Anuarul Societății Literare by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

ANU-AHil Becietăfeî literare

„Gr. fllexfindrescu” a elevilor de curs superior din liceul „Unirea", focşani Nr. 3

Anul şcolar 7921 -1922 i

F O C SA N I C. 1 U)5. INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „TIPARUL PUTNEI" S. A. • — 1922 —

o.®*)

\(f\

c'-.

/^■RANCtA ^

^U}!L AeinVweţŞ*^

I^w

anuarul ociet&ţei literare „Gr. flleacandrescu” a elevilor de curs superior din liceu! „Unirea , focşani Nr. 5

Anul şcolar 1921 —1922

FOCŞANI C 1105. INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „TIPARUL PUTNEl" S. A. — 1922 —

mus

SUR ^<oh

■

' )

M «t

__J

înfiinţată în 1898, Societatea literară „Gr. Alexandrescu" împlineşte, în anul şcolar 1922-1925, un sfert de veac de existentă. In cefe doua Anuare apărute pînă în prezent, ne-am silit să oglindim cit mai credincros — şi întrucît mijloacele materiale ce le aveam în acel timp la Inelemină ne-au îngăduit — activitatea desfăşurată de membrii şi de condu cătorii acestei Societăţi. Intenţia noastră fiind de a perfecţiona, în mar ginile putinţei, aceste publicaţii, ■ne-am silit ca în al 24-a an dela înte meierea Societăjei — cu toată urcarea fantastică a preturilor în legătura cu tipografia şi cujoate că fondurile noastre băneşti sînt destul de mo deste — să dăm “mai mult decît am putut da in trecut. Astfel, în Capitolul t al publicaţiei de fată, am căutat să aranjam aşa fel materialul, îneît consultarea paginilor următoare să fie mai uşoară, tot în acest scop am adăugit o tablă de materii şi un indice de nume. In Qapitolut U am dai o desooltare mai mare ca de obicei proceselor oer®aJe ce reproduc rezumatele lucrărilor expuse în şedinţe, pentru ca ele să poată fi cercetate cu mai apreciabil folos de cetitorii noştri din lumea Şcolărească. Aceşti cetitori vor găsi tratate, în paginile ce urmează, su biecte literare în legătură, de multe ori, cu materia studiată în liceu; cînd anumiţi scriitori prezentau pentru noi pronunţată însemnătate, li s au con sacrat cicluri de disertaţii, care au prilejit ascultătorilor o familiarizare ,J!a{ [argă cu frumuseţile operelor analizate. In sfîrşit, în Capitolul IIf_am ipârii de data cLceasta cîteua compoziţii de ale membrilor Socielăţei, penlru o se putea urmări şi pe acest teren sforţările lor, care am crezut că merită să fie încurajate. Tot în această parte, pe_ lingă descrierea ex cursiilor făcute sub auspiciile Societăfei, am reprodus şi cîteua fotografii °le unor privelişti din Vrancea, regretînd că • motiue de ordin material^ ne-au oprit să oferim cetitorilor mai multe. In felul acesta, am reuşit să aducem la îndeplinire măcar cîteua din lucrurile pe care, în anii trecuţi, nădăjduind că uom întîmpina mai puţine greutăţi ne propuneam să Ic săuîrşim. Pentru tot ceea ce priueşte felul cum am înţeles sâ lucrăm în anul şcolar încheiat, criteriile după care ne-am condus, scopurile urmărite, re formele introduse, concursul ce ni s’a dat şi rezultatele obţinute, să se cetească în Pr. u. Nr. 27 din Capitolul II al acestei publicaţii, cuuîntarea in care preşedintele Societăţei tratează pe larg toate aceste chestiuni, cu prilejul încheierei unui an de actiuitale. Mulţumim călduros acelora care — cu uorba ori cu japta ne-au sprijinit în munca noastră. I. M. RAŞCU Profesor de Limba rotuînă

Focşani, 21 august 1922.

1 I

Situaţia generală a Societăţei STATUTELE SOCIETĂŢEI „GR. ALEXANDRESCU — 1. Preambul. — Societatea funcţionează în condijiile prevăzute de art. 284 din Regulamentul şcoalelor secundare. 2. Scopul Societătei. — între girea şi aplicarea cunoştinţelor căpătate în şcoală. S. Organizarea So cietătei. — Societatea se compune din: a) un preşedinte, b) un comi tet şi c) membri ordinari, a) Direcţiunea face apel, la începutul anului şcolar, la unul din profesorii de partea literară ai liceului. Acest pro fesor va conduce, ca preşedinte, Societatea în tot timpul acelui an. Pre şedintele numeşie, dintre elevii ultimelor două clase, doi secretari, un membru în comitet şi poate să desemneze pe casierul şi bibliotecarul Societătei. b) Comitetul se compune din : preşedinte, bibliotecar, casier doi secretari şi trei membri. Doi membri din comitet şi, eventual, bibli otecarul şi casierul pot fi aleşi de către membrii Societătei. c)’Orice elev de cursul superior a! Liceului are dreptul de a fi membru al acestei Societăţi.2) 4. Activitatea Societătei. — a) Preşedintele alcătueşte regulamentul^ şedinţelor din anul şcolar respectiv, b) Comitetul Societâlei va lua în primire dela comitetul precedent averea şi actele Soci etătei 1 va alcătui sau modifica regulamentul bibliotecei; va fixa coti zaţiile lunare sau trimestriale ale membrilor4); va organiza şedinţele găptămînale sau alte lucrări ale Societătei; va aviza la mijloace nece sare pentru strîngere de fonduri utile Societăţei şi le va da destinaţia 1) Vezi nota 1, pg. 5 din Anuarul Societăţei pe anul şcolar 1919 - 1920 (Nr. 1) 2) Elevele Şcoalei secundare gr. IT,'din localitate, fac cereri de înscriere, pe cl:iSe! Elevii particulari trebue să facă cereri de înscriere, individual. Anul acesta s’au pro^ clamat şi doi membri onorifici dintre persoanele cari- au dat un concurs însemnat, niatcrjal sau moral, Societătei Vezi capitolul de faţă, rubrica Membrii Societăţei. 3) Vezi Pr. verbal ele luare în primire pentru acest an, la pg. 15. 4) Cotizaţiile lunare au fost si în acest an de 3 lei; acei membri care au cumpărat Anuarul Societăţei plăteau numai 2 lei lunar.

•r.

„ <i

-Ji Regulamentul şedinţelor

■x

cuvenita. Comitetul se întruneşte într o zi a săptămînei, fixată la înce putul anului, cînd stabileşte programul lucrărilor din şedinţa imediat ur mătoare şi-l aduce a doua zi la cunoşiinţa elevilor membri. Comitetul va hotărî dacă se poate înfiinţa o secţiune ştiinţifică pe lîngă Societatea literară ’)• c) Membrii înscrişi sînt datori a-şi plăti regulat cotizaţiile şi a lua parte la toate şedinţele şi lucrările ordinare şi extraordinare ale Societăţei, excep!îndu-se cazurile de forţă majoră. 5. La şedinţele Societăţei pot lua parte, în afară de membrii ei, oricare din membrii corpu lui didactic.") . „ REGULAMENTUL ŞEDINŢELOR. — a) Şedinţele vor fi saptamînale (ziua se va fixa de către comitetul Societăţei3). b) Lucrările şe dinţelor constau din : o disertaţie—ţinută de un pxofesor sau de un elev, comunicări sau-rezumate de cărţi cetite; leduri sau recitări de opere a căror Valoare este recunoscută sau care prezintă vre-un interes cultural sau ocazional. Se pot admite,- după aprecierea preşedintelui, şi recitări sau lecturi de compoziţii beletristice şcolăreşti, cînd ele nu sînt lipsite de oarecare calităţi. Pe cît va fi cu putinţă se va păstra unitate de su biect în ceea ce priveşte programul unei şedinţe, c) Lucrările elevilor vor fi înaintate preşedintelui sau profesorilor indicaţi pentru aceasta; ei vor comunica rezultatul, direct sau prin secretari, autorilor respectivi, d) Membrii Societăţei au dreptul să ia parte, în şedinţele plenare, la discuţia condusă de preşedinte sau de alt profesor, a lucrărilor ce aparţin colegilor lor. e) Subiectele lucrărilor odată anunţate, ‘) e de dorit ca membrii, care vreau să ia parte la discuţie, să le studieze atît cît le stă în putinţă f) Fiecare din persoanele care au adus o contribuţie la exe cutarea programului unei şedinţe, va prezenta unuia di.î secretarii So cietăţei, rezumatul celor rostite : elevii pînă în prima mercun care ur mează după şedinţa respectivă, Ia ora 12, şi elevele pma in aceiaşi zi la ora 6 p. m. iar profesorii pînă joi, in care zi_ preşedintele, intru nind toate contribuţiile, le revede şi le înaintează vineri, secretarului Societăţei.—In caz cînd rezumatele respective nu sînt prezentate in zilele mai sus indicate, ele sînt alcătuite de secretari sau de preşedinte, iar cei cărora aparţin părerile astfel redactate nu vor avea dreptul sa dis cute modul cum au fost alcătuite, Ia ^începutul şedinţei următoare. Darea de seamă a lucrărilor expuse, revăzuta de preşedinte, va fi con semnată >e rînd de secretari în registrul de procese-verbale care se vor ceti la îi eputul fiecărei şedinţe. Ele vor putea f. discutate şi in urma aprobate, cînd vor conţine reproducerea unei discuţii in legătură cu ex punerea vre-unei lucrări şcolăreşti, g) Toţi elevii, membri in comitet afară de atribuţiile lor dela şedinţele săpţămînale afe comite “W*

S5S Vezi, în Nr. 2 al Anuarului Societăţei,^o.a dela ^33. ^ 3. Anul acosta şedfnţrie s°£i ţinuî - cu o şnigură excepţie - dumineca dimineaţă, 3) Anul Bccpta ş V a]te or\ dc]a oreIe g ]Um. 10 şi jum. sau 11. de obl^'^l^f^jaînainte de ţinerea unei şedinţe, se afişează programul.

•fi

Situaţia generală a Societăţei

Ei sînt r\o ’ Sa “,eâiTênpjată şi, eventual, încălzită suficient, din vreme, de ocazii n lI}s^rcinati cu întreg controlul sălei, pentru astfel cesului verhal ti ^ ^ »d<^ .şedinfe se va încuia imediat după cetirea prointrarea cuiva în êdmlei trecute. După aceasta nu se va mai îngădui cietătei ei rinin ' Sa?' j) Ca sancţiuni pentru abaterile dela statutele Soa se aplica Iamen,ele şedinţelor şi ale bibliotecei, se hotărăşte limimre, A membulor care se fac vinovaţi de asemenea abateri, fie edT cîte 5 Si fnU?ei fl°Ua Sau dela Şedinjele Societăţei ■), fie amenzi ^ lei, amenzi ce vor fi încasate în cursul săptămînei în achitate Casierul va elibera chitanţe în schimbul sumelor achitate şi aceste sume se vor varsa la averea Societăţei sau a biblio tecei. Refuzul plaţei aduce după sine eliminarea definitivă. Un membru nu poate f. amendat mai mult de două ori într’un an. A treia amendă aduce Şl ea după sine eliminarea din Societate a unui membru obişnuit Şl demisia din comitet a unui membru al acestui comitet. Numai a patra amenda aduce eliminarea şi din Societate a acestuia. , .. REGULAMENTUL BIBLIOTECEI SOCIETĂŢEI. -1. Toţi membrii oocietaţei pot folosi biblioteca, în schimbul cotizaţiei speciale 2 Cotizaţia pentru bibliotecă este de 2 lei pe lună2). 3. Toţi cei admişi a folosi biblioteca, tund şi membri ai Societăţei, vor obţine o cartă de membru, pe care vor trebui să o prezinte Ia cererea bibliotecarului ori eventual, a unui membru din comitet, calificat să facă acest lucru odată cu chitanţa doveditoare că sînt la curent cu plata cotizaţiei npntrn bibliotecă. 4. Aceşti ^membri^ pot căpăta cărţi cu împrumut, de două sau de trei ori pe saptamînă (în zilele şi orele comunicate la vremel pe timp de cel mult o săptămină şi anume cîte trei volume cel mult de fiecare2). 5. Un cetitor poate reînoi încă pentru o săptămînă împrumutul unei cărţi, daca ea nu a fost cerută de nici un alt cetitor în cursul săDtămînei expirate. 6. Dacă vre-un cetitor strică sau murdăreşte cărţile ori lucrurile bibliotecei, ori nu aduce volumele împrumutate la vreme este pedepsit cu amendă, cu interzicerea de a mai folosi în orice mod bibli oteca, iar în cazuri mai grave de distrugere, sustragere, substituire de cărţi ori obiecte, pe lingă pedeapsa de mai sus, se va cere autoritălei şcolare şi aplicarea unei pedepse disciplinare, severe şi exemplare • si într’un caz şi într’aliul, biblioteca va fi despăgubită de vinovat 7 Un registru-catalog după numele autorilor, pe alfabet, e pus la dispoziţie nentru consultare, în zilele şi orele cînd biblioteca e deschisă. 8. Bibli oteca se întreţine din fondul adunai prin cotizaţiile celor ce o folosesc din donaţiuni şi eventual din serbări, spectacole sau audiţii, publicaţii, etc’. 9 Cu aplicarea acestui regulament sînt însărcinaţi comitetul Societăţei, 1) In timpul eliminărei, membrul respectiv n’are dreptul sk utilizeze biblioteca. 2) Un leu lunar au plătit membrii care cumpărase Anuarul Societăţei. 3) Si anul acesta, din cauză că în localul liceului «Unirea» au functiionat trei 1i nu s’a putut găsi o sală de lectură pentru biblioteca, aşa încît cărţile biblioţer ŞC?JSocietăţei s’au dat numai cu împrumut, acasă,

L__

Biblioteca

în genere, casierul şi bibliotecarul cu ajutoarele lui, în special, precum şi orice membru al Societătei, calificat ori pus în măsură a o face. BIBLIOTECA Societătei literare „Or. Alexandrescu" în acest an a funcţionat de cînd s’a jinut cea dintâi şedinţă a Societătei şi pînă în ziua cînd s'a (inut cea din urmă '). S’au consultat, în acest timp, 3251 volume şi anume: elevii au consultat 1927 voi., elevele 1304 voi. ■n luna noemure (1 — 30) au consultat: elevii 342 voi., elevele 291 voi. cl. V elevi 164 voi. cl. V eleve 95 v. 84 v. cl. VI cl. VI 96 v. 105 v. cl. VII 57 v. cl. VII „ 7 v. cl. V iii cl. VIII „ 25 v. în luna decernare (1—31) au consultat: elevii 438 voi., elevele 290 vot. elevi 171 voi. cl. V eleve 119 v. cl. V 108 v. „ 123 v. cl. VI cl. VI 63 v. „ 87 v. cl. VII cl. VII „ 57 v. cl. VIII „ nici un v. cl. VIII în luna ianuar (1—5, 22—31) au cosultat: elevii 157 voi. elevele 132 voi. eleve 42 v. cl. V cl. V elevi 93 voi. 37 v. cl. VI cl. VI „ 18 v. 49 v. cl. VII 17 v. cl. VII 4 v. cl. VIII cl. VIII „ 29 V. în luna fevruar (1 — 29) au consultat: elevii 331 voi. elevele 268 voi. cl. V elevi 131 voi. cl. V eleve 90 v. 61 v. cl. VI 65 v. cl. VI 111 v. cl. VII 63 v. cl. VII „ 6 v. cl. VIII 72 v. cl. VIII în iuna mart (1 — 31) au consullat : elevii 308 voi. e levele 126 voi. eleve 48 v. cl. V elevi 136 v. cl. V „ nici un v. cl. VI „ 47 v. c.. VI * 78 v. cl. VII „ 70 v. cl. VII cl. VIII „ 55 v. cl. VIII „ nici un v. În luna april (1—9, 24—30) au consultat: elevii 184 voi., elevele 89 voi. cl. V elevi 91 voi. cl- V eleve 37 v. cl. VI „ 42 v. cl. VI „ nici un v. cl. VII „ 28 v. cl. VII „ 50 v. cl. VIII „ 23 v. cl- VIII •„ 2 v. în luna mai (î — 31) au consultat: elevii 177 voi., elevele 108 voi. cl. V elevi 39 voi. cl. V eleve 62 v. cl. VI „ 67 v. ol. VI . mc. un v. cl. VII „ 47 v. ol. VII „ 46 v. cl VIII „ 14 v. cl- V'H » nlcI un vCărţi de literatură s'au consultat 3041 voi. în care se cuprind şi 219 coTectH de reviste: cărţi de şliinfă 120 voi.: restul diverse. Din cele 3231 voi s’au consullat 1813 v. opere romineşt) şi 1418 v. opere streine. Din cele streine, 532 v. în original şi anume : 501 franceze, 18 germane, 12 engleze 1 italian, iar 886 v. au fost consultate în traduceri şi anume : Vezi pg. 9: Şedinţele Societătei. 2) Vezi numărul membrilor, pe clase, la pg, 9.

Situaţia generală a Societăţei

412 franceze, 73 germane, 122 ruse, 105 engleze, 71 scandinave, 24 polone,_28 greceşti, 27 ungureşti, 13 italiene, 9 sanscrite, 2 spaniole. în ziua de 15 1 august a. c. această bibliotecă poseda 2644 numere ') Din cotizaţiile elevilor şi din donaţii în bani s’au cumpărat în acest an 162 voi. pentru care se găsesc, în dosarul bibliotecei, 12 facturi nu merotate 2) S’au făcut şi următoarele donaţii de cărţi : D-l prof. Ovid Densusianu D-l prof. I. Găvănescul D-l Gh. Tutoveanu D-l Al. Lascarov-Moldovanu 2 v. D'l prof. V. Tempeanu 2 v. D-l I. C. Aslan 2 v. D-l prof. P. Constantinescu-Iaşi 1 v. Cercul studenţesc putnean 407 v. 3 tablouri şi 4 registre Ministerul Muncei şi al ocrotirilor sociale 33 v. Direcţiunea liceului „Unirea" 6 fascicole Redacţia revistei „Glasul tinenmei" 1 fascicolă „Munca intelectuală" 5 fascicole Biblioteca D-Ior profesori ai liceului „Unirea" 18 fascicole. Comitetul ioc. lit. „Gr. Alexandrescu" 2 v. ( Anuarul* Nr 2) D-ra prof. M. Rarincescu 10V»Anuarul Nr. i) D-l prof. T. lordănescu 4 v şi 52 fascicole'din care 48 din - ”C°,n,V,0rt’lri literare“, anii 47 — 51. D-l prof. I. M. Raşcu AVn’nid «fascÂc°>e din revista „Les cicoflf~ jan i 1919~ 1922 şi toate fascicoiele din anul acesia ale urmăRamud FÎa1”1® : Zburătorul literar, i-F n3' Gîndirea, Adevărul Elevele: Montanu M. 19 v. Enesc/’v°rMaţ^omîniaJiit1°5ar®- rhânescu S. 5 v. Soare M. 7 v. Brăiescu O. 6 vlfe?" Yi \\ RCîir E 6 v. Davidescu A. 9 v. Barber R. 11 v. Şeitan Llraitnu Al. 12 V' p' 5 vRosenhaupt J. 6 v. Reivici CI. 5 v. Gros M. 4 v fă!/- Pana‘te®cu 5' 5j^ru E- 5 v. Popescu FI. 5 v. ' lan®sescu C. 5 v. Te° Elevii: Boos H- 12 v- Radulescu V. 13 v. Papazian i „ , , n 1 y DanI.Sv.Gross Ş. 3 v. Lusimann B. 5 v Maro J' \ v’ NenSt° efimon A. 3 v. Rădulescu N. 4 v. Mark S. 4 v. Macri E 7 A' 6- V,',Pfns' v-nle Klein M. 1 v. Spiegler F. 6 v. Vasiliu Al. Io v. zilh Ş‘ r1 r C1C c’au primit de asemenea ca donaţie pentru biblioteo-er?an \ comitetului Şcoalei secundare de fete gr. II, o scară, lap d?A P Cn C? talul liceului „Unirea" un dulap pentru cărţi. dln Partea Co' m‘ e s’au trimes mulţumiri în scris tuturor donatorilor, cărora s ta1ea le mulţumeşte» recunoscătoare, şi pe aceasta cale 3). --------- a,e aCdei^ lucrări. Vezi ţi nota bilanţul bibliotecii pe acest an, pg. 17. oi Lista cărţilor donate şi cumpărate poate fi consultata în dosarele «înrietătei sq %'asesc pr. verb., încheiate după fiecare donaţie şi cumpărătură de cărţi. ’ *

Membrii Societăţei

ŞEDINŢELE SOCIETĂŢEI. — S’au ţinut în acest an şcolar 27 de şedinţe, în săli de clasă, în sala de solemnităţi, în sala de gimnastică şi în Amfiteatru. Nu s’au ţinut şedinţe pe vremea vacanţei de Crăciun (1 — 29 ianuar 1922) şi a celei de Paşte (2 — 39 april a. c.) — şi într’un singur rînd, din cauză de forţă majoră. Cea dintâi şedinţă a avut loc în ziua de 30 octomvre 1921, iar cea din urmă din acest an şcolar, în ziua de 4 iunie. MEMBRII SOCIETĂŢEI.—înscrierea în Societate este facultativă; elevii însă odată înscrişi sînt ţinuţi să frecventeze regulat şedinţele. După mai mult de trei absenţe nemotivate, ei nu mai sînt socotiţi ca membri ai Societăţei. Cel mai mare număr de membri pe , care l-a avut Socie tatea în acest an a fost de 198; din aceştia, în cursul anului, unul a decedat, unii au părăsit oraşul, alţii s’au retras din Liceu, alţii s’au re tras din Societate, alţii au fost eliminaţi din Liceu, prin urmare şi din Societate, iar alţii aii fost îndepărtaţi din Societate, din cauză că nu s’au conformat statutului şi regulamentelor ei. La sfîrşitul anului şcolar, nu mărul total al membrilor era de 167. Numărul celor ce asistau la şedinţe a variat. Cel mai mare număr de membri a fost 177, cel mai mic număr 104. La celelalte şedinţe, în medie, numărul membrilor prezenţi era de 150. La sfîrşitul anului şcolar, membrii Societăţei au fost următorii: Elevi. — CI. VIII: Anghenomen D., Boos H., Gross H., Hagi M., Littman I., Milea D., Mandea D., Nicolau En., Nicolau C., Rădulescu V., Rosenberg S., Stancu Gh., Tăcu P., Zilişteanu C. CI.'‘'Vil: Basgan C., Balaban C., Blum H., Cristian CI., Diaconu I., Gheorghiu P., Koffler A., Marlinescu P., Losner I., Nestor Iac., Papazian I., Peretz H., Rădvan I., Steriade M. Particulari: Gheorghiu N., Ispir L, Landman M., Teodosiu V.,~Cohstanîinescu C. CI. VI: Abramovici M., Bacher S., Beniş B., Falutz H., Finkelstein A., Gurău T., Huzum V., Idelovici M., Labis Al., Mark S., Martac Gh., Mardare Gh., Moi sa" A., -Reivici S., Tomiţa I., Zilberman B., Klein M., Rintzler I. Particular: Soare Ov. CI. V : Anghel E., Anghelescu En., Băeşu P., Constantinescu Tr., Chiruiescu V., Cremnitzer S., Cristea A., Dan L, Dinescu N., Gheorghiu I., Gross S., Hanu I., Iancbnescu L., Iosefsohn O., Iacovachi I., Lazăr M., Lustman B., Martinovici I., Marosin A., Macri Em., Montanu D., Ni colau E., Panaitescu Gh., Panaitescu N., Paraipan N., Paraipan C., Pantelimon A., Pavelescu P., Popovici A., Popa I., Rădulescu N., Rău D., Sager I., Savin Şt., Ştefănescu P., Spiegler Fr., Steriade AL, Răpoţescu A. Particulari: Mironescu Ş., Gross Şapse. Eleve. — CI. VIII. Particulare : Davidovicî E., Dodun M., Katz H., Moisescu G., Paraschivescu C. CI. VII: Anghenomen V., Cremnitzer C., Drăghici E., Dimitrescu M., Enescu E., Furtunescu A., Grigoriu A., Grigorescu M., lonescu S., Montanu M., Marosin FL, MariinescifĂb, Paraschivescu M., Soare M,, Şerbănescu A., Şerbănescu S., Trandefirescu FI., Urziceanu I. CI. VI: Brătescu O., Cremnitzer M., Coitescu E., Coiîstaniinescu C., Cotigă P., Gaicu E., Grigoriu Ec., Horeanga M., Mironescu E., Pantazi Ec., Panaitescu C., Potop S., Paraipan M., Reivici CI., Tătăranu

Situaţia generală a Societăţei

C., Tomulescu D., Tomescu A., Vlădescu C., Vorgu M., Zilberman Fr. CI. V : Barber R., Beldescu N., Boiu E., Constantinescu E., Curnsband S., Cernica A., Davidescu A., Diamand CL, Dumitriu Aur., Finkelştein R., Gross M., Gaicu Ec., Gheorghiu C., Hecht O., Lupaşcu O., Mihăescu E., Negru E., Popescu FI., Rădulescu El., Rosenberg S., Rosenhaupt Roşea P., Savin A., Slăvescu A., Soare V., ■ Şeitan M., Ştefăniu E., Scheines Gh., Tenenbaum C., Teodoru EL, Tănăsescu C., Zilişteanu AL Membri de onoare — D-nii: C. Popescu, prof. Ia Ploeşti şi G. Alexian, avocatwîn Bucureşti. LUCRĂRILE SOCIETĂŢEI.—în cursul acestui an s’au ţinut ur mătoarele lucrări *) : Disertaţii 1) D-ra prof. M. Rarincescu — Vieaţa şi opera lui Flaubert (Pr. v. Nr. 6) 2) » n » Opera Iui An atol e France (Pr. v. Nr. 10) 3) ” ” * Părsele şi comediile de intrigă şi de moravuri ale lui Moliere (Pr. v. No. 19) 4) . Comediile de caracter ale lui Moliere (Pr. v. Nr. 23) 5) D-l prof. C. Popescu — Legătura între corp şi suflet, după Bergson _ (Pr. v.. Nr. 4) „ T. lordănescu — Drama la Indieni (Pr. v. Nr. 26) 6) * » /• M. Raşcu — Octave Feuillef (Pr. v. Nr. 10) 7) » 8) — Vieaţa Iui Moliere (Pr. v. Nr. 15) 9) » « — Poeziile Contesei de Noailles (Pr. v. Nr. 20) •jO) Elevul Anghenomen D. dm cl. VIII Salira morală şi socială în o.. i ,„,?eraTlui ?r,' Alexandrescu (Pr. v. Nr. 5) Boos H. dm cl VIII Trecutul naţional în opera lui Gr. A-lîL. lexandrescu (Pr. v Nr -llf 12) Diaconu L din cl. VH -I. Heliade-Rădulescu, îndrumător pe 13) Eleva ** * din c^fi (Pr. v. Nr. 17) 14) Elevul Littman I. din cl. VIII — Romanul M cului ai XX-a. (P^^Nr \nCeputul vea15) Eleva MarUnescu V. din el VII - Gr. A.exandrescu polemist în sa16)

M°n,anU M' din c1' Vil'

IroniaŞ,îneoTe™U o". Wex^drescu

17) » poezia luimDe.nBoUnHneanu (Prv.T! 22) 18) Elevul Nestor Iac. din cl. VII.

