Catalog AHE 2015-2016 by Artmark Historical Estate

2015 - 2016

COPERTA I Castelul Wessélenyi din Jibou, Sălaj COPERTA II: Frescă interior Cula Maldăr-Greceanu, Măldărești, Vâlcea COPERTA III: Interior Conacul Brătianu de la Florica, Ștefănești, Argeș COPERTA IV: Interior Vila în terase Șuțu, stil Maur, Constanța

Terasa Conacului Brătianu de la Florica 2

Terasa Conacului Brﾄフianu de la Florica 2

Cerdac al unuia dintre etajele Culei Greceanu 4

Artmark Historical Estate aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea catalogului: d-lor Narcis Dorin Ion, Gabriel Nicolae, Doru Ghizdăvescu, Daniel Mladin, Marius Bîndă, Filip Schwartz, respectiv colectivului asociației ARCHÉ, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie informaţii și fotografii în vederea documentării istoricului proprietăților ce fac obiectul catalogului. Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre imobile ori care pur și simplu se află în posesia unor date relevante pentru o mai bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: constantin.prisecaru@artmark.ro, 0757 026 450. Mulțumiri anticipate!

2015 - 2016 Abrevieri surse documentare: www.monumenteuitate.org (MU), www.salutaris.ro (SA), constanta-imagini-vechi. blogspot.ro (CIV), www.ziarulprahova.ro - Paul D. Popescu (ZP), www. arhitectura-1906. ro (A1906); Narcis Dorin Ioan, „Reședințe și familii aristocratice din România”, Institutul Cultural Român, 2007 (RFA); Narcis Dorin Ion, „Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec.XIX-XX)”, Ed. Oscar Print, 2011 (EAZ); Emil Murgu, „Comuna Petriş, trecut şi prezent”, Editura Mirador, 2009 (CPM); „Arhitectul Henri Susskind”, Emanuel Bădescu http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/arhitectul-henri-susskind-de-emanuel-badescu-galerie-foto-10582542/ (HS); Colecția Narcis Dorin Ioan (NDI), Colecția Constantin Prisecaru (CP), Colecția Gabriel Nicolae (GN), Arhiva personală Mircea Nasta (MN), Colecția Daniel Mladin (DM).

www.artmarkhistoricalestate.ro

Texte română Constantin Prisecaru Texte engleză Alina Crețu, Irina Bucur, Bogdan Boșcodeală, Diana Cristescu Fotografii Cristina Budușan, Dumitrița Rusu Design grafic, DTP Cristina Budușan, Veronica Dănilă

ISBN: 978-606-8605-47-0 © 2015 Artmark Historical Estate Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă fără consimțământul scris al deținătorilor de copyright. 6

Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile puse în vânzare:

Constantin Prisecaru, CEO constantin.prisecaru@artmark.ro / 0040 757 026 450 7

FINANȚARE

Rafinat. Exclusivist. Discret. Artmark Historical Estate este portalul către cele mai spectaculoase reședințe istorice și artistice din România, care vă susține în pasiunea de a aprecia timpul și valorile autentice. Iar noi vă ajutăm să redescoperiți că, pentru dumneavoastră, frumosul nu este un lux. Este o necesitate. Refined. Exclusive. Discret. Artmark Historical Estate is the portal to the most spectacular historic and artistic residencies in Romania, which supports your passion to appreciate the authentic values. And we help you rediscover that for you, beauty is not a luxury. It is a necessity.

Prin Programul Operaţional Regional 2014 – 2020, România are acces la fonduri europene dedicate CONSERVĂRII, PROTEJĂRII, PROMOVĂRII ŞI DEZVOLTĂRII PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL. Activitățile finanțabile specifice obiectivelor de patrimoniu cultural includ, dar nu se limitează la: - restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea monumentelor istorice; - dotări interioare (instalaţii, echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de climatizare, siguranţă la foc, antiefracţie); - dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil; - activități de marketing și promovare turistică a obiectivului restaurat, inclusiv digitizarea acestuia, în cadrul proiectului. Criteriile care fac obiectul monitorizării implementării și performanței investiției propuse prin proiect se referă la: - numărul de obiective de patrimoniu restaurate/protejate/conservate; - numărul de vizitatori înainte, respectiv după intervenţia asupra obiectivului de patrimoniu care beneficiază de sprijin; - suprafaţa restaurată/protejată/conservată a obiectivului de patrimoniu care beneficiază de sprijin (mp), după caz. Pentru regiunea București-Ilfov, rata de cofinanțare din partea Uniunii Europene este de 80% din valoarea proiectului, iar pentru celelalte regiuni ale țării rata de cofinanțare este de 85%. Solicitantul poate fi un ONG care are drept de proprietate, administrare sau concesiune asupra obiectivului de patrimoniu. Un solicitant poate depune mai multe cereri de finanțare pentru obiective de patrimoniu diferite, valoarea fiecărui proiect trebuind să fie cuprinsă între 100.000 si 5.000.000 euro.

COMPANIA De la fondarea Casei de licitații în 2008, Artmark s-a constituit în scurt timp drept unul dintre cei mai importanți promotori ai artei românești de patrimoniu și contemporane, precum și o forță motrică a pieței de bunuri artistice și istorice românești, contribuind la conturarea și impulsionarea dezvoltării acesteia spre cotele integrate ale pieței internaționale de artă. Reputația de actor esențial al pieței de artă a fost consolidată prin profesionalism, stabilitate și responsabilitate, câștigând astfel încrederea și suportul tuturor celor care s-au regăsit în viziunea pe care se fundamentează activitatea Artmark. COMPANY Since the founding of the auction house in 2008, Artmark shortly established itself as one of the leading promoters of Romanian heritage and contemporary art, a driving force of artistic and historical goods for Romanian market, helping to shape and accelerate its development towards the international art market. The reputation of crucial player in the art market has been strengthened through professionalism, stability and responsibility, earning the trust and the support of all those who found themselves in the vision on which the activity of Artmark lies. HISTORICAL ESTATE Din vastul portfoliu de proiecte Artmark s-a creat divizia Historical Estate, sub deviza “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. Pentru prima oară în România, după modelul marilor Case internaționale de licitații, Artmark Historical Estate oferă accesul iubitorilor de frumos la acest segment special de piață, dedicat proprietăților istorice și artistice precum palate, cetăți, conace și vile vechi de secole, repere în Registrul Monumentelor Istorice. Experiența anterioară în tranzacții cu valori mari a operelor de patrimoniu și competențele în reglaje fine ne recomandă drept soluția ideală pentru toți pasionații de adevărate bijuterii arhitecturale reprezentative pentru spațiul românesc. HISTORICAL ESTATE From the vast portfolio of Artmark projects, the Historical Estate division was created, with the motto “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. For the first time in Romania, following the model of large international consultancy real estate companies, Artmark Historical Estate provides access to this particular segment of the market, dedicated to the historical and artistic properties: palaces, castles, fortresses, mansions and villas that are centuriesold, all these being regarded as landmarks in the Register of Historical Monuments. Our previous experience with transactions that concern works of high value, as well as our fine tuning skills in heritage recommend us as the ideal solution for all lovers of true architectural jewels representative for Romania. 8

Prin partenerii săi, Artmark Historical Estate oferă servicii de: - asistenţă financiară investiţională; - elaborarea proiectelor de finanţare: analiza eligibilităţii şi elaborarea documentaţiei necesare accesării finanţării nerambursabile; - implementarea proiectelor finanţate.

FINANCING

Under the Regional Operational Programme 2014-2020, Romania has access to European funds dedicated to the CONSERVATION, PROTECTION, PROMOTION AND DEVELOPMENT OF NATURAL AND CULTURAL HERITAGE. The fundable activities that are specific to the cultural heritage objectives include, but are not limited to: - restoration, consolidation, protection and preservation of historical monuments; - interior fittings (installations, equipment and facilities for ensuring the air conditioning, fire safety, intrusion); - facilities for the exposure and protection of the movable and immovable cultural heritage; - marketing activities for promoting tourism to the rehabilitated objectives, including their digitalization, within the project. The criteria that represent the monitorization, implementation and investment performance proposed within the project refer to: - the number of patrimony objectives that are rehabilited, protected, conservated; - the number of visitors before and after the intervention on the patrimony objective that benefits from assistance; - the area that is rehabilitated, protected, conservated of the patrimony objective that benefits from assistance. For the Bucharest-Ilfov region, the rate of co-financing from the European Union is 80% of the project and for the other regions of the country co-financing rate is 85%. An applicant may submit several applications for funding for different patrimony objectives, the value of each project has to be between 100,000 and 5,000,000 euros. Through its partners, Artmark Historical Estate provides: - financial assistance investment; - elaboration of financing projects: necessary eligibility analysis and documentation to access the grant; - implementation of projects funded. 9

CASTELUL WESSÉLENYI DIN JIBOU

CEL MAI MARE ANSAMBLU BAROC DIN TRANSILVANIA

Adresa/Address: Jibou, Sălaj 87 km faţă de Cluj-Napoca

Preț de pornire/Starting price: 1.500.000 € Estimare/Estimate: 1.500.000 - 1.700.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1,31 ha Suprafață construită/Built area: 3.443 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 2.201 mp/sqm Structură: P+1E; D+P; P/Floors: GF+1F; SB+L Camere/Rooms: 50 Anul construcției/Construction year: 1702/1778-1810 Cod LMI/LMI Code: SJ-II-a-A-05075 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic ID proprietate/Property ID: SJ01AHE-AS-A 10

cca. 1920, MU

Un palat baroc impunător, 6 anexe de secol XVIII-început de secol XIX (curie, grajd, manej, criptă, seră, şură) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca grădină botanică în anii ‘70 şi renovat de-a lungul timpului. Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este „curia” (reședință nobiliară modestă), refăcută din temelii în 1702 de către baronul Wesselényi István și de contesa Bánffy Kata. Începuturile lucrărilor de construcție la clădirea palatului sunt legate de căsătoria baronului Wessélenyi și de stabilirea curții nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou, în jurul anului 1778. Începând cu această dată și până la încarcerarea baronului la Kufstein în 1785, va fi construit corpul principal al palatului. Biró József atribuie concepția clădirii baronului Wessélenyi, care „a dorit să-şi regăsească temperamentul, gustul şi aşteptările în înfăţişarea castelului”. În arhitectura palatului se recunoaște influența vechilor reședințe nobiliare, înconjurat de fortificații și bastioane. Construcția corpului principal s-a încheiat, cel mai probabil, înainte de 1785. Lucrările de amploare au reînceput la palatul Wessélenyi din Jibou abia în 1796, probabil datorită apariției arhitectului ceh Franz Wrabetz. În perioada șederii la Jibou, Wrabetz s-a ocupat de amenajarea interioarelor. În această perioadă s-au comandat numeroase piese de mobilier de la Viena și s-au plătit pictori care să decoreze camerele. Interioarele vor fi terminate abia în jurul anului 1800. De pictarea interioarelor s-au ocupat Franz Neuhauser și Johann Martin Stock, doi pictori renumiți în Transilvania la acea vreme. În 1809, cariera politică a lui Wessélenyi Miklós se încheie, iar la scurt timp baronul încetează din viață. În 1810 lucrările de construcţie şi amenajare ale ansamblului erau terminate. În tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numeroşi artişti, atât pictori şi sculptori, cât şi actori. Wessélenyi Miklós este urmat de fiul său, Wessélenyi Miklós al II-lea, care păstrează atmosfera culturală de la palat, invitând aici numeroşi oameni politici şi scriitori contemporani, adepţi ai ideilor revoluţionare de la 1848. Acesta a întreprins diverse lucrări minore la reședința din Jibou, păstrând în mare parte aspectul original. Următoarele intervenţii asupra ansamblului se fac după naţionalizare când palatul şi anexele sunt refuncționalizate pentru a servi cerinţelor culturale ale noii societăţi: şcoală generală, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul oraşului şi Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti. Aceasta din urmă şi parcul dendrologic au creat premisele înfiinţării grădinii botanice, a cărei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. După 1990, diversele funcţiuni au dispărut, iar în 2010 în palat mai funcţiona doar Clubul copiilor din Jibou. Exteriorul palatului nu a suferit intervenţii majore recente. Interiorul în schimb a fost afectat, palatul fiind azi în mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile şi obiectele decorative ce împodobeau până la jumătatea secolului XX încăperile palatului s-au pierdut. Ne putem face totuşi o impresie dacă privim imaginile de arhivă. Recent, palatul şi o parte din anexe au fost retrocedate moştenitorilor, după un lung proces, fiind acum spre vânzare. Grădina botanică nu a fost afectată de această decizie. Cripta familiei Wesselényi, grajdul şi manejul au rămas în posesia Centrului de Cercetări Biologice Jibou care şi-a propus să le restaureze şi să le redea circuitului turistic. Istoric arhitect Irina Leca (MU)

An imposing Baroque Palace, 6 annexes of the XVII - XIX century (stables, riding stables, crypt, greenhouse, barn) that were integrated in a dendrological park in the early XIX century, rearranged in the ‘70s as a botanical garden and refurbished over the time. Among the buildings that make up the whole, the first and the oldest is “curia” (modest noble residence), rebuilt from scratch in 1702 by the Wesselényi Istvan Baron and the Bánffy Kata Countess. The beginnings of the Palace construction are related to Baron Wesselényi’s marriage and to the establishment of the nobily family court to Jibou, around 1778. From that date until the Baron’s incarceration at Kufstein in 1785, the main body of the Palace would be built. József Biro assigned the building design to Baron Wesselenyi, who “wanted to find his temperament, his taste and his expectations in the appearance of the castle”. In the Palace architecture one can recognise the influence of the old noble families, surrounded by fortifications and towers. The construction of the main body was most likely completed before 1785. The scale works resumed only in 1796, probably thanks to Czech architect Franz Wrabetz. During his stay in Jibou, Wrabetz worked at the interior construction. During this period they commissioned many pieces of furniture in Vienna and painters were paid to decorate the rooms. The interiors would only be finished around 1800. The interiors were painted by Franz Neuhauser and Johann Martin Stock, two famous painters in Transylvania at the time. In 1809 Miklós Wesselényi’s political career is over, and shortly after this the Baron dies. In 1810 the construction works were completed finished. Meanwhile, the palace served as the sojourn place of many artists, including painters, sculptors and actors. Miklós Wesselényi is succeeded by his son, Wessélenyi Miklós the 2nd, who preserves the cultural atmosphere of the palace, inviting politicians and writers who embraced the revolutionary ideas of 1848. He made various minor works at the residence of Jibou, preserving by and large the original layout. The subsequent interventions on the domain are made after nationalization, when the Palace and its extensions will have another purpose, namely to serve the cultural needs of the new society: school, high school, boarding house pioneers, city museum and experimental Stations for young naturalists. The latter and the dendrological park made possible the future botanical garden, whose planning began in 1968 under the guidance of Professor Vasile Fati. After 1990, various functions disappeared, and in 2010 it was only the Jibou Children’s Club that functioned in the Palace. The exterior of the palace has not undergone recent major interventions. The interior, on the other hand, was affected, therefore today the Palace is largely empty. Furniture, stoves, paintings and decorative items that adorned the Palace until the middle of the XX century were lost. We can still get an impression if we look at the archival images. Recently, the Palace and some of the extensions were returned to the heirs, after a long process, and now they are up for sale. The botanical garden was not affected by this decision. The Wesslényi crypt, stable and playpens remained in the possession of the Biological Research Center Jibou possesion, which aims to restore and reintegrate them in tourism. Historical architect Irina Leca (MU) 11

cca. 1930, CP

cca. 1920, MU

1942, arhiva familiei Wesseleny

cca. 1920, MU

cca. 1900, MU 13

CONACUL-CASĂ MEMORIALĂ ION MIHALACHE

FONDATOR ȘI PREȘEDINTE AL PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1918-1926)

Adresa/Address: Dobrești, Argeș 120 km față de București, 38 km față de Pitești

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1.857 mp/sqm Suprafață construită/Built area 548 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint 335 mp/sqm Structură: D+P și P+1E/Floors: SB+GF and GF+1F Camere/Rooms 15 Preț/mp/Price/sqm: 73 € Anul construcției/Construction year: 18801922 Cod/Code: LMI AG-II-m-B-13671 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Casă memorială, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID AG01AHE-B 24

