Generatia 2000 in Cuvantul, iunie 2009 by Andrei Velea

Revist` de cultur` [i dialog

Anul XX

Serie nouã

0 0 0 2 A I } A R E N E G LOBO ANTUNES

ROGER CHARTI ER

POLI}IST, ADJ.

A G N Â T S I { ~ G E OA N

Nr. 6/384

Iunie 2009

4 lei

EDITORIAL

SUMAR Editorial

Paul Cernat Tân`rul scriitor

Genera]ia 2000

Oana C`t`lina Ninu Ce e cu genera]ia 2000 [i ce (mai) caut eu aici?

Miruna Vlada CTS after party

Daniel D. Marin Dou`miism vs. dou`miism

Cosmin Per]a Textul viu

Interviu

Lobo Antunes O carte bun` este o carte ce a fost scris` pentru mine Roger Chartier Când istoria se uit` de sus la filosofie...

Eseu

Alex. Cistelecan Rebranduirea unui dezastru

Codru] Constantinescu Bilan]ul istoric al lui Francisco Franco

{erban Axinte Aglaia, un roman anonim din secolul al XIX-lea

14 16

Comentarii

Alexandra Florescu „A treia cale“. Literatura \ntre poetic` [i sociologie Antonio Patra[ |n c`utarea lumii perfecte

Daniela Luca Apocalipsa materiei poetice

Adrian G. Romil` Bolile lui Cioran [i filosofia

Gra]ian Cormo[ Sub ochiul Fratelui cel Mare

Marin Mincu Un hibrid rezultat din plagierea lui C`linescu [i politizarea est-etic` tenden]ioas` (I)

Intermezzo

Miruna Vasilescu Corneliu Porumboiu - cinemaul dezorient`rii Augustin Ioan Specificul na]ional: o stru]o-c`mil` a locului public românesc Bogdan C. Enache Cli[eele de stânga ale domnului Geoan`

Tv [i Cinema

{tefania Mihalache Tort cu Jasmine

Matthew Sweeney Insomnie

25 26

Spa]iul public

Economie 31

Traduceri 32

Tân`rul scriitor Paul Cernat

Am participat de curând la cea de-a patra edi]ie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desf`[urat` \ntre 15 [i 17 mai la Alba Iulia, având revista Cuvântul printre partenerii media); ironia sor]ii a f`cut ca prezen]a mea la aceste manifest`ri s` fi \nceput abia odat` cu edi]ia de anul trecut, dup` \mplinirea vârstei de 35 de ani. Adic` atunci când, teoretic, „tinere]ea“ scriitorului \nceteaz`…

e-i drept, n-am fost singurul „tân`r \ntârziat“ din program: printre participan]i l-am reg`sit pe inimosul basarabean Mihai Vakulovski, leat cu mine, [i l-am cunoscut face to face pe decanul de vârst`, Marin M`laicu Hondrari (38 de ani), un om de o modestie [i de un bun-sim] impresionante. N-a[ vrea s` vorbesc prea mult despre cum a fost acolo – a fost, \n pofida numeroaselor absen]e, nea[teptat de bine, din dou` motive principale: 1) gazdele albaiuliene au fost impecabile, 2) USR a dat mân` liber` tinerilor insider-i (un cristian, Claudiu Komartin, Cosmin Ciotlo[, Smaranda {chiopu) s` se ocupe de organizare, iar ace[tia s-au achitat cu brio. M-a[ opri, \n schimb, ceva mai mult asupra unui aspect relativ ginga[ asupra c`ruia am mai z`bovit [i cu alte ocazii: statutul de „tân`r scriitor“. S-ar putea s` m` \n[el, dar am r`mas cu vaga senza]ie c` o parte a invita]ilor absen]i au ]inut s` se derobeze de o etichet` resim]it` probabil ca suspect`. Am avut, de altfel, ocazia s` constat cu alte prilejuri o anume segregare a „juniorilor“, ]inu]i de seniori \ntr-un fel de ghetto [i mângâia]i, simbolic, pe cap cu condescenden]`. Scriitor tân`r va s` zic`, pentru opinia comun`, un fel de speran]` care \nc` n-a confirmat decisiv, un „\ncep`tor“ f`r` suficient` experien]` competi]ional`, un fel de fotbalist necopt care se tot \nc`lze[te pe margine a[teptând ie[irea din teren a juc`torilor epuiza]i sau accidenta]i. Cu alte cuvinte, un ins care nu st` bine pe propriile picioare [i are \nc` nevoie de tutel`. Dintr-un alt punct de vedere, scriitorul tân`r pare s` desemneze \n imaginarul colectiv scriitorul neinstitu]ionalizat corespunz`tor, neinstalat \n func]iile de conducere ale breslei [i \n punctele de real` influen]`/autoritate ale câmpului literar. Un caz aparte \l constituie optzeci[tii militan]i, care n-au mai apucat s` intre \n Uniunea Scriitorilor dup` marea blocad` politic` ulterioar` alegerilor interne din 1981 [i care nu s-au integrat nici dup` deschiderea por]ilor din 1990. Dup` cum se [tie, unii dintre ei se consider` ori sunt considera]i [i azi tineri sau \nc` tineri scriitori, parte a aceluia[i „val“ cu noii veni]i de dup` 2000… Mi s-ar putea obiecta aici c` [i „tân`ra genera]ie“ a anilor ’30 a r`mas \n istoria literar` ca atare, de[i mul]i dintre membrii ei au avut o senectute \ndelugat` [i rodnic`. A[a este, iar exemplele pot fi multiplicate. Dar ce te faci când vezi c` pe listele scriitorilor tradu[i \n str`in`tate figureaz`, \n opinia multor comentatori, „tineri“ precum Petru Cimpoe[u, a c`rui vârst` se apropie de 60… Tot printre juni, ba chiar printre „dou`mii[ti“ sau, cum le spune Daniel Cristea-Enache, „milenari[ti“, sunt trecu]i \n mod curent prozatori maturi precum Filip Florian, Dan Lungu, R`zvan R`dulescu, pentru a nu mai vorbi de Doina Ru[ti. Uluit, i-am

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

reg`sit adesea pe listele cu „tineri critici“ pe Nicoleta S`lcudeanu, Tudorel Urian, Mircea A. Diaconu, Simona Sora, Iulian Costache. S-ar putea s` fie totu[i la mijloc, mi-am zis, [i alte motive, ca de pild` intervalul scurt sau relativ scurt care s-a scurs de la data debutului editorial. {i, \n definitiv, e[ti „tân`r scriitor/critic“ atâta vreme cât cei din jur te percep ca atare. Ce, e mai bine s` fii considerat „b`trânicios“, „dinozaur“, „expirat“, „pr`fuit“? Pe de alt` parte, „tinere]ea“ afi[at` a unor scriitori cu vârste mai mult sau mai pu]in fragede \mbrac` adeseori aspectul unui refuz programatic al institu]ionaliz`rii. Una dintre dezbaterile cele mai animate ale amintitului Colocviu de la Alba Iulia s-a intitulat „De ce e bine sau nu e bine s` intri \n Uniunea Scriitorilor“. Amuzant mi s-a p`rut faptul c` unii dintre „refuznici“ nici nu [tiau ce va s` zic` Uniunea, temându-se c`, o dat` admi[i \n ea, ar putea fi pu[i cu anasâna la activit`]i birocratice [i sterilizante. „Suntem arti[ti, suntem creatori, suntem independen]i, r`mânem \n underground, nu vrem s` intr`m \n Sistem!“, au clamat vehement câ]iva, reeditând vechi sloganuri romantice sau avangardiste. {i \nc`: „Suntem tineri, nu vrem s` intr`m \n Uniune doar pentru c` ne asigur` pensia sau \nmormântarea“! Iat`, \ntr-adev`r, o ipostaz` demn` de luat \n seam` a conflictului dintre tineri neinstitu]ionaliza]i [i tomabaterele institu]ionalizate… Un alt repro[ recurent: „Prea mul]i scriitori f`r` valoare sunt primi]i \n Uniune!“ a fost \ns` anihilat de replica lui Marin M`laicu-Hondrari: „Dar oare câ]i dintre noi merit`m cu adev`rat s` intr`m \n USR?“. Am fost eu \nsumi, ani de zile, un contestatar al USR. Totu[i, dup` pasul la offside care, prin alegerea lui Nicolae Manolescu drept pre[edinte, a scos definitiv din joc concuren]a ASPRO (organiza]ie devenit` nefunc]ional` din varii motive), dup` deschiderea Uniunii c`tre tineri pe toate fronturile (inclusiv c`tre nemembri), dup` recredibilizarea premiilor literare (urmând derivei axiologice din perioada Lauren]iu Ulici…), dup` alte ini]iative productive (concursuri de proiecte, burse, \ntâlniri de lectur` etc.), dup` introducerea unor criterii sporite de exigen]` la primirea de noi membri, nu cred c` mai are sens s` vorbe[ti despre USR ca despre o „institu]ie comunist` nereformabil`“. M-am bucurat s` constat c` nu numai un ruginit ca mine a ajuns la astfel de concluzii, ci [i un spirit undergrond precum un cristian, a c`rui voca]ie de organizator s-a v`dit, din nou, din plin… Asta nu \nseamn` c` institu]ia cu pricina nu are suficiente „bube“, unele grave – dar care institu]ie din România nu are? Ceea ce m-a pus \ntrucâtva pe gânduri a fost imaturitatea naiv` a atitudinii „rebele“, faptul c` nu pu]ini tineri poe]i par s` ignore complet c` Uniunea Scriitorilor este ([i) un sindicat, iar scriitorul are, ca orice meseria[, posibilitatea s`-[i apere drepturile [i statutul. Din fericire, a existat [i o parte plin` a paharului: tinerii scriitori au dovedit, cu ocazia acestei edi]ii a Colocviului, c` nu sunt doar ni[te „rebeli f`r` cauz`“, ci c` sunt \n stare s` se [i managerizeze bine, s` stea, adic`, pe propriile picioare.

GENERA}IA 2000

Ce e cu genera]ia 2000 [i ce (mai) caut eu aici? Oana C`t`lina Ninu

Nu a[ vrea s` insist asupra existen]ei sau a non-existen]ei genera]iei 2000. |n mod cert, putem vorbi de un grup de tineri scriitori care s-au afirmat \n preajma anilor 2000, f`r` \ns` ca acest lucru s` asigure coeren]a unei stilistici sau a unei dimensiuni tematice comune.

serie de poe]i au participat la acelea[i cenacluri, la lecturi comune sau au fost antologa]i \n volume „genera]ioniste“, au publicat la acelea[i edituri (\n spe]` Vinea [i Cartea Româneasc`, dar [i la edituri precum Brumar, Cartier, Paralela 45, Pontica sau altele) [i au fost inclu[i \n proiecte literare cu [i pentru „tineri“. |n cazul prozatorilor, situa]ia se complic`, pentru c` ace[tia au refuzat aproape sistematic catalog`rile [i particip`rile la manifest`rile dou`mii[tilor. Majoritatea debuturilor \n proz` s-au petrecut la vârste mai pu]in fragede, iar parcursul prozatorilor s-a \ndreptat, dup` cum era [i firesc, c`tre lecturile \n str`in`tate [i traducerea c`r]ilor \n limbile europene. Criticii, pe de alt` parte, debuteaz` [i ei târziu, majoritatea sunt recenzen]i notorii, dar literatura dou`mii[tilor nu le monopolizeaz` preocup`rile critice, ba chiar a[ putea spune c` privirile de perspectiv` asupra literaturii „tinere“ din ultimii zece ani nu sunt declan[ate decât de ini]iativele diverselor reviste literare. Foarte rar se scrie ast`zi despre dou`miism dintr-o preocupare individual` pentru fenomen. „Verdictele“ genera]ioniste se dau, cel mai adesea, la comun, \n momentul \n care apar alte puncte de vedere [i, pe aceast` cale, se poate polemiza intens, iar discu]iile se concretizeaz` \n preajma unor premii literare, a colocviilor sau a evenimentelor colaterale. De parc` nimeni nu vrea s` fie singur \n demersul de a aprecia/deprecia/comenta o literatur` \nc` „adolescent`“, pe principiul clasic al imposibilit`]ii hazard`rii \n verdicte, atunci când o etap` literar` nu d` semne clare de epuizare. |n consecin]`, nu exist` printre tinerii critici un critic declarat al dou`mii[tilor. Fiecare se rezum` la comentarea, din când \n când, a unei c`r]i, iar predilec]ia evident` merge c`tre realiz`rile prozatorilor. Cu aceste câteva preciz`ri ini]iale, m` voi referi, \n cele ce urmeaz`, din motive evident subiective, doar la poe]ii genera]iei 2000. Genera]ia poetic` dou`miist` este una marcat egocentric` [i profund narcisist`, [i acest lucru se \ntâmpl` nu numai la nivelul strict al tex-

despre „moartea“ poeziei sau, mai general, a literatelor, ci [i la nivelul mai general al atitudinii. O prim` turii, despre diminuarea num`rului de cititori, despre situare a acestor poe]i \ntr-o paradigm` comun` ar trevânz`rile de carte \n descre[tere). |n acest sens, tân`rul bui s` ]in` seama de raportul lor cu genera]iile antepoet trebuie s`-[i caute publicul, s` \ncerce s`-l atrag` rioare. Mai exact, rela]ionarea cu poe]ii anilor ’80 sau prin ceva, s`-i arate c` poezia nu este doar cea din ’90 nu este una manifest violent`. Nu exist` neg`ri manual (cea cunoscut` de orice om cu [coal`), c` acvirulente, desfiin]`ri, tendin]e destructive sau democep]iunea ei se poate apropia foarte mult de cotidian [i latoare. Excep]iile nu fac, \n ultim` instan]`, decât s` de contextul mediatic [i tehnologic de azi. Este cazul lui confirme regula. Problema s-ar putea sintetiza \n Adrian Urmanov, care propune conceptul de „utiliurm`toarea ecua]ie: lui X nu \i plac anumi]i scriitori tarism“ [i care a lipit \ntr-o vreme scurte poeme pe români, dar, \n momentul ie[irii la ramp`, aten]ia lui stâlpii [i zidurile Bucure[tiului. Este cazul lui Marius selecteaz` [i personalizeaz` doar scriitorii favori]i, care Ianu[, care scrie o poezie declamativ`, o poezie care se sunt sau nu modele ale propriei scriituri. Altfel spus, „strig`“ [i care impune mesajul prin tehnici scripturale din literatura anterioar` anilor 2000, aproape \ntotde o puternic` directe]e, o poezie aproape „oratoric`“, deauna sunt men]ionate c`r]ile considerate esen]iale, \n timp ce spa]iul necesar deGenera]ia poetic` dou`miist` este una marcat egocentric` [i protract`rii altor scriitori se restrânge \ntr-o propor]ie con- fund narcisist`, [i acest lucru se \ntâmpl` nu numai la nivelul strict siderabil`. al textelor, ci [i la nivelul mai general al atitudinii. O prim` situare Aceast` afirma]ie trebuie, categoric, nuan]at`. Evident, a acestor poe]i \ntr-o paradigm` comun` ar trebui s` ]in` seama de literatura poe]ilor dou`mii[ti raportul lor cu genera]iile anterioare. nu este neap`rat o prelungire a de persuadare. Este [i cazul lui R`zvan }upa [i al unor unor poetici \mbr`]i[ate \n mod direct. Dac` \mi place concepte ca „poetica politic`“, „republica poetic`“, un autor [i recunosc asta \n public, nu \nseamn` c` am „corpuri române[ti“ sau „casa de poezie“. Este, \n fine, \mprumutat ceva din sintaxa lui poetic`. Faptul c` cazul tuturor manifest`rilor literare publice (lecturi tinerii poe]i [i-au manifestat preferin]ele livre[ti ar \n licee sau \n cluburi [i cafenele, festivaluri, seri de liputea fi \n]eles [i ca o confirmare a ideii c`, \nainte sau teratur`, cenacluri neconven]ionale, spectacole de concomitent cu ipostaza lor de scriitori, dou`mii[tii teatru poetic [i, nu \n ultimul rând, apari]ia site-urilor sunt deopotriv` ni[te excelen]i cititori. Bine\n]eles, literare [i a blogurilor de scriitori), care au proliferat orientarea selec]iei c`tre un autor sau altul poate fi dup` anul 2000 [i care \ncearc` s` „implice“ literatura psihanalizabil`, \n sensul unei influen]e paradigmatice \n cotidian – pentru c`, invers, cotidianul a fost de indirecte, incon[tiente. mult` vreme folosit [i inclus \n literatur`. Iat`, a[adar, Un alt aspect al acestei discu]ii ]ine de alegerea o schimbare de accent specific` literaturii din preajma preferin]elor poetice din interiorul „genera]iei“, dovad` anilor 2000: mai mult decât oricând, literatura se oric` primii cititori ai dou`mii[tilor sunt, \naintea critienteaz` spre receptarea ei, scriindu-se, uneori, \n vecilor [i a eventualilor cititori, ei \n[i[i. O nou` confirderea unei anumite recept`ri [i deturnând, astfel, parmare a narcisismului intrinsec. Caracterul autoreflexiv, cursul consacrat – de secole – al scrierii ei. Paradoxal, aceast` orientare continu` c`tre sine, explic` [i eticheta literatura nu mai porne[te de la via]`, ci de la modul \n de „teribili[ti“ care le-a fost aplicat` de unii critici. care aceast` via]` ar trebui s` se reflecte dup` lectur`. Teribilismul nu este sinonim cu ruptura f`]i[` [i vioCeea ce pân` acum era o finalitate, devine ast`zi un lent` cu genera]iile anterioare, ci vine, mai degrab`, punct de pornire. S` nu fiu \n]eleas` gre[it – nu este \n dintr-o foarte pregnant` focalizare a discursului asupra inten]ia mea de a absolutiza lucrurile. |ncerc doar s` propriei persoane, asupra propriei scriituri. spun c`, pentru tinerii scriitori, este imposibil s` nu Ce aduce cu adev`rat nou genera]ia 2000 este foarte ]in` seama, chiar \n mod incon[tient, de felul \n care greu de spus. A[ insista doar asupra unui aspect: o literatura lor va fi citit`. rela]ie special` cu cititorul, pentru c` poetul dou`mi|n acest context, ce caut eu \n genera]ia 2000? Nu ist este orientat c`tre cititor tocmai din cauza cvasiabcaut nimic \n mod special sau caut, de ce s` nu recusen]ei acestuia ([i aici a[ aminti discu]iile din ultimii ani nosc, vizibilitate [i individualizare. O vizibilitate dorit`, \n fond, de oricine scrie, [i poate cu atât mai dezirabil` de tinerii unei genera]ii narcisiste. Curiozitatea mea maxim` se \ndreapt` \ns` spre acel punct de convergen]` care ar trebui s` existe \n cazul unei genera]ii. {tiu c` o genera]ie nu este echivalent` unui curent literar, adic` unei scriituri cu anumite particularit`]i identificabile. Totu[i, din moment ce se vorbe[te la comun despre o serie de scriitori mai mult sau mai pu]in tineri, mi-e foarte greu s` cred c` doar criteriul biologic (vârsta relativ apropiat`) este unicul element de leg`tur`. Pe de alt` parte, orientarea esen]ial` c`tre cititor, mai puternic` [i mai direct` decât \n oricare alt` etap` literar`, nu cred c` ne va diferen]ia de genera]iile viitoare, decât \n situa]ia \n care literatura ar deveni o form` de autism. {i mi-e team` c` despre genera]ia 2000 se va vorbi numai pornindu-se de la dimensiunea ei narcisist`...

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

GENERA}IA 2000

CTS after party Miruna Vlada

a fost unul din evenimentele literare cele mai bine organizate la care am participat pana acum. dezinhibare, lipsa de ipocrizie, structura coerenta apta sa satisfaca cele mai diverse gusturi. dezbaterile au insemnat 50% iar discutiile private in grupulete la o bere 51% daca pot spune asta.

u am simtit cel mai mare castig in dezbaterea de la final de sambata – de ce sa intri/nu intri in Uniunea Scriitorilor? am fost poate cam vehementa dar am vrut sa inteleg tot mai bine ce criticam, ce vrem sa imbunatatim si cum. o solutie buna e data numai de o identificare a problemei f buna. a vorbi despre USR fara sa cunosti problema in profunzime inseamna ca nu poti emite nicio critica care sa aiba si repercusiuni constructive. si eu cred ca asta e scopul – ambele parti (institutii si indivizi) sa aiba ceva de castigat. si evident in niciun caz institutia nu trebuie sa fie mai presus de individ. in megalomania USR sta poate o parte a problemei. in fine s-a dezbatut activ si multe din argumente mi s-au parut bine formulate. nu stiu exact daca s-a inteles pozitia mea. nu am vrut sa fiu pro USR ci doar sa dau o dimensiune mai concreta criticilor: sa incepem de fapt de la ce asteptari avem de la USR ca sa stim ce ii cerem si de ce suntem dezamagiti.

impresionisme miruniste

o parte naspa (dar e ceva strict personal si paranoic) a fost lectura de poezie unde nu a prea fost public (si ala care a venit a fugit repede din sala, probabil tot o nepotrivire de asteptari). o bucurie poetica a fost tanarul poet sucevean George Serendiuc care mi-a placut si ca om si in poemul citit atunci. acosmei, vaculovski, duna, rita au confirmat niste poeme bune. m-am bucurat enorm ca am cunoscut-o in sfarsit pe olga stefan si am revazut-o pe white noise. o minunatie de persoana. poza de jos e facuta de ea. plus revederea oanei dobosi si a lui alex potcoava de la Timisoara care m-au facut tare nostalgica dupa studentfestu de anul trecut… o schimbare totala de impresie mi-au dat sotii Cernat (Paul si Bianca) cu care am stat mult si divers de vorba si mi-am demontat toate prejudecatile (pe care mi le recunosc) in legatura cu ei – ca fiind monotoni, nein

teresa]i, fuduli, inchisi bla bla. mi-au parut niste persoane f calde, cu multe povesti amuzante, f ageri si cu o gramada de cunostinte despre literatura contemporana, angajati f viu in dezbaterile ei. nota 10. de-a dreptul fermecator mi s-a parut Ion Pop cu care am avut norocul sa iau o cina si sa discutam foarte frumos despre ce este si ce nu este literatura. aurel pantea mi-a placut din nou cu aerul sau molcom, bonom si plin de liniste pe care i l-am simtit si la oradea. sgb mi-a parut excesiv donjuanic, sorin despot excesiv de „destept“ genul eu le stiu pe toate si putin obositor prin asta dar si f amuzant si tonic pe alocuri. daniel d marin (poreclit de mine dedeman) am aflat ca e un creier destept in ale fizicii si nu a fost asa sufocant ca alte dati. rita mi s-a parut ff frumoasa ca un spin de trandafir. ianus usor obosit dar cand si-a citit poemul dedicat mamei din „ursul in containar“ m-a impresionat pana la lacrimi ca un tunet in mijlocul inimii. ramane de departe unul din cei mai buni poeti si sensibili pana la sange. manasia impietrit in privirea lui albastra si cu o tacere pilduitoare. duna fermecator aoleu dar nu am voie sa spun asta. ca o ventuza prins de ana dragu, o poeta din care am citit sporadic dar care are ceva ff misterios de care mi-e usor frica. cristi si oana mi-au placut mult. in tren la un moment dat semanau cu niste gugustiuci ramasi singuri intr-o piateta. moni stanila o fost o mare bucurie, forta ei si zambetul torid imi dau senzatia de sus, si de usurare. olga stefan mi s-a parut ca seamana cu elena vladareanu (in scris ff mult dar si in felul de a vorbi, fara accentul clujean of course). iulia balcanas mi s-a parut ff isteata si frumoasa si plina de viata. cosmin ciotlos ma asteptam sa fie mai agresiv in deconstructii cum e de obicei (desi iovanel se pare ca ataca tocmai contrariul in comportamentul lui vizavi de manolescu dar nu cred ca are 100% dreptate) dar ca organizator a jucat bine rolul de neutru si de sinteza. acosmei vorbeste f incet si asta parca te apropie intr-un mod straniu si magnetic de el. asa am simtit cand am vorbit cu el. kasis a fost la inaltime, la mare inaltime, acolo unde aripile sunt lichide. komartin m-a enervat cu niste faze dar ca fotbalist a fost ff bun desi ma doare limba cand o recunosc. andra rota-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

ru mi s-a parut jucausa cum rar am vazut-o. denisa piscu implicata si deschisa, am vorbit despre sound poetry. dan coman, florin partene si marin au fost incandescenti ca de obicei. desi la dezbateri au spus raspicat niste puncte de vedere f virulente. andreea toma era fragila ca o pasare si usor insingurata si trista si am simtit mereu senzatia sa o imbratisez. perta si raluca erau frumosi, erau puternici si f fericiti. simona vasilache mi s-a parut de un umor usor acid si mi-a creat putin teama. luigi bambulea, in ciuda prejudecatii numelui mi-a parut o persoana f ok, iar aida hancer si catalina cadinoiu ff colorate si putin triste, desi pline de viata. tot la detabuizari au intrat si interactiunile cu redactorii revistei Noua Literatura, de care parca ma tinea departe un gust amar datorat comentariilor acide facute legate de poezia sau persoana mea. dar si gruia dragomir ce o tinea pe ana chiritoiu ca pe un balon rosu in mana, si gemenele marieva si anca mi-au lasat o impresie f placuta, de oameni jucausi, destepti, sensibili, cu gusturi complicate si interesante. ana chiritoiu in ultima parte a calatoriei cu trenul chiar m-a fascinat, nu stiu de ce si cum dar asa e mai bine. cosmin dragomir si ovia herbert m-au facut sa rad de era sa ma desir. razvan tupa, cald si acid ca de obicei, mi-a placut cum a driblat in dezbateri dar si la fotbal. cristi cotarcea e ca o prajitura cu gust ciudat, mi-a placut ca mai mereu si mi-a adus aminte de liceu.. meciul de fotbal a fost un moment extraordinar care a meritat autosacrificiul corzilor mele vocale… desi au pierdut cu 4 la 11, scriitorii tineri m-au facut ff mandra. parca zburau la un moment dat. regret acum la o gandire lucida ca am folosit metode neortodoxe pentru a distrage atentia portarului Sergiu. terasa lazar cu productie proprie de inghetata si cu acea atmosfera calda de curte primitoare si intima ascunsa sub ierburi mi-a placut mult. miezurile de noapte scaldate in bere au dat in parg acolo si ne-au apropiat mult. castelul alba iulia impresionant desi figura lui Mihai Viteazul cam obscen-excesiva. putina lume pe strazi noaptea. oameni ff amabili. consiliul judetean ff darnic, care intretine practic cu toate cheltuielile filiala uniunii scriitorilor alba. sunt cam sceptica desi e bine sa exista si astfel de parteneriate strategice. O a fost tacut si luminos si mereu ca o carja cand ma lua ameteala. calatoria cu trenul 7 ore 8 ore intors a fost si ea misto, dezvaluind parca mereu foita cu foita din personalitatea fiecaruia. acolo am avut cel mai acut senzatia de tabara. „idila“ dintre serban axinte si cassandra si nicu a fost unul din momentele cele mai picante care au facut sa arda in rasete holul hotelului Transilvania. mapa!! pe langa excelentul desen drept logo marca perjo – care a innobilat imaginea evenimentului, si i-a dat un aer profesionist, mapa mi-a placut ff mult. excelent organizata (cu toate info de care aveai nevoie, inclusiv albume multimedia si carticele cu poze despre judetul alba si bisericile din transilvania – nota 10). eu sunt colectionara de mape de la evenimente asa ca... m-au sedus cu asta. (mirunavlada.wordpress.com)

Dup` \nceputul fast al fracturismului (care a[a se pare c` a [i r`mas: la \nceput, f`r` a fi fost epuizat, cum nici „utilitarismul“ lui Urmanov nu a fost nici preluat, nici dus mai departe), dup` „deturnarea“ \n for]` a lui Dan Coman [i a lui Claudiu Komartin – dintre care doar primul probabil c` a spus ce avea mai important de spus \n poezie, dup` cvasiutilitarismul teoretizat \n discu]ii amicale de Peniuc-Urmanov (dar nepus decât pe jum`tate „pe mas`“), s-au mai petrecut lucruri cel pu]in la fel de incitante (prin form`/promisiune), dar la fel de disparate (prin con]inut/realizare), pân` la o apropiere din ce \n ce mai spectaculoas` de… colaps. O „resuscitare“, sau o re(l)axare a poeticii s-ar fi produs abia prin 2007-2008 (prin volumul de debut „Elefantul din patul meu“, al Ofeliei Prodan, urmat de „Ruleta cu nebun“, din 2008, mai ales); unii ar numi-o chiar ruptur`, al]ii doar \nnoire necesar`. Cei mai mul]i \ns` r`mân pe pozi]ii: dou`miismul nu [i-a dat \nc` platina (de) pe fa]`!… (Daniel D. Marin) S-a tot scris despre dou`miism, dar n-am g`sit nic`ieri o singur` analiz` centrat` cu adev`rat pe poetic`, de la mijloace tehnice la impact, de la noutate incipient` la tendin]e vizibile, de la direc]ii abia schi]ate pân` la cele mai importante linii de for]` pe care s-ar sprijini discursul poetic dou`miist. Pentru aceasta propun o abordare direct din magma genera]ionist` a momentului. Care ar fi, a[adar, cele câteva linii definitorii care se atrag [i care ar fi cele câteva linii definitorii care se resping \n interiorul dou`miismului?

{erban Axinte:

red c` nu a venit \nc` momentul s` discut`m despre liniile definitorii ale dou`miismului. Consider c` e \nc` devreme. Au ap`rut mul]i scriitori ce apar]in acestei genera]ii, dar e posibil s` mai apar` mul]i. Au ap`rut c`r]i foarte bune apar]inând unor autori, f`r` \ndoial`, talenta]i, dar operele sunt la \nceput, ei mai au \nc` multe de spus. Nimeni nu a dat deocamdat` cartea vie]ii lui. Deocamdat` putem comen-

GENERA}IA 2000

Dou`miism vs. dou`miism

ta manifeste, putem face o lectur` a declara]iilor de inten]ie. Analizele centrate cu adev`rat pe poetic` sunt necesare mai târziu, când produc]ia literar` a acestei perioade se va integra \n istorie. Dup` p`rerea mea, manifestele literare sunt doar exerci]ii de marketing. De multe ori s-a \ntâmplat ca un autor s` nu-[i urmeze propriul program literar. {i e perfect normal. Individul evolueaz`. De ce s` se bage-n sicriu doar ca s` atrag` aten]ia lumii c` s-a n`scut? Autorii sunt uni]i printr-un anumit spirit al timpului, care-i face s` fie atra[i de anumite lucruri [i s` resping` (chiar vehement) altele. Ecua]ia e simpl` [i se repet` periodic. Bine\n]eles c` efortul de teoretizare (chiar prematur) nu e lipsit de importan]`. Se reactiveaz` \n acest fel gândirea despre literatur`, se produc asocieri noi \ntre fenomene mai mult sau mai pu]in noi. Expresivitatea (poeticitatea) ]ine de fiecare creator \n parte, de modul \n care acesta reu[e[te s` ob]in` efecul de nou. A[adar, dac` am vorbi acum despre liniile definitorii ale dou`miismului, ar \nsemna doar s` aproxim`m un fenomen c`ruia nu-i putem anticipa \nc` evolu]ia. Dar e bine s` vorbim ca s` r`mânem treji [i lucizi, dac` se poate.

Paul Cernat:

espre dou`miism exist` câteva abord`ri sistematice [i serioase, de la amplul r`spuns al lui Andrei Terian la ancheta „Caietelor critice“ din urm` cu câ]iva ani sau de la istoria schi]at` de Claudiu Komartin pân` la volumul \nc` prea pu]in comentat al {tefaniei Mincu. Fenomenul e \n curs, trebuie s` l`s`m apele s` se limpezeasc`, iar sintezele critice vor veni, cu siguran]`. Foarte pe scurt, ]in s` subliniez câteva chestiuni. 1. Despre dou`miism putem vorbi, cu adev`rat, doar \n poezie. |n proz` este fie inexistent, fie (deocamdat`) irelevant valoric. Ca de fiecare dat`, poe]ii se afl` \n avangarda sensibilit`]ii unei epoci. 2. Linii care se atrag? Visceralizarea, agresivitatea [i directe]ea extrem` a discursului, hiperautenticismul, cultivarea valorilor „tari“ ale biograficului (optzeci[tii cultivau valorile slabe), predilec]ia pentru morbid [i pentru zonele psihedelice [i infraumane, deviante, refuzul livrescului [i parodicului, spiritul „comunitar“, combina]ia de cinism, dezabuzare [i disperare apocaliptic`. Sociologic vorbind, observ c` poe]ii dou`mii[ti

s-au adaptat cel mai bine mediilor electronice. Cred c` dou`miismul a absorbit, mai \ntâi prin fracturism, ceva din cultura hip-hop [i din eficien]a comunica]ional` a noilor medii. Iar idealul dou`miist \n poezie \mi pare a fi strig`tul primar agresiv-reflex, probabil, al unei copil`rii (adolescen]e) f`r` plasa de siguran]` a valorilor stabile. 3. Exist` [i unele tendin]e oarecum marginale \n sânul fenomenului, „reziduuri“ ale unor poetici mai vechi. Ele dau \ns` relief [i, uneori, substan]` poeziei dou`miiste. Date afar` pe u[`, melancolia liric`, vizionarismul, livrescul, dimensiunea simbolic` [.cl. se \ntorc pe fereastr`.

Alexandru Matei:

red c` e prea devreme pentru a defini poetica dou`miist` – [i nu numai prea devreme, dar poate chiar inadecvat ca atare. De ce? Pentru c` genera]ia 2000 este una de tranzi]ie. Este ultima promo]ie a literaturii române dinaintea intr`rii noastre \n postmodernitate. Dar discursului critic i se pare incomod s` se vad` obligat s`-[i schimbe temele \ntr-un mod atât de radical. E drept, a vorbi despre o poetic` dou`miist` cere o rigoare ceva mai mare decât a face bilan]ul dou`miismului, pentru c` e[ti constrâns la o oarecare \ncadrare tematic`. Numai c` m` \ntreb dac` poetica dou`miist` chiar \nseamn` ceva – iar dac` r`spunsul e afirmativ, atunci m` \ntreb nu numai cum s-ar diferen]ia ea de cea optzecist`, de pild`, ci de cele care-i vor urma. Va urma ceva de tipul „genera]ie 2010“? Tind s` cred c` nu, dar s` nu m` lungesc. Poetica dou`miist` are câteva linii de for]`. Prima poate c` este realismul mizerabilist al imaginarului, iar a doua colocvialitatea t`ioas` a expresiei. Fa]` de poetica optzecist`, cotidianul nu e doar tematizat, ci realizat. Poezia dou`miist` este, dac` vre]i, de descenden]` rimbaldian`, pe de o parte, apoi american`, pe de alta. Nu e una reflexiv`, nu e una de limbaj – nu \n mod manifest –, nu e una abstract`. Exist` totu[i grade de abstractizare, mai ales \n poezia a[a-zis minimalist`, atunci când realul vizat este cel hiper- sau virtual. Poezia aceasta, „de siliciu“, exprim` o identitate fluctuant`, o anatomie dezantropomorfizat`, dar, tocmai de aceea, e \ndeob[te lipsit` de lirism. Dac` se poate vorbi despre dou`miism \n jurul anului 2000, atunci când societatea româneasc` se afla pe buza exploziei postmoderne, lucrurile tind s` se fi schimbat. Nu mai exist` centre de crea]ie – crea]ia s-a diseminat; proza s-a institu]ionalizat [i este destul de divers` pentru a nu o mai putea aduce la numitorul comun al, s` spunem, autofic]iunii. Nu mai exist` autoritate critic` [i politic` \n aceea[i persoan` – poate doar Daniel Cristea-Enache s` fi r`mas un ultim mohican al tipului de critic de \ntâmpinare federator care a fost consacrat \n ultima sut` de ani. |n plus, obiectul artistic s-a \nnoit [i continu` s` o fac`, astfel \ncât ea nu se mai m`rgine[te numai la textul tip`rit \ntr-o carte. Nu se mai poate desprinde poezia de multimedia, de[i, pentru unul ca mine, estetica limbajului articulat nu poate fi ajuns` prin upgrad`ri tehnice. La \nceputul secolului, André Breton spunea c` cre[tinismul este o reclam` la cer. Eu cred, la fel ca [i el \n urm` cu un secol, c` poezia are dou` deschideri: una, sectar`, este cea a limbajului magic, adresat unora, pu]ini, care \[i g`sesc aici locul. Cealalt`, de „jos“, din strad`, este poezia devenit` reclam`, slogan, vorb` de repetat, refren. Poezie pop [i poezie-kabbal`, iat` cele dou` c`i pe care le urmeaz` dou`mii[tii, pe care le vor urma, \n m`sura posibilit`]ilor, poe]ii, de acum \nainte. |n mod ironic, Adrian Urmanov [i Andrei Peniuc [i-au dat seama de acest „partaj al sensibilit`]ii“ [i, \ncercând s` scrie poezie pop, au scris poezie „grea“, atunci când le-a ie[it. De la fervoarea liric` a lui Marius

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

GENERA}IA 2000

Ianu[ la minimalismul neutru sau scrâ[nit al lui Peniuc-Urmanov, trecând prin mizerabilismul atât de precis al Ruxandrei Novac, poezia dou`miist` a str`b`tut tot curcubeul poetic de avangard` din prezentul nostru tranzitoriu. Dar, de acum, poezia va \nceta s` fie numai literatur`, a[a cum criticul literar va disp`rea, la rândul lui, doar ca [i critic literar. Va disp`rea e un fel de-a spune: se va retrage, dac` vre]i.

