ȘCOALA POPORULUI Patru cuvântări S. Mehedinți

/•J- / /•' ...

S. Mehedinţi

3 j!

i.

ŞeOALÂ POPORULUI

1 !

'4

j

PATRU CUVÂNTĂRI :5

PENTRU

I ✓

.

i

■i

EFORIILE ŞCOLARE, ŞCOLILE PREGĂTITOARE ŞI SEMINARIILE-NORMALE i

l

i

■

■

;

I

y! !j'

' /

)

I

i)

BUCUREŞTI EDITURA TIPOGRAFIEI «CONVORBIRT LITERARE» 17, — Strada- Câmpineanu, — 17

1918

!

n

o;

«4

i

i

.

01. AUG. 2019

1 R R E FATA Legile de care e vorba aci au fost votate de unanimi­ tatea Camerei şi a Senatului. Ele reprezentau aşa dar voinţa publică, în măsura în care cugetul mulţimii .poate fi exprimat în Corpurile legiuitoare.

Totuşi, e cit putinţă ca ideia dela care au pornit aceste legi menite a ridică «şcoala poporului», să nu fie destul de lămurită în cugetul tuturor celor chemaţi a le aplică.

De aceea, mi s'a părut că riar fi -de prisos tipărirea la un loc a cuvântărilor privitoare la reforma învăţămân­ tului, cu toate că; după hotărîrea Parlamentului, ele au fost iipărite şi afişate în toate comunele.

j

I |

;

i

i

j I

j

‘■3

i

î

Jk

I

1

I

\ » 5t

*1 i *

•

PENTRU EFORIILE COMUNALE I

I

DISCURS ROSTIT IN ŞEDINŢA CAMEREI DELA II IULIE 1918, DE D-L S. MEHEDINŢI,

l!

MINISTRUL INSTRUCŢIUNII ŞI AL CULTELOR

I Domnule Prezident, Domnilor Deputaţi, De ce mă temeam n’am scăpat. (Ilaritate). Mă temeam că i se va atribui acestei legi o intenţie de fiscalitate. Şi iată, unii domni deputaţi au exprimat bănuiala că actuala lipsă de bani a Statului ar fi punctul de plecare al proectului de faţă.

Din cele ce vor urma sper totuşi să vă convingeţi că gân­ dul acestei legi e destul de vechiu în preocupările celui ce are onoarea să vă vorbească, iar punctul de plecare e de un ordin cu mult mai general.

Domnilor Deputaţi, Am ascultat cu cea mai mare luare aminte toate observă­ rile asupra .proectului de lege pus înaintea Domniilor Voastre, căci aveam, mărturisesc, şi oarecare interes personal.

Din ziua neuitată, când Capitala ţării a căzut în mâna ar­ matelor străine, mereu m’am tot întrebat: oare când se vor arăta semne că sufletul nostru ’a simţit îndestul urmările catastrofei şi că suntem hotărîţi a începe, însfârşit, o viaţă nouă? i

r i

)

I 1

' /

1 ! i

/ :

i

• >

6

\

t I i

I 1I

■

;

Cel dintâiu semn în această direcţie a fost pentru mine unanimitatea, şi avântul cu care toţi oamenii de onoare au cerut stabilirea răspunderilor pentru îngenunchiarea Statului. Când capul guvernului a arătat întregei ţări cumpenele justiţiei şi a afirmat că de aci înainte greutatea pedepselor trebue să cadă nu numai asupra celor mici, ci şi asupra celor mari — oricine ar fi aceia, am simţit cu toţii fiorul unei adevărate înnoiri sufleteşti. (Aplauze).

E drept, că gestul acesta priveşte deocamdată numai pe alţii, pe cei cari au târât Statul — nu în războiu, căci acela e al nostru al tuturor — ci în dezastrul războiului. Când am văzut însă că, în mijlocul sărăciei de azi, reprezentanţii naţiunii primesc cu mare grabă o lege, care îi obligă la jertfe pentru ridicarea şcoalei ţăranilor, mi-am zis pentru întâiaşr dată cu toată siguranţa: Slavă . ţie,- Doamne! Un gând nou şi o simţire nouă stăpâneşte de aci înainte sufletul poporului nostru. (Aplauze prelungite).

Parlamentul acesta e, în adevăr, vrednic de a fi numit Par­ lamentul restaurării naţionale. (Aplauze îndelung repetate).

(D-I Cuza întrerupe).

Recunoaşteţi, d-le Cuza, că un Parlament, în care sunt aţâţi mari proprietari, când vine să-şi impună singur dări pentru aju­ tarea ţărănimii, desigur că merită numele de Parlamentul regene­ rării naţionale. (Aplauze prelungite).

O voce: Şi al pocăinţii.

D-l 5. Mehedinţi, ministrul cultelor şi al instrucţiunei: Evi­ dent, şi al pocăinţii, căci numai printr’o reală pocăinţă se pot îndrepta greşelile, fie ele individuale, fie ale naţiunilor. Deaceea,. mulţumind tuturor pentru bunăvoinţa cu care proectul acesta a * fost întâmpinat, cred că am dreptul să relev din capul locului împrejurarea că, pe când alte Camere "s’au adunat ca să vor­ bească, cele de azi se adună să făptuiască, începând chiar cu fixarea propriilor lor jertfe.

Căci, de ce e vorba, d-Ior deputaţi?

E vorba de jertfa noastră a tuturor, pentru a înlătura o stare a învăţământului public care nu mai poate fi tolerată o clipă, fără să primejduiască însuşi viitorul acestui popor.

Mai întâiu, în ce priveşte clădirile şcolare, cu toate cheltuelile din trecut, noi abia ajunsesem, înainte de război, să avem

7

■

jumătate din şcoli în stare cum se cade. Vă închipuiţi în ce hal se află acum clădirile, după doi ani de furtună. In zona luptelor» le-am văzut cu ochii mei: nu.se mai cunoaşte nici locul unde a fost şcoala. Toată cărămida, până la temelie,- a fost scoasă şi dusă în tranşeie. Iar în alte părţi, unde nu le-au ruinat luptele, le-a prăpădit pe încetul ocupaţia militară. Aşa că ne-ar trebui zeci de milioane ca să Ie reparăm şi să punem Ia loc zestrea şcolară risipită.

In ce priveşte numărul învăţătorilor, e destul să vă spun că înainte de mobilizare aveam abia o treime din numărul necesar învăţământului rural. Iar azi, Dumnezeu ştie câţi vor mai. fi în viaţă! — Cât despre calitatea suplinitorilor (aproape 2000) nu mai zic nimic. Unii dintre ei sunt bâetani cu câte 2—3 clase de gim­ naziu, ori fete cu 2—3 clase profesionale, pentru,cari şcoala în­ seamnă doar o leafă şi un adăpost vremelnic. Habar n’au aceşti rătăciţi ai vieţii ce-o fi aceea pedagogie...

Insfârşit, dacă lăsăm Ia o parte clădirea şi profesorii şi ne coborîm la elevi, nici nu găsesc cuvântul potrivit, care să vă spună toată grozăvia situaţiei noastre. Din tot copilăretul ţării (1.040.000), abia vre-o 30,000 isprăvesc clasele primare; ceilalţi îndrugă doar o clasă-două, iar peste 300.000 nici nu calcă pra­ gul şcolii!

Hotărît: nu suntem departe de adevăr, dacă vom‘afirma că învăţământul nostru rural aproape nu există.

• Voci: Aşa este! Aşa este!...

D-l 5. Mehedinţi, ministru al instrucţiunii şi al cultelor: E grozav lucru să te gândeşti că am jertfit atât de puţin pentru şcoală, când pentru alte cheltueli dănţuiau In ţara asta de anal­ fabeţi, sute şi sute de milioanei După zilele amare ale invaziei, cel dintâiu cuvânt care ni s’a aruncat în faţă de străini, a fost tocmai acesta: popor de analfabeţi!

E dureros de mărturisit, dar trebue să avem curajul de a privi odată realitatea în faţă, iar realitatea e aceasta: din punctul de vedere al îngrijirii de copiii satelor, România e aproape cea din urmă dintre ţările Europei... Dacă poporul românesc s’ar ri­ dica într’o bună zi şi, ca un mare judecător, ne-ar întreba:

li

4?

«

1

j

-----

. ' V:

s

<

* .V

I

D-lor, cari aţi făcut atâtea budgete şi ne-aţi pus atâtea dări, ce-ati făcut de 50 de ani încoace cu jertfele mele ? Cum de s’au putui ridica unii dintre vecinii mei din starea de robie la mare belşug de şcoli, iar pe mine m’ati lăsat în atâta părăginire ? Fostam eu, popor român, mai slab Ia minte decât vecinii? Fost-am mai puţin iubitor de lumină ? Ori fost-am mai puţin gata de jertfă decât alţii ?

Nu ştiu, zău, d-lor deputaţi, ce-am putea răspunde. Nimeni însă în ţara aceasta nu cred să aibă curajul a se lăuda cu isprăvile Ia care am ajuns în cultivarea poporului nostru — mai ales al celui dela sate.

Acestea sunt faptele. Aceasta e realitatea dureroasă, pe care. dacă n’am simţi-o nici acuma îndestul, de geaba v’aţi adunat d-voastră pe acele scaune, iar noi, miniştrii pe această bancă, Zadarnice ar Ji. toate mesagiile, toate proclamaţiile şi toate făgăduelile, dacă, eşind de aici, n’am putea duce poporului care ne aşteaptă afară, chezăşia cinstită, că Parlamentul e hotârît să nu-şi depună mandatul, până nu va lua toate măsurile spre com­ pleta regenerare a ţării. (Aplauze).

D-lor, îmi pare că văd oarecare mişcare între d-nii deputaţi din opoziţie. Dar n’aş vrea o singură clipă să fie interpretate cu­ vintele acestea ca manifestarea unei vulgare dorinţi de a sta Ia putere...

D-l A. C. Cuza: Aprobăm...

D-l S. Mehedinţi, ministru de culte şi instrucţiune: îmi pare bine că ne aprobaţi, căci este un 'fapt ştiut de toată lumea: Noi n’am dorit o singură clipă să venim la guvern. Din contra, am căutat cu îndârjire să. depărtăm de buzele noastre 'paharul amă­ răciunii Ia care capul Statului ne îmbiase. Căci ce eram noi de vină, să venim pe urma pârjolului lăsat de alţii (aplauze prelun­ gite) să legăm ranele făcute de alţii şi să ascultăm tânguirile cari trebuiau la urechea altora să ajungă? (Aplauze vii). Dar, fiindcă am primit această cumplită sarcină, ar fi nebunie sau laşitate să lăsăm cârma din mână înainte de a duce până la sfârşit opera de care ţara are nevoie. (Aplauze). întrebarea cea mare e: pe ce căi trebue să mergem, pentru a ocoli greşelile din trecut ?

9

D-lor deputaţi, eroarea cea mare a generaţiei trecute — şi aci ating nu numai o chestie de pedagogie, ci şi una politică — a fost romantismul.

Sub titlul de romantici, cuprind toată ceata imitatorilor dela 1848, cari socoteau că toate câte sboară Ia Paris se pot mânca şi la Bucureşti. (Aplauze). Întorşi din străinătate, cum zicea bie­ tul Eminescu, cu un beţişor de promenadă şi o eftină filosofie de bulevard, acei reformatori au ticluit într’o singură noapte o Constituţie după reţetele din Apus. Din cele dintâiu pagini, feri­ ciţii traducători au şi norocit ţara cu două mari daruri: învăţă­ mântul obligator şi gratuit!..

De bună seamă, ochii lor străluceau de bucurie. Obligator!

Se poate născocire mai minunată?

Sărmane Lazăr, Eliad, Asaki, Veniamin şi alţii, cari. vă ne­ căjeaţi cu şcoli prin tinda bisericei, ori cu câteva «colegii» pe la Sf. Sava şi aiurea! Neajutaţi la minte ce eraţi!... Cum voiaţi voi să luminaţi poporul cu nişte şcoli în cari venea numai cine voia?

Alta era calea mântuirii. Şi, ca în toate născocirile geniale, adevărul era aproape de vârful nasului: era destul să pui în Constituţie că învăţământul e obligator şi apoi să poftească Ro­ mânii să nu înveţe carte, când Constituţia îi obligă!...

Si > nu numai/ atât. Tot în Constituţie mai stă încă un cuvânt . • tot aşa de mirific: gratuitatea. Iar asta era şi mai minunat, căci mai eftin decât degeaba... nici că se poate... (Ilaritate).

Domnilor deputaţi! Văd că e greu să-şi stăpânească cineva râsul. Dar, dacă priveşti mai deaproape îţi vine mai de grabă să plângi, căci comedie mai bufonă decât aceasta, nu s’a jucat încă în viaţa nici unui popor.

Obligator ? Dar ce poate fi obligator pentru un om, dacă 'simţul obligaţiei nu porneşte din adâncul sufletului, ci e ceva ex­ terior, ca eticheta pusă pe un borcan? Şi gratuit..! Dar e ceva gratuit pe lumea asta ? Iată, trei pătrimi din faţa pământului sunt acoperite cu apă. Cu toate ace­ stea, nici apă nu poţi bea gratuit, dacă n’ai curăţat isvorul, n’ai pus un şipot, n’ai aşezat o cişmea şi nu-ţi osteneşti capul, plecându-te să bei... Este oare ceva de pomană în natură? , Nimic, niciodată şi nicăeri.

I

•

—

m

•

II

IO

f

.

1 i

1! !;

a !:

J

î(

\

r>*

1

Atâta ai, cât munceşti; atâta dobândeşti, cât jertfeşti. Iată ce n’au priceput romanticii noştri de acum 50 de ani. Ba — ceeace a fost şi mai rău — după romanticii politici, au venit pedagogii romantici, adăugând şi ei alte formule dătătoare de speranţe.

— Dacă poporul românesc nu învaţă carte, pricina e că riu întrebuinţăm treptele formale...

Hai câţiva ani de sgomot pentru treptele formale.

— Dacă frecventarea e slabă, pricina stă acolo că n’am aplicat împărţirea pe divizii...

Hai câţiva ani cu moda diviziilor.

— Dacă totuşi rezultatele şcoalei primare sunt slabe, cauza stă în lipsă de regulamente...

Hai atunci cu o ploaie de regulamente şi .circulări... cu periscolaritate, extrascolaritate şi ale blagomanii cari dau naivilor iluzia că cuvântul poate ţine Ioc de rezultate.— Doar răposatul Rică Venturianu dacă a mai avut o încredere atât de mare în efectul vorbelor, cum au avut romanticii politici şi pedagogii romantici în efectul formelor şi formulelor...

Iar rezultatul e cel pe care îl vedeţi şi care ne dogoreşte obrazul în faţa tuturor neamurilor pământului: Popor de analfabeţi!

D-lor deputaţi, e cazul să ne apucăm cu amândouă mâinile de cap, cum făcea bunul nostru tovarăş, David Şerpeanu, când vorbea la discuţia pentru Adresă, şi să ne întrebăm: Cum de-am rămas noi atâta vreme într’o aşa de jalnică » stare ? Şi de unde să începem opera de ajutor şi de îndreptare ? înainte de a vă spune părerea mea, să-mi daţi voie să vă pun înainte câteva fapte. Căci ceeace urmăresc în acest moment nu e votul d-voastră, ci vreau chiar sufletul d-voastră. Vreau ca fiecare, eşind de aici, să rămână pentru totdeauna cu inima le­ gată de ideia acestei legi, până ce munca noastră comună o va duce Ia realizare. Vreau colaborarea tuturor, nu numai a repre­ zentanţilor partidului conservator, ci a tuturor celor cari mă ascultă.— Legea aceasta care mă preocupă de atâta vreme, nu o consider ca o operă personală şi nici măcar de partid, ci ca o muncă de is­ păşire a unei întregi generaţii pocăite, care se înfioară de greşelile trecutului şi vrea să rupă definitiv cu ele. (Aplauze). Concepută, discutată şi rediscutată de atâtea ori cu colegii mei din Bucu­

reşti, în lunga claustrare în care am trăit sub. ocupaţia străină, evident ea nu putea fi o lege de vanitate, ci o lege în care să vibreze suferinţa poporului nostru, înfruntat de gazetele streine cari ne puseseră înainte analfabetismul.

Aşa dar, să vă prezint câteva fapte, pentru ca să pipăiţi singuri rana şi să dibuiţi mai uşor leacul.

!

D-lor deputaţi, există o parte a neamului nostru unde nu se pomenesc analfabeţi de loc. Pe acolo, poporul românesc, în ce priveşte ştiinţa de carte, e aproape la acelaş nivel 'cu Elve­ ţienii, Suedezii, Danezii... şi alte naţii mici Ia număr, dar mari printr’o viaţă de o democraţie în adevăr reală.

E poporul aromân din Peninsula Balcanică. Risipiţi peste munţi şi prin văi, mutându-se de primăvara până iarna în urma turmelor, ei sunt toţi ştiutori de carte; iar ca puritate de obi­ ceiuri şi destoinicie la meserii, negoţ şi alte îndemânări ale vieţii, ei stau de bună seamă în fruntea întregului nostru neam.

Ce contrast isbitor! Noi — cu sate statornice, aşezate în mijlocul unor lanuri bogate de grâu şi porumb, pe dealuri cu podgorii îmbelşugate, şi pe munţi cu bogăţii californice... şi totuşi abia ajungem la 4 absolvenţi pe cap de învăţător! Iar ei, între munţi săraci, sub stăpânire duşmănoasă şi în veşnică luptă cu străinii, ei sunt toţi ştiutori de carte!

Cum se poate una ca asta?

Cred că nimeni dintre Domniile Voastre nu veţi zăbovi la hipoteza că înalta pedagogie a Statului turcesc a ridicat atât de sus pe fraţii noştri din Balcani... Aiurea trebue să fie pricina.

Dar să mai pun înainte încă o pildă. Priviţi la Românii de peste munţi. Ba, nu. Mai bine să nu mai privim... Amărăciunea e prea mare. Situaţia lor e prea nenorocită acum...

D-l A. C. Caza: Eu n’o cred, d-ie ministru.

D-l D. Pătrăşcanu: Noi o credem şi o ştim.

D-l 5. Mehedinţi, ministrul Instrucţiunii şi al Cultelor: Nu vreau să fac, d-le Cuza, profeţii asupra zilei de mâine; dar azi— azi ştiu pozitiv că starea fraţilor noştri e nu se poate mai amară.

Ei sunt acum în abis, faţă de vremurile dinainte de război. Ce fSKcoLi! Ce biserici! Ce spor de viaţă materială şi culturală...!

/

i

/ ■

'

Li

I!

f

\

‘

12

13

Şi totuşi n’aveau ca noi neatârnare de Stat şi bugete bo­ gate; n’aveau nici Constituţie eu obligativitate şi gratuitate. Cu toate acestea au putut ridica un popor de acelaş sânge, aceeaşi limbă şi aceleaşi datini ca noi, la o stare culturală vrednică de laudă. , Unde stă taina acestor deosebiri?

D-lor deputaţi, dacă logica mai slujeşte oamenilor Ia ceva (uneori, e drept, că nu slujeşte la nimic; dovadă cum am pregătit noi războiul): dacă judecata dreaptă mai e bună pentru îndru­ marea vieţii popoarelor, apoi, atunci, deosebirea dintre Românii din regat şi alte părţi ale neamului nu poate sta decât în felul cum a fost concepută acolo şcoala. Nu se putea ajunge Ia deo­ sebiri aât de mari în efecte, dacă n’ar fi fost deosebiri tot aşa de mari în cauze şi în principii.

Iar deosebirea e următoarea: Pe când şcoala noastră a fost o operă poliţienească, dincolo, peste munţi, ea a fost însăşi opera poporului, isvorâtă din propria sa jertfă şi iniţiativă.

Munca de colaborare i-a dus, unde i-a dus; şi îndrumarea unui geniu politic şi pedagogic — a marelui mitropolit Şaguna.

Aduceţi-vă aminte: Până la 1848, Românii din Transilvania şi Ungaria erau aproape la fel cu cei din principate. Se ridică atunci între ei măreaţa personalitate a lui Şaguna. Figură de voevod.

Nu numai principe al bisericei, ci prinţ prin dreptul divin al unei naşteri fericite. Alături de Cuza, el este în veacul al XlX-lea un adevărat dătător de legi şi datini pentru poporul nostru.

Genialul cleric ia cârma oropsitului său neam, după revoluţia dela 1848 şi-i zice : — Popor românesc! De geaba ai căpătat pământ, dacă n’ai minte destulă, ca să ştii cum să trăeşti pe el. Iţi trebue deci numai decât biserică şi şcoală, cele două isvoare de învăţătură, fără de care nici un popor n’a ajuns până azi la nici o ispravă. Şi, ca un realist ce era, Şaguna, spre deosebire de doc­ trinarii cu formule pariziene dela noi, a adăogat îndată un cuvânt plin de înţeles : Popor de iobagi! De geaba ţi-aş da eu şcoală şi bise­ rică pe hârtie. Mai bine clădeşte-le tu singur cu munca mâinilor tale şi-ţi vor fi dragi şi le vei spori, cum sporeşte omul totdeauna

ceeace i se leagă strâns de suflet. Popor român, bizue-te deci numai pe munca ta.

Atâta preţueşte un neam, cât preţueşte munca lui efectivă.

Virtutea nu se toarnă dintr’odată în capul cuiva, cum torni vinul cu pâlnia în clondir, ci se câştigă pe încetul, prin munca de toate zilele şi mai ales prin deprinderea cu jertfa.

Aşa a cugetat seriosul bărbat de Stat al Românilor de peste munţi^ şi poporul l-a ascultat. Bogat şi sărac, au jertfit pentru biserică şi şcoală, până ce ajunseseră să aibă. aproape tot atâtea şcoli câte avea nu de mult întregul regat românesc.

Ce dovedeşte asta?

Un singur lucru: că jertfa e nu numai un mijloc, ci e cel mai bun mijloc prin care poţi ajunge la ridicarea unui popor.

Iată, d-lor deputaţi, de unde a eşit ideia acestei legi. E în­ săşi experienţa poporului nostru care mi-a sugerat ideia acestui proiect de lege, în ziua când ne-am văzut încercuiţi în Capitală şi umiliţi în propria noastră casă. Şi aci e punctul capital în care mă deosibesc de părerea d-Iui Văgăunescu, care,, criticând proectul de lege al eforiilor, -mă îndemna să înlocuesc contribuţia de bunăvoie cu un impozit de caracter fiscal. s Nu, domnilor! Partea educativă a legii ar fi atunci cu totul spulberată. înadins vreau să dau în primul rând nu Statului, ci satului, adică părinţilor, grija de şcoala comunală. Vreau să pun la temelia instrucţiei, publice jertfa, fiindcă singură jertfa e cu ade­ vărat educativă. Nu cer prin perceptor banul nimănui, ci dau tu­ turor ocazia să-şi înalţe sufletul până la grija de viitorul acestui neam. Şi sunt încredinţat, că ceeace n’a făcut îndestul Statul, va face acum satul. (Aplauze îndelungate).

E vremea ca centralizarea de care vorbia d-1 Cuza...

D-l A. C- Cuza: Descentralizarea...

D-1 S. Mehedinţi, ministrul cultelor şi instrucţiunei: Et vremea ca centralizarea ale cărei roade păcătoase le-am văzut, să înceteze.

Am cercat să ajutăm şcoala prin hârtiile galbene lipite de vătăşel pe uşa săteanului, şi n’am izbutit. Am cercat mai târziu cu foile albe ale jandarmului, şi iarăş n’am izbutit. Am cercat cu clădiri după tipicul Casei şcoalelor şi am ajuns la nişte cantoane urâ-

i

i

i

w

-

1 14

cioase, fără cerdac şi fără prispă, din care copiii nu pot eşi .pe vreme de ploaie, ninsoare, ori când e noroiu, ci stau cu ceasurile înghesuiţi ca la carceră. In sfârşit, am cercat programe peste pro­ grame, circulări peste circulari, şi am turnat pe capul ţăranului alifii peste alifii, dar cartea tot nu s’a prins de sufletul lui.

Ei bine, e timpul să părăsim romantismul; şi pe cel politic al legilor de gratuitate şi obligativitate pe hârtie —şi pe cel pe­ dagogic al formulelor — iarăş pe hârtie. După şcoala poliţienească, a silei, să intrăm in şcoala simpatică a'colaborării tuturor spre binele tuturor. Metoda aceasta a.mântuit pe alţii, începând cu fraţii noştri din alte ţinuturi, tot ea ne va scăpa şi pe noi din ru­ şinea în care am căzut. (Aplauze prelungite).

Să ne întoarcem deci cu faţa către săteni şi să le vorbim

!

i •

cinstit,—dar lămurit: Oameni buni, cum vă veţi aşterne aşa veţi dormi. Dar eu, Stat, vreau să vă vă aşterneţi cât mai bine. Mai întâi, bade Ioane, să faci bine să-ţi trimiţi copilul Ia şcoală... Dai tu voie unui vecin să prăsească vulpi, lupi sau alte lighioane primejdioase în curtea şi grădina Iui ? Nu. Fiindcă te-ar sfâşia pe tine, ori pe

Ei ; î ?

.

; ;•

;

l j ■

/

i ' ;

li

f

< i

copiii tăi...

Aşa şi eu — Stat, eu — eforie nu-ţi dau voie să creşti în gospodăria ta copii sălbatici şi nărăviţi, pe cari să-i păzesc apoi cu jandarmul. De aceea, grabnic cu el la şcoală, ca să nu dăm pacea pe gâlceavă...

Apoi, vezi şi de clădire, bade Ioane. Suflecă mânecile, lată, eu, efor, mă pun alături Ia treabă. Până acuma ne încătuşaA blesternul cela de plan care ne tundea pe toţi cu aceeaşi foarfecă. Acuma, slavă Domnului, noi, eforii satului, avem să chibzuim toate după nevoile locului. Dacă avem pădure aproape, facem clădirea de bârne; dacă e pământ bun de cărămidă, vom dura-o de zid. Dacă a rămas treaba Ia vălătuci, ori ceamur, nici acele nu-s de lepădat. Numai să fie încăpătoare şi sănătoasă casa unde se vor aduna copilaşii satului.

Dar atâta nu-i destul. De geaba ai clădire bună, dacă n’ai şi învăţător bun. Drept aceea, ia seama: îngrijeşte, cum stă scris Ia legea eforiei, de locuinţa învăţătorului şi de alte înlesniri ale vieţii lui de toate zilele, căci şi el este om; iar în schimb, la Sf.

15

Petre, d-1 învăţător va da cu deamănuntul socoteală de cele ce-a făcut, ca să răsplătească jertfele satului.

Nu uita că plata care venea până acum pentru învăţător cu poşta dela Bucureşti, cum veniseră şi obligativitatea şi gratuitatea, era ca un ban de haram. Unii învăţători puneau catalogul în saltar, monitorul pe catedră şi... p’aci ţi-e drumul: la cooperativă, la bancă, Ia afaceri şi unde îi mai poftea inima.— De acuma se schimbă lucrul: - — Domnule învăţător, fiindcă anul ăsta n’ai făcut nici o is­ pravă cu copiii, iată, nici noi eforii nu mai putem cheltui un ban pentru şcoală. (Să vedem: îi mai dă mâna d-lui învăţător să se înfăţişeze la sfârşitul anului cu 4 absolvenţi ?) lată, domnilor deputaţi, opera practică, nu romantică, pe care o faceţi posibilă prin legea eforiilor.

E mai întâi o lege democratică şi anume e cea dintâi încer­ care de a educa poporul spre exerciţiul real al vieţii constituţio­ nale. Căci, cum l’am îndrumat noi pe plugar să se folosească de Constituţia pe care i-am hărăzit-o Ia 1866 ?

In două feluri: odată, cu ocazia alegerilor de primar — o furtună într’un pahar cu apă;... altădată, la alegerile de deputat, — un mic bâlciu cu ospăţ pe Ia hanuri, deainiază, iar uneori mai sub seară şi cu ceva păruială. (Ilaritate).

Asta-i şcoala prin care am căutat' să deprindem poporul nostru cu reprezentarea «voinţei şi demnităţii naţionale!» Şi apoi să ne mai mirăm că ţăranul a rămas cum a rămas?