Preț de pornire/Starting price: 40.000€ Estimare/Estimate: 70.000 - 80.000€

Casa Memorială Ion Mihalache din Dobrești, județul Argeș, reprezintă astăzi un ultim artefact de rememorare al marelui om politic. Viitoarea reședință a lui Mihalache lua ființă cu doar 2 ani înainte ca acesta să se nască și anume în 1880. Proprietatea cuprinde astăzi două case, cea inițială fiind ridicată după tipicul sfârșitului de secol XIX. Casa veche a fost ridicată pe un demisol din cărămidă, peste care s-au așezate bârne de stejar, iar casa propriu-zisă a fost ridicată din bârne (vârghii). Casa de vârghii, tipică zonei, era o casă cu pereții din lemn, peste care se prindeau în cuie stinghii oblice, tencuite. Casa este deosebit de rezistentă la cutremure, fiind foarte elastică, dar și foarte călduroasă. Acoperită cu tablă, a avut la început o terasă lungă în latura dreaptă, închisă ulterior cu ferestre. Astăzi aceasta este un cerdac acoperit, oferindu-i un aspect specific și un aer distins. Al doilea imobil, ridicat în primele decenii ale secolului XX, are parterul construit din cărămidă, iar etajul din vârghii, cu pereții despărțitori din zid. Are trei încăperi la parter și patru la etaj, cu un mic balcon. Alegerea acestei reședințe de către Ion Mihalache nu este întâmplătoare. Aflată la doar 20 de km la nord de Topoloveni, locul de naștere al lui Mihalache, casa prezintă totodată și un specific față de care politicianul resimțea afinități puternice – tradiția. Atent la inovațiile din epocă, Mihalache avea să îi ofere casei confortul necesar. Folosind o sursă de apă apropiată, casa va fi alimentată cu apă curentă, având și o canalizare necesară. Curentul electric era introdus în proprietate în cursul anului 1932, în urma achiziției unui motor-dinam Renault. După 1947, proprietatea intra în posesia statului comunist, devenind anexă a spitalului Călinești, statut pe care l-a avut până în cursul anului 2000. Imaginea lui Ion Mihalache este legată în principal de țăranul român. De la ideologia politică și economică, până la cultivarea propriei înfățișări, Mihalache vedea în țăranul român principala resursă a României. Învățător la baza, Mihalache avea să se lanseze în politică imediat după încheierea Primului Război Mondial, punând bazele Partidului Țărănesc (decembrie 1918), al cărui președinte a fost până în 1926. Colaborarea și fuziunea cu Partidul Național Român condus de Iuliu Maniu avea să propulseze noua structură politică (Partidul Național Țărănesc) la conducerea Regatului, alături de care Mihalache a urcat în funcții ca Ministru al Agriculturii (1928-1930) sau Ministru al Afacerilor Externe (1930-1933). După venirea la putere a comuniştilor, Mihalache este arestat în lotul Maniu și este condamnat la închisoare pe viață. Avea să moară la 10 ani după Iuliu Maniu, în martie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Memorial House Ion Mihalache Dobrești, Argeș County, is today one last artifact for remembering of the great politician. The future home of Mihalache was had been buit only 2 years before he was born, namely in 1880. The property includes two houses today, the original being raised after the end of the nineteenth century typical style. The old house was built on a brick basement, on which were placed oak beams and the house itself was built of beams (vârghii). The house is particularly resistant to earthquakes, being very elastic and very warm. The second building, built in the first decades of the twentieth century, is built of brick ground floor and the floor of beams with wall partitions. It has three rooms downstairs and four upstairs with a small balcony. The choice of this residence by Ion Mihalache was not a random one. Located at just 20 km north of Topoloveni, Mihalache’s birthplace, the house also presents the specific towards which the politician had strong affinities - tradition. Attentive to the innovations of the time, Mihalache provided the house with the necessary level of comfort. Using a close water source, the house was supplied with running water and the necessary sewage system. Electricity was introduced in the property during 1932 following the acquisition of a Renault engine. After 1947, the communist state took possession of the property becoming Călineşti hospital annex, a status it had until 2000. Ion Mihalache’s image is mainly related to the Romanian peasant. From the political and economic ideology, to the cultivation of his own appearance, Mihalache saw the Romanian peasant as the country’s main resource. Having initially trained as a primary school teacher, Mihalache entered politics immediately after the First World War ended. Then, he laid the foundation of the Peasants’ Party (December 1918) and served as its president until 1926. The collaboration and fusion with The Romanian National Party led by Iuliu Maniu would propel the newly formed political structure (The National Peasants’ Party) to the leadership of the Kingdom, where Mihalache held positions such as the Minister of Agriculture (1928-1930) or the Minister of Foreign Affairs (19301933). After the communists seized power, Mihalache was arrested in the Maniu case file and received a life sentence. He died ten years later than Iuliu Maniu, in March 1963, in the Râmnicu Sărat prison. 25

1928, Ion Mihalache la Serbările „10 ani de la Marea Unire”, București, CP 26

DOMENIUL VERESSZÉK

VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY

Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de Braşov

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 190,83 ha Suprafață construită/Built area: 425 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 276 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Construcții anexe: cabană DS+P+M, 161 mp. Terenul are în componență 167 ha de pădure și 24 ha de pășune. Outbuildings: chalet, SB+GF+A, 161 sqm. The land consists in 167 ha of forrest and 25 ha of meadows. Anul construcției/Construction year: 1924-1926 Cod LMI: neclasată Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Castel de vânătoare, Complex turistic ID proprietate/Property ID: HR01AHE-AS-NC 28

Preț la cerere Price upor request

Eticheta apei minerale Pan, sfârșitul sec. XIX

Chiar din inima Harghitei, la Sud-Est de satul Iacobeni, se ridică din adâncul pământului izvorul de apă minerală de la Veresszék. Izvorul se ascunde într-un mediu pitoresc, în poalele naturii “sălbatice”, înconjurat de păduri. Acesta a fost descoperit chiar de proprietarul acelor vremuri, moșierul Balásy Simon József. Acesta a captat izvorul amenajând împrejurimile, iar în 1894 a pus în funcțiune stația de îmbuteliere. Apa minerală a izvorului denumit Borárniéky, Pán sau Szentgyörgy a fost considerată “cea mai igienică, fără bacterie pentru consumație, al munților Cason.” Apa terică cu conținut de lithium și hidro-carbonat din Veresszék a fost curativă în cazurile diverselor afecțiuni, însă a fost apreciată și ca apă de masă. “Se poate bine păstra, nu se strică și izvorând din piatră are un caracter de durabilitate”, scria pe eticheta apei minerale Pán. La începutul secolului XX, Boldizsár Lajos a fost cel care a exploatat comorile minerale ale izvorului de la Veresszék, iar în anul 1920 acestea și stația de îmbuteliere au fost preluate de Dr. Fogolyán Kristóf, directorul Spitalului din Sfântu Gheorghe, spital care astăzi îi poartă numele. În această perioadă, medicul îl întâlnește pe renumitul arhitect Kós Károly, cel care a proiectat complexul de clădiri al Grădinii Zoologice din Budapesta, Muzeul Național Secuiesc și spitalul din Sfântul Gheorghe, Biserica Reformată de pe strada Moților din Cluj s.a. Kós Károly este cel care întocmește lucrările de proiectare pentru construcția unei noi clădiri de spital. Între cei doi s-a țesut de atunci o prietenie pe viață. Arhitectul Kós Károly a proiectat și clădirea de deasupra izvorului de pe domeniul de la Veresszék, ridicată între 1924 și 1926, iar apa minerală îmbuteliată aici a fost distribuită sub numele de «Salvatore». În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, producția din stația de îmbuteliere a fost oprită. După o perioadă când bunurile și drepturile unității de îmbuteliere și ale exploatării treceau de la o întreprindere comunistă la alta, stația a fost desființată definitiv și distrusă. În perioada post-decembristă, din inițiativă privată, casa Dr. Fogolyán Kristóf și zona înconjurătoare, de o rară frumusețe, cu păduri și pășuni populate de o faună bogată, au intrat într-un lung proces de reabilitare și conservare, aflat în prezent în stare finală. Raritatea și frumusețea domeniului Veresszék a făcut ca acesta să fie integrat în programul Natura 2000, rețea europeană de zone naturale protejate, creată în 1992 din necesitatea de a proteja natura și de a menține pe termen lung resursele naturale necesare dezvoltării socio-economice. (SA)

Right in the heart of Harghita, in South East of Iacobeni village, the mineral spring water from Veresszék rises from the depths of the Earth. The spring water hides in a picturesque environment, in the foothills of “wild” nature, surrounded by forests. It was discovered by the owner at that time, the landowner Simon József Balásy. He took the mineral spring and arranged the surroundings and in 1894 he put into function the water bottling station. Borárniéky mineral water spring called Pan or Szentgyörgy was considered ”the most hygienic, bacteria free, of the Cason mountains”. The teric water of Veresszék containing lithium and hydro -carbonate cured various diseases, but it was also appreciated as table water. ”It preserves well, does not go off, and, since it springs from the stone, it has a character of sustainability” these words were written on the label of the Pan mineral water. In the early XX century, Lajos Boldizsár was the one who exploited the mineral treasures of the Veresszék spring, and in 1920 they and the water bottling station were taken over by Dr. Fogolyán Kristóf, director of St. Gheorghe Hospital, the hospital that bears his name today. During this period, the doctor meets Kós Károly, the renowned architect who designed the building complex of the Budapest Zoo, the Szekler National Museum and St. Gheorghe Hospital, the Reformed Church of Cluj, etc. Károly Kos is the one who prepares the design work for the construction of a new hospital building. A lifelong friendship would be created between the two men. The architect Kos Károly designed the building above the spring in the field of Veresszék, built between 1924 and 1926 and the mineral water bottled here was distributed under the name of « Salvatore ». In the years after the Second World War, the production was stopped in the bottling station. After a period when the assets and rights of exploitation and bottling unit went from a communist organization to another, the station was closed and destroyed permanently. In the post-revolutionary period, thanks to a private initiative, Dr. Fogolyán Kristóf house and the surrounding area of rare beauty, with forests and pastures populated by a rich fauna, have entered a long process of rehabilitation and conservation, currently in the final stage. The rarity and the beauty of Veresszék area were it to be integrated into the Natura 2000, European network of protected natural areas, created in 1992 from the need to protect nature and maintain natural resources necessary for the socio-economic development in the long term. (SA) 29

cca. 1930, SA

CULA MALDĂR-GRECEANU

CEA MAI VECHE CULĂ ATESTATĂ (PERIOADA MIHAI VITEAZUL), PICTATĂ DE OLGA GRECEANU

Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă de Râmnicu Vâlcea

Preț de pornire/Starting price: 400.000 € Estimare/Estimate: 400.000 - 500.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 5.340 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 336 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 112 mp/sqm Structură: P+2E/Floors: GF+2F Camere/Rooms: 9 Construcții anexe/Outbuildings: 135 mp Anul construcției/Costruction year: sec. XVI - XVIII Cod LMI/LMI code: VL-II-a-A-09812 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Muzeu privat, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: VL01AHE-A 32

„Mihai Viteazul”, Praga, 1601, Aegidius Sadeler

Cula Greceanu de la Măldărești-Vâlcea este cea mai veche culă şi una dintre cele mai spectaculoase din România. Clădirea istorică este înscrisă în patrimoniul cultural-naţional și face parte din Complexul Muzeal Măldăreşti, complex care include şi Cula Duca şi Casa Memorială I.G. Duca. Cula Greceanu a intrat în patrimoniul muzeal în 1956, ea funcţionând ca muzeu până în prezent, această funcţiune fiind păstrată de către actualii proprietari, moştenitorii Grecenilor. Remarcată pentru autenticitatea sa, a fost des folosită în producţiile cinematografice românești, aici turnându-se filme ca: „Neînfricații”, „Drumul Oaselor” sau „Iancu Jianu-Haiducul”. Culele au fost ridicate de boierii olteni începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, ca măsură de apărare împotriva incursiunilor otomane. De aici şi numele de „culă” care în limba turcă (kule) înseamnă „turn”. Construită din piatră solidă, văruită într-un alb strălucitor, cula Greceanu se înscrie în tiparul locuințelor fortificate, cu toate cele necesare dublei funcții. Povestea culei începe în anul 1516, când Nan Paharnicul construiește un turn de apărare pentru a-și proteja teritoriul de cetele de haiduci. Câțiva ani mai târziu, nepotul său, Tudor Maldăr, ridică în jurul turnului o casă fortificată. Legenda spune că Tudor, un boier în oastea lui Mihai Viteazul, s-a luptat vitejește cu tătarii, dar victoria nu i-a revenit acestuia. Episodul s-ar fi soldat cu moartea lui dacă nu intervenea fiica hanului tătar, conducătorul cotropitorilor. Aceasta s-a îndrăgostit de Tudor şi pentru că i-a cruțat viața, tânărul i-a oferit casa fortificată, abia construită. Forma actuală a culei datează din secolul al XVIII-lea, fiind refăcută în perioada 1780-1790 de către boierul Gheorghe Măldărescu și soția acestuia, Eva, care ctitoresc în anul 1790 și bisericile ”Sf. Nicolae” și ”Sf. Voievozi” din imediata vecinătate a culei. Ultimul Maldăr care a deținut castelul a fost jupânița Eva care i-a lăsat moșia Măldăreşti drept zestre fiicei ei, Maria. Aceasta s-a căsătorit cu Gheorghe Greceanu, iar de atunci, moștenitorii culei vor fi grecenii. Astăzi, după sute de ani, cula este neschimbată pe dinafară. Intrarea se face printr-o ușă masivă de stejar cu zăvoare şi druguri de fier, care străpung zidurile. Construcția îmbină armonios un pridvor înalt şi câteva uși de stejar, trei arcade trilobate și turnul de apărare, unde ajungi numai urcând pe-o scară mobilă acționată de o sfoară. Cea mai mare încăpere este sala cu divane, despărțite după moda turcească, de măsuțe. În odaia adiacentă se regăsește trecutul Măldăreştilor, unde Olga Greceanu, urmașa stăpânilor culei, a pictat în 1934 fresce din istoria familiei.

Greceanu Kula from Maldarești-Valcea is the oldest cula and one of the most spectacular historical monuments from Romania. The word ”cula” came from Turkish kule ”tower”, ”turret” and it means a semi-fortified building found in the Oltenia region of Romania with a number of examples located in the historical province of Muntenia. The building is registered in the National Cultural Heritage and is part of the Măldărești Museum Complex, which includes Duca Kula and I.G. Duca Memorial House. Greaceanu Kula became a museum in 1956, and it still is at the will of the current owners, the Greceanu’s heirs. Notorious for its authenticity, the building has been widely used in Romanian movies. Built of solid stone, whitewashed in gleaming white, Greacenu Kula is built after the pattern of fortified houses with all the necessary dual functions. The Kula’s actual appearance dates from the 18th Century. It was rebuilt between 1780 -1790 by the nobleman Gheorghe Măldărescu and his wife, Eva, who also founded in 1790 the ”St. Nicolae” and ”St. Voievozi” Churches in the immediate vicinity of the Kula. Today, after hundreds of years, the Kula is unchanged on the outside. The entrance is through a massive oak door with iron bars and locks, which pierce the walls.

CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI CANCELAR AL TRANSILVANIEI (1791-1822)w

Adresa/Address: Dumbrăvioara, Mureş 15 km faţă de Târgu Mureş

Preț de pornire: 450.000 € Estimare: 500.000 - 600.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1,50 ha Suprafață construită/Built area: 2010 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 1232 mp/sqm Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 40 Preț/mp/Price/sqm: 95 € Construcții anexe/Outbuildings: 2727 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1769/1912 Cod LMI/LMI Code: MS-II-m-A-15663 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială, Școală privată ID proprietate/Property ID: MS01AHE-AS-A 40

cca. 1850, sursa: arhiva familiei Teleki

Castelul Teleki este una dintre cele mai fastuoase clădiri lăsate moștenire peisajului ardelenesc de către familia de nobili Teleki. Sámuel Teleki, cancelarul Transilvaniei în perioada 1791-1822, fondatorul „Bibliotecii Teleki” din Târgu Mureș și unul dintre cei mai bogați oameni din regiune, începe construcția castelului din Dumbrăvioara (Sáromberke în limba maghiară) la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Construcția ajunge la finalizare în anul 1912, sub îndrumarea nepotului său Teleki Samu. Cele șapte corpuri de clădiri care formează castelul sunt dispuse în plan în formă de U, oferind un spațiu larg atât în partea frontală, cât și în spatele construcției. Porțiunea din spate era renumită pentru parcul dendrologic în stil britanic, heleșteul și terenul de călărie, unde oaspeți prestigioși, precum regele Eduard al VII-lea al Marii Britanii sau regele bulgar Ferdinand I, se antrenau pentru diverse turniruri la care participau. Deși a debutat în stilul baroc, în prezent castelul este fidel stilului neobaroc. Povestea arhitecturală a castelului este, în mare parte, rezultatul ideilor inovatoare a nobililor Teleki, în urma călătoriilor acestora în Țările Occidentale, dar și în expedițiile africane ale ultimului reprezentant al familiei. De asemenea, interioarele sunt inundate cu detalii baroce luxuriante, îmbinându-se armonios cu mici accente rococo, fiecare cameră fiind specifică unui anume rang. Partea etajată a clădirii a fost mansardată și monopolizată de aristrocrații Teleki, parterul fiind destinat slujitorilor. În trecut, podelele se defineau prin marmură colorată, fiind acoperite de covoare persane. Spectacolul sălilor era accentuat de mobila rară decorată somptuos îmbinând mai multe stiluri: baroc, rococo sau renascentist, iar fiecare cameră beneficia de un model unic de sobă. În peisajul „telekian” se mai adaugă și o impresionantă colecție de cărți rare (aduse în țară prin prisma călătoriilor în occident), antichități de valoare, tablouri, porțelanuri decorative, arme și trofee. După cel de-al Doilea Război Mondial, întreg patrimoniul grofilor Teleki a fost distrus, după care a urmat naţionalizarea, clădirea fiind transformată într-un liceu agricol, liceu care funcţionează şi astăzi. În apropierea castelului se află Biserica Reformată medievală a satului, construită de același Sámuel Teleki, unde de altfel este înmormântat, alături de alți 15 membrii ai familiei sale. Monumentul funerar este un obiectiv impunător, demn de rangul înalt ce-l purta familia nobiliară.

The Teleki Castle is one of the most gorgeous buildings inherited by the Transylvanian landscape from the noble family Teleki. Samuel Teleki, chancellor of Transylvania between 1791-1822, founder of the “the Teleki Library” in Târgu Mureș and one of the richest men in the region, began the construction of the castle in Dumbrăvioara (Sáromberke in Hungarian) at the end of the eighteenth century. The construction reaches completion in 1912, under the guidance of his nephew, Teleki Samu. The seven buildings that constitute the castle are arranged in the U-plane, providing a large area on both the front and the back of the building. The back part was famous for British style dendrological park, the pond and horse riding field, where prestigious guests such as King Edward VII of Great Britain or Bulgarian King Ferdinand I, trained to participate in various tournaments. Although started in baroque style, the castle is now true to the Neo-Baroque style. The architectural story of the castle is largely the result of the innovative ideas that the nobles from the Teleki family, after their journeys in Western countries, but also from the African expeditions of the last representative of the family. Also, the interiors are flooded with lush baroque details, blending harmoniously with small rococo accents, each room is specific to a particular rank. Near the castle there is located the medieval Reformed Church of the village, built by the same Samuel Teleki, actually where he is buried, along with other 15 members of his family. The tomb is grandiose, worthy of his high rank. 41

1916, CP

Interioare, cca. 1930, MU

1930, CP 42

CONACUL BRĂTIANU DE LA FLORICA

Adresa/Address: Ștefănești, Argeș 8 km față de Pitești, 115 km faţă de București

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 3,00 ha Suprafață construită/Built area: 2.324 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.774 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 698 mp/sqm Structură: D+P+2E+M /Floors: SB+GF+2F+A Camere/Rooms: 40, Băi/Baths: 14 Construcții anexe: Clădire tehnică 91 mp, parc dendrologic 2,56ha. Outbuildings: Technique building 91 sqm, Arboretum 2,56 ha. Anul construcției/Construction year: 1858/1889-1925 Cod LMI/LMI Code: AG-II-m-A-13805 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Casă memorială, Centru de evenimente, Complex turistic, Hotel, Muzeu privat, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: AG02AHE-A 46

Preț de pornire/Starting price: 2.000.000 € Estimare/Estimate: 2.500.000 - 3.000.000 €

1925, EAZ

Situat în oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş, conacul familiei Brătianu, numit ca şi satul în care se află, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu, este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre. Este conacul în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne, de numele primului legându-se Războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice. Domeniul Florica – format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgoriile de la Ştefăneşti- este opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care – fiind pasionaţi constructori, în special ultimul – au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră. Locuinţa este atestată documentar în 1829 şi era compusă din patru încăperi vechi. Se spune că ar fi aparţinut lui Constantin Brâncoveanu, „care ştia unde pune banul”. Prima casă de la Florica a fost construită de Ion C. Brătianu în 1858, după ce s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, noua familie stabilindu-şi căminul la ţară. Dintr-o casă cu patru camere şi o pivniţă pentru vin, bătrânul Brătianu a construit un conac cu o frumoasă terasă deschisă la nivelul parterului. Se pare că peste demisol şi parterul vechii clădiri, proprietarul a adăugat şi un etaj cu câteva încăperi. Cât timp a trăit “Vizirul” (Ion C. Brătianu) casa a menţinut acel stil sobru, impus de gusturile sale simple. Cu greu, spre sfârşitul vieţii, a fost convins de fiul său Ionel, inginer împătimit de construcţii, de necesitatea renovării casei. Aşa cum arată azi, întregul ansamblu de la Florica este rodul pasiunii de a construi a lui Ionel Brătianu „care a răsturnat aproape tot ce a rămas de la tatăl său şi care dintr-o căsuţă lângă vie a făcut o instalaţie confortabilă cu parc, fermă şi chiar cu un observator astronomic”. Stilul casei este neoromânesc, împletind frumos modernul cu tradiţionalul. Amenajările şi construcţiile pe care Ionel Brătianu (1864-1927) le-a făcut la Florica au durat din 1889 până în 1925. În aprilie 1890 Ionel Brătianu va realiza şi planul parterului, care va sta la baza marii renovări şi extinderi a conacului din anii 1905-1912 sub directa conducere a arhitectului Petre Antonescu. Din această perioadă datează încastrarea în zidurile exterioare ale elementelor de arhitectură antică: fragmente de capiteluri aduse de la Histria, basorelieful cu motivul „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea Î.Hr., friză ce este adusă de la Sarmizegetusa. Remarcabil este şi parcul conacului de la Florica, pe care Ion Brătianu îl numea „grădinile Semiramidei”. La realizarea parcului, o contribuţie majoră a avut şi Eliza Brătianu, a doua soţie a lui Ionel, „semănând flori de munte, flori de câmp, a deschis privelişti largi doborând caţiva arbori, a aruncat pe unde a putut pete de lumină”. Acest parc dendrologic este inclus în lista patrimoniului cultural naţional. Grupul statuar „La Vulturi” este un monument de artă contemporană, realizat din piatră de către sculptorul croat Josef Mestrovic. Grupul statuar se pare că a fost realizat în anii ‘20 şi este aşezat în parcul de la Florica. Ar putea fi considerat o reprezentare simbolică a Micii Înţelegeri (România, Iugoslavia şi Cehoslovacia) sau a fraţilor Brătianu (Ionel, Dinu şi Vintilă). Grupul statuar este aşezat pe locul unde era banca preferată a lui Ion C. Brătianu. În anul 1948 conacul este naţionalizat, iar proprietarul este arestat. Clădirea cade în paragină după ce este folosită ca sediu pentru refugiaţii greci ai lui Marcos. După 1970 intră în vizorul gospodăriei de partid şi este restaurată şi remobilată pentru a deveni „casă de oaspeţi”. În anul 1990 Ministerul Culturii hotărăşte realizarea Centrului de Cultură „Brătianu”, iar după anul 2003 este administrată de Consiliul Judeţean Argeş. (EAZ)

Located in Ștefănești, Argeș, the Brătianu family mansion, named after the village where it is built , Florica, in memory of the first daughter of I.C. Bratianu, is one of the most beautiful manorial areas in Romania, well preserved until today. It is the mansion where the most important family of Romanian politicians was born and lived, a true civil dynasty that gave to the country no less than three prime ministers, of which the first two - Ion and Ionel Brătianu - had an overwhelming role in the realization of modern Romania, the name of the first being connected to the Independence war, whilst the second made possible the Union in 1918 and the reforms that formed the basis for the inter-war democracy. The Florica domain - consisting of mansion, farm, chapel, wine cellar, garden and even an observatory, all set in a vast park, surrounded by vineyards from Ştefăneşti- is the work of the first two Brătianu, Ion and Ionel, father and son, who - being passionate builders, especially the latter - turned a stylish administrative house into a sumptuous residence, where important decisions were taken for our history. The housing is documented since 1829 and was composed of four ancient rooms. It is said to have belonged to Constantin Brâncoveanu, “who knew where invest the money”. The first house of Florica was built by I.C. Brătianu in 1858 after he married Pia Pleşoianu, the new family thus established the residence in the country. From a house with four rooms and a wine cellar, old Brătianu built a mansion with a beautiful open terrace on the ground floor. It seems that over the basement and ground floor of the old building the owner added a few rooms upstairs. While “Vizirul” ( I.C. Brătianu ) was alive, the house maintained that sober style, imposed by his simple taste. Hardly towards the end of life, he was persuaded by his son Ionel, an enthusiastic construction engineer, that the mansion needed renovation. As it looks today, the entire ensemble of Florica is the fruit of Ionel Brătianu passion to build “who overturnet almost all that remains of his father and from a small house near vineyard he made an comfortable park installation, a farm and even an astronomical observatory”. The style house is neo-Romanian, and combines beautifully the modern and the traditional. The improvements that Ionel Brătianu (1864-1927) made to Florica lasted from 1889 to 1925. In April 1890 Ionel Brătianu will achieve the floor plan, which will underpin the great mansion renovations and expansions in the years 1905-1912 under the direct leadership of the architect Petre Antonescu. From this period dates the embedding in the outer walls of ancient architectural elements: fragments of capitals brought from Histria, bas-relief with the motif “The Knight Trac”, which dates from Century II BC, a frieze that was brought from Sarmizegetusa. The park of the Florica mansion, which Brătianu called “Gradinile Semiramisei”, is equally remarkable. Eliza Brătianu, Ionel’s second wife, had a major contribution towards the making of the park: “By seeding mountain flowers, wild flowers, she opened wide views by cutting down some trees, where she could cast light spots”. This arboretum is included in the list of national cultural heritage. The statuary group “The Eagles” is a contemporary art monument made of stone by the Croatian sculptor Josef Mestrovic. The statuary group seems to have been done in the 20s and sits in the Florica park. It could be considered a symbolic representation of the Little Entente (Romania, Yugoslavia and Czechoslovakia) or the Brătianu brothers (Ionel Dinu and Vintilă). The statuary group sits where Ion C. Brătianu’s favourite bench was . In 1948 the mansion was nationalized and the owner arrested. The building falls into disrepair after being used as headquarters for the Marcos Greek refugees. After 1970 it came to the attention of the party and is restored and refurbished to become a “guest house”. In 1990 the Ministry of Culture decided to create the “Brătianu” Cultural Center and after 2003 it would be administered by the Argeș County Council. (EAZ) 47

1925, EAZ 48

CONACUL OLGA ȘI NICOLAE GRECEANU

Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă de Râmnicu Vâlcea

Preț de pornire/Starting price: 400.000 € Estimare/Estimate: 400.000 - 500.000 €

Aflat în proximitatea Culei Greceanu, Conacul Greceanu este cea mai târzie construcție din întregul complex al Grecenilor din comuna Măldărești. Construit în perioada în care soții Nicolae și Olga Greceanu încep să se îngrijească de proprietățile vâlcene, conacul nu avea să se bucure de o existență ușoară. Era finalizat în cursul anului 1943, după planurile arhitectului Gheorghe (Pichi) Petrașcu, fiul pictorului Gheorghe Petrașcu, coleg de breaslă și apropiat al Olgăi Greceanu. Construit pe două niveluri, cu o pivniță mică și un cerdac la intrare, conacul are deschidere spre întregul complex, relevându-se acum, ca și la ora ridicării, drept un conac de vacanță și de recepție. După 1946, când soții Greceanu erau evacuați din casa în care se refugiaseră după război, conacul din Măldărești, alături de celelalte componente ale complexului, intra în posesia statului comunist. Conacul, alături de terenul înconjurător, avea să fie separat de Cula Greceanu și să intre în posesia I.A.S. Măldărești. Ulterior, în cursul anilor ’70, proprietatea este cedată Institului de Apicultură din București, instituție sub care a funcționat până în 2007.

Detalii proprietate/Property details Suprafață teren/Land area: 2,15 ha Suprafață construită/Built area: 474 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 272 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/ Rooms: 8 Băi/Baths: 2 Preț/mp/Price/sqm: 122 € Construcții anexe/Outbuildings: 2795 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1943 Tip de proprietate/Property Type: Casă de vacanță, Centru social, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: VL02AHE-NC

Located close to Greceanu Cula, Greceanu Mansion is the latest construction of the whole Domain of Greceanu family from Măldărești Parish. Built in the period when the spouses Nicolae and Olga Greceanu began to care for their properties from Vâlcea, the mansion would not enjoy an easy existence. It was completed in 1943 by architect Gheorghe (Pichi) Petrașcu, the son of famous painter Gheorghe Petrașcu, colleague and close friend of Olga Greceanu.Built on two levels, with a small cellar and an entrance porch, the mansion opens up to the entire complex, revealing itself as a vacation house. After 1946, when the Greceanu spouses were evicted from the house, where they had taken refuge after the war, the Măldărești Manor, along with other components of the complex, were taken into possession by the communist state. The Mansion along with the surrounding land had to be separated by the Greceanu Cula to become part of I.A.S Măldărești. Later in the 70s, the property is transferred to the Bucharest Institute of Apiculture, where it stayed until 2007.

