Ghidul pentru primul an by Un ghid jurnal pentru mami şi bebe NUTRICIA

Un ghid-jurnal pentru mami Ĺ&#x;i bebe

Jurnalul meu ............................. a............................................. .............................

a.............................................

M-am născut în ziua de:................................................................. La ora:......................................................................................................... Greutatea mea la naştere:............................................................. Lungimea mea la naştere:............................................................. Scorul APGAR:....................................................................................... Maternitatea unde m-am născut: ....................................................................................................................... Doctorul/moaşa care a ajutat-o pe mami la naştere: .......................................................................................................................

Cuvânt înainte A fi mamă este cea mai frumoasă dar şi cea mai solicitantă dintre responsabilităţi. În fiecare zi eşti alături de micuţul tău, ajutându-l să descopere lumea şi să crească sănătos şi puternic. O dată cu el şi tu înveţi să fii mămică! Însă cu sprijin profesionist poţi să te bucuri mai mult de ceea ce este cu adevărat important: progresul copilului tău. La NUTRICIA ştim că alimentaţia în primii ani de viaţă este esenţială. În ultimele decenii, progresele realizate în cercetarea privind compoziţia laptelui matern au adus argumente indubitabile, prin care acesta se constituie într-un STANDARD, iar metafora STANDARD DE AUR care îl caracterizează îi conferă un adevărat titlu de nobleţe. De aceea, de peste 30 de ani cercetăm şi ne inspirăm din laptele matern pentru a te ajuta să-i oferi micuţului tău cel mai bun start în viaţă! Ştim că fiecare reuşită a lui este şi a ta, de aceea suntem alături de tine cu informaţii şi sfaturi în cea mai intensă perioadă de creştere a puiului tău: vârsta de la 0 la 12 luni. Împreună cu partenerii noştri, specialişti în neonatologie şi pediatrie, am alcătuit un ghid-jurnal care să te ajute să urmăreşti dezvoltarea micuţului tău şi în care să notezi fiecare reuşită de care vă bucuraţi împreună: prima alăptare, prima linguriţă, primii paşi sau primele cuvinte. Toate vor deveni, peste ani, amintiri de neuitat pentru întreaga familie. Cu drag, Echipa NUTRICIA şi experţii Prof. Dr. Constantin Ilie Medic primar neonatolog

Prof. Dr. Adrian Georgescu Medic primar pediatru

Cuprins 1. Bebe de la 0 la 6 luni.........................pag. 6 A. Bun venit acasă................................................. pag. 8 B. Alăptarea..........................................................pag. 14 C. Îngrijire ca la carte.........................................pag. 28 D. De ce plânge bebeluşul?...................................pag. 36 E. Primele progrese în dezvoltarea bebeluşului.......................................................pag. 40

2. Imunizarea bebeluşului....................pag. 44 3. Bebe de la 6 la 12 luni......................pag. 48 A. Diversificarea alimentaţiei..............................pag. 50 B. Dezvoltarea fizică şi emoţională ....................pag. 60

4. Primii dinţişori................................ pag. 66 5. Jurnalul meu . ..................................pag. 72

Capitolul

facebook.com/AptaNUTRICIA

www.aptanutricia.ro

Bebe de la 0 la 6 luni 7

Bebe de la 0 la 6 luni

A. Bun venit acasÄ&#x192; 8

Cele nouă luni de sarcină, la începutul lor, îți vor părea lungi și mereu vei avea sentimentul că ai suficient timp pentru a te pregăti. În realitate, timpul zboară atât de repede încât este bine să te organizezi și să pregătești toate cele necesare din timp. Am alcătuit aşadar, pentru tine o listă a lucrurilor necesare în momentul în care bebe ajunge cu tine acasă.

Trusa de îngrijire a bebeluşului Odată externată din spital, vei primi o listă lungă cu cele necesare pentru îngrijirea bebelușului, din partea medicului neonatolog. Deşi ți se va părea că nu vei reuși niciodată să reții ce scrie acolo, după două zile de urmat instrucțiunile de pe listă totul va intra în rutină și vei realiza că, de fapt, nu e deloc mare lucru. Vei avea nevoie de următoarele: ser fiziologic pentru îngrijirea feţei, ochilor, urechilor, dar şi a organe99 lor genitale ale bebeluşului care sunt destul de sensibile;

comprese sterile – nu vei putea folosi altfel de comprese pentru în99 grijirea zonelor de mai sus, ci numai unele sterile;

forfecuţă cu vârfuri rotunjite, specială pentru tăierea unghiilor be99 beluşului;

pompiţă de nas sau aspirator nazal electric (împreună cu serul fizi99

ologic) pentru extragerea mucozităţilor nazale. La această vârstă şi până aproape de 2 ani, copilul nu ştie să sufle nasul, motiv pentru care tu eşti cea care îl va ajuta în acest sens, la început zilnic, apoi la nevoie;

pieptene sau perie speciale pentru bebeluşi. Aceste ustensile pot 99

fi considerate moft, micuţul neavând decât puţin pufuleţ, aproape imposibil de pieptănat. Pe măsură ce creşte, este chiar indicat să-i perii părul pentru a înlătura firele moarte;

termometru – pentru a verifica temperatura copilului la nevoie, sunt 99 de preferat termometrele care măsoară temperatura rectală (aceasta fiind cea mai corectă), cu vârf moale și flexibil;

cremă specială pentru protecția fundulețului bebelușului ce va pre99 veni și va trata iritația de scutec;

şampon cu formula „fără lacrimi”, antialergenic și testat dermato99

logic; sunt de preferat loțiunile de spălare 2 în 1, atât pentru corp cât și pentru cap;

ulei de masaj sau loţiune de corp – pielea bebeluşului are tendinţa să 99 se descuameze în primele zile. Mai mult decât atât, după băiţă, dacă o să-l răsfeţi cu un masaj, o să doarmă mult mai bine;

pudră - este folosită cu scopul de a absorbi umezeala şi transpiraţia, 99 de a vindeca şi răcori unele leziuni ale pielii (roşeaţa, petele).

Trusa medicală a bebeluşului Una dintre cele mai mari griji ale proaspeților părinți este legată de îmbolnăvirea copilului. Însă o trusă medicală de urgență te va salva din multe situații neplăcute. Atenţie, orice medicament trebuie administrat copilului doar la sfatul medicului pediatru. Iată ce trebuie să conţină trusa medicală de urgenţă: Glicerină boraxată - în primele luni bebelușul nu consumă alt ali99 ment în afară de lapte. Acesta poate contribui la apariția aftelor bucale. Este bine ca între mese, o dată pe zi, să-i cureți micuțului cavitatea bucală cu o compresă sterilă înmuiată în glicerină boraxată și înfășurată pe degetul mic de la mâna ta;

Paracetamol sirop - pentru cazul în care bebelușul va face febră; 99

siropurile cu Paracetamol sau Ibuprofen menite să calmeze durerile și să reducă febra se eliberează fără prescripție medicală, dar nu se administrează mai devreme de vârsta de 3 luni;

Vitamina D picături - bebeluşii se nasc cu fontanela deschisă. 99

Aceasta se va închide în jurul vârstei de un an şi jumătate; este necesar ca în fiecare seară cel mic să primească 2 picături de vitamina D şi să stea zilnic câteva minute la soare;

Baneocin pudră - pentru tratarea petelor roşii de la nivelul epider99 mei bebeluşului; este indicat şi pentru tratarea bontului ombilical;

Baneocin gel - pentru tratarea iritaţiilor apărute în zona pliurilor 99 pielii bebeluşului;

Alcool sanitar sau betadină - pentru îngrijirea ombilicului bebelu99 şului;

Supozitoare cu glicerină pentru copii - ajută în caz de constipație. 99

Dacă bebelușul nu a avut scaun un interval de timp mai mare de 24 de ore, se administrează un supozitor cu glicerină pentru copii.

Supozitoare cu Paracetamol sau Algocalmin pentru situaţii extre99 me de febră foarte mare;

Gel gingival cu acţiune calmantă locală, precum şi asocierea cu un 99

sirop cu acţiune analgezică, utile după vârsta de 4 luni când este posibil să apară primii dinţişori.

Camera copilului Până la vârsta de 5-6 luni, bebelușul își va petrece timpul în camera sa. De aceea acest spațiu trebuie să fie cât mai primitor. Indicat ar fi să te ocupi din timp de amenajarea camerei bebelușului, chiar cu 4-5 luni înainte de naștere. Nu este comod şi nici sănătos pentru bebeluş să zugrăveşti, să pui parchet sau să montezi mobilă în primele lui zile acasă.

LUMINA Dintre toate camerele casei, cea a bebeluşului ar trebui să fie cea mai liniştită şi luminoasă, cu o fereastră mare care să permită o aerisire optimă. La fel de importantă este şi lumina artificială. Este bine ca în camera celui mic să existe două surse de lumină: una principală, care poate fi pe tavan, şi una secundară, care poate fi aşezată pe un perete şi folosită noaptea când micuţul este alăptat. Poţi opta şi pentru instalarea unei lumini de veghe pe care să o aprinzi în momentele în care bebe nu se linişteşte.

SUPORTUL PRIMILOR PAŞI Materialul cel mai potrivit pentru podeaua camerei copilului este cu siguranţă lemnul. Parchetul poate fi montat pe aproape orice suprafaţă şi nu necesită operaţii de renovare importante. În plus, este antistatic (nu reţine praful), este uşor de curăţat şi transmite o senzaţie de căldură. Este de preferat să nu alegi mochetă sau covor pentru că pot reţine foarte uşor praful şi se pot transforma într-o adevărată sursă de bacterii. Gresia, deşi se curăţă cel mai uşor, este rece la atingere şi poate fi alunecoasă şi periculoasă.

PEREŢI PENTRU „CĂSUŢA DE TURTĂ DULCE” Poţi alege pentru finisare o vopsea lavabilă, tapet sau panouri de lemn. Totul este să fii atentă şi să foloseşti materiale naturale şi netoxice. În ceea ce priveşte culoarea aleasă, culorile calme şi echilibrate sunt de preferat celor aprinse şi foarte puternice, care îl pot obosi. Pentru a sparge monotonia poţi face pe un perete o serie de dungi verticale de diferite culori (roz pal, bleu, portocaliu, verde pal, lila, galben). Personajele din desene animate sunt, iarăşi, o modalitate de a înveseli atmosfera din cameră.

