Ionuț Caragea

12 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

Ionuț Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanța. Din 2012 trăiește la Oradea. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme și promotor cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru al SocietățiiPoeților Francezi, membru al Societății Poeților și Artiștilor din Franța etc. A fost premiat de trei ori la Paris de Societatea Poeților Francezi. Volumul „Mon amour abyssal” a fost distins cu premiul „François-Victor Hugo”, volumul „J’habite la maison aux fenêtres fermées” a obținut premiul „Mompezat”,iarvolumul „Infecté par l’amour” a obținut o diplomă de onoare. Alte trei premii au fost acordate de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța. Volumul „J'habite la maison aux

Timpul

Viclean este Timpul ce tace și face, Petoțineunește,petoține desface, Noi suntem cu toții secundele sale Ieșite din inimi cuprinse de jale.

FlămândesteTimpul,cunoise hrănește, El ia ce dorește, nicicând nu cerșește, Efratecumoartea,cuumbrele mute, Cutoate-amintirilenoastre pierdute. fenêtres fermées” a obținut premiul al doi- lea la marele concurs „Henri Meillant” și premiulaltreilealamarele concurs „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”,iarvolumul „Infectéparl'amour”aobținutpremiul al doilea la marele concurs „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”. În 2021, primește premiul „Genius” pentru poezie și aforisme din partea fundației Naji Naaman din Liban. Acest premiuafostacordatdoar depatruoriîn intervalul 2002-2021. A publicat peste 50 de cărți. Este considerat de critica literară românească unul dintre liderii generației poetice do- uămiiste, unii critici considerându-l chiar liderul de necontestat al acestei generații. Totodată, este apreciat ca unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România.

Dorit este Timpul de-o lume bolnavă, Urât este Timpul de-o lume trândavă, HulitesteTimpulde mulțiceașteaptă, IubitesteTimpul demintea-nțeleaptă.

ÎncetesteTimpulcândplângidedurere, Grăbit este Timpul când este plăcere, TurbatesteTimpulcândmușcădintine, Frumos este Timpul, dar nu mai revine.

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 13

Eu la pătrat

viațaestezero,laputereadoi,

și rămâne zero, nuli suntem și noi.

viața-iprimulnumăr,împărțitla doi, rămâne jumate, restul la gunoi.

viața-iradicaluldindivinitate

și rămân doar sfinții fără de păcate.

viața este sfera, cercul și pătratul, scotocindprintoate,aflăm rezultatul. viațaetriunghiul,dreptelecatete,

și rămâne unghiul fără epitete.

viațaeobtuză,până-ninfinit,

și rămâne punctul, singur și uimit.

viața-iprintrepuncte,omulțimevidă, și rămâne moartea... singură, rigidă.

viațaestezero,zeroabsolut, laputereadoi,unnecunoscut.

viațaeuncalcul - simplu - cumsuntEu,

însă Eu² = Dumnezeu.

Disconnect

șidacăpicăserverulmaisunt poet? șidacăpicăbruscinternetulîntoată lumea cine va mai auzi de mine?

mi-arplăcea săse dea o lege princaresăseinterzicăpoeziaînlocurile publice săte duci în locurile special amenajate cuuncreionșiofoaiede hârtie săscrii numai pentru tine ca și când poezia ta ar fi un inel de logodnă sauopromisiunede iubire

mi-amrănitsufletulpe hârtie într-o baltăde cuvinte tuîispuiclișeu deșeusaupurșisimpluvorbărie

întimpcepoeziaesteotrecerede pietoni între viațăși moarte

sauunmistrețfugăritde alice într-o pădure virgină

14 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

ceeacescriunu-iosimplă îndeletnicire ci o dedicație pentru Dumnezeu careuneoriîțipunepalma pe frunte, femeie

chiardacăviațaînseamnăun spital în care oamenii te tratează cu pastile desictir întimpcemoarteainventariază suflete

dacăarpicainternetul așmergecupicioarelegoaleprin țărânăsăsimt trupul rece al înaintașilor mei saum-aștundezero sănu-șideanimeni seama cât de frumos ninge

așrenunțalaaceastă vorbărie și ți-aștrage un șut acoloundetedoarecelmai tare să-ți arăt cât de mult te iubesc

