Cuvant inainte • • •
• • •
Iata ca ne gasim in fata primului numar, ce-i drept, doar unul on-line, al Aviatia Magazin. Fiind prima editie, una aparuta cu extreme de putine resurse, poate ca nu va impresiona de la prima citire, insa nun e dam batuti, perseveram. Dupa ce am “devorat” in ultimii ani reviste de specialitate, ca Top Gun, Pilot Magazin sau chiar Modelism, am considerat ca este timpul sa aducem in prim-plan propria creatie, una care sa raspunda, in prima faza, asteptarilor si dorintelor noastre. Cum lumea aviatiei este atat de vasta si oameni atat de valorosi fac parte din ea, suntem siguri ca, daca aceasta revista va fi una atractiva, macar pe jumatate pe cat ne dorim sa fie, acesti oameni, acesti specialisti, nu vor ezita sa isi impartaseasca foarte multele cunostinte cu cei avizi de informatie. Ce este Aviatia Magazin? In primul rand, este un proiect extrem de ambitions care, sper eu, ca isi va depasi conditia si va deveni in timp o adevarata certitudine. Aceste lucruri fiind spuse, va invit sa cititi si, mai ales, sa ne faceti orice fel de observatie sau critica doriti, pentru ca numai asa ne putem apropia de dumneavoastra. Marius Doroftei
Povestea Iacarilor Acrobati •
Este intotdeauna fascinant sa asculti povesti de aviatie. Cand acestea vin de la un om asa cum este domnul Dan Stefanescu, pilot cu peste 9.500 de zbor “la activ”, dezvaluind modul in care a luat fiinta cea mai cunoscuta echipa de acrobatie aeriana din Romania – Iacarii Acrobati – nu ai ce sa faci decat sa asculti, sau sa citesti, cu gura cascata. • Din pacate, nu am avut ocazia de a discuta personal cu domnul Stefanescu pana acum, insa dansul a avut amabilitatea de a raspunde la o serie de intrebari, via email. Cum stiu ca este un om extraordinar de ocupat, nu pot decat sa ii multumesc si pe aceasta cale pentru ca si-a rupt cateva minute din program, acceptand un dialog virtual. • Povestea infiintarii Iacarilor Acrobati este simpla, pe alocuri amuzanta, insa demonstreaza si dorinta unor oameni ai cerului de a zbura. Fara sa mai lungesc, iata mai jos interviul cu domnul Dan Stefanescu:
• •
Cum s-a nascut proiectul Iacarii Acrobati? IACARII ACROBATI au aparut treptat. Cred ca inceputul lor a fost atunci cand fiecare din noi (eu, Lake, Condoru, Laur, Ionut sau Parpala) ne-am apucat sa facem aviatie. Anii petrecuti la lot impreuna sau discutiile avute dealungul anilor in afara aerodromului nu au facut decat sa ne provoace sa visam. Dupa perioada cat am zburat la Lot, a trebuit ca unii din noi (eu si Condoru) sa plecam sa zburam prin lume, la diferite companii, pe avioane de pasageri si nu numai, sa facem si transport de avione lasate ani de zile in desertul Mojave sau Arizona si sa le plimbam prin lume pentur reparatii, livrare sau operare. Fiecare din noi am acumulat si, in anul 2005, am ajuns sa ma satur de a mai fi “mercenar” pe la diferite companii si am ajuns sa vreau sa stau acasa. Era inainte de Craciunul 2005.
•
•
• •
Am citit oferta in diagonala – erau cateva pagini cu bla-bla-bla-uri si il sun pe cel care mi-a trimiso – Cristi Dragoi. Dupa cateva fraze de curtuazie, stabilesc sa ma duc la fabrica sa vad avioanele – data stabilita era Vineri 22 Decembrie 2005 – ultima zi lucratoare din acel an, pentru ca veanea Craciunul. Le zic ca la 09:00 voi fi la poarta fabricii. A venit si ziua cu pricina, am plecat devreme din Bucuresti – era noapte afara, frig si binenteles ghetus. La 9 fara 10 eram la poarta. Sun si anunt ca am venit. Au ramas uimiti. Mi-au spus sa astept ca va veni altcineva sa ma conduca in fabrica – respective Pilotul de incercare al fabricii Cdor Petre Lazar. Am fost condus prin fabrica, si in final, ajung la avioane. Erau 5 avioane de la armata in hala la control si 5 avioane noi fara vospsea pe ele YAK 52 TW. Cand le-am vazut – cele noi – m-am stapant sa nu exclamez. Eram foarte placut impresionat. Aratau bestial. Fioroase, puternice si mari. Aparate moderne, noi, totul mirosea a nou. Dupa ce le-am vazut am mers in biroul Cdor-ului Lazar sa mai vorbim de ele. Am plecat inapoi la Bucuresti. Pacat ca nu am bani sa imi iau unul. Trece si Anul Nou si primesc un telefon de la Cristi Dragoi, ca vrea sa vina la Bucuresti sa vorbim. Vino – ii zic. Ne intalnim la mine la firma intr-o dimineata si incepem sa vorbim. De la inceput ii zic ca imi pare rau, dar nu am atatia bani cat cer ei pe avion, ca apreciez avionul ca fiind foarte bun, dar asta e. Atunci el imi propune sa discutam despre un contract in rate. Aici m-a prins. Am discutat indelung si, in final – ma gandeam eu: lasa ca pana semnez contractul, o sa vad eu ce mai muncesc si poate reusesc sa il cumpar. Ajungem la finalul discutiei cu conditiile de contract si ma gandeam ca se va incheia discutia si ne vom vedea alta data. Cand imi spune Cristi : “Am aici pe CD model de contract, hai sa il modificam si sa il semnam” !!! L-am modificat, semnat si gata. A plecat Cristi, dar am plecat si eu de la firma. Eram nauc. Am semnat contract pentru un avion si nu am bani nici macar de avans. Tipic romanesc!!!