Luigi Bambulea:

1. Nu a[ dori s` cad, ieftin, \n cli[eul celor care, ne[tiind ce s` r`spund` \ntreb`rii unei anchete, \ncep [i sfâr[esc prin a o delegitima sau prin a o demonta (metodic [i mai pu]in metodic). Totu[i, m` pune]i \n dificultate din mai multe puncte de vedere, fapt pentru care \ncep prin câteva specifica]ii de natur` introductiv`: a. analiza poetic` pe care, cu \ndrept`]ire, o propune]i, exclude impactul (dac` prin acesta \n]elege]i o tensiune manifestat` istoric \n câmpul interior al artei, originar` \ntr-o oper` de valoare estetic` foarte \nalt`, asupra unui autor [i a unei opere care, dup` expresia lui Bloom, suport` o fertil` anxietate a influen]ei); b. focalizarea asupra celor [ase direc]ii ([i nu lea]i epuizat) pe care le propune]i dep`[e[te cu mult spa]iul [i pertinen]a discursului unei anchete; trebuie, a[adar, g`sit` o ecua]ie general` sau, dup` expresia unui anumit tip de critic`, o formul` modelizant`; c. o analiz` „centrat` cu adev`rat pe poetic`“ are un obiect restrâns, metodic, la un text sau corp de texte unitare ca viziune [i expresie (\n caz contrar, doar reliefarea punctelor comune [i, mai apoi, a deosebirilor, precum [i justificarea lor cauzal`, ocupând un spa]iu foarte larg de analiz`); orice studiu poetic e, deci, \n primul rând un studiu de caz; iat` de ce cred c` solu]ia posibil` nu e aceea a urm`ririi textuale a volumelor ultimilor ani, ci, pe baza realit`]ilor \nregistrate din textele acestor volume, aceea a deducerii exacte, prin calcul, a acestei poetici (din estetica antiutopic` comun` majorit`]ii poe]ilor dou`mii[ti); d. o analiz` de poetic` impune o abordare specializat`, conform` propriilor ei metode, a categoriilor operei pe care le propune \ntrebarea dumneavoastr`; poetica nu acoper`, spre exemplu, sensul orizontal, istoric, poate chiar social, al nout`]ii incipiente, al tendin]elor vizibile sau al direc]iilor abia schi]ate ale unei opere sau ale operelor unei promo]ii ori genera]ii; trebuie, deci, s` spunem de la \nceput c` nicio astfel de abordare, (exclusiv) poetic`, nu va epuiza [i nu va solu]iona, prin verdict sau diagnostic, scriitura poeziei române din jurul anilor 2000; e. „o abordare direct din magma genera]ionist` a momentului“ nu cred s` se refere la dou`miism, iar aceasta fiindc`, personal (dar m` gândesc c` nu sunt singurul), consider c` asist`m la debutul unei noi vârste a liricii române, anun]at` deja din jurul lui 2006 [i conturat` vizibil prin debuturile din 2008; aceast` dat` – a lui 2006 – nu e, \n calculul meu, limita \ncheierii dou`miismului, ci reperul contur`rii unei noi estetici, care, firesc, o vreme va fi contemporan` aceleia a postmodernismului poe]ilor anilor 2000; am f`cut aceast` specifica]ie pentru a \nl`tura confuzia dintre dou`miism [i poezia care se scrie ast`zi (nu doar de c`tre cei aproximativ zece debutan]i relevan]i, ci chiar de majoritatea dou`mii[tilor, converti]i la confesiuni poetice noi sau maturiza]i [i, astfel, dezbr`ca]i de ni[te haine ale revoltei, care, acum câ]iva ani, \i f`ceau atât de g`l`gio[i, infantili [i g`l`gio[i; nuan]ând, vom observa c` iner]ia dou`miist` va mai func]iona un timp, dar cu o for]` din ce \n ce mai temperat`, mai atenuat`, entropic`; iar dac` maturizarea dou`mii[tilor va coincide \n rezultatul ei – estetic vorbind – cu maturizarea poe]ilor noii estetici, care poate fi \ntrev`zut`, vom asista la un fenomen interesant al poeziei române actuale; \n caz contrar, fenomenul nu va fi mai pu]in spectaculos, c`ci va pune \n contemporanitate dou` tipuri diferite de art` [i, de ce nu, dou` genera]ii, iar si-

tua]ii de suprapunere a dou` direc]ii diferite – dintre care cea de-a doua, cel mai ades, \n stare incipient` – mai sunt citabile \n literatura român`, ca [i \n cea european`). De[i, deci, o „analiz` centrat` cu adev`rat pe poetic`“, surprinzând tr`s`turile definitorii ale dou`miismului, poate fi cu dificultate \ntreprins`, fiindc` are ca obiect un corp de texte greu reunibile la prima vedere sub titulatura unei aceleia[i clase, a[ dori s` v` ofer un r`spuns deloc aproximant. 2. Ca s` \ntreprinzi analiza poetic` a dou`miismului trebuie s` porne[ti de la dou` premise: de la premisa c` dou`miismul este o promo]ie sau o genera]ie de crea]ie, ca [i de la premisa c` aceast` dintâi premis` este valid`. Cum nu aceast` direc]ie teoretic` m` intereseaz` aici, voi accepta aceste dou` premise, fiindc`, indiferent dac` sunt sau nu o genera]ie, op]iunea estetic` ce le e comun` poe]ilor din jurul anilor 2000 justific` (face posibil!) calculul meu. Cu toate c` nu au tocmai direc]ii poetice sau tipuri de discurs comune, poe]ii care au debutat \n jurul anilor 2000 pot fi identificabili ca genera]ie pe baza unei atitudini estetice negative comune. Optzeci[tii au aruncat poezia \n strad`, dar au coborât acolo din bibliotec`; acesta a fost gestul extrem al unor poe]i ce credeau \n art`; pentru ei, utopia artei era perfect func]ional` (iar Levantul o dovede[te pe deplin): poezia e \nc` o alternativ` social`, politic`, erotic`, existen]ial`. Coborârea din bibliotec` i-a f`cut, tocmai de aceea, livre[ti. Antilivrescul dou`miist e, deci, primul semn al unei genera]ii care, trezit` \n vacarmul de tranzi]ie al str`zii, a r`mas acolo (au mâncat p`rin]ii agurid` [i s-au strepezit din]ii copiilor!), uitând sau refuzând s` urce \napoi, \n biblioteca ce le ap`rea acum vetust`, prizonier` a istoriei, pre]ioas`, tautologic`, ne-necesar` prezentului. |n acest sens, titlul (\mprumutat din darwinism) de genera]ie spontanee mi se pare elocvent; [i tot \n acest sens cred c` dou`mii[tii sunt adev`ra]ii postmoderni ai literaturii române (iar verificarea tr`s`turilor definitorii ale esteticii [i poeticii lor cu grila teoretic` a postmodernismului o dovede[te; mai mult, spre deosebire de optzeci[ti, postmodernii anilor 2000 au [i o societate, respectiv o economie – cu discursuri delegitimatorii [i cu un debut de postindustrializare – ce le permite s` \[i sus]in` postmodernismul pe o cert` postmodernitate, care \n deceniul IX era \ntru totul absent` la noi). Autenticitatea reclamat` de dou`mii[ti din refuzul tradi]iei e, a[adar, efectul unei citadiniz`ri estetice optzeciste, pe care tinerii din jurul lui Ianu[ [i Komartin au [tiut s` o radicalizeze numaidecât. |n aceast` orizontalitate ignorant` st` [i originea poeticii comune a dou`mii[tilor: negând utopia artei, aceasta va prefera pân` la exces ([i la atrofierea alternativelor) un discurs limitrof, tipic nu atât avangardei, cât primului val al acesteia (poate cel mai superficial), al frondei avangardiste. |n sfâr[it, observa]ia c` epicul e inerent oric`rei comunic`ri lirice nu presupune o violare a autonomiei genurilor; dar faptul c` pentru dou`mii[ti eposul s-a narativizat, iar narativul nu a sublimat fantasmele, ci a \nceput s` le povesteasc`, face ca poezia lor – oricum desubstan]ializat` [i dezestetizat` programatic – s` apar` cu atât mai inconsistent`. Astfel c` mi-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

noratul lexical (antisimbolizarea sau apeten]a argoului), stilistica gonflabil` (sarcasmul, trivialul, derizoriul, grotescul, absurdul, violen]a expresiv`), imaginarul marginal (temele erotocentriste ori socio-pesimiste), tonul de spleen decadent (minimalismul [i mizerabilismul sunt doar termeni descriptivi ai acestui decadentism milenarist), morfologia nombrilist` (dictatura persoanei I singular), discursivizarea epic` a modestelor viziuni sau a revendic`rilor sindicaliste sociale [i sintaxa liniar` a cotidianului: sunt câteva dintre tr`s`turile poetice care ar putea servi unei sistematiz`ri genera]ioniste – pe principii de poetic` – a dou`miismului. 3. Mi-am permis urm`rirea istoric`, dar [i sincronic`, a evolu]iei poeziei române a ultimelor decenii, \n câteva, sumare, observa]ii; c` ele se \ntemeiaz` pe realitatea produc]iei poetice a acestor ani e verificabil; nu e obligatoriu s` fi]i de acord cu mine, dar ar fi mai rapid a[a. Fiindc` sinopsisul poeticii dou`miiste, pe care l-am expus mai sus, \nregistreaz` doar consecin]ele fire[ti ale refuzului unei estetici tari, ale renun]`rii la utopia artei [i ale schimb`rilor evidente ale sensibilit`]ii creatoare [i receptoare a ultimilor dou`zeci de ani. Ancheta dumneavoastr` a propus o abordare poetic` a dou`miismului; am ar`tat c` aceasta nu poate fi \ntreprins` decât pe urmele unor premise exacte; dac` poetica dou`miist` poate fi aproximat` (fie [i pân` la exactitate) prin parcursul atent al fiec`rui debut [i volum al acestor ultimi ani, ea poate fi generat` exact \n codul ei esen]ial prin rezolvarea mai dificil`, dar prescurtat`, a ecua]iei \n care viziunea estetic` (\n ultim` instan]`, gândirea de sine a poetului dou`miist) ocup` rolul central. |mi permit s` atrag aten]ia [i asupra faptului c` analiza poetic` nu este (sau, cel pu]in \n acest caz, nu ar trebui s` fie) fertil` \n sine; \ntrebarea care se pune \n urma \ndeplinirii ei este: dac` e adev`rat`, ce facem cu ea? Ceea ce observ personal, pentru moment, \n urma rezolv`rii acestei ecua]ii a esteticii [i poeticii (definite prin \n]elegerea muta]iei optzecism-dou`miism) este, pe de o parte, calitatea de real postmodernism a genera]iei poetice din jurul anilor 2000, ca [i, pe de alt` parte, consecin]ele ce decurg din aceast` prim` observa]ie (de revizuire istoric` [i teoretic`: considerarea optzecismului ca ultim` faz` (alexandrin`?) a neomodernismului românesc [i considerarea dou`miismului ca adev`ratul [i singurul postmodernism român, precum [i de intui]ie a urm`toarelor evenimente literare majore: noua estetic` a reangaj`rii \n utopia artei, incipient` acum, dar nu mai pu]in evident`). Regret \ntr-un fel c` abunden]a verbelor la viitor risc` s` dea senza]ia unei interven]ii mafaldiene, sau, \n cel mai bun caz, vizionar-profetice; sper \ns` c` ochiul atent al cititorului va sesiza c` e vorba doar de un calcul estetic \ntemeiat pe date ale prezentului [i cu rezultate care apar]in, \n mod firesc, viitorului. Când calculul pe care l-am realizat aici va fi deja adeverit, noi vom fi omologat deja chiar [i genera]ia (vizibil` de pe acum) care va reangaja o utopie a artei \n demersul ei creator, \ncheind postmodernismul dou`miist [i reinvestind un capital simbolic major \n statutul privilegiat al gân-

GENERA}IA 2000

dirii poetice. S` c`dem doar pentru moment de acord c`, cel pu]in \n ceea ce prive[te debuturile lor, i-am luat \n serios, prea \n serios, pe dou`mii[ti.

Raluca Dun`:

r trebui \ntâi s` stabilim ce \n]elegem prin termenul de „genera]ia 2000“. Pentru mine, genera]ia 2000 \nseamn` \n primul rând poe]ii debuta]i din 2000 \ncoace (a[ considera separat grupul fracturist coagulat \n jurul lui Marius Ianu[), majoritatea \ntre 2002 [i 2004 [i care pân` \n jurul lui 2005-2006 au confirmat printr-o a doua carte (mai pu]in Ruxandra Novac). Cât despre poe]ii debuta]i dup` 2006, la ace[tia apare ori fenomenul imita]iei epigonice (cu unele excep]ii, Rita Chirian sau Ana Dragu, spre exemplu, cu debuturi valoroase \n „linie“ dou`miist`), ori se simte deplasarea spre alte orbite poetice (Rare[ Moldovan sau Gabi Eftimie ilustreaz`, spre exemplu, tendin]e care par c` se desprind de dou`miism). A[ vorbi de un nucleu tare al dou`miismului: Dan Coman, Teodor Dun`, Khasis, Claudiu Komartin, {tefan Manasia, Ruxandra Novac, Cosmin Per]a, Dan Sociu, Miruna Vlada, Elena Vl`d`reanu. R`zvan }upa, Adi Urmanov sau Constantin Virgil B`nescu au practicat o poezie sensibil diferit`, o poezie mai ales cu program – ceea ce, \n mod firesc, a lipsit genera]iei 2000, la \nceputurile ei. Putem considera [i c` R`zvan }upa sau Adrian Urmanov ilustreaz` tendin]e, marginale, ale genera]iei 2000, care mai devreme sau mai târziu vor putea fi asimilate (sau nu) \n conglomeratul, oricum eterogen, al genera]iei, dat fiind c` fiecare dintre ei a \ncercat de altfel s` fac` „[coal`“ [i s`-[i impun` propria manier` poetic`. Am \ncercat, \n acest r`spuns, ca, dincolo de diferen]ele notabile [i poate deja observate de critic`, s` \i privesc pe a[a-zi[ii dou`mii[ti ca apar]inând realmente unei „genera]ii“, adic` unei paradigme comune. Poate acest efort a fost unul simplificator, dar \ncercând s` degajez un nucleu, o „poetic`“ \mp`rt`[it` pân` la un punct, fire[te, de to]i, m-am oprit la agresivitatea acestei poezii, o agresivitate uneori „hard“, alteori „soft“, uneori interiorizat`, alteori exteriorizat`, care poate lua forma scârbei, a „mizerabilismului“ anodin, a duio[iei sau a ironiei, deghizat` fie \ntr-o poveste, fie concentrat` \ntr-un anume tip de metafor` sau exprimat` frust. Dar cred c` ace[ti poe]i se disting prin violen]a poeziei lor, care decurge dintr-un raport de ruptur` cu lumea exterioar` [i/sau cu propria lume, interioar`. Este, \n primul rând, o violen]` ostentativ` [i \nnoitoare – a limbajului [i a imaginii –, care reia violen]a de tip avangardist, apoi, o violen]` \ntunecat`, abisal` [i (auto)mutilant` ]inând mai ales de viziune [i \ndreptat` adesea \mpotriva propriului trup [i eu (violen]a expresionist`), [i un al treilea tip, o violen]` conotat` social, care reia, altfel decât la optzeci[ti, modelul amestecat al poeziei americane a secolului XX, fie „furioas`“, „realist`“, „biografic`“, „autentic`“ etc. De la acest din urm` model, [i el mixt, a \nceput Ianu[ revolu]ia poetic` fracturist`, [i ea mizând pe o violen]` puternic conotat` social, dimensiune care s-a pierdut ulterior sau s-a metamorfozat. Spre exemplu, Claudiu Komartin, \n al doilea, [i Elena Vl`d`reanu, \n al treilea volum, reiau tema social` a fracturismului, dar violen]a e una „soft“ \n ceea ce prive[te limbajul, ei nu se scandalizeaz` [i nu vor s` scandalizeze, ci s` exprime o „traum`“ social`, pe care o internalizeaz` [i astfel o „personalizeaz`“. Violen]a fracturist` e perceptibil` [i \n volumul de debut al Ruxandrei Novac, dar ea dep`[e[te nivelul violen]ei de limbaj, prin for]a imaginii (auto)mutilante [i a viziunii, prin aceasta apropiindu-se de Dan Coman [i Teodor Dun`, care sunt, poate, cei mai puri poe]i de „viziune“ („purifica]i“ [i de violen]a de tipul confesionalului „mizerabilist“, pe care o practic`, \n primele dou` volume, Elena Vl`d`reanu), [i neoexpresioni[tii pursânge ai genera]iei, de[i „neoexpresioni[ti“ sunt [i Elena Vl`d`reanu (par]ial),

[i clujenii {t. Manasia sau C. Per]a, dar \ntr-un mod aparte, cu un limbaj poetic \nc` nefixat \ntr-o formul` unic`, tinzând, paradoxal, când spre imaginea neorealist`, când spre fiorul neoexpresionist, oscilând stilistic \ntre discursul biografist al cotidianului sau al memoriei, \ntre arhitectura sau ornamenta]ia barochist` [i simplitatea, transparen]a discursului. Ceea ce \i apropie pe dou`mii[ti este obsesia corporalit`]ii proprii, resim]it` cu o acuitate t`ioas`, conflictual [i angoasant. Tema mare a genera]iei 2000 – criza de identitate a eului poetic – echivaleaz` cu o criz` a propriei corporalit`]i, cu percep]ia trupului sau a eului-trup ca alteritate (damnatul Ioan Es. Pop [i liricul Cristian Popescu sunt modele mai mult sau mai pu]in con[tiente). La Elena Vl`d`reanu, \n „Pagini“ [i \n „Fisuri“, ca [i la Miruna Vlada, corporalitatea mutilat` [i mutilant`, exhibat` agresiv-dureros, este conotat` sexual, ca [i la Dan Sociu, doar c` la el, cu (auto)ironia [i deta[area cu accente mizerabilist-lirice ale unui Sociu deja „b`trân“. La Dan Coman, totul se joac`, cu ironie [i superbie, pe aceast` criz` a identit`]ii-corporalit`]ii, mai mult sau mai pu]in sexualizate, \ntr-un univers \nchis, invadat de viziunile de spaim` ale alterit`]ii. La Teodor Dun` [i la Cosmin Per]a, aceast` criz` a sinelui-trup nu se mai asociaz` temei nebuniei, ca la Coman sau Komartin (mai ales cel din primele dou` volume), ci obsesiei metafizice a mor]ii, la Cosmin Per]a tot mai atenuate, din punct de vedere al violen]ei limbajului, la Teodor Dun`, „\mblânzite“ prin infuzia unui lirism de viziune, care substituie for]a frust`, violen]a incantatorie din volumul de debut. |n orice caz, violen]a proprie dou`mii[tilor pare c` se estompeaz`, c` se transform`, din explozie, \n implozie, se disipeaz` sau se rafineaz`. Cumva pare c` fiecare poet a \ncercat s`-[i ofere o solu]ie la propria criz`, prin poezia sa, cazul cel mai relevant p`rându-mi-se cel al lui Claudiu Komartin, care a g`sit \n cel de-al treilea volum al s`u calea unei armoniz`ri [i \mprosp`t`ri, atât stilistice, cât [i interioare, f`r` s`-[i piard` for]a ini]ial`. Tenta]ia unei poezii diferite \n substan]` se resimte [i \n ultimele poeme ale lui Cosmin Per]a, Teodor Dun` sau Dan Sociu, chiar dac` recunoa[tem \n parte vechi „maniere“, cred, prin infuzia unui nou lirism, prin iluminarea st`rii poetice, \n]elegând prin iluminare firescul luminii interioare a unui poem, fie el vizionar sau neorealist. Iar biografismul genera]iei 2000, atât de diferit, \n esen]`, de cel optzecist, dar [i de cel american – asociat de critici cu marca specific` a autenticit`]ii –, biografismul autenticist al dou`mii[tilor, a[adar, l-a[ citi mai degrab` \n sensul sincerit`]ii cu sine, al coinciden]ei dintre eul real [i eul auctorial.

Textul viu Cosmin Per]a

laudiu, probabil c` ar trebui sa-]i scriu [i eu la rândul meu un r`va[ plin de \nv`]`turi, d`t`tor de speran]`, senin [i empatic. Nu o voi face. Voi \ncerca \n schimb s`-]i vorbesc despre câine, despre tendoane, despre for]`. Textul NU TREBUIE s` devin` un simplu depozitar de trìri, asum`ri, panseuri oligofrene ale unor mici mutan]i \neca]i de vaporii cernobâlului sau a ro[iei sau naiba mai [tie ai c`rei zone cu adev`rat n`sc`toare \n veacul nostru. Atâta vreme cât el, textul, nu \[i modific` glandele, cât` vreme carnea lui nu se schingiuie[te \n func]ie de carnea ta, cât seara ]i se pare c` e[ti singur, al nim`nui, [i c` o vietate mic`, mali]ioas`, perfect`, \]i molfìe creierul, nimic nu se poate face. Textul acesta viu, despre care ne tot place s` vorbim, nu este, a[a cum ar putea crede teoreticienii de birt, acela \n care cu u[urin]` ne putem reg`si, sau acela pe care \l redescoperi [i de fiecare dat` g`se[ti alte valen]e/fa]ete. NU. De-abia acela este textul viu, luminos, care nu este nici \n urma noastr`, nici \n fa]a noastr`, cel care ia ceaiul cu tine \n fiecare zi, cel care se ascunde sub pat [i a[teapt` s`-l g`se[ti, cel care deja scris sau gândit doar te condi]ioneaz`. Marii autori sunt cei care [i-au construit via]a dup` textele lor, [i nu cei care au dat seama de ea, ca \ntr-un registru sau jurnal prin text. De-abia atunci vom putea spune cu \mplinire: „Textul sunt eu!", iar el nu ne va fi indiferent [i nici noi lui. Cred \n for]a isteric` a supravie]uirii, a nevoii, a sacrificiului, sunt trei coordonate suficiente pentru a trece dincolo de mobilizarea plictisului, a obi[nuin]ei, sau de aceea egoist` a manifest`rii ocazionale. Aceste trei lucruri despre care \]i vorbesc sunt complementare, \ns` fie chiar [i numai unul dintre ele, [i iat`, lumea se deschide ca un fagure, lipicioas`, fluid`, dulceag`, dezgust`toare, \ns` hidromelul, prietenul meu, hidromelul... Când eu [i cu Manasia am \ncercat s` ne sinucidem cu fenobarbital, ketofen [i alcool pierdusem orice for]`. Nu ar fi nimic de regretat, de aten]ionat, de sf`tuit, ne amintim cu oarece curiozitate. Dorm greu, mi se pare c` sunt \n preajma unui colaps, \ncet-\ncet, cei din jur m` privesc precaut, tem`tor, sunt aten]ionat, admonestat, ocolit, iar eu nu fac nimic \n sensul acesta. Undeva \n mine doarme o fiar`. O simt. O iubesc. O tratez cu cele mai scumpe vinuri [i portocale madrileze. Sforìe noaptea, url`, m` mu[c` de intestine, de splin`, de esofag. O [tiu [i o iert. Din când \n când mai d` pe la lumin`, mai iese, mai este \njurat`, mai este pl`cut`, mai devine idolul copiilor, zâmbe[te [i vine \napoi, tem`toare, umil`. {i apoi din nou \nùntru, un forfot neostoit al ma]elor, al sângelui \nc`rcat. Dragul meu prieten, [tii bine c` sub duna groas` a mi[c`rilor lente zac eu, zac mor]ile pe care le cuno[ti, zace via]a ce st` s` se nasc` din mine. |mi pun capul pe pern`, \mi trag mai aproape o lamp` [i pe bunul Celan [i adorm. Mâine vreau s` \nvii, s` tresar. Nu este nedrept, Claudiu, este doar preten]ios, inexact. Dac` ne-am cunoa[te cu siguran]` menirea, de-abia atunci a[ vrea s` m` retrag. {i nu din ipocrizie, ci din amor. Alerg \n valuri ca un fluid digestiv c`tre macerarea lumii. Nu tind spre \n]elegere, ci spre for]are. Mi-e sil`. Dincolo de asta zac fiara [i mla[tina ei. Ne-au crescut branhii \ntre timp [i \not`toare zim]ate. Nu suntem amfibieni [i nici mamifere, suntem chiar piranha, având nevoie unul de altul, devota]i textului viu. Curând ochiul de ap` se va restrânge, \ns`, b`trâne, cât` frumuse]e... Avem [i noi vie]ile noastre, cum mustr`tor ar spune Dragolea. De aici \ncolo, nimic. |n umbra vie]ilor noastre cre[tem, \ns` doar \n lumina lor ne putem rata cu adev`rat. (Text adresat lui Claudiu Komartin \n iunie 2005)

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

INTERVIU

|n perioada 4-8 mai, scriitorul portughez Antonio Lobo Antunes a revenit \n România, cu prilejul a dou` evenimente: primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universit`]ii Ovidius din Constan]a [i lansarea romanului Ordinea natural` a lucrurilor (Humanitas Fiction). L-am provocat la o discu]ie despre ce \nseamn` s` fii scriitor. Paul Valéry a recunoscut la un moment dat c` scrie „din sl`biciune“. Dumneavoastr` de ce scrie]i? Nu mi-am pus aceast` \ntrebare niciodat`. Poate pentru c` nu pot s` dansez ca Fred Astaire (râde). Am \nceput pe la cinci ani pentru c` la patru ani am suferit de tuberculoz` [i am stat mult \n pat, cu to]i cei \n jurul meu care aveau grij` de mine. Am \nceput s` scriu pentru c` mi s-a p`rut amuzant s` pun cuvinte dup` cuvinte, [i ele au \nceput s` capete sens \n curând. Apoi am ajuns pe la 15 ani [i mi-am dat seama c` exist` o diferen]` \ntre a scrie bine [i a scrie prost. Apoi pe la 18 descoperi diferen]a dintre o carte bun` [i o capodoper`. Deja ]i s-a format acest viciu al scrisului, a[a c` \]i construie[ti via]a \n jurul lui, e[ti ca o pas`re care-[i protejeaz` ou`le, cuibul. Acesta este singurul lucru pe care-l fac [i este singurul lucru pe care am vrut vreodat` s`-l fac, dar nu [tiu de ce. Probabil \n acela[i fel un copac face flori, frunze, fructe. Cum s` v` explic, a citi e o mare pl`cere, una senzual` chiar, dar a scrie nu e o pl`cere – \ns` dac` nu scrii nu te sim]i bine, te sim]i vinovat, e ca [i cum ar trebui s` te \mbraci f`r` s` faci o baie \nainte. Pur [i simplu, nu po]i fizic… Exist` o „ordine natural` a lucrurilor“ \n scrisul dvs? |n scris, \n general… Niciodat` nu citesc c`r]ile pe care le scriu, e chiar un paradox, fiindc` scrii c`r]ile pe care ]i-ar pl`cea s` le cite[ti, dar nu o faci, pân` la urm`, pentru c` lucrezi atât de mult la ele, corectezi [i rescrii atât de mult pân` ajungi la varianta final` \ncât nu mai po]i citi. Câteodat`, când traduc`torii au probleme legate de o anumit` propozi]ie, sunt nevoit s` citesc [i sunt surprins, e ca [i cum c`r]ile s-ar scrie f`r` mine. E foarte bizar: \ntr-un fel \mi sunt familiare, cunoscute, recunosc muzica lor. Chiar nu le reciti]i niciodat`? Nu sunte]i curios, dup` ani, s` vede]i cum sun`… Nu, chiar nu le recitesc dup` ce le termin de scris, pentru c` le corectez atât de mult [i lucrez foarte multe variante, a[a \ncât e mereu o supriz` când dau peste aceste c`r]i pe care le-am scris. Acum o lun` sau dou`, am primit o nou` edi]ie a celei de-a doua c`r]i, Os Cus de Judas, am \nceput s` o citesc [i am fost foarte surprins. Tot ce se \ntâmpl` \n carte e adev`rat – r`zboiul [i celelalte – [i am avut multe surprize, pentru c` era bine scris`. A fost interesant s` citesc aceast` carte, pentru c` \n timp ideea ta despre literatur` se schimb`, [i am avut impresia c` a fost scris` de un str`mo[ de-al meu. Când termin de scris o carte, nu vreau decât s` o uit, pentru c` altfel nu pot \ncepe alta. Problema e c` n-am avut niciodat` mai mult de o carte \n mine, \n capul meu. Iar când o carte e gata, \ntrebarea e dac` voi mai scrie vreodat`, dac` voi mai fi capabil s` mai scriu o alt` carte. Pentru c`, de fapt, c`r]ile astea nu [tiu de unde vin. Când scriam, obi[nuiam s-o fac dup` un plan, dar apoi am \n]eles c` o carte curge diferit de acest plan. Când o carte e bun`, se transform` \ntr-un organism, are zidurile ei, e diferit` de tine. A[a c` tu trebuie s-o urmezi, [i e[ti uluit pentru c` se \ntâmpl` tot felul de lucruri nea[teptate. Pentru c` nu faci c`r]i cu idei, cu vorbe. Nu e vorba doar de a genera cuvinte. Chiar voiam, de fapt, s` v` \ntreb cum arat` o zi \n care scrie]i. Eu m` gândesc la scris ca la un ritual… E \n primul rând o chestiune de munc` asidu`. Sus]inut`. Când nu lucrezi, \]i pierzi mâna, \ndemânarea, la fel ca chirurgii. E foarte important s` scrii \n fiecare zi. Chiar [i aici am luat cu mine o carte pe care am \nceput

s-o scriu acum o lun`. Chirurgii pe care \i [tiu eu nu-[i iau niciodat` mai mult de o s`pt`mân` de concediu, pentru c` le e fric` s` nu-[i piard` mâna bun`, prefer` s`[i antreneze mâna tot timpul pentru a ajunge la performan]`. Deci, nu e vorba decât de munc` sus]inut`. Noi to]i avem tendin]a s`-i mitiz`m pe scriitori, dar de fapt [i ei sunt oameni ca to]i ceilal]i, doar c` munca pe care o fac ei este scrisul. Când am citit acest roman, m-am gândit la capodopera lui William Faulkner, Zgomotul [i furia. Ave]i vreo afinitate cu Faulkner? Nu e nimic mai bun decât Faulkner pentru \ncep`tori, pentru c` \n el g`se[ti totul. E mult mai complicat cu un scriitor ca Hemingway, de pild`, care scria cu interiorul, invizibil. La Faulkner totul este la vedere, toate tehnicile

LOBO ANTUNES: „O carte bun` este o carte ce a fost scris` pentru mine“

sunt vizibile, po]i s` le vezi, a[a \ncât este extrem de atr`g`tor, de fascinant. Bine\n]eles c`, \n ceea ce m` prive[te, e un mare scriitor, o spun, de[i nu sunt critic de meserie. E interesant c` v-a venit \n minte Faulkner [i m` gândesc acum ce carte de-a lui mi-a pl`cut cel mai mult. Sigur, Zgomotul [i furia, dar mai este o carte splendid`, As I Lay Dying… Ave]i vreun scriitor pe care l-a]i admirat? Da, \ns` dac`-]i place un scriitor, trebuie s` scrii „\mpotriva“ lui, s` i te opui… Dar la \nceputul carierei a]i vrut s` scrie]i precum cineva, a]i avut modele? Dar sunt la \nceputul carierei, \nc` \ncep [i acum. Trebuie s` fii mereu umil, pentru c`, de fapt, nu [tii nimic despre literatur`, despre c`r]i, [i tot timpul \nve]i, tot timpul te afli la \nceput. Am \ncercat s` fiu umil deoarece c`r]ile vin din ni[te t`râmuri interioare de care nu e[ti con[tient. Nu [tiu de scriu a[a sau altfel acest lucru. A[a c` te am`ge[ti \ncercând s` rezolvi problemele tehnice, de[i, de fapt, nu ai ideea general`. Discursul dvs este exrem de asem`n`tor cu acela al unui poet: ideea de a fi posedat, locuit de o oper`… {ti]i, de fapt, nu m` intereseaz` atât de mult povestea. De exemplu, care e povestea din B`trânul [i marea: un b`trân pleac` s` prind` un pe[te uria[ [i sfâr[e[te prin a

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

fi el prins. Care e povestea din Anna Karenina, Madame Bovary? Nu prea \mi pas` de poveste, de story. Trebuie s` fii modest, [i cu toate acestea s` prinzi \ntreaga lume \ntre copertele unei c`r]i. Deci, nu cred c` exist` modele, exist` numai c`r]i… Ideea discursului dvs. extrem de poetic m-a contrariat gândindu-m` c`, de[i sunte]i un stilist rafinat, c`r]ile dvs. sunt complicate, au construc]ie, tehnic`… Când am \nceput s` scriu, am vrut s` fiu poet, dar nu aveam deloc talent, [i poeziile pe care le scriam erau foarte, foarte slabe. A[a c` pe la 18 ani am renun]at. A fost \ngrozitor pentru mine s` descop`r c` nu aveam deloc talent ca poet, dar am \ncercat s` fac altceva cu vorbele. Era o problem`: poeziile pe care le scriam nu erau grozave, \ns` tot ce [tiam s` fac era s` scriu, a[a c` am \ncercat [i am tot \ncercat altceva. Dar adev`rul este c` \ncepi mereu, e[ti mereu la \nceput. Toate aceste c`r]i pe care le-am scris mi-au oferit de toate: am primit premii, au fost traduse, primite grozav de critic`. Câteodat` ]i se pare c` e totul o fars` când deschizi ochii [i vezi toate astea. {i ele nu sunt bune pentru c` trebuie s` r`mâi mereu umil, s` o iei mereu de la cap`t. A[a c` nu \n]eleg vanitatea, pentru c`, de fapt, nu e vorba decât de munc`. Vanito[ii nu sunt talenta]i, sunt „tauri“. Cred c` nu exist` o fraz` anume pe care un \ncep`tor s` n-o poat` scrie. Totul e s` scrii, apoi s` rescrii, [i iar s` rescrii, [i tot a[a. Ave]i \n acest roman, Ordinea natural` a lucrurilor, un personaj feminin, Iolanda, pe care unii critici au comparat-o cu Bertha Rochester, „the lady in the attic“ din romanul Jane Eyre. Crede]i c` personajele puternice pot „migra“ de la un roman la altul, chiar de la o epoc` la alta? Ce bizar, nu m-am gândit niciodat` la asta. V` place Jane Eyre? Da, \mi place, \ns` face parte dintr-o tradi]ie azi uitat` de femeile care scriu, din p`cate, e un bun model. De aceea nu-mi prea plac scriitoarele contemporane, pu]ine dintre ele au suficient` for]` s` cl`deasc` un roman… Crede]i c` exist` scriitoare-femei? De exemplu, când o cite[ti pe Emily Brontë, descoperi acolo nu un singur roman, ci mai multe. La r`scruce de vânturi e o carte minunat`. Nu m-am gândit niciodat` la scriitura feminin`: pentru mine exist` scriitori buni [i scriitori slabi. Când vorbi]i de personaje, sunt un pic uimit, pentru c` eu nu le v`d fizic, pentru mine ele sunt voci. Iar \n c`r]ile mele e vorba, cred, de aceea[i voce care se multiplic`, apare [i dispare tot timpul. Personajele nu sunt importante pentru mine. Ceea ce conteaz` e vocea care vorbe[te [i, repet, cred c` e aceea[i voce. {i trebuie s` spun c` ezit \n privin]a tuturor c`r]ilor mele, pentru c` nu [tiu precis dac` eu sunt autorul acestor c`r]i. Cred c` toate c`r]ile ar trebui s` aib` pe copert` numele cititorului, [i nu al autorului, pentru c` cititorul este cel care face cartea. El o scrie citind-o. {i mai cred c` trebuie s` la[i mult` t`cere \n cartea ta pentru ca acela care o cite[te s`-[i poat` scrie \n tihn` propria lui carte. Probabil c` toat` mândria, toat` vanitatea, toate aceste sentimente oribile ar disp`rea dac` ar ap`rea c`r]i f`r` nume pe coperte, c`r]i anonime. Pentru c`, \n fond, ele nu-]i apar]in, nu tu e[ti autorul, tu e[ti doar mâna care le-a a[ternut pe hârtie. Pentru mine o carte bun` este o carte ce a fost scris` pentru mine, \n vreme ce restul copiilor probabil con]in cu totul alte lucruri decât a mea. E un obiect cu care am o rela]ie personal`, de care m` \ndr`gostesc, care-i al meu, care vorbe[te despre mine. {i fiecare pagin` e un fel de oglind` \n care m` pot vedea a[a cum sunt. Pentru mine, o carte bun` este o carte care vorbe[te despre mine. De aceea, eu nu dau cu \mprumut sau nu d`ruiesc exemplarele mele din c`r]ile pe care le iubesc. Sunt ale mele, mi-au fost destinate mie [i \mi vorbesc mie, atunci când le citesc. (Interviu realizat de Florina P\rjol)

Când istoria se uit` de sus la filosofie...

ESEU

Roger Chartier

Poate p`rea ciudat pentru un istoric al c`r]ii [i al lecturii precum Roger Chartier, profesor la EHESS [i la Collège de France, s` abordeze o problem` cu o \nc`rc`tur` reflexiv` atât de important` precum cea a raporturilor dintre istorie [i filosofie. |ns` aceast` deschidere c`tre dialog cu disciplinele vecine, care este tr`s`tura general` a studiilor din volumul Lumea ca reprezentare. Istoria \ntre certitudini [i nelini[te (\n curs de apari]ie la Editura România Press, \n colec]ia „Teorii de azi“), provine din credin]a autorului, un profesionist al istoriei culturale (singurul din Fran]a ce poate sta al`turi unor Peter Burke, Carlo Ginzburg sau Robert Darnton), c` doar astfel practica istoriografic` ([i nu numai ea) poate s` \[i p`streze pertinen]a \n raport cu lumea pe care pretinde c` o descrie. Textul de fa]` reprezint` un capitol al acestei lucr`ri. Limbajul e abstract, el vine \n primul rând \n continuarea celui pe care Michel Foucault l-a \ntrebuin]at \n Arheologia cunoa[terii. Dar, pentru cine are r`bdare s`-l parcurg` pân` la cap`t, concluziile sunt simple: istoria se afl` ast`zi \n cump`n` \ntre \n]elegerea ei ca nara]iune, poveste [i ca sintez` de date obiective. |n primul rând, nara]iunea \nseamn` retoric`, deci organizare lingvistic` a unui material istoric efectuat` de c`tre unul sau mai mul]i autori. Aceasta ar fi „condi]ia postmodern`“ a istoriei, una „slab`“. Pe de alt` parte, \n clipa \n care se face recurs la date, exist` pericolul unei afin`ri infinite a lor, a[a cum s-a \ntâmplat \n fizic`, de la descoperirea atomului [i pân` la quarc, care greveaz` speran]a \n [tiin]ificitatea discursului istoric. Rela]ia dintre filosofia istoriei [i istoria filosofiei se afl`, \n acest text, la prima \ntâlnire: aceea a taton`rilor. (Drago[ Jipa, Alexandru Matei)

ema de fa]` nu este una dintre cele mai confortabile pentru un istoric. Din mai multe motive, [i \n primul rând din cauza fricii de a nu trezi fantomele adormite ale „filosofilor istoriei“ precum Spengler sau Toynbee – ace[ti filosofi „ieftini“ (cum \i numea Lucien Febvre) care \[i dezvolt` discursul despre istoria universal` pornind de la o cunoa[tere precar` a regulilor [i a procedeelor activit`]ii istoriografice. Vorbind mai serios, confuzia istoricului se na[te din distan]a observat` \ntre dou` universuri de cunoa[tere,

\n mare m`sur` str`ine unul fa]` de cel`lalt. |ntr-adev`r, istoria, a[a cum se practic` ast`zi, nu acord` nicio importan]` chestionarului clasic al discursurilor filosofice care o privesc, iar temele acestora par s` nu aib` nicio pertinen]` pentru practica istoriografic`. |ntreb`rile, incertitudinile, ezit`rile care o macin` au prea pu]in de-a face cu o caracterizare global` a ceea ce este cunoa[terea istoric`: de aici, o distan]`, \n aparen]` de nedep`[it, \ntre, pe de o parte, reflec]ia filosofic` asupra istoriei, \n care istoricii nu recunosc nimic, sau aproape nimic, din practicile [i problemele lor [i, pe de alt` parte, dezbaterile pornite, chiar \n interiorul disciplinei istorice, asupra defini]iei, condi]iilor, formelor inteligibilit`]ii istorice, acolo unde sunt formulate, f`r` referire la filosofie, numeroase \ntreb`ri cu totul filosofice.

Filosofia istoriei [i istoria filosofiei

A \ncerca un dialog \ntre filosofie [i istorie presupune deci o evaluare mai atent` a necunoa[terilor reciproce [i a motivelor acestora. Pentru istorici, filosofia are dou` laturi: pe de o parte, istoria filosofiei, pe de alt` parte, filosofia istoriei. Or, nici unul, nici cel`lalt dintre genuri nu se g`se[te pe acela[i plan cu istoria a[a cum s-a constituit ea \n ultima jum`tate de secol. Istoria filosofiei, care ar fi putut s` fie locul de \ntâlnire cel mai propice, a fost \n realitate (cel pu]in \n tradi]ia francez`) ocazia manifest`rii celor mai mari diferen]e. Pentru Lucien Febvre [i istoricii din prima genera]ie de la Annales, istoria filosofiei a[a cum o scriau filosofii ilustra ce era mai r`u dintr-o istorie intelectual` abstract`, \ntoars` asupra ei \nse[i, destinat` jocului inutil al ideilor pure. Aceast` critic` mai veche, formulat` \ntr-un vocabular pe care noi ast`zi nu l-am mai folosi, exprim` cu acurate]e rezerva continu` a istoricilor \n fa]a unei istorii a filosofiei care postuleaz` libertatea absolut` a crea]iei intelectuale, deta[at` complet de condi]iile sale de posibilitate [i existen]a autonom` a ideilor, scoase din contextele \n care ele se formeaz` [i circul`. Chiar [i \n conceptualiz`rile sale cele mai puternice, istoria filosofiei nu a \n]eles s` mic[oreze aceast` distan]` fa]` de istoria istoricilor. Ea a f`cut chiar contrariul, atunci când [i-a definit obiectul ca fiind „analiza obiectiv` a structurilor operei“, sau eviden]ierea „structurilor demonstrative [i arhitectonice ale operei“1. |n]eleas` astfel, istoria filosofiei este o istorie specific`, ireductibil` la toate celelalte forme ale cunoa[terii istorice [i care nu poate fi articulat` pe cunoa[terea acestei „lumi a realit`]ilor“ despre care vorbea Febvre. Acest statut propriu, care sustrage \n totalitate filosofia \ntreb`rilor istorice obi[nuite, ]ine de faptul c` istoria filosofiei este ea \ns`[i filosofie sau, dup` formula hegelian`, este „esen]ialul pentru [tiin]a filosofiei“. Acest raport original, unic, pe care \l \ntre]ine filosofia cu propria ei istorie fundamenteaz` un obiect singular, care se constituie pornind de la prezentul disciplinei: „Spiritul filosofic se afirm` \n calitate de creator al istoriei filosofiei, c`ci activitatea lui este cea care confer` obiectelor istoriei valoarea lor de obiecte demne de istorie. (…) Gândirea filosofic` a istoricului filosofiei este deci cea care erijeaz` doctrina intrinsec` \n obiect“2. De aici deriv` \n primul rând postulatul caracterului specific al elementului filosofic prezent \n fiecare doctrin`, un element care nu este doar considerat ca ireductibil la circumstan]ele istorice ale apari]iei sale, ci, mai mult, este gândit ca nefiind „strict istoric“, deci care poate fi negat sau distrus de orice lectur` care \l constituie ca pe un „eveniment“ \nscris \n istorie, supus unui an-

samblu de determin`ri complexe [i legat de alte „evenimente“: „Descompunerea fiec`rei doctrine \n elemente de origine disparat` [i extern`, asimilarea lor unei sume de influen]e, de circumstan]e materiale, de nevoi psihologice individuale sau colective, le-ar face s` apar` ca reflexul epifenomenal al unui moment din via]a umanit`]ii \n intelectul unui om determinat istoric [i le-ar distruge astfel chiar substan]a lor“3. De unde, ca un corolar, o practic` a istoriei filosofiei care \[i propune ca obiect – unic, am putea spune – demontarea „legii interne specifice fiec`rei doctrine“ care organizeaz` corpul de demonstra]ii articulate care este \ns`[i substan]a oric`rei opere filosofice. Astfel creat`, istoria filosofiei, \n \ntregime structural` [i „internalist`“, a putut s` se dezvolte \ntr-o singularitate radical` care a contribuit la \ndep`rtarea dintre istorie [i filosofie, deoarece definea \n termeni cu totul diferi]i de cei ai istoricilor atât obiectul, cât [i metoda. Constituind istoria filosofiei chiar de la interoga]ia filosofic` – [i doar de la ea –, afirmând nu doar ireductibilitatea discursului filosofic, ci, mai mult, imposibilitatea de a gândi istoric obiectul filosofic, pentru c` astfel l-ar distruge, istoria filosofic` a filosofiei – monopol al filosofilor – instituia o dez-istoricizare radical` a practicii sale. Nu \ncape \ndoial` c` ne g`sim aici \n fa]a unei maniere cu totul filosofice de a consacra demnitatea pozi]iei [i posturii filosofice, nici determinat`, nici preocupat` de contingen]a istoric`4 – chiar dac` o astfel de perspectiv` conduce la o lectur` riguroas` a operelor, ghidat` de dorin]a de a \n]elege ordinea ra]iunilor lor. Istoricii pot avea o idee diferit` despre istoria filosofiei, care \nlocuie[te problema condi]iilor determin`rii adev`rului filosofic – permi]ând astfel stabilirea „valorii“ sau a „realit`]ii“ filosofice a anumitor doctrine [i astfel a „gândirii care filosofeaz`“ (problem` pe care Martial Guéroult o plasa \n centrul dianoematicii sale) – cu cea a condi]iilor sociale ale producerii [i recept`rii discursurilor considerate drept filosofice, \n cutare sau cutare economie a discursurilor (problem` care este de neconceput \n orice filosofie). Are oare o astfel de interoga]ie valoare operatorie pentru analiza operelor? {tim bine c` anumite tentative de articulare a unui discurs filosofic [i a structurilor societ`]ii \n care acesta a ap`rut au l`sat amintiri nepl`cute prin reduc]ionismul lor gr`bit [i prin determinismul lor naiv. Legitimitatea unei „interpret`ri socio-economice a unui sistem intelectual“ (pentru a relua formula lui Jon Elster din cartea sa despre Leibniz5) necesit` un altfel de demers decât punerea \n rela]ie direct` a unui discurs [i a unei pozi]ii sociale – o analiz` care s` observe \n primul rând transferurile de paradigm` dintr-un domeniu \n altul (\n ocuren]`, din discursul economic \n discursul filosofic) sau utilizarea analogiilor care apropie universuri conceptuale distincte (\n cazul lui Leibniz, cel social [i cel metafizic). A gândi posibila reinser]ie a istoriei filosofiei \n istoria produc]iei culturale – [i deci \n istorie pur [i simplu – nu \nseamn` neap`rat a anula elementul filosofic din discursul filosofic, ci a \ncerca s` \n]elegem ra]ionalitatea sa specific` \n istoricitatea produc]iei sale [i a rela]iilor sale cu alte discursuri. Modurile de a concepe istoria filosofiei constituie deci, \n mod evident, una dintre primele mize ale rela]iei dintre filosofie [i istorie.

