BENEDEK LEVENTE
COLL[AGE]
3
Benedek Levente: COLL[AGE] Temesvár I Timișoara, 2019 ISBN 978-606-743-086-8 Kiadja a Szórvány Alapítvány I publicat de Fundația Diaspora I published by Diaspora Foundation Az album a Temesvári Polgármesteri Hivatal és a Temesvári Helyi Tanács támogatásával készült. Album realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara. Financed by Timișoara City Hall and Timișoara Local Council Szöveg I Text: Daniela Șilindean, Ungvári-Zrínyi Kata Grafika I Grafică I Design: Benedek Levente Fotó I Foto I Photo: Petru Cojocaru Fordítás I Traduceri I Translation: Adorjáni Panna, Daniela Șilindean, Molnos Júlia Készült a temesvári Gordian nyomdában. Tipărit de tipografia Gordian din Timișoara. Printed by Gordian press in Timișoara. Primăria Municipiului Timișoara
4
Egy szó úgy él, hogy pattanásig feszül, s ezer meg ezer kapcsolódás felé tör, mint a mesebeli kígyó szétdarabolt teste, melynek részei egymást keresik a sötétben. Existența cuvântului rezidă în faptul că se întinde și se încordează pentru a produce mii de asocieri, precum corpul despicat al șarpelui din legendă, ale cărui fragmente caută să se regăsească în beznă. The life of the word resides in the fact that it tenses and strains to produce a thousand associations, like the quartered body of the snake of legend, whose separate pieces sought each other in the dark. Bruno Schulz
5
COLL[AGE] INTRO Benedek Levente kiállítása meglepő, bármilyen szögből is néznéd. Mindenekelőtt azért, mert a művész által felajánlott út elsősorban szétszedést feltételez (ez eleinte szigorúan történik, téma és színek szerint; vágyak és félelmek mutatkoznak meg, levegősen, hullámzó boldogságban, valóságosan, de álmokkal és rémálmokkal is teleszőve), amit aztán rendszerezés követ – szépen, mintha kis fiókokba raknánk az elemeket. Ezek aztán újra összeállnak, és saját életre kelnek, hogy aztán ismét csoportokba rendeződjenek, és a szemlélők (éles)látása által újabb és újabb kapcsolódásokat eredményezzenek. Hasonlóképpen ahhoz, ahogy a neuronok mindegyre kapcsolatot hoznak létre egymás között, vagy ahogy a fák újra lombba borulnak annak ellenére vagy annak köszönhetően, hogy levágjuk ágaikat. Ez az út egyben meghívás a lassú nézésre (angolul slow watching, amiből implicit módon következik a slow food… for soul és a slow food for thought). Benedek Levente nagylelkű az idővel, a tekintet időigényes kalandozására invitálja a nézőt – ennek az egyszerre felajánlott és elvett időnek hála válnak a találkozások közössé és jelentőségteljessé. Ez a megközelítés egyébként személyesnek tűnik (és bizonyos mértékig az is), de az a látványos benne, hogy a néző tulajdonképpen a terek kereszteződésében fogja találni magát. A Benedek Levente által ajánlott terület egyszerre személyes, privát és publikus, felépítése lenyűgöző. Ez egyfelől a válogatásnak, másfelől a szűrésnek tudható be. Mi marad az élmények leülepedése után? Mi marad akkor, amikor bevillan a múlt, a jelen pedig a múltbeli találkozásokból csapolja nedvét? Beleértve a lehetséges találkozásokat is. Mindezek hogyan határoznak meg minket? Hogyan jönnek létre ezek az identitástömbök? És milyen mértékben tartozik mindez (csak) hozzánk? Mennyit vállalunk be, és mennyit dolgozunk fel belőlük? Hol ködösítünk, mit emelünk ki? Hogyan működik, és mit feltételez a közös emlékezet, és mivel tápláljuk azt? Mindez csak néhány az elkerülhetetlenül felmerülő kérdések közül. Benedek Levente tapintatos művész, különleges érzékenységét különféle médiumokba ülteti át: néha történetrétegek mögül bukkan elő (a történeteket a képek egymásmelletisége hozza létre vagy teremti újra a beszélgetőpartner, vagyis a néző által felajánlott hipotézisek szerint), máskor érzékenységét önreferenciális irónia és önirónia fedi be (vannak utalások régebbi munkákra és kiállításokra), illetve mindig hatalmas játékkedv (első látásra mintha önkényesen volnának kihelyezve, ám a kompozíciók mindig jól kigondoltak). A munkáit ismerő nézők pedig tudják, hogy nem hiányozhatnak innen az egymást is megfertőző „tiszteletlenségek” sem (rendőr, Szűz Mária, szenvedélyes csókok, sonka és majmok). Csupán az első rétegeket érintettem, ezek a reakció és a gyors, azonnali, kézenfekvő jegyzetelés eredményei, vagyis a felszínre vonatkoznak. Mindezeken túl látni véljük a nagy bátorsággal és merész kiállással felderített mélységet. Nosztalgia nélkül, távolságtartással, iróniával és öniróniával, a művészi, társadalmi és emberi kontextus tág perspektívájában. A kiállítás nézése közben arra jössz rá, hogy bizonyos kifejezések/kérdések/mondatok végigkísérnek (megragadnak a fejedben, és nem hagynak 6
békén), vagy hogy vannak képek, amelyek a tudatalatti üzeneteknek és a munkákban elmésen elszórt finom nyomoknak köszönhetően a retinádba égnek. Mindezek már az elején ismerős érzést kelthetnek – bár a Benedek Levente által bevezetett, támogatott és megengedett új vízió miatt semmi sem lehet tökéletesen ismerős, meglepetés nélküli, szokványos. A művész olyan képeket használ, amelyekhez könnyen tudunk kapcsolódni: plakátok, logók, múzeumok nevei, fényképek, csomagolások, dátumok, számok, betűk, üzenetek. Vagy egy olyan playlistet, amely koncerteket, előadásokat, filmeket tartalmaz, sőt, egy személyes térképet, amelyen nemcsak városok, de kiállítások és jelentős művészek is jelölve vannak. Úgy képzeld el, mint egy Rubik-kockát, amelyet valaki úgy rak ki, ahogy te soha nem gondoltad volna – és ez az új kombináció igencsak gazdagítja látásmódodat. Ugyanez igaz arra a megközelítésre is, amit ezen a kiállításon Benedek Levente felkínál. Mintha valaki emlékezetének fiókjaiban kutatva felfedeznénk az állandót és a változót, és ezáltal újraíródnának a történetek. Vannak itt munkák a mindig kifejező kezekről, széttárt vagy megfeszített szárnyakról, láb-gyökerekről, a térről és az időről mint az irány megtalálásának folyamatos igényéről (térképek, órák). A tárgyak memóriakapszulákká változnak: koncertbelépő karkötő, igazolványok, fényképek, lapok egy katonai jegyzőkönyvből. Mindezeket egybefogja a felejtés és a felejthetetlen, a formák vagy színek általi beavatkozás. Vannak olyan dolgok, amelyeket soha nem felejtesz el – ezek biztosítják a stabilitást, ezek mindig a saját történeted részei lesznek, ezek igazolnak minket, ezekből építjük fel magunkat. Nem hiányozhat innen a családdal, a várossal, a világgal, a művészi aktussal való viszony sem. A részletek elbűvölnek (és milyen csodálatosak is ezek a részletek!), így akár le is maradhatunk az összképről, holott az mindig fontos. Az emlékezet valóságos folyása ez, ami nemcsak a felismerésen alapszik, hanem a megismerés különféle módozatain is. Azáltal, hogy módosítunk a nézésünkön, és lemondunk a hamis vágányokról, más utakat találunk meg, más gondolatokkal, és így másféle állapotba kerülhetünk. A művész felkínálja, hogy anyagtalan eszközök helyett válasszuk az anyagi, látható, tapintható eszközöket – hogy átemeljük az emlékezetet. Az emlékezet megremeg, az évek során átváltozik, új formát ölt, és nyomokat hagy önnön éned megerősítése végett. A kiállítás által Benedek Levente hiteles szűrőnkké válik – olyan szűrővé, amely a lényegit tartja vissza, és amelyet az identitás (újra)alkotásához lehet felhasználni. A kiállítása nem más, mint a lefejtés, az esszencializálódás, az önelemzés és a kivetítés folyamata. A te válogatásod pedig a következő két kérdés megválaszolásával kezdődik: Hol vagy? Ki vagy (még)? Daniela Șilindean, színikritikus, az Orizont kulturális folyóirat szerkesztője 7