MOBILĂ PENTRU CUIBUŞOR Pentru primele luni de viaţă nu sunt necesare prea multe obiecte de mobilier. Sunt indispensabile însă următoarele obiecte: coşuleţul sau pătuţul, măsuţa de înfăşat, o lădiţă pentru jucării, un dulăpior pentru hăinuţe şi scutece şi un fotoliu util pentru momentele în care bebeluşul este alăptat sau în care îi spui o poveste. Pătuţul poate fi sub formă de coşuleţ, de dimensiuni moderate, dotat cu un sistem care permite legănarea copilului în momentele de disconfort. Odată ce copilul mai creşte, va fi necesară înlocuirea coşuleţului cu un pătuţ mai mărişor, lung de aproximativ 140 cm şi lat de 70 cm. Este bine ca grilajul să aibă 60 cm înălţime pentru ca cel mic să nu poată cădea peste el iar distanţa dintre bare să fie de 6 cm în cazul în care este făcut din lemn. Fotoliul este foarte util în momentele în care bebeluşul este alăptat, şi mai târziu pentru momentele în care îi citeşti poveştile înainte de culcare. În loc de fotoliu, pentru mai mult răsfăţ, poţi alege un scaun balansoar.

Temperatura camerei trebuie să se încadreze între 22-24°C pentru nou-născuți și sugari în primele luni și 18-22°C pentru copilul mai mare.

Bebe de la 0 la 6 luni

B. Alﾄパtarea 14

Alăptarea este unanim considerată de medici ca fiind modul cel mai sănătos de alimentare a nou-născuţilor. Alăptarea exclusivă, cel puţin până la vârsta de 6 luni a copilului, dar şi continuarea ei în paralel cu începerea diversificării reprezintă cea mai bună alimentaţie pentru un copil. Realizarea unei secreţii lactate bogate este în principal rezultatul unei solicitări suficiente din partea copilului. Frecvenţa alăptării trebuie să fie la cerere şi poate să ajungă până la 8-12 ori pe zi. Este obligatoriu să alternezi sânul oferit la începutul alăptării şi să nu limitezi durata suptului la fiecare sân. Alăptarea înseamnă participarea mamei şi a copilului, aşadar fiecare dintre cei doi parteneri poate să solicite suptul. Dacă un copil doreşte să sugă din nou la un interval mai mic de două ore faţă de masa precedentă, acest lucru trebuie să fie permis de mamă. De asemenea, dacă mama resimte o angorjare mamară atunci când intervalul dintre supturi este mai mare de patru ore, se acceptă ca mama să iniţieze un supt. Se consideră că un sugar primeşte suficient lapte de la sân dacă udă mai mult de 6 scutece în 24 de ore, creşte minim 500 g pe lună şi este mulţumit, adică doarme liniştit după alăptare. Pentru ca totul să meargă ca pe roate, imediat după ce naşti, personalul medical îţi va aduce copilul la sân. Mai exact, iniţierea alăptării se va face în prima oră după naştere.

AVANTAJELE ALĂPTĂRII PENTRU COPIL yy Creşterea şi dezvoltarea optime yy Susţinerea dezvoltării şi maturizării sistemului imunitar al copilului yy Protecţia contra infecţiilor (otite, amigdalite şi infecţii ORL, boli diareice) yy Protecţie împotriva dezvoltării alergiilor yy Diminuarea riscului de apariţie a diabetului zaharat yy Dezvoltarea normală a sistemului osos yy Scăderea riscului de apariţie a obezităţii yy Diminuarea riscului de apariţie a tulburărilor metabolismului şi a afecţiunilor cardiovasculare

AVANTAJELE ALĂPTĂRII PENTRU MAMĂ yy Alăptarea consolidează legătura afectivă naturală dintre mamă şi copil yy Hormonul secretat în timpul alăptării contribuie la retragerea uterului, reducând sângerările după naştere şi deci amenoreea yy Alăptarea scade riscul apariţiei cancerului la sân şi ovarian yy Laptele matern este cel mai comod şi mai ieftin mod de alimentaţie - este mereu la îndemână şi la temperatură optimă

Conținutul laptelui matern Primele zile după naştere – colostrul reprezintă un lichid gălbui mai gros. Conţine o cantitate mare de proteine, o cantitate mare de fibre prebiotice, lipide, imunoglobuline şi anticorpi. De la 3-5 zile de la naştere până în ziua a 14-a – laptele de tranziţie, care contribuie la adaptarea tractului digestiv al nou-născutului la laptele maturat. Din ziua a 14-a – laptele matur. Compoziţia laptelui matern maturat corespunde optim cerinţelor copilului. Aşa-numitul lapte matern „de la începutul suptului” conţine mai multă apă, lactoză şi potoleşte rapid setea copilului. Laptele matern „de sfârşit” conţine mai multe grăsimi (de până la 5 ori mai mult) şi satură copilul. De aceea, de fiecare dată alăptăm doar dintr-un sân timp suficient de îndelungat, încât copilul să sugă şi laptele „de sfârşit”. Trebuie să ne dăm seama că un sugar „experimentat” reuşeşte să sugă toată cantitatea, inclusiv laptele „de sfârşit” în decursul câtorva minute. De aceea durata suptului nu ar trebui să depăşească 20 de minute şi poate ajunge până la maxim 30 de minute. Cele mai importante componente ale laptelui matern din punct de vedere cantitativ sunt proteinele, lipidele şi glucidele. Principalul glucid din laptele matern este lactoza. În afară de lactoză, laptele matern mai conţine oligozaharide care nu sunt digerate de intestinul subţire şi joacă

glucide

lipide

oligozaharide prebiotice

proteine

altele

un rol important în creşterea şi dezvoltarea aşa-numitelor bacterii „prietenoase”. Aceste oligozaharide sunt denumite şi prebiotice (hrană pentru bacteriile prietenoase care se găsesc în flora intestinală a copilului). În laptele matern sunt prezente şi alte componente care ajută copilul să-şi construiască propria imunitate în primele luni de viaţă. Acestea sunt, de exemplu, acizii graşi polinesaturaţi (din grupa Ω-3 şi Ω-6), cu rol în evoluţia reacţiilor inflamatorii, şi nucleotidele, importante şi pentru sinteza şi maturizarea celulelor sistemului imunitar. În afară de acestea, laptele matern conţine vitamine, microelemente, enzime, hormoni şi o serie de substanţe cu rol în apărarea imunitară precum anticorpi şi enzime cu rol important pentru iniţierea digestiei.

Laptele de vacă nu este potrivit pentru sugari. În comparaţie cu laptele de vacă, laptele matern este mai uşor digerabil, are un conţinut mai mic de proteine şi un raport zer/cazeină mai avantajos, ceea ce solicită mai puţin rinichii incomplet dezvoltaţi. Laptele matern conţine, de asemenea, mai mulţi acizi graşi polinesaturaţi importanţi pentru creşterea şi dezvoltarea creierului şi mai puţine săruri minerale.

Probleme la alăptare 1. Lapte insuficient (criză de lactaţie) Mamele au deseori impresia că au puţin lapte pentru copiii lor sau că laptele este „prea slab” şi pun la îndoială compoziţia lui. Asta se întâmplă cel mai frecvent în perioada aşa-numitelor salturi de creştere, între vârsta de 3 şi 6 săptămâni şi, de asemenea, în jurul vârstei de 3 şi 6 luni, când dintr-o dată copilul cere mai mult lapte. Însă durează un timp până ce formarea laptelui se adaptează la nevoile copilului. Nu trebuie suplimentată alimentaţia copilului cu formulă de lapte, ci trebuie pus copilul mai des la sân pentru câteva zile. Copilul trebuie alăptat la cerere, eventual de 12 ori pe zi, chiar şi mai mult, din care de 2-3 ori noaptea (în orele de noapte secreţia prolactinei, hormonul care influenţează formarea laptelui, este maximă). Oferă ambii sâni la alăptare şi poţi să-i şi alternezi de câteva ori. Unii copii sug mai bine şi mai cu plăcere în timpul somnului. Suptul copilului este cel mai bun stimulent pentru instalarea lactaţiei. Frecvenţa supturilor va scădea odată cu creşterea secreţiei de lapte şi a capacităţii stomacului copilului. După 2-3 zile se va instala secreţia crescută de lapte. Este necesar să ai pe cineva care să te susţină în dorinţa ta de a alăpta şi să preia o parte din obligaţiile tale casnice, ca să te poţi odihni între alăptări.

2. Mameloane crăpate Micile crăpături (ragade) apar în majoritatea cazurilor ca o consecinţă a tehnicii incorecte de alăptare. Verifică şi susţine sânul să nu-i scape în timpul suptului. De asemenea, asigură-te că bebeluşul a apucat în guriţă o mare parte a areolei, şi nu doar mamelonul. Dacă sânii sunt prea plini cu lapte şi din această cauză copilul se ataşează cu dificultate la sân, chiar înainte de începerea alăptării mulgeţi puţin lapte. După alăptare, lasă mameloanele să se usuce circa 10 minute, nu şterge laptele matern de pe

ele. Dimpotrivă, întinde câteva picături de lapte pe areolă şi pe mamelon şi lasă să se usuce, pentru că laptele matern are efect cicatrizant. Se poate folosi cremă cu efect cicatrizant, care nu trebuie spălată înainte de alăptare. Schimbă des tampoanele pentru sutien. Protejarea suprafeţei mameloanelor şi lenjeriei de laptele care se scurge se poate face, de asemenea, cu utilizarea aşa-numitei protecţii pentru mameloane sau cu colectorul de lapte matern.

3. Canale galactofore înfundate (retenţia laptelui) Canalele galactofore înfundate se manifestă ca o umflătură dureroasă, însoţită de înroşirea pielii şi uneori de creşterea temperaturii corpului. Cauzele înfundării canalelor sunt de regulă tehnica de supt incorectă şi alăptarea incompletă. Aplică între alăptări comprese reci şi foloseşte antitermice în caz de febră. Înainte de alăptare poţi să încălzeşti locul întărit cu apă caldă, să masezi şi astfel să eliberezi canalul. Atenţie: canalele mamare înfundate se pot transforma în inflamaţia glandei mamare!