•
• • • • • •
Cum mergeam eu in masina pe strazi in Bucuresti, ma suna Ionut si ma roaga sa il duc de la… la… pentru ca lui iar i-a luat Politia carnetu’… Il iau si, in timp ce mergeam cu masina cu el, ma suna Laur. Discutia incepe cu “Ce mai faci?” si ii raspund ca nici eu nu pot spune daca fac bine sau rau.”De ce?” Pentru ca tocmai am semnat sa iau un avion. “Da, si cum zboara?”, ma intreaba Laur. “Nu stiu”, ii raspund. ”Cum adica nu stii? Pai si atunci cum il cumperi daca nu stii cum zboara?”. Ii spun ca avionul arata asa bine ca e imposibil sa nu zboare bine. Si oricum peste cateva zile ma voi duce la fabrica si o sa fac un zbor cu el. Laur: ”Pai vin si eu, pot?”. Ii zic binenteles ca poti, Ionut care a auzit otata discutia : “Vin si eu”. Bine ma veniti toti. Plecam la Bacau – dimineata la 5 ne intalnim undeva in Bucuresti si mergem cu masina mea. Pe drum, amandoi m-au tocat la cap cu tot felul de intrebari si propuneri: De ce avionul Asta? Nu e cam scump? Da de ce nu un avion mai ieftin cum ar fi o Cessna sau alt avion? In final le-am spus : “Asta e chiar avion ! Arata mai bine si ca o Extra!!!” Ajungem la fabrica, la pregatire cu Cdor Lazar stabilim ordinea: Ionut primul, Laur al doilea si eu ultimul. Zboara Ionut cu Lazar, vine jos – era alb ca varu. Ii dau un sandwich – isi revine putin si zice: “Da frate, aveai dreptate, asta DA avion!” Pleaca si Laur, zboara el ce zbora, vine jos: “Unde ai sandwich-urile alea?” Ii dau unul , si il intreb. “Cum a fost?” “Moshule – vreau sa dau si eu bani la avionul asta si sa il impartim!”
•
• •
Plec la zbor. Nu mai zburasem acrobatie de mai mult de 2 ani. Ma gandeam – oare mai stiu ceva? Sper sa nu ma fac de ras. Am zburat impruna cu Lazar. Prima figura o facea el, dupa care o faceam si eu. Tot asa si ii zic ok, hai sa coboram. In coborire, Lazar: “Dane, daca vrei le spunem ca nu teai dumirit inca si mai vrei o iesire. La urmatoarea iesire te las numai pe tine!!!.” Ce crezi ca am zis jos? Decolam iar si incep sa le leg. Avionul parca ma astepta. Ma provoca. Pe jos era alb totul. Cerul era albastru. Nu imi venea sa mai cobor. Aterizam si suntem invitati la masa de cei de la fabrica. Acum era randul meu sa fiu mut. Laur si Ionut imi mancasera toate sandwich-urile. Au zis ca eu sunt obisnuit si ca nu imi trebuia nimic!!! La masa ma intreaba Lazar si Cristi ce parere am si le zic: “Avionul e minunat. Zboara mai bine ca mine. Unul vom lua. Dar cred ca ar trebui sa facem ceva sa scoatem mai mult din acest avion.” Laur si Ionut au facut ochii mari.
