4. BISERICUŢELE DIN PEŞTERĂ

Fig. 21: Barbu Craiovescu – ctitorul Bistriţei şi soţia sa Neagoslava – pictură de la biserica Bolniţa

Barbu Craiovescu (în călugărie purtând numele de Pahomie) apare cu părul şi cu barba albă, mare, şi alături de el soţia sa, în costum vechi, dar cu numele şters; amândoi ctitorii ţin în mână bisericuţa. Uşa de la intrare este frumos sculptată, din vremea lui Matei Basarab.263 După părerea unor cercetători, tabloul votiv reprezentându-l pe Barbu Craiovescu şi soţia sa Neagoslava, ar data dinainte de călugărirea lor.264

4. BISERICUŢELE DIN PEŞTERĂ

Munţii calcaroşi ai comunei Costeşti au numeroase peşteri. Într-una din aceste peşteri numită Peştera Liliecilor sau Peştera Sfântul Grigore Decapolitul se află două bisericuţe, una „la întuneric”, iar cealaltă „la lumină”. Tradiţia ne spune că aici, în peşteră, a fost primul altar de închinăciune de la Bistriţa.265 Prima dintre aceste bisericuţe, cea de piatră, este lungă de 5 m şi lată de 2,5 m. Aici se păstrau moaştele Sfântului Grigore Decapolitul şi obiectele mai de preţ ale mânăstirii. Altarul şi intrarea sunt despărţite şi conturate prin zid de cărămidă. Această biserică poartă hramul „Intrarea în biserică” (Ovidenia) – 21 noiembrie. În partea dreaptă, la intrarea în biericuţă, se află chilia sihastrului, cioplită în stâncă. Sihăstria aceasta este socotită una dintre cele mai vechi aşezări bisericeşti de la noi din ţară. 266 Moaştele se găseau în biserică şi în vremea lui Radu Vodă Mihnea (1611-1616 şi 1620-1623). Acest voievod a vizitat peştera şi a făcut un coşciug din lemn pentru Grigore Decapolitul.267 Bisericuţa Ovidenia a fost zidită în anul 1633, de Mitropolitul Teofi l. Acesta fusese egumen la Bistriţa, episcop de Râmnic şi, în cele din urmă, a ajuns mitropolit. El a zidit această biserică ca o preţuire pentru Bistriţa şi pentru că peştera îl salvase de la moarte într-o vreme de primejdie.268

263 Al. Odobescu, Schiturile şi moaştele mânăstirii Bistriţa din Vâlcea, în Bul. Com. Mon. Ist., I, 1908, p.102 264 Al. Efrem, Pictura interioară din paraclisul Mânăstirii Bistriţa – Vâlcea, Bul.Mon.Ist., anul XLI, nr. 3, 1972, p.69 265 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p.663 266 Virgil Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, în Bul. Com. Mon. Ist, XXVI, fasc. 76 (aprilie-iunie), 1933, p.56 267 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p.663 268 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p.663

Ctitoria lui Teofi l s-a deteriorat din cauza umidităţii peşterii şi a fost reparată de Macarie Ieromonahul la 1737. O altă reparaţie, dar de mai mică însemnătate, şi pictura i s-au făcut la începutul secolului al XIX-lea, de către egumenul mânăstirii Gavriil, care a scris şi o pisanie, în care apar numai anii 18... Acesta a fost egumen la Bistriţa între anii 1830-1833. În bisericuţă, aproape de intrare, sunt două chipuri de ctitori: Daniil egumenul şi Macarie egumenul. Acesta din urmă a fost la Bistriţa între anii 1742 şi 1743.269 A doua bisericuţă este cea din cărămidă, mai mare decât prima. Are hramul Sfi nţii Îngeri şi este aşezată la intrarea peşterii care se deschide spre prăpastie. Este acoperită cu şiţă, având altarul în semicerc şi trei ferestre. Naosul este pătrat. Nu se cunoaşte precis când a fost construită, probabil că odată cu cealaltă, de către Teofi l, episcopul Râmnicului, şi a fost refăcută la 1732.270 Pictura bisericii a fost refăcută între 1781-1782. Fiind distrusă de un incendiu, a fost reînnoită între 1828-1831.271 În biserică se aflăşi câteva chipuri de ctitori: Ştefan arhimandrit, egumenul Bistriţei, Grigore ieromonah proegumen, Daniil din Peşteră (1781-1782). Unele îmbunătăţiri au fost aduse celor două sihăstrii în anii 1944-1945, de către călugării Inochentie Hăţiş şi Varvara Greabu.272 CU privire la rolul peşterii Sfântului Grigore Decapolitul şi a altor peşteri, amintim că mănăstirea Hurez, în vremuri de restrişte, îşi ascundea aici tezaurul, odoarele şi scrisorile.273 Scriitorul alexandru Vlahuţă ne-a lăsat cea mai frumoasă descriere a acestor bisericuţe în „România pitorească”, lucrarea lui cea mai de seamă.

269 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p.664 270 A. Sacerdoţeanu, Inscripţii şi însemnări din Costeşti-Vâlcea, extras din Bul. Com. Mon. Ist., XXVIII, Bucureşti, 1937, p. 5 271 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p. 665 272 Pr. D. Bălaşa, Sihăstriile Ovidenia şi Sfi nţii Îngeri, Mitropolia Olteniei, IX, nr. 9-10, septembrie-octombrie, Craiova, 1957, p. 666 273 Ion Ionaşcu, Contribuţii la istoricul Mânăstirii Hurez, p. 34 şi 44.