Biserici fortificate din Ardeal

Page 1

Jurnal de calatorie

Biserici fortificate din Ardeal MotoAventura


17-20 iulie 2010

Biserici Fortificate din Ardeal Jurnal de MotoAventura Cochetam cu ideea unei astfel de tura inca din iarna cand am citit cate ceva despre bisericile fortificate. Imi placea ideea mai ales ca acum aveam ca termen de comparatie turul manastirilor din nordul Moldovei. Nu stiam exact cand se va petrece, dar imi doream sa plec in tura. Am stabilit cu Dani, camaradul meu de motoaventura, sa plecam in timpul saptamanii, dar cum vremea se anunta buna in week-end si la inceputul saptamanii am schimbat repede planul si am hotarat plecarea a doua zi, adica sambata de dimineata. Inainte de a-mi face bagajul am conceput pe Google Maps un itinerar in care am ales doar bisericile fortificate din Ardeal incluse in patrimoniul UNESCO. Din pacate banii nu ne permiteau sa intarziem prea mult pe acele meleaguri asa ca trebuia sa avem un itinerar precis cu obiective cat mai relevante. As fi zis ca mergem in fototura, dar problema timpului si implicit a banilor ma opreau de la cautarea unor momente si unghiuri prielnice pentru fotografiere, plus, ca sa recunosc, de ceva vreme inspiratia mea artistica s-a stins. Ca de obicei i-am zis lui Dani ca il sun cand ma trezesc si cam dupa o ora sa ne vedem la mine in fata blocului. Nu prea am dormit de entuziasm asa ca la 4:30 l-am sunat si mi-a confirmat ca nici el nu dormea in asteptarea telefonului meu. La 5:30 eram jos si legam desagii pe cai.. La 6:30 paraseam capitala pe DN1 spre Sighisoara, prima campare. In drum aveam sa ne oprim la Prejmer, Viscri si Saschiz. De dimineata frig pe DN1 ceea ce ne-a dat un oarecare disconfort. Am trecut fara oprire prin statiunile de pe valea Prahovei, am facut o pauza pentru alimentat, loc in care am urmarit traseul pe harta. Ajunsi in Sacele am apucat spre Prejmer care era la 16 KM, am scurtat-o pe un forestier si am facut 8 KM pe macadam in loc de 16 pe asfalt. Prejmerul este o biserica fortificata frumoasa, bine conservata avand ca piese de rezistenta cel mai vechi altar triptic de pe teritoriul Romaniei. Impresionant era si aerul primitor si simplu al bisericii. Peretii varuiti cu alb, orga impunatoare in spate si bancile pe care enoriasii sedeau in timpul slujbei. Fortificatia bisericii este impunatoare, Prejmer fiind prima localitate care dadea piept cu ostile otomane care treceau Carpatii prin pasul Buzaului. Bisericile fortificate de regula sunt sasesti, ceea ce inseamna ca sunt catolice sau evanghelice si mai inseamna si ordine si curatenie si enoriasul privit ca un om care se bucura de dragostea lui Dumnezeu si nu un rob supus nevrednic de a ridica capul din pacatul perpetum pe care l-a comis odata cu nasterea sa. Asta aveam sa vedem peste tot, lumina, bun gust, valori, curatenie si multi turisti straini care stiau sa aprecieze ceea ce vedeau.