19)

K"6*'*s-dl" 'i.S.sSSVrfK*’“ °r' *

!i*'k)s!£SţF*m* t'"Ur°r acestor ll'Crari !n CaP' 11:

seamă despre se-

Comunicări, recenzii, cuvinte ocazionale

1) D-ra prof. M. Rarincescu —• Wladimir Corolenco (Pr. v. 12) 2) „ — H. Bataille (Pr. v. 17) 3) D-l prof. C. Popescu ■—Răspuns unor cuvinte de mulţumire (Pr. v. 4) — Cuvîntare inaugurală (Pr. v. 1) „ I. M. Raşcu 4) ■ — in memoria foştilor elevi ai Liceului, că 5) zuţi pentru patrie (Pr. v. 2) — T. Pamfile (Pr. v, 3) 6) — O propunere (Pr. v. 4) 7) — Cîteva cuvinte introductive la ciclul de 8) disertaţii despre Gr. Alexandrescu (Pr. v. 5) — Două poezii de-ale lui Iancu Văcărescu 9) şi Conachi şi modelele lor (Pr. v. 13) — Robert de Montesquiou-Fezensac 10) (Pr. v. 13) „ „ — Duiliu Zamfirescu (Pr. v. 27) 11) „ „ — Despre Anuarele Societăţeî (Pr. v. 27) 12) „ „ — Cuvîntare de încheere (Pr. v. 27) 13) 14) Eleva Anghenomen V. din ci. Vii — „Poezii", „Din ţara Zimbrului" şi „Pîrgă“ de V. Voiculescu (Pr. v. 8) 15) Elevul Basgon C. din cl. VII. — „Oameni dela munte" de Soveja (Pr. v. 13) — Despre biblioteca Socieiăţei 16) (Pr. v. 27) Boos H. din cl. VIII — Situaţia generală a Societăjei (Pr. v. 27) 17) „ „ „ —Cuvînt ocazional (Pr. v. 27) 18) 19) Eleva Drăghici Em. din cl. VII—„1Plumb“ de G. Bacovia (Pr. v. 11) 20) Elevul Litlman I. din cl. VIII - „Poemele luminei" şi „Paşii profe tului" de L. Blaga (Pr. v. 1) — Dostoewski (Pr. v. 3) 21) „ ■ — Cuvînt de mulţumire (Pr. v. 4) 22) „ . — „Zamoixe" de L.,Blaga (Pr. v. 13) 23) „ — Al. Macedonski (Pr. v. 21) 24) 25) Eleva Montanu M. din cl. VII — Poeziile lui N. Nicoleanu (Pr. v. 7) — Cuvîntare în cea din urmă şedinţă 26) „ (Pr. v. 27) 27) Elevul Montanu D. din cl. V — „Cocostîrcul albastru" de M. Sadoveanu (Pr. v. 21) Peretz H. din cl. VII — Poeziile lui Tr. Demetrescu (Pr. v. 7) 28) Râdulescu V. din cl. VIII — O propunere (Pr. v. 27) 29) Râduan I. din cl. VII — „însemnări din zilele de lupta" de 30) C. T. Sioika (Pr. v. 21)" Spiegler Fr. din cl. V — Cuvînt ocazional (Pr. v. 27) 31) Steriade M. din cl. VII — „Povestirile Iui Spulber" de Al. Las32) carov-Moldovanu (Pr. v. 2) —-„Albastru" şi „Balade" de Gh. TuV 33) toveanu (Pr. v. 8)

/ /

Situaţia generală a Societăţei

34) Elevul Steriade M. din cl. VII — „Oluf" de D. Anghel şi „LesElfes" de Lee. de Lisle (Pr. v. 20) 35) „ Teodosiu V. din cl. VII — Situaţia casieriei Societăţei (Pr. v. 27) Dări de seamă

A> X

4) y /[(p) f 6) 7) 8) 9)

Elevul Boos H. din cl. VIII — „Dante şi latinitatea" de Ov. Densusianu (Pr. v. 2) Eleva Conslanlinescu Cart. din cl. VI — „Oameni aleşi" de I. Simionescu (Pr. v. 20) Caliescu Eud. din cl. VI — „în Franţa" de N. Iorga (Pr. v. 25) „ Furtunescu Ang. din cl. VII — „Cronici italiene" de R. Ortiz • (Pr. V. 25) „ Grigoriu A. din cl. VII —„V. Alecsandri" de S. Zotia (Pr. v. 13) Elevul Losner /. din cl. VII — „Gh. Asachi" de E. Lovinescu.(Pr. v. 8) Rădulescu V. din cl. VIII — „Poetul Brătescu-Voineşti" de D. Caracostea (Pr. v. 3) „ „ „ — „Vieaţa păstorească în literatura populară" I, de Ov. Densusianu (Pr. v. 25) „ Rosenberg S. din cl. VIII — „M. Kogălniceanu" de R. Dragnea (Pr. v. 7) Lecturi şi recitări

D-I prof. I. M. Raşcu — Al. Lascarov-Moidovanu (Pr. v. 2), T. Pamfile (Pr. v. 3). Elevii: Barber Raşsla din cl. V — D. Bolintineanu (Pr. v. 22); Brătescu Ortansa din ci. VI — H. Bataille (P r. v. 17); Diaconu I. din cl. VII — Flaubert (Pr. v. 6), Soveja (Pr. v. 13); Furtunescu Angela din cl. VII — Flaubert (Pr. v. 6); Gheorghiu Camelia din cl. V — D. Bolintineanu (Pr. v. 22); Grigoriu Alice din cl. VII — Flaubert (Pr. v. 6); Montanu Maria din cl. VII—Dante (Pr. v. 2); Paraipan Maria din cl. VI — R. de Montesquidu (Pr. v. 13); Paraipan Consl. din cl. V. — I. Heliade-Rădulescu (Pr. v. 18); Reiuici Clara din cl. VI — Wl. Corolenco (Pr. v. 12); Steriade Mihaii din cl. VII — H. Bataille (Pr. v. 17) Păreri despre 'disertaţiile desvoltaîe de elevi a) D-ra prof. M. Rarincescu (Pr. v. 5, 9, 12, 14, 17, 23, 24) D-l prof. I. M. Raşcu (Pr. v. 5, 9, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 23, 24) b) Elevele; Cl. V — Barber Raşela (Pr. v. 12) Cl. VII — Enescu Fug. (Pr. v. 9); Martineşcu Virgaua (Pr. v. 9,14); Montanu Maria (Pr. v. 5, 14, 17, 18, 24). , , _ ._ c) Elevii: Cl. V - Chirulescu V. (Pr. v. 14); Montanu D. (Pr. v. 18); Mironescu Ş. (Pr. v. 14); Ştefănescu P. (Pr. v. 9). Cl. VI - Bacher S. (Pr. v. 11); Gurău T. (Pr. v. 5, 9, 12,18); NesA tor /. (Pr. v. 5, 9). „ Cl. VII -— Basgan C. (Pr. v. 11); Conslanlinescu Const. (Pr. v. 9), 11, 12, 16); Diaconu I. (Pr. v. 9,' 11, 12, 14, 17, 23) ; Ispir I. (Pr. v. 17); Neslor lacob (Pr. v. 9, 12, 16, 23); Răduan /. (Pr. v. 17).

r -

Anuarul Societăţei

‘

CI. VIII — Boos H. (Pr. v. 5, 12, 14, 17); Chirulescu Şt. (Pr. v. 14); Littman I. (Pr. v. 5, 11,-12, 17) CRMulescu V. (Pr. v. 5, 9, 16,); Rosenberg S. (Pr. v. 12). ANUARUL SOCIETAŢEI pe acest an şcolar, imprimat în 1000 de exemplare, a costat suma de lei 1). Din vînzarea acestor exemplare se va acoperi suma necesară tipăritului. ANUARUL SOCIETAŢEI PE ANUL ŞCOLAR 1920 1921. Reproducem întocmai, din hîrtiile păstrate în dosarul Societăţi noas tre 2), următorul Tablou de operaţiunile făcute cu prilejul tipărirei şi vînzărei Anuarului Societăţei „Gr. Alexandrescu“, pe anul 1920 -1921. Anuarul s'a tipărit în 500 exemplare şi a costat 4580 (patru mii cinci sute optezeci) lei3), din care s’au achitat 4440 (patru mii patru sute patruzeci) lei (suma pe care o poseda Societatea). A mai rămas de achitat suma de 140 (una sută patruzeci) lei, care a fost acoperită din vînzarea Anuarelor. Rest

Din cele 500 exemplare s’au vîndut:

Lei

298 ex. care au costat. 20 ex. cumpărate de D-l Preşedinte şi trimese gratuit la diferite adrese 60 ex. trimese gratuit, în urma hotarîrei comi tetului Societăţei, la adresele notate în proc. verb. de mai jos (A) 60 ex. cumpărate de Casa Şcoalelor . Adică s’au distribuit în total 458 ex. Din suma care reprezintă costul a 378 ex., se scade : Rabatul librarilor 4) . Suma rămasă de achitai pentru tipăritul „Anu arului", şi care a fost acoperită din vîn zarea exemplarelor Ramînînd un beneficiu de 3623,50 (trei mii şase sute douăzeci şi trei lei, cinzeci bani) care vor fi trecuţi la încasările pe anul 1921 - 22

298C

Se mai adaugă suma de 496 lei provenită din vînzarea unor exemplare din Anuarul 1 / şi 75 bani rămaşi de anul trecut

B ,| Lei

Lei [ B

200

600 16 50 140

3780 496 75|

156 50

50 4120 25

Semnaţi: Preşedinte,Proî. I. M. Raşcu. Comitetul: V. Teodosiu, Boos H., D. Anghenomen, C. Basgan, Rădulescu V. 1) 2) 3) 4) 5)

Pentru care se o-aseşle în dosarul cheltuelilor Societăjei, Factura Nr. 13. _ Pr. v. din 2 iulie 1952, semnat de comitetul Soeietăţei. ăseşte în dosarul de anul trecut al Societăţei, Factura Nr. 15. Pentru sare se gas Actele justificative se găsesc în dosarele Societăţei. Vezi cele ce urmează.

Situaţia generală a Societaţei Suplement de socoteli în legătură cu „Anuarul" Nr. i.

Reproducem din dosarul Societăţi Procesul verbal din 2 iulie 1922. în afară de socotelile publicate în Anuarul Nr. 2, pg. 12, în legătură cu Anuarul Nr. 1, mai avem de comunicat următoarele : Din cele 500 ex. tipărite mai rămăsese 166 ex. din care — în acest an şcolar (1921 - 22) — s’au mai trimes gratuit încă opt (Vezi pr. verb. mai jos (B)v S’au mai trimes de asemeni Casei Şcoalelor 50 ex. contra costului de 400 lei şi s’au mai vîndut încă 12 ex. Rămîn în total 96 ex. Banii, în valoare de 496 lei, rezultaji din vînzarea Anuarelor, s’a dispus a se trece la fondurile Societătei. Semnaţi: Preşedinte, Prof. I. M. Raşcu. Comitetul: V. Teodosiu-, Boos H., Rădulescu V., D. Anghenomen, Const. Basgan.

A. Proces verbal din

1 iulie 1922 Subsemnaţii ce alcătuim comitetul de conducere al Societăjei lite rare „Gr. Alexandrescu", am aprobat trimeterea a 60 (şase zeci) ex. gratuit, din „Anuarul" Nr. 2, pe anul şcolar 1920 — 21,1a următoarele adrese : cîte două ex., Revista „Gîndirea", „Adevărul literar", Biblioteca profesorilor liceului „Unirea", Biblioteca Soc. Iit. „Gr. Alexandrescu". Cîte un ex., D-lor: Ovid Densusianu („Vieala nouă"), I. Simionescu, prof. universitar, N. lorga („Neamul romînesc"), I. Găvănescul, prof. univ., Insp. Lascar Veniamin, Insp. D. Golescu, Insp. Gr. Forju, Prof. D. Papadopol, Prof. C. Moisil, M. Dragomirescu, prof. univ., Prof. V. Tempeanu, V. Bogrea, prof. univ., Prof. P. Pîrvescu, S. Mehedinţi („Convor biri literare"), Prof. V. V. Haneş, Prof. St. Nanul, Prof. Gh. Adamescu, lonescu-Bujor, Ch. Drouhet, prof. univ., Prof. A. Hogaş, Prof. Gh. Ghibanescu, G. Pascu, prof. univ., Prof. D. Dimiu, P. Negulescu, fost ministru, insp. I. Banciu, Insp. I. Nisipeanu, Prof. C. Popescu, Direcţiei liceelor: „Unirea", Rîmnicul-Sărat, Liceul Naţional-Iaşi, Bîrlad, Şc. nor mala Cimpulung. Cercul studenţesc putnean, Casa Şcoalelor, Ministerul Muncei şi al ocrotirilor sociale, Ministerul Cultelor şi al Artelor, Muzeul şi biblioteca pedagogică. Publicaţiilor: Crai nou, Ramuri, Ideia euro peană, Sburătorul, Vieaţa romînească, Săgetătorul, Lamura, Opinia, Re vista Moldovei de Sus, Tribuna Şcoalei, Arhiva, Revista Tinerimei romîne, Dacia, Cele trei Crişuri, Munca intelectuală. Am încheiat prezentul pentru a servi la justificare. Urmează aceleaşi iscălituri ca mai sus.

Proces verbal din 27 decemvre 1921

B. Proces verbal din

I I

I ; >;

2 iulie 1922 Subsemnaţii ce alcătuim comitetul de conducere al Societăţei „Gr. Alexandrescu" pe anul curent, am aprobat ca din exemplarele rămase ale „Anuarului" Nr. 1 (anul şcolar 1919—20) să se mai trimeată gratuit 8 (opt) ex., la următoarele adrese : D-nii M. Dragomirescu, prof. uriiv., Insp. 1. Banciu, Insp. I. Nisipeanu, Insp. Ionescu-Bujor, Insp. Lascăr Veniamin, Muzeul şi biblioteca pedagogică, Ministerul Cultelor şi al Artelor, Casa Şcoalelor. Drept care s’a încheiat prezentul proces verbal. Aceleaşi semnături. __________ C. Proces verbal din

27 deceinvre 1921 Subsemnajii membri ce constituim comitetul Societăjei literare „Gr. Alexandrescu", întruniţi astăzi, 27 decemvre 1921, în şedinţă, am luat în primire averea Societăţei şi a bibliotecei de pe anul 1920 - 21, după cum urmează: în decursul întregului an s’au încasat din cotizaţiile membrilor 4649.50 (patru mii şase sute patruzeci şi nouă lei, cincizeci bani) pen tru Societate şi 1832 (una mie opt sute treizeci şi doi) lei pentru bibliotecă, cu chitanţele Nr. 1 — 139, 140 — 281, 282 -415, 416 — 423 424 — 581, 582 _ 591, 593 — 750, 751 — 899, 900 — 905, 906 —1058, 1059 — 1204, 1205 — 1343. La aceste sume se mai adaugă donaţiile : de 150 (una sută cincizeci) lei pentru Societate, şi de 50 (cincizeci) lei pentru bibliotecă, cu chitanţa Nr. 1344, a D-lui prof. I. M. Raşcu şi de 80 (optzeci) lei pen tru Societate, cu chitanţa Nr. 1345, a elevului Littman Iacob, adunîndu-se un total de 4879,50 (patru mii opt sute şaptezeci şi nouă lei, cincizeci .bani) pentru Societate şi de 1882 (una mie opt sute optzeci şi doi) lei pentru bibliotecă. Din banii Societăţei s’au cheltuit cu facturile Nr. 1, 2, 3, 4 suma de 438, 75 (patru sute treizeci şi opt lei, şaptezeci şi cinci bani). Restul de 4440 (patru mii patru sute patruzeci) lei s’au cheltuit cu tipăritul „Anuarului" Nr. 2. Tipăritul „Anuarului" costînd 4580 (patru mii cinci sute optzeci) lei, a rămas ca restul să se acopere din vînzarea exempla relor. Socotelile în legătură cu vînzarea „Anuarului" Nr. 2 vor fi publicate în „Anuarul" Nr. 3 ]) din anul 1922 şi se vor aduce la cunoştinţa Comite tului şi a membrilor, înainte de aceasta. ■, . . . Din banii bibliotecei s’au cheltuit cu facturile Nr. 1, A A , * 7, 8,'9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22 suma de lei 1884.50 (una mie opt sute optzeci şi patru, bani cincizeci; şi s a mai adăogit suma de lei 2.50 (doi, bani cinzeci) de D-l preşedinte al Societăţei.

l / -

1) Vezi aceste socoteli mai sus, la pag. 13,

Situaţia generală a, Societăţei

Am luat de asemenea in primire toate actele şi obiectele pievazuie în alăturatul inventar.J) Am luat în primire Am dat în primire r r M D Semnaţi, Preşedintele şi Corni- Semnaţi: Preşedinte, Pro f. I. M. Kaşcu tetul din anul 1920 — 1921. Comitetul din anul 1921 — 22 : 1. Littman, M. Steriade, V. Teodosiu, Basgan C., P. Tăcu, S. Rosenberg, V. Rădulescu.

BILANŢUL Societăţei, pe anul 1921 — 1922 SPECIFICĂRI

încasări Lei

Cotizaţiile membrilor . . . . 3902 Suma provenită din vînzarea Anuarelor pe . 4120 25 anul 1919 ■ 20 şi 1920 - 21 30!Suma provenită din amenzi.... Suma provenită din vînzarea cărţilor de membru. 98Bani rămaşi din suma pentru coroana lui D. Zamfirescu ...... ■4 — Donafie din partea Comitetului Liceului de fete . . . . 1770150 Donare din partea D-rei prof. M. Rarincescu. Donaţie din partea D-lui prof. I. M. Raşcu, preşedintele Societăţei . 170!

Chcltuc li Lei | B |

Rest Lei

Chel iutii Indemnizaţie Iniendentului .50 Factura Nr. 1. Timbre 9 Nr. 2. 300 cărţi de membru 60 35 Nr. 3. Obiecte de cancelarie . . _ Nr_ 4 41 25 Cheltueli în legătură cu venirea D-lui prof. C. Popescu . . . pr. verb. Nr_ 5. 150 Timbre • ■ • . Factura Nr. 6. 9 Costul expediţiei Anuarelor pentru Casa Şcoa22 Iel°r ' , ' . . • • Factura Nr. 7. 5 chitanhere a 100 foi unul . .. Nr.8. 200 Timbre ■ • • . „ Nr. 9. 10 Obiecle de cance ane . . „ Nr.10. 8 50 Obiecte de cancelarie . , Nr.u. 10 Indemnizaţie Intendentului . „ Nr.12. 100 r stul unui tablou reprezentînd pe membrii Societăţei şi încadrarea acestui tablou 65 Factura Nr. 13. 10244!25| 735 10j 9509115 1) Nu

mai reproducem inventarul, care se găseşte in dosarele Societliţei.

Bilanţul Bibliotecei

BILANŢUL Bibliotecei, pe anul 1921 — 1922 SPECIFICĂRI

încasări I Cheltueli Lei | B

Lei | B

Rest Lei

încasări

: Taxa lunară din partea membrilor Suma provenită din amenzi. Bani găsiji la Bibliotecă şi nereclamaji

1965 — 115 20

Cheltueli

]

36 volume pentru bibliotecă Factura Nr. 1. 27 şi 2 caete Factura Nr. 2. 22 volume pentru bibliotecă Factura Nr. 3. şi 2 coli sugă 19 toare Factura Nr. 4. 7 volume pentru bibliotecă şi hîrtie de scris, o cutie tuş violet şi o ştampilă Factura Nr. 5. 9 volume pentru bibliotecă Factura Nr. 6. şi hîrtie 15 Factura Nr. 7. 13 volume pentru bibliotecă Factura Nr. 8. Costul transportului unor cărţi şi pentru nişte etichete Factura Nr. 9. 6 volume pentru bibliotecă Factura Nr. 10. Nr. 11. 4 Nr. 12. 4

442 50 194 413 25 244 50 109 104 5C 166 225 15 97 Si)

21001

10 2100 75

D. Proces verbal din

2 iulie 1922 Subsemnaţii membri ce alcătuim comisia de verificare a Societăţei erare „Gr. Alexandrescu", luînd în seamă procesele verbale anterioare, m constatat că s’au încasat pentru Societate, în decursul anului şcolar 921-22, Ici 10244.25 şi pentru bibliotecă lei 2100. 2

Situaţia generală a Societâţei

suma se cupnnd şi banii rezultaţi din vînzarea Anuarelor I şl H.

;

Am încheiat prezeniul spre regulă. Semnaţi: Preşedinte, Prof. I. M. Raşcu. Comisia de verificare- n nghenomen, Boos H„ C. Basgan, V. Rădulescu, M. .Steriade, I. Diaconul

E. Proces verbal din

2 iulie 1922

:|i5SgSSaH5ă Semnaţi: Preşedinte, Prof. I. M. Raşcu. Comitetul: Boos H„ D Anghenomen, V. Rădulescu, V. Teodosiu, C. Basgau, M. Steriade, I. Diaconu

;

Note A Cu prilejul înmormîntărei la Focşani a lui Duiliu Zamfiresrn in ziua de 6 iunie a. c., Societatea noastră a jinut să-şi manifesteze seniimenfele^ei de admiraţie şi de adîncă durere pentru marele scriitor dispărut. In cea din urmă şedin|ă, sub impresia năprasnicei veşti, s’a arătat în cîteva cuvinte partea pe care to|i membrii şi conducătorii Societăfei o iau Ia jalea produsă de această neaşteptată pierdere. Dună propunerea preşedintelui Societăjei, în aceiaşi zi, s’a subscris în cîtevn clipe suma de 882 lei, în vederea alcătuirei unei coroane care să se depue, în ziua înmormîntărei, pe catafalcul celui dispărut. Membrii Societăfei: elevele Montanu Maria şi Brătescu Ortansa şi elevii Teodosiu Valeriu şi Anghenomen David şi-au oferit serviciile, pentru a îngriji de aceasta. După îndrumările date de D-ra prof. Rarincescu, s’au comandat doua coroane : una de flori artificiale de liliac, avînd pe panglică in scripţia: «Amintire veşnică marelui poet care trăeşte în sufletele mem brilor Societăjei „Gr. Alexandrescu"», şi alta — în formă de liră — din flori naturale. Totul a costat suma de 878 lei, pentru care se găsesc în dosaiele Societăjei 4 facturi însemnate cu a, b, c, cl. Restul de 4 Iei a fost trecut la fondurile Societăjei (vezi Bilanjul dela pg. 16). In ziua înmormîntărei, membrii şi membrele Societăjei au luat parte la ceremonie, însojind convoiul funebru pînă la cimitirul sudic al oraşului. S au subscris pentru coroane următoarele sume : ^ D-ra prof. Rarincescu 40 lei; D-l prof. I. M. Raşcu 25 lei; Dlevele şi elevu : Tomulescu Domnica, Soare Maria, Steriade M. şi DT^conu I.

î 7.

t r< <s1

•* [1 Lj i, ţ!

. ,/|

Note

; Brătescu Ortansa 18 1.; Rădulescu V. 16 1.; Boos H. 15 1.; eta 14 1.; Falutz H., Nestor Iacob cîte 13 i.; Iosephsohn O. 12 j diienomen D., Constaniinescu C. cîte 11 1.; Boiu Elvira, Reivici ' a., Pantazi Ecaterina, Marosin Florica, Mihăescu Elena, Paraschivescu Roş,ca Paraschiva, Şeitan Margareta, Anghenomen Veta, Drăghici îilia, "Enescu Eugenia, Panaitescu Cecilia, Slăvescu Adriana, Şermescu Sofia, Montanu Maria, Diamant Clara, Ştefăniu Elisabeta, Jernica Alexandrina, Teodosiu V., Basgan C., Losner I., Băeşu P., Zilişteanu C., Stancu Gh., Rosenberg S., Koffler A. cîte 10. 1. ; Hecht Otilia 9 L; Martinescu Virginia, Gheorghiu P.," Martinescu P., Tomifa I., 9 Sager I., Reivici S., Marosin A., Mandea D. cîte 8 l.; Balaban C., Beneş ! • B., Peretz H. cîte 7 1.; Cremnitzer Corina, Gheorghiu Camelia, Cristian 1 1 CI. cîte 6 1.; D-ra D. El. Constantinescu, secretara Liceului de fete, ! elevele şi elevii: Rădulescu Elena, Lempel Leia, Davidovici Ella, Schei] fies Ghizela, Curnsband Sarina, Rosenhaupt Jeana, Tănăsescu C-ţa, Te■odoru Elena, Gross Mina, Dimitriu Aurelia, Demetrescu Maria, Furtuhescu Angela, Urziceanu lulia, lonescu Sevasiia, Cotlescu Evdochia, Grii' goriu Ecat., Vorgu Maria, Katz Henrieta, Moisescu Geamila, Lupaşcu i Olga, Po'pescu Florica, Grigoriu Alice, Gaicu Elena, Gaicu Ec., Gurău î T., Papazian I„ Soare Ov., Landman M., Anghelescu E^-J^iizum V., Zilberman B., Blum H., Pavelescu P., Paraipan C., Gheorghiu L, Mon tanu Dec., Rău D., Dan I., Macri Em., Cristea A., Bacher S., Ştefănescu P., Gross Şapse cîte 5 1.; Rădvan I. 4 1.; Rădulescu N., Popa I., Klein M., lacovachi I., Spiegler Fr., Lazăr Matei cîte 3 iei. Total 882 lei. 2. — In cursul acestui an şcolar a încetat din vieaţă membra Societăjei noastre, eleva Dimitriu Alexandrina din cl. VI particulară.

Ii 1

î'

Dare de seamă despre şedinţele Societăiei 1

Şedinţa Nr. 1

Proces verbal diu 50 octonivre 1921

Se alege comitelui de conducere a Societăjei, pentru anul curent, comitet care este astfel alcătuit. Membri: elevii Littman I. din ci. VIII fpînâ în luna april a. c. Din această lună şi piuă la sfîrşitul anului' şco lar a funcţionai, ca membru în comitet, elevul Anghenomen D. din ci

■.rimimwwwşsm

° Ir.le verbale care. conţin reproduceri de discuţii se pun la vot, duna cetirea lor -Fr0sed1nţă, înainte de a li trecute definitiv în condicii. Pentru a nu repeta, la începutul !nÂrui proces verbal uncie formu e asemănătoare arătam şic. ca şedinţele din Lcest 1,1 rn iT au fost de obicei prezidate de preşedintele Societaţei D-I profesor de Limba an şcotar » Patru aCeste şedinţe (cf. procesele verbale n-rele - 9 12 M si ron,înaf’-J‘prezidate de D-ra profesoară de Limba romînă M. Rarincescu. La'aceste s^ 22) au fost pr în afara Je preşedintele Societaţei, următorii membri ai corpului îlidinţe au asi 1 f> Rari„cescu : 26 şedinţe, D-na El. Lupu, directoarea Şcoalei secundare dactic—D-ra.. ^ din^ D-ra El. Turturica, maestru de Lucru Ia Şcoala profesională: de fetf r'n ' v,' Mihailescu, maestră de Muzică U Şc. profesionala : 2 şedinţe, D-ra 3 şedinţf. u s(ra t]e Lucru la Şcoala profesionala : 5 şedinţe. Doamnele institutoare: V. Radule* > jjnţg Negru: o şedinţă^Crăciunescu : 2 şedinţe, Vasihu : 2 şedinţe, DuRahtivan : ’ ? Ciocîrlan : o şedinţa. Domnii : S. MandâcKescu, directorul Şcoalei eseu,

îS s

te *. ţs?;

nrof.-sup11”1*” • jordan : o şedinţă. Negru : o şedinţă, \ ornicelu o şedinţa; Gh. Du{>iiii insfJtuţo ^ Marta . 0 şedinţă, Ciocîrlan : o şedinţa, Dimitrescu : o şedinţă; D-l initru : 2 ?ed'"yic;st : o şedinţa, D-ra Aurelia Teodorescu, studenta : o şedinţă, D-l A, asistat si D-ra El. D. Constantinescu, secretara Şcoalei sede a se intra în ordinea de zi, secretarul Societaţei cetea proSM^bafai şedinţei unter ioare. t

Şedinţa Nr. 1

VIII), Rădulescu V. din cl. VIII şi Steriade M. din cl. VII. Bibliotecar: elevul Basgan C. din cl. VII, care-şi ia^de ajutoare pe elevii Gurău T. din cl. VI şi Iacovachi I. din cl. V. Casier: elevul Teodosiu V. din cl. VII şi secretari: elevii Tăcu P. din cl. VIII (pînă în fevruar a. c. De atunci şi pînă la sfîrşitul anului şcolar, a funcţionat ca secretar elevul Boos liacik din cl. VIII) şi Rosenberg S. din cl. VIII (pînă în mai a. c. In ultima lună de activitate a Societăţei, al doilea secretar a fost elevul Diaconu I. din cl. VII). . D-l prof. I. M. Raşcu, preşedintele Societăţei, în cuvîntarea de des chidere a unui nou an de activitate, spune următoarele : „Deoarece ex perienţa ne arată că nu e totdeauna bine să rupem definitiv cu trecutul, care păstrează adesea în cutele lui destule elemente bune ce merită să fie perpetuate, să ne lăsăm şi noi conduşi din nou de glasul tradiţiei. Acest glas ne spune că la împrejurări ca cele de astăzi e obiceiul să se precizeze drumul pe care vom păşi, criteriile după care ne vom conduce, faptele pe care am dori să le săvîrşim. Ca şi rugăciunea pe care o înalţă creştinul la începutul unei zile de lucru, sîntem datori, în ast fel de împrejurări, să facem să se audă glasul nostru, pentru a ne spune crezul activităţei pe care o vom urmări. Deoarece drumul ce se des face în faţa noastră nu se arată a fi tocmai scurt, ne vom^ pregăti j)e îndelete de călătorie şi, deocamdată, din perspectiva depărtărei, vom măsura acest drum, îi vom gusta cu anticipaţie plăcerile curate ce ni le va oferi, îi vom cîntări în gînd obstacolele de care fără îndoială şi în acest an ne vom împiedeca, pentru a le învinge, vom studia din zare popasurile ce ne aşteaptă, şi vom privi, ca prin întoarse ochene, con voiul acelora care, plecaţi înaintea noastră, au ajuns la una din ţintele drumului lor; vom nădăjdui cu alţii care zoresc din greu, ca şi emirul din „Noaptea de decemvre", să ajungă la Meca „ce arde în jarul pustiei" şi vom compătimi pe cei adormiţi de mult la margini de drum. In urma noastră, douăzeci şi trei de ani de existenţă a Societăţei ne apasă, îndemnîndu-ne să nu ne oprim — în faţa noastră, o serie nesfîrşită de ani de latentă activitate, ce doarme în praful depărtărei ca melodia în trupul cla virelor, ne aşteaptă să o trezim la vieaţă. Ne întîlnim iarăşi, după o va canţă de odihnă şi de reculegere pentru mulţi, şi ni se cere din nou să ne valorificăm puterile. Revăd figurile elevilor, dintre care cu ^ unii lucrez de doi ani în cadrul acestei Societăţi, şi ei sînt chemaţi şi in anul acesta alături de camarazi de-ai lor mai tineri, sa-şi arate măsură priceperei şi a cunoştinţelor lor." Se arată, mai departe, ce fel de munca li se va _ cere membrilor şi se schiţează, sumar, un program de activitate literara. „ „încă un an de zile trecut înseamnă pentru to(i un grăunte de ex perientă mai mult, înseamnă o doză mai mare de cunoştinţe şi ar trebu să însemne dor şi mai accentuat de lucru. Unii din cei de faţa mi a Y vut prilejul nu de mult să vadă ţări îndepărtate. Alţii au străbătut intin derile puţin cercetate ale judeţului lor, culegînd florile frumuseţilor bla ţine ale ţârei noastre, din plaiuri strălucitoare şi din păduri întunecate. Cu toţii au prilej acum să arate că variaţia colorilor oglindite în privirile lor, că noţiunile instructive culese în aceste peregrinări, au găsit ecou în sufletele lor, fecundîndu-le,

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Iniervalurile dintre excursiile noastre sînt ele înşile excursii. Ceea ce întreprindem astăzi este de asemenea o excursie lungă, liniştită şi iscoditoare. Lecturile, comunicările, disertaţiile care se vor rosti aici vor fi un fel de lecturi din vremea scurtelor popasuri, la umbră de codru, în poene rotunde. Călătorim mereu şi vertiginos. Trecem de pe un drum pe altul, dintr’un sat în altul, străbatem oraşe — şi, în intervale mai lungi, trecem din clasă în clasă, din an în an şi paşii noştri răsună mereu pe drumul prăfuit al viejei. Odihnă nu există; e poate descurajator pentru unii, deprinşi cu întindere voluptoasă de braţe, cu repaosuri prelungi ale trupului şi ale creerului, dar toată experienţa acumulată în jurul nostru ne arată că acesta e un adevăr. Auzim de pretutindeni răsunînd paşi grăbiţi sau domoli, îndărătnici şi siguri sau timizi şi înăduşiţi: paşi ac tivi, ducînd nădejdile muritorilor departe, paşi încrezători, paşi sfioşi care te mînă spre prăpăstii deschise, paşi îndărătnici care — cine ştie — con tinuă poate să călătorească departe şi sub ţărna mormintelor. Toţi sîntem turişti, cu raniţa încărcată de provizia amintirilor ; toţi ne sbuciumăm ne îngrămădim pentru a ne face loc pe drum şi — încăpăţînaţi — păşim mereu îna inte. Mi-au rămas în minte vorbele — rostite într’o conferentă — ale unui învăţat de-al nostru (citez din memorie): «Cît sînt de demni de compătimire acei care cer în zădar vieţei odihnă totală, absolută Ei nu ştiu naivii, care-şi pierd atîta energie căutînd trudnic ceva ce nu există, că este o odihnă.... în muncă». Odihnă in muncă.... vorbe magice şi înaripate : acesta va trebui să fie popasul către care ne vom îndrepta. Dar pentru ca munca însăşi să ne poată oferi odihna trebue sa iubim activitatea continua, sa nu o considerăm ca o pedeansă a cerului, dată omului pentru păcatele sale, trebue să o înţelegem adînc Şi ca să ajungem la aceasta, ne va trebui încă o provizie de preţ ne fru drumul nostru cel lung : iluzia. Iluzia că tot ceea ce facem cu nîn'' bun va avea un rezultat, iluzia că sforţările noasCe Tele mai năstruşnice ne vor răsplăti odată şi ca la căpătui drumului pe care am pornit nu sîni numai prăpăstii şi vid.“ Se arată, în cele ce urmează, binefacerile acestei puteri interioare citîndu-se numeroase exemple pentru ilustrarea afirmaţiilor făcute Da torită puterei de iluzie a strămoşilor, putere ce i-a oţelit în luptă n • ajungem azi să ne folosim de rezultatul muncei lor, închinată binelui {ărei. Datorită numai acestei puteri, spiritele^alese au găsit şi găsesc rost si mîngîiere în munca aridă de fiecare clipă. Se vorbeşte apoi, în această cuvîntare inaugurală, în conformitafe cu un obicei înirodus de doi ani ]a Societate, despre muncă. Vorbitorul spune că doreşte ca munca să fie, pentru cei ce-1 ascultă, (inia tuturor sirăduinţelor lor. Toate plăcerile pe care ţi Ie hărăzeşte vieaţa sînt palide pe lîngă mulţumirea adîncă să dită în suflet de conştiinţa datoriei împlinite. ţJeoarece afirmaţiile sînt anemice fără propteaua pildelor.vii, se desprinde o asemenea edificatoare pildă din bogăţia de fapte măreţe ce caracterizează literatura franceză „E vorba de vieaţa istoricului francez Augustin Thierry. Puţini, de sigur, din membrii Societăţei, au auzit de numele acestui om, care si-a a . „Uinal n înfroarrX —• i ii ______ __ zvî i- ~ închinat o întreagă existenţă muncei. Traiul Traiul săli său Pe no minnno minune Ade^ „stăruinţă şi de aplicare, cu trup şi suflet, în vederea atingerei unui ideal ştiinţific. In faţa icoanei vieţei de uriaşă sfrădanie a unui astfel de supra-om, ai

