5. BISERICA GRĂMEŞTI

5. BISERICA GRĂMEŞTI

Este cea mai veche biserică a satului Costeşti, din câte se mai păstrează în forma lor de la început. Este interesantă atât prin felul construcţiei din lemn, cât şi prin trecutul ei, fi ind ridicată de Mitropolitul Ştefan (+1668), cel cu metnia de la Bistriţa, devenind ctitor şi la Bălăneştii Horezului. Datorită acestui fapt, biserica a fost foarte mult cercetată de specalişti ca: Ghika-Budeşti, Drăgiceanu şi alţii. Citind numele pisarului inscripţiei aflăm e întâiul preot slujitor. Pe peretele sudic al bisericii şi la altar, în exterior, aflăm o serie întreagă de însemnări funerare. Icoanele împărăteşti şi prăznicarele, care s-au menţinut până în zilele noastre, toate rămase de la Mitropolitul Ştefan, ctitorul bisericii, astăzi nu mai sunt la locul lor. Aceste icoane au fost executate foarte îngrijit şi cu un colorit minunat.274 Inscripţia săpată în lemn la intrare, în traducere, prezintă următorul cuprins: „cu voia Tatălui, şi cu ajutorul Fiului, şi cu săvârşirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeesc l-a ridicat în slava şi cinstea Adormirii Preasfi ntei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă, Arhiepiscopul şi Mitropolitul chir Ştefan. S-a zidit din temelie până la săvârşire, în zilele lui io Grigore Voevod, în anul 7173 (1664). Am scris eu popa Stan.”275 Simplitatea planului şi, în general, a liniilor arhitecturii interioare se refl ectă şi în formele exterioare la biserica de la Grămeşti. Ea are înfăţişarea unei case de locuit (Fig. 22) şi este una dintre cele mai vechi biserici de lemn ce ni s-au mai păstrat în ţară. Nu are, în afară de forma poligonală a părţii dinspre răsărit, unde se află altarul, şi de crucile care marchează, în locul obişnuitelor „săgeţi”, vârfurile coamei învelitorii, nici un alt semn exterior care să o deosebească prea mult de o casă. Ridicată pe o fundaţie din piatră zidită cu mortar, prin intermediul căreia se face adaptarea fi rească a clădirii de lemn la terenul uşor accidentat, ea este precedată, spre apus, unde se găseşte intrarea, de un pridvor la care se ajunge pe o scară lăturalnică. În contrast cu pridvorul, scund ca o prispă de casă, cele trei încăperi rituale, pronaosul, naosul şi absida, sunt monumentalizate prin acoperirea lor cu bolţi în leagăn, care totuşi abia atinge o înălţime de 4 m la cheie.

274 A. Sacerdoţeanu, Inscripţii şi însemnări din Costeşti-Vâlcea, extras din Bul. Com. Mon. Ist., XXVIII, Bucureşti, 1937, p. 10 275 A. Sacerdoţeanu, Inscripţii şi însemnări din Costeşti-Vâlcea, extras din Bul. Com. Mon. Ist., XXVIII, Bucureşti, 1937, p. 10; vezi şi N. Ghika-Budeşti, Câteva biserici de lemn din Oltenia, Bul. Com. Mon. Ist, XIX, 1926, p. 10