Renun]area la Hegel

Acestei prime antinomii dintre istoria filosofic` a filosofiei [i istoria istoricilor i se adaug` o a doua, conceptualizat` de mult timp, cea dintre cunoa[terea istoric` [i filosofia istoriei, sau mai bine spus „istoria filosofic`“, dup` expresia hegelian`. |ntr-adev`r, la Hegel trebuie s` revenim dac` vrem s` \n]elegem corect distan]a dintre

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

ESEU

practicile istoricilor [i reprezentarea filosofic` a istoriei. |nc` de la prima schi]` a introducerii la Lec]iile asupra filosofiei istoriei, care dateaz` din 1822, este stabilit` o distinc]ie ferm` \ntre toate formele istoriei practicate de c`tre istorici – istoria original` din Antichitate sau cea a cronicarilor medievali, istoria universal` precum cea a lui Ranke, istoria pragmatic` moralizant`, istoria critic` [i filologic`, \n fine istoriile specializate destinate unui domeniu particular – [i istoria filosofic` ce trebuie construit`, care este singura istorie veritabil` deoarece obiectul ei este, conform defini]iei enun]ate de Hegel \n cursul din 1830, „manifestarea procesului divin absolut al Spiritului \n cele mai \nalte figuri ale sale: parcursul gradual prin care el ajunge la adev`r [i cap`t` con[tiin]a de sine. Popoarele istorice, caracterele determinate ale eticii lor colective, ale constituirii lor, ale artei lor, ale religiei lor, ale [tiin]ei lor constituie configura]iile acestui parcurs gradual. (...) Principiile spiritelor popoarelor (Volksgeist), \n seria necesar` a succesiunii lor, nu sunt, ele \nsele, decât momente ale Spiritului unic universal: mul]umit` lor, el se ridic` \n istorie la o totalitate transparent` sie[i [i aduce concluzia“6. Necesitate, totalizare, finalitate: no]iuni fundamentale care au structurat mult timp discursurile filosofice asupra istoriei, \ntr-o mai mic` sau mai mare fidelitate fa]` de Hegel. Or, chiar \mpotriva unei astfel de descrieri a realit`]ii s-a constituit, \n ultimii cincizeci de ani, practica istoric` cea mai concret`, care lucreaz` cu discontinuit`]i, decalaje, diferen]e. Constatarea cea mai atent` a acestei distan]`ri este f`r` \ndoial` cea f`cut` de Michel Foucault \ntr-un ansamblu de texte de la sfâr[itul anilor 1960 („R`spunsul dat Cercului de epistemologie“ \n 1968, Arheologia cunoa[terii \n 1969, Ordinea discursului \n 1970), unde el opune, punct cu punct, ideea de istorie general admis` de filosofi – traversat` de referin]a hegelian` – [i „activitatea efectiv` a istoricilor“. Pentru istorie a[a cum este ea practicat`, [i care presupune serializarea unor surse masive, „no]iunile fundamentale care se impun acum nu mai sunt cele de con[tiin]` [i continuitate (cu problemele lor corelative, cele ale libert`]ii [i cauzalit`]ii), [i nu sunt nici cele ale semnului [i ale structurii. Este vorba acum de eveniment [i de serie, cu jocul no]iunilor care sunt \n rela]ie cu ele: regularitate, hazard, discontinuitate, dependen]`, transformare“7. Cititor atent a ceea ce el desemneaz` ca „o nou` istorie“ \n Arheologia cunoa[terii, istorie reprezentat` mai ales de marile teze [i cercet`ri franceze din anii 1950 [i 1960 asupra mi[c`rilor pre]urilor [i ale comer]ului, asupra varia]iilor demografice reconstruite pornind de la metoda reconstituirii familiilor [i asupra evolu]iilor societ`]ilor descrise \n general \ntr-un cadru secular [i monografic (de la Beauvaisis la Languedoc, de la Amiens la Lyon sau Caen), Foucault observ` \n aceste lucr`ri, f`cute pe teren [i \n niciun fel purt`toare ale unei teorii explicite a istoriei, o dubl` originalitate intelectual`: \n raport cu o istorie global` menit` s` povesteasc` „derularea continu`

a unei istorii ideale“ – care este istoria filosofilor [i a avatarurilor hegelianismului –, dar [i \n raport cu o istorie structural` care ar l`sa deoparte, \mpreun` cu evenimentul, rupturile [i fracturile. Diagnosticul istoriei, a[a cum se prezint` ea \n anii 1960, focalizeaz` deci aten]ia asupra conceptului care o diferen]iaz` cel mai mult fa]` de mo[tenirea l`sat` de c`tre „istoria filosofic`“: cel al discontinuit`]ii. |n practica lor, istoricii s-au desp`r]it de o gândire a totalit`]ii – ce identific` principiul unic, „spiritul substan]ial“, universal, prezent \n diferitele „forme“ sau „sfere“ care \l realizeaz` \ntr-un moment dat (Statul, religia, dreptul, moravurile etc.) – [i de o gândire a continuit`]ii – ce postuleaz` unitatea Spiritului \n diferitele, succesivele [i necesarele sale particulariz`ri istorice. Istoria efectiv` procedeaz` altfel: ea urm`re[te o „folosire organizat` a discontinuit`]ii, pentru analiza seriilor temporale“8 [i \ncearc` s` stabileasc` rela]ii care articuleaz` diverse serii care se intersecteaz` f`r` s` le raporteze pe toate la „principiul universal care impregneaz` toate sferele particulare ale vie]ii“9. Noua istorie \mpotriva „istoriei filosofice“, [coala de la Annales \mpotriva lui Hegel: destinul acestei antinomii nu este lipsit de interes. Pe de o parte, filosofia \ns`[i s-a deta[at de proiectul hegelian, considerând ca imposibile gândirea [i producerea acestei „filosofii a istoriei universale“ pe care lec]iile din 1830 voiau s` o \ntemeieze. Modalitatea principal` a acestei renun]`ri la Hegel, a acestei ie[iri din hegelianism nu este respingerea direct`, ci mai degrab` distan]area, deplasarea. Iat` ce spune Ricoeur: „Ceea ce ni se pare cel mai problematic este chiar proiectul de a realiza o istorie filosofic` a lumii care s` fie definit` prin «\ntruparea Spiritului \n istorie». (…) Noi i-am abandonat chiar [i [antierul. Nu mai c`ut`m formula pe baza c`reia istoria lumii ar putea fi gândit` ca o totalitate efectuat`“10. Inteligibilitatea istoriei este separat` astfel de orice proiect de totalizare, fie c` este la scara oric`rui moment istoric particular, fie la cea a devenirii universale. Dar, pe de alt` parte, chiar \n momentul \n care s-a operat aceast` renun]are, acest abandon filosofic al lui Hegel, practica istoriografic` ce a f`cut posibil` aceast` abandonare se g`se[te ea \ns`[i \ntr-o profund` transformare. Istoria a[a cum se scrie ast`zi nu mai este (doar) cea pe care Foucault voia s` articuleze proiectul s`u de analiz` a discursurilor. |n centrul revizuirilor contemporane se afl` chiar no]iunea de serie, considerat` ca fiind central` \n caracterizarea unei istorii eliberate de referin]a hegelian`. Mai pu]in pasionat` acum de mercuriale sau de arhivele portuare, istoria a putut s` pun` sub semnul \ntreb`rii validitatea decupajelor [i a procedurilor implicate de tratamentul serial al materialului istoric. Critica a fost dubl`. Pe de o parte, ea a denun]at iluziile proiectului unei istorii seriale (deci cantitative, \n tradi]ia istoriografic` francez`) a faptelor de mentalitate sau a formelor de gândire. Un astfel de proiect nu poate fi decât reduc]ionist [i reifiant deoarece presupune c` faptele culturale [i intelectuale se g`sesc de la \nceput \n obiecte num`rabile [i care trebuie descrise \n expresiile lor cele mai repetitive [i mai pu]in individualizate, reduse astfel la un ansamblu \nchis de formule, unde trebuie studiat` doar frecven]a lor inegal` \n func]ie de locuri sau de medii. |mpotriva unei astfel de simplific`ri, care stabile[te corela]ii prea simple \ntre nivelurile sociale [i indicatorii culturali, a fost propus` perspectiva unei altfel de istorii culturale, centrat` mai mult pe practici decât pe distribu]ii, mai mult pe producerea semnifica]iilor decât pe reparti]ia obiectelor. No]iunea de serie nu este obligatoriu exclus` dintr-o astfel de istorie – de exemplu \n sensul \n care Foucault vorbea despre „serii de discursuri“, având fiecare principiile lor de regularitate [i sistemele lor de constrângeri –, dar este cu siguran]` eliberat` de defini]ia impus` de construirea seriilor economice, demo-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

grafice sau sociale, fondate \n mod necesar pe tratamentul statistic al datelor omogene [i repetate. A doua problem` este cea pus` de articularea diferitelor „serii“ observate \ntr-o societate dat`. Solu]ia a constat mult timp \n repartizarea lor \n „nivelurile“ sau „instan]ele“ presupuse a structura totalitatea social` – o \mp`r]ire mo[tenit` de la marxism [i care a putut fi \nt`rit` de o lectur` a duratelor braudeliene care ierarhiza durata lung` a sistemelor economice, conjuncturile mai reduse ale evolu]iilor sociale [i timpul scurt al evenimentului politic. O astfel de concep]ie – care presupune o defini]ie stabil` a diferitelor instan]e (identificabile \n orice societate), care implic` o ordine a determin`rilor [i care postuleaz` c` func]ion`rile economice sau ierarhiile sociale produc reprezent`ri mentale sau ideologice, [i nu invers – nu mai este acceptabil`, [i nici acceptat`. |n diferite feluri, cercetarea istoriografic` a \ncercat s` gândeasc` altfel lectura societ`]ilor, dorind s` p`trund` \n labirintul de tensiuni care le constituie, pornind de la un punct de plecare unic, ce poate fi un eveniment, major sau obscur, traiectoria unei vie]i, sau istoria unui grup specific. De aici numeroasele forme pe care le \mbrac` istoria ast`zi, diferite de cele pe care Foucault le evoca \n anii 1968–1970: microstoria \n Italia, anthropological mode of history practicat` de anumi]i istorici americani, \ntoarcerea la studiul evenimentului \n Fran]a. |n toate cazurile, este vorba de aceea[i c`utare a structurilor, dar nu construind diferite serii, articulate apoi unele cu altele, ci pornind de la o cuprindere \n acela[i timp punctual` [i global` a societ`]ii considerate, \n]eleas` prin intermediul unui fapt, al unei experien]e, al unei practici. Programul lui Foucault („a determina ce rela]ie poate fi descris` cu legitimitate \ntre diferitele serii“) este formulat \n termeni noi ce reclam` ca alte \ntreb`ri s` fie formulate la frontiera dintre practica istoriografic` [i reflec]ia filosofic`. Pe unele dintre acestea am dori s` le evoc`m \n continuare.

Despre obiectul istoric sau cearta universaliilor

„Istoria este descrierea individualului prin intermediul universaliilor“11: afirma]ia lui Paul Veyne desemneaz` clar una dintre primele tensiuni cu care se confrunt` cunoa[terea istoric`, obi[nuit` s` utilizeze categorii aparent stabile [i invariabile, ca [i cum acestea s-ar \n]elege de la sine. Or, dup` Foucault ([i/sau Elias), a devenit imposibil s` consider`m obiectele istorice, oricare ar fi acestea, ca pe ni[te „obiecte naturale“, \n care ar varia doar modalit`]ile istorice ale existen]ei lor. |n spatele comodit`]ii \n[el`toare a vocabularului, trebuie s` recunoa[tem nu obiecte, ci „obiectiv`ri“, produse de practici diferen]iate care construiesc, de fiecare dat`, figuri originale, ireductibile unele la altele: „\n aceast` lume nu juc`m [ah cu figuri eterne precum regele sau nebunul: figurile sunt ceea ce configura]iile succesive ale e[ichierului fac din ele“12. Dou` comentarii asupra acestui subiect. Primul, pentru a marca faptul c` observarea acestei varia]ii a obiectiv`rilor istorice nu trebuie confundat` cu o evaluare a conceptelor istoricilor, considerate ca \n mod necesar instabile pentru c` sunt „sublunare“. A recunoa[te mutabilitatea configura]iilor ce construiesc \n moduri specifice domenii ale practicilor, economii discursive, forme sociale nu \nseamn` a postula c` \n mod necesar conceptele folosite pentru a le desemna – cu condi]ia s` nu mai fie conceptele generice, sau universale, din repertoriul istoric clasic – sunt prin esen]` slabe [i vagi. A doua observa]ie: pornind de la aceea[i imagine a jocului – partida de c`r]i sau jocul de [ah –, Norbert Elias \[i expliciteaz` conceptul major al tuturor analizelor sale: cel de figura]ie, tradus prin forma]ie, sau mai bine configura]ie, constela]ie, dispozitiv. {i \n acest caz, ]inta vizat` este presupusa invariabilitate a obiectelor istorice, universalitatea postulat` a economiei psihice, a categoriilor de gândire, a structur`rii sociale. Pentru Elias, dimpo-

triv`, modalitatea specific` a rela]iilor de interdependen]` care \i leag` pe indivizi unul de altul \ntr-o forma]ie dat` este cea care define[te specificitatea ireductibil` a acestei forma]ii sau configura]ii. De aici, figurile de fiecare dat` unice ale formelor de dominare, ale echilibrelor dintre grupuri, ale principiilor de organizare a societ`]ilor. De aici, variabilitatea categoriilor psihologice [i chiar a structurii personalit`]ii, \n niciun fel reductibile la o economie psihic` universal` a naturii umane, ci construite diferen]iat, prin dependen]ele reciproce care caracterizeaz` fiecare forma]iune social`. De aici, \n sfâr[it, decupajul „concret“, „obiectiv“ al formelor sociale prin \ntret`ierea practicilor interdependente. „Nici «jocul», nici «juc`torii» nu sunt ni[te abstrac]iuni. La fel se \ntâmpl` [i cu configura]ia pe care o formeaz` cei patru juc`tori strân[i \n jurul mesei. Dac` termenul «concret» are un sens, putem spune c` configura]ia pe care o formeaz` juc`torii, cât [i juc`torii \n[i[i sunt \n aceea[i m`sur` de concre]i. Prin configura]ie trebuie \n]eleas` figura global` \ntotdeauna schimb`toare pe care o formeaz` juc`torii: ea include nu doar intelectul lor, ci \ntreaga lor persoan`, ac]iunile [i rela]iile reciproce“13. |ntre Elias [i Foucault, diferen]ele sunt mari, [i ele provin \n principal din opozi]ia dintre o gândire a duratei, \n care formele sociale [i psihologice alunec` una spre cealalt` \ntr-o continuitate lung` – ceea ce Elias desemneaz` cu termenul „figurational changes“ –, [i o gândire a discontinuit`]ii, care consider` drept esen]iale rupturile dintre diferitele figuri sociale sau discursive. Cu toate acestea, amândoi doresc o „revolu]ie“ a istoriei, obligând disciplina s`-[i gândeasc` altfel obiectele [i conceptele sale. Desprinderea atât de radical` de automatismele mo[tenite, de eviden]ele care nu au fost niciodat` puse sub semnul \ntreb`rii nu este un lucru simplu, iar vechile certitudini cu greu pot fi contrazise. Chiar [i la cei bine inten]iona]i, false obiecte naturale se \ntorc inevitabil, ca [i cum faptul, evident la prima vedere, c` Statul, medicina, nebunia exist` [i au existat dintotdeauna ar fi obstacolul principal care \mpiedic` construirea, \n variabilitatea lor, a obiectiv`rilor istorice \n rela]ie cu practicile.

Despre narativ sau capcanele povestirii

Dintre problemele actuale cu care se confrunt` istoricii, cea a formelor scriiturii istorice este f`r` \ndoial` una dintre cele mai vii, [i de asemenea una pe care referin]a filosofic` o poate ajuta s` se constituie cu o mai mare pertinen]`. Este cunoscut` dezbaterea deschis` de diagnosticul ce caracteriza cele mai noi tendin]e ale istoriei ca o \ntoarcere la povestire, la nara]iune, [i, corolar, ca un abandon al descrierii structurale a societ`]ilor14. O astfel de constatare se \ntemeiaz` pe dou` postulate: mai \ntâi, c` aceast` \ntoarcere la povestire semnific` renun]area la explica]iile coerente [i [tiin]ifice – \n principal la cele oferite de cauzalit`]ile economice [i demografice –, apoi c` aceast` alegere a unui anumit mod al scriiturii istorice care „const` \n organizarea materiei \n func]ie de ordinea continu` a cronologiei [i \n concentrarea con]inutului \ntr-o povestire unic`, coerent`, chiar dac` va fi \nso]it` de intrigi secundare“15 indic` \n acela[i timp o deplasare a obiectelor (care nu mai sunt \n primul rând structurile sociale, ci sentimentele, valorile, comportamentele), a modurilor de investigare (procedurile cantitative cedeaz` locul investig`rii particularit`]ilor) [i a \n]elegerii istorice (modelele deterministe fiind \nlocuite de „principiul de indeterminare“). Un astfel de diagnostic pare de dou` ori gr`bit. Pe de o parte, acolo unde el identific` \ntoarcerea povestirii \ntr-o istorie care \l descalificase [i abandonase, trebuie s` recunoa[tem \mpreun` cu Ricoeur c` lucrurile stau invers, adic` istoria apar]ine \n totalitate, \n toate formele sale, chiar [i cele mai pu]in evenimen]iale, chiar [i cele mai structurale, zonei narativului. Orice scriitur` istoric` se construie[te de fapt pornind de la formulele povestirii sau ale punerii \n intrig`. Exist` diverse conexiuni sau forme de tranzi]ie care trimit de la „structurile cunoa[terii istorice la configurarea narativ`“ [i care in-

staureaz` \n ambele discursuri o concep]ie a cauzalit`]ii, caracterizarea personajelor ac]iunii, construc]ia temporalit`]ii16. Astfel, istoria este \ntotdeauna povestire, chiar [i atunci când pretinde c` evacueaz` \n totalitate narativul, iar modul ei de \n]elegere este tributar procedurilor [i opera]iunilor care asigur` punerea \n intrig` a ac]iunilor reprezentate17. Dar, [i aceasta e a doua problem`, aceast` apartenen]` a istoriei la genul narativ, care stabile[te identitatea structural` \ntre povestirea de fic]iune [i povestirea istoric`, nu exclude inteligibilitatea. Ar fi o opozi]ie prea simpl` dac` am \ncerca s` opunem explica]iile f`r` povestire [i povestirea f`r` explica]ii: comprehensiunea istoric` se construie[te de fapt prin [i \n povestire, prin \nl`n]uirile [i compozi]iile ei. Dar aceast` aser]iune poate fi \n]eleas` \n dou` feluri. Ea poate s` \nsemne c` punerea \n intrig` este ea \ns`[i comprehensiune – [i deci c` exist` atâtea \n]elegeri posibile câte intrigi pot fi construite, iar inteligibilitatea istoric` nu se m`soar` decât \n func]ie de plauzibilitatea oferit` de povestire. „Ceea ce noi numim explica]ie nu este decât modul prin care povestirea se organizeaz` \ntr-o intrig` ce poate fi \n]eleas`“18, scria Paul Veyne, afirmând \n acela[i timp c` a povesti \nseamn` a face \n]eles, dar [i c`, \n consecin]`, a explica \n istorie nu \nseamn` decât a dezlega o intrig`. Cu toate acestea, propunerea ce leag` nara]iunea [i explica]ia poate avea [i un alt sens, dac` prive[te datele puse \n intrig` ca tot atâtea urme sau indicii care autorizeaz` reconstruc]ia, niciodat` f`r` incertitudini, dar \ntotdeauna supus` controlului, a realit`]ilor ce le-au produs. Cunoa[terea istoric` este astfel \nscris` \ntr-o paradigm` care nu mai este cea a legilor cuantificabile [i nici cea a povestirilor plauzibile19. Punerea \n intrig` trebuie s` fie \n]eleas` ca o opera]ie de cunoa[tere care consider` drept central` inteligibilitatea posibil` a fenomenului istoric, \n realitatea sa disp`rut`, pornind de la \ncruci[area urmelor accesibile. Odat` \nl`turat` falsa antinomie dintre cunoa[terea istoric` [i configura]ia narativ`, r`mâne problema articul`rii de c`tre istorie a diferitelor moduri de scriere narativ`, a diferitelor registre ale povestirii. Cel al Mediteranei nu este cel din Montaillou, cel al microistoriei nu este cel al istoriei sociale, cel al unei curbe de pre]uri nu este cel al istoriei unei vie]i. Poate a fost tentant` descrierea acestor distan]e, fie considerându-le ca pe ni[te tehnici de observa]ie compatibile, precum folosirea microscopului [i a telescopului, fie raportându-le la muta]iile ce au afectat construc]ia povestirii de fic]iune, \n text [i imagini, de-a lungul acestui secol. Dar exist` f`r` \ndoial` mai multe lucruri \n joc \n alegerea cut`rui sau cut`rui mod de nara]iune, [i \n primul rând traducerea unor reprezent`ri diverse, chiar contradictorii, ale socialului, care nu mai este gândit ca o totalitate structurat` \n instan]e, ierarhizate definitiv, ci ca o \ncreng`tur` de raporturi complexe \n care fiecare individ se g`se[te \nscris \n diverse feluri20, toate construite cultural. Este clar deci c` alegerile \ntre diferitele scriituri istorice posibile – care fac parte desigur toate din genul narativ – construiesc moduri de inteligibilitate diferite ale unor realit`]i istorice gândite diferit. F`r` \ndoial` c` \n aceste diferen]e \ntre modurile de prelucrare a materialului istoric, \n chiar practicile de analiz` mai degrab` decât \n enun]area didactic` a teoriilor istoriei apar ast`zi clivajele majore care \i separ` pe istorici [i care nu corespund decât par]ial opozi]iilor mo[tenite [i institu]ionalizate.

ESEU

oarece construc]iile sale narative se doresc reconstituirea unui trecut care a existat. Aceast` referin]` la o realitate situat` \n afara [i \naintea textului istoric [i pe care acesta trebuie s` o restituie, \n felul s`u, nu a fost abandonat` de niciuna dintre formele cunoa[terii istorice; mai mult, ea este cea care constituie istoria \n diferen]a ei men]inut` \n raport cu fabula sau cu fic]iunea. Or, chiar aceast` \mp`r]ire pare mai pu]in sigur` acum, [i asta din dou` motive. Pe de o parte, re\nscrierea scriiturii istorice \n câmpul narativului a condus practic la [tergerea frontierei care o desparte de povestirea de fic]iune [i la considerarea ei drept un „literary artifact“ ce folose[te acelea[i procedee narative [i acelea[i figuri retorice ca [i textele de imagina]ie. De aici, o deplasare a criteriilor de identificare a modurilor discursului, clasate acum \n func]ie de paradigmele punerii \n intrig` ce le articuleaz`, [i nu dup` raportul pe care se presupune c` \l \ntre]in cu realitatea. De aici, de asemenea, o deplasare a defini]iei \nse[i a explica]iei istorice, \n]eleas` ca procedura de identificare [i de cunoa[tere a modurilor [i figurilor folosite de povestire, [i nu ca identificarea sensului unui eveniment din trecut21. Chiar [i atunci când, \ntr-o astfel de perspectiv`, orientarea referen]ial` a istoriei nu este negat` sau evacuat` – cum altfel am defini specificitatea istoriei? – accentul cade \n alt` parte, pe identit`]ile retorice fundamentale ce \nrudesc istoria [i romanul, reprezentarea [i fic]iunea. Pe de alt` parte, [i pentru a-l parafraza pe Ricoeur, chiar conceptul de „realitate“ aplicat trecutului este ast`zi dificil de problematizat. Aporiile sau naivit`]ile istorice din acest domeniu ]in f`r` \ndoial` de confuzia perpetuat` \ntre o discu]ie metodologic`, la fel de veche ca [i istoria, asupra valorii [i semnifica]iei urmelor ce autorizeaz` o cunoa[tere mediat`, indirect` a fenomenelor care le-au produs, [i o interoga]ie epistemologic`, evitat` \n general de istorici, poate pentru c` ea le-ar paraliza practica, asupra statutului coresponden]ei proclamate, revendicate, \ntre discursurile [i povestirile lor, pe de o parte, [i realitatea pe care pretind c` o reveleaz`, pe de alta. F`r` a elabora o astfel de \ntrebare, putem s` \ncerc`m totu[i s`-i marc`m miza, care este chiar defini]ia acestei „realit`]i“ ce trebuie reconstruite, o problem` care se afl` \n centrul unor vii dezbateri \n Germania, \ntre sus]in`torii acelei Alltagsgeschichte, o istorie a existen]ialului cotidian, [i ap`r`torii unei istorii sociale conceptualizate, sau de cei angaja]i \n Italia, \n jurul „microstoriei“, definit` ca „[tiin]a vie]ii tr`ite“.

History vs. Story sau regulile povestirii veridice

Povestire printre alte povestiri, istoria se singularizeaz` prin faptul c` ea \ntre]ine un raport specific cu adev`rul sau mai degrab` de-

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

ESEU

„Problema dovezii se afl` mai mult ca niciodat` \n centrul cercet`rii istorice“22, dar ce \nseamn` „a dovedi“ \n istorie? |ntrebarea a sugerat mult timp un r`spuns de tip filologic, legând adev`rul scriiturii istorice de exercitarea corect` a criticii documentare sau de folosirea adecvat` a tehnicilor de analiz` a materialelor istorice. Exist` posibilitatea unor controale a acestor exercit`ri [i folosiri, care ar confirma sau ar descalifica, cu instrumente tehnice, enun]urile istorice astfel produse. Fundamentat` astfel pe procedurile sale cele mai obiective, istoria poate fi \n acela[i timp diferen]iat` de fabul` sau de fic]iune [i validat` ca reconstruc]ie obiectiv` a trecutului cunoscut dup` urme, a realit`]ii reg`site pornind de la vestigiile sale. „O astfel de reconstruc]ie poate fi considerat` ca adev`rat` dac` ea poate fi reprodus` de orice alt` persoan` care ar [ti s` foloseasc` tehnicile necesare \n acel caz“23. Chiar dac` modalit`]ile punerii \n intrig` pot varia, chiar dac` scriitura istoric` ]ine de artefactul literar, deci de crea]ia individual`, \nsu[i soclul cunoa[terii istorice scap` acestor varia]ii sau singularit`]i deoarece „adev`rul“ s`u este garantat de opera]iuni controlabile, verificabile [i care pot fi ref`cute24. Aceasta este prima constrângere a discursului istoric, recunoscut` chiar [i de cei care sunt cel mai pu]in convin[i de [tiin]ificitatea lui. A abandona acest fapt \nseamn` a distruge chiar ideea cunoa[terii istorice. Totu[i, experien]a fiec`ruia indic` faptul c` o \ncredere \n obiectivitatea tehnicilor specifice disciplinei – fie ele filologice, statistice, informatice – nu este suficient` pentru a \nl`tura incertitudinile inerente statutului cunoa[terii produse, numit` „indirect`, indicial` [i conjectural`“25. Problema cu care se confrunt` istoria ast`zi este cea a trecerii de la o validare a discursului istoric pornind de la controlul opera]iunilor care \l fondeaz` – [i care nu sunt deloc arbitrare – la un alt tip de validare, care permite s` consider`m ca posibile, probabile, veridice, raporturile postulate de c`tre istoric \ntre urmele documentare [i fenomenele pe care acestea le indic`, sau, folosind un alt vocabular, \ntre reprezent`rile utilizabile ast`zi [i practicile din trecut pe care acestea le desemneaz`. A formula astfel problema istoriei ca povestire veridic` \nseamn` [i a pune un ansamblu de probleme ce privesc atât pertinen]a [i reprezentativitatea urmelor accesibile (problem` care poate nu este suficient` \n a rezolva un concept paradoxal precum cel de „excep]ional normal“26), cât [i modul de articulare a rela]iei \ntre reprezent`rile practicilor [i practicile reprezent`rilor. Toate dezbaterile ce privesc, mai ales \n Italia, „paradigma indicial`“, meritele [i sc`p`rile sale27, ]in cred de dubla opera]iune care fundamenteaz` orice discurs istoric: a) constituirea urmelor ca reprezent`ri, de orice natur` ar fi – discursive, iconografice, statistice etc. – ce semnaleaz` practicile constitutive ale oric`rei obiectiv`ri istorice; b) stabilirea unui raport ipotetic \ntre seriile de reprezent`ri, construite [i analizate ca atare, [i practicile care sunt referentul lor extern. De aici deriv` un \ntreg ansamblu de consecin]e. Primele privesc tratamentul discursurilor care constituie nu unicul, ci cel mai masiv dintre materialele istoricului. Niciunul dintre acestea nu poate fi folosit f`r` a fi supus dublului chestionar, critic [i genealogic, propus de c`tre Foucault, care vizeaz` identificarea condi]iilor sale de posibilitate [i de producere, a principiilor sale de regularitate, a constrângerilor [i aproprierilor sale28. Avem sarcina de a \nscrie \n centrul criticii documentare, care este cea mai durabil` [i mai pu]in contestabil` dintre caracteristicile istoriei, chestionarul [i exigen]ele proiectului de analiz` a discursurilor, a[a cum a fost el formulat \n leg`tur` cu „activitatea efectiv` a istoricilor“ [i ale c`rui obiect sunt, \n cele din urm`, constrângerile [i modurile care organizeaz` practicile discursive ale reprezent`rii. Pe de alt` parte, trebuie s` gândim activitatea istoric` doar ca pe o analiz` asupra rela]iei dintre reprezent`ri [i practici – extinzând acela[i chestionar la toate tipurile de reprezent`ri folosite de c`tre istorici \nseamn` a afirma,

\n principiu, c` \ntre unele [i altele nu se stabilesc decât rela]ii conjecturale. S` opunem certitudinile [tiin]ei filologice, care restituie „adev`rul“ [i „realul“ pornind de la o critic` corect` a documentelor, [i incertitudinile reconstruc]iilor ipotetice sau arbitrare ale analizei indiciilor este complet iluzoriu. Problema pertinent` aici este cea a criteriilor care permit posibilitatea raportului instituit de scriitura istoriografic` \ntre urma reprezentant` [i practica reprezentat` (pentru a parodia vocabularul de la Port-Royal)29. Aceast` rela]ie poate fi considerat` ca acceptabil`, spune Carlo Ginzburg, dac` este plauzibil`, coerent` [i explicativ`. Desigur c` fiecare dintre ace[ti termeni sunt greu de sus]inut sau de definit – mai ales \n ce prive[te chiar no]iunea de „explica]ie“. Totu[i, ei indic` locurile posibile de control pentru orice enun] istoriografic. A scrie istoria cu astfel de categorii va p`rea poate dezam`gitor, [i foarte retrograd \n raport cu inten]ia de adev`r pe care s-a constituit disciplina. O alt` cale \ns` nu exist`, doar dac` nu vrem s` postul`m – ceea ce pu]ini doresc s` fac` – fie relativismul absolut al unei istorii care nu este decât fic]iune, fie certitudinile iluzorii ale unei istorii definite ca [tiin]` pozitiv`.

Istorie [i filosofie: zdruncinarea certitudinilor

Pentru un istoric, a gândi raportul dintre cele dou` discipline \nseamn`, \nainte de toate, a pune o \ntrebare pe cât de practic`, pe atât de util`: cum poate reflec]ia filosofic` s` ajute la o mai bun` elaborare a problemelor de care se love[te ast`zi orice activitate istoric` concret` [i empiric`? Interoga]ia asupra istoriei a suferit din cauz` c` prea mult timp a fost doar un discurs de istoric, \n general normativ, enun]ând ce trebuia s` fie (sau s` nu mai fie) istoria, sau explicativ, indicând cum acesta folosea documentul (sau cel pu]in cum credea c` \l folose[te). A[a se explic` evitarea unor probleme, esen]iale totu[i, pentru a constitui disciplina: cea a decupajului obiectelor sale, cea a formelor narative sau a criteriilor de validitate. Conceptualizarea unor astfel de probleme presupune o necesar` [i profitabil` \nso]ire cu filosofia, prin faptul c` ea oblig` la \nscrierea dezbaterilor metodologice privind legalitatea sau pertinen]a tehnicilor istorice \ntr-o problematizare epistemologic` a raportului dintre discursul produs de anumite opera]iuni [i referentul pe care el pretinde c` \l face astfel cunoscut. Sarcina presupune f`r` \ndoial` abandonarea unor anumite pozi]ii, specifice fiec`rei tradi]ii disciplinare: pe de o parte, dispre]ul fa]` de faptul empiric, identificat cu faptul istoric, iar pe de alt` parte, ostenta]ia unei realit`]i foarte „reale“, considerat` ca aflându-se la \ndemâna documentului presupus ca fiind lizibil asemenea unei arhive deschise. Zdruncinarea acestor certitudini, câteodat` revendicate cu t`rie, dar, cel mai adesea, acceptate spontan ca venind de la sine, necesit` mai \ntâi constituirea istoriei comparate a instituirii lor – deci cea a stabilirii identit`]ilor disciplinare –, apoi ca \ntreb`rile filosofiei s` fie construite istoric – \ncepând cu cea a propriei sale istorii –, iar dificult`]ile practicii istorice s` fie elaborate filosofic. (Traducere din limba francez` de Drago[ Jipa) Note:

1. Aceste formule apar]in introducerii c`r]ii lui Martial Guéroult, Descartes selon l’ordre des raisons, I. L’âme et Dieu, Paris, Aubier-Montaigne, 1968, p. 10. 2. Martial Guéroult, Dianoématique. Livre II - Philosophie de l’histoire de la philosophie, Paris, Aubier-Montaigne, 1979, p. 49. Acest text a fost scris de Martial Guéroult \ntre 1933 [i 1938, deci \naintea lucr`rilor sale majore despre Leibniz, Malebranche, Descartes [i Spinoza. 3, Ibid., p. 46. 4. Pierre Bourdieu, „Les sciences sociales et la philosophie“, Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 47/48, 1983, pp. 45-52. 5. Jon Elster, Leibniz et la formation de l’esprit capitaliste, Paris, Aubier-Montaigne, 1973. 6. G. W. F. Hegel, La Raison dans l’histoire. Introduction à la philoso-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

phie de l’histoire, Paris, U.G.E., colec]ia 10/18, 1965 (citat pp. 97-98). 7. Michel Foucault, L’Ordre du discours, Paris, Gallimard, 1970, pp. 58-59. 8. Michel Foucault, „Réponse au Cercle d’épistémologie“, Cahiers pour l’analyse, nr. 9, 1968, Paris, Editions du Seuil, pp. 9-40 (citat p. 11). 9. G.W.F. Hegel, op. cit., p. 157. 10. Paul Ricœur, Temps et récit, vol. III, Paris, Editions du Seuil, 1985, p. 297. Din aceast` carte am \mprumutat titlul sec]iunii de fa]`. 11. Paul Veyne, Comment on écrit l’histoire, 1971, Paris, Editions du Seuil, 1978, p. 87. 12. Paul Veyne, Foucault révolutionne l’histoire, text publicat cu ocazia reedit`rii c`r]ii Comment on écrit l’histoire, Paris, Editions du Seuil, 1978, p. 236. 13. Norbert Elias, Qu’est-ce que la sociologie? (1970), Paris, Pandora, 1981, p. 157. Despre Elias, cf. prefa]a noastr` „Formation sociale et économie psychique: la société de Cour dans le procès de civilisation“, la Norbert Elias, La Société de cour, Paris, Flammarion, 1985, p. I-XXVIII. 14. Lawrence Stone, „The Revival of Narrative. Reflections on a New Old History“, Past and Present, nr. 85, 1979, pp. 3-24 (trad. fr. „Retour au récit ou réflexions sur une nouvelle vieille histoire“, Le Débat, nr. 4, 1980, pp. 116-142). Pentru r`spunsurile la acest articol, cf. Eric Hobsbawm, „The Revival of Narrative. Some Comments“, Past and Present, nr. 86, 1980 (trad. fr. „Retour au récit? Réponse à Lawrence Stone“, Le Débat, nr. 23, 1983, 153-160). 15. Idem, p. 117. 16. Paul Ricœur, Temps et récit, vol. I, Paris, Editions du Seuil, 1985, \n special capitolul „L’intentionnalité historique“, pp. 247-313. 17. Cf. lectura lui Paul Ricœur la cartea La Méditerranée de Braudel, \n care demonstreaz` c` no]iunea de „longue durée“ este derivat` din eveniment a[a cum este el construit de configura]iile narative, Temps et récit, vol. I, ed. cit., pp. 289-304. 18. Paul Veyne, Comment on écrit l’histoire, ed. cit., p. 67. 19. Carlo Ginzburg, „Spie. Radici di un paradigma indiziario“, in Crisi della ragione. Nuovi modelli nel rapporto tra sapere e attività umane, (dir.) A. Gargani, Torino, Einaudi, 1979, pp. 56-106 (trad. fr. „Signes, traces, pistes. Racines d’un paradigme de l’indice“, Le Débat, nr. 6, 1980, pp. 3-44). 20. Carlo Ginzburg [i Carlo Poni, „Il nome e il corne“, Quaderni Storici, nr. 40, 1979, pp. 181-190 (trad. fr. „La micro-histoire“, Le Débat, nr. 17, 1981, pp. 133-136). 21. Hayden White, Metahistory. The Historical Imagination in XIXth Century Europe, Baltimore and London, The Johns Hopkins University Press, 1973, „Introduction: The Poetics of History“, p. 1-42, [i Tropics of Discourse. Essays in Cultural Criticism, Baltimore and London, The Johns Hopkins University Press, 1978. 22. Carlo Ginzburg, „Prove e possibilità“, \n N. Z. Davis, II ritorno di Martin Guerre. Un caso di doppia identità nella Francia del Cinquencento, Torino, Einaudi, 1984, pp. 131-154 (citat p. 149). 23. K. Pomian, „Le passé: de la foi à la connaissance“, Le Débat, nr. 24, 1983, pp. 151-168 (citat p. 167). 24. Cf. pozi]ia lui Aldo Momigliano, „L’histoire à l’âge des idéologies“, Le Débat, nr. 23, 1983, pp. 129-146, [i „La retorica della storia e la storia della retorica: sui tropi di Hayden White“, in Sui fondamenti della storia antica, Torino, Einaudi, 1984, pp. 456-476, unde arat` c` ceea ce distinge „scriitura istoric` de orice alt tip de literatur` este faptul c` ea se supune controlului faptelor“ (p. 466) - ie. disciplinei pe care o impun critica [i interpretarea documentelor. 25. Carlo Ginzburg, „Signes, traces, pistes“, op. cit., p. 19. 26. No]iunea provine de la E. Grendi, „Micro-analisi e storia sociale“, Quaderni Storici, nr. 35, 1972, pp. 506-520. 27. Cf. dezbaterile suscitate de dou` c`r]i ce se reclam` de la microistoria [i de la paradigma indiciului. Despre cea a lui Carlo Ginzburg, Indagini su Piero. Il Battesimo, il ciclo di Arezzo, la Flagellazione di Urbino, Torino, Einaudi, 1981 (trad. fr. Enquête sur Piero della Francesca. Le Baptême, le cycle d’Arezzo, la flagellation d’Urbino, Paris, Flammarion, 1983), vezi dosarul „Storia et storia dell’Arte: per un statuto della prova indiziaria“, Quaderni Storici, nr. 50, 1982, pp. 692-727, cu o critic` a lui A. Pinelli [i un r`spuns de Carlo Ginzburg; despre cea a lui Pietro Redondi, Galileo eretico, Torino, Einaudi, 1983 (trad. fr. Galilée hérétique, Paris, Gallimard, 1985), cf. articolul lui V. Ferrone [i M. Firpo, „Galileo tra Inquisitori e microstorici“, Rivista Storica Italiana, 1985, 1, p. 177-238, [i r`spunsul lui P. Redondi, „Galileo: eretico anatema“, Rivista Storica Italiana, nr. 3, 1985, pp. 62-72. 28. Michel Foucault, L’Ordre du discours, ed. cit., \n special, pp. 62-72. 29. De exemplu, vezi discu]ia c`r]ii lui Robert Darnton, The Great Cat Massacre and Other Episodes in French Cultural History, New York, Basic Books, 1984 (trad. fr. Le Grand Massacre des chats. Attitudes et croyances dans l’ancienne France, Paris, Robert Laffont, 1985) in Roger Chartier, „Text, Symbols and Frenchness“, Journal of Modem History, nr. 57, IV, 1985, pp. 682-695, [i Philip Benedict et Giovanni Levi, „Robert Darnton e il massacre dei gatti“, Quaderni Storici, nr. 58, 1985, pp. 257-277.