Olga Greceanu pictând, anii ‘60 54

CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI

MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI

Adresa/Address: Deleni, Iaşi 44 km faţă de Botoşani, 79 km faţă de Iaşi

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.500.000 - 1.900.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020 Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 4,23 ha Suprafață construită/Built area: 2.230 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 1.115 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F Camere/Rooms: 36 Băi/Baths: 2 Băi parțiale/Unfinished baths: 10 Construcții anexe/Outbuildings: 1.585 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1730-1810 Cod LMI/LMI Code: IS-II-a-A-04146 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic, Reședință multifamilială, Spital privat ID proprietate/Property ID: IS01AHE-A 58

cca. 1934, NDI

Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni este unul dintre castelele cele mai reprezentative ale Moldovei. Prima clădire din actualul ansamblu arhitectural a fost biserica, ridicată în anul 1669, în apropierea unei curţi boiereşti, probabil dintre cele mai vechi din voievodat. După căsătoria Mariei Cantacuzino, în anul 1778, cu Constantin Ghica, moşia intră în posesia familiei Ghica-Deleni. Lucrările de reamenajare efectuate de aceștia au dat ansamblului configurația actuală. Astfel, până în anul 1802, au fost executate lucrări de restaurare şi extindere, a fost construit zidul de incintă din piatră, pentru ca mai apoi, la început de secol XX, castelul să fie reamenajat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti. Castelul posedă spații ample și luminoase - încăperi, saloane, holuri - dispuse la parter, etaj, și demisol. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, timp de doi ani, în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. După naţionalizare, clădirea a găzduit Căminul cultural din Deleni, devenind ulterior unitate medicală preventivă, destinaţie pe care o are şi azi. (RFA, MU)

The Cantacuzino-Ghica Castle from Deleni is one of the most representative castles of Moldova. The first building of the current architectural ensemble was the church erected in 1669, near a boyars court, probably the oldest in the principality. After the marriage of Maria Cantacuzino in 1778, with Constantin Ghica, the estate goes under the possession of Ghica-Deleni family. Refurbishment works carried out by them gave the ensemble the current configuration. Thus, until 1802, were executed restoration and expansion works, the inner wall of stone was built, and, afterwards, at the beginning of the twentieth century, the castle was rearranged by architect Nicolae Ghika-Budesti. The castle has large and bright spaces - rooms, lounges, lobbies arranged downstairs, first floor and basement. During the Second World War for a period of two years, the castle was garrisoned by Soviet troops. After nationalization, the building hosted the cultural house of Deleni, subsequently becoming a preventive medical unit, and still has this use today. (RFA, MU) 59

1934, NDI 60

VILA DE PROTOCOL A LUI CEAUȘESCU DIN PREDEAL

Adresa/Address: Predeal, Braşov 25 km faţă de Brașov, 140 km faţă de Bucureşti

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1350 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 322 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 161 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 8 Băi/Baths: 3 Anul construcției/Construction years: 1927 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: BV01AHE-AS-NC 66

Preț de pornire/Starting price: 300.000 € Estimare/Estimate: 300.000 - 400.000 €

Istoria Predealului este legată indiscutabil de procesul de modernizare al Principatelor Române, apariția ulterioară a orașului fiind consfințită prin înființarea liniei ferate instituite prin convenția dintre România și Austro-Ungaria din 31 mai 1874. Apariția Gării Predeal, drept punct de joncțiune al liniei ferate ce lega Ploieștiul de Brașov, avea să devină punctul de cotitură în dezvoltarea localității și primii pași spre accelerarea industrială și turistică. Vila ridicată în a doua jumătate a anilor ’20 în zona sportivturistică Cioplea punctează una dintre primele construcții de agrement ridicate în acest sens în zonă, devenind reședința de iarnă a prof. Teodor Vasilescu. Reședința avea să fie achiziționată ulterior de Comitetul școlar al Municipiului Ploiești (1937), acesta fiind ultimul proprietar până la venirea la putere a comuniștilor.

The history of the Predeal Resort is undeniably linked to the process of modernization of the Romanian Principalities, the subsequent appearance of the city started by setting railway line established by the Convention between Romania and AustriaHungary on May 31, 1874. The creation of the Predeal Station as a point of junction of railway line connecting Ploiești to Brașov, was to become the turning point in the development of the village and the first steps to accelerate industrial development and tourism. Villa built in the second half of the 20s in the sports-tourist area Cioplea, highlights one of the first recreation buildings raised in area, became the winter residence of Professor Teodor Vasilescu.It would be later acquired by the school committee Ploiești (1937), this being the last owner until the communists came to

Construită în stil tradițional, ce amintește de casele cu cerdac din zona muntenească, Vila “Ceaușescu” avea să primească acest supranume datorită utilizării ei de către Nicolae Ceaușescu în perioada 1950-1958, moment în care reședința se afla în administrarea Ministerului Forțelor Armate. În acea perioadă, Nicolae Ceaușescu, în grad de general-maior de armată, îndeplinea funcțiile de ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale și Șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. Astfel Vila devenea prima reședință de protocol din Predeal pe care a avut-o Nicolae Ceaușescu înainte de preluarea puterii depline. După 1965, vila de protocol trece în administrația Întreprinderii Economice de Odihnă, ieșind de sub juristicția Ministerului Apărării chiar în anul în care Nicolae Ceaușescu devenea secretar general al PCR.

power. Built in a traditional style which reminds of the houses with porch from the Wallachian area, the “Ceaușescu” villa would get this nickname due to its use by Nicolae Ceausescu during the period 1950-1958, when the residence is administered by the Ministry of the Armed Forces. At that time, Nicolae Ceaușescu, in the rank of major general of the army, fulfilled the functions of the Deputy Minister of Ministry of National Defense and Head of Superior Political Department of Army. This protocol Villa became the first residence in Predeal that Ceaușescu had before he took full power. After 1965, the protocol villa goes into administration of Economic Enterprise of Recreation, in the same year when Ceaușescu became general secretary of the Communist Party. 67

VILA ÎN TERASE ȘUȚU, STIL MAUR

Adresa/Address: str. Krikor Zambaccian nr. 1, Constanța

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.250.000 - 1.500.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 852 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 756 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 313 mp/sqm Structură: DS+P+1E+M/Floors: SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 13 Băi/Baths: 5 Anul construcției/Construction year: 1898 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-A-02863 Tip de proprietate/Property type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Casă de vacanță, Hotel, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: CT03AHE-AS-A 70

cca. 1900, CP

Actul de naștere al clădirii avându-l ca autor pe arhitectul Grigore Cerchez este datat 1898. Grigore Cerchez (1850-1927) este dublu licențiat: avea și diplomă de inginer și pe cea de arhitect. După ce și-a terminat studiile la Paris, a profesat la București în ambele meserii. Devine chiar inginerul-șef al capitalei între 1876–1879. A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului de afirmare a specificului național românesc în arhitectură, dar a exersat și alte stiluri (neoclasic, eclectic). Printre principalele clădiri avându-l ca autor se pot enumera: Facultatea de Arhitectură din București, o aripă a Palatului Cotroceni, Muzeul Antipa, Banca Națională din Brăila. Un proiect aparte se găsește la Constanța – Vila Șuțu, construită pe taluzul mării în stil maur. Proprietarul era Mihai C. Șuțu (1841 1933), descendent al unei familii de rang înalt: străbunicul său, pe nume tot Mihai Șuțu, a fost domn al Țării Românești și al Moldovei (prin rotația impusă de Înalta Poartă), iar Constantin Șuțu – tatăl său – a fost ministru de finanțe sub domnia lui Alexandru D. Ghica. El însuși a fost o personalitate marcantă: membru al Academiei Române, inginer cu studii absolvite la Paris, a deținut funcții in Ministerul Domeniilor, apoi a urcat pe scara ierarhică ca director general al Poștelor, consilier la Înalta Curte de Conturi și guvernator al Băncii Naționale a României. Se numară printre cei mai importanți numismați și metrologi ai epocii. Mihai Șuțu deținea un teren într-o locație de vis: promontoriul estic al peninsulei constănțene, chiar pe malul Mării Negre, între străzile Școalei (astăzi Callatis) și Ceres (astăzi Caratzali), unde tatăl său avea o casă de lemn. Pe locul acesteia, arhitectul Grigore Cerchez i-a ridicat o construcție care domină și acum această zonă, devenită astăzi a Portului Tomis. Accesul la această clădire era asigurat de strada Mărei (astăzi Krikor Zambaccian). Față de proiectul inițial, Cerchez a mai făcut câteva modificări (de exemplu – a renunțat la o a doua scară care coboră la nivelul inferior și a mai adăugat și camerele servitorilor spre sud). Impetuoasa Vilă Șuțu, având autorizația de construcție datată 29 iulie 1898, este construită pe stânca țărmului răsăritean al vechiului Tomis, fiind una dintre puținele construcții în terase construite în epocă. Zidul de sprijin care înconjoară palatul este situat în apropiere de locul în care exista și o ieșire a galeriilor subterane construite de romani în sec. II e.n. (cu rol de alimentare cu apă, dar și defensiv). Privirea ne este invadată de stilul maur al clădirii ce ne poartă cu gândul la Andaluzia spaniolă, vestită pentru o astfel de arhitectură. Din păcate, în perioada 1950 – 1955 au avut loc unele intervenții la clădire, când a fost desființat și sacnasiul de la etajul I – partea dinspre nord (sacnasiul era un fel de bowindow de lemn scos în afara clădirii și avea un aer aparte). Vila Șuțu a fost rechiziționată de puterea comunistă și a adăpostit după 1947 mai întâi Casa de Creație, apoi Consulatul Cehoslovaciei. După 1989 aici a funcționat Curtea de Apel, iar din 2011 a intrat în posesia moștenitorilor, în urma unui lung șir de procese. Arh. Radu Cornescu

This building was built in 1898 by the architect Grigore Cerchez (1850 - 1927) who also had a diploma in engineering. After he completed his studies in Paris, he worked in Bucharest both as an architect and as an engineer. He even became the chief engineer of the capital city between 1876 - 1879. He was one of the followers and supporters of the affirmation of the Romanian national character current in architecture, but practiced other styles as well (neoclassical, eclectic). The main buildings that have him as author are: the Faculty of Architecture in Bucharest, a wing of Cotroceni Palace, the Antipa Museum, the National Bank in Brăila. A special project was in Constanța - the Șuțu villa, built in the Moorish style on the sea embankment. The owner was Michael C. Șuțu (1841 - 1933), descendant from a family of high rank: his great grandfather, also named Mihai Șutu, was the ruler of Wallachia and Moldavia (by rotation imposed by the Sublime Porte) and Constantin Șuțu - his father - a former Minister of Finance under the reign of Alexandru D. Ghica. He himself was an outstanding personality: Member of the Romanian Academy, engineer who graduated from Paris, he held positions in the Ministry of Estates, then ascended the hierarchical ladder as general manager of the Post, Adviser to the High Court of Accounts and National Bank Governor of Romania. He is among the leading numismatists and metrologists of the time. The impetuous Villa Șuțu, with the construction authorization dated July 29, 1898, is built on the eastern shore of the old rock Tomis, one of the few buildings built in terraces in that time. Our sight is flooded with the Moorish style of the building that takes us to Spanish Andalusia, famous for this architectural style. The Șuțu villa was requisitioned by the communists and sheltered the Creation House in 1947 and Consulate of Czechoslovakia after. After 1989 the Court of Appeal operated here, and in 2011 came into possession of the heirs, after a long series of lawsuits. Arh. Radu Cornescu 71

1903, GN

1903, CP

PALATUL CRISSOVELONI - CANTACUZINO

Adresa/Address: str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, Bucureşti

Preț de pornire: 3.000.000 € Estimare/Estimate: 3.000.000 - 3.500.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020 Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 2.145 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 2.220 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.991 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 993 mp/sqm Structură: S+P+1E+M; S+P+1E; P+2E; P+1E/Floors: B+GF+1F+A; B+GF+1F; GF+2F; GF+1F Camere/Rooms: 75, Băi/Baths: 6 Construcții anexe/Outbuildings: 102 mp P+1E + cabină portar 6 mp Anul construcției/Construction year: sfârșitul sec. XIX Cod LMI/LMI Code: B-II-m-B-18242 Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Centru de evenimente, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Muzeu privat, Școală privată, Spital privat ID proprietate/Property ID: B01AHE-AS-B 80

Palatul Crissoveloni – Cantacuzino ne îndrumă în istoria marilor familii bucureștene ale secolelor XIX și XX. Direct din titulatură facem cunoștință cu două familii ce marcau în diverse feluri evoluția orașului: pe de o parte, primii proprietari, Crissoveloni – familie grecească, reprezentativă pentru mediul bancar și de afaceri al României moderne și, pe de alta, Cantacuzinii, una dintre cele mai importante familii nobiliare ale spațiului românesc, cu un trecut de aproape patru secole în înaltele dregătorii autohtone. Intersectările și rădăcinile istorice nu se opresc aici întrucât descoperim că terenul pe care îl ocupă astăzi palatul se afla, la mijlocul secolului al XIX-lea, la congruența dintre proprietățile Prințului Barbu Știrbey (Palatul domnesc și atenanțele sale) și cele ale fraților Iancu și Grigore (Scarlat) Grădișteanu. Dacă în perioada în care Palatul Știrbey era reședință domnească (1849-1956), terenul era deținut încă de Grădișteni (conf planului R.Borroczyn, 1852), pentru următorii 40 de ani, parcela, pe care avea să fie construit palatul, nu va mai apărea individualizată în planurile urbanistice ale Bucureștiului. Astfel, putem presupune că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, terenul viitoarei reședințe a familiei lui Zannis Manoli Chrissoveloni era cumpărat de la Grădișteni. Născut pe insula Chios (Grecia) în 1805, grecul Crissoveloni își va face o avere însemnată în Constantinopol, de unde, în 1848, va porni către Țările Române, deschizându-și filiale ale firmei „Chrissoveloni fils - maison d’exportasion et de banques” în Galați, Brăila și București. Prima consemnare a reședinței din strada Manea Brutaru (numele vechi al străzii G-ral. Constantin Budișteanu) apare în planul Institutului Geografic al Armatei (1895-1899), atunci imobilul de la nr. 15 aparținând fiului lui Zannis, Nicolas Zannis Chrissoveloni (1837, Constantinopol – 1913, București), bancher de profesie. Probabil el este primul proprietar al palatului, având în vedere că tatăl său decedase în 1887 la Constantinopol, iar familia încă trăia și făcea afaceri în Galați. Cu doar 3 ani înainte de deces, Nicolas Zannis Chrissoveloni avea să își vândă proprietatea lui Nicolae G. Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Așadar, începând cu 1910, palatul devine reședință a lui Nicolae Cantacuzino. După moartea acestuia (1944), palatul nu va mai rămâne multă vreme în posesia familiei Cantacuzino, ultimii care au locuit fiind Marga (fiica lui Nicolae) și soțul ei, George Florescu (istoric, genealogist). În 1948, imobilul a fost naționalizat, pentru ca, pe întreaga perioadă comunistă, aici să funcționeze Institutul Național de Cercetare Științifică pentru Protecția Muncii.

The Crissoveloni-Cantacuzino Palace takes us through the stories of great families of the 19 and 20 Century Bucharest. The Palace’s name contains the names of two families that used to influence in different ways the development of Bucharest: on one hand, the first owners, Crissoveloni – a Greek family, that carried a lot of weight in the banking and bussiness environment of the modern Romania, and, on the other hand, Cantacuzino, one of the most important noble families of Romania, with a history of governors for almost four centuries. The connections and the historical roots don’t stop here as we discover that the land where the palace is built used to be in the mid 19th Century at the junction between the estates of Barbu Știrbey Prince (the Royal Palace and its outbuildings) and those of Iancu and Grigore (Scarlat) Grădișteanu. During the period Știrbey Palace was a royal residence (1849 – 1956), the land was still owned by the Grădișteanu family (as the R. Borroczyn plan shows, 1852), but for the next 40 years, the land, where the palace was going to be built, will not appear separated on the urban surveys of the city. Thus, we can assume that in the late 19th Century the land of the future family residence of Zannis Manoli Chrissoveloni was purchased from the Grădișteanu family. Born on the island of Chios (Greece) in 1805, Crissoveloni will make an important fortune in Constantinople, which, in 1848, he will leave for Romania, where he would open subsidiaries of “Chrissoveloni fils - Banques et maison d’exportasion” in Galați, Brăila and Bucharest. The first record of the residence from Manea Brutaru Street (the previous name of General Constantin Budinșteanu Street) appears in the cadastral survey of the Army Geographic Institute (1895 – 1899), when the building at the no. 15 belonged to Zannis’ son, Nicolas Zannis Chrissoveloni (1837, Constantinople – 1913, Bucharest), a banker by profession. Probably he was the first owner of the palace, considering the fact that his father died in 1887, at Constatinople, and the Chrissoveloni family was still living and doing business in Galați. With just three years before his death, Nicolas Zannis Chrissoveloni sold his property to Nicolae G. Cantacuzino, the son of Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Therefore, beginning with 1910, the palace became the residence of Nicolae Cantacuzino. After his death (1944), the palace will no longer remain in possession of the Cantacuzino family, the last ones who lived there being Marga (Nicolae’s daughter) and her husband, George Florescu (historian, genealogist). In 1948, the building was nationalized and for the entire communist period the National Institute of Scientific Research for Labour Protection operated here. 81