Şedinţa Nr. 1

o sensaţie de teamă, ca în faţa necunoscutului, a forţelor naturei, a unor prăpăstii uriaşe. Stimulentele sufletului fiind tot atît de folositoare uneori - ca şi medicamentele pentru afecţiunile fizice — şi nădăjduind că samînţa exemplului nu va întîlni stînca stearpă, ci pămîntul fertil în care va încolţi — să schiţăm în două vorbe vieaţa scriitorului pomenit şi aceasta va fi în drumul nostru început astăzi cea dintâi doză de întărire sufletească şi de idealism. Thierry a trăit în prima jumătate a secolului al XlX-a. A făcut stu dii strălucite, a intrait în învăţămînt, apoi în gazetărie. Pela 1821 şi-a gă sit adevărata vocaţie : studiul istoriei, căreia şi-a consacrat restul exîstenţei. Din ce în te dragostea de lucru îl cîştigă, trecutul îl atrage tot mai mult"; cu imaginaţia de adevărat poet, cu simţul de documentare al a- < devăratului om de ştiinţă, Th. reuşeşte să facă pentru istoria Franţei, ce- 0 ea ce — în mic — a putut să facă într’o măsură la noi Bălcescu, ce l-a avut, fără îndoială, ca model. Istoria cucerirei Angliei de Normanzi şi Scrisori despre istoria Franţei sînt operele lui de căpetenie. Dar pen tru a le da vieaţă cîte nopţi de veghe, cîte sforţări, cîtă cheltuială de energiei Ajunsese dela o vreme sănu-lmai preocupe nimic în afară de operele pentru care aduna, cu neobosită sîrguinţă, material. Şi materialul acesta îl găsea în praful archivelor şi al bibliotecilor, unde petrecea zîle întregi aplecat pe vaste opere, din care culegea polenul cunoştinţelor luminoase. In Zece ani de studii istorice ne povesteşte toată epopeea vieţei sale de muncitor mînat de încredere nestrămutată, de iluzia ce nu l-a înşelat, că veşnic va culege răsplata necontenitei sale strădanii în însuşi lucrul de fiecare zi. In orele de reculegere, petrecute între zidurile de cărţi ale bibliotecelor, sorbia plăcerile cele mai alese. Citez: «In răstîmpul de extaz ce-mi absorbia sufletul, în timp ce mîna-mi foiileta volumul sau lua note, n’aveam conştiinţa celor ce se petreceau în jurul meu.. Masa la care eram aşezat se popula şi se depopula de ceti tori, funcţionarii bibliotecei şi curioşii circulau prin sală; nu auziam mmic7~hu vedeam nimic; nu vedeam decît icoanele evocate de lectura. Această amintire mi-e încă vie în minte şi dela această epocă de prima activitate nu mi se mai întîmplă vre-odată sa am o percepţie atit de vie a personagiilor dramei mele, a acelor oameni de rase, de moravuri, de fizionomii şi de soartă atît de deosebite, care pe jînd apareau m cuqetul meu“... etc. Asemenea uriaşe studii şi asemenea dragoste de cercetare au făcut pe autorul consacrat ştiinţei sa-şi piarda încetul cu în cetul vederea. Intăi un fel de pînză de păianjen i s a coborit pe ochi. Credea că va fi ceva trecător. Noaptea neagra .1 mcunjura insa din ce ta ce mai mult. Istoria cucerirei Angliei de Normanzi avu in acest timp, ,n răsunător succes .Succesul obţinut, spune autorul, întrecu aşteptările mele dar penta bucuria aceasta mare, avui o tristă compensaţie : ochii mei se mistuise în lucru — pierdusem in parte vederea». Prietenii il sfă desc să se recreeze, să călătorească. Th. vizitează Elveţia. Insolit de bunul său prieten, istoricul Fauriel, face o lunga călătorie in Provansa şi în Languedoc. Şi cu cîtă strîngere de inima priveşte pe tova răşul său cetind, lucrînd cu sîrguinţă, pe cînd el începe a orbacai in ‘ gurj I n rămîne însă o singură mîngîiere : să studieze trecutul in mo numentele de arhitectură, pe care ochii săi le mai pot contempla. E o

r \

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

tragedie acută in opera acestui îndrăgostit de ştiinţă. Cu ochii dilataţi, cu simţurile atente, bietul infirm soarbe în privirile lui înegurate massa impozantă a catedralelor gotice. Liniile lor masive sînt cele din urmă contururi, care din lumea colorilor şi a luminei îi trimet ceTmai slîşietor adio. In curînd îi dispăru orice urmă de vedere. Th., după propria lui expresie, legă prietenie de veci cu întunericul. Totuşi desnădejdea nu cuprinde sufletul acestui neobosit cercetător. Dacă el nu mai are ochi pentru a vedea, sînt atîţia prieteni care au pentru dînsul. Unii din aceştia îi cetesc documente şi cărţi, alţii scriu după dictarea lui şi alte opere vin să-şi ia locul alături de acele produse în tihnă şi în sănătate. Dar suferinţe supraomeneşti, anunţătoare ale paraliziei care-1 va răpune tocmai la 1856, îl siliră la 1828 să întrerupă orice lucru. Mai tîrziu re vine însă la vechile'-i preocupări cu mai multă greutate, cu chinuri aride cu singulare-n^sforţări. Viziunea nu _w trecutului w — căci dacă -------vede în prezent în lumea anilor apuşi ochii săi ştiu să renască — îi dă suprema mîngîi.ere. Luptători acoperiţi cu zale, episcopi învestmîntati în odăjdii Nor manzi conducind pe valuri strigătoare trupul bărcilor sprintene suliti se încrucişează, cruciaţi porniţi spre zări de sînge îl încunjură îi vor besc, îl cheamă. Nici un strigăt de revoltă în contra soartei nemiloase nici o şovăire nu pătează această existentă neprihănită de martir Fixat pe fotoliul său de suferinţe, Th. dictează cu spiritul împăcat şi purifica aceste rmduri miraculoase, la capătul expunerei în care povestea ev lutia gîndirilor sale istorice şi misiunea sa : «Iată ce am făcut si ce aşi mai face. Dacă ar fi să;mi_ reîncep drumul, aşi apuca pe~^l care ma condus acolo unde ma găsesc. Orb şi suferind fără nădeidc Şi aproape necontenit, pot sa fac această mărturisire, care din DarJ,p® mea nu va părea suspectă: este pe lume ceva care valorează mai decit bunurile materiale, mai mult deeit averea, mai mult decît ţn"“ . sănăfafea : este devotamentul pentru ştiinţă.» nsaşi Iată ce tărie îţi împrumută iluzia că totul piu de sfîntă resemnare ne vine din tainele vie^ei^vocată'astăz^S? p®"!; fntîlnim pilde de asemenea energie sufletească ce mai“nsŞpa ’n^

sfo

fis ■ deCeo

umil. aparem noi cu plmgenle noas re provocate de o nereuşită de UI1 accident oarecare, de un obstacol. _In fa|a suferinţei „dureros de dulce pe care am evocaf-o, in fala marejiei vietei de martir a lui Tb versul lui Vigny î|i vine în minte : «J mme Ia majeste des souffrane»'.,’ bumainaşi. _ __ Pilde înălţătoare ca cele mai sus pomenite ne vin de pretutinden pin lumea lui, trecutul trimete necontenit spre noi ecouri de fapte ma* sive şi mari; paginile cărţilor înalţă spre inima noastră fumul jertfei nGraţiiior care s’au irosit în muncă etern creatoare. In jurul nostru cin* canele lovesc, fabricile fumegă, plugurile ară şi paşii răsună necontenit" grăbiţi sau domoli, îndărătnici şi siguri sau timjzi şi înăduşiţi... Şi cînd lumea asta toată e o veşnică mişcare, Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare, Şi cînd vezi pe*ai lăi cum sufer, cum se sbuciumă şi lupta In campania aceasta mare şi neîntreruptă...

Şedinţa Nr. 2

oare numai tineretul de azi va sta deoparte, *„razna ca un dezertor" şi nu va intra şi el în convoiul acelora ce „sapă la zidul nopţei", ca să întrebuinţăm din nou o expresie a îndrumătorului care a fost Vlahuţă ? Societatea noastră cere dela vechii şi dela noii ei membri rîvriă şi ac tivitate. Să păşim pe dîrele de lumină Iasâte în urma lor de predece sorii noştri şi din paginile cărţilor care se perindă pe măsa noastră de lucru, să culegem totdeauna aurul pildelor bune iar din clipele ^ce le trăim, să nu uităm că numai acele îmbălsămate de muncă rodnică sînt clipele despre care nu se va putea spune că alcătuesc o vieaţă desfă şurată de prisos." Elevul Littmon Iacob din cl. VIII ceteşte o recenzie despre volu mele de poezii ale D-lui Lucian Blaga : „Poemele luminei" şi „Paşii pro fetului". După ce arată, într’o scurtă introducere, care sînt caracteristicele simbolismului, după articolul „Curentul nou în poezie" al D-lui Ovid Densusianu, vorbitorul trece la analiza poemelor cuprinse în cele două volume. Ţinînd seama de spusele D-lui Lovinescu, anume că poezia D-lui Blaga se reduce, adeseori, Ia „o comparaţie, din care unul din termeni e din lumea fizică, iar celalt de obicei din vieaţa interioară", elevul Littman exemplifică această afirmaţie cu un şir de versuri, din care mai re ies egocentrismul, dragostea şi suferinţele poetului. Termină recenzia prin analiza ciclului intitulat „Moartea lui Pan", din care vorbitorul relevă frumuseţea ultimelor două poezii: „Pan cîntă" şi „Păianjenul". Durata şedinţei: un ceas şi jumătate.

Şedinţa Nr. 2

8 noemvre 1921 Înainte de a se intra în ordinea de zi a şedinţei, D-l Preşedinte exprimă sentimentele de recunoştinţă şi admiraţie ale întregei Societăţi, pentru foştii elevi ai liceului „Unirea" — unii din ei poate foşti membri ai Societăţei noastre — morţi în războiul din urmă. Aceasta în^ legătura cu desvelirea, în localul Liceului, a unei plăci comemorative, închinata de studenţii Cercului putnean, amintirei eroilor despre care s a vorbit. Membrii Societăţei salută memoria celor dispăruţi prin ridicare in piDuoă ce D-l Preşedinte comunică membrilor cîteva informaţii în 1 e găturăcuŞ o ci e t ate a (între altele, arată felul cum se va a]catui secţia de excursii, propune şase subiecte de disertaţii care ar alcătui un ciclu depre Gr. Alexandrescu, etc.), elevul Steriade Mihoil din d* V“ recen* zează volumul „Povestirile lui Spulber" al D-lui Al. Lascarov-Moldovanu. După ce spune cîteva cuvinte despre activitatea literară a scriitorului, povesteşte cuprinsul schiţelor şi amintirilor ce alcătuesc volumul, msistînd mai ales asupra povestirilor „Doina" şi „în fundul Barnarului". In urma arată că personajul comun acestor scrieri e ţăranul romîn, în di feritele înfăţişări ale sufletului şi ale vieţei sale. Puternicul sentiment al

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

milei se desprinde din'toate paginile volumului şi pentru aceasta, mai ales, lucrarea a fost numită „o carte de sănătate morală". Humorul mol dovenesc bine redat şi dragostea ţăranului pentru pămîntul lui sînt scoase în evidenţă, de vorbitor, prin citaţii. Stilul curgător şi colorat, alese şi ingenioase comparaţii, descrieri pitoreşti fac ca cetirea acestui volum să-ţi producă o oră de plăcută recreare sufletească. D-l prof. I. M. Raşcu ceteşte o schiţă din cartea recenzată. Elevul Boos Hacih din cl. VIII desvoltă o dare de seamă despre conferentele şi articolele asupra Iui Dante ale D-lui Ovi.d Densusianu, > cu prilejul apariţiei volumului D-sale: „Dante şi latinitatea". D-l Ovid Densusianu arată lipsa de apreciere fată de opera lui Dante în decur sul timpului, atît în Italia cît şi în celelalte |ări neolatine, adăugind că numai cînd Italia se pregăti de o vieată nouă, cînd spiritele Italienilor se îndreptară spre îndeplinirea unitătei lor naţionale, numai atunci opera lui Dante începe să fie preţuită aşa cum se cuvenea. După aceasta, se arată întrucît reprezintă Danie spiritul latin. Se scoate în evidentă admiraţia lui Dante pentru scriitorii latini Ovid, Horatiu, Tit-Liviu, Cicero şi mai cu seamă pentru Virgil, căruia îi dă un loc însemnai în „Divina Comedie". Dante vedea în poporul roman un popor superior, ales, protejat de di vinitate, cu cele mai înalie însuşiri, ca energie, agerime, blîndeţe şi înalte sentimente de umanitate. Apoi D-l Ov. Densusianu cercetează întrucît Dante reprezintă latinitatea prin sufletul, prin ideile sale. Dante despretueşte oamenii vinovaţi, deci concepţia lui morală se potriveşte cu cea a Romanilor. Demnitatea omenească atît de caracteristică Romanilor o găsim şi Ia Dante. Cînd i se admite să se reîntoarcă înapoi în Florenţa, de unde fusese exilat, el răspunde: „nu este acesta drumul spre a mă reîntoarce în patrie." întocmai răspunsul unui cetăţean roman. Cînd Dante pune alături Infernul şi Paradisul, nu face decît să alăture lumea ideală de cea reală. Prin această caljtate de a asocia concretul cu abstractul, Dante dă iarăşi dovada latinifătei sale, aceasta fiind o facultate numai a geniului latin. Ridicîndu-se spre lumea ideală, Dante crede că găseşte mîngîierea supremă, pacea veşnică. Această viziune, că orice lucru trebue să aibă o încheiere armonioasă şi senină, este tot a geniului latin. Latin este Danie şi prin agerimea minjei, prin sim)ul său critic. Din multila teralitatea preocupărilor lui; opera lui Dante putem spune că are un ca racter enciclopedic. D-I Ovid Densusianu siîrşeşte articolul „Viziunea latină în opera lui Dante" cu următoarele cuvinte: „Pentru această lati nitate care e întreg sufletul său, Dante trebue să ne fie scump; lîngă el parcă înjelegem mai bine cine smtem şi glasul lui e chemare spre

înălţimi".

Eleva Montanu Maria din cl. VII ceteşte fragmentul „Ugolino" din „Divina Comedie", în traducerea lui Oh. Coşbuc. Durata şedinţei: un ceas şi jumătate.

Şedinţa Nr. 3

15 noemvre 1921

Elevul Râdulescu V. din ci. VIII face o dare de seamă despre car tea D-lui D. Caracostea: „Poetul Brătescu-Voineşti". După ce rezumă criticile aduse operelor poetului de care se ocupă în studiul D-sale, D-l Caracostea analizează diferite povestiri şi arată legătura ce există între ele, ca expresii ale unui aceluiaş suflet. Incepînd cu cea dintâi nuvelă, intitulată „Sîmbăta", găsim un şir de povestiri ce cuprind însăşi vieaţa poetului, aşa cum a ştiut s’o trăiască; altele unde se văd dragostea penîru cei umili dar nobili sufleteşte, contrastul dintre eroii săi şi situaţiile lor, dînd în acelas timp la iveală o notă plină de duioşie. Cu timpul, această notă este îmbinată cu una veselă, care creşte treptat şi ajunge nota finală. Faptul că n’a putut să se împace cu vieaţa ce o ducea, a făcut ca eroii săi să apară ca nişte inadaptabili. Inadaptabilă prin excelenţă este figura lui Rizescu din nuvela „Din lumea dreptăţei" : în cele din urmă eroul înebuneşte, datorită nenorocirilor ce i se întîmplă din cauza caracterului său. Ca mulţi alţi scriitori, D-l Brătescu-Voineşti se lasă şi el influenţat de un curent, anume acela menit să lărgească simpatia pentru ţăran, descriindu-i vieaţa. Nici aici D-l Brătescu-Voineşti nu s’a arătat mai puţin cunoscător al vieţei ce o descria, dîndu-ne astfel capodopera sa inti tulată „Niculăiţă Minciună". In ceea ce priveşte stilul, D-l Brătescu-Voineşti este ^un mînuitor al cuvîntului, ştiind să individualizeze fiecare personagiu, îmlădiindu-i limba după lumea zugrăvită. Pe lîngă aceasta, puterea poetului de a evoca alcătueşte una din carac te ris ti c el e acestui scriitor. D-l Preşedinte vesteşte moartea scriitorului T. Pamfile, caracterizîndu:i, pe scurt, opera, din care ceteşte o schiţă. Elevul Littman Iacob din cl. VIII face o comunicare despre scrii torul rus Dostoiewski, cu prilejul împlinirei unui veac dela naşterea aces tuia. Născut la 30 oct. 1821, D. şi-a petrecut copilăria între zidurile spi talului unde lucra tatăl său. Studiile şi le-a făcut acasă şi la şcoala in ginerilor militari. Absolvind această şcoală, intră în armată unde nu sta decît un an, căci îşi dă demisia şi intră în jurnalistică şi literatura. Debu tează cu romanul „Bieţii oameni". Arestat şi trimes apoi in biberia, ca revoluţionar, stă aici zece ani. Pătrunzînd adînc in sufletul osindiţilor, îi descrie în vestitele „Amintiri din casa morţilor . ^Liberat în 1859, el revine în Petrograd ; nu slă însă mult aici, căci doua ziare pe care le conducea sînt silite să-şi înceteze aparilia iar el e nevoit sa fugă în Germania, apoi în Franfa şi in Italia, pentru a scapa de ci editori. In această epocă a vie|ei sale scrie ei „Crimă şi pedeapsa", cel mpi bun roman ai său. Cîştigînd, prin publicarea lui, glorie şj bani, se reîntoarce în Rusia şi duce de aci înainte o vieafă mai liniştita. Scrie romane mai slabe, cum sînt; „Idiotul" şi «Fraţii Karamazov". Plîns de întreg poporul rlIS pentru a cărui ridicare luptase toată vieaja, „cel mai mare şi mai popular scriitor al Rusiei" moare Ia 1 fevr. 1881. Purata şedinţei: un ceas.

p 28

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Şedinţa Nr. 4

20 noemvre 1921 D-l Preşedinte urează bun venit în mijlocul Societătei, D-lui C. Popescu dela Ploeşti, cel dintâi dintre profesorii care au primit să vie din alte oraşe la Focşani, pentru a da concursul lor Societătei „Gr. Alexandrescu". ') D-l C. Popescu, profesor de Pedagogie la Şcoala normală din Ploeşti, vorbeşte di spre Legătura dintre suflet şi corp, după Bergson. Problema, atît de veche, a legăturei dintre suflet şi corp, a primit o deslegare nouă în sistemul de gîndire al lui H. Bergson. Ştiinţa modernă voind să atace această problemă şi neavînd putere de cercetare decîi asupra sistemului nervos, date fiind metodele şi instrumentele ei de analiză, a ajuns la concluzia că spiritul nu are o existenţă aparte şi că deci spirit şi corp nu sînt două realităji ireductibile. Susjinîndu-se că ma nifestările psichice nu sîni altceva decît rezultatul modificărilor petrecute în sistemul nervos, se ajunge la concluzia că spiritul nu are o existentă aparte, ci este o rezultantă. Aşa că punctul final al acestei cercetări dă o bază ştiinţifică teoriei metafizice a paralelismului psico-fizic, susţinut de mulţi filosofi din veacul al XVII-a încoace, şi care în esenţă spune: fenomenele fiziologice petrecute în creer şi fenomenele sufleteşli co respunzătoare sînt două moduri diferite de’ a traduce aceiaşi realitate Ele sînt ca partea concavă şi convexă ale aceleiaşi suprafeţe. Bergson nu contestă, că tot ceea ce s a cercefat asupra sistemului nervos este exact ştiinţificeşte. Dar nu admite că, deoarece s’a studiat o parte a fenomenului, să se tragă concluzii şi pentru gîndire, adică pentru fenomenul întreg, care e mult mai complicat decît poate cuprinde metoda şi technica ştiinţifică. Şi atunci el porneşte în deslegarea problemei deja ceea ce spunea simţul comun şi confirmă o intuiţie mai completă a vieţei, pe care ne-o dau experienţa şi observaţia inte rioară. Simţul comun constata că suflet şi corp sînt două realităţi ire ductibile. Spiritul depăşeşte corpu şi în timp şi în spaţiUj iar elemen tul intern, care vorbeşte şi mai muli de realilatea spiritului, este convin gerea libertate! noastre, prin care noi creem acte independente de ca uzele interne, acte libere prin .care. ne putem deslega de moment şi chiar ne putem modifica pe noi înşine, ridicîndu-ne personalitatea pînă la caracter. Două fenomene importante, studiate de ştiinţă, ar putea contrazice această constatare : 1) Cazurile de nebunie, în care se consiată prezenta unor toxice sau leziuni în creer, toxice sau leziuni care ar produce turburări în spirit. 2) Fenomenul memoriei: a) cercetările asupra localizărei în creer a vorbirei (a treia circomvolujiune frontală slîngă, centrul lui Broca), b) pierderea imaginei vizuale a unui cuvînt sau c) pierderea imaginei motrice care ambele aduc după ele lipsa de pronunţare a cuvîntului sau lipsa de cunoaştere a vorbei scrise sau lipsa putinţei de a scrie o vorbă din pricina leziunilor unor anumiţi centri nervoşi; toate astea au dai probe ca imaginile se păstrează în creer ca semnele imprimate pe o placă de gramofon. Iluzia acestei interpretări l)'Vezi unele lămuriri în această privinţă la Pr- v. Nr. 37.

i t.

Şedinţa Nr. 5

provine de acolo, zice Bergson, că se dă mişcărilor (modificărilor) din creer mai mare importanţa deci! au. Oreerul e numai centru de mişcare şi nu altceva. El nu poate produce gîndirea. Creerul serveşte gîndirei ca mijloc de a se conduce în raport cu materia, de a se insera în ea şi de a avea înrîurire asupra ei. Aşa încît nebunia se explică nu prin dispariţia gîndirei, prin întunecarea spiritului, ci prin neputinţa nebunilor de a încadra gîndirea lor în materie şi prin urmare lipsa putinţei lor de adaptare la împrejurări. Tot aşa şi în cazul memoriei. In degenerescenţii acestei manifestări psihice se observă ordinea următoare : dispar întâi numele proprii, apoi cele comune, adjectivele şi apoi verbele. Daca ele s’ar fi păstrat în creer ca într'o placă de gramofon, n ar fi dispărut intr o anumită ordine, totdeauna, ci după cazul boalei, in mod diferit. Dar daca din motivul că, dintre toate cuvintele dispar aşa, e i___ . . noastre, verbele se pot mima mai uşor, ele fiind denumirea acţiunei şi_ cum ce ntrul de mişcare e creerul, pe acestea le reţine mai mult, adica ele se pot pronunţa mai îndelung. Chiar în cazurile normale, din faptul că nu ne putem aminti, că nu putem suprima o idee la un moment dat, înseamnă ca nu o putem insera în cadrul unei mişcări, dar nu ca ea a dispărut proba că altădată revine cu multă uşurinţă, singură sau prin perifrază. Cum că gîndirea este separată de creer, care e numai centru de mişcare, se poate observa şi în creaţiunile artiştilor, care totdeauna smt departe de a exterioriza ceea ce au avut în intuiţia prima ca gindire şi simţire. Vieaţa spiritului e un val continuu din care, la un moment dat, nu mi măm decît o singură şi infimă parte. Creerul nu are alt rol decit sa ne puie la dispoziţie mişcările necesare cu care noi exţerioiizam atitudinea spiritului. Origina sufletului nu trebue sa o căutăm in materie ci, dim potrivă, într’un elan primitiv. Prin această vedere noua şi problema imortalităţei primeşte un nou reviriment. Gîndirea, spiritul nu pier^ ele sint o forjă deosebită de organismul cu care are incontestabil legătură, dar care, încăodată, nu Ie produce. „ Elevul Cittman /. dm cl. VIII mulţumeşte, in numele membrilor Societăţei, D-lui prof. Popescu, pentru bunăvoinţa ce a avut de a răspunde invitaţiei ce i-a făcut Societatea noastră şi pentru plăcerea aleasă ce a produs tuturor audierea instructivei D-sale conferenţe. „

instrui cît mai mult. D-lui Preşedinte, cei prezenţi aclamă pe D-i Prof. După propunerea al Societăţei „Gr. Alexandrescu”. Popescu membru de onoare Durata şedinţei: un ceas şi douăzeci de minute.

Şedinţa Nr. 5 27 uoemvre 1921 D 1 Preşedinte, ca introducere la ciclul de disertaţii despre opera i i Or Alexa’ndrescu, arată că alunei cînd a propus spre desvoltare su biectele ce încep a fi expuse în şedinţa de azi, nu se aştepta ca în

Dare de seama despre şedinţele Societăţei

scurtă vreme atît elevii cît şi elevele să se ofere a le trata pe toate. Dacă unele chestiuni se vor repeta poate în cursul instructivelor cer cetări pe care le vom face astfel în opera lui Alexandrescu, aceasta va fi un prilej să cunoaştem cu atît mai bine scrierile aceluia al cărui nu me îl poartă Societatea noastră şi va fi de asemenea un prilej să spu nem despre această operă versurile pe care Vlahujă le rostia despre cea a lui Eminescu: Tot mai cetesc măiastra-ji carte Deşi ji-o ştiu pe di-nafară. A şti pe dinafară şi a receti mereu opera unui scriitor sînt cele mai curate omagii pe care le putem aduce unei personalităţi distinse, fată de memoria căreia nici discursurile, nici banchetele, nici procesiu nile, nici chiar statuele nu fac — spunea un autor francez — cît cetirea pioasă şi înţelegerea adîncă a scrierilor lui. Cetind şi căutînd să înţele gem în mod larg opera cîntăretului „Umbrei lui Mircea la Cozia", în deplinim şi unul din scopurile Societăjei noastre, care urmăreşte să com pleteze cunoştinţele căpătate în şcoală, ale membrilor; audierea diser taţiilor anunjate va însemna, aşa dar, un real folos pentru membri care, în toate clasele cursului superior de liceu, au prilejul să studieze părţi din scrisul lui Gr. Alexandrescu. D-l Preşedinte cere celor prezenţi să dea mai mult decît o ascultare pasivă acestui ciclu de lucrări, să scoată note, să se pue în curent cu studiile asupra poetului şi mai ales să ca ute a cunoaşte în amănunte, recetind-o, opera scriitorului analizat. Cînd revezi un Ioc pe care I-ai vizitat cu ani mulţi în urmă, îji apare de obi cei mai mic. Cu scriitorii mari lucrul se petrece dimpotrivă. Cu cît îi vizitezi mai des, cu atît îţi apar mai mari. Alexandrescu e unul (fin aeeştia. In opera sa, Ia fiecare recetire, aspecte nouă se prezintă minjei şi frumuşeii neobservate pînă atunci te îneîntă. Vorbitorul închee, spunînd ca se mtimpla uneori sa descoperi ascunzişuri pitoreşti nebănuite în locuri pe care le-ai străbătut de nenumărate ori. Un cunoscător al acelor locuri, mai mi|>at m tainele împrejurimilor, ie conduce de pildă „ cuprinsul unei vn, care tj se parea foarte cunoscută. O poiană veselă î|, apare ca pnn minune: de jur împrejur, umbră bogată de pomi şi perspective noua, neobişnuite Te simţ] fericit şi surprins, ca şi Ieronim din nuvela lui Eminescu, palrunzind in raiul insulei lui Euihanasius Cei ce vor desvolia subiecte din^ ciclul propus vor fi călăuzele care vor conduce pe ascultători pe cărările luminoase ale viei şi în vegeiatia tînără a insulei lui Euthanasius. In felul acesta lectura lui Alexandrescu va fi în adevăr activă, iar timpul întrebuinţai pentru un asemenea scop, cîştigat cu prisosinţă. Elevul Anghenomen David din ci. VIII desvolfă cea dinlăi diser taţie din ciclul anunjat, despre Satira morală şi socială în opera Ini Gr. Alexandrescu*). Se schiţează mai întâi în linii generale vieata noeiului, după care se expun cîteva generalităţi asupra satirei arătîndu că în această specie a genului didactic, autorul biciueşte relele timpului cautind sa contribue la îndreptarea lor. Element satiric se mai găseşte *’ Vezi celelalte disertaţii din acest ciclu la Pr. verbale Nr. 9, 11, 12, 14 sj 17

r Şedinţa Nr. 5

î ! 4.

r :

şi în fabule, care se scriu mai cu seamă în epocile de despotism, cînd libertatea exprimărei ideilor este înăbuşită; autorii recurg atunci la mij loace indirecte, punînd în scenă animale, cărora le atribue vifiile oame nilor. Vorbitorul schiţează în trăsături generale starea socială şi morală a timpului în care a trăit poetul, tablou pe care-1 completează cu de fectele acestei Societăţi, aşa cum ele reies din opera lui Alexandrescu. Se evidenţiază defectele lumei politice din timpul lui AL: incapacita tea domnitorilor, necinstea deputaţilor, care nu urmăreau decît pro priul lor interes, corupţia politicianilor venali şi oportunişti, abuzurile conducătorilor, ignoranţa reprezentanţilor poporului, administraţia rea, făcută după nişte legi învechite şi insuficiente, discuţiile zadarnice pen tru lucruri de nimic, asuprirea străinilor' şi laşitatea acelora care, de frica străinilor, asupriau pe concetăţenii lor. In societate, forţa prima dreptul, egalitatea era numai pentru cei mari, linguşirea era un mijloc de a-ţi procura favoruri, jocul de cărţi, nedreptatea „justiţiei" făceau ravagii. Al. ne mai demască educaţia superficială a contemporanilor săi care se ilustrau în adunări, prin dansuri, prin gesturi, prin glume ne sărate^ nesinceritatea lor, prostia şi îngîmfarea oamenilor care ajunş mari nu vor să mai ştie de neamurile lor umile şi caută să-şi însu şească atitudini de împrumut. Mulţi din aceşti contimporani ai lui Al erau ignoranţi, superstiţioşi, materialişti, nu erau recunoscători celor ce munciau pentru binele lor, pizmătareţi, ipocriţi şi vanitoşi. Dar nu numai rele caracteristice împrejurărilor de atunci din ţara noastră sînt demas cate în opera lui Al. — ci şi defecte general omeneşti întîlnim satiri zate în această operă. Se exemplifică cele spuse mai sus prin citaţii corespunzătoare. Se arată apoi cum a satirizat AI. Vorbitorul constată ironie directă şi indirectă în satire, fabule şi epistole; aluzii muşcătoare sau .vagi la relele timpului; humorul, tonul şăgalnic şi atrăgător: un me rit însemnat acesta, deoarece opera satirică urmărind, întăi de toate, un scop,^ ca să fie cetită de toţi şi ca să-şi exercite, eventual, influenţa, trebue sa placă. Se constată apoi puternicul spirit de observaţie cu care era dotat Alexandrescu în redarea situaţiilor şi ’a tipurilor, dibăcia sa în felul de a alege animalele si talentul cu care a reuşit să mînuiască dialogul plin de vervă şi de vieaţă. Spirit critic, deşi nu teoretician, AI. şi-a dat seama printre cei dintâi de' relele Societăţei din timpul său; iubindu-şi ţara, s’a gîndit să lupte prin scris, atăcînd aceste rele. Totuşi a ajuns să se convingă ca arta e inutilă, ea nu poate influenţa asupra oamenilor: „prea puţini urmează moralul dintr’o carte" („Epist. către Voinescu II“). Pusă în cadrul vremei, opera lui Al. cîştigă prin compa raţie’ cu producerile contimporane. Al., neapreciat îndeajuns cîtă vreme a trăit, a fost reabilitat după moarte, dîndu-i-se locul de cinste pe care-1 merită. După ce D-l Preşedinte precizează felul în care se vor desfăşura liscuţiile în jurul lucrărilor expuse de membri, elevul Anghenomen, * autocritică, recunoaşte că dicţiunea şi ionul cu care a fost rostită disertaţia — cea dintâi lucrare pe care o desvoltă la Societate — au lă011 de dorit. — Elevul Nestor Ion din cl. VI observă că tonul coborît sa şi precipitat ’ cu care vorbitorul şi-a cetit lucrarea, a făcut ca unele părţi

