Cavaler al adevărului
Liviu DAMIAN – autor, eseist, jurnalist, poet, om de cultură, scriitor și traducător român din Republica Moldova, reprezentant de marcă al generației anilor 1960. Sa născut l a13 martie 1935 în satul Corlăteni, raionul Bălți, în familia intelectualilor Ștefan Damian și Eufimia. Un lider mai puțin „promovat” al generației de aur a literaturii basarabene din sec. XX, un mentor pentru tinerii scriitori, un poet de curaj, cu versuri cutremurate de vibrații ascunse, intense, cu sensuri multiple, împletite în metafore subtile, simbolice. În vremurile pe care le trăim, poezia lui Liviu Damian este ca niciodată de actuală. Ea respiră valori, îndeamnă la integritate, luare de atitudine, ne amintește să gândim, să simțim și să verbalizăm, să empatizăm cu semenii. Damian ne încurajează să „fim verb”. Damian ne îndeamnă pur și simplu să „fim”. Să fim Oameni.
Pâmântenii se trec, cum se trec frunzele, florile, ploile, chiar și poeții. Mesajele lor rămân pentru urmași drept hrană spirituală, model de urmat și ancoră în conștiința neamului. Poeții dăinuiesc prin operele lor, prin cititorii lor... Este o binecuvântare să fii înveșnicit prin cuvinte, cuvinte îmbibate cu har, emoții și dragoste de oameni, de pământ, de viață. A debutat editorial cu placheta de versuri „Darul fecioarei” (1963). Au urmat volumele de poezie „Ursitoarele” (1965), „Sunt verb” (1968, 1990), „De-a baba iarba” (1972), „Un spic în inimă” (1973, 2002), „Partea noastră de zbor” (1974), „Mândrie și răbdare” (1977), „Altoi pe o tulpină vorbitoare” (1978), „Salcâmul din prag” (1979), „Maraton” (1980), „Inima și tunetul” (1981), „Coroana de umbră” (1982,
2002), „Cavaleria de Lăpuşna” (1985, 2004) „Scrieri” (vol. I-II, 1985), „Poezii și poeme” (1986), „Saltul din efemer” (2003) ș.a.
A practicat eseul, publicând cărțile „Îngânduratele porţi” (1975), „Pâinea” (1976) și „Dialoguri la marginea oraşului” (1980). Liviu Damian a tradus din poeziile lui Iu. Marţinchiavicius, V. Solouhin, P. Neruda, Ia. Riţos, N. Himket ş.a. A fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al URSS (1967), Premiul de Stat al RSSM (1984), cu titlul onorific „Maestru Emerit al Artei” (1985) şi cu Ordinul „Insigna de Onoare”.
Liviu Damian s-a stins din viață la 20 iulie 1986. În anul 1995, în satul de baștină al scriitorului a avut loc inaugurarea Muzeului literar "Liviu Damian", iar în anul 2000, pe fațada casei din Chișinău în care a locuit în ultimii ani de viață, a fost dezvelită o placă comemorativă.
Damian, Liviu. Mândrie și răbdare: Poezie / Liviu Damian. –
Chișinău: Prut Internațional, 2017. – 152 p.
Un lider mai puțin promovat al generației de aur a literaturii basarabene din sec. XX, un mentor pentru tinerii scriitori, un poet de curaj, cu versuri cutremurate de vibrații ascunse, intense, cu sensuri multiple, împletite în metafore subtile, simbolice. În vremurile pe care le trăim, poezia lui Damian este ca niciodată de actuală. Ea respiră valori, îndeamnă la integritate, luare de atitudine, ne amintește să gândim, să simțim și să verbalizăm, să empatizăm cu semenii. Damian ne încurajează să „fim verb”, ne îndeamnă pur și simplu să „fim”. Să fim Oameni. Pământenii se trec, cum se trec frunzele, florile, ploile, chiar și poeții. Mesajele lor rămân pentru urmași drept hrană spirituală, model de urmat și ancoră în conștiința neamului. Poeții tăinuiesc prin operele lor, prin cititorii lor... Este o binecuvântare să fii înveșnicit prin cuvinte, cuvinte îmbibate cu har, emoții și dragoste de oameni, de pământ, de viață.
Damian, Liviu. Poezii de dragoste: inedite / Liviu Damian. –
Chișinău : Arva Color, 2019. – 60 p.
Crochiu Păşim în doi
Sub pletele bătrânei ploi
Şi-un vânt bezmetic ne adie
La ora udă şi târzie
A stropilor ce cad mereu...
Iar părul tău cu părul meu
Se-ating din mers – şi se sărută, Precum în noaptea abătutăruga
Deasupra mea şi-asupra ta Doi pomi vecini s-ar săruta, Sau cum o boare trecătoare
S-ar săruta cu-o altă boare.
Şi suntem tineri amândoi
Sub ropotul bătrânei ploi.
Damian, Liviu. Moment poetic: [în nr.]. Nr. 30 / Liviu Damian. –
Chişinău: Cartier, 2005. – 20 p.
