Curs 5 FORMA Caracteristicile vizuale ale formei EDMUND N.BACON: “Forma arhitecturală este punctul de contact între volum şi spaţiu . . . Formele arhitecturale, texturile, materialele, modularea luminii şi a umbrei, culoarea, toate se combină pentru a induce o calitate sau un spirit ce articulează spaţiul. Calitatea arhitecturii va determinată de abilitatea proiectantului de a folosi şi relaţiona aceste elemente, atât la interior cât şi în spaţiul din jurul clădirii.” 1. „Shape” = conguraţie, contur - rezultă din conguraţia specică suprafeţelor şi muchiilor
a
2. Dimensiunea - dimensiunile zice : lungimea, lăţimea, adâncimea. În timp ce aceste dimensiuni determină proporţiile formei, scara sa este determinată de raportarea faţă de alte forme din context
3. Culoarea – tonalitate nuanţe şi intensitate. Este caracteristica care distinge cel mai clar o formă de ambientul ei, afectează şi greutatea vizuală a unei forme
4. Textura – caracteristică a suprafeţei formei, afectează calitatea tactilă şi cea de reexie a luminii
5. Poziţia – locaţia relativă faţă de ambient (context) sau câmpul vizual în care forma este percepută
6. Orientarea – poziţia relativă a formei faţă de planul pământului, punctele cardinale sau punctul de privire al unei persoane
7. Inerţia vizuală – gradul de concentrare, stabilitate al formei – depinde de geometrie, orientarea relativă faţă de planul orizontal sau de linia orizontului
Toate aceste proprietăţi ale formei sunt în realitate afectate de condiţiile în care noi le percepem: - perspectiva noastră sau unghiul de vedere - distanţa faţă de obiect - lumină - câmpul vizual înconjurător Conguraţie – “ Shape” – deniţie – contur Conguraţia se referă la conturul marginilor unei suprafeţe sau la silueta unui volum. Datorită faptului că este de fapt linia care separă forma de fundal, percepţia conguraţiei formei este dependentă de gradul de contrast între formă şi fundal.
În arhitectură avem de-a face cu conguraţii ale : - planelor ce închid spaţiul - deschiderilor - uşi, ferestre - siluete şi contururi ale formei clădirii
Figură şi fond Relaţia care se stabileşte este cea dintre gură şi fond. Dacă un pătrat negru este plasat pe un fond indenit, innit, informal, o singură relaţie apare între cele două suprafeţe: pătratul negru (gura) se situează înainte, în timp ce fondul înapoi. Conguraţia formei este unicul determinant al acestui fenomen perceptiv. Depăşind acest caz particular caracteristic putem avea situaţia în care două sau mai multe conguraţii adiacente işi pot asuma rolul de “gură” - de exemplu în desenele şi picturile lui Dali, Escher, Magritte; au un caracter de echilibru instabil şi în care rolurile de gură – fond se inversează, oscilează.
În cazul nostru (arhitectura) suprafeţele dominate, subordonate, secundare, dar care au o anume putere formală proprie sunt percepute ca fond, dar pot deveni şi gură pentru un moment. Revenim astfel la deniţia spaţiului în care faţă de gurile tari – forme pozitive, fondul nu este altceva decât spaţiul negativ. Spaţiul negativ contrabalansează formele pozitive ca un fel de antimaterie perceptivă.
Villa Garches de Le Corbusier, 1926-27 - compoziţia arhitecturală ilustrază interacţiunea dintre formele solidelor planare şi golurilor
silueta Moscheii Suleymaniye din Istanbul, 1551 58 - conturul masei clădirii răsare din pământ şi se înalţă să întâlnească cerul
Conguraţii primare Există o tendinţă perceptivă de a reduce orice compoziţie formală în cadrul câmpului nostru vizual perceptiv la cea mai simplă şi regulată conguraţie, deniţie (psihologia Gestalt). Cele mai simple şi regulate deniţii sunt cele mai uşor de perceput şi înţeles. Din geometrie ştim că: conguraţiile regulate sunt cecul şi seria innită de poligoane cu laturi egale ale căror laturi formează unghiuri egale ce pot înscrise în cerc, între acestea cele mai semnicative sunt : cercul, triunghiul şi pătratul. Simboluri ale universului: cerc = masculin / triunghi = feminin triunghi = divinitate, cer / pătrat = pământ, teluric
Cerc – innitatea punctelor egal depărtate faţă de un centru
Triunghi – gură plană denită de trei laturi avănd trei unghiuri
Pătrat – gură plană având patru laturi egale şi patru unghiuri drepte
CERCUL Figură centralizată, introvertită, centralizator al ambientului. Asociindu-i alte forme pe circumferinţă, se induce o aparentă rotaţie.