[

Dare de seama despre şedinţele Societăfei

din cele expuse să nu poală fi bine relinuie de audiWi di. n - . nu i se pare nimerit. Vorbitorul, în loc de a expune L Planul lucrarei la începutul diserfaliei, moravurile epocei lui Alexandrescu, trebuia ca mai întăi să stu dieze saiiriie acestuia şi din acest siudiu să scoată' ,■ ciale şi morale ale timpului. Deşi în disertajie se qăsesc ‘ h * C m f° lositoare, ele sîni împrăştiate, neordonai£. Vorbitorul trec^ n’3 ” 1° dela safira socială la cea morală, nepăstrînd ordine în exnf,’ alfernSt,v nlor sale. Ar fi fost potrivit să se sintetizeze la sflrsifuM^6 “ c.teva fraze, cele expuse în lucrare, pentru ca astfel părerL ™rei’ zinte ca un tot ce ar fi fost mai uşor de asimilat - F]» , ]? sa stPl'e‘ VI observă că autorul a trecut cu vederea nişte eleme1 Şurau Ţ. dm \ _cl. m disertaţia sa. Era bine dacă ar fi vorbii, la‘ locul indira? ® ,necesa.re fluenta pe care scriitori francezi, ca Boileau La FnnHin ' Şl despre m‘ supra lui AI. (D-l Preşedinle răspunde, în locul voî‘ , ' aVul'° a‘ X «rStnid că chestiunea fusese totaiă de eîevu Tn (’ aces,eiimlucrarea sa, dar ora fiind prea înaintată, D-sa i-a rer.il î?- ?men ln expunerei, să renunţe la acest capitol). Elevul Gurău conţin,ln cursul vorbitorul trebuia să ne arate în ce stare se afla trenul ,!nd’ spune că \ cepuf Al. Să scrie, precum şi starea în care a lăsat el acesf o10' .C‘nd a în' I-au ilustrat urmaşii, precizînd astfel locul ocunat în I ttr f 9 n Ş1 felul cum scriitor satiric).—Eleva Monlanu din cl V I "J' --a ?oasJră de Albuincioasă anunjarea diferitelor puncte din riiso.-' i-P ne ca \ * a Părut netreşi a ironiei. Sa vorbii chiar prea mult DPnt,f,e’ C,Um ^.definiţia satirei ronm şi sa insistat prea mult asupra stărei socin?S ?ullIect’ despre ise gasea |ara, cînd scrie Gr. Alexandresc, j0cia e morale în care in ppera studiată, ele reieşiau chiar din ar'pq^i ti-3 8? flind saiirizate fost mar clară, dacă diferitele părţi ale diserfaV r E*P“nerea ar fi mănunchi, în loc să fie răslefite 'Citatele 'f' ,af E aparul strînse în - dese iar unele neologisme ar fi Pu[ut fi f°,S loldfauna cu dibăcie \ din ci. VIII crede că, în ceea ce prive'te ut ^ i' ~ E,avul Boos Hacik O proporjie între introducere şi cuprins Iu0™re\. expuse, există > cm;sul disertaţiei de două ori despre stareţ .nV-rna,AJca s> vorbit în a dat dovadă de muncă personală însă docia a' Adăugă că autorul a oprit înfrucîtva ca disertaţia să oontă p tiunea, care a lăsat de dorit Rădulescu V. din ci. VIIIimputăvortîSruţuirf nn ?pr.eciată. — Elevui care fac Ppffe unele citate pe care le-a dai în ^ 8 Md<Cat Poeziile din serva ca s'a insistai prea muli asupra ironiei rheslil ucrar?i sale. Obf™1 a,tel disertaţii anunfate. Trebuia să se^scoală în eviSenr'"'"5 *" ca po e tul înlr’una dinlă nf' aPlitudi™ Pe care Ie mărturiseşte' că vorbitorul a gP1?4?1?1? sale.-Elevul Littman I. din cî V,ît fi trebuii să li -rul ^ H arCeli mersurile a lăsat .nuli de dnri,'^ AI-, ceea ce Hr fi d® f?.™a pu|in atrăgătoare a versuri l .®ăta si - °îU,Ui’ ar fi frebl'if să fie desvoltată la începu n d,e observa' Dud” “‘î? MlUraiâ 3 lui Al- pe,liru satiră. P ’ PBntru 9 se aforma «i LC? P;J Pfeşedinte a rezumat observaţiile făcnfo „ Joi' ofj.f °,nc^ lucrărei expusă, elevul Anahenomen rS ’ Cu Pr*vire la °' aduse de camarazii săi,"arată că a găslţTS ?*$***'1 ^UcI;

Şedinţa Nr. 5

blou al Societăţei contimporane autorului studiat, tablou în care să înca dreze opera poetului şi pe care să-l completeze cu analiza defectelor societăţei, aşa cum se evidenţiază din acea operă. A socotit că studiul ironiei îşi avea locul în această disertaţie, fiind în legătură cu modul cum a satirizat Al. Citaţiile erau necesare pentru a sprijini diferite afirmaţii. Susţine că a citat locurile de unde erau luate versurile repro duse, însă se poate ca lucrul să fi trecut neobservat, din motivele arătate în autocritică. D_-ra prof. M. Rarincescu observă: a) că nu s’a arătat îndestul pu». fernicul spirit critic al poetului, însuşire care motivează întreaga produc ţie a satirelor şi fabulelor, ce-şi găsesc cu ajutorul spiritului fin de ob servaţie numai realizarea artistică, nu şi motivarea lor. b) Ar fi fost bine să se arate calităţile satirei lui Gr. Al., atunci cînd s’a făcut comparaţie cu Satira III a lui Eminescu. Fără ură şi revoltă ameninţătoare, Al. cu surîsul pe buze nu iartă pe nimeni şi atinge pe fiecare cu aceiaşi blîndeţe şi ironie fină. Nedepăşind limitele unei opere de artă, el e prin aceasta superior lui Eminescu, prea vehement în satirile sale. Se aduc laude vorbitorului, care a muncit conştiincios şi cu destulă pricepere. ce D-l. Preşedinte începe prin a da cîteva recomandaţii în ceea ^ priveşte ţinuta vorbitorului şi pronunţarea unor nume proprii streîrTeT’Se vede nevoit să insiste şi în acest an asupra chestiunei citatelor într’o disertaţie. Ele au fost, de astă dată, extrem de numeroase şi, de multe ori, inutile. S’au citat de ex. părţi întregi din fabulele lui Al., după ce li se istorisise cuprinsul şi aceasta nu era necesar, atunci cînd se vorbia de conţinutul lor. Trecînd la fondul lucrărei, D-sa arată că vorbitorul n a stabilit — studiind atitudinea lui Al., în versurile sale satirice, faţă de di ferite stări de lucruri — felul cum poetul a privit vieaţa dela ţară („Epis tola către Cîmpineanu"); şi cu atît mai instructiv era să se arate aceasta, cu jşît atitudinea lui Al. faţa de vieaţa cîmpenească este unică printre toţi cfasicii romîni din perioadele eroică şi critică ale literaturei noastre. De asemenea nu s’au studiat toate procedeele poetului în opera lui satirica. Atunci cînd s’a vorbit de Eminescu, era un minuna] prilej să se atingă şi această chestiune. Nu trebue să se uite că dacă ironia înseamnă totdeauna satiră, satira nu înseamnă totdeauna ironie. Dovadă Eminescu, a cărui procedare a fost pomenită. Se putea arăta cu acest prilej, după cum i s’a mai atras atenţia vorbitorului, superioritatea procedărei lui Al.: ironia, şi totodată s’ar fi putut semnala singurul caz aproape, cînd poetul pare că-şi uită drumul creat de natura temperamen tului său, schimbîndu-şi brusc tonul, devenit de astă dată extrem de ve hement în „Adio proconsulului Halcinski". — Mai departe se atrage aten ţia, în legătură cu o afirmaţie din cuprinsul lucrărei, asupra faptului că opera poetică a lui Al. nu ne dă indicii precise asupra copilăriei Iui. In această operă se vorbeşte cînd de „veac de aur", de „vechea fericire", cînd de „vanitate în durere" şi de „suvenire neplăcute". D-l Preşedinte termină, insistînd asupra versului de extremă importanţă pentru caracte rizarea lui Al., vers ce se găseşte în „Epistola către Văcărescu" : „căci Drea bun pentru fabuli secolu’n care trăim". In el se oglindesc surnrinzătorul simţ critic al autorului, puterea lui de pătrundere şi intuiţia, vederea cea mai clară în ceea ce priveşte lucrurile pe care abia a/i le 3

M -■

• Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

î.'

observăm limpede. Astăzi ne dăm bine seama că satira găsia minunat prilej de a-şi exercita verva, în secolul al XlX-a la noi. In acest secol, mai mult poate decît în cel de al XVIl-a la Francezi şi decît în întâiul la Romani, fabula (şi prin „fabulă" ar trebui să înţelegem aici nu numai ceea ce definiţia ei ne indică), fabula, adică literatura satirică întreagă găsia cel mai larg cadru pentru manifestare. Atît ipocrizia din secolul „regelui Soare", cît şi destrăbălarea moravurilor din cel al lui August (ca să luăm numai două din trăsăturile caracteristice ale societăţilor res- * pective) sînt de actualitate la noi în secolul al XlX-a, aduse de regimul fanariot şi de ocupaţiile streine. Lucrarea elevului Anghenomen s’a distins prin atenta cercetare a subiectului, prin asimilarea operei studiate, prin cunoştinţe variate de care autorul a dat dovadă şi prin silinţa de a înăduşi unele defecte po menite. Durata şedinţei: un ceas şi patruzeci de minute.

Şedinţa Nr. 6

4 decemvre 1921 D-ra profesoară Mariana Rarincescu vorbeşte despre Vieaţa şi opera lui Flaubert, cu prilejul centenarului naşterei romancierului fran cez. Se arată la început că evocările figurilor mari — pe lîngă cunoaş terea unor opere însemnate — ne aduc de multe ori exemplul unor vieţi de jerfă şi muncă, aşa după cum a fost vieaţa lui Gustave Flaubert. Se povestesc pe scurt copilăria şi adolescenţa romancierului francez, arătîndu-se că de timpuriu, impresiunile realiste din spitalul unde se născuse se întîlnesc în sufletul său cu impresiunile lecturilor romantice, hotărîndu-i pentru toată vieaţa un temperament realist şi romantic. Vorbind de cele două personalităţi ale sale, singur Flaubert spune într’o scri soare : „ Sînt în mine doi oameni deosebiţi: unul îndrăgostit de li rism şi de toate sonorităţile frazei şi înălţimile cugetărei, iar altul că ruia îi place să răscolească şi să cerceteze adevărul atît cît poate". Se amintesc apoi studiile sale juridice, rămase neterminate, călătoriile ce-i deşteaptă dragostea pentru natură, jirtă şi literatură, precum şi nenoro cirile familiare — singurele întîmplări din vieaţa sa şi care-1 hotărăsc să se retragă la Croisset, lîngă Rouen. De^ aci încolo, F1. stă închis „ca un leu bătrîn într’o vizuină" şi nu trăeşie decît vieaţa operelor sale, neîntrerupînd munca de zi şi noapte decît pentru vre-o călătorie în Orient, ori pentru a se întîlni la Paris cu prietenii sai: S-te Beuve, George Sand, Daudet, Maupassant, Zola şi fraţii Goncourt. Se cetesc cîteva fragmente din scrierile lui FI. şi din „Journal des Goncourt", cu ajutorul cărora se descriu înfăţişarea simpatică a romancierului şi trăsă turile caracterului său : bun, comunicativ şi vesel, in tovaraşia prieteni lor sau ursuz şi pesimist, în singurătatea dela Croisset. O moarte ful gerătoare îl surprinse în 1880, în vîrstă de j9 de ani, din care cauză lăsă neterminat ultimul său roman „Bouvard et Pecuchet (1881).

;

)

Şedinfa Nr. 6

Trecînd apoi la cercetarea operelor, se arată că FI. lucrează al ternativ la scrieri realiste şi romantice, satisfăcînd cele două tendinţe ce-1 fac să scrie după „Mme Bovary", 1856, romanul „Salammbo", 1862, iar după „L’education sentimentale", 1870, opera „La tentation de St. Antoine", 1874. Arătînd cînd spiritul său realist, cînd aspirajiile sale romantice, FI. face trecerea şi legătura între cele două curente literare ale sec. XlX-a. Gloria sa însă o datoreşte operelor realiste şi în special romanului „Mme Bovary", care înseamnă, prin apariţia sa în 1856, rup tura cu romantismul şi începutul glorios al epocei realiste. Această rup tură e hotărîtoare şi puternică, deoarece se face cu însăşi elemente romantice. Emma Bovary, eroina romanului, e o femee din mica bur ghezime din provincie, ce-şi falsifică prin cetirea romanelor vieaţ a sufletească. Fire sentimentală şi slabă, ea visează o vieajâ mai puţin monotonă şi prozaică decît aceea pe care o trece alături de soţul ei, medic de ţară, şi în societatea farmacistului Homais. Atît timp cît lumea făuurită de imaginaţia ei bolnavă rămîne un refugiu sufletesc, Emma e o sentimentală romantică şi visătoare ; îndată însă ce vrea să dea vieaţă adevărată acestei lumi, totul se prăbuşeşte în sufletul, care după ce se sbate în chinuri cumplite, îşi găseşte sfîrşitul în moarte. Tot de natură morală e şj zdrobirea sufletească a lui Charles Bovary, om simplu, bun, lipsit de personalitate şi prea încrezător. Cei care scapă de catastrofa morală a eroilor principali sînt oameni practici, ca farmacistul Homais, care ştiu să folosească pedantismul şi iscusinţa lor în scopuri intere sate. Cu ajutorul unor fragmente cetite, se arată cum reuşeşte FI. în acest roman să ne dea, prin analiza amănunţită a caracterelor, impresia realităţei şi cum face să trăiască viu în mintea cetitorului toată vieaţa şi moravurile burghezimei de provincie. In caractere mediocre el individu alizează tipuri generale, ca: femeia sentimentală, omul prea încrezător, pedantul vanitos şi interesat, toate tipurile reale ce se desprind din ca drul vieţei monotone de fiecare zi. Se vorbeşte apoi de valoarea acestui roman ce a fost analizat şi comentat în diferite chipuri, pentru a se găsi motivarea psicologică a personagiilor. Această motivare, ca şi diferitele lor stări de conştiinţă, au dat naştere unei teorii filosofice, numită „bo varism" şi cu ajutorul căreia jules de Gaultier arată că „facultatea generală a oamenilor, de a se concepe altfel decît cum sînt în realitate" e cauza lipsei de adaptare sufletească de care sufăr de obicei eroii lui FI. Această iluzie, de care sînt stăpîniţi mai mult sau mai^ puţin toţi oamenii, e factorul principal ce motivează evoluţia psicologică şi prăbuşirea mo rală ale celor mai multe din personagiile romancierului francez. Frederic Moreau, personajul principal din romanul „Education sentimentale", duce ca şi Emma Bovary o vieaţă imaginară, stăpînită de dorinţi vagi şi vi sări răufăcătoare. Aceiaşi neactivitate îl face să nu trăiască decît în imaginaţia sa. Chinuit de amintiri scumpe „ce-1 enervează ca un parfum prea tare", fără să aibă curajul să mărturisească dragostea sa, după un şir de emoţiuni stăpînite, ce-i fac „educaţia sentimentală", după ani în tregi de şovăire, el ia hotărîrea de a se retrage neştiut de nimeni într’un oraş de procincie. Frederic Moreau e omul slab, lipsit de voinţă, căruia i-e frică de vieaţă şi se resemnează. Acest roman, pe care FI. l-a iubit mai mult, pentru că în educaţia sentimentală a personajului

Dare de seamă despre şedinţele Socieiăţei

devăprincipal şi-a prins o parte din experienţa lui intimă, ne redă vieaţa a rată cu situaţii nelămurite şi cu soarta dureroasă a celor ce-şi „ p0; o lume imaginară în paguba energiei şi a acţiunei. Se analizeaza operele romantice: „Salammbo" şi „La tentation de St, Antoine , vădesc prin documentarea şi felul compunerei procedeul realist al s itorului. Se arată că „Salammbo" e un roman istoric, în care Fi- c „ să dea vieaţa civilizaţiei cartagineze. Se povesteşte subiectuj şi ar că în unele părţi acţiunea lîncezeşle în descrieri prea amănunţitei că personagiile principale n’au destulă vieaţă. Se atrage atenţia asuP descrierilor frumoase ca „ospăţul mercenarilor", apariţia eroinei P® , rasa palatului, răpirea vălului zeiţei Tanit şi altele. Trecînd la u*',in. roman, „Bouvard et Pecuchet", se arată că FI. studiază şi zugrăveşte a. astă dată prostia omenească. Cu o scenă naturală şi plină de farmec, în cepe el romanul lui Bouvard şi Pecuchet, care se întîlnesc în mod întîmplător, într’o zi călduroasă, pe o bancă de pe un bulevard din caT's: Din faptul că amîndoi îşi scrisese numele în fundul pălăriei, că am îndoi erau copişti, neînsuraţi şi doriau vieaţa liniştită de ţară, o simpatie rec>procă îi apropie, aşa fel încît devin foarte curînd buni prieteni. Unul din doi moşteneşte o frumoasă avere şi, conform dorinţei lor, se retrag la ţară şi încep a cheltui bani în fel de fel de întreprinderi neroade ce-i duc la istovirea averei şi la hotărîrea de a se întoarce din nou la vechia lor ocupaţie. In acest roman, pe lîngă prostia omenească, FI. caută să ne araie influenţa rea a ştiinţelor asupra oamenilor mediocri. Căci e mai mult dureroasă decît ridiculă lipsa de bun simţ a lui Bouvard şi Pecuchet, care în loc să ducă o vieaţă liniştită de provincie, îşi pierd capul şi averea în întreprinderi nepotrivite, studii şi cercetări savante. Prin analiza acestor caractere se arată că FI., ca şi în celelalte romane realiste, studiază mediocritatea, prostia şi în general toate defectele burqhezimei. In aceste romane el face o operă de critică socială, arătîndu-ne toate urmările rele ale ecestor slăbiciuni. Prin natura subiectelor, prin felul cum le-a tratat, precum şi prin puterea realistă prin care ne suqgerează adevărata vieaţă de care sînt însufleţite aceste tipuri, FI. fixează liniile de orientare ale noului curent realist. Se vorbeşte de re alismul artistic al romancierului, şi prin exemple se arată preocuparea sa „de faire sentir presque măteriejlement Ies _choses“. Ca adept al for mulei „artă pentru artă", se arată în ce constă obiectivitatea şi imper sonalitatea lui FI. care spune că „omul nu înseamnă nimic, opera sa e *° Trecînd la analiza formei, se vorbeşte pe larg de munca neobosită si de încetineala cu care şi-a scris operele sale, căci mai presus de toate el preţuia forma frumoasă şi corectă. Prin exemple se arata realismul stilului său şi armonia dintre fond şi forma. Toate aceste cablaţi fac din FI. „creatorul unei realităţi iot aşa de intense ca a lui Babac, insa a unei realităţi mai artistice, redată prin proza unui poet . In vieaţa şi opera lui FI. admirăm pe lîngă dragostea de adeuar şl arta, gloria unei voinji puternice ce a atins în operele romancierului francez o realizare artislica din cele mai fericite. Urmează lecturi din Flaubei'f. Eleva Grigo'riii Mice din cl. Vil ce-

Şedinţa Nr. 7

teşte un fragment din „Bouvard et Pecuchet". eleva Furtunescu Angela din ci. VII ceteşte un fragment din traducerea în romîneşte a romanu lui „Mme Bovary" şi elevul Diaconu I. din aceieşi clasă ceteşte fragmen tul despre „ospăţul mercenarilor", din traducerea în romîneşte a roma nului „Salammbo". Durata şedinţei: un ceas şi cinci minute.

Şedinţa Nr. 7

11 decemvre 1922 Eleva Mo'nfanu Maria din cl. VII desvoltă o comunicare despre Poeziile lui N. Nicoleanu, cu prilejul împlinirei unei jumătăţi de veac dela moartea acestuia. La început se vorbeşte despre vieaţa plină de suferinţe a poetului, care a avut de luptat mult cu sărăcia. Incepînd să scrie de tînăr, Nicoleanu şi-a publicat versurile îixir un volum sem nat N. N. Sentimentele pe care le cîntă mai mult sînt: iubirea de oameni, sentimentul erotic şi patriotismul. Sufletul lui vibrează atins de durerile altora, dureri pe care le cîntă mai mult decît pe ale sale. In „Sonet" el spune că a trăi înseamnă a iubi binele, a-1 apăra pe cel nenorocit şi a-ţi desfăta sufletul cu gînduri nobile. De suferinţele sale vorbeşte mai puţin. Cînd'amărăciunea îl îneacă şi nu poate să-şi stingă dorul de trecutul pe care îl regretă fără încetare, el îşi caută uitarea în vin, în lacrămi şi în visare. In dragoste N. este idealist: el adora fecioara curată şi cu sufletul nobil. Cîntînd patria, N. spune că slava strămoşeasca a rămas în trecut. Pesimismul său îl face să caute „patria în ceruri, libertatea’ntr’un mormînt" („Dor şi jale"). Din analiza operei reiese caracterul poetului: bun, iertător, simţitor, iubitor de ţară, pesimist. Se vorbeşte apoi de forma, de multe ori greoae, a versurilor lui N. iar în încheere se spune că opera poetică a acestui scriitor are nu numai o valoare istorică literară, ci şi una pur literară. Elevul Rosenberg Simon din cl. VIII face o dare de seama despre cartea D-lui R. Dragnea: „Mihail Kogălniceanu". După ce se vorbeşte despre anii de pregătire ai lui Kogălniceanu, se arată caracterul „nordmoldovenesc" al acestuia şi rolul său de priorist în trei genuri literare: ' critica literară, romanul şi discursul de catedră. Se arată apoi concepţiile lui istorice, bazate pe ideia tradiţiei de neam, precum şi concepţiile li terare, şi politice din care reies: colaborarea clasicismului estetic cu realismul, în literatură şi colaborarea aristocraţiei de merit şi gindire cu democraţia naţională, în politică. Vorbitorul termină arătind, după D-I Dragnea, calităţile lui K. ca orator şi influenţa lui în cultura romineasca. Elevul Peretz Heinrich din cl. VII desvoltă o comunicare despre Poeziile lui Traian Demetrescu, cu prilejul împlinirei unui sfert de veac dela moartea scriitorului. Vorbitorul, după ce dă cîteva indicaţii asupra

I 38

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

vieţei lui Tr. Demetrescu, arată servindu-se de citaţii — cum din pricina nedreptăţilor din lume sufletul poetului se umple de revoltă şi poe tul devine nefericit. Tot nedreptăţile—veşnica obiecţie împotriva exis tenţei lui Dumnezeu — îl fac să-şi piardă credinţa. Citînd din poeziile „Triluri", „Ea", etc. se arată cum poetul, devenit ateu, caută în iubire liniştea sufletească, pe care credinţa nu i-o mai poate da. Dragostea însă îi procură decepţii nouă şi de aceea el se refugiază în natură, din care ştie să scoată la iveală note personale şi caracteristice, li atrag mai cu seamă priveliştile pustii, luminate cîteodată de lună sau cele populate de corbi, simbolul morţei. Se citează, ca pilde, poeziile „Că tunul", „Corbii" etc. Poeziile se disting printr’o formă uşoară şi simţire sinceră. Recenzentul caută să arate că Dem. în comparaţie cu Eminescu, este un deziluzionat, nu un pesimist. Inchee, exprimîndu-şi convingerea că prin sentimentele pe care le cîntă poetul, va rămînea veşnic în sufletul unei părţi din tinerime. Durata şedinţei: un ceas şi jumătate.

Şedinţa Nr. 8

18 decemvre 1921 Eleva Angheriomen Veta din cl. VII ceteşte o recenzie despre vo lumele de versuri: „Poezii", „Din ţara Zimbrului" şi „Pîrgă" ale D-lui V. Voiculescu. Scriitorul găseşte că poezia poate însemna chemare spre locuri deosebite de cea în care trăim. Sensibilitatea sa nu se complace în mediul societăţei actuale şi de aceea versurile sale exprimă adesea tendinţe spre mai bine. Găseşte totuşi mîngîere în credinţă şi în iubire, îşi iubeşte patria şi nu numai după războiul groaznic la care a luat parte, dar şi înaintea acestuia, i-a cunoscut comorile de frumuseţi na turale cu care e înzestrată şi Ic-a cîntat cu avînt. După ce s’au arătat pe rînd ideile şi sentimentele poetului în opera sa: filosofia vieţei, sen timentul erotic şi patriotic, s a analizat şi sentimentul naturei. Trecînd adesea prin clipe de sbucium, poetul nu s a desnădăjduit niciodată şi astfel şi-a făcut vieaţa mai frumoasa, cintînd tot ce e mai atrăgător şi mai ales în ea. Poeziile, presărate cu imagini vii, cu ingenioase comparaţii, fiind isvorîte dintr’un suflet cald şi sincer, merită consacrarea cîtorva ore pentru a fi cetite. Elevul Losner Iosif din cl. Vil tace o dare de seamă despre mo nografia D-lui E. Lovinescu asupra lui „Oh. Asachi". După ce se expu ne vieaţa autorului studiat, se arata ca in poezie Gh. Asachi a cultivat tema erotică, a cîntat Italia, vitejia Şi începutul renaşterei naţionale a ţărei noastre. El va rămînea mai ales pun poeziile sale patriotice. Ver surile sale se resimt de influenţa poeţilor italieni şi de asemenea prezintă multe reminiscenţe mitologice. Nuvelele lui Gh. A. sînt lipsite de uni tate, de gradaţie, de compoziţie şi sint influenţate de curentul roman tismului. Subiectul lor este luat din istoria Moldovei. In privinţa limbei,

________ A

Şedinţei Nr. 9

As. a fost un arhaizant (partizan al cuvintelor vechi), un analogist (formînd cuvinte nouă din cele existente în limbă), un italienizant şi un moldovean moderat. In ceea ce priveşte jurnalistica, As. «a scos „Albina romînească", primul ziar tipărit romîneşte în Moldova, Apoi a scos „Alăuta romînească", foae literară, „Gazeta de Moldova", „Patria", „Foaia sătească" şi „Foaia oficială". Scoate revistele „Spicuitorul Moldo-romîn", „Icoana lumei" şi calendarele, a căror serie înce pută în 1847, se termină în 1869. In încheere, D-l Lovinescu spune că prin multilateralele sale cunoştinţe, Gh. As. a fost un enciclopedist şi era omul de care era nevoe după Fanarioţi, cînd totul trebuia înoit. Ac tivitatea să se mărgineşte între 1813 — 1848 şi opera sa trebue judecată în spiritul vremei în care a fost produsă. După 1848, încetează aproape cu totul de a mai lucra şi rămîne neînţeles şi neînţelegător de spiritul vremurilor nouă, el fiind omul regulamentului organic, la care şi conlucrase. Elevul Stenade Mihail din ci. VII desvoltă o recenzie despre vo lumele de versuri: „Albastru" şi „Balade" ale D-l ui G. Tutoveanu. Mai întăi se vorbeşte de poezia eroică, de dragostea de patrie a cîntăreţului. In poezia erotică se semnalează gingăşia expunerei: fondul pe care talentul D-lui Tutoveanu brodează duioasele sale stări sufleteşti e un peisaj mai totdeauna melancolic, învăluit de o lumină clar-obscură. Arta constă în îmbinarea armonioasă a gingăşiei, duioşiei, melancoliei vagi, reveriei şi seninătătei sufleteşti. Forma e corectă şi variată, iar imagini fericite, plastice găsim în număr mare. D-l T. e un poet cu o fire im presionabilă, e sincer; nu e cugetător. E un romantic, care iubeşte to nurile vagi şi misterul. Durata şedinţei: un ceas şi douăzeci de minute.

Şedinţa Nr. 9

25 decemvre 1921 Eleva Montanu Maria din cl. VII desvoltă a doua disertaţie din ciclul anunţat, vorbind despre Ironia în opera lui Gr. Alexandrescu. Ironia, ca procedare artistică, a fost întrebuinţată din^ cele mai vechi timpuri (Socrate). După Bergson („Le rire"), ironia constă în a enunţa ceea ce ar trebui să fie, de multe ori contrarul de ceea ce vrei să înţelegi, prefăcîndu-te a crede că aşa este. In opera lui Gr. Alexandrescu, ironia este forma obişnuită sub care se manifestă spiritul critic al acestui poet. Ea are ceva şi din ironia franceză, seînteere adeseori răutăcioasă a in teligentei, şi din umorul englezesc, pornit^din sufletul bun al insularului. In satira socială ironia lui Al. este mai mult glumeaţă. Isvorîtă din adînc spirit de observaţie, ea trece dela umorul cu care zugrăveşte unele tipuri, ca în „Satira duhului meu" şi „O profesiune de credinţă", la sar casmul cu care se caracterizează pe sine. însuşirile pe care le are poe tul nu-1 pot face bine primit în societatea plină de uşurătate şi min-

Dare de seamă despre şedinţele Socielăţei

ciună, căci „veacul înaintează" exclamă Al. cu o ironie plină de înjeles. In zîmbetul ironiei sale se ghiceşte revolta, atunci cînd poetul spune, cu privire la tînărul din „Satira duhului meu" : „Iată de ce talente avem noi trebuinţă!". Astfel, în lumina de zîmbet a ironiei lui Al., găsim alături r de acel domnişor sosit dela Paris, pe candidatul din „O profesiune de ; credinţă"; iar lîngă aceştia, un cortegiu de ipocriţi, ingraţi, şarlatani, lăui / dăroşi, adeseori ascunşi sub chipul unui animal (Fabulele). Toate păcă li tele sufletului omenesc le-a disecat AI. şi ni le-a arătat colorate de iro nie. Numai un lucru nu a ironizat Al., patria, pe care o cinstea prea mult. In polemică, mai ales în acea cu H. Rădulescu, ironia lui Al., fiind pornită din mai mult subiectivism, este mai muşcătoare („Catîrul cu clo poţei"), răutăcioasă chiar, („Privighetoarea şi măgarul"). O ironie cu adevărat vehementă găsim în satira politică. Ea isbucneşte violentă, din versurile pline de revoltă, adresate proconsulului Halcinski. Acestui tiran îi adresează poetul, drept mulţumiri din partea întregului popor, bleste mul pe care ţara îl trimetea călăului ei. Despre opera lui Gr. Alexandrescu se poate spune cu drept cuvînt că este înşirată pe firul ironiei. In adevăr, această caracteristică o găsim şi în unele poezii lirice („Anul 1840", „O impresie", etc.) Chiar în unele poezii erotice, el acopere im putările pe care le aduce iubitei, cu pojghiţa de zîmbet a ironiei sale. Ironia lui Al., deşi de cele mai multe ori nu porneşte din răutate, este cît se poate de usturătoare. Poetul mărturiseşte că era să sufere şi din partea stăpînirei, care s’a simţit atinsă d.e versurile sale. Procedeul prin care Al. produce ironia este spunerea contrariului de ceea ce vrea să înţeleagă, ceea ce corespunde şi ironiei şi umorului, după Bergson. Cali tăţile ironiei lui Gr. Al. sînt Jineţea şi^bogăfia de spirit. Adeseori muş cătoare, amară, ironia dă o formă atrăgătoare criticei lui Al., căci în critică, orice adevăr spus pe faţă supără mai mult decît atunci cînd este mascat, chiar cînd această mască este ironia. Ironia fiind forma sub care se manifestă spiritul critic al acestui poet, are de scop moralizarea «so ci etăţeT şi îmbunătăţirea stării de lucruri; spre deosebire de acea a lui Eminescu, în care se oglindeşte numai dispreţul de vieaţa al acestuia. La Al., un doritor de mai bine, ironia este intelectuală. La el găsim un echilibru între sentiment şi cugetare, care ÎI face sa fie moderat in sa tiră. Cînd în acest echilibru învinge sentimentul, atunci este şr Al. vio lent şi chiar vulgar în unele expresii (satira politica), niciodată insa ca Eminescu (Sat. III. partea II-a). , . . înainte de a încheia, vorbitoarea recapitulează pe scurt cele spuse. In autocritică, eleva Montanu recunoaşte că unele pauze din cursul expunerei, provocate de căutarea unor citate, au fost cam lungi. Elevul Ştefănescu P. din cl. V spune că trebuia să se vorbească pe scurt des pre ironie Ia scriitorii anteriori lui Al. şi despre starea de lucruri din vremea care a oferit poetului elementele satirei sale, căci mai totdeauna desvoltarea ironiei Ia un popor oarecare depinde de starea de lucruri din acea epocă.— Elevul Gurâu T. din cl. VI observă că lucrarea de faţă prezintă mai mult calităţi decît defecte. Vorbitoarea a tratat conşti incios subiectul ce şi-a ales, iar la urmă a sintetizat cele spuse în cursul disertaţiei, ajutînd astfel la o înţelegere mai deplină a subiectului. Ar fi

