IX. PORTUL POPULAR

Vinul rezultat din struguri este de asemenea folosit de către consumatori. În comună sunt puţine vii plasate de cele mai multe ori pe lângă case. Vinul obţinut este folosit numai pentru satisfacerea nevoilor proprii ale familiei. Alte băuturi se prepară din coacăze, măceşe, afi ne, zmeură etc. În încheiere mai amintim că pentru nevoile casei, din zeama de prune fermentată se obţine şi oţetul, un lichid cu gust acru ce se foloseşte în alimentaţie şi la frecţii. Mierea de albine constituie de asemenea un aliment mult folosit de oameni. Mulţi cetăţeni din Costeşti se ocupă cu stupăritul, obţinând miere atât pentru nevoile lor, cât şi pentru vânzare.

IX. PORTUL POPULAR

Costumul naţional (Fig. 39-42) a fost purtat mai ales în trecut de locuitorii comunei Costeşti. Costeştencele erau iscusite în cusături de ii, în ţesutul fotelor sau zăvelcilor, pentru aceasta trebuind să sacrifi ce multe ore de muncă, încât cel care purta costumul să se arate lumii îmbrăcat „ca oamenii‟ . Îmbrăcămintea avea şi o semnifi caţie specială, hainele fi ind cele care îl aşezau pe om în anumite situaţii în ochii celor din sat. Pentru o fată de măritat, a fi bine îmbrăcată era dovada că ştie să ţese, să coase, şi adesea, că are şi mijloace să o facă. Femeile purtau cămaşă cu fi r negru sau cu fl uturi, fustă albă şi largă, cu râuri la poale, şoarţe (zăvelci) negre sau de alte culori, alese în război. Alte femei purtau cămăşi cu râuri de sus până jos, neîntreruptă, cu râuri la poale, peste care se purtau în faţă zăvelci cu mărgele, iar în spate zăvelci roşii cu fl ori. Uneori purtau fotă (cusută pe catifea neagră), cu diferite motive fl orale. Peste cămaşă se încingeau cu un brâu lat, lung cât betele, iar peste zăvelci se încingeau cu bete făcute din lână, în mai multe culori. Nelipsite în portul femeiesc erau marama din borangic (cârpa) şi tulpanul. Vara purtau peste cămaşă vestă neagră sau înfl orată. În timpul iernii era nelipsit „cojocul înfudat‟ (un pieptar făcut din blană de miel) care era închis într-o parte sau la umăr cu bumbi făcuţi din piele de miel, peste care se îmbrăcau cu şuba de dimie cu găitane (scurteică). În picioare ele purtau opinci făcute în casă din piele de porc sau de vită, având moţul de forma unei creste. Opinca era legată de picior cu nojiţe (curele din piele). Piciorul era învelit în obiele din dimie şi tureci făcuţi tot din dimie, cusuţi la croitor. Mai târziu vor purta ciorai de lână făcuţi în casă şi ghete cumpărate din târguri şi oraşe. Barbaţii purtau nădragi (cioareci) strânşi pe picior şi înfl oraţi cu găitane. Aceştia erau făcuţi din dimie albă, ţesută în patru iţe şi bătută la piuă. Mai purtau şi pantaloni albi sau negri, ceva mai largi şi cu buzunare. Cămaşa albă cu poale şi închisă la gât cu ciucuri era făcută din pânză albă, ţesută în casă din bumbac şi se purta peste pantaloni.

Vesta albă sau neagră era înfl orată cu găitane şi se purta peste cămaşă. Şuba era o haină lungă şi largă, cu găitane, făcută tot din dimie albă şi se purta mai ales iarna. Vara bărbaţii purtau pantaloni şi cămaşă din cânepă, mai largi, peste care se încingeau cu un chimir sau cu un brâu lat de lână. Pe cap purtau pălărie (vara) şi căciulă din blană de miel, rotundă sau moţată (iarna), de culoare neagră, mai rar albă. Cea mai veche a fost forma de căciulă rotundă, cea moţată apărând mai târziu. În picioare purtau opinci, la fel ca şi femeile, făcute tot din piele de porc sau de vită. Mai târziu, unii dintre ei au început să poarte opinci confecţionate din cauciuc. Ca o caracteristică a portului costeştean e faptul că, în satul Pietreni, întâlnim costumul unguresc, acesta fiind legat de ţinuturile transilvane din jurul Sibiului. În prezent, numărul celor care poartă costumul naţional este tot mai mic. Numai oamenii mai în vârstă, în zilele de sărbătoare, sau elevii şcolii (Fig. 43) mai oferă posibilitatea de a admira frumuseţea acestor costume, cu ocazia prezentării unor programe folclorice.

Fig. 39: Port popular din anul 1910: nuntă la Bistriţa Fig. 40: Locuitori din Costeşti la mănăstirea Arnota

Fig. 41: Gheorghe Cîrstea Alecu din Pietreni Fig. 42: Port naţional din Pietreni