FASHION SPECIAL Fashion Show-ul: de la origini și până astăzi.

CARA DELEVINGNE

UN PERSONAJ DE BASM MODERN

Ne-am obișnuit ca celebritățile să fie genul acela de personaje care umplu orice încăpere prin simpla lor prezență, de multe ori gălăgioasă, provocatoare și expansivă. Acum a venit timpul ca lumina reflectoarelor să cadă pe un alt tipar de personalitate, pe o prezență fragilă, timidă, care pare că levitează doar pentru a nu-și face simțită prezența în vreun fel, și reușește, totuși, să capteze toate privirile cu o forță magnetică: Cara Delevingne. de MIHAIL TAMBA

cara Delevingne îmi aduce aminte de povestea cu prințesa și bobul de mazăre. Cumva, în tot amestecul zgomotos de glitter, lumini și culoare, ea rămâne înconjurată de o aură candidă, refuzând fără vreun fel

de efort să se potrivească în mulțime.

Născută într-o familie dintre cele mai bogate ale Londrei, Cara a crescut în Belgravia, unul dintre cartierele cu cele mai scumpe proprietăți rezidențiale din lume, ea având un arbore genealogic mai mult decât impresionant, printre ale cărui ramuri regăsim personaje politice importante, oameni care s-au aflat în proximitatea nobilimii engleze, și până la baroni și primari ai Londrei.

Deși viața Carei Delevingne pare să fi fost una chiar desprinsă dintr-un basm la amintirea căruia oricine să ofteze visător, lucrurile nu au fost simple, la început, nici pentru ea: la 16 ani părăsește școala de fete „Francis Holland”, visând să-și aprofundeze studiile în teatru și muzică. O depresie cumplită, însă, i-a schimbat total parcursul academic, Cara fiind nevoită să renunțe la școală la doar un an de la transferul la Bedales. După cum a mărturisit într-un interviu pentru Vogue, în adolescență a fost „lovită de un val masiv de depresie și anxietate și ură de sine, astfel că emoțiile erau atât de dureroase încât m-aș fi lovit cu capul de un copac să mă fac praf”.

Lucrurile s-au așezat, însă, de la sine, căci imediat avea să-și înceapă cariera în modeling, care a făcut-o faimoasă pe tot mapamondul. Chiar dacă primul editorial de fashion în care apare a fost realizat pe când aceasta avea doar 10 ani, avându-l ca fotograf pe Bruce Weber, Cara a trebuit să participe la castinguri două sezoane la rând pentru a fi selectată la primul ei runway. De atunci, însă,

lucrurile au mers doar înainte.

Cara Delevingne nu este cunoscută, însă, doar ca model. Începând cu 2012 își face debutul ca actriță în „Anna Karenina”, în rolul prințesei Sorokina. Primește mai apoi distribuții în „Reincarnation by Chanel”, „The Face of an Angel”, „Suicide Squad”, „Paper Towns” și multe altele.

Din 2015, însă, Cara a început să fie mult mai selectivă cu show-urile la care defila. După trei ani în care a dominat

toate podiumurile de la Fashion Week, ea a început să își dedice timpul mai puțin carierei și mai mult vieții personale și lucrurilor care o fac cu adevărat fericită. „Mi-a luat ceva timp, însă acum realizez că munca nu este totul și succesul îmbracă mai multe forme. Mi-am deschis mintea, și acum îmbrățișez lucrurile noi cu o curiozitate aproape copilărească. Petrec mai mult timp făcând ceea ce îmi place, și datorită acestui lucru am putut și să lucrez mai bine”, a mărturisit acesta într-un eseu publicat de Time, în 2016.

Cara a reușit să strângă în jurul ei, pe Instagram, peste 40 de milioane de oameni care o urmăresc, și folosește această platformă nu doar în scopuri personale și profesionale, ci se implică activ și în cauze sociale, îndemnându-și fanii să-i urmeze exemplul și să nu treacă nepăsători pe lângă problemele cu care se confruntă semenii lor.

Motto-urile ei personale sunt „embrace your weirdness” și „stop labeling, start living”, Cara fiind și o ambasadoare a persoanelor LGBT+ din întreaga lume. Ea se identifică ca fiind gender fluid și pansexuală, însă mereu este extrem de discretă cu privire la viața ei personală.

În prezent, Cara și-a dedicat cariera mai mult actoriei, aparițiile sale pe catwalk devenind din ce în ce mai rare.

FENDI

CE AR TREBUI SĂ ȘTII DESPRE CARA DELEVINGNE?