• •
• • •
•
•
“La ce te gandesti” ma intreaba Cristi. “Trebuie sa ne mai dati unul cu care sa putem face o formatie! E pacat. Formatia cu avioanele astea ar fi nemaipomenita!” Toti erau socati. “Pai mai cumparti unul”, zice Cristi. “Nu putem , deabia putem lua unul. Al doilea daca puteti sa ni-l inchiriati cumva”… Cert e ca, in final, am ajuns la o intelegere cu fabrica, si ne-am inteles intre noi. La Bucuresti am ajuns la concluzia ca trebuie sa facem o firma cu care sa cumparam aceste avioane si care sa incerce sa le administreze. Dupa un brain storming referitor la numele firmei – de la YAK am ajuns la IACAR si am adaugat ACROBATI. Pana am ridicat avioanele de la fabrica l-am luat si pe Condoru cu noi sa le vada. Doi ani mai tarziu, el impreuna cu alti 3, si-au cmpart un avion din America. Si asa suntem acum IACARII ACROBATI!
Thunderbirds in Romania •
• • •
Ceea ce, la inceput, parea a fi un simplu zvon – Thunderbirds vin sa sustina o reprezentatie in Romania – s-a confirmat ulterior, dupa cateva balbaieli specifice. A fost anuntat intai, ca gazda, aeroportul Baneasa, insa showul a fost “mutat” rapid pe Kogalniceanu, la Constanta. Logic, daca ne gandim ca americanii l-au “ocupat” de ceva timp. Data era oarecum stanjenitoare, 8 iunie, in mijlocul saptamanii, insa s-a rezolvat rapid cu o zi libera. Astfel am ajuns pe 8, foarte dimineata, sa ma leg in chingi (era de fapt o amarata centura de siguranta a “bolidului” proprietate personala) si sa decolez spre litoral, pe “varianta” – Slobizia-Harsova-MK. Am ajuns surprinzator de bine, destul de dimineata, in jurul orei 10 si jumatate. Am fost chiar printre “privilegiatii” care si-au putut lasa masina in fata aeroportului, la umbra copacilor. Prima dezamagire a venit in momentul in care am aflat ca showul, programat pentru ora 11.00, avea sa inceapa dupa pranz, Thunderbirds fiind anuntati abia spre ora 15.00. Nicio problema, evolutiile romanilor au fost extraordinare si timpul a trecut repede.
•
•
•
Spectacolul americanilor a debutat cu un mini-show la sol, destul de atractiv pe alocuri, insa putin cam lung pentru gusturile mele. Poate si pentru ca asteptam cu nerabdare sa aud tunetul reactoarelor Falconilor. In sfarsit, trecem si peste introducere si ajungem la evolutia propriuzisa. Thunderbirds si-au respectat renumele, chiar daca spectacolul a fost destul de scurt iar elementele de acrobatie comune, fara acel “ceva” care sa te faca sa-I tii minte toata viata. Americanii au prezentat mai toate exercitiile clasice, acelea pe care le vezi in orice film de prezentare si poate si de aceea au fost putin dezamagitori. Nimic nou, fata de ce stiam din imagini si clipuri video, nimic foarte spectaculos, cu exceptia poate a intersectarilor in viteza, care mi-au placut mult.
• Avand in minte, pentru comparatie, doar Frecce Tricolori, de la ROIAS 2006, pot sa spun ca Thunderbirds au fost mai putin spectaculosi decat italienii, asta desi, cel putin teoretic, F-16 poate oferi mult mai mult.
Aviatia Romana plange dupa Mircea Finescu • •
•
•
Una din legendele planorismului din Romania, Mircea Finescu, s-a stins din viata vineri, 1 iulie 2011, la varsta de 88 de ani. Mircea Finescu s-a nascut la Arad, in data de 26 ianuarie 1923. S-a indragostit iremediabil de zbor si si-a dedicat intreaga viata acestui ideal, fiind unul din oamenii care au inovat si modernizat aviatia sportiva din tara noastra. In anul 1948 a reusit sa obtina “C”-ul de Argint, a cincea insigna internationala din tara. La 4 ani distanta, vine si “C”-ul de aur pentru ca, in 1964, sa devina primul planorist roman care isi castiga cele 3 diamante. A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului. In decursul frumoasei cariere de 42 de ani, Finescu a acumulat nu mai putin de 7842 de ore de zbor cu planorul si 1683 de ore pe planor.
• • •
• •
Iata, mai jos, o scurta parte din biografia celui ce a fost Mircea FINESCU, conform cartii “Un secol de planorism”, scrisa de Athanasiu Constantin: Calificări: 1939 Arad, brevetele elementare A şi B la 16 ani cu instructorul Petre Todereanu. 1940 Sânpetru brevet C şi antrenament instruit de Gh. Hye şi Nicolae Blebea. 1943-1944 Clinceni remorcaj de avion cls. I şi II. 1948 Calan curs pilotaj fără vizibilitate şi instructor de dublă comandă la remorcaj avion. 1949 Mocrea brevet pilot gr. II avion turism, reconfirmat la Giuleşti în 1950 1973 pilot remorcher Wilga la Ghimbav Activitate: 1947-1948 instructor la Mocrea şi Calan. 1949 Mocrea şef de pilotaj. 1950-1951 Dezmir şef de pilotaj. 1952-1957 Dudeşti Cioplea instructor dublă comandă şi performanţă. 1949-1970 pilot de acrobaţie, solist şi în formaţie, la mitingurile organizate de aviaţie sportivă. 1950-1970 pilot de încercare a prototipurilor de planoare pentru aviaţia sportivă. 1958-1960 inginer la serviciul tehnic din Centrala Aviaţiei Sportive. 1960-1971 şef serviciu tehnic pentru sectorul de planorism din aviaţia sportivă. 1971-1979 Ghimbav, fabrica I.C.A., inginer pilot de recepţie pentru planoare şi motoplanoare, prezintă în 1976-1977 la saloanele internaţionale de la Farborugh şi Le Bourget aceste produse. 1979 pensionat de vârstă la 58 de ani.