COLL[AGE] INTRO Expoziția artistului Benedek Levente este surprinzătoare din orice unghi te-ai uita. În primul rând, pentru că artistul propune un parcurs ce presupune, pe de o parte, descompuneri (întâi, cu rigurozitate, pe teme și pe culori; cu fantasme și frici la vedere, cu guri de oxigen, supape de bucurie, cu realități, dar și cu visare și coșmaresc), pe care le rânduiește mai întâi frumos, ca în mici sertare. Ele se recompun și capătă o viață a lor, pentru ca mai apoi să se regrupeze din nou și să își refacă multitudinea de conexiuni la fiecare între(vedere) cu un alt privitor. Precum neuronii care își refac legăturile sau ramurile tăiate ale copacilor ce înfrunzesc în ciuda sau datorită tăieturii. Parcursul este o invitație la slow watching (și implicit la slow food… for soul și slow food for thougt). E un artist care oferă, cu generozitate, timp și care invită la un itinerariu al privirii ce necesită timp – timp care, odată oferit și luat face ca întâlnirile să fie comune și pline de semnificații. De altfel, demersul pare (și este, până la un punct) personal, dar, ceea ce e spectaculos e că fiecare privitor se va afla, de fapt, la o intersecție de spații. Ceea ce ne propune Benedek Levente e un teritoriu deopotrivă personal, privat și public – iar modul în care acest teritoriu e construit este fascinant. La el contribuie, pe de o parte, selecția, dar și filtrarea. Ce rămâne atunci când experiențele se așază? Ce rămâne atunci când trecutul pâlpâie, iar prezentul își extrage sevă din întâlnirile trecutului? Inclusiv din cele ale trecutului posibil. Cum ne definesc toate acestea? Cum se creează aceste calupuri identitare? Cât de tare ne aparțin (doar) nouă? Cât ni le asumăm și ni le cultivăm? Ce estompăm și ce punem în lumină? Cum funcționează și ce presupune această memorie comună și cu ce o hrănim? Iată câteva dintre întrebările care se ivesc, inevitabil. Benedek Levente este un artist subtil, de o sensibilitate aparte pe care o transpune prin medii diferite și o învăluie uneori sub straturi de poveste (creată sau recreată din alăturările de imagini, din ipotezele pe care partenerul de dialog – adică privitorul – le propune), alteori se învăluie sub fâșii de ironie și autoironie, cu auto-referențialitate – (găsim trimiteri la lucrări și expoziții mai vechi) și în multă poftă de joc (pare că au fost arbitrar așezate, însă compozițiile sunt întotdeauna bine studiate). În plus, cei care îi cunosc lucrările știu că nu pot lipsi așa-zisele ireverențe (polițist, Fecioara Maria, săruturi pasionale, șuncă și maimuțe) care se contaminează și prin alăturare. Acestea sunt însă doar prime straturi, cele care țin de domeniul reacției și al notației rapide, imediate, vădite, cu alte cuvinte de domeniul învelișului. Însă ceea ce trece transpare sunt adâncimile care sunt sondate cu mult curaj, cu multă expunere. Fără nostalgie, cu detașare, cu ironie și autoironie, cu perspective largi asupra contextului artistic, social, uman. Vizitând expoziția, constați că sunt sintagme/întrebări/fraze care te urmăresc – care ți se înșurubează în minte și nu-ți dau pace – sau imagini care se lipesc de retină – ca urmare a mesajelor subliminale, a indiciilor fine presărate cu abilitate în lucrări. 8
Acestea pot oferi de la bun început un sentimentul de familiar – nu deplin, nu lipsit de surprize, sau de insolit, prin viziunea complet diferită pe care o lansează, o încurajează și o permit. De pildă, artistul folosește imagini la care ne putem raporta cu ușurință: afișe, sigle, nume de muzee, fotografii, ambalaje, date, cifre, sume, litere sau mesaje. Sau un playlist ce include concerte, spectacole, filme, ba chiar și o hartă afectivă care cuprinde nu numai orașe, ci și expoziții sau artiști-reper. Imaginați-vă că avem în față un cub Rubik pe care cineva îl reface complet diferit de modul în care am vedea noi rezolvarea – noua combinație ne îmbogățește cu mult perspectiva. Similar stau lucrurile și în cazul demersului asumat de Benedek Levente în cadrul acestei expoziții. Descoperim, ca prin sertarele memoriei cuiva, constante și variabile care rescriu povești. Există reprezentări ale mâinilor mereu expresive, aripi deschise sau crispate, picioare-rădăcini, reprezentări ale spațiului și ale timpului, ca o nevoie de a găsi mereu repere (hărți, ceasuri). Obiectele sunt transformate în capsule de memorie: brățări de concerte, legitimație, fotografii, pagini de livret militar. Peste ele se așterne (ne)uitarea, intervenția cu formă sau culoare. Sunt lucruri pe care nu le uiți niciodată – ele asigură stabilitatea, ele sunt mereu parte din propria poveste, cea care ne legitimează, cea pe care o construim despre propria persoană. Nu lipsesc raporturile cu familia, cu orașul, cu lumea, cu actul artistic. Distrași de detalii (și ce muncă fabuloasă e aici!), am putea rata imaginea de ansamblu care e mereu relevantă. Este un real flux al memoriei bazat nu numai pe recunoaștere, ci și pe moduri de a cunoaște. Abia resetându-ne privirea, renunțând să parcurgem posibile piste false putem merge, de fapt, pe alte drumuri, cu alte gânduri, contemplând alte stări la care devenim părtași. Artistul propune o mutație – un transfer de memorie – de pe un mijloc imaterial pe unul material, vizibil, palpabil. Memoria freamătă, se transformă cu trecerea prin ani, curge în forme și lasă urme pentru reafirmarea propriului eu. Benedek Levente se constituie cu această expoziție într-un filtru autentic – unul care reține esențialul și îl folosește la (re)construcții identitare. Expoziția este un proces de decantare, de esențializare, de introspecție și de proiecții. Iar propria selecția poate începe de aici pentru a-ți răspunde la două întrebări: Unde ești? și Cine (mai) ești? Daniela Șilindean, critic de teatru, arts editor al revistei culturale „Orizont”
9
COLL[AGE] INTRO The exhibition signed by the visual artist Benedek Levente is extremely surprising no matter which angle you decide to see it from. First of all because the artist proposes a path which means, on the one hand decomposing (first done rigurously on themes and colours; with phantasms and fears in full sight, with breath of oxygen, outlets of joy, with multiple realities but also with dreams and nightmares), which he then orders as if placing them in tiny drawers. They recompose and live a life of their own, so that they can regroup and re-establish the multitude of connections on each new (in) sight with a new viewer. As neurons do to rebuilt their connections or as branch of trees which bud despite or due to having been cut. The artistic itinerary is an open invitation to slow watching (and implicitly to slow food… for soul and slow food for thought). He is an artist who generously offers time and who invites the eye to a journey which requires time – which once given and taken makes the meetings common and enrich their meanings. In fact, the approach seems (and it is up to a point) personal, but what is truly spectacular is that each viewer will be, in fact at the crossroads of various spaces. What Benedek Levente proposes is a territory