4. Infecţia glandei mamare (mastită) Spre deosebire de înfundarea canalelor galactofore, mastita se manifestă prin temperatură ridicată, frisoane, iar sânul afectat este dureros, înroşit şi cald la atingere. Această stare necesită tratamentul cu antibiotice, repaus la pat, consumul suficient de lichide, administrarea calmantelor şi antipireticelor. Alăptarea trebuie continuată şi din sânul afectat, iar dacă nu este posibil, sânul trebuie muls. Între alăptări aplicăm comprese reci, înainte de alăptare încălzim sânul cu un prosop cald pentru a dilata canalele. Înainte de a pune copilul la sân, mulgem câteva picături de lapte şi astfel eliberăm areola.

5. Infecţia fungică Petele albe din gura copilului, care seamănă cu resturi de lapte şi nu pot fi îndepărtate cu uşurinţă de pe mucoasă sunt semnele infecţiei fungice, denumită stomatită candidozică. Apariţia acesteia poate fi consecinţa folosirii suzetelor şi tetinelor, poate fi însă şi urmarea administrării antibioticelor. Deseori în timpul alăptării, infecţia poate fi transmisă din gura copilului pe sânul mamei - atunci întreaga areolă şi mamelonul sunt înroşite, lucioase, se cojesc, prezintă senzaţie de mâncărime şi căldură locală. Primul tratament la îndemână este glicerina cu stamicin şi apoi violetul de genţiană cu care curăţăm gura copilului şi ştergem areola şi mamelonul. Ai grijă la igiena mâinilor şi înlocuieşte frecvent tampoanele pentru sutien.

6. Reflexul de ejecţie redus, probleme cu eliberarea laptelui Uneori eliberarea laptelui se produce mai dificil, iar copilul devine neliniştit la sân, se retrage şi plânge. De vină poate fi reflexul de ejecţie dificil. Reflexul de ejecţie este influenţat îndeosebi de psihicul mamei şi poate fi perturbat astfel de stres, alăptarea dureroasă, alimentaţia suplimentară sau folosirea suzetelor. Ajută compresele calde, masajul, mulgerea, dar mai ales buna dispoziţie a mamei. Te poţi convinge de funcţionarea corectă a reflexului dacă la alăptare picură laptele şi din celălalt sân. Rularea mameloanelor între degete de către mamă şi tracţionarea lor în faţă stimulează curgerea de lapte.

7. Reflex de ejecţie puternic Dacă reflexul de ejecţie este prea puternic, alăptarea devine complicată. Copilul se îneacă cu lapte, regurgitează, iar după alăptare are urme vizibile de lapte în colţurile gurii. Poate suferi, de asemenea, de colici, deoarece suge lacom şi înghite aer.

Mulge puţin lapte înainte de alăptare, pentru ca laptele să nu curgă în flux. Alege poziţia în care vei fi uşor înclinată în timpul alăptării, încât fluxul de lapte să nu fie accelerat de gravitaţie. La alăptare ţine copilul în poziţie ridicată. De fiecare dată când laptele începe să curgă în flux puternic, întrerupe pentru scurt timp alăptarea şi mulge laptele.

8. Copilul muşcă sânul în timpul alăptării Copiii mai mari uneori muşcă cu dinţişorii sânul mamei în timpul alăptării, ceea ce este, bineînţeles, foarte dureros. opilul trebuie să înţeleagă că muşcatul provoacă durere C mamei şi că nu ar trebui să o facă. Cel mai bine reuşeşti asta dacă imediat după muşcătură îndepărtezi copilul de sân, introducându-i un deget în colţul gurii şi obligându-l să lase sânul. Atenţionează copilul prin cuvinte simple, pe care le înţelege deja şi lasă-l să se ataşeze din nou la sân. Dacă copilul muşcă din nou, îndepărtează-l iarăşi de la sân.

9. Scaun verde Copilul alimentat la sân face scaune moi cu grăsimi şi apă, de culoare galben-verde fără a fi sindrom diareic. Mămicile cred deseori că scaunul verde este aşa-numitul „scaun al foamei” şi încep să suplimenteze alimentaţia copilului. Scaunul verde cu mic adaos de mucozitate indică, de obicei, faptul că sugarul trage o cantitate mare de lapte „de început” cu conţinut mai mare de lactoză şi puţină grăsime. Lasă copilul să sugă doar dintr-un singur sân, ca să ajungă şi la partea mai grasă a laptelui „de sfârşit”. Colorarea în verde a scaunului poate fi cauzată şi de unele alimente din alimentaţia mamei cu excreţie mai mare de bilă.

Poziţii de alăptat Pentru o alăptare confortabilă trebuie să alegem poziţia corectă, care să-ţi convină ţie şi copilului. La unele poziţii se pot folosi perna pentru alăptat, scaunul pentru alăptat şi scaunul pentru sprijinirea picioarelor.

Poziţia culcat lateral ama este culcată lateral, braţul de M jos este îndoit. Copilul stă cu capul în curbura braţului, cu burtica spre mămică (atenţie: este interzis să stea pe spate!). Această poziţie este cea mai îndrăgită pentru alăptarea nocturnă, însă nu este cea mai convenabilă pentru mămicile începătoare, pentru că nu se vede bine copilul, iar manevrarea copilului este mai dificilă.

Poziţia culcat pe spate Mama stă culcată pe spate, copilul este aşezat cu burtica pe burta mamei, iar cu mâna îl susţine în zona spatelui. Poziţia este adecvată pentru copiii mici, prematuri şi care au probleme cu apucatul sânului, pentru mame care nu se pot ridica în şezut (24 h după cezariană).

Poziţia şezândă (madona, leagăn) Mama stă şezând, cu spatele sprijinit, copilul stă în curbura braţului ei, cu antebraţul susţine spatele copilului, degetele mamei stau pe fesele copilului. Mâna de jos a copilului o îmbrăţişează pe mamă în jurul mijlocului, mâna de sus stă pe sânul din care este alăptat. Pentru ca mama să nu susţină întreaga greutate a copilului se poate aşeza o pernă sub copil.

Poziţia semişezândă Este o modificare a poziţiei şezânde, la care mămica are sub genunchi perna care îi susţine membrele inferioare. O poziţie foarte confortabilă, adecvată pentru mămici după cezariană (la 12 h de la cezariană).

Poziţia laterală (minge de fotbal) Copilul stă culcat pe sub braţul mamei, pe şoldul acesteia (ca o poşetă) fiind alăptat din sânul de aceeaşi parte. Mâna mamei susţine braţul bebeluşului, degetele de la aceeaşi mână susţin căpşorul şi gâtul copilului. Picioruşele sugarului sunt de-a lungul şoldului mamei. Este adecvată folosirea pernei pentru susţinerea copilului. Poziţia este potrivită pentru copiii prematuri, pentru gemeni la alăptarea lor simultană, pentru femeile cu sânii mari sau cu mameloanele plate.

Poziţia dansatorului Copilul este culcat pe antebraţul mamei (susţinut de pernă), mâna sprijină sânul pe aceeaşi parte. Copilul suge din sânul opus mâinii care îl ţine. Această poziţie este potrivită pentru alternarea sânilor la acelaşi alăptat, deoarece nu trebuie schimbat modul de ţinere a copilului, iar mama are sub control şi mişcările căpşorului copilului. Această poziţie este folosită la alăptarea copiilor prematuri sau care au dificultăţi la apucarea sânului.

Poziţia verticală (ridicată) Poziţia este adecvată pentru copiii cu bărbie mică şi pentru copiii prematuri. Mama stă cu spatele sprijinit pe o pernă în zona lombară, culcată într-un unghi de 35-40 de grade. La alăptarea din sânul stâng copilul stă călare pe coapsa piciorului stâng, mâna dreaptă a mamei sprijină căpşorul, gâtul şi corpul copilului, mâna stângă susţine sânul din aceeaşi parte. La alăptarea din sânul drept copilul stă pe coapsa dreaptă a mamei, mâna stângă îl susţine, iar dreapta ţine sânul. Golul de sub sâni este umplut cu un prosop. Capul copilului trebuie să stea în linie dreaptă (cap şi corp) iar braţul mamei va susţine capul copilului pe partea sânului alăptat. Copilul trebuie să stea cu capul într-o parte pentru a avea cel puţin o nară liberă să poată respira. Această poziţie este foarte bună când mama are prea mult lapte care curge şi există riscul să înece copilul. Regulă: Atunci când poziţia mamei şi a copilului sunt corecte, mama este calmă, relaxată în timpul alăptării, nu simte durere, mamelonul nu este turtit şi nici vătămat, sânul este golit după alăptare, copilul suge cu mişcări ample, nu scoate sunete zgomotoase în timpul suptului, respiră liber şi este calm şi mulţumit.

Dieta pe timpul alăptării Chiar dacă eşti nerăbdătoare să revii la silueta iniţială, cel mai bine e să amâni un pic momentul şi să te dedici alăptării pentru cât mai mult timp posibil. Curele de slăbire restrictive, disociate sau slabe energetic nu sunt binevenite în această perioadă. Toţi specialiştii recomandă o alimentaţie cât mai naturală, bogată în alimente nutritive, însă cu anumite restricţii alimentare, care nu vor avea decât efecte benefice pentru copilul tău.

Alimente nerecomandate

88 Carnea de porc cu multe condimente, cârnaţii condimentaţi excesiv, condimentele (hrean, ardei iute, piper etc.) sau prăjelile de orice fel pot provoca copilului colici, balonare, agitaţie sau probleme intestinale.

88 Mezelurile şi afumăturile nu sunt deloc indicate, deoarece au mulţi aditivi/amelioratori alimentari (E-uri) şi grăsimi.

88 Băuturile răcoritoare, mai ales cele acide, nu sunt recomandate. Caută să bei lichide din abundenţă – cel puţin 1,5 l pe zi. Cât mai multă apă plată, sucuri naturale şi ceaiuri din plante – chimen, anason, tei, sunătoare, fenicul.

88 Pâinea albă şi pastele făinoase trebuie reduse; se preferă pâinea neagră sau graham.

88 Fumatul, alcoolul, ceaiul negru şi cafeaua sunt interzise în perioada alăptării.

88 Niciun medicament nu se va lua din proprie iniţiativă, fără consultarea prealabilă a unui doctor pediatru.

Alimente recomandate Poţi mânca produse lactate dietetice (caş, iaurt, sana, brânză de vacă, 99 lapte cu cereale), ouă, supe, grătar din carne de pui sau peşte, preparate din carne de vacă, ficat, produse vegetale (soia), banane, mere, compoturi etc.