Şedinţa Nr. 9

fost bine însă dacă la început’ ar fi spus cîteva cuvinte despre vieaţa autorului, în legătură cu pricinile care l-au determinat să aibă această atitudine.—Elevul Nestor Ion din cl. VI spune că vorbitoarea trebuia să releve deosebirea dintre ironia din fabule şi cea din satire. In fabule ironia este mascată, pe cînd în satire mai făţişă. Apoi trebuia să mai arate limita pînă unde merge ironia şi de unde începe satira propriu zisă. Vorbitoarea trebuia să se ocupe şi de formă, de exprimarea ironiei, de felul cum Al. a ştiut să traducă în termeni literari ironia sa; nu s’au arătat toate motivele care au determinat pe poet să ironizeze societatea din epoca sa. S’a pomenit numai de motivele (interioare (starea cea rea a societăţei). Au existat şi motive mai intime, ‘mai subiective: atingerea amorului propriu al poetului, prin faptul că nu era preţuit cum trebuia, că nu i se recunoşteau meritele („Satira duhului meu"). Expresia „ironic şi plin de indignare", din cursul acestei disertaţii, nu pare a fi potrivită, deoarece stările de suflet corespunzătoare acestor două noţiuni sînt cu fotul deosebite. — Elevul Constaniinescu C. din cl. VII spune că vorbi toarea şi-a ales subiectul cel mai greu din ciclul de disertaţii anunţate, despre poetul Gr. Al. Dicţiunea foarte bună, tonul cît se poate de co municativ au făcut ca lucrarea să fie ascultată cu plăc.ere, tot timpul cît a durat expunerea ei. Disertaţia a fost mai mult decît mulţumitoare. — Elevul Nestor Iocob din cl. VII crede că vorbitoarea ar fi trebuit — pen tru a ne face o idee cît mai exactă de spiritul critic şi ironic al lui Gr. Al. — să specifice în ce înţeles se poate spune că ironia poetului are ceva din ironia franţuzească şi din umorul englezesc. — Elevul Diaconu /. din cl. VII crede că ar fi fost bine să se însiste puţin asupra felului de a ironiza al lui La Fontaine şi cel al lui AL, atunci cînd s'a vorbit despre ironia în fabulele lor. Arată apoi că AL n’a fost numit „meliorist" de D-l Lovinescu, după cum s’a afirmat, ci de D-l Găvănescul. Autoarea disertaţiei a vorbit despre ironia în versurile lui AL, fără să amintească pe acea din „Memorial de călătorie“. Un exemplu: vorbind despre Nicoj dim, primul egumen al Tismanei, AL pomeneşte de chilia acesjuia, aşezată pe o stîncă, la vre-o treizeci de picioare înălţime, chilie pînă la care se sue un singur călugăr. „Ceilalţi, mai înţelepţi şi mai puţin iubitori de glo ria cerească, se mărginesc a cinsti pe sfîntul în biserică", etc. Această ironie Ia adresa călugărilor trebuia scoasă în evidenţă, împreună cu alte asemănătoare procedări din aceiaşi lucrare. — Eleva Enescu Eugenia din cl. VII crede că partea dela început, în care se vorbeşte despre influ enţa ironiei franceze şi engleze în opera lui Gr. AL, trebuia pusă la urmă, după ce s’ar fi studiat ironia. Trebuia să se pomenească de ironia din satirile „Cometa" şi „Răspunsul Cometei". Disertaţia merită laude, cu atît mai mult cu cît are părţi personale, textele pe care vorbitoarea a putut să le consulte pomenind prea puţin de ironia în opera Iui Gr. AL — Eleva Martimscu Virginia din cl. VII spune că vorbitoarea^ merita toată lauda, căci - în primul rînd — lucrarea prezintă, pe lînga micile greşeli arătate, însemnate calităţi: plan bine conturat, dicţiune frumoasă şi multă muncă personală; în al doilea rînd, vorbitoarea e cea^ dintâi dintre eleve, care păşind către tribuna ce înspăimînta elevele încă şi anul trecut aşa de mult, a făcut pe camaradele sale să caute a-i urma pilda, — Elevul Râdulescu V. din cl. VIII spune că, în ceea ce priveşte

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

critica negativă, pe lingă unele păreri formulate de colegii săi, mai are de audăugit o observaţie şi anume : deoarece fusese vorba că Al. gra ţie societăţei în care a trăit, a putut să-şi desfăşure talentul său şi să-şi ascute ironia, era bine să se arate starea acestei societăţi, scoţîndu-se în evidenţă, în modul acesta, o parte din geneza talentului lui Al.. Ele vul R. aduce laude camaradei sale, care a tratat subiectul după un plan bine determinat şi într’un mod clar şi variat. Eleva Montanu, răspunzînd criticilor formulate, arată că nu a vorbit mai pe larg despre satire, fabule şi epistole, ca să nu se pară că face studiul spiritului critic al lui Gr. Al. Studiul ironiei nu l-a făcut pe rînd în epistole, satire şi fabule, pentru că era preocupată să scoată în spe cial în evidenţă cele trei înfăţişări ale ironiei lui Al. D-l profesor /. M. Raşcu semnalînd din observaţiile membrilor unele idei juste şi exprimîndu-şi mulţumirea că ascultătorii încep tot mai bine şi mai precis să-şi dea seama de calităţile şi defectele unei lucrări, crede că s’a insistat prea mult, în disertaţia rostită, asupra bunătăţei de suflet a lui Gr. Al., scriitor satiric. Constatarea aceasta a părut chiar că e în contradicţie cu alte afirmaţii din cursul aceleiaşi lucrări, cînd s’a semnalat ironia răutăcioasă din „Privighetoarea şi măgarul", din „Catîrul cu clopoţei" sau ura ce se desprinde din „Adio proconsulului Halcin ski"; s’ar fi putut adăogi şi „Confesiunea unui renegat", unde poetul se arată ca un om care ştie să urască stăruitor şi profund; prin ea, ca şi prin „Adio proconsulului Halcinski", autorul nu caută să îndrepte moravu rile, ca în alte produceri ale sale, ci-şi manifestă numai pornirile sufle teşti, care sînt fără îndoială, aci, alimentate de patimă. De sigur că alţi sa tirici au accentuat şi mai puternic această trăsătură, care dacă poate fi scoasă mai mult sau mai puţin la iveală, după felul personal cum in terpretezi opera analizată, crede că în orice caz chestiunea aceasta tre buia discutată tocmai ia urmă, după ce se analiza complet ironia poe tului. In al doilea rînd, vorbitoarea a depăşit cadrele subiectului său, cînd a vorbit de ironia vehementă a scriitorului (doi termeni care, de altfel, după cum s’a observat, par ase exclude: unde începe vehemenţa, înce tează ironia). A intrat pe terenul altor preocupări cînd a discutat şi to nul violent al lui Al. în „Adio proconsulului Halcinski" şi cînd a făcut, cu acest prilej, apropierea cu Eminescu, pomenind în treacăt şi de ironia acestuia din satire. Nu trebue să se uite că ironia este atitudinea sati rică ce e colorată de un zîmbet, lucru de altfel cunoscut de vorbitoare, care a definit la începutul lucrarei sale în ce ar consta ironia. Cu aceste rezerve, D-l prof. Raşcu recunoaşte că eleva M. a avut la îndămînă puţine izvoare de utilizat pentru subiectul ales. De aceea merită laude nu numai pentru felul măsurat şi atrăgător cum a ştiut să analizeze şj să disece mare parte din opera poetului, ci şi pentru faptul că a făcut „fericitul început", dînd îndemn camaradelor sale să o urmeze şi penIru că n’a înşelat aşteptările îndreptăţite ale majorităţei ascultătorilor, prin lucrarea sa urmărită de toţi cu vădită curiozitate şi de unii, poate, cu neîncredere. Vorbitoarea a arătat că începutul nu e totdeauna „anevoe" şi că munca şi bunăvoinţa nu pot da decît rezultate apreciabile. D-l prof. Raşcu voind să completeze, deocamdată, cu o chestiune, Cele discutate în lucrarea de azi, arată că ironia lui Al. este şi un re-

Şedinţa Nr. 10

zultat al mîndriei acestuia. D-l H. Sanielevici constată într’un studiu („Sărmanul Dionis“ din „Cercetări critice şi filosofice") că ironia e de obicei isvorîtă din dorinţa individului de a se ridica deasupra lumei reale. Ea presupune simţul superiorităţii personale. De sigur că acest simţ nu duce totdeauna la ironie, dar ironia este mai întotdeauna rezultatul acestei conştiinţe. Că Al. era convins de superioritatea sa faţă de mulţi din contimporanii săi, lucrul e evident pentru cine a cetit între altele, „Privighetoarea şi măgarul", „Răspunsul Cometei", „Epistola către Cîmpineanu", etc. Mîndria îl opria de a se jălui mereu lumei de necazurile sale. Ironia îi era aşa dar o mască: Lumea ma crede vesel, dar astă veselie Nu spune al meu suflet, nu m’arată ce sînf. Al. crede, ca şi Vigny, că „gemir, pleurer, crier est egalement lâche", de aceia spune încă şi mai mult decît acesta : „eu rîd de-a mea du rere şi o despreţuesc". Concluzia la care ajunge Vigny, în poema sa „La mort du loup", „Souffre et meurs sans parler", este aceiaşi care prin coincidenţă se desprinde din „Anul 1840“ a poetului nostru : „Să stăpînim durerea care pe om supune". O astfel de concepţie duce pe unii la pesimism adînc, pe alţii, ca Al. sau Merimee, (pentru a pomeni de un scriitor despre care s’a mai vorbit la Societate) la ironie. D-ra profesoară M. Rarincescu, după ce vorbeşte de laudele aduse — care depăşind numărul observaţiilor, arată calităţile şi meritele acestei disertaţii — răspunde unui elev că vorbitoarea a atins chestiunea ironiei franceze şi a umorului englez, pentru a preciza felul ironieilui Gr. Al., iar nu pentru a arăta vre-o influenţă streină asupra scriitoruluiromîn, care poseda această calitate prin însuşi temperamentul său critic. Mai observă că în fabulele inspirate din La Fontaine, ironia lui Gr. . se întîlneşte cu acelaşi fel de ironie a fabulistului francez, nu o împrumuta —cum s’a exprimat vorbitoarea — deoarece de multe on scnioru ro mîn, păstrînd numai o simplă povestire de' fapte, o msufleţeş e cu ironia sa caracteristică. Se observă apoi că deşi s a precizat ind Gr. Al. şi calităţile ei, ar fi fost bine să se arate cum ' ţează în chip diferit, chiar în aceiaşi opera, după obiec * n cele trei părţi din „Satira duhului meu"),-chestiuni de sub^ ^te ţte rară, care nu pot întuneca întru nimic meritele acestei disertaţii şi laudele ce s’au adus vorbitoarei. Durata şedinţei: un ceas şi jumătate.

Şedinţa No. 10

1 ianuar 1922 CU prilejul PprefSirT^b de buna alegere a Institului Nobel şi de premiul ce in

r 44

♦

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

literară a lui An. France „în amurgul vieţeisale" — cum spune singur se povesteşte pe scurt vieaja acestuia. Se vorbeşte de dragostea cea mare pentru oraşul său natal, Parisul, unde primi o cultură serioasă, da torită căreia An. France e un adînc cunoscător al artei şi al literalurei antice. înzestrat cu un spirit fin şi cercetător, An. Fr. n’a rămas strein nici de poezia romantică, nici de toate frumuseţile trecutului, pe care le aprecia în chip deosebit. Se arată apoi cum datorită unei varie tăţi de impresiuni dintre cele mai bogate, i se făureşte diletantismul său caracteristic, iar numeroasele amintiri personale ce-i străbat opera îi vădesc subiectivismul său puternic. Acestea sînt calităţile esenţiale ale operei sale, căci ori ne povesteşte cu duioşie copilăria şi vieaja fami liară, ca în „Le livre de mon ami“ şi „Pierre Noziere", ori ne plimbă în şirul volumelor sale de nuvele: „Balthazar", „L’etui de nacre", „Le puits de Ste Claire", „Les contes de J. Tournebroche", etc. prin ţări diferite, cu variate civilizaţii. Subiecte de orice natură: legende antice ori medievale, călătorii, obiecte de artă, toate îi dau prilejul să-şi în cadreze personalitatea, pentru a ne expune . , -i 4 -1 . r-, r. . cu tonul cel mai natural ideile şi teoriile sale artistice, filosofice, religioase ori politice. Expuindu-se subiectul cărfei „Le crime de Sylvestre Bonnard", se arată cum se armonizează în această operă amintirile sale din casa părintească CU povestirea duioasă şi plină de umor a „crimei" săvîrşită de simpati cul batrin Fin şi spiritual cu o inteligentă pălrunzăioare şi cu un su flet bun, SBe chinuit de gmdu că-şi fură singur noaptea cariile scumpe ce trebuia sa le vinda pentru a înzestra pe tînăra orfană Jeanne pe care o răpise din pensionul unde ducea o via(ă severă şi umilitoare Cu ajutorul unor fragmente cetite se arată în ce constă talentul de po veştilor al Iui An. Fr. şi care sini calităţile acestei opere, una din cele mai cunoscute şi mai apreciate ale scriitorului francez. După unii critici c9 )• Lemaitre, S. B. e cea mai originala figura din scrierile lui An F şj intrunind calităjile spirituale ale sec. XIX, simbolizează sufletul ' omenesc din acest secol. Povestindu-se pe scurt subiectul altor opere „Hisloire comique" şi „Le lys rouge" se arală în ce constă lipsa de acţiune din romanele lui An. Fr., in care se vădeşte acelaşi talent Hp povestitor ce ne farmecă prin cunoştinţele sale variate şi prin fineţea a precierilor artistice. Se vorbeşte de „ lhais“, singurul roman bine compUs din punctul de vedere al acţiunei şi se atrage atenţia asupra fm moaselor descrieri din Orient. Uşurinţa cu care conduce firul discuţinnj] j0r de orice natură, se vădeşte şi mai bine în opera sa „Grădina l„i Fpicur", în care avem o înşirare de gindiri filosofice, fără altă legătură între ele decît aceea că sînt în armonie cu teoria filosofului grec. Se arata apoi că talentul lui An. Fr* se desfăşoară în toată libertatea în operele în care zugrăveşte sec. XVIIl-a, ca »La rotisserie de la reine pedauque" şi „Les opinions de Jerome Coignard", deoarece spiritul critic, filosofic şi universal al autorului se întîlneşte cu spiritul secolu lui. Prin analiza acestor opere, se arata ca abatele J. Coignard nu decît An. Fr., care atacă relele întocmiri sociale, vieaţa şi abuzurilp clerului, luptele politice şi în general toate rătăcirile timpului. In ultimul sau roman „Les Dieux ont soif“, An. Fr. zugrăvind opera sînqeroasa din tnqpul revoluţiei franceze, condamnă cruzimile şi mizeria din

; Şedinţa Nr. 10

epoca teroarei. Se mai vorbeşte pe scurt de cele patru volume ce for mează „Istoria contimporană" şi de „Insula Pinguinilor", o poveste sa tirică a istoriei Franţei, în care dă o mai mare desvoltare tot epocei contimporane. In cursul celor analizate, s’a arătat că de multe ori An. Fr. îşi împrumută subiectul ori legenda, care îi serveşte „ca o pînză pe care îşi ţese florile gîndirei sale". Originalitatea sa puternică reiese din felul cum combină amintirile personale cu faptele diverse, cetite ori închipuite, şi din felul cum, cu o rară măestrie, ştie să dea întru pare artistică ideilor şi teoriilor sale. Toată bogăţia cunoştinţelor din opera sa e însufleţită de verva spirituală a unui fin „causeur" şi redată întrTin stil clar şi elegant, reprezentattv spiritului francez în evoluţia sa pînă astăzi. D-l profesor I. M. Raşcu vorbeşte despre Octave Feuillet, cu pri lejul centenarului naşterei acestui scriitor. începe prin a spune că după cum dintr’un peisaj întins nu numai piscurile munţilor ar trebui să ne intereseze — ascensiunea continuă a lor putînd fi obositoare — tot ast fel din operele scriitorilor, pe lîngă creaţiunile alese şi fericite ale ma rilor talente, în faţa producerilor cărora ai parcă o sensaţie de teamă, scrierile modeste ale altora, mai puţin înzestraţi şi mai puţin masivi, pot încă să ne prezinte destulă atracţie. Numai cunoscînd văile şi co linele, poţi să-ţi dai seama de înălţimea piscurilor. Se povesteşte pe scurt uieafa scriitorului: data naşterii şi a morţei sale sînt aceleaşi ca pentru Alecsandri al nostru (dacă e să admitem că Alecsandn s a născut la 1821) ])- Feuillet, deşi cunoscut azi mai ales ca romancier, a început să atragă atenţia publicului prin piese de ieatru romanele sale din acea epocă fiind palide imitaţii din Balzac şi Jules Sandeau. Piesele sale au multă fantazie şi spirit. Dintre ele, în alt gen decît acel al „ scenelor şi proverbelor", este „Dalila" (1857), o dramă de clocotitoare pasiu ne. Succesul „Romanului unui tînăr sărac" (1858) îl face sa se consa cre acestui gen. Admirat, preţuit de cercuri aristocratice şi c P lat, Feuillet devine bibliotecar la Fontainebleau şi aP?1.. . , Academiei. Putem deosebi două epoci în întreaga lui ac\lvl Dom„ mancier: a) una, mai ales reprezentată P>'in rom,anu*™®\ îndeaPiuns dg astăzi însă considerat cam fad, deşi şi acum este apr , . tineri, căci conline în el mult idealism şi M de Cam’ors" prezentată prin romane ca „Histoire de Sybille (1862 , de: , Julia de Trecoeur", „La veuve“, „Honneur d artiste , m care se pol observa oarecare influenţe ale realismului. Se povesscriitorului • două romane, din cele două epoci de desvoltare a ta ^‘“'“‘^“apoi că „Le roman dun jeune homme pauvre- şj „La vcuve». Se arata apo ca la începutul activitătei sale, Feuillet ezita intre romanhsm n . Din romanele sale se desprind sentimente nobile şl °C°r" p^entanlul P Bnme. mistă asupra naturei omeneşti. F. poate fi cons,derat ca oficial al romanescului în literatura franceză. Se în 1822. 1) Cercetări îpai tîrzii au stabilit că Feuillet s’ar fi născut prozator, debutează ) ciob eseu, 2) Exemple asemănătoare din literatura cu versuri, ca şi D-l Brătescu-Yoineşti mai tirziu, etc.

W-

Dare de seamă despre şedinţele Socielăţei

tiere, romanescul: evenimente neobişnuite, combinaţii arbitrare de în tîmplări, idealizare sistematică a caracterelor, exces de sentimentalism Aceste trăsături se potriveau în mare parte romanelor lui F. O carac teristică însemnată a acestora este că sînt mondene. Autorul, care ura manifestările vulgare, era o natură distinsă şi delicată. Din întreagaoperă se desprinde idealul său : elegantă de maniere, de suflet, de gîn dire. Pretutindeni castele, cavaleri îndrăgostiţi, grafii. Eroii acestor ro mane — s’a spus cu drept cuvînt— au un singur defect: perfecţia Perfecţia lor însă oboseşte şi devine o adevărată obsesie. (Aceleaşi lu cruri observăm şi în literatura noastră, în faza lirică: eroi ca Sărmanul Dionis, ca Dan, din operele cu aceste titluri, sînt şi ei perfecţi din toate punctele de vedere. Autorilor lor le place să-şi creeze oglinzi în care să-şi admire idealul propriilor lor fiinţe. In literatura franceză a încetat de mult această procedare ; cu „Ion" al D-lui Rebreanu, şi la noi pare a se inaugura o literatură în care eroii să apară cu defecte şi ca lităţi, cu virtuţi şi scăderi, un rezultat al puterei obiective de care trebue să dea dovadă romancierul). F. îşi iubeşte personagiile, care din cauza aceasta ne sînt totdeauna simpatice, in al doilea rînd romanele Iui F. sînt idealiste. Autorul ne prezinjă mai ales persoane „aşa cum ar fi trebuit să fie". El suprimă detaliile vietei comune. Conflictele rezultă din lupta pasiunei şi a onoarei. Cînd ele sînt învinse, soluţia la care ajung eroii este moartea („La veuve"). Către sfîrşitul activităţii sale, ro manele lui F. sînt teziste. Autorul discută demnitatea căsătoriei, morala socială şi devine avocatul femeei în societate. El ne apare, în romanele scrise m aceasta epoca, un moralist ai saloanelor, pătruns de anumite concepţii religioase. „Omul de lume", aşa cum e zugrăvit în aceste scrieri e un personaj moi mult creat decît copiat după natură. El va perfect de bine crescut, va avea gesturi măsurate, va suferi şi va mur ca un adevarat cavaler şi nobil, bondul moral al acestor romane e ur maiorul: femeile sînt credincioase bărbaţii nu. înzestraţi cu mîndrie, a vînd cultul onoarei foarte desvolţat, e. cred că se pot lipsi de ajutori, credjnfei şi recunosc, sdrobiti, ca aceasta J

tenorul lor strălucitor. E un aparafor al moralei creştine, al datoriei s în privinţa acestui ullim punct, am putea spune că e un Augier care a fi fost şi poet. In privinţa artei sale: F. nu e un analist; eroii săi vor besc prin fapte. Pasiuni concentrate ii caracterizează. Procedeul auto rului e înrudit cu cel al clasicilor; se îndepărtează detaliile realiste se amplifică subiectul şi se re|in sentimentele : amorul, onoarea. Din' toate acestea reiese oarecare artificialitale. Aj-ta povestirei şi a dialogului sînt bine conduse. F. descrie puţin. Stilul său e îngrijit şi nu trădează prea mult sentimentalismul situaţiilor. Desnodamintele romanelor sale sînt necesare, ca fiind rezultate în mod firesc din expunerea subieciu'ui Romanele acestea ne plac astăzi aşa cum ne plac uneori povestite Genul temperat al romanelor Iui F. ne atrage prin aceea că ne oferă icoana cea mai exactă a societăfei înalte, pe care nici un romancier pînă la el nu ne-a oferit-o cu atîta iscusin|ă, şi ne e aproape de su-

i >

Şedinţa Nr. 11

47.

flet, prin aceia că ne reprezintă prin armonia, ordinea, iubirea de mă sură ale autorului, spiritul latin. Vorbitorul termină, îndemnînd pe membri ca, în timpul vacanjei ce vine, să cultive lectura activă, cel mai practic şi cel mai ideal mijloc de .locomojie, pentru vremuri ca acele în care trăim. Durata şedinţei: un ceas şi cincizeci şi cinci de minute.

Şedinţa Nr. 11 \i

29 ianuar 1922

Elevul Boos Hacick dtn cl. VIII desvoltă a treia disertaţie din ci clul anunţat, vorbind despre Trecutul naţional în opera lui Ur. JVlexandrescu. Vorbitorul arată cauzele care au determinat pe unii din po eţii noştri să cînte trecutul naţional. Pomeneşte de curentul romantic, care recomandă cîntarea trecutului. Altă cauză e trezirea conştiinţei na ţionale, produsă de ideile şcoalei4 latiniste, cît şi de influenţa franceză. De asemeni starea jalnică a ţărilor romîne de atunci face pe mulţi Romîni să proslăvească măreţul nostru trecut. Printre cei dintâi poeţi care au cîntat trecutul se pomenesc Iancu Văcărescu şi Cîrlova. Apoi vorbi torul trece la Gr. Alexandrescu. Se analizează poeziile „Adio *a Tîrgovişte", „Umbra lui Mircea la Cozia“, „Răsăritul lunei la Tismana", „Tre cutul la Mînăstirea dealului", „O impresie* şi „Unirea Principatelor*, scoţîndu-se în evidenţă din ele părţile caracteristice în legătură cu trecutul nostru. Se arată că din toate aceste poezii rezultă admiraţia poetului faţa de trecut, însă această admiraţie nu merge prea departe Spirit critic, analitic, Alexandrescu nu doreşte reîntoarcerea timpurilor trecute („Um bra lui Mircea la Cozia“), deşi recunoaşte că trecutul a avut părţile lu bune: patriotismul era mai sincer pe atunci („O impresie ), aitadata e rau domni pămînteni cu iubire de moşie ; ei nu puneau piedici propa şirei ţărei şi făceau mai multă dreptate („Răsăritul lunei a ismana. ) Insă spirit dornic de linişte, de frăţie, de progres, Al. prefei a timpul sau Adevărată admiraţie are Al. faţă de domnii care s au ocupat de adminis tratie şi de cultura |ărei: de ex. fafă de Şerban Vodă, Matei Basarab („Memorial de călătorie"). Vorbitorul arata apoi influentele ce s au exer citat asupra poetului în descrierea trecutului. Se arata influenta lui Cir Iova, a romantismului, amintindu-se şi de Ossian, de Volney. Se preci zează că autorul are şi părţile lui originale în aceste poezii. Pomenirea eroilor noştri, descrierea luptelor (de ex. cea dintre Ioan Basarab şi re qele Ungariei, din poezia „Răsăritul lunei la Tismana"), precum şi corn naraţiile dintre trecut şi prezent, pentru a scoate în evidenţă calităţile sau defectele celui din urmă, sînt-lucruri pe care cel dintâi Ie-a acut Al si pe care mai tîrziu le-a reluat şi Eminescu. Se face o scuua corn"raţie între felul cum au cîntat Eminescu şi Al. trecutul. Eminescu a accentuat acel contrast între trecut şi prezent, pentru a arata defec ele

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

prezentului. Insă pe cînd Eminescu are admiraţie nemărginită pentru trecut, dorind reînvierea acestuia, AI. nu doreşte aceasta. In schimb, Al. îşi arată încredere în viitorul patriei sale. Elevul Bacher S. din cl. VI crede că vorbitorul a procedat hine scoţînd în evidenţă în lucrarea sa faptul că scriitorii clasici francezi nu cîntau trecutul naţional. De asemenea a făcut bine' pomenind de starea de lucruri din ţările noastre înainte precum şi în timpul lui Al. Citaţiile, de; * necesare, au fost prea lungi.—Elevul Constanfinescu C. din cl. VII co_. .lată că expunerea a fost comunicativă, dar ar fi trebuit ca subiectul să fi fost redat mai complect. S’a analizat fondul unui număr de poezii de ale scriitorului, dar nu s’au tras concluziile necesare din analiza aceasta. Elevul Diaconu I. din cl. VII crede că nu s’a vorbit destul despre toate elementele în legătură cu trecutul nostru naţional în opera lui Ai. Cînd sa vorbit despre procedeele lui Al. în „Umbra lui Mircea la Cozia", s’a spus că autorul începe oda printr’o descriere a naturei, urmează o naraţie caracterizată prin elementul miraculosului şi apoi, din cauza spiri tului autocritic,^ poetul deviază şi vorbeşte despre război. Nu s’a adăugit însă că, mai tîrziu, poetul dîndu-şi seama că luase o cale greşită, s’a întors de unde plecase şi şi-a terminat oda cu aceleaşi strofe dela în ceput, puţin schimbate. Trebuia să se desprindă din analiza poeziei „O impresie" concepţia lui Al. (aceeaşi ca şi a lui Bălcescu şi alţi contim porani), că Romînii se vor ridica iarăşi ,1a vechea glorie numai prin armată. Această idee se găseşte şi în poezia „Cîntecul soldatului" (1853). Se atrage atenţia asupra procedeelor întrebuinţate în „O impresie" : în ea găsim o gradaţie condusă cu măestrie. Cînd vede oastea înşirată pentru defilare, cînd vede coifurile soldaţilor strălucind la razele soa relui, poetul se simte din ce în ce mai mişcat, ajungînd la punctul culminant al poeziei, cînd exclamă: „electrică scîntee simţii". Vorbitorul arată apoi că autorul disertaţiei n’a vorbit despre descrierea naturei în odeta poetului. Al. ca şi Alecsandri, (exceptînd „Pastelurile" sale) este avar în descrierea naturei. Totuşi cînd era la Cozia, locurile erau prea pitoreşti, seara era prea frumoasă şi atunci fără să vrea ne zugrăveşte tablourile ce-1 încunjură. Acelaşi lucru se întîmplă în „Răsăritul lunei ta Tismana". Se adaugă 1a influenţele pomenite şi acea a lui Iancu Văcărescu, căruia poetul îi cere sfaturi, în cunoscuta epistolă ce-i adre sează, în legătură cu vocaţia sa literară. Se vorbeşte apoi de cîntarea treji'! cutului naţional în Epistole. Se dă exemplu, între altele, «Epistola către (i Cîmpineanu", în care Al. spune cu durere că la nord de Milcov se gă seşte un zimbru iar 1a sud un vultur, care de multă vreme se vrăjmăşesc. —Elevul Basgan C. din cl. VII spune că atunci cînd a caracterizat pe Alexandrescu, evocator al trecutului naţional, vorbitorul putea să scoată în evidenţă faptul că poetul numai cînd cîntă acest trecut nu e ironic. —Elevului Littmon I. din cl. VIII i se pare că planul a fost cam deslînat din cauza repetărei unor idei. Relevă însă faptul ca disertaţia a fost ascultată cu atenţie, fiind expusă într’un mod clar şi atrăgător. După rezumatul ideilor mai sus expuse—făcut de D-][Preşedinte elevul Boos, răspunzînd camarazilor săi, spune că a avut in vedere nu mărul limitat de poezii în care se pomeneşte de trecutul nostru naţional

Şedinţa Nr. 11

şi, de aceea a găsii de cuviinţăsă citeze cîi mai mull. Vorbitorul susţine apoi, contrar celor afirmate de un camarad, că a arătat care sînt con. , cîuziile fireşti ce rezultă din fiecare poezie în- care se cîniă trecutul na ţional şi nu vede ce concluzie ar mai reeşi din ele. Spune că a trecut în grabă peste Văcărescu şi n’a arătat în ce poezie cîniă acesta tre,< cuiul naţional, fiind că de fapt în poeziile „ La pravila jărei “ sau „ La i Milcov", nota predominantă este patriotismul iar nu ceva în legătură di rectă cu trecutul naţional. Susţine apoi că n’a pomenii de tablourile naturei cu care de obicei poetul începe poeziile în care cîntă trecutul, pentru că a avut în vedere titlul disertaţiei şi s’a referit numai la ceea ce era în legătură cu el. In privinţa ironiei, vorbitorul răspunde că o- dală ce a scos în evidenţă admiraţia poeţului pentru trecut, nu mai era ’•* nevoe să se pomenească de lipsa de ironie la Al. faţă de acest trecui. Nu se poate concepe admiraţie amestecată cu ironie. D-l Preşedinte începe prin a releva unele păreri juste exprimate de elevi, desvollîndu-le cu acesi prilej. Nu trebuia desigur să se ne glijeze a se reliefa felul cum Al. a cîntat natura în poeziile sale evocaioare ale trecutului. Făcînd aceasta, vorbitorul ar fi rămas tot în cadrele subiectului dat, dacă ar fi introdus un mic capiiol în care ar fi studiat ,4 arta poetului. Căci s’a spus cu drept cuvînf că nu s’au tras toate con cluziile necesare din simpla cercetare a fondului poeziilor analizate. Una din aceste concluzii ar fi fost şi analiza procedeelor, a iehnicei, a ariei celui ce a scris „Răsăritul Urnei la Tismana". Unui subiect trebue să-i sforci, tratîndu-1, lot ce-|i poate oferi, fără să depăşeşti graniţele lui na turale. Vorbitorul, răspunzînd observaţiilor făcute de camarazii săi, a mo tivai îndeajuns pentruce n’a relevat şi faptul că în subiecte ca cele tralate nu putem constata una din trăsăturile de căpetenie ale personalităjei poetului: ironia. Totuşi nu strică de multe ori să accentuezi — chiar cu riscul de a te repeta — unele idei care, cum e aceasta, e interesanta în deosebi. Şi dacă Al. nu ironizează numai lucrurile ce sint in legatură cu ideia de patrie, nu cumva atunci cînd vorbeşte despre trecut şi patrie vrea să ironizeze.... pe aljii ? De noi să cint eroismul bunilor noştri strămoşi, Aud o sută de glasuri: „Ce, noi sintem ticăloşi?"