which is at the same time personal, private and public – and the way he builds this territory is absolutely fascinating. Selecting and filtering have their contribution to this. What is left when experiences have settled in? What is left when past is still flickering, and present extracts sap from the past meetings? Including from those of the possible past. How do they all define us? How do they create these identity bricks? How strongly do they belong to us alone? How much do we cultivate them? What do we decide to blur and to highlight? How does this common memory work and how do we feed it? Here are some of the questions that will occur, undoubtedly. Benedek Levente is a subtle artist, of a certain sensitivity which he manages to transplant to different means and also sometimes envelops in layers of stories (created and recreated by the vicinity of the images, by the hypothesis proposed by the partner of dialog, i.e. the viewer). Other times he throws a veil of irony and self-irony, or self-references – (we can find such references to older works and exhibitions) and a sane appetite for playing (it seems that images have been arbitrarily placed, but, in fact, the composition is always well-pondered). What is more, those who know the artist’s work will be familiar with the so-called irreverence (policeman, The Virgin Mary, passional kisses, ham and monkeys) which contaminate each other by their vicinity. But these are just the outer layers, those which derive from fast reaction and fast notation, the immediate, the evidence, in other words, the cover. What comes out then is the depth which is explored with a lot of courage and self-exposure. Without nostalgia, detached, with irony and self-irony, with wide perspectives on the artistic, social, human contexts. By visiting the exhibition, you realize there 10
are phrases/sentences/questions that stick to your mind – well imprinted or images that stick to your retina as a consequence of the subliminal messages, of the fine clues skilfully spread in his works. They can offer from the very beginning a feeling of familiar – but not entirely, not without surprises, or unusual perspectives, through the completely different vision he launches, he encourages and allows. For instance, the artist uses images which can be easily recognised: posters, logos, names of museums, photos, wrappings, numbers, figures, letters or messages. Or such a playlist which includes concerts, performances, movies and even an emotional map which comprises not only cities, but also exhibitions or marker-artists. Imagine we see a Rubik’s cube which someone solves completely different from how we could even see the solution – the new combination enriches a lot the perspective. Such is the case with the work and the approach carried out by Benedek Levente within this exhibition. We discover, as looking through someone’s memory drawers, constants and variable which re-wire stories. There are representations of hands (always expressive), wings which are open or uptight, feetroots, transposition of space and time, as a quest for landmarks (maps, clocks). The objects are changed into memory capsules: concert wristbands, identity documents, photos, pages of military service documents. They are covered by (un)forgetfulness, by forms or by colours. There are things you never forget – they ensure the stability they are always part of the story, the one that makes us who we are, that one we build about our own person. Included here the relations with the family, with the city, with the world, with arts. Distracted by details (and what a fabulous work Levente does!), we could miss the overview which is always relevant. There is a real flow of memory based not only on recognition, but also on ways of knowing. Only by resetting our way of looking can we take the slippery slopes, can we ignore the false interpretation and walk other paths, having other thoughts, contemplating and sharing other states of mind and being. The artist proposes a mutation – a memory transfer – from immaterial means to visible, touchable ones. Memoria quivers, changes with the passing of time, flows into shapes and leaves traces to reaffirm the I. Benedek Levente becomes by means of this exhibition an authentic filter – one that keeps the essential and uses it in (re)building identities. The exhibition is a process of decanting, extracting the essential, percolating, of introspection and projections. Your own selection can start right here in order to answer two question: Where are you? Who are you (now)? Daniela Șilindean, theatre critic, arts editor of Orizont cultural magazine 11
KÉP-BIRKÓZÁS ÉS A TÖRTÉNET [ÚJRA]ALKOTÁSA A kollázs-technikát, bár már a 19. században alkalmazták, jelenségként mégis inkább a modernizmushoz kötik. A képnek ugyanis a fotó elterjedése adott olyan státuszt és jelleget, hogy azt alávethessük a kombináció eszközeinek – és ennek nyomán az a kollázsban is szabadabban kezelhető.1 Ha belegondolunk, a kép efféle darabokra szedése, de már a kontextusból való kiemelése is kissé ikonoklasztikus töltetű cselekedet. Ezt az összefüggést tekintve viszont az, ahogyan Benedek Levente a képekkel bánik, a kép iránti tiszteletről árulkodik: sohasem puszta nyersanyagként használja, nem bontja meg és nem foszja meg jelentésétől – inkább egymás mellé helyezi az egyes elemeket, kiemelt figyelemmel kezeli és igazi szereplőjévé teszi kompozícióinak. Nem csoda ez – a képekhez használt alapanyag gyűjtés eredményeként halmozódott fel, az elemekkel személyes kapcsolata alakult ki a művésznek. Függetlenül attól, hogy a végső kompozíció szétterülő, ismétlődésekkel teli vagy formailag összefogott és egyetlen központi szerkezetre épül, az azt alkotó képek egyéni, fő- vagy mellékszereplői státusa miatt az az érzésünk, hogy sokalakos festményeket, részletgazdag és a klasszikus hagyományoknak megfelelő vásznakat nézünk.2 Lehet így a kollázs barokk vallásos festmény, de van benne valami a monumentális történelmi témájú alkotásokból, s néhol a történetet több jelenetben vagy képsorban elbeszélő kompozíciók jutnak eszünkbe (Bosch munkái különösen sokszor villannak be egy-egy kompozíció kapcsán). Ahogyan azt a címben kiemelt „Age” szó is jelöli, Benedek Levente Coll[Age] projektje emlékfelfolgozó fejlődéstörténet. Miért is lehet a kollázs-technika az emlékezet analógiája? Az emlékek közel sem lineáris, hű lenyomatai valamiféle egyértelmű, szintén lineáris valóságnak. Az alkotó által említett kutatás szerint az emléket előhívásakor az agy mindig újraalkotja – ezért, akárcsak a kollázs esetében, számtalan variáció lehetséges. Az ezek közül kiválasztott verzió pedig magánál a tapasztalatnál is nagyobb jelentőséggel bír: Daniel Kahneman pszichológus kutatásai nyomán élesen elválasztja az emlékező ént a tapasztaló éntől, és arra a következtetésre jut, hogy ami mindannyiunknak igazán fontos, az nem is az élmény maga, hanem annak emléke, és a történet, amit belőle szövünk magunkban, magunkról.3 1 A jelenség előkészítéséhez valószínűleg a nyomtatás népszerűsége is hozzájárult, végül pedig a reklámipar gyakorolt erős hatást rá, nyersanyagot szolgáltatva hozzá: a képek inflációja által. 2
A hatást erősíti a felületet bevonó olajréteg is, amely valódi festmény-ízt kölcsönöz a munkáknak.
