Sword Art Online - Aincrad
1
Prolog Un castel uriaș făcut din piatră și oţțel, plutind în cerul fără sfârșit. Doar atât și nimic mai mult – lumea noastră. Unui grup alcătuit din diverși meseriași i-a luat cam o lună să examineze și să verifice locul; diametrul bazei era de aproximativ 10 kilometri – destul de mare ca Setagaya-ku1 să încapă în întregime. Deasupra se aflau 100 de nivele, construite unul peste celălalt; mărimea lor completă era de necrezut. Era imposibil ca măcar să aproximezi cantitatea de date necesară pentru realizarea lor. În interior se aflau o pereche de orașe mari, nenumărate orașe mai mici, orășele și sate, păduri, câmpii, chiar și lacuri. Un singur rând de scări leagă nivelele unul de celălalt, iar scările se află în dungeon-uri prin care umblă mulţți monștri puternici, astfel încât descope-rirea lor și trecerea la nivelul superior nu e o chestiune ușoară. Totuși, odată ce au fost descoperite și cineva ajunge în nivelul de deasupra, porţțile de teleportare se activează și fac conexiunea cu porţțile din toate celelalte orașe, fiind astfel posibil pentru oricine să se deplaseze cu ușurinţță între nivele. În aceste condiţții, uriașul castel este cucerit nivel după nivel, printr-o luptă care durează de mai bine de doi ani. Linia întâi se află în prezent la nivelul 74. Castelul se numește Aincrad; o lume plutitoare a luptelor și a săbiilor, care a înghiţțit aproape șase mii de oameni. Este cunoscut și ca… „Sword Art Online”.
1
Un district special din Tokyo. Vezi și http://en.wikipedia.org/wiki/Setagaya
Sword Art Online - Aincrad
2
Capitolul 1 O sabie gri tocmai mi-a crestat umărul. Linia subţțire din colţțul din stânga sus a câmpului meu vizual s-a micșorat puţțin. În același timp, inima mi s-a strâns ca atinsă de o mână de gheaţță. Linia cea subţțire – numită „bara de HP” – reprezintă o imagine vizuală a forţței mele vitale. Mai rămăsese puţțin peste 80%. Nu, această afirmaţție nu este tocmai potrivită; mai corect spus ar fi că acum sunt cu 20% mai aproape de moarte. M-am aruncat înapoi printr-un salt chiar înainte ca sabia inamicului să-și înceapă mișcarea de atac. „Haaa...” Am respirat adânc pentru a mă liniști. Corpul meu din această lume nu are nevoie de oxigen, dar corpul din cealaltă parte, sau mai curând ar trebui să spun corpul meu din lumea reală, cred că are o respiraţție rapidă și sacadată. Mâinile lui neputincioase probabil că sunt ude de transpiraţție, iar bătăile inimii sunt în afara scalei de măsurare. Bine înţțeles. Chiar dacă tot ceea ce văd acum nu este nimic mai mult decât o reprezentare tridimensională a unei realităţți virtuale, iar bara care tocmai a fost micșorată este doar o sumă de numere care arată punctele mele de viaţță2, faptul că lupt pentru viaţța mea rămâne perfect adevărat și real. Dacă te gândești așa, lupta care este în desfășurare e extrem de nedreaptă și spun asta întrucât „inamicul” din faţța mea – un umanoid cu braţțe anoste, strălucitoare, acoperite cu solzi verzi, și având capul și coada ca de șopârlă – nu e un om și nici nu este cu adevărat „în viaţță”. E doar un bloc digital de date pe care sistemul îl va înlocui, indiferent de câte ori ar fi ucis. „Sau poate că nu e chiar așa...” Sistemul de Inteligenţță Artificială care controlează omul-șopârlă îmi studiază mișcările și îi îmbunătăţțește creaturii abilităţțile cu fiecare secundă care trece, pentru a putea răspunde mai bine atacurilor mele. Totuși, în momentul în care această unitate ar fi distrusă, datele se vor reseta în loc de a fi transmise noii unităţți care ar fi generate în această zonă. Astfel, dintr-un anumit punct de vedere, și omul-șopârlă era viu, o creatură unică a acestei lumi.
2
HP = hit points; puncte de viață
Sword Art Online - Aincrad
3
„... corect?” Nu avea cum să-mi înţțeleagă cuvintele pe care le mormăiam de unul singur, dar omul-șopârlă (un monstru de nivelul 82 numit „Lizardman Lord”) șuieră și rânji într-un zâmbet, arătându-și colţții ascuţțiţți care se vedeau ieșind dintre fălcile lui lungi. Aceasta era realitatea, și tot ce există în această lume este real. Nu este niciun fel de realitate virtuală și nimic nu este fals sau prefăcut. Mi-am mutat sabia de o singură mână în mâna dreaptă, ţținând-o la nivelul pieptului și fiind atent la dușman. Omul-șopârlă își mută scutul în mâna stângă și trase pumnalul cu mâna dreaptă. O adiere rece trecu printre umbrele dungeon-ului și lumina torţțelor tremură. Podeaua umedă reflecta sclipirea mișcătoare a torţțelor. „Kraaah!!” Cu un strigăt puternic, omul-șopârlă făcu un salt înainte. Traiectoria pumnalului luă forma unui arc de cerc în timp ce se îndrepta spre mine. O lumină portocalie orbitoare marca traiectoria lui; era un skill de sabie de mare clasă a pumnalului curbat, numit „Fell Crescent”. Acel formidabil skill de tip încărcare putea acoperi o distanţță de 4 metri în 0,4 secunde. Dar eu eram deja pregătit pentru atac. Crescusem încet-încet distanţța pentru a atrage sistemul AI3 în crearea acestei situaţții. M-am ferit de omul-șopârlă, mintea mea înregistrând automat mirosul arzător pe care pumnalul l-a lăsat în urmă în momentul în care a tăiat aerul la doar câţțiva centimetri de mine. „... Ha!”