Rugă
Se-aud parcă stranii Şoapte de litanii.
Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.
Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.
Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.
Damian, Liviu. Cavaleria de Lăpușna: poem dramatic din epoca lui
Ștefan cel Mare / Liviu Damian. – Chişinău: Baştina-Radog, 2004. –71 p.
Prin intermediul Poemului dramatic din epoca lui Ştefan cel Mare, cum este subintitulată Cavaleria de Lăpuşna, Liviu Damian invocă trecutul, în care se regăseşte, cu o intensitate ce aminteşte de energia cu care Emil Cioran, în perioada interbelică, se despărţea de acesta (Schimbarea la faţă a României). Pe cât era Cioran dezgustat de trecutul care îl trăgea spre anonimat şi pe cât era ademenit de viitorul aparţinând modernităţii, pe atât este de obsedat scriitorul basarabean din anii ’70-’80 de trecut, sub scutul căruia îşi află pavăză în faţaunui viitor
ceţos. Oricât de contradictoriu ar putea să pară pe parcursul secolului al XX-lea, spiritul românesc îşi caută echilibrul între aceşti doi poli ai devenirii sale.
Damian, Liviu. 101 poeme / Liviu
Damian. – Chișinău: Biodova, Bucureşti, 2011. – 100 p.
Când vorba mă minte alunec din minte
Să intru supus în infern
Decât să vântur pe vânt cuvinte
Din matele verb matern.
Damian, Liviu. Melcul şi steaua: [poezii] / Liviu Damian. – Chişinău
: Uniunea Scriitorilor din Moldova, 1996. – 32 p.
MELCUL ȘI STEAUA
Steaua îi făcu din ochi.
Marea se revărsă peste mal.
Melcul își urmă drumul.
Steaua coborî pe munte.
Pădurile de cetini se topiră.
Melcul își urmă drumul.
Steaua sorbi izvorul.
Albia apei plesni.
Melcul își urmă drumul.
Steaua își puse cercei de chihlimbar.
Cerceii rouă se făcură.
Melcul își urmă drumul.
Steaua îi căuta urma.
Îi auri calea, osânda.
Melcul își urmă drumul.
Steaua se dădu peste cap.
Se prefăcu într-o salcie.
Melcul își urmă drumul.
de la familia Damian în anul 2013.
Deleanu, Liviu. Versuri / Liviu Damian. – Chișinău: Editura
„Lumina”, 1970. – 96 p.
Senzația că poetul este legat sufletește de viața fiecărui element al naturii.
Mihai Cimpoi
Damian, Liviu. Sânt verb / Liviu
Deleanu. – Chișinău: Editura
„Lumina”, 2019. – 136 p.
Verde matern, verb matern –
Codrul te vede veșnic verde, Nisipul te vede al nimănui, Mutul te vede al mutului…
Cărți din colecția Filialei „Transilvania” cu grafie chirilică, donație
Damian, Liviu. Îngânduratele nopți / Liviu Damian. – Chișinău: editura „Cartea Moldovenească”, 1975. – 136 p.
O carte cu cujetări despre viață, oameni, umanitate, familie …
Deleanu, Liviu. Dar mai întâi: poem / Liviu Deleanu. – Chișinău: Editura
„Lumina”, 1971. – 80 p.
A fi izvor
În fața unui izvor
Nu te poți gândi numai la tine.
Apele curg
În umed amurg
Stânca e rece
Luna e sus
Pasărea trece
Vântul s-a dus
Capul ți-l pleci pe ultimul prag
Treptele reci
Urcă șirag…
Damian, Liviu. Ursitoarele / Liviu Damian. – Chișinău: Editura „Cartea moldovenească”, 1965. – 188 p.
Un țăran citind gazeta
Pe fruntea lui sunt cute-adânci.
Sudorile s-au scurs, Sau dus, și le-au săpat
Neîndurat
Cum sapă apele în stânci.
Cercetători, pitici sub frunte, Doi ochi de șoim s-au afundat În foaia alba, semănată cu litere mărunte.
Are feciori, iar ei copii
Și-s duși din zori la semănat, departe, În câmpii.
Iară pe tuța l-au lăsat
Să hodinească, și i-au dat, Cum ați văzut, niște hârtii: Te-ai mai lui cu ele!...
Damian, Liviu. Dialoguri la marjinea orașului / Liviu Damian. –
Chișinău: Editura „Literatura artistică”, 1980. – 156 p.
Această carte este destinată adolescenților, în primul rând băieților. La inceput așa
și se numea: între noi bărbații. Asta nu înseamnă că fetele nu au voie să o citească….
Deleanu, Liviu. Maraton Liviu Damian. – Chișinău: Editura „Literatura
artistică”, 1980. – 52 p.
Maraton în șapte ode, două digresiuni lirice și o elegie.
Lectură plăcută!
http://invatape10.blogspot.com/2014/11/liviu-damian.html