* A înregistrat două albume muzicale, cu piese compuse de ea, însă a renunțat la o carieră în muzică chiar înainte de-a semna contractul cu casa de discuri, deoarece aceștia i-au propus să își schime numele cu unul de scenă, mai ușor de pronunțat. * Este autoarea unui roman, „Mirror, Mirror”, scris în colaborare cu Rowan Coleman, carte care încearcă, după cum ea însăși a declarat, să prezinte cititorului o imagine realistă a anilor adolescenței, cu tot ce presupun ei. * Deși greu de imaginat, Cara este un gamer avid, jocul ei preferat fiind „Call of Duty”.

FASHION SHOW‑UL,

de la origini și până astăzi

Cred că nu există pasionat de fashion căruia să nu-i fi rămas în minte o anumită prezentare de modă, fie că a fost vorba despre haine, make-up, punerea în scenă, locație, decor sau modele. Astăzi putem avea acces la ele cu toții, urmărind transmisiunile în direct ale brandurilor preferate chiar de pe telefon. Însă nu mereu a fost așa.

ediția aceasta a revistei are în vedere culisele modei, așa că ne-am gândit să ne îndreptăm atenția către partea cea mai spectaculoasă a fashion-ului, cea care ne face, în fiecare sezon, să stăm cu ochii ațintiți în ecranele dispozitivelor electronice, pariind ce va fi in sezonul acesta și căutând interpretări și reinterpretări ale trendurilor din trecut: fashion show-ul.

Toate drumurile duc la... Paris!

Probabil te-ai întrebat când a apărut acest tip de eveniment, ca practică, pentru prima dată. Ei bine, după cum a spus cineva, acest subiect nu și-a găsit încă istoricul, însă este cert că are legătură cu Parisul secolului XIX, când couturierii s-au gândit să-și prezinte creațiile în fața clientelei fidele, în cadrul unor serate speciale. Spre sfârșitul acestui secol, Charles Fredrick Worth (după unii, părintele couture-ului), este primul care, în cadrul acestor evenimente, înlocuiește manechinele de croitorie cu persoane reale, captând și mai mult atenția invitaților. Odată cu Revoluția Industrială, îmbrăcămintea de lux nu mai viza doar nobilimea, pentru că avem de-a face cu o înflorire economică fără seamăn și, desigur, cu un val de nou-îmbogățiți care încercau să-și câștige locul în societate și să-și demonstreze statutul nou-câștigat și prin îmbrăcăminte, care nu mai e suficient să fie lucrată din materiale de o calitate superioară, ci trebuie să se diferențieze și prin ideea unică, originală din spatele produsului. Gusturile încep să se diversifice datorită călătoriilor și informației care circulă acum mult mai repede și are un cerc de răspândire considerabil mai mare - iar aici, comercianții joacă un rol foarte important - așa că couturierii nu au de ales și se adaptează vremurilor. Astfel, americanii copiază ideea show-urilor

MIHAIL TAMBA – publicist

ZUHAIR MURAD BIAGIOTTI

AURALEE ARMANI PRIVE

europene la începutului anilor 1900, iar în 1903 are loc prima prezentare de modă în New York, ținută de Ehrlich Brothers, un retailer foarte cunoscut la acea vreme. În America, ideea centrală era aceea de a prezenta clienților obiectele de îmbrăcăminte aduse din Europa, sau, în unele cazuri, copiate după modele pariziene și londoneze.

Astfel stând lucrurile, în 1918, casele de modă europene au început să-și țină prezentările după un calendar fix, pentru ca clienții și buyerii străini să-și poată planifica din timp călătoriile.

Încet-încet, pe lângă cei care erau invitați la aceste show-uri în baza istoricului lor de achiziții, pe listele couturierilor și ale designerilor au început să figureze și nume de ziariști, care au început să scrie despre modă ca despre orice altă mondenitate a vremii, urmând, mai apoi, o specializare a acestei categorii, până în punctul în care recenziile fashion editorilor decideau dacă o colecție se va vinde sau nu.

Interesant lucru este că în Statele Unite ale Americii fashion show-urile au fost, până în 1970, exclusiv europene, fie că vorbim despre retaileri sau case de modă care decideau să-și vândă produsele direct pe tărâm american. Abia după această perioadă încep și creatorii de peste ocean să-și organizeze propriile prezentări, poate nu din cauza monopolului pe care-l avea Europa în materie de gust și trenduri, ci ca o evoluție firească a lucrurilor.

Moda în garaje, spații abandonate și apartamente minuscule

Trecerea de la couture la designer clothes a fost și ea una cât se poate de naturală. Haute couture-ul a fost și rămâne o reminiscență a gustului burghezimii, a bogaților vechi, pentru care era o obișnuință ca o rochie ce urma să fie purtată o singură dată să coste cât un apartament în centrul Bucureștiului. Odată cu democratizarea modei, couturierul este înlocuit de designer, de vizionar, de creatorul de limbaj vestimentar, care nu mai vrea să se axeze pe broderii și cristale cusute manual, ci pe 2021 | toamnă | styler 63

caracterul insolit și revoluționar al creației sale.

