XVI. RELIGIA

puteri, ea s-a căţărat cu mâinile de o stâncă colţuroasă şi s-a urcat în vârf tocmai când capul tătarilor o ajungea din urmă. Fără nicio nădejde de scăpare, Dragna s-a aruncat de pe acea stâncă şi a murit zdrobită de pietre. De atunci, oamenii i-au zis acelei stânci ”Piatra Dragnei”, adică mormântul Dragnei.561 Tradiţiile, obiceiurile, precum şi producţiile folclorice legate de acestea se bucură de o deosebită preţuire din partea costeştenilor care le fac să renască pe scenele căminelor culturale.

Existenţa în comuna Costeşti a celor două mănăstiri, Bistriţa şi Arnota, precum şi zidirea unui mare număr de biserici a dus la existenţa în trecut, pe aceste locuri, a unui puternic spirit religios. În trecut, spiritul religios a fost dezvoltat în această regiune de munte cu o populaţie numeroasă, deoarece aceasta era dornică de o educaţie care la acea vreme era făcută de biserică. Construirea edifi ciilor religioase din Costeşti a fost uşurată şi de condiţiile materiale existente: piatră, cărămidă, lemn din belşug, iar cei care le-au ctitorit au făcut aceasta pentru sufl et ”şi ca să le rămână urmaşilor”. În cursul Evului Mediu, credinţa a avut un rol important în unirea întregului popor în lupta sa împotriva cotropitorilor străini, contribuind la păstrarea fi inţei naţionale a poporului român. Amintind despre Bistriţa, ctitoria Craioveştilor, arătăm că ea stăpânea un mare număr de sate, a fost ca un adevărat feudal, care a venit în sprijinul unor domnitori, dar în acelaşi timp, chiar ca o instituţie cu caracter religios, a adus o contribuţie importantă la propăşirea scrisului şi a graiului în limba naţională. Legat de religie, amintim că în Costeşti s-au ridicat numeroase cruci de piatră de către unii oameni ai satelor sau de către reprezentanţi ai clerului. Astfel, printre crucile de piatră cartografi ate în anul 1832 în Ţara Românească, în Costeşti aflăm următoarele: - 1724, aprilie 20: crucea de piatră din Ţigănia mănăstirii Bistriţa, satul Bistriţa, ridicată de Ştefan, egumenul Bistriţei şi având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”; - 1755-1756, crucea de piatră din satul Văratici-Piscul Cheienilor, ridicată de Nicolae şi Oprea, având hramul ”Sf. Nicolae”; - 1755 august 3, crucea de piatră din satul Văratici, moşia mănăstirii Bistriţa – în punctul Capul Ferigii, ridicată de Nicolae Basarab, Crăciun si alţii, având hramul ”Sf. Nicolae”;

- 1756 octombrie 20, crucea de piatră din Dealul Costeştilor, moşia Bistriţei, cu hramul ”Sf.Nicolae”, ridicată de arhimandritul Antonie, egumenul Bistriţei; - 1766-1757, crucea de piatră ridicată în Dealul Viei, moşia mănăstirii Bistriţa, cu hramul ”Sf.Nicolae”, de către arhimandritul Antonie, proegumenul Bistriţei. Aici se precizează: ”Şi s-au făcut această vie din Pajişte la leatu 1746-1747”; - 1759-1760, crucea din Capul Ferigii, satul Văratici, moşia mănăstirii Bistriţa, ridicată de arhimanditul Ilarion, egumenul Bistriţei, având hramul ”Sf. Nicolae”; - 1764 (1771) mai 21, crucea de piatră ridicată de Antim ieromenahul, egumenul mănăstirii Arnota, ”Meşter Popa Gheorghe ot Costeşti”, afl ată pe lângă mănăstirea Arnota.562 Numeroase documente ne arată că în Costeşti a fost un număr mare de slujitori ai bisericii. Astfel, la anul 1888, în satele Costeşti, Văratici şi Pietreni se afl au patru preoţi în slujbă: popa Ion sin Gheorghe Jidoveanu, popa Cîrstea sin popa Ion, popa Grigore sin Dima Voineag, popa Ion sin Nicolae Ciorobeagă. Preoţi fără slujbă: popa Grigore sin Ilie Bălintescu, popa Ion sin popa Ion Fulgescu, popa Ion sin Diaconu Nistor si alţii. Mai era un diacon în slujbă: diaconul Nicolae sin popa Tudor şi şapte diaconi fără slujbă. 563 Biserica desfăşoară serviciul divin în zilele de sărbători şi în alte zile stabilite de hramuri, la botez, căsătorie şi înmormântare. După reforma învăţământului din 1948, şcoala a fost despărţită de biserică, învăţământul devenind laic. Şcoala socialistă cultivă la elevi concepţiile ştiinţifi ce despre lume şi viaţă. Articolul 30 din Constituţia R.S.R. prevede însă libertatea religioasă şi garantarea acesteia. Amintim că în Costeşti, locuitorii sunt de rit ortodox. În ultimii ani se observă că generaţiile tinere, formate în şcoală după al doilea război mondial, frecventează foarte rar duminica, ofi cierea cultului religios. La biserică se duc mai mult persoanele în vârstă, care mai păstrează cucernicia, alţii mai simt nevoia de a asculta, în zilele de duminică, serviciul divin, alţii doar la sărbători mari de peste an (cum ar fi Paştele), când se adună mai mulţi credincioşi, amintind vremurile de evlavie de altădată. În comună sunt un număr de trei parohii: Parohia Costeşti si Parohiile Pietreni I şi Pietreni II.564 Parohia Costeşti: satele care intră în componenţa acestei parohii sunt: CosteştiFerigile (fostul sat Ferigile), cu un număr de 230 familii, o parte din satul Costeşti (satul vechi), cu 140 familii şi o parte din satul Văratici, cu 33 familii pe întreaga parohie fi ind 403 familii, cu 1364 sufl ete. Din cadrul acestei parohii face parte biserica parohală cu