Evident, a venit vremea să ne întoarcem cinstit, ca adevăraţi educatori, cu faţa către sate, şi să-i dăm poporului nostru ocazia de a merge pe propriile sale picioare. Iar legea eforiei mi se pare cea dintâi mobilizare a ţărănimii spre larga reprezentare constitu­ ţională care ne aşteaptă. Eforia e instituţia care va inaugura marea ideie a descentralizării, pe care partidul conservator de atâta vreme a pus-o în programul său. (Aplauze).

Dar, domnilor, în circumstanţele de faţă, legea eforiilor mai are şi o latură de politică naţională. Acordând satelor atâta liber­ tate, noi dăm fraţilor de peste Prut şi de aiurea chezăşia că în viaţa lor culturală nu vor avea să sufere de jugul Bucureştilor, care ne-a obosit şi pe noi, cei de aci. Alături de arhiepiscopul pe

i

i

\

V

16

'

care l’am condus de curând la Chişnău, legea de faţă e cel dintâi pas către unirea deplină cu fraţii înstrăinaţi atâta vreme de noi.

li, i

j

:■

) ■; ■

■

>

1 \

)■

>6 i i :

4 Li!

• i

! >

0

■

r

J r

y

n

(Aplauze îndelung repetate).

Puteţi deci să o votaţi cu credinţa că împliniţi o operă de care nu vom roşi niciodată. Legea de faţă e un omagiu de încredere, pe care partidul conservator îl aduce poporului dela sale, spunându-i: Iată de ce ispravă te socotesc vrednic. (Aplauze prelungite).

Eu unul, nu mă turbur de Ioc de proorocirile funebre cu care ne îngrozea în discursul Ia Adresă un democrat, care ne îndemna să plecăm urechea spre a asculta clocotirea vulcanului.

Nu mă tem. Când venim cu astfel de legi, încât chiar democraţii din extrema stângă le aprobă, iar opoziţia merge în acelaş pas cu guverbul, noi-n’avem să ne sfiim de sgomotele falşe în cari desluşim şoapta unor oameni fără competinţă politică şi fără simţ naţional... (Aplauze prelungite).

D-l Pâtrfişcanu: Cred că nu faceţi aluzie la d. Stere.

D-I 5. Mehedinţi, ministrul cultelor şi instrucţiunii: Atmos­ fera acestei discuţii e prea senină, ca să mă ocup de persoane.

Aci vorbesc de toţi aceia care nu cunosc hotarul între ideia de Stat şi agitaţia de cluburi de partid, — cum s’a întâmplat de multe ori în această ţară. De aceea, repet: noi n’avein nevoie să plecăm urechea către pământ, ci ne uităm drept în faţa poporului dela sate şi-i spunem: te credem vrednic să mergi pe propriile tale picioare. Dovadă că un ţăran ca David Şerpeanu, care a părăsit, eri coarnele plugului, a putut ajunge raportor al acestei legi. (Aplauze).

Dovadă apoi că alături de raportorul-ţăran stă şi un ministru care nu cunoaşte pentru sine nicio cinste mai mare, decât a fi şi a ră­ mânea pentru totdeauna lângă ţărâna de care se simte legat.

(Aplauze îndelungate).

E vremea, d-lor să sfârşesc. După felul cum aţi primit proectul de lege, menirea ei ni se pare deplin lămurită pentru orice om de bună credinţă.

E vorba să mântuim poporul nostru"din paragina în care l-a ţinut până acum o falsă direcţie a învăţământului.

E vorba să aplicăm pentru întâiaşi dată o mare ideie de educaţie politică — descentralizarea şi înălţarea poporului prin

17

munca şi jertfele sale proprii. Votaţi-o deci cu toată inima şi fiţi bine încredinţaţi că aţi făcut operă în adevăr pozitivă. Şi acum, încheind, mai am de adăogat un singur cuvânt pentru cei mai tineri din această Cameră.

Tineri colegi de viaţă parlamentară, fiţi fericiţi că munca voastră politică ajută inaugurarea unei epoce mai realiste în conducerea poporului român.

Noi, cari începem a încărunţi, avem îndărătul nostru amă­ răciuni cari nu se pot uita şi amintiri de cari ne e ruşine.

Noi .am apucat în' toiul ei domnia frazei în partidul liberal, iar în partidul conservator domnia intrigilor bizantine. Am văzut Parlamente conservatoare, în cari interesele ţării erau uneori uitate pentru mici interese de fracţiuni şi chiar de facţiuni. Nu mai de­ parte decât în ajunul războiului, când România sta la răspântia destinelor sale, am văzut aventurieri politici cari, îmbrăcaţi în haina conservatismului şi a naţionalismului, puneau la index pe adevăraţii oameni de Stat, şi lăţeau demagogia pe toate cărările, sub toate formele. (Aplauze îndelung repetate).

Fiţi dar mândri că începeţi cariera voastră în zilele când par­ tidul conservator are unitate deplină înnăuntru, şi, potrivit menirii sale, s’a întors hotărît cu faţa către sate. (Aplauze).

După cum în chestia externă, noi singuri am fost alături de simţul naţiunii, punând înainte politica înţeleaptă a posibilităţilor, iar nu a ideilor preconcepute, de asemenea şi în chestia internă, tot noi dovedim prin fapte că suntem alături de viaţa reală a poporului nostru.

Votaţi deci cu tot avântul tinereţii voastre această lege de emancipare a satelor, iar când veţi ajunge cu părul alb, vă veţi putea lăuda că, în zile grele pentru neamul românesc, aţi ajutat Ia detronarea romantismului politic, aţi răsturnat domnia frazei şi aţi contribuit la inaugurarea unei epoci cu adevărat nouă în viaţa poporului nostru. (Aplauze îndelung repetate. Ovaţii).

j

.

: 11

1

.J

i

• 1

1

2

Ij

;

• W.

18

V

Şedinţa dela 27 Iulie 1918 D-l Ministru al Cultelor şi Instructiunei publice, S. Mehedinţi : Domnule President şi Domnilor Senatori, !

S ;

; '

i . :

j

<■ !,

,r

]i 1

V

\ .

■

(li / * r i •

'

4

Obiecţiunile pe care onor. d-l Vasiliu Ie-a ridicat cu privire la raporturile acestui proiect de lege cu Constituţia, nu mă emo­ ţionează prea mult. In consiliul de miniştri erau nu mai puţin de 3 jurişti; în Cameră, unde legea a fost primită cu unanimitate , erau de bună seamă peste 30. Prin urmare, deşi sunt profesor de geo­ grafie şi etnografie, sunt încredinţat că proiectul pe care am onoare a vi-1 prezintă nu poate cuprinde nimica discutabil în latura aceasta.

De altfel, când va veni desbaterea pe articole, vom avea ocazia să arătăm şi punctul de vedere al guvernului.

Până atunci, să privim legea numai în cadrul unei discuţii generale şi să-mi permiteţi să încep cu o parenteză — Am întârziat până azi mai mult ţa Cameră}.fiind ocupat cu câteva proiecte de legi şi unele interpelări. Abia acum, spre sfârşitul sesiunei, pot să zăbovesc şi în această jumătate a corpului legiuitor. Şi măr­ turisesc, experienţa de faţă prezintă pentru mine un deosebit interes.

De multe ori, mă întrebam nedumerit: adică de ce nu ne-am mulţămi şi noi cu o singură Cameră, cum au unele state vecine ?

Urmărind însă mai de aproape economia alcătuirii, amen­ dării şi votării unei legi în Cameră, mi-am dat seama că, chiar când un proiect e primit cu unanimitate, — cum s’a întâm­ plat cu cel.de faţă — totuşi, reluarea discuţiei în alt corp legis­ lativ poale descoperi aspecte noui în cuprinsul legii respective.

Dovadă, legea de care vorbim azi. A fost schiţată încă din Bucureşti, a fost discutată apoi într’o comisie foarte* largă la mi* nister; a fost reluată într’o adunare la care au participat un număr mare de parlamentari; a trecut în sfârşit prin Cameră şi, cu toate acestea, venind în faţa Senatului a putut căpăta unele adause şi precizări foarte preţioase, pentru care exprim din capul locului, toată recunoştinţa mea d-lor delegaţi care s’au ostenit cu amelio­ rarea legii.

Prin urmare, colaborarea celor două Camere mi se pare o

19

vădită garanţie pentru activitatea legislativă, şi relev acest lucru fiindcă în curând va veni Constituanta, în care problema aceasta constituţională va fi de o mare actualitate.

Acuma, închizând parenteza, să ne întoarcem la proectul prezintat Domniilor-Voastre.

D-lor Senatori, orice lege trebue să pornească dela o ideie lămurită şi să ducă spre un scop practic bine hotărît. Să-mi per­ miteţi deci să spun, chiar dela început puntul de plecare al legii de faţă şi ţinta spre care tinde.

Mai întâi,' ideia de a organiza Eforiile şcolare n’a isvorât Ia mine din dorinţa de a mă vedea şi eu făuritor de legi. Căci ce ministru n’a putut ticlui o lege şi chiar duzini de legi în această ţară ?

Nu. Puntul de plecare a fost starea în adevăr îngrijitoare a învăţământului dela sate şi cuvintele de ocară, pe care ni le-au adresat streinii la ocuparea Capitalei de către armatele de invazie.

E destul să vă citez câteva cifre, ca să înţelegeţi toată grozăvia situaţiei noastre. In unele judeţe, aproape jumătate din numărul copiilor nici nu calcă pragul şcolii.

In Ilfov rămân afară din şcoală 41 °/„; în Buzău 43—44%, în Teleorman 49 °/0, în Vlaşca şi Dolj 50 %!

In adevăr, ne arată lumea cu degetul. D-l Dr. Gerota, rele­ vând această stare tristă a ţărănimei, a afirmat că proprietarii înadins au ţinut pe săteni fără ştiinţă de carte, ca să nu ştie cum să facă învoelile şi contractele de muncă!

Las deoparte faptul că contractele se încheie Ia primărie, iar tocmeala se face mai dinainte în lungi sfaturi şi ciorovăeli, dar mi-aşi permite să fac numai o întrebare: oare proprietarii au fost miniştri ai şcoalei în această ţară? (Aplauze).

Nu, D-le Doctor. Greşala nu poate fi a plugarilor mari, căci de-ai întreba pe un proprietar de moşie: vrei să ai la muncă ţă­ rani deştepţi ori proşti? Vrei să arvuneşti la arătură 100 de plu­ guri ţărăneşti ori numai 10? Vrei ca sătenii să învoiască pe imaşul tău 1000 de vite ori numai 100? Sunt sigur că nu e unul —ori cât ar fi de împeliţat la suflet şi mărginit la judecată — ca să nu vadă că e neasemănat mai folositor să aibă de-a face cu ţărani

1

i i l i i

! :

I

V i

:s

•1

7 •

i ; i

r i . 1

i

: *

21

20

1 '

diI !

U Mlii ?

i

*

i

II 1:1;!

t! m : '

i

)

f

< i r. iî'i

1

i

A

I

; 4

m

r

Ml

deştepţi şi gospodari, iar nu cu cei nevoiaşi care n’au vite, n air nici un cuprins şi stau ca frunza pe apă. Şi tot aşa, proprietarul de păduri e bucuros să aibă printresătenii săi pădurari buni, nu răi; cel cu herghelii, cirezi şi turme vrea ciobani, văcari şi argaţi buni, — cât s’ar putea mai buni şr chiar ştiutori de scris şi cetit.

Prin urmare, d-lor, ipoteza onor. senator al universităţii din Bucureşti nu mi se pare întemeiată. Adevărul e altul: întreaga noastră organizare şcolară a fost rău întocmită. Nu moşierii, ci noi cărturarii sântem de vină de felul cum a fost îndrumat învă­ ţământul românesc. Şi anume, a fost de vină în deosebi imitarea organizării centraliste din Franţa.

De aceea, de aci trebue să pornim şi cu îndreptarea. In. Ioc ca săteanul să mai aşteptepte arhitecţi dela minister, şi licitaţii şi poliloghia nesfârşită a rapoartelor, ca să ajungă Ia o clădire po­ trivită cu viaţa de sat, cum se potriveşte nuca în părete, cred că e mai cu minte să-I lăsăm să-şi spună şi el cuvântul lui. Să şi-o facă singur, după puterile şi nevoile statului, potrivit cu obiceiu­ rile fiecărui ţinut. Şi atunci, sunt sigur, în locul urâţeniilor cu care am hărăzit satele, îşi vor dură ţăranii şcoli gospodăreşti, cu prispă lată şi cu cerdac, să aibă unde să se adăpostească copii pe vreme de ploae sau ninsoare, — nu ca în şcolile croite după tipicul trimis din Bucureşti, lângă care nu se poate adăposti nici măcar o pi­ sică. (Ilaritate).

De asemenea, în Ioc de a mai face raport pentru ori ce vânt care sparge geamurile ori sburleşte coperişul, şi-apoi să aştepte cu săptămânile ori cu âunile până soseşte înovirea şi banii dela minister, va fi el vrednic, satul, să îngrijască măcar de atâta lucru. Şi tot aşa cu lemnele de încălzit, cu văruitul şi toată gospo­ dăria şcoalei.

Iată, d-lor, idea foarte simplă, de unde a pornit proectul Eforiilor. Şi sunt încredinţat că, pe calea aceasta, şcoala rurală va fi de o mie de ori mai bine îngrijită decât azi.— De altfel,' dovada e făcută. Nici n’au luat deplina fiinţă legală Eforiile, şi sunt ju­ deţe unde n’a rămas un singur sat fără acest aşezământ.

De partea materială a şcoalelor, n’am deci nici o grijă.

-fi

D-I V. Miclescu. — Sunt perfect de acord cu d-voastră îu această privire.

D-l «S. Mehedinţi, ministrul instrucţiunei şi al cultelor. — Mă bucur de aprobarea d-voastră, căci tocmai aci e puntul central al reformei. In adevăr, paguba cea mare în organizarea şcolilor noastre n’a fost numai că am risipit banii pe clădiri neroade, iar unele cu totul şubrede şi vătămătoare vieţii şcolarilor, ci o pa­ gubă şi mai grozavă e că am risipit zadarnic chiar puterile su­ fleteşti ale poporului nostru.

Dovada ne isbeşte peste ochi: pe când Românii de peste munţi iubesc şcolile lor şi jertfesc pentru ele de la bogat până la sărac, la noi nu numai săracii, dar uneori şi .ţăranii bogaţi trimit copiii la şcoală numai de frica pedepsei.

Se poate o deosebire mai mare între două ţări cu acelaş neam, aceiaşi limbă, aceiaşi credinţă şi aceleaşi obiceiuri? întrebarea e cu atât mai îndreptăţită cu cât pe Ia jumăta­ tea veacului trecut, poporul nostru de peste munţi era aproape în aceaşi stare culturală, ca şi cel de dincoace de munţi.

Ce s’a întâmplat, de-a apucat pe căi atât de deosebite?

D-lor, niciodată omul nu păcătueşte cu fapta, până ce n’a păcătuit mai întâi cu gândul. Aşa şi aci. Marea greşală a gene­ raţiei trecute a fost Ia noi o greşală de concepţie politică. In mijlocul evenimentelor dela 1848, au eşit în fruntea neamului nostru dincolo şi dincoace de munţi oameni de scoale politice deosebite.

In Principate, am avut parte în epoca noastră de înfiripare de câţiva bărbaţi de un nivel intelectual în adevăr superior.

Fiindcă suntem aci, Ia Iaşi, îmi permit să rechem în amintirea d-voastră mai întâi [ figura Iui Kogălniceanu — o minunată minte şi un adevărat om de Stat. Alături de el, eu aşi pune îndată pe N. Şuţu (fiul Hospodarului Şuţu din vremea Eteriei), o fire aleasă, un om plin de experienţă, pot zice ministrul cel mai capabil din vremea lui Mihalache Sturza şi Grigore Ghica, — mâna dreaptă a amândorora. In sfârşit, ca îndrumător al culturii, Titu ^ Maiorescu. Tustrei au început activitatea lor la Iaşi: unul mai l mult în sens politic; al doilea în laturea economică administrai iivă; cel de al treilea în direcţia culturală.

t&t/k) ■

;

i .

m

23 22

I

A

i!

I !

} i

; .*

\ ;

H

r

i

!

1

I

ft '

.

1* ‘

I. ■

1

Unde n’ar fi ajuns ţara noastră,- dacă aceste minţi fericite ar fi avut nu numai vegherea vremelnică, ci şi puterea efectivă de a conduce mai multă vreme societatea noastră!

Din nenorocire, prin mutarea centrului politic la Bucureşti, aceste personalităţi de mâna întâi, au căzut pe un plan secundar; iar conducerea mişcării politice a încăput pe mâna unor oameni de o calitate inferioară: unii romantici în sensul cel mai uşurel al cuvântului, iar alţii deadreptul demagogi vulgari.

Cine erau aceştia, nu ne interesează ca nume, ci ca speţă, mulţi produsul bulevardelor parisiene: revoluţionari Erau cei maipentru care tot ce se vorbia la Paris trebuia să fie superficiali, literă de evanghelie la Bucureşti. In Ioc să-şi dea seama că ţara noastră nu se potriveşte cu Franţa, cum nu se potriveşte răsă­ ritul cu apusul ori tinereţea cu bătrâneţea, şi în Ioc să desvolte cu evlavie bunele începuturi ale Iui Lazăr, Eliade, Veniamin Kostaki şi ale tuturor bătrânilor care nu glumeau cu sufletul poporu­ lui nostru, doctrinarii aceia au început să dărâme.

— Ce şcoli sunt acelea, care se adăpostesc în tinda bisesericei, se ţin cu darea şcolară a preoţilor şi sunt supraveghiate de Eforii ? învăţământul trebue să fie laic. (Aşa auziseră ei la Paris, ca un răsunet al luptei dintre democraţii francezi şi Papa dela Roma). /• Prin urmare, înlături cu vechiturile. învăţământul românesc, va eşi din capul nostru pe deantregul, cum a eşit Minerva din capul lui Jupiter: frumos şi perfect din ziua dintâi. Va fi obliga­ tor (pentru ca orice Român să fie dator a învăţa carte ) şi gra­ tuit (pentru ca nimeni să nu plătească nimic pentru şcoală). Statul va îngriji de toate. Statul le va face toate. Vom ţine noi dela Bucureşti toate firile în mână; vom plăti pe învăţători din visterie şi-i vom creşte în şcoli laice după chipul şi asemănarea noastră...

Iar rezultatul a întrecut toate aşteptările. Lucrul a ajuns cu vremea atât de departe, în cât acei oameni de stat au trimis până şi nihilişti ca profesori Ia seminare (cazul dela Curtea de Argeş): ba la un congres al învăţătorilor ţinut la Ploeşti, în 1893, cineva a propus chiar eliminarea învăţământului reiigios din şcoli—ceeace s’a şi admis.— Nu vă spun cine a făcut această interesantă propunere J

e destul să aflaţi că acela a ajuns mai târziu, secretar general Ia ministerul şcoalelor şi al bisericei!

O voce. — Teodoru era ateu... Haret l-a chemat.

D-l 5. Mehedinţi, ministru cultelor şi al instrucţiei — D-Ior, eu sunt încredinţat că Spiru Haret era un om care doria din inimă binele tării. Greşala lui a fost că s’a lăsat amăgit şi uneori chiar condus de oameni de o calitate foarte discutabilă. t Din fericire, propunerea de eliminare a religiei nu s’a rea- * Iizat. Dar faptul e îndestulător să vă arate, că nu aceasta era calea pe care să puteam lega şcoala şi biserica de sufletul popo­ rului nostru. — E destul numai atât, ca să înţelegeţi de ce şcoala şi biserica au mers cum au mers, iar uneori n’au mers de loc, ci abia s’au târât dela o zi Ia alta. (Aplauze). Şi atunci vă miraţi că suntem aproape' cei mai bogaţi în analfabeţi din toată Europa?

In loc de a vă mira, priviţi ce s’a întâmplat peste munţi.

Acolo a biruit, nu romantismul, ci realismul în persoană marelui mitropolit Şaguna. . — Popor român, a zis înţeleptul autor al statutului organic, lipeşte biserica de şcoală şi ţine-Ie tu, cu jertfa ta, pe amândouă, căci nimic nu îndrăgeşte omul mai mult, decât lucrul pentru care cheltueşte muncă şi osteneală. Şi, în adevăr, cu munca şi jertfa sa, poporul nostru de peste munţi a ajuns să iubească şcoala mai mult decât cel de dincoace şi să o sprijine în contra tuturor asupririlor.

Se poate contrast mai isbitor şi mai dureros ? Se poate gre­ şeală mai mare decât felul cum am risipit noi, cei de aci, puterile sufleteşti ale poporului nostru?

D-lor, departe de mine gândul de a face proces ideologilor care ne-au adus unde ne-au adus. Cine şi-ar pierde vremea să. judece câţiva pumni de ţărână risipiţi ici şi colo în cimitirele ţării româneşti! Nu. Unii dintre ei au fost desigur de bună credinţă, iar câţiva au fost şi oameni de merit în unele priviri. Dar nu persoana, ci opera lor ne interesează, iar valoarea operei lor o spune azi un singur cuvânt: în România, preoţii şi învăţătorii merg pe căi deosebite, nu ca cei din Ardeal, iar prin numărul analfabeţilor am ajuns de pomină între toate ţările. (Aplauze).

f

24

A sosit deci 'vremea, să legăm firul acolo, de unde l-am rupt acum 50 de ani: să intrăm şi noi în şcoala jertfei şi a ini­ ţiativei personale. Un popor, ca şi un individ, nu poate învăţa nimic pe dinafară şi în silă. Pentru ca să folosească-ceva dintr’o lecţie trebue să-o înţeleagă, iar pentru asta se cere să fie şi el părtaş, să o aplice cu îndemnul lui şi partea lui de spontaneitate.

De pildă: Vrei să-i dai şcoală? Fă-o în tovărăşie cu el şi, dacă se poate', lasă-I mai mult pe el să o facă.— Goethe a spus o vorbă foarte înţeleaptă: «chiar ceeace ai moştenit dela părinţi, trebue câşiigat încăodată prin munca ta, dacă vrei să-ţi rămâe în stă­ pânire».

Prin urmare, munca personală, jertfa-personală, iată sin­ gura cale spre a scoate un popor din scutecele prunciei, îndreptându-1 spre maturitate socială, politică şi economică. (Aplauze pre­ lungite).

De aceea, regret că onor. D. Oprişanu mi-a făcut propunesă înlătur colaborarea liberă a proprietarului şi a ţăranului la rea întreţinerea şcoalei, în schimbul unor taxe impuse de stat.

Nu, D-Ior Senatori! Toată partea educativă a acestei legi ar fi astfel nimicită. Dacă tai o viţă din rădăcină, de geaba o mai încordezi şi-o mai îngrijeşti — chiar dacă ai lega-o cu mătase în loc de mîajă. încă odată, nu. Legea aceasta nu vă cere banul, ci sufletul D-voastră. De-ar fi fost vorba de pungă, v’aşi fi trimes pe per' ceptorul ministerului de finanţe; dar fiindcă e vorba de inimă, adică de jertfa consimţită şi de cel ce o face, de aceea vine legea aceasta dela Ministerul şcoalei şi al bisericei. {Aplauze prelungite).

}l

1

l ■

: '4

!

/

V

r ■!

*! |

i

ti J i

I f-

D-lor, să încheiem. Dacă am isbutit să lămuresc deplin idea . care stă la temelia acestui proect de lege, scopul ei este uşor de înţeles.

Mai întâi, vrem să dăm poporului nostru, pe lângă bucuria de a jertfi, şi sentimentul răspunderii faţă de propria sa cultură.

E întâiaşi dată că săteanul va vedea de aproape ce se face cu banul Iui. Din anul întâi, el se va simţi îndreptăţit să cheme la răspundere pe cel ce a primit jertfa sa.

— D-Ie învăţător, ce-ai făcut cu copiii noştri? Ţi-am dat

i

l

casă, lemne, pământ... şi tot ce-am putut. D-ta ce ne-ai dat în schimb pentru ostenelile noastre?

E drept, că răspunderea are şi altă faţă. învăţătorul poate şi eî să cuvinteze astfel : cinstiţi Efori, atâtea zile şcoala a stat închisă, fiindcă nu v’aţi îngrijit de lemne; atâtea săptămâni s’au pierdut, fiindcă anghina s’a încuibat în sat, iar d-ta d-le primar, care eşti şi efor, n’ai dat de veste doctorului...

Prin urmare, sfârşitul anului nu va mai fi o pagină de note în catalog, ci o zi de răspundere a satului în faţa învăţătorului, şi a învăţătorului în faţa satului.

Al doilea scop ai legii — o pot spune acum făţiş — a fost să pun la ambiţie pe cei cu dare de mână şi in deosebi pe pro­ prietari, cari pot ajunge efori de drept.

— V’aţi plâns până acuma că ţăranii nu’s gospodari, n’au tragere de inimă la muncă, şi câte de toate... Iată, acuma aveţi putinţa de a-i priveghia şi a-i îndrepta. Priveghiaţi şi îndreptaţi. {Aplauze).

Al treilea scop a fost să deprindem pe săteni cu noua viaţă constituţională, la care îl vom chema în curând. Le punem în mână votul obştesc. Foarte bine. Dar înainte de a face încer­ care cu punga Statului, să facă încercare cu punga lui. Şi fiindcă e • vorba de pungă, legea aceasta face un act de drep­ tate şi pentru femei.

— Eu, văduvă care am sub privegherea mea o casă de co­ pii, şi plătesc dări către eforie,... să n’am dreptul de a spune un cuvânt în ziua socotelilor, iar cutare băetan sau cutare burlac care întârzie seara pe la cârciuma satului, să aibă cuvânt...?

S’ar putea nedreptate mai mare?

Deaceea, legea de faţă e primul pas al femeilor către viaţa publică din această ţară, iar Parlamentul conservator poate să fie mândru că Iui îi revine acest merit. {Aplauze).

Intr’un cuvânt: prin legea actuală, eşim din romantismul formelor şi intrăm cu ochii deschişi pe drumul faptelor reale.

Fireşte, îmi dau seamă că roadele ei nu se vor putea vedea până deseară sau până mâne seară. O întreagă perioadă de greşeli politice nu poate fi ştearsă prin munca unei zile sau chiar a unui

• -T

O 26

nimereşti leacul cel adevfirat. an. Dar lucrul de căpetenie e să iar despre asta, n’am nici cea mâi mică îndoială.

Sunt sigur absolut sigur — că legea aceasta, pe care toate partidele din cameră au primitro cu unanimitate este o operă polămurire a situaţiei partisitivă şi, în acelaş timp, ea înseamnă o dului nostru faţă de celelalte: De-acuma înainte, nimeni nu va mai îndrăsni-să tăgăduiască interesul nostru pentru popor. Putem cu fruntea senină să arătăm tuturor un adevăr uşor de pipăit: partidul conservator s’a întors definitiv cu .faţa către sate, şi-a făcut şi înţelege să-şi facă da­ toria până la capăt. (ApLuze prelungite).

De aceea,, lăsând altora răspunderile pentru strâmtorarea grozavă în care a ajuns ţara, noi luăm asupra noastră grija de a da poporului român o bună îndrumare în prezent şi o mare încrcdere în viitor întemeiată pe jertfa şi munca frăţească a tuturor. {Aplauze prelungite).

ŞCOLILE PREGĂTITOARE Şl SEMIHARIILE NORMALE DISCURS ŢINUT IN ŞEDINŢA DELA 21 IULIE 1918

Domnule Prezident şi Domnilor Deputaţi, După marile nenorociri publice, toate naţiunile şi-au adus aminte de şcoală.

Pentru ce?

Pentrucă, de câte ori se isbeşte cineva cu capul de pragul de sus, îşi dă seamă că nu pragul, ci capul e de vină.

Dacă armata a fost cum a fost, de vină e şcoala din care au ieşit organizatorii şi conducătorii ei.

Dacă magistratura, de care se plânge atât de amar d-1 Miclescu, a ajuns unde a ajuns, de vină e tot şcoala, adică pregă­ tirea primară, liceală şi în deosebi cea universitară. Cum voiţi ca magistratul să fie harnic, exact şi cu înaltă ideie despre menirea sa profesională, când profesorul său nu da cu lunile pe la curs ? {Aplauze puternice).

D-1 D. Pătrăşcanu; Să interveniţi şi acolo cu măturoiul cel mare.