Rebranduirea unui dezastru

ESEU

Alex. Cistelecan

Dosarul dedicat conservatorismului american de revista Idei \n dialog (februarie 2009) reprezint` o construc]ie teoretic` remarcabil`, cu atât mai mult cu cât \ncepe direct de la etajul doi.

ca [i cum cineva ne-ar soma la o judecat` de valoare asupra a ceva \n privin]a c`ruia \nc` nu am putea formula definitiv nici m`car o judecat` de fapt. Altfel spus: e adev`rat c` distin[ii autori reuni]i aici mai c` reu[esc s` ne conving` c` neoconservatorismul de peste Ocean este o doctrin` politic` [i social` respectabil`, plauzibil` [i poate chiar atr`g`toare. Singura problem` e c` \nc` nu-i deloc sigur c` discursul neocon e, pe bun` dreptate, o veritabil` doctrin` politic` [i social`. Or, din p`cate pentru conservatorii de la noi [i de-aiurea, tocmai aici st` actualitatea acestei teme [i tocmai la acest nivel de legitimitate este chestionat` ea ast`zi. Conform istoriei recente [i scorului \nregistrat pe tabela de marcaj, se poate spune c` neoconservatorismul a fost subiectul unuia dintre cele mai spectaculoase falimente politice ever. Nici m`car comunismul, cu toat` istoria sa sângeroas`, n-a reu[it s` pice atâta \n gol ca popularitate \ntr-un singur deceniu. Marxi[tii au avut grij` s`-[i dozeze dezam`girile cu metod` [i cump`tare de-a lungul unui secol [i jum`tate. Ca nimeni al]ii, neoconservatorii au \nghi]it \n schimb, \n v`zul tuturor, o supradoz` – am fi crezut fatal` – de dezastru, reu[ind, \n mai pu]in de un deceniu, s` bifeze o serie nemaiauzit` de recorduri negative: cel mai nepopular pre[edinte din istoria Americii, cel mai sc`zut nivel de popularitate a Americii pe glob, cea mai serioas` criz` economic` de dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial. |n locul mult promisului „New American Century“, [i \n ciuda politicii externe ]an]o[e pe care au adoptat-o din ra]iuni, cic`, tocmai de securitate, neoconservatorii au l`sat SUA \n cea mai umilit` [i vulnerabil` postur` de la r`zboiul din Vietnam \ncoace. La a[a o performan]`, e limpede c` \ntrebarea care st` pe buzele tuturor e nu dac`, dincolo de realiz`rile efective, conservatorismul american e o doctrin` politic` rezonabil` [i resuscitabil`, ci dac` neoconservatorismul este \ntr-adev`r o doctrin` politic`, a[adar ceva mai mult decât simpla carcas` retoric` a unei anumite p`turi politico-economice americane [i ceva diferit de un simplu instrument ideologic \n interiorul unei constela]ii realpolitice de interese na]ionale sau interna]ionale oarbe. Ei bine, cam la a[a gen de \ntreb`ri m` a[teptam s` r`spund` dosarul din Idei \n dialog. A[tept`ri, cum ziceam, de[arte, dup` cum la fel de de[arte s-au dovedit a fi [i rezervele de calmante pe care le-am stocat, tocmai, a[teptând. C`ci \n locul unui grupaj milit`ros, ofensiv, \n care s`-i urm`rim pe conservatorii români c`l`rind n`prasnic pe umerii mae[trilor lor de peste Ocean, g`sim, iat`, o serie de texte emanând un aer cât se poate de senin [i duminical. Nimic mai mult decât o trecere emo]ionat` \n revist` a unei liste de c`rturari, eroi, senatori, c`r]i fundamentale [i multe, multe valori. Ceva despre trecutul imediat? Nici pomeneal`. Termenul „neoconservator“ apare de cel mult dou` ori \n tot grupajul. Nimic despre Bush, despre politica extern` [i intern` a administra]iei neoconservatoare. Nicio delimitare de acestea, dar nici vreo reabilitare a lor. E ca [i cum nici n-ar fi existat. De ani de zile tinerilor stângi[ti români li se repro[eaz` c` practic` deliberat o amnezie cât China atunci când vorbesc despre marxism ignorând total realit`]ile staliniste. Dac` a[a stau lucrurile, s-ar zice c` nici neoconservatorii no[tri nu-s mai prejos \n practica amneziei autoimpuse. Dup` cum tot o similaritate cu „stângi[tii“ dintotdeauna \mp`rt`[esc ei atunci când, \n autentic spi-

rit „marxist“, \[i concep demersul [i dosarul din discu]ie ca o necesar` [i urgent` re\ntoarcere la origini. Iar despre origini, numai de bine. A[a se face c` \l re\ntâlnim, cu aceast` ocazie aniversar`, pe venerabilul Edmund Burke, pomenit [i elogiat constant de absolut to]i contributorii – c`ci cine l-ar putea uita pe cel care a sintetizat esen]a peren` a crezului conservator \n celebra „the swinish multitude“ pe care autorul irlandez o arunca, ar`tând o generozitate aristocrat`, maselor fl`mânde de \nv`]`tur`. {i \i mai reg`sim pe Tocqueville, McCarthy, Reagan, Huntington [i toat` ceata oamenilor de bine. S`-i lu`m, pe scurt, \n ordine. |n deschiderea dosarului, Mihai Neam]u aproape c` r`spunde la \ntrebarea pe care dosarul domniei sale se str`duie[te tocmai s` nu o pun`. „Conservatorismul trebuie \n]eles“, se exprim` Mihai Neam]u, „nu ca sistem metafizic derivat axiomatic din câteva principii prime, ci mai degrab` ca stare de spirit“. Ceea ce-i bine, pentru c`, dac` e stare de spirit, \nseamn` c` putem fi conservatori diminea]a, liberali la amiaz` [i marxi[ti seara, \n func]ie de starea de spirit. {i e, de asemenea, bine, pentru c` mai \nseamn` c` dac` e o simpl` stare de spirit, [i \n niciun caz un „sistem metafizic derivat axiomatic din câteva principii prime“, nimeni nu ne poate chestiona pe ce ne baz`m atunci când zicem sau facem cutare lucru mâna]i fiind de starea noastr` de spirit conservatoare. Cu asta, sarcina argumentului de deschidere a dosarului e \mplinit`: tot ceea ce risca s` se solidifice \ntr-o \ntrebare sau \ntr-un orizont de chestionare se dizolv` \n aer. {i totu[i, \n ie[irea sa temporar` de pe scen`, Mihai Neam]u nu pierde vremea [i ne mai ofer` câteva elemente de teorie conservatoare. Dup` ce ne confirm` \nc` o dat` presim]irea c` ideea dosarului este \ntr-adev`r aceea de a ignora orice problem` ridicat` de ultimul deceniu de domina]ie conservatoare – ceea ce se traduce, \n cuvintele autorului, \n \ncercarea de a aborda conservatorismul american „independent de taxonomiile recente care au distins \ntre principiile paleo- [i neoconservatoare“ [i de a asuma o „binef`c`toare distan]` fa]` de polemicile etico-politice contemporane“ –, domnia sa elaboreaz` urm`toarea reflec]ie concluziv`: „Accentul gândirii conservatoare cade, a[adar, pe no]iunea de praxis – epistemologia discursului politic bazându-se pe achizi]iile trecutului. Datele tradi]iei – care ne spun c` b`rba]ii au fost dintotdeauna mai ap]i pentru exerci]iul militar decât femeile, a[a cum femeile n-au putut ocoli decât rareori voca]ia maternit`]ii – sugereaz` c` for]a explicativ` a experimentului \ntrece valoarea argumenta]iei abstracte“. Pentru cei posibil ame]i]i de t`ria acestui argument, vom \ncerca s`-l refacem pe buc`]i: ideea e c` departajarea familial` tradi]ional` – cu b`rba]ii la r`zboi [i femeile la buc`t`rie – este legitim` [i adev`rat` nu pentru c` a[a ar zice genetica, psihologia, sociologia sau orice alt` cercetare academic` fancy, ci pur [i simplu pentru c` a[a spune tradi]ia. Tradi]ia e, aici, judec`tor \n propriul s`u proces: a[a cum a fost \ntotdeauna, e bine pentru c` a[a a fost dintotdeauna. Conservatorismul nu e decât aceast` tradi]ie milenar` pasteurizat` \ntr-o stare de spirit oarecum indefinibil` [i cvasiprediscursiv`. Ceea ce face ca \ntregul dispozitiv s` fie fixat ferm \n aer [i, \n consecin]`, cu totul nechestionabil. |n articolul s`u propriu-zis, Mihai Neam]u porne[te

pe urmele lui Bernard Lewis [i Samuel Huntington pentru a ajunge la aceast` concluzie: „|ndr`zneala de a tematiza cu atâta luciditate «conflictul civiliza]iilor» are o indiscutabil` marc` american`. Elementul filozofic de tip conservator al analizei lui Bernard Lewis [i Samuel Huntington poate fi identificat \n scepticismul fa]` de utopia p`cii universale – \ntotdeauna dezirabil`, dar mai ales implauzibil`“. A[adar, \n premise avem ciocnirea civiliza]iilor [i amenin]area islamic`; \n concluzie avem luciditatea [i \ndr`zneala ca branduri tipic americane, iar proiectul liberal al p`cii universale ca implauzibil. E ceea ce se nume[te o judecat` analitic`, aici pe fond de elegie conservatoare. |n „Apostazie [i salvare: calvarul lui Whittaker Chambers“, eterna problem` a r`t`cirii [i a reg`sirii, a p`catului (comunist) [i a isp`[irii (conservatoare) \i ofer` lui Vladimir Tism`neanu prilejul ideal pentru un emo]ionant [i pasionat autoportret. |n „Anticomunismul american [i o istorie «incorect` politic»: Joe McCarthy“, Bogdan Duca se \nham` de bun`voie la o misiune din cele mai grele: nimic mai pu]in decât s` reabiliteze imaginea senatorului [i a comisiei McCarthy pe baza unor argumente de factur` istoric`. Astfel, conform datelor de care dispune tân`rul politolog, se pare c`, de fapt, \n perioada imediat de dup` r`zboi, conspira]ia comunist` \n SUA era cât se poate de real`, iar ac]iunile senatorului [i ale comisiei McCarthy erau, implicit, cât se poate de legitime. Dac`

\ntr-adev`r a[a stau lucrurile, gustul amar pe care ni-l treze[te \n amintire numele comisiei [i al senatorului american parc` nu face decât s` se accentueze. Dar astea sunt doar efectele idiosincraziilor mele culinare. Un \nceput de reflec]ie politic` \ntâlnim abia \n textele lui Victor Popa [i Vlad Topan. {i \nc` o reflec]ie dispus` frumos, simetric, „alian]a modern` dintre liberali [i conservatori“ din textul primului devenind opozi]ie \n textul celui din urm`. Dup` ce remarc` deplasarea produs` de ultima genera]ie conservatoare de la o cultur` individualist-libertarian` c`tre o mobilizare ideologic` interven]ionist` [i milit`roas`, punând astfel pentru prima [i ultima dat` pe parcursul \ntregului dosar una dintre \ntreb`rile care ar fi trebuit s`-i fie centrale, Vlad Topan \ncearc` o armonizare a celor dou`

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

ESEU

trenduri oarecum antagonice astfel: „conservatorul consecvent trebuie s` fie nu un «antilibertarian», ci un «libertarian-plus», ca s` zic a[a“. Ei bine, cam de-aici trebuia \ntr-adev`r s` porneasc` discu]ia1. Cam aceasta e eticheta prin care conservatorismul \ncearc` azi s` se spele de performan]ele sale recente [i s` revin` pe scena credibilit`]ii ca „dreapt` social`“, cre[tin` [i comp`timitoare. |n ciuda aparen]elor, caracterul modern al acestui proiect nu trebuie subestimat. Noua mobilizare conservatoare nu reprezint` nicidecum revenirea pe scen` a filonului paseist [i antimodern [i nici reactualizarea nostalgiei statului patriarhal. Sau dac` despre asta e vorba, s` recunoa[tem c` avem de-a face cu o variant` mult sofisticat`. Secularizarea statului nu mai e aici du[manul de-o via]`, ci tocmai fanta prin care noii conservatori \ncearc` s` reintre \n activitate: abia odat` ce secularizarea, liberalizarea [i modernizarea statului au fost des`vâr[ite, cultura, valorile, religia [i starea de spirit conservatoare pot s`-[i adjudece ca jurisdic]ie proprie [i personal` toat` felia de societate civil` din care statul tocmai s-a retras2. |n acest sens, nu pot s` nu citez aceste recomand`ri ale lui Vlad Topan, desprinse parc` dintrun ghid al micului militant conservator: „Dup` ce accept` c` singura utilizare a for]ei [i coerci]iei este cea defensiv` – de restaurare a acelui prag minimal al non-agresiunii, de unde se poate pune apoi pentru toat` lumea problema ac]iunilor morale –, s` se lanseze \n campanii bazate pe persuasiune, exemplu sau cel mult boicot privat \n vederea apropierii semenilor s`i de standardele morale sau valorilor obiective (sic!) pe care le pre]uie[te (familie, comunitate, heterosexualitate, cre[tinism)“. Dac` a[a arat` proiectul de emancipare al conservatorilor, m` tem c` principalii lor concuren]i vor fi nu comuni[tii [i nici liberalii, ci martorii lui Jehova. Ce presupune acest proiect de „libertarianism plus“? El presupune existen]a legitim`, c`ci natural`, a unei pie]e capitaliste libere [i neatârnate, dereglementat` [i flexibilizat` pân` la maximum, care este cuplat` \ns` cu o sfer` cultural`, privat`, social`, politic` – \ntr-un cuvânt, cu tot ceea ce nu ]ine de economic – supraaglomerat` cu valori conservatoare: „familie, comunitate, heterosexualitate, cre[tinism“, conform listei lui Vlad Topan. Pe de o parte, cea libertarian` desigur, modul de produc]ie capitalist trebuie, a[adar, s` r`mân` ca atare, nimeni – [i cu atât mai pu]in statul – neavând dreptul s` se ating` de el. Pe de alt` parte \ns` – [i aici vine plusul, bonusul de compasiune –, aceast` dreapt` atent` [i mizericordioas` nu poate s` nu observe c` exist` unele probleme profunde \n societate [i c`, \n general, crize spirituale majore se declan[eaz` cam s`pt`mânal \n lumea noastr` contemporan`. Cum \ns` aceste probleme recurente [i de durat` nu pot fi puse pe seama modului de

produc]ie capitalist – pentru c` atunci n-ar mai fi dreapta – [i nici nu pot fi reparate prin m`suri de redistribu]ie [i egalizare a veniturilor din partea statului – pentru c` atunci, din nou, n-ar mai fi dreapta –, manifestarea insistent` a acestor probleme \i oblig` pe noii conservatori s` le inventeze o origine [i o solu]ie cu totul ingenioase: cauza problemelor sociale sunt necredin]a, relativismul, homosexualii, universit`]ile, islamul, imigran]ii, comunismul. Solu]ia lor sunt mult` credin]` [i, din când \n când, heterosexualitate (\n scopuri strict reproductive, se \n]elege). Un pur neoliberalism \n economie, un stat redus la func]iile sale poli]iene[ti [i, pentru mase, o cur` intens` de spiritualitate [i eleva]ie religioas` – cam asta pare a fi, \n final, formula conservatoare mult c`utat`. De câteva ori pe parcursul grupajului \ntâlnim principiul potrivit c`ruia „conservatorismul este politica posibilului“. Dup` cum \ntâlnim, de asemenea, formula – ai crede opus` [i complementar` – „conservatism is the politics of reality“. |ntre real [i posibil, s-ar zice c` neoconservatorilor nu prea le scap` nimic. Oricum ar fi, aceast` ezitare \ntre cele dou` registre ontologice este profund semnificativ`. |n fond, ca neoliberalism + mântuire a sufletului, noul conservatorism este cel mai reu[it ghiveci de realism [i idealism, de descriptiv [i normativ, de real [i posibil, de mul]i bani \n banc` [i pu]ine, alese, suflete \n rai. Note:

1. Din păcate, conform construcţiei dosarului, ea cam aici se opreşte. După textul lui Vlad Topan, microfonul este pasat seniorilor conservatori de peste Ocean, ale căror contribuţii, so spunem cu toată mândria, nu sunt deloc mai impresionante sau mai convingătoare decât cele ale tinerelor noastre vlăstare. În cartea sa despre ideologie, Terry Eagleton enumera şase sensuri larg acceptate ale acestui concept. În Erorile ideologiei, Russell Kirk alege, din această galerie de semnificaţii, una singură, după care îi urechează pe toţi cei care s-a întâmplat să facă altă alegere. De asemenea, în finalul articolului şi în război deschis faţă de orice ideologie, domnia sa mai pune bazele unei ideologii a politicii prudenţei. În „Degringolada educaţiei contemporane“, William F. Buckley Jr. analizează degringolada educaţiei contemporane sugerând ca soluţie unică la această criză „eliberarea de superstiţia libertăţii academice“. Aceeaşi problemă structurală a educaţiei e abordată şi de Allan Bloom în „Standardele universităţii şi declinul învăţământului umanist“, cu atât mai dramatic cu cât filosoful american, ca discipol de-o viaţă al lui Leo Strauss şi Kojève, e, cum s-ar zice, dovada vie că ceva nu mai funcţionează în mecanismele paidetice intergeneraţionale. În fine, „Conservatorismul american: zece cărţi fundamentale“, de Jeffrey O. Nelson e exact ceea ce promite. 2. „Il liberalismo classico raccomandava di ridure la presenza dello Stato nella vita publica per accordare la più ampia libertà possibile agli individui, mentre nella formulazione neoliberale soggetti della libertà erano sopratutto i «corpi minori» e le comunità, che dovevano essere titolari di molte attività, non più affidate allo Stato. A questa impostazione la Chiesa era molto interessata, perché le apriva la strada all’esercizio delle funzioni educative e assistenziali. [...] La separazione tra Stato e Chiesa, un tempo tanto avversata come eredità perversa della Rivoluzione francese e del laicismo arcaico, è ora fatta propria dalla cultura clericale, che vi scorge un modo per indebolire le competenze attribuibili allo Stato. Lo Stato deve garantire, anche finanziariamente, assistenza, cultura e istruzione, ma non deve essercitarle entrando nel merito, perché i luoghi nei quali quelle funzioni propriamente si esercitano sono le comunità. La pretesa di essere delegatarie di funzioni colletive è il principale varco attraverso il quale le comunità religiose cercano di uscire dalla sfera privata e di presentarsi come soggetti autentici della società e percettori di risorse pubbliche“. (C. A. Viano, Laici in ginocchio, Laterza, RomaBari, 2008, pp. 77, 100-101).

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

Bilan]ul istoric al lui Francisco Franco Codru] Constantinescu

Personalitatea [i istoria lui Franco reprezint` una dintre paginile ocultate ale istoriei secolului al XX-lea, secolul extremismelor. Autorii acestui amplu proces istoriografic se includ \n ceea ce generic putem numi „Stânga“, cu diversele ei curente (socialdemocrat`, socialist`, comunist` cu subdiviziunile ei).

rancisco Franco a reprezentat pentru aceast` important` concentrare de for]e ]inta perfect` pentru diversele trageri \n poligonul istoriei, pentru c` el era vinovat de a fi reu[it s` elimine Stânga \n totalitate din Spania pentru mult timp [i, \n plus, ca [i cum \nfrângerea din r`zboiul civil din perioada 19361939 nu ar fi fost suficient`, Franco a mai l`sat \n urm` [i o monarhie constitu]ional`, dar mai ales o economie capitalist` prosper` care, la sfâr[itul perioadei franchiste (1975), a[eza Spania pe un incredibil loc 8 \ntre cele mai dezvoltate na]iuni ale Planetei. Nu, astfel de lucruri nu pot fi iertate, iar Stânga (cea democrat` \ntr-o mai mic` m`sur`, e drept) ce a distrus succesiv toate economiile asupra c`rora [i-a pus amprenta, cea chinez` prosperând tocmai pentru c` s-a ab`tut de la standardele comuniste, s-a r`zbunat postum pe Franco \n nenum`rate campanii de dezinformare. De aceea este cu atât mai interesant` publicarea \n limba român` a c`r]ii lui Pio Moa, Franco. Un bilan] istoric1, primul volum, din câte avem noi cuno[tin]`, \n spa]iul românesc despre regimul [i personalitatea lui Francisco Franco. Remarc`m o anomalie \n istoriografia româneasc`, aceasta neinteresându-se mai deloc de problematica r`zboiului civil spaniol care, pe plan interna]ional, beneficiaz` de o cantitate de lucr`ri dedicate (diverse aspecte) aproximativ egal` cu cea care se concentreaz` asupra celui de al Doilea R`zboi Mondial. Interesul este firesc, având \n vedere c` r`zboiul civil spaniol a fost poligonul de \ncercare a celei de a doua conflagra]ii mondiale. Volumul ar trebui citit [i pentru a potoli curiozitatea istoric` ce pleac` de la \ntrebarea cum de a ajuns cineva n`scut \n obscurul [i micul port galician Ferrol, destinat unei cariere pe mare precum foarte mul]i galicieni, s` conduc` destinul nu numai al micii lui provincii, dar al acestui fascinant amalgam de provincii care formeaz` Spania, influen]ând \ntr-o manier` semnificativ` chiar [i evolu]ia Europei? {tim c` aceast` afirma]ie poate p`rea exagerat` la o prim` vedere, \ns` lectura c`r]ii lui Pio Moa o confirm` pe deplin. Pio Moa este ziarist, scriitor, istoric de origine galician`, al c`rui parcurs intelectual [i politic este deja unul clasic pentru secolul al XX-lea: de la activismul comunist [i chiar maoist, din tinere]e, c`tre atitudini democratice [i conservatoare, la maturitate. Cum moda corectitudinii politice a cuprins [i Spania, se consider` c` ar fi un personaj controversat pentru c`, firesc, refuz` s` condamne simplist dictatura franchist` sau s` accepte c`s`toriile homosexuale. |n mod ciudat [i inexplicabil, c`r]ile lui sunt best-seller-uri. Enumer`m trilogia redactat` de Pio Moa despre r`zboiul civil: Personajele Republcii v`zute de ele \nsele, Originile r`zboiului civil spaniol, Pr`bu[irea Republicii [i r`zboiul civil. Volumul autorului spaniol face o radiografie a regimului franchist, de la preliminariile izbucnirii r`zboiului civil prin rebeliunea militar` din iulie 1936 pân` la consecin]ele acestei lungi perioade din istoria Spaniei (1936-1975), concentrându-se spre final [i asupra ana-

liz`rii efortului de denigrare. Inspirat` este reproducerea \n anexe a testamentului politic al lui Franco, dar [i a scandalului declan[at \n Spania de declara]iile lui Alexandr Soljeni]\n dintr-un interviu acordat TVE \n 1987. Episodul Soljeni]\n este relevant pentru lupta dus` \mpotriva lui Franco dup` moartea acestuia. Marele scriitor rus a ajuns la Mardid \n 1976 [i a declarat televiziunii spaniole: „{ti]i dumneavoastr` ce este o dictatur`? Spaniolii sunt absolut liberi s` locuiasc` oriunde [i s` se deplaseze \n oricare loc din Spania. Noi, sovieticii, n-o putem face \n ]ara noastr`. Spaniolii pot pleca liber din ]ara lor pentru a merge \n str`in`tate. |n ]ara noastr` suntem ni[te pu[c`ria[i. Dac` noi ne-am bucura de libertatea de care dumneavoastr` v` bucura]i aici, am r`mâne cu gura c`scat`“. Aceste declara]ii au declan[at o isterie colectiv` a Stângii spaniole, ajungându-se la declara]ii explicit criminale de genul celei f`cute de Juan Benet: „Cred cu fermitate c`, atâta timp cât exist` persoane ca Alexandr Soljeni]\n, lag`rele de concentrare vor supravie]ui [i vor trebui s` supravie]uiasc`“. Probabil c` [i episodul spaniol l-a determinat pe scriitorul rus s` publice cartea L’erreur de l’Occident2 \n care declara franc(hist): „Comunismul se opre[te doar acolo unde se izbe[te de un zid sau de o voin]` de nezdruncinat“. Franco a fost arhitectul cu o solid` voin]` anticomunist`. Alte dou` personalit`]i cu voin]` care au pus um`rul solid la pr`bu[irea comunismului nu au fost oare Ronald Reagan [i Papa Ioan Paul al II-lea?! Editura româneasc` \ncearc` s` nu deranjeze foarte mult publicând urm`torul mesaj publicitar, cartea ar fi „o \ncercare de a recupera [i aspectele pozitive ale regimului, pe nedrept omise“. Adev`rul este c` Pio Moa nu g`se[te foarte multe aspecte negative ale regimului franchist, iar când acestea sunt \n mod profesionist enumerate ([i nu eludate, cum ar face un istoric de stânga analizând, de exemplu, Cuba lui Castro) ele sunt comparate cu rezultatele/ metodele din alte dictaturi contemporane cu Franco, mai ales din democra]iile populare. Notabil este faptul c` i se d` cuvântul [i generalului Franco. |n cele mai multe c`r]i \n care este analizat, disecat regimul sau r`zboiul civil spaniol se consider` c` Franco, \n calitatea lui de conduc`tor al taberei „fasciste“ sau na]ionaliste (cu toate c` tab`ra conservatoare s-a autointitulat \nc` de la \nceput drept na]ional`), nu are dreptul de a spune ceva. Surprinz`tor \ns`, citatele reproduse din lucrarea sa memorialist` dovedesc un acut sim] politic, un realism des`vâr[it care se probeaz` nu numai la nivel retoric, dar [i \n domeniul ac]iunilor sale politice. „Luptând \mpotriva comunismului, credem c` facem un serviciu Europei, deoarece comunismul este un pericol universal. Dac` am pieri, pericolul ar fi mai mare pentru celelalte popoare“ sau „Fiecare popor e bântuit de demonii s`i familiari, care difer` de la unul la altul. Cei din Spania se

ESEU

sistat \ntotdeauna \n privin]a caracterului exclusiv spaniol numesc: spirit anarhist, critica negativ`, lipsa de solidaal sistemului sù [i n-a acceptat vreodat` anticre[tinismul ritate \ntre oameni, extremism [i du[m`nie reciproc`“. O sau neop`gânismul, prezente la celelalte: aproape mereu caracterizare care ne sun` familiar. a insistat \n a-[i defini regimul sù drept catolic. Mai O problem` spinoas` r`mâne represiunea sângeroas` mult, spiritul sù ordonat [i militar nu se \mp`ca deloc pe care a dezl`n]uit-o regimul franchist dup` \ncheierea cu mobilizarea politic` a maselor, caracteristic` pentru ostilit`]ilor. Moa arat` c` „\n timpul primelor luni dup` astfel de modele“. Franco a fost un dictator ciudat [i atir`zboi, pân` \n ianuarie 1940, noul regim a re]inut propic pentru secolul al XX-lea, care prefera s` demobilizevizoriu circa 270.000 de persoane (inclusiv cei de drept ze masele, [i nu s` le mobilizeze. El a f`cut-o oferind macomun) \n scopul de a stabili r`spunderile fiec`ruia, luselor distrac]ie ieftin`, fotbal (era un sus]in`tor al echicru imposibil. |n mai 1940 s-au dat 40.000 de sentin]e de pei Real Madrid care \n perioada anilor 1960 domina intot felul [i r`mâneau 240.000 de persoane, majoritatea \n contestabil din punct de vedere fotbalistic Europa, câ[tia[teptarea judec`]ii. |n iunie, un decret acorda libertate condi]ionat` celor condamna]i la [ase ani sau la mai pu]in, iar la „Stânga nu poate ierta faptul c` tranzi]ia de la regimul franchist la 1 aprilie 1941, celor condamna]i pân` la 12 ani, beneficiu extins democra]ie s-a desf`[urat remarcabil de pa[nic (l`sând la o parte vio\n 1942 pân` la 14 ani. Tribuna- len]ele sporadice ale ETA, care nu au influen]at \n niciun fel rezultatul lele militare au pronun]at circa final), spre deosebire de tranzi]iile \nc` ne\ncheiate ale ]`rilor comuniste, 50.000 de condamn`ri la moar- pline de violen]e (s` ne aducem doar aminte de perioada 1990-1991 din te, fiind executate aproximativ jum`tate. Num`rul mor]ilor \n istoria românilor), c`tre regimurile parlamentare.“ \nchisorile spaniole, \n marea gând [ase Cupe ale Campionilor [i fiind finalist` de alte lor majoritate \n urma unor boli de caren]`, putea fi dou` ori!), lupte cu tauri [i posibilitatea de a accede la o \ntre 10.000 [i 20.000“. Are sens s` compar`m aceste ciinfrastructur` turistic` din ce \n ce mai performant`. fre cu represiunea dintr-una dintre ]`rile comuniste de Franco avea [i sim]ul umorului [i al deriziunii, atât de dup` 1945 care nu avea popula]ia Spaniei?! |n mod sigur, strìn dictatorilor fanatici din secolul al XX-lea. „Odat`, aceast` cifr` este dep`[it` [i de modesta Albanie, cu o pogre[ind o cifr` la \nregistrarea mesajului de Anul Nou, [i pula]ie de zece ori mai mic` decât Spania. Dup` r`zbocum ministrul Informa]iilor, Arias Salgado, insista s` se reiul civil „imensa majoritate a solda]ilor mobiliza]i de pete opera]ia, a spus: «Nu v` face]i griji, e totuna. Nimeni Frontul Popular (1,5 milioane de b`rba]i), dintre cei canu ascult` mesajul»“. Vi-l imagina]i pe Ceau[escu spure l-au votat \n 1936 (4,6 milioane) sau au locuit \n zon` nând acela[i lucru?! Poreclit El Prudente, lumea glumea (14 milioane), n-a fost executat` [i nici n-a plecat \n pe seama acestei adev`rate calit`]i a lui Franco spunând exil. S-a reintegrat \n curând \n societate, [i-a ref`cut c` pe masa lui sunt dou` tipuri de probleme: cele pe cavia]a, \mp`rt`[ind dificult`]ile generale din vremea re timpul le-a rezolvat [i cele pe care timpul le va rezolaceea“. va. Evident, [i aceast` butad` dorea s` induc` faptul c` Bilan]ul lui Franco este unul pozitiv deoarece (\n Franco a fost un n`tâng care, pur [i simplu, nef`când mai timpul celui de al Doilea R`zboi Mondial) „Caudillo a nimic, a avut doar noroc, afirma]ie calomnioas`, chiar ]inut \ntotdeauna seama de interesele Spaniei, dup` cum dac` amuzant`. le \n]elegea el, [i trebuie s` admitem c` le-a \n]eles desStânga nu poate ierta faptul c` tranzi]ia de la regimul tul de bine: a sc`pat ]ara de noi masacre, devast`ri [i franchist la democra]ie s-a desf`[urat remarcabil de r`zbun`ri. Iar pe deasupra, a \nlesnit substan]ial victoria pa[nic (l`sând la o parte violen]ele sporadice ale ETA, democra]iilor, cu toate c` nu credea \n acestea, ceea ce \n care nu au influen]at \n niciun fel rezultatul final), spre definitiv a fost cel mai bine pentru Europa Occidendeosebire de tranzi]iile \nc` ne\ncheiate ale ]`rilor cotal`“. Istoriografia contemporan` a ajuns, \n sfâr[it, la muniste, pline de violen]e (s` ne aducem doar aminte de concluzia c` regimul lui Franco nu poate fi catalogat raperioada 1990-1991 din istoria românilor), c`tre regipid ca nazist sau fascist doar pentru c` a fost sus]inut mimurile parlamentare. Paralelele nu se opresc aici, c`ci, litar de acestea. De altfel, este men]ionat in extenso intedac` facem o compara]ie cu ]`rile din R`s`ritul Europei, resantul episod singular al \ntâlnirii dintre Franco [i Hittoate avantajele sunt de partea Spaniei franchiste, atât \n ler din 1941 \n sudul Fran]ei, \n urma c`ruia Hitler l-a plan economic, cât [i politic. Evident, Franco nu a avut scos definitiv de la suflet pe generalul spaniol care f`cea proasta idee s` distrug` economia spaniol` na]ionalitot posibilul pentru a amâna intrarea \n r`zboi de partea zând-o. De altfel, compara]ia nu este un proces atât de Axei. Pozi]ia lui Franco i-a salvat, de altfel, pe britanici de complex, trebuie doar amintit c` România [i Spania se la un dezastru \n Mediterana Occidental`. „Franco a inaflau aproximativ la acela[i standard de via]` \n 1936, iar \n 1939, dup` \ncheierea sângerosului r`zboi civil care a r`v`[it profund societatea spaniol`, distrugând o mare parte din industria sau agricultura iberic`, ucigând aproximativ trei sute de mii de oameni, provocând exodul a altor sute de mii spanioli, România avea un standard de via]` mult superior. |n 1990, situa]ia se inversase fundamental, România fiind printre coda[ele Europei, iar Spania printre frunta[i. Guvernarea generalului Franco este relevant`, un adev`rat studiu de caz, pentru complexitatea unui secol atât de dinamic [i sângeros, iar cuvintele lui \[i p`streaz` din actualitate: „S` nu uita]i c` du[manii Spaniei [i ai civiliza]iei cre[tine stau de veghe“. Note:

1. Pio Moa, Franco. Un bilan] istoric, Editura Historia, Bucure[ti, 2008. 2. Bernard Grasset, Paris, 1980.

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

ESEU

Aglaia, un roman anonim din secolul al XIX-lea

O scriere ce nu trebuie pierdut` din vedere la o privire de ansambu asupra romanului postpa[optist este Aglaia1. Textul a fost descoperit \ntâmpl`tor de istoricul Ion Varta \n arhivele Ministerului de Externe al Imperiului Rus.

eoarece manuscrisul nu era semnat [i nu purta niciun titlu, editorii au ales s` numeasc` romanul dup` eroina principal`. Practica este una obi[nuit` \n astfel de situa]ii. Scrierea a fost publicat` \n anul 1996, dup` numeroase tentative e[uate de stabilire a paternit`]ii acestei lucr`ri. To]i cei implica]i \n editarea romanului au propus [i unele ipoteze privind identitatea misteriosului autor. Ion Varta \i are \n vedere pe C. Stamati-Ciurea, fiul poetului Costache Stamati, [i pe prin]ul C. Moruzi, pentru ca, \ntr-un studiu2 publicat dup` doi ani de la tip`rirea romanului s` se opreasc` cu hot`râre asupra lui Ioan Dabija. |ngrijitorul edi]iei, Pavel Balmu[, \i introduce \n discu]ie pe Zamfir Rally-Arbore [i pe so]ii Olga [i Alexis Nacco, \n vreme ce Dan M`nuc` este de p`rere c` cele mai conving`toare argumente pledeaz` \n favoarea lui Alexandru H\jdeu, tat`l lui B.P. Ha[deu. Nicolae Manolescu observ` c` nicio atribuire nu e f`r` cusur: „Moruzi n-a scris literatur`, Al. H\jdeu a scris \n ruse[te (cu excep]ia câtorva scrisori, invocate de Dan M`nuc`), Doncev, Arbore [i so]ii Nacco nu ne sunt prea bine cunoscu]i, iar Stamati-Ciurea n-a avut, se pare, rela]ii cu Ministerul de Externe Rus“3. Pentru plasarea Aglaiei \n seria romanelor noastre de \nceput, mai concludent [i mai relevant ar fi dac` s-ar putea [ti cu precizie anul \n care a fost finalizat manuscrisul. Dan M`nuc` avanseaz` ideea c` romanul a fost scris \ntre 1850 [i 1880, fapt infirmat de existen]a \n text a unei referiri explicite la un eveniment petrecut deja \n anul 1859 (Unirea Principatelor). Pavel Balmu[ restrânge intervalul, propunând \n Not` asupra edi]iei perioada dintre 1860 [i 1865, \n vreme ce Ion Varta pledeaz` cu argumente istorice relativ conving`toare pentru intervalul 1859-1862. Aceast` din urm` supozi]ie este singura care \ndrept`]e[te \ncadrarea Aglaiei \n seria romanesc` deschis` de Elvira sau amoru f`r’ de sfâr[it [i Radul al VII-lea de la Afuma]i. Dac` romanul de fa]` ar fi fost scris dup` anul 1862, adic` dup` apari]ia \n Revista român` a Ciocoilor vechi [i noi, interesul pentru Aglaia ar fi doar unul documentar. Cartea lui Nicolae Filimon \nchide un drum pentru a deschide un altul. Din punct de vedere estetic, \ntoarcerea la vechile forme [i tehnici romane[ti cultivate anterior nu ar fi putut fi posibil`. Sau dac` da, scrierea s-ar fi \ncadrat automat \n zona relicvelor literare epuizate expresiv. Romanul, de[i scris cu acurate]e [i f`r` striden]e stilistice, \nsumeaz` o serie de naivit`]i ce nu pot fi trecute cu vederea. Anumite situa]ii, realiste \n inten]ie, nu dep`[e[c grani]a neverosimilului, din cauza romantismului periferic iradiant. Destinul unor personaje este tragic, dar tragismul nu e deloc conving`tor pentru c` lipse[te acea tensiune crescând` [i persuasiv`, indispensabil` transgres`rii cititorului \n lumea narativ`. Autorul \ncearc` s` realizeze portrete psihologice, s` creeze rela]ii de interdeterminare \ntre portretele fizice, portretele morale [i ac]iunile prin care se definesc protagoni[tii. Fire[te, o practic` foarte r`spândit` \n epoc`. |n cazul de fa]`, aceast` rela]ie de determinare reciproc` nu este \ntotdeauna realizat` prin mijloace optime, conving`toare. Uneori, marile drame l`untrice ale eroilor romanului nu par decât ni[te dramolette ce frizeaz` umorul involuntar. Cele mai multe dintre personajele ce graviteaz` \n jurul Aglaiei poart` nume semnificative, nume ce exprim` tr`s`turile de caracter dominante ale fiec`ru-

{erban Axinte

ia. Astfel, v`rul tat`lui ei, care dup` moartea acestuia reu[e[te prin tertipuri avoc`]e[ti s` intre \n posesia mo[tenirii Aglaiei, se nume[te nici mai mult, nici mai pu]in decât Mâr[`vesco. Acesta, preocupat \n aparen]` de des`vâr[irea educa]iei nepoatei, angajeaz` un tân`r profesor, luminat [i cultivat, pe nume Viitoresco, de care eleva se \ndr`goste[te. Dar Aglaia este promis` f`r` voia ei unui individ resping`tor, necizelat [i incult, dar mai ales „f`r` inim` [i sim]ire“, pe nume Negu]`toresco. Din punctul de vedere al raporturilor dintre personaje, romanul se \ncadreaz` \ntr-o tradi]ie bine consolidat` atât \n spa]iul autohton, cât [i \n cel european. Viitoresco \mp`rt`[e[te dragostea Aglaiei, dar, pare-se, având o structur` sufleteasc` atipic`, moare din prea mare iubire. Nu exist` prea multe personaje \n literatura universal` care s` moar` pentru c` iubesc [i se bucur` [i ei la rându-le de iubire. Deci, Viitoresco este un ins tragic. Aglaia rateaz` [ansa de a fi fericit`. Dup` moartea iubitului ei se c`s`tore[te cu Negu]`toresco [i la scurt timp se \mboln`ve[te de tuberculoz`. Dar nu moare. Trupul ei tân`r reu[e[te s` biruiasc` boala [i s` se \ns`n`to[easc`. Din acest motiv pare cel pu]in ciudat` opinia lui Nicolae Manolescu, conform c`reia „Aglaia moare prematur de tuberculoz`“4. S` nu fi \n]eles criticul sensul urm`toarelor cuvinte? „Aglaia \nc` n-a murit, fiindc` tinere]ele ei, \n sine, \nc` au foarte multe puteri, ca s` (o)puie opozi]ie boalei, [i iarna trecut` a petrecut-o ea când \n a[ternut, când sculat`“5. Dup` cum am mai spus, romanul e scris cu acurate]e. Cititorul de ast`zi nu trebuie s` fac` un efort deosebit pentru a parcurge paginile c`r]ii. Aglaia are o structur` limpede, ceea ce denot` c` autorul \nc` neidentificat era un bun cunosc`tor al strategiilor de construc]ie utilizate \n acea perioad`. Naratorul \ntrerupe la un moment dat relatarea evenimentelor, se \ntoarce la statutul de autor pentru a-[i exprima concep]ia sa despre arta romanului. La \nceputul celui de-al doilea capitol se pot citi urm`toarele: „Pentru a \nainti istoria aceasta s-a urmat dup` eroii no[tri, trebuie, pentru l`murirea viitoarelor facturi, a ne \ntoarce pentru pu]in timp \napoi. Aceasta noi o facem ca, pe de o parte, cetitorii s` aib`, (\n)deplin` idei(e) despre haracterele persoanelor ce ne st`ruim a le descri, iar, pe de alta, ca istoria aceasta ce va purta poate nume de roman \n deplin s` r`spund` precum numele sù, a[ijderea [i a[tept`rilor cetitorilor“6. Autorul ridic` unele probleme de tehnic` narativ` prin care specia romanesc` se define[te, \n raport cu sine, dar [i \n rela]ie cu orizontul de a[teptare al receptorilor. Fiecare eveniment relatat con]ine \n sine propria sa istorie. Dar pentru ca cititorii s` aib` acces la adev`rul uman [i moral al protagoni[tilor, adic` „s` aib`, (\n)deplin` idei(e) despre haracterele persoanelor“, este necesar` o privire retrospectiv` asupra unor fapte. |n cazul de fa]`, aceste fapte se dovedesc a fi, pân` la un punct, materia narativ` principal` a romanului. Pentru a plonja cât mai rapid [i nemediat \n interiorul celor mai importante scene, autorul apeleaz` la anumite contrageri. Nu utilizeaz` tot materialul faptic de care dispune, ci face o selec]ie. Asta dovede[te c` scriitorul are sim]ul propor]ion`rii judicioase a materiei narative, demonstreaz` existen]a \n fiecare moment al scrierii a unei con[tiin]e a \ntregului. Contragerile respective sunt mereu semnalate [i explicate de narator. Iat` un exemplu: „Nedescriind \nmormântarea r`posatului, care ne v-ar lua mult timp, vom zice numai: c` el a fost \ngropat lâng` so]ia sa, conform dorin]ei lui; iar pentru Aglaia moartea p`rintelui sù a izvorât nou` suferin]i, \nc` bine nelini[t(it)e dup` moartea maic`-sì. A[a dar, vom p`[i mai bine la dispozi]iile materiale, ce le-o f`cut el prin testamentul sù, [i care a(u) avut destul` \ns`mnare pentru viitoarea viia]` a Aglaiei“7. |n ciuda faptului c` se re-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

curge la astfel de strategii, schema epic` nu devine mai complicat`, cititorii reu[ind f`r` mare greutate s` perceap` textul \n liniaritatea [i simplitatea lui. Mircea Anghelescu observ` c` schema epic` simpl` este dublat` [i de o „concep]ie simplist` asupra personajelor, care sunt creionate \n tu[e tari, f`r` nuan]`“8. Am afirmat deja c` autorul necunoscut al Aglaiei \ncearc` s` traseze coresponden]e \ntre portretele fizice [i cele morale ale unor protagoni[ti. Sper` probabil ca portretul rezultat s` fie verosimil [i s` con]in` \n sine germenii faptelor descrise [i dezvoltate ulterior. Concep]ia maniheist` asupra personajelor face ca nici m`car unul dintre eroii c`r]ii s` nu fie credibil. Mâr[`vesco nu e chiar atât de r`u precum pretinde naratorul: „Om aproape la 40 ani, usc`cios, la stat de mijloc [i c-o fizionomie neagr` [i posomorât`. Un nas nu prea lung [i ascu]it d` dovada c` st`pânul lor trebuie s` fie cam egoist, iar buzele prea sub]iri [i uscate, acoperite de ni[te muste]e negre, surâdeau cam hâtru s-o nelini[tit` poz` \l v`dea (de) un om prea nervos. (...) Acesta era domnu(l) Iorgu Mâr[`vescu“9. Protagoni[tii sunt purt`torii unor m`[ti simbolice, ilustreaz` principii. Nici urm` de sugestie realist`, dup` cum am mai spus. Aglaia s-ar putea \ncadra \n seria romanelor sentimentale. Atât personajul principal feminin, cât [i Viitoresco se pliaz` perfect pe tiparul eroilor din romanele sentimentale române[ti din secolul al XIX-lea. |ntr-un studiu dedicat \nceputurilor romanului românesc, Liviu Petrescu traseaz` \n mod implicit câteva dintre universaliile acestei subspecii romane[ti: „Este interesant de urm`rit tratamentul la care sunt supuse, \n aceste eroice produc]ii de \nceput, conven]iile recunoscute ale genului; vom observa astfel, \ntâi de toate, str`dania autorilor de a face din protagoni[ti ni[te suflete sensibile, a[ezate cel mai adesea \n contrast cu frigiditatea moral` [i placiditatea societ`]ii \nalte, a saloanelor aristocratice. Sensibilitatea se traduce, de cele mai multe ori, prin lacrimi sau le[inuri, printr-o delicate]e de constitu]ie atât de pronun]at`, \ncât emo]iile cap`t` cu u[urin]` un aspect catastrofic“10. Aglaia mai suport` o \ncadrare, de data aceasta \ntr-o subcategorie numit` de unii cercet`tori romanul femeii. Este bine cunoscut faptul c` publicul cititor de romane era, \n mare parte, feminin. Din acest motiv, scriitorii se sim]eau obliga]i s`-[i compun` lucr`rile \n conformitate cu preferin]ele [i a[tept`rile acestui public. |n ciuda naivit`]ilor evidente [i a unor deficien]e \n inducerea senza]iei de real, Aglaia, probabil ultima scriere din seria romanesc` de pionierat, reprezint` sinteza unor practici literare, anterioare afirm`rii esteticului ca principiu fundamental, ordonator. Note:

1. Aglaia. Roman anonim din secolul al XIX-lea, Chişinău, Editura Arc, 1996. Cuvânt înainte: Dan Mănucă, prefaţă: Ion Varta. |ngrijirea textului, notă asupra ediţiei, postfaţă, glosar: Pavel Balmuş. 2. Ion Varta, Cine este totuşi autorul romanului Aglaia, Literatura şi arta, 1998, nr. 6. 3. Nicolae Manolescu, Un roman inedit din secolul trecut, \n România literară, 1998, nr. 4. 4. Ibidem. 5. Aglaia. Roman anonim din secolul al XIX-lea, p. 97. 6. Ibidem, p. 8. 7. Ibidem, p. 14-15. 8. Mircea Anghelescu, Începutul romanului basarabean, în Luceafărul, 1997, nr. 21. 9. Aglaia. Roman anonim din secolul al XIX-lea, pp. 3-4. 10. Liviu Petrescu, Începuturile romanului românesc. Romanul sentimental, în Viaţa românească, 1979, nr. 11.