Kahneman népszerű TED előadásában a történet végére irányítja a figyelmet: ha a megélt élmény zárása pozitív, az képes felülírni a pillanatnyi élményt: még a legkellemetlenebb élményt (akár a fizikai fájdalmat) is könnyebbnek látjuk, ha a végén jobbra fordul az állapotunk. https://www.ted.com/talks/daniel_kahneman_the_riddle_of_experience_vs_memory/transcript?language=en
3
12
Ugyanígy a kezdetben kaotikus képáradat, bármennyi impulzust rejt is, nem lesz megterhelő, ha valamilyen rendnek vetjük alá. 4 A képek hatalmas mennyisége Coll[Age] formájában tehát már nem visel meg, inkább meditatív vagy megnyugtató hatással bír – egyrészt annak köszönhetően, hogy vizuális igénnyel rendezték el: a kompozícióknak rendje van, még akkor is, ha ez a rend belső rend és semmiképp nem lebutított, “koherens” egész; nem szűnik meg plurális lenni és továbbra is az információáradatot testesíti meg. Másrészt pedig, ha a sok dolgot képesek vagyunk egyetlen dolog formájában látni, már nem borít el és nem is terhel le annyira: a masszív vizuális impulzustömeg, a rengeteg grafika és kompozíció, amelyek egytől egyig provokálnak, emlékeztetnek, elgondolkodtatnak vagy egyszerűen csak maguknak követelnek egy szeletet a figyelmünkből és időnkből, abban az esetben, ha itt-ott összekapcsolódnak, fürtként egymáshoz tapadnak, lefedi őket a lakk- és színréteg, és végül keretbe foglalódnak – képesek megszelidített tapasztalattá válni. Végül pedig maradjunk egy kicsit a keretnél. A keret biztos pont – műalkotást határol, kijelöli a képek helyét, leválasztva azokat a mindennapokról. A Benedek-kollázsok erős műtárgy jellege azt is magával hozza, hogy az ember sokkal inkább keres bennük rejtett jelentéseket, szimbolikát, asszociációkat – még olyan elemek között is, amelyek közt eredetileg vagy látszólag semmilyen összefüggés nincs – és ez elgondolkodtató. A munkákat szemlélve óhatatlanul is felmerül a kérdés: Műtárggyá kell-e válnia a világnak, hogy végre odafigyeljünk összefüggéseire? Ungvári-Zrínyi Kata, műkritikus
A káosztól még az agy is védeni próbál, már a percepció során is: szemünket mozgásban sohasem láthatjuk. Ha tükörben felváltva nézünk egyikre, majd a másikra, csak a fix képüket látjuk – a mozgás idején az agy kikapcsolja az észlelést. Helyette marad a világos, tiszta struktúra, felkavaró (és potenciálisan hullámvasút-szerű) átmenetek nélkül.
4
13
LUPTÂND CU IMAGINILE ȘI (RE)CREÂND POVESTEA Ca fenomen, tehnicile colajului se leagă de modernism, chiar dacă acesta este deja folosit în secolul al XIX-lea. Răspândirea fotografiei i-a conferit imaginii un anume statut și un anume aspect care i-au permis să se supună instrumentelor combinării și care, prin urmare, au dus la o folosire nonrestrictivă a acesteia în colaj.1 Dacă ne gândim, a lua deoparte imagini în acest fel sau chiar a le scoate din context este pe undeva un act iconoclastic. Având în minte acest raport, modul în care Levente Benedek tratează imaginile arată respectul pe care îl are pentru ele: nu le folosește niciodată numai ca materie primă, nu le rupe în bucăți și nu le privează de înțelesurile lor, ci, mai degrabă, așază diferite elemente unul lângă celălalt, le tratează cu o atenție deosebită și face din ele un adevărat actor al compozițiilor sale. Nu e o surpriză: materialele folosite în imaginile sale sunt rezultatul colecționării, iar artistul a dezvoltat o relație personală cu acestea. Indiferent dacă o compoziție finală e construită pe o structură care se extinde și implică repetiții sau dacă e vorba despre o structură compactă, cu un singur centru, avem sentimentul că, datorită rolului singular, principal sau de sprijin al imaginilor, vedem picturi cu o mulțime de figuri, pânze detaliate realizate în conformitate cu tradiția clasică.2 În acest mod, colajele devin picturi religioase baroce, trimit la lucrări monumentale care înfățișează subiecte istorice sau ne aduc aminte de compoziții care spun o poveste prin intermediul mai multor scene sau secvențe (operele lui Bosch îți vin în minte destul de des în legătură cu anumite lucrări).
