INTRODUCERE

Prezenta lucrare își propune să trateze evoluția învățământului din localitatea Costești, județul Vâlcea, începând cu școala slavo-română, care a devenit apoi numai românească și care a funcționat pe lângă Mănăstirea Bistrița și apoi cu școlile sătești înfi ințate după anul 1838 în Principatele Române, prezentând drumul evolutiv parcurs până în anul 1918. Mobilul care m-a îndemnat să iau această temă ca lucrare de grad a fost dragostea mea față de comuna natală – Costești, localitate cu un bogat trecut istoric, respectul față de înaintași cât si datoria pe care o am față de generațiile actuale si cele viitoare. La aceasta se mai adaugă dorința autorului de a scoate în lumină activitatea de apostolat si dragostea față de meseria de dascăl a acelora care s-au succedat de-a lungul timpurilor pe la școlile din Costești și au trudit din greu, răspândind lumina cărții numeroaselor generații de elevi. În afară de aceasta a fost și dorința de a aprofunda cercetarea monografi că a localitații Costești începută cu peste două decenii în urmă și cu privire la evoluția învățământului pe plan local. Deoarece și pe latura învățământului s-au derulat de-a lungul timpului multe fapte de seamă, pentru ca uitarea să nu le învăluie în vălul ei întunecos, datoria noastră, a celor care lucrează în învățământ, a celor de azi cât și a celor de mâine, este aceea de a le scoate la lumină. Trebuie ca acestea să fi e cunoscute de generațiile actuale cât și de cele viitoare. În lumea de azi, a marilor transformări, când omul parcurge noi pași spre modernizare, datoria noastră este de a nu da uitării și unele aspecte din trecut. Iată deci cum s-a născut ideea prezentei lucrări, care l-a făcut pe autor să se așeze la masa de lucru în biblioteci, să scoată la iveală noi informații, unele dintre ele nedate la lumină, din diferite arhive. În vederea alcătuirii lucrării, mai întâi am studiat lucrările apărute care se referă la metodica alcătuirii unui studiu de istorie, multe dintre ele fiind publicate în volumul „Studii și articole de istorie”. Am studiat și diferite monografi i privitoare la anumite școli, printre care amintesc „Monografi a Școlii pedagogice din Câmpulung Muscel” și „Monografi a Liceului Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea. Am extras din biblioteci numeroase materiale publicate despre mânăstirile Bistrița și Arnota, despre bisericile afl ate pe teritoriul comunei, unele vechi, de câteva secole. Am strâns materiale referitoare la unele momente din istoria patriei, care s-au petrecut pe cuprinsul localității și despre participarea costeștenilor la evenimentele majore ale țării. Am ajuns la concluzia că materialul publicat care se referă la cele două mânăstiri, mai cu seamă cel referitor la Mănăstirea Bistrița, este deosebit de vast, chiar impresionant. Multe dintre materialele consultate au fost întocmite de istoricul Aurelian Sacerdoțeanu, originar din localitatea Costești, iar altele au fost scrise de un număr mare de cunoscuți istorici ai țării, printre care amintim pe Nicolae Iorga, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Ștefan Ștefănescu și alții.

Multe dintre materialele publicate s-au referit în mod special și la istoria învățământului, așa cum au fost: D. Stănescu – „Școala românească de la Mănăstirea Bistrița”, Nicolae Andrei și Gh. Pârnuță – „Istoria învățământului din Oltenia”, volumele I și II, Ștefan Pascu și alții – „Învățământul militar românesc. Tradiții și actualitate”, Apostol D. Culea și S.P. Salviu – „Istoria învățământului rural”, Gh. Pârnuță – „Din istoria culturii și școlii din județul Vâlcea (sec. XVI-XIX)”, G.D. Iscru – „Începutul învățământului public la sate în județul Vâlcea” și „Contribuții privind învățământul la sate în Țara Românească până la jumătatea secolului al XIX-lea” ș.a.. Informarea în bibliotecă am facut-o la bibliotecile din București - Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Facultății de Istorie, cele din Rm. Vâlcea - Biblioteca orășenească și Biblioteca Muzeului de Istorie. Materialul arhivistic l-am consultat la Arhivele Statului din București - Fondul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice, de unde am notat circa 100 de documente, la Arhivele Statului din Rm. Vâlcea precum și la arhivele școlilor din comună - Costești și Pietreni. Tot un material inedit l-au constituit cele două caiete cu însemnări rămase din anul 1905, de la fostul învățător Victor Gr. Mihăilescu, referitor la învățământul din Costești și anume „Monografi a Școalei primare din comuna Costești, județul Vâlcea” și „Învățământul primar rural. Răspunsuri.” Doresc să remarc spiritul de amabilitate al celor care deservesc pe cercetători în arhive și biblioteci. Pentru culegerea materialului necesar la întocmirea lucrării de față am folosit metoda de lucru pe teren, pentru a afl a informații și (fotografi i) imagini referitoare la foștii învățători de la școlile din Costeși. Astfel m-am deplasat la muzeul memorial al poetului Dragoș Vrânceanu din Băbeni, care a fost unul dintre elevii Școlii din Costești, al cărui părinte a fost învățătorul Atanase Necula, fost dascăl la amintita școală. Despre fostul învățător Atanase Necula, am mai primit informații prin corespondență tocmai din localitatea Nereju -Vrancea, locul său de baștină. Fotografi ile a trei dintre foștii învățători ai Școlii din Costești mi-au fost puse la dispoziție de către profesorul de fi lologie, Stoican Aurelian, de la școala amintită. Informații despre preotul Nicolae Sacerdoțeanu am obținut de la familia Sacerdoțeanu din Costești, iar despre fostul învățător Constantin Petrulian de la Școala Pietreni, le-am obținut de la urmașii săi - familia Iordache din satul Pietreni. Tema de față, privitoare la evoluția învățământului din Costești până la anul 1918, așa de amplă, n-a mai fost tratată de către nimeni până în prezent, atât referitor la învățământul sătesc din localitatea Costești, cât și cu privire la școala de la Bistrița. Munca pentru întocmirea lucrării de față n-a fost ușoară, ci chiar foarte difi cilă, autorul fiind nevoit să consulte o vastă bibliografi e și să selecteze problemele dintr-un vast volum de informații.