Sunt deja câteva decenii de când no]iunea de autor recâ[tig` loc \n discursurile despre literatur`. Dar, desigur, istoria nu se \ntoarce la fel, ci ironic, râzând, f`când uneori pe proasta. Fapt e c` se \ntoarce. No]iunea de autor a supravie]uit, a[adar, tenace tuturor atentatelor teoretice la existen]a [i relevan]a ei.

COMENTARII

„A treia cale“. Literatura \ntre poetic` [i sociologie Alexandra Florescu

câmp literar, identitate, poetic`, discurs [i inventarieaceea[i echip`. Ultimul colocviu a avut loc \n luna xcesele biografiste sunt aspru amendate la rea unui repertoriu postural. Termenul prea larg de martie, având chiar tema „Postura. Geneza, uzul [i li\nceputul secolului al XX-lea, pornind de la postur`, a[a cum apare el la Roland Barthes, \n Mytmitele unui concept“. eseul polemic al lui Marcel Proust Contre hologies, ar \nsemna punerea \n scen` a unei imagini |n acest context este cu atât mai interesant de Sainte-Beuve, continuând cu estetica modernismului publice. Alain Viala este cel care \l folose[te mai apliurm`rit luarea de pozi]ie a lui Jérôme Meizoz atunci \nalt, care privilegia limbajul \n defavoarea instan]ei cat, \n metodologia sociopoeticii, restrângându-l la când consacr` de facto o no]iune utilizat` deja de câ]iva creatoare, [i culminând cu structuralismul anilor ocuparea unei pozi]ii \n câmp, care, \mpreun` cu traani de el \nsu[i [i de al]i cercet`tori, pe urmele lui. ’50-’60, care anun]` moartea autorului. iectoria scriitorului respectiv, d` seam` de o logic` a Eseul are zece capitole [i o introducere, aceasta repreStudiile literare din ultimele dou` decenii \n spa]iul strategiei literare a acestuia. Primul inconvenient este zentând un corp autonom, compact [i foarte important francofon dau seama de o resurec]ie a interesului pende ordin terminologic, Viala considerând postura un ca enun]are a inten]iilor [i ca revendicare a surselor tru autor, pe fondul unor \ncerc`ri mai vechi de a conethos auctorial, termen care Cercet`torului i se pare teoretice. Exemplificând cu articolele dintr-un recent cilia dou` paradigme teoretice mereu \n conflict: soprea \nc`rcat de semnifica]ii retorice, astfel c` \l prefer` Dictionnaire des écrivains contemporaines par euxciologia [i poetica. Numele compuse ale noilor [tiin]e pe cel de postur`. Op]iunea terminologic` reflect` [i o mêmes, sub direc]ia lui Jérôme Garcin, unde scriitorii ale literaturii relev` prin \ns`[i al`turarea lexical` inl`rgire a conceptului, astfel \ncât acesta s` \nglobeze au redactat ei \n[i[i textul despre ei, teoreticianul a tersectarea celor dou` domenii: „sociocritica“ lansat` trasat astfel obiectul de studiu de Claude Duchet \n 1971 [i „socio-poetica“ lansat` de „Autorul nu mai poate fi \ns` privit ast`zi ca o persoan` empiric` al c`r]ii de fa]`: modalit`]ile Alain Viala \n anii ’90. Un studiu care are \n centru prin care un autor \[i creeaz` recuperabil` prin oper` [i factologie. Dimensiunile multiple ale aceast` problem` a autorului se raporteaz` implict la isidentitatea, „actele enun]iative toria tulbure a no]iunii [i datoreaz` din start o explino]iunii de autor, a[a cum se degaj` ele din \ns`[i istoria ei teoretic`, [i institu]ionale prin care o vocare a pozi]iei teoretice asumate. Ultima carte-eseu a ce [i o figur` se fac recunoscu- relev` faptul c` este una plural`“ genevezului Jérôme Meizoz, Postures littéraires. Mises te \n câmpul literar“ (p. 13). en scène modernes de l’auteur, ap`rut` \n 2007, repreatât dimensiunea retoric`, textual`, cât [i cea ac]ional`, Urmeaz` plasarea demersului \ntr-o direc]ie mai larg`: zint` cea mai recent` [i important` abordare a no]iucontextual`. Structura dubl` a no]iunii o face conci„a citi sociologic literatura ca discurs \n permanent` innii de autor, prin intermediul unui concept mai mult liabil` cu cerin]ele poeticii: metodologic, trasarea unei terac]iune cu rumoarea lumii“ (idem). Predecesorii sau mai pu]in nou – postura. Simpla enumerare a alposturi implic` nu numai inventarierea sociologic` a sunt acei cercet`tori venind fie dinspre sociologia litetor titluri apar]inând acestuia (eseist, critic [i scriitor de conduitei publice, ci [i analiza discursurilor, a textelor rar`, fie dinspre analiza discursului, care urm`resc romane) este relevant` pentru direc]ia de cercetare calivrate publicului ca imagini de sine, fie ele factuale sau punctele comune celor dou` direc]ii. Nume precum re \i este proprie: Le Toboggan des images. Lectures de fic]ionale. Astfel se \mpac` retorica [i sociologia. StrucAlain Viala, Paul Aron, Ruth Ammosy, Dominique Jean-Marc Lovay, 1994, Ramuz. Un passager clandestin tura nu este dual` numai la nivel obiectual [i metodoMaingueneau sau Marc Angenot sunt reprezentative des Lettres françaises, 1997, Jean-Marc Lovay, monologic, ci [i la nivel istoric, deoarece memoria câmpului pentru studii care pun accentul pe dimensiunea disgraphie critique, 1998, Maurice Chappaz, monographie are un repertoriu de posturi caracterizate prin câteva cursiv` a literaturii, dimensiune care scap` privirii recritique, 1998, Le Gueux philosophe. Jean Jacques Rousinvariabile, precum scriitorul-cet`]ean sau geniul blesductive a internalismului poeticii [i se deschide spre o seau, 2003. Aplecarea spre monografie nu tr`deaz` de temat, dar fiecare postur` actualizeaz` unic materialul lectur` a textului \n corela]ie fapt o pr`fuit` persimbolic al acestora. |n acest fel, ac]iunea postural` escu un câmp discursiv. Meizoz spectiv` tradi]ional` te un intermediar \ntre individual [i colectiv. Desigur, nu uit` s` men]ioneze ceea ce asupra studiilor lipostura nu se define[te decât rela]ional, \n contact cu poetica repro[eaz` cel mai terare. Lucr`rile mai traiectoria biografic` [i profesional`, cu pozi]ia \n frecvent analizei discursului [i relevante sunt L’Âge câmp, cu op]iunile de stil [i de gen [i, nu \n ultimul sociologiei literare – faptul c` du roman parlant rând, cu publicul. Dup` aceste definiri complexe, conambele ignor` singularitatea 1919-1939, 2001, [i cluzia fireasc` a Cercet`torului este c` adoptarea unei stilului, c`utând exclusiv conL’Œil sociologique et posturi este constitutiv` crea]iei [i poeticii. ven]iile, stereotipiile, nu unicila littérature, 2004, Capitolul al doilea se \ntoarce natural la discursul tatea. Inten]ia polemic` este \n seria c`rora se teoretic obi[nuit, inventariind „\ntoarceri la autor“ \n enun]at` \n \ncheierea intro\nscrie ultima carte. studiile literare. No]iune contestat` de formalism, ducerii: „Dans le présent essai, |n toate acestea, structuralism [i noua critic`, precum [i de adep]i ai imnous mobiliserons la notion precum [i \n alte arpersonalit`]ii limbajului precum Proust, Flaubert, Malde posture en vue de sortir de ticole din presa cullarmé sau Valéry, autorul se \ntoarce \n aten]ia teorecette mêlée. Il s’agira de décritural`, prelucrate [i ticienilor din cauza: criticii genetice a anilor ’60, sore au mieux l’articulation conreunite aici, Meizoz ciologiei institu]iilor literare, lansat` de Jacques Dustante du singulier et du colfolose[te [i aplic` bois, Alain Viala, [i mediatiz`rii \n mas` a literaturii. lectif dans le discours littéraire“ no]iunea de postur` Cele dou` fac]iuni, pro- sau antiautor, sunt denumite („|n acest eseu, vom mobiliza \n analizele sale, caelegant de Natalie Heinich „operalist`“ (opera ca surs` no]iunea de postur` pentru a re se vor o \mp`care de valoare) [i „personalist`“ (valoarea apar]ine indivip`r`si ambiguit`]ile. Vom desa celor dou` paradului). Fac]iunea personalist`, dezvoltat` odat` cu acea crie cât mai bine articularea digme antemen]io„demande biographique“ specific` secolului al constant` a singularului [i a nate. Aceast` diXVIII-lea, impune un repertoriu de fic]iuni despre aucolectivului \n discursul literec]ie de cochetare tor. Acest autor nu mai poate fi \ns` privit ast`zi ca o rar“). cu dep`[irea antapersoan` empiric` recuperabil` prin oper` [i factoloCapitolul \ntâi este congonismului heterogie. Dimensiunile multiple ale no]iunii de autor, a[a struit deconcertant, poate, dar nomie-autonomie cum se degaj` ele din \ns`[i istoria ei teoretic`, relev` inedit: ca un dialog \ntre Cer\n studiul literar \[i faptul c` este una plural`, a[a cum a ar`tat Dominique cet`tor [i Curios, \n maniera dovede[te anverguMaingueneau vorbind despre persoana biografic`, curent` \n secolul al XVIII-lea. ra nu numai prin scriitorul din câmpul literar [i emi]`torul textelor – triSchimbul de replici dintre cei num`rul consideraJérôme Meizoz, Postures littéraires. Mises en scène modernes de ad` a identit`]ii autorului. Termenul de postur` perdoi graviteaz` \n jurul definirii bil de adep]i, ci [i l’auteur, Editura Slatkine, Geneva, 2007 mite rela]ionarea acestor trei instan]e, chiar dac` priconceptului de postur`. Expliprin constituirea vilegiaz` evident scriitorul. Autorul este pentru postuca]iile se succed gradat: gen unei reviste de teorologi suma discursurilor despre el, fie autogenerate, fie proxim, istoricul no]iunii, diferen]ele specifice fa]` de rie literar` online care g`zduie[te studiile acestora: generate de ceilal]i [i care \i constituie identitatea. ethos, pseudonim [i ton, rela]ia cu variabile precum COnTEXTES [i a unor colocvii anuale organizate de

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

COMENTARII

|n c`utarea lumii perfecte Antonio Patra[

Prozatorul român cu cea mai spectaculoas` evolu]ie din ultimul deceniu este, f`r` \ndoial`, Dan Lungu. Dup` un debut ratat \n poezie, care l-a vindecat definitiv de ispita confesiunii [i a literaturiz`rii facile, \n cheie sentimental-autobiografic`, scriitorul de sorginte boto[`nean` pare s` fi izbutit a-[i reprima complet \nclina]iile temperamentale, adic` acele predispozi]ii \nn`scute, \nscrise ca o fatalitate, dup` cum spunea Lovinescu, \n psihologia rasei.

Odat` ce definirea termenului a fost bifat`, ca luare de pozi]ie \n dezbaterea teoretic` despre autor a fost parcurs` la rândul ei, bifat` [i ea, cartea continu` cu o serie de eseuri – puneri \n practic` a analizei posturale. Capitolul al treilea ilustreaz` rela]ia dintre romanul Ro[u [i Negru [i asumarea ironic` de c`tre Stendhal a posturii democratice a meritului, trasat` de Rousseau [i de mare anvergur` \n epoc`; apoi, capitolele patru, cinci, [ase [i [apte reiau tema din L’Age du roman parlant, inventariind posturi care graviteaz` \n jurul no]iunilor de scribi ai tribului, autenticitate, oralitate, a[a cum s-au manifestat ele \n lu`rile de pozi]ie ale unor C.F. Ramuz, Charles Péguy, Henry Poulaille, Jean Giono sau L.F. Céline. Capitolele opt, nou` [i zece sunt mai aplicat poetice, fiind vorba despre postura relevat` de Blaise Cendars \n romanele sale [i de Charles-Albert Cingria \n critica literar` de la NRF. De[i, cantitativ, sunt privilegiate discursurile factuale – articole de ziar, declara]ii etc. –, nu sunt ignorate nici principiile poetice care stau la baza op]iunilor estetice ale autorilor men]iona]i. Cazurile analizate sunt probabil mai pu]in familiare publicului român, dar important nu este numai obiectul, ci metoda \ns`[i. Contextul este mereu reconstituit, citatele sunt relevante, cazurile analizate pe doar câteva pagini se limpezesc, \n ciuda aparentei opacit`]i. Exemplele sunt cu adev`rat relevante, cele mai puternice fiind \ns`, cu siguran]`, Stendhal, Rousseau [i L.F. Céline, ultimii doi ideali pentru o analiz` postural` f`r` rest. Metoda se sus]ine, textele [i contextele comunic` [i se lumineaz` reciproc. Dac` incipitul teoretic ne poate seduce, iar aplica]ia practic`, u[or deconcerta din cauza numelor mai pu]in familiare, cartea lui Jérôme Meizoz r`mâne un indicator excelent al direc]iei de cercetare literar` actuale, al felului \n care se \ntâlnesc dou` paradigme aparent incompatibile. Metode [i instrumente sociologice pot fi coroborate cu altele poetice pentru a indica identitatea autorului, obiect al teoriei, istoriei [i criticii literare. Analiza postural` conciliaz` text [i context, individual [i colectiv, diacronic [i sincronic. Relevan]a unei astfel de metode pentru istoria literar`, de exemplu, mi se pare evident`. Dihotomia autor/oper`, purismul reduc]ionist al perspectivei sociologice sau al celei poetice sunt astfel dep`[ite, [i ambele au de câ[tigat.

vorba despre mult hulitul „moldovenism“, taxat deseori pe nedrept ca marc` indeniabil` a psihologiei inadaptatului, adev`rat factor frenator \n cristalizarea personalit`]ii, \nclinând balan]a \nspre pasivitate, duio[ie, reverii paseiste – de unde [i atitudinea iner]ial-contemplativ`, respectul pentru tradi]ie, criticismul cu nuan]e reac]ionare, având ca efect literar poetizarea ireversibilului [i a inutilit`]ii tuturor lucrurilor. Publicat la OuTopos, o editur` obscur` (pe atunci) din Ia[i, adic` tocmai acolo unde cultul pentru trecut [i pentru valorile clasice a devenit, cu timpul, o form` goal`, din cauze asupra c`rora nu e locul s` m` pronun] aici, volumul de proz` scurt` al tân`rului universitar, cunoscut \n urbe [i ca membru activ al grup`rii de la Club 8, era menit s` [ocheze opinia public`, mai ales intelectualitatea sclerozat` de pe malul Bahluiului, prin titlul voit scabros (Cheta la flegm`), cu atât mai surprinz`tor cu cât autorul l`sase mult` vreme impresia unui b`iat bun, lesne de integrat \n sistem, ca orice moldovean cuminte, sfios fa]` de o autoritate dispus`, la o adic`, s`-i recunoasc` meritele [i s`-i ofere chiar recompense, evident, m`runte, [i numai \n m`sura \n care talentul promitea s` nu scandalizeze [i s` nu dep`[easc` ni[te limite rezonabile. Or, inconcesiv fa]` de sentimentalitatea [i duio[ia proverbiale ale semenilor din partea locului, Dan Lungu n-a vrut cu niciun chip s` fie \nghi]it de mediul acesta c`ldu], cu be]ivani simpatici [i lichele de treab`, altfel oameni [i ei, prevenitori pân` la onctuozitate cu cei puternici [i de o la[itate pe care o scuz` numai sl`biciunea lor nevinovat` de a vâna francul [i de a umbla mereu dup` c`p`tuial`. Ca atare, dincolo de titlul cu tent` iconoclast`, ceea ce marcheaz` ie[irea din provincie, divor]ul irevocabil fa]` de „moldovenism“ [i de toate ingredientele subiacente, este op]iunea r`spicat afirmat` a prozatorului pentru formula unui realism cu accente grote[ti [i pentru o literatur` aparent arid`, scris` \ntr-un stil greoi, necizelat, altfel destul de „natural“, ba chiar \ntr-o mai mare m`sur` decât era necesar pentru a nu l`sa impresia contrafacerii, o literatur` obiectiv`, a[adar, [i de o mare diversitate tematic`, oscilând \ntre radiografia mizerabilismului contemporan [i recuperarea

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

memoriei comunismului (mai mult sau mai pu]in „roz“), pe fondul unei viziuni artistice dinamice, deliberat impersonale, relevabile \n preponderen]a dialogului [i a unor procedee tehnice de tip cinematografic. R`sf`]ul narcisist fiind reprimat terapeutic pân` la completa ignorare de sine, dup` epuizarea iluziilor nombrilist-egocentrice, specifice vârstei, \n proza lui Dan Lungu se face auzit \n cele din urm` glasul scriitorului matur, interesat aproape exclusiv de problemele omului obi[nuit, generic, de azi [i dintotdeauna, interes generat probabil de convingerea c` adev`rul e de g`sit numai \n lucrurile mici, \n am`nuntele derizorii dar revelatoare ale vie]ii. De aici [i poetica faptului divers, dezideratul acelei „proze cu am`nuntul“ (sintagma a dat titlul unui volum) cu v`dit` tent` social`, chiar sociologic`, mizând pe inventarierea de tipuri [i pe investigarea riguroas`, aproape [tiin]ific`, a unor medii [i categorii umane specifice spa]iului nostru, cu n`ravurile, comportamentul ori stereotipurile mentalitare bine cunoscute. Op]iunea autorului pentru o asemenea proz`, care pariaz` pe capacitatea expresiv` a locului comun, ingenios eviden]iat` de exploatarea copioas` a elementelor de pitoresc lingvistic sau comportamental [i a detaliilor de intens` culoare local`, \[i g`se[te justificarea nu doar \n orizontul deliber`rilor estetice, ci [i \n acela, pragmatic, al unei strategii de marketing foarte bine gândite. De altfel, Dan Lungu [tie de minune s`-[i promoveze imaginea [i nu face un secret din faptul c`-l intereseaz` \n mod deosebit reac]ia publicului pentru care s-a hot`rât, la un moment dat, s` scrie. Eliti[tii n-au decât s` se retrag` \n turnul de filde[ [i s` dezlege hieroglifele unei arte sublime, strìne de contactul cu vulgul. Treaba lor. Autorul Chetei nu are asemenea, exorbitante, preten]ii. El vrea s` fie un scriitor popular, \ndr`git de cei mul]i [i, dac` se poate, s` câ[tige [i ceva bani de pe urma me[te[ugului sù. Oare Balzac nu trudea [i el „pour l’argent“? A[a se face c`, gestionându-[i inteligent succesul ob]inut cu Raiul gìnilor, moldoveanul nostru [i-a conceput urm`torul „produs“ (S\nt o bab` comunist`!) dup` o re]et` verificat`, taman pe gustul consumatorului vest-european de exotism balcanic [i kitsch condimentat din bel[ug cu arom` de mititei [i de folclor proletar. Nu \ntâmpl`tor, deci, c`r]ile lui Dan Lungu au ajuns s` se vând` acum \n lumea larg`, prozatorul ie[ean fiind plasat undeva, \n coasta lui C`rt`rescu, \n topul celor mai tradu[i scriitori români. Ei bine, chiar dac` ar r`mâne doar la acest nivel onorabil al unei m`rfi de export, cu suficient de mare cùtare [i pe pia]a intern`, romanele universitarului ie[ean bifeaz` un moment semnificativ \n proza noastr` contemporan`, din p`cate destul de anemic` [i \nc` deficitar` la multe capitole, dintre care crea]ia obiectiv`, pe calapod realist, st` poate cel mai rù. Dar noul volum de la Polirom, cu un titlu f`cut parc` s` devin` best-seller (Cum s` ui]i o femeie), iese \n mod spectaculos din linia c`r]ilor de pân` acum, cu marc` \nregistrat`, anun]ând o schimbare de registru [i o muta]ie evident` \n plan tematic, de nu [i valoric, semn c` prozatorul e departe de a se mul]umi cu postura inconfortabil` de autor clasat,

prizonier al propriei formule. Aici, ambi]iile lui Dan Lungu sunt mult mai mari decât ale unui condeier oarecare (fie [i de succes), cu gândul doar la cifra vânz`rilor. Prozatorul ie[ean ]inte[te, am senza]ia, la performan]a de a produce o oper` cu ofert` multipl`, care s` satisfac` deopotriv` [i gustul plebeu al norodului deprins s` pun` m`car din când \n când mâna pe carte, [i preten]iile cele mai exigente ale intelectualilor dedulci]i la lecturi grele. Iar efortul cheltuit \n atare ambi]ioas` lucrare e departe de a se fi dovedit inutil, dup` cum sper c` va reie[i din cele ce urmeaz`. Inten]ia scriitorului se v`de[te de la bun \nceput, mai \ntâi \n procedeul alternan]ei planurilor narative, cu precizarea c` nu e vorba de o segregare strict` a fragmentelor cu adres` precis`, \n func]ie de destinatar (cititor naiv versus cititor profesionist). Meseria[ versat, Dan Lungu imagineaz` o poveste captivant` cu tot soiul de piste \n[el`toare care men]in suspansul, astfel \ncât cititorului, fie el oricât de rafinat, \i vine greu s` lase cartea din mân`. Evident, subtilit`]ile tehnice ies la lumin` abia \n al doilea rând, ca un efect de ecleraj ce se produce post festum, dup` descifrarea rebusului epic, la relectura unor secven]e cu miez, plasate strategic, ca un fel de noduri \n re]ea menite s` p`streze constant tensiunea optim`. Altminteri, prozatorul nu dezerteaz` cu totul de la vechile sale deprinderi [i de la trucurile cu succes garantat, dar are acum \ndr`zneala de a ataca tema dificil` a convertirii spirituale, \n fapt religioase, care angreneaz` o mul]ime de alte chestiuni subsidiare, atinse numai \n treac`t anterior, cum ar fi dezbaterea de idei \n forma dialogului platonician, sondajul autoscopic, reflec]ia pe marginea unor subiecte grave (Dumnezeu, moartea, dragostea) [i, mai presus de orice, construc]ia verosimil` a unui personaj surprins \n devenire, \ntr-o succesiune plauzibil` de ipostaze (pre]ios spus, de „euri“), astfel \ncât, la final, imaginea omului descompus s` se \nchege, rotund, \n monad`. Ceea ce, trebuie s` recunoa[tem, nu e la \ndemâna oricui. Nara]iunea debuteaz` in medias res, cu episodul care descrie buim`ceala personajului central, Andi, la aflarea ve[tii c` iubita sa, Marga, l-a p`r`sit, f`r` s`-i dea nicio explica]ie. Pornind de aici, obiectivul se mut`, pe de o parte, \n trecut, spre a reconstitui, la pas, etapele cristaliz`rii personalit`]ii psihice a eroului, cu momentele-cheie din via]a lui afectiv` [i cu neconcludentele experien]e erotice de dinainte; parantezele acestea analeptice se integreaz` apoi, contrapunctic, \n prezentul nara]iunii-cadru, ce pune sub lup` deruta interioar` a lui Andi, nevoit acum, din cauza mijloacelor sale precare de trai ca june gazetar \nc` neintegrat \n breasl`, s`-[i caute un alt ad`post [i s` treac` \ntr-un fel peste nefericitul impas existen]ial. |n asemenea circumstan]e prietenii se fac nev`zu]i, dar salvarea vine pe nea[teptate de la ni[te poc`i]i cumsecade, care-l primesc \n mijlocul lor f`r` prea mult` vorb`, ba chiar cu bucuria de a-i putea oferi omului \n necaz un binecuvântat sprijin moral [i material. G`zduit \n casa unuia dintre membrii de frunte ai comunit`]ii, pe nume Set, r`mas singur dup` moartea so]iei, Andi e cople[it de generozitatea cu care se vede

tratat, dar \ncepe curând s` se \ndoiasc` [i s` pun` totul pe seama inten]iei necurate de racolare la „dreapta“ credin]`. E singura explica]ie acceptabil` ra]ional, având \n vedere cunoa[terea prealabil` a naturii umane, esen]ialmente egoist`, [i deci deloc \nclinat` dezinteresat la fapte de caritate. Experien]a de ziarist i-a \nt`rit \nc` [i mai mult convingerea, fapt ce explic` \nver[unarea pus` \n disputele cu \nv`]atul sù tovar`[ de apartament, c`ruia ajunge la un moment dat s`-i aduc` repro[uri grave, for]ându-i, \n replic`, m`rturisirea. Drept urmare, Set \[i spune, simplu, povestea, insistând asupra episoadelor dureroase din trecutul familiei sale [i al comunit`]ii neoprotestante, prigonite mereu de oficialit`]i [i privite cu sfânt` ur` de oamenii din popor [i de toat` bine mirositoarea suflare cre[tin-ortodox`. Impresionat de for]a acestui b`rbat r`mas teaf`r dup` atâtea groz`vii \ndurate, Andi \[i regret` ie[irea [i, vindecat de suspiciune, \n]elege c` pocì]ii nu sunt decât ni[te oameni pa[nici, care, departe de a face un prozelitism agresiv, nu caut` decât pacea [i buna \n]elegere. Cu o atitudine pragmatic` fa]` de dogm`, f`r` misticism [i supersti]ii de[arte, ei par s` se arate interesa]i aproape exclusiv de mesajul etic al c`r]ilor sacre, de aceea [i \ncearc` s` aduc` biserica \n via]a de zi cu zi, predicând o moral` extrem de eficient` a muncii [i a \ntrajutor`rii aproapelui aflat la ananghie. Odat` ie[it din convalescen]`, Andi se desparte \ntr-un final de primitoarea sa gazd` nu numai vindecat de prejudec`]i, dar [i cu o excelent` impresie asupra „sectan]ilor“, \n rândul c`rora, aproape sigur, \i va pl`cea mai târziu s` intre, ca \ntr-o lume perfect`. Pentru c`, prin contrast cu septicul paradis neoprotestant, \n carte se contureaz` [i infernul dezgust`tor al unei lumi f`r` Dumnezeu [i f`r` niciun fel de moral` – o lume \n care Andi trebuie s` fac` o mul]ime de compromisuri pentru a supravie]ui: s` ia [pag`, s`-[i vând` cât mai rentabil condeiul de ziarist, s` mint`, s` fenteze legea, \ntr-un cuvânt, s` se adapteze [i el, ca orice om cu capul pe umeri. Pe Marga, femeia iubit` ca un bibelou, n-o va uita prea curând, nici chiar \n urma probabilei convertirii, pentru c` sensul credin]ei propov`duite de Set nu st` \n uitarea trecutului, ci \n asumarea [i dep`[irea lui con[tient`, \n deplin` luciditate [i \mp`care cu sine. {i apoi, orice ]i s-ar promite la schimb, cum s` ui]i o femeie? Aici e de cùtat [i drama b`rbatului p`r`sit, care, de[i \n]elege temeiul ra]ional al plec`rii femeii iubite, nu reu[e[te s`-l [i accepte „cu inima“. Prin urmare, ca \ntr-un soi de „giude] al sufletului cu trupul“, prozatorul d` glas, pe rând, cu argumente la fel de puterni-

COMENTARII

ce, adev`rurilor personificate de cele dou` entit`]i abstracte care definesc omul ca fiin]` dual`. Astfel, pe lâng` corec]ia etic` administrat` pasiunii erotice \n lumea lui Set, unde voin]a triumf` mereu, ca [i mariajul binecuvântat de sexul procreativ, prozatorul aduce \n prim-plan [i cealalt` fa]`, p`tima[-ira]ional`, carnal`, a dragostei, cu voluptatea p`c`toas` a mângâierilor, cu s`rutul duios sau pervers, cu spasmul blestemat al acupl`rilor de pl`cere, f`r` niciun gând generos de perpetuare a spe]ei. E drept c` Dan Lungu, contaminat parc` de predicile personajelor sale, nu insist` asupra detaliilor decât rareori, [i atunci doar când e vorba de registrul grotesc, pe care-l st`pâne[te ca un magistru. Iat` doar un exemplu, printre multe altele: „Doamne, cât` grij` aveam unul de altul! M` trezeam noaptea cu stomacul \n pioneze, la primele ei icnete, [i \i ]ineam ligheanul. O b`team u[urel pe spate [i \i d`deam o gur` de bere s` \[i cl`teasc` gura. Nici ea nu r`mânea restant`. Diminea]a \mi punea comprese cu ap` rece pe frunte [i f`cea cafea cu sare. Din când \n când sp`la lenjeria. Cump`ra castrave]i \n o]et. Desf`cea conservele de carne de vit` primite de acas`. Eu turnam votca \n pahare, \n mod egal, la milimetru, iar ea rotea berile \n congelator, c` nu \nc`peau toate deodat`. Eu coboram dup` mu[tar, ea fierbea crenvur[ti. Aproape c` ne \n]elegeam din priviri. Sexul, de[i nu a lipsit, nu era esen]ial. De cele mai multe ori nici nu ne mai aminteam cum am ajuns s` ne trezim dezbr`ca]i unul lâng` cel`lalt. Ai fost bestial` ast` noapte, \i spuneam eu atunci, cu limba ca pâsla. Nici tu nu te-ai l`sat mai prejos, \mi r`spundea dr`g`stoas`, c`utând din ochi vreo sticl` \n care s` mai fi r`mas ceva pe fund“. A[adar, oamenii lui Dan Lungu beau, m`nânc`, dorm, se iubesc [i fac sex, dar nu mai fac cheta la flegm` [i la alte ordinare dejec]ii care s` oripileze burghezul. De altfel, prozatorul ie[ean acord` aici un spa]iu mult mai generos ca \n celelalte c`r]i ale sale dialogului „de idei“, specula]iilor a[a-zicând „intelectuale“ – evident, la nivelul cuno[tin]elor vehiculate de un gazetar abia ie[it din adolescen]` [i de un semidoct uluit de adâncimile textului biblic. F`r` s` vehiculeze un mesaj cu miez etic, \n maniera literaturii teziste de alt`dat`, Cum s` ui]i o femeie e o carte ce apeleaz` din plin la sensibilitatea cititorilor fa]` de complexitatea problemelor morale, pentru care [i prozatorul pare s` manifeste acum un interes v`dit. Or, primenirea temelor [i a tipului de discurs aglutinat \n jurul unei axe morale (nu \ns` [i moralizatoare!) spore[te, \n opinia mea, [i valoarea estetic` a literaturii lui Dan Lungu – un scriitor care e pe cale s` se reinventeze, iat`, \ntr-un mod de-a dreptul surprinz`tor. {i, dac` la acela[i nivel de performan]` se ridic` al]i câ]iva autori din noile genera]ii, \n genul s`u prozatorul ie[ean r`mâne, deocamdat`, f`r` rivali.

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

COMENTARII

Apocalipsa materiei poetice Daniela Luca

„S` fi comis toate crimele, cu excep]ia aceleia de a fi tat`“. (Emil Cioran, De l’inconvénient d’être né )

trìnul – indiferent de locusul unde este resim]it ca atare, deci implicit luând forma unui text care se \nstrìneaz` cumva de propriul sù autor dup` ce a fost scris – este definibil, \n principiu, conform celor dou` axe juridice: jus solis [i jus sangunis. El, strìnul, condenseaz` simultan fascina]ia [i abjec]ia, aproprierea [i refuzul, filia]ia [i ruptura filia]iei, apropierea [i distan]a, familiaritatea [i straniul, maleficul [i beneficul, Dumnezeul [i Diavolul. Pentru a-[i putea \nstrìna scriitura sa de sine \nsu[i, autorul se afl` sub amenin]area pierderii, a dizolv`rii ei, a anihil`rii materiei [i spiritului ce au creat-o. S` o separe de el, s` o desprind`, s` o dea celuilalt (lumii, strìnului), s` „o ucid`“ simbolic, s` \i fac` doliul. De carne [i de con[tiin]`. Marta Petreu, f`r` a fi neap`rat un poet sau un „om revoltat“ \n sensul lui Camus, o face \ntr-o manier` justi]iar`, sub dreptul sângelui [i sub dreptul p`mântului prin urmare, „m`r[`luind prin durere“, dorind „s`-[i pedepseasc`“ o vin` („ce vin` – \ntreb – ce vin`/ ce lucru abject port totu[i \n cârc`/ de-mi este atât de rù când stau eu \ns`mi cu mine“), ]inând \n loc de arme doar poeme ale mâniei, pe o „falang`“, urcând „trufa[`“ pe orice scar` iacobian` suspendat` \ntre spa]ii vitale sau/[i poetice, strivind sub t`lpi, vertical`, orice deitate, demistificând orice materie, fiindc` vrea s` cunoasc` – intelectualitatea, ra]iunea, con[tiin]a fiind, la Marta Petreu, singura cale posibil` – „ce \nseamn`: moartea co[marul curvia [i sminteala/ ce gust are pl`cerea tr`darea roua excesul dezolarea/ cum se transmut` un fapt-de-via]`/ \n vers: voiam scriind poemul s` fac o gaur` \n cer. Da. Doamne. Cerul. Al tù/ Am vrut s`-mi fac poemul [tiind ce este rùl“.

Tortura [i nostalgia tat`lui

O lupt` vers-cu-vers cu nedreptatea existen]ial` repetat` la infinit, un travaliu intern al ordinii lumilor exterioare, o poetic` \n tonalitatea imnului r`zboinic \n care revolta \mpotriva Tat`lui este asurzitoare, mai ales atunci când „r`ul \nghite binele din motive pur ontice“, mai ales atunci când eul este cutremurat de „dorul de sinucidere“ [i moartea este „târfa ta f`r` gre[/ gata s` \mbr`]i[eze oricând pe oricine“. Psalmii, Tat`l Nostru sau Apocalipsa dup` Marta sunt poeme-protest sumbre [i grave, definitive [i implacabile, poruncitoare [i senten]ioase, adresate oric`rei instan]e p`mânte[ti [i cere[ti, [i nu reg`sim aici neap`rat neputin]`, detres` ori deprimare, nu avem aici o poetic` a melancoliei, de[i „soarele cel negru“, „disperarea vorace“, „r`t`cirea“, „noroiul transparent“, „cenu[ile“, „de[ertul de zile“, „nimicul“, „spaima“, „bezna compact`“ pot induce [i atmosfera unui mortifer anihilant, unui Thanatos care ar putea s` „afund` \n arterele deschise ale Fiarei“. Marta Petreu „intuie[te tortura“, dar nu este cuprins` de „terorismul suferin]ei“, cum \l nume[te Sandor Ferenczi; ea zguduie Logosul, ea are „cuvântul [i verbul“, ea \i poate arunca \ngerului injurii („\ngere orb/ \ngere surdo-mut oligofrenule/ deschide gura/ deschide odat` gura/ vorbe[te/ p`l`vr`ge[te/ judec`/ judec`-m`“), ea \i repro[eaz` Dumnezeului (dar mai \ntâi tat`lui ei Augustin) „Mecanismul mânjirii [i al c`derii“ [i \l face responsabil de orice infern personal sau universal: „Tu e[ti bezna aceasta \mpietrit` luminat` total de lumina sorilor t`i/

e[ti neantul turnat \n forma viclean` a unui sân ce-al`pteaz`/ Da. Dumnezeu este \ntunericul total“ sau \i contest` orice concep]ie, orice crea]ie „Nimic nu iese din coapsele tale b`trâne/ din verbele tale/ Ce triste]e (...) [tiu – nimic nu iese din coapsele tale sleite/ din bâlbâiala buzelor tale/ Tu/ tat` al nostru molfoitorule/ unde este \mp`r`]ia ta care este vrerea ta acum pe acest p`mânt Marta“. {i aici recunoa[te poeta dimensiunea personal` a \ntregului sù discurs, limita monologului, recunoa[te c` fiecare \[i are Dumnezeul sù, eul-p`mânt este creat [i dominat de propriul sù tat`, cu care se identific`, se dez-identific` sau se contraidentific`, pe care \l recunoa[te sau \l refuz`, pe care \l ador` sau \l reneag`, \l iube[te [i ur`[te \n prezen]`/absen]`: „doare domine urlu domine/ nu e[ti domine/ amin“. {i oricât` revolt` ar fi \n discursul ei, \n fundal se aude o nostalgie dup` tat`, durerea de a nu-i mai fi sau de a nu fi ca el, sau ca el s` fie „ucis“ sau s` nu existe. Dac` „identificarea cea mai important` pe care individul a efectuat-o \n existen]a sa este identificarea cu tat`l (preistoriei personale), mecanism primar, anterior oric`rei rela]ii de obiect“ (S. Freud, Psihologie colectiv` [i analiza Eului), trebuie s` adùg`m [i c` identificarea cu un tat` (personal, suprapersonal, preistoric, mitic etc.) se realizeaz` \n afara [i independent de orice atitudine pulsional-afectiv` fa]` de acesta. Respectiv, exist` o diferen]` \ntre identificarea cu tat`l (ceea ce vrea s` fie persoana) [i ata[amentul fa]` de tat` ca obiect de iubire/de ur` (ceea ce vrea/refuz` s` aib`). Ca obiect-]int` al ambivalen]ei umane, tat`l este cel care permite subiectului s` lege cele dou` curente afective [i s`-[i asume fiin]a contradictorie. Tat`l este, de asemenea, [i cel care stabile[te „organiz`rile sociale, limitele morale [i religia“, iar chemarea tat`lui, chiar [i sub forma unui protest sau a unei revolte \mpotriva Dumnezeului-Tat`, presupune implicit o nostalgie a tat`lui, care este retrezit` de starea de neajutorare ini]ial` a fiin]ei umane, pe care Marta Petreu nu [i-o poate ascunde de ea \ns`[i: „Nu st` \n puterea ta Domine s` anulezi chiar pentru o noapte trecutul/ nu po]i d`rui odihn` uitare:/ c`]elandrii de lapte ai spaimei cresc noaptea \n mine/ se-nmul]esc se \mbuib` se umfl` \[i ating maturitatea deplin`“. {i pentru c` \[i recunoa[te neputin]a [i spaima, lipsa [i sentimentul continuu al pierderii, \n spa]iul p`mântesc re-prezentat ca o lume „lipsit` de sens“, Marta Petreu alege poezia nu pentru a revela frumuse]ea existen]ei, ci pentru a afla sensurile ei: „Eu adun cunoa[terea. |nsumez \n]elesurile. Caut/ semnifica]iile [i le pun laolalt`/ pachet. Nimic nu m` mângâie. |nsumez lipsa noastr` pe lume de sens (...). A[ fi vrut/ niciodat` mama mea Maria tat`l meu Augustin/ s` nu m` fi conceput“. {i atunci, s` alunece oare Marta Petreu, repetitiv [i traumatogen, \ntr-o imposibil` re-legare a experien]elor vitale, [i chiar [i \n pofida sublim`rii, a metaforiz`rii [i psihiz`rii rafinate, \n pofida declamativului „sunt vie“, „cât` vreme iubesc/ tinere]e f`r` b`trâne]e [i via]` f`r` durere/ va fi“, va aluneca deci, timp sufletesc dup` timp sufletesc, \n acel cioranian De l’inconvénient d’être né? {i dac` nu exist` riscul acestei pr`bu[iri, atunci ce Domine o va salva (chiar [i fantasmatic) de la aceast` c`dere? Ar putea fi acel Domine din Scara lui Iacob (\ntâlnirea), cel prezent, cel acceptat, cel egal cu ea, cel recunoscut dincolo de orice revolt`: „|nalt el st` rezemat de aceast` poart` \nalt`/ a elementelor/ \l privesc drept \n ochi [i el m` prive[te drept \n privire (...). Ne privim pe via]` [i pe moarte/ ne lupt`m/ sprijnindu-ne unul de altul cum se sprijin` \n iubire un b`rbat [i o femeie/ ori cum se sprijin` cu ur` unul de altul du[manii/ Aproape mi se pare c`-l iubesc“. Exist` \n poetica Martei Petreu [i un elogiu al suferin]ei, o pledoarie pentru cìn]` [i pentru supliciu, versantul pulsiune/p`cat – transgresare a legii – vinov`]ie – pedeaps` (implicit raportul pulsiune sexual`/agresiv` – Eu – Supraeu) fiind nelipsit \n „liturghiile“ sale: „Ea [tia c` nu exist` sens glorie mântuire/ ea [tia c` \n aceast` lu-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

me plin` de zei totul este degeaba/ [i voia s` moar`/ Da. Voia s` moar` (...). Ea nu mai voia s` trìasc`/ nu/ [i se temea c` \n viitor cândva peste evi/ elementele trupului ei se vor readuna prin hazard laolalt`/ [i c`-[i vor reaminti via]a ei [i numele Marta“. Este chiar [i aici prezent, prin re\ntoarcerea la reamintire, la re-cunoa[terea urmelor existen]ei simple, liantul natur`–cultur`, corp–spirit, profan–sacru, \ntrucât culturalul (poeticul fiind inclus) nu se poate fonda decât pe o renun]are pulsional`, iar sacrificiul consim]it prin acest abandon, departe de a duce la efecte compensatorii de tip narcisic, suscit`, dimpotriv`, o reac]ie de protest \n fa]a acestei renun]`ri. Astfel scriitura per se poate deveni – [i Marta Petreu consimte acest fapt \ntr-un deplin acord cu eul sù real [i eul sù creator – arena pe care se vor desf`[ura efectele cele mai distructive ale thanatosului, iar cititorul preia lupta pe propria scen` intern`: „Sunt o fic]iune uman`/ adult`/ Via]amoartea \mi d` lec]ii de art` brutal`:/ ca pe to]i/ ea m` sculpteaz` m` [lefuie[te m` cânt` m` scrie/ [i-apoi m` boce[te ca o ]`ranc`/ Amin“. Scriitura poate deveni ea \ns`[i o nostalgie dup` tat`.