Teatru roman – după Vitruviu
Plan de oraş ideal – Antonio Filarete 1464 – imago mundi – simbolica cercului
Compoziţii cu cercuri şi segmente de cerc Este remarcabilă perioada din activitatea lui Wright în
TRIUNGHIUL
care a compus cu cerc şi segmente de cerc
Triunghiul semnică stabilitate cand este poziţionat pe una din laturi sau instabilitate când stă într-un punct (vârf).
Piramida lui Kheops, Egipt 2500 î.e.n.
Muzeul de artă modernă Caracas, Venezuela, 1955 – Oscar Niemeyer
Casa Vigo Sundt, Wisconsin 1942 – Wright a generat o adevărată compoziţie pe triunghi şi implicit pe hexagon.
PĂTRATUL Reprezintă puritatea şi raţionalul. Pătratul este o gură statică, fără o direcţie preferenţială. Pătratul - echilibru - dinamism
Agora din Efes – Asia Minor Toate celellalte forme rectangulare pot considerate derivate ale pătratului, deviaţii de la formă prin adiţie. Exemplu Bathhouse, Comunitatea evreiască, New Jersey, 1954-59, Luis Kahn
SOLIDELE PLATONICE Le Corbusier: “ .... cuburi, conuri, sfere, cilindrii sau piramide sunt minunatele forme primare pe care lumina le revelează avantajos. Imaginea lor este distinctă şi tangibilă în noi şi fără ambiguitate. De aceea ele sunt frumoase, cele mai frumoase forme.” Solidele platonice rezultă din rotaţia sau translaţia conguraţiilor primare ce generează volume. Cercul – sfere şi cilindri Triunghiul – conuri şi piramide Pătrate – cuburi Sfera – cea mai concentrată formă centralizată – pe plan înclinat – dinamică – are aceeaşi imagine din orice direcţie
Cilindrul – centralizat, având axa denită de centrele celor două suprafeţe circulare – poate extins mai uşor de-a lungul axei sale – stabil dacă este poziţionat pe una din suprafeţele sale circulare – instabil când axa sa centrală este înclinată
Conul – obţinut prin rotaţia triunghiului faţă de axa verticală – stabil când este poziţionat pe suprafaţa sa cilindrică – instabil când axa este înclinată – situaţie de echilibru precar când stă pe vârf
Piramida – are proprietăţi similare cu cele ale conului – feţele ind plane este stabilă pe oricare dintre feţele sale – în timp ce conul are o formă moale, piramida are o formă tare şi angulară
Cubul – formă prismatică ce are şase suprafeţe egale şi 12 muchii egale – formă statică căreia îi lipseşte mişcarea şi direcţia aparentă – instabil când este poziţionat pe muchie sau într-un punct – formă uşor reconoscibilă
Exemple în arhitectură
Proiect pentru o casă agricolă – C. N. Ledoux
Capela Institutului de Tehnologie din Massachusetts, 1955 - Eero Saarinen and Associates
Cenotaf conic, 1784 E.L.Boulee
Cheops, Chefren şi Mykerinos - Giza, Egipt, 2500 î.e.n.