Se amtădapoiacă mitaeinfe d^ncuJeTIche Vă^rescupezintă în po. * . „ 0 naţional, aceasta nu inseamna numaidecit ca lef'Ztăi care au cultivat aceasiă temă au fosi romanticii. Se dau exemple ,ţ>, , „ Vz-jinirn otc) care contrazic afirmaţia formulata, be pute au abdî scuhe aseni ă n ăr i şi deosebiri între felul de a cînta trecutul al lui Gr Al si acel al lui Bolintineanu şi Alecsandn, nu numai al lui Emineseu după cum s’a făcui. Unele idei au fost risipite ţn cursul exDunerei în loc să fi fosi concentrate într’un capitol special..Inchemdu-se se arală că din subieciul tratat se puteau desprinde pe lingă anumite nrocedee de formă, pe lîngă anumite predilecţii ale auioruiu. ş. unele epţii politice şi estetice ale sale. Al. e de părere ca poezia trebue conc

Dare de seamă despre şedinţele Societaţei să fie utilă, să trezească sentimente nobile. Era o modă pe vremea lui Al. de a se cînta trecutul, (s'â vorbit de altfel de influenţa romanticilor) dar cîntarea trecutului la Al. e şi un rezultat al concepţiei sale despre mi siunea poeziei. Deşi încearcă, în „Memorial", să se documenteze pe ici pe colo, nici Al. nu cunoaşte în amănunte şi serios acest trecut, ca şi Alecsandri şi ca şi Bolintineanu. Se deosebeşte de ei prin faptul că nu-1 admiră^ ne condiţional Anumiţi eroi, pe care Alecsandri şi Bolintineanu i-'ar fi îmbrăcat în haina celui mai pur idealism, la Al. ne apar aşa cum poate au fost în realitate. Spiritul de analiză al lui Gr. Al. se constată în abundenţă, cînd se studiază elementul trecutului naţional din opera sa. Vorbitorul a semnalat poeziile respective ale poetului, le-a discutat cuprinsul în mod conştiincios şi s’a silit să dea mai mult decît era da tor sa faca, expunînd liber, în general în mod mulţumitor, subiectul pe care l-a tratat cu pietate. "leva Draghici Emifio din cl. VII ceteşte o recenzie despre voîumu e poezii „Plumb" al D-lui G. Bacovia. Vorbitoarea spune că în ver surile cuprinse in acest volum, apărut în anul 1916, sentimentul care predomina este tristeţea, o tristeţe ce se desprinde din tablouri întune cate, plumburii. Elementele de violele, ploaia, e.i.l'SXKe „ti

oavaoiii, s aş? zssrsssv jss, •sas?.—* Duraia şedinţei: un cens şi jumătate.

Şedinţa No. 12

12 fevruar 1922 - Eleva Mariinescu Virginia din ci. Vil desvollă o diserlalie den pre Gr. Alexandrescu polemist în satire, fabule si epistola r “ ira, din ciclul anunţat). Misiunea criticei este de a sta’bilHeaălnr u ariist şi opera aceştuia. Pentru aceasia criticul Irebuc să f?» ? dintre naiade aceaşi simţire, care a vibrai şi în sufletul poetului • Pl |rTesl°; faca abstracţie de persoana autorului operei pe care o critica e.^U? sa adreseze numai sufteluiui acestuia. Cînd însă critica aluneca -?1 ??. se rea patimilor personale, se nasc discuţii, care dau naştere ord» V-‘ â08’ Dacă polemiştii, nelăsîndu-se orbiţi de pasiuni, nu fac^allcevn e.mil;! orJ discute anumite păreri ale lor, pentru ca să slabilească ad» - l.eci sa ei folosesc literaturii ; însă cînd, alunecînd în viitoarea mr U ’ atunci fi-îu liber urci şi invidiei, literatura sufere. “ paUlTnlor> ei lasă „ „ fja n°i polemica datează încă din timpul şcoalei - , părătorii originei noastre aveau de luptat cu acei carp n, * ’ ~UK a“ cunoască. Intre anii 1870 — 1880 este la noi „perioada indo'0-^ S« ° re‘ linualu şi după această dată, cînd se discută între ailel,. şi'^hcsU C°n*

r Şedinţa Nr. 12

«ariei pentru artă" şi a „artei cu tendinţe". Nici una dintre aceste po lemici nu a avut un caracter atîl de duşmănos ca acea dintre Gr. Alexandrescu şi I. H. Rădulescu. Atacul îl începe Heliade, care îl finteşte pe Al. în prefaţa poeziilor Iui Mumuleanu şi apoi în „Curierul de ambe sexe" unde criticînd fabula „Vulpea, calul şi lupul", declară că este o monstruozitate. A!, răspunde acestui atac cu „Privighetoarea şi măgarul", o parodie a criticei pe care i-o făcuse H. Acesta scrie o poezie de 42 de strofe, „Ingratul", în care arată cauzele certei cu Al. Lira lui H. merge pînă acolo, încît nu se sfieşte să facă răutăcioase aluzii, ca aceea cu privire la nebunia lui Al. Dar fineţea răspunsului Iui Al. este mult mai usturătoare decît vehementa lui H. („Privighetoarea şi păunul," „Papaga lul şi celelalte păsări"). Polemica aceasta nu se desfăşoară numai pe teren literar. Al. îl atacă pe H. şi pe teren politic. Astfel în „Catîrul cu clopoţei", loveşte •într’un bărbat politic, protector al Iui H. Cadrul fabulei, neîndestulător fiind acestei polemici, este depăşit. In epistolă Al. nu se opreşte de a-şi ataca duşmanul, cu acelaşi curaj şi cu aceiaşi finefe. Astfel în „Epistola către Voinescu", face aluzie la latinismul lui H.; iar mai departe, în aceaşi epistolă, loveşte în versurile lui Mumuleanu şi indirect în acel care lăudase aceste versuri, în H. Trecînd şi pe terenul satirelor, această polemică se sfîrşeşte prin „Confe siunea unui renegat". Renegatul mărturiseşte păcatele sale, în dorul de a-şi găsi liniştea sufletească, dar la şfîrşit renunţă la iertarea pe care o cerea: „Gîde am fost în vieajă şi gîde vreau să mor". In afară de polemica cu H., Al. mai are şi alte mici discuţii, de natură literară, politică, religioasă. In „Epistola către Cîmpineanu", Al. loveşte în scriitorii care idealizau vieafa pastorală, iar în „Epistola către Voltaire" găsim o discuţie a autorului cu scriitorul francez, care nu şti use sa prejuiască frumuseţea literară'a psalmilor lui David. Al. polemi zează apoi în ton de glumă cu Sion — fabulistul moldovean — şi nu-1 scuteşte nici pe Pralea de împunsătura ironiei sale. In fabulă însă e în trupată polemica politică. Cei pe care îi atacă sînt: AI. Ghica, („ Topo rul şi pădurea" şi „Oglinzile") consulul Ruckmann („Oglinzile"), Rusia („Lebăda şi puii corbului") etc. Adîncul spirit critic al Iui Al. îi dă acestui poet posibilitatea sa observe foate păcatele societăjei în care trafa. Caracterul polemicei lui Al. este stăpînirea de sine şi ironia fina. AI. nu a atacai pe nimeni, el răs punde numai atacurilor, de multe ori în fonul în care ele au fost făcute. In autocritică, eleva Mcirlinescu spune că subiectul n’a fost poate tocmai bine tratat, dar aceasta e cea dintâi lucrare, nu numai pe care o rosteşte Ia Societatea literară, ci e prima de acest fel, pe care o face. Declară acestea nu pentru a cere bunavoinja auditorului, căci cu cit i se vor aduce mai multe învinuiri, se va arăta că lucrarea^ sa pe ungă defecte, prezintă şi unele calităji. Recunoaşte faptul ca a uita sa vorbească de polemica între Alexandrescu şi Sion Ia locul cuveni , t eşi era tratata în disertaţie acolo unde trebuia. — Eleva Barber Raşcla din el V constată munca depusă pentru alcătuirea lucrarei. Dicţiunea corectă si tonul comunicativ nu făcut ca diseftafta să fie ascultata cu a-

Dare de seamă despre şedinţele Socieiăţei

tenţie. Faptul că a fost rostită liber — nu cetită—constilue iarăşi un merit. — Elevul Gurâu T. din cl. VI crede că vorbitoarea a scăpat din vedere să vorbească şi despre polemica lui AI. din epigrame. Se ştie că poe tul în una din epigramele sale atacă pe Heliade, ca traducător al Iui Voltaire. Lucrarea însă prezintă calităţi şi autoarea are meritul de a o fi rostit liber, într’un ton care n’a lăsat nimic de dorit. — Elevul Nestor Iacob din cl. VII crede că vorbitoarea ar fi trebuit să pomenească în istoricul polemicei la noi şi de lucrarea lui Miron Costin : „De neamul Moldovenilor", în care autorul polemizează cu adnotatorii cronicei lui Ureche. Ar fi trebuit să se insistaşi; asupra lui B. P. Mumuleanu, din două motive : a) pentru că acest poet' a fost cauza aparentă a certei din tre Al. şi Heliade, b) pentru că Ia Societatea noastră, nefiind ocazie pînă în prezent să se vorbească despre acest scriitor, ar fi fost bine să se dea cîteva noţiuni generale despre dînsul. Pe nesimţite vorbitoarea a trecut dela polemica din opera lui Al. Ia ironia şi satira acestuia __elemente ce nu făceau parte din cadrul subiectului dat. Atitudinea cam veselă a vorbitoarei, în cursul expunerei, determină pe elevul Nes tor să spună că disertaţia a fost tratată în mod puţin serios. — Elevul Constantinescu C. din cl. VII arată că un merit al colegei sale a fost acela de a-şi fi rostit liber disertaţia. Dicţiunea bună şi tonul comu-. nicativ au făcut ca disertaţia să fie ascultată cu plăcere tot timpul. Lu crarea totuşi a avut şi lipsuri: astfel n’a fost descrisă starea socială din timpul lui Al. Pe de altă parte s’a insistat prea mult în întroducere asupra noţiunilor de polemică şi critică, făcînd astfel ca prima parte a disertaţiei să nu fie în proporţie cu restul. Neinsistîndu-se asu pra stărei sociale, lucrarea a părut incompletă şi în consecinţă, luată • nnirte din ciclul de disertaţii despre Gr. AL, n’are un caracter de P stătător. — Elevul Diaconu /. din cl. VII arată, la început, folosul S reiese din discuţia unei lucrări. Rectifică apoi cîteva afirmaţii care i c?u părut eronate. Discută specia din care face parte fabula „Oglindele" s.a consideră drept fabulă generală, autorul căutînd să arăte prin ea şl adevărul sfîrşeşte priri^ a eşi la lumină. Caracterizează procedeele lui C\\ în polemică, scoţînd în evidenţă tonul mai moderat al acestuia, în A * iparaţie cu cel întrebuinţat de Heliade. Termină, relevînd cîteva proce dee artistice de ale poetului. Citînd, pentru spiritul ce cuprind, versurile: Sion amic îmi fusese, talent şi inimă-auea Şi cred că ar mai fi trăit încă, dacă atunci nu murea, nstată în ele un ecou probabil din cunoscutul cîntec al lui La Pa— Elevul Rosenberg S. din cl. VIII arată că anunţarea dinainte a 1S«_felor din plan strică formei disertaţiei. In privinţa fondului, e de păPu c£ înainte de a se fi făcut istoricul polemicei Al.-Heliade, ar fi Jer, bine să se arate deosebirile dintre caracterele celor doi polemişti ?s tivul acestei polemice. Arată apoi că unele atitudini de critic lif1 rar au fost luate, de vorbitoare, drept polemică. Sfîrşeşte aducînd lau]p camaradei sale, pentru felul cum a ştiut să trateze subiectul, avîndu-se ? vedere mai ales lipsa de îndestulătoare izvoare în acest sens. — Ele1 il Liltman /. din cl. VIII relevă faptul că vorbitoarea n’a pomenit nici odată în cursul disertaţiei de ziarele şi de anii în -care a avut loc po-

1 î

Şedinţa Nr. 12

lemica dintre Al. şi Heliade, din care cauză desigur a făcut greşala dc a cita fabula „Papagalul şi celelalte păsări", publicată în ediţia din 1832 a poeziilor lui AL, ca un răspuns al acestuia la atacurile lui Heliade, cînd polemica între ei n’a început decît la 1838. Contrar celor spuse de unii membri, care au făcut critica înaintea sa, elevul Littman crede că vorbitoarea a depăşit cadrul subiectului atunci cînd a pomenit de aluziile ironice şi de înţepăturile la adresa contimporanilor, făcute de Al. în epistolele către Cîmpineanu, Donici, etc. Este o diferenţă între o alu zie ironică şi satirică şi între polemică. E drept că vorbitoarea a tratat pe scurt o parte din subiect, dar aceea e tocmai partea care priveşte polemica între Al. şi Heliade. Trecînd peste faptul că nu s’au amintit articole în proză, ca „Autori", „Sarsailă", publicate în „Curier de ambe sexe", elevul Littman arată că după o pauză de 23 de ani, adică la 1861, polemica dintre Al. şi Heliade reîncepe, atunci cînd Al. cel dintâi atacă pe protectorul politic al lui Heliade, în fabula „Catîrul cu clopoţei"; He liade îi răspunde în „Naţionalul" prin fabula „Cîinele bolnav de ochi". Ar fi trebuit să se mai insiste, crede elevul L„ şi asupra satirelor care nu circulat în manuscris — culese şi publicate mai tîrziu de Aricescu — şi pe care polemiştii şi le-au adresat unul altuia. Unei satire de 5 strofe a lui AL, Heliade răspunde prin alta de 39 de strofe. In privinţa pole micei cu Sion, elevul L. adaugă — scojînd prin aceasta în evidentă su perioritatea lui Gr. Al. — că acesta n’a mai răspuns la al doilea atac al lui Sion, din „O muză în spital". Nepotrivit a fost faptul căs’avorbil în introducere de polemica de după AL şi desigur o scăpare din vedere a fost afirmaţia că polemica dintre curentele care susţineau „arta pen tru artă" şi „arta cu tendinţă" a avut loc între „Junimea" şi „Convor biri literare". In concluzie, vorbitoarea crede greşit că polemicele au valoare numai pentru că ne arată starea politică a unor anumite timpuri sau ideile unor anumiţi scriitori.- Polemicele mai au valoare şi pentru că ne desvălue o latură a sufletului polemistului şi anume aceea cînd el atins în amorul propriu, de cele mai de multe ori răspunde cu o com pletă lipsă de obiectivitate. — Elevul Boos Ii. din cl. VIII găseşte că era inutilă amintirea atîlor nume streine, din prima parle a disertaţiei. După aceasta spune că în ceea ce priveşte cuvîntul „polemică", poate să i se dea un înţeles mai larg sau mai restrîns şi crede că vorbitoa rea s’a oprit acolo unde trebuia. Se aminteşte concluzia: „din polemica Iui Al. se poate cunoaşte starea politică şi socială a acelui timp", constatîndu-se că nu s’a scos în evidentă care este acea stare politică şi socială. Eleva Martinescu răspunde că subiectul său fiind „AL polemist în fabule satire şi epistole", nu şi în epigrame, nu avea de ce să se ocupe de aceste lucrări ale poetului. Dacă ar fi analizat şi „Adio pentru ple carea proconsulului Halcinski", „Cometei" şi „Răspunsul cometei" şi dacă ar fi arătat cum Ai. lupta in contra unor rele sociale, n ar mai fi studiat atunci propriu zis polemica scriitorului, ci ar fi studiat satira so cială chestie analizata într’o disertaţie trecută. N’a analizat elementele de" polemică din poezia „Anul 1840“ pentru simplul motiv că poezia aceasta nu prezintă asemenea elemente şi apoi, încă odată, subiectul dat cerea numai analiza epistolelor, fabulelor şi satirelor. Crede că n’ar fi

\ ■!

Dare de seamă despre şedinţele Socie ţaţei

fost nimerit ca, în mijlocul disertaţiei, să fi vorbit mai mult decît a fă cut-o despre Mumuleanu. A vorbit despre ironie şi sarcasm, pentru o arăta mijloacele de care se servia Al. în polemica sa. A vrut să vor bească despre polemica între „Convorbiri literare" şi alte reviste din Bucureşti, nu între această revistă şi „Junimea" — evident, un „lapsus". Despre polemicele din „Curierul de ambe sexe", „Naţionalul" etc., nu s’a vorbit, considerîndu-s'e că ele nu intră în cadrul disertaţiei. Nu s'au analizat satirele culese în volum de Aricescu, deoarece vorbitoarea nu le-a putut avea la îndemînă. La învinuirea că lucrarea n’are un caracter de sine stătător, vorbitoarea răspunde că lucrarea sa nici nu putea să aibă un astfel de caracter, făcînd parte diiitDân ciclu de disertaţii. D-l profesor I. M. Raşcu găseşte ca în'general despre lucrarea elevei Martinescu s’ar putea spune că a fost mulţumitoare, nu însă pentru fap tul că i s’au adus multe „învinuiri", cum căutase să argumenteze vorbi toarea, cu o curioasă logică. Lăsînd la o parte oarecare scăpări din ve dere în ceea ce priveşte exprimarea unor idei şi altele în legătură cu interpretarea unor versuri, e bine că s’a încercat a se explica la înce put sensul cuvîntului „polemică", lămurindu-1 paralel cu acel al cuvîntului „critică". Noţiunile cam elastice au făcut însă ca pe alocuri, din cauza interpretărei, vorbitoarea să spună mai puţin, iar alteori mai mult decît cerea subiectul ales. S’a dat vorbei „polemică" în unele părţi un înţeles mai larg decît cel care pare a-1 comporta, scoţîndu-se în evi denţă simple atitudini satirice'ale autorului. Polemica — etimologia cu vîntului arată — înseamnă luptă, ceartă. Un satiric nu e numaidecît un polemist. Trebue să combaţi o părere sau o stare de lucruri, să o ataci, sa aduci argumente contra, să răspunzi unei provocări sau să aştepţi să ţi se răspundă alteia, pentru a deveni polemist. E de semnalat că u n nolemist e de multe ori, deşi nu întotdeauna, un satiric. Părţile care ^ 1 la locul lor în expunere nu au fost în toate cazurile aprofundate, erau s’a cerut, adică, subiectului tot ceea ce putea el oferi. Elementele Nu nlemicef puteau fi îmbogăţiie prin oarecare indicaţii asupra celor ce P°au prilejit sau le-au întreţinut. Un Ch. Sion sau un B. P. Mumuleanu -î- după cum s’a observat — puteau fi prezentaţi ascultătorilor mai mult decît1 printr’o singură trăsătură aruncată în treacăt.^Să căutăm a da vieaţă terialului pe care tratarea unui subiect ni-I oferă. Din acest material m c’au scos toate concluziile necesare, pe care le reclama economia ^nunerei, într’a doua parte a ei mai cu seamă. Temperamentul scriif rului studiat ca şi arta operei analizate trebuiau să se ^desprindă bo° , sj complet în această parte, pentru ca desvoltarea să fie unitară şi ^itreagă. Lucrarea discutată a prezentat şi calităţi: a) vorbitoarea este 1 plevă care totdeauna a dat dovadă de rîvnă apreciabila, desfăşurată ° ntru a folosi Societăţei din care face parte, b) expunerea lucrarei ă F' t limpede şi sigură, cu o singură rezervă — semnalată şi de un elev în ceea ce priveşte ţinuta şi tonul, care au accentuat o oarecare lailinritate puţin reţinută şi veselie nejustificată pentru un subiect destul m serios ca cel tratat, c) Planul lucrărei a fost bine întocmit. Pentru de aceste0 calităţi eleva merită laude. j>ra profesoară M. Rarincescu adaugă la cele discutate — Ş1 ca răspuns unei imputări aduse vorbitoarei — părerea că n’ar fi fost bine

1 !.

| 1

Şedinţa Nr. 15

să se vorbească mai pe larg deultimele satina dec £ imv Ai. şi Heliade, deoarece afesl®a " " „r exoresTi ce ne îndeamnă să gimea lor obositoare şi. vu;gau ieaxţură cu o observaţie făcută, arată le trecem sub tăcere. Apoi to' 1 9 luj Gr ^1., fără să nu se atingă că nu se putea vorbi despre po ■ Vorbind de partea a doua a dişi cîteva chestiuni de critica li ei • mare se a!-ată greutatea de sertaţiei, care ar fi cerut ° d®® tru care sînt necesare izvoare a trata o chestiune ca acea ale, P aCelea de care a dispus vorde informaţie mult mainumero ““ape ja 0 singură monografie, biloarea — izvoare ce sau mag a^uc Paude vol.bitoarej, care şi-a dat Pentru meritul şi munca depus cuprinsul disertaţiei, aproape osteneala să rostească liber, pe ling* o P spunînd că ioate versurile luate ea exemple. D-ra P^so^, ^ ^ de_ pentru asemenea încercări laude observaţiile făcute : unele treoarece sînt tot atit de folositoa ? iar celelalte să dea mulţumire buind să arate şi sa împlinească lipsurile, şi încurajare pentru lucrările viitoare. „ .. D «nuntă moartea scriitorului rus VlaD-ra profesoara M. Rarmces jeaţa acestuia, amintind de surdimir Corolenco. Vorbeşte pe seu rin Europa şi America. In cîteghiunul în Siberia şi de calatoiiil P şl arată că din traducerile va cuvinte vorbeşte de opera acestui .sm'mo ^ ş. Q parte din >Nu. ^le’tiblriel^'pureTslVe dk^ seama de talentul şi puterea cu care

■

•' p»"'"1* c,“'d'

Şedinfa Nr. 13

15 îevruar

1922

, ,711 face o comunicare despre o cuEleva Grlgoriu Mice din clasa VI ^ Arhiva statului din Iaşi, acle legere de acte gasde de D-l . » etului V. Alecsandn („La centeprivitoare ia data na?‘®rea nş,‘ 3 „edit privitor la familia poetului-- laşi nărui lui V. Alecsandn, materia djsculijlor asupra naşterei poetului, ex1921). Începe Pr*Jl"’.[1®?„7e (1819 şi 1821) şi arăţînd actele care dovedesc punînd cele d°ua ip adevărată de autorul cârjei: 1821. Pentru a stabili pe cea considerata ca adevara acestuia, începmd cu bunicul lui, oriqina poetului, f, , . * rt>ea cc priveşte origina nunielni Nu le ajunge la un rezultat precis Aiecsandrl.se studiază«2^ 00etuluiJse arată rangurile pe care le-a ocup- ipentru Elena Negri.de că sa intimă, vorbindu-se de dragostea P°e 'in pierderea iubitei cît şi prin Utorme freacât de opera sondorului, ins,"

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

tîndu-se asupra succesului dela Montpellier. Se arată funcţiile pe care ie-a mai ocupat în cei din urmă ani ai vieţei. Vorbitoarea trece în re vistă conţinutul capitolului asupra Mirceştilor şi arată în încheere foloa sele notelor găsite de D-l Zotta. Elevul Basgan C-tin din cl. VII desvoltă o recenzie despre volu mul „Oameni dela munte" de Soveja. Amintind prin cîteva cuvinte de activitatea literară a autorului, al cincilea scriitor putnean a cărui operă se studiază la Societatea noastră,- vorbitorul analizează acţiunea unor nuvele cuprinse în volum, scoţînd în evidenţă caracteristica eroilor : moravuri pa triarhale, naivitate şi curăţenie *de suflet, înăbuşirea patimilor, jertfa vie' - ţel, credinţă puternică, etc. Legătura dintre omul de munte şi vietăţile care-1 însoţesc, reese din povestiri ca „Fagul", „Cîntecul", etc. Măestritele evocări ale priveliştilor din Vrancea, ce dau cărţii o valoare idi lică, sînt evidenţiate prin cîteva citaţii. Graiul bogat în imagini, presăra! cu expresii populare şi dialectale, face plăcută şi interesantă această carte, mai ales pentru acei care caută să cunoască mai bine locurile şi oamenii din vecinătatea noastră. Elevul Diaconu /. din cl. VIE ceteşte fragmentar o schiţă din volu mul recenzat. Elevul Litlman /. din cl. VIII desvoltă o recensie despre poemul dramatic „Zamolxe" al D-lui Lucian Blaga. Subiectul acestui poem este următorul: Zamolxe, profetul dac, care încercase să dea poporului său 0 religie nouă, alungat din cetate, trăeşte de şapte ani în singurătatea co drilor. Dar, în timpul acesta, religia pe care o propoveduise prinde ră dăcini, iar adepţii ei sînt atît de numeroşi, că de teama lor, Magul ve chilor zei trebue să păzească templul cu ostaşi. Spre a-şi salva zeii, Magul recurge atunci la o viclenie : răspîndeşte în popor legenda că Zamolxe însuşi a fost un zeu. El gîndea —şi^cu multă dreptate — că oamenii, divinizînd pe Zamolxe, îi vor uita învăţătura. Şi de sigur că viclenia ar fi reuşit pe deplin, dacă Zamolxe,^— care după mult sbucium sufletesc se hotărîse să se coboare din nou în cetate — n’ar fi sosit tocmai la timp, pentru ca, sfărămîndu-şi singur statuia-i de zeu, să readucă poporul la învăţăturile sale. E drept că el a fost ucis cu sfărămăturile propriei sale statui, dar religia pe care a propovăduit-o a rămas. Trecînd la filosofia care se desprinde din opera D-lui Blaga, vorbitorul găseşte — după D-l M. Iorgulescu — că acţiunea misterului este concretizarea unui conflict de natură pur ideologică, anume: conflictul dintre umanitate şi divinitate, ca forţe regeneratoare. Personajul Zamolxe, reprezentantul prin excelenţă al celui dintâi, cade jertfă la sfîrşitul misterului, pentru a dovedi adevă rul filosofic, că pentru reuşita unei idei mari, mai ales în credinţă, se cere sacrificiul individului. După cîteva consideraţii în privinţa formei, vorbitorul termină, spunînd că „Zamolxe" este una din lucrările cu care literatura noastră se poate mîndri. D-l prof. I. M. Raşcu spune că va adăugi doua scurte comunicări la acele rostite în această şedinţă. Prin „comunicare" se ^înţelege de obi cei la Societatea noastră expunerea cuprinsului unei lucrări literare („dare ae seamă)1 seamă)" sau comentarea şi aprecierea acelui cuprins („recenzie"). (îe , 1 i .'i r f rv... /t t ^ ______ In f*nnnctinia m r..— i • Dar „comunicare" mai. poate însemna şi aducerea la cunoştinţa membri lor a rezultatelor unor cercetări *“ * proprii. ” ff Elevii ” şi elevele din clasele su-

r I

Şedinţa Nr. 13

perioare ar putea şi ei sa prezinte din cînd în cînd asemenea modeste cercetări, care le-ar desvolta şi mai mult gustul de studiu sistematic. Asemenea exerciţii vor fi binevenite la Societate, cînd ele vor fi sau de actualitate sau vor oferi unele rezultate de un oarecare interes. Te renul pe care s’ar exercita în special aceste încercări ar putea fi de ex. acel al influenţei literaturei franceze asupra literaturei noastre. E un teren vast şi relativ puţin cercetat. S’ar constata atunci şi mai limpede Jot ce datorim celei mai strălucite literaturi universale şi multe înfăţişări de ale literaturei noastre ar fi, astfel, larg explicate. Vorbitorul citează titlurile unor scurte comunicări, făcute în orele de Limba romînă de ele vii săi din clasa VII (comunicări în legătură cu influenţa despre care s’a vorbit şi cu unii scriitori mai puţin cunoscuţi, netrecuţi în programe sau cu operele, de obicei neanalizate în clasă, ale marilor scriitori romini ). *) Comunicările acestea se ţineau, mare parte, în „orele disciplinare'1 (profesorul de Limba romînă fiind şi dirigintele clasei), iar două djn ele au fost desvoltate, intr o după amiază, la Crîngul din aproprierea oraşului. După rostirea unei comunicări şi dis cuţia ei, elevii au intonat diferite coruri,' după care a urmat a doua comunicare. Mica plimbare s'a terminat cu un joc de minge. laţii lista lucrări or de felul acesta, rostite în anul şco Iar încheiat de elevii cl. Vil, lucrări în directa legătură cu activitatea Societiiţei şi cu studiul literaturei roinînc şi franceze : 1 I, Şalaban C. — Baladele lui V. Hugo tra|. Averescu Şt. — Scrisorile lui Conaclu. duse de C. Negruzzi. 2. Blum Herman. — Influenţa lui Lamar14. Diaconii /.-„Riga Poloniei şi Domnul tine în poeziile lui Moldovei;t de C. Negruzzi, Cîrlova cronica lui N. Costin .şi 3. Basgan C. — Poeziile lui Cîrlova. „Charles XII“ de Voltaire. 4: Cristian CL - Cum au învăţat romi15. RXdrnm I.- Al. Hrisoverghi. ' neşte Heliade şi C. NeA fi 16 Nestor Iac„Amintiri" de Al. Russu. Ol gruzzi. 17. Steriaile U. - „Mi. Kogălniceanu" de 5. Constantinescu C. - Cum au cîntat poN. Iorga. eţii noştri lîrgo18. Blum H.-„Soveja" de Al. Eussu. viştea. 19. Bazgan C. - „Cântarea Romtmer de 6. Gheorgliiu P. - B. P. Mumuleanu. N. Bălcescu şi „Les pa7. Koffler el. —„Epistola ciltre Văcărescu ■ roles d’un croyant“ de a lui AieXandrescu şt cea Lamennais. a lui Boileau către Moliere. 20. Balaban C. — Al. Beldiman. 8. Losner I. — ftGh- Asachi" de E. Lnvi21.' Cnut ian Cl. - C. Stamati. ' bescu (rostită in şedinţa 22. Diaconu I. - A. Pann. Societiiţei dela 18 dec. 23. Ghebrghiu P. - Gh. Creţeanu. Nr. 8.) 24. Koffler A. - Al. Sihleanu. 9. Martinescu P■ Al- Donici. „ 25 Losncr I. - Al. Deparaţeanu. tj M Zamfirescu. 10— 26. Martinescu ‘ j c Boliac. 27. Nestor Iac. — 1 oezme Nr. 1). 28 Paj,arian L - P11 Pubian I. - „Satira duhului meu" de Gr. Alexandrescu şi „A 30.Reichman M. - N- Gane mon esprit‘f de Boileau. 31 Rtulran /. - Dobrogeauu-Gherea.

fg jaUa-N. ^on-

12. Reic/wian U. - Poeziile lui Gh. Sion.

Dare de seamă despre şedinţele Socielăiei

Ca o completare a celor arătate, în acest sens, la curs, de cîle ori s’a ivit prilejul, vorbitorul analizează în cîteva cuvinte modelele a două poezii romîneşti din prima jumătate a sec. XIX. E vorba mai întâi de un fragment din „Primăvara a norului" a lui lancu Văcărescu (pasagiul în care poetul descrie vizita lui Cupidon. „Poeziile Văcăreştilor" — Bibi. romînească Socec, Nr. 2, Pg. 103). Văcărescu fără îndoială cunoştea bine pe Anakreon (560 — 478 a. Chr.), pe care l-a imitat, ca şi contim poranii şi predecesorii săi. Dar cunoştea tot atît de bine şi literatura franceză, el fiind cel dintâi poet al nostru asupra căruia această litera tură are o influentă mai hotărîfoare (Ov. Densusianu — Literatura romînă modernă, II, 49). In literatura franceză, Anakreon exercită o puternică influentă, mai cu seamă în secolele XVI şi XVII. Ronsard (Odes, II) şi La Fontaine (pg. 201 din „Oeuvres compleies", cu studiu introductiv de C. Walckenaer — Paris, Didol, 1855) — ca să nu cităm decît nume ilus tre — au, ambii, cîte o poezie intitulată „L’amour mouille", imitată după scriitorul grec. Intre poeziile acestea şi fragmentul pomenit din poezia lui Văcărescu sînt oarecare asemănări. Poetul, care doarme, e trezit de un sgomot, de o bătae la uşă. E „Amorul", Pajul Cupidon. Copilul se roagă de poei să-i dea drumul pentru a se usca la foc şi a se încălzi, pentru a găsi în sfirşit un adăpost. Poartă în spate „aripi smultfe", are hainele sfîşiaie, e ud de ploue. Poetul îi dă găzduire, şi—aici cuprinsul diferă puţin, - la Ronsard şi La Fontaine, după Anakreon, copilul scoale săgeaia din iolbă şi ochind, o sloboade poetului în inimă, rănindu-1 fără leac; la Văcărescu, „Amorul" vrăjeşte într’atîtpe auior, îneît acesta se pomeneşte îmbrăcat, somnul îi dispare, şi se duce, condus de copilul înn, ripat, într’un crîng, în noapte, unde păsările cîntă. Poetul calcă acum pe urmele copilului şi sentimente nouă îi străbat în suflet. „Sîngele mi se ’noeşle, minţile mi se desleg". Dacă influenja directă a lui Anakreon nsupra lui Văcărescu esie aproape sigură, nu este exclusă nici acea pe care unele inspiraţii din literatura franceză, ca acele de mai fi putui exercita asupra poetului nostru. E mai greu de admis că ar” fi Cu noscut de timpuriu pe Ronsard, deşi pînă la sfîrşitul viejei sale, (1863) Văcărescu — cetitor asiduu al literaturei franceze — a avut poate prilejul să audă de acest poei, pe care Ste-Beuvej în cartea sa „Tableau de la poesie frangaise au XVI" siecle", apărută la 1828, îl pune din nou în circulajie. Opera Iui La Fontaine însă, Văcărescu o cunoştea desigur îndeajuns. El traduce încă dela 1827 din clasicii francezi: Britannicus de Racine, Avarul de Moliere, etc. aşa îneîi ar fi cu putinţă ca şi ceti rea unor parafrazări franceze, după Anakreon, să-l fi familiarizat şi maj mult cu anumite inspiraţii ale poetului grec. Dacă chestiunea precizării modelului, pentru o poezie ca cea de mai sus, este dificilă, nu toi astfel se^ prezintă, cînd e vorba de cea de a doua poezie, despre care rămîne sa se vorbească. „In lipsa ei" de Conachi e mai mult decît o imitaţie, e o traducere aproape, din „Que le jour me dure" de Jean-Jocques Rousseau, o romanţă foarte populară în prima jumătate a veacului XIX, în Franja. Alăturăm ambele aceste produceri, despre a căror asemănare nu şlim să se fi vorbit aiurea. E de observat că'la sfîrşitul poeziei sale, Conachi găseşte de cuviinţă să adauge două versuri, ce i se par punctul culminant nimerit al gradaţiei.

