3. ALTE DESCOPERIRI ÎN DEPRESIUNEA COSTEŞTI

3. ALTE DESCOPERIRI ÎN DEPRESIUNEA COSTEŞTI

În satul Pietreni, la poalele muntelui, în zona Cârligelor Costeşti, săteanul Vasile Ungureanu a găsit un topor de aramă cu gaură de înmănuşare transfersală. Piesa a fost pierdută ulterior.96 În satul Costeşti, în partea de nord a Dealului Cioclova s-au găsit, cu prilejul săpării unor gropi pentru pomi fructiferi, câteva cioburi hallstattiene şi un cuţitas din fi er.97 Nu sunt urme de aşezare. Tot în satul Costeşti, pe piciorul sud-vestic al Măgurei Costeştilor se gasesc fragmente sporadice Coţofeni.98 În satul Văratici, în punctul „La Nuci” şi în alte două puncte de pe coasta de răsărit a Dealului Văratici, au fost găsite urme de aşezare Coţofeni.99 În Muntele Arnota, în zona carierei de calcar, muncitorii au găsit un vf de lance din fi er şi un topor din fi er cu braţele în cruce.100 Concluziile ce se mai pot desprinde sunt acelea că Oltenia a fost o zonă de contact între traci şi iliri101 şi se observă sărăcia decorării ceramicii.102 Tipurile armelor din fi er sunt de asemenea comune: cuţite simple de luptă, vârfuri de lance, topoare plate cu aripioare şi celturile din fi er. Toporul bipen şi cel ciocan sunt mai puţin răspândite. Spada scurtă (akinakes), considerată mai mult ca tip scitic, este caracteristică şi populaţiilor nord-tracice. Cele patru exemplare găsite la Ferigile sunt singurele din Oltenia.103 Zăbalele şi piesele de harnaşament găsite ne arată că cei care au trăit atunci pe aceste locuri foloseau caii. Mormintele sunt individuale. Într-un tumul, alături de mormântul principal, întotdeauna cel mai bogat (luptător), s-au afl at şi câteva morminte secundare, sărăcăcioase, aparţinând desigur, familiei defunctului. După cum s-a mai arătat, ceramica este numeroasă, variată caforme şi decor, armele şi piesele de harnaşament sunt numeroase, iar podoabele sunt relativ rare.104 La triburile trace din nordul Dunării, podoabele sunt rare. Mormintele bogate de luptători de la Ferigile nu conţin podoabe. Explicaţia este aceea că în lumea tracică

96 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 190 97 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 190 98 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 190 99 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 190 100 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 190 101 Vulpe Al., Traci şi iliri la sfârşitul primei epoci a fi erului în Oltenia, în Studii şi cercetări de istorie veche, XIII, 1962, p. 307 102 Vulpe Al., Traci şi iliri la sfârşitul primei epoci a fi erului în Oltenia, în Studii şi cercetări de istorie veche, XIII, 1962, p. 300 103 Vulpe Al., Traci şi iliri la sfârşitul primei epoci a fi erului în Oltenia, în Studii şi cercetări de istorie veche, XIII, 1962, p. 313 104 Vulpe Al., Traci şi iliri la sfârşitul primei epoci a fi erului în Oltenia, în Studii şi cercetări de istorie veche, XIII, 1962, p. 316

existau mai multe zăcăminte de cupru decăt în cea ilirică. În mormintele de la Ferigile s-au găsit doar 12 fi bule.105 L-a Ferigile s-a găsit şi un pumnal scitic. Mulţimea elementelor specifi ce culturii scitice sau scioide din zona nord-tracică (pumnale, vârfuri de săgeţi cu trei muchii, oglinzi, cazane, podoabe, piese de harnaşament etc.) ne face să admitem existenţa unor legături etno-culturale strânse, de lungă durată, între triburile nord-tracice şi sciţii din silvostepă. Descoperirile de la Ferigile, asemenea celor de la Bârseşti, sunt concludente în această privinţă.

106 Perioada de sfârşit şi de tranziţie către a doua epocă a fi erului este cuprinsă între 600 (550) – 450 (300) î.Hr.. Necropola de la Ferigile, după cum afi rmă arheologul Al. Vulpe, datează din perioada 550-450 î.Hr.. Aici, după cum arată reputatul arheolog Dumitru Berciu, este vorba de o „necropolă cu circa 500 tumuli, conţinând morminte de incineraţie cu pietre”.107 Tot privind descoperirile de la Ferigile, Dumitru Berciu arată, vorbind despre arta traco-getică: „deocamdată, cele mai numeroase descoperiri de obiecte de artă tracogetică se plasează în secolul al IV-lea î.Hr., adică în perioada Latène II. În ţinuturile din nordul Carpaţilor au pătruns, în unele grupe culturale locale, cum este grupa BârseştiFerigile, elemente de cultură scitică. Oricum, în procesul de dezagregare a culturii locale tracice, fi nala hallstattiene şi de trecere la epoca Latène, trebuie să avem în vedere şi factorul scitic, nu numai pe cel elenic şi general sud-tracic. Pumnalele akinakes descoperite în mormintele tracice de la Bârseşti, Vrancea şi Ferigile, Vâlcea, sunt de factura general sud-scitică, dar ele au fost folosite de localnici şi poate chiar lucrate în atelierele acestora.”108 În incinta mânăstirii Bistriţa a fost descoperită o vatră rituală din prima epocă a fi erului, din care s-au scos circa 20 vase mari şi mijlocii, sparte ritual. După informaţiile primite de la Gh. Petre ar fi vorba de un „cenotaf” (spargeri rituale în amintirea unui luptător decedat în altă parte), pentru care se făceau anumite obieceiuri rituale, iar în apropierea zidurilor bisericii s-au descoperit o urnă mare cu cenuşă şi oase calcinate. Vasele se găsesc la Muzeul Govora şi sunt în studiul lui gh. Petre şi Al. Vulpe. Pentru perioada următoare, amintim că în zona mânăstirii Arnota s-a găsit o tetradrahmă macedoneană, emisiune postumă de tip Filip al II-lea, achiziţionată de preotul Gh. Petre din Govora. Pe aversul monedei fi gurează capul lui Zeus, cu barbă şi cunună de lauri, uşor barbarizat, în profi l spre dreapta. Pe revers, călăreţul olimpic, cu ramură, cu calul la trap, spre dreapta; uşoare urme de stilizare; sub cal un delfi n, iar sub piciorul din faţă, sigla; prezintă şi o tăietură. Se consideră că moneda ar fi fost emisă între anii 318-308 î.Hr..109 (Fig. 12)

105 Vulpe Al., Traci şi iliri la sfârşitul primei epoci a fi erului în Oltenia, în Studii şi cercetări de istorie veche, XIII, 1962, p. 316 106 Daicoviciu C. şi alţii, Istoria României, vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1960, p. 157 107 Berciu D., Zorile istoriei la Carpaţi şi Dunăre, Edit. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1966, p. 253 108 Berciu D., Arta traco-getică, Edit. Academiei R,S.R., Bucureşti, 1969, p. 160 109 Preda C., Câteva descoperiri de monede antice, în Studii şi Cercetări de numismatică, vol. VI, extras, Edit,

Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975, p. 208. Despre monede dacice, imitaţie locală după monedele macedonene de tip Filip II, dar emise postum, descoperite în aceeaşi zonă a Vâlcii vezi şi Gh. Boenaru Bordea şi Onoriu Stoica,