HOTELUL INTIM (D’ANGLETERRE) EMINESCU LA CONSTANȚA, 1882

Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 9, Constanța

Preț de pornire: 1.975.000 € Estimare/Estimate: 2.000.000 - 2.400.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020 Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 931 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1.516 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.245 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 379 mp/sqm Structură: S+P+2E+M/Floors: B+GF+2F+A Camere/Rooms: 31 Băi/Baths: 26 Construcții anexe/Outbuildings: 146 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1880/1906-1909 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-B-02845 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Școală privată, Spital privat ID proprietate/Property ID: CT04AHE-AS-B 88

1907, GN

“...Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.” - Constanța, 16 iunie 1882. Informaţiile documentare legate de acest hotel datează din anul 1882 când Eminescu a fost găzduit într-o cămăruţă de la mansarda stabilimentului. Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. În vremea aceea, hotelul Carol şi hotelul d’Angleterre erau cele două locuri ale Constanţei unde turiştii puteau găsi găzduire. Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile şi banchete oficiale la care participau personalităţi ale oraşului. În prima scrisoare a lui Eminescu către către Veronica Micle (în cele zece zile cât a stat la malul mării, poetul i-a trimis trei scrisori iubitei sale) este scris citatul menţionat mai sus. Hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisitas - Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat dar pe vechea locaţie care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului. Pe locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 avea să fie proiectat şi construit începând cu data de 1 iunie 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă. Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp. Elegant si cu o frumoasă grădină de vară, hotelul a constituit locul predilect pentru banchetele regale. Clădirea este realizată în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale. Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă, ridicând mai multe clădiri, una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace. Reputatul cercetător arh.Radu Cornescu afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard, care a ridicat şi Cazinoul constănţean. Construcţia, dată în folosinţă la 18 ianuarie 1909, a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz, un mai vechi antreprenor al hotelului, iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa. Hotelul „Regina” a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic” şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenţei sale. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici şezători culturale organizate de Societatea Junimea MacedoRomână din Constanţa. Pe 17 şi 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului Regina: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”. Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu. Mai târziu, în perioada comunistă, Hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor. După 1949, clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist și după o renovare produsă în anii 1970, hotelul a reintrat în circuitul turistic. În anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar şi câştigat în instanţă. Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic. (CIV)

“...I am sitting in an attic and my eyes scrutinize the sea from two sides, I would like to float with you. But this is not possible and I kiss you sweet, my dear Veronica, and I remain your Eminescu”. Constanța, June 16th, 1882. Documentary information about this hotel dates from 1882, when Mihai Eminescu was housed in a small room in the attic establishment. It is assumed that it was built in the 1880s. At that time, d’Angleterre and Carol hotels were the two places where tourists could find hosting in Constanta. Hotel d’Angleterre’s Grand Salon, striking through its glamor and elegance, hosted charity balls and official banquets attended by the personalities of the city. In his first letter to Veronica Micle (during the the ten days when he was at the seaside Eminescu sent three letters to his lover) the above mentioned quote is written. The hotel was demolished after 1903. The location is recorded in a 1903 map drawn by Union Elektrisitas – Geselschaft from Berlin, on the commandment of Moses Schwartz. It envisaged the possibility of reopening the ex Hotel d’Angleterre under another name, in a new place but the in the old location which present many advantages in terms of the location position. On the spot where the old hotel had been built in the 1880s the Regina Hotel would be designed and constructed as of June 1, 1906. This time the owner of the hotel is mentioned in documents like some Theiler. The construction works were closely supervised by the architect Daniel Renard. The hotel had a basement, two floors and an attic. The location has 21 rooms each with private bathroom. The total area was 1,650 sqm and it has in use a 935 sqm private land. Elegant and with a beautiful summer garden, the hotel was the favorite place where the royal banquets were held. The building is designed in an eclectic style with elements of Art Nouveau and the main facade structure is built in a neoclassical style. The architect of the building is not known with certainty, but it may have been Goue Emil, who worked in Constanța at the time raising several buildings, one of the most notable being the Palace Hotel. The acclaimed scientist arh. Radu Cornescu, says that the building was designed by the architect Daniel Renard who also designed the Constanta Casino. The building was opened on January 18th 1909 and was bought soon after the inauguration of Moses Schwartz, an older hotel entrepreneur, and later became the property of Târpa brothers. The Regina Hotel quickly became a meeting place for intellectuals. In 1909 there was established a company called ”Circle Pharmacy” and another one called ”Circle of Letters, Arts and Sports”. The hotel lounges housed frequent meetings of politicians such as the executive committee member of the Conservative Democratic political Party of Constanța and Take Ionescu, head of the political Party. The social life had a new place where it could manifest in its early effervescence. Other than the frequent banquets, cultural and social evenings were held here, organized by Macedo - Romanian Junimea Society of Constanța. On 17 and 18 July 1925, the newspapers ”Dobrogea Juna” and ”Dacia” announced the complete renovation of the Regina Hotel: ”Hey, installation of hot and cold water in every room, radiator, electricity, telephone. Renting rooms catering”. The writer Vulcan Peter said in the newspaper ”Dobrogea Juna” that in 1944, the hotel belongs to Toma I. Târpa, and later he rented his hotel to C. Niculescu. Later, during the communist period, the Regina Hotel was called ”Intim” as is known today as the people of Constanța. After 1949 the building became heritage of the Communist Party. After a renovation in 1970 the hotel has returned in the tourist circuit. After 1990 the building was claimed by the heirs of the last owner and they won the court. Intim Hotel is currently outside of the tourist circuit. (CIV) 89

MOŞIA ȘI VILA FAMILIEI PRINCIARE ȘUȚU, DESCENDENTĂ A LUI ALEXANDRU ȘUȚU

DOMNITOR FANARIOT ÎN MOLDOVA ȘI ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ (1801-1821) Adresa/Address: Grebănu, Buzău 6 km faţă de Râmnicu Sărat, 150 km față de București

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 40,20 ha Suprafață construită/Built area: 740 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 366 mp/sqm Structură: S+P+M+Foişor/Floors: B+GF+A Camere/Rooms: 11 Băi/Baths: 4 Construcții anexe/Outbuildings: 39 ha teren viticol, 1,2 ha curtea conacului și 400 mp/sqm clădiri anexe. Anul construcției/Construction year: sfârșitul sec. XIX Tip de proprietate/Property type: Domeniu viticol ID proprietate/Property ID: BZ01AHE-AS-NC 98

Preț de pornire: 650.000 € Estimare/Estimate: 650.000 - 700.000 €

Poziționată pe dealurile Buzăului spre câmpia râmnicului, în apropiere de Râmnicu Sărat, comuna Grebănu are o mare parte din istoria ultimilor 200 de ani influențată direct de familia nobiliară Șuțu. Descendenți direcți ai domnitorului și caimacamului Alexandru Șuțu, domn al celor două principate în mai multe rânduri între 1800 și 1821, șuțeștii – originari din Epir (Grecia) și activi în Constantinopol - dețineau moșii vaste în toată zona Buzău-Brăila, fiind una dintre cele mai importante familii de boieri din perioada fanariotă. Zona comunei Grebănu și a moșiei de față avea să fie deținută de 3 generații ale familiei timp de 110 ani, între 1830 și 1940, perioadă în care comuna se va dezvolta în jurul activității viticole. Prințul Costache Șuțu, tatăl ultimului posesor al moșiei și al conacului din Grebănu, ctitorea în 1844 Biserica cu hramul “Sf. Nicolae”, legând în acest fel comuna de episcopia Buzăului. Conacul moșiei, ridicat în stil neoromânesc, cu un mare turn al scării centrale și cu foișor în partea superioară, mai poartă astăzi câteva mențiuni decorative cum ar fi medalioanele portret de la baza turnului și de pe fațada corpului central, amintind de gustul estetic al familiei Șuțu. După 1940, povestea conacului și a moșiei se schimbă radical, acestea intrând în posesia dr. Vasile Noveanu, legionar, membru al guvernului condus de Ion Gigurtu între iulie-septembrie 1940. Perioada comunistă avea să fie marcată de naționalizare și de intrarea moșiei în administrarea statului.

Placed on the hills of Buzău towards the plains of Râmnic, near Râmnicu Sărat, the Grebănu village has had much of the history of the past 200 years directly influenced by the noble family Șuțu. Direct descendants of the prince and kaymakam Alexander Șuțu, lord of the two principalities on several occasions between 1800 and 1821, are originally from Epirus (Greece) and active in Constantinople - they owned vast land estates throughout the Buzău-Brăila area, being one of the most important families of boyars of the Phanariote Period. The Grebănu village area and present estate would be owned by three generations of the family for 110 years, between 1830 and 1940, during which time the village developed around the vineyard activities. Prince Costache Șuțu, father of the last owner of the estate and mansion from Grebănu, founded in 1844 the church dedicated to “St. Nicholas “, thus linking the village to the diocese of Buzău. The Manor estate, built in Neo-Romanian style, with a large central staircase tower and oriel on top, still bears today a few decorative mentions such as medallion portraits at the base and on the facade of the central body, reminding of the aesthetic taste of the Șuțu family. After 1940, the story of the mansion and estate changed radically, entering into the possession of dr. Vasile Noveanu, legionary and member of government led by lon Gigurtu between July and September 1940. The communist period was going to be marked by nationalization and administration of the estate by state. 99

100

101

VILA TAKE IONESCU DIN SINAIA

Adresa/Address: Sinaia, Prahova 120 km față de București

Preț de pornire: 500.000 € Estimare/Estimate: 500.000 - 550.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 5.020 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 907 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 382 mp/sqm Structură: D+P+1E+M/Floors:SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 15 Construcții anexe/Outbuildings: 322 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1895 Cod LMI/LMI Code: PH-II-m-A-16683 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: PH01AHE-A 102

Vila de pe strada Take Ionescu din Sinaia intră în posesia familiei Ionescu - Take și soția Bessi Richards - în cursul anului 1893, fiind adusă la înfățișarea actuală începând cu anul 1895, când intra într-un proces de reabilitare și modernizare. Proiectul era contractat de arhitectul Henri Susskind, elvețian născut la Viena în 1868. Susskind devenea la sfârșitul secolului al XIX-lea unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia, având un portofoliu interesant: apropiat al lui Lecomte du Noüy, lucrând în biroul acestuia de arhitectură, iar mai târziu contractor al Societății Marilor Hoteluri, Susskind avea să își lase amprenta atât asupra unor reședințe din cele două orașe menționate anterior, cât și asupra unor edificii importante ale turismului românesc. Primele construcții, pe cont propriu, au fost la Sinaia: Vila Mihai Haret, Vila Testiban, restaurarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga, Vila Negoiul a lui Take Ionescu. În București a ridicat casa doctorului Mirinescu din Strada Spătarului 54, casa Pompiliu Eliade de pe Splaiul Independenței 74, casa Scarlat Lahovary din Calea Dorobanți colț cu Strada Grigore Alexandrescu, distrusă de bombardamentele din 1944, casa inginerului Silviu Costinescu, Strada Icoanei 56, colț cu bulevardul Dacia, casa inginerului Petre Oteteleșanu, Strada Grigore Mora 15 sau locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu 10. Unele dintre cele mai importante proiecte pe care le-a supervizat Susskind au fost în slujba Societății Marilor Hoteluri, astfel avea să administreze proiecte ca Hotelul Athénée Palace (1912), Hotelul Palace din Constanța, iar în Sinaia Hotelul Palace (1911) și Cazinoul (1913). Vila este compusă din mai multe corpuri, de înălţimi şi dimensiuni diferite, bine precizate atât în plan cât şi în acoperiş. Marea intrare de la veranda principală, galeriile închise cu geam, balcoanele, bovindourile, apareiajele din pereţii exteriori, toate din lemn închis la culoare, contrastând cu albul pereţilor, oferă o notă pitorească în stilul renaşterii germane. Spaţiul interior a fost compartimentat pe măsura nevoilor proprietarilor. La parter, în corpul din dreapta, se găsea un birou și alături, unul mai mic pentru unul dintre secretari de care, eventual, Ionescu avea nevoie la Sinaia. În corpul central se găsește un vast hol, care comunică, printr-un glasvand, cu marea sufragerie. În 1905, consiliul comunal Sinaia a hotărât ca strada pe care domicilia Take Ionescu să-i poarte numele. Și astfel, adresa vilei devenea “Strada Take Ionescu” nr. 2. Tot în 1905, politicianul era ales preşedinte de onoare al Societăţii filantropice a meseriaşilor sinăieni “Vârful cu Dor”, atașamentul de orașul montan fiind definitiv. După Primul Război Mondial, perioadă sub ocupație germană, vila intră într-o nouă etapă. Take Ionescu este prins cu politica internă, de la înfăptuirea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921, anul 1922 fiind anul decesului marelui om de stat. Moştenitorii au stăpânit-o şi au locuit-o timp de aproape trei decenii, până în 1950, când a fost naţionalizată. Repartizată unei case de copii, renovările si reparaţiile curente s-au făcut din bugetul Inspectoratului Şcolar și clădirea s-a menţinut destul de bine în cele patru decenii cât a avut această destinaţie. După 1990, imobilul a fost scos din gestiunea Inspectoratului și a statului şi a fost retrocedată moştenitorilor lui Take Ionescu. (ZP, A1906, HS)

The Villa on the Take Ionescu street in Sinaia got into the Ionescu family possession - Take and his wife, Bessi Richards - in 1893, being brought to its actual appearance from 1895 onwards, when the building went though a process of rehabilitation and modernization. The project was under Henri Susskind’s coordination, a swiss born in Vienna in 1868. Some of the most important projects that Susskind supervised were in collaboration with The Big Hotels Society, therefore he would administer projects like Athénée Palace Hotel (1912), Palace Hotel from Constanța and in Sinaia, Palace Hotel (1911) and the Casino (1913). The house is composed of several parts, each of it of various sizes and heights, well determined in terms of its architectural plan and roof. The big entrance from the main porch, its glass enclosed galleries, balconies, bay-windows, the details on the exterior walls, all of them made from dark coloured wood, making contrast with the whiteness of the walls, give a picturesque note based on the German renaissance style. The interior was divided according to the owner ’s needs. On the first floor, on the right side, there was a desk and next to it, there was a smaller one for the secretary that Take Ionescu needed at Sinaia. In the central part of the house an enormous hallway is located, which, through a glass partition, makes a connection with the living room. After the First World War, during which time it was under german occupation, the villa enters a new stage. Take Ionescu is busy with the intern politics, from the accomplishment of the great unification until taking over the government at the end of 1921, 1922 being the year when the great politician died. The successors took the villa in possession and lived there for almost three decades, until 1950, when it was nationalized. Assigned to be an orphanage, the renovations and repairs were made with money from the School Inspectorate and the building has been maintained quite well during the four decades serving for this purpose. After 1990, the estate was drawn out of the Inspectorate and state management, and it was given back to Take Ionescu’s successors. (ZP, A1906, HS) 103

104

105

cca. 1920, MN

106

cca. 1920, A1906

107

108

109

110

111

CONACUL INDUSTRIAȘULUI BUJOIU DIN ILFOV STIL NEOROMÂNESC

Adresa/Address: Baloteşti, Ilfov 20 km faţă de Bucureşti

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1,70 ha Suprafață construită/Built area: 994 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 331 mp/sqm Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 16 Anul construcției/Construction year: 1910-1932 Cod LMI/LMI Code: IF-II-m-B-15261 Tip de proprietate/Propetry type: Casă de vacanță, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: IF02AHE-B 112

Preț de pornire: 700.000 € Estimare/Estimate: 700.000 - 800.000 €

cca. 1932, NDI

Istoria conacului Ion Bujoiu începea cu câțiva ani înainte ca acesta să o achiziționeze. Comandă a lui Ion Luca Niculescu, membru al unei familii liberale de comercianți și industriași bucureșteni, conacul era ridicat după planurile arhitectului Statie Ciortan, reprezentant important al stilului neoromânesc în primele decenii ale secolului XX. Construit de antepriza Peternelli, pe trei niveluri, conacul domina prin logiile frontale, dar mai ales prin turnul scării principale. În 1926, conacul intra în posesia lui Ion Bujoiu (1894-1956). Bujoiu a fost inginer stagiar la Câmpina, la Soc. “Steaua Română”, unde a funcţionat până în 1922, când este numit director general al societății “Lupeni”, apoi la Soc. “Petroşani” (până în 1945). Din momentul intrării la Soc. “Petroşani” a început marea lui activitate de organizator. Cariera politică avea să îl propulseze în fruntea guvernării, succedându-se între 1937 și 1939 prin ministerul Industriei și Comerțului și cel al Economiei. A purtat o serie de funcții importante în domeniul industrial ca vicepreşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Inginerilor din România), preşedinte al Asociaţiei industriilor metalurgice şi miniere sau membru în Consiliul Superior de Mine. Conacul, după achiziționarea de către familia Ana Ștefănescu și Ion Bujoiu, a intra în jurul anului 1932 într-un proces de modernizare și transformare. Logia cea mare de la nivelul inferior era închisă, ajungând la aspectul de astăzi, iar turnul central își modifica și el din configurația inițială, pierzând foișorul închis. Ultimul aport arhitectural adus împrejurimilor a fost realizat în 1943, când cei doi soți ctitoreau biserica din Preoțești. Instaurarea regimului comunist avea să destrame viața lui Bujoiu, fiind condamnat într-un proces alături de Auschnitt, Gheorghe Manu, Horia Măcellariu sau Nicolae Pătraşcu la muncă silnică pe viață. Ion Bujoiu se stingea din viață în spitalul închisorii Văcărești, pe 20 mai 1956.