Şedinţa Nr. 13 In lipsa

Que Ie jour me durs Que le jour me dure Passe loin de toi ! Toute la nature N’est plus rien pour moi. Le plus uert bocage, Quand tu n’y uiens pas, N’est qu’un lieu sauvage Pour moi sans appas / Jlelas I si je passe Un jour sans te uoir, Je cherche ta trace Dans mon desespoir. Si je Tai perdue, Je reste ă pleurer ! Mon âme eperdue Est preş d’expirer.

eî

Cît mi-i de urît cînd sînt fard line! Ţoale pe pâmînt moarte-s pentru mine, Ori şi unde-oi fi, dacă nu eşti faţa, Parcâ-s pe-un pustiu afară din uieafă. Vai de mine-atunci cînd nu oii îndată... Pe urmă-ţi mă iau şi plîng ziua toată. Şi de-o pierd din ochi, leşin simt că-mi uine. De-o găsesc, înuii... şi-alerg după line. Simtu-te că uii ? Tremur peste fire, De te uăd, mă pierd şi-mi es din simţire, Guriţa deschizi, cerul se deschide, De mină mă iai, foc simt că m’aprinde.

In braţe mă ţii, fulgeră văzduhul ! Le coeur me palpite La sînu-fi mă siringi, cad şi îmi dau duhul. Qjiand j’entends ta uoix. Tout mon sang s’agite C. Conachi Des que je te uois. Din „Alcătuiri tji tălmăciri11 Ouures-tu la bouche, Les cieux uont s’ouurir... (Reprodusa din „Carte .le limba roirfnii pentru Si ta main me touche, a. VII sec." pag. 33, de P- V. Haneş.) Je me sens fremir. r Ţq. Kuusseau (Reproducere

1 r-lnsir neoclasic şi romantic îşi au, in ara noastra, claca nu gie tE- mnlT dr admimtorii şi imitatorii lor, mai credincioşi şl mai entune am închipui, după o superficială cercetare a lucrurilor. '

D-l prof. I. M

comunicare a sa, v ort?de curînd. Născut în acelaşi deceniu cu scriitolesQmou-rezensac, i giale şi Delavrancea, făcînd parte dintr o strălu cii noştri Vlahuţa, tinerele de studiu si de viea(ă mondena, porbuiea^^lS^ cu volumul Les e ue's Parcours du reve au souvenir», „Les perles rouges , e oserveşte de model lui Huysmans pentru eroul d*s ■'fromanuTuisău „A rebours". Preţios în ve/Lri.oferindadeseaefecte al late opera sa se distinge totuşi prin muzică suava şi Pnn 9Ini «tu? sub care sim|i că palp*- un suflet.

r 60

Dare de scamă despre şedinţele Societăţei

~ hoerp se arată că poeziei i .s’a dat în timpul din urmă şi i IrVnfniorps’ deosebit în şedinţele Societă|ei. Chiar astăzi s’a vorbii n0 V3 vre n Datru-cinci poe|i. Niciodată nu va fi prea mult. Muzica lipdespre vr Pn^ut şedill(elor noastre, să le fie îngăduit celor prezen|i delecta măcar cu melodia versurilor ce cuprind variate orchestralii. E un refugiu săptămmal'din mijlocul prozei de toate zilele şi un prilej de măllare

paria din cl. Vt ceteşte în romîneşte şi în frnn-

luzeşte două poeme din ale lui Montesquiou: „Lucifers" şi „Mon Coeur"') Durata şedinţei: un ceas şi jumătate.

Şedinţa Nr. 14

19 fevrtiar 1922 Elevul Rosenberg Simon din cl. VIU vorbeşte despre Critica li terară în opera lui Gr. Alexandrescu, a cincea disertaţie din ciclul consacrat poetului. Vorbitorul începe prin a arăta situaţia în care se afla spiritul critic romînesc în Moldova şi Muntenia, la apariţia lui, adică în momentul întroducerei culturei apusene, a celei franceze în special, în ţările romîneşii, la începutul veacului XIX. Se arată că dintre scrii torii munteni, mai toţi absorbiţi în lupte pentru realizarea unor idealuri sociale şi politice, unii ca Bălcescu, Ghica şi Alexandrescu au avut totuşi o activitate critică indirectă, conţiibuind şi ei la opera şcoalei critice moldovene. Trecîndu-se Ia tiatarea subiectului, se arată prin citaţii frag mentele din meditaţiile, satiiele, fabulele şi mai cu seamă din epistolele Iui Al. în care acesta are atitudine de critic literar, precum şi proce deele, uneori foarte ingenioase de care se serveşte în aceste atitudini.

V ţ

) Deoarece poetul e aproape cu totul necunoscut la noi si deoarece cărţile franceze sînt atît de £reu de procurat azi, reproducem — pentru strania ei frumuseţe — poezia cea dintâi :

LUCIFERS Les Otoiles des lys ont eclaire la pliu n e.. Les potules de l'aslre ont eclos dans Ui nun . De cons/e/laiions de fletirs la mute est pltine, Et de moissohs de feax la von te briile el Iun. Les aiures ont baisse le urs. yeu.x sur les prairies, 13 ont leve leurs yeux vers les azurs ; Les honunes . Et Veduu,lo-e s'est vii des blafichas confrOries ? cthcrce et du petale pur. De l’Otoile Les petales se sont envoles vers les voutes... Les Otoiles se sont eprises des humains... Et des anges aux cieux se sont trompOs de mutes, Et des liommes en bas ont trouw leurs chemins. Kobert de Montesquiou.

i '

* 61

Şedinţa Nr. 14

•-

unTuMioT de9atmos{era fantastică şi plăcută din Pf^e^Tefebuiile11^ ■bra lui Mircea la Co»*£ O'-*'" poeţii .r-m.n.- el („Epistola către stil uşor şi lămuriu/j/ >€ j\oea basmelor. („Anu! ici“) şi se arată ■ ej se ridică în con1? ~ T ■ ■-'/! . 1 lui David şi adresîn’ diMi* ă cîteva figuri pline . . . 1 pizmueşte talentul

Je «W 5Ir !t^ir»

Jj>,k /o^ ) ^ i 7

127'; " sssrşi't ilîfoiînft

fp'/"

f 1

tizpvdii

critică literară sau Voltaire"). El cere • tru a cărei realizare 1 P * 4- i .• l' . ' e Văcărescu”) şi de î) , , / .* (I » Wlt /Vti'fc-'Wf ,raiea a tradus psal“<lh W f Ti a flA’i*/'/L«u‘ /<*<f * B. P- Mumuleanu îşi r nr Lv hJl„ 11 3 leori Al. găseşte pnGl/'ate. *4^ ^ îu a/Ă î*liku tcioase în acele vre ţi- , /. .L LH Aţ'V1*-'^ / 1^1 « //A

•

j m,- ttnS * * r ;

' •

-getare, aratmd ca a40“), protejarea, ras-

tessass^sr

. doreşte răspîndirea 2, Moldova, unul dintre sale Prinţului stăpîna^ «MWffl ... “"jultureiteatrului şi în încu-

) fi

% '&&?*** -J/

, ;

ku^ itură cu tendinţe pa-

f sasztzaţ l/

/. j I->•" f ^ /

S-;

în literatura noastră,

ăV-iVsMă L

-a a inutilitate! artei, ienilor săi („Epistola iai aprecieri, ci şi ede pe un Racine sau („Epistola către VolTîrgoviştei („Trecutul CU trăsături puţin iOUj

Şedinţa Nr. 14

In diferitele sale aprecieri literare pozitive, Al. se arată ca un admira tor al romanticului englez Byron şi al psalmilor plini de poezie şi de măreţie ai regelui poei David, („Epistola către Voltaire") precum şi ca un iubitor de atmosfera fantastică şi plăcută din poemele osianice. („Um bra lui Mircea la Cozia“). Dintre poeţii romîni, el preţueşte fabulele^ cu „un stil uşor şi lămurit" ale fabulistului moldovean Donici („Epistola către Donici") şi se arată oarecum pătruns de frumuseţea basmelor. („Anul 1840"). In-privinţa aprecierilor sale literare negative, el se ridică în con tra atitudinei ostile a lui Voltaire, faţă de psalmii lui David şi adresîndu-se. „artistului" care era în Voltaire, el îi citează cîteva figuri pline de măreţie din aceşti psalmi. In aceiaşi epistolă, el pizmueşte talentul şi verva acestui scriitor francez şi revoltîndu-se în contra necredinţei lui, Al. regretă că talentul acesta n’a putut fi de folos 'omenire!j constată apoi că V. n’a fost împiedecat în cariera sa de o limbă încă neformata, aşa cum e cea romînească. In ceea ce priveşte literatura noastră, Al. ironizează pe numeroşii poeţi netalentaţi („Satira duhului meu"), se ridica în contra latiniştilor şi a stricătorilor de limbă în general,^precum şi in contra felului nedrept şi necivilizat în care se facea critica literara sau se redactau gazete, în vremea sa. („Epistola^ către Voltaire ). El cere în întâiul rînd dela scriitori o formă artistica, pentru a cărei realizare el recomandă străduinţă şi răbdare, („Epistola către Vacarescu ) şi d aceea el satirizează forma defecloasa in care un Pralea a tradus psal mii lui David („Satira duhului meu") şi m care un B. P. Mumuleanu îşi scriea poeziile sale, uneori „cu vrednice calităţi". Alteori Ah găseşte pri lei să exprime şi revendicări literare foarte trebuincioase m acele vre mi “aX el cere în primul rînd libertate de funci buna siare a omenirei va progresa („Anul 1840 ), P R-

ţional („Imn"), aratmd rolul acestuia in rp |itera(ur8 cu tendinţe paraiarea talentelor. De asemenea el. do j ° maJ frumoasă decît acea Cifiste, care să creeze o lume a gin_ < sfaturj date tinerilor netalentaţi, a războiului. In fabulele sale ™ jj... de valoare şi cetitorilor, araiinîndemnîndu-i să nu nT?‘aSC"®ierile îndoelnice ale criticilor. Epistolele du-le sa nu se ia fupn aprecier: în,ăia oară în literatura noastră, mai dau prilej Iui A d artă, anume: acea a creaţiei artistice, două probleme însemnatea de g de Q formă cît mai desavirşila rezultată diniÎ>7°e®oIa către Văcărescu") şi acea a inuUlităţ^ arteh versurilor sale (,, P' ^ g contribui ia folosu) semenilor sai („Epis ola STv&Scu 11"). I- oţţjgW Ah găsin, an"înnt“™te pfun Racine sau

irsfiîs.

«-****

c" l

Dare de seama despre şedinţele Societarei

indulgente, al epocei literare contimporane lui. — El se ridică în contra stricătorilor de limbă („Ep. către Voltaire"), în contra vanită(ei poeţilor netalentaţi, în contra ignoranţei contimporanilor săi („Ep. către Cîmpineanu") şi ne arată riscurile ce le încearcă scriitorul de fabule şi de satire („Ep. către Văcărescu"). Totuşi Al. se arată adînc pătruns de spi ritul'umpului său, cînd spune : „e prea bun pentru fabuli secolu 'n care trăim" (aceiaşi epistolă) şi cînd arată deosebirea dintre caracterul Moldovenilor şi al Muntenilor, deosebire care îi explică de ce fabulele lui Donici sînt mai bine primite de concetăţenii acestuia („Ep. către Donici"). Ca soluţie, Al. cere să fie cenzurate numai „poezii monstruoase" şi cere unirea tuturor scriitorilor pentru formarea unei limbi literare, unire pe care de altfel spiritul său sceptic o crede greu realizabilă („Ep. către Voltaire"). Găsim la el şi noţiuni de stilistică poetică. Astfel Al. ne arată importanţa variabilităţei tonurilor, care dă vieaţă stilului şi arată lui Voltaire superioritatea dintr'un punct de vedere a limbei romîne asupra celei franceze, vorbind despre „dialectul uşor şi mlădios" al nostru. Ca formă, avem de observat ortografia fonetică în care sînt scrise numele literaţilor străini (Rasin, Boalo) şi în general întrebuinţarea unui • stil limpede, concis şi lipsit de grosolănie, adecvat unei atitudini corespun zătoare. Găsindu-se într’o epocă de despotism, Al. se serveşte—pentru a spune în mod indirect ceea ce vrea -- de un ton de cele mai multe ori ironic, însă niciodată prea vehement şi ofensător, afară de o singură cunoscută excepţie. Uneori ironia sa devine dureroasă, şi plină de amă răciune ; alteori e îmbrăcată într’o formă şăgalnică ale cărei humor şi glume bine răspîndite, dau un deosebit farmec acestei părţi din ?? era sa. Din diferitele atitudini analizate, Al. ne apare cu bogate însuşiri de critic literar: spirit critic, spirit de observaţie, imparţialitate care creşte pînă la completă desinteresare, gust artistic, bun simţ, cunoştinţe lite rare. Critica literară a lui Al. e o critică impresionistă, deoarece el ju decă operele literare după impresiile ce i le produc, ca opere de artă în sine. Afară de aceasta, Al. ne mai apare ca un spirit veşnic frămîntat şi preocupat de probleme înalte, paşnic şi religios, iubitor de binele omenirei, deşi uneori sceptic. Vorbitorul sfîrşeşte, arătînd importanţa cunoaşterei acestei atitudini de critic literar, ea fiind o completare a bi ografiei şi a personalităţei lui Al. Prin atitudinea sa, poetul ne apare ca un modest predecesor al şcoalei critice a lui Maiorescu ; el a con tribuit întrucîtva la lărgirea cercului de cunoştinţe ale contemporanilor săi; a deprins restrînsul public al cetitorilor săi să fie mai dificil în ches- , tiuni de apreciere estetică şi, în sfîrşit, a adus un serviciu real literaturei noastre, îndreptînd unele talente literare pe un drum bun şi sigur. In autocritică, elevul Rosenberg se scuză pentru ţinuta uneori aplecată, din cauza semiîntunericului din sală^ şi din cauza vederei cam slabe. — Elevul Chirulescu V. din CI. V arată că era nevoe să se arate totdeauna din ce poezii fac parte citatele, unii membri ai Societăţei necunoscînd încă prea bine opera lui Al. Găseşte că dicţiunea vorbitorului a lăsat de dorit, fapt care a făcut ca o parte din lucrare să nu fie bine înţeleasă.- -Elevul Mironescu y>. din cl. V. constată că ideile ge nerale au fost prea împrăştiate. Planul totuşi l-a interesat, mai ales din

< t

Şedinţa Nr. 14

felul de expunere a ideilor* vorbitorul dovedind prin aceasta că a cer cetat serios textul analizat, redîndu-ne în mod clar o latură a caracte rului lui Gr. Alexandrescu. — Eleva Martinescu Virginia din cl. VII spu ne că dacă într’o disertaţie trecută s’a vorbit pu{in de Mumuleanu, de Sion şi de alţii, de care nu se mai vorbise la Societatea noastră, cu atît mai mult găseşte că s’a vorbit pujin în disertaţia de azi de lord Byron, Cervantes, care sînt şi mai puţin cunoscuţi de noi, decît cei amintiţi mai sus. Găseşte că s’a dat o extindere prea mare polemicei cu Voltaire. Nu fabula îl face pe Gr. A!, critic literar, ci oamenii, împreju rările, scriitorii, iar fabula e numai mijlocul prin care face uneori apre cieri literare. Lucrarea a prezentat însă mai multe calităţi decît defecte. Munca personală s'a constatat aici într’o doză mare, mai ales că autorul n’a avut izvoare de consultat, ci a trebuit să mediteze asupra subiectului dat şi să şi-l asimileze. Trecerea dela o parte la alta a. disertaţiei s’a făcut în mod firesc, iar citatele, pe un ton puţin variat, au fost bine alese. — Eleva Montanu Maria din cl. VII crede că planul acestei diser taţii a fost cam încîlcit; s’a revenit, de mai multe ori chiar, asupra unor chestiuni prea amănunţit tratate: aceea o limbei din „Epistola către Voltaire" şi a protejărei talentelor din oda către principele M. Sturdza. Dacă s’ar fi vorbit pe rînd, de criiica făcută celor străini şi apoi de cea adresată celor romîni, planul ar fi fost mai limpede. Crede că unele afirmaţii, ca aceea că Al. ar fi fost un adînc credincios sau că era adînc pătruns de frumuseţea poveştilor populare, nu sini drepte. In „Rugă ciune", Al. cere lui Dumnezeu întărirea credinţei. In cursul disertaţiei, vorbitorul mai afirmă că numai influenţa culturei apusene a necesitat desvoltarea spiritului critic la noi. Oare nu cumva influenţa străină nu mai a prilejit desvoltarea acestui spirit, de care este nevoe ori unde este o literatură ? S’a mai spus că în ciclul celor cinci disertaţii ţinute pînă acum despre Al. s’au studiat toate laturile personalităţei acestui scriitor. Se ştie însă că despre Al. liric numai s’a pomenit, atunci cînd a fost vorba de sentimentul patriotic în opera scriitorului. Elevul Dia conii /. din cl. VII e de părere că s’a vorbit atît cît trebuia şi de Byron şi de ceilalţi scriitori pomeniţi. Al. n’a fost propriu zis un romantic, ci mai mult un clasic. Arată că nu s'a pomenit de loc de elementele de critică literară din „Epistola către Cîmpineanu", unde AI. critica pe aulorii care nu descriu lucrurile cum âînt, ci cum şi le închipuiau. Dar adeseori poeţii lucrurile zugrăvesc Nu precum sînl in fiinţă, ci cum şi le nchrpuesc. Auiorul diserfajiei a cercetat conştiincios izvoarele şi a reuşit sS tina încordată atenţia ascultătorilor. - Elevul Clurulescu Şl. din cl. VIII, ţie lînciă alic calităţi ale lucrărei, secate în evidenjă procedarea nimerita vorbitorului de a fi studiat spiritul critic al poetului Ia sfîrşitul diser taţiei după ce ni s’au făcui cunoscute elementele din care acest spini V?" se desprinde. - Elevul Boos H. din cl. VIII aduce laude colegului sau Q pentru *munca ce a depus ia alcătuirea unei disertaţii ale cărei caii a) 1

......

Rosenberg răspunde că a revenit asupra aceleiaşi chestiuni şi planu

•

Dare de seamă despre şedinţele Societate!

părul cam încîlcit, deoarece a avut nevoe de a privi aceste chestiuni, potrivit cu diferitele puncte din planul ce şi-a propus: caracterizări literare, reve ndicări, probleme, calităţi de critic literar, etc. A dat mai multă impor tantă criticei din „Epistola către Voltaire", deoarece a crezut că această parte prezintă o deosebită însemnătate. Nu s’a afirmat că Al. ar fi fost un adînc credincios sau că era adînc pătruns de frumuseţea poveşlilor po pulare, ci că Al. ne apare ca un spirit credincios, lucru ce e admisibil, cu tot sbuciumul său sufletesc din „Rugăciune" şi că părea întrucîtva pătruns de frumuseţea basmelor. S’a arătat că infiuenja culturei apusene a necesitai apariţia spiritului critic la noi, tocmai din trebuinţa de a alege elementele din această cultură, care se pot adapta spiritului rommesc. De asemenea nu s’a spus că în celelalte disertaţii despre Al s au studiat toate laturile personalităţei acestui scriitor, ci s’a amintit că pina acuma s au studiat alte laturi ale spiritului critic al lui AL, rămîsupraPlîterTtu^SierM-a *?■ "xT®’ felul Cum acest sPirit se exercită asnpra liţeraturei. Afirmaţia ca AI. ne apare mai mult ca un spirit clasic in poeziile sale iaraşi nu i se pare îndreptăţită, deoarece Al ne apare şi ca un clasic şi ca un romantic în toată opera sa

Or AlnVitr™ M' K?anrCeSC" observă că trebuia sâ se arate că Or. Al. nu e totdeauna obiectiv in critica sa literară si că aceasla nri rd^ălnăr^ a™? -T" ?E;SOana scriitorului decît'operaîuri8 Apoi

2»

clinările şi bunul simt ale poetului

' a»* «4

Ş po,ltlca

e calauzl|a de in-

din lucrareUaCsiaUde V°rbil°ruIui- paat™ munca şi calităţile ce sau vădi. nişte afirmaţii eronate.tr cMe^aT^pXt'fi^ris^t ‘ff'11? T elevului vorbitor : împrejurările moriei Iui lord RŞ interpretate, de ale conţinutul epistolei lui Voltaire către Horatb, „°n’. un, alemenl din de Al. în epistola sa către Voltaire *) etc^a a ,pe alocuri senberg era cam dificil: el nu se putea h„r.„r ,a ca roIul elevului Roloare, din două motive: a) subieciul pe care a de circumstanţe uşurădin cele mai grele ale ciclului b), trebuia să ,-e iQVl' -1 ,ra,eze 1111 era din acest ciclu; cele dintăi patru lucrări au slnd- ?SCa a cmcea disertaţie pe larg tocmai aspectele critice ale' personali,mai mult sau mai pu|in pare în totul îndreptăţită ideia că autorul n'a In p.oe ului' A?a dar nu consultat pentru această lucrare: a avut lucrările L? -mma izvoare de razii sai şi mai ales s’a putut folosi de discuţiile prUern10"/03^ d® Camj!' serialilor anterioare. Din această situajie elevul Ro 'enK d® expimer?a d': cu destul succes. Ar fi putut, după cum i s’a atraSenH0 un plan de expunere a ideilor variate şi irumemnl1 33 f'urmant limpede deşi şi acela ales n’a fost lipsit de un criteriu • ml iPVtut coî11PIeta întăia P«rte a lucrărei sale, trecînH în°S m.e.(llta ' e nentele ce interesau în opera scriitorului analizată t rejls a e' nume de autori pomeniţi de At„ pe iîngă cele aT^S “hode.EschU î 4) De coi versurile 103 —

ctoi'Vo.W^ de Gr. AI. Şi

Şedinţa Nr. 15

de opere: Iliada, Meropa, Atalia; fraze care vădesc anumite preocupări şi cunoştinţe literare : „astăzi rîzi de-o pedantă, mîne de-o preţioasă". Ar fi putut analiza şi opiniile literare ale poetului nostru despre un Heliade, un Sion, cu atît mai mult cu cit în alt loc din disertaţie pare a fi forţat şi exagerat înţelesul versului „ne par ca nişte basme de poves tit, frumoase". Elementele de mai sus se impuneau mai mult analizei de care aveam nevoe, decît versul citat. Ar fi putut arăta dacă nu cumva obiceiul de a face critică literară în versuri, Al. l-a împrumutat dela vre-un scriitor străin, pe care poetul îl considera ca pe autorul său „de chevet" (Voltaire, Boileau de ex.) S’ar fi ilustrat în acest caz şi mai bine preferinţele, cunoştinţele literare aleautorului „Fabulelor" şi s’ar fi atras atenţia asupra inteligenţei sale, a spiritului său de curiozitate, a ' autodidactismului său neobosit. Şi mai ales s’ar fi stabilit instructive co relaţii cu noţiunile cîştigate pînă în prezent. Acesta e unul din scopurile ce le urmărim aici, cînd e vorba de îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor noştri: urmărim ca aceste cunoştinţe să nu creeze în minte coridoare paralele, fără comunicaţie între dînsele, ci uşi cît mai numeroase să se des chidă în păreţii acestor coridoare, pentru ca noţiunile să se învecineze mereu, să se recunoască, să se controleze şi să se selecţioneze reciproc. Elevul Rosesiberg a făcut şi o încercare curajoasă, căutînd să expue liber cea mai mare parte din subiectul său şi în general reuşind să ducă încercarea la un sfîrşit mulţumitor. Vorbitorul mai are meritul de a fi înţeles subiectul ce şi-a ales să desvolte. Titlul mai propriu al acestui subiect ar fi putut fi: „Ecoul pe care l-a avut literatura în opera lui Gr. Al." — dar ar fi fost prea lung, iar un altul: „Cunoştinţele lite rare ale lui Gr. Al." ar fi fost poate nu atît de complet. In orice caz, vorbitorul pare a-şi fi dat seama că chiar pomenirea unui nume de scri itor sau de operă literară presupune o atitudine din partea celui care îl pomeneşte. Atitudinea care trebue să fie la baza oricărei critici lite rare a putut fi observată în toate cazurile respective din poeziile lui Al. şi această atitudine, pe care am înţeles să o numim „critica literara , o fost trecută conştiincios în revistă şi analizata. Durata şedinţei: un ceas şi patruzeci şi cinci de minute.

Şedinţa Nr. 15 26 îevruar 1922 D-l profesor I. M. lîaşcu vorbeşte despre Vieaja lui Moliere, cea dintâi dintr’un ciclu de patru prelegeri, asupra scriitorului trancez, cu nrileiul tricentenarului naşterei lui. •) Se arată la începutul expunerei, că Moliere, considerat de mulţi ca aparţinind literaturei universale, *) Vezi despre Personalitatea Un în ziua «le 31 mai în loc de. 15 iunie, cum se şcolar 1921 - 22, cursurile încheinclu-se nu s’a mai putut ţine. predea în cea din urm* 1««U ele şocata, aieasta conterenţa

_ 66

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

este într’o măsură şi ai nostru. E al nostru, prin caracterele eminamente latine ale operei sale : ironie, rîs sănătos, limpezime, naturaleţă şi ar monie. Artiştii noştri dramatici par a-1 interpreta cu priceperea şi căl dura care se manifestă la ei, cînd e vorba de interpretarea autorilor din patrimoniul nostru cultural. Scriitorii noştri, încă de acum o sută de ani, cînd am venit în direct contact cu marile creaţii ale spiritelor apusene, s’au simtit atraşi, paralel, de operele romantice şi de comediile lui Mo liere. Un Heliade, un Negruzzi, un Alecsandri au tradus, au localizat, au imitat opere de ale ilustrului reprezentant al teatrului francez. Se mai ci tează în treacăt şi alţi scriitori romîni care, mai cu seamă între anii 1835 - 36, au tradus o serie întreagă de comedii „dela Moliere". La tricentenarul naşterei sale, Moliere, serbătorit pretutindeni, e relativ bine cunoscut şi admirat şi la noi de vreme îndelungată. Membrii Societăţi vor avea prilejul să-şi reîmprospăteze cunoştinţe căpătate în şcoală şi să şi le întregească. Se povesteşte pe larg vieaţa lui Moliere. Fiu al unui tapiţer al re gelui. Născut în 1622. Copilăria lui, cu lungi plimbări pe'străzile Parisu lui, cu vizite pela teatre. Studii la colegiul Clermont, unde ceteşte pe Terentiu şi pe Plaut, apoi la Facultatea de drept din Orleans. Călătorii, ca tapiţer al regelui, pe drumurile Franţei. Face cunoştinţă cu Madeieine Bejart. întemeiază „L’illustre theâtre" (1643). Reprezintă la Paris' mai ales tragedii. Reţete slabe. Ruină. Pleacă în provincie, unde rătă ceşte cu trupa timp de doisprezece ani, dînd reprezentaţii prin fel de fel de oraşe din sudul Franţei. Cele dintâi încercări dramatice ale lui Moliere. Trupa trece la Rouen, apoi la Paris, devenind trupa ducelui de Orleans, fratele regelui. Trupa dă mai întăi reprezentaţii la Louvre, în urmă la Palais Royal. Se povesteşte seria de succese, de lupte, de' sforţări ale lui Moliere, între „Preţioasele ridicule" (1659) şi „Bolnavul închipuit" (1673), arătîndu-se felul cum au fost primite, pe rînd, come diile sale de către public şi insistîndu-se mai ales asupra scandalului provocat de reprezentarea piesei „Tartuffe". Se trec, paralel, în revistă alte întîmplări din vieaţa scriitorului: căsătoria cu Armande Bejart, cer turile cu unii din foştii Iui prieteni, felul cum a fost protejat de rege, boala lui, încheindu-se prin povestirea morţei, la vrîsta de 51 de ani, după a patra reprezentare a „Bolnavului închipuit". După ce se pomeneşte de soarta manuscriselor scriitorului, se arată că astăzi nici un resentiment nu mai dăinueşte în contra persoanei sau a operei celui ce a scris „Mi zantropul". Medicii, preoţii, toată lumea pe care Moliere a satirizat-o l-a erlat, exprimîndu-i admiraţie entuziasta, care a culminat în strălucita ce remonie religioasă, oficiată dăunăzi într’o biserică din Paris. In încheiere se spune că s a consacrat o întreagă şedinţă povestirei vîeţei acestui scriitor, pentru ca din această povestire se pot des. prinde trei pilde edificatoare (mai^ multă învăţătură culegem din vieaţa unui om mare, decît din zeci de cărţi de fabule sau de istorioare morale. Vieţile oamenilor iluştri sînt fabulele vrîstei mature). a) „Mai întăi o pildă frumoasă de munca neîntreruptă. Actor, direc tor de trupă şi autor, M. n’a ştiut în vieaţa sa ce este răgazul. Dela o repetiţie trecea să reguleze conturile cu furnizorii, iar de acolo acasă să-şi continue piesa întreruptă, cp apoi iarăşi la teatru să distreze pu blicul ce aştepta nerăbdător. Zbucium, vieaţă intensă, bucurii scurte, lungi

Şedinţa Nr. 15

suferinţe, strădanii şi energie pretutindeni împrăştiată. Viejile gamenilor mari au însemnat întăi de toate activitate de fiecare clipă şi sacrificiu. b) In al doilea rînd, vieaja lui M. ne prezintă pilda unei înalte con ştiinţe a datoriei. M. moare pe cîmpul de luptă. Puţine clipe de şovăială în drumul lui fără popasuri. Bolnav, susjinut de camarazi, cu sufletul în doliat ca un alt Pagliacci, M. se stinge în dureri pe scena pe care şi-a irosit vieaja, făcînd publicul să rîdă şi să petreacă. Aceasta îi era da toria dela care nu se putea abate pînă în clipa din urmă cînd, după expresia poetului, ca o văpae s’a stins luminînd. S’a stins mistuit de po vara celor trei vieţi pe care le-a trăit deopotrivă de intens: vieaja obiş nuită, pe care o trăim cu toţii, vieaţa de poet-creator, trăind în toate personagiile sale, mai vii decît muritorii cu stare civilă şi 'vieaja autorului care se mistue, se risipeşte, cheltueşte energie pe scîndurile scenei-. Toate aceste vieţi paralele au fost dintr’odafă nimicite de boala, ce atinsese numai pe una. c) In sfîrşit, existenţa lui M. ne prezintă ţ>ilda luminoasă a unui drum drept, dela care călătorul a ştiut să nu se abată. Obstacole, intrigi josnice, uneltiri,, ameninţări, injurii, primejdii — dacă uneori i-au dat clipe de desgust şi de trecătoare desnădejde, ele au sfîrşit prin a-1 fortifica şi a-1 face să nu înceteze lupta ce o credea şi pe care o credem azi folositoare, decît odată cu existenţa-i chinuită. Traiul nostru este astfel alcătuit, încît toate lucrurile bune trebue să se facă prin cheltuială ne contenită de energie care, întrebuinţată altfel, ar crea poate monumentale manifestări de vieaţă. Dar oare dacă o parte din energia noastră nu s’ar cheltui în dărîmare de obstacole, ar fi ea întrebuinţată pentru creaţie li niştită şi domoală ? Nu e oare o condiţie inerentă acestei trecătoare existenţe, lupta ? Toate strădaniile spre mai bine s’au făcut de obicei de către popoare şi de către muritori, care cu o mînă clădiau ceea ce so coteau că e bun, cu alta dărîmau piedicile sau parau lovituri ce tin deau să le zădărnicească încercarea. Şi dacă mîna ocupată cu dărîma rea le-ar fi fost liberă, ar fi întrebuinţat-o ei să ajute celeilalte, însărci nată cu opera constructivă ? Şi dacă ar fi făcut aceasta, nu s’ar fi dărî mat oare mereu clădirea începută, ca şi mînăstirea din poveste a m eş terului Manole ) In noi palpită egal dorinţa de creaţie şi dorinţa de dis trugere. Fără punerea în practică a acestor dorinţi, existenţa ni se pare că n’are rost. Ca să parafrazez o vorbă celebră, aşi putea spune că chiar dacă n’ar exista piedici în calea noastră, ele ar trebui inventate. Şi fe ricite acele popoare, fericiţi acei indivizi care ştiu ce trebue să distrugă în calea lor, pentru a asigura durabilitatea clădirei. M. a ştiut pe deplin care trebue să fie rostul braţelor sale în vieaţă şi prin aceasta a reuşit să-şi înalţe o clădire eternă, cu atît mai scumpă nouă tuturor, cu cît zidarul, punîndu-i cea din urmă cărămidă, s’a prăbuşit tragic de pe schele". Durata şedinţei: un ceas şi douăzeci şi cinci de minute.