De la nostalgie la \nstr`inare

{i aceast` nostalgie dup` tat`, trecând prin \nstrìnarea de Dumnezeu [i reg`sirea de sine prin Cunoa[tere, nu presupune oare un travaliu nesfâr[it al pierderii unui imago patern, „o cùtare melancolic-narcisic` a unui univers deja-pierdut“ (Karl Abraham), astfel \ncât acum „eu sunt niciunde“ al Martei devine, angoasant [i obsedant, nu doar metafor`, ci sentimentul unei r`t`ciri continue, f`r` reper nici m`car \n corpul-liter`? |ntrucât, [tim, pierderea unui obiect-tat` este temporar urmat` de o introiec]ie a lui, o introiec]ie melancolic`, pe baza unei rupturi fundamentale a rela]iei cu obiectul-tat`. Ea este expresia unui conflict intens ambivalen]ial pe care subiectul nu se simte \n stare s` \l rezolve decât luând \n sine ostilitatea fa]` de obiect. Pierderea investirii pozitive conduce aici la o alt` consecin]`: \nstrìnarea sau renun]area la obiect. Alienarea \n raport cu obiectul-tat`/Dumnezeu centreaz` \ntreaga poetic` a Martei Petreu, cel pu]in \n trei dintre volumele sale, \i developeaz` „realitatea real`“: „ea cunoa[te foarte bine realitatea real`/ lumea aspr` de [mirghel via]a de zi cu zi/ grea/ de culoarea le[iei“; „Ea \[i poart` moartea ei pe picioare/ [i st` a[a vertical`/ pân` când realitatea cea mai real` trece ca un buldozer/ peste existen]a ei atins`/ [i o culc` frumos la p`mânt“ sau „Am f`cut tot ce era de f`cut. Acum depun m`rturie: \n abatorul acesta perpetuu/ de viet`]i lucide [i vorbitoare/ el St`pânul pofte[te tainul de osanale por]ia cald`/ de t`mâie: spuma de sânge/ El \nsu[i – Forma perfect` a exist`rii – e ca hingherul la pând`/ E St`pânul e M`celarul/ e Hingherul“. {i paradoxul \nstrìn`rii r`mâne deschis, fiindc` \ns`[i Marta Petreu \l urmeaz` prin \nstrìnarea de strìn/ Dumnezeu pentru a-[i accepta re\ntoarcerea \n sine \nsu[i prin – desigur nesurprinz`tor \n ecua]ia paradoxurilor – dragostea de via]`: „O mare dragoste pentru via]` poate ]ine loc de credin]`/ \l \nlocuie[te pe Deus absconditus/ Tu – \]i repe]i \n oglind` – tu/ n-o iube[ti: doar \ncerci s` o supor]i“. Discurs-fractal, \n care imaginile se repet` la identic \n planul latent, pân` când autor sau cititor resimte fatigabilitatea de a fi, tensiunea continu` din intersti]iile cuvintelor, iar nonac]iunea prin ac]iuni-vortex ce acteaz` \n substraturile/\nveli[urile scriiturii Martei Petreu nu las` loc la respiro, de aceste „cantate ale spaimei“ [i „ale funinginii“ nu po]i decât s` te \nstrìnezi pentru a le putea interpreta cu propriile instrumente eutale. Aceasta este poate gama apocaliptic` sau scara iacobiano-metric` pe care sisific-mortifer sau cioranian-disperat po]i urca pân` la un Dumnezeu f`r` Dumnezeu.

COMENTARII

Bolile lui Cioran [i filosofia Adrian G. Romil`

Adversar al gândirii sistematice, aforist umoral [i sceptic intratabil, Cioran a spus tot atât de multe pe cât a l`sat nespuse. A[a se explic` [i mul]imea de c`r]i „despre Cioran“, adunate ca s` umple uria[a t`cere de pe marginea textelor sale, fie ele c`r]i „fundamentale“, caiete intime sau scrisori.

cest ultim liric bântuit de nega]ii al Europei s-ar mira, desigur, dac` ar vedea cât` cerneal` a curs \n \ncercarea de a-i recupera hermeneutic „ideile“. Paradoxal, prolifica literatur` despre Cioran nu a stins fascina]ia pentru gânditorul r`[in`rean [i nici nu i-a epuizat posteritatea. Autorul Silogismelor am`r`ciunii e \nc` \n vog`, la noi [i aiurea, chiar dac`, adesea, aventurile [i umbrele biografice au fost mai pregnante decât c`r]ile sale. Specialist` \n devoal`ri ale interbelicului românesc, Marta Petreu a g`sit [i de aceast` dat` o excelent` ocazie de eseu: relevan]a filosofic` a ipohondriei cioraniene. Ea confirm` prolificitatea subiectului, de care vorbeam mai sus. Despre bolile filosofilor. Cioran (Biblioteca Apostrof, 2008) investigheaz` referin]ele la variatele suferin]e fizice din textele lui Cioran, trecând prin coresponden]`, prin Caiete, prin interviuri [i, desigur, prin c`r]ile autorului. Mul]imea acestor referin]e e, \ntr-adev`r, \n m`sur` s` justifice o asemenea analiz` [i s` construiasc` o tez`: c`, pentru Cioran, boala a fost un ferment creator, un stimulent ideatic [i, \n credin]a sa intim`, o condi]ie a finitudinii umane. „Nostalgia nena[terii [i «neajunsul» de a se fi n`scut“, spune Marta Petreu, „precum [i acuza]ia c` lumea este produsul unui «demiurg r`u» vin, \n cazul s`u, din aceast` boal` f`r` leac: din muritudinea fiin]ei umane, din insuportabilul «presentiment al muririi». E un «scandal», este scandalul \nsu[i, ce-l face pe Cioran s` plâng`“. Dar pân` la aceast` concluzie, autoarea demonstreaz` relevant cum a devenit Cioran une malade de voca]ie, cum a acumulat „o carier` de suferind“ [i „o identitate de bolnav“, prin care [i-a scuzat, de multe ori, inactivitatea. |nceputul e plasat chiar \n adolescen]` (copil`ria i-ar fi fost, \nsu[i o m`rturise[te, destul de s`n`toas` [i de robust`), când insomnia [i reumatismul i-au bântuit trupul, debutându-i [ubrezirea. Dar de unde furnic`turile \n picioare, nervii, melancolia, infec]ile respiratorii, solarofobia, hipertensiunea arterial` [i celelalte? Povar` genetic`, spune filosoful, care „s-a recunoscut [i s-a revendicat (...) drept fiul mamei sale“.

De la 16 ani, afirm` autoarea clujean`, avem indicii ale diverselor boli [i ale diverselor cure de \ns`n`to[ire prin care a trecut Cioran. Iar bolile au trezit \n el o muta]ie pe care Marta Petreu o nume[te „psihic`“ (Cioran \nsu[i ar fi numit-o „metafizic`“), adic` valoarea filosofic` a suferin]ei, „func]ia ei de principium individuationis“. Decupajele din textele cioraniene sunt mai mult decât conving`toare, \n acest sens, \ncepând chiar de la debutul cu Pe culmile disper`rii [i cu scrisorile din perioada studen]iei. Suferin]a l-a trezit pe Cioran din somnul organic [i din incon[tien]a vârstei, procopsindu-l cu o luciditate t`ioas` [i trimi]ându-l direct \n bra]ele scrisului filosofic. Era vorba de un scris care nu avea nimic cu sistemul, cu megaconstruc]iile ideatice abstracte, impersonale, \n stare s` explice totul, ci de un scris „cu sânge“, organic, legat strâns de experien]a tragic` a existen]ei. Era vorba de practicarea unei sincerit`]i extrase din durere, conchide Marta Petreu. „Caracterul monoton [i repetitiv al operei sale se explic` prin faptul c` s-a n`scut din experien]a personal` a corpului dureros al lui Cioran \nsu[i: o experien]` \n niciun caz nelimitat`, ci supus` unor mecanisme fiziologice, cvasiinvariabile [i \n boal`. Iar aerul paradoxal al multor fragmente cioraniene provine din aceea c`, de[i autorul [i-a concentrat expresia, dând numai concluziile descoperirilor sale, el nu [i-a cenzurat sinceritatea“. Arta poetic` a lui Cioran a fost „somatopsihic`“, [i pentru asta e suficient` lectura paralel` a scrisorilor c`tre Bucur }incu, de pild`, [i a c`r]ii de debut. Decantarea scepticismului [i uria[ului orgoliu al singur`t`]ii cioraniene cunoa[te totu[i un proces evolutiv. Mai \ntâi, crede Marta Petreu, \n singur`tatea insomniei [i a suferin]ei sâcâitoare, eul ia locul lumii, hipertrofiindu-se. Apoi, existen]a se videaz` de sens, la fel ca [i lumea [i istoria. |ns`[i apari]ia omului ca fiin]` spiritual` e un derivat al bolii. Arta, filosofia, toate produsele spiritului \[i au r`d`cina \n suferin]e fizice, nerecunoscute, mascate. Fondul originar al existen]ei poate fi atins prin intensitatea unor dureri fizice. Orice experien]` subiectiv` dus` pân` la cap`t prilejuie[te un contact cu absolutul, un extaz metafizic sau religios. Autoarea c`r]ii vede aici o atitudine orfic`: „A[a cum Orfeu nu s-a putut st`pâni [i s-a uitat \napoi, ace[tia nu se pot desp`r]i de boala lor f`r` s` se uite \n urm`“. Tot ce a creat Cioran e, prin urmare, o adâncire a anomaliei spiritului, a[a cum tot ce au creat „ceilal]i“, marii autori, constituie o extindere aberant` a p`catului originar prin care spiritul s-a n`scut \ntr-un corp suferind. De

aici nu mai e decât un pas pân` la justificarea patologic` a anticre[tinismului cioranian. Pornind de la o m`rturie din Caiete, cum c` ar fi suferit o criz` insomniac` \n copil`rie, \n urma unei fraze blasfemiatoare citite de mama sa, Marta Petreu deriv` furia de Trickster a lui Cioran din necredin]a p`rin]ilor (\n ciuda faptului c` tat`l era preot). Dar nu e singura explica]ie posibil`. La ea se adaug` [i un fel de r`zbunare pe un Dumnezeu care se refuz` unei experien]e consecutive. Avem, astfel, \n Cioran „un credincios refulat“ care \ncearc` s` recupereze ceea ce, de fapt, nu a avut niciodat` pe de-antregul. „Dup` teribilele ([i teribilistele) experien]e mistice din tinere]e“, afirm` Marta Petreu, „simpla lor r`rire, simplul fapt c` nu a putut continua la aceea[i intensitate, l-a umplut de ranchiun`, de furie contra transcendentului care nu i se mai revela sau, mai simplu spus, contra lui Dumnezeu. (...) La Cioran, pr`bu[irea din starea intens` descris` \n volumul de debut s-a tradus \n invective la adresa lui Dumnezeu care-l refuz`. Opera lui poate fi citit` ca dezl`n]uirea unui mistic refuzat“ (s.a.). Inclusiv op]iunile sale politico-religioase de dup` 1933, care au generat furibundele propozi]ii din Schimbarea la fa]` a României [i din Lacrimi [i sfin]i, au constituit tot o \ncercare de a-[i oferi un substitut al frustr`rii mistice. Cioran a fost, prin aceasta, un anticre[tin, un necredincios, dar nu un nereligios. Sensibilitatea sa mistic` a r`mas nealterat`, cu toate acumul`rile negative \mpotriva Dumnezeului cre[tin al tat`lui sù. Un cre[tin ratat, cu alte cuvinte, a[a apare Cioran, unul al c`rui organ pentru divinitate s-a reconvertit \ntr-unul pentru neant. Suferin]ele fizice au fost totu[i, pentru Cioran, o a doua ruptur` existen]ial`. Primul hiatus ontologic l-a creat \ndep`rtarea de spa]iul paradiziac al copil`riei, \ncepând cu momentul plec`rii din R`[inari. Tot o boal`, sus]ine Marta Petreu, o boal` care, ca [i cea fizic`, a dus la apari]ia con[tiin]ei timpului [i a mor]ii. Cele dou` boli s-au conjugat \ntr-un suflet bântuit de ipohondrii organice [i spirituale, pentru care scrisul a devenit, ulterior, singura salvare cu rezultate imediate, de[i de scurt` durat`. „|n propria sa biografie, paradisul este de reg`sit, ca timp \n copil`rie, iar ca loc \n R`[inari. La 10 ani, când tat`l sù l-a pus \n [aret` [i l-a dus la [coal` la Sibiu, copilul Cioran a sim]it prima, dar iremediabila, fisur`. La 16-17 ani, când s-a \mboln`vit [i a \nceput s`-[i simt` organele, a trìt a doua ruptur` (...), pentru c` a pierdut [i ultimele resturi de naivitate, adic` de trìre direct` [i natural` a vie]ii“. Obligat de corp s`-l con[tientizeze [i frustrat prin insomnie de „pierderea temporar` \n incon[tientul maternal al somnului“, leg`tura lui Cioran cu existen]a proprie a fost rupt` definitiv. El s-a sim]it un exilat \ntr-o lume pe care nu a dorit-o [i nu a iubit-o niciodat`, un strìn expulzat pentru totdeauna din paradisul prenatal. Tânguirea lui s-a manifestat spiritual prin biciuirea continu` a valorilor gata consacrate, iar fizic prin nenum`rate sfaturi curative, adresate tuturor celor la care suspecta o cât de mic` patologie asem`n`toare cu a sa. Ultimele capitole ale c`r]ii Martei Petreu sunt dedicate comportamentului lui Cioran \n preajma [i dup` instalarea bolii finale. {ocantul l`trat scos \n cùtarea propriului mormânt, \n cimitirul Montparnasse (m`rturie a Sandei Stolojan), regresiunea \n incon[tien]`, pe patul de spital, zâmbetul copil`resc [i polite]ea necontrolat` reveleaz` o stranie latur` angelic` a personajului, pe cât de contrariant` pentru un sceptic cu luciditatea lui, pe atât de specific` unui exilat din lume. Moartea, \n sfâr[it, \i confirm` o b`nuial` mai veche: ea \ncununeaz` boala f`r` leac a omului. A omului [i, a[ zice, intrând \n logica eseului Martei Petreu, a filosofului de totdeauna.

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

COMENTARII

Exist`, foarte rar \ntr-o cultur`, câteva c`r]i de specialitate pe care s` le po]i numi cu adev`rat ale momentului, pentru c`, \n genere, exegeza unui fenomen survine, ca orice act de interpretare de altfel, tardiv. Este vorba de acele c`r]i situate \ntr-o sincronie perfect` cu dinamica psiho-social`, cu evolu]ia mentalit`]ilor [i a imaginarului cotidian, c`r]i aflate mereu cu un pas \nainte.

astfel de carte este [i analiza media de fa]`, semnat` de Daniela Zeca-Buzura, Totul la vedere. Televizunea dup` Big Brother, unde aceast` expert` \n tendin]ele jurnalismului actual uzeaz` de toate cuno[tin]ele sale pluridisciplinare pentru a radiografia echidistant un gen care a suscitat de-a lungul ultimului deceniu o mul]ime de opinii contradictorii: reality-show-ul. Exegeza domniei sale a[ezat` sub motto-ul din David Lodge: „…[i se uitar` \n continuare la televizor“ \[i are originea \ntr-o frustrare personal` a autoarei legat` de dispari]ia din grila de programe a TVR 1 a propriului megashow de 180 de minute, un magazin al artelor, interactiv [i nonconformist, intitulat „Totul la vedere“, care era, de fapt, un reality-show de calitate. Genericul emisiunii derulate de-a lungul anului 2000 \n 11 edi]ii a impus titlul actualului studiu asupra formatelor recente care tind s` se impun` pe micul ecran, nefiind, cum credeau sau sperau la acea dat` majoritatea teoreticienilor media, doar o simpl` mod`: „Intui]ia mea ini]ial`, c` ne afl`m \n fa]a unui fenomen mediatic complex, cu consecin]e semnificative \n ordinea practicilor jurnalistice, a obi[nuin]elor de consum, dar [i a mentalit`]ilor contemporane \n general – s-a confirmat \n mai pu]in de un deceniu [i s-a completat cu opinia unor reputa]i interpre]i ai principalelor orient`ri [i tendin]e din evolu]ia televiziunii globale“.

Fic]ionalizarea realului [i realitatea fic]ionalului

Studiul Danielei Zeca-Buzura are \n vedere ilustrarea diferen]elor dintre no]iunile de „paleo-“ [i „neote-

Sub ochiul Fratelui cel Mare Gra]ian Cormo[

leviziune“ impuse pe la \nceputul anilor ’90 de c`tre Umberto Eco, cu exemple clare din spa]iul audio-vizual românesc. Premisa \ndrept`]it` de la care pleac` diferen]ierea celor „dou` vârste ale ecranului“ este dat` de o fragilizare, din ce \n ce mai evident` \n prezentul mediatic, a grani]ei dintre realitate [i fic]iune, proces la care contribuie din plin profesioni[tii din audio-vizual. Fragilizarea grani]ei dintre real [i fic]ional, pân` la anulare, reprezint` \nsu[i fundamentul emisiunilor de tip reality-show, dintre care cea mai de succes la noi, ca [i \n str`in`tate, este celebra parodie de inspira]ie orwellian`: „Big Brother“, care are toate ingredientele unui reu[it produs de mas`: interactivitatea, povestea \n continu` derulare a celor doisprezece claustra]i voluntar, integrarea privitorului \ntr-o rela]ie de intersubiectivitate [.a. Daniela Zeca-Buzura constat`, analizând „Big Brother“, c`, de la format la spotul publicitar, totul marcheaz` \n cadrul acestui nou tip de emisiune o ruptur` radical` cu ideea tradi]ional` de interactivitate cu publicul pe pia]a media româneasc`. Masele de privitori sunt cucerite prin manipulare cras` a instinctelor de coparticipare simbolic` la un eveniment crucial, unde ei, telespectatorii, sunt deciden]ii.

Telespectatorul la cârm`!

Daniela Zeca-Buzura, Totul la vedere. Televiziunea dup` Big Brother, Polirom, 2007

Iluzia atotputerniciei coborâte prin intermediul televizorului \n dormitoare [i sufragerii, plasat` \n mâinile oric`rei gospodine sentimentale sau ale b`rbatului ei, [omerul proasp`t disponibilizat, dar devenit important printr-o simpl` fic]ionalizare tehnologic` – iat` ce propune, \n mare, captivanta formul` „Big Brother“, care lucreaz`, de fapt, cu un repertoriu arhetipal reajustat la minut \n mintea telespectatorului, un „homo videns“, imbecilizat prin privirea substituit` actului gândirii – ca s` reiau pe scurt ipoteza lui Giovanni Sartori. Pentru astfel de privitori: „recompensa nu mai e de aceast` dat` explicit` [i nici obligatorie sau, \n orice caz, ea devine \n primul rând calitativ` (adic` simbolic`, m`rind prestigiul [i respectul de sine, precum [i câ[tigarea stimei celorlal]i)“. Aceste tactici clasice de persuasiune [i de influen]are sunt combinate cu manierele subtile de acro[aj al telespectatorului, ini]iate de noua televiziune terapeutic`: o flatare minim` a celui care prive[te la ecran, prin complimentarea facil` a unor „merite“ ale sale, pe care tot televiziunea le-a creat („Ai avut via]` \n direct, f`r` retu[uri [i f`r` repeti]ii. I-ai urm`rit, i-ai votat, ai decis cine pleac` [i cine r`mâne“).

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

Socializarea vie]ii private

Dup` prima parte a lucr`rii, \n care face o trecere \n revist` a originilor, a mizelor, a profilului participan]ilor, a regulii generale [i a mijloacelor de produc]ie a show-ului, Daniela Zeca-Buzura se ocup` \n cealalt` jum`tate a studiului de „Lumea de dup` Big Brother“, \ntrebându-se unde \ncepe [i unde se termin` realitatea neoteleviziunii. Interoga]ia ne vizeaz` pe to]i cei care tr`im vrând-nevrând \ntr-un spa]iu care seam`n` tot mai mult cu o „gr`din` cu mochet`“ [i \ntr-un dormitor transparent dotat cu reflectoare. Nu degeaba Prima TV a primit amend` din partea CNA [i interdic]ia de a difuza scene de sex \nainte de ora 22, situa]ia ajungând pân` \n Parlament. Reality-show-ul, devenit o parte integrant` a vie]ii celor mai mul]i telespectatori din România, a ridicat problema obscenit`]ii ca marf` televizat` sub forma unei lec]ii de via]`. Odat` ajuns` cu discu]ia \n acest punct, Daniela Zeca-Buzura face un important tur de orizont printre opiniile pro [i contra difuz`rii Big Brother ale unor importan]i jurnali[ti, anali[ti media, sociologi. Dezbaterea se poart` atunci ca [i acum \n jurul dihotomiei spa]iu public - spa]iu privat, dihotomie amenin]at` cu dispari]ia de accesele de dezinvoltur` specifice postmodernit`]ii: „din aceast` confruntare de idei decurge, \n mod logic, \ntrebarea dac` nu cumva un exces de via]` privat`, mediatizat de c`tre televiziune, conduce, inevitabil, la negarea vie]ii private \n sine. Neoteleviziunea \[i instituie [i chiar \[i joac` rolul unui asistent maternal [i al unei instan]e terapeutice sau doar simuleaz`, dup` cum pacientul \nsu[i (di)simuleaz`, pentru spectacol?“. F`r` a se alarma [i a trage concluzii apocaliptice \n ceea ce prive[te evolu]ia iremediabil` a audio-vizualului c`tre emisiuni cu format de reality-show, Daniela Zeca-Buzura este convins`, la fel ca jurnalista britanic` Germaine Greer, pe care o citeaz`, c` Big Brother nu reprezint` declinul civiliza]iei occidentale, ci \nsu[i modul ei de manifestare, actualizat pare-se, din timp \n timp, \n formule aparent noi, pe moment indescifrabile, \ns` predictibile la o analiz` calm` a structurilor societ`]ii de mas`. Reality-show-ul este, potrivit unui asemenea diagnostic, telenovela care invadeaz` via]a telespectatorului, cel mai de mas` aspect al culturii mediatice, care ridic` socializarea vie]ii private la rang de principiu al unei convie]uiri „normale“, unde Big Brother devine Big Other, a[a cum afirm` Daniela Zeca-Buzura.

INTERMEZZO

Un hibrid rezultat din plagierea lui C`linescu [i politizarea est-etic` tenden]ioas` (I) Din ra]iuni diverse, mi s-a p`rut inoportun s` m` exprim mai devreme asupra Istoriei lui N. Manolescu. Dac` m-a[ fi gr`bit s` intervin printre primii, comentariul meu – oricât de argumentat – ar fi fost probabil asimilat unei atitudini subiective, chiar resentimentare, din cauza faptului c` am fost exclus, ca autor, din aceast` istorie literar`. Cum era firesc, am a[teptat ca, mai \ntâi, s` se exprime al]i critici [i mai ales am vrut s` v`d ce spun cei tineri care au dovedit c` nu se las` intimida]i prea u[or de vreo constrângere exterioar` actului critic.

up` un interval suficient de lung de la apari]ia c`r]ii, consider c` e normal s`-mi expun punctul de vedere \n leg`tur` cu problemele insurmontabile pe care le ridic`, la noi, dup` aproape [apte decenii de la publicarea Istoriei lui G. C`linescu, un asemenea gen de angajare critic`. Personal, dup` cei dou`zeci de ani petrecu]i \n Italia, nu mai pledez pentru astfel de lucr`ri individuale de istorie literar`, ce se \nscriu \ntr-o etap` anterioar`, „romantic`“ a[ zice, a evolu]iei criticii europene. Am spus, cu alte ocazii, c`, \n a doua jum`tate a secolului trecut, locul istoriilor literare a fost luat, \n celelalte literaturi, de instrumente mai pragmatice [i mai percutante, cum ar fi dic]ionarele de autori sau antologiile comentate. Chiar dac` eu cred c` sintezele scrise de un singur critic sunt dep`[ite, este bine s` ne reamintim care era statutul lor genetic \n perioada afirm`rii literaturilor na]ionale [i s` vedem dac` acesta mai corespunde orizontului de a[teptare actual. Faptul c` asemenea produse critice nu mai apar de câteva decenii indic` lipsa lor de func]ionalitate. Dar, \n acela[i timp, ilustreaz` [i imposibilitatea ca un singur critic s` r`spund`, ast`zi, la toate cele trei cerin]e indispensabile pentru a putea finaliza o lucrare de asemenea anvergur`: intui]ie (pentru o omologare just` a valorilor), metod` (pentru a argumenta valabilitatea intui]iilor) [i talent epic (pentru a realiza coeren]a construc]iei critice). Nu trebuie s` se eludeze, deci, c` apari]ia unei noi istorii literare – dup` aceea c`linescian` – care s` re-evalueze \ntreaga literatur` român`, presupune o perspectiv` critic` mult mai complex` decât oricare alte forme ale cercet`rii, perspectiv` integrabil` unei viziuni epistemologice actualizate. De aceea sunt convins c`, dac` nu se accede la o abordare adus` la zi – \n concordan]` cu nivelul criticii din alte p`r]i –, atunci orice ini]iativ` postc`linescian` devine inutil`. Chiar am avansat ideea, \n urm` cu circa 25 de ani, c`, dup` C`linescu, nu se mai poate scrie decât o istorie a literaturii române de la C`linescu \ncoace. Aceast` idee mi-a fost preluat` de Alex {tef`nescu, care [i-a \nceput „istoria“ sa de la anul 1941, adic` de acolo de unde o l`sase marele critic. Se sub\n]elege c` a te angaja s` rostogole[ti pietroiul sisific al acestei probe presupune – dincolo de profesionism – o mare putere de munc` [i un orgoliu nem`surat. Pân` la urm`, chestiunea esen]ial` se refer` \ns` la noutatea interpret`rilor ca justificare real` a unui asemenea demers critic temerar. Activitatea de foiletonist convins, timp de trei decenii, a lui N. Manolescu p`rea s` aduc` acele minime argumente care s` confirme o posibil` reu[it`, ceea ce din p`cate nu s-a \ntâmplat. A[a cum au sugerat [i al]i critici (printre care Cornel Ungureanu, Irina Petra[, Florin Mih`ilescu, Mircea Muthu, Sanda Cordo[, Alexandru Goldi[, Paul Cernat, Bogdan Cre]u, Nicoleta

Marin Mincu

S`lcudeanu, Ion Buzera, Doris Mironescu, Daniel Cristea-Enache etc.), ne afl`m \n fa]a unui produs hibrid, ceva indecis \ntre plagierea indiferen]iat` a lui C`linescu [i politizarea est-etic` tenden]ioas`. Cu toat` stânjeneala de care sunt capabil, m` v`d obligat s` declar de la \nceput inutilitatea „istoriei critice“ manolesciene care \l plagiaz` nepermis pe C`linescu [i, dup` cum se va vedea – printr-un efect retro –, mai mult obscurizeaz` lucrurile decât s` le clarifice. Dup` acest preambul, nu atât de optimizant pe cât a[ fi dorit, \n cele ce urmeaz` voi \ncerca s` semnalez cât mai succint \n ce const` superfeta]ia critic` a acestei masive lucr`ri.

Lipsa metodei critice

cianului“ E. Negrici, provenind dintr-o informare defectuoas` [i din absen]a unei confrunt`ri directe cu una dintre culturile europene majore. Dac` vrem, totu[i, s` restabilim prestigiul istoriei literare, ast`zi, este absolut necesar s` demonstr`m cum se absorb, \n stratific`rile diacronice ale literaturii, sugestiile cognitive viabile pe care ni le deschid diversele discipline auxiliare (filosofia, estetica, sociologia, genetica, psihologia, psihanaliza, semiotica etc.), f`r` de care nu putem s` mai interpret`m un text. |n acest sens, G. C`linescu posed` o tehnic` polivalent`, [i construc]ia sa critic` impresioneaz` tocmai printr-o vast` deschidere hermeneutic`. Dup` referin]ele destul de paupere con]inute \n istoria lui N. Manolescu, nu mi s-a p`rut deloc, \ns`, c` acesta este la curent cu principalele orient`ri [i direc]ii (filosofice, psihanalitice, structuraliste, sociologice, semiotice, deconstruc]ioniste etc.) care au ocupat prim-planul culturii europene [i au nutrit epistemologia secolului XX. Absen]a unor nume semnificative din indicele lucr`rii sale divulg` faptul c` criticul nu i-a citit (sau nu i-a asimilat) pe unii dintre cei mai importan]i teoreticieni [i epistemologi contemporani (Gaston Bachelard, Theodor W. Adorno, Jacques Derrida, Julia Kristeva, Jacques Lacan, Herbert Marcuse, Karl Gustav Jung, Ferdinand de Saussure, Eugen Co[eriu, Robert Escarpit, Maurice Blanchot, Jean Baudrillard, M. Riffaterre, Jurij M. Lotman, Charles Sanders Peirce, John Searle, Richard Rorthy, Jurgen Habermas, Gianni Vattimo etc.), ceea ce [i explic` numeroasele confuzii teoretice [i poietice. Altfel, \n absen]a ideilor proprii, despre conceptul de istorie literar` \n general sau despre istoria literaturii române \n special, pe care s` ni le comunice \ntr-o construc]ie cât mai articulat`, el preia curajos ideile critice ale altora sau – de cele mai multe ori – mizeaz` pe avantajele mult mai facile ce decurg din exercitarea \n r`sp`r a metacriticii zglobii!. Elaborarea unei istorii literare actuale presupune obligatoriu – cum am mai spus – un skepsis teoretic din care s` derive o metod` de lucru, [i când acestea lipsesc, criticul onest trebuie s`-[i asume condi]ia de recenzent

Oricât ar p`rea de paradoxal, primul lucru pe care l-au semnalat cei mai mul]i recenzen]i se refer` la faptul c` Nicolae Manolescu \[i asum` \ncrez`tor corvoada acestei „istorii critice“ \n lipsa oric`rei metode critice. Este [tiut c` impresionismul altoit cu metoda crocean` a dat roadele critice maxime prin C`linescu. A te folosi de acela[i instrument impresionist, investigând aceea[i materie (adic` literatura român` de pân` la 1941, care reprezint` cantitativ echivalentul a dou` treimi din carte), \nseamn` a te sinucide. Pentru a deveni un punct de referin]`, o istorie literar` actual`, \n care se analizeaz` aceia[i autori pe care i-a analizat C`linescu, trebuie s`-[i inventeze negre[it o alt` perspectiv` critic`. Sau s`-[i asume statutul incert de simpl` pasti[` a Istoriei c`linesciene. Repet \ns` c` G. C`linescu (aflat la studii \n Italia pentru câ]iva ani) se situa la orizontul european al recept`rii prin sincronizarea cu estetica lui Benedetto Croce. |ntr-un cuvânt, se poate spune c` G. C`linescu avea o metod` critic` personal`, prin asimilarea creativ` a unor modele critice exemplare (Sainte-Beuve, Francesco De Sanctis, Gustave Lanson, Albert Thibaudet etc.) [i prin absorb]ia ultimelor sugestii interdisciplinare. Dup` derularea lecturii celor 1450 de pagini, rezult` foarte clar, pentru oricine are r`bdarea s` citeasc` \ntregul op, c` lui N. Manolescu \i lipse[te perspectiva teoretic` necesar` [i, atunci când e obligat de context s`-[i articuleze unele aser]iuni „Dac` G. C`linescu fixa un cadru metodologic personal prin concemetodologice, \i rezum` [col`re[te pe diver[i hermeneu]i, perea istoriei literare ca „[tiin]` inefabil` [i sintez` epic`“, N. Manolescu f`r` s` \n]eleag` \ntotdeauna nu este capabil s` furnizeze nimic asem`n`tor, [i atunci, \n compensa]ie, exact despre ce e vorba. Este hilar`, de exemplu, citarea tit- reitereaz` unele locuri comune (din Gadamer, Jauss, Wellek, Le Goff, lului german al faimoasei lu- Fernand Braudel, Harold Bloom, George Steiner etc.)“ cr`ri Wahrheit und Methode de alert, renun]ând la aspira]ia ambi]ioas` de a fi [i istoric Hans-Georg Gadamer pe care nu credem c` a citit-o \n literar. Dup` o lectur` atent` a \ntregii c`r]i se noteaz`, nem]e[te. Dup` cum se cunoa[te, \n 1970, atunci când \ns`, dezam`gitor, c` impresia nud` (aleatorie prin dei-a respins teza de doctorat despre Maiorescu, estetifini]ie) nu poate substitui metoda (explicit` sau implicianul Liviu Rusu a demonstrat c` N. Manolescu nu cit`) a istoricului literar autentic, f`r` de care materia in[tie german`. vestigat` (acoperind „cinci secole de literatur`“!) nu se De regul`, prin aceste trimiteri bibliografice, critiorganizeaz` coerent, rezultatele ob]inute fiind neomocul vrea s`-l epateze pe cititorul timid, c`ci, pân` la logabile la nivelul istoriei literare propriu-zise. urm`, indiferent de nuan]a euristic`, „interpreteaz`“ Dac` G. C`linescu fixa un cadru metodologic perorice citat a[a cum vrea el, r`sucind speculativ o sinsonal prin conceperea istoriei literare ca „[tiin]` inefatagm` sau alta \n func]ie de \mprejur`ri. Nu \nseamn` bil` [i sintez` epic`“, N. Manolescu nu este capabil s` c` N. Manolescu dovede[te c` [i-a \nsu[it metoda lui furnizeze nimic asem`n`tor, [i atunci, \n compensa]ie, Gadamer numai pentru c` citeaz` o fraz` din acesta, sireitereaz` unele locuri comune (din Gadamer, Jauss, mulând (a[a cum procedeaz` \n „Introducere“) c` e \n Wellek, Le Goff, Fernand Braudel, Harold Bloom, Gestare s-o comenteze foarte doct. Se observ` la tot pasul orge Steiner etc.), pân` la urm` reducând toat` osatuc`, de câte ori e \ncol]it de inevitabilitatea producerii ra „istoriei critice“ la empiricitatea salvatoare a bietuunor enun]uri teoretice proprii, se refugiaz` hâtru \n lui gust, care devine astfel unicul operator critic. A te corsetul intim al unor butade ieftine. Este vizibil, aici, sprijini exclusiv pe gust este lucrul cel mai la \ndeacela[i handicap provincialist ca [i \n cazul „teoreti-

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

INTERMEZZO

mân`, ceea ce explic` de ce acesta e invocat atât de des de c`tre cei mai mul]i recenzen]i de ieri [i de azi. Nu se poate face \ns` istoria literaturii folosind un senzor empiric care nu func]ioneaz` \ntotdeauna infailibil, cum se poate constata chiar din inconsisten]a op]iunilor axiologice manolesciene legate de literatura postbelic`. Cu toate sfor]`rile sale eroice de a masca aceast` caren]` fundamental`, n-am observat ca vreun critic s`-i fi luat \n serios preten]iile teoretizante, afi[ate la \nceputul [i sfâr[itul volumului (copiindu-l [i aici fidel pe C`linescu!), \n cele dou` texte cu titluri atât de promi]`toare: „Introducere. Istoria literaturii la dou` mâini“ [i „Postfa]`. Nostalgia esteticului“. Dar nu a[ vrea s` fiu \n]eles gre[it. Evident c`, \ntro lucrare atât de dificil` ca aceasta, e mai important` practica hermeneutic` decât teoretizarea, dar, \n absen]a unui reper teoretic stabil, scheletul \ntreprinderii critice se n`ruie din temelii, c`ci criteriul succesiunii cronologice a autorilor nu prezint` o minim` coeren]` structural`. Astfel, „construc]ia“ sa cap`t` forma dizgra]ioas` a unui gigantic ma] neoimpresionist umplut cu toc`tura reingurgitat` a tuturor recenziilor scrise anterior despre operele literare luate separat. Nu exist` – cum ar fi fost de dorit – o perspectiv` unitar` asupra istoriei literaturii române, indus` prin identificarea diacronic` a unor invarian]i literari (de natur` formal` sau semiotic`). Orice ar spune criticul infidel, omologarea valorilor nu se poate face doar prin simpla enun]are a unor impresii spontane, banalizate instantaneu de lipsa oric`rui suport epistemologic.

Eludarea literaturii orale

De obicei, orice istoric literar care o ia de la „origini“ \[i propune s` identifice motivele arhetipale ale respectivei literaturi, adic` e interesat de nucleele dure ce genereaz` varietatea formelor [i genurilor prin care se manifest` un anumit cod lingvistic. Dup` cum se cunoa[te, literatura român` s-a forjat – timp de mai mul-

ginea \n structurile narative ale literaturii orale (scenariu ini]iatic, basm, balad` etc.). Apare cu totul bizar, ast`zi, s` eludezi \ntr-o istorie literar` faptul esen]ial c` substan]a Luceaf`rului eminescian – atât ca form`, cât [i ca fond – \[i afl` originea \n structura unui basm românesc [i, de asemenea, devine firesc s` argumentezi prezen]a unor invarian]i semiotici pornind de la Sadoveanu [i Blaga, care prelucreaz` \n operele lor materialul ontologic oferit de un cunoscut motiv baladesc, ilustrând o dimensiune fundamental` a creativit`]ii noastre. Tocmai de aceea, se observ` c` G. C`linescu nu probeaz` niciun complex de inferioritate când vorbe[te, la \nceputul Istoriei sale, de miturile fondatoare ale culturii române. Subcapitolul despre importan]a literaturii orale se afl` la sfâr[itul primului capitol, |nceputurile. Literatura de ev mediu \ntârziat, dar asta numai din cauz` c` a considerat corect s`-l situeze \n contextul apari]iilor produc]iilor folclorizante ale primilor poe]i. Este clar c` G. C`linescu (la 1941) avea o con[tiin]` critic` mai avansat` decât Manolescu (la 2008), c`ci el sus]ine valoarea „fondului tradi]ional oral“ care „con]ine momente de mare poezie“, numind „patru mituri“ („Traian [i Dochia, Miori]a, Me[terul Manole, Sbur`torul“) ce vor constitui „motiv de inspira]ie [i de prelucrare \n literatura cult`“, „reprezentând un material demn de contemplat de c`tre scriitor“. Devine cu totul ciudat c` N. Manolescu – \n ipostaza de istoric literar actual – nu are percep]ia m`rcii semiotice dominante a literaturii noastre de \nceput, aceea a oralit`]ii – ce implic` un instrument critic ceva mai complex –, folosindu-se \nc` (\n anul de gra]ie 2008!) de conceptul perimat de „literatur` popular`“. Or, \n cercetarea actual` din alte spa]ii culturale se vorbe[te \n mod curent de conceptul de literatur` oral` [i conceptul de literatur` scris`, f`r` a se mai face o net` diferen]iere axiologic` \ntre ele. La aceste observa]ii foarte neutre, mi se poate r`spunde c` „istoria critic`“ se ocup` doar de textele scrise ale literaturii române. Chiar având \n vedere acest argument plauzibil, trebuie s` concord`m totu[i c` textele orale fundamentale, dup` o circula]ie nescris` de câteva secole, se publicaser` \n a doua jum`tate a secolului XIX (de altfel, a[a se \ntâmpl` [i \n alte culturi) [i \ncepuser` s` circule astfel ca „texte scrise“, influen]ând de acum \n mod permanent literatura ce se scrie [i se tip`re[te dup` apari]ia lor. Ar fi fost normal s` dep`[im acele prejudec`]i estetizante, nutrite de o mentalitate retrograd` specific` unei perspective provincialiste. Mi se pare fireasc` deci includerea crea]iei orale \n corpus-ul literaturii române pentru ca istoria critic` s` fie complet`.

