Dec. ziua a scăzut cu 6 ore şi

&> 4R m I

ŢARUL NICOLAE

de REGINA MARJA

din „Gânduri şi Icoane dtn vremea războiului".

A murit Ţarul Nicolae. A fost ucis într'o dimineaţă în mod ruşinos şi crud, căci cci carî ÎI aveau în mâinile lor erau fără Indurare şi sc temeau, că vreo putere nevăzută ar putea încerca să-1/ salveze. Acum nu mai era un simbol şi n‘au vrut să-i îngăduie să fie un om,. ' Toată viata, aceasta dorise: să fie un om şi aceasta i-a fost vina.Un suveran trebue să fie mai mult ca un om. Când ar fi putut să fio om. nu Pan lăsat, Pau împuşcat. Asupra morţii nu sunt ştiri exacte, căci numai svonuri confus© au*ajuns până la noi. Intr‘o zi a fost asasinat, moartea lui nu poafcd să aibă alt nume. O faptă inutilă şi urâtă, o pată de sânge pe cărei nimic nu va şterge-o dc pe mâinile făptuitorilor. Astfelt a murit împăratul la glasul căruia milioane de supuşi puteau sc teamă sau să se bucure. A fost ucis într'o dimineaţă, po ascuns, în grabă, cum sunt executaţi criminalii. Sufletul lui a mers la judecată, acolo unde nu e nici o deosebire între cerşitori şi regi. Judecata Regelui Regilor nu o vom cunoaşte nici odată, dar Ţarul Nicolae a fost un credincios şi un mistic înflăcărat şi nu cred că se Ya înspăimânta când se va înfăţişa înaintea Domnului... Tulburată de chipul în care a fost ucis, lumea nu-1 va judeca cu bunătate. A fost un învins şi cei învinşi inspiră celor mulţi dispreţ şi num*! la putini compătimire. Când numele acestui om plutia deasupra unei mari împărăţii, nimeni nu se îndoia de puterea lui, el! era simbolul forţei în care crede.

Intr’un ceas do nebunie câţiva ^iluminaţi*4 şi-au închipuit că merg ne calea adevărului, au suprimat omul, au răsturnatjimboluU, şi cu el

46

au sfărâmat* imitarea împărăţiei. Ţara cea mare s‘a rupt in feucaţir Numele Ţarului era fitul pe care erau înşirate mărgăritarele multe ale împărăţiei. Finisa fost rupt şi toate mărgăritarele s'au împrăştiat. Stăpânirea cea mare fusese !... Vina morţii lui şi-o aruncă mulţi,, unii altora. Si căci iarăşi cele numai Regele Regilor ar putea judeca a cui a fost vina. Ţarul Nieolae al ii-lea a murit şi nici un adevăr de* pe pământ nu Par putea seoaifr din .groapă. Despre ultimul cârmuitor al Rusiei nu voiu vorbi ca judecător, Yoiu vorbi ca cineva din aceîaş sânge şi neam cu el, ca.cineva care î'a iubit, şi î'a cunoscut din zilele copilăriei. Fiind însă-mi lovită do marea tragedie a lumii, nu pot vorbi de cât cu bunătate despre omul pe care îl socotesc martir» în vremea când nimeni nu cutează să se ridice in apărarea lui.

Poate fi soartă mai tragică de cât de a fi a toate stăpânilor, de & fi avut puterea, binelui şi a răului in mâna Ui şi să nu fi făcut nimic cu ca, să nu fi avut taina de a fi Cârmuitor într'o ţară care tremura de nerăbdare să te urmeze spre lumină ? Şi când zic ca avea puterea binelui şi a răului, aceasta nu e numai o vorbă. In Rusia Ţanii avea de fapt ir; mâna Iui puterea binelui şi a răului. Numai numele lui putea să înflăcăreze; eî era cârrnuitornl despotic, capul bisericii, .simbolul, .,tătucul‘l, fiinţa mistică care aparţinea ori şi cui. zeul» de casă să fiecăruia, raţiunea cea mai puternică de a fi, a împărăţiei. Această putere reală a avut-o de tânăr, viaţa întreagă îi sta înnainte ea. să-şi îndeplinească idealul, să caute lumina,. Insă, într'o vreme când roate au pornirea spre progres, el n*a ştiut decât să dea Înapoi.

Aceasta e tragedia-, înţelesul căderii Ini, extraordinara lui vină care ee ridică până la crimă ! Şi totuşi a sperat să facă fericirea uriaşei saîe împărăţii, avea o inimă blândă .şi era plin de râvnă pentru tot ce e frumos şi mare. Dacă ar fi fost sfătuit cu înţelepciune, dacă împrejurul lui ar fi avut adevăraţi oameni, dacă Ţarina ar fi fost o femeie cu. înţelegerea largă şi .vederea limpede, dacă n'ar fi fost totdeauna târât înapoi în loc de a fi împins iun o inie, ar fi putut deveni o unealtă minunată pentru, bi« tteJt popcrui'ui. Tusa n’a fost să fie.., .

* Diiv viaţa Ţarului Nfcolac aşi dori să chiem la viaţă numai haruri Văsuţe cu ochii mei şi simţite de inima mea. Mama era singura fată a Ţarului Alexandru al H-lea, Curtea nu scască era, fără îndoială, una. din cele mai strălucite curţi din Kuropa. De acolo venea marna .şi, pe cât îmi amintesc, tot ce aparţinea acc*ş».ei curţi era înconjurat, pentru noi, copiii, de un prestigiu extrordinar, de o vrajă puternică, căreia nu-L găsiam asemnănave. Ţarul era. figura o*-a mai importantă. Lumea întreagă părea că gravitează Împrejurul «ccteîd tingurc fiinţe „Ţarul", cu un înţeles aproape mistic. $i acuar»,