562 D. Bălaşa, Cruci de piatră în Ţara Românească, cartografi ate în anul 1832 (II), Mitropolia Olteniei, Anul XXIV, nr. 5-6, Craiova, mai-iunie 1972, p. 413, 421-422 563 Arhivele Statrului Craiova, Catagrafi a judeţului Vâlcea, 1838, manuscrisele nr. 65 564 Despre ele trei parohii din Costeşti am luat date din “Istoricul bisericilor ce ţin de Prototoeria Horezu”

hramul ”Adomirea Maicii Domnului”, situată în Costeşti-cătunul Ferigile, construită din zid în 1937. Parohia are casă parohială construită din zid în 1926-1927, cu 3 camere. În prezent este folosită ca dispensar medical al comunei. Parohia are şi cimitir propriu. Biserica fi lială cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, construită la 1801, este în satul Costeşti, cătunul Gruşetu. Este închisă cultului, fi ind necorespunzătoare. Paroh: preot Constantinescu T. Constantin, licenţiat în teologie, născut în Costeşti (1906), preot din 1930. Cantorul parohiei este Pistol I. Gheorghe, absolvent al Şcolii de cântăreţi şi numit în serviciu la 1 martie 1950. Parohia Pietreni I din Costeşti: este compusă din părţi ale satelor Costeşti şi Pietreni, are 281 familii şi 1125 sufl ete. Biserica parohială se află în satul Costeşti. Parohia are bisericile Secături, Grămeşti şi Ciorobeşti. Toate trei au cimitire. Paroh-preot este Ion S.Constantinescu, licenţiat în teologie, născut la 17 ianuarie 1913, în Costeşti şi hirotonosit preot la 9 iulie 1939, în Parohia Pietreni, apoi hirotonosit duhovnic în martie 1949. Este şi contabil la Protoeria Horezu. Cântăreţ este Puică H. Haralambie, absolvent al şcolii de cântăreţi, numit în decembrie 1948. Parohia Pietreni II: satele componente ale parohiei sunt: Pietreni (o parte) şi Bistriţa. Numărul de familii pe întreaga parohie este de 230, iar suflete, 1020. Hramul parohiei este ”Sfântul Nicolae” (biserica de la 44 de izvoare, construită la 1701). Are casă parohială în Pietreni, folosită de preot. Are cimitir propriu. Filiala parohiei Peitreni II este biserica de la Păr, construită din piatră (sigă, piatră de var poroasă). Biserica Filială Păpuşa, cu hramul Sf.Grigore Decapolitul, este în stare bună. Personalul: Fulga D. Dumitru, licenţiat în teologie, născut în 1937 în comuna Păuşeşti-Măglaşi, judeţul Vâlcea, hirotonosit în 1952. Cântăreţ este Rădescu P. Nicolae, care a absolvit Şcoala de cântăreţi-Cozia. E născut la 1907 şi numit la 1 septembrie 1930. Amintim că foarte mulţi oameni din localităţile vecine vin la mănăstirea Bistriţa în zilele de miercuri si vineri, când se ofi ciază slujba religioasă. Biserica sprijinăşi ea politica statului prin a-i aduce pe cetăţeni în sprijinul dragostei de pace şi al înţelegerii între oameni, îi mobilizează la activităţile obşteşti, îi îndeamnă la achitarea obligaţiilor pe care le au faţă de stat. În încheiere, arătăm că rolul cel mai important în formarea culturii spirituale a tinerei generaţii, cât şi a persoanelor mature, îi revine şcolii şi Căminului Cultural. După cum s-a mai arătat, în comună sunt şcoli cu o bogată tradiţie, încadrate cu personal califi cat şi dispunând de o bună bază materială, iar activitatea ce se desfăşoară la Căminele culturale este corespunzătoare cerinţelor actuale.