Ion Bujoiu Manor’s history started a few years before he purchased it. Ordered by Ion Luca Niculescu, member of a liberal family of merchants and industrialists from Bucharest, the mansion was built after architect Statie Ciortan’s plans, an important exponent of the Neo-Romanian style in the early decades of the 20th Century. Built by the Peternelli enter-prise, the three-level mansion overwhelms with the front loggias and especially with the main staircase tower. In 1926, the manor becomes Ion Bujoiu’s property. Bujoiu was a trainee engineer at Câmpina, at Steaua Română Company, where he worked until 1922, when he was appointed CEO of Lupeni Company, and after that at Petroșani Company (until 1945). His great activity as an organiser started the moment he began working at Petroșani Company. His politcal career would propel him to the forefront of the government, being part of the Ministry of Industry and Trade and the Ministry of Economy between 1937 and 1939. He held several important positions in the industrial field such as Vicepresident of UGIR (General Union of Engineers of Romania), President of the Association of metallurgical and mining industries or member of the Superior Council of Mines. Around 1932, after the acquisition by Ana Ștefănescu and Ion Bujoiu family, the manor entered a process of modernization and transformation. The biggest loggia from the lower level was closed, reaching the aspect it has nowadays, and the central tower was also changed, losing the closed gazebo. The last architectural contribution brought to the surroundings was conducted in 1943, when the couple founded the Church from Preoțești. The Communist regime would destroy Bujoiu’s life, sentencing him to hard labor for life, among others like Auschnitt, Gheorghe Manu, Horia Măcellariu or Nicolae Pătraşcu. Ion Bujoiu died in the Văcărești prison hospital in 1956. 113

cca. 1910, NDI

114

115

VILA CAROLA DIN SINAIA REȘEDINȚĂ A PRINȚULUI MOȘTENITOR CAROL ȘI A ELENEI LUPESCU

Adresa/Address: Sinaia, Prahova 120 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire: 525.000 € Estimare/Estimate: 525.000 - 575.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property type: Suprafață teren/Land area: 1.593 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1.321 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.053 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 158 mp mp/sqm Structură: S+P+5E/Floors: B+GF+5F Camere/Rooms: 39 Băi/Baths: 5 Preț/mp/Price/sqm: 246 € Anul construcției/Construction year: 1896 Cod LMI/LMI Code: PH-II-m-B-16681 Tip de proprietate/Property Type: Casă de vacanță, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: PH02AHE-AS-B 116

Constantin Noica în timpul stagiului militar, Sinaia, cca. 1931-1932

Istoria vilei este legată de începuturile vieții turistice în Sinaia, în cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. Primul ei proprietar, fostul valet al prințului Dimitrie Ghica, austriacul Jóseph Ungarth, era la 1870 primul ”hotelier” al comunei Podul Neagului (Sinaia avea să fie atestată ca oraș la 1 decembrie 1874). Însărcinat să administreze primul hotel din Sinaia, Ungarth avea să își construiască ulterior propria afacere, ridicând în cursul anului 1896 vila Carola. Fiind proprietar de hoteluri şi un restaurator de mare valoare, după ce renunță la Hotelul Caraiman, austriacul se ocupă de Vila Carola, închiriindu-i camerele în regim de pensiune. Luxul și confortul au reprezentat cuvintele cheie pentru toţi cei care se retrăgeau la Vila Carola, austriacul ştiind cum să le facă cât mai plăcută fiecare şedere. Astfel, grădina vilei era întreţinută de un grădinar, exista o trăsură a pensiunii care permitea vizitatorilor să se plimbe spre locaţiile dorite, iar un cal era pus la dispoziţia celor care doreau sa înveţe să călărească. Micul hotel poartă numele fiicei lui Jóseph Ungarth, Carola, cea care avea să devină ani mai târziu soacra lui Constantin Noica. Marele filosof se căsătorea în 1934 cu Wendy Muston, fiica lui Walter și Carola Muston, cunoscând-o pe aceasta încă din copilărie și curtând-o în perioada în care acesta se afla înrolat la Sinaia (1931-1932). Locație selectă și cochetă, hotelul avea să fie și locul secret de întâlnire al amanților Elena Lupescu și Carol, prințul moștenitor. Cei doi se cunoscuseră în februarie 1925, iar vila Carola, reședința de la acea ora a Elenei Lupescu, avea să fie locul secret de întâlnire. Hotelul poartă în pereții lui o istorie încărcată, astfel descoperim cum în 1927, camerele lui îl cazau și pe cunoscutul dirijor și violonist Yehudi Menuhin. Acesta avea să petreacă la vârsta de 11 ani două luni drept oaspete al Vilei Carola, timp în care frecventa Vila Luminiș, pentru lecţiile de vioară oferite de George Enescu.

The history of the villa is related to the emergence of tourism in Sinaia in the second half of the XIXth century. Its first owner, the Austrian Jóseph Ungarth, who had been prince Dimitrie Ghica’s valet, became in 1870 the first “hotel-keeper” of the Podul Neagului town (Sinaia was only declared a city on December 1st 1874). After having to administer Sinaia’s first hotel, Ungarth started his own business and built the Carola villa in 1896. As an owner of hotels and a restorer of great value, after quitting Caraiman hotel, the austrian Josef Ungarth is in charge of Villa Carola, renting there rooms in the pension regime. Luxury and comfort were the key words for those who retreated to Villa Carola, the austrian knowing how to make each stay as pleasant as possible. Thus the villa garden was maintained by a gardener, there was a carriage of the pension that was letting visitors to walk to the desired locations, and a horse was put at the disposal to those who wanted to learn to ride. The small hotel bears the name of Jóseph Ungarth’s daughter, Carola, who, years later, would become Constantin Noica’s mother-in-law. In 1934, the great philosopher married Wendy Muston, the daughter of Walter and Carola Muston. He had known Wendy since childhood and courted her whilst he was enlisted at Sinaia (1931-1932). A chic and select place, the hotel also became the secret meeting place for Elena Lupescu and Carol, the hereditary prince. The two had met in February 1925, and the Carola villa, which was then Elena Lupescu’s residence, served as their refuge. The hotel carries a long history, thus we discover that, in 1927, its rooms accommodated a young Yehudi Menuhin, the future great conductor and violinist. At eleven years old, he spent two months as a guest at the Carola villa. During this period, he visited the Luminiș villa, where he took violin lessons from George Enescu. 117

1923, CP

118

1928, CP

119

120

121

122

123

VILA ZOTTU

SEDIUL „CLUBULUI ARISTOCRATIC DIN CONSTANȚA”

Adresa/Address: b-dul Elisabeta nr. 9, Constanţa

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 265 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 526 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 175 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F Camere/Rooms: 14 Anul construcției/Construction year: 1898 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-B-02805 Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Reședință unifamilială, Restaurant ID proprietate/Property ID: CT01AHE-AS-B 124

Preț de pornire: 800.000 € Estimare/Estimate: 800.000 - 900.000 €

Istoria Constanței reprezintă o pagină remarcabilă din istoriei României, orașul-port fiind astăzi una dintre cele mai timpurii așezări atestate pe teritoriul țării noastre. Tomis, fosta colonie grecească, se regăsea în ceea ce este astăzi numit “orașul vechi”, zona istorică din preajma Cazinoului. Această sintagmă își are rădăcinile în perioada de sistematizare și modernizare a orașului, perioadă instituită în special după 1878, când Constanța, alături de întreaga Dobroge, intră în componența Regatului. Modernizarea orașului începea din zona portului, fiind locul predispus datorită amplasării strategic-economice. Astfel, unul dintre dintre primele bulevarde care iau ființă, cu o onomastică regalistă, este Bulevardul Elisabeta, bulevard pe care, odată cu creșterea economică și dezvoltarea sistematizată, încep să apară și edificii reprezentative. Acțiunile unor personaje ca Antonio Alexandridi (primar în deceniile 8-9 ale secolului al XIX-lea), Mihail Koiciu (primar în 3 mandate în perioada 1886-1897) sau Panait Holban aveau să înlesnească procesul de modernizare și dezvoltare urbană, astfel încât, în doar câteva decenii, bulevardul Elisabeta avea să devină centru social, rezidențial, economic și turistic. Casa Zottu, denumită după primul ei proprietar – Gheorghe Zottu – se înălța pe Bdul Elisabeta în perioada 1898-1900, anunțând apariția altor edificii din împrejurimi: Casa Manisallian (arhitect Ion Berindei) și mai ales Cazinoul. Juristul Gheorghe Zottu, fost judecător de instrucție în Pitești, era la cumpăna dintre secole unul dintre cele mai importante personaje ale orașului, fiind, începând cu 1895, președintele Tribunalului Constanța. Construită într-un stil eclectic, cu mici motive rococo, casa are fațada principală spre mare, existând și o fațadă secundară, cu vedere spre o curte interioară. Caracterul construcției este marcat însă de bovindoul prismatic ce îi oferă clădirii și astăzi un aspect distins, integrându-se excelent în arhitectura zonei. Edificiul avea să fie pentru o perioadă sediul Consulatului Lituaniei din Constanța (începând cu 1928), pentru ca în anii ’30 să intre în posesia Societății de Asigurări Steaua Română.

cca. 1920, DM

The history of Constanța represents a remarkable page in Romanian history, today this port city being one of the oldest settlements testified on the Romanian territory. Tomis, the old Greek colony, was situated in what we call today “the ancient city”, the historical area surrounding the Casino. This collocation has its roots in the renewal and modernization period of the city, period that was established especially after 1878, when the city of Constanța, alongside the entire region of Dobrogea, became a part of the Kingdom. The modernization of the city began with the port area, given its strategic and economic location. The Zottu house, named after its first owner - Gheorghe Zottu rised on the Elisabeta Boulevard between 1898 and 1900, ushering the emergence of other buildings in the area: The Manisallian house (having Ion Berindei as an architect), and especially the Casino. The legal expert, Gheorghe Zottu, former investigating judge in Pitești, was, at the merge of the centuries, one of the most important personages of the city, being the chairman of the Constanța High Court beginning with 1895. Built in an eclectic style, with rococo motifs, the house was built with its main frontage towards the sea, having also a secondary facade, with a view to the courtyard. The nature of the construction, however, is underlined by the prism shaped bay-window which confers even today a distinguished semblance, blending perfectly in the area’s architecture. The edifice would be for a period of time the headquarters of the Lithuanian Consulate in Constanța (starting with 1928), so as to in the 30’s to get into Steaua Română Insurance Society’s possession. 125

126

127

CASTELUL NOBILIAR SALBEK STIL NEOCLASIC

Adresa/Address: Petriş, Arad 19 km faţă de Castelul Regal de la Săvârșin 106 km faţă de Arad

Preț de pornire: 350.000 € Estimare: 400.000 - 450.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 16,73 ha Suprafață construită/Built area: 983 mp/sqm Amprentă la sol/Fooprint: 450 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 24 Preț/mp/Price/sqm: 266 € Construcții anexe/Outbuildings: 332 mp amprenta la sol Anul construcției/Construction year: 1800-1850 Cod LMI/LMI Code: AR-II-a-A-00642 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: AR01AHE-A 128

În documentele din anul 1778, se menţionează că localitatea Petriş împreună cu satele Corbeşti, Obârşia şi Roşia aparţin familiei Salbeck, iar satul Selişte este stăpânit de nobilul Sigismund Iosika. Contele Salbek provine dintr-o familie de germani cu înclinări de fanatici catolicizanţi derivaţi din Salbeck Matei, care, mai întâi fusese secretar al Principelui din Moldova şi apoi pe la 1733 fusese comisar salin în judeţul Hunedoara. Din familia aceasta au ieşit prelaţi romano-catolici iezuiţi şi fanaticul slujbaş judeţean Jakab care a fost formidabil persecutor catolicizant al iobagilor săi ortodocşi. După înăbuşirea răscoalei din 1784, din ordinul contelui Salbeck vechea aşezare a localităţii Petriş dispare şi toate gospodăriile sunt mutate pe noua vatră, în jurul castelului, unde se află şi astăzi. Se începe reconstrucţia castelului Salbec, mâna de lucru fiind asigurată tot de către iobagii din comună. Lucrările vor fi finalizate după 1811, când castelul va fi supraetajat de către Von Matei Salbek. Noul aspect al castelului este diferit faţă de cel vechi care era sub formă de cetate. Este construit în stil neoclasic şi iese în relief prin faţada şi terasa din spate, ambele străjuite de coloane în stil doric construite din gresie. Pe coloanele de pe faţada nordică se văd şi astăzi heruvimii sculptaţi direct pe ele. Ca plan, castelul are formă dreptunghiulară având parter şi un etaj. Are două intrări maiestuoase situate una spre nord şi alta spre sud. Încăperile sunt aşezate una lângă alta având câte o uşă de comunicare între ele. La etaj se ajunge urcând o scară semicirculară. Aşa cum sunt dispuse camerele la etaj, se crede că acestea erau folosite ca şi apartamente de locuit de către stăpânii castelului. Construcţia este din cărămidă arsă, cu planşee drepte având pardoseli din parchet în formă romboidală, duşumele de scândură şi ciment. Parcul din jurul castelului, în suprafață de 16,7 ha, are numeroşi arbori printre care şi câţiva stejari seculari. Doi dintre aceşti „stejari ai judecăţii” se mai văd şi astăzi în parcul castelului. Potrivit tradiției populare, sub unul dintre ei se țineau scaunele domnești; aceste instanțe, de dinainte de 1848, judecau supușii domeniului, condamnându-i la pedepse corporale sau reținerea în închisoarea domeniului, care se găsea în apropierea castelului. (CPM, MU)

In documents from 1778 it is mentioned that Corbești, Obârșia and Roșia villages have vested to Salbek Family and Seliște village to Sigismund Iosika. Count Salbek, inheritor of Salbek Matei, came from a very strict and religious German family. The first position of Count Salbek was as the scribe of Moldavia’s Price and then in 1733 he became commissioner of the saline mines in Hunedoara county. Also, this family gave to history many hierarchs for The Church of Roman-Catholic and the fanatic apparitor of the Arad County, Jakab who was a catholic persecutor of the ortodox serfhood. After the quelling of Rebellion in 1784, the Count Salbek commanded that Periș village must be demount and all the home economics must be moved in another village, around the castle. The moving of the village is correlated with the reconstruction of Salbek Castle because the workforce was ensured by the serfs from the village. The construction works were finished in 1811 and after that were superposed by the Von Matei Salbek. The new cast of the castle does not have the same old aspect, which was similar to a fortress. The castle is build in Neoclassic style and its most important features are the facade and the back porch, both of them towered by columns build up in Doric order made from hone. On the columns from the north facade you can still see the cherubim hew in the hone. The shape of the castle is rectangular and it has 1 level and the ground floor. The castle has two entrances, on the north and the south side. The rooms are situated one after another, each one having an access door. You can get to the first floor by a semicircular staircase. Following the plan of the rooms’ location at the first floor, the historians presumed that the Count and his family used them.The structure is made of burnt bricks with right bridging, having floors made of diamond-shaped parquet and the planking made of floorboard and cement. The park that surrounds the castle has 16,7 ha with many trees, some of which are secular oaks. Two of these secular oaks can even be seen today. According to tradition, under these oaks, before 1848, all criminals from the area were judged and sentenced to corporal punishment or detention in the castle’s prison. (CPM, MU) 129

