BIOBIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

GENERALUL SCRIITOR NICOLAE MAZILU

BIOBIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- general de brigadă; absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri de Geniu, Rm. Vâlcea (promoţia 1951) şi al Academiei Militare Generale, Bucureşti (1957-1960); inginer de divizie la Divizia 89 Infanterie, Călăraşi (decembrie 1955-1957); şef Secţie Mobilizare la Comandamentul Trupelor de Geniu (1960-1961), şef Secţie Mobilizare-Planificare-Înzestrare din cadrul Comandamentului Trupelor de Geniu (1961-1963), comandant al Regimentului 52 Geniu, Alba-Iulia şi al Garnizoanei Alba-Iulia (1966-1974), comandant al şantierului Sector Nord – DN 7c (Transfăgărăşan), în perioada 1971-1974 (drum construit între anii 1970-1974), şef Secţie Operaţii şi Cercetare la Comandamentul Trupelor de Geniu (1974-1975), comandant al şantierului „Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, Rm. Vâlcea” (19751976), comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, Rm. Vâlcea şi al Garnizoanei Rm. Vâlcea (1976-1982); scriitor – prozator, poet, epigramist, publicist - **

Într-unul din volumele sale, generalul scriitor şi memorialist Nicolae Mazilu mărturisea: „Dacă de la tata mi-a rămas harul de bun povestitor şi înţepătura, de la mama am moştenit înclinarea către cântec şi poezie”. 1 Toate aceste calităţi moştenite genetic, alături de celelalte dobândite în şcolile urmate de-a lungul anilor se regăsesc din plin în viaţa acestui om ales de Dumnezeu să rămână în istoria pământeană, în istoria creaţiei Sale, ca un fiu însemnat.

1 Colonel (r) Nicolae Mazilu, Sclipiri în amurg. Dascălii mei dragi – povestiri autobiografice, vol. I, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 1996, p. 157. 9

Posesor al unei culturi generale vaste – bogăţie acumulată în ani şi ani de studiu – şi al unui talent înnăscut de poet, prozator, memorialist, publicist etc., Nicolae Mazilu face din etapele şi din trăirile vieţii sale o adevărată operă literară.

Cu o sinceritate ieşită din comun şi-a presărat fără ocolişuri întreaga viaţă cu necazurile, lipsurile şi răutăţile ei, dar şi cu bucuriile, frumuseţile şi împlinirile de care a avut parte, în sute de pagini de carte (vezi ciclul memorialistic: Sclipiri în amurg, vol. I-III (Dascălii mei dragi – povestiri autobiografice, În vâltoarea vieţii – amintiri din cariera militară, Urcând spre creste – amintiri din cariera militară şi Enigma Transfăgărăşanului). Copilăria, şcoala, ucenicia ca băiat de prăvălie, primele iubiri, întemeierea familiei, cariera militară sunt etape istorisite de eroul nostru, într-un stil ce captivează, generând o puternică stare de curiozitate cititorilor obişnuiţi şi una de profundă emoţie celor ce au trecut prin situaţii asemănătoare.

Nicolae Mazilu nu este scriitorul unei poveşti imaginare, el este scriitorul propriei vieţi, o viaţă de poveste îmbrăcată într-un stil ales, un stil ce-l caracterizează şi pe care îl păstrează constant de-a lungul întregii sale opere.

Cărţile amintite ne dau informaţii dintre cele mai importante, din care aflăm aproape totul despre viaţa sa: cum şi-a petrecut copilăria, cum a ajuns ofiţer şi ascensiunea în ierarhia militară, ce l-a determinat să scrie, cum a ajuns printre umorişti etc., etc.

Parcurgând această poveste reală de viaţă, întâlnim, aşa cum este normal, alături de personajul principal, care este Nicolae Mazilu, numeroase personaje ce au jucat un rol important în viaţa sa: învăţători, profesori din şcolile civile şi din cele militare, comandanţi şi subordonaţi, colegi, prieteni şi colaboratori. De asemenea, întâlnim o serie de personaje mărunte şi mai puţin importante, dar care, într-un fel sau altul au făcut parte din viaţa eroului nostru; pe traseul şcolii şi carierei militare întâlnim ofiţeri politici (politruci) cu o slabă pregătire, personaje de tristă amintire din angrenajul politic al 10