CollAge de Levente Benedek este o filogenie a procesării amintirii, așa cum o sugerează și cuvântul Age (vârstă), subliniat în titlu. Cum poate deveni colajul o analogie pentru memorie? Amintirile nu sunt lineare, nu sunt amprente fidele ale unei realități lipsite de ambiguitate, lineare. Conform unui studiu menționat de artist, amintirile sunt mereu recreate în momentul evocării, așadar sunt posibile numeroase variații, la fel ca în cazul unui colaj. Variația aleasă are chiar o mai mare semnificație decât însăși experiența: în studiile sale, psihologul Daniel Kahneman distinge ferm între sinele care își aduce aminte și sinele care are experiența și ajunge la concluzia că ceea ce este cu adevărat important pentru noi toți nu e experiența în sine, ci amintirea ei și povestea pe care o creăm de pe urma ei pentru și despre noi.3 Într-un mod asemănător, fluxul imaginilor care ar putea Popularitatea tiparului a ajutat probabil la pregătirea fenomenului, în vreme ce industria publicității a avut un impact puternic asupra lui, furnizând materie primă colajului, și anume inflația de imagini.
1
2
Acest efect este amplificat de stratul de ulei care îmbracă lucrările, ceea ce le conferă un aer de pictură.
3 În populara sa conferință TED, Kahneman ne face atenți la finalul poveștilor: un final pozitiv al unei experiențe se poate suprascrie peste momente ale experiențelor noastre: găsim chiar și cele mai neplăcute experiențe (sau durerea fizică) ca fiind mai ușoare, dacă la final ni se îmbunătățește starea.
14
părea haotic la început, va deveni mai puțin anevoios atunci când este structurat într-o anumită ordine, indiferent de numărul de impulsuri implicate.4 Cantitatea mare de imagini sub forma unui CollAge nu mai deranjează, ci, are efect meditativ sau liniștitor. Acest lucru vine, pe de o parte, din faptul că implică o anumită ordine vizuală: compozițiile sunt ordonate, chiar dacă ordinea lor este internă și nu sunt niciodată un întreg „coerent”, redus; nu încetează să fie plurale și vor fi întotdeauna o întrupare a fluxului de informații. Pe de o parte, dacă suntem capabili să vedem o multitudine de lucruri ca pe unul singur, acel lucru nu ne va copleși și nu ne va împovăra atât de mult: masa de informații robustă vizual, design grafic și compoziții, toate provocându-ne, reamintindu-se, făcându-ne să ne gândim sau pur și simplu cerșindu-ne o frântură din atenție și timp, uneori conectându-se precum clustere, acoperite de straturi de lac și de culoare și puse în ramă – vor rezulta toate într-o experiență îmblânzită. În final, să vorbim pe scurt și despre ramă. Rama este un lucru sigur, cuprinde opera de artă, atribuie locul imaginilor, distingându-le de cele de zi cu zi. Colajele lui Benedek au un puternic aspect de operă de artă, ceea ce înseamnă că privitorul este mult mai înclinat să caute înțelesuri ascunse, simboluri și să asocieze – chiar și în cazul elementelor care nu au inițial sau aparent corelații –, iar acest lucru este cu adevărat provocator. Privind aceste lucrări ne vom pune, cu siguranță, întrebarea: trebuie să devină lumea o operă de artă pentru ca noi să putem, în sfârșit să fim atenți la corelațiile sale? Ungvári-Zrínyi Kata, critic de artă
În timpul percepției și creierul nostru încearcă să ne protejeze de haos: nu putem niciodată să ne vedem ochii în mișcare. Când ne privim ochii în oglindă, închizând, pe rând, fiecare ochi, vedem numai o imagine fixă a lor – în timpul mișcării. Creierul ne stopează abilitatea de percepție. Ceea ce rămâne, în locul acesteia, este o structură transparentă, clară, fără tranziții (posibil de tip roller-coaster) care să deranjeze.
4
15
WRESTLING WITH IMAGES AND [RE]CREATING THE STORY The collage technique as a phenomenon is linked to modernism, despite it already being in use in the 19th century. The spread of photography gave image a certain status and aspect that allowed it to be submitted to tools of combination and that, consequently, allowed for a more unrestricted use in collage.1 If we come to think about it, pulling aside images in this way or even taking them out of their context is a somewhat iconoclastic act. Bearing in mind this rapport, the way Levente Benedek treats images, shows his respect towards them: he never uses them solely as raw materials, he does not break them apart or strip them from their meanings, rather, he sets various elements next to each other, he treats them with outstanding attention and makes them a true actor of his compositions. This is no surprise: the materials used in his images are a result of collecting and the artist has developed a personal relationship with them. Regardless of the fact whether the final composition is built on an extending structure full of repetitions or a compact one with a single centre, we get the feeling that due to the singular, main or supporting role of the images, we are viewing paintings with a multitude of figures, detailed canvases made according to classical traditions. 2 This way the collages become baroque religious paintings, they allude to monumental works depicting historical topics, or remind us of compositions that narrate a story through several scenes or sequences (the works of Bosch come up quite a lot in connection with certain works).
CollAge by Levente Benedek is a phylogeny of memory processing, as the word Age, highlighted in the title, also suggests. How can collage become an analogy for memory? Memories are not the linear, faithful imprints of an unambiguous, linear reality. According to a study mentioned by the artist, memories are always recreated when they are called forth, so numerous variations are possible, as in the case of a collage. The chosen variation has an even greater significance than the experience itself: in his studies the psychologist Daniel Kahneman firmly distinguishes the remembering self from the experiencing self, and reaches the conclusion that what is truly important for all of us is not the experience itself but the memory of it and the story we create for and about ourselves from it.3 1
The popularity of printing has also probably helped prepare the phenomenon, while it was the advertising industry that had a powerful impact on it, providing collage with raw materials, namely, the inflation of images.
2
This effect is enhanced by the layer of oil that coats the works, assigning a painting-like style to the works.
3
Kahneman in his popular TED talk shifts our attention to the ending of stories: a positive end to an experience can overwrite our moments of experiences: we find even the most displeasing experiences (or physical pain) easier if at the end our state improves.
16
Similarly, the flow of images that at first may seem chaotic will become less cumbersome when put through a certain order, regardless of the number of impulses involved.4 The vast quantity of images in the form of a CollAge will not upset us anymore, instead they will have a meditative or calming effect. This is, on the one hand, because they imply a certain visual order: the compositions are orderly even if their order is internal and never a dumbed-down, “coherent” whole; they never cease to be plural and will always be an embodiment for the flow of information. On the other hand, if we are capable to see a multitude of things as one thing, that thing will not overwhelm us and encumber us as much: the robust visual mass of information, graphic designs and compositions, all of them provoking us, reminding us, making us think or just simply calling for our attention and for our time, sometimes connecting with each other, like clusters, covered by layers of varnish and colours and put into frames – they all will result in a tamed experience. Finally, let’s talk briefly about the frame. The frame is a sure thing, it encloses the work of art, it assigns the place of the images, detaching them from the everydays. Benedek’s collages have a strong aspect of being works of art which means that the viewer is much more inclined to search for hidden meanings, symbols and to associate – even in the case of elements that originally or seemingly have no correlation between them –, and this is thought-provoking. Watching these works we are bound to ask the question: must the world become a work of art for us to be able to finally pay attention to its correlations? Kata Ungvári-Zrínyi, art critic
4
During perception our brain, too, tries to protect us from chaos: we cannot ever see our eyes in movement. When we look into our eyes in the mirror, taking turns between each eye, we only see a fixed image of them – during movement the brain closes our ability of perception. Instead of this, what remains is a transparent, clear structure, without disturbing (and potentially roller-coaster-like) transitions.