Unii sugari pot refuza să mai sugă dacă mama a consumat anumite 99 mâncăruri cu un miros înţepător sau care au dat laptelui un gust pronunţat.

Bebe de la 0 la 6 luni

C.ﾃ始grijire ca la carte 28

În primele luni de viață, bebelușul are nevoie de o atenție și îngrijire speciale. Este și normal, având în vedere că este atât de mic și cu atât de multe nevoi. Ceea ce ai de făcut va intra repede în rutină și vei constata că fiecare lucru îl faci cu plăcere, mai ales când vei avea satisfacția că cel mic se simte bine îngrijit și protejat.

Curăţarea bontului ombilical În viaţa intrauterină, cordonul ombilical face legătura între făt şi mamă prin intermediul placentei. El conţine vase de sânge prin care se asigură eliminarea produşilor toxici şi schimbul optim de substanţe nutritive, necesare dezvoltării organismului. Îngrijirea bontului rămas după tăierea sa reprezintă una dintre primele griji ale medicilor şi ale proaspetelor mămici. Igienizarea Plaga ombilicală este acoperită de o crustă şi necesită o îngrijire minuţioasă. Tamponarea este indicat să se facă după baie, împăturind în două o compresă sterilă, îmbibată cu o soluţie dezinfectantă şi antiseptică. Se întinde pielea din jurul buricului şi se şterge uşor partea de deasupra. Cu o altă compresă se face acelaşi lucru pentru partea de sub bontul ombilical. Cel mai adesea, posibile probleme apar în legătură cu infectarea ombilicului (“omfalită”), ceea ce se întâmplă mai ales atunci când buricul stă mult timp umed. La nivelul rănii îşi face apariţia o scurgere purulentă sau un lichid seros, care duce la înroşirea zonei din jurul ombilicului, astfel că cicatrizarea se face foarte lent. Medicul pediatru va indica tratamentul adecvat, care poate consta în aplicaţii locale sau tamponări cu soluţii antiseptice.

Pe scurt… yy Prima baie generală a copilului se face după cicatrizarea plăgii ombilicale, iar până atunci se face toaletă parţială. yy Un cordon ombilical scurt sau un nod/circulară de cordon pot determina anumite suferinţe intrauterine sau în timpul naşterii (intrapartum). yy Hernia ombilicală este considerată cea mai inofensivă dintre toate tipurile de hernie, fiind foarte rare cazurile în care apar complicaţii. yy Îngrijirea buricului nu este deloc dureroasă pentru copil, iar dacă plânge, o face pentru că se sperie sau îi este foame. 1. Evoluţia bontului ombilical trebuie urmărită cu mare atenţie. Dacă apar supuraţii, miros neplăcut sau roşeaţă trebuie contactat neapărat medicul. 2. Atenţie! Nu se trage de bont pentru a grăbi desprinderea! 3. Nitratul de argint are rol cicatrizant şi dezinfectant în acelaşi timp, dar este foarte caustic, de aceea se foloseşte doar de către personalul medical avizat.

Băiţa zilnică Prima băiţă a bebeluşului poate reprezenta o experienţă destul de înfricoşătoare pentru tinerii părinţi. Acest lucru deoarece, în primele sale zile de viaţă, sugarul pare foarte fragil şi este greu de crezut că fără a avea experienţă, mama sau tata va reuşi să ducă la bun sfârşit acest ritual numit „prima băiţă”.

Cum se face? Aşază în cădiţa micuţului un prosop moale, dacă aceasta nu este prevăzută cu un astfel de insert. Capul copilului trebuie ţinut mai sus decât restul corpului, iar apa din cădiţă trebuie să fie la o temperatură acceptată de pielea bebeluşului (37 de grade Celsius). Introdu-ţi micuţul cu picioarele în apă pentru a se obişnui cu temperatura, iar apoi, lasă-l să alunece uşor cu tot corpul în cădiţă. Spală-l cu un prosop moale sau cu un burete înmuiat în apă şi cu foarte puţin săpun, întâi în zona genitală, apoi la funduleţ, pe picioare, pe braţe, la subţioară şi pe gât. Pe cap spală-l cu apă curată, caldă şi cu şampon special pentru bebeluşi. Întâi udă-i părul cu apă, având grijă să nu-i intre în urechi sau în nas. Apoi şamponează-l şi limpezeşte-l. După toată această operaţiune, cel mic va fi scos şi înfăşurat în prosopul său preferat cu glugă, cel moale şi noniritant şi cu desene frumoase pe el.

Îngrijirea după băiţă Pielea sugarului nu se şterge cu prosopul prin frecare ci prin tamponare, la fel şi părul, care, până în jurul vârstei de un an şi jumătate nu se va usca cu uscătorul de păr. Apoi, cel mic va fi aşezat pe masa de înfăşat şi va fi masat cu uleiul său special. Atenţie: masajul nu se face înainte de băiţă!! Urechile se şterg cu beţişoare de urechi cu opritori, mai ales la o vârstă atât de fragedă, iar ochişorii cu discuri de bumbac. După operaţiunea de uscare şi relaxare prin masaj, bebeluşul va fi îmbrăcat pentru somn, în pijamale din bumbac, cu sistem de închidere cu capse, pentru a fi uşor de schimbat. Înainte de toate, verifică dacă micuţului tău i-au crescut unghiuţele, iar dacă da, fă-i „manichiura şi pedichiura” cu o forfecuţă cu vârfurile rotunjite, specială pentru bebeluşi. Dacă acest lucru este dificil, se poate face în timpul somnului.

Schimbatul scutecelor – ghid pentru începători Înainte de a-i pune bebeluşului noul scutec, copilul trebuie şters bine, cu mişcări dinspre faţă spre spate, niciodată invers, deoarece există posibilitatea infectării cu microbi. Picioruşele trebuie ridicate uşor şi depărtate puţin, pentru a avea acces la zonele murdare. Unii bebeluşi sunt bucuroşi atunci când sunt schimbaţi, alţii dimpotrivă devin agitaţi, iar curăţarea devine un calvar. În acest caz este nevoie de distragerea atenţiei cu o jucărie, un cântecel nou, zâmbete sau grimase cât mai hazlii. O iritaţie obişnuită de scutec se vindecă în 3-4 zile de tratament ambulatoriu. Dacă însă iritaţia persistă, se extinde sau se înrăutăţeşte, trebuie mers neapărat la medicul pediatru. Statisticile arată că mai mult de jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 15 luni fac astfel de iritaţii odată la două luni.

Sfaturi utile Zona genitală trebuie curăţată cu mare atenţie după fiecare scaun şi lă99 sată pielea să respire un pic, să aibă timp să se “zvânte”.

Masează uşor funduleţul cu un strat fin de alifie sau cu un unguent pro99 tector (crema cu gălbenele este foarte bună), ori cu puţină pudră de talc, care reechilibrează eficient şi purifică zonele acoperite de scutec.

Nu strânge părţile laterale ale scutecului foarte tare, deoarece provoacă 99 disconfort copilului, iar aerul trebuie să aibă loc să circule. Scutecele şi hainele unui nou-născut trebuie să fie ceva mai largi, pentru a nu-i îngrădi copilului libertatea de mişcare.

Scutecul trebuie să se potrivească perfect vârstei şi greutăţii copilului. 99 Odată cu introducerea de noi alimente în meniul celui mic, trebuie ur99

mărit dacă nu cumva iritaţia de la scutec se datorează unei alergii la un produs.

Tratamentul cu antibiotice poate avea ca efect secundar apariţia diareii, 99 care poate irita funduleţul copilului. O îngrijire preventivă cu creme speciale îl poate scuti de probleme.

Şerveţelele umede sunt foarte bune pentru curăţire, însă nu sunt deloc 99 indicate atunci când funduleţul este iritat.

Somn ”de voie” În primele săptămâni de viaţă, nou-născuţii dorm aproape tot timpul, mai puţin atunci când părinţii lor vor şi ei să se odihnească. Din fericire, pe măsură ce timpul trece şi copiii cresc, ei vor avea nevoie de tot mai puţin somn pe timpul zilei, ceea ce înseamnă mai multă odihnă pentru tine pe timpul nopţii. Pentru a-ţi face o idee despre cât de mult trebuie să doarmă copilul tău, am alcătuit un tabel pe vârste care prezintă perioadele de somn şi de veghe potrivite majorităţii bebeluşilor. Nu uita însă că fiecare copil este diferit, ceea ce înseamnă că bebeluşul tău nu trebuie să urmeze neapărat acest program.

Nou născutul

Numărul perioadelor de somn într-o zi

Numărul orelor în care stă treaz între perioadele de somn

Timpul necesar pentru a adormi

1 oră

15 minute

Nou-născuţii dorm între 16 şi 18 ore pe zi. O perioadă de somn pe timpul zilei poate dura între o oră şi trei ore. Noaptea, se vor trezi odată la 2-3 ore pentru a primi hrană.

3-6 luni

Numărul perioadelor de somn într-o zi

Numărul orelor în care stă treaz între perioadele de somn

Timpul necesar pentru a adormi

2-3

2-3 ore

aprox. 1 oră

După vârsta de trei luni, bebeluşii vor dormi între două şi trei ore odată. Pe timpul nopţii vor dormi între 6 şi 8 ore.

6-9 luni

Numărul perioadelor de somn într-o zi

Numărul orelor în care stă treaz între perioadele de somn

Timpul necesar pentru a adormi

2-3 ore

1 oră

În timpul zilei, vor avea etape de somn care vor dura între 1-2 ore. Pe timpul nopţii vor dormi între 10 şi 12 ore.

9-12 luni

Numărul perioadelor de somn într-o zi

Numărul orelor în care stă treaz între perioadele de somn

Timpul necesar pentru a adormi

1-2

4 ore

1 oră

La această vârstă vor dormi pe timpul zilei o oră dimineaţa şi o oră după-amiaza. Pe timpul nopţii, vor dormi între 10 şi 12 ore.