130

131

132

133

CASA-MUZEU BRÂNCUȘI, DE LÂNGĂ HOBIȚA

Adresa/Address: Peștișani, Gorj 3 km față de Hobița, 18 km faţă de Târgu Jiu

Preț de pornire: 175.000 € Estimare: 175.000 - 200.000 €

Peștișani, o localitate aflată la 3 km față de Hobița, este unul dintre locurile pe care Constantin Brâncuși le vizita de fiecare dată când se întorcea în țară. Nu numai pentru pitorescul meleagului, nu numai pentru prietenul său Mihail Tabacu, ci și ca o chemare a sângelui, întrucât în Peștișani se aflau frații săi din prima căsnicie a tatălui. Din biografia sculptorului aflăm că în 1922 o aduce aici pe Eileen Lane, una dintre femeile care i-a marcat existența și creația. Fascinația artistului față de această americancă de 20 de ani, venită în Europa pentru a-şi vindeca rănile provocate de o logodnă eşuată, a dus la crearea operei “Portretului Eileen Lane“ (1922), aflată în Colecția Botarro. În timpul petrecut în Peștișani, în 1922, cei doi se pare că au trecut pragul casei transformată actualmente în Muzeul Brâncuși din Peștișani. Clădirea a intrat în patrimoniul familiei Brâncuși odată cu căsătoria lui Jean Brâncuși, nepotul artistului, cu nepoata lui Ion Fuiorea, amic al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această amiciție a salvat parțial casa de la naționalizare, întrucât până în 1995 aici a funcționat Primăria din Peștișani, proprietari rămânând Brâncușii. Actualmente, în afara funcției de muzeu, casa este și sediul Fundației Casa Brancuși – Hobița, cu activități de promovare a operei sculptorului și turismului în regiunea în care a copilărit și s-a format Brancuși. Viitorii proprietari vor putea păstra funcțiunea actuală a clădirii, aceea de casă memorială, muzeu privat, dar o pot transforma și într-un centru de evenimente culturale, pensiune pentru turism cultural sau chiar reședință.

Peștișani, a village located 3 km away from Hobița, is one of the places Constantin Brancuși visited every time he returned to the home country. Not only for its picturesque surroundings, not only for his friend Mihail Tabacu, but also because his blood relatives, the brothers from his father’s first marriage were in Peștișani. From his biography we learn that in 1922 the sculptor brings here Eileen Lane, a woman who marked his existence and creation. The fascination towards this 20 years old american artist who came to Europe to heal the wounds caused by a failed engagement led to the artistic creation of ”Portrait of Eileen Lane”(1922), which belongs to Botarro’s Collection. During the time spent in Peștișani, in 1922, it seems that the couple passed the doorstep of the house, now converted into the Brâncuşi Museum from Peștișani. The building came into Brâncuși family heritage when Jean Brâncuşi, the artist’s grandson, married the granddaughter of Ion Fuiorea, a friend of Gheorghe Gheorghiu-Dej. This friendship partially saved the house from nationalization because until 1995 it housed the Peștișani Hall and Brâncuşi family kept ownership. Currently, aside from a museum, the house is also the headquarters of the Foundation Casa Brâncuşi – Hobita which promotes the artist’s work and also tourism in the region where Brâncuşi spent his childhood and formed as an individual. Future owners can retain the current function of the building as a memorial house, private museum, but can also turn it into a cultural center, hostel for cultural tourism or even private residence.

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 479 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 472 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 236 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 10 Băi/Baths: 2 Preț/mp/Price/sqm: 282 € Construcții anexe/Outbuildings: 148 mp/sqm, P+1E, la parter magazie, la etaj un apt. cu 2 camere și baie. Anul construcției/Construction year: 1920-1930 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Casă memorială, Centru de evenimente, Hotel, Muzeu privat, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: GJ01AHE-NC 134

135

VILA BASARAB DE LA COZIA

STIL NEOROMÂNESC, INFLUENȚE ART NOUVEAU

Adresa/Address: Călimăneşti, Vâlcea 1 km față de Mănăstirea Cozia 20 km de Râmnicu Vâlcea

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 2.835 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 236 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 118 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 4 Anul construcției/Construction year: 1900 - 1910 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: VL03AHE-NC 136

Preț de pornire: 70.000 € Estimare: 80.000 - 100.000 €

cca. 1910, CP

Stațiune recunoscută pentru proprietățile terapeutice încă din Evul Mediu, Călimănești a devenit încă de la jumătatea secolului al XIX-lea o destinație preferată în turismul balnear românesc și european. Izvoarele de la Căciulata și Călimănești, alături de amplasarea strategică de pe malul Oltului aveau să inițieze un proces de popularizare a zonei, materializată în special în primele decenii ale secolului XX. Construirea unor locuințe de vacanță, destinate totodată sejururilor balneare, avea să aducă în localitatea din apropierea Mânăstirii Cozia un aflux important de personalități politice, economice și culturale. Stilul arhitectural preferat de majoritatea rezidenților sezonieri, dar și a proprietarilor de hoteluri avea să fie coordonat de stilul neoromânesc, care depășea lesne barierele urbane ale Bucureștiului, înfrumusețând dealurile Călimăneștiului. Alături de hotelurile celebre – Jeante, Vasiu, Societății Govora sau Hotelul Statului, în împrejurimile băilor apar vile-reședință de vară a unor personalități din epocă – Vila Măcelaru, vila Cantacuzino, Mihailidi și Stănescu sau vilele Carantino și Târnoveanu. Vila construită în stilul tipic neoromânesc de la cumpăna dintre secolele XIX-XX prezintă specificații arhitecturale brâncovenești ca logia de la etaj sau ancadramentele și boltirile trilobate. Nota de pitoresc este conferită fațadei de deschiderea acoladată în stil Art Nouveau, marcând gustul arhitectural 1900.

A resort known for its therapeutic properties since the Middle Ages, Călimăneşti has become since the mid-nineteenth century a favorite destination in Romanian and European spa tourism. Since the springs from Căciulata and Călimăneşti are strategically located on the shores of river Olt, they would initiate a process of popularizing the area, reflected particularly in the first decades of the twentieth century. Construction of holiday apartments, intended for spa stays as well, would bring in the area near the Monastery Cozia an inflow of personalities from the political, economic and cultural areas. The architectural style preferred by most of the seasonal residents and owners of hotels was the Neo-Romanian style, which easily exceeded the urban barriers of Bucharest, embellishing the hills of Călimănești. Alongside famous hotels - Jeante, Vasiu, Govora Society or State Hotel on the outskirts of area, appear villas of personalities of the time - Villa Măcelaru, Villa Cantacuzino, Mihailide and Carantino or Târnoveanu Stănescu Villas. The villa built in typical Neo-Romanian style at the turn of the nineteenth and twentieth centuries has architectural characteristics from the Brâncoveanu period, such as the upstairs loggia or trilobated vaulting. The facade is given a picturesque note through the opening braced in Art Nouveau style, marking the 1900 architectural taste. 137

VILA PRINȚULUI BARBU ŞTIRBEY DIN MAMAIA

Adresa/Address: Mamaia, Constanţa

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 420 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 546 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 229 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F Camere/Rooms: 16 Anul construcției/Construction year: 1930 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: CT02AHE-AS-NC 138

Preț de pornire: 450.000 € Estimare/Estimate: 450.000 - 550.000 €

Dezvoltarea modernă a stațiunii Mamaia începe în anul 1906 atunci când erau ridicate primele Pavilioane pentru turiști, în fapt primele cabine de lemn, reunite, pentru băi. Înlesnirea accesului turiștilor prin construirea căii ferate avea să cântărească enorm în modelarea ulterioară, modelare influențată totodată și de modernizarea portului din Constanța care împingea plaja spre satul din nordul orașului. O serie de întâmplări nefericite – devastarea reședinței regale din Constanța în timpul Primului Război Mondial și distrugerea în urma unui incendiu a Pavilionului din Mamaia (1920) – aveau să aducă un influx important de modernizări stațiunii. Aportul cel mai important este adus de familia regală, care, în urma unei donații făcute de primăria Constanța, începe ridicarea unei reședințe de vară în stațiunea Mamaia. Viitorul complex lua ființă începând cu 1924, după planurile arhitectului Mario Stoppa și ideile Reginei Maria, iar doi ani și jumătate mai târziu avea să fie finalizat. După dispariția Regelui Ferdinand (iulie 1927), Maria dona Reginei Elena întregul complex (decembrie 1927), păstrându-și doar o parcelă de circa 3000 mp. Regina avea să ridice aici o vilă de vacanță, în stilul palatului Tehna Juva din Balcic, cu minaret și deschidere către mare. În același stil, pe partea opusă a complexului regal, Barbu Știrbey, apropiat al Reginei, avea să își ridice și el o reședință foarte asemănătoare cu cea a Mariei, după proiectele aceluiași Mario Stoppa, cu data de finalizare 1930. Mario Stoppa avea un CV impresionant, realizând printre altele proiectul Bisericii Italiene din București (1915-1916), proiectul Palatului Știrbey, castelul regal de la Săvârșin sau restaurări la Palatul Cotroceni (1940-1941). Utilizarea minaretului drept simbol rămâne mărturie a pasiunii și respectului pe care și Barbu Știrbey - la fel ca Regina Maria - îl purta culturii autohtone, rememorând astfel istoria turcă a satului Mamaia (în turcă Mamakioi/Mamai Kioi). Totodată, folosirea turnului-minaret conferă și astăzi o priveliște excepțională, de 360⁰. Anul 1930 poate fi destul de important în istoria reședinței, fiind totodată anul ridicării ei cât și anul în care Știrbey era forțat să plece în exil după accederea la putere a lui Carol II (7 iunie 1930).

The modern development of Mamaia begins in 1906, when the first Pavilions for tourists were built. In fact, these were the first reunited wooden cabins used for bathrooms. The facilitation of tourist access by building the railroad system would be a major turning point in the subsequent modeling of the resort, that was influenced in the same time by the modernization of the Constanța port, which was constantly pushing the beach area towards the village north of the city. A series of unhappy events, like the devastation of the royal residence in Constanța during World War 1 and the destruction caused by fire of the Pavilion in Constanța (1920), would bring an important inflow of modernization to the resort. The most significant contribution is made by the royal family, who after a donation made by the Constanța Town hall, begins building a summer residence in Mamaia. The complex was born at the beginning of 1924, according to the plans of architect Mario Stoppa and the ideas of Queen Mary, and it would be finished two years and a half later. After King Ferdinand disappeared (in July 1927), Queen Mary would donate the whole complex to Queen Elena ( in December 1927), keeping for her only one parcel of 3000 sqm. The Queen would build here a holiday villa, close to the style and design of Tehna Juva Palace in Balcic, with a minaret and an open space towards the sea side. Bearing the same style, on the opposite part of the royal complex, Barbu Știrbey, a close acquaintance of the Queen, would build a residence very similar to the one that Queen Mary had built, after the projects of the same architect, Mario Stoppa, which ended in 1930. 1930 can be regarded as an important year in the history of the residence, this year being, at the same time, the year in which it was built, as well as the year in which Știrbey was exiled after Carol II came to power. (June 7th 1930). 139

cca. 1930, NDI

140

141

CASTELUL NOBILIAR POGÁNY STIL BAROC

Adresa/Address: Păclișa, Hunedoara 6 km faţă de Haţeg, 15 km faţă de Parcul Naţional Retezat

Preț de pornire: 500.000 € Estimare/Estimate: 500.000 - 600.000 €

cca. 1930, MU

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 17,15 ha Suprafață construită/Built area: 2.180 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 727 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1E Camere/Rooms: 22 Preț/mp/Price/sqm: 114 € Construcții anexe/Outbuildings: 2.018 mp/sqm Anul construcției/Construction year: începutul sec. XIX Cod LMI/LMI Code: HD-II-a-A-03402 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru medical, Centru social, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: HD01AHE-A€ 142

cca. 1930, MU

Castelul Pogány din Păclișa este o moştenire autentică a stilului baroc de la începutul secolul al XIX-lea, cu mici amprente neogotice, imaginea construcției îmbinându-se armonios cu meleagurile pitoreşti ale Hațegului. Construcţia este proiectată pe două niveluri şi dispune de 22 de camere înalte, luminate de ferestre mari tipice curentului baroc, ce fac posibilă comunicarea între interioarele pline de istorie şi frumuseţile parcului ce înconjoară castelul. Parcul ce adăposteşte edificiul are o suprafaţă vastă şi este renumit în zonă pentru atmosfera creată de diversitatea arborilor şi a vegetaţiei. Împrejurimile castelului abundă de obiective turistice, cu o notorietate sporită, precum: Parcul Național Retezat, localitatea Bretea Romană, Biserica Sântămăria Orlea, Biserica din Densuș şi ruinele binecunoscutei cetăţi Sarmizegetusa. Oraşul Haţeg, aflat în imediata apropiere a comunei Păclişa, în sine oferă nenumărate atracţii şi este împânzit de monumente istorice, în timp ce rezervaţia de zimbrii din apropiere (din Pădurea Slivuţ) este o destinaţie mai mult decât pitorească. Castelul a servit drept reşedinţă, așa cum i-a rămas şi numele, familiei Pogány, o familie transilvăneană de renume, având originile pe valea Mureşului. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost ocupat de armata rusă, care a construit în incinta acestuia o cazarmă pentru soldaţi, de aici şi inserţiile neogotice arhitecturale.

The Pogány Castle from Păclișa is a legacy of authentic Baroque style dating from the early 19 Century, with some Gothic influences, while the castle’s figure blends harmoniously with the scenic lands of Hațeg. The building is designed on two levels and has 22 high-ceiling rooms, lit by large windows typical for Baroque, which enables the link between the interior full of glamorous history and the beauties surrounding the castle. The park that encloses the building has a large surface and is famous for the atmosphere created by the diversity of trees and vegetation. The surroundings of the castle are rich in well-known sights, such as: the Retezat National Park, the town of Bretea Română, Sântămăria Orlea Church, the Church of Densuș and the ruins of notorious Geto-Dacian old city Sarmisegetusa. Hațeg City, located near the Păclișa Village, offers countless attractions and is studded with historical monuments, whereas the nearby bison reserve (Slivuț Forest) is a more than picturesque holiday destination. The Castle served as residence, as the name says, for the Pogány family, a leading Transylvanian family, original from the Mureș River’s valley. After World War II, the castle was occupied by Russian troops who built inside the house barracks for soldiers, which explains the Gothic architectural inserts. 143

144

145

CONACUL BOIERESC CIOCEANU STIL NEOROMÂNESC

Adresa/Address: Reviga, Ialomiţa 110 km faţă de Bucureşti

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 1109 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 368 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 184 mp/sqm Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F Camere/Rooms: 12 Preț/mp/Price/sqm: 98 € Anul construcției/Construction year: 1932 Cod LMI/LMI Code: IL-II-m-B-14158 Tip de proprietate Property type: Casă de vacanță, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: IL01AHE-B 146

Preț de pornire: 36.000 € Estimare/Estimate: 50.000 - 75.000 €

Marile moșii boierești ale sec. XVIII-XIX din Bărăgan, în special cele din nord-estul Bucureștiului, Buzău-Slobozia-Brăila, aveau să stea la baza unor importante proprietăți fie agricole, viticole sau de vacanță, atât pentru nobilimea sec. XIX și XX, cât și pentru o seamă de industriași sau oameni de afaceri ai perioadei de modernizare a României. Reviga, aflată între Slobozia și Buzău, a devenit în timp locul unor astfel de antreprize, familia Cioceanu – cu activități în domeniul morăritului - legându-și existența de localitate prin conacul ridicat aici între 1930 și 1932. Construită într-un stil neoromânesc târziu, epurat de efecte decorative și definit de utilitatea construcției, reședința este ridicată pe două niveluri, prezentând și o pivniță cu acces din interiorul casei, din zona de dependințe. Structura respectă însă tipologia stilului neoromânesc în special prin prezența impunătoare a turnului scării centrale, care este deasemenea mansardat.