D-1 S. Mehedinţi, ministrul cultelor şi al şcoalelor: Aveţi răbdare şi sper că aşteptarea d-v. nu va fi zadarnică. Tot aşa, dacă avocaţii, profesorii, preoţii, medicii şi alţi povăţuitori ai po­ porului sunt cum sunt, şcoala şi mai ales noi, profesorii univer­ sitari, suntem de vină. Universitatea într’un stat se poate asemăna cu casa apelor în gospodăria unui oraş. Când rezervoriul central

o

28

i

29

■

V .

J • )

1

1

ii

;

1

n

■

e curat, peste tot se împrăştie numai apă sănătoasă; din potrivă când e contaminat, molima se întinde grabnic până la periferia oraşului. " Iată de ce, una dintre cele dintâi reforme organice anunţate în Mesaj a fost tocmai reforma învăţământului, începând cu cel universitar. Asigur pe onor. d-1 Pătrăşcanu că vom veni chiar toamna aceasta cu o serie de măsuri, cari vor avea, cred, darul de a chema pe toţi la datorie. {Aplauze).

D-1 D. Pătrăşcanu: Veţi avea concursul nostru.

D-1 5. Mehedinţi, ministrul cultelor şi al instructii publice: Vă mulţumesc pentru asentimentul d-v. Când opoziţia aprobă guvernul, opera legislativă nu poate de cât să câştige ca inten­ sitate. In ce ne priveşte, suntem cu totul hotărîţi sa ne facem datoria până la capăt. Vă aduceţi aminte: d-1 prim-ministru a de­ clarat că sub guvernarea d-sale, greutatea pedepselor va cădea nu numai asupra celor mici, ci şi asupra celor de sus, oricât ar fi de sus. {Aplauze). Eu voi traduce această declaraţie a d-Iui president al Consiliului pentru ministerul meu astfel: Legea va fi lege de aci înainte nu numai pentru învăţători şi profesorii secundari, ci mai întâi de toate pentru profesorii universitari, mănunchiul de oameni pe care Statul îl pune ca pildă tineretului întregii ţări. {Aplauze prelungite).

D-lor, e o chestie elementară de gospodărie — ca o scară, dacă vrei să fie curată — să o mături de sus, în jos. {Ilaritate, aplauze). Deaceea, atât timp cât voiu fi pe acel scaun: o zi, două sau nouă, cred că nu se va mai repeta cazul ca un profesor — ba încă şi rector — să mărturisească în plin Parlament că nu-şi face cursul, iar Ministrul să nu dea nici o urmare unei declaraţiuni atât de uimitoare.

Dar, până la Universitate, mi s’a părut că nu pot întârzia o clipă cu şcoala cea mare a poporului, adică cu şcoala primară.

Iată de ce, am venit înaintea domniilor voastre cu legea Eforiilor şcolare. In acelaş timp, avem gata şi legea reformei în­ văţământului primar, a cărei aplicare va fi posibilă după ce Efo­ riile vor funcţiona cel puţin un an de zile. Căci doresc cu orice preţ să dăm şcoalei rurale o direcţie hotărît practică, ceeace de­ sigur e dorinţa tuturor plugarilor acestei ţări. Vreau să lipim

\

cartea de muncă şi munca de carte, potrivit cu nevoile fiecărui ţinut.. Şi anume: după cele dintâi 4 clase, unde copilul se de­ prinde cu scrisul, cetitul, socotitul şi alte elemente de cultură, vor urma doi ani de şcoală practică, unde copiii sătenilor să în­ veţe o gospodărie mai bună de cât cea moştenită dela părinţi.

• {Aplauze).

Dar, fiindcă aci eforiile vor avea şi ele un cuvânt de spus atât cu privire la program (după nevoile regionale) cât şi cu pri­ vire la cheltueli, e necesar să aşteptăm cum am zis, măcar un an, până ce noua instituţie şcolară se va înfiripa în deajuns.

Vedeţi câtă muncă ne aşteptată numai pentru treapta întâi a învăţământului.

Totuşi, până- ce vom repara treapta întâi a scării, putem face de isnoava treaptă a doua; putem realiza o operă origi­ nală, care, ertaţi-mă, dar e o adevărată mirare că nu s’a înfăptuit mai de mult, căci este curat povestea oului Iui Columb.

E vorba de crearea învăţământului secundar Ia sate, — la­ cuna cea mai mare şi cea mai primejdioasă a întregului nostru învăţământ până azi.

In ce stă această lacună?

O imagină lămureşte deplin eroarea în care am stăruit până azi: în Ioc de a mai cerca să ducem muntele Ia Mahomet (adică mulţimea copiilor din sate Ia cele câteva şcoli secundare din oraşe), mi se pare că ar fi fost de o mie de ori mai logic şi mai uşor să ducem pe Mahomet spre munte, adică să apropiem şcolile secundare de sate.

Aceasta e opera pe care trebuie să o împlinim azi. Ea nu mai poate întârzia o clipă măcar, de oar.ece greşelile educaţiei date până azi tineretului în genere şi ţărănimei in deosebi, au făcut că Statul nostru se aseamănă cu o clădire nu numai şu­ bredă, ci şi minată Ia temelie.

Vă aduceţi aminte de faimoasa anchetă făcută într’un se­ minar din Bucureşti acum vreo zece ani. Vă amintiţi ce a fost în 1907. Ei bine, eu unul afirm şi nu mă tem a fi desminţif, că noi înşine, adică instrucţia publică a lucrat şi lucrează sistematic Ia sdruncinarea acestei ţări.

In adevăr, dacă ar veni la noi un Norvegian, un Suedez,.

4

ia WP1'

O 30

31

I

■

• l

l ■

. ir I

[1 11

ii

I

; : ■

; l; •

Danez sau alt străin, în a cărui {ară tradiţia naţională este res­ pectată, şi ar vedea prefacerea pripită a unora dintre satele noastre, ar zice că guvernele din această ţară au atentat siste­ matic la însăşi fiinţa poporului român. (Aplauze). Iar organul acestui atentat a fost în mare parte şcoala secundară la care am chemat pe săteni.

'D-lor, nu acuz pe nimeni în deosebi. Dar tocmai de aceea să-mi permiteţi să analizez cu toată nepărtinirea originea răului de care suferim. Ca şi la legea Eforiilor, sunt silit să ating aci nu numai o chestie pedagogică, ci şi o problemă de orientare politică.

D-lor deputaţi, menirea şcoalel e să pregătească şi să îndrumeze viaţa poporului. Dar în ce stă fiinţa -unui popor ?

Fireşte, mai înainte de toate în număr, adică în desimea po­ pulaţiei şi în vigoarea ei fizică. E destul ca un neam să fie nu­ meros, să se lipsească de pământul moştenit dela părinţi, cum se lipeşte edera de stâncă, şi atunci poporul acela are înaintea lui vecinicia: nici o putere, nici omenească, nici diavolească nu-1 poate urni din loc (aplauze). Dovadă marele bloc chinez, care trăeşte de mii de ani şi va mai trăi încă alte mii.

Atâta însă nu-i de ajuns.

Ca un popor să-şi poată afirma fiinţa sa, el trebue să-şi păstreze pecetea firii sale deosebite spre a nu se pierde în masa altora. Iar pecetea aceasta o face limba şi portul, o fac obiceiu­ rile şi datinile... care toate la un loc constituesc personalitatea neamului.

— Eu sunt eu şi nu mă plec înaintea nimănui. Eu, poporul Ro­ mân, simt, iubesc, cred, nădăjduesc... într’un chip, cum nu cugetă, nu simte, nu iubeşte şi nu nădăjdueşte nimeni pe faţa pământului. Şi, de aceea, dacă aş peri eu, poate să se învârtească planeta îm­ prejurul osiei sale mii şi milioane de ani, dar nu se va mai naşte nici un popor cu posibilităţile mele de cultură, fiindcă orice popor ca şi orice speţă vegetală ori animală este o creaţiune unică în timp şi în spaţiu. De aceea peirea silnică a unui popor ca şi a unei speţe, poate însemna o pagubă ireparabilă pentru armonia şi desvoltarea civili­ zaţiei.— Ce ar fi literatura populară fără acea mai minunată crea­ ţiune eşită din geniul poporului românesc — Mioriţa — o podoabă

a tuturor podoabelor din literatura populară a tutulor popoarelor ?

(Aplauze puternice).

Iată de ce a păstra nu numai fiinţa trupească, ci şi firea sufletească a unui popor e cea mai înaltă datorie a omului de stat şi a întregei legiferări, care porneşte dela stat. Şi dacă-i aşa, o gravă întrebare se ridică în faţa noastră: Ce am făcut noi de 50 de ani (de când chibzuim fără ames­ tecul străinilor viaţa noastră), ce am făcut cu fiinţa trupească şi sufletească a poporului nostru?

Ei, domnilor, ce am făcut, nu am făcut bine!

E cunoscută de toţi mortalitatea enormă a populaţiei dela sate. E cunoscută mizeria fiziologică, pelagra şi alte multe păcate care apasă pe conştiinţa cârmuitorilor acestei ţări. In ce priveşte însă sufletul poporului nostru, păcatul pe care Fam săvârşit este deadreptul incomensurabil.

Noi toţi, cu voie ori fără voie, cu ştiinţă ori fără ştiinţă, am ajutat cu toate mijloacele statului dărăpănarea sufletului românesc.

Parcă înadins am dărâmat tot ce putea fi un sprijin al fiinţei noastre etnice.

Mai întâi, am ajutat schimbarea portului ţăranilor noştri.

Băiatul şi fata săteanului, îndată ce erau aduşi în şcolile dela oraş, trebuiau să îmbrace o haină deosebită, iar schimbul por­ tului nu înseamnă numai o pagubă materială, ci şi o mare pa­ gubă intelectuală şi morală.

Fata ţăranului, care îşi face singură camaşa şi hainele, care seamănă cânepă şi in, îl toarce, îl ţese, apoi croieşte, potriveşte culorile şi formele cusăturilor, e o fiinţă care gândeşte. Creierul ei este viu, nu amorţit ca al celei care lasă cusătoreasa din oraş să-i golească punga pentru a o împopoţona cu toate peticăriile din negoţul orăşănesc. Prin urmare, cine îşi pierde portul, îşi pierde o parte din mintea moştenită dela părinţi.— Nu numai atât.

Schimbarea portului poate tulbura adânc tot rostul vieţii cuiva.

Cine umblă cu ghete galbene şi cu mănuşi, acela' nu mai ia sapa de coadă şi nu mai calcă ogorul cu bulgării muiaţi de ploaie (Aplauze).

Portul unui popor e aşa dar însuşi steagul vieţii sale. Miaduc aminte de-o împrejurare povestită de răposatul Titu Maio-

fl [H

/

i' \

A

'

32

rescu. Se dusese acum câţiva ani cu Ministrul Angliei din Bucu­ reşti să vadă Rucărul. A tras în gazdă Ia un moşnean, unde au fost primiţi, după obiceiul pământului... In haina ei de domnită, Rucăreanca se înfăţişase străinilor cu atâta firească demnitate, în cât oaspeţii nu mai conţineau cu laudele şi cuvintele de admiraţie, — ca şi cum ţăranca ar fi fost ea însă-şi o contesă.

Inchipuiţi-vă că gazda ar fi avut nefericita ideie să se îm­ brace ca la oraşe. Ar fi părut cel mult ca o mahalagioaică stân­ gace... In loc să ţie capul sus, ar fi trebuit să-l plece înaintea modelor străinei, căci cine îşi . schimbă portul îşi. închină şi steagul > înaintea acelora dela care împrumută alt port. (Aplauze).

D-l Pâtrăşcanu. Omul face haina.

D-l Mehedinţi, Ministrul Cultelor. E adevărat, dar tot po­ porul nostru zice: ori te poartă cum ţi-e vorbă, ori vorbeşte cum ţi-e portul, arătând prin aceasta că e strânsă legătură între port şi suflet. (Aplauze): Dar, Domnilor, prefacerea nu s’a mărginit numai la haine.

A început să se pocească şi limba.

Pornind dela cei dimprejurul primăriei, o limbă păsărească încurcă azi graiul ţărănesc până într’atâta, că unii ţărani spun chiar la judecată lucruri pe care nu le gândesc!..

Vă daţi socoteala ce înseamnă asta? înseamnă un lucru de tot grav, înseamnă că sufletul popo­ rului nostru e bolnav; că Românul, scos din făgaşul vieţii sale tradiţionale, e dat, legat de mâini şi de picioare, pe mâna străi­ nilor din oraşe, care, cu portul ior nou, cu limba nouă şi cu obi­ ceiurile iarăşi noui, îl vor stăpâni tot mai mult, începând dela pungă şi până la suflet: prin gazete şi prin maculatura literară ori politică pe care zilnic i-o punem sub ochi. (Aplauze).

Toate astea dovedesc aşa dar, că vermele a ajuns să roadă chiar şi rădăcina copacului. Şi dacă de port şi de limbă vă pasă puţin, e un lucru asupra căruia nimeni nu poate să închidă ochii, căci acela poate să pri­ mejduiască însăşi fiinţa statului acestuia.

E vorba de sălbătăcirea ţăranului, care se simte din ce în ce mai străin de tara şi de pământul lui.

Plugarul care nu se mai poate îmbrăca cu munca mânilor

33

lui, ci trândăveşte toată iarna ca ursul în bârlog şi aşteaptă pri­ măvara salariul agricol cu ochii cruzi ai animalului înfometat, ţă­ ranul acela e'în fiecare clipă un mare isvor de primejdie.

Eu cunosc din practică viaţa muncitorilor din podgoria Odobeştilor, unde se adună lucrătorii din 4—5 judeţe apropiate. De mai bine de zece ani îi privesc cu luare aminte, iar diagnoza mea e aceasta : ţăranca şi ţăranul care au părăsit munca lor tradiţională, care îi ţinea în activitate nu numai vara ci şi iarna, s’au coborât la treapta inferioară de uvrier agricol, care nu mai respectă nici vita, nici uneltele cu care lucrează, nici pomul din grădina altuia... ci e un răsvrătit care toată săptămâna nu aşteaptă decât salariul de sâmbătă seara şi, poate, un chef—Dumineca. E un duşman a tot ce nu este al lui, ci al altuia. (Aplauze prelungite). Şi luaţi seama, cum au eşit la iveală semnele îmbolnăvirii progresive: la 1888 — zece ani după războiul pentru neatârnare revolta a isbucnit în Ialomiţa şi Ilfov. După alţi zece ani, am avut Slatina şi R.-Sărat. Au mai trecut încă zece ani şi ne-am pomenit cu 1907, inaugurat în Moldova de sus. Iar azi în, 1918, pârjolul ge­ neral a acoperit sub altă formă toate satele, sămănând gânduri incendiare cu privire Ia gospodăria noastră de mâine. (.Aplauze în­ delungate). l De aceea, nu numai ca vremelnic îngrijitor al şcoalelor, ci ca Român, şi ca om politic, am dreptul să mă întorc cu faţa către cei ce au condus până acum ţara noastră şi să-i întreb : Ce viaţă de stat a fost aceea care nu numai a îngăduit, dar a şi ajutat dărăpănarea poporului nostru ? Cine au fost deştepţii, cari au făcut dintr’un popor care ştia să trăiască prin sine un sa­ telit care nu mai ştie să trăiască deiât prin alţii, începând dela rufa pe care ţăranca o cumpără din oraş, până la lingura şi su­ manul pe care ţăranul îl aduce tot dela oraş? Şi ce învăţătură a fost aceea care a prefăcut pe sătean în ferment de răscoală, în locul paşnicului plugar de altă dată?

Răspunsul e lămurit şi trebue să avem îndrăsnela de a-I spune în auzul tuturor: Noi suntem cei cari am atentat la viata poporului nostru, noi cei cari am pregătit pe conducătorii de până azi ai satelor şi în deosebi pe învăţători şi pe p/eoţi. Î11 Ioc ca din aceşti fii de săteni să fi făcut nişte ţărani superiori, i-am în3

.

o ;

34 ■

9

ii 3

1 ( i "

I

f

•i

■:

; i

fU

j i

«.

(

I f

I •

I

’

'

drumaţ- să ajungă nişte stângaci imitatori ai vieţii cosmopolite din oraşe. Am luat copilul dela ţară şi l’âm dus în- şcoli mari ca pa­ latele, cu spălătoare de marmură, cu paturi —somiere — şi alte rafinării, ale vieţii moderne. Am făcut cu vlăstarele satului1 ceea ce făceau odinioară -Turcii, cu copii de creştin, pe care îi creşteau anume pentru a forma din ei un corp de ieniceri, apoi i-am trimis* în sate, ca să arate, ţăranilor... care trebue să fie idealul de viaţă al poporului românesc! (Aplauze).

Se poate o parodie mai grozavă ? Se poate o pedagogie mai smintită? Se poate o încercare mai criminală?

Nu ştiu dacă se poate. Atâta ştiu că s’a putut. Mulţi din pătura mai răsărită a satelor stau azi cu ochii ţintiţi spre oraşe, considerând ca o fericire şi ca o. mare distincţie trecerea la oraş, Ca urmare a educaţiei noastre false, azi mai toţi Românii ar yrea să trăiască la Bucureşti; Bucureşţenii în calea Victoriei, iar cei din calea Victoriei la Capşa. (Ilaritate).

Iată de ce, mi-am zis: păcatul trebue îndreptat cât mai re­ pede, aducând iarăşi apa Ia matca cea curată. Mi s’a părut că e nerod lucru să. pregătesc pe învăţător şi pe preot aiurea decât în mijlocul plugarilor, pe care el trebue să-i cunoască şi să-i povăţuiască. De aceea, am zis: unde e ogorul, acolo să fie şi lucră' torul; unde e turma, acolo şi păstorul. (Aplauze).

De aicea gândnl de a crea şcoli secundare Ia sate. Şi am bu. curia, să vă comunic că cel dintâi care a îmbrăţişat această ideie e însuşi M. S. Regele" şi A. S. Prinţul de coroană, cari au făgă­ duit să înfiinţeze astfel de şcoli pe toate domeniile Coroanei.

(Aplauze prelungite). $ De aci . înainte, fiind crescuţi la sate, de oameni cari închină cariera lor vieţii rurale, învăţătorii şi preoţii vor putea rămâne lipiţi de popor, iar nu fermenţi de înstreinare a păturii rurale. întrebarea e: cum să alegi pe copiii destinaţi acestei cariere?

Până acum, alegerea normalişti.lor şi a seminariştilor se făcea chiar dela etatea de 12 ani, îndată ce copiii isprăviau clasele pri­ mare.—Preoţie şi pedagogie la 12 ani! Ca'şi cum ai cere unui copil să aibă barbă şi mustăţi... „ Evident, alegerea mergea Ia întâmplare. Vocaţiunea nu se

35 poate încă deosebi laJ o; vârstă atât de fragedă: Iată* de ce, îniiâinte de a alege pe viitorii preoţi şi a-i dedseril* de viitorii' în­ văţători, am socotit că e mai bine să‘înfiinţăm tdt Ist sate un fel de şcoli pregătitoarei Aci vor intra copiii ceî: mai răsăriţi'ca deşteptăciune şi vor fi crescuţi în mijlocul mundilbr agricole. Iar după 4 arii; a‘dică pe la-16-^—17 ani, vom trece pe cei ce calcă mai mult a preoţie- în sehunbrul teologic, iar: pe1 cei’cit' chernare de dăscălie In seminarul normal, unde vor mai star încă trei'ani.

Care e câştigul ?

Mai întâi, alegem mai bine. AI doiiea, nu mai'smtilgem pe ţărani din-mediul'lor firesc. Astfel, şcolile acestea pregătitoare vor fi nişte centre de viaţă rurală superioară. Delâ'ele'vom putea cere să schimbe înfăţişarea satului unde sunt aşezate şl* a celor dimprejur, în ce priveşte pomii, vitele, higiena, etc. Când opera aceasta nu va fr împlinită, va fi o dovadă că şcoala'pregătitoare nu şi-a atins scopul. Dela un singur învăjător şi delă uri'singur preot e mai greu să cerem schimbări atât'de mari1 şi de repezi.

Dela toţi profesorii unei şcoli secundare, înzestrată cu pământ şi împroprietăriţi ei însăşi, aşa ceva se poate' cere cil mâi mult cuvânt, şi nădăjduiesc că legea va duce la săltarea vieţii sătea­ nului spre un nivel superior.

Aci e sâmburele reformei. Partidul conservator da satelor şcoli secundare, pe care nimeni nu va îndrăsni să i le ia îndărăt.

(Aplauze prelungite).

Din şcoala pregătitoare, cum ziceam, copiii vor trece în seminariile normale, aşezate fireşte, tot la sate', u'ride riormalfştii vor' trăi alături de seminarişti, pentru a stinge antagonismul atât de supărător dintre învăţător şi preot.

Aci însă vine hopul cel mare.

Cine vor fi profesorii acestor şcoli pregătitoare şi ai seminariilor normale, unde vom da educaţia specială învăţătorilor şi preoţilor ?

Hotărât lucru, profesor Ia astfel de şcoli, nu poate fi orice licenţiat în litere sau ştiinţe, bogat în examene, dar sărac în ex­ perienţa vieţii rurale. întreaga.lege ar semăna cu o casă fără coperiş, dacă n’am creea şi un fel de universitate rurală, din care să’iasă conducă-

o

i

:i

li

o

36 37

tori tineretului sătesc. Iată de unde a eşit nevoia de a crea două. seminarii-normale superioare, unde tinerii aleşi se vor pregăti teo­ retic şi practic spre a fi nu numai cu vorba ci şi cu fapta ade­ vărate modele pentru luminătorii păturii rurale. Instituţia aceasta va fi un fel de mică universitate ţărănească.

Iată prin urmare după şcolile pregătitoare şi seminariile normale, al treilea dar pe care partidul conservator îl face celor năs­ cuţi la sate. E cea mai înaltă satisfacţie care se poate da ruralilorCopiii sătenilor vor putea, ca şi până acum, să intre în gimnazii şi.liceie, ca să ajungă oricât de sus în ierarchia oraşelor.

Dar, în loc de a smulge sistematic din ogorul satelor toţi macii cei mai înalţi şi a lăsa păturei ţărăneşti numai elementele de mâna a doua sau a treia, partidul conservator, ca partid care se bizuie în deosebi pe ţărani, le spune cinstit: — Oameni buni, destul va luat oraşele pe cei mai răsăriţi dintre voi; iată, vă dau putinţa să primiţi îndărăt măcar pe unii. din fii voştri fără primejdie de molipsire orăşenească.

In orice caz, eu care am plecat dintr’un sat de munte din. mijlocul unei vieţi de o sănătoasă primitivitate şi după o lungă colindare în universităţile noastre şi cele străine, am ajuns la convingerea că nimic nu e mai de preţ pentru sufletul meu de cât tot poporul meu; eu, care, împreună cu toţi primitivii satelor, ne simţim mai conservatori decât orice conservator, — adecă mai. credincioşi păstrători al datinelor strămoşeşti — şi prin urmare suntem unitatea de măsură a conservatismului în această ţară, (aplauze, ovaţiuni), eu am simţitică era pentru mine o'datorie de onoare personală şi politică, să mă întorc cu faţa către sate şi să dau putinţă celor mai aleşi • dintre copiii plugarilor, să spo­ rească învăţătura lor până la nivelul universităţii, ferindu-i însă de cosmopolitismul oraşelor, pentru4 ca să se poată întoarce la sat, nu cu suflete învrăjbite, ci cu adevărată dragoste către ţărâna păstrată dela moşii şi străbunii lor. (Aplauze prelungite).

Iată, D-Ior Deputaţi, crezul cinstit pe care l’am pus la te­ melia acestei legi; şi primesc să se coboare asupra mea blestemile tuturor generaţiilor viitoare, dacă se va dovedi vreodată că am călcat măcar cu un pas alături de adevăratele interese ale ţărănimii. (Aplauze puternice).

D-lor Deputaţi, aprobarea D-v. îmi dovedeşte că ne înţe­ legem deplin. De aceea nu mai adaug decât un singur cuvânt şi sfârşesc.

Partidul conservator se află acuma în săptămâna cea mare a patimilor. Am votat o pace dureroasă pe temeiuri puse de alţii.

A trebuit din vina altora să primim hotare a căror privire chiar numai pe hârtie, şi tot umple sufletul nostru de cea mai adâncă mâhnire. Am fost martorii fără păcat a unui dezastru fără pereche în istoria neamului nostru.

Ce nădejde mai poate fi pentru ziua de mâine?

Nădejdi sunt destule, dar toate trebue să se răzeme pe o singură temelie: chibzuinţă politică pe viitor şi o intensă muncă economică chiar din momentul de faţă.

Prin chibzuinţă politică — punând în capul trebilor publice oameni cari au o concepţie nu numai serioasă, ci chiar tragică despre interesele statului — sunt încredinţat că vom putea dobândi (poate mai curând decât vă aşteptaţi) ceeace am perdut prin uşu­ rinţa necalificabilă a unei tovărăşii de politiciani orientali, în care viţiile perioadei fanariote ajunseseră la cea mai înaltă potenţâ.

(Aplauze prelungite).

Cât priveşte munca economică, ea nu poate fi în strâmtorarea de azi decât munca părinţilor noştri — plugăria. Un popor se ri­ dică ori cade, după cum ştie să se folosească de însuşirea sa ca­ pitală. Iar caracteristica poporului roman a fost agricultura îndărăt-» nică. Romanul era durus arator — şi s’a înălţat până a dominat lumea. Noi nu avem o ţintă aşa de înaltă, dar scăparea noastră din ruina actuală şi temeiul prosperităţii noastre viitoare nu poate fi altul, decât tot o plugărie îndărătnică, de care să se minuneze toţi vecinii, şi de care elementele eterogene din această ţară să se isbiască în­ tocmai ca de ascuţişul unei săbii. (Aplauze! Ovaţii).

Insă aceasta nu se poate, dacă nu luăm din capul locului două măsuri simultanee: să dăm poporului nostru pământ spre a se hrăni şi învăţătură spre a-1 munci. Fiindcă orizontul neamului întunecat, să ne înseninăm măcar cugetul. Fiindcă s’au strâmtat s’a hotarele, să ne lărgim sufletele. (Aplauze îndelungate).

Numai astfel, după săptămâna Patimilor, va putea urma lu- ' minata săptămână a învierii. (Aplauze).

r

38

Şi vorbind aşa, mă grăbesc şă aflajjg că .exprim nu 1 numai credinţele ^rnele, .ci socotesc ca o datorie .de pietate să amin­ tesc că această credinţă umplea şi sufletul a doi oameni po­ litici cărora partidul conservator ;le d^toreşţe un veşnic omagiu : a întelepţvxiui Ţl^itu Maioreşcy şi a nobilulţii George Ştirbei, care ar ţifi foşt ..sprijinul şi .podoaba noastră a tuturor, dacă ar mai fi azi printre nqi. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate), .Cuvântul zilelor din urmă ale lui Ţitu Maiorescu a fost acesta: Te ucide gândul... II chinuia adică gândul, cum de a fost cu putinţă în conducerea acestei ţări atâta uşurinţă de cugetare din partea celor .ce se pretindeau qameni de Stat!

Dar tot înţeleptul bătrân scrisese * deasupra uşii sale cuvin-

w

wV\ s i1 \\

/ii r'

I!

I

!ţ

!

y

n r

V

;

41 ;

1 ; l

: / '!

cronicarului Miron Coştin: biruii~au gândul• « • Cu mare ^dreptate, păci toate biruinţele, ca şi toate căderile, dela gândul omului încep.

Deaceea, încheiând, nu doresc de cât un lucru: Să biruiască şi acuma în cugetele noastre ideea cea dreaptă că nădejdea zilei de mâine e Poporul, şi că Poporului de pământ fără Învăţătură, după cum degeaba am geaba îi dăm cerca, să-i dăm învăţătură fără a îngriji mai întâi de mijloacele lui de traiu.. Şi atunci, dându-i cu o mână cartea, şi cu cealaltă pământ, partidul conservator va face o operă cu adevărat istorică, la .fel cu a lui Cuza şi a lui .Cogălniceanu, dovedind tuturor , că nimeni p’a fost în vremurile noastre mai aproape de senti­ mentul naţiunii, de cât Parlamentul ispăşirii păcatelor din trecut şi al întemeierii speranţelor pentru viitor. (.Aplauze prelungite şi îndelung repetate. Oyaţiuni furtunoflse). tele

!

ifii

39

Şedinţa dela 8 August 1918 D-I ministru al cultelor şi instrucţiunei publice, S. Mehedinţi: Domnule Prezident şi Domnilor Senatori, După observaţiile temeinice ale domnului raportor care este un specialist în filosofie şi deci aproape şi de pedagogie, îmi va fi permis să trec mai repede asupra interesantei conferinţe istorico-filologice a D-lui Bărbulescu care, chiar pin natura studiilor sale, e mai strein de problemele educaţiunei.