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei Şedinţa Nr. 16 5 mart 1922

Elevul Littman lacob din cl. VIII desvoltă o disertajie despre Ro manul romînesc la începutul veacului al XX-a. După ce urmăreşte evoluţia romanului în literatura franceză, cu trecerea lui dela faza lirică (romantism), la cea obiectivă (naturalism şi realism), vorbitorul, arătînd că romanul e un gen de maturitate literară atît pentru scriitor cît şi pentru literatură, trece la cercetarea evoluţiei romanului în literatura romînească. Găsim începuturi de romane la noi de pela 1850 şi 1855, cînd M'. Kogălniceanu şi AI. Cantacuzino publică, unul „Tainele inimei" J) şi cela.lt „Serile de toamnă la ţară". Urmează în ordinea cronologică: „Manoii" şi „Elena" ale lui Bolintineanu şi „Ciocoii vechi şi noi" al lui Filimon. Acesta din urmă indică pentru romanul romînesc „terminarea fazei de imitare, de pregătire şi de caznă şi intrarea în faza de creaţie". Urmează .„Ursita" lui Haşdeu în 1864, „Fulga" lui Grandea în 1875—epoca în care Eminescu îşi va fi scris al său „Geniu pustiu", — „In faţa vieţei" şi „Lume nouă şi lume veche" ale lui Duiliu Zamfirescu, „Dan" al Iui Vlăhuţă în 1894, „Iubită" şi „Cum iubim" de Traian Demetrescu şi cunoscutul „Ciclu al Comăneştenilor" de D. Zamfirescu a). Se observă la mai toţi romancierii de^ după Filimon, tendinţa de a se degaja de su biectivism. Lucrul era însă greu pentru o literatură complet lipsită de o tradiţie literară, de aceea vorbitorul scoate în evidenţă cu atît mai ma rea valoare a unor romane ca „Ciocoii vechi şi noi" „Dan", într’o mă sură, şi „Vieaţa la ţară". Trecînd la secolul XX-a, al cărui început se remarcă prin îndem nurile pe care se cred toţi datori să le dea literaţilor noştri, de a scrie romane — vorbitorul intră în fondul subiectului, analizînd romanele isto rice „Din Bătrîni" al D-lui Slavici şi „Neamul Şoimăreştilor" al D-lui Sadoveanu, după ce face cîteva consideraţii în privinţa cîntărei trecutului în operele de artă. „Din Bătrîni" al D-lui Slavici este o încercare în parte reuşită, pe tărîmul romanului istoric, remarcabil însă mai mult prin valoarea lui istorică propriu zisă. Superior de netăgăduit este „Neamul Şoimăreştilor" — pînă azi cel mai bun roman istoric al nostru. In acest roman, dacă reconstruirea trecutului nu e perfectă, în schimb trebue să recunoaştem talentul deosebit cu care D-l Sadoveanu a reuşit să învingă dificultăţile genului şi să ne dea o evocare plină de vieaţă, a timpurilor pe care le zugrăveşte. După ce mai pomeneşte de romanele Bucurai Dumbravă: „Haidu cul" şi „Pandurul", care însă nu aparţin literaturei romîne, fiind scrise într’o limbă străină, vorbitorul trece la romanele sociale, scrise după 1900, arătînd între altele că o cauză care a stăvilit evoluţia romanului sînt diferitele şcoli literare, care nu numai că îngrădiau, ba impu neau chiar un anumit cîmp de inspiraţie. Aşa a fost curentul „semănătorist", al. cărui adept, D-l Sandu-Aldea, a scris romanul „Două neamuri" în care caută să ne prezinte — cu o anumită tendinţă — antagonismul dintre 1") Vezi „Anuarul" Nr. .2, pg. 49. 2) Despre acest „Ciclu al Comăneştenilor", vezi o disertaţie in „Anuarul" Nr. 2. pg.7l.

Şedinţa Nr. 16

Romîni şi Greci. Neverosimil prin exagerarea tendenţioasă a caractere lor lui Ilie Măcieş şi Kir Iani Livaridis, romanul nu rămîne decît prin modul cum autorul descrie vieaţa dela ţară şi natura. E singurul roman de pînă azi, în care vieaţa ţăranului romîn ocupă un loc mai vast. Vieaţa provincială a găsit şi ea un zugrăvitor de talent în D-l Sadoveanu, ale cărui romane: „Floare ofilită", „Duduia Margareta" şi „însemnările Iui Neculai Manea" au apărut între 1905 şi 1908. Aceste romane sînt în li teratura noastră cele dintâi în care atitudinea obiectivă este ceva mai accentuată. Totuşi asupra unora din aceste produceri ale auiorului s’a exercitat influenţa curentului reprezentat de revista „Vieaţa romînească" şi de criticul ei, D-l Ibrăileanu. Romancierul nu rămîne indiferent faţă de suferinţele eroilor săi, ci pledează în favoarea lor, arătîndu-i ca pe nişte victime nenorocite ale mediului în care trăesc. La romancierii care scriu după adeastă dată, observăm ca primă intenţie satirizarea societăţei. „Marin Gelea", romanul D-lui Petraşcu, apărut în 1908, este oarecum tipul reprezentativ al romanelor nereuşite scrise pe acest calapod. Cu subiectul banal şi tratarea mediocră (autorul n’a înţeles că figurile unui roman trebue să se caracterizeze singure, acţionînd), romanul are o parte bună — care însă nu-1 salvează dela peire — forma frumoasă, mai ales în ceea ce priveşte limba. Teoria inadaptabilităţi, superficial tratată în „Ma rin Gelea", este mai reuşit redată în „Un om supărător" al D-lui Cazaban şi în „Miron Grindea" al D-lui V. Savel. Cel dintâi e remarcabil prin descrierea moravurilor aproape a tuturor claselor societăţei romîneşti, cel de al doilea prin optimismul sănătos pe care-1 respiră. Mora vurile politice din Romînia ne sînt descrise de D-l Demetrius în roma nele : „Oraşul Bucuriei" şi „Matei Dumbărău", unde eroii sînt membrii familiei Dumbărău, care se ridică pînă la cele mai înalte trepte sociale numai pe baza puterei lor de adaptabilitate. Biciuitor, plin de ironie, D-l Demetrius satirizează cu talent moravurile electorale ale ţârei noastre; el nu ajunge însă niciodată pînă la vehemenţă, aşa cum se întîmplă cu D-I Dem. Theodorescu, care în romanul său „In cetatea Idealului", zugrăvindu-ne epoca neutralităţei noastre, nu se poate stăpîni de a deveni vehement în faţa conrupţiei în care trăia societatea romînească din Bucureşti, în acel timp. Cu toate acestea, „In Cetatea Idealului", exceptînd forma care Iasă de dorit, este unul din cele mai reuşite romane ale noastre, în ceea ce priveşte zugrăvirea sufletelor. Autorul este un bun observator şi un puternic psicolog. Tipuri perfect reale sînt acele ale D-nei Mihailidis, 'I’iti Neculcea, Coralia şi mai ales al poetului Gonciu. Atmosfera încărcată care duce societatea la conrupţie, o mai întîlnim în romanul „Str. Lăpuşneanu" al D-lui Sadoveanu unde, reluînd tema in fluenţei mediului asupra individului, autorul ne povesteşte drama distru; gerei familiei Plopeanu în timpul războiului şi anume în epoca retragerei la Iaşi. Mai slab în ceea ce priveşte zugrăvirea sufletelor, romanul excelează prin cîteva scene puternice, prin admirabilele descrieri de na tură şi prin limba şi stilul colorat în care e scris. Vieaţa ţinuturilor locuite de Romîni a găsit şi ^ea romancieri care s’o descrie. Aşa vieaţa Macedonenilor ne e zugrăvită cu destul talent în idilicul roman „O vieaţa" al D-lui Beza. Vieaţa Ardealului ne e redată în diferitele ei aspecte în romanele „Mara" al D-lui Slavici, „Arhanghe lii" al D-lui Agîrbiceanu şi „Ion" al D-lui Rebreanu. Cel dintâi, unul din

’il 70

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

reuşitele romane ale literaturei noastre, ne descrie vieaţa ttrguşoarelor ardeleneşti; al doilea — remarcabil prin forţa etică pe care o arată autorul — esle oglinda vieţei băeşilor ardeleni. Cel de al treilea, asupra căruia vorbitorul insistă mai mult, este oarecum tabloul întregei vieţi a Romînului din Ardeal. Romanul acesta, care denotă din partea autorului o mare forţă epică, un pătrunzător spirit de observaţie şi o cunoaştere adîncă a sufletului omenesc, este pînă azi cel dintâi roman romînesc naturalist, în sensul cel mai larg al cuvîntului. Calitatea lui de căpete nie este obiectivitatea şi, ca o consecinţă imediată, redarea vieţii cu exactitate minuţioasă. Adăugind la aceasta optimismul robust pe care-1 respiră, „încrederea în rezistenţa pasivă, tăcută dar cu atît mai tenace a ţărănimei ardelene şi în forţele vii şi eterne ale romînismului", se poate spune despre „Ion“ că este „în sfîrşit romanul de atîta timp aşteptat de literatura noastră". In încheiere, vorbitorul — după ce în cîteva cuvinte rezumă cele spuse pînă acuma despre romanele romîneşti, pe care le găseşte, în majoritatea lor,^satirice sociale, cu tendinţe moralizatoare — crede că în viitor, după înfăptuirea idealului naţional, scriitorii, prin lărgirea cîmpului de inspiraţie şi prin căpătarea unui model, vor reuşi să producă romane care să poata rivaliza cu cele ale literaturilor occidentale. Elevul Nestor lacob din cl. VII spune că, cercetînd opera unui scriitor, cercetăm însuşi sufletul lui. Or vorbitorul n’a analizat romanele în imediata legătură cu psicologia scriitorilor. Mai trebuia să insiste asupra sentimentelor analizate în romane, nu numai asupra sufletului eroilor romanelor respective. N a vorbit apoi de influenţele mediului exercitate asupra scriitorilor, care au fost poate determinaţi de aceasta să dea la iveală romanele lor. Spre argumentare, dă exemplu pe M. Sadoveanu care, influenţat în parte de societate, scrie romanul „Str. Lăpuşneanu". — Elevul Constantinescu C. din cl. VII e de părere că aceleaşi laude aduse mereu scad în loc să mărească meritul unui autor. E de netăgăduit că elevul Littman are merite însemnate. Totuşi, într’o disertaţie al cărei titlu anunţa aşa de mult, ne aşteptam şi la lipsuri. Vor bitorul spune că a remarcat în această lucrare lipsa datelor. Oricît de mult ar constrînge datele libertatea naturală a imaginaţiei, ele sînt in dispensabile, mai ales într’o^ disertaţie al cărei titlu anunţa un subiect de evoluţie. Ţinînd seamă că chiar prin cuvîntul evoluţie înţelegem o succesiune de date, poate că Littman s’ar fi conformat mai mult titlului acestei disertaţii, dacă ar fi adoptat un plan bazat pe ordinea cronolo gică. Ar fi trebuit apoi să se tragă concluzii sau să se facă reflexii după fiecare roman povestit. Aşa cum s’a prezentat această lucrare, a avut mai mult caracterul unei dări de seamă. — Elevul Râdulpscu V. din cl. VIII crede că fiecare din^ cei prezenţi a avut azi prilejul să petreacă o oră plăcută şi elevii să plece de aici cu o nouă sumă de cunoştinţe. Vorbitorul a analizat într’un plan bine închegat, tot ceea ce a dat la iveală talentul romînesc, la începutul veacului al XX:l, în do meniul romanului. Elevul Rădulescu insistă asupra valoarei planului în Ir’o disertaţie. Inchee arătînd că vorbitorul, prin concluziile la care a junge, dovedeşte o cunoaştere perfectă a fondului cît şi o judecată ma tura. Crede că, după cele spuse, nu mai e nevoe să aducă laude vor

;; •J

Şedinţa Nr. 16

bitoralui pentru munca depusă cit şi pentru rezultatul la care a ajuns. Elevul Lillman, răspunzînd criticelor ce i s’au adus, după ce amin teşte că a vorbit acolo unde trebuia de sufletul romancierului, spune că na analizat^ sentimentele conţinute în fiecare roman, pentru că a crezut mai bine să scoală Jn evidenţă la fiecare roman tot ceea ce are el mai bun. Absolul gratuită a fost observaţia făcută de un membru cum că nu s'ar fi vorbit îndeajuns despre mediu, cînd chiar planul lucrărei era întocmit, jinînd seama de societatea pe care o zugrăveşte fiecare scri itor în romanele sale. Ordinea cronologică—crede vorbitorul—nu era cea mai potrivită pentru siudiul evoluţiei romanului, căci atunci ar fi trebuit să treacă dela un roman istoric la unul social, apoi iar la unul istoric şi aşa mai departe. Datele prea numeroase n’ar fi folosit lucrărei; cele absolut necesare pentru studiul evoluţiei . romanului, în decursul celor douăzeci de ani din urmă, au fost citate. D-l Preşedinte arată mai intăi că ordinea cronologică în studiul ro manului din veacul al XXa , necesară cînd ar fi fost vorba de evoluţia unui gen în timp de cîteva sute de ani, nu era absolut indispensabilă în acest caz, fiind vorba numai de vre-o douăzeci de ani de desvoltare literară.— Caută apoi să lărgească atribuţiile acelora care discută o lucrare : ei nu sînt chemaţi să găsească numaidecît greşeli în expunerea unui camarad de al lor şi iarăşi nu e neapărală nevoe ca la orice pri lej unii membri să caute calităţi, repetînd aprecieri făcute şi cu alte pri lejuri. Un membru, pe lîngă aceasta, poate să discute şi el valoarea u nei opere literare analizată de vorbitor, poate să completeze — în mar ginile cunoştinţelor sale — chestiunile discutate în disertaţia expusă. Trecînd la lucrarea elevului Littman, D-l Preşedinte arată că în privinţa gre şelilor ce s’au semnalat, cel puţin una din ele nu trebue înţeleasă ca atare. S’a atras atenţia vorbitorului că ar fi trebuit să scoată concluzii. din analiza romanelor, studiindu-le deci mai pe larg. Răspunsul autorului disertaţiei a fost îndreptăţit: a căutat să scoată în evidenţă la fiecare roman ceea ce are el mai caracteristic, ferindu-se de repetiţii obosi toare. In adevăr, dacă s’ar fi procedat altfel, lucrarea expusă ar fi pre zentat atîtea disertaţii cîte romane s’au analizat şi desvoltarea ei ar fi ţinut un timp mult mai îndelungat. Lucrarea de astăzi a fost o „dare de seamă" — şi numele acesta nu exclude pe acela de „disertaţie" pe care-i dăm noi de obicei unor astfel de expuneri. Nu trebue să judecăm o lucrare după titlul care i s’a dat sau care i se poate da, chestia titlu rilor în acest caz. neavînd multă însemnătate. Nu trebue mai ales să fa cem demarcaţii prea categorice între caracterul lucrărilor etichetate cu astfel de titluri. Calităţi, continuă D-l Preşedinte, nu va scoate prea multe în evi denţă, elevul Liitman fiind un element cunoscut şi apreciat de membrii Societăţei iar lucrările sale prezentînd de obicei însuşiri alese. Va face însă trei rezerve : a) unele romane au fost apreciate cu accentuată in- r dulgenţă, ele apărînd, din analiza făcută, pe acelaşi nivel cu altele de valoare necontestată. Atitudinea aceasta este Ia urma urmei mul! mai re comandabilă (modestia în ton şi în aprecieri trebuind să fie cele dintâi condiţii ale unei lucrări şcolăreşti) decît una de pretenţii exagerate care, cînd se întîlnesc în asemenea lucrări, provoacă zîmbete de compătimire, b) S’ar putea ca pe viitor, din partea mai ales a elevilor din ultimele

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

două clase ale liceului, — şi nu li s’ar cere aceasta dacă n’ar exista la conducătorii Societăţei credinţa că unii din ei ar fi capabili de aşa ceva — o expunere şi mai personală şi analize suggerate de lecturi, pe care totdeauna trebue să ne sprijinim şi nu analize reci, ce nu fac decît să reproducă pur şi simplu idei din acele lecturi, c) Ar fi de dorit mai cu seamă pentru elevii de cl. VIII care, în treacăt, nu trebue să uite că vor avea de trecut şi un examen de absolvire, să caute a rosti liber di sertaţiile lor, încercînd pentru început (aşa cum au mai făcut unii din aceşti elevi) să cetească părţi din lucrare, părţi care ar reclama o ex punere mai concisă, mai lapidară, iar altele să le dezvolte după note sumar însemnate pe fişe. — Lucrarea cetită a prezentat un plan bine în chegat, în care transiţiile dela un roman la altul au fost cu dibăcie con duse, totul înfăţişîndu-se în haina unei „causerie" destul de atrăgătoare. ■ Vorbitorul a înţeles că în materie de analiză literară nu există reţete sau formule dela care să nu te poţi abate sub nici un cuvînt. Există însă ceea ce am putea numi „bunul simţ literar," care se capătă în urma lec turilor necontenite. D-l Preşedinte închee, discutînd defectele şi calităţile romanului „Ion" al D-lui Rebreanu. Nu mai rămîne îndoială că stilul lasă de dorit şi două acţiuni paralel povestite în acest roman (prima avînd ca personaj central pe Ion iar a doua pe familia Herdelea — între care nu există alte legături decît acelea ale oamenilor vieţuind întîmplator în aceiaşi locali tate şi cunoscîndu-se) fac ca planul să fie lipsit de unitate şi prin urmare înheaga operă de compoziţie. Cu toate aceste defecte, atenţia riu lîncezeşte în decursul lecturei, însufleţită mai ales de faptul că personagiile sint vii şi caracteristice iar arta autorului obiectivă prin excelenţă. Am putea spune ca pentru întâia oară în literatura noastră înulnim perso nagii neidealizate, eroul însuşi fiind un muritor încărcat de defecte. Ce lelalte personagii prezintă de asemenea contraste sufleteşti surprinză toare poate, insa protund omeneşti. ^ Şi în critică, noi mai sîntem pe alocuri în faza lirică. încă ne în dărătnicim sa cerem unei opere literare romîneşti să fie genială, iar dacă nu îndeplineşte această condiţie, autorul îşi va vedea de sigur opera calificată drept lucrare lipsită de orice calitate. Sîntem şi în acest sens iubitori de extreme, romantici, ceea ce explică pentru ce o parte din critica romînească a găsit romanul „Ion" perfect, iar alta l-a găsit nu mediocru, ci complet lipsit de valoare literară. De sigur că „Ion" nu este romanul viitorului, dar este romanul prezentului şi aceasta avînd în vedere tradiţia noastră literară de scurtă durată — înseamnă mult. Durata şedinţei: un ceas şi patruzeci de minute.

Şedinţa Nr. 17

12 mart 1922 . .. Eleva Katz Henrieta din cl. VIII desvoltă a şasea şi ultima diser~'!e ain C1C,U inau9urat în şedinţa Nr. 5, despre Personalitatea lui Ur. Alexandrescu, Unul din scopurile oricărei instituţii culturale pentru

Şedinţa Nr. 17

tinerime, spune vorbitoarea, trebue să fie, pe cît se poate, acela de a se înrăiri în bine caracterul membrilor ei. Cînd acea instituţie este societatea literară, scopul acesta este ajuns, fără a lua alte măsuri decît acelea de a înţelege prtn cultură literară ,nu numai o cercetare din punct de vedere istorico-literar a producţiunilor poetice, ci urmărirea pătrunderei gîndului, simţirei şi aspiraţiilor scriitorului, urmărirea cunoaşterei personalităţei Iui. Dintre personalităţile interesante din literature romînă este şi acea a lui Gr. Alexandrescu. Acesta a trăit într’un mediu mult inferior lui, atît în ceea ce priveşte simţirea cît şi cultura. Lipsa de dragoste a publicului de atunci pentru literatura ţărei şi neputinţa multora de a pricepe pe poetul de a căreia personalitate ne ocupăm ne explică micul număr de informaţii pe care le avem despre vieaţa lui. Pentru cunoaşterea lui Al. putem să ne servim numai de scrisoarea lui I. Ghica adresată lui V. Aleosandri şi de autobiografia poetului, ce o găsim cetind cu atenţie ver surile lui. Copilăria sa ne-o zugrăveşte poetul cînd ca o iarnă furtu noasă, („Miezul nopţii") cînd ca un nepreţuit veac de aur pe care ar voi să-l retrăiască („Adio la Tîrgovişte"). Probabil că această copilărie a avut şi părţi triste şi părţi vesele şi reamintindu-şi pe rînd de ele, Al. ne înfăţişează copilăria sa sub acest dublu aspect. Venit la Bucureşti, Al. intră în şcoala lui Vaillant, unde face cunoştinţa lui I. Ghica. Acesta spune despre prietenul său că avea o memorie extraordinară şi era su perior colegilor săi în ceea ce priveşte cultura literară, căci studiase singur, din dorinţa de a cunoaşte tot ce e frumos. La prietenul său I. Ghica, face Al. cunoştinţa lui Iancu Văcărescu, pentru care avea o mare admiraţie. Ducea în acest timp vieaţa de copil pripăşit la curţile boereşti. In 1842, Al. întreprinde împreună cu I. Ghica o excursie peste OÎL, doritor de a admira frumuseţile ţărei noastre. Este prima excursie fă cută de un scriitor de al nostru în acest scop. Prin aceasta, precum şi prin măestria cu care descrie natura în poezii ca „Umbra lui Mircea la Cozia" şi „Răsăritul lunei' la Tismana". Al. dovedeşte că iubeşte natura şi dacă mai înainte, aflîndu-se la Focşani, nu-i dăduse însemnătate („Epistola către Cîmpineanu"), aceasta era poate şi din cauza necazurilor pe care le avusese de îndurat aici. Reîntors din excursie, Al. ocupă funcţi uni care aduc o îmbunătăţire a stărei sale materiale, astfel că nu mai are nevoe de ajutor din partea foştilor săi protectori. Totuşi el continuă să trăiască în apropierea lor, căci era legat de ei prin comunitate de sentimente frumoase. Ceea ce îl susţinea în parte pe Al. să suporte du rerile vieţei era credinţa sa („Rugăciune"). Al. se revoltă în contra lui Voltaire care, spunea el, a îndepărtat speranţa din sufletul omului, făcînd astfel omenirei îniregi un mare rău („Ep. către Voltaire"). Orice ,rău adus lumei îl doare pe Al. deoarece poetul este un sincer umani tarist. Cînd un sentiment egoisj îl cuprinde, acesta nu este profund. Dra gostea pe care o simte împărtăşită îi alină durerile, mai apoi însă iubind o fiinţă nesimţitoare, care îl face să sufere şi văzînd că acest sentiment îi absoarbe toate preocupările, se revoltă contra lui însuşi, căci se simte dator faţă de sine, faţă de patrie şi de omenire. („Cînd dar o să guşti pacea"?) Al. iubea ţara şi tot ce se făcea pentru propăşirea ei îl mişca. El îndeamnă pe tinerii ostaşi să fie la înălţimea strămoşilor lor („O impresie") şi pentru ale deştepta ambiţia, evocă trecutul glorios al Romînilor. Totuşi

•

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

preferă trecutului glorios, timpurile moderne, în care năravurile s'au mai îmblînzit. Revenirea trecutului glorios ar readuce cu ea războiul cel groasnic, care ar îndurera lumea întreagă („Umbra lui Mircea Ia Cozia"). Po etul se roagă să nu-i lipsească niciodată din suflet dragostea de ome nirea pentru care e în stare să jertfească tot binele său („Rugăciune"), însufleţit de astfel de sentimente, el se simte revoltat contra acelora care, fără nici un scrupul, urmăresc interesele lor proprii, chiar în da-, una acelor ale jărei. îndrăzneala ce i-o dă dragostea de patrie i-a fost fatală. Presa nefiind liberă, el zugrăveşte relele moravuri în fabulă şi atacă societatea, mai rar într’un ton vehement, de cele mai de multe ori printr’o ironie fină, dar prin aceasta nu mai pujin usturătoare. Al. a izbutit în acest gen literar ce i-a creat faima de care se bucură acum, căci era înzestrat cu spirit critic şi observaţie fină. El era un poet in telectual şi atunci cînd are clipe de entuziasm, cugetarea care predomină la el îl va face să raţioneze („Umbra lui Mircea")-înzestrat de natură şi de împrejurări cu un suflet sensibil la durerile altora, el a avut mult de suferit. Dacă melancolia lui cîteodată ne apare sub înfăţişarea acelui „mal du siecle", totuşi de cele mai de multe ori ea este sinceră şi cu motive precise. Moartea care i-a răpit părinţii, lăsîndu-1 singur pe lume („Miezul nopţei"), cunoaşterea societăţei şi nerecunoştinţa ei („Răs punsul Cometei") precum şi zădărnicia sforţărilor făcute pentru îndreptarea moravurilor („Epistola către Voinescu II") explică amărăciunea lui, amăraciune care îl face să se gîndească la faptul că toate fiind supuse clurerei, moartea este singura scăpare. Al. ar apărea altfel ca un pesiTJS - - r Pes*m*stu\ nu are duzii şi nu slăveşte nimic pe acest păniînt. AI. insa slăveşte prietenia şi trăeşte în suflet cu dorinţa de mai bine, din „ care cauza a fost A numit meliorist *). El apare în opera sa cînd clasic, cind romantic, dar întotdeauna cu măreţul ideal de a fi folositor celor care sutera. Eleva Montanu Maria din cl. VII crede că planul nu a fost destul de limpede şi ca s a amestecat studiul spiritului critic cu acel al sen timentelor. Sa vorbit prea puţin despre altruismul poetului —şi nu trebue să uităm că Al. a fost cel dintâi scriitor altruist al nostru. Su netul sau larg, iubirea sa de oameni nu au fost înţelese de mulţi con temporani ai săi. — E de părere că trebuia să se vorbească mai mult despre Al. cugetător. El introduce în poezie probleme nouă şi variate care 1-au^ făcut să para unora- mai adînc decît Eminescu. Era bine să se scoată în evidenţă şi mai mult sensibilitatea şi bunul simţ ale acestui poet. Elevul Rădvan 1. din cl. VII constată că nu s’a insistat suficient asupra personalităţei lui Gr. Al., aşa cum ea se desprinde din opera Iui. Adaugă că trebuia să se accentueze asupra ironiei lui Al., aceasta fiind o însemnată trăsătură a personalităţei poetului. Nu s’a pomenit de atitudinea Iui Al. faţă de literatura populară, pe care n’a utilizat-o. Amin teşte de o frază a lui Figaro, eroul lui Beaumarchais, care frază ar cadia foarte bine cu o parte din personalitatea lui AI., anume cu spiri tul sau satiric. După ce a mai arătat că nu s’a insistat asupra faptului ca Al. era un moralist de seamă, fabulele sale dovedind această irăsă> L Gavănescul — „Meditaţiile lui Gr. Alexandrescu",

i Şedinţa Nr. 17

. '

[

I I

lură, scoate şi mai mult în evidenţă chestiunea încrederei poetului în viitor, a optimismului său. — Elevul Diaconu I. din cl. VII constată lipsa datelor, atunci cînd s’a vorbit despre copilăria şi tinereţea lui Gr. Alexandrescu. Găseşte contrazicere între cele ce se spuneau despre pesi mismul şi dragostea de patrie ale poetului. E greşită afirmaţia că în „Rugăciune “ Al. ne apare ca un credincios. Din contra, poetul cere în această odă lui D-zeu să-i insufle credinţă. Nu s’au completat trăsăturile personalitâţei lui Al., deoarece nu s’a vorbit nimic de mîndria personală a scriitorului, de firea lui caustică. — Elevul Ispir I. din cl. VII particu lară îşi exprimă mulţumirea pentru faptul că Societatea noastră înregis trează anul acesta un colorit nou pe tărîmul educaţiunei, anume sistemul coeducaţiunei, atît de apreciat în alte ţări. — Elevul Boos Hacick din____ cl. VIII susţine de asemenea că nu s’a scos în eviderija”îndestul per' sonalitatea lui Gr. Alexandrescu. Nu s’a insistat asupra spiritului său critic în ceea ce priveşte mai ales atitudinea poetului faţă de exagerările în materie de limbă şi în privinţa aprecierei literaturei romîne şi stră ine. S’a neglijat analiza unor trăsături sufleteşti, ca vehemenţa pe care o găsim uneori la Al. Exemple: polemica pe care a avut-o cu Heliade, satira către proconsulul Halcinski. Nu s’a arătat personalitatea lui Al. în ceea ce priveşte contribuţia pe care o aduce el poeziei romîne prin tehnica şi prin frumuseţea unor versuri. — Elevul Litţman I. din cl. VIII spune că vorbitoarea nu redă pe Al. în adevărata lui înfăţi şare, atunci cînd vorbeşte despre poeziile lui de dragoste. Al. n’a fost un sentimental, ci un intelectual, un raţionalist. Se adaugă cîteva ca racteristice sufleteşti ale poetului, caracteristice pe care vorbitoarea a uitat să Le semnaleze: scepticismul, resemnarea, cu totul diferită de cea pe care o vom întîlni recomandată de Eminescu