Așa stând lucrurile, pentru a penetra o industrie oricum impermeabilă, tinerii creatori sunt nevoiți să se exprime din spatele zidurilor cetății construită de casele de lux, și încep să-și organizeze show-urile în diferite locații care aveau de-a face nu atât cu viziunea lor artistică, ci mai mult cu bugetul de multe ori inexistent al evenimentului.

Astfel, îl avem pe Jeremy Scott - astăzi

COPERNI GIAMBATTISTA VALLI

SIRIANO

designer la Moschino - care trimite invitația la primul său show unui fashion editor renumit scrisă pe portiera unei mașini dezafectate. Show-ul s-a ținut într-un apartament studențesc. Riccardo Tisci, proaspăt întors din India după o dezamăgire europeană, își organizează, cu ajutorul prietenilor, prima prezentare într-o clădire părăsită de lângă Milano, iar în America, Zac

Posen invită editorii de la Vogue, în frunte cu

Anna Wintour, în apartamentul mamei sale, acolo unde a și avut loc primul său fashion show. Tocmai aceste locații alese de tinerii designeri, care nu prezentau cea mai mare siguranță pentru participanți și care, de altfel, nu au fost lipsite de accidente, l-au făcut pe

Fern Mallis, directorul executiv al Consiliului

Fashion Designerilor din America să declare că „iubim moda, dar nu vrem să murim pentru ea”, fapt ce s-a tradus printr-o centralizare a fashion show-urilor la Bryant

Park, în 1993. În Europa, desigur, suflul post-revoluționar încă se mai resimte, iar branduri ca

Vetements, care și-a făcut steag de luptă din atitudinea nonconformistă pe care o reinterpretează în fiecare sezon, încă mai organizează show-uri în clădiri părăsite, unde invitații sunt așezați la mese de lemn, pe care modele defilează apoi. Aparent, 64 styler | toamnă | 2021 copiii teribiliști ai modei au un loc aparte în industrie și poate că e cel mai bine să fie așa.

La mila calendarului

Odată cu stabilirea strictă a calendarului pentru Săptămâna Modei, s-a împământenit obiceiul ca toți editorii de modă, celebritățile și buyerii să fie prezenți în aceeași perioadă în Londra, Milano, Paris și New York. Prin urmare, în panteonul de branduri, fie ele mai vechi sau mai noi, este mereu larmă și zgomot pentru cine și când își programează cele douăzeci de minute, cât ține un Fashion Show. Și asta nu pentru că ar fi greu ca prezentările să curgă firesc, una după cealaltă, ci pentru că Chanel trebuie să țină cont de distanța fizică dintre locația unde își desfășoară defilarea și cea în care a fost show-ul Dior, pentru ca toți invitații care au fost prezenți acolo să poată ajunge și aici. Și da, vorbim despre același calendar de care se plângea Giorgio Armani anul trecut că îl obligă să expună un produs în magazin cu șase luni înainte ca condițiile meteo să-l facă necesar.

Invitații, astăzi – de la vechii clienți, la influenceri

Recent s-au auzit povești care nu au cum să nu te amuze - am noroc că, deși trăiesc în România, țară ușor de trecut cu vederea pe plan internațional în domeniul modei, am prieteni în trei din cele patru puncte cardinale ale Fashion Week-ului, așa că întâmplările de acolo nu se țin departe de urechile mele - cu buyeri care nu au mai avut loc la evenimentul de prezentare pentru că influencerul X sau cântăreața Y a intrat neinvitat/ă, ocupând astfel unul dintre locurile numărate și de n ori.

Cumva, fără cea mai mică intenție de-a trece în registru apocaliptic ce urmează să spun, dorința brandurilor de-a atrage un public cât mai mare a făcut ca creația în sine să cântărească mai mult decât popularitatea de care se bucură aceasta. Astfel, la fiecare Fashion Week sunt înghesuiți la prezentări tot soiul de new comers, de vedete apărute peste noapte, dar care sunt hype în acel moment, pentru ca brandul să fie prezent și pe story-urile lor. Ce-și iau părțile din această poveste? Simplu: new comers-ii au parte de canonizare în fața publicului, de clasicizare, intrând în rândurile celor care sunt invitați la Fashion Week, iar brandurile își cresc sau mențin gradul de relevanță în fața unui public care are mai multe opțiuni ca niciodată, prin asocierea cu vedetele favorite ale publicului. Unde se va ajunge cu acestă poveste? Ei bine, eu unul nu vreau să știu, pentru că orice anticipare răpește din prezentul în care ceva se va întâmpla, și de déja-vu-uri suntem sătui cu toții. Va urma!

TOD'S