D-lor senatori, din cele spuse de oratorii cari m'au prece­ dat la această tribună aţi putut vedea în deajuns care este eco­ nomia proectului de faţă. întemeiem întâi: şcoli pregătitoare, în care vom da elementului ţărănesc un învăţământ mai ridicat de cât cel primar, apoi organizăm, tot Ia sate, seminarii-normăle, din care vor eşi viitorii preoţi şi învăţători; în sfârşit,. înfiinţăm şi trei seminarii-normale-superioare, — un fel de Universităţi rurale : două pentru bărbaţi (Ia Iaşi şi Bucureşti) şi una pentru femei, Ia Chişinău. întrebarea e acum: ce se poate zice, ca discuţie generală, împotriva acestui proect de lege şi ce ar mai fi de adăogat în sprijinul său?

Domnilor, ascultând cu luare aminte toate întâmpinările puse înainte, mi se pare că cea mai însemnată ar fi aceasta: nu cumva legea de faţă tinde să despartă satele de oraşe ? — Atât de gravă s’a părut această eventualitate, încât d. senator Bărbulescu a so­ cotit că poate caracteriza legea de faţă, dându-i un calificativ desebit şi numind-o «lege ţărănistă».

Obiecţiunea mi se pare însă cu totul nefundată. Din capul locului ţin să observ că toţi fiii sătenilor au şi pe viitor, ca şi în trecut, drumul deschis către toate şcolile din oraşe: gimnazii, licee şi celelalte câte mai sunt.

Prin urmare, cine ne atribue nouă intenţia de a împedica pe sătean să înveţe în şcolile orăşenilor, acela cu ştiinţă sau fără ştiinţă, repetă vechia calomnie— că,partidul conservator se uită chiorâş spre ţărănime.

sw o 40

I • !l

i l ; ::

y

ii K

1

: i*

I

•I ]

11 1!< i ji !,

/

r

i' / : \ «(

1i

Din contra, departe de a lega pe ţăran la ochi, ca să nu mai vadă oraşele, legea de faţă deschide un drum foarte larg tuturor copiilor de săteni ca să poată ajunge când sunt bine înzes­ traţi — până la studii de nivel universitar.

Ba, mai mult: afirm sus şi tare, că reforma de faţă tinde tocmai să apropie pătura rurală de cea orăşenească, stingând ne­ fericitul antagonism dintre cele două elemente...

D-l Ilie Bărbulescu. — D-le ministru, îmi daţi voe. Eu nu am spus că Ehvoastră urmăriţi separarea acestor două vieţi, ci numai că fataf se va ajunge la aceasta.

D-I 5. Mehedinţi, ministru instrucţiei publice. îmi pare bine că faceţi numai o ipoteză şi o profeţie asupra viitorului. Sper însă că veţi vedea îndată ce departe de realitate e o astfel de ipoteză. in adevăr, D-lor Senatori, cum stau lucrurile azi în ce pri­ veşte raportul dintre săteni şi orăşeni?

Cea dintâi faptă a copilului de ţăran, când intră în şcoala secundară şi pune pe el o uniformă, e renegarea vieţii de familie şi chiar a părinţilor, aşa că mai târziu, începe a-i fi aproape ru­ şine, când îi aduce aminte cineva că e fiu de ţăran. (Aplauze), Pe când la Braşov, la Sibiu, Arad, Lugoj şi aiurea, Românii trecând, la oraş îşi păstrează portul şi nici prin gând nu Ie trece că haina lor rurală ar fi mai puţin cinstită decât cea cosmopolită, Ia noi, din contra, ţăranul ajuns între orăşeni nu se crede destul de luat în seamă, până nu se leapădă cu totul de portul părin­ tesc şi de obiceiurile sale rurale. Deosebirea între sat şi oraş e la noi aproape ca deosebirea între două castel De altfel, aţi avut de curând ocazia să simţiţi această deo­ sebire, când un reprezentant al democraţiei, d. Pătrăşcanu, a spus în Cameră că portul ţărănesc e «portul mizeriei..,* Evident, e o gravă eroare aceasta. E o batjocură şi un blestem faţă de pătura cea mai conservatoare din această ţară, adică faţă de ţărănime. E o eroare, fiindcă sumanul cel mai rupt al pluga­ rului care se odihneşte la umbra unui mărăcine nu-ţi poate da niciodată impresia de atâta mizerie, ca -paltonul ferfeniţos al neno­ rocitului care doarme pe gunoaele dela marginea oraşului. (Aplauze)Apoi mai e şi un blestem, căci astfel de vorbe sunt o înjo­ sire conştientă a muncii poporului nostru şi a-creaţiunilor sale —

41

admirabile pentru cine le înţelege. Iar printre aceste creaţiuni'se numără şi porttil. Ca profesor de etnografie, să-mi fie permis să răspund d-lui Pătrăşcanu şi d-lui Bărbulescu, admiratori ai oraşelor, cu un singur exemplu, pentru a le arăta că în multe priviri, ţăranul n’are ce învăţa dela. orăşan. Cu toţii cunoaşteţi gluga. Haina aceasta a ciobanilor e o creaţiune pentru care po­ porul român merită laudă, nu ocara că portul nostru ar fi o mi­ zerie. Gâncfiţi-vă câte întrebuinţări are: Pe vreme bună, ea slu­ jeşte drept traistă de atârnat pe spate sau tolbă de spânzurat la şold; pe vreme rea — de uqjbrelă; ziua e haină sau uneltă, iar noaptea slujeşte drept pătură de învelit ori salfea de aşternut. * Ertaţi-mi cuvântul, dar fiindcă a fost pronunţat de alţii, îl între­ buinţez şi eu: umbrela orăşanului (chiar când e de mătase) e o ■ adevărată «mizerie» faţă de glugă — vechia invenţie a părinţilor noştri care erau mult mai deştepţi decât mulţi dintre actualii de­ mocraţi de prin oraşe. (Aplauze), Prin urmare, şi ca român, şi ca profesor de etnografie, res­ ping cu cea mai mare hotărâre ocara că portul naţional e portul mizeriei. Iar dacă am citat totuşi acest cuvânt, o fac ca să vedeţi cât de adâncă este prăpastia între oraşele şi satele noastre: Iată de ce am venit ca acest preect de crearea şcolilor pre­ gătitoare Ia sate. Prin ele, dacă nu voiu putea da orăşenilor mai mult respect pentru viaţa sătenilor, în orice caz vom da fiilor de ţărani o idee mai înaltă despre vrednicia vieţii lor rurale. Căci, având programul şi profesoJi de acelaş nivel cu cei din oraşe, fiul să­ teanului măcar că-şi păstrează portul dela ţară, nu va mai privi spre orăşan ca spre ceva superior lui, şi nu va mai jindui atât să trăiască Ia oraş, ci se va simţi destul de cinstit şi în mijlocul vieţii de sat cu rostul ei şi menirea ei a parte; — va simţi că poate fi şi el cineva chiar rămânând lângă plug.

Căci aci e vorba nu numai de por;, ci de marele principiu al diviziuni muncei, care cere ca fiecare să facă tocmai ceea ce e mai potrivit cu aptitudinele şale. Niciodată ţăranul nu e mai cinstit şi mal vrednic, decât atunci când este ţăran; după cum niciodată orăşanul nu e mai de laudă decât atunci când este orăşan, împlinindu-şi funcţia sociălă corespunzătoare. Iată de ce prin pro­ gramele acestor şcoli pregătitoare vom căuta să dăm fiecăruia ce

Şfec=»-S'

42

este al său .şi în acelaş timp să insuflăm respect şi .pentru ceea ce e al altuia.—(Dar, pentru ca greutatea să nu fie prea.mare pentru cei dela {ară să treacă spre oraş, vom prezenta un proect de lege în-cursul inferior să fie numai o limbă modernă, atât pentru ca Mai mult: ca dovadă că nu vreau să ridic la oraşe, cât şi la sate.— . voiu-Jua măsura ca, îndată ce un zid chinezesc între sat şi oraş •şasea să fie un gimnaziu un judeţ va avea 5 şcoli pregătitoare a rural, având întocmai programa celor urbane). a De aceea, repet: dacă va mai îndrăzni cineva să ne atribue nouă, conservatorilor, gândul că voim să ţinem satele într’o stare de inferioritate fată de oraşe, să se* ştie .că acela sau ignorează cuprinsul legilor noastre; sau, dacă nu-1 .ignorează, atunci este demagog vulgar, .care, neavând nici un argument Ia îndemână, un mai comod să se slujească de calomnii eftine. Eu, unul, găseşte această calomnie, pentru că n’a fost şi nu resping cu indignare niciodată în gândul partidului conservator să pună beţe în va fi poporului dela ţară. (Aplauze prelungite). roată D-lor Senatori, trec acuma la a* doua obiectiune importantă, adusă proectului de faţă. a.afirmat, dacă am înţeles bine I. P. S. Mitropolitul Primat cugetul I. P. S. Sale, că noi am voi să despărţim clerul de Ia oraş de cel dela sate. Vă mărturisesc că m’a umplut de o adâncă uimire această afirmare. * Dar, bine, I. P. Sfinţite, cine a hotărît ca seminariştii cu 8 clase să fie hirotonisiţi pentru sate, iar pentru oraşe să rezerve teologi cu licenţă în ştiinţele teologice ? Eu ara făcut această des­ părţire în cler ori alţii? Eu sunt de vină .că aveţi azi preoţi rurali mai umiliţi şi preoţi orăşeni, cu «privilegiul trotoarului», cum zicea I. P. S. Mitropolitul Moldovei?

Evident, imputarea aceasta nu se îndreaptă către noi, ci spre cei care au prezidat până acum organizarea bisericei: Eu, perso­ nal, găsesc .această situaţie a .clerului nepotrivită, dar din alt punct de vedere: eu aşi fi trimes Ia sate pe teologi, căci acolo e nevoe de mai multă lumină şi aşi fi păstrat la oraşe tocmai pe preoţii cu 8 clase. (Aprobări).

Jn orice caz, nu eu am creat starea de azi şi, ertaţi-mă, dar

43

nu împing smerenia până acolo, în cât să iau asupră-mi şi răs­ punderea unor greşeli ce nu mă .privesc!...

Sarcina mea e alta: să îndrept ceeace ni s.e pare păgubitor culturii clerului nostru. Vreau să clădesc, nu să dărâm. Las deci patru seminarii cum au fost: Cele din Iaşi, Chişinău, Bucureşti şi Râmnicul-Vâlcii. Propun apoi un nou tip de semiar pentru ti­ nerii chemaţi a îndruma poporul dela sate: va fi un seminar cu mai puţin clasicism, dar cu studii teologice mult mai bogate — mă bucur că I. P. S. Mitropolitul Moldovei mă aprobă, şi sper că la aprobarea aceasta se asociază întreaga bancă a prelaţilor.

(Aprobări).

Pe lângă această modificare, voiu aşeza seminariile Ia sate, ală­ turi de şcolile normale, ca să se şteargă odată antagonismul dintre învăţător şi preot. E sau nu aceasta un progres ? Şi poate cineva tăgădui că e mai bine ca viitorii clerici să fie crescuţi în mediul sătesc, departe de multele şi variatele ispite ale oraşelor ? (Aprobări).

Dar, d-lor Senatori, câştigul cel mare pentru cler e altul.

Pe lângă cei 8 ani de pregătire a seminariştilor (4 în şcoala pre­ gătitoare şi 4 în semirarul teologic), ei vor putea trece şi în se­ minarul normal superior, (unde va fi un mic sâmbure de facul­ tate teologică). Şi atunci, rqgu-vă, răspundeţi: care preot rural va fi mai bine pregătit, cel de azi ori cel de mâne?

Deosebirea sare în ochii ori şi cui: preotul rural va putea ajunge la studii de nivel universitar mai uşor decât azi; pe lângă aceasta, el va putea ajunge profesor la şcolile pregătitoare, director, pentru partea educativă, la şcolile de agricultură, de meserii etc., unde ştiţi că educaţia a fost lăsată cu desăvâr­ şire în părăgină. — Foloasele pentru cler ale proectului actual faţă de legea în fiinţă, sunt evidente pentru ori şi cine, şi nu mă îndoesc că satele vor câştiga preoţi cu mult mai bine pr.egă' tiţi de cât în trecut şi anume preoţi pregătiţi anume pentru sate.

Căci una este muncitorul de fabrică şi alta muncitorul de câmp • una e meseriaşul, alta crescătorul de vite; una e femeia care lu­ crează în atelier, supusă la toate sugestiunile modei cosmopolite, şi alta e ţăranca muncitoare la câmp şi păstrătoare credincioasă . a datinelor din bătrâni... Pe când oraşul are şcoli, muzee, teatre, atenee, cinematografe, şi alte modernităţi, mediul rural e mult mai

o 44 Iii

W Kî

I 1 Hi

ii

/IC ■

'

a.

m U ti

O

R

R ;1

ii

'

?I '

:

li ii

f

i

U

: f}

•j

V ii

f

!r. :

i

! *

primitiv, iar aci preotul trebue să ţină câteodată Ioc şi de doc­ tor, şi de legist, şi de agronom şi... de multe de toate. Iată de ce, am căutat să ridic nivelul preotului rural, îngustând studiile clasice spre* a spori pe cele teologice şi practice, care fac tocmai temelia carierii sale de preot al ţăranilor. (Aplauze). înţeleg că unii dintre Domniile Voastre, ca d-nii Emilian şi Dr. Riegler. să privească cu părere de rău orice reducere a stu­ diilor clasice. Vă rog să credeţi că şi eu sunt admirator al clasicului. Dar, să privim realitatea aşa cum este. Câţi dintre tinerii • care învaţă elineşte şi latineşte ajung să citească textele originale ?

Pentru câteva flori rare, Doamne! câtă pălămidă în ogorul re­ zervat clasicismului! Şi încă ceva: câţi dintre preoţii teologi dela oraşe, înainte de a se sui pe anvon să predice, citesc mai întâi texte elineşti, ebraice ori latine pentru a se inspira?...

Prin urmare, să nu prelungim desbaterea în chip inutil. Roa­ dele seminariilor clasice dela oraşe, ca, şi pe cele ale liceelor cla­ sice, le-am văzut. Fiţi deci bucuroşi, P. S. Părinţi, că un mirean, în calitate de ministru al cultelor, a venit să întărească, măcar în seminarilie dela ţară, lătur ea studiilor teologice. (Aplauze).

Daca şi aceasţa, a doua obiecţiune cade dela sine, să-mi fie permis să trac la partea positivă: să aduc câteva argumente noui în sprijinul legii, ca să nu mai repet ceea ce am avut ocazie să spun înaintea Camerii. Voiu pune deci înainte numai trei argu­ mente: unul pentru şcolile pregătitoare, altul pentru Seminariilenormale, şi cel din urmă pentru Seminariul-normal-superior.

De unde a venit, d-Ior Senatori, ideia şcoalelor pregătitoare ?

Aţi văzut, când se discuta legea Eforiilor, cât de tristă e soarta învăţământuiui dela sate. S’a vorbit destul despre numărul ruşinos de mare al neştiutorilor de carte, pentru ca să mai fie nevoe să reviu. Dar. dacă numai acesta ar fi motivul pentru care ne-am gândit să înfiinţăm şcoli pregătitoare, vă mărturisesc că puntul de plecare ar fi superficial. Căci chiar acolo, unde scrisul şi cetitul sunt destul de răspândite, roadele şcoalei româneşti nu sunt de laudă, ci în majoritate viermănoase.

Pentru ce?

Pentru că şcoala noastră, între multele ei păcate, are, cum zic teologii, un «păcat de moarte»— lipsa de înţelegere a muncii.

45 Absolvenţii şcoalelor noastre, începând dela ceî mai mărunţei, şi până la cei ai universităţei, au această însuşire comună: o inca­ pacitate aproape radicală de a şti să aplice ceea ce au învăţat.

Tânărul magistrat, când se aşează întâia oară pe scaunul de judecător, este aşa de neajutorat, că de nu s’ar nimeri vreun gre­ fier pe lângă dânsul, ar rămânea înlemnit. Tânărul avocat de asemenea, face multă vreme bărbierie pe capul clienţilor care au avut uşurinţa să-l amestece în afacerile lor. Chiar şi cu medicii tot cam aşa se întâmplă. Un medic primar mi-a mărturisit că habar n’avea de boalele infecţioase, când a păşit în cariera lui. Numai Dum­ nezeu ştie câţi copii se vor fi dus pe lumea cealaltă din pricina anghinei, a scarjatinei şi altor boli, pe care bietul doctor cu studii mai mult pe hârtie, n’avusese încă prilejul să le cunoască. Până şi inginerii, care, dragă Doamne, s’ar presupune că sunt cei mai apropiaţi de practică, fac şi ei ucenicie pe socoteala pungii sta­ tului şi a particularilor. Un inginrer-inspector scria acum câţiva ani în «Buletinul» societăţii lor, că tinerii ingineri sunt aşa de neîndemânateci, în cât nu sunt în stare să ţină un carnet de lucrări în bună rânduială, — necum să pună mâna pe ciocan ori să mânu­ iască alte unelte! Nu mai vorbim de agronomii care, în 50 de ani, n’au fost în stare să ne scape de ruşinea de a cumpăra cartofi dela Braşov. Dar învăţătorii care învăţau încă, pe unele locuri, altoitul pe hârtie şi higiena tot pe hârtie?

Scoteam, înainte de răsboiu, o foae populară: Dumineca Poporului. O scrieam ca pentru ţărani şi am căutat să-mi dau seama care e în ţara asta deosebirea dintre vorbe şi fapte. De aceea, în fiecare număr întrebam: Oameni buni, cine dintre voi: învăţător, preot, primar, agronom... sau ce mai sunteţi... cine aţi putut şchimba soiul pomilor, ori al paserilor, ori alvitelor din satul vostru ?

Nimeni nu s’a putut lăuda cu o astfel de ispravă, afară de cei cu livezi de pruni din Rădăşeni. Dar şi acolo, era o moşfcenire din bătrâni, nu opera vreunui om nou...

Ce înseamnă asta? înseamnă un lucru foarte trist: se vede bine că toată în­ văţătura noastră de carte e doar cerneală neagră pe hârtie aibă. înseamnă că nu am câştigat aproape nimic pozitiv din toată spo-

1

\

I

o 46 {

i

l •

li \\

,i \

li

'

: 1;

i

f

• - F: ( •S

.1

; ; f ,

(U

y'

(

ti LI >

14 i

lifi

m. i

I

1

iala de cultură pe care âin dat’o populaţiei rurale. Dimpotrivă, chiar cei’ care trec prin şcolile profesionale, Unde se cheamă' că omul* învaţă să-şi câştige, singur pânea de toate zilele, în loc să se arunce cu tot focul tinereţii în cariera meseriei lor, îi' vedem îngrămădindu-se cu duiumul spre funcţiile statului. — Nu este zi de la Dumnezeu, să nu primesc petiţii de la absolvenţii şi absol­ ventele şcoalelor profesionale, cerând slujbă de profesori! Adecă nu vor să muncească ei, ci să înveţe pe alţii a munci!! îmi vine să fac o expoziţie de petiţii: să’ le înşir de la Copou până la uşa parlamentului, să poată vedea oricine roadele şcoalei româneşti... A-ajuns atât de departe smintenia, în cât, într’o şcoală profesională, maiestra de gospodărie nu mai zice bucătăriei bucătărie, ci îi zice, D-lor senatori...; (m’aşi lua la rămăşag, că nimeni dintre Domniile-Voastre nu va putea ghici) îi zice: laborator! (ilaritate). Iar într’o şcoală de agricultură, există o însărcinare bugetară cu titlul de salonar. Earăşi bănuesc că nici prin minte nu vă trece ce poate fi asta. Ei bine, salonar se numeşte D-lor acela care mătură saloanele (mare ilaritate).

Fireşte că râdeti, d-lor Senatori. Şi cu drept cuvânt, căci, am ajuns vrednici să fim puşi pe scenă de un nou Garagiale.

Ipingescu, Trahanache şi toate caricaturile mahalalei au ajuns azi până în mijlocul şcoalelor menite să dea creştere şi îndrumare sătenilor!

Ce înseamnă asta?

Asta dovedeşte,, fără putinţă de îndoială, că şcoala noastră şi întreaga noastră cultură a urmat o direcţie fundamental gre­ şită; că progresul nostru social a fost doar o modă de import, ca şi a pălăriilor, a hainelor şi altor mode la fel; că toată civi­ lizarea noastră a fost o fudulie goală, iar diplomele de învăţă­ tură au fost-un simplu paşaport către ţara salarului fix, a «renumeraţiei după buget». Iar pecinginea s’a întins pe încetul de la oraş asupra satelor. Nu odată am auzit plugari de treabă spu­ nând^ cu tot dinadinsul: băiatul meu are să înveţe carte, căci destul am muncit eu!Aşa dar, carte, ca să scapi de muncă...! Iată concepţia la care am ajuns!

Ar fi destul să audă aşa ceva un Englez, Francez, Danez...

47-

\ sau alt străin dintr’o ţară de adevărată cultură, ca să ne privească cu cel mai desăvârşit dispreţ. întrebarea e: Cine e de vină pentru halul în care am ajuns?

Răspund cu un singur cuvânt: concepţia- noastră despre şcoală. Romanticii de care vorbiam altădată şi-au închipuit că drumul spre muncă e cartea. Au crezut că, dacă vom citi şi vom citi mereu, de la o vreme-ne va veni şi gustul de a munci. Şi, iată, de 50 de ani citim... citim şi iar citim, dar cheful de muncă tot iiu ne-a venit !

Iată pentru ce mi-am zis: până vom înlătura şi din .alte şcoli păcatul învăţăturii goale, deocamdată să scap măcar pe copiii ţăranilor de pedeapsa aceasta a unei şcoli care îi ademe­ neşte spre fudulie şi dispreţul muncii.

Mi-am zis: să lipim, măcar la sate, şcoala de muncă. Tu fiu de orăşan care cunoşti mai mult pavajul stradelor şi îngus­ timea curţilor, poţi învăţa botanica şi pe planşe colorate ori pe figuri desemnate la tablă sau din erbare uscate... Dar tu, copil de plugar, e păcat să nu înveţi această frumoasă ştiinţă în mîjocul pomilor,, a viei, a orzului, grâului, legumelor şi a tuturor buruienilor pe care le calci în picioare de dimineaţa până seara.

De asemenea şi cu .zoologia. Fiul orăşanului, care cunoaşte abia canarul din colivie, poate învăţa zoologia şi din cărţi sau din câteva excursii făcute de un profesor cu minte. Pe când tu, fiu de ţăran, trebue să o înveţi numai de cât în mijlocul vitelor de muncă, a paserilor de curte şi a tuturor gângăniilor pe- care tc-ai deprins a le observa de când mergeai deabuşelea şi le vei observa mereu, dacă rămâi în minunatul mediu de intuiţie al vieţii rurale, unde munca este de dimineaţa până seara carte, iar cartea poate deveni în fiecare zi prilej de1 muncă pentru un peda­ gog iubitor de copii şi cu adevărat înţelegător al principiilor educaţiei.

Iată, Domnilor Senatori, ideia cea dintâi care stă la temelia acestei şcoli: este idea despre necesitatea muncii rpentru cel ce vrea ca învăţătura de carte să fie în adevăr rodnică.

Destul am rătăcit pe căile pustii ale examenelor papagaiiceşti şi ale diplomelor deşerte, ca şi deşertul Saharei.

E vremea să ne întoarcem cu faţa către realitate, iar suprema

c'jf

;i

4S

e munca lui. Spune-mi cât munceşti, ca realitate a vieţii unui popor să-ţi spun cine eşti. (Apaluzc). Şi acum, d-lor, treg dela consideraţia pedagogică spre cea . Căci,'la noi n’a fost numai o greşală a şcoalii, ci şiv a socială organizării societăţii noastre, care ne-a dus la dispreţul muncii.

Până eri-alaltăeri, în curţile celor^cu dare de mână forfopeste tot ţiganii. Mai toate muncile erau pe seama lor, iar teau muncitor despreţuit, era ţăranul ajuns alături de ţigani, tot ca un deci om de rând, cu vremea în stare de clăcaş. Cine muncea era iar cine era om de soiu trebuia să se ţină departe de muncă.

Boerul — chiar când era tânăr şi voinic ca un brad — nu cobora scara decât sprijinit de subsuori de către două slugi, — întocmai ca un bolnav pe care îl duci la spital. (Ilaritate). / D-l V. Miclescu. — Eu sunt pentru legea D-v., D-le' Mi­ nistru, dar cred că nu trebuie să dispreţuiţi boierii ţării aceştia.

Eu ştiu că boierii slujiau ca oşteni...

D. 5. Mehedinţi, ministrul cultelor. — Şi ca conservator, şi ca om care mă interesez de studiile istorice, am tot respectul pentru adevăraţii boieri lipiţi de obiceiurile pământului. Eu vor­ besc aci numai de excrescenţa boeriei, de imitatorii Fanarului şi de urmările păcatului că am întrebuinţat ca vită de muncă pe cei noastră a tuturor. ce au chipul şi asemănarea ~ c™Răzbună~ toate greşelile!

Azi, în-socicImănJLă. munca este despreţuită, iar şcoala a ajuns sa i tatea românească, munca__ privită nu. ca un mijloc să-ti câştigi traiul prin tine însuţi,, muncind (ca în Anglia, America, Elveţia, Scandinavia etc.), ci ca o cale să te ridici cât mai iute sprepseudo-boeria lefii! (Aplauze).

Ei bine, a venit vremea să. ne întoarcem cum ziceam cu faţa către realitate: să întoarcem adică şcoala cu faţa către muncă Aceasta este ideia fundamentală a reformei la care ţinteşte legea prezentă, ducând şcolile secundare Ia sate.

Prin şcolile pregătitoare, care Iasă pe copil în mediul muncii noastre naţionale: plugăria, obligându-I să citească' lucrând şi să lucreze citind, sunt încredinţat că vom da conceptului de muncă toată vrednicia ce i se cuvine. Vom şterge prejudiţiul social că cei cu mânile albe sunt mai oameni, decât cei cu manile învâr-

49

toşate de muncă; şi credinţa că cei cu mănuşi ar fi cei mai oameni dintre oameni. (Aplauze prelungite). Şi vă rog să observaţi că nu numai din consideraţii peda­ gogice, dar şi de nevoe am îndreptat şcolile pregătitoare spre mediul lor firesc — viaţa rurală.

Care e acea nevoe ?

Un singur cuvânt spune îndată tot adevărul: e dezastrul economic. al ţării.

In toate părţile numai ruină şi nenorocire. Avuţia publică şi particulară risipită. Hotarele ştirbite. Demnitatea statului scăzută.

Ce nădejde mai poate fi pentru ziua de mâine? Idealul slăbă­ nogilor e să aştepte izbânda dela ajutorul streinului... Noi ne punem toată încredere în munca poporului nostru ori cum ar fi sfârşitul războiului. Azi tot venitul acestei ţări abia mai ajunge să plătim pro­ centele ruinei în care ne-au cufundat cei care în ajunul războiului se ocupau mai mult de afacerile exportului personal în loc de a în­ griji de adevăratele interese ale statului. (Aplauze prelungite).

Ne va trebui deci, alături de bugetul ruşinei naţionale, un • buget al restaurării naţionale, iar aceasta nu se poate fără o muncă de două sau trei ori mai rodnică decât cea din trecut. Lângă 500 milioane de anuitate a datoriei publice, ne trebue încă 500 mi­ lioane ca să trăim zi cu zi, şi alte sute pe deasupra, pentru ca să creăm organele prosperităţii viitoare a statului.

Iată, deci şi un mare argument economic, care vine în spri­ jinul acestei legi. Aci nu e vorba de discursuri, ci de realităţi aspre, care ne vor plesni peste ochi chiar înainte de sfârşitul acestui an, când va trebui să regulăm chestia cuponului datoriei publice.

