INTRODUCERE

Studiul de faţă îşi propune să prezinte aspecte de ordin istoric şi etnografi c privind comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Mobilul care m-a îndemnat să abordez această temă a fost dragostea faţă de comuna natală, localitate cu un bogat trecut istoric şi cu oameni care, azi, prin munca lor, contribuie la înfl orirea ei şi a ţării întregi. La aceasta se mai adaugă şi dorinţa de a şti cât mai multe date despre ea, pentru a le putea spune şi altora. Multe fapte de seamă s-au săvârşit în orice colţ de ţară, dar uitarea le-a acoperit cu vălul ei întunecos. Datoria noastră, a celor ce ne dăm seama de însemnătatea lor, e să nu le dăm uitării, ci să ridicăm acest văl, spre a le da la iveală contemporanilor şi generaţiilor ce ne vor succeda. Astăzi trăim în secolul marilor transformări, viaţa însăşi e în continuă transformare, omul tinde mereu spre modernizare, spre mai frumos şi spre mai bine. Dar în această goană după modern, se pierd comori ale frumosului şi în domeniul etnografiei, lucru pe care nu-l observă oricine. Iar datoria noastră, a unora dintre intelectualii satelor, e de a salva de la pieire tot ce a aparţinut spiritualităţii poporului nostru, ce l-a individualizat şi caracterizat, ce l-a făcut să fi e roman prin el însuşi. Iată deci cum s-a născut idea prezentei lucrări, care l-a făcut pe autor să se aşeze la masa de lucru sau să-şi poarte paşii printre cătunele costeştene pentru a consemna informaţii preţioase de la săteni. În vederea alcătuirii monografi ei, mai întâi am studiat lucrările apărute care se referă la metodica alcătuirii unui asemenea studiu de istorie, pentru a şti cum să pornesc la drum, ce să cercetez şi cum să cerecetez. Am folosit ca îndreptar studiul “Metodica alcătuirii unui studio de istorie”, publicat în anul 1967 de către Aurelian Sacerdoteanu, lucrare în care autorul arată cum se alcătuieşte o monografi e istorică, dând ca exemplu chiar comuna Costeşti – Vâlcea (comuna natală a regretatului professor) şi sfaturi însoţite de o bibliografi e. Am mai studiat şi alte asemenea lucrări, printre care amintesc volumul “Muzeul satului – Studii şi comunicări - 1967”, apărut sub îngrijirea directorului muzeului Gh. Focşa, (mai ales studiul “Clasifi carea funcţională a obiectelor din colecţiile etnografi ce” de C. Marinescu), indicaţiile date în revista “Studii şi articole de istorie”; am studiat de asemenea alte monografi i, printre care amintesc pe cea scrisă de V. Păcală în anul 1915 (“Monografi a comunei Răşinari”). Apoi am început consultarea în biblioteci a materialelor publicate despre mânăstirile Bistriţa şi Arnota, precum şi despre satele comunei. Remarc faptul că materialul bibliografi c publicat despre cele două mânăstiri este impresionant, foarte vast, fapt ce denotă interesul unor istorici pentru aceste ctitorii şi locuri pitoreşti. Am găsit foarte multe

materiale publicate în revistele „Arhivele Olteniei” şi „Mitropolia Olteniei”, unele publicate de Aurelian Sacerdoţeanu, un bun cunoscător al acestor locuri. De asemenea, am mai studiat şi lucrările unor istorici şi etnografi de seamă ai ţării, printre care amintesc pe cele scrise de Al. Odobescu, Gr. Tocilescu, V. Drăghiceanu, N. Iorga, Al. Vulpe, D. Berciu, Ion. Conea, P.P. Panaitescu, Gh. Focşa, I. Vlăduţiu, C. Irimie şi alţii.

Informarea în bibliotecă am facut-o la bibliotecile din Bucureşti – Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrala Universitară, Biblioteca Facultăţii de Istorie şi Bilioteca de la Arhivele Statului, iar în ţară la bibliotecile din Rm. Vâlcea (Biblioteca municipală şi cele de la Muzeul judeţean şi Arhivele Statului), Craiova şi Horezu. Materialul arhivistic l-am cercetat la Arhivele Statului fi liala Rm. Vâlcea (dosarele Preturii Plăşii Horezu şi cele ale comunei Costeşti). Mai puţin am cercetat la Arhivele Statului din Bucureşti şi Craiova. În comună am cercetat fondul arhivistic de la şcolile Pietreni, Costeşti şi în parte la Şcoala Primară Bistriţa, precum şi o parte din dosarele existente la Primăria comunei. Pe lângă ajutorul bibliotecarilor şi arhiviştilor, la cerere am primit o fotocopie de la Biblioteca Academiei Române după un document ce se referă la existenţa Şcolii de la Bistriţa, din secolul al XVII-lea, iar de la Muzeu de Artă al României, alte fotocopii după materialele expuse provenind de la mânăstirile Bistriţa şi Arnota, printre care amintesc tâmpla de la Arnota. Mai scot în evidenţă amabilitatea arheologului Gh. Petre de la Muzeul din Govora - Vâlcea, care mi-a pus la dispoziţie unele materiale referitoare la cele mai noi descoperiri arheologice din Costeşti, recent publicate în revistele de specialitate şi chiar informândumă de altele nepublicate. Am folosit şi metoda de lucru pe teren. Este ştiut faptul că „acela care alcătuieste o monografi e.... trebuie să meargă el însuşi să vadă cu ochii lui ce trebuieşte văzut şi să audă cu urechile lui ceea ce trebuie auzit în sat.”1 Am procedat ca atare, condus fi ind şi de zicala românească „ochii văd, inima crede”. Am mers să vad şi să aud ce trebuie, ca să pot crede şi scrie. Sper că n-ar fi lucru de mirare pentru nimeni dacă aş afi rma că la ora actuală cunosc mai bine comuna mea natală. Faptul că lucrez de 14 ani în această comună a uşurat într-o oarecare măsură strângerea şi explicarea materialului. De la oameni am cules informaţii de ordin istoric, toponimic, etnografi c etc.. Pe la săteni am găsit şi materiale de arhivă importante, aşa cum ar fi un document găsit în Pietreni, care data din anul 1714, din care reiese tendinţa egumenului de la Bistriţa de a trece în stare de rumânie, prin orice mijloace, oamenii liberi. Un alt document de seamă este un brevet cu fotografi a unui veteran din Costeşti, participant la războiul de independenţă din 1977-1978. Sursele mele de informaţii au fost sătenii, cei mai mulţi în vârstă, dar buni cunoscători ai satelor comunei.

Am folosit, de asemenea, spre a întări cele spuse, şi aparatul fotografi c, mai ales că localitatea Costeşti oferă mult ochiului, prin pitorescul său şi prin monumentele istorice ce le are. Totodată ţin să arăt că munca n-a fost uşoară, ci chiar foarte difi cilă, fi ind pus uneori în faţa unei vaste bibliografi i şi a unei multitudini de probleme. Ţin să mulţumesc Profesorului Universitar Dr. Gheorghe Focşa, îndrumătorul meu, care pe tot parcursul elaborării lucrării mi-a dat sfaturi utile, chiar şi încurajându-mă uneori, pentru ca până la urmă să duc totul la bun sfârşit. Am scris această monografi e ca un omagiu adus locuitorilor de ieri al Costeştiului, celor care şi-au vărsat sângele în lupta pentru libertate naţională şi socială, celor care au trăit, muncit şi murit aici, contemporanilor care prin munca lor contribuie la dezvoltarea comunei şi a ţării noastre.