Creat cu pasiune şi savoir-faire. Un volum Baroque Books & Arts®.
Åsa Hellberg
traducere din limba suedeză de DANIELA IONESCU
Colec]ie coordonat\ de Dana MOROIU
Åsa Hellberg SONJAS ANDRA CHANS © Åsa Hellberg 2017 by Agreement with Enberg Agency © Baroque Books & Arts®, 2018 Imaginea copertei: Ana WAGNER Concepţie grafică © Baroque Books & Arts® Redactor: Ines HRISTEA Corector: Rodica CREŢU Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României HELLBERG, ÅSA A doua şansă / Åsa Hellberg; trad. din lb. suedeză de Daniela Ionescu; - Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2018 ISBN 978-606-8564-95-1 I. Ionescu, Daniela (trad.) 821.113.6
Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A. Niciun fragment din această lucrare şi nicio componentă grafică nu pot fi reproduse fără acordul scris al deţinătorului de copyright, conform Legii Dreptului de Autor.
În amintirea bunicii Birgit, care și-a întâlnit cele mai bune prietene, Tyra și Göta, într-o casă de copii din Köping, în 1914. Prietenia lor a durat toată viața.
P r o log Sfârșitul anului 2011, biroul avocatului Andreasson, din Stockholm. Iubitele mele prietene, A venit timpul să ne luăm rămas-bun pentru totdeauna. Mă doare să mă gândesc la asta. Statornicia dragostei și a loialității voastre mi-a întregit viața. Pentru asta nu vă voi putea mulțumi niciodată îndeajuns. Când veți primi aceste rânduri, va fi trecut un timp de când ne-am despărțit și sper, desigur, că v-ați obișnuit cu noile voastre vieți și că vă bucurați de ele la fel de mult ca mine, atunci când le-am plănuit. Mi-aș dori să știu că prietenia voastră a rămas la fel de puternică, în ciuda încercărilor la care ați fost supuse. Dar cred așa: ceea ce am avut noi a fost unic. În orice caz, nu mai cunosc vreun alt cvartet de prieteni ca al nostru. Frumoasa mea Rebecka, sper că te simți bine în noua ta casă din Mallorca și că arhitectul pe care l-am trimis să te ajute ți-a fost… pe plac. Înțeleapta mea Susanne, hotelul din Londra a fost copilul meu. A fost minunat să-mi închipui cum, într-o zi, tu vei fi
A DOUA ŞANSĂ
7
stăpână acolo. Sper că tu și Michael v-ați găsit unul pe celălalt, căci nu-mi pot închipui o potrivire mai bună între doi oameni. Draga mea Maggan, îmi doresc să-ți fi găsit în Paris locul potrivit pentru a-ți demonstra creativitatea. Și sper că m-ai iertat că l-am căutat pe Paul. N-a încetat niciodată să te iubească și n-am rezistat gândului că voi doi trebuie să fiți din nou o pereche. Noi patru am fost întotdeauna cele mai bune prietene și încă suntem, în clipa în care scriu aceste rânduri. (Azi, puțin mai târziu, vom lua cina la Maggan și știu că voi pleca acasă cu un nod în stomac, după ce vom râde împreună întreaga seară.) Dar, când veți citi această scrisoare, totul va fi de mult consumat. În orice caz, viața mea pe pământ se va fi sfârșit. Cum e după aceea nu se prea știe. Eu nu sunt înmormântată de tot (sună cam ciudat acum, când scriu, dar chiar așa e). L-am rugat pe avocatul Andreasson să mai aștepte cu asta, până vă veți fi obișnuit cu noile voastre vieți. Dar acum, când moștenirea e împărțită și totul e clar, am nevoie de ajutorul vostru. Doresc să mă duceți la locul odihnei mele de veci, trecând printr-o serie de alte locuri, care au însemnat mult pentru mine. Va fi o călătorie care vă va purta în jurul lumii. În timpul ei vă voi povesti adevărata mea poveste, care începe când nu aveam decât șaisprezece ani. Îmi veți purta cenușa în bagaj, lucru care probabil nu e permis de lege, dar sunteți trei și mă puteți împărți între voi. O mare parte din ea e deja împrăștiată, dar veți lua cu voi ceea ce a rămas. În șifonierul din atelierul meu sunt câteva cutii de pudră, pe care le-am moștenit de la bunica. Dacă vreți, mă puteți pune în ele. După această călătorie, putem considera că ne-am luat rămas-bun pentru totdeauna și că, prin voi, mi s-a oferit o a doua șansă. Pentru ce, veți afla cu timpul. Aveți grijă de voi și continuați să fiți cele mai bune prietene și după eu ce voi dispărea definitiv. Cu toată dragostea mea, A voastră, Sonja. 8
Ås a Hellberg
Tăcerea s-a prelungit. Obrajii lui Maggan erau umezi, Rebecka își sufla nasul, Susanne îl privea cu ochi mari pe avocatul Andreasson, când acesta, în cele din urmă, și-a răsucit scaunul și a scos o urnă din dulapul cu acte din spatele său. A pus-o ușor pe birou. – N-am crezut niciodată că ne va mai da vreun semn, a spus Susanne încet și a pus mâna pe urnă. Nu încetezi niciodată să ne uimești, nu-i așa, Sonja? A zâmbit când celelalte două prietene și-au pus și ele mâinile lângă a ei. – Sunt, desigur, o grămadă de lucruri de rezolvat mai întâi, dar… când plecăm?
Literatură bună. Şi atât.