m-amnăscutpeGoogle toatălumea știe șitotcaut,totcaut locul încaresămă spovedesc

Festina lente

năucitoare clipe, poeme indecente, aceastaesteviața,unvis:festina lente, calvarul cu cocoașă, copita de argint, cufiecarevorbăîncercsănu vămint, cu fiecare scrâșnet un gând se domolește, în fiecare faptăo moarte măpăzește, aceasta este viața, un vis: memento mori, adu-mimereuaminte, pleca-vorcălătorii, la margine de cale doi oameni se iubesc, privindu-icu tristețeșieuîmbătrânesc… nu-miplacevinulăstacugustde scorțișoară, nu-miplaceniciizbândape caleaceaușoară, aceasta este viața: de gustibus; nu-ți place? trăiește altăviață sub altăcarapace! șicrucea,ceecrucea,șicepoteci arată? poteca spre vecie și cea spre niciodată? șicaredintrecorpurivaarde-n crematoriu? și lumea, care lume trăieșten purgatoriu? aceasta este viața, un veni, vidi, vici, o scurtă nebunie cu dragoste și vicii, tu scrie, lasă joaca, poeme indecente, aceasta este viața, un vis:festinalente!

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 15

Ceva din mine caută ceva

Cevadinminecautăsingurătatea,cevacaută oamenii. Bine căam ce alege. Cevadinminecautălumina,cevacautăîntunericul. Bine căpot arde, bine cămăpot stinge. Cevadinminecautăliniștea,cevacaută larma. Bine căexistăcuvântul. Cevadinminecautămoartea,cevacaută nemurirea. Bine căexistăcerul. Cevadinminecautăcevadin tine. Bine căexistăiubirea. Cevadinminecautăadevărul,cevacautăminciuna. Bine căexistăcugetul. Cevadinminecautătotul,cevacaută nimicul. Bine căexistăceva care cautăceva. Cevadinminecautăsuferința,cevacautăalinarea. Bine căexistălacrima. Cevadinminecautăfericirea. Bine căexistăsperanța. Cevadinminecautăagonia,cevacautăextazul. Bine cămai pot sărespir. CevadinmineîlcautăpeDumnezeu, ceva îl cautăpe diavol. Bine căam în cine săcred și de cine sămă lovesc. Cevadinminecautăuitarea,cevacaută amintirea. Bine cămai existăvisele. Cevadinminecautăosecundă,cevacautăun minut, Ceva cautăo oră, ceva cautăo zi, ceva caută o lună, Ceva cautăun an, ceva cautăo viață, Cevacautămereuceva.

Coloana infinită

acceptă-mi mângâierea, renunțălantrebarea ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi? acordă-midoaroșansășivei simțischimbarea: o nouăaventurăîn fiecare zi.

nuvreausă-țifieteamă,nuvreausămaifii tristă, mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut, privește înainte, speranțămai există, potspunecăidilaabiaaînceput.

16 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) promit,nevomatingeșivomclădi iubirea, coloanăinfinităcu palmele pe cer, șivomculegestele,sălesimțim zvâcnirea când inimile noastre nu vor avea reper.

șisperc-osăpetrecemde-apururi fericirea, din șoapte și săruturi mereu ea va-nflori, și-osătemiruitandruși-agalecu privirea, scăldată-n curcubeie și lacrimi albăstrii.

Iubire cu erată

demi-arfidatsăcer,așmaitrăio viață, aceeași, dar văzutăcu ochii de acum. dece?m-ațiîntreba…v-așspune,clar,în față: așvrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.

finalul?cevămiră,euniculcuvânt șiprimameadurereculacrimipeobraz, emamameade-apururișitatălmeucel sfânt, e dulcea fericire și cel mai greu necaz.

demi-arfidatsăcer,darcinepoate cere ceva ce nu-i al lui și nu a fost vreodată? pevecimăresemnezîn neguridetăcere, volumul meu s-a scris: iubire cu erată.

Arta este Dumnezeu

când un pictor vede o culoare cumsescurgedintr-un curcubeu, pe-a sa pânzătot ce îi apare epictatdebunulDumnezeu.

când spre tristul muzicant adie note ce-l transformă în Orfeu, pe a sa sublimă melodie ocompunebunulDumnezeu.

cândunsculptorscoatecu migalădintr-o stâncătainicul trofeu, peasaiubireideală osculpteazăbunulDumnezeu.

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

când poetul scrie-o poezie într-undor demaximapogeu, tot ce se așterne pe hârtie estescrisdebunulDumnezeu.

Contabil

tu,suflet întețindfocul mistuitor tu, inimă trandafir de cenușă scuturândușipetalele

tu,lacrimă căutându-șiiubireapierdută