Aci nu e vorba de poezie rurală, şi nici măcar de pedagogie^ ci chiar de fiinţa sau ruina acestui stat. (Aplauze puternice). Şcolile pregătitoare sunt deci începutul ofensivei noastre eco­ nomice, care trebuie să ne scoaţă din fundul prăpastiei. Ştiu cât e de grea o astfel de operă. Dar, atârnă de noi, dacă dăm poporului nostru şcoală şi pământ, să hrănim în ţara noastră o populaţie de peste 20 de milioane şi să ridicăm între hotarele noastre o naţiune puternică şi mândră, care să nu-şi mai plece capul înaintea nimănui. (Aplauze).

Dar, D-lor Senatori, când fac o afirmare aşa de semeaţă,

. !

: i

c>

!

50

U:

ai Ia număr şi Ia bogăţia materială, ci mă gânmă gândesc nu- numface suprema putere a unui popor: caracterul. dese şi la ceeace de vedere economic, Ia cel curat etic Iar aci trecem dela punctul al reformei.

Căci tot şcoala muncii e drumul şi spre regenerarea morală

I

-•

•r.

m i

1 ! r‘

y

Iî n4 !{'.

4, t

iii 'i

I

f

L: ::

r i: ■-}

ă unui neam. cetitul şi auzitul vorbelor poate In adevăr, nu cartea, nu — singură munca. E falsă credinţa naşte caractere, ci tot munca că ceeace se cheamă caracter ar fi un fel de dar căzut din senin... ceva tainic. Nu e adevărat. Caracterul e un lucru simplu de tot, e un mănunchiu de deprinderi tari. — Atunci zici că cunoşti caracterul cuiva, când ştii mai dinainte ce va face în cutare ori cutare împrejurare. Iar dovada aceasta n’o poţi avea deplin, decât dacă îl pui pe om la treabă. • Aşa dar diploma, ci munca e criteriul valorii unui om. (Aplauze).

De altfel, războiul nostru e cea mai bună dovadă. E sigur, absolut sigur, că n’am fi căzut în fundul prăpăspentru mine — tiei, dacă n’am fi tolerat la cârma trebilor publice oameni care, nemuncind niciodată nimic din greu, au socotit că toate câte sboară să mănâncă. (Aplauze prelungite).

Cel deprins a luneca uşor asupra dificultăţilor vieţii personale, lunecă tot aşa de uşor asupra dificultăţilor statului şi, cu inima uşoară a unui moştenitor vesel rătăcit în politică, aruncă întreaga fiinţă a unui popor în rizicul celei dintâi loterii de ocazie.

(Aplauze puternice, bravo...).

Iată pentru ce, dacă am isbuti prin aceste şcoli pregătitoare să ridicăm o generaţie cu o.înaltă idee despre muncă, aşi considera fapta aceasta ca cea mai de preţ dintre câte putem începe în lupta pentru mântuirea României din situaţia cumplită de azi. {Aplauze).

Acestea sunt, D-Ior Senatori, argumentele de caracter peda­ gogic, social, economic, etic şi naţional, care m’au îndemnat să viu înaintea Domniilor-Voastre cu acest proect pentru înfiinţarea şcolilor pregătitoare.

Trec acuma la Seminarele-normale.

Din ele vor eşi viitorii învăţători şi preoţi ai satelor, de aceea, şcolile acestea vor fi aşezate la sate. Unde e turma, acolo

5i

trebue să fie şi păstorul. — Sunt mulţumit câ în privinţa aceasta am avut aprobarea I. P. Sfinţilor Mitropoliţi şi P. Sfinţilor Episcopi. [Aprobări pe banca Prelaţilor].

Dar, pe lângă aşezarea lor la ţară, o altă parte nouă în organizarea acestor şcoli e traiul împreună al seminariştilor cu normaliştii, despre care am vorbit aiurea. — Atâta însă nu e de ajuns.

Ceea ce mă preocupă mai ales în pregătirea viitorilor învă­ ţători şi preoţi e aşezarea educaţiei lor comune pe un puternic fundament religios.

Pentru ce?

Pentru că sunt convins de un adevăr: după cum cine nu munceşte nu poate avea caracter, de asemenea, cine n’are religie, n’are nici lege, — chiar de l’ai încătuşa cu mii de regulamente, :şi rai îngrădi cu munţi de legi şi de Constituţii. {Aplauze).

Căci, D-lor Senatori, ce este religia?

In două cuvinte, vorbind nu ca teolog, fiindcă nu am căde­ rea, ci ca mirean, religia este sentimentul despre cele veşnice şi cârmuirea vieţii după un simţ de armonie lăuntrică corespunzător încrederii într’o mare armonie exterioară, care depăşeşte nivelul priceperei noastre omeneşti.

După cum artistul, în clipa inspiraţiei artistice se uită pe sine şi crează sub specie aeternitatis, tot aşa omul capabil de sentiment religios, în clipa liniştită, când îşi aruncă ochii spre zarea unde lumina ştiinţelor exacte se îngână cu umbrela realită­ ţilor care pot fi dincolo de cercul infim al vieţii cunoscute, un astfel de om se simte stăpânit de o lege internă, mai puternică decât toate * legile trecătoare ale statului. Acea lege îi spune: — Fă-ţi datoria: ori când, ori unde şi cu ori ce preţ... După cum în ştiinţă eşti pierdut, îndată ce ai greşit raţionamentul, şi nu te poţi mântui, până nu te vei întoarce la adevăr, de asemenea şi în viaţă: respectă riguros cauzalitatea naturii: fii aproape de adevăr, fiindcă adevărul e totdeauna egal cu binele, iar unde ştiinţa nu-ii mai arată drumul, ascultă cugetul tău cel mai dezinteresat şi simţul tău despre marea armonie a întregului Cosmos.

Iată marele câştig pe care îl dă sentimentul religios: peste

/&7S0

J ?;

52 .

53 i i

entul îngust al unei vieţi adesea şovăitoare, el ridică eterniprez tatea unei datorii neclintite.

Cine n’are acest sentiment, proectat peste toată activitatea sa, acela în toate situaţiile e întocmai ca un fulg în vânt. Poate fi deştept, bogat, îndemânatec şi cu multe alte însuşiri, dar în fiece clipă, fiinţa lui poate deveni un isvor de cinism sau, ca să vorbim mai pe româneşte, de adevărat cănism. {Aplauze).

Aduceţi-vă aminte de perioada tulbure dinainte de războiu, când bietul nostru stat nu făcuse încă pasul fatal. Amintiţi-vă cum oameni cu faimă" de inteligenţă, de boerie, de talent literar, de erudiţie... etc., au turburat cu o culpabilă nepăsare cugetul

I . f

:

ri

i

ifîi 11

•

mulţimei.. Ştiţi cum unii s’au înjosit până acolo că au primit şi bani din mâna străinilor, ca să îmbrâncească ţara în războiu. {Aplauze prelungite).

Dacă vă aduceţi aminte faptele acelea,-nemărginit de dureroase pentru noi, veţi înţelege îndată toată deosebirea între omul care îşi întemeiază datoria vieţii pe răspunderi eterne, şi acela care, neavând «nimic sfânt» înaintea cugetului său, călca în picioare toate legile omeneşti, până şi legea elementară a dragostei faţă de cei de un sânge şi un neam cu el...

Iată de ce vreau să dăm poporului nostru «Altă îndrumare».

Vreaii ca viitorii "învăţători şi preoţi să fie aleşi dintre tinerii care au cea mai vădită aplicare spre idealitate, apoi să fie crescuţi cu gândul la valori care depăşesc scurta durată a \ ieţii indivi­ duale şi spaţiul îngust al interesului personal.

In locul seminariştilor de azi, care cer Sinodului să-i scape de biserică, şi a normaliştilor care doresc să rămână în oştire, vreau să dobândim adevăraţi apostoli, cărora nimic să nu Ii se pară — cum nici nu este — mai înalt de cât menirea lor de povăţuitori ai poporului.

Doresc ca învăţătorii prin puritatea vieţii lor să calce a preo­ ţie, după cum fiecare preot, prin cumpănirea vieţii Iui să pară tuturor un adevărat pedagog. Şi sunt încredinţat că lucrul acesta e cu putinţă: 1) prin viaţa lor în comun; 2) prin pilda celor ce vor fi puşi în fruntea seminariilor-normale.

.

■

I

i

întrebarea este: cine vor fi profesorii unor astfel de şcoli de elită?

Mă grăbesc să răspund că astfel de profesori nu pot fi luaţi, ca acuma, dintre licenţiaţii facultăţilor noastre de litere ori de ştiinţe fără alegere specială. Nu e destul să treci examene şi să faci lecţii de probă, pentru ca să fii îndată potrivit cu sarcina de educator al educatorilor unui popor.

Pentru ca astfel de isvoare curate să răsară în toate sa­ tele, trebue să curăţim mai întâiu isvorul central dela Universi­ tate, sau măcar un singur colţ. De aci, idea seminariilor-normale-t superioare, — un fel de universităţi ţărăneşti, în care tinerii să facă studii de nivel universitar, însă nu pentru licenţă ori docto­ rat, ci pentru o diplomă care îl întoarce pe tânărul student iarăşi în mijlocul satului de unde a plecat, — ca profesor Ia şcolile pre­ gătitoare ori Ia seminariile-normale.

De programul acestor seminarii-normale superioare nu e nevoe să vă vorbesc cu deamănuntul. E destul să spun că nu e nici pe departe atât de vast, ca al Universităţii. Din contra, studii puţine, dar adâncite în latura practică pe cât se va putea mai mult.

Dar partea cea în adevăr nouă, faţă de viaţa universitară e alta.

După cum accentuam, în deosebi la şcolile pregătitoare, idea de muncă, iar la Seminariile-normale sentimentul religios, tot astfel adaog aci o condiţie deosebită: desvoltarea armonică a tinerilor prin cultivarea atentă a disciplinelor umaniste.

Ziceam: cine n’are muncă, n’are caracter; cine n’are religie, n’are lege. De asemenea, adaog: cine n’are armonie, n’are omenie, Ce înseamnă aceasta ?

Până aici, tânărului menit a fi profesor, i se cerea mai întâi să fie specialist într’o materie oarecare. Desvoltarea lui fizică, morală şi estetică rămâneau pe un plan secundar: iar rezultatul acestei erori îl vedem în faptul că mulţi profesori, cu toată ştiinţa lor, sunt în unele priviri departe de __ a« putea sluji ca pildă tineretului. Ce ideal de viaţă să capete copilul dela un profesor de latină, cocoşat de greutatea dicţionarelor ? Sau

! *

:

v-i

V

1

•1 jă

V !

O

J.J

U)

«s

:

ii •i

:

■

I! ■ X :■

I

ip

!

i

I

i

*

'

■

f/r

Ii ii ii •

••

H

I

'îi {fit,

! .

■

fi- : XI i

'ii

i

/j

'

-

54

slăbănog şi mânjit cu cretă? Ori dela alte vic­ dela un matematec time ale unei educaţii unilaterale ?

Mai mult. Concepţia greşită a vieţii' universitare a răspuns în divizarea profesoratului secundar în două categorii: unii dascăli (cei de studii) stau în stalul întâi, cu leafă mai mare şi cinste mai marealţii, maeştrii, vin abia în stalul ăl doilea: cu leafă mai mică şi preţuire socială mai mică. O parte dintre maeştrii, neavând şcoli de pregătire specială, au fost recrutaţi cam Ia în­ tâmplare şi au ajuns pretext de turbulenţă pentru elevi. Bieţii oameni trebue să se apere de copii sau prin brutalităţi sau prin o indulgenţă care merge până la dezordine.

Fireşte, sunt unii la nivelul menirii lor. Dar chiar pentru aceea , clasificarea în maeştri şi profesori e apăsătoare.

Ei bine, eroarea trebue «să înceteze. Dexterităţile, departe de a fi ceva secundar, ele sunt îndeletnicirea de căpetenie pentru formarea tineretului unei ţări. De aceea, toţi studenţii seminarului normal superior vor urma, fără excepţie, studiile umaniste, care dau caracterul omului modern, după cum greaca şi latina caracterizau acum câteva sute de ani pe omul evului mediu şi al renaşterei.

Motivarea acestei inovaţii e cât se poate de clară: 1) Cea dintâi datorie a profesorului, atât pentru sine, cât şi. pentru elevi, e să fie sănătos.—■ Deci, orice profesor trebue să cunoască serios, nu de formă, studiul sănătăţii sau higiena.

2) Pentru păstrarea sănătăţii, e nevoe de gimnastică zilnică, după cum e nevoe în fiecare secundă să respiri.— Aşa dar, toţi studenţii acestei universităţi rurale vor face gimnastică ştiinţifică, cum se face în Suedia. Ţara aceasta s’a regenerat graţie unei bune educaţii fizice, alături de cea morală.

3) Cea mai variată gimnastică, şi mai plină de momente educative, este lucrul manual. Etnografia dovedeşte că mâna a făcut în mare parte creerul omenesc ceeace este.— Prin urmare, toţi se vor ocupa cu îndeletniciri manuale.

4) Şi fiindcă înainte de a plăsmui un lucru cu mâna, îl închipueşti în crier şi simţi nevoia de-al exterioriza precis sub forma desemnului, — toţi vor trebui să desemneze.

5) In sfârşit, e destul să pomenesc proverbul cunoscut că

55 «numai oamenii răi nu cântă», pentru ca să se vadă că muzica va fi iarăşi îndeletnicirea tuturor.

Ce va rezulta de aici?

Pregătirea aceasta umanistă ne va îngădui să împerechem mai bine studiile speciale cu ceeace este tuturor esenţial pentru viaţă. Profesorul de fizică va putea fi şi profesor de muzică; cel de matematică şi geometrie va putea preda şi desemnul; cel de ştiinţele naturale va putea priveghia higiena etc.

Pe calea aceasta, vom putea desfiinţa categoria profesorilor din stalul al doilea, vom realiza unele economii în buget, dar mai ales vom contribui să alungăm din capul multora prejudecata că - omul e dator să fie mai întâi savant, apoi om.

N.u. Cea dintâi datorie a omului e omenia, adică însuşirea de a fi om deplin. Cele mai însemnate studii pe care .nu poate şi nu trebue să le înconjoare nimeni, sunt cele umaniste. Acestea vor da în deosebi caracterul nouei instituţii. ' Cu aceasta, D-lor Senatori, am terminat.

Aveţi înaintea Domniilor-Voastre o lege potrivită cu nevoile momentului. Ea nu s’a născut pe drumul dela Bucureşti spre Iaşi, în pauza dintre două convorbiri de ocazie, ci e rodul unei experienţe mai vechi. împrejurările vieţei mele m’au făcut să cu­ nosc nu numai traiul din oraş, dar şi pe cel din sate. Am făcut şcoala primară în sat; am trecut ca elev* şi prin seminar şi prin liceu; iar ca student am cunoscut şcoala normală şi din ţară, şi din străinătate; am fost apoi profesor atât la seminarul pedagogic din Iaşi, cât şi la cel din Bucureşti.

Ceeace am cules din zigzagul unei cariere destul de variate, am condensat aci în această lege, la care am avut ca colabora­ tori elemente din toate treptele învăţământului şi de toate vârstele.

Alături de bătrâni mâhniţi, au sprijinit această lege tineri inimoşi care acuma 10—15 ani erau studenţii mei, iar azi sunt aci în parlament colaboratorii noştri.

Aci stă, prin urmare, nu numai convingerea generaţiei vechi care a văzut statul sdrobindu-se, ci şi speranţele celor din noua generaţie, hotărîtă a munci pentru regenerarea lui. (.Aplauze puternice).

l

H •

•V

i:

alV

O

56

Căldura cu care a fost îmbrăţişată această lege la Cameră > dovadă că punctul ei de plecare n!a fost greşit. e o Senatul poate să o voteze cu credinţa deplină, că face o încercare cinstită de a da tineretului din sate cele mai mari ga­ ranţii pentru libera lui desvoltare în sensul nevoilor adevăratului popor românesc.

Am zis.

(Salve de aplauze des repetate. Ovatiuni).

i

83

»

;fi : :

:

!

L

pentru

! !

1

îi

f

!

CAP. I Eforiile şcolare din comunele rurale

li t

\ tb

11 1

1;

s i

r.f

k' M

11

Art. 1. — In fiecare comună rurală se va înfiinţa câte o a _ eforie şcolară, în scop de a îngriji de trebuinţele şcoalei şi a culturei populare.

Ea va fi sub controlul direct al ministerului de instrucţie publică.

Art. 2. — Eforia şcolară este persoană juridică şi se com­ pune din: primarul comunei, parohul satului de reşedinţă a co­ munei desemnat de chiriarch, unul dintre membrii corpului didac­ tic delegat de către ministru dintre titularii cari funcţionează la şcoalele din comună.

y

i

5?

i

i

»

Organizarea Eforiilor Şcolare

;!'1S

i

1 /,

lege;

y

1

Osebit de aceşti şeapte membri mai fac parte de drept din eforie şi persoanele cari contribuesc benevol ori obligator cu cel puţin o treime din venitul total al eforiei.

Din eforie mai fac parte şi trei supleanţi: un membru al corpului didactic delegat de către ministru, care va fi secretar supleant, şi doi membri aleşi tot de adunarea generală.

Cei aleşi se întăresc de către eforia judeţeană.

Administratorul de plasă ia jurământul membrilor eforiei în comună, îndată după confirmarea lor de către minister, dacă nu e vre-o contestaţie în faţa eforiei judeţene.

Alegătorii eforiei şcolare vor fi toate persoanele cu drept de alegere pentru comună. Alegerea se va face în acelaş mod ca şi alegerile pentru consiliile comunale.

\

•1

n •

i ;•

-

!

I

f

>t.i .r

Ai

a: (

ă .

ii

58

59

Ea poate fi contestată de cel puţin cinci alegători. Contes­ taţiile vor fi declarate chiar în ziua alegerilor şi înaintate de în­ dată eforiei judeţene, care se va pronunţa asupra lor în termen de^trei zile. Rezultatul, împreună cu contestaţia şi lucrările aleger'ei, va fi înaintat ministerului de culte şi instrucţiune, care se va pronunţa de îndată şi în ultimă instanţă.

Persoanele cari vor face însemnate donaţii eforiilor şcolare se vor proclama membrii donatori şi se vor înscrie în cartea de

2. Secretarul va face o dare de seamă de gestiunea eforiei în cursul anului trecut şi va expune necesităţile şcoalei.

Preşedintele eforiei va lua act şi va încheia, proces-verbal de toate contestaţiile, cari se vor judeca de eforia judeţeană şi minister, conform art. 2 alin. VII. 3. Se va proceda Ia alegerea în fiecare an a unui membru nou în locul celui mai vechiu din cei patru membri aleşi şi a unui supleant al eforiei. Membrii cari ies pot fi realeşi pe un nou ter­ men de patru ani.

Lista celor cari pot fi aleşi în eforia şcolară va fi formată în raport cu populaţia comunei, de eforia judeţeană, din 10 sau cel mult .25 alegători, cari au contribuit efectiv la venitul eforiei cu cele mai mari sume, fie voluntar, fie obligator, în cursul anului financiar precedent. Persoanele morale, cari contribuesc perma­ nent până la un sfert din bugetul eforiei, vor avea pe listă câte un reprezentant desemnat de ele; iar proprietarii rurali, bărbaţi sau femei, cari contribuesc până la aceeaş sumă, vor fi de drept trecuţi pe acea listă.

Pe lângă aceştia, preoţii, învăţătorii şi învăţătoarele titulare, nepedepsiţi disciplinar peste pedeapsa cenzurei nu vor putea fi reînscrişi între eligibili decât după trecere de 5 ani dela apli­ carea pedepsei.

Lista eligibililor va fi afişată odată cu lista alegătorilor, tot cu două săptămâni înainte de 23 Aprilie a fiecărui an.

■

1 Bsi* '

ii

13

i/,ţ Y.

m

iYv. U

<1

1 .Hi h

!

îi < :

M

11'

f

’

aur a Persoanele eforiei. cari vor lucra cu multă râvnă la propăşirea efo­ riei vor fi proclamate membri de onoare de către adunarea ge­ nerală, după propunerea eforiei.

Art. 3. — Toţi membrii cari formează eforia vor alege un preşedinte.

Secretarul nu poate fi şi preşedinte.

Preşedintele poate fi reales.

Delegatul ministerului va fi şi secretarul eforiei. El va ţine în regulă corespondenţa şi arhiva eforiei. Pentru aceasta va primi o indemnizaţie dela eforie.

Membrii supleanţi aleşi înlocuesc până Ia alegere — prin cooptare — pe membrii plecaţi din comună, morţi, demisionaţi sau destituiţi. Lipsa secretarului va fi înlocuită numai prin secre­ tarul supleant, iar ministerul va delega un alt supleant. ^ Eforia va fi reprezentată prin preşedintele său înnaintea tuturor instanţelor judecătoreşti şi a tuturor autorităţilor admi­ nistrative şi financiare.

Art. 4. — In fiecare an, în ziua de 23 Aprilie, la eşirca din biserică, primarul va convoca adunarea generală a alegătorilor eforiei prin anunţuri, cari vor fi lipite cu două săptămâni înainte pe uşile şcoalelor, bisericilor şi primăriei — şi prin strigări făcute cu trei zile înainte în toată comuna.

Aceste anunţuri şi strigări, pe lângă ordinea de zi, va mai cuprinde şi menţiunea că dacă la prima convocare nu se întru­ nesc două treimi din numărul total al alegătorilor, adunarea se va amâna pentru Dumineca următoare, când va lucra şi proceda la.desbateri cu orice număr de alegători.

Art. 5. — Ordinea de zi va fi întocmită de eforie. Ea va conţine obligator: 1. Colecta benevolă a donatorilor.

Secretarul împreună cu ceilalţi membri vor întocmi lista colectelor, conţinând numele donatorilor şi suma respectivă. Ea va fi imediat afişată, conform art. 4. Sumele colectate vor fi de­ puse de îndată la perceptor, sub luare de chitanţă, care se va păstra de către secretar.

!

;

1

CAP. II i

Fondurile Eforiei şi administrarea lor

Art. 6. — Adunarea generală, după alegeri, va mai desbate şi vota şi contribuţiile .obligatorii în folosul şcoalei.

Aceste contribuţii sunt de două feluri : a) Contribuţii anuale asupra tuturor proprietăţilor rurale din comună. Aceste contribuţii se vor putea ridica până la 1 leu hectarul de pământ producător de venit, 2 lei hectarul de livadă (grădină de pomi fructiferi), 4 Iei hectarul de vie şi 10 lei hec­ tarul de teren recunoscut petrolifer şi pus în exploatare. întreprinderile de comerţ şi de industrie vor fi obligate a plăti 1 la sută asupra beneficiilor net constatate în bilanţul anului precedent:

!

b) Contribuţii pesonale asupra contribuabililor comunei, cari nu au fost impuşi prin aliniatele precedente. Această contribuţie se va putea ridica până la o cincime din totalul impozitelor pe cari contribuabilul respectiv Ie plăteşte către Stat.

!

I ‘1

V

60

61

Contestaţiile contra impunerilor dela alin. a şi b se vor face şi judeca pe calea obişnuită în materie de imposite.

H

li r

: :

Itivn ■

I

M: \

a i?

1

w

I

. F

wi

Ur: j!fi

1 i

i I

i

im .

După desbaterea şi votarea acestor puncte obligatorii din ordinea de zi, aceasta poate conţine şi alte desbateri cu privire la interesele şcolare.

Adunarea generală se poate întruni şi în şedinţe extraordinare în cursul anului, oricând este convocată de cel puţin 15 alegători ori de către eforie.

A .

Art. 7. — Sarcinele eforiei şcolare vor fi în primul rând: administraţia bunurilor mobile şi imobile ale şcoalelor după regu­ lamente ce se vor întocmi, închirierea şi repararea localurilor de şcoală, procurarea mobilierului şi materialului didactic şi întreţi­ nerea lor, înfiinţarea bibliotecelor şcolare şi populare, întreţinerea învăţământului gospodăresc şi al adulţilor din comună.

Eforia va îngriji de plata servitorilor, de încălzit şi luminat; ea va distribui ajutoare elevilor săraci şi recompense celor meritoşi.

Dirigintele fiecărei şcoli are drept la locuinţă lângă şcoală, la încălzit şi luminat.

Când -eforia nu i Ie poate da, ea va fi datoare să-i ser­ vească o indemnizaţie echivalentă.

Eforia va putea face orice îmbunătăţiri ce va crede folosi­ toare şcoalelor.

Ea privighează activitatea învăţătorilor şi dacă e nevoe încunoştiinţează pe revizorul şcolar.

Eforia şcolară va contribui, după puterile ei, la sarcina co­ munelor de a construi localuri de şcoli şi la sarcina Statului de a plăti personalul didactic ajutător, precum şi la subvenţiile obligatorii pe termen de 4 ani în folosul eforiilor judeţene, conform art. 16.

Sumele necesare pentru îndeplinirea acestor sarcini vor constitui bugetul cheltuelilor eforiei -şi vor fi specificate conform • dispoziţiunilor din regulamentul Iegei de faţă. Ele vor fi împăr­ ţite, după natura lor, în cheltueli ordinare şi extraordinare.

Intre aceste cheltueli vor intra apoi cele necesare pentru îndeplinirea altor sarcini, prevăzute în alte legi şi regulamente 'şcolare, precum şi realizarea altor iniţiative ale eforiei în vederea bunului mers al învăţământului-şi al răspândirei culturei în popor.

Art. 8. — Veniturile administrate de eforia şcolară sunt: 1) 14 Ia sută din veniturile, comunale cari reprezintă dato­ ria comunei pentru întreţinerea materială a şeoalei.

Această sumă se va impune din oficiu în bugetul comunei şi se va vărsa eforiei cu precădere asupra oricărei subvenţii comunale către Stat şi judeţ.

2) Alte subvenţii permanente sau temporare pe cari Ie vo-; tează consiliul comunal la facerea bugetului comunei.

1

!

I

I

3) Veniturile bunurilor mobile şi imobile cari sunt proprietatea şcoalelor din comună.

4) Venitul fondului cultural al băncilor populare, obştiilor şi altor cooperative din comună.

5) O treime din venitul arendărei cârciumilor.

6) Sumele realizate din amenzile pentru obligativitatea şcolară.

7) Taxele şcolare ale copiilor de şcoală şi a celor cari dau examene ca pregătiţi în particular.

8) Toate reţinerile din salar făcute în cursul anului mem­ brilor corpului didactic pentru absenţe sau alte reţineri ce Ii se vor face.

9) Contribuţii obligatorii votate în adunarea generală a alegătorilor.

10) Donaţii şi legate sau venitul lor, ţinându-se strict soco­ teală de a se supune condiţiilor sub cari donaţiile sau legatele au fost primite.

11) Din colectele făcute în adunarea generală a alegătorilor şi din orice alte colecte făcute cu aprobarea eforiei.

12) Beneficiile realizate din desfacerea Ia elevi a cărţilor şi rechizitelor şcolare.

13) Veniturile' create prin alte legi.

14) Venitul fondului de rezervă al eforiei rezultat din economii şi excedente bugetare.

15) Orice alte venituri întâmplătoare.

16) Toate succesiunile vacante cari nu trec de 10.000 lei, se vor atribui eforiei şcolare din comuna respectivă.

După natura lor, aceste venituri vor fi împărţite în ordi­ nare şi extraordinare, şi vor forma bugetul veniturilor eforiei şcolare.

Art. 9. — Bugetele de venituri şi cheltueli" vor fi stabilite de eforia comunală şi vor fi aprobate de eforiile judeţene.

In cazuri de contestaţii ministerul de instrucţie va decide în •ultima instanţă.

Art. IO'. — Serviciul de percepere şi cassierie se va face obligator de perceptorul comunal, care va ţine o contabilitate, registre şi arhivă deosebită pentru eforie. Se vor lua garanţii ca şi pentru casa şi mânuirea fondurilor primăriei. Pentru, veniturile percepute dela contribuabili, perceptorul va primi dela eforie aceiaş remiză ca dela sumele percepute pentru comună.

Contabilitatea se va ţine după regulele generale din legea pentru contabilitatea publică.

Art. 11. — Mandatele de plată precum şi toate actele ema­ nate dela eforie, vor fi semnate de preşedinte, contrasemnate de secretar şi plătite de cassier.

