II.2.9.3. Poligonul militar Cincu

nefolosirea ascensoarelor.

241 Benzina, deşi raţionalizată, devine greu de găsit. Consumul de energie pentru populaţie a scăzut forţat cu 20% în 1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50% faţă de anii precedenţi”. 242

În anii comunismului, armata română îşi pierduse identitatea şi menirea sa, aceea de apărătoare a teritoriului naţional şi a poporului. Ea devenise o masă de oameni bună la toate, în construcţii, agricultură etc., trecându-se cu uşurinţă peste rolul ei major. Colonelul Mazilu tratează pe larg în memoriile sale implicarea nefastă a politrucilor comunişti în activitatea armatei şi rolul nefast al acestora asupra stării generale a societăţii româneşti.

Măsurile agresive menţionate mai sus, de pe urma cărora nu se câştiga nimic în afară de suferinţă, aveau să fie sinucigaşe pentru regimul comunist din România. Revoluţia din Decembrie 1989 avea să pună punct unui regim totalitar şi a celor peste patru decenii de dictatură, în care, în afara nomenclaturii comuniste şi a organelor de represiune, ceilalţi nu duseseră o viaţă tocmai uşoară. În astfel de condiţii, anii care au urmat aveau să fie pentru colonelul Mazilu şi subordonaţii săi prilej al unor noi misiuni şi provocări.

II.2.9.3. Poligonul militar Cincu. Despre poligonul militar de la Cincu au auzit nu numai cei din lumea armelor, ci şi majoritatea bărbaţilor civili care şi-au satisfăcut stagiul militar obligatoriu. Acest obiectiv de instruire şi de testare a capacităţii militare româneşti, în suprafaţă de 25 km lungime şi 5 km lăţime, cu un relief foarte variat, care se preta foarte bine la desfăşurarea unor aplicaţii de regiment şi chiar de divizie, aparţine Ministerului Apărării Naţionale. De-a lungul anilor, aici s-au desfăşurat numeroase aplicaţii de mare amploare, cu executarea de „trageri cu toate categoriile de armament, de la pistolet şi până la tunuri,

241 Raportul al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Bucureşti 2006; Michael Shafir, Romania. Politics, Economics, and Society. Political Stagnation and Simulated Change, London, Frances Pinter Publishers, 1985, p. 118. 242 Viaţa lui Nicolae Ceauşescu, în revista National Geographic. (Accesat la 20 noiembrie 2009)

103

obuziere, armament de pe tanc, proiectile teleghidate sau chiar bombe lansate din avion”.

243

Trebuie ştiut că lipsa drumurilor în poligon crea mari greutăţi de deplasare în câmpul tactic atât participanţilor la aplicaţii, cât şi organizatorilor. Pe vreme ploioasă era un chin să răzbeşti în aceste locuri, de aceea peste tot rămâneau împotmolite maşini, piese de artilerie, chiar şi tancuri.

Cum misiunea de a asigura condiţiile de deplasare a trupelor revenea geniului, la propunerea generalului Şlicariu, făcută ministrului Ioniţă, s-a luat decizia modernizării poligonului prin construirea a două drumuri permanente de pătrundere, prevăzute cu poduri şi podeţe. Misiunea construirii celor două căi de acces a revenit Regimentului 52 Geniu, Alba-Iulia, drum de pătrundere (25 km) pe traseul Merghindeal (est Agnita), comuna Dealul Frumos – Băile Ratbav şi Regimentului 54 Geniu, Deva, drum de pătrundere secundar, paralel cu cel principal, dar mai la nord cu 1,5 – 2 km. Erau două regimente comandate de doi olteni, un vâlcean şi un doljean, colonelul Nicolae Mazilu şi locotenentcolonelul Mesarici Dragomir. La final, lucrarea pe care şi-o asumase generalul Şlicariu avea să fie verificată printr-o aplicaţie de mare amploare la sfârşitul lunii octombrie 1970.

În luna martie 1970, colonelul Mazilu „împreună cu un tânăr ofiţer inginer din statul major, căpitanul Necula Florea şi cu o echipă de topometrişti”, au luat la pas traseul indicat, „stabilind în detaliu fiecare aliniament, curbă sau serpentină, fiecare pod sau podeţ, cantitatea de materiale, utilaje, şi unelte necesare, precum şi mâna de lucru, după normele în vigoare”. 244

La începutul lunii aprilie, Regimentul 52 Geniu (mai puţin Batalionul de Pionieri, care rămăsese în cazarmă) instalat într-o tabără de corturi, a atacat obiectivul din mai multe puncte. A fost o lucrare grea, cu ploi pe aproape toată perioada execuţiei drumului, anul 1970 fiind anul marilor revărsări de ape care a dus pagube însemnate României, militarii rămaşi în cazarma de la Alba-Iulia,

243 Nicolae Mazilu, Sclipiri în amurg (vol. III), op. cit., p. 145. 244 Ibidem, p. 146.

104