poate întâmpla Bisericii de azi? Dacă marea schimbare mult-visată se va produce nu cucerind lumea legal și politic, ci renunțând cu totul la ea? Dacă victoria are să vină după asumarea unor înfrângeri și recunoașterea unor erori?

Când Biserica are impresia că trebuie să apeleze la metodele războinice ale lui Mahomed sau la strategiile politice ale progresismului anticreștin ca să izbândească, probabil că nu face decât să-și declare frica, nesiguranța și eșecul strategiilor. După Vinerea Mare (sau Neagră, cum o numesc englezii), nimeni nu mai credea că poate urma ceva bun. Iar rămași singuri, apostolii se piteau pe unde puteau. Marile schimbări au venit când nimeni nu credea în ele. Când soarta părea pecetluită definitiv. Când oamenii renunțaseră și să mai spere. De unde se poate înțelege că atunci când pierzi totul, tot ce știai, nu e totul pierdut. Ba dimpotrivă.

Teofil Stanciu este traducător și editorcoordonator la editura Casa Cărții; blogger de ocazie; absolvent al Facultății de Litere, secție cu dublă specializare: teologieromână. Interesat de istoria Bisericii, istoria mentalităților, interacțiunea dintre cultură și religie, reflectarea transcendentului în literatură, relațiile interconfesionale, teologie publică.Vă recomandăm blogul său: www.drezina.wordpress.com ALFA OMEGA TV MAGAZIN

29

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII

Strada Azusa documentar

Vineri, ora 21:00

LUNI 25 februarie 00:00 Mapamond Creștin 00:30 Verdictul științei: Creație! 01:00 Conferința „Însetat după Dumnezeu” 02:00 Realități și perspective 03:00 Căutând extraordinarul cu Jeni 03:30 Dumnezeu știe! 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Verdictul științei: Creație! (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Școala Internațională de Echipare pentru Slujire 09:00 Cartea Cărților 09:30 O știință fascinantă 10:00 Să vorbim în engleză 10:30 Biserica Punctul Zero (r) 11:00 Misiunea John Militaru (r) 11:30 Perspective eterne (r) 12:30 Mari isprăvi (r) 13:00 Jerusalem Dateline (r) 13:30 Ospăț cu mană (r) 14:00 Inima închinării 14:30 Bucurăte de fiecare zi (r) 15:00 Față în față 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 O știință fascinantă (r) 17:30 Verdictul științei: Creație! 18:00 Lumină în întuneric 18:30 Lumină în întuneric

MARŢI 26 februarie

MIERCURI 27 februarie

00:00 De ce Israel? 00:30 Inima închinării 01:00 Principii biblice în finanțe 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Față în față 04:00 InTouch 04:30 Muzică 05:00 De ce Israel? (r) 05:30 Liber de datorii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Cuvântul vieții! 09:00 Cartea Cărților 09:30 Aqua Viva 10:00 Binecuvântare, blestem sau coincidență 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Istorie a închinării creștine (r) 12:00 Teatrul de pe strada 7 (r) 12:30 Illuminations (r) 13:00 Mapamond Creștin (r) 13:30 Istoria artei europene (r) 14:00 Verdictul științei: Creație! (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Isus noua cale 16:00 Mapamond Creștin (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Aqua Viva (r) 17:30 Liber de datorii 18:00 Principii biblice pentru o viață de succes

00:00 Decupaj din realitate 00:30 Inima închinării 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Călătoria 03:30 Mari isprăvi 04:00 Perseverența 04:30 Muzică 05:00 Decupaj din realitate (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Adevărul despre adevăr 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Manualul bunătății 09:00 Cartea Cărților 09:30 Înțelepciune TV 10:00 Israel și Biblia 10:30 Lumină în întuneric 11:00 Calul pe nume Ursuleț (r) 12:30 Înflorește acum! (r) 13:00 De ce Israel? (r) 13:30 Isus noua cale (r) 14:00 Liber de datorii (r) 14:30 Perseverența (r) 15:00 Lumină în întuneric 15:30 Romani, scrisoarea care a schimbat lumea 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Înțelepciune TV (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Manualul bunătății (r)

19:00 Bucură-te de fiecare zi program religios 19:00 Secretele succesului program religios străin străin 19:30 Decupaj din realitate materiale 19:00 Perseverența seminar biblic 19:30 De ce Israel? din actualitate telespectatori 19:30 Mapamond Creștin (r) știri 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 21:00 Calul pe nume Ursuleț film artistic 21:00 Lista Film artistic 21:00 Lumină în întuneric II film artistic 22:30 Muzică 22:00 Enigmele manuscriselor de la Marea 22:30 Muzică 23:00 Înflorește acum! program religios străin 23:00 Călătoria program religios străin Moartă documentar 23:30 Binecuvântare, blestem sau 23:30 Hollywood (r) documentar 22:30 Muzică 23:00 Căutând extraordinarul cu Jeni coincidență (r) documentar

Vineri, 21:00

film artistic

Premieră: In God`s Time În timp ce trăim conform misteriosului plan al lui Dumnezeu, viețile noastre se intersectează cu destinele altor oameni. Filmul urmărește modul în care se intersectează viețile unui doctor disperat, a cărui soție e bolnavă de cancer, a unui vagabond care vrea să-și uite trecutul, a unui veteran care se luptă să-și continue viața și a unei tinere însărcinate care se simte părăsită. Pe măsură ce drumurile li se intersectează, personajele descoperă perfecțiunea planului divin.