î

.1

63

62

i: I :■

Art. 12. — Orice efor, controlor financiar public, revizor şcolar sau alt agent împuternicit al ministerului de instrucţiune poate cerceta gestiunea fondurilor eforiei şi va putea, în^caz^de neregulă, anunţa pe administratorul financiar al judeţului şi la nevoie va putea recurge la autoritatea ministerului de instrucţie.

Art. 13.— Eforiile" se pot asocia mai multe la un loc în vedereaunui scop comun, în special pentru a contribui la întreţinerea unei

i' il

mI

şcoaleActul de unde.grad superior celei scopul primare.şi determina modalitatea asociaţie va arăta de realizare. El trebue-să fie aprobat de ministerul instrucţiunei publice după ce acesta va lua toate măsurile cari să garanteze realizarea scopului.

Pentru a contribui la înfiinţarea unei şcoale pregătitoare, asociaţia eforiilor comunale se va impune după grupări şi în con­ diţii hotărâte de ministerul instrucţiunnei, după ce va lua cunoş­ tinţă de avizul eforiei şcolare judeţene.

Art 14. — Când într’o comună, un sat singur sau un grup de două sate dau garanţii că pot întreţine şcoalele prin mijloace proprii, vor pntea face, cu aprobarea eforiei judeţene, o eforie şcolară cea comunală.

In separată acest cazdeeforia comunală Ie va servi partea ce li se cu­ vine din venituri după natura acestora.

CAP. III .

Eforia şcolară judeţeană

I ! ; < ( ; ţ

:

i!

Art. 15. — In fiecare rşedinţă de judeţ se institue o eforie judeţeană compusă din prefect, revizor şcolar, administrator finan­ ciar şi 4 membri aleşi pe 4 ani de adunarea generală a delega­ ţilor tuturor eforiilor comunale, dintre aceşti delegaţi.

Această adunare se va convoca cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Foştii membrii au dreptul să fie realeşi. Eforia şcolară jude­ ţeană este persoană juridică.

Art. 16. — In adunarea generală se va desbate şi vota con­ tribuţiile pe termen de 4 ani ale eforiilor comunale pentru for­ marea veniturilor eforiei judeţene, având dreptul de a majora suma fixată de eforiile comunale, iar acestea vor avea dreptul de a con­ testa această majorare la ministerul de. instrucţie, care va hotărâ în ultima instanţă.

Celelalte venituri ale eforiei .judeţene vor proveni din sub­ venţii ale judeţului, prevăzute în fiecare an în buget, precum şi donaţii, legate şi alte venituri legale sau întâmplătoare.

i 1

Judeţele vor putea preleva pentru fondul eforiei judeţene din fondul asociaţiunei comunelor rurale, acolo unde sunt asemenea asociaţii.

Art. 17. — Bugetul de venituri şi cheltueli ale eforiei jude­ ţene .va fi aprobat de ministrul instrucţiunei.

Art. 18. — Delegaţii vor fi trimişi câte unul de fiecare eforie şcolară comunală din judeţ. Ei vor fi convocaţi de prefect în ca­ pitala de judeţ.

Art. 19. — Eforia şcolară judeţeană va îngriji de interesele generale ale învăţământului din judeţ şi va supraveghia activitatea eforiilor comunale, ajutând eforiile comunale cari n’au destule mijloace.

CAP. IV Dispoziţiuni generale Art. 20. — Un regulament de administraţie publică, elaborat prin îngrijirea ministerului de instrucţie, va determina amănunţit diferitele dispoziţiuni de aplicare ale legii de faţă.

Acest regulament va prevedea şi dispoziţiile tranzitorii la începutul aplicărei acestei legi.

Printre dispoziţiunile tranzitorii se va prevede că primele eforii vor funcţiona — spre derogare dela dispoziţiile art. 5, alin. III din această lege — timp de 3 ani fără înouirea eforiei în fiecare an cu câte un membru şi un supleant. După 3 ani se procedează prin tragere Ia sorţi a primei înlocuiri a unui membru din cei 4 aleşi şi a unui supleant.

Art. 21. — Toate dispoziţiunile contrarii celor cîfprinse în legea de faţă sunt şi rămân abrogate.

î

n

65

r

br<

•m

j;

■

■

r:

ys-,:i i

L- E ’G EI pentru

",

m

1

îli Jh ■ Si’

1

li

.

1

H:

3

r

..

I. —ŞCOALA PREGĂTITOARE

/ '

T

,

Şcoala pregătitoare şii Seminariile normale

m Hi ■

,!!

W

I n ;

%.

J/ V

'

! mm i

CAP. I Organizarea şcoalei Art'1. — Şcoala pregătitoare are de scop, în primul rând, a da celor mai ’buni absolvenţi ai şcoalei primare o cultură ge­ nerală elementară şi a pregăti pentru continuarea studiilor într’uu seminar normal pedagogic ori teologic, în- o şcoală administrativă, în şcoala superioară de meserii ori medie de agricultură şi când şcoala este completată cu studiile facultative prevăzute la art. 10, în al doilea rând, va pregăti pentru cursul superior de liceu, de comerţ ori de liceu militar.

Art. 2. — Aceste şcoale vor funcţiona numai la sate, cât mai departe de reşedinţele de judeţ. . Numai excepţional vor putea funcţiona în unele târguri lip­ site de orice altă şcoală secundară de băieţi ori de fete. Ele vor fi răspândite uniform în tot cupriilsul ţărei şi potrivit cu desimea populajiunei.

Art. 3. — Şcoalele pregătitoare se pot înfiinţa de către Stat, de eforii judeţene, de eforii comunale sau de căti*e asociaţii de eforii comunale şi din iniţiative particulare.

Nici o şcoală nu se va putea înfiinţa, nici va putea func­ ţiona fără aprobarea ministerului, care ‘rămâne a se pronunţa asupra localităţei, localului şi asupra mijloacelor destinate şcoalei.

!

I

!

Localul şi toată întreţinerea materială cade în sar,cina efo­ riilor şcolare comunale, judeţene, ori în sarcina persoanelor par­ ticulare cari au iniţiativa înfiinţărei unor atari şcoli.

Ministerul plăteşte numai personalul didactic.

Art. 4. — Fiecare şcoală se va împroprietări cu 50 ha pă­ mânt arabil, din care se va da câte 5 ha spre folosinţa fiecărui profesor, rezervându-se 10 ha pentru grădina şcoalei. * Plata pământului se va face de către eforia cărei aparţine şcoala, după aceleaşi norme ca şi pentru sătenii împroprietăriţi.

La alegerea localităţei pentru înfiinţarea şcoalelor pregăti­ toare se va avea în vedere împroprietărirea în aşa condiţiuni ca terenul şcoalei să nu fie la o prea mare depărtare de localul şcoalei.

Art. 5. — Aceste şcoale sunt numai de băeţi. Acolo unde mi­ nisterul va crede cu putinţă va putea crea asemene şcoale şi de fete. Şcoalele de fete vor funcţiona cu deosebiri, cari vor fi spe­ cificate în programe şi regulamente anume întocmite.

Art. 6. — In şcoalele pregătitoare se primesc, prin concurs, numai absolvenţi şi absolvente ai învăţământului primar rural.

Se pot primi şi absolvenţi ai şcoalei urbane în proporţie de 50 la sută numai în şcoalele prevăzute Ia art. 2, alin. II. înscrierile în şcoală au loc între 20—30 August, iar concursul între 10—15 Septembrie.

Art. 7. — Pentru a se înscrie în clasa I a şcoalei pregăti-, toare, elevii trebue să aibă vârsta între 11 şi 14 ani împliniţi.

Directorii şcoalei pot acorda dispensă peste 14 ani împli­ niţi până la cel mult 6 luni.

Art 8. — Durata studiilor este de 4 ani.

Anul şcolar începe, la 15 Septembrie şi se termină la 15 Iunie.

Art. 9. — Situaţia şcolară a elevilor se va păstra în cata­ loagele de clasă, în cataloagele bimestriale şi în matricola şcoalei.

Regulamentul va fixa modalitatea întrebuinţării şi păstrărei lor.

In situaţia şcolară se va da elevilor o apreciere cu atribute şi Ia purtare,* Ia frecuentare şi la ţinuta exterioară.

Se va nota de către director, după consultarea dirigintelui clasei, în fiecare an, observaţiile asupra caracterului elevului în foaia sa matriculară şi cari se vor trece şi în certificatul de ab­ solvire al şcoalsi.

Art. IO. — Obiectele de studiu sunt: religia şi catechisinul ortodox, limba română, limba franceză, istoria românilor şi cea universală, geografia României şi cea generală, noţiuni de instrucţie 5

l

1

■1

v

!

66 şi educaţie cetăţenească, aritmetică elementară raţionată cu noţiuni de geometrie plană şi în spaţiu, agrimensură, primele elemente _ algebră, zoologie, botanică, geologie, noţiuni de fizică şi de de chimie, contabilitate, igienă cu noţiuni de anatomie şi fiziologie, caligrafie, desemn, muzică vocală şi bisericească, exerciţii gimnas­ tice, îndeletniciri manuale după regiuni, noţiuni de gospodărie rurală cu aplicaţiuni practice potrivite cu regiunile. In mod facul­ tativ, şi numai pentru elevii cari ar dori să urmeze cursul supe­ rior de liceu, şcoli de comerţ, ori licee militare, se_ vor preda şi limbile germană sau engleză şi latină.

Tot facultativ se va face şi violina.

Art. 11.— Instrucţiunea în şcoalele pregătitoare este gratuită.

Numai pentru acoperirea cheltuelilor de întreţinere a mobi­ lierului şi a materialului didactic se va plăti o taxă de 30 lei anual, care se va vărsa în folosul eforiei şcolare sub administraţia căreia se găseşte şcoala.

Elevii lipsiţi de mijloace şi meritoşi, fiii invalizilor sau ai celor morţi în război, cum şi ai membrilor corpului didactic pot fi scutiţi de această taxă.

In tot cazul numărul total al celor scutiţi nu poate trece de Va din numărul elevilor şcoalei.

Consiliul şcolar, în unire cu delegatul eforiei şcolare, se pronunţă asupra scutirilor de taxă.

Art. 12. — Anul şcolar se împarte în 4 bimestre.

Aprecierea activităţei şcolarilor se va fixa prin regulament.

Nu se admit examene de corijare.

Nici un elev nu poate rămânea repetent decât o singură dată în tot cursul şcoalei. Se exceptează cazurile de boală înde­ lungată, bine constatată.

Promoţia elevilor se face numai de către conferinţa clasei, care va încheia un proces-verbal în care se vor trece şi părerile separate. In caz de paritate directorul decide.

Art. 13. — Elevii sunt externi. Acolo unde va fi posibil se vor putea înjgheba internate: acestea vor funcţiona sub condu­ cerea unuia dintre profesorii şcoalei, după un regulament anume întocmit. întreţinerea internatului cade în sarcina părinţilor şi a eforiilor.

Ministerul poaţp contribui numai pentru ajutorarea unui număr de elevi săraci, dar meritoşi, ca bursieri ai Statului; aceştia nu vor depăşi J/ ,0 din efectivul şcoalei.

Bursierii sunt ajutaţi de minister prin o sumă anuală, ce se va fixa prin regulament şi eventual cu cărţi şi cu rechizite şcolare. Şcolarii vor purta o îmbrăcăminte uniformă, potrivită regiunei

6;

\ -

unde se află şcoala. Elementele acestui costum vor fi stabilite în regulamentul şcoalei.

Art. 14. — Numărul şcolarilor în fiecare clasă nu va trece de 40, afară dn clasa 1, în care se pot primi până la 50.

Acolo unde localul nu este destul de încăpător, numărul şcolarilor se poate scoborî la 25, iar pentru clasa I, la 30. Sub .acest număr nu se poate îngădui funcţionarea şcoalei.

Unde localul este destul de încăpător şi numărul şcolarilor cari pot fi admişi în clasă depăşeşte peste 50 (pentru clasa I peste 60), se vor înfiinţa clase paralele sub aceeaş conducere şi cu acelaş corp didactic cu un adaus de salar proporţional cu numărul orelor de clasă ce trec de 18 pe săptămână.

Art. 15. — Studiile teoretice se vor face numai înainte de amiazi.

Art. 16. — In sat, în şcoală, ca şi pretutindeni, elevii’sunt datori a fi model de bunăcuviinţă şi de ascultare.

Abaterile .dela această datorie vor fi aspru pedepsite.

Fiecare profesor al şcoalei are sub directa sa supraveghere şi răspundere un număr egal de elevi şi gazde ale elevilor.

Profesorul care se va dovedi că nu-şi vede conştiincios de îndeplinirea acestei mari datorii şcolare, sau din neîngrijirea că­ ruia se vor întâmpla abateri ale elevilor ori gazdelor cu urmări primejdioase pentru sănătatea şi moralitatea elevilor, se vor pe­ depsi de către minister cel puţin cu cenzura, iar la repetare chiar cu eliminarea din învăţământ.

!

*

■■

CAP. II Corpul didactic Art. 17. — Profesorii şcoalelor pregătitoare se vor recruta dintre absolvenţii cu diplomă a unui seminar normal superior, numiţi după tabela anume întocmită, cum se prevede Ia exame­ nul de diplomă dela acele seminarii.

Pentru a fi numit, candidatul, pe lângă condiţiile prevăzute !a ahniatul precedent, trebue să aibă vârsta de cel puţin 21 ani împliniţi, să fi satisfăcut legea recrutărei şi să fie supus unei cer­ cetări medicale înainte de numire.

Art. 18. — O şcoală pregătitoare cu 4 clase va avea 8, cel ^ Pro^eson> dintre cari unul va fi însărcinat cu direcţiunea.'

Modalitatea alegerei directorului va fi supusă aceloraşi norme ge­ nerale ca şi pentru celelalte şcoli secundare.

Art. 19. — Igiena în şcolile pregătitoare va fi predată de •;

V:

69

68

!

către medicul comunal de cerc sau de plasă, care va fi medicul şcoalei. In acest scop va fi plătit cu o diurnă de 100 lei lunar* In afară de orele de curs, el este dator a veni la şcoala ori decâte ori directorul îi semnalează vreun caz grav, şi avi­ zează asupra măsurilor necesare de luat în interesul sănatatei şcolarilor.

Art. 20. — Profesorul care va preda, religia va fi un cleric hirotonit, care să fi trecut şi prin seminarul teologic.

Art. 21. — Acolo unde se va preda şi limbile germana sau engleza şi latina, se va angaja cu contract un singur profesor pentru ambele studii, după recomandarea directorului şcoalei, cu avizul consiliului permanent pedagogic, în urma unui examen do­ veditor de cunoaşterea acestor limbi, precum şi a limbei române, a metodicei limbilor ce va preda şi a principiilor generale de pe­ dagogie. Contractul se va face pe termen de 10 ani şi la nevoie poate fi reînoit. Acest profesor va fi plătit de minister cu 400 Iei lunar, însă nu va mai beneficia de celelalte avantaje acordate profesorilor, ca pământ, gradaţii înaintare.

Profesorul de limbi străine, poate fi şi un străin.

Art. 22. — Toţi profesorii sunt obligaţi a preda, între 16—18 lecţiuni pe săptămână, din obiecte înrudite, după cum şi profe­ sorul a făcut grupa ştiinţifică ori literară a unui seminar normal superior.

Acest număr de ore se va reduce după 20 ani de serviciu cu.Vg, iar după 25 ani de serviciu cu Vs din numărul lor.

Lipsa dela lecţiuni, ca şi dela celelalte obligaţiuni şcolare arătate prin regulament, va atrage după sine amenzi în folosul eforiei şcolare, după modalităţi ce se vor reglementa.

Aceste amenzi se vor pronunţa de către director în unire cu delegatul eforiei şi se vor aproba de către inspectorul şcolar.

Profesorul sau maestrul care lipseşte nemotivat în cursul unui an 30 de zile, va fi considerat demisionat din învăţământ.

Concediile până Ia 5 zile se acordă de către director.

Art. 23. — Concediile mai mari de 5 zile se acordă de către inspector, pentru : a) Cazuri de boală bine constatate cu referatul directorului şcoalei. Dacă concediul de boală se prelungeşte peste doi ani, ministerul, cu avizul comitetului pedagogic, poate dispune trimi- j terea profesorului înaintea unei comisiuni medicale în vederea / ieşirei la pensie; b) Pentru numirea într’o funcţie administrativă şcolară, sau/ pentru o însărcinare timporară ştiinţifică; / c) Pentru îndeplinirea unui mandat electiv, pentru acei cari au cel puţin 20 ani de învăţământ. /

7

Art. 24.

Directorul şcoalei nu poate propune mai mult ca 10 ore de lecţium pe săptămână.

In schimb, ajutat de agronomul regional şi un şef de cul­ tură, conduce, supraveghează şi instrueşte pe elevi în practica agricolă^ pomologică, creşterea păsărilor de curte, a albinelor, se­ ricicultura ş. a.

Directorul se foloseşte de 25 Ia sută din produsul grădinei şcolare.; Umil dintre profesori, de preferinţă acel de religie, va trebui să ştie a organiza coruri, ceeace va trebui să fie menţionat în diploma de absolvire a seminarului normal superior.

Cel puţin o îndeletnicire manuală trebue practicată în fiecare şcoală pregătitoare. Dacă nici unul dintre profesori nu o poate preda, eforia, din propriile ei mijloace, va îngriji să angajeze un maesţui calificat, propus de către directorul şcoalei şi aprobat de către inspectorul respectiv.

Art. 25. — Profesorii şcoalei pregătitoare, cari îndeplinesc condiţiile din prezenta lege, se numesc cu titlu provizoriu.

Ei sunt plătiţi cu 300 lei lunar, salar de bază, pe lângă fo­ losinţa pământului prevăzut la art. 4 din lege; la salariul de bază vor primi gradaţiuni şi înaintări după aceleaşi norme ca şi ceilalţi profesori secundari. / Orice altă numire se face cu titlu de suplinitor.

Suplinitorilor Ii se fac reţineri de 20 la sută în folosul eforiei şcolare, de care atârnă şcoala.

Numirea cu titlu definitiv se acordă după aceleaşi norme ca •si profesorilor secundari.

Art. 26. — Fiecare clasă este condusă de către un profesor diriginte.

Modalitatea alegerei dirigintelui, ca şi rolul său, se vor pre­ vedea în regulamentul de funcţionare al şcoalei.

Art. 27. — In fruntea şcoalei stă un director sau directoare (pentru şcoalele de fete), numiţi prin decret regal.

Directorii şi directoarele trebue să locuiască in localul §C°al Atât recrutarea cât şi atribuţiunile şi răspunderile directo­ rilor se vor stabili prin regulament. . ,. .

Sporul de salar cuvenit diriguiţilor şi directorilor va fi de cel mult una sută Iei lunar. , . , . .

Directorii au de drept toate atribuţiunile de a inspecta asu­ pra elevilor, gazdelor şi asupra corpului didactic al şcoalelor ce conduc. Ei au şi întreaga răspundere de mersul şcoalei.

Directorii şi directoarele şcoalelor pregătitoare nu pot ocupa nici o funcţiune publică ori privată. Ei nu pot conduce institute

î

i

\

>

o

70

;

; elevi particuler, pot întreprinde comerţ private, nici rc;^a învreo profesienulibera. ori ^^sorii1^didginji împreună cu directorul alcătuesc consi-

1

r v1'

i ■ i!

If I ' V :

II! r,

!

jfh \l ;■

i-

i

■

i

I

ir.

M i ! ! '!

•

Uul Ş Toţi'profesorii şi maeştrii şcoalei alcătuesc conferinţa şcoalei Art 28 — Pentru păstrarea ordinei m şcoală şi în afară de scoală, directorul va.fi ajutat de profesorii şcoalei. Osebit, se va mai folosi de concursul tinerilor absolvenţi ai unui seminar nornal cari înainte de a satisface legea recrutărei, ori înainte de hi­ rotonie, sau de numire în învăţământul rural, vor petrece şease luni până la un an şcolar ca . asistent la aceste şcoale, ajutând pe director Ia ţinerea ordinei şi vor suplini pe profesorii «absenţi Ei nu pot fi decât doi la fiecare şcoală şi vor fi plătiţi cu ICO lei lunar de către minister.

Art. 29. — După 30 de ani serviţi, ministerul poate pune la pensie din oficiu pe un profesor în urma unui raport motivat al unui inspector şcolar şi cu avizul conform al comitetul pedagogic.

După un serviciu de 35 ani, un profesor de şcoala pregă­ titoare poate demisiona pentru a-şi regula drepturile Ia pensie.

In acest caz el încetează, cu începere dela 1 Martie următor datei . ieşirei la pensie, de a se mai folosi de pământul şcoalei, pus la dispoziţia sa conform art. 4 din această lege.

In tot cazul, la vârsta de 65 ani împliniţi punerea la pensie din oficiu este obligatorie.

Drepturile la pensie se stabilesc după normele prevăzute prin legea pensiilor.

Profesorii pensionari poartă titlu de profesori onorifici. Ei vor fi invitaţi Ia toate festivităţile şcoalei şi vor face parte cu preferinţă dintre membrii eforiei şcolare.

Ministerul le poate acorda, când va crede de cuviinţă, atribuţiuni onorifice de control, mai ales în ce priveşte partea edu­ cativă a activităţei şcolare.

Art. 30. — Şcoalele pregătitoare sunt considerate ca şcoale secundare. acelei c?rP.u'u' didactic a! acestor şcoale se bucură de seS nS ni;51 stab$tate ca Şi profesorii secundari. Se deooreîa car^.nt hrre?- i'6’ m°dul de recrutare şi numărul de la can sunt obligaţi faţă de şcoală. pregătitoare ce J11) pIofes?r sau un maestru al unei şcoale mentele şcolare nrl6 deldatoriile impuse prin legile şi regulacari decurg firecr?^11"1 iŞI, de a aceIe datorii morale şi sociale gradul de ^vinovăţie "de ° U ^ educator> el se face pasibil, după aj Avertismentuf;6 Una dm pedepse,e următoare:

71

b) Amenda cu pierderea salariului până cel mult 15 zile; c) Cenzura cu pierderea salariului până cel mult două luni; ci) întârzierea unui termen de gradaţie pânăla-2 ani; e) Suspendarea pe timp de 2 pânălâ 6 luni; f) Mutarea în altă localitate; g) Excluderea timporală pânăla 2 ani din 'învăţământ, şi h) Excluderea pentru totdeauna din corpul didactic.

Art. 32. — împotriva unui profesor sau maestru definitiv, ministrul sau membrul delegat de către sfatul superior pedagogic cu inspectarea acestor şcoale poate pronunţa pedeapsa de sub litera a.

Ministrul, în urma raportului motivat al unei autorităţi şco­ lare, pe acelea de sub literile b şi c.

Ministrul, în urma unui raport motivat al vreunei autorităţi şcolare, luând şi avizul conform al comitetului pedagogic, pe acele dela literile d şi e.

Ministrul, după hotărârea comisiunei de judecată prevăzută, în această lege, aplică pedepsele de sub literile f} g şi h.

Amendă nu se poate aplica uneia şi aceeaş persoane mai mult de 30 zile în cursul unui an şcolar.

Sumele provenite din amendă şi cenzură se vor vărsa în cassa eforiei şcolare.

Cor.tra profesorilor şi maeştrilor cari funcţionează cu titlul provizoriu, ministrul, delegatul sfatului superior pedagogic pot pronunţa pedepsele dela literile a şi b.

Ministrul, în urma unui raport motivat al unei autorităţi şco­ lare, pe cîle dela literile c şi d.

Ministrul, luând şi avizul conform al comitetului pedagogic, pe cele de'a literile e şi /.

Ministrul, în urma unei hotărâri a comisiunei de judecată, pe cele deh g şi h.

Art. 3:. — Comisiunea de judecată va fi aceeaşi prevăzută şi pentru membrii corpului didactic secundar şi superior.

Ea va fmcţiona în aceleaşi condiţiuni şi după aceleaşi norme, cum este prâzut’ în legea de organizare şi în regulamentul spe­ cial pentru corpul didactic secundar şi superior.

Art. 34.-— Ministrul poate suspenda aplicarea unei pedepse pronunţată asipra unui profesor sau maestru în anumite condiţiuni ce se vcr regulamenta.

Deasemuii ministrul poate dispune radiarea unei pedepse suferite de ur profesor sau maestru, în condiţiuni ce se vor pre­ vede în regulimentul de punere în aplicare a legei.

Art. 35. — încetează de a face parte din corpul didactic pro­ fesorii sau mieştrii condamnaţi pentru crime sau pentru delicte

t :

!

1

. '

!

o

i Şi

:

" ' . m

72

73

ssHjs£s»^SH3

narea de profesor la şcoalele pregătitoare, vor fi admişi să treară

de acte în cazul art. 204 din codul penal. ..

In timpul instrucţiunei şi a judecăfei profesorii sau maeştrii pot fi suspendaţi de către ministru. ....

Art. 36— Membrii retraşi din învăţământ prin demisiune pot reintra în vreme de 2 ani cu titlul şi drepturile lor.

Pentru aceasta se cere avizul favorabil al comitetului peda­ gogic şi aprobarea ministrului.

profesorilor insărcinaţi provizori^pdmii 2 ani'delapunereTîn aplicare a Iegei de faţa. p Art. 39.

Până ja întemeiarea eforiilor, ministerul poate veni în ajutorul unor şcoale pregătitoare şi cu cheltueli materiale de întreţinere. _

CAP. III Dispoziţiuni transitorii

II. — SEMINARIILE NORMALE

Art. 37. — Şcoalele pregătitoare vor începe'' a funcţiona de la 15 Septembrie*1919, cu una sau două clase.'

In clasa II se vor primi numai elevi normalişti, seminarişti sau din gimnaziu, cari au promovat în această clasă, sau c repetă şi îndeplinesc condiţiile art. 6 din această lege.

Art. 38. — Până când seminariile normale superioare vor pregăti corpul didactic necesar şcoalei pregătitoare, se va da, în mod provizoriu, însărcinarea de a conduce şi preda in aceste şcoale celor mai distinşi licenţiaţi în litere, ştiinţe ori teologie, cari vor fi absolvit cursurile teoretice şi practice ale unei şcoale pedagogice, precum şi celor mai meritoşi învăţători rurali şi ur­ bani înaintaţi.

Cererile se vor adresa ministerului care va lua avizul orga­ nelor şcolare competente, asupra valorei didactice a postulantilor şi numai în urmă va da numirea cu titlul de delegat.

Membrii titulari ai corpului didactic păstrează catedra şi toate drepturile câştigate pe tot timpul cât vor fi detaşat la şcoalele pregătitoare. * * v Membrii titulari ai învăţământului secundar, cari doresc a se ri"s„a Ja Şcoalele pregătitoare cu toate drepturile câştigate, pot od^n!lf nrple/tU ln cereF‘-. dacă se oferă a se stab.Ii definitiv Ia

Dispoziţii generale

Detente vătământul

V f

‘ m

avîzuI favorabil al organelor şcolare comtransfer,a> cu toate drepturile câştigate înînnormal, seminarial ori comercial, în ce priveşte salariul de bază şi gradaţiile. torii urbani sau {un#nare,^ atât licenţiaţii cât şi învăţăurali însărcinaţi in mod provizoru cu funcţio-

CAP. I Art. 40. — Seminariile normale sunt şcoalele de Stat, cari au menirea de a forma preoţimea destinată parohiilor rurale şi învătătorimea necesară şcoalelor primare rurale.

Pentrn atingerea acestui îndoit scop se crează două tipuri de seminarii: seminariile normale pedagogice şl seminariile nor­ male teologice.

Art. 41. — Seminariile normale sunt şcoale cu internate. O treime din numărul elevilor vor fi bursieri, o treime semi-bursieri, iar restul solvenţi.

Cuantumul solvei şi chipul de plată se vor arăta prin regulament.

Toţi eleviii se primesc în şcoală numai prin concurs.

Bursele se acordă numai concurenţilor cu părinţi total lip­ siţi de mijloace; iar semi-bursele acelor cu părinţi cari dispun de mijloace neîndestulătoare pentru a suporta cheltuelile internatului.

Bursierii şi semi-bursierii trebue să fie în fruntea clasificaţiei sta­ bilită prin concurs, după cum se va specifica prin regulament.