• •
•
•
Realizări: 1948 Calan C-ul Argint, a cincea insignă internaţională efectuată în ţară. 1952 C-ul de Aur. 1964 primul deţinător a celor trei Diamante. În 1954 primeşte Ordinul Muncii cls. A III-a. 1957 titlul de Maestru al sportului şi în 1964 Maestru emerit al sportului, pentru planorism. 1963 Federaţia Aeronautică Internaţională îi acordă diploma “Paul Tissandier”. Din 1956-1995 este membru şi preşedinte al comisiei centrale de planorism în FAR. 1968-1972 membru în comisia de planorism a F.A.I.-Paris. În 1979 în Cipru este reprezentantul României la congresul F.A.I. A participat între 1950 şi 1982 la 33 de campionate interne (22) şi externe (11) deţinând titlul de campion naţional de nouă ori, o dată vicecampion naţional, al Ungariei şi balcanic. A participat la un singur campionat mondial în 1968 ocupând un onorabil loc 27 din 57 de concurenţi. Intre 1948 şi 1979 realizează 30 de recorduri naţionale, însumând întreaga paletă a probelor sportive. În decursul prodigioasei sale cariere a deţinut premiere naţionale: primul looping inversat şi nod de Savoia cu planorul, prima legătură telefonică ansamblul avion remorcher – planor, sau remorcaj la automosor cu declanşator în apropierea centrului de greutate şi altele. (Athanasiu Constantin- “Un secol de planorism”)
Otopeni Air Show 2011 •
•
•
Sambata, 16 iulie, fanii aviatiei din Romania au avut parte de un adevarat regal pe Aeroportul International “Henri Coanda” – Otopeni, acolo unde a avut loc editia 2011 a Otopeni Air Show, spectacol care faci pasi mari pentru a-si asigura un loc intre cele traditionale. Din prima faza trebuie sa marturisesc ca sonorizarea a fost destul de slaba ia explicatiile comentatorilor s-au auzit cu greu daca nu ai luat loc in apropierea boxelor. Un alt punct slab al spectacolului a fost reprezentat de timpii “morti” dintre evolutii care, dupa ce a fost depasit un anumit prag de confort termic, au devenit de-a dreptul iritanti. Sa revenim la show, care a inceput cu trecerea unei formatii de 4 MiG-uri 21 LanceR urmata de evolutia solo a unuia dintre aparate. Personal, ca unul care a asteptat poate cel mai mult evolutia LanceR-ului, an fost usor dezamagit de reprezentatie, care mi s-a parut destul simpla, cu treceri prea sus si cu elemente repetate. Totusi, pilotul nu are nicio vina, mai ales daca ne gandim la orele de zbor care ajung sa se numere pe degete.
• •
Ce am mai vazut si mi-a placut? Mi-au placut cele 3 elicoptere IAR 330 PUMA, mi-au placut parasutistii, mi-a placut extraordinar de mult Corsair-ul de la Red Bull, poate si pentru ca a fost prima data cand l-am vazut, si mi-au mai placut formatiile noastre (Vulturii, Soimii, Iakarii si planoarele), impecabile ca intotdeauna. De asemenea, Svetlana Kapanina merita o mentiune speciala. Ce face femeia asta din Suhoi-ul 26 e ireal, nu cred ca a fost cineva care sa nu fi ramas cu gura cascata. Sa nu uit de baietii de la Tarom care au facut senzatie cu “balena” din dotare.
• •
Ce nu mi-a placut? Desi le-am asteptat cel mai mult, evolutiile reactoarelor, MiG 21 si IAR 99, au fost cele care m-au dezamagit. Au zburat parca previzibil, prea sus si fara a reusi sa faca spectacol pana la urma, pentru ca asta era ceea ce conta.
•
Per total, a fost un show cum nu se prea vede la noi iar asta m-a bucurat teribil si m-a facut sa nu regret nici macar un minut din cele petrecute in soare.
•
Adio Otopeni Air Show 2011, acum asteptam editia 2012!