Bebe de la 0 la 6 luni

D.De ce plĂ˘nge bebeluĹ&#x;ul? 36

Câteodată vei simţi că bebe pare să nu comunice deloc cu tine. Plânge foarte mult şi nu ştii ce să-i mai faci ca să-l calmezi. Ei nu ştiu să vorbească şi prin urmare, îşi comunică trăirile prin plâns. Până ce micuţul tău va învăţa cuvintele şi va şti să-ţi spună de ce are nevoie, tu eşti cea care va trebui să-şi dea masteratul în „comunicarea din spatele plânsului unui bebeluş”.

„Îmi este foame!” De la naştere şi până în preajma vârstei de trei luni, un bebeluş plânge în primul rând pentru că-i este foame, senzaţia fiind foarte dureroasă. Plânsul tipic „de foame” are o sonoritate aparte. Porneşte de la câteva scâncete, iar apoi devine ascendent în intensitate până capătă aceeaşi ritmicitate. Cel mic plânge câteva secunde, apoi face o pauză scurtă, iar plânge şi iar face pauză, până când cineva vine să-i dea „papa”. De obicei, când le este foame, bebeluşii deschid guriţele, îşi sug degeţelele şi bâjbâie după sânul mamei când sunt luaţi în braţe.

„Sunt obosit!” Un plâns de oboseală se poate recunoaşte după tonalitatea fremătătoare care creşte în intensitate. Un sugar care simte că este ora pentru nani, va căsca odată la câteva minute şi se va freca la ochişori. Dacă bebeluşul dă semne că este exagerat de obosit, adică plânge de nu-l mai poţi alina, du-l în camera lui sau într-un loc liniştit din casă, ţine-l în braţe şi mângâie-l pe burtică sau pe spate până se calmează. Dacă nici acest truc nu dă rezultate, înainte de a-l culca fă-i o băiţă care îl ajută să se relaxeze.

„Ţine-mă în braţe!” Este posibil ca un bebeluş să plângă doar pentru că vrea să fie ţinut în braţe? Sigur că da. Nu-ţi face griji că dacă îl vei lua în braţe ori de câte ori plânge, îl vei răsfăţa. Până la trei luni, nici nu se pune problema de răsfăţ. Unii bebeluşi pur şi simplu simt nevoia de a fi ţinuţi în braţe de mamele lor. Însă nu toţi bebeluşii vor să fie mereu băgaţi în seamă.

„Schimbă-mi scutecul!” În timp ce unii bebeluşi nu suportă scutecele murdare, alţii par să uite repede de acest disconfort. Primii sunt şi cei mai gălăgioşi când vine vorba de schimbatul scutecelor. Oricum, acesta este un aspect care se poate verifica şi remedia imediat ce ai primit primul semn.

„Sunt foarte stresat!” Dacă vei observa că micuţul tău se supără atunci când este supus prea multor stimuli, cum ar fi lumina excesivă în cameră, sunete tari sau mişcări bruşte (chiar şi prea mult legănat în braţe), studiază cu atenţie ce-l deranjează pentru a putea să-i asiguri confortul pe care şi-l doreşte. Temperatura mare din cameră poate reprezenta o sursă importantă de disconfort. Bebelușii suportă mult mai bine frigul decât căldura. Un bebeluș doarme perfect la o temperatură de 18 grade Celsius, în timp ce un adult tremură la această temperatură.

„Vreau să mă distrez!” Studiile au arătat faptul că bebeluşii activi au o dorinţă înnăscută de a socializa cu ceilalţi. Un nou-născut îţi poate arăta printr-un scâncet sau printr-un plâns scurt că este plictisit şi că vrea ca tu să faci ceva în acest sens. S-ar putea ca în acelaşi mod să-ţi comunice că tot ceea ce-şi doreşte este să te vadă alături de el. Încearcă să-l distrezi cântându-i, vorbindu-i sau jucându-te în faţa lui pentru ca el să simtă că este inclus într-un scenariu.

„Mă doare ceva!” În general cel mai zgomotos plâns apare atunci când pe cel mic îl doare ceva. Acest plâns apare brusc şi este la intensitate maximă. În astfel de situaţii trebuie să verifici cu atenţie dacă bebeluşul se află într-o poziţie nu tocmai confortabilă, dacă şi-a prins vreo mână sau un picior în scaunul lui sau în cărucior. Dacă totul pare în regulă, iar el continuă să plângă, cel mai indicat ar fi să-l dezbraci de toate hăinuţele şi să cauţi sursa disconfortului. Hăinuţele ar putea să fie prea strâmte, sau vreun fir de păr sau o aţă s-ar putea să i se fi înfăşurat pe unul dintre degetele de la picioare şi să-i întrerupă circulaţia.

„Sunt bolnăvior!” Sunetele pe care le scoate un bebe bolnăvior sunt foarte diferite de plânsul lui obişnuit şi majoritatea părinţilor ştiu din instinct că ceva nu este în regulă cu cel mic. Un „plâns de bolnăvior” este slab, mai mult miorlăit şi însoţit de o mulţime de semne fizice care arată acest lucru. Dacă un copil pare inconsolabil, nu mai mănâncă ca de obicei, este tot timpul apatic şi obosit sau, mai rău, are febră, vomită sau are diaree, trebuie să consulţi imediat un pediatru.

”Mă doare burtica!” De obicei între 3 şi 10 săptămâni, bebeluşii au colici. Plânsul din cauza colicilor este unul inconsolabil care poate fi însumat la mai bine de 3 ore pe zi. Plânsul de colici este însoțit de strângerea picioarelor în jurul burticii și de frecarea călcâielor. Pentru colici, din fericire, ai mai multe metode de liniștire la îndemână. În primul rând există picăturile medicament împotriva colicilor, iar apoi leacurile băbești: punga cu apă caldă pe burtică, așezatul la pieptul mamei în pielea goală sau așezatul pe burtică pentru câteva minute.

Bebe de la 0 la 6 luni

E.Primele progrese ĂŽn dezvoltarea bebeluĹ&#x;ului 40

Pentru a te asigura că bebeluşul tău se dezvoltă cum trebuie, este necesar ca medicul pediatru să-l evalueze periodic, ocazie cu care acesta se va interesa de toate semnele unei creşteri şi dezvoltări normale. Medicul te va întreba despre toate abilităţile copilului tău şi despre perioada în care el a reuşit să şi le însuşească. De aceea este bine să începi imediat după naştere un jurnal în care să îţi notezi toate evenimentele importante din viaţa voastră. Pentru a te orienta şi a şti la ce să te aştepţi, îţi prezentăm în continuare un tabel cu principalele etape prin care micuţul trece pentru a căpăta autonomia mişcărilor:

În primele săptămâni de viaţă, nou - născutul în99 tins pe spate ţine capul rotit către o parte şi mânuţele şi picioarele flectate, într-o poziţie asemănătoare cu cea pe care o avea în burtică

1 lună

Dacă îl ridici în şezut trăgându-l de mânuţe, capul 99

tinde să se încline în spate. La o lună, dacă stă pe burtică, reuşeşte pentru câteva momente să ridice capul şi să îl susţină

Se uită insistent la feţele oamenilor 99 Face vocalize 99 Vede diferenţa dintre alb şi negru 99 Dacă este aşezat în funduleţ nu reuşeşte să-şi ţină 99 capul stabil

2 luni

Face vocalize 99 Urmăreşte obiectele din raza sa vizuală 99 Îşi observă mâinile 99 Îşi ţine capul ridicat pentru perioade scurte de 99 timp

Reuşeşte să-şi ţină capul pentru câteva minute 99

atât când e pe burtică cât şi când e ridicat, mai ales spre sfârşitul acestei luni

Controlul asupra poziţiei capului este în general 99

bun, astfel că atunci când îl ridici pe micuţ trebuie să-i susţii doar spatele

3 luni

Unii copii încep să se împingă energic în picioare, 99

se pot roti de pe burtă pe spate şi chiar îşi pot împreuna mâinile

Recunoaşte faţa şi mirosul mamei 99 Vizualizează parcursul obiectelor care se mişcă 99 Unii copii fac deja baloane de salivă 99 Poate să ţipe şi să gângurească 99

Când este cu burtica în jos poate să îşi ridice bus99 tul împingându-se în antebraţe

Culcat pe spate, de exemplu în timp ce îi schimbi 99 scutecul, mişcă energic picioarele şi mâinile

4 luni

Începând de la această vârstă, majoritatea copi99

ilor pot fi aşezaţi în şezut dacă au un sprijin pentru spate

Sunt copii care pot apuca o jucărie sau se pot în99 toarce de pe burtă pe spate

Zâmbeşte şi râde 99 Gângureşte când îi vorbeşti 99

Începe să-şi ducă picioarele la gură şi se joacă 99 apucând cu mâinile degetele de la picioare

Între 5 şi 6 luni reuşeşte să stea aşezat perioade 99

5 luni

limitate şi întinde mânuţele când trebuie luat în braţe şi, în mod excepţional, chiar se răsuceşte în ambele direcţii

Distinge culorile proeminente 99 Se joacă cu mâinile şi picioarele sale 99 Poate să-şi recunoască deja numele 99 Poate menţine poziţia şezândă la început cu spri99 jin şi pe măsură ce trece timpul capătă un echilibru mai mare, fără susţinere

Întinde picioruşele când e ridicat şi când acestea 99

6 luni

intră în contact cu o suprafaţă dură încearcă să se susţină în picioare

Se întoarce în direcţia de unde se aud sunete şi 99 voci, imită sunete, se răsuceşte în ambele direcţii