Conferinţa şcoalei poate singură decide, în unire cu delegatul eforiei şcoalei, dacă un solvent ori semi-bursier poate deveni semibursier sau bursier, luând în considerare numai situaţia lui şco­ lară (să fie promovat cu laudă) şi situaţia materială a părinţiloi Taxele de solvă, cari se vor fixa prin regulamente, se vor plăti Ia cassa eforiei şcoalei.

Art. 42. — învăţământul este gratuit în aceste şcoli.

In seminariile normale se primesc prin concurs absolvenţi a 4 clase ai şcoalelor pregătitoare.

Toţi candidaţii trebue să prezinte, odată cu celelalte acte, un certificat de bună purtare şi certificatul asupra caracterului,

i

-

1

75 74

i

I ,1

aşa cum e prevăzut în art. 9 din legea de organizare a şcoalelor pregătitoare.

Art. 43. — Anul şcolar începe la 1 Septembrie şi se termină la 15 Iunie.

Intre 16 şi 31 August se primesc înscrierile şi se pregă­ teşte şcoala pentru anul şcolar ce începe.

Intre 1 şi 8 Septembrie au loc examenele de admitere în şcoală; iar la 9 Septembrie încep lecţiunile cari se succedă cu întrerupere la vacanţa de Crăciun şi cea de Sf. Paşti, de câte 15 zile fiecare.

La 30 Mai se termină ţinerea claselor pentru a face loc exa­ menelor, cari vor ţinea între 3 şi 10 Iunie, după modalităţi ce se vor regulamenta.

Intre 10 şi 15 Iunie se face situaţia elevilor, iar Ia 15 Iunie se închee anul şcolar cu o festivitate potrivită cu scopul şcoalei.

Anul şcolar se împarte în 4 bimestre.

Elevii vor fi interogaţi oral şi scris pe fiecare bimestru.

Situaţia şcolară a elevilor se găseşte în cataloagele de clasă,, în acele bimestriale şi în matricolă.

Foaia matricolară a fiecărui elev trebue să cuprindă şi ca­ lificative asupra purtărei, asupra ţinutei exterioare şi mai ales asupra caracterului său, note cari se vor trece în diploma de absolvire. ~ In regulament se vor specifica modalităţile de procedare în aprecierea hărniciei şi a celorlalte calităţi ale* elevilor.

Corigenţe nu se admit.

Elevilor seminariilor normale nu Ii se îngădue a rămânea repetenţi.

Se exceptează cazurile de boală îndelungată, bine constatată.

Acei eliminaţi nu se mai pot înscrie în alt seminar normal, Elevilor şi absolvenţilor seminariilor normale nu li se admite să treacă examene’ de diferenţă.

Art 44. — Numărul şcolarilor dintr’o clasă nu va trece nici într’un caz de 40. Unde localul îngăduie şi se simte nevoie, se pot creia clase paralele, sub acelaş control şi cu acelaş personal didactic.

Art. 45. — După ultimul an de studiu, în loc de examen de clasă, va avea loc un examen de capacitate, ţinut între 1 şi 15 Iunie, în faţa unei comisiuni alcătuită din profesorii şcoalei, sub preşedenţia unui delegat al ministerului, la seminariile normale pedagogice, sau a unui delegat al chiriarchului respectiv la semi­ nariile normale teologice, luat dintre profesorii universitari sau aî seminariilor normale superioare. In acest scop se vor încheia lecţiunile la 20 Mai, pentru elevii ultimei clase.

i

parte, cuprinzând numele celor reuşiţi la aceste examene, în or­ dinea clasificărei. După aceste tabele se vor face numirile în înînvătăinântul rural, respectându-se ordinea clasificărei în circumscripţia determinată prin regulament1 pentru fiecare şcoală.

Tabelele cuprinzând numele absolvenţilor, seminariilor normale teologice, în ordinea clasificărei, se vor comunica tuturor eparhiilor, pentru a le ţine în seamă la hirotonia tinerilor preoţi.

Art. 46. — Candidaţii cari nu reuşesc la acest examen se pot prezenta într’o nouă sesiune.

Candidaţii cari nu reuşesc la trei examene nu se mai pot prezintă la nici un alt examen.

Art. 47. — Directorii seminariilor normale sunt de drept di­ rectorii internatului.

Ei vor fi ajutaţi în sarcina lor de unul dintre profesori, pe care directorul şi-l alege ca colaborator cu titlu de subdirector, unul având asupră-şi în deosebi partea administrativă, celălalt pe cea educativă şi didactică.

Cu supravegherea ordinei se însărcinează pe rând elevii ultimei clase. Modul cum se achită de această sarcină se vă nota în foaia personală a elevului.

Atât directorul cât şi subdirectorul au locuinţa în şcoală sau cel puţin unul din ei.

Directorul va primi o diurnă de 200 Iei lunar, iar subdirec­ torul de 100 lei.

Art. 48. — Fiecare clasă este administrată de către un pro­ fesor diriginte, ales după cum prevede regulamentul special.

Dirigintii împreună cu directorul şi subdirectorul constituesc consiliul şcolar. , . .

Toţi profesorii şi maeştri şcoalei constituesc conferinţa şcolară.

Atributiunile fiecărui organ se vor prevede în regulament.

CAP. II Corpul didactic al seminariilor normale i

Art 49. — Corpul didactic al seminariilor normale se recru­ tează dintre licenţiaţi şi'doctorii în ştiinţe, teologie şi litere ai uni­ versităţilor române, ori ai unei universităţi străine, ale căror diplome au fost echivalate. Ocuparea catedrelor vacante se va face prin 9

concurs.

In acest scop candidaţii, în afară de studiile universitare,

*

—7

i,

76

l-

?

t.

1

.. »

i

:•

!

vor trebui să facă dovadă că şi-au făcut pregătirea pedagogică timp de cel puţin un an, urmând cursurile teoretice de pedago­ gie şi de istoria pedagogiei, cum şi toate lucrările practice (asis­ tenţă şi ţinere de lecţiuni) într’un seminar normal superior şi vor fi obţinut din partea direcţiunei acelui seminar un certificat dove­ ditor că posedă speciale însuşiri didactice.

Candidaţii la catedrele de studii religioase vor trebui să fie preoţi sau diaconi.

Concursul va avea loc învfaţa unei comisiuni alcătuită din delegatul unui seminar normal superior, din un delegat al cor­ pului didactic al seminarului, unde este catedra vacantă, din doi delegaţi din partea comitetului pedagogic şi din un delegat al mi-nisterului.

Ministerul desemnează pe preşedinte.

• ^ Toate subiectele concursului se vor trage la sorţi in faţa candidaţilor. Celelalte modalităţi ale concursului, precum şi gru­ parea studiilor pe catedre, se vor arăta prin regulament.

Când o catedră devine vacantă la un seminar normal, mi­ nisterul, cu avizul conform al comitetului pedagogic, se pronunţă, în primul loc, dacă trebue să se păstreze mai departe catedra aşa cum se găseşte, sau trebue să sufere vreo modificare; pu­ blică imediat vacanţa, *şa că timp de o lună" dela data publicărei vacanţei să poată cere transferarea vreunui profesor sau maestru de aceeaş specialitate dela un alt seminar normal. Comitetul pe­ dagogic se pronunţă dacă este .cazul a se face transferarea pe care ministerul o aprobă sau o respinge motivat. ‘ In urmă se publică concursul cu cel puţin 3 luni înainte de data ţinerei lui.

După terminarea lucrărilor concursului comisiunea recomandă ministerului spre numire pe primul reuşit. Ministerul, luând avizul comitetului pedagogic, îl numeşte fără întârziere.

Nemulţumirea împotriva modului cum s’a ţinut concursul se judecă de către comitetul pedagogic, care poate face toate cer­ cetările necesare şi supune ministerului spre aprobare sau casare • rezultatul concursului. Avizul comitetului pedagogic este obliga­ toriu pentru ministru.

Dacă la concurs s’au mai distins şi alţi candidaţi, comisiu­ nea poate propune ministerului cel mult încă alţi doi candidaţi, in ordinea clasificărei, spre a fi numiţi la o catedră identică ce eventual ar deveni vacantă.

Dacă vacanţa nu se produce până în termen de trei ani dela data ţinerei concursului, candidaţii pierd dreptul a mai fi numiţi, ei trebue să se prezinte din nou la concurs.

77

Art. 50. - Numirea profesorilor şi maeştrilor reuşiţi la concurs se dă cu titlu provizoriu.

Numirea definitivă se dă cu aceleaşi norme ca şi ceilalţi pro­ fesori secundari.

Art. 51. — Drepturile, datoriile, disciplina, salariile, grada­ ţiile, înaintările ca şi pensionarea profesorilor şi maeştrilor seminariilor normale se acordă după aceleaşi norme ca şi profesorilor şi maeştrilor liceelor.

Profesorii şi maeştrii seminariilor normale vor fi obligaţi să asiste, cel puţin odată pe săptămână, la lecţiunile practice ce se fac în şcoala de aplicaţie anexată fiecărui seminar. Pentru această îndatorire, vor primi un adaus la salariu, care pentru profesori va fi de 40 lei lunar, iar pentru maeştrii va fi de 20 Iei. Art. 52. — Ministerul va putea angaja — prin contract — şi străini ca maeştri pentru diferite aplicaţiuni practice.

Art. 53. — Pe lângă fiecare seminar normal se va anexa o şcoală primară de aplicaţie, care va funcţiona cu doi învăţători, după. tipul obişnuit al şcoalei primare rurale. învăţătorii dela şcoalele de aplicaţie de pe lângă seminariile normale sunt numiţi dintre învăţătorii normalişti în urma recomandărei directorului seminarului normal cu avizul directorului şcoalei de aplicaţie.

Aceşti învăţători vor fi retribuiţi cu 180 lei lunar.

După un stadiu efectiv de 3 ani se va putea conferi învă­ ţătorilor dela şcoalele de aplicaţie de pe lângă seminariile nor­ male titlul şi salariul de învăţător urban, în urma recomandărei motivate a directorului seminarului normal, după luarea avizului directorului şcoalei de aplicaţie şi după un raport al inspectorului respectiv.

Acei cari vor dobândi astfel titlul de învăţător urban, vor putea continua funcţionarea lor în şcoala de aplicaţie, însă nu mai mult ca un nou period de 3 ani. , , Ca director al şcoalei de aplicaţie va funcţiona de drept profesorul de pedagogie al seminarului normal. El primeşte o diurnă de 100 lei.

CAP. IU Dispoziţii administrative Art. 54. — Fiecare seminar normalgetice de agriculdere îndestulătoare de loc pentru lucrări P t b j făcute tură, viticultură şi horticultură, după regiuni, ce vor treo de şcolari.

s

79

A) Seminariile pedagogice

Lecţiile teoretice şi practice vor fi făcute de către un agro­ nom egal în grad, salar, gradare, drepturi şi îndatoriri cu maeştrii

CAP. IV Organizarea

Art. 55. — Fiecare seminar normal.va avea un secretarşcoalei. . . contabil însărcinat cu ţinerea scriptelor, a corespondentei şi a întregului inventar şcoalei. . în per­ Art. 56.

— In alfiecare seminar normal vor fi găzduiţi manentă, cât durează lecţiunile, cel puţin câte doi învăţători sau preoţi,*după felul seminarului; oaspeţii vor asista cel puţin o săp­ tămână la lecţiunile şi lucrările seminarului. . ’ destina o cameră spre locuinţă şi întreţinere în Li se va şcoală 57. _ Eforia şcolară a fiecărui seminar normal cuprinde între veniturile sale, pe lângă taxele de solvă şi semibursă, taxele diplomei de capacitate, orice alte venituri rezultate din amenzi şcolare, din veniturile terenului de cultură şi ale grădinei şcoalei, din donaţii şi altele.

Art. 58. — In sarcina Statului cade: a) Plata personalului didactic şi administrativ; b) întreţinerea bursierilor pentru cari va vărsa eforiei şco­ lare cota parte cuvenită după contul de gestiune al şcoalei; c) Clădirea din nou — total sau parţial — a localului şcoalei sau ad)directorului; Chiria localului şi a locuinţei personalului administrativ; e) Procurarea mobilierului necesar şcoalelor. necesar.

Casa şcoalelor va procură materialul didactic Eforia obligă: oameni de\ serviciu şi lucrători necesari; a) Să se plătească b) Să suporte toate cheltueliie pentru hrana elevilor, perso­ nalului administrativ şi a oamenilor de serviciu; c) Să facă toate cheltueliie materiale ale şcoalei pentru spă­ lat, bae, iluminat, încălzit, cheltueli de cancelarie, de laborator, de excursiuni şi alte cheltueli. mărunte ; d) Să facă localului şi mobilierului toate reparaţiile necesare e) Să suporte cheltueliie de infirmerie; întreţif) Să facă cheltueli materiale pentru procurarea şi şcoalei; nerea mijloacelor de transport şi de aprovizionare .a cu îmg\ Să vină în ajutorul şcolarilor lipsiţi de mijloace orăcămmte, încălţăminte şi cu rechizite şcolare.

t.

'

Art. 59. — Seminariile pedagogice vor servi la pregătirea corpului didactic rural. Seminariile pentru băeţi vor fi organizate deosebit de cele pentru fete.

Unde va fi materialiceşte posibil, seminariile pedagogice de băieţi pot să funcţioneze în acelaş local cu seminariile teologice. învăţătura se va da în trei ani: Art. 60. — In aceste seminarii se vor preda în mod obliga­ tor următoarele studii: religia cu morala, limbile română şi fran­ ceză, sinteze din istoria patriei, noţiuni de istoria civilizaţiei, geo­ grafia economică a' României, repetarea celor învăţate din ştiin­ ţele naturale cu observaţiuni pe materialul din natură, repetiri din fizică şi chimie prin uşoare experienţe şi exerciţii de laborator, psihologia, pedagogia şi practica pedagogică, noţiuni teoretice şi practice de agricultură cu toate ramurile ei, după regiuni, eco­ nomia politică şi rurală, educaţie cetăţenească-şi datoriile învă­ ţătorului, legislaţie rurală, noţiuni de medicină, veterinărie, şi far- ~ macie populară, exerciţii şi probleme din matematici, agrimensură, noţiuni de cosmografie, contabilitate, muzică corală şi instrumen­ tală, muzică bisericească, lucru manual, după regiuni, desemn după natură şi liniar, exerciţii gimnastice.

Art. 61. — Directorii seminariilor pedagogice se aleg numai dintre profesorii şcoalei, sau ai unei alte şcoale similare, prin aceleaşi modalităţi prin cari se aleg şi directorii celorlalte şcoale secundare.

Ei au întreaga conducere morală şi administrativă a şcoalei şi a internatului, ajutaţi de subdirectorii şi de personalul peda­ gogic şi administrativ prevăzut de regulament.

Un regulament special va prevedea în amănunte rolul lor.

Directorul împreună cu subdirectorul poartă întreaga răs­ pundere de bunul mers al şcoalei.

Directorul are tpate atribuţiunile personalului de control al ministerului.

CAP. V Dispoziţii tranzitorii

Art. 62. — Şcoalele normale actuale se vor transforma treptat în seminarii normale pedagogice. Chiar din Septemvrie 1918, şcoa-

/

*

Si

80

i! :

r

I ! ' ;;

i';

!:

;

îi !>

I

ii

funcţiona fără clasele I şi II, cari se lele normale de băieţi vor vor SIănS,scahimbaaroIorunde °ocaiul permite, se vor înfiinţa clase • paralele de seminar° normal pedagogic, primind în clasele IV si V cu 4 şi 5 clase de seminar şi de gimnaziu, fu ele săteni după un examen sumar. Acei cari urmează a f. primiţi in clasa V trebue cunoaşterea psihologiei.

• să dovedească Până la crearea şcoalelor pregătitoare pentru fete, actualele scoale normale de învăţătoare vor continua să funcţioneze ca atari, adaptându-se numai schimbările esenţiale de programe ce eventual s’ar introduce în seminariile normale pedagogice de băeţi.

Art §3' — Azilul «Elena Doamnă» va cuprinde trei secţiuni: 1) Secţiunea primară, care va putea servi ca şcoală de aplicaţie pentru şcoala normală; 2) Secţiunpa profesională, cu diferite me­ serii, şi în qare se vor învăţa şi lucrările de menagiu; 3) Şcoala normală de învăţătoare, care va fi separată de celelalte două sec­ ţiuni şi va avea o direcţie deosebită.

In cele două dintâi secţiuni ale azilului nu se primesc decât orfane provenind din asistenţa publică; orfane de tată şi de mamă, sau de tată cei puţin, sau copile de ale militarilor invalizi din răsboi.

In caz de vor fi mai multe cereri decât vacanţe, se vor primi fără concurs: întâi orfanele provenind din asistenţa publică; în rândul al doilea orfanele de tată şi de mamă absolut lipsite de mijloace, iar pentru locurile ce încă ar mai rămânea vacante după aceasta, , primirea se va face prin concurs.

In secţiunea normală, elevele se vor primi prin concurs. La concurs vor fi admise: 1) Elevele absolvente ale secţiunei primare N a azilului; 2) Fiice ale învăţătorilor şi institutorilor cari au servit cu distincţie 10 ani în învăţământ; 3) Fiice de săteni. Concuren­ tele vor trebui să posede certificatul de absolvirea învăţămân­ tului primar şi să probeze că au avut o conduită exemplară.

Concursul de admitere în secţiunea normală a azilului «Elena Doamna» se va ţinea în Bucureşti, Iaşi, Craiova, Galaţi şi Chişănău.

In azil nu se va putea primi decât numărul de eleve pre­ văzut prin buget; primirea de eleve supra-numerare este interzisă.

Art. 64.—Chiar cu începere dela Septemvrie 1918 în programe de tranziţie se vor adapta clasele IV şi V din actualele clase normale ae băieţi la programele claselor I şi II dela seminariile normale pe agogice ce se vor întocmi pe baza acestei legi. f !ncePere dela 1 Septemvrie 1919, seminariile pedagogice V°r W dup* prevederile Iegei de faţă. ma?A ~~ ^Intr.e actualii profesori şi maeştri de şcoale norDunerea h* S^si funcţionând ca provizori sau definitivi la vohe didirffpAde ln apHcare §* ar rămâne în afară de nedidactice, vor fi transferaţi cu toate drepturile câştigate Ia

una din şcoalele secundare din aceeaş localitate, saii Ia vreo şcoală pregătitoare, după propria lor dorinţă.

Acei cari vor fi având treizeci şi cinci de ani de serviciu şi vârsta de cincizeci şi opt de ani, vor fi puşi la pensie din oficiu, fără nici o altă formalitate.

B) Seminariile teologice CA P/*VF Organizarea

*

Art. 66. — Seminariile normale teologice sunt destinate a pregăti preoţii necesari parohiilor rurale. învăţătura se va da în patru ani; ultimul an va fi consacrat în deosebi practicei liturgice, omileticei şi practicei pedagogice.

Art. 67. — In seminariile teologice se vor preda în mod obli­ gator : teologia dogmatică şi simbolică, istoria bisericei române şi universale cu patrologia, introducerea în vechiul şi noul testament cu arheologia biblică, ermineutica, exegeza, omiletica teoretică şi practică, morala creştină, pastorala, dreptul canonic, liturgica teo­ retică şi practică, muzica bisericească, limba română, limba latină, limba franceză, educaţia cetăţenească, sinteze din istoria Ro­ mânilor, psihologia, ştiinţele pedagogice cu practica pedagogică, ştiinţe naturale (botanică, zoologie, anatomie şi igienă) noţiuni elementare de cosmografie şi agrimensură, contabilitate, ştiinţe agricole cu ramurile lor şi practica agricolă după regiuni, noţiuni de medicină, farmacie şi veterinărie populară, muzică vocală, lucrul manual şi exerciţii gimnastice.

Art 68. — Conducerea şcoalei o are directorul, ajutat de către spirituali, câte unul de fiecare clasă.

Directorul va fi preot licenţiat sau doctor, numit de minister în înţelegere cu chiriarchul respectiv.

"Drepturile şi obligaţiunile lor se vor prevede în regulament.

Spiritualii sunt obligaţi a face şi liturgica teoretică şi mai ales practică.

Pe lângă fiecare seminar teologic va exista o capelă pentru serviciul divin aL şcoalei şi pentru practica liturgică a elevilor.

Art. 69. — Personalul didactic al seminariilor teologice se va recruta după normele prevăzute la art. 49 din această lege, dându-se precădere clericilor şi numai în imposibilitate de a se găsi clerici pentru unele materii, excepţional se vor numi laici.

Unde vor funcţiona în aceeaş localitate un seminar teologic ' şi unul pedagogic, se va căuta — pe cât posibil—să funcţioneze cu acelaş corp didactic şi chiar în aceeaş clădire.

G

A i

,

;

•

i

i

82

83

CAP. VII Dispoziţii tranzitorii Art 70- Dintre seminariile teologice în funcţiune vor păstra actuala lor organizare numai seminaru «Nifon» din Bucureşti, semfnaru? «Veniamin Costach.e» din Iaşi, seminariile teologice .din r". Vâlcea şi Chişinău sub denumirea de jsenniiarn teolo­ gice clasice», ele fiind destmr,,c,; alaiuri de Uceeie clasice, a ali­ menta cu stJdenti facultatea de teologie.. Celelalte seminar., teo­ logice se vor .transforma treptat în seminaru normale teologice

i V

i !

)

1

CU 4 Aceste din urină, chiar dela Septembrie 1918, vor funcţiona fără clasele I şi II, cari vor fi înlocuite cu aceleaşi clase ţa şcoaleie pregătitoare. In schimb se pot crea clase paralele 111 seniinariile pe cale de transformare.

Cu începerea anului şcolar 1918—1919 se vor.pune m apli­ care programe de tranziţie pentru clasele 3, 4, 5, 6, 7 şi 8. Se­ minariile «Nifon», Veniamin Costache», seminariile teologice din Râmnicul-Vâlcea şi Chişinău vor continua să funcţioneze cu 8 clase şi cu actualele programe.

Art. 71. — Acei dintre actualii profesori şi maeştri de seminarii, cari se vor găsi funcţionând la punerea în aplicare a legei de faţă cu titlul proyizoriu ‘ori definitiv şi ar rămânea în afară de nevoile didactice ale noilor seminarii teologice, vor fi transferaţi — cu toate drepturile câştigate — la una din şcoalele secundare din localitate sau la vreo şcoală pregătitoare, după propria lor dorinţă.

Acei cari vor fi având 35 ani de serviciu şi vârsta de 58 ani vor fi puşi Ia pensie din oficiu, fără nici o altă formalitate.

Ii o a

1

•; I ' I

i

; :

i

ii ii '■

‘! !

III.—SEMINARIILE NORMALE SUPERIOARE

:• • f

CAP. I

!

Organizarea

:

II I i ,

t

i ii V

Art. 72. — Seminariile normale superioare yor forma corpul didactic al şcoalelor pregătitoare, pe diriginţii şcoalelor elemen­ tare şi inferioare de agricultură şi de meserii, pe învăţătorii şi preoţii urbani şi pe profesorii şcoalelor administrative rurale.

73. — Seminariile normale superioare de băeţi vor func­ ţiona câte unul în Iaşi şi Bucureşti, având pe lângă ele un seminar pedagogic, ori teologic, împreună cu şcoala primară de aplicaţie S1 can<* va fi posibil şi o şcoală pregătitoare.

Numai prin lege specială se vor mai putea creia şi semi­ narii normale snperioare, în alte centre importante ale fărei, când se va simţi nevoe. Intre acestea cel dintâi va fi, un seminar normal superior de fete, care va funcţiona cu începerea anului şcolar 1919 în oraşul Chişinău.

Art. 74. — In aceste şcoli se vor primi prin concurs cei mai buni absolvenţi ai seminariilor normale pedagogice. O pătrime din locuri va fi rezervată celor mai buni absolvenţi de licee, de şcoli medii de agricultură, de şcoli superioare de comerţ, de arte şi meserii şi de seminarii normale teologice.

Modalităţile concursului se vor arăta prin regulament. In tot cazul programa examenului va conţine materii comune şi ma­ terii de specializare.

Art 75. — Toţi studenţii acestor seminarii vor trebui să Io-, cuiască în internat.

Jumătate din numărul lor vor fi bursieri, o pătrime semibursieri şi restul solvenţi.

Plata solvei se va arăta prin regulament; Bursele şi semibursele se acordă numai acelora cu părinţii lipsiţi de mijloace şi cari vor fi reuşit în fruntea clasificaţiei Ia concursul de admitere în şcoală.

Plata solvei şi a semiburselor se va vărsa eforiei şcoalei.

Ministerul va. vărsa partea sa pentru întreţinerea bursierilor.

Art. 76. — învăţământul este gratuit în seminariile normale superioare.

Odată cu intrarea în şcoală, candidaţii trebue să prezinte din partea direcţiunei seminarului normal, unde şi-au făcut studiile, şi foaia personală cu.menţiunea asupra aptitudinilor didactice.

Art. 77. — Durata studiilor va fi de trenam pentru viitorii profesori ai şcoalei pregătitoare, ai şcoalelor administrative rurale şi viitorii diriginţi ai şcoalelor inferioare de agricultură şi de meserii.

Durata studiilor va fi de 2 ani pentru viitorii învăţători ur­ bani şi viitorii diriginţi ai şcoalelor elementare de agricultură şi de meserii.

Obiectele de studiu vor fi următoarele : Limba şi literautra română; Limba şi literatura franceză; Istoria Românilor şi istoria civilizatiunei universale; Geografia; Matematicele elementare şi noţiuni de matematici generale; Contabilitatea cu ţinerea de registre; Agrimensura; Cosmografia;

I!

84

i ■.

:

I

f

i î

fH i

:

ii

;

v i

îi i .

V

* !

i

r

Fizica experimentală cu meteorologia şi noţiuni de mecanică experimentală^ ^ de techn0i0gje şi mineralogie. Ştiinţele naturale (botanică, zoologie, geologie şi anatomie); Psihologia, logica, estetica, morala, pedagogia, noţiuni de pedologie şi istoria pedagogiei; Drept, economie politică şi legislaţie rurala ; Igiena ; Muzica vocală şi instrumentală ; Lucru manual; Desemn liniar şi după natură; Lucrări practice de agricultură şi exerciţii gimnastice.

La acestea se adaugă şi studiile teologice, pentru elevii din •secţia teologică; economia domestică şi gospodăria, pentru seniinariile normale de fete.

Studiile vor fi: unele comune, altele vor fi de specializare.

In acest scop şcoala va avea diferite secţiuni, având una caracterul unei pregătiri ştiinţifice, alta a unei pregătiri literare şi a treia a unei pregătiri teologice. Alături de acestea se va crea o secţie specială administrativă, o secţie specială pentru pregătirea învăţătorilor urbani şi a diriguiţilor şcoalelor elementare de agri­ cultură şi meserii.

Modalitatea distribuirei studiilor pe secţiuni şi repartizarea catedrelor se va face prin regulament.

Studiile se vor face teoretic şi mai ales practic prin lucrări de seminar, de laborator, de atelier, pe teren, prin asistenţă, lecţiuni model şi obişnuite în seminarul normal şi. în şcoala de aplicaţie a seminarului normal şi eventual în o şcoală pregăti' toare, in gimnazii şi orice altă şcoală secundară din localitate.

Lucrările practice se fac sub directa supraveghere a profe­ sorului respectiv. . ^ecfjun£® practice model se ţin de către profesorii respectivi, semfaJuMrma" ŞC° de apUca{ie şi de câfre profes0rii

85 Ia 25 Iunie, cu .obişnuitele vacanţe de Crăciun şi Sf. Paşti, de câte 15 zile fiecare.

In regulament se vor prevede cari sunt sărbătorile împă­ răteşti şi naţionale cari trebuesc prăznuite. ‘ Anul şcolar se împarte în 3 trimestre. înscrierile se primesc între 20 şi 30 August, iar concursul începe în ziua de 2 Sep­ tembrie şi trebue terminat în ziua de 8, aşa că la 12 Septembrie să poată începe cursurile.

La 25 Mai se suspendă cursurile în vederea examenelor de fine de an, cari încep la 10 Iunie şi trebuesc terminate până Ia 25 Iunie.

Examenele vor fi teoretice şi practice, după modalităţi ce se vor reglementa.

Examenul dela finele anului al 3-lea se numeşte' examen de diplomă şi se face de către profesorii şcoalei sub preşedinţia unui membru delegat din sfatul superior pedagogic şi care să nu facă parte din corpul didactic al acelui seminar normal superior.