2


In sat am intrat in magazinul mixt si am cumparat cateva legume pentru o salata, un pateu si o paine rotunda. Ne-am suit pe cai si am dat pinteni spre urmatorul obiectiv, Viscri. Mergeam la pas, 80-90 km/h printr-un peisaj superb. Ma incerca o senzatie de foame, deja era ora 11:30 si eram nemancat de dimineata de la 5. Am gasit un drum forestier care se desprindea spre stanga din sosea si am carmit-o intracolo cu gandul sa facem un popas pe carari neumblate pentru a ne trage sufletul si a manca cate ceva. Am gasit o poienita de poveste si pentru ca deja afara temperatura trecea de 30 de grade m-am dezbracat de echipament, am ramas in chiloti, miam luat aparatul foto si am facut cateva poze in zona. Ulterior am pregatit masa, am mancat si am stat putin la siesta. Am parasit poienita si ne-am indeptat inapoi spre sosea cand, Dani mi face semn sa opresc ca nu stie unde si-a pus aparatul. Am oprit la umbra si l-am asteptat sa se intoarca sa-l caute. In cele din urma l-a gasit, ii cazuse din buzunar pe drumul forestier. Din fericire aparatul, cu urme de la cazatura inca mai functiona. Am urcat pe sosea si am pornit cu cap compas Viscri. In drum aveam sa intalnim si cetatea Rupea, construita in sec XIV pe un monolit de granit peste o veche cetate dacica. Acum este in stadiul de ruina. S-au apucat sa o renoveze, dar nu cred ca vor termina vreodata. Dani venea pentru prima data la Rupea, in timp ce eu am mai vizitat-o cu cativa ani in urma. Eu m-am asezat la umbra unui nuc si am atipit asteptandu-l pe Dani sa termine de vizitat si pozat. Nu am zabovit mai mult de o ora, am incalecat si am apucat-o spre Viscri. Pentru Viscri ne abateam 8 km din drumul spre Sigishoara, chiar din Rupea. Viscri, poate ce-a mai frumoasa biserica fortificata, mica si incarcata de istorie, apreciata de UNESCO si de Printul Charles care o viziteaza anual. Weiskirich sau biserica alba, este o biserica evanghelica; la origini a fost o biserica de tip sala romana datand din sec. XIII cu o arhitectura de trecere de la stilul roman la cel gotic. Fortificarea bisericii se face in sec XIV pentru a stavili atacurile triburilor migratoare. Partea neplacuta este existenta tiganilor cersetori la portile fiecarei biserici. Un lucru neplacut care te duce cu gandul la imaginea Romaniei vazuta de straini si promovata tacit de mai marii nostrii guvernanti. De aici am plecat spre Saschiz, la 20 de km de Rupea pe drumul spre Sighisoara. Din pacate am fost indrumati gresit si am apucat-o pe un drum forestier rau, cu bolovani si noroaie care, de cateva ori, ne-a pus probleme serioase. Ne-am intors cand am vazut ca nu dam de biserica. Jos in sat am mai intrebat odata si ne-am dat seama ca nu am apucat pe unde trebuie. Era cumplit de cald asa ca am renuntat la Saschiz si am plecat intins spre Sighisoara, ultimul obiectiv pentru prima zi. In Sighisoara am mers direct la camping. Campingul Aquaris, un camping cochet, curat si de mult bun gust, situat in spatele catedralei, ne-a uimit cu dotarile sale. In pretul de 15 lei pe zi, iti puneai cortul pe un gazon des si puteai sa folosesti piscina enorma, masa de ping pong sau terenul de fotbal cu gazon natural. De asemenea avea si o bucatarie cu o sala de mese in care puteai sa-ti prepari masa si evident sa mananci. Am pus cortul si am bagat in el bagajele de pe motoare, am facut un dus, apoi ne-am pregatit sa plecam in oras pentru a manca. Nu am iesit bine din camping cand o ploaie torentiala ne-a alergat, obligandu-ne sa ne adapostim sub boltile catedralei. Dupa 30 de minute s-a oprit si am plecat spre o pizzerie recomandata de proprietara campingului. Ne-a surprins