Poate chiar să treacă un obiect dintr-o mână în 99 alta

Capitolul

facebook.com/AptaNUTRICIA

www.aptanutricia.ro

Imunizarea bebeluĹ&#x;ului 45

Imediat după naştere, copiii sunt protejaţi de multe boli infecţioase datorită anticorpilor pe care îi au în sânge, primiţi în viaţa intrauterină de la mamă. Cantitatea acestor anticorpi se diminuează în timp şi copilul devine vulnerabil la boală. Vaccinarea determină copilul să-şi producă proprii anticorpi care îl vor proteja de boală şi în cazul fetelor vor proteja copiii acestora când vor deveni mame la rândul lor. Sunt foarte puţine contraindicaţii de principiu ale vaccinării. Singura contraindicaţie reală este alergia la una din componentele vaccinului. Se contraindică vaccinarea în cazul unei boli severe sau moderate acute sau uneori în cazul alergiei severe la ouă. De aceea copilul trebuie să fie perfect sănătos în ziua vaccinării. Este obligatorie examinarea copilului înainte de vaccinare şi termometrizarea lui. De asemenea, mama trebuie instruită pentru profilaxia posibilelor efecte secundare ce pot să apară după vaccinare. De exemplu, în cazul vaccinului anti-pertusis, care se efectuează la 2 luni, 4 luni, 6 luni, un an şi la 2 ani şi jumătate, este posibil ca micuţul tău să facă febră şi să fie agitat. De aceea, după vaccinare copilul nu trebuie scos afară, nu i se va face baie în ziua respectivă şi i se va lua temperatura obligatoriu seara şi în dimineaţa următoare vaccinării. De asemenea, la vaccinarea de un an (rubeolă, rujeolă, parotidită epidemică) există posibilitatea ca între a 9-a şi a 11-a zi după vaccinare să apară febră şi erupţii. Mama trebuie să anunţe medicul despre orice reacţie postvaccinală a copilului său, sau ideal ar fi ca cel mic să fie văzut a doua zi de către asistenta de ocrotire. Schema de vaccinare aplicată copiilor în România este una avizată şi aprobată de Ministerul Sănătăţii. Mama poate beneficia de vaccinare gratuită pentru copilul său. La recomandarea medicului sau la dorinţa mamei, există şi posibilitatea de a achiziţiona vaccinuri din comerţ. Acestea însă nu sunt decontate de sistemul naţional de asigurări de sănătate. Avantajul cel mai mare este acela că în prezent există vaccinurile combinate care protejează simultan organismul împotriva mai multor boli fără să supraîncarce sistemul imunitar. În plus, este redus foarte mult numărul de injecţii la care ar fi supus copilul tău.

Calendarul de vaccinare conform Calendarului Naţional de Vaccinare Vârsta recomandată

Vaccinul

Comentarii

Primele 24 de ore

vaccin hepatitic B

În maternitate

2-7 zile

vaccin de tip Calmette Guerrin (împotriva TBC)

2 luni

vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B

Medic de familie

4 luni

vaccin diftero-tetano-pertussis acelularpoliomielitic-Haemophilus B

Medic de familie

6 luni

vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B

Medic de familie

12 luni

vaccin diftero-tetano-pertussis acelular poliomielitic-Haemophilus B, vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

Medic de familie

4 ani

vaccin diftero-tetano-pertussis acelular

Medic de familie

6 ani

vaccin diftero-tetano-pertussis acelular vaccin polio inactivat

Medic de familie

7 ani (în clasa I)

vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

Medic de familie

9 ani*

vaccin polio inactivat

Medic de familie

14 ani

vaccin diftero-tetanic pentru adulţi

Medic de familie

* Se realizează până în anul 2014.

NOTĂ: Pentru administrarea tuturor vaccinurilor menţionate se vor utiliza numai seringi de unică folosinţă. Sursa: Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate Ordinul 72 din 19 martie 2012 (Ordinul 72/2012)

Capitolul

facebook.com/AptaNUTRICIA

www.aptanutricia.ro

Bebe de la 6 la 12 luni 49

Bebe de la 6 la 12 luni

A. Diversificarea alimentaĹŁiei 50

Fiecare etapă a dezvoltării bebelușului vine cu problemele și provocările ei. Dacă vei merge în parc și vei întreba mai multe mămici ce probleme întâmpină cu copilul în a doua jumătate a primului an de viață, mai mult de jumătate vor răspunde că diversificarea alimentației le dă mari bătăi de cap. Acest lucru deoarece, așa cum am mai spus, nici un copil nu seamănă cu altul iar acest lucru se poate traduce și prin faptul că bebelușii au gusturi diferite la mâncare. Secretul unei diversificări reușite este să urmezi câteva instrucțiuni simple menite să-l protejeze pe micuțul tău de eventuale alergii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni şi continuarea acesteia în paralel cu începerea diversificării, pentru cât mai mult timp posibil.

Principii generale în diversificarea alimentaţiei Diversificarea alimentaţiei este o etapă deosebit de importantă în dezvoltarea sugarului. Laptele mamei este alimentul ideal pentru oricare bebeluş, însă după vârsta de 6 luni nu mai acoperă integral nevoile nutritive ale acestuia, moment în care se trece la introducerea unor noi alimente. Diversificarea reprezintă trecerea de la alimentația bazată exclusiv pe lapte la o alimentație semisolidă și solidă, care să aducă un aport substanțial de vitamine, săruri minerale, fibre, glucide și lipide. Introducerea noilor alimente este o etapă delicată pentru sugar și trebuie tratată cu multă atenție și seriozitate de fiecare mămică. Pentru sugarii alimentați exclusiv la sân, medicii recomandă ca diversificarea să debuteze la 6 luni, respectându-se în același timp condiția ca aceștia să fi atins greutatea de 6 kilograme. Copiilor hrăniți artificial sau mixt (cu lapte matern și formule de lapte praf, în cazul excepţional în care mama nu poate alăpta) li se poate recomanda de către medicul pediatru începerea diversificării mai devreme de 6 luni. Este important să urmezi întocmai recomandările medicului pediatru!

Diversificarea pas cu pas Tranziția de la lăptic la alimentele consistente nu se face dintr-o dată, ci progresiv, crescându-se treptat porțiile și introducându-se alimentele pe rând, la intervale de aproximativ câteva zile. Astfel poate fi testată toleranța digestivă a sugarului. Sub nicio formă nu trebuie introduse simultan două sau mai multe alimente noi. În caz de reacții adverse (diaree, vărsături, erupții cutanate), administrarea alimentului în cauză trebuie stopată, putând fi reluată după o pauză de câteva săptămâni. La fel se procedează și în cazul în care cel mic refuză un anume aliment. Nu trebuie să-l forțezi, ci doar să mai încerci după câteva zile. Este foarte important ca alimentele să fie proaspete și preparate în cantități mici, suficiente doar pentru masa respectivă. Cât privește ordinea în care alimentele noi pot fi introduse, părerile sunt împărțite. Totuși, se consideră că unele alimente pot fi sigure și tolerate ușor numai la anumite vârste (de exemplu, cele care conțin gluten nu sunt indicate înainte de 6 luni). Multe mămici fac greșeala de a subția consistența alimentelor, pentru a le oferi micuților cu biberonul. Nu se recomandă această practică, administrarea hranei cu lingurița este un principiu de bază în cadrul diversificării. În primele zile este suficientă administrarea a doar câteva lingurițe din noul fel de mâncare, masa putând fi completată cu lapte.

Superalimente pentru diversificare La începutul diversificării te poţi baza pe produsele făinoase pe bază 99 de orez.

Fructele (orice fruct, în afară de cele cu semințe mici: căpșune, mure, 99

kiwi etc.) și legumele se introduc treptat între 4-6 luni. În general, fructele pot fi consumate de micuți sub formă de suc, nectar sau piure, în timp ce legumele sunt ideale în timpul prânzului, sub formă de supe pasate sau piureuri. Brânzica de vacă sau cea preparată în casă poate constitui o masă la 99 începutul perioadei de diversificare.

Carnea (pui, vită, curcan) este un alt produs al diversificării, pe care 99 medicii o recomandă a fi introdusă în primele etape ale diversificării. Fiartă foarte bine, tăiată fin sau pasată cu blenderul, alături de un piure de legume, nu poate fi decât delicioasă.

După vârsta de 6 luni, la fel de hrănitoare și sănătoase sunt ficatul și 99 peștele.

Gălbenușul de ou (după 6 luni) și iaurțelul pot fi introduse și ele, căci 99 aduc multe beneficii organismului celui mic.

Așadar, diversificarea presupune flexibilitate și respectarea personalității sugarului, adică trebuie să adaptezi regulile la necesitatea, toleranța digestivă și preferințele copilului tău pentru gust, consistență și culoare. *Aceste recomandări sunt orientative. Cum fiecare copil se dezvoltă în ritm propriu şi are nevoi speciale, este recomandat să ceri întotdeauna sfatul medicului înainte de începerea diversificării.

Schema de alimentaţie a bebeluşilor hrăniţi natural Vârsta în luni

Alăptare

Mese de diversificare2

Primele 6 luni

Alăptare la cerere

De la 6 luni

Alăptare la cerere

99supă-piure de legume1 cu adaos de griş (2-3 g la 100 ml) 1x pe zi

Alăptare la cerere

99piure/ cereale cu sau fără conţinut de gluten3 99supă sau piure de legume cu carne fiartă (sau peşte 1-2x pe săptămână)- fără apa în care a fiert, cu cereale cu conţinut de gluten 99suc de fructe (de preferat cu pulpă) sau fructe mixate – nu mai mult de 150g 99½ de gălbenuş adăugat la o masă din două în două zile

Alăptare la cerere

99piure/ cereale cu sau fără conţinut de gluten 99masă de prânz din două feluri4: supă de legume cu cereale cu gluten + legume cu carne fiartă (sau peşte 1-2x pe săptămână) 99fructe mixate sau suc de fructe – nu mai mult de 150g 99½ de gălbenuş adăugat zilnic la o masă 99mici cantităţi de pâine 99pişcoturi – fără zahăr 99uscăţele – fără zahăr şi sare

Alăptare la cerere

99cereale 99masă de prânz din două feluri: supă de legume cu cereale cu gluten + legume cu carne fiartă (sau peşte 1-2x pe săptămână), eventual cu cartof sau orez 99fructe mixate sau suc de fructe – nu mai mult de 150g 99un ou întreg de 3-4 ori pe săptămână 99pâine, pişcoturi, uscăţele (fără zahăr, fără sare) 99produse lactate (împreună cu produse din cereale): lapte formulă, brânzică proaspătă, iaurt5, chefir – de câteva ori pe săptămână

7-9

11-12

1. Ingredientul gras din supele de legume poate fi uleiul de măsline sau cel de rapiţă. 2. Alimentele noi, de exemplu fructele, legumele, cerealele, laptele se vor introduce pe rând şi separat, observând reacţia copilului. Diversificarea se va face prin introducerea la început a unor cantităţi mici, de exemplu 3-4 linguriţe. Alimentele suplimentare laptelui matern se vor administra după alăptare – în cazul în care copilul refuză să mănânce sau să guste, ordinea poate fi inversată. 3. Se recomandă ca cerealele introduse în dietă în primul an de viaţă să fie îmbogăţite cu fier. 4. Consistenţa legumelor şi cărnii trebuie să stimuleze mestecarea mâncării. 5. Numai ingrediente naturale; fără conservanţi, fără zahăr.