Pentru secţia studenţilor cari vor deveni învăţători urbani, examenul de diplomă are Ioc la sfârşitul anului al 2-lea de studiu.

Chipul cum se va ţine examenul de diplomă se va arăta prin regulament.

La 25 Iunie se va face situaţia studenţilor, care trebue afişată.

Corigenţa nu se admite.

Studenţii cari nu întrunesc condiţiunile cerute de regulament pentru promovare se vor îndepărta din şcoală.

Repetarea anului de studiu se admite numai în caz de boală îndelungată (mai mult ca un trimestru) bine constatată.

Studenţilor eliminaţi, în conformitate cu prevederile alinia­ tului precedent, nu li se aduce nici un prejudiciu asupra dreptu­ rilor de a fi numiţi în învăţământul primar rural sau a fi hirotoniţi preoţi rurali pe baza diplomei de capacitate a seminarului normal pe care l-au absolvit.

Situaţiunea studenţilor se va păstra în cataloage de clasă, foi trimestriale si matricole, după arătările regulamentului.

In foaia mktricolară se va nota de către director observaţiuni asupra caracterului şi aptitudinelor didactice ale fiecărui student. ....................

Art. 80. — Absolvenţii reuşiţi întâi Ia examenul de diploma pentru postul de profesor’ la şcoalele pregătitoare şi cari vor fi dovedit însuşiri cu totul deosebite în. timpul şcolarităţei, vor putea, în urma recomandărei comisiunei de examen şi a aprobărei ministerului, să fie admişi la una din facultăţile de ştiinţe, litere sau teologie din ţară, să urmeze cursuri şi lucrări în ve­ derea examenului de doctorat.

: î

_i-

! !

■

nravpahprpLeC'il"file mod?lcât Şi lecţiunile curente se fac sub sumaT s^nerinrpr0 eSOrUlU,fde.ştiinîe Ped*g°gice al seminarului nornormal anovaf va. fî directorul de studii al seminarului normal anexat seminarului normal superior. prin regulamem°rtUri 5‘ îndatoriri vor fi statornicite în amănunte

c«i

»per,or se vor pr“

:

nu şcolar începe Ia 1 Septembrie şi se termină :

.

i

jj

i

mp-

t-ssw-''—------- -•

• —"

./îîîT

I i

86

:

87

Ei vor fi dispensaţi şi de diploma de absolvirea liceului şi .de A-t Consiliul facultătei respective in diploman Ji de: Krmt* I.cen{ă. Consmui ra^ ^ £ractice va suntindica nece.

i

sarearspre a fi admis Ia examenul de doctorat Aceşti absolvenţi

vo, «1-g *

• i -

ş/î; Stat

? 55SBS

r“StiVtcS'BWe-T'ordhM de clasificare - se vor numi de către minister, după felul, diplomei, profesori la cate­ drele vacante dela şcoalele pregătitoare sau administrative, dinginţi Ia şcoalele elementare sau inferioare de meserii şi agricultuia, PreCUînafntendeîaat0sre facenfransferările şi numirile, se publică în

î

/

!

„

Monitorul Oficial şi în Buletin, în fiecare an, în Iunie, tabloul catedrelor vacante. j , Valabilitatea înscrierei în tabele este de 4 am.

Dacă a expirat valabilitatea tabelelor, candidaţii rămaşi ne­ numiţi vor putea trece un nou examen de diplomă.

In fiecare an se întocmesc tabele noui, în fruntea cărora se trec. candidaţii rămaşi nenumiţi depe tabelele anterioare; reşpectându-se ordinea de vechime.

Până Ia numirea lor, absolvenţii seminariilor teologice pot fi hirotoniţi în parohiile rurale, iar absolvenţii seminariilor pedago­ gice pot fi numiţi în învăţământul primar.

Art. 82. —Orice numire făcută cu călcarea vreunei prescripţiuni arătate în articolul precedent este de drept nulă.

Art. 83. — Odată cu numirea, candidatul îşi ia angajamentul scris faţă de Stat dea servi învăţământului cel puţin 15 ani: în caz contrariu va fi obligat a plăti Statului pentru întreţinerea sa în şcoală câte 90p Iei pe fiecare an.

CAP. II Corpul didactic

I

J

1

(

Art. 84.

Corpul didactic al seminariilor normale supe­ rioare se compune din profesori, conferenţiari şi maeştri.

Ei se vor recruta dintre conferenţiarii şi docenţii universitari, dintre profesorii şi maeştrii, titulari din învăţământul normal, seminarial, liceal, comercial şi agricol, cari vor fi funcţionat efectiv cel puţin 3 am la catedră. ca “ să .fa<;ă dovada unor aptitudini didactice deosebite, să se fi distins prin lucrări didactice sau de specialitate. rofesorn universitari titulari cu o 'specială activitate peda­

-»■

gogică, cari vor vroi să treacă la seminariile normale superioare, se vor transfera de minister, în urma avizului conform al comi­ tetului pedagogic, cu toate drepturile dobândite în învăţământ.

Ei devin din capul locului profesori titulari ai şcoalei nor­ male superioare.

Art. S5. — Când o catedră devine vacantă, ministerul este obligat a publica îndată concursul pentru Ocuparea ei.

Timp de o lună dela pubjicare, candidaţii cari îndeplinesc condiţiile din articolul precedent vor adresa cererile lor, însoţite de acte, memorii, etc. ministerului, care întocmeşte un dosar din ele, la care anexează şi extrase din statele personale şi din rapoartele de inspecţii privitoare Ia candidaţi.

Acest dosar se înaintează preşedintelui comitetului pedagogic, prevăzut în această lege, care constitueşte comisiunea de exami­ nare a dosarului, alcătuită din directorul şi profesorul delegat în Sfatul superior pedagogic', din partea seminarului unde este vacantă catedra, de un membru al acelui Sfat şi din doi delegaţi ai mi­ nisterului aleşi dintre profesorii şi agregaţii universitari sau dintre . profesorii seminariilor normale superioare din specialitatea ca­ tedrei vacante.

Această comisiiine cercetează în primul Ioc memoriile, lu­ crările, se informează asupra activităţei didactice şi asupra no­ telor din statele personale ale fiecărui candidat. înlătură dela con­ curs pe acei cari nu satisfac condiţiunile arătate Ia articolul pre­ cedent.

Art. 86. — Dacă vreun candidat, îndeplinind condiţiunile art.

S4, se deosebeşte In mod excepţional faţă de ceilalţi, comisiunea va opina pentru numirea Iui ca conferenţiar, sau, dacă posedă titlu de doctor, chiar ca profesor, şi atunci concursul nu maî are Ioc. Comisia va încheia un proces-verbal în care va arăta amă­ nunţit meritele candidatului recomandat. Acest proces-verbal va conţine şi opiniile separate, motivate ce ar putea exista. El se va publica în Buletinul Oficial.

Recomandarea este obligatorie pentru minister numai în ca­ zul când va fi făcută de unanimitatea comisiei ce a participat la lucrări. E necesar prezenţa a patru din cei cinci membri ce alcătuesc comisia. In caz de opinie separată, ministerul va cere şi avizul comitetului pedagogic înainte de a aproba recomandarea.

In toate celelalte cazuri se va ţinea concurs, după modali­ tăţile ce se vor prevedea în regulament.

Intre probele concursului se vor cuprinde negreşit un co­ locviu asupra materiei ce aparţine catedrei, un colocviu asupra lucrărilor ştiinţifice ale candidatului şi două probe de practică pe-.

a=

/ ;

l

88 ■

dagogică, ale căror subiecte se vor trage la sorti în prezenţa

i

Rezultatul concursului se proclamă în aceeaş zi, când a avut loc l;lI^1m|ep^5’mngază în proces-verbal, semnat de către toţi .

n ;• /

1

;

t * jî

;

t

t j

i

1

.

membrii. In acelaş proces-verbal se vor trece motivate şi pă­ rerile deosebite. tj , , . . ., .

Protestările împotriva rezultatului examenului trebuesc intro­ duse în termen de o săptămână dela proclamarea rezultatului.

Ele sunt judecate de către comitetul pedagogic, mai puţini membrii examinatori cari pot fi chemaţi, ca şi cei cari protestează, pentru a da lămuriri.

Art. 87. — Comisiunea de examen înaintează lucrările mi. nisterului, care, luând avizul comitetului pedagogic şi după ce a trecut termenul de protestare, sau după ce s’a produs avizul acestui comitet asupra protestărilor, aprobă rezultatul concursului.

Art. 88. — Numirea se dă cu titlu de profesor, conferenţiar sau maestru definitiv cu respectarea tuturor drepturilor câştigate în învăţământ, ca termene de gradaţie, ani de. pensie şi altele.

Art. 89. — Conferenţiarii după trei ani de funcţionare vor putea fi ridicaţi Ia rangul de profesor, dacă în acest * interval ar fi dovedit zel şi pricepere în predarea cursurilor şi dacă vor fi publicat lucrări originale de importanţa celor de doctorat, sau îşi vor fi publicat un curs meritoriu.

Comitetul pedagogic, după cererea candidatului, propune cercetarea activităfei şi titlurilor conferenţiarului.

Comisia care va aprecia dacă un conferenţiar merită să fie ridicat la rangul de profesor se va compune din directorul semi­ narului superior respectiv şi din doi profesori universitari sau de seminar normal superior din specialitate, numiţi de minister după avizul comitetului pedagogic^' se vor prevede în regulament, Art. 90.

Ministerul, luând avizul conform al directorului unui mAnHSflenilîar normal superior, poate angaja cu contract, pe terinen de cel mulţi Oiini, profesori sau maeştri străini plătiti deosebit.

U se poate Prelun£i la nevoie.

Art. 91.

Art' 9L ^stenii poate completa, până la 12 pe săpŞi de lucrări practice ale unui înprarî :p (rî , a?f .de funcţionare numărul orelor de clasă şi K £« scoborât

•I

■

^

89

sitari sau şi alte persoane din învăţământ, sau chiar din afară de învăţământ, cu anumite conferinţe anuale plătite din fond deosebit.

In fiecare seminar şi în fiecare an vor avea Ioc cel puţin 20 asemenea conferinţe.

Este interzisă profesorilor, conferenţiarilor si maeştrilor dela seminariile normale superioare orice altă funcţiune publică.

Art. 92. — Modalităţile de gradare şi' de înaintare ale pro­ fesorilor, conferenţiarilor şi maeştrilor se vor prevedea prin re­ gulament.

Gradarea şi înaintarea se va face numai pe temeiul activităţei lor didactice şi ştiinţifice.

Drepturile şi obligaţiunile profesorilor, profesoarelor, maeştri­ lor şi maestrelor seminariilor normale superioare sunt aceleaşi cu ale profesorilor şi maeştrilor de liceu, afară de acele anume . prevăzute prin legea de faţă.

De asemenea regularea drepturilor la pensie se face Ia fel.

Penalitatea pentru abateri de tot felul sunt aceleaşi ca şi pentru profesorii secundari. Aceiaşi comisiune de judecată. Ace­ leaşi modalităţi de aplicare, de suspendare şi de radiere a pe­ depselor.

Art. 93. — Concediile cari nu trec de 15 zile, ale profeso­ rilor şi maeştrilor, se acordă de către directorul şeoalei pe mo­ tive temeinice; motivările şi hotărîrea se comunică şi ministerului.

Concediile până Ia 2 luni se acordă de comitetul pedagogic cu avizul motivat al direcţiunei şeoalei.

Concediile mai îndelungate se acordă de minister cu avizul favorabil al direcţiunei şeoalei şi al comitetului pedagogic.

Se acordă concedii pentru: a) Cazuri de boală bine constatată.

Când concediul trece de 2 ani, profesorul sau maestrul bolnav va trece obligator înaintea comisiunei medicale anume insti­ tuită pentru scoaterea la pensie; b) Numirea într’o funcţiune administrativă şcolară, şi c) Pentru îndeplinirea unui mandat electiv pentru acei cari au cel puţin 15 ani de învăţământ.

Art. 94. — Profesorilor şi profesoarelor cari vor preda în aceste şcoale li se vor servi ca salar ele bază 750 lei lunar, con­ ferenţiarilor şi conferenţiarelor 600 lei: iar maeştriler şi maestre­ lor 350 lei lunar. La aceste salarii de bază se vor socoti grada­ ţiile cuvenite după lege, după normele următoare: 15 la sută din salar la prima gradaţie, 30 la sută la a doua gradaţie, 45 la sută Ia a treia gradaţie şi 60 la sută la ultima.

Dacă pentru un termen de gradare, profesorul sau maestrul

T

h.

90 9i

1

'

} i

1 , ! ,

I

i fi

W

1

are un număr de ani serviţi cu un salar de bază şi alt număr deani serviţi cu un salar de bază din şcoalele normale superioare, gradarea se va da numai pe. baza ultimului salariu.

Art. 95. — Fiecare grupă de studii umaniste, ştiinţifice, li­ terare, vor avea câte un profesor conducător, care armonizează şi concentrează activitatea colegiilor săi şi controlează lucrările, mai ales acele practice şi seminariale ale studenţilor.

Ei vor avea o diurnă de una sută lei lunar.

Profesorii conducători, împreună cu rectorul şi cu profeso-. rul de pedagogie, în sarcina căruia cade îndrumarea şi armoni­ zarea asistenţei, a practicei pedagogice şi a lecţiunilor model în seminariile normale, constituesc consiliul didactic al seminarului.

El se ocupă de toate chestiunile privitoare la mersul didactic al şcoalei, se întruneşte obligator odată pe săptămână şi ori de câte ori se simte nevoia. Convocarea o face rectorul.

Toţi profesorii şi maeştrii seminarului normal superior constituesc Conferinţa şcoalei. Ea se întruneşte odată pe lună şi ori de câte ori se simte nevoia.

Iniţiativa convocărei o are rectorul ca şi un număr de 5 profesori.

Toţi profesorii, maeştrii şi învăţătorii, cari funcţionează în seminarul normal superior şi seminarul normal — eventual şcoala pregătitoare —, şi în şcoala de aplicaţie anexate, constituesc — sub preşidenţia rectorului normal superior — Consiliu şcoalei, care se va ocupa de toate chestiunile cari privesc bunul mers al întregului organism şcolar ce funcţionează în acelaş local.

Aqeste organe şcolare vor funcţiona după modalităţile ce se vor regulamenta.

Art. 96. — Conducerea unui seminar' normal superior este încredinţată unui rector numit de ministru, după ce a luat avizul conform al comitetului pedagogic.

Numirea se dă prin înalt decret regal pe termen de 9 ani şi nu poate fi revocată decât numai pe baza unei hotărîri moti­ vate a comitetului pedagogic, luată în urma unei anchete. După 9 ani de funcţionare numirea poate fi reînoită; în caz de reînoire ea se face cu titlu definitiv. Rectorii se aleg dintre profesorii uni­ versitari sau dintre profesorii seminarului cari s’au distins prin activitatea lor didactică şi cari să fi dovedit că au participat într’un institut pedagogic din ţară ori din străinătate.

Rectorul are locuinţa în internat.

El este plătit cu o diurnă de 500 lei lunar şi este obligat a face din specialitatea sa cel puţin 3 ore de curs sau lucrări pe săptămână.

i

Pentru conferinţe va fi plătit osebit.

Dacă e profesor universitar, rectorul nu poate fi împiedicat a-şi face cursurile, lucrările seminariale, ori de laborator dela universitate.

Rectorul are conducerea pedagogică nu numai asupra se­ minarului normal superior, ci şi asupra şcoalelor anexate, conform dispoziţiunilor din această lege.

El este răspunzător de bunul mers al şcoalei.

Regulamentul va specifica atribuţiunile şi raporturile sale cu 1 şcoala şi cu ministerul.

Art. 97. — Toată administraţia şi gospodăria internatului se­ minarului normal superior şi a anexelor sale se încredinţează unei singure persoane, care poate fi şi un profesor, fie din seminarul normal superior, fie din şcoala anexă.

EI funcţionează în calitate de administrator al seminarului normal superior. Trebue să locuiască în internat; dacă e profe­ sor nu poate preda mai mult de 6 ore pe săptămână.

El are sub directa sa ascultare pe intendentul, agronomul şi tot personalul administrativ subaltern.

Tot acest personal, afară de agronom, poate fi numit sau înlocuit de către administrator luând avizul rectorului seminarului.

Administratorul este plătit cu 200 Iei lunar, când e şi pro­ fesor, şi cu 400 Iei lunar, când e luat afară de cadrele corpului didactic.

Numirea şi revocarea administratorului se face de minister, după propunerea rectorului seminarului normal superior. Revoca­ rea se face pe baza unui raport motivat. ^ Art. 98. — In seminariile normale superioare vor fi admişi — ca externi — a urma lecţiunile teoretice şi lucrările practice • (asistenţa şi practica) de pedagogie, licenţiaţii şi licenţiatele în li­ tere, ştiinţe şi teologie, cari doresc, fie să intre în. învăţământul primar urban, conform prevederilor art. 35 din legea învăţămân­ tului primar, fie să se prezinte la examenele de capacitate spe­ ciale pentru ocuparea catedrelor vacante din învăţământul normal (art. 49) din prezenta lege.

Prin regulament, se vor arăta modalităţile după cari vor face asistenţa şi practica.

Ari. 99. — In permanenţă se vor găsi în fiecare seminar normal superior, tot timpul cât. durează cursurile, un număr de profesori de seminar normal, de şcoale pregătitoare, ori institu­ tori cari vor petrece 10—15 zile în şcoală luând parte la toate lucrările şcolare ale seminarului.

Oaspeţii vor fi găzduiţi şi întreţinuţi în şcoală.

:

1

1

J

ţ

1 r i t

93

92

ministerului, delegatul unui seminar normal şi inspectorul general delegat cir inspectarea seminariilor normale’ şi a şcoalelor pre­ gătitoare.

Art. 102. — Statul superior pedagogic are a se ocupa: a) Cu întocmirea programelor de studii necesare şcoalelor pe cari Ie reprezintă; b) Poate face ministerului propuneri de modificări în pro­ gramele şi organizarea acestor scoale; c) Studiază propunerile Ia fel ce ar veni din partea minis­ terului ; d) Deleagă pe unul din membrii săi cu exercitarea unui control permanent asupra acestor şcoale şi cu anchete sub titlul de inspector general, care va fi prevăzut în bugetul ministerului.

De asemenea deleagă inspectorii necesari pentru învăţământul primar, cari vor fi aleşi în afară de membrii Sfatului ; e) Cercetează raporturile direcţiunilor şcoalelor ce adminis­ trează şi rapoartele inspectorului general, cari rapoarte vor fi îna­ intate de către minister până la 1 August al fiecărui an; f) Dispune publicarea unui raport anual asupra mersului şcoalelor, fie după constatările directorilor de şcoli şi ale orga­ nelor de control, fie după cercetările personal făcute de către fie­ care membru în parte, în acelaş raport se va arăta şi îmbunătă­ ţirile de tot felul aduse şcoalelor şi propunerile din nou făcute.

Sfatul superior pedagogic se întruneşte obligator odată pe an între 15—25 August în sesiune ordinară.

In sesiune extraordinară se pot întruni oricând, fie prin in­ vitarea ministerului, fie prin invitarea scrisă făcută ministerului, S — în mod colectiv şi motivat — de către majoritatea membrilor consiliului; şedinţele generale se vor ţinea, în fiecare centru unde funcţionează un seminar normal superior. ’ Acele extraordinare vor avea loc la minister.

Fiecare membru din Sfat are datoria a controla şi inspecta cel puţin 5 şcoli dintre acele pe cari ie administrează.

Cheltuelile făcute cu transportul în vederea inspecţiilor pri­ vesc pe minister.

In timpul adunărilor ordinare şi extraordinare se vor plăti diurnă membrilor, după modalităţile ce se va prevedea în regulament^râriie SfatuIui superior pedagogic sunt obligatorii pentru minister în limitele îngăduite fn buget şi de alte legi organice.

Art. 103. — Comitetul pedagogic de instrucţiune se întruneşte obişnuit odată pe săptămână, şi când este nevoie chiar mai des, — după aprobarea prealabilă a ministerului.

CAP. III

! j ■

j

i

f ; : '

)

A

! f

:

:

'

u

Sfatul si comitetul superior pedagogic Art. 100. — Pentru conducerea didactică şi controlul şcoa­ lelor primare, a şcoalelor pregătitoare, a seminariilor normale şi a seminariilor normale superioare, se institue • un Sfat Superior Pedagogic, care va lua fiinţă îndată după promulgarea Iegei de fată.

Acest sfat se alcătueşte din: rectorii seminariilor normale superioare, un delegat al facultăţilor de litere sau ştiinţe, un de­ legat al facultăţei de teologie, un delegat al ministerului, câte un delegat al corpului didactic al fiecărui seminar normal superior, un delegat al corpului didactic al seminariilor normalei teologice, un delegat al corpului didactic al seminariilor normale pedagogice, o delegată a şcoalelor normale de învăţătoare, lin delegat al cor­ pului didactic * al şcoalelor pregătitoare, un delegat al corpului didactic rural, un delegat al corpului didactic urban, un delegat al eforiilor. Chipul cum se va întocmi acest sfat se va prevedea în regulament.

Numirea membrilor se face prin decret regal.

Revocarea vreunui membru se face de către minister numai pe baza unui raport motivat semnat de către majoritatea Sfatului superior pedagogic. Revocarea directorilor seminariilor normale superioare nu se poate face decât odată cu încetarea funcţionărei lor ca directori.

Orice vacanţă produsă prin tragere la sorţi, pensionare, de­ cese, revocare sau demisie, nu se poate complecta decât tot prin modalităţile prevăzute prin lege şi regulament.

După primii trei ani de funcţionare se înlocueşte, prin tra­ gere Ia sorţi, o treime din membrii consiliului; a doua tragere Ia sorţi va avea loc numai dintre persoanele cari formează restul de două treimi; iar după 9 ani încetează de drept a mai face parte din consiliu ultima treime din membrii mai vechi.

Rectorii seminariilor normale superioare nu sunt supuşi acestei norme.

In urmă, Ia fiecare trei ani, în chip mecanic, încetează mandatul celor 3 consilieri, cari au o .durată mai mare de funcţionare.

Persoanele al căror mandat încetează, cum se prevede mai sus, pot fi realese.

Art. 101.

Din sânul acestui sfat se alege un comitet pe­ dagogie alcătuit din: unul dintre rectorii şi unul dintre profesorii seminariilor normale superioare, delegatul unei facultăţi, delegatul

O

___ -___

9.4

95

constitueşte având un preşedinte care prezidează şi El se SfatUlMTbrUrcaPrffau0paCrte la şedinţă se plătesc cu diurne, ce se vorAbăentarea nemofivată^dela 2 şedinţe în cursul unei luni atrage după sfae considerarea de drept ca demisionat a membrUll,iComiTetul pedagogic îşi dă avizul în diferite chestoni Floare la şcoaleî® primare, pregătitoare, normale şi normale superioare Ş P^tluK anume abateri ale _n.en.Mtar co^uhn djd^bc a menţionatei şcoale, afară de acele cari ar atrage suspendarea sau eliminarea din învăţământ şi cari sunt numai de competmta corni-

1t

S1UneIpreegătesec hmrările pentru sesiunile ordinare şi extraordinare ale Sfatului superior. . . , Iau parte la lucrările pentru recrutarea corpului didactic al seminariilor normale şi seminariilor normale superioare, m limitele arătate prin prezenta lege.

I r

CAP. IV < ••

Dispoziţii tranzitorii Art. 104. — Seminariile normale superioare vor începe a funcţiona dela 1 Octombrie 1918.

In primii ani de şcoală se vor primi prin coricurs pe lângă absolvenţii prevăzuţi la art. 7 şi cei mai distinşi învăţători şi preoţi absolvenţi ai seminariilor de gradul II cari n’au trecut vârsta de 35 ani. O treime din locuri va fi rezervată lor.

Cu începerea anului şcolar 1920—1921, această stare excep­ ţională va înceta, iar recrutarea studenţilor se va face numai în conformitate cu prevederile legei de faţă.

Art. 105. — Odată cu promulgarea legei de faţă, încetează de drept existenţa consiliului general de instrucţiune pentru învă­ ţământul primar şi normal. In locul său ministerul va proceda imediat la constituirea Sfatului superior pedagogic, începând prin a invita facultăţile de litere, de ştiinţe şi de teologie să delege câte un profesor din sânul fiecărui facultăţi, dintre care ministrul numeşte un delegat reprezentând facultăţile de ştiinţe şi de litere, şi un altul pe cea de teologie; de asemenea invită corpurile pro­ fesorale ale actualelor şcoli normale şi seminarii să delege fiecare câte un profesor, dintre cari ministrul numeşte pe delegaţii pre­ văzuţi în lege.

Va numi reprezentanţii corpului didactic rural şi urban dintre

—

. .

^

/j

actualii reprezentanţi ai acestor corpuri în consiliul general de instrucţiune.

Va invita şi eforiile constituite să recomande câte un delegat de fiecare judeţ, dintre cari ministerul să numească pe unul; numeşte pe delegatul său şi pe cei doi directori ai seminariilor normale superioare, ce vor funcţiona cu începerea anului şcolar 1918—1919.

Corpul didactic al seminariilor superioare precum şi acel al şcoalelor pregătitoare îşi vor trimite delegaţii de îndată ce vor începe a funcţiona cu profesorii titulari. Până ce seminariile nor­ male superioare vor avea delegaţi în Sfatul superior pedagogic, cari să facă parte de drept în comisiunea de examen a candida­ ţilor la catedrele vacante ale acestor şcoli, ministerul va numi, în lipsa lor, delegaţi de ai săi.

Primii rectori ai seminariilor normale superioare vor fi numiţi dintre profesorii universitari ai facultăţilor de litere, de ştiinţe, ori de teologie cu o bogată activitate didactică şi cari vor fi prac­ ticat într’un institut pedagogic din ţară ori din străinătate, sau dintre cei mai reputaţi profesori secundari, cari întrunesc cu distincţie condiţiile art. 84 şi care posedă titlul de doctor.

Pentru a fi rector la seminariile normale superioare de fete e suficientă licenţa.

Numirile de rectori se face prin înalt decret regal în urma unui raport motivat al ministerului.

Odată numit Sfatul superior pedagogic, cum se arăta mai sus, membrii acestui Sfat se constituesc alegând din sânul lor pe inspectorul general prevăzut în lege şi comitetul pedagogic, care urmează a funcţiona cu cinci membri, până când corpul didactic al seminariilor normale superioare va fi şi el reprezentat în Sfatul superior. In urmă se procedează la întocmirea regulamentelor şi a programelor analitice, în legătură cu organizarea dată şcoalelor prin prezenta lege. Acestea se vor supune desbaterilor Sfatului superior pedagogic, care se va întruni în August 1919.

După fixarea programelor de studii şi a catedrelor, se va publica concursul, prevăzut de lege pentru ocuparea lor.

Art. 106. — Până la ocuparea fără concurs a catedrelor va­ cante dela seminariile normale superioare, după propunerile fă­ cute de către rectorii seminariilor, se vor detaşa de către mi­ nister, în mod provizoriu, profesori titulari din învăţământul su­ perior şi secundar sau se vor numi licenţiaţi ori doctori ai uni­ versităţi străine, cu o recunoscută activitate pedagogică. Funcţio' narea lor va înceta pe ziua numirei titularului.

Art. 107. — Orice dispoziţii anterioare contrarii celor cuprinse în legea de faţă sunt şi rămân abrogate.

PI

.... . j

y

'

> \

:

96

Această lege s’a votat de Senat în şedinţa dela 9 August anul 1918 şi s’a adoptat cu unanimitate de şaşezeci şi două voturi.

:

£

!

1

Vice-preşedinte, G. Botez. . ' (L. S. S.) .

Sectretar, Colonel A. Magheru.

■

Această lege s’a votat de Adunarea deputaţilor în. şedinţa dela 15 August anul 1918 şi s’a adoptat cu umanitate de şaşezeci şi şapte voturi.

Preşedinte, C. Meissner.

Secretar,*A. Atanasiu.

(L. S. A. D.)

■

1 ■

i

Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie învestită c.u sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul Oficial.

Dat la Bicaz, la 23 August 1918.

FERDINAND }

Ministrul Instrucţiunei şi al Cultelor, S. Mehedinţi.

'

No. 2264.

li

*

» 11

■

.

1 \

f -

J iO&O W