3
AI = Artificial Intelligence; Inteligență Artificială
Sword Art Online - Aincrad
4
Cu un strigăt scurt am împuns cu sabia în direcţție orizontală. Aceasta, acoperită acum de o lumină albastră ca de culoarea cerului, făcu o tăietură prin burta puţțin protejată a inamicului, făcând ca stropi de lumină roșie să apară în locul sângelui. Omul-șopârlă scoase un geamăt surd. Dar sabia mea nu se opri aici. Sistemul mă asistă prin mișcările preprogramate care faceau ca următoarea mișcare înlănţțuită să se deruleze cu o viteză care în mod normal nu ar fi fost posibilă. Acesta era cel mai important element în luptele din această lume, „Skill-ul de Sabie”. Sabia făcu următoarea mișcare de tăiere de la dreapta la stânga, tăind pieptul omului-șopârlă. În momentul imediat următor, mi-am rotit corpul într-un cerc complet și o a treia lovitură izbi inamicul și mai adânc decât celelalte. „Raarrgh!” Imediat ce omul-șopârlă își reveni din scurta buimăceală cauzată de eșecul loviturii sale cu un skill deosebit de puternic, urlă de furie, sau poate de teamă, și ridică pumnalul sus în aer. Dar înlănţțuirea mea de mișcări nu se terminase. Sabia, care revenise în partea dreaptă, ţțâșni deodată, ca împinsă de un arc, și lovi în partea stângă a inamicului și în sus, către inima lui – o lovitură critică. Rombul de culoarea cerului albastru desenat de cele patru lovituri consecutive ale mele mai sclipi o dată în aer, înainte de a se dezintegra complet – un skill de patru lovituri, numit „Pătratul Orizontal”. Lumina puternică străluci pentru o perioadă, luminând umbrele dungeonului, după care dispăru. În același timp, bara de HP de deasupra omuluișopârlă dispăru și ea, fără să mai rămână nici măcar un punct. Corpul uriaș începu să cadă, lăsând o urmă lungă înapoia lui, după care se opri deodată în aer, într-o poziţție ciudată. Cu un sunet asemănător celui de sticlă spartă, se desfăcu într-un număr imens de poligoane, după care nu mai rămase absolut nimic. Astfel era „Moartea” în această lume. Era scurtă și instantanee, o distrugere perfectă, fără să lase nicio urmă. Încă privind la punctele de experienţță dobândite în urma luptei și la obiectele pe care le lăsase omul-șopârlă, care apăreau într-o fântână purpurie în centrul câmpului meu vizual, mi-am scuturat sabia printr-o mișcare dreapta-stânga, după care am băgat-o în teaca purtată la spate. M-am dat înapoi câţțiva pași și m-am sprijinit încet cu spatele de peretele dungeon-ului.
Sword Art Online - Aincrad
5
Mi-am dat drumul respiraţției pe care mi-o ţținusem în ultima fază a luptei și am închis ochii. Tâmplele încă îmi mai zvâcneau, probabil din cauza oboselii și a luptei care durase destul de mult. Mi-am scuturat capul de câteva ori pentru a mă elibera de durere și am deschis ochii din nou. Ceasul strălucitor care apărea în partea din dreapta jos arăta că era deja ora 3 după amiază. Trebuia să ies din labirint mai repede dacă voiam să ajung în oraș înainte de lăsarea întunericului. „... Ar trebui să pornesc?” Nu era nimeni să mă audă, dar am vorbit oricum de unul singur și m-am ridicat încet. Terminasem cu progresul pentru ziua aceea. Cumva, reușisem să scap din ghearele morţții încă o dată. Dar, după o scurtă pauză, ziua de mâine va veni cu și mai multe lupte. Atunci când te baţți în lupte în care nu ai 100% șanse de succes, indiferent de câte plase de siguranţță ţți-ai fi pregătit dinainte, în mod sigur va veni o zi în care nu vei mai fi așa de norocos. Problema e dacă jocul va fi sau nu terminat până îmi va veni rândul, până la ziua fatidică. Dacă pui preţț pe viaţță mai mult decât pe orice altceva, cea mai înţțeleaptă cale ar fi să stai într-un oraș și să aștepţți ca altcineva să termine jocul. Dar eu am mers în fiecare zi în linia întâi, de unul singur, ca jucător solitar. Sunt oare un simplu dependent de jocuri, care continuă să-și îmbunătăţțească scorurile prin nenumărate lupte, sau sunt doar un idiot care crede în mod insolent că ar putea câștiga libertatea tuturor din această lume, cu sabia în mână? Începând să merg spre intrarea labirintului, cu un zâmbet ușor dispreţțuitor adresat propriei persoane, mă gândeam la acea zi din trecut. Cu doi ani în urmă. Momentul în care totul s-a sfârșit și în care totul a început.