program religios străin

23:30 Istoria artei europene documentar

JOI 28 februarie 00:00 Club 700 00:30 Dincolo de bariere 01:00 Manualul bunătății 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) 03:30 Program pentru minorități etnice (germană) 04:00 Rădăcini și reflecții 04:30 Muzică 05:00 Club 700 (r) 05:30 Dincolo de bariere (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Familia mea, darul lui Dumnezeu (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Castelul minunat 10:00 O identitate nouă - Evanghelia după Matei (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (maghiară) 11:00 Lista (r) 12:30 Călătoria (r) 13:00 Decupaj din realitate (r) 13:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 14:00 Producție proprie 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (maghiară) (r) 15:30 O identitate nouă Evanghelia după Matei 16:00 Cuvânt din Ierusalim 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Castelul minunat (r) 17:30 Dincolo de bariere 18:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu”

VINERI 01 martie

SÂMBĂTĂ 02 martie

DUMINICĂ 03 martie

00:00 Alfa Omega în obiectiv 00:30 Producție proprie 01:00 Conferința „Familia mea, darul lui Dumnezeu” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Perspective eterne 04:00 Club 700 04:30 Muzică 05:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 05:30 Producție proprie (r) 06:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Casă sau cămin - educație familială 08:30 Luptele fiecărui creștin 09:00 Cartea Cărților 09:30 Lumea lui Jonathan 10:00 Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu (r) 10:30 Program pentru minorități etnice (germană) 11:00 Reforma a schimbat totul III (r) 12:30 Restaurarea barăcii (r) 13:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 13:30 Joshua și Caleb raportează! 14:00 Dincolo de bariere (r) 14:30 Bucură-te de fiecare zi (r) 15:00 Program pentru minorități etnice (germană) (r) 15:30 Talk-show 16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Lumea lui Jonathan (r) 17:30 Producție proprie 18:00 Fundamente

00:00 Mapamond Creștin 00:30 Puterea rugăciunii 01:00 Conferința „Rugul Aprins” 02:00 Calea, Adevărul și Viața 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Bucură-te de fiecare zi 04:30 Muzică 05:00 Mapamond Creștin (r) 05:30 Inima închinării (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Calea, Adevărul și Viața (r) 08:00 Trăieșteți viața! 08:30 Adevăr și libertate 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa 10:00 Teknia 10:30 Alfa Omega în obiectiv (r) 11:00 John Wesley - credința ce a dat naștere mișcării metodiste (r) 12:30 Rădăcini și reflecții (r) 13:00 Cuvânt din Ierusalim (r) 13:30 Ospăț cu mană 14:00 Producție proprie 14:30 InTouch (r) 15:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 16:00 Joshua și Caleb raportează! (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Puterea rugăciunii 18:00 Conferința „Însetat după Dumnezeu”

00:00 Jerusalem Dateline 00:30 Inima închinării 01:00 Conferința „Rugăciune pentru Israel” 02:00 Realități și perspective 03:00 Lumină în întuneric 03:30 Lumină în întuneric 04:00 Ospăț cu mană 04:30 Muzică 05:00 Jerusalem Dateline (r) 05:30 Puterea rugăciunii (r) 06:00 Muzică 06:30 Minuni obișnuite 06:45 Întrebări esențiale 07:00 Realități și perspective (r) 08:00 Cristale de har și adevăr 08:30 InTouch (r) 09:00 Cartea Cărților 09:30 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 10:00 Lecția de biologie 10:30 Misiunea John Militaru 11:00 O ușă deschisă pentru tine 11:30 Conferința „Însetat după Dumnezeu” (r) 12:30 Centrul Creștin Caleb 13:00 Perspective eterne 14:00 Puterea rugăciunii (r) 14:30 Bucurăte de fiecare zi (r) 15:00 Conferința „Rugul Aprins” 16:00 Jerusalem Dateline (r) 16:30 Cartea Cărților (r) 17:00 Jovis Bon Hovis și echipa (r) 17:30 Gaither pentru România (r) 18:00 În prezența lui Isus (r) 18:30 Bucuria de a cânta (r)

19:00 InTouch program religios străin 19:30 Mapamond Creștin știri 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 19:00 Club 700 magazin TV 21:00 In God`s Time film artistic în premieră 19:30 Alfa Omega în obiectiv din culisele 22:30 Gaither pentru România program

RECOMANDĂRI ZILNICE

19:00 Mari isprăvi program religios străin 19:30 Jerusalem Dateline știri din Orientul 19:00 Dumnezeu știe! program religios străin 19:30 Mapamond Creștin (r) știri Mijlociu 20:00 Realități și perspective (r) talk-show 20:00 Realități și perspective talk-show 21:00 Istorie a închinării creștine documentar 21:00 Strada Azusa documentar televiziunii muzical străin 22:30 În prezența lui Isus program muzical 22:00 Teatrul de pe strada 7 (r) film serial 20:00 Calea, Adevărul și Viața talk-show 22:30 Bucuria de a cânta program muzical 23:00 Rădăcini și reflecții program religios străin 22:00 Teatrul de pe strada 7 film serial străin străin 23:00 Club 700 (r) magazin TV 22:30 Muzică 23:30 Rădăcinile evreiești ale creștinismului 23:30 Pasiune pură program despre problemele 23:00 Illuminations program religios străin 23:00 Restaurarea barăcii program religios străin (r) documentar 23:30 Pasiune pură program despre problemele sexualității 23:30 Romani, scrisoarea care a schimbat sexualității lumea (r) documentar

30

LUNI 25 FEBRUARIE

MARŢI 26 FEBRUARIE

MIERCURI 27 FEBRUARIE

SÂMBĂTĂ 02 MARTIE

DUMINICĂ 03 MARTIE

21:00 Lumină în întuneric II film artistic

21:00 Calul pe nume Ursuleț film artistic

21:00 Lista film artistic

20:00 Realități și perspective talk-show

23:00 Illuminations program religios străin în premieră

ALFA OMEGA TV MAGAZIN