Plagierea scandaloas` a Istoriei lui G. C`linescu.

te secole – \n tiparele oralit`]ii [i acest statut special o deosebe[te [i o diferen]iaz` de alte literaturi europene. N. Manolescu rezolv` simplist, prin excludere, cunoscuta opozi]ie structural` scris versus oral, ceea ce nu se \ntâmpl` \n alte culturi unde orice istorie a literaturii – acolo unde este cazul – \ncepe cu crea]ia oral`. Unii dintre cei mai importan]i semiologi (Ferdinand de Saussure, Vladimir Propp, D’Arco Silvio Avalle, Juij Lotman etc.) au demonstrat deja c` literatura oral` nu este deloc inferioar` celei scrise [i \n studiile lor au relevat cum modelele literaturii scrise \[i afl` ori-

Nu [tiu dac` sunt mul]i cei care au luat cuno[tin]` de r`spunsul pe care i la dat, de curând, N. Manolescu, la Craiova, unui reporter al revistei Mozaic (vezi nr. 2, 2009), când a fost \ntrebat de ce l-a exclus pe Adrian Marino din „lista“ sa. El a afirmat tran[ant, chiar extrem de agresiv, c` acesta „n-a avut nicio idee personal`!“. Dincolo de faptul c` acest verdict minimalizator atât de categoric, asupra importan]ei lucr`rilor hermeneutului Adrian Marino, nu este deloc adev`rat, prin efect de bumerang enun]ul respectiv i se poate aplica lui \nsu[i. |ntr-adev`r, \n aceast` „istorie critic`“, Manolescu n-are nicio idee personal`! Pân` la 1941, el \l „compileaz`“ foarte cuminte pe G. C`linescu, pe care-l citeaz` de peste 500 de ori (adic`,

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

\n conformitate cu indicele de nume, \l citeaz` pe 500 de pagini diferite, dar, \n realitate, chiar trece de o mie de ori, dac` lu`m \n considera]ie faptul c`, adeseori, C`linescu este citat de dou`-trei ori pe aceea[i pagin`), iar dup` aceast` dat` se \mprumut` abundent de la unii critici pe care-i citeaz` deformat (Ion Negoi]escu, Lauren]iu Ulici, Mircea Iorgulescu, Marin Mincu, Cornel Ungureanu) sau aparent polemizeaz` cu al]ii (considera]i de el \n mod eronat drept „teoreticieni“), c`rora le absoarbe buretos ideile. Probabil pentru a pre\ntâmpina contestarea, de altfel previzibil`, a metodei sale compilative, \n „Introducere“ va sus]ine, defensiv, c` „\n imensa Istorie a lui C`linescu nu exist` nicio trimitere la un nume de critic…“. Da, dar Nicolae Manolescu nu este, \n niciun caz, egal cu G. C`linescu care avea o viziune critic` proprie [i o metod` personal`. Apoi, de la \nceput, dup` cum se poate constata, el \[i face un titlu de glorie din asumarea programatic` a cit`rii oneste a contribu]iilor critice anterioare. Ini]ial (cel pu]in \n volumul publicat \n 1990), inova]ia autoproclamat` a \ntreprinderii sale consta chiar \n recunoa[terea avans`rii criticii autohtone prin semnalarea ideilor care apar]in altor critici. Când trece de primul volum \ns`, N. Manolescu sufer` o afazie surprinz`toare, uitând aproape total principiul deontologic pe care [i-l impusese (acela al cit`rii punctuale). Acum recurge la o subtil` manipulare pro domo a recept`rii critice, numindu-i abil doar pe acei critici care nu-i lezeaz` cumva autoritatea [i omi]ându-le numele celor din care se \mprumut` copios. Date fiind dimensiunile lucr`rii, nu este prea u[or ca cineva s` reu[easc` s` sesizeze toate situa]iile \n care criticul se folose[te de acest procedeu al deposed`rii critice flagrante. Am constatat cu surprindere c` pân` [i sintagma atât de discutabil` („istorie critic`“), din titlul c`r]ii lui, \i apar]ine tot lui G. C`linescu, care o folose[te primul \n scrisoarea adresat` c`tre Al Rosetti la 23 octombrie 1936: „Te previn c`, f`r` s` vreau s` cad \n exager`ri, doresc s` fac o Istorie critic` a literaturii române…“ (Cursivele \i apar]in lui G. C`linescu, textul scrisorii fiind citat de Al. Piru \n prefa]a sa la reeditarea Istoriei literaturii române de la origini pân` \n prezent, 1982, Editura Minerva.) Este absolut inadmisibil c` paternitatea ideii lui C`linescu, cuprins` chiar \n titlul comunicat editorului s`u, nu a fost recunoscut` vreodat` public (dup` [tiin]a mea) de c`tre Manolescu. |n asemenea condi]ii, acest rapt, ascuns inten]ionat, devine un act recidivist. De aici rezult` c` el \ncalc` voluntar orice etic` intelectual`, [i de[i, \n alte culturi, se respect` aceast` cutum` inviolabil` a propriet`]ii ideilor, \n „istoria citic`“, orice idee a lui C`linescu devine automat a lui Manolescu. De[i s-a vorbit destul de mult despre ambiguitatea acestei „strategii“ inacceptabile, n-am \n]eles de ce, \n numeroasele comentarii critice de pân` acum (nu tocmai favorabile), s-a evitat s` se foloseasc` termenul ce diagnosticheaz` exact acest reprobabil procedeu manolescian, adic` acel termen care are o sfer` semantic` foarte precis`: plagiat. Se poate demonstra c`, fie \n ceea ce prive[te structurarea materiei literare, fie \n ceea ce prive[te situarea axiologic` [i aplica]ia analitic` propriu-zis`, N. Manolescu \l urmeaz` foarte \ndeaproape pe G. C`linescu (adic` \l plagiaz`!), [i chiar atunci când pare c`-l completeaz`, de fapt, pe ansamblu, nu adaug` nimic personal interpret`rilor f`cute de acesta. Oare s` fi considerat el c` citarea (de peste o mie de ori!) a marelui critic este suficient` pentru a-[i lua dreptul de a-i copia ideile [i formul`rile critice? Nu cumva ne afl`m \n fa]a unei fraude critice grave ce ar trebui dezavuat` [i sanc]ionat` \ntr-un mod mult mai responsabil? Este oare permis s` te folose[ti de analizele [i judec`]ile de valoare din Istoria lui C`linescu sau de ideile altor critici contemporani numai pentru c` \]i maschezi eufemistic actul fraud`rii, afirmând echivoc c` lucrezi „la dou` mâini“? Cum spuneam, \n „Introducere“, N. Manolescu nume[te aceast` form` personal` de palgiat „istorie literar` la dou` mâini“, l`udându-se apoi, \n interviul citat, c` a

urmat cu stricte]e acest imperativ genetic: „istoria la dou` mâini \nseamn` istoria la mâna mea, a celui de ast`zi, a doua mân` este cea a genera]iilor anterioare care au comentat acea carte“. Lui i se pare c` „asta“ ar fi chiar o „concep]ie“ proprie („Deocamdat`, concep]ia mea asta este.“), [i nu un furt de idei, ca [i cum recunoa[terea contribu]iei celorlal]i critici ar putea fi ceva cu totul aleatoriu, conform principiului: „iau de oriunde [i citez numai pe cine vreau eu!“. |n fapt, chiar „asta este“, din p`cate, unica metod` de lucru a lui Manolescu, c`ci, a[a cum au semnalat aproape to]i cei care au scris despre „istorie“, fie unii critici actuali nu sunt cita]i deloc de[i li se fur` ideile, fie citarea altora nu este, de cele mai multe ori, decât o modalitate perfid` de r`st`lm`cire [i minimalizare. R`mâne totu[i de rezolvat problema deontologic` grav` iscat` de discrepan]a etic` dintre procedeul raptului de idei (pe care-l practic` cu non[alan]` N. Manolescu) [i p`rerea autom`gulitoare (de o disimulat` candoare!) despre ceea ce face: „nu exist` nicio singur` istorie literar` care s` fi luat \n considerare \ntr-o m`sur` important` critica anterioar`, absolut niciuna, nici la De Sanctis, nici la C`linescu, nici la Lovinescu...“ (acela[i interviu, revista Mozaic, nr. 2, 2009). Practic, aici, afl`m disculparea silogistic` a plagiatului grosolan pe care-l comite la tot pasul, recurgând, \n mod f`]i[, la o manevr` retoric` foarte ieftin`. |n fond, ce leg`tur` are Francesco De Sanctis (care-[i public` Storia della letteratura italiana \n 1872!) cu N. Manolescu (ce sus]ine asemenea abera]ii \n 2008!) [i, mai ales, care era „critica anterioar`“ de dinaintea scrierii Istoriei lui De Sanctis? Este de-a dreptul jenant s` compari anul 2008 (Istoria lui Manolescu) cu anul 1872 (Storia lui De Sanctis)! Se pune desigur imediat \ntrebarea care erau criticii de acum 136 de ani [i cât de originali erau ace[tia \ncât s` fie cita]i de marele estetician [i istoric literar italian. |n schimb, s-a probat deja (prin receptarea elogioas` contextual`) c` criticii de azi – pe care nu-i citeaz` – sunt mai originali decât el. Apoi, transferându-ne \n prima jum`tate a secolului XX, se [tie de c`tre toat` lumea c` Lovinescu (1937) [i C`linescu (1941) aveau fiecare o metod` critic` diferen]iat` prin care se deosebeau, \n epoc`, de Iorga, Ibrìleanu, Paul Zarifopol [i al]i critici interbelici importan]i. Vreau s` spun c` [i Lovinescu, [i C`linescu au avansat idei [i analize proprii despre autorii cuprin[i \n istoriile lor, pe când N. Manolescu n-are nimic al sù (adic` n-are o ipotez` de lectur` nou` [i nici nu propune recuperarea vreunui scriitor nedrept`]it de C`linescu) referitor la perioada de pân` la 1941. Cum poate observa oricine, dup` aceast` born` cronologic` precis`, el pierde siguran]a orient`rii critice, men]inut` constant (\n primele dou` p`r]i) prin plagierea scandaloas` a lui C`linescu [i – \n partea a treia a lucr`rii – devine total incongruent, chiar incontinent, de[i se noteaz` acea lejeritate a discursului foiletonistic, ilustrat` de cronicile despre literatura postbelic`, aglutinate impropriu aici [i transformate \n material de istorie literar`. Dar oricât de bine ar lipi el aceste cronici literare, \n absen]a ideilor critice proprii, istoria sa nu are substan]`. Se poate demonstra f`r` efort c` exist` destui critici care au dovedit intui]ie [i metod`, \n lucr`rile lor necitate \n mod arbitrar, dep`[indu-l net – prin rezultatele hermeneutice ob]inute – pe foiletonistul de la România literar`. Ace[tia nu reprezint` deloc „critica anterioar`“ (cum falsific` lucrurile N. Manolescu), ci chiar critica actual`, pe care o preia f`r` s` foloseasc` ghilimelele de rigoare, cum ar fi fost normal. M` voi referi \n continuare, mai explicit decât au f`cut-o al]i recenzen]i, la \mprumuturile recurente din marele critic, atât de numeroase \ncât se transform`, \n opul sù, \ntr-o copiere nediferen]iat` a Istoriei literaturii române de la origini pân` \n prezent.

TV {I CINEMA

Tort cu Jasmine {tefania Mihalache

Chiar dac` nu cunoa[te]i emisiunea, e imposibil totu[i ca m`car câteva secven]e din Cirea[a de pe tort s` nu fi trecut, ca \ntr-o str`fulgerare, pe ecranul televizorului. Sunt acele secven]e \n care maneli[ti emeri]i, dansatoare de toate soiurile, moderatori tv, cânt`re]i mai mult sau mai pu]in pe val [i siliconate se adun` \n jurul unei mese [i savureaz` „bucatele“ g`tite de unul dintre ei, totul supervizat indirect de chef-ul Horia V\rlan.

ie, una, vizionarea emisiunii \n cauz` mi-a prilejuit o durere \n inim` [i un panseu generalizator antina]ionalist de genul „incredibil cum stric` românu’ tot“. Prin „tot” \n]elegându-se aici orice format decent [i agreabil de emisiune tv cump`rat, probabil cu sume nu tocmai modice, de pe aiurea. Am v`zut aceea[i emisiune la nem]i, [i recunosc c`, de[i nu sunt tocmai o mare buc`t`reas`, m-a \ncântat. Acolo, pe lâng` re]etele extraordinare, invita]ii (atât cei care st`teau \n buc`t`rie, cât [i cei care consumau preparatele) erau oameni obi[nui]i, subliniez obi[nui]i, de o maxim` elegan]`, care se \ntreceau \n a face din masa luat` \mpreun` un regal din toate punctele de vedere: nu doar mâncarea trebuia s` fie rafinat`, ci [i decorul, manierele, ]inuta [i, nu \n ultimul rând, conversa]ia. Totul se desf`[ura cu un bun-gust [i dup` un ritual demne de balurile vieneze. De altfel, invita]ii, care nu se cuno[teau \nainte de a fi fost selecta]i pentru emisiune, \[i d`deau note la toate capitolele men]ionate. A[a, s` vedem acum „reinterpretarea“ româneasc`. M-am oprit, mai mult sau mai pu]in aleator, la episodul \n care g`tea, la ea acas`, Jasmine, avându-i ca invita]i pe Maria Cârneci, Jean de la Craiova [i Monica Columbeanu. Cum care Jasmine? Jasmine, dansatoarea din buric a.k.a the belly dancer. |n fa]a ei se \nal]` o provocare, pentru c` e S`pt`mâna mare [i, fiind, dup` cum o prezenta Maria Cârneci, o fat` „cu principii de moralitate“, va trebui s` g`teasc` de post. Bun. Se treze[te Jasmine de diminea]` (când, normal, abia ar fi trebuit s` se culce) [i se duce la supermarket s` cumpere ni[te legume-fructe. Pe drum se \ntreab` cu voce alintat` oare cum or face fetele alea care trebuie s` g`teasc` zilnic, s` se scoale la ora aia,

s` mearg` la cump`r`turi, Doamne, cât greu le-o fi. Ajuns` acolo, [i ei \i este greu pentru c` nu se poate concentra, toat` lumea o prive[te, cineva mai vrea câte un autograf, \n fine. Un tip trece pe lâng` ea, [i salut`, bulversând-o total, tocmai când dusese „chestiile“ s` le cânt`reasc`. Ea \i r`spunde foarte binevoitoare hello, la care tipul o prive[te foarte uimit [i \i spune c` nu pe ea o salutase, ci pe vânz`toarea din spatele cântarului. Ei, no hard feelings din partea lui Jasmine, care acum are o problem` [i mai mare – oare tre’ s` ia tofu bio, sau altfel de tofu? Cineva de la raion o l`mure[te c` tofu nu poate fi decât bio, el fiind f`cut din soia. Se mai mir` ea pu]in de cât sunt de mari ardeii, de o salat` olandez`, de faptul c` o privesc insistent ni[te chinezi [i ea nu [tie chineze[te, [i, dup` aceast` experien]` multicultural`, se \ntoarce acas` s` g`teasc`. Aici, sincer, fata e mult mai simpatic`, pentru c` las` fi]ele de-o parte [i se dovede[te c`, de fapt, a mai v`zut \n via]a ei o crati]`, un cuptor, ni[te cu]ite de cur`]at legumele, [i chiar [tie s` le foloseasc`. Bine, e drept c` exist` [i o anume tanti Sanda, care se mi[c` pe lâng` ea ca o umbr` [i-i ascult` ordinele. |ntre timp, invita]ii sunt intervieva]i cu privire la a[tept`rile pe care le au de la amfitrioana lor. Monica spune de câteva ori c` „va fi frumos“, Jean zice c` Jasmine e „bun`“, iar Maria Cârneci c`-i o fat` „deschis`“. Jasmine aude soneria [i deschide, primind de la Maria Cârneci un compliment instantaneu legat de „\naintarea“ ei (popular, sâni). Toat` lumea se a[az`, invita]ii \i dau gazdei cadouri. De la o \n`l]ime princiar`, Moni \i ofer` Jasminei un ceai fran]uzesc, nobil, „ales de regele \nsu[i“. Nu [tiu care rege, [i nici n-am b`nuit pân` acum c` exist` ceai nobil, dar ceilal]i sunt evident impresiona]i, iar Maria Cârneci nu se mai poate ab]ine: „Jasmine, te sparg la nas dac` nu ne dai [i nou`“. Toat` lumea râde [i se apuc` s` m`nânce ni[te aperitive alc`tuite din m`sline, cu ulei de m`sline [i pâine. Sentimentul de coeziune [i apartenen]` este asigurat prin apelativele „fratele meu“, „sora mea“, [i \ntâlnirea curge de minune. Jean are tot felul de nel`muriri: „Cine e tofu `sta?“, sau la ce folose[te o]etul balsamic „2 \n 1“. Ceilal]i se bucur` c` Jean face glume [i \ntre]ine atmosfera, iar Maria Cârneci preia rolul de gazd` [i \i invit` s` guste felul urm`tor: „B`ga]i dovlecei!“. Jean intervine cu o glum` la adresa bietei doamne Sanda care spal` vasele „sexy“, [i toat` distinsa adunare izbucne[te \n hohote. Sarabanda continu`, Maria Cârneci \[i exprim` deschis mul]umirea cu câte un „las`-m` dracu’“, a[a ca \n post. Declar` deschis „s` mor io, dac` mai am vreo nevoie“, dar apoi adaug` c`, totu[i, o „fleanc` de carne“ ar fi f`cut diferen]a. Singurul personaj decent din toat` emisiunea este Horia V\rlan, care comenteaz`, cu modera]ie [i bonomie, dar nu lipsit de o oarecare aciditate nu numai gre[elile culinare, ci [i anumite atitudini ale participan]ilor. Nu pot s` nu m` gândesc c` el ar fi meritat o emisiune de g`tit mai bun`, una \n care, dincolo de respectul obligatoriu al participan]ilor fa]` de condi]ia lor uman`, s-ar fi reg`sit [i respectul fa]` de bucate. |n ce m` prive[te, am avut o fantezie [i mai curajoas`: m` gândeam cum ar ar`ta acest format cu, de exemplu, Liiceanu drept gazd` [i buc`tar, [i invita]i precum Horia Roman Patapievici, Emil Hurezeanu, Valeria Seciu. Maria Cârneci, care o saluta de plecare pe Jasmine pomenind din nou despre „\naint`ri“, m-a trezit \ns`, strident, din reverie. Se terminase emisiunea [i nu mi-era nici foame, nici sete, nici n-aveam chef s` vorbesc cu cineva.

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

TV {I CINEMA

Corneliu Porumboiu - cinemaul dezorient`rii Miruna Vasilescu

Pu]in, dar mult

Corneliu Porumboiu de]ine o arm` extrem de important` pentru cinema: este capabil de metaironie. Nu \[i etaleaz` dramele pentru ca publicul s` plâng` la ele, ci le „\nghite“ [i le elibereaz` apoi, pu]in câte pu]in, cu jum`tate de rânjet \n col]ul gurii, \n t`ceri lungi [i studiate sau \n dialoguri hilare 100% române[ti, [i, totu[i, nu române[ti. Nu râde de personaje – de[i, conform cinemaului recent, dac` ar face-o, [i-ar asigura destul de facil priza la public. La filmele lui, spectatorul râde (ba chiar \n hohote), apoi regret` c` a râs. Pentru c` nu e nimic de râs \ntr-o lume absurd`, care nu evolueaz` nicicum, care se \nvârte \n jurul acelora[i glume plate, al acelora[i false probleme [i concepte de atâ]ia ani. Porumboiu poveste[te România contemporan`, prin indivizii ei mici [i mijlocii, apar]inând unei genera]ii care pare s` fi suferit muta]ii \n timpul comunismului, muta]ii care sunt ereditare [i vor disp`rea cu greu, cu pre]ul multor „genera]ii urm`toare“.

Dou` scurte, un autor [i Vasluiul natal

Porumboiu spunea odat` c` are o rela]ie visceral` cu Vasluiul natal. Oricât ar ur\ sau blama anumite aspecte ale ora[ului ([i jude]ului), o face cu dragoste [i grij`, ca [i cum [i-ar certa un p`rinte senil, atât cât s`-l fac` s` \n]eleag`, cu doza caracteristic` de umor [i de fascina]ie pentru lucrul m`runt. Vasluiul lui repet`, \n mic, starea de suspendare [i gre[elile na]iei [i, pe alocuri, ale umanit`]ii. |n C`l`torie la ora[ [i Pe aripile vinului timpul are prea mult` r`bdare, sau poate cuvântul mai nimerit ar fi toleran]`. Sunt amândou` poeme ale satului, unde lucrurile nu se schimb` [i nici nu se vor schimba prea curând, indiferent de eforturile f`cute de unul sau doi „eroi“. |n C`l`torie... \nv`]`torul satului pleac` la ora[ cu [oferul primarului, s` ia un calculator pentru prim`rie. Se \ntorc f`r` calculator, cu banii fura]i [i ochii \nvine]i]i. |n Pe aripile vinului, un tân`r care, de[i provine dintr-o familie de be]ivi, nu bea, vrea s` plece pe vapor, dar nu poate, pentru c` are alcoolemia ridicat`. Cu alte cuvinte, are „alcoolul \n sânge“, transmis, parc`, ereditar. }`ranii lui Porumboiu sunt [i naivi, [i needuca]i, [i be]ivi, dar \nduio[`tori. Regizorul pare c` ne [i se \ntreab` retoric: de ce s` nu ne accept`m lumea (\n acest caz, na]iunea) a[a, absurd`, eclectic` [i \ncâlcit` cum e? Românul bea, se laud` excesiv, e vorb`re] [i prietenos, e [mecher [i par[iv, \[i d` prea mult` importan]` [i, \n general, nu \n]elege prea multe din ce se \ntâmpl` \n jurul lui. Sunt atâtea contraste [i nuan]e \ntr-o astfel de lume, \ncât e admirabil c` pove[tile lui Porumboiu nu cad prad` parodiei sau hazului-de-necaz. Chiar [i \n cele dou` pove[ti, a[a, schi]ate [i cu finalul-glum` (tipic studen]esc), se simte prezen]a unei lumi mai largi, debusolat`, care nu poate s` ]in` pasul cu timpurile, care nu are armele necesare s` lupte cu schimbarea.

Visul lui Liviu: un pas \n afar`

Urm`torul film, mediumetrajul Visul lui Liviu, confirm` c` Porumboiu devine treptat un autor. Liviu este un tân`r decre]el, complet pierdut \n lumea \n care tr`ie[te. Locuie[te cu p`rin]ii [i se culc` cu logodnica celui mai bun prieten, plecat \n str`in`tate. E scârbit de familia lui [i \ncearc` s` se desprind`, dar nu reu[e[te decât s` se rateze de la o zi la alta, repetând f`r` s` vrea acelea[i gre[eli f`cute de p`rin]i. E \nchis \ntr-o lume mic`, anost` [i gre[it`, \ntr-un cartier pasiv, \n care nu pare s` fie niciodat` niciun zor pentru nimic, \n care rela]iile umane se zbat undeva \ntre violen]` [i indiferen]`.

R`mâne valabil` constatarea din scurtmetraje: totul \n jurul nostru se mi[c` extraordinar de \ncet, \ntr-o lume care galopeaz` spre alte [i alte culmi. Visul lui Liviu e de fapt un co[mar, [i Porumboiu cote[te brusc spre suprarealism [i filmeaz`, drept final deschis, visul. Fratele nen`scut, \ntunericul, blocul \nconjurat de mare sunt pilonii angoasei eroului, [i totul e f`cut atât de simplu [i de onest \ncât las` impresia c` Porumboiu s-ar descurca la fel de bine [i \n alte spa]ii decât cel al realismului.

A fost sau n-a fost: un nou nivel – absurdul

|n A fost sau n-a fost (Camera d’Or, Cannes, 2006), trei „nimeni“ – un profesor be]iv, un pensionar senil [i un realizator de emisiune de la televiziunea local` – vor s` pun` ordine \n lucruri [i s` stabileasc` dac` Revolu]ia din ’89 a avut loc [i la Vaslui, ca \n toat` ]ara. Tentativa de rememorare a trecutului devine un periplu extrem (de) [i absurd, de care cele trei personaje se aga]` cu pasiune – este evident singurul eveniment important din via]a lor recent`. E incredibil cum un film pe jum`tate compus dintr-un singur cadru, fix (sau aproape fix), \[i ]ine publicul \n loc, ba chiar extaziat [i nes`tul de ce se \ntâmpl` pe ecran. Porumboiu \[i \mparte povestea \n dou`. Prima parte – o minu]ioas` introducere – e prezentul: ora[ul lini[tit, \n care nu pare s` se fi \ntâmplat vreodat` ceva, micile conflicte (profesorul [i vânz`torul chinez), micile rela]ii (realizatorul TV [i amanta lui cea tân`r` care pleac` la Bucure[ti) [i marile drame – niciunul dintre cele trei personaje nu va evolua \n vreun fel. A doua parte este emisiunea TV, integral`, care presupune o \ntoarcere \n trecut, de dragul senza]ionalului care lipse[te unui ora[ deloc schimbat dup` atâ]ia ani de la Marea Schimbare. Sfâr[itul e \n aceea[i cheie cu cel din Visul lui Liviu: poetic, u[or dramatic, reflexiv. Dar concluzia lui nu e angoasant`, e mai degrab` un ridicat nedumerit din umeri: „La Revolu]ie era lini[te [i frumos“ convinge \nc` o dat` c` acest Mare Eveniment nu a fost nicidecum atât de mare [i nici „atât de“ eveniment, pentru c` oamenii pe care i-a l`sat \n urm` sunt la fel de debusola]i acum, ca [i atunci.

Poli]ist, adj.: critica stagn`rii

Dac` A fost sau n-a fost contureaz` perspectiva (deja enun]at` \n filmele de dinainte) lui Porumboiu despre lumea \n care tr`ie[te, Poli]ist, adj., cel mai nou film românesc premiat la Cannes, o ridic` la rang de estetic`. Lumea lui e una „bolnav`“ de dezorientare, care exacerbeaz` insignifiantul \n \ncercarea de a nu mai pluti \n deriv`. Poli]ist, adj. spune povestea lui Cristi (Drago[ Bucur), un poli]ist care are \n vizor un traficant de droguri minor. C` traficantul nu e, de fapt, traficant [i c` drogurile sunt ni[te (banale, azi) ]ig`ri cu ha[i[, fumate cu doi prieteni \n curtea liceului, conteaz` prea pu]in pentru lege, cu atât mai pu]in pentru legea aplicat` \ntr-o sec]ie de poli]ie din Vaslui. Cazul trebuie solu]ionat pân` lucrurile nu o iau cu adev`rat razna. Poli]istul trebuie s` ob]in` dovezi [i declara]ii [i, dac` se poate, [i un flagrant, care l-ar costa pe „infractor“ ani buni de \nchisoare. Dar cazul nu e decât un cadru minim pentru un peisaj infinit, construit \n aceea[i cheie a absurdului vasluian ([i uman). Cristi e un personaj aparent m`runt, dar care de]ine un soi de filozofie superioar` despre via]`, pe care nu o afirm` aproape niciodat`, dintr-un soi de modestie de poli]ist adjunct, dar [i pentru c` nu pare s` \[i st`pâneasc` prea bine rolul de legiuitor [i nici nu e foarte hot`rât \n privin]a propriei sc`ri de valori. Un poli]ist

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

mic, \ntr-un ora[ mic, \ntr-un sistem mic, \nvechit [i robotizat, [i un caz deloc mare, dar suficient de amenin]`tor \ncât s` dea peste cap ordinea lucrurilor: ra]iunea vine \nainte de moral`, \nainte de principii, \nainte de lege? Sau legea e deasupra tuturor? Acesta este stratul meditativ, nivelul la care filmul pare a fi un eseu despre starea poli]iei române, care reflect` cumva starea \ntregii na]iuni, care refuz` s` evolueze. Nu exist` poli]istul bun [i poli]istul rù, exist` doar principii diferite, din lumi diferite, ideologii diferite. {eful Poli]iei (Vlad Ivanov – excelent!) nu crede \n vindecare, ci \n tìerea rùlui de la r`d`cin`. Cristi are toate datele pentru a fi erou: crede \n evolu]ia societ`]ii (probabil drogurile se vor legaliza curând) [i \n libertatea individual`. Mai presus de toate, Cristi are un oarecare drag de oameni, [i asta se simte din toate rela]iile cu cei din jur, dar mai ales din felul \n care se ata[eaz`, pe nesim]ite, de tân`rul pe care \l are \n vizor, f`r` m`car s` \l cunoasc`. Viziunea lui u[or idilic` se love[te \ns` de un sistem \nc` totalitar, pentru care excep]iile nu exist`. Exist` doar erori, care trebuie corectate. Limbajul devine barometru al absurdului. Schimb`rile din DEX [i DOOM, pe care Cristi le discut` dup` cin`, cu so]ia lui – tân`r` profesoar` –, obsesia lui Ivanov pentru corectitudinea termenilor, defini]ia stângace pe care Cristi o d` termenului de „con[tiin]`“, faptul c` sare rândul [i cite[te defini]ia pentru adjectivul [i nu pentru substantivul poli]ist – toate astea sunt m`rci ironice ale unei lumi c`reia \i este fric` s` gândeasc` pentru sine. Poli]ist, adj. na[te o rela]ie circular`. Cristi este asemenea pu[tiului care fumeaz` ha[i[. S-ar putea s` fie un om bun, de[i atipic, sau s-ar putea s` strice totul tocmai din cauza acestui libertinaj al gândirii – riscând s` lase liber un posibil viitor infractor. Porumboiu e de fapt Cristi: fileaz` subtil, de la o distan]` sigur`, o lume \n care, aparent, nu se \ntâmpl` mare lucru, dar \n care fiecare detaliu conteaz`. {i chiar [i publicul este un Cristi, al treilea, pentru c` investigheaz` – cu con[tiin]a, mai mult decât cu privirea sau cu ra]iunea – un univers total dezorientat. Porumboiu se sustrage cu gra]ie concluziilor definitive, nu e deloc melodramatic. Contempl` (foarte) cinematografic o lume m`runt`, \n care mai exist` dragoste – poate cea mai intens` [i onest` rela]ie so]-so]ie din cinemaul recent, chiar dac` este compus` din doar câteva detalii – [i mai exist` Oameni.

Impresie: cinema existen]ialist

Cinemaul lui Corneliu Porumboiu este la fel de realist-minimalist ca [i cel al contemporanilor lui – [i odat` cu Poli]ist, adj., Porumboiu duce aceast` estetic` la ultimele consecin]e. |ns`, cumva, lucrurile pe care le poveste[te el au o doz` de formidabil, compun un univers absurd [i totu[i \ngrozitor de familiar. Sunt \n cadrele lui lungi, gândite \n straturi, [i \n studiile lui am`nun]ite de personaj toate detaliile pe care ne-am obi[nuit s` le trecem cu vederea [i care con]in o filozofie mult mai larg` decât zâmbetul stârnit de o replic` sau alta. Nu sunt doar constat`ri „suspinate“ [i amare legate de trecut. Sunt afirma]ii codate, pe care Porumboiu le face despre individ \n genere, un fel de „strig`t“ \n variant` impresionist`. Nu exist` mari explozii, nici mari solu]ii, exist` doar mari probleme, [i regizorul nu se vait` c` problemele exist`, ci le analizeaz` de-a fir-a-p`r. Conflictele sunt mai mari decât par [i luptele se duc la nivel existen]ial.

SPA}IUL PUBLIC

Specificul na]ional: o stru]o-c`mil` a locului public românesc Augustin Ioan

Cum a fost cu spa]iul public?

A trecut deja simpozionul Spa]iul public contemporan (http://www.anuala.ro/2009/spatiul_public_contemporan/), organizat de Ordinul Arhitec]ilor din România Filiala Bucure[ti (mul]umiri imense tuturor celor de acolo, care m-au ajutat necondi]ionat: nici nu \i mai numesc individual, de team` s` nu ocolesc pe cineva) [i Centrul de Cultur` Contemporan` din Barcelona (aici e mai simplu: mul]umirile merg c`tre Bashkim Shehu [i Masha Zimcic). O parte din prezent`rile celor dou` zile au fost cu generozitate [i \n chip anticipat g`zduite \n num`rul pe mai al revistei Cuvântul (mul]umesc, Ghighi Bejan, pentru incredibila punctualitate!). Ce e de spus? |n primul rând, faptul c` studen]ii de la arhitectur`, precum [i doctoranzii no[tri au participat a[a cum i-am rugat \n prealabil: \n num`r mare [i activ. Este, pentru unul ca mine, un sentiment de frustrare: noi nu am avut parte, \n studen]ie, de oaspe]i memorabili, cu excep]ia lui Kisho Kurokawa prin 1986, dac` nu gre[esc. Atunci a fost omor (aproape c` la modul propriu): s-a le[inat \n Sala Frescelor, au fost probleme cu evacuarea celor le[ina]i din pricina aglomera]iei. Acum, vizitele somit`]ilor sunt aproape banale [i sunt u[or sastisi]i ai no[tri colegi mai tineri: prea multe obliga]ii extra[colare, cum ar veni. E drept, uneori noi, profesorii, suntem mai insisten]i cu invita]iile, dar sper c` maratonul de vizite din luna mai de la Universitatea de Arhitectur` [i Urbanism Ion Mincu din Bucure[ti nu a fost chiar cu totul istovitor. Revenind la ziua de studii pe tema spa]iului contemporan, ea a fost deschis` de reprezentantul finan]atorului (OAR Bucure[ti), vicepre[edintele filialei, dl.Mario Kuibu[ (care [i-a onorat atât func]ia ceremonial`, fiind extrem de scurt \n introducere, cât [i cea de bun arhitect, participând intens la dezbaterile de dup` prezent`ri), [i a continuat cu o conferin]` impecabil` a directorului CCCB, Josep Ramoneda. Filosof cu vechi state de serviciu \n favoarea spa]iului public european, dânsul a sistematizat tema dezbaterii, oferind o foarte elegant` hart` sinoptic` [i conceptual`. Multe distinc]ii f`cute de Ramoneda sunt de re]inut ([i, cu aceast` ocazie, anun] inten]ia de a publica un volum colectiv cu prezent`rile autorilor [i cu prezent`rile f`cute de arhitec]i proiectelor premiate de CCCB la competi]ia bianual` pe care acesta din urm` o organizeaz`: Premiul pentru spa]iu puO \ntreag` direc]ie \n arhitectura ultimelor trei decenii – regionalismul critic – [i-a pus cu seriozitate problema identit`]ilor local` [i regional`, precum [i pe aceea a formul`rii lor arhitecturale, astfel \ncât discursul rezultat s` fie unul rezistent la avansul (sub)culturii occidentale, masificatoare [i globalizante la un nivel submediocru.

ntrucât na]iunile moderne sunt construite – teritorial, politic, economic [i social – peste concepte anterioare, precum localitate (comun`), regiune sau regat, este de la sine \n]eles c` [i expresia artistic`, mai cu seam` cea arhitectural`, are aceast`

blic european, competi]ie a c`rei retrospectiv` a putut fi inspectat` ca expozi]ie separat` \n Anuala de la Dalles de anul acesta). Aici, doar una singur`, izvorât` din criteriul propriet`]ii: spa]iu public, spa]iu privat [i spa]iu colectiv. Acesta din urm` presupune adunarea de grupuri, ca [i \n spa]iul public, dar este privat ca sistem de proprietate, [i deci, controlabil. Dimpotriv`, spa]iul public este public [i ca sistem de proprietate. O asemenea distinc]ie este operant` atunci când suntem \n dubiu la a r`spunde \ntreb`rii cu privire la simulacrele de pie]e din mall-uri, spre pild`. Ele nu sunt, deci, conform acestui criteriu, spa]ii publice, ci doar colective. Lluis Ortega [i Itziar Gonzales ne-au prezentat aspecte ale spa]iului public (public!) din Barcelona, cea veche, cea prezent` [i cea viitoare. Cu mare succes: i-am desp`r]it cu greu pe studen]i de Itziar, arhitect` [i consilier` \n cartierul Ciutat Vella (Ora[ul Vechi) din Barcelona: [armant` [i bun` desenatoare, Itziar a ]inut un show personal, patetic doar cât trebuie, despre incluziune [i identit`]i multiple, care ne [i explic` de ce stânga este mai atractiv` [i mai sentimental` decât dreapta, chiar [i atunci când manipuleaz` argumentele. Mult mai spumoas` intelectual a fost conferin]a scriitorului Jordi Punti, cu privire la rolul jocului \n optimizarea rolului coagulant al spa]iului public; \n spe]`, este vorba despre sporturile de echip` [i despre terenurile de practicare public` a acestora, care, \n Barcelona, sunt terenuri de testare a acestui rol coagulant, de community building. Am l`sat la urm` vorbitorii români: Andrei `ranu (director ISP [i profesor de [tiin]e politice) [i, cu voia dumneavoastr`, ultimul pe list`, subsemnatul. Andrei a f`cut o demonstra]ie str`lucit` cu privire la natura neopopulismului contemporan, ingredientele acestuia [i influen]ele pe care le are asupra spa]iului public. Eu am \ncercat doar s` introduc câteva defini]ii ini]iale cu privire la loc public, spa]iu public [i spa]iu privat, prin prisma nu a criteriului posesiunii, ci al expunerii [i vizibilit`]ii fiin]ei umane care se duce deliberat \ntr-un astfel de loc privilegiat spre a privi de jur \mprejur [i spre a fi privit` de c`tre Cel`lalt. Mai multe despre aceste defini]ii, pozi]ii [i texte interesante, tot \n Cuvântul. Dac` ele vor na[te [i o dezbatere, cu atât mai bine; dac` nu, vorba lui Ivan Ivanovici, nu. (Augustin Ioan)

Budapesta, unde el face parte din cl`direa care este azi Muzeul Agriculturii unde d` seama despre perioada evului mediu gotic al maghiarimii [i, ca atare, la Expozi]ia Universal` de la Paris din 1900, când replica respectivului castel servea drept pavilion „na]ional“ austro-ungar. Rescrierea originalului sau a arhivei care \l con]ine, atunci când, din felurite motive, acestea devin neconvenabile. Este cazul interven]iilor f`cute de Lecomte de Nouy (pe care Grigore Ionescu \l numea „restauratorul“1 ) la Curtea de Arge[, când a fost d`râmat` [i ref`cut` biserica, episcopal`, a fostei mân`stiri (1512-1518) \ntr-un stil mai ap`sat decât cel „original“, pe care \l putem \nc` observa \n fotografia lui Al. Petit [i la vechea mitropolie din Târgovi[te, care a fost de-a dreptul \nlocuit` cu o biseric` nou`, dup` relevarea celei existente. {coala lui Viollet le Duc, de „\ndreptare“ a monumentelor ce vor fi c`p`tat de-a lungul secolelor ad`ugiri „parazite“ sau rescrieri „contaminante“ pentru „puritatea“ stilului originar, a fost cu deosebire de folos \n România, [i nu doar \n secolul al XIX-lea. A[a s-a petrecut [i cu restaur`rile mân`stirilor din nordul Moldovei din anii [aizeci. Aici, tot ceea ce era neconvenabil a fost „cur`]at“ (spre pild`, turlele baroce, i.e. „austriece“, de la Neam]) [i monumentele au fost apoi ref`cute [i acoperite \n felul \n care restauratorii, cu siguran]` de bun`-credin]`, l-au considerat ca fiind cel mai plauzibil al epocii ridic`rii lor dintâi. C` era vorba despre o celebrare a epocii „de aur“ a Moldovei medievale ({tefan cel Mare - Petru Rare[) pare de la sine \n]eles. Ast`zi, dup` trecerea atâtor decenii de la acea restaurare considerat` de succes la vremea respectiv`, putem privi Neam]ul de dinainte [i de dup` contrafacere [i putem numi interven]iile ca fiind grosolane [i \n mod prea pu]in voalat na]ionaliste. La limit`, dezgroparea „arhivei“ (straturile de ruin` aflate pe un loc) poate deveni deliberat` [i, prin efectele ei, agresiv` asupra memoriei. Dezgroparea sau neacoperirea total`; pe scurt: vizibilitatea par]ial`, ca de aisberg, a fost o procedur` destul de frecvent folosit` \n

condi]ionare a artificialit`]ii. Este, probabil, locul s` expunem ipostazele acestei artificialit`]i imanente ale arhitecturii „cu specific na]ional“. Replica dat` \n prezent unui monument prestigios din trecut. Aceasta este forma cea mai benign` de celebrare a unei identit`]i. Gest artificial, de reiterare a unui original care este astfel scos din „neutralitatea“ sa originar` spre a servi scopuri care nu sunt cele ale timpului edific`rii sale, un exemplu simplu este cel al Castelului de la Hunedoara (zis [i Vajda-Huniady) al lui Iancu de Hunedoara (cunoscut \n Ungaria drept Huniady Ianos). Acesta a fost citat ca atare \n cel pu]in dou` ocazii \n care el trebuia s` vorbeasc` despre identitatea maghiar`: \n 1896, la expozi]ia mileniului de la

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

SPA}IUL PUBLIC

reconstruc]ia postbelic` a ora[elor care au fost distruse masiv de bombardamente. Reconstruc]ia cet`]ii Buda, bun`oar`, con]ine astfel de „cioburi“ – fragmente de ruin` – l`sate ca atare, \n locuri [i pozi]ii care le fac vizibile ca „nefiind de acolo“ (de fapt ceea ce este nou este diferit fa]` de ruina cu adev`rat „original`“). Fragmentele de arhiv` apar astfel la suprafa]` [i, prin contrastul \n raport cu contextul situ`rii lor extrag dup` sine cel pu]in \ntrebarea „ce este cu aceast` ruin` \n drum?“; chiar [i aceast` \ntrebare minor` poate duce la deplierea pove[tii arhivei, care, astfel, redevine cumva activ`, este actualizat`. Un alt procedeu folosit este acela de a \ncorpora \n noua cas` ceea ce este vechi pe locul respectiv, ca o m`rturie a „continuit`]ii“. Ceea ce se adaug` \n resturarea vechiului este marcat ca nou \n raport cu ceea ce este „original“. |n aceste forme „benigne“, p`strarea câte unui „tr`gaci“ care s` fie \n stare s` declan[eze arhiva (sau cel pu]in s` invoce prezen]a/absen]a ei fizic`) este benefic` atât pentru aducerea aminte, cât [i pentru \nscrierea noului \n timp istoric, de \nnobilare a casei celei noi, care poart` fragmentul vechi „la rever“. Noul nu mai este absolut, inaugural. Numesc aceste forme de simbioz` nou/vechi arhiva activ`. S`parea dup` arhiva \ngropat`, invizibil`, poate da seama despre o nemul]umire fa]` de arhiva de la suprafa]`, prezent`. Despre arhiv` \n aceste cazuri radicale putem spune c` este mai degrab` agresat` decât activ`. G.M. Cantacuzino critica2 modul \n care arhitec]ii italieni ai regimului fascist au f`cut ca ruinele romane s` participe la propaganda politic` a regimului. Efortul de a decoperta astfel de vestigii [i de a le reconstrui uneori a implicat [i distrugeri deliberate \n ora[ul existent, a[adar \n arhiva de suprafa]`, „minor`“ \n raport cu scopurile propagandei. Prezentul [i trecutul recent – ambele nedemne de viitorul eroic – trebuiau s` fac` loc excav`rii unui trecut pe m`sur`. Este vorba despre „punerea \n eviden]` a unor ruine [i monumente care-[i g`siser` prin veacuri un cadru ce se integrase \n plastica Rena[terii“, \n felul \n care veteranii \[i expun cioturile membrelor retezate violent spre a-[i justifica eroismul. Na[terea (Natio) [i, deci, originile. Cuvântul \nsu[i de na]iune ne vorbe[te, etimologic dar [i mitic, despre ele. Mult din „specificul na]ional“ arhitectural, mai cu seam` din cel al anilor treizeci [i patruzeci europeni, este de fapt un discurs despre origini – reale, prezumate, mitice – ale na]iunilor care \l pun \n oper`. |n cazul Ita-

liei, stille littorio vorbe[te despre nostalgia dup` caracterul roman imperial, a regimului fascist, care \l dorea redescoperit. a) Exhibare violent` a originilor: Cantacuzino, \n chiar fragmentul citat anterior, vorbe[te despre o „trezire din letargie“ a ruinelor (a[adar, am zice, din neutralitatea situ`rii lor ca sub-strat al ora[ului viu). Aceast` procesiune a dezgropa]ilor trebuie s` m`r[`luiasc` al`turi de cei vii: „ruinele au fost scoase din decorul lor vegetal [i pitoresc, coloanele au fost sp`late [i frecate, ziduri \ntregi rezidite, mormântul lui Caesar Augustus reedificat pentru a deveni documente politice. (…) Totul a fost r`v`[it [i pus \ntr-o lumin` fals`“3. Dezgrop`ri [i restaur`ri excesiv de propagandistice au avut loc [i \n România. Un exemplu: Tropaeum Traiani de la Adamclisi ar fi trebuit reconstruit ca Mausoleu al Eroilor \n Parcul Carol din Bucure[ti4 ; el a fost totu[i „restaurat“ in situ (cite[te reconstruit \n aceea[i manier` chestionabil` descris` mai sus pentru mult mai recentele monumente nord-moldovene) \n anii regimului Ceau[escu. b) Dar tot un discurs despre origini este [i refolosirea toponimiei „originare“, a[a cum s-a petrecut \n România cu nume romane ad`ugate, pentru stabilizare a sensului, toponimiei curente; Napoca pentru Cluj, Drobeta pentru Turnu Severin; \n fine, „municipium“ pentru ora[ul re[edin]` de jude] [i „for“ sau „centru civic“ pentru noile pie]e ob]inute prin demolarea [i rescrierea centrelor respectivelor „municipia“ comuniste \ncepând cu 1968 [i culminând cu „noul centru civic“ bucure[tean. c) Cel mai frecvent procedeu este \ns` rescrierea \n cheie contemporan` a limbajului arhitectural al timpurilor „originare“ pentru na]iunea respectiv`. Stille Littorio [i Stilul regele Carol II sunt asemenea exemple de stiluri oficiale ale perioadei interbelice. Cl`direa astfel proiectat` este \n acela[i timp nou` [i veche, este deodat` „acum“/„aici“ [i „atunci“/„acolo“ (al doilea cuplu fiind valabil atunci când localizarea originilor este diferit` de cea prezent`), prin contemporaneitatea sa str`v`zându-se originile anistorice, situate \n „acel timp“ mitic despre care vorbea Eliade. Dar un exemplu mai pu]in discutat este fa]ada ref`cut` de Cezar L`z`rescu pentru Teatrul Na]ional din Bucure[ti, care face trimiteri explicite la m`re]ia vreunui apeduct roman, f`r` \nsemn`tatea practic` a acestuia din urm`. |n fine, este vorba despre cazurile când, teritorial, na]iunea este o alc`tuire de teritorii (regiuni) cu propria lor identitate. Construirea unei identit`]i na]ionale \n acest caz presupune câteva decizii mai mult sau mai pu]in aleatorii: alegerea capitalei, a limbii oficiale, a ingredientelor unui stil oficial \n arte [i arhitectur` prin colarea identit`]ilor regionale [i/sau locale preexistente. Român a \nsemnat \ntr-o prim` instan]` valah [i moldovean, [i dobrogean, [i oltean; dup` 1918, ecua]ia [i-a mai ad`ugat un num`r impresionant de variabile, care, \n plus, mai con]ineau [i necunoscute etnice masive: [i ardelean, [i basarabean, [i b`n`]ean. |n ceea ce prive[te procedeele compozi]ionale [i sintaxa prin care ipostazele de mai sus sunt articulate \ntr-o „arhitectur` cu specific na]ional“, ele sunt de asemenea demne de inspec]ie. Dac` ipostazele sunt capabile s` \nchege o „poetic`“,