17
18
[KOLLÁZSOK] [COLAJE] [COLLAGES]
19
#1 20
#2 21
#3 22
#4 23
#5 24
#6 25
#7 26
#8 27
#9 28
#10 29
#11 30
#12 31
#13 32
#14 33
#15 34
#16 35
#17 36
#18 37
#19 38
#20 39
#21 40
#22 41
#23 42
#24 43
#25 44
#26 45
#27 46
#28 47
#29 48
#30 49
#31 50
#32 51
#33 52
#34 53
#35 54
#36 55
#37 56
#38 57
#39 58
#40 59
60
[MIT JELENT SZÁMODRA A KOLLÁZS?] [CE ÎNSEAMNĂ COLAJUL PENTRU TINE?] [WHAT DOES COLLAGE MEAN TO YOU?]
61
Egy látható gondolatmenet, egy párhuzamos világ, ahol oda ragaszthatom magam, ahol a legjobb nekem. Emlékfeldogozás. Színharmónia. A képek pulzusa. Világok találkozása. Szabadság. Egymástól függeten dolgok összekapcsolódása. Meditáció. Emlékhalmaz. Egy olyan tér, ahol az lehetek, aki vagyok. Labirintus. Káosz, amiben csak azok tudnak eligazodni, akik képesek meglátni az összefüggéseket. Zakotaság. Lopott informáciok egyesítése, ami egy meditatív állapotba repít. Mozaik. Álomtöredék. Dadaista krixkraxolás. Az emlékek mozaikja, érzések töredéke, kiterjesztett valóság. Rekonstruált múlt. Könnyed alternatív eklektika. Újraértelmezés. Egy új világ megalkotása. Történetbe ágyazottságok rekontextualizálása. Az esetlegesség bizonytalanságának feloldása a véletlenek tudatos kezelése által. A beágyazottság törvényszerűségeit bolygató kísérlet, mely alternatív történetek, sorsok lehetőségére nyit, meghív a játékra, hogy ne vedd magad túl komolyan. Képzeletbeli börtön. Sík ánszámblázs. Szórt idő. A tekintetet mindig másmás történetbe vezető, új/képzelt narratíva. Össz, összhatás, összesítés, összeálló rész-egész. Illeszkedés. Egy szétvagdalt világ darabjaiból összepakolt másik világ. Szavak. Nosztalgia. Élőképek. Csoportosítás. Terápia. Lehetőség a végtelelen kombinációk megtapasztalására. Végtelenség. Feltárás. Válogatás. Sűrítés. Gondos művészi alkotás, mozaikrendszer, amely egységes felületen teszi lehetővé a pillanat részletgazdag megőrzését, szeletekben tárja elénk a múltat, óv minket a feledés sötétségétől. Paranoid képözön. Intellektulás túlterhelés. Összetartozás. Rendrakási törekvés. Rendszertelen puzzle. Entrópia. Az emlékezés rétegei. Kollagén, ami megköti meg az emlékezés rétegeit. Pozitív dezintegráció: a fölülkerekedéshez szükséges előzetes szétesés. A tudatalatti felszabadítasa majd szabadon eresztése. Dekonstrukció és rekonstrukció. Szorongató, hogy pontosan kell illeszteni, és kétségbeejtő, hogy az illesztés végleges. Különböző impulzusok egy helyen. Az élet is pont ilyen. Melange. Látomás. Sokoldalú fejlettség. Kórkép. Képgyilkolás. Képmanipuláció. Végtelen úthálózat. Roham. Családfa. Tabló. Üzenethordozás. Önkifejezés. Figyelemelterelés. Kikapcsolódás. Szemantikai ellentét. Önelemzés. Összeegyeztetés. Posztmodern vágó-kép. Összefértetni azt, ami nem fér össze. Szintézis. Apám viccei mütyürködve. Diszharmónia. Rétegzett én-ek. Olyan mint a lélekmorzsák, amik egy legmélyebb végső közös értelem folytán valahogy összeragadtak. Illúzió. Egymásba folyó elmélkedések, millió történetet közrezáró keret. Megfoghatatlanság. Kitárulkozás. A véletlen törvényszerűsége. Csend. Szelíd naívságod kábulatában képedbe nyomó és a torkodban csomót kötő valóság. Hipománia. A világunk egy görbe szilánkos tükörképe. Képzelet. Projekció. Az élet rendbehozása. Gondolatrohanás. Az emlékezet negatívjának előhívása. Lélektani szürrealizmus. Bőrrétegek. Képtemető. Szerteágazó figyelem. Traumafeldolgozás. Olyan tevékenység, amellyel nem lehet csak úgy leállni,a minél mindig érzed, hogy még kell. Labirintus, amelyben ki- és megtalálhatod magad. Befejezhetetlenség. Ideiglenes megnyugvás. Kábulat. Analízis. A tudatalatti aktiválása. Felületdúsítás. Újrahasznosítás. Asszociációs mező. Vizuális kaland. Komplexitás. Intelligens szemét. Vizualizált káosz. Végtelen lehetőség. Paradoxon. Ismétlődés. Kapcsolt teremtés. Kép a képben. Transzkódolás. Letisztítás. A legegyszerűbb képzőművészeti tecnika. Az ember rendetlensége és természet rendje egyben. Múlt és jövő egyben. Ragaszkodás az emlékekhez. Képes beszéd. Kamuflázs. Polaritás. Hallucináció. Korlátok nélküli játék. Életfázis. Egyre mélyebbre jutó babrálás. Felőrlődés. Reláció. Papírgyerekek. A szemét egyetlen értelme. 62
........................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ...........................................................................................................................................................................