Hans Hollein, muzeul Vulcania, 2002, Franţa Hanselmann House, 1967 Michael Graves
Forme regulate şi neregulate Formele regulate sunt acelea ale căror părţi sunt intercalate într-un mod consistent, ordonat. Ele sunt stabile şi simetrice după una sau mai multe axe. Solidele platonice sunt primele exemple de forme regulate. Formele îşi pot păstra regularitatea chiar dacă sunt trasformate dimensional, sau dacă li se adaugă sau scot elemente. Formele neregulate au părţile nesimilare şi legate între ele de o manieră inconsistentă. Sunt în general asimetrice şi mai dinamice decât formele regulate. Ele pot forme regulate din care s-au scos forme neregulate sau o compoziţie neregulată de forme regulate. În cadrul raportului vid-plin putem avea de-a face cu: - forme regulate conţinute în forme neregulate, sau - forme neregulate conţinute în forme regulate
O compoziţie regulată de forme regulate. Coonley Playhouse Illinois, 1912 Wright
Forme neregulate într-o compoziţie regulată. Courtyard House Project, 1934, Mies van de Rohe
Forme neregulate. Filarmonică Berlin, 1956-63, Hans Scharoun
Compoziţie neregulată de forme regulate. Palatul Katsura, Japonia, sec. 17 Transformaţiile formei Toate celelalte forme pot înţelese ca transformaţii ale solidelor platonice, variaţii generate de manipularea dimensiunilor lor, sau prin adiţionarea sau substracţia (scoaterea) de elemente. Transformaţii dimensionale Alterarea uneia sau mai multor dimensiuni, dar cu păstrarea identităţii cu familia din care provine. Un cub poate transformat în orice altă formă prismatică prin modicarea lungimii, lăţimii sau înălţimii. Poate comprimat într-o formă planară sau liniară.
Transformaţiile substractive Forma poate transformată prin scoaterea unei porţiuni din volum. În funcţie de extinderea procesului de substragere, forma îşi poate păstra identitatea iniţială sau poate transformată într-o formă de nouă familie.
Transformaţii aditive Identitatea iniţială se poate păstra sau altera.
Cub transformat dimensional într-o prismă de tip lamă. Le Corbusier, Unite d’Habitation, Franţa, 1963-68
Volume substractive. Gwathmey Residence N.Y., 1967, Charles Gwathmey
Forme aditive. Il Redentore, Veneţia, 1577-1592, Andrea Palladio Transformaţii dimensionale
O formă sferică se transformă în elipsoizi, alunginduse de-a lungul unei axe.
Piramida se transformă alternându-şi dimensiunea bazei, înălţimea sau descentrând vârful.
Un cub se transformă într-o altă formă prismatică prin lungirea sau scurtarea înălţimii, lăţimii sau lungimii.
Biserică cu plan eliptic, Pensiero della Chiesa S. Carlo, Francesco Borromini, sec. 17
St. Pierre, Firminy-Vert, 1965, Le Corbusier
Forme substractive
Dacă un solid platonic este prea ascuns, avem tendinţa de a completa forma întruna regulată şi de a o vizualiza ca întreg. La fel când unor forme regulate le lipsesc fragmente, avem tendinţa de a le percepe ca şi când ar întregi. Aceste forme mutilate le numim substractive.
Fiind uşor recognoscibile solidele platonice se adaptează la tratament substractiv. Aceste forme îşi vor păstra identitatea formală dacă porţiuni din volumul lor sunt scoase fară a deteriora muchiile, colţurile şi prolul.
Ambiguitatea apare dacă porţiunea extrasă erodează muchiile şi îi alterează drastic prolul.
În care punct al acestei serii pătratul devine L?
Boat Club Yahara, Wisconsin, 1902, F.L. Wright
Volumele pot scoase (substrase) dintr-o formă pentru a crea: intrări adăpostite, curţi-spaţii private bine denite,goluri protejate verticale şi orizontale.
Casă în Stabio, Elveţia, 1981, Bancă în Basel, Elveţia, Mario Botta Mario Botta
King-Abdullah-II-House-of-Culture-and-Art Iordania, Zaha Hadid, 2008
Concurs în Taiwan, BIG
Zaha Hadid - The Opus, birouri în Dubai, 2008
Steven Hall - Simmons Hall, Massachusetts Institute of Technology Cambridge, MA, United States, 1999-2002
Rem Koolhaas proiect a Death Star for the UAE, centru de convenţii, birouri
Black Pyramid House, Suppose Design Ofce