3


ploaia din nou, dar a fost frumos ca dupa o zi de canicula sa ne racorim in ploaia de vara. La pizzerie am comandat un platou mix de friptura si o pizza medie. Cat ne era de foame si tot am luat la pachet jumatate din platou si jumatate de pizza. Iar la bani nu am depasit 50 de lei Ajunsi la cort la 9 ne-am bagat la somn si am adormit instantaneu. Prin vis am auzit ca au mai venit niste turisti care se straduiau sa puna un cort. Aveau un caine pe care-l tot strigau. Ma gandeam cu ingrijoarare la fripturile salvate de la masa de seara, dar nu aveam putere sa-l intreb pe Dani unde le-a pus. Dimineata ne-am imprietenit cu cei de langa noi, ne-am jucat cu catelul, apoi am mancat ca mic dejun ceea ce am luat la pachet in seara precedenta. Dani, prevazator, a pus pachetul in topcase-ul de la motorul lui asa ca fripturile erau inca acolo vii si nevatamate. Pentru ca era tare frumoa afara, iar piscina ne imbia am ramas pana spre 12 la plaja, piscina si ping pong. Dani joaca bine iar eu la fel cu exceptia ca nu prea nimeresc mingea cu paleta, in rest dau din maine la fel ca un pro. Pe la 12, cand soarele a inceput sa arda ne-am imbracat si ne-am dus sa vizitam cetetea medievala. Locul este mentionat ca locuit inca din 1191, iar in 1280 este atestat ca localitate sub numele de Castrum Sex. Fosta cetate romana construita peste o cetate dacica Sandava. Fortificatiile, impresionante, au fost construite dupa 1350, cetatea fiind atacata si pradata din cauza lipsei zidurilor de aparare de prima navalire tatara in 1241. Vlad Tepes a stat aici pentru 4 ani inainte de a fi domnitor al Tarii Romanesti. Interesante sunt cele 19 bresle ale mestesugarilor care aveau legi proprii pentru protejarea produselor si comertului in cetate. Ne-am perindat pe ulitele din cetate batuti de soare vreme de cateva ceasuri pana ce ceasul din turn batu ora 2 dupamasa. Am ales un loc umbros la o terasa (nici nu a fost greu avand in vedere ca sunt cu zecile) unde am mancat ciorba de fasole la pita, adica ciorba era pusa intr-o paine scobita. Mancai de acolo si mai racaiai si din peretii painii. Indestulati am purces spre camping de unde aveam sa incalecam si sa calarim pana la Medias. La 4 paraseam Sighisoara, iar ca obiective aveam Dumbraveni si Biertan. Dumbraveni este mentionat ca oras medieval, dar nu are nici o legatura. Au o biserica fortificata, dar este totul incuiat si ostil vizitarii. E clar ca in Dumbraveni au din ce trai asa ca nu ii intereseaza promavarea turismului in urbea lor. Am continuat spre Biertan. Biertan este atestat ca localitate in 1224, odinioara la fel de important ca Medias. Una din primele localitati ale sasilor din Ardeal . Biserica, o bijuterie construita in stil gotic tarziu, fortificata ulterior. Mi-au retinut atentia cateva lucruri deosebite. Primul, este vorba de un ghid local, o fata, care ne-a povestit despre biserica si despre celelalte doua puncte de interes, si anume, altarul format din 28 de panouri pictate, cel mai mare de acest gen din tara, inchuietoarea usii de la camera tezaurului, un miracol ingineresc care blinda usa pentru a salva tezaurul localitatii cand navaleau tatarii si inchisoarea cuplurilor care vroiau sa divorteze. Era o camera de 20 mp in care erau inchise timp de trei saptamani cuplurile care doreau sa divorteze avand la dispozitie un pat de o persoana, o lingura, o farfurie, o cana, un scaun. Practic erau nevoiti sa stea impreuna si sa imparta totul. O metoda cu eficienta dovedita; in 300 de ani in Biertan a fost consemnat un singur divort. Placut impresionati de Biertan am plecat spre Medias, loc in care am planuit sa petrecem a doua noapte. Am facut drumul relativ repede avand in vedere si distantele mici de cateva zeci de km care separau obiectivele. Tot cald si soare arzator asa ca trebuia sa ne tinem in miscare ca sa evitam sa fierbem in suc propriu.