63
O linie de gândire vizibilă, o lume paralelă în care mă pot lipi acolo unde îmi este cel mai bine. Procesarea memoriei. Armonia culorilor. Pulsul imaginilor. Întâlnirea dintre lumi. Libertate. Interconectarea lucrurilor independente. Meditație. Colecție de amintiri. Un spațiu în care pot să fiu cine sunt. Labirint. Haosul în care se orientează doar cei care sunt capabili să vadă conexiunile. Harababură. Unificarea informațiilor furate care te transportă într-o stare meditativă. Mozaic. Un fragment dintr-un vis. Mâzgăleală dadaistă. Un mozaic de amintiri, sentimente fragmentate, realitate augmentată. Trecut reconstituit. Un ușor eclecticism alternativ. Reinterpretare. Crearea unei lumi noi. Repunerea în context a lucrurilor încorporate în poveste. Deblocarea incertitudinii hazardului prin manipularea conștientă a întâmplărilor. O încercare de a descoperi legile montajului, deschiderea posibilității unor povești și destine alternative, o invitație la joc ca să nu te iei prea în serios. Închisoare imaginară. Montaj plat. Timp răsfirat. Narațiune nouă/imaginară, care ne conduce privirea mereu spre altă poveste. Total, efect total, rezumat, parte integralparțială. Încadrare. O nouă lume improvizată din frânturile unei lumi sfâșiate. Cuvinte. Nostalgie. Tablouri. Grupare. Terapie. O oportunitate de a experimenta combinații interminabile. Infinit. Explorare. Selectare. Comprimare. Lucrare de artă amănunțită, un sistem de mozaic care permite păstrarea momentului în detalii deosebite pe o singură suprafață, ne arată trecutul felie după felie, protejându-ne de întunericul uitării. Invazie paranoică de imagini. Supraîncărcare intelectuală. Comuniune. Intenția unei curățenii. Puzzle nesistematic. Entropie. Straturile memoriei. Colagenul care leagă straturile memoriei. Dezintegrare pozitivă: descompunerea preliminară necesară depășirii momentului. Deblocarea, apoi eliberarea subconștientului. Deconstrucție și reconstrucție. Tulburător, că trebuie asamblat cu precizie și disperat, că asamblarea este permanentă. Impulsuri diferite într-un singur loc. Viața este exact la fel. Melanj. Viziune. Dezvoltare versatilă. Tiparul bolii. Uciderea imaginii. Manipularea imaginii. Rețea de drumuri interminabile. Criză. Arbore genealogic. Tablou. Purtarea unui mesaj. Autoexprimare. Distragerea atenției. Recreere. Contrast semantic. Introspecție. Colaționare. Secvență video postmodernă. Împăcarea unor lucruri incompatibile. Sinteză. Glumele tatălui meu, meșterind. Dizarmonie. Euri stratificate. Niște firimituri de suflet lipite între ele în cel mai profund sens comun. Iluzie. Reflecții confluente, milioane de povești în același cadru. Intangibilitate. Autorevelație. Legalitatea hazardului. Tăcere. Realitatea care te lovește în față și îți face un nod în gât, în timp ce te simți amețit de blânda ta naivitate. Hipomanie. Reflecția strâmbă și fragmentată a lumii noastre. Imaginație. Proiecție. Îndreptarea vieții. Gânduri fulgerătoare. Developarea negativelor memoriei. Suprarealism psihologic. Straturi de piele. Cimitir de imagini. Atenție difuză. Procesarea traumei. O activitate în timpul căreia nu te poți opri doar așa, ci simți constant nevoia de mai mult. Un labirint în care te poți găsi și regăsi. Ce nu poate fi terminat. Un calm temporar. Amețeală. Analiză. Activarea subconștientului. Îmbogățirea unei suprafețe. Reciclare. Câmp de asociere. Aventură vizuală. Complexitate. Gunoi inteligent. Haos vizualizat. Posibilități infinite. Paradox. Repetiție. Creație legată. Imagine în imagine. Transcodare. Purificare. Cea mai simplă tehnică de artă plastică. Fuziunea dintre dezordinea omului și ordinea naturii. Trecutul și viitorul împreună. Atașamentul la amintiri. Vorbire prin imagini. Camuflaj. Polaritate. Halucinație. Joc fără limite. Etapă a vieții. Trebăluire la nivel din ce în ce mai profund. Destrămare. Relație. Copii de hârtie. Singurul rost al gunoiului. 64
............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................
65
A visible line of thought, a parallel world where I can glue myself where I feel the best. Memory processing. Harmony of colours. Pulse of images. Encounters between two worlds. Freedom. Interconnection of independent things. Meditation. Memories collection. A space where I can be who I am. Labyrinth. Chaos in which only those who are capable of seeing the connections can guide themselves. Mess. Unification of stolen information which take you to a meditative state of being. Mosaic. A fragment from a dream. Dadaist doodles. A mosaic of memories, fragmented feelings, augmented reality. Reconstructed past. A somehow alternative eclecticism. Reinterpretation. Creating a new world. Re-matching the context of some things incorporated in the story. Unblocking the incertitude of hazard by the manipulation of events in full awareness. An attempt to discover the laws of assembly, opening the possibility to some stories and alternative destinies, an invitation to play so that you don’t take yourself too seriously. Imaginary prison. Flat assembly. Strewn time. New imaginary narration which always drives our look to a different story. Whole, total effect, summary, integral-partial part. Framing. A new world improvised from din snippets of a torn world. Words. Nostalgia. Paintings. Group. Therapy. An opportunity of experimenting never-ending combinations. Infinity. Exploring. Selecting. Compressing. Detailed work of art, a mosaic system which allows to spare the moment in peculiar details on a single surface, it shows the past with each new slice, protecting us from the darkness of forgetfulness. Paranoiac invasion of images. Intellectual overload. Communion. Intention of cleaning. Unsystematic puzzle. Entropy. Layers of memory. Collagen that links layers of memory. Positive disintegration: preliminary decomposition necessary to getting through the moment. Unblocking and then freeing the subconsciousness. Deconstruction and reconstruction. Troubling, as it needs to be assembled with precision and despaired, as the assembling is permanent. Different impulses in a single place. Life is exactly the same. Melange. Vision. Versatile development. The pattern of illness. Killing the image. Manipulating the image. Network of never-ending roads. Crisis. Family tree. Painting. Carrying a message. Self-expressing. Distracting attention. Recreation. Semantic contrast. Introspection. Collation. Postmodern video sequence. Coming to terms with incompatible things. Synthesis. My father’s jokes while tinkering around. Disharmony. Layered selves. Some soul crumbles stuck one to another in the most profound common sense. Illusion. Confluent reflections, millions of stories in the same frame. Intangibility. Self-revelation. Legality of the hazard. Silence. Reality that punches you in your face and a lump in your throat, while you feel giddy with your own gentle naivety. Hypomania. Crooked and fragmented reflection of our world. Imagination. Projection. Straightening of life. Striking thoughts. Developing the negatives of memory. Psychological surrealism. Layers of skin. A cemetery for images. Diffused attention. Processing of trauma. An activity you cannot simply stop doing but you constantly feel the need for more. A labyrinth in which you can find yourself over and over again. That cannot be finished. A temporary calmness. Dizziness. Analysis. Activating subconsciousness. Enriching a surface. Recycling. Field of association. Visual adventure. Complexity. Intelligent garbage. Visualised chaos. Infinite possibilities. Paradox. Repetition. Intertwined creation. Image within an image. Transcoding. Purification. The easiest technique of fine art. Fusion between the disorder of man and the disorder of nature. Past and future together. Attachment to memories. Talking through images. Camouflage. Polarity. Hallucination. Game with no limits. Stage of life. Puttering deeper and deeper. Falling apart. Relation. Paper children. The only sense for garbage. 66
............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................