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

atunci cu siguran]` c` procedeele compozi]ionale folosite ne pot furniza [i o „poietic`“: a) Colajul de elemente locale [i/sau regionale devine un procedeu favorit de exprimare a diversit`]ii – adeseori ireconciliabile – despre care am vorbit anterior. Biserica nou` a Mân`stirii Sinaia este un astfel de exemplu de asamblaj de elemente regionale. Din ra]iuni educa]ionale, cl`direa veche a {colii de Arhitectur` din Bucure[ti (arh. Gr. Cerkez, 1912) este un astfel de colaj de „stil“ brâncovenesc cu elemente regionale [i locale din România. Dar, \n chip poate paradoxal, colajul a putut folosi [i \n exprimarea „originilor“. Proiectul câ[tig`tor al lui Joja pentru concursul unei Catedrale ortodoxe la Odesa (1942), de[i „speerian“ [i „roman“ \n croiala exterioar`, \mbin` un plan tipic moldovenesc cu turlele – supra\n`l]ate – ale Mitropoliei din Bucure[ti. De multe ori, acest colaj este atât de pestri], \ncât sursele regionale se estompeaz` \n \ntreg, cum este cazul unora dintre decora]iile „populare“ ale lui N. Porumbescu. b) Pars pro toto este un procedeu prin care se privilegiaz` un element tip, figur` sau detaliu constructiv/ornamental. Acesta este apoi supradimensionat \n raport cu scara sa ini]ial`, sau transformat \n tem` prin includerea sa \n structuri seriale. Arcul (element „roman“ prin excelen]`) devine fie tem` a unei colonade, ca la Palatul Victoria sau Teatrul Na]ional (ref`cut), fie, la acela[i Duiliu Marcu, este folosit \ntr-un amplu element unic, (poate arc triumfal) ca la Opera din Timi[oara. Prispa, repetat` pe orizontal` [i, prin suprapunere, pe vertical`, i-a p`rut lui C. Joja a fi un element care confer` instantaneu specific na]ional noii arhitecturi de blocuri. Cu singura observa]ie c` lemnul ar fi trebuit \nlocuit cu metal eloxat care s` semene a lemn, iar acoperi[ul de deasupra oric`rei prispe autohtone trebuia considerat ca lipsit de importan]`, [i deci \nl`turat5 . Nu trebuie s` uit`m [i de destinul ingrat al unor detalii ale sculpturii lui Brâncu[i – mai cu seam` ale Coloanei Infinitului [i Por]ii S`rutului, care au devenit elemente ornamentale de uz curent \n arhitectura româneasc` postbelic`: detaliu la u[a Hotelului Europa din Eforie Nord, la signalectica intr`rilor \n jude]e (coloana); detaliu de panouri prefabricate pentru blocuri sau chiar element de decora]ie pentru un cavou \n Cimitirul Ghencea civil din Bucure[ti (cercul/sfera despicate \n dou` de pe Poarta S`rutului). c) Anamorfoza const` \n preluarea unui element existent [i alterarea formei sau dimensiunilor sale originare: a p`r]ilor \n raport cu \ntregul [i/sau a p`r]ilor \ntre ele. Un exemplu este preluarea \n proiectul

câ[tig`tor pentru Catedrala din Odesa (Constantin Joja) a turlelor catedralei mitropolitane din Bucure[ti [i lungirea lor excesiv`. Chertarea lemnului din arhitectura vernacular` [i desenul furcii de tors, m`rite la scar` [i trecute \n beton armat ca elemente strict decorative, au devenit tem` \n multe din lucr`rile lui N. Porumbescu (case de cultur` la Boto[ani, Baia Mare, Satu Mare etc.). O form` aparte de anamorfoz` o sufer` „acoperi[urile“ caselor de cultur` [i prim`rii, precum cele ale cl`dirii, altfel „brutaliste“, Prim`riei/jude]ean` de partid din Baia Mare. Acoperi[ul, având atât de pu]in` importan]` pentru Constantin Joja, devine element esen]ial de „ruralizare“ a arhitecturii cu specific na]ional din anii [aptezeci [i optzeci (de pild` Teatrul din Târgu Mure[ [i blocurile adiacente, 1974, arh. Constantin S`vescu, sau la Hotel Coroana de aur, Bistri]a, 1972, arh. M. Alifanti, A. Panaitescu). Chiar atunci când respectivele acoperi[uri sunt false (aticuri camuflând terase „moderniste“ \nd`r`tul lor), a[a cum se petrece cu majoritatea blocurilor din prefabricate de anii optzeci, acoperi[ul apare ca element d`t`tor de identitate. O not` aparte \n acest context o merit` acoperi[urile stranii ale Circului de Stat (1960, arh. N. Porumbescu [i Constantin Rulea) [i Teatrului Na]ional din Bucure[ti (varianta original`, a fost ulterior \nglobat \n noua fa]ad`). Primul exemplu este o \ncercare de a adecva arhitectura pânzelor autoportante la o arhitectur` care \nc` de pe atunci se dorea na]ional` [i care, prin urmare, \n afara acoperi[ului acestuia atât de dificil de \ntre]inut, se folosea de detalii „vernaculare“. Merit` de subliniat ironia care face ca un arhitect care nu credea \n arhitecturalitatea acoperi[urilor s` fi proiectat atâtea edificii importante ale carierei sale cu acoperi[uri atât de pronun]ate sau particulare (amintitul circ), \ncât sunt de fapt tema respectivelor cl`diri. Mincu \nsu[i a practicat asemenea „alter`ri“, sco]ând \n consol` pridvorul Bufetului de la {osea [i schimbându-i propor]iile. Soarta pridvoarelor este cu prec`dere una anamorfic`, a[a cum observ`m [i \n cl`direa Prim`riei Capitalei (arh. Petre Antonescu), ai c`rei stâlpi [i torsade cap`t` propor]ii gigante[ti \n raport cu originalele. d) „Optimizarea“ elementelor preluate din arhitectura vernacular`. Acela[i Mincu a transformat pridvorul Casei Lahovary (1884) \n peron de cale[ti. Continuând anamorfoza ca procedeu [i schimbându-[i pozi]ia relativ` \n raport cu celelalte p`r]i ale construc]iei, „pridvoarele“ [i „prispele“ au devenit „loggia“ sau simple balcoane de ultim nivel \n cazul blockhaus-urilor interbelice. O form` aparte de „optimizare“ o reprezint` „esen]ializarea“ – de regul` asociat` cu prelucrarea \n cheie modernist` a unor elemente tipologice sau ornamentale preluate din arhitectura vernacular`. Cum unii dintre arhitec]ii care au practicat arhitectura „cu specific na]ional“ apreciau \n vernacularul autohton tocmai re]inerea, simplitatea, severitatea acestuia, pare de la sine \n]eles c`, atunci când aceast` calitate se vrea re]inut`, ea va trebui \mpins` pân` la ultimele sale consecin]e. Esen]ializarea const`, a[adar, \n simplificarea, descompunerea \n forme geometrice primare sau re]inerea celor mai semnificative dintre ele, a unui element preluat din arhitectura vernacular`. Am citat deja un exemplu extrem, cel al studiilor teoretice postbelice ale lui Constantin Joja: acesta considera c` „esen]a“ casei române[ti este dat` de negocierea rela]iei cu lumina [i cu spa]iul interior/exterior. Prin urmare, aceast` esen]` este exprimat` \ntr-o form` arhitectural` dual`: prispa rural` [i geamlâcul târgove]. Dimpotriv`, acoperi[ul nu numai c` nu este „esen]ial“ pentru \n]elegerea casei, dar el chiar d`uneaz`, [i prin urmare trebuie eliminat din orice analiz`. Tema prispei ca spa]iu intermediar a revenit \n arhitectura româneasc` a anilor [aizeci [i [aptezeci, mai cu seam` dup` „descoperirea“

SPA}IUL PUBLIC

unor analogii \ntre arhitectura vernacular` japonez` [i cea de pe teritoriul României. Entuziasmul pentru engawa japonez` – un element relativ analog prispei – a crescut [i mai mult dup` vizita din 1985 a lui Kisho Kurokawa la Bucure[ti, când renumitul promotor al arhitecturii metaboliste a vorbit despre recuperarea contemporan` a esen]elor arhitecturii vernaculare. Multe dintre casele de cultur` ale sindicatelor, construite \n perioada amintit`, „actualizeaz`“ o „idee de prisp`“, a[a cum este cazul celor ale lui Porumbescu \nsu[i (Suceava [i Satu Mare sunt doar prima [i ultima dintre ele). |n anumite proiecte contemporane, prispa reapare ca element constitutiv al arhitecturii de locuin]` individual`, \n forme care citeaz` sau interpreteaz` acest element definitoriu al arhitecturii vernaculare de pe teritoriul României. Nu este de neglijat s` observ`m folosirea procedeelor de mai sus \n singura arhitectur` care mai d` seama explicit dup` 1989 de chestiunea identit`]ii: cea ortodox`. Pentru arhitec]ii tineri mai cu seam`, esen]ializarea este considerat` procedeul sigur de „modernizare“ a tradi]iei bizantine. |n acest context, esen]ializarea const` \n câ]iva pa[i: a) epurarea de decora]ie; b) reducerea planimetriei la minimul necesar pentru „func]iunea“ propriu-zis` a l`ca[ului de cult; [i c) identificarea acelor figuri care, reduse la geometrie elementar`, par c` dau diferen]a specific` (bolt`, turl`,

virtute etic` pe t`râmul esteticii. Despre aceast` opulen]` cu greu se poate vorbi \n perioada medieval` [i, prin urmare, a vorbi despre simplitatea arhitecturii vernaculare \n genere, dar mai cu seam` a celei autohtone, este tautologic [i, mai cu seam`, lipsit de fertilitate teoretic`. Una dintre figurile de rezisten]` ale simplit`]ii moldo-valahe este caracterul mignon al arhitecturii6 de cult ortodoxe. Cu seriozitate, o serie de cercet`tori mai mult sau mai pu]in serio[i ai arhitecturii , mul]i sub presiunea metafizic` venit` dinspre un Blaga sau Noica, au decis c` micimea [i \ntunecimea zidirilor autohtone sunt, combinate, virtu]i metafizice, consecin]e necesare ale sentimentului moldo-valah al fiin]ei, sau cel pu]in semnul unei tr`iri aproape eremite a sacrului. Având de ales (ca domn renascentist [i st`pânitor al Pocu]iei), {tefan cel Mare a hot`rât s` fac` multe [i m`runte biserici, \n locul câtorva catedrale king-size7 la Suceava, R`d`u]i sau pe Nistru, la grani]ele cre[tin`t`]ii cu p`gânimea. |ntrucât prezen]a ancadramentelor gotice (\n plin` rena[tere occidental`), probabil sosite din(spre) regatul le[esc, dovedesc c`, stilistic vorbind, domnul nu era un autarhic \n materie de gust arhitectural 7, rezult` c`, tehnic vorbind, nu ar trebui s` existe motive pentru dimensiunile modeste, nici pentru primitivismul constructiv, altele decât asumarea lor deliberat` \n numele unei cauze superioare. Care ar fi s` fie

turnuri, „sâni“) a acestei arhitecturi \n raport cu una nebizantin`. Nicicând simplitatea arhitecturii vernaculare din România nu a fost considerat` a fi mai degrab` o caren]` de m`iestrie, o inabilitate de a decora. Niciodat` folosirea materialelor perisabile nu a fost privit` altfel decât ca o calitate, nicidecum ca o inabilitate de a edifica peren, \n materiale durabile, care s` \nfrunte timpul. Precaritatea, provizoratul, pauperitatea solu]iilor arhitecturale [i ornamentale au fost exclusiv privite drept calit`]i [i ridicate la rangul de atribute metafizice ale „poporului“ \nsu[i, la stadiul de ento-ontologie colectiv`. Or, simplitatea este un atribut de inspectat atunci când ea este asumat` deliberat, ca \n cazul minimalismului. Atunci când discut`m \ns` despre o arhitectur` de cele mai multe ori strict utilitar`, realizat` cu mijloace, materiale [i tehnici atât de modeste, a celebra ca fiind deliberat` o tr`s`tur` a sa constitutiv`, nici pozitiv`, nici negativ` – simplitatea –, devine rizibil. Mai mult, simplitatea devine evident` atunci când este contrapus` vreunui soi de opulen]` \n raport cu care s` par` a fi o

acestea? Iat`-le, \ntr-o enumerare sumar`: 1) asumarea diferen]ei etnice pe teritoriul aceleia[i credin]e: dac` le[ii fac catedrale ample, nu \mi r`mâne alta de f`cut decât s` construiesc \mpotriv`, cu o mân` ]inând arma [i cu cealalt` mistria, \n felul oamenilor lui Neemia pe ruinele Ierusalimului; 2) firea de moldo-valah [i dulcea sinusoid` a peisagiului. Rostul meu este s` aduc pe t`râmul vizibilit`]ii calofilia \n forme curbe [i, la ad`postul lor, penumbra, care sunt marca modului \n care \nspa]iez datele fiin]ei mele. Tr`irea diferit` a „spa]iului existen]ial“, cum l-a numit Christian Norberg Schulz, \nseamn` c` formele izvor`sc nolens-volens \n dimensiunile [i \n propor]iile reciproce date. De unde? – din zisa matricea mea stilistic`, din spa]iul sofianic. Aceast` „incontinen]`“ este irepresibil`, incon[tient` [i independent` de orice alte inten]ii auctoriale voi fi având eu sau me[terii mei (pe care, pentru \nc`lcarea regulii, \i [i reprim, ca pe Manole al Arge[ului). Sustainable development este probabil sintagma pe care trebuie s` o folosim \n explicarea fenomenului de „nanism“ al arhitecturii medievale de cult. Dimensiu-

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

SPA}IUL PUBLIC

nile bisericilor moldo-valahe nu sunt reduse, ci adecvate, optime. De[i conceptul este ulterior Evului Mediu, probabil c` doar \n ace[ti termeni putem vorbi despre distribuirea resurselor limitate la num`rul amplu de locuri de b`t`lie [i târguri care, toate, \[i doresc un l`ca[ de cult. Prin urmare, folosesc materialele locului sau din proximitate, for]a de munc` dimprejurul sitului (sub \ndrumarea unui num`r dat de me[teri probabil str`ini, atunci când nu sunt \n rezbel chiar cu seniorii lor, caz \n care trebuie s` m` bazez pe expertiza local`, cât` este); limitez gabaritul [i atletismul tehnologic la minimum, spre a optimiza costurile opera]iunii. S` nu uit`m de durata lung` de construire a catedralelor medievale, rareori accesibil` celor de pe aici (c`rora le r`mânea spa]iul dintre dou` b`t`lii), [i de num`rul impresionant de ctitorii ale epocii {tefan cel Mare-Petru Rare[, bun`oar`. Slabei complexit`]i tehnologice \i dator`m [i \ntunecimea arhitecturii ortodoxe locale pre- [i postbizantine, iar nu vreunei metafizici a penumbrei mediatoare \n sens christic, care ar uni la altitudine prispa de naos, dar care uit` de b`[ica de porc \n geamul bordeiului din v`l`tuci de lut, acoperit de glugi de coceni, \n compara]ie cu care, oricum, bisericile autohtone sunt de pe alt t`râm. De \ndat` ce o minim` prosperitate – real` sau imaginar` – a

chimica premeditare a componentelor aduse laolalt` [i a re]etei \mpreun`rii) de rena[tere italian`, materiale locale [i tehnic` combinatorie a me[terilor se datoreaz` \n mare m`sur` redescoperirii sale ca „stil na]ional“. Or, niciunul din termenii sintagmei nu este aplicabil – dintre ei, cel mai pu]in cel de „na]ional“. Din motive pe care teoria artei le-a l`murit demult, vom putea vorbi cel mult despre idiomul sau maniera de edificare proprii unei echipe de me[teri lucrând pentru [i la comanda lui Brâncoveanu \n zona Vâlcei [i a Olteniei. Cât despre na]iune, ea va mai avea de a[teptat dou` secole ca s` fie conceptualizat`, necum s` mai aib` [i influen]e atât de drastice asupra artelor [i a arti[tilor cut`rei na]iuni.

Concluzii provizorii

Iat` cum deja, din pu]inele fraze spuse pân` acum, se desprind câteva concluzii de etap`. Arhitectura „cu specific na]ional“ este un moment care poate fi datat \n istoria arhitecturii ca apar]inând secolelor XIX [i XX. Ea nu cunoa[te precedente istorice [i nu este doar rescrierea unui (singur) stil sau epoc` din istorie. La propriu [i la figurat, specificul na]ional este construit din ingrediente preexistente sau, la rândul lor, inventate. Acestea pot – [i trebuie – fie s` apar]in` epocilor isto„<Specificul na]ional> sintetizeaz` \n forme artistice ceea ce dis- rice celor mai favorabile din iscursul despre na]iune spune la un moment dat, \n func]ie de cei ca- toria poporului care \[i edific` o re de]in, scriu sau manipuleaz` acest discurs na]ional. Ace[tia nu se identitate na]ional` – de regul`, reduc \ntotdeauna strict la organele de putere ale statului na]ional na[terea lui colectiv` [i mitic` – , fie s` reprezinte o colec]ie de [i/sau la organismele lui de propagand`“ localit`]i: tipologii, materiale, sisteme decorative proprii pro\ng`duit acest lucru, arhitectura de cult ca [i cea civil` vinciilor angrenate teritorial \n noua na]iune. au prosperat, spa]iile interioare s-au str`luminat, iar Prin urmare, sper c` am putut dovedi, dac` nu alaurul picturii a \nmiit oricum lumina interioar`, dat` tceva, m`car eviden]a c` identitatea arhitectural` a inde candelabre [i lumân`ri. Pentru cei care cred \n imadivizilor (clien]i sau arhitec]i), a comunit`]ilor locale [i/ nentul nanism al arhitecturii de surs` bizantin`, Sfânsau na]ionale nu este defel una epuizat`. La noi ea este ta Sofia este un exemplu nu numai „originar“, dar [i cu asupra de m`sur` obosit`, din pricina exceselor la cal`muritor. Iar pentru adoratorii penumbrei, acela[i re a fost supus` \n deceniile totalitarismului comunist. spa]iu, sc`ldat \n lumina care pare s` „decapiteze“ [i s` Istoria ei este \ns` una mai complex`, rezolv`rile date sus]in` \n glorie cupola (a[a cum transfigurat o descrie de-a lungul acestei istorii sunt mult mai multe [i mai raProcopius din Cesareea), face dovada c` nu exist` alfinate pentru a le limita doar la cele \ntâmplate \n trei ternativ` la metafizica luminii dumnezeie[ti, iar ortodecenii de proast` retoric` na]ionalist`. doxia p`mântean` nu va fi f`cut ea, singur`, excep]ie. Dar dilema formulat` de Paul Ricoeur \n Istorie [i „Specificul na]ional“ sintetizeaz` \n forme artistice adev`r merit` \n continuare s` fie semnalat`: civiliceea ce discursul despre na]iune spune la un moment za]iile „minore“ (i.e., exprimat \n termeni politici, dat, \n func]ie de cei care de]in, scriu sau manipuleaz` na]iunile mici, fie ele dezvoltate, subdezvoltate sau \n acest discurs na]ional. Ace[tia nu se reduc \ntotdeaucurs de dezvoltare) nu au de fapt o op]iune real`; ele na strict la organele de putere ale statului na]ional [i/sau la organismele lui de propagand`, ci pot s` fie institu]ii cu agend` relativ separat` (biserica fa]` de stat, bun`oar`), sau chiar indivizi cu suficient` autoritate sau bani spre a impune un program sau o tem` aparte (comisari de pavilion na]ional la expozi]iile mondiale, de felul lui Alexandru Odobescu). La limit`, arti[tii \n[i[i, prin prestigiul [i talentul exprimate \ntr-un idiom propriu, \l pot impune pe acesta \n con[tiin]a na]iunii respective, prin opere semnificative, drept expresia caracteristic` acestui „stil na]ional“ (Ion Mincu pentru prima genera]ie a „stilului“ neoromânesc, Duiliu Marcu pentru „stilul“ Carol II8, Nicolae „Gipsy“ Porumbescu pentru arhitectura româneasc` cu specific na]ional“). Lucrul nu era diferit nici atunci când autorul individual se estompa \n favoarea echipei de me[teri. |n definitiv, ce este „stilul“ brâncovenesc? Un grup de l`ca[uri de cult f`cute mai mult sau mai pu]in de acelea[i echipe de me[teri (sau \n maniera primelor echipe, care au scris pagina fondatoare a „stilului“), dup` indica]iile sau op]iunile voievodului eponim, pe un teritoriu limitat [i \ntr-o perioad` relativ scurt` de timp. Prestigiul peste timp al acestui melanj (unii vor folosi termenul de „sintez`“, ceea ce \l pozitiveaz`, \i d` un aer de seriozitate funciar`, rezultat` din savanta, al-

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

pot fie s` renun]e la propria identitate pentru a ]ine pasul cu avansul tehnologiei occidentale (care vine \nso]it` de zisa subcultur` [i „californizeaz`“ \ntregul peisagiu colonizat), fie s` \[i cultive autist identitatea, dar asta cu riscul decupl`rii de la istorie, [i deci al dispari]iei \n scurt` vreme din ea9. Prin urmare, [ansa de a rezista creator \n fa]a unei noi „terraform`ri“ a spa]iului nostru existen]ial este aceea de a cunoa[te, f`r` a le exalta, atât modalit`]ile de adecvare la situl fizic, cât [i pe cele de \nscriere a unui edificu nou \n contextul istoric [i cultural c`ruia i se adaug`. Note:

1. Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor (Bucure[ti, Editura Academiei RSR, p. 255. 2. G.M. Cantacuzino, Despre o estetic` a reconstruc]iei (Bucure[ti: Cartea Româneasc`, 1947), p. 37. 3. Ibidem. 4. Preconizat` \n 1943 printr-un concurs indecis [i criticat` de Spiridon Ceg`neanu \n revista Arhitectura 1943-44 (num`r unic), pp. 52-53. 5. Arhitectura nu st` \n acoperi[, ci sub acoperi[. Nici chiar \n gotic fa]ada principal` nu este marcat` de acoperi[, ci de pignon. Pentru u[urarea analizei am prezentat arhitectura f`r` acoperi[ \n Arhitectura româneasc` \n context european (Bucure[ti, Editura Tehnic`, 1989), p. 23. 6. Lucrul acesta este mai cu seam` valabil \n cazul cuveni]ilor causeuri/esei[ti \n cùtare de cauze pentru propriile improviza]ii: nepricepându-se la nimic precis, domniile lor emit propozi]ii definitive despre orice. 7. |ntârzierea consistent` fa]` de stilul epocii ne aminte[te \ns` succesul pere]ilor cortin`, dep`[i]i tehnologic [i expresiv, \n valuri din ce \n ce mai \ndep`rtate \n timp [i spa]iu de „focar“: \n România [i \n zonele speciale de dezvoltare din China popular` au ajuns la mai mult de cincizeci de ani de la succesul lor occidental. 8. „De câtva timp s’a pus la noi problema unui stil al vremii: [i, cum vremile poart` pecetea marilor personalit`]i, s’a vorbit [i s’a scris, cu drept cuvânt, despre stilul Regele Carol II. (…) Stilul operei este stilul Autorului. Iat` dece f`r` s`-l cùt`m, f`r` s`-l preciz`m dinainte, \n toate am`nuntele, stilul Regele Carol II, (sic!) va fi o realitate [i va cuprinde una din cele mai \nsemnate epoci ale istoriei poporului român“. Citat din arhitect I.D. Enescu „Stil Regele Carol II“, \n revista Arhitectura 2/1939, pp. 4-5 (sublinierile apar]in autorului articolului citat). 9. „There is the paradox: how to become modern and to return to sources; how to revive an old, dormant civilization and take part in universal civilization“. Fragmentul citat aici apar]ine lui Paul Ricoeur [i a fost a[ezat drept motto de c`tre Kenneth Frampton la textul sù „Towards a Critical Regionalism: Six Points for An Architecture of Resistance“, \n Hal Foster (ed.) The Anti-Aesthetic (Seattle, Bay Press, 1982).

ECONOMIE

De la sfâr[itul verii trecute, Mircea Geoan`, pre[edintele PSD, este \n plin` ofensiv` ideologic` \mpotriva „capitalismului neoliberal“, „de dreapta“ [i „ultraegoist“, care domin` lumea sub obl`duirea Fondului Monetar Interna]ional, a B`ncii Mondiale [i chiar a Comisiei Europene, dar care, odat` cu criza economic`, a intrat din fericire \n „moarte clinic`“.

incolo de lipsa de adev`r sau de relevan]`, pentru contextul românesc, a afirma]iilor [i asocierilor f`cute [i repetate cu atâta aplomb electoral, ceea ce pare s` scape \n mod complet domnului Geoan` \n toat` aceast` cruciad` donquijoteasc` este \ns`[i ironia din spatele mesajului s`u ideologic: „schimbarea la fa]`“ a stângii române[ti, urma[a direct` a comunismului leninist, ar urma s` se fac` prin imitarea necritic` a unor vechi [i de mult infirmate truisme ale stângii occidentale, ea \ns`[i urma[a comunismului revizionist european. Retorica g`unoas` a domnului Geoan`, copiat` din [edin]ele de partid ale tineretului socialist europen, nu \ncearc` s` clarifice sau s` explice ni[te evenimente de economie politic`, mai vechi sau mai recente, care au \ntr-adev`r o importan]` capital` atât pentru România, cât [i pentru lumea \ntreag`. Lozincile circul` liber \ntre grani]e lingvistice sau politice [i \i scutesc pe cei care le \mbr`]i[eaz` de a \ncerca s` \n]eleag` realitatea. Discursul domnului Geoan` – ca discursul oric`rui politician, de altfel – nu este decât un lustru pentru cucerirea puterii, un accesoriu lingvistic destinat probabil s` atrag` acei tinerii români care, \n cursul unei burse Erasmus \n Fran]a sau aiurea, au apucat s` fie \ndoctrina]i cu privire la toate relele p`mântului aduse de capitalism ([i tot binele din lume pe care numai statul \l poate aduce), eventual au avut ocazia de a chefui la un bairam unde, printre ultimele produse ale industriei muzicale americane, se ascult` ritualic [i imnul dedicat lui Che Guevara. Domnul Geoan` invoc` din senin \n cursul apari]iilor sale publice ba pe Nicolas Sarkozy, un politician „de dreapta“ \n contextul francez, de la care a [i preluat ideea – atât de veche, de altfel – a unui „nou capitalism“, ba pe Barack Obama, noul pre[edinte democrat american, ca [i cum transferul simbolic de charism` echivaleaz` cu \n]elegerea realit`]ilor autohtone [i interna]ionale. Nimic \ns` din afirma]iile sale, [i cu atât mai pu]in din activitatea sa politic`, nu sugereaz` c` a[a ar sta lucrurile. De[i cariera de func]ionar public [i de politician a domnului Geoan` se suprapune perioadei de tranzi]ie, acesta pare s` subscrie la teza ciudat` [i cu iz conspira]ionist a stângii radicale antiglobalizare din Occident, conform c`reia principiile de la baza a[a-numitului „Consens de la Washington“, care a ghidat pân` recent politicile de asisten]` ale FMI [i B`ncii Mondiale, au reprezentat o culme a „neoliberalismului“ [i, ca urmare, ar fi impus costuri sociale imense ]`rilor s`race, \n beneficiul ]`rilor bogate. Lucrurile stau \ns` cu totul altfel \n realitate. Mai \ntâi, economiile socialiste falimentare din lumea a treia au fost for]ate s` recurg` la asisten]a FMI [i a B`ncii Mondiale, iar apoi economiile intrate \n colaps din blocul comunist au apelat la ajutorul acelora[i institu]ii pentru a trece de la un sistem de planificare centralizat` la un sistem \n care economia de pia]` este recunoscut` ca atare [i joac` un rol proeminent, de[i \n niciun caz exclusiv, \n alocarea resurselor. De ce se fac vinovate principiile de la baza Consensului de la Washington, de altfel diluate pe parcurs, \n opinia criticilor de stânga? Tocmai de faptul c` au cerut disciplin` fiscal`, stabilitate monetar` [i liberalizarea unor economii e[uate ce au fost dirijate dup` principii socialiste! Dat fiind dezastrul economic [i umanitar al politicilor interven]ioniste sau comuniste din lumea a treia

Cli[eele de stânga ale domnului Geoan` Bogdan C. Enache

sau a doua, recomand`rile institu]iilor financiare interna]ionale nu puteau evita promovarea singurului sistem care s-a dovedit viabil: economia de pia]`. Cu toate acestea, departe de a propune un capitalism fundamentalist (de altfel, incompatibil cu \ns`[i existen]a unor institu]ii dirijiste interguvernamentale), tipul de sistem economic promovat de FMI, Banca Mondial` sau OMC este de fapt unul mixt, \n care guvernului \i este rezervat un rol fiscal [i regulatoriu important. Oare crede cineva \n mod serios, privind \napoi la situa]ia din România anilor 1990, c` neajunsurile economice, corup]ia sistemic`, s`r`cia [.a.m.d. au fost produsul „capitalismului neoliberal“ experimentat aici de FMI [i de Banca Mondial`? Nu numai c` aceste institu]ii financiare interguvernamentale dirijiste nu sunt, prin defini]ie, \ntruchiparea capitalismului, dar ele poart` propria responsabilitate pentru \ntârzierea reformelor economice din unele ]`ri comuniste [i adâncirea unor crize economice, cum ar fi criza valutar` asiatic` din 1997. Vina FMI [i a B`ncii Mondiale \n procesul de asisten]` a economiilor e[uate nu se datoreaz` defectelor inerente ale presupuselor politici „ultraliberale“ promovate, a[a cum cred Jeffrey Sachs sau Joseph Stiglitz, criticii [i \n acela[i timp angaja]ii acestor institu]ii. Ea se datoreaz` \n realitate recomand`rii unor politici graduale de reform` \n direc]ia economiei de pia]`, politicilor de subven]ionare a iresponsabilit`]ii guvernelor locale [i promov`rii unor politici economice keynesiste care s-au dovedit neviabile, a[a cum se \ntâmpl`, de altfel, [i \n momentul de fa]`. Criza financiar` din prezent, declan[at` \n SUA la sfâr[itul anului 2007, [i transformat` dup` \nc` un an \n cea mai grav` recesiune economic` de la Marea Criz`, este din nou pus` de du[manii libert`]ii individuale \n cârca capitalismului. Acest diagnostic nu numai c` este \n deplin` concordan]` cu sensibilitatea atavic` a celor care se opun, la stânga sau la dreapta e[ichierului politic din prezent, economiei de pia]`, dar el pare validat de o analiz` superficial` a evenimentelor. Bancherii cei lacomi au acordat credite peste m`sur` celor care voiau s` \[i cumpere case, iar apoi au creat pe baza acestor credite ni[te instrumente finan-

ciare sintetice sau derivate, pe care le-au \mpr`[tiat, ca un virus, \n toat` lumea. Când tertipurile acestora s-au pr`bu[it, oamenii au r`mas f`r` case, diverse companii au dat faliment, muncitorii one[ti au intrat \n [omaj [i bancherii au cerut ajutorul statului (ori au plecat \n vacan]` \n Insulele Bermude). Q.E.D. S` \nceap` campania electoral`! Cu totul altfel stau lucrurile la o analiza mai atent`. Nicio economie contemporan` nu este capitalist`, ci un sistem interven]ionist \n care ponderea statului cre[te continuu [i ac]iunile sale sunt omniprezente. Iar acestea au consecin]e neinten]ionate. Banca central` este, \n majoritatea economiilor contemporane, planificatorul central al pie]ei monetare. Cre[terea creditului care a umflat sectorul ipotecar, pia]a bursier` sau pia]a de m`rfuri, printre altele, \n perioada premerg`toare crizei, a avut loc ca urmare a sc`derii dobânzilor de politic` monetar` \n SUA [i Europa sub nivelul de echilibru dup` criza din sectorul IT de la \nceputul anului 2000. Normele Basel II privind nivelul minim obligatoriu al rezervelor de capital de]inut de institu]iile financiare [i politica implicit` a autorit`]ilor regulatorii de câteva decenii \ncoace de a nu l`sa nicio banc` important` s` intre \n faliment au \ncurajat apetitul pentru risc [i hazardul moral, deoarece \n acest cadru institu]ional costurile sunt socializate, \n timp ce profiturile r`mân private. |n SUA, politica guvernului de a subven]iona creditul ipotecar pentru categoriile cu venituri mici a creat acele obliga]iuni subprime, de la care criza [i-a luat [i numele. |n sfâr[it, \n momentul \n care piramida creat` pe o fals` prosperitate s-a pr`bu[it, guvernele din cele mai importante state afectate au agravat criza prin recursul la politici fiscale keynesiste care distorsioneaz` sectorul privat, umfl` deficitele bugetare, amenin]` stabilitatea valutar` [i risc` s` duc` la o infla]ie galopant` care va sugruma cre[terea economic` pentru o bun` vreme \n viitor. Toate aceste fenomene, discutate de anali[ti de „stânga“ sau de „dreapta“ din lumea \ntreag`, nu au \nc`put \n niciun discurs public al domnului Geoan`. Numai l`comia [i defectul ne[tiut, nespus [i nec`utat, dar totu[i fatal, al capitalismului pot fi \ncapsulate \n lozinci electorale. Dar l`comia, ca [i legea gravita]iei, e o constant` a vie]ii umane [i, prima facie, o tr`s`tur` distribuit` aproximativ \n mod egal \ntre bancheri, muncitori sau politicieni. Litaniile cântate capitalismului au venit [i au trecut de dou` sute de ani \ncoace, iar apelurile sub diferite forme la un „nou capitalism“ – contrar percep]iei de inova]ie a domnului Geoan` – au devenit desuete chiar [i \n ]`rile de unde dumnealui le import`. Ce sector economic, de la b`nci la produc]ia agricol`, nu este sub o form` sau alta reglementat sau subven]ionat de stat? Ce activitate uman`, de la fumatul \n locuri publice (sau chiar private, \n unele ]`ri) [i pân` la comunica]iile telefonice sau electronice, nu este, mai mult sau mai pu]in, controlat` de stat? Desigur, nimic nu e perfect \n aceast` lume. Exist` oameni s`raci care nu se pot ajuta singuri, bolnavi care au nevoie de \ngrijiri, copii care au nevoie de afec]iune [.a.m.d. Dar \n loc de a critica mereu capitalismul, am face bine ca mai \ntâi s` \l punem \n practic`. Este singurul sistem, economic [i social, care a permis deopotriv` cea mai mare prosperitate [i cea mai mare libertate pentru cei mai mul]i. Domnul Geoan` nu este al doilea Mesia care poate da de mâncare s`racilor [i vindeca bolnavii \nmul]ind banii din propriul portmoneu. Tot ce face statul este cu pre]ul a ceea ce, l`sa]i liberi, indivizii ar fi putut realiza singuri. |n schimb, interven]ia statului reduce ini]iativa individual` [i poten]ialul de prosperitate al societ`]ii, creând propriul sistem de inechit`]i, de privilegii [i de nedrept`]i.

Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009 •

TRADUCERI

\ncercând s`-mi \nchipui cine s-a trezit a[a de devreme [i cine nu poate s` se scoale din pat, \n curând trenul de noapte va sosi dinspre nord pentru a se odihni [i pentru a fi hr`nit, mul]imile vor de[tepta pisicile s`lbatice, iar eu voi \ncepe s` urlu ca un lup, apoi voi a[tepta strig`tele.

Revista Cuvântul [i „Caietele Cuvântul“ sunt publica]ii editate de SC Editura Cuvântul SRL, \nregistrat` la OSIM cu nr. 18702/1993 [i la Registrul Comer]ului cu nr. J40/1659/1991, ISSN 1017-5377.

Adresa:

Bucure[ti, sect. 1, strada Pitar Mo[ nr 10, etaj 4, ap. 10, Cod Po[tal 010453, Oficiul Po[tal 22 Tel. /fax: 021.311.91.11 redactie@cuvantul.ro www.cuvantul.ro

|n zori

Mergând spre spânzur`toare [i-a amintit: holul acelui hotel, zâmbetul ei ascuns \n spatele p`rului, felul \n care a ]inut-o de mân` zece minute; cum i-a propus s` urce s` bea ceva [i ea a fost de acord; teama ei de ascensor el descheindu-i nasturii de la rochie, apoi dezbr`când-o de tot; privirea ei brusc vampiric` [i tot ce a urmat, totul...; a[a c` atunci când i-au pus pe cap gluga cea neagr` era lini[tit, nu se mai afla acolo.

Redac]ia:

Redactor [ef: Paul CERNAT Redactor [ef adjunct: Alexandru MATEI

Secretar general de redac]ie: Cosmin PER}A Redactor: Raul HULUBAN

Grafica [i director de proiect: Gheorghe BEJAN Edi]ia on-line: Ioan BOR{AN DTP: Ionu] TOLONTAN Corectur`: Elena PURC~REA Director de brand [i evenimente: Ioan BOR{AN ioan.borsan@gm.ro; Rela]ii cu publicul: Miruna Pralea miruna.pralea@gm.ro Director executiv: George POPESCU george.popescu@gm.ro; Marketing: Ioan BOR{AN Tipar [i Prepress: Corpora]ia pentru cultur` [i art` INTACT S.A. Abonamente: Ovidiu JURAVLE Tel./fax: 021.231.09.77 Vânz`ri, publicitate: Tiberiu GHEORGHE Tel./fax:: 021.312. 58.40 contact@agentiapunctro.ro Difuzare: SC Grup Management SRL, Agen]ia Comercial`, Str. Mexic nr. 2, sector 1, Bucure[ti, tel./fax: 021.231.09.77 difuzare@gm.ro Managementul Editurii Cuvântul este asigurat de compania „Grup Management“ Pre[edinte: Aurel BOR{AN

atthew Sweeney este, la 56 de ani, unul dintre cei mai importan]i poe]i din Marea Britanie. Irlandez din Donegal, s-a mutat \n anii '70 la Londra. A debutat cu Dream Maps \n 1981, dup` care a publicat peste cincisprezece volume de versuri, poeme [i romane pentru copii. A locuit o vreme la Timi[oara, unde a [i publicat o carte la care mi-a fost imposibil s` ajung (Picnic pe ghea]`), \n 2003. Ultimul lui volum este Black Moon din 2007.

Insomnie Plou` peste tot mai pu]in aici unde ]ân]arii prosper` iar alarmele ma[inilor se lamenteaz` una alteia \n noaptea inundat` de schel`l`ieli [i pu]in \naintea zorilor mirosul acela de ceap` pr`jit` vine cu imaginea stafiei unui buc`tar gras care-[i trateaz` \n felul `sta insomnia, f`cându-m` s` dau buzna \n buc`t`rie pentru a-l prinde dar stafia [i mirosul dispar \ntotdeauna la timp. Atunci somnul nu are nicio [ans`, a[a c` decât s` m` \ntorc \n pat de pe o parte pe alta mai bine ies dezbr`cat pe balcon [i num`r luminile \nc` aprinse \n blocurile vecine

• Anul XX • Serie nouã • Nr. 6/384 • Iunie 2009

Floarea albastr`

|n inima pietrei este o floare, o floare albastr` mai micu]` decât ochiul unui fluture la care nu po]i ajunge decât dac` \nghi]i piatra [i apoi o eliberezi \nainte de a o arunca spre perete, spre peretele din afar`, \n timp ce roste[ti toate numele sacre ale pisicii \n toate limbile cunoscute, dansând cu mi[c`ri torturate \n absen]a muzicii – doar atunci se va deschide piatra, ca degetele tale s` poat` intra spre a culege floarea, cu grij` ca [i cum ai mânui o cornee, iar apoi s` i-o aduci iubitei \ndep`rtate, ce-o va purta \n mijlocul frun]ii ca pe-un al treilea ochi, cu care va putea vedea viitorul. (Traducerea [i prezentare din limba englez` de Claudiu Komartin)