Vitamine esenţiale pentru bebe Adevărate substanţe magice, vitaminele sunt indispensabile vieţii şi permit organismului să se dezvolte armonios.

Vitamina A este importantă pentru sănătatea oaselor, a pielii, în sinteza hormonilor şi pentru funcţionarea normală a sistemului imunitar. Împreună cu vitamina E, contribuie la prevenirea cancerului de plămâni, colon sau de piele. Lipsa ei duce la o dentiţie slabă, oase fragile, vedere deficitară pe timp de noapte. Se găseşte în uleiul de peşte şi produsele animale (ouă, lapte, carne, brânză, unt, ficat), legume, citrice, caise, piersici, morcovi, roşii, ardei. Vitamina A luată în doze mari este toxică.

Vitamina C este esenţială pentru păstrarea sănătăţii dinţilor, gingiilor, oaselor, a vaselor de sânge şi pentru funcţionarea normală a sistemului imunitar. Grăbeşte vindecarea rănilor şi a fracturilor, creşte rezistenţa la infecţii şi este necesară în sinteza colagenului. Este un antioxidant important, prevenind transformarea nitraţilor (fum de ţigară, diverse E-uri, poluare) în substanţe cancerigene. Lipsa ei produce sângerări gingivale şi nazale, dureri articulare, carii dentare, slăbiciune musculară sau anemie. Se găseşte în citrice, roşii, pepene galben, spanac, varză, căpşuni etc. Prin încălzire şi fierbere, vitamina C se pierde în cea mai mare parte.

Vitamina D (“vitamina soarelui”) reprezintă una dintre cele mai importante elemente pentru organism şi este necesară pentru formarea şi sănătatea oaselor precum şi pentru funcţionarea normală a sistemului imunitar. În mare parte, vitamina D este sintetizată de către organism prin expunerea corpului la soare, însă cea mai bogată sursă este o alimentaţie corectă. Îmbunătăţeşte absorbţia calciului şi a fosforului (necesare formării oaselor şi a dinţilor), menţine funcţionarea normală a sistemului nervos şi a inimii. Lipsa ei produce carii dentare, decalcifieri, slăbiciune musculară, retenţie de fosfor în rinichi, rahitism. Deficitul de vitamina D apare datorită insuficientei expuneri la soare şi a nivelurilor foarte reduse de grăsimi. Se găseşte în ficat, peşte (hering, ton, somon, macrou, sardele) şi gălbenuş de ou. Excesul de vitamina D poate duce la oboseală, calcifierea ţesuturilor moi sau litiază renală.

Vitamina E este un antioxidant vital, care întârzie îmbătrânirea celulară, întăreşte pereţii vaselor de sânge, previne formarea cheagurilor de sânge şi a distrofiei musculare, depunerea de calciu în artere şi ajută la buna funcţionare a inimii. De asemenea, protejează pielea de radiaţiile solare. Lipsa ei produce anemie, piele uscată sau diverse boli degenerative (artrită, cancer, senilitate etc.). Se găseşte în uleiuri vegetale (presate la rece), legume cu frunze verzi, cereale, gălbenuş de ou.

Minerale de care are nevoie Mineralele sunt substanţe indispensabile funcţionării şi creşterii organismului, componente a căror carenţă poate determina grave tulburări la copilul mic, cu atât mai profunde cu cât durează de mai mult timp şi sunt echilibrate târziu. Depistarea acestor tulburări trebuie să se facă precoce, împreună cu medicul pediatru, care va recomanda anumite produse alimentare sau suplimenţi nutritivi optimi.

Calciul joacă un rol deosebit de important în formarea şi dezvoltarea dinţilor, a sistemului osos, asigură contracţiile normale ale inimii, vaselor, muşchilor şi participă la transmiterea impulsurilor nervoase, asigură stabilitatea membranelor celulare şi este un important component al sistemului de coagulare a sângelui.

88 Semne de insuficienţă: scăderea sau pierderea tonusului muscular, crampe musculare, insomnie, predispoziţie către convulsii. Surse: lapte şi produse lactate, varză, usturoi, spanac, soia, broccoli, 99

ridichi, pătrunjel (anumite produse, cum ar fi produsele făinoase sau spanacul, împiedică absorbţia calciului; de aceea este important de ţinut cont de compatibilitatea produselor).

Magneziul asigură metabolismul glucidelor, calciului şi al vitaminei C, formarea ţesutului osos şi schimbul de energie al organismului. De asemenea, reglează excitabilitatea neuro-musculară.

88 Carenţa de magneziu duce la apatii, tensiune musculară, convulsii, constipaţii, oboseală, crampe musculare.

Surse: ficat, nuci, arahide, banane, cartofi, lapte, legume verzi, miere. 99

Fosforul participă la dezvoltarea ţesutului osos şi dentar, la regenerarea celulelor, la schimbul de energie şi la contracţiile cardiace. Susţine funcţionarea normală a rinichilor şi a nervilor. Are un rol important în asimilarea vitaminelor. 88 Semne de insuficienţă: crampe musculare, slăbiciune, modificări osoase. Surse: peşte, carne de pasăre, ouă, cereale, lapte şi produse lactate, fa99 sole, mazăre etc. Potasiul are rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos, inimii, muşchilor, rinichilor şi a sângelui.

88 Semne de insuficienţă: apatie, greţuri, vărsături, piele uscată, scăderea sensibilităţii cutanate. Surse: caise uscate, banane, citrice, mazăre, cartofi, broccoli, ficat, lap99 te, unt, struguri, stafide, nuci.

Sodiul menţine un nivel optim al sângelui în organism şi o funcţie musculară normală.

88 Semne de insuficienţă: oboseală sporită, transpiraţie abundentă, crampe musculare. Surse: bebeluşii nu au nevoie de suplimentare cu sodiu întrucât obţin 99 suficient din alimentaţia specifică vârstei.

Fierul susţine o creştere normală a organismului copiilor, asigură protecţie împotriva bolilor şi participă la formarea hemoglobinei.

88 Semne de insuficienţă: oboseală, anemie, senzaţii de frig, întârziere în dezvoltarea intelectuală. Surse: ficat, ouă, rinichi, mazăre, fasole, peşte, spanac, prune, stafide. 99

Alergiile alimentare Dacă bebeluşul tău dezvoltă o alergie alimentară, sistemul său imunitar va reacţiona negativ împotriva unui anumit aliment. Alimentul responsabil de reacţiile alergice este perceput de către organism drept un intrus, motiv pentru care, atunci când este ingerat, sunt eliberaţi anticorpii. Dacă micuţul tău devine alergic la ceva ce a mâncat, reacţia poate apărea rapid (în mai puţin de o jumătate de oră, maxim o oră de la ingestie) sau după câteva ore, poate chiar zile după ce a mâncat. Simptomele se pot manifesta la nivelul pielii sub formă de urticarie, pete roşii pe corp, eczeme cronice sau umflături. Pe de altă parte, o alergie alimentară se poate manifesta la nivel gastrointestinal, simptomele fiind traduse prin vărsături, dureri abdominale sau diaree. Cele mai severe simptome sunt acelea care apar la scurt timp după ce bebeluşul a consumat alimentul responsabil de manifestarea alergiei. Când un copil dezvoltă o reacţie alergică severă, aceasta poate fi recunoscută prin indicii de genul umflarea gurii şi a limbii, precum şi dificultate la respiraţie. Această reacţie este denumită medical şoc anafilactic, afecţiune care trebuie tratată de urgenţă.

Alimente de evitat Cel mic poate fi alergic la orice fel de mâncare sau aliment, însă în primele luni de viaţă, chiar până pe la vârsta de trei ani, următoarele alimente sunt responsabile de aproximativ 90 % dintre reacţiile alergice: ouă, lapte, alune, făină de grâu, soia, nuci, peşte (ton, somon, cod) , ciocolată şi fructe de mare (homari, creveţi, crabi). Un alt aspect important de menţionat ar fi că dacă tu sau partenerul tău aveţi trecută în istoricul medical vreo alergie ali-

mentară, copilul vostru are de două ori mai multe şanse să fie alergic la anumite mâncăruri. Vestea bună este că după vârsta de cinci ani, el va depăşi această neplăcere, deşi există cazuri în care alergiile la alune sau nuci pot persista toată viaţa.

Ce se poate face? În momentul în care începi să-i diversifici micuţului tău alimentaţia, orice aliment nou trebuie introdus o dată la câteva zile. Dacă bebeluşul va manifesta o reacţie alergică la acel aliment, sunt foarte mari şansele ca simptomele să devină vizibile în acest interval de timp. În cazul în care medicul îţi diagnostichează copilul ca fiind alergic la anumite alimente, va trebui să înveţi să citeşti etichetele produselor pe care i le cumperi şi cum să recunoşti chiar şi cele mai insesizabile semne ale unei alergii. De asemenea, va trebui să ai mereu la îndemână adrenalină (o substanţă medicamentoasă care poate opri reacţiile anafilactice) şi să ştii exact cum să o foloseşti în caz de urgenţă. Asigură-te că toţi membrii familiei precum şi persoanele care au grijă de micuţul tău cunosc exact ce alimente i-ar putea provoca o alergie şi, mai ales, ştiu cum trebuie acţionat în caz de urgenţă.