The great land estates of the boyars from the XVIII-XIX in Bărăgan, particularly in the north-east of Bucharest, BuzăuBrăila-Slobozia, would form the basis of important agricultural, vineyards or holiday properties, both for nobility of XIX and XX centuries, as well as for a number of industrialists and businessmen from the period of modernization of Romania. Reviga, located between Slobozia and Buzău, became over time the place of such contractors. The Cioceanu family - who had activities in the milling industry - linked its existence to the village through the mansion built here between 1930 and 1932. Built in a late Neo-Romanian style, purged of decorative effects and defined by the utility and usefulness of the construction, the residence is built on two levels, presenting a cellar with access from inside the house, from the outbuildings zone. The structure complies with the Neo-Romanian style typology in particular by a grand central staircase tower, which also has an attic. 147

148

149

CONACUL BOIERESC PODGOREANU DIN ILFOV

Adresa/Address: Cozieni, Ilfov 24 km faţă de centrul Bucureştiului

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 8731 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 698 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 368 mp/sqm Structură: S+P+M/Floors: B+GF+A Camere/Rooms: 10 Anul construcției/Construction year: 1910 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Centru medical, Centru social, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: IF01AHE-NC 150

Preț de pornire: 225.000 € Estimare: 250.000 - 300.000 €

În apropierea Mânăstirii Pasărea se găsește unul dintre cele mai importante edificii arhitecturale din proximitatea Bucureștiului. Conacul I.D. Podgoreanu din Cozieni, Ilfov este amplasat în vestul capitalei, pe drumul de legătură spre pitoreasca mânăstire menționată, fiind totodată una dintre cele mai vechi reședințe boierești din zonă, alături de cea a familiei Blaremberg. Cu o suprafață totală de aproximativ 9000 mp, complexul este dominat de clădirea centrală, o construcție masivă din cărămidă, ce lua ființă în anul 1910. Din holul central, dominat de un luminator, pornește împărțirea clădirii în cele 10 încăperi și anexe unde se regăsesc atât accesul către mansardă, cât și cel către pivniță. Capul familiei Podgoreanu, Ioan Dimitrie, era, conform planului zonal redactat în anul 1925 și după toate celelalte aparențe, un adevărat moșier, având în posesie terenuri, vii și alte proprietăți din zona Piteasca – Cozieni – Pasărea. Conform testamentului redactat în cursul anului 1912, întreaga averea avea să se împartă între cei cinci copii, fapt împlinit în cursul anului 1925. După instaurarea regimului comunist și după naționalizare, conacul a intrat în utilitatea publică, funcționând până spre anii 2000 ca Școală generală.

Near the Pasărea Monastery there is one of the most important architectural monuments found in the proximity of Bucharest. I.D. Podgoreanu Mansion from Cozia, Ilfov is located in the west side of the Romanian capital, on the way to the already mentioned picturesque monastery. It is one of the oldest residences in the area, alongside the Blaremberg family’s mansion. With a total land size of 9.000 mp, the housing estate is ruled by the main building, a massive brick building, made in 1910. In the central hall, dominated by a great skylight, starts the dividing of the 10 rooms and annexes, from where you can discover the access to the attic and the cellar/ basement. The head of the Podgoreanu Family, Ioan Dimitrie, was, according to the estate plan drawn up in 1925 and after all other appearances, a true landlord owning lands, vineyards and other properties in the Piteasca Cozieni – Pasărea area. According to the will written in 1912, his whole fortune would have been divided between his 5 children, which was actually accomplished during 1925. After the installing of communist regime and nationalization process, the mansion came into public utility as a school, until the 2000s. 151

Propuneri restaurare Zebra Interiors

152

153

CASTELUL DĂRĂSCU DIN VIFORÂTA

Adresa/Address: Viforâta, Dâmbovița 5 km faţă de Târgovişte, 84 km faţă de Bucureşti

Detalii proprietate/Property details: Suprafață teren/Land area: 4.450 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 549 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 284 mp/sqm Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F Camere/Rooms: 11 Anul construcției/Construction year: 1890-1910 Cod LMI/LMI Code: DB-II-m-B-17762 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: DB01AHE-B 154

Preț de pornire: 260.000 € Estimare/Estimate: 350.000 - 375.000 €

Dezvoltarea localității Viforâta este strâns legată de ctitorirea în nordul orașului Târgoviște, astăzi la doar 5 km distanță, a Mânăstirii Viforâta. În urmă cu aproximativ 500 de ani era atestată ctitoria lui Vlad Vodă al V-lea (1530), pentru ca la un secol distanță mânăstirea să fie rectitorită de Matei Basarab. În timp, micul sat ce s-a dezvoltat la poalele Mânăstirii, înspre Târgoviște, avea să poarte în el tradiția meșteșugărească a țesutului, atrăgând totodată un număr însemnat de personalități ale culturii românești prin pitorescul specific zonei. Castelul Dărăscu-Enigărescu a fost construit pe culmea nord-vestică a dealurilor Târgoviștei, pe drumul de acces spre Mânăstirea Viforâta, fiind finalizat la comanda familiei Dărăscu în 1910, la peste 20 de ani de la inițierea construcției. Cu o istorie încețoșată, proprietatea avea să scape de naționalizare, chiar dacă a activat la un moment dat drept sediu al C.A.P-ului local, intrând în perioada 1975-1977 în proprietatea lui Octav Enigărescu. Om de o vastă cultură, bariton, om de radio, actor, profesor de canto și director al Operei Bucureștene (1969-1971), Octav Enigărescu a apreciat imediat calitățile arhitecturale ale micului castel. Dispusă pe o structură terasată, construcția se înalță pe două niveluri, prezentând totodată și o pivniță înaltă ce se desfășoară pe întreaga amprentă a clădirii. Punctul central al reședinței este indiscutabil forma turnului central, ce amintește de tipologia donjonul medieval, structura camerelor fiind astfel influențată de forma circulară. Clădirea avea să fie consolidată de către familia Enigărescu, care se îngrijește de întreținerea castelului, întărind structura cu bârne de oțel, în cursul anului 1988.

The development of the Viforâta village is closely linked to the raising, in the northern city of Târgoviște, today at only 5 km away, of the Viforâta Monastery. About 500 years ago the foundation of Voda Vlad V (1530) was attested, so that at a distance of a century, the monastery is re-build by Matei Basarab. Over time, the small village that developed at the foot of the monastery, towards Târgoviște, had to promote handicraft tradition of tissue, while attracting a large number of personalities of Romanian culture through the specific picturesque area. The Dărăscu-Enigărescu Castle was built on top of a hill northwest of Târgoviște, the access road to the monastery Viforâta being completed on the command of Dărăscu family in 1910 after 20 years from the initiation of construction. With a blurred history, the property would escape nationalization, even if at some point it served as the seat of the local community, entering the period 1975-1977 being owned by Octav Enigărescu. A man of vast culture, baritone, radio man, actor, professor of and director of the Bucharest Opera singing (1969-1971), Octav Enigărescu immediately appreciated the architectural qualities of the small castle. Disposed on a terraced structure, the construction stands on two levels and a high basement that is on the entire footprint of the building. The focus of the residence is indisputably the shape of central tower reminding of the medieval dungeon typology, the structure of the rooms thus being influenced by the circular shape. The building was strengthened by family Enigărescu, who took care of the maintenance of the castle, reinforcing the structure during 1988 with steel beams. 155

156

157

VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI STIL ECOLOGIC

Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de Braşov, 200 km faţă de Bucureşti

Preț la cerere Price upon request

Valley 21 dă o nouă dimensiune luxului. Nu în sensul de extravaganță, ci de calitate în esență. Cumpărătorul face parte din noua generație care deține controlul în zilele noastre asupra a ceea ce se întâmplă în secolul XXI, cu influență și cu mintea, creativitatea și motivația necesare pentru a face diferența. Acesta înțelege diferit ideea de apartenență în cadrul unei comunități, spre deosebire de individualism, care a dominat din ce în ce mai mult lumea în ultimele decenii; este vorba de un sentiment al responsabilității comune în societatea în care trăiește, în cadrul familiei pe care o îngrijește și o iubește. Noua responsabilitate este față de oameni, față de natură, un sentiment acut de conștientizare a faptului că trăim într-un echilibru ecologic delicat pe planeta noastră mamă, Pământul. Mințile sclipitoare care produc idei colosale trăiesc într-un corp sănătos, cu un suflet împăcat. Aceștia trăiesc vieți de o calitate superioară și înţeleg esența cuvântului calitate. Calitatea îndeplinește un scop care hrănește în mod esențial mintea pentru trup și suflet; aceste calități pot fi considerate un lux, însă nu își pierd niciodată sensul. Valley 21 este un spațiu comun, împreună cu oameni care împărtășesc aceeași viziune, indiferent dacă aceștia își doresc să se retragă în casele lor cu familiile sau să facă parte dintr-o comunitate de proprietari pentru a petrece timp împreună sau pentru a deține în comun o parte dintr-o fărâmă de rai. Valley 21 reprezintă legătura simbolică dintre viața agitată din secolul XXI și esența vieții într-o comunitare pastorală care își are rădăcinile în natura pură. Poți lua masa la standarde internaționale în Brașov, iar apoi, pentru puțin timp, te poți afla printre lupi, făcând parte, în același timp, dintr-o comunitate delicată care a supraviețuit secolelor de schimbări, care a păstrat valorile ce au dispărut în alte zone, prin intermediul comunității din Vama Buzăului.

Valley21 – gives a new meaning to luxury. Luxury not as in extravagance, but luxury as in living the essence of qualities. The buyer is part of the new generation that is in control of the 21st century, holding influential positions and has the mind, creativity and drive to make a difference. He has a new sense of communality away from the individuality that has increasingly reigned the world over the last decades, a sense of shared responsibility within the society he lives in, within the family he fosters and loves. The new responsibility is towards people, is towards nature, an acute sense of awareness that we are living in a delicate ecological balance on our mother ship, the Earth. Great minds that produce great ideas live in a healthy body, live with a soul that is at peace with itself. They live quality lives and understand the essence of the word quality. Quality fulfills a purpose that feeds the mind, the body and the soul; these qualities can be regarded as a luxury, but qualities are never senseless. Valley21 holds the values that they live for. Valley21 is a shared space with a community of like-minded people, where they can seek privacy in their homes with their family, or take part in the community of owners to share good time or share common governance over the space, Valley21. Valley21 is the symbolic connection between the frantic 21st century life and the essence of life in a pastoral community rooted in pristine undisturbed nature. One can dine international cuisine in Brașov, be amongst the wolves a short while later, at the same time being part of a delicate community that survived centuries of change; that has preserved values that have become extinct elsewhere, through the community of Vama Buzăului. 159

160

161

ASOCIAȚI / ASSOCIATES

PAŞII DE URMAT ÎN ACHIZIŢIONAREA UNUI IMOBIL DIN PORTOFOLIUL ARTMARK HISTORICAL ESTATE

1. Se înaintează o scrisoare de intenţie, prin intermediul site-ului www.artmarkhistoricalestate.ro/contacts, mail (office@artmark.ro) sau fax (021 210 30 15), în atenţia Constantin Prisecaru, CEO Artmark Historical Estate, cu privire la proprietăţile de interes; 2. Se organizează vizionarea imobilului/imobilelor, data fiind convenită cu minim 7 zile în prealabil; 3. Se achiziţionează dosarul cuprinzând documentaţia aferentă imobilului: acte de proprietate, cadastru imobiliar, planuri, documentar fotografic și alte documente disponibile: rapoarte de evaluare, documente de arhivă, studii de restaurare etc., în copie; Broker: Dan Caraiani, Constanța

4. Se înaintează oferta fermă de cumpărare, sub semnatură privată, în termen de 30 - 90 zile de la publicarea proprietăţii pe site-ul http://artmarkhistoricalestate.ro/, în funcţie de proprietate și de răspunsul Ministerului Culturii privind dreptul de preemţiune al Statului, în cazul imobilelor înscrise în Lista Monumentelor Istorice; 5. Odată cu oferta de cumpărare se depune o scrisoare de garanţie bancară de participare la licitaţie, în valoare de 10% din suma ofertată; 6. Înainte cu 3 zile de data limită de depunere a ofertelor, se înştiinţează ofertanţii asupra numărului de oferte depuse până la acel moment şi valoarea ofertei cea mai mare, acordându-se posibilitatea revizuirii acestora în termen de 48 de ore; 7. La data concursului de oferte private, acestea se centralizează și se face publică oferta cea mai mare. Odată cu comunicarea către ofertantul adjudecatar, se stabilește data de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare, în termen de max. 10 zile de la înştiinţarea de câştigare a licitaţiei.

Broker: Horia Hălmagi, Brașov

STEPS TO PURCHASE A HISTORICAL BUILDING FROM ARTMARK HISTORICAL ESTATE PORTFOLIO 1. A letter of intent shall be submitted via the website www.artmarkhistoricalestate.ro/ contacts, mail (office@artmark.ro) or fax (021 210 30 15) to the attention of Constantin Prisecaru, CEO Artmark Historical Estate, on the properties of interest; 2. The viewing of the building / buildings is organized, the date being agreed upon at least 7 days in advance; 3. The file with the estate documentation is acquired: property deeds, real estate cadastre plans, documentary photography and other documents available: evaluation reports, archival documents, studies restoration etc., copy;

Broker: Zoltan Nemes, Harghita

4. The binding offer to purchase is made, under private signature, within 30-90 days after publication on the website http://artmarkhistoricalestate.ro/property, depending on the response of the Ministry of Culture property and the right of preemption of the State, where the buildings are listed as historical monuments; 5. With the purchase offer is submitted a letter of guarantee to tender, worth 10% of the offer; 6. 3 days before the deadline for submission of tenders, tenderers shall be notified of the number of offers made up to that point and offer the greatest value, with the possibility of their review within 48 hours; 7. On the competition of private offerings, they are centralized and the highest offer is made public. With the winning bidder notification to the tenderer, the date for the completion of the contract of sale is established within maximum 10 days after the notification of winning the auction is received.

162

163

1@1development.ro www.1development.ro 0726 229 999

Property developer specializing in Bucharestâ&#x20AC;&#x2122;s high-end residential sector.

Proud winner of: BUCHAREST ARCHITECTURE ANNUAL 2015 Design prize for RE-ACT NOW ROMANIA GREEN BUILDING COUNCIL Green Homes program 2015 for FLOREASCA 1 164

www.hotelcismigiu.ro Bd Regina Elisabeta nr 38 , Bucharest reservations@hotelcismigiu.ro / T: 0314 030 500 165

166

167

168

169

170

171

e l t s a C City Break

172

Castle Break este iniţiativa care aduce mai aproape castelele și conacele de altădată de cei care vor să le descopere, oferind o incursiune completă în patrimoniului arhitectural și nu numai, prin tururi culturale în diferite regiuni ale României. Vă invităm să descoperiți castele și conace, alături de tururi de orașe, degustări de produse tradiționale și vizite inedite la meşteşugari locali. un proiect castlebreak.ro facebook.com/arche.castlebreak

Implică-te în salvarea patrimoniului construit ! Proiectul Monumente Uitate, desfășurat de Asociația ARCHÉ reprezintă cea mai amplă arhivă online dedicată castelelor şi conacelor din România. Cuprinzând peste 1000 de reședințe ce au aparținut elitelor de altă dată, aceasta este atât o sursă de informații complexe, istorico-arhitecturale dar mai ales o platformă de dialog pentru toți cei implicați în renașterea patrimoniul construit. Facebook/monumenteuitate; monumenteuitate.org, monumenteuitate.blogspot.ro; monumenteuitate.tumblr.com; monumenteuitate@arche.ro

173

174

175

Terasa Conacului Brﾄフianu de la Florica 2