4


Ne-am planuit sa vizitam Mediasul a doua zi pana in pranz asa ca acum, odata ajunsi in urbe, trebuia doar sa cautam loc de campare. Am fost indrumati de un localnic intr-o zona frumoasa de la periferia Mediasului, la Hotel Binder, dupa care la 2 km spre padure se afla ferma 3 Stejari. Un loc exceptional, un mic muzeu al satului construit de patronul hotelului pe 15 ha. Avea pana si un iaz cu peste, pasari de curte, iepuri, cai, un magar si nelipsitii caini ciobanesti. La portile maiestuoase ale fermei, sculptate in stil maramuresan ne astepta o femeie in varsta de 79 de ani imbracata in pantaloni si un maieu de camuflaj. Dupa ce i-am spus ca suntem drumeti in cautare de loc de odihna peste noapte ne-a invitat inauntru. Am pus cortul langa o vila si am folosit dusul de acolo, cu apa rece dar o adevarata binecuvantare dupa o zi de canicula. Baba, cum ii ziceau lucratorii de acolo, era un adevarat manager, mama patronului, conducea cu vitejie ferma avand grija ca totul sa se intample asa cum vroia si cum era firesc intr-o ferma. Toti o ascultau si apoi o vorbeau pe la spate, dar erau nevoiti sa faca ce zicea. Ea era sefa cea mare. Nimic din ce facea nu ii arata varsta, mergea pe bicicleta, avea grija de animale, isi punea oamenii la munca. Asta o tinea activa si evident asta isi dorea sa faca. Dupa ce am instalat cortul, ne-am spalat si am plecat sa cautam ceva de papa. Am sfarsit prin a manca la un mic motel unde am primit o ciorba ardeleneasca servita in castron de tabla din care iti puneai singur in farfurie. Am fost surprinsi cand am constatat ca puteai sa-ti pui chiar de doua ori, fapt pentru care cu doua strachini de ciorba ne-am declarat satui. Am gresit ca am comandat si un snitel cu cartofi prajiti. Cu greu l-am mancat in speranta ca dimineata nu o sa mai mananc. Pe la 10 ne-am bagat la somn. Dimineata ne-am trezit la 7:30 odihniti si cu chef de viata. Am vizitat pe indelete ferma, am pozat si ne-am bucurat de natura. Cand sa plecam baba ne-a intrebat daca vrem sa dam ceva bani, ca are nevoie sa ia ceva unelte‌ Surprinsi am dat 10 lei. Ne-a multumit si a plecat calare pe bicicleta pierzandu-se in colb. Am mai ramas vreme de o ora impachetand si pregatindu-ne de plecare. I-am cerut inginerului agronom de acolo cateva legume ca sa avem de-ale gurii pentru ziua care incepuse. Ne-a dat cateva rosii si cativa castraveti. Taman bine pentru o salata, paine mai aveam asa ca meniul de pranz incepea sa arate bine. Am incalecat si am plecat in a treia zi a aventurii noastre. Urma sa vizitam cetatea din Medias, biserica Valea Viilor, apoi prin Sibiu sa ne indreptam spre Balea Lac pentru a petrece acolo la cort ultima noapte a motoaventurii. Biserica fortificata Sf. Margareta din Medias, mare si impunatoare, ne-a incantat prin repetitiile pentru concertul de orga din seara acelei zile, iar lucruri interesante am aflat de la ghida care ne-a povestit despre istoria bisericii si multe lucruri unicat care le puteam admira acolo. O inchisoare in care a stat captiv in 1476 Domnitorul Vlad Tepes in urma unui conflict cu Matei Corvin, Regele Ungariei. Fotografiatul era interzis asa ca am zabovit un ceas in racoarea din biserica pentru a asculta orga. Am parasit Mediasul, desi mai puteam gasi locuri frumoase de vizitat. Cetatea (asa le zic localnicii la bisericile fortificate) Valea Viilor era urmatorul popas. Biserica evanghelica sub patronajul Sfintei Fecioare Maria, a fost construita incepand cu secolul al XIV, se pare peste o veche biserica romanica. Fara ghid, am platit taxa de intrare, dar nu ni s-a spus nimic de istoria de acolo. Am fost oarecum dezamagiti. A urmat un obiectiv care nu era trecut pe ordinea de zi si de care aflasem dintr-o harta cumparata de la una dintre biserici: Cetatea taraneasca de la Slimnic. Un loc salbatic, o ruina care era inchisa‌ Am profitat de faptul ca zidurile inalte ale cetatii faceau umbra si ne-am pregatit sa luam masa. O salata din rosii si castraveti a intregit dejunul format din paine si pateu. Apoi conform obiceiului ne-am facut siesta tragand un pui de somn de jumatate de ora acolo in iarba la umbra zidurilor si a unui nuc batran. Pana ne-am trezit a venit si paznicul cetatii care ne-a deschis si ne-a lasat sa vizitam zidurile si pe dianuntru. Omul ne-a dat si o foaie de hartie tiparita cu istoricul cetatii. Frumos ca s-a gandit la asta.