Bebe de la 6 la 12 luni

B. Dezvoltarea fizică şi emoţională 60

Datorită faptului că, aşa cum am spus, fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, se poate întâmpla ca unii copii să aibă capacităţi care să le depăşească pe ale altora de aceeaşi vârstă. Însă acest lucru este absolut normal, fiecare copil se dezvoltă în ritmul său şi nu trebuie să te îngrijorezi. Ca repere generale, iată care este ritmul de dezvoltare al copiilor:

Reuşeşte să se joace aşezat fără să cadă pe spate 99 Spre sfârşitul lunii a 7-a dacă e ridicat mişcă picioa99 rele înainte, simulând câţiva paşi

Dacă stă cu faţa în jos poate să îşi ridice tot bustul 99 lăsând greutatea corpului pe bazin şi genunchi

7 luni

Unii copii trag obiectele către ei, se întind înainte şi 99 încep să-şi sincronizeze mişcările sau lovesc obiectele între ele

Bolboroseşte sau combină silabele 99 Începe să experimenteze sentimentul dorului de 99 părinţi

Se poate roti rapid de pe o parte pe alta atunci când 99

e culcat. Atenţie deci: nu îl lăsa nesupravegheat pe suprafeţe de pe care poate cădea

De asemenea, stă în picioare dacă se ţine de ceva, 99

8 luni

trece un obiect dintr-o mână în alta şi chiar se împinge în picioare pentru a se ridica sau le apucă ajutându-se de degetul mare

Spune „mama” şi „tata” ambilor părinţi, fără specifi99 caţie

Caută obiectele ascunse 99

Între 9 şi 10 luni de viaţă, copilul este capabil fără 99

probleme să se întindă singur sau să se ridice în funduleţ şi chiar unii copii îşi încep incursiunea prin casă ţinându-se de obiectele care le ies în cale

9 luni

Îşi poate menţine echilibrul atunci când este în fun99 duleţ şi poate chiar să se întindă după jucării şi alte obiecte din această poziţie

Unii copii lovesc obiectele între ele şi chiar se joacă 99 cu cei din jur

Bea dintr-o cănuţă cu picurător 99 Poate deja să se ridice în picioare dacă se agaţă de 99 ceva. La această vârstă nu-şi controlează cum trebuie mişcările prin care se poate aşeza şi este distractiv să vezi un bebe care pur şi simplu cade în funduleţ, protejat fiind de moliciunea scutecului

10 luni

În jurul a 10 - 11 luni reuşeşte să meargă de-a bu99 şilea rapid prin toată casa şi încearcă să ajungă la toate lucrurile care îl atrag şi apucă lucrurile ajutându-se de degetul mare

În mod excepţional stă singur în picioare pentru câ99 teva secunde sau pune obiectele într-un recipient

Face cu mâna în semn de „pa pa” 99

La 11 luni începe, susţinut de braţe să facă primii 99 paşi

Acum este deja capabil să stea în picioare dacă este 99

11 luni

ţinut numai de o mânuţă şi chiar să se aplece din picioare

Spune „mama” şi „tata” persoanei potrivite 99 Înţelege sensul cuvântului „nu” şi câteva instrucţi99 uni simple

Merge destul de bine dacă este ţinut de mână sau 99

12 luni

chiar şi singur dacă se ţine de ceva şi se mişcă rapid în 4 labe Mai rar un bebe de 12 luni este capabil să meargă 99 singur pentru perioade scurte cu un echilibru precar, să indice ceea ce doreşte ajutându-se de gesturi şi să mâzgălească cu creionul Imită activităţile celorlalţi 99 Mai rosteşte un alt cuvânt în afară de „mama” şi 99 „tata”

Capitolul

facebook.com/AptaNUTRICIA

www.aptanutricia.ro

Primii dinţişori 67

În jurul vârstei de şase luni, bebeluşul tău este pregătit să primească nişte musafiri mici, albi şi rotunzi, care îl vor însoţi şi îi vor fi prieteni de nădejde în următorii cinci ani. Dinţii temporari, cunoscuţi sub numele de „dinţi de lapte”, apar pe rând. Primii erup incisivii de jos, pe mandibulă, iar cei mai leneşi sunt molarii superiori, adică ultimele măseluţe de pe maxilar. La trei ani, prichindelul are o dantură completă (20 de dinţi), de cele mai multe ori frumos aliniată pe arcadă.

Dinţii nu erup mereu „ca la carte” De obicei, dinții erup într-o ordine stabilită genetic, dar care este influenţată de o serie de factori care ţin de evoluţia sarcinii, greutatea copilului la naştere şi de cât de bine este acesta dezvoltat. De exemplu, copiilor prematuri le dau dinţii ceva mai târziu, iar nou-născuţilor cu o greutate mare este posibil să le apară primii incisivi chiar începând cu vârsta de trei luni. Dinţişorii băieţilor sunt mai grăbiţi decât ai fetelor, făcându-şi mai devreme apariţia în guriţă.

Erupţie „cu cântec” Când micul dinte nu reuşeşte să treacă prin stratul de gingie către suprafaţă, aceasta devine roşie şi dureroasă, prin urmare şi dispoziţia micuţului se schimbă: el manifestă un apetit scăzut şi o dispoziţie capricioasă, se trezeşte noaptea şi plânge des, toate semnele arătând o suferinţă care se cere înlăturată. Semnul care indică clar începutul erupţiei este salivaţia abundentă, cămăşuţa copilului fiind mai mereu udă. Micuţul duce la gură degeţelele sau orice alt obiect găseşte prin preajma sa, ajungându-se adesea la tulburări digestive. Şi, ca şi cum asta nu ar fi suficient, uneori mai apare şi febra sau stări subfebrile (37,5 - 38 °C).

Intră în acţiune! Încă din primele luni de viaţă şi înainte să apară primul dinte, mama trebuie să aibă obiceiul de a curăţa zilnic guriţa şi de a inspecta gingia. Mânuţele copilului trebuie de asemenea să fie curate, ţinând cont că în această perioadă le duce frecvent în gură. Când dinţişorii încep să erupă, vei vedea că bebeluşul se va linişti de îndată ce vei masa uşor, cu degetul curat, zona umflată, dureroasă şi înroşită de pe gingie. Acest masaj poate fi făcut şi cu geluri speciale calmante şi dezinfectante, care se găsesc la farmacie şi au ca destinaţie clară problemele de erupţie. Totuşi, aceste substanţe trebuie prescrise de medicul dentist sau pediatru.

Jucăriile salvatoare Achiziţionează din timp jucării speciale din cauciuc, pline cu apă şi păstrează-le la frigider sau în congelator. Când copilul tău nu se simte bine, dă-i-le să se joace şi să le roadă şi vei vedea cât de repede îi vor alina durerea. Dacă la erupţia primilor dinţi au existat probleme, te poţi aştepta ca acestea să se repete mai târziu, mai ales în cazul măseluţelor de lapte. În aceste cazuri, copilul fiind mărişor şi cu suficienţi dinţi pe arcade, îi poţi oferi un morcov sau un covrig tare pe care să îl mănânce, masând astfel zona inflamată şi dureroasă.

Remedii naturale Nu ezita nicio clipă să apelezi la metodele bunicii şi foloseşte cu încredere ceaiurile calmante de tei şi anason sau ceaiul dezinfectant de muşeţel. Remediile homeopatice sunt lipsite de orice toxicitate şi foarte eficiente la copil, mai ales utilizate pe termen lung. Ele sunt prescrise de un medic cu competenţă în homeopatie şi necesită disciplină în administrarea lor.

Complicaţiile erupţiei dentare Dacă observi o umflătură dureroasă de culoare mov şi cu aspectul unei pungi cu lichid, atunci ai de-a face cu un chist de erupţie, care apare mai ales în zona celei de-a doua măseluţe. Dacă starea copilului se înrăutăţeşte şi face febră, refuză să mănânce scăzând în greutate, nu bea suficiente lichide şi este deshidratat, atunci medicul trebuie consultat fără întârziere. Poate fi vorba de o afecţiune numită „stomatită aftoasă”, însoţită de scăderea imunităţii organismului.

Curiozităţi legate de erupţia dinţilor În perioada de apariţie a dinţişorilor pe arcadă, s-ar putea ca micuţul tău să aibă un obraz mai roşu şi celălalt mai alb, datorită stimulării inegale a unui nerv în regiunea feţei. De asemenea, o altă situaţie interesantă, dar neplăcută, apare când copilul se naşte cu dinţi (numiţi „natali”) sau când aceştia apar la scurt timp de la naştere („dinţii perinatali”). Neplăcută, deoarece alăptarea devine dureroasă, dacă nu imposibilă, micuţul fiind hrănit cu biberonul. Nu se ştie exact de ce se întâmplă acest fenomen, cauzele putând fi genetice sau fiind incriminate diferite boli precum hipertiroidism şi deficienţele alimentare. Medicul dentist va lua decizia dacă aceşti dinţi rămân pe arcadă sau sunt extraşi, în funcţie de cât sunt de maturi sau mobili. De asemenea, este important de ştiut dacă aceşti dinţi apăruţi mai devreme sunt dinţii de lapte ai copilului sau supranumerari, apăruţi „în plus”.

Capitolul

Jurnalul meu ........................................................................................

Surprinde ﾃｮn aceste pagini progresele micuﾅ｣ului tﾄブ pentru cele mai frumoase amintiri! 73

Prima ecografie cu mine la mami ĂŽn burticÄ&#x192;

Data: ................

Mmmmmm...ce gustos este lﾄパticul de la mami!

Data: ................

Prima poză cu mami şi tati

Data: ................

Mami, încearcă să ghiceşti cum voi fi când voi creşte!

........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................ ........................................................................................

Prima mea fotografie cu tati

Data: ................

Tati, cum e să fii tăticul meu?

Brrrrr, era cam rece apica la botez!

Data: ................

Aşa îmi place să dorm... Şi mami mi-a făcut o poză.

Data: ................

Stau singur în funduleţ!

Data: ................

Sunt un campion! Mă ridic singur în pătuţ!

Data: ................

Merg de-a buĹ&#x;ilea, dar nu mÄ&#x192; prinde nimeni!

Data: ................

Aproape ştiu să merg. Mă ţine mami sau tati de mână doar un pic!

Data: ................

Un zĂ˘mbet mare pentru mami Ĺ&#x;i tati.

Data: ................

Care au fost primele mele cuvinte?

Uite, pot sÄ&#x192; beau singur-singurel!

Data: ................

Azi am mâncat prima dată fără ajutor. Uite ce a ieşit...

Data: ................

Primii mei dinţişori

Data: ................

Prima mea aniversare

Data: ................

facebook.com/AptaNUTRICIA

NUTRICIA susţine recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de alăptare exclusivă până la 6 luni şi continuarea alăptării cât mai mult timp posibil, în paralel cu introducerea alimentaţiei diversificate.

facebook.com/AptaNUTRICIA