67
69
[CV]
70
CURRICULUM VITAE Benedek Levente (Székelyudvarhely, 1983. december 8.) Tanulmányok: 1998-2002 - Dr. Palló Imre Zene és Képzőművészeti Szakközépiskola, Székelyudvarhely 2002-2006 - Temesvári Nyugati Egyetem, Képzőművészeti Kar 2007-2009 - Temesvári Nyugati Egyetem, Képzőművészeti Kar (magiszteri képzés) Munkahelyek: 2007-2009 - grafikus, reklám dekoratőr - SC Alchemy SRL 2009-2019 - grafikus, képzőművész - Csiky Gergely Állami Magyar Színház, Temesvár Elérhetőség: tel.: +40 745 318 583, web: www.benedeklevente.net Egyéni kiállítások: 2008 - Euromaniac - Atelier35, Bukarest 2010 - Philosophy in budoir - Calina Galéria, Temesvár 2019 - COLL[AGE] - Temesvár, Sepsiszentgyörgy, Székelyudvarhely, Gyergyószentmiklós Csoportos kiállítások: 2003 - RGB (red, green, blue) - Temesvári Szépművészeti Múzeum 2004-2005 - Ariadnae - Kultúrpalota, Marosvásárhely 2005 - Identitás - Studentfest, Dóm tér, Temesvár 2005 - TÉR-KÉP - Haáz Rezső Múzeum Képtára, Székelyudvarhely 2006 - Scena - Temesvári Nemzeti Színház 2006 - ADOGI - International Miniprint Festival - Cadaques, Spanyolország 2008 - Az önpusztítás esztétikája - Francia Kulturális Központ, Temesvár 2009 - Young Romanian Art - Román Kulturális és Humanisztikai Intézet, Velence 2010 - Police the police - Fiatal Művészek Biennáléja, Bukarest Alkotótáborok: 2007-2008 - LUDVIG 13-14 International Symposion, Nagykanizsa, Magyarország 2008 - HUDEK ART International Symposion - Máriabeszterce, Horvátország 2010 - Almási Béla International Art Symposion - Kisiratos, Románia Díjak: 2008 - Alkotói ösztöndíj, Communitas Alapítvány, Kolozsvár 2015 - Pro Cultura Timisiensis-díj, Temesvár 2018 - Kiválósági-díj, Temesvár 71
CURRICULUM VITAE Benedek Levente (Odorheiu Secuiesc, 8 decembrie 1983) Studii: 1998-2002 - Liceul de Arte „Dr. Palló Imre”, Odorheiu Secuiesc 2002-2006 - Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte şi Design 2007-2009 - Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte şi Design (studii de masterat) Locuri de muncă: 2007-2009 - grafician, decorator - SC Alchemy SRL 2009-2019 - grafician, artist plastic - Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara Contact: tel.: +40 745 318 583, web: www.benedeklevente.net Expoziții personale: 2008 - Euromaniac - Atelier35, Bucureşti 2010 - Philosophy in budoir - Galeria Calina, Timişoara 2019 - COLL[AGE] - Timișoara, Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni Expoziţii de grup: 2003 - RGB (red, green, blue) - Muzeul de Artă Timişoara 2004-2005 - Ariadnae - Palatul Culturii, Târgu Mureş 2005 - Identitate - Studentfest, Piaţa Unirii, Timişoara 2005 - TÉR-KÉP - Muzeul „Haáz Rezső”, Galeria de Arte, Odorheiu Secuiesc 2006 - Scena - Teatrul Naţional Timişoara 2006 - ADOGI - International Miniprint Festival - Cadaques, Spania 2008 - Estetica autodistrugerii - Centrul Cultural Francez, Timişoara 2009 - Young Romanian Art - Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, Veneţia 2010 - Police the police - Bienala Artiştilor Tineri, Bucureşti Tabere de creatie: 2007-2008 - LUDVIG 13-14 International Symposion, Nagykanizsa, Ungaria 2008 - HUDEK ART International Symposion - Marija Bistrica, Croația 2010 - Almási Béla International Art Symposion - Dorobanţi, România Premii: 2008 - Bursă pentru tineri artiști, Fundația Communitas, Cluj 2015 - Premiul Pro Cultura Timisiensis, Timișoara 2018 - Premiul de Excelență, Timișoara 72
CURRICULUM VITAE Benedek Levente (Odorheiu Secuiesc, 8th December 1983) Studies: 1998-2002 - ”Dr. Palló Imre” Art School, Odorheiu Secuiesc 2002-2006 - West University of Timișoara, Faculty of Fine Arts and Design 2007-2009 - West University of Timișoara, Faculty of Fine Arts and Design (master’s degree) Jobs: 2007-2009 - graphic designer, decorator - SC Alchemy SRL 2009-2019 - graphic designer, fine artist - ”Csiky Gergely” Hungarian State Theatre, Timișoara Contact: Tel.: +40 745 318 583, Web: www.benedeklevente.net Solo exhibitions: 2008 - Euromaniac - Atelier35, Bucureşti 2010 - Philosophy in budoir - Calina Gallery, Timişoara 2019 - COLL[AGE] - Timișoara, Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni Group exhibitions: 2003 - RGB (red, green, blue) - Timişoara Art Museum 2004-2005 - Ariadnae - Palace of Culture, Târgu Mureş 2005 - Identity - Studentfest, Unirii Square, Timişoara 2005 - TÉR-KÉP - “Haáz Rezső” Museum, Art Gallery, Odorheiu Secuiesc 2006 - Scena - National Theatre of Timişoara 2006 - ADOGI - International Miniprint Festival - Cadaques, Spain 2008 - Aesthetics of self-destruction - French Cultural Centre, Timişoara 2009 - Young Romanian Art - Romanian Institute of Culture Humanistic Research, Venice 2010 - Police the police - Young Artists Biennal, Bucharest Symposions: 2007-2008 - LUDVIG 13-14 International Symposion, Nagykanizsa, Hungary 2008 - HUDEK ART International Symposion - Marija Bistrica, Croatia 2010 - Almási Béla International Art Symposion - Dorobanţi, Romania Prizes: 2008 - Bursă pentru tineri artiști, Communitas Foundation, Cluj 2015 - Pro Cultura Timisiensis Prize, Timișoara 2018 - Premiul de Excelență, Timișoara 73
[36]