5


Manati de dorul de munte si de racoare am pornit spre Transfagarasan. Am trecut prin Sibiu unde ne-am ratacit cautand drumul spre Balea. Dupa jumatate de ora de cautat si mergand de cate doua ori pe acelasi strazi am reusit sa parasim Sibiul spre Balea. Aveam 100 km de mers, asta insemna cam aproape 2 ore. Ne apropiam de locul in care trebuia sa carmim la dreapta din drumul care continua spre Fagaras cand la orizont in partea in care trebuia sa mergem au inceput sa nu se vada muntii inalti ai Fagarasului, locul unde aveam sa ajungem. Am zis sa nu se vada pentru ca acolo la orizont muntii se intrevedeau printre nori negrii si desi, un peisaj apocaliptic desprins parca din filmul Lord of the Ring. Am cotit spre Balea si ne-am oprit sa ne echipam de ploaie. Pe cand ne echipam trec pe langa noi dinspre munte, zgribuliti, 3 motociclisti. Ne uitam unu la altul si decidem ca aventura trebuie sa continue. Luam calea ploii si inaintam spre Balea Cascada. Norocul nostru este ca ploaia a mers inaintea noastra, practic a fugit de noi. Am gasit totul ud, proaspat si curat. Nu ne-am udat decat putin de la ce arunca roata, in schimb ne-am udat pe dinauntru de la condensul strans in combinezonul de ploaie de pe noi. Am trecut prin Balea Cascada si am continuat urcarea incet savurand fiecare particica de peisaj. Cand am ajuns sus norii deja se risipeau. Am facut cateva poze, am cautat loc de cort si ne-am instalat tabara. Pe platou mai era un petic de zapada, atractia principala a turistilor care isi faceau de zor poze cu telefonul mobil. Dupa ridicarea taberei am plecat spre cabana ca sa mancam. Imi era o foame de lup, era cert ca aerul de la 2000 m isi facea efectul, in plus aveam sa dormim la cort iar noaptea temperatura scade la 0 C poate si mai jos. Asta insemna ca aveam nevoie de energie. Preturile erau cu 50% mai mari asa ca ne-am limitat la doua ciorbe si doua garnituri de cartofi prajiti. Am mai cumparat de la tarabele care stricau peisajul un porumb fiert si un baton de ciocolata. In timp ce serveam cina s-a pravalit un nor de ceata peste toata zona si a inceput sa ploua torential. Iar ploua dupa ce noi ridicam tabara. Asta era bine, cineva acolo sus ne iubea. Am fugit pana la cort si ne-am bagat in saci. Am dormit dus pana a 8. A fost racoare, m-am trezit in timpul noptii si mi-am pus gluga de la sac pe cap. Dimineata, soare si frumos, am pus la uscat, am mancat ce a mai ramas prin traista si am inceput sa impachetam. Dupa ce am pus iar desagii pe cai am parcat in fata cabanei Balea Lac si am facut o droaie de poze. Am vorbit cu cuplu din Suedia care vizita Romania si le-am recomandat un traseu. Spre miezul zilei am pornit la pas coborarea Transfagarasanului spre Curtea de Arges. Un drum cumplit de prost, cel putin pana la Barajul Vidraru a fost infernal. Nu ne-am mai oprit la baraj pentru ca sa evit greata pricinuita la vederea miilor de PET-uri care plutesc pe lac. In Curtea de Arges am vizitat manastirea. Frumoasa si eleganta pe dinafara iar pe dinauntru intunecata si apasatoare. Deja ma simteam mic neimsemnat si plin de pacate, venit aici sa zac in intunericul dogmei "crede si nu cerceta", sa pup sutana unui popa care se imi spune ca ma iarta de pacate. Iar si iar lipsa unui ghid sau de orice sursa de informatie ne aminteste de turismul din Romania. Cateva cuvinte ne-a spus cel care ne-a vandut biletele, asa pe fuga, pana ne-a dat restul. De acolo am mers snur spre Bucuresti unde am ajuns seara la 7. Am dus bagajul sus, m-am dezbracat de haine si am pus totul in masina de spalat. M-am aruncat sub dus. Apoi papa si somn de voie. A doua zi la serviciu cu inca o amintire frumoasa. Ca impresie generala pot zice ca avem o tara frumoasa si ca suntem prosti incepand de la omul de rand pana in capul statului. Nu e posibil sa te ascunzi dupa incompetenta ministrului turismului si sa astepti ca statul sa iti dea. Cat e de greu sa iei de pe Wikipedia istoria obiectivului turistic, sa o completezi cu ce mai zic batranii satului si sa faci un mic ghid care sa-l dai fiecarui vizitator. Totul incape pe o pagina A4 si poti cere inca un leu in plus la taxa de vizitare. Sa nu mai zic ca se

6


poate include si o mica lista cu alte obiective din zona. Dar asta ne e locul si asa ne e scris sa ne purtam ca si cum ne-ar fi rusine de patrimoniul nostru si sa furam fiecare de unde poate fara a incerca sa facem ceva bun, un pas inainte. Peste tot era plin de turisti straini de multe ori intrebati de sanatate si de putine ori informati sau indrumati spre alte atractii turistice. Inchei cu un gust dulce-amar, ceva de genul dulcetii de cirese amare. Dulce pentru perlele unice vazute, amar pentru lipsa de interes a celor care le cumosc valoarea si (nu) le ingrijesc. Totusi dulceata de cirese amare e pretuita, exact asa sunt si Bisericile Fortificate din Ardeal.

21 iulie 2010 Adrian Oltean aka Barbarossa

7


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.