EDUCATIA PENTRU O SOCIETATE DEMOCRATICA
Educatia pentru democratie Ce inseamna sa educi pentru democratie? Urmatoarele principii directoare furnizeaza un raspuns partial la aceasta intrebare. Toate strategiile si tehnicile discutate in continuare in aceasta lucrare sunt provenite din elaborarea acestor principii. Principiile formeaza fundatia pe care se construieste casa educatiei. In gradinite copii trebuie sa ajunga sa experimenteze democratia sis a inceapa sa-si dezvolte aptitudini si atitudini de a functiona efectiv ca o parte a societatii democratice. Clasa trebuie sa fie un microcosmos al comunitatii largite. Principii directoare 1. Oportunitatea si initiativa personala – In societati democratice libere abunda oportunitatile pentru oameni de a imbunatati viata personala, a familiilor lor, si a societatii. Oportunitatea trebuie balansata cu compasiune astfel incat sa nu se concretizeze in avantaj personal in detrimentul altora sau al comunitatii. Pentru a profita de oportunitati este nevoie de initiativa personala deoarece aceste oportunitati nu sunt oferite gratuit si nu se gasesc usor. Initiativa personala este deci, un alt principiu strans legat de democratie. Aceasta inseamna dorinta de a munci, de a acorda timp si energie, uneori cu castig putin si nu imediat, pentru a scoate in evidenta oportunitati pentru sine si pentru ceilalti. In clasa pregătitoare, învăţătorii pot sa modeleze aceste lucruri si sa creeze un mediu care sa implice oportunitate si initiativa personala. Cand copiilor li se ofera diferite activitati din care sa aleaga unde vor sa participe li se ofera o oportunitate. Cand copiii sunt ajutati sa gaseasca soluţii si sa se implice intr-o activitate, le este aratata importanta initiativei personale. Satisfactia de a selecta o activitate, de a invata, crea sau exprima ceva ca rezultat, subliniaza valorile oportunitatii initiativei personale. 2. Autoeficienta si Investirea cu autoritate- Autoeficienta este abilitatea de a fi eficient in lume, sa rezolvi necesitatile aparute in mod pozitiv si sa stii cum sa ai acces la resursele cuiva (atat interne, cat si externe). Unul dintre obiectivele primare ale învăţătorilor ar trebui sa fie acela de a forma aceste capacitati intr-o fiinta umana. Aceste obiective pot fi obtinute doar in medii in care copiii interactioneaza unii cu altii, practica negocierea si rezolvarea de probleme, in care ajuta copiii sa reflecteze asupra actiunilor lor, si in care cadrele didactice faciliteaza mai mult invatarea prin experienta a copilului in aria lui de interes decat directionarea activitatii. In plus, învăţătorii pot realiza medii si pot interactiona cu copiii astfel incat sa le dea posibilitatea de a deveni autoeficienti. Investirea cu autoritate este maximizata cand elevii au mai multe oportunitati de a fi pusi in roluri de conducatori, sa ia decizii care ii afecteaza pe ei si pe ceilalti, de a lua decizii eficient si de a-si asuma responsabilitati – toate realizate, desigur, in moduri potrivite pentru varsta si capacitatile lor de intelegere.
Comportamentul pozitiv este mai bine promovat atunci cand valorile vin din interior decat atunci cand sunt impuse din exterior prin amenintari sau promiterea unei recompense. ‘’ Disciplina este ferma si consistenta, dar nu implica forta, constrangere sau amenintare. Multi copii cred ca regulile vin din autoritate si ca a fi bun inseamna a urma ordine, de aceea copiii trebuie sa participe in trasarea si respectarea regulilor si sa inceapa lungul proces de a fi apti sa separe intentia de actiune’’(Seefeld). 3. Controlul colectiv – In democratie fiecare familie si fiecare grup este unic, deoarece cultura sa este dezvoltata prin propria construire a regulilor, valorilor si practicilor. ‘’ Învăţătorii nu dau ordine asteptand ca acestea sa fie urmate orbeste de catre copii. In locul atentiei date obiectivelor si aptitudinilor ce trebuie invatate, învăţătorii trebuie sa se concentreze mai mult asupra felului in care copiii simt, reactioneaza si interactioneaza unii cu altii.’’(Seefeldt). Programa si activitatile trebuie realizate prin efortul conjugat al adultilor si copiilor si bazate pe punctele bune, interesele si nevoile exprimate de copii si pe analiza atenta a învăţătorilor asupra nevoilor si intereselor copilului. 4. Libertatea in gandire si exprimare – Aceasta este inima unei societati deschise si primul lucru care este inlaturat atunci cand o societate incepe sa se inchida. Computerele, reteaua Internet, faxul, copiatoarele si alte tehnici de comunicare furnizeaza oportunitati fara precedent pentru dezvoltarea libertatii de gandire si exprimare. Pentru copiii mici este mai putin important sa aiba acces la tehnologie si mult mai important sa aiba posibilitatea de a experimenta direct, fata in fata, aceasta libertate . In şcoli, ‘’se asteapta de la copii sa aiba optiuni si sa si le exprime. In loc sa dati copiilor desene gata facute pentru a le colora, este mai bine sa lasam copii sa isi exprime propriile idei, ganduri si sentimente in desene, picturi sau constructii. Pentru activitatile literare, trebuie sa li se ceara sa discute, sa exprime si chiar sa scrie (la nivelul la care pot) ceea ce stiu si ceea ce simt. Trebuie sa li se dea posibilitatea sa aleaga cum vor invata matematica, stiinta, si alte aptitudini stiintifice’’(Seefeldt). 5. Puterea este tinuta sub control, respectul este impus – Educatorii impart controlul, deoarece acest lucru modeleaza un sistem in care nici un individ sau grup mic de indivizi nu detine prea multa putere asupra unui grup mare. Învăţătorii trebuie sa se asigure ca un copil sau un grup mic de copii nu exercita prea multa putere asupra altor copii. Respectul pentru fiecare persoana este modelat si promovat. Nu trebuie ca toata lumea sa placa tuturor, dar toti trebuie sa respecte umanitatea, demnitatea si drepturile de baza ale celorlalti. Cuvintele respectuoase trebuie sa fie folosite in toate interactiunile, chiar si in situatii tensionate. Trebuie luat in considerare impactul actiunilor unui individ asupra celorlalti inainte de a actiona. Desi multi copii mici nu pot face aceste lucruri bine (autocontrolul lor dezvoltandu-se mai greu), învăţătorii pot ajuta copiii sa inceapa sa practice respectul fata de semenul lor.