3. BOLNIŢA BISTRIŢEI

la Regimentul I Pionieri, Craiova.253 În ultimii ani, acesta a fost amenajat foarte bine, deservind şi maşinile grele de la carieră şi, în acelaşi timp, pe vizitatori. Ctitorie voievodală a lui Matei Basarab, în decursul anilor a fost amintită în multe opere. A fost consemnată în „Istoria Ţării Româneşti” (de Constantin Cantacuzino) şi în „Călătoriile” lui Paul de Alep; de ea ne aminteşte şi Dionisie Eclesiarhul în secolul trecut. Asupra ei s-au oprit cu interes de istoric în operele lor Alexandru Odobescu, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga, Petre Constantinescu-Iaşi, V. Drăghiceanu – care a asmuit-o cu „un cuib de vultur căţărat pe stancă”, D. Cristescu ş.a.254 Nicolae Iorga considera pe bună dreptate Arnota unul dintre cele mai reuşite giuvaere ale artei noastre sculpturale, „o lumină de îndreptare şi mângâiere, ca o rază pornită din sufl etul luminos al strămoşilor”.255 De câţiva ani, starea mânăstirii Arnota s-a înrăutăţit din cauza mişcărilor seismice provocate de exploziile în cariera de calcar afl ată în apropiere, precum şi din cauza umezelii generate de amplasarea ei pe o mlaştină. Este ameninţată de degradare. S-au făcut numeroase apeluri pentru a se lua măsuri de salvare a ei, de către numeroase publicaţii: „Magazin istoric”256, „Scânteia”257, „România pitorească”258, „Orizont”259 şi întrunul din numerele revistei „Contemporanul”. D. Almaş şi Ion Scurtu, în cartea „Turism cu manualul de istorie”, arătau că Arnota „este unul din monumentele de valoare, care trebuie să se afl e în atenţia restauratorilor”.260 Institutul de cercetări în construcţii (I.N.C.E.R.C.) Bucureşti a elaborat documentaţia pentru salvarea mânăstirii. S-a realizat o fundaţie specială, care preia solicitările seismice şi le neutralizează. În anii şaptezeci au început lucrările de restaurare ale Arnotei şi s-a pornit cu consolidarea temeliei. Lucrările de restaurare ale acesteia au durat mai mulţi ani. Dar merită orice osteneală pentru această ctitorie voevodală, o construcţie relativ mică, sobră, expresia unei armonii care încântă ochiul, de dimensiuni care mărturisesc admirabilul simţ al proporţiilor, specifi c artistului popular. Bogăţia ornamentelor şi a împletiturilor fl orale uimesc pe orice privitor.

3. BOLNIŢA BISTRIŢEI

Este singura ctitorie ce ne-a rămas de la Craioveşti, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea. Ea se află în imediata apropiere a mânăstirii Bistriţa261 (Fig. nr. 23)

253 D. Cristescu, Arnota, p.10-12 254 Nicolae Nicolaescu, Furia pietrelor de la Arnota, Magazin istoric, anul IV, nr. 11 (44), noiembrie 1970, p.37-39 255 Nicolae Nicolaescu, Furia pietrelor de la Arnota, p.37-38; vezi şi N. Iorga în Istoria Românilor în chipuri şi icoane 256 Nicolae Nicolaescu, Furia pietrelor de la Arnota, p.37-39 257 Mihai Dumitrescu, Două monumente vestite din Oltenia solicită respect şi grijă, Scânteia din 20 august 1972 258 Seisme la Arnota, România pitorească, nr. 9/1972, p.23 259 Ing. Dinu Moraru, Arnota va fi salvată, în Orizont, supliment social-cultural, augsut 1973, p.20 260 D. Almaş şi I. Scurtu, Turism cu manualul de istorie, Editura pentru turism, Bucureşti, 1973, p.268 261 Nicolae Ghica-Budeşti, Evoluţia arhitecturii în Oltenia şi Muntenia, partea a II-a, vechiul stil românesc din veacu al XVI-lea, Vălenii de Munte, 1931, p. 12. Autorul arată că paraclisul mânăstirii Bistriţa este clădit de Barbu

Craiovescu, călugărit sub numele de Pahomie în 1495 sau 1517. Vezi şi Al. Odobescu, Schiturile şi moaştele

Nu avem documente pentru a preciza numele ctitorului şi anul zidirii, dar prezenţa chipului lui Barbu Craiovescu, pictat pe un perete al Bolniţei, a făcut pe toţi cercetătorii să creadă că a fost zidită de el. (Fig. 20)

Fig. 20: Biserica Bolniţa de la mănăstirea Bistriţa, ctitorie a boierilor Craioveşti

E o bisericuţă mică de zid, de 11 m lungime şi 4 m lăţime. Se compune dintr-un naos pătrat, cu altarul rotunjit în interior şi poligonul în exterior; pronaosul lipseşte şi pridvorul pe stâlpi din faţa bisericii este din altă epocă, probabil de la vornicul Şerban Cantacuzino, care ste pomenit aici, într-o inscripţie cu data de 1710 şi al cărui chip este zugrăvit, cu doamna sa Adriana, pe peretele din stânga uşii. Bolta bisericii este în formă de cilindru şi fără turlă, ceea ce ar fi un indiciu de vechime mare, căci îi dă o asemănare cu Cotmeana. Construcţia este din piatră, bolovani de munte cu cărămidă pe alocuri, însă acestea sunt aşezate fără regulă şi fără fâşiile alternate din veacul al XV-lea. Exteriorul este astăzi acoperit cu o tencuială groasă. Dispozia panului, cu naosul pătrat şi cu bolta cilindrică, care probabil la origine era vizibilă în faţada principală sub forma unui fronton rotunjit, care astăzi este ascuns, ne arată că principiile constructive ale acestui mic monument sunt în legătură cu acelea din veacul al XIV-lea. Forma rotunjită a altarului nu este un semicerc, ci o curbă mai adâncă. Pridvorul, zugrăvit, după inscripţie, pe la 1710, arată că este dintr-o altă epocă decât biserica. Probabil că acest pridvor a fost clădit în locul altuia sau în locul unui pronaos mai vechi.262 În interiorul bisericii aflăm un tablou votiv reprezentând pe Barbu Craiovescu şi pe soţia sa Neagoslava.

mânăstirii Bistriţa din Vâlcea, în Bul. Com. Mon. Ist., I, 1908, p.106, unde spune că Barbu Craiovescu a zidit bolniţa odată cu mânăstirea Bistriţa. 262 Nicolae Ghica-Budeşti, Evoluţia arhitecturii în Oltenia şi Muntenia, partea a II-a, vechiul stil românesc din veacul al

XVI-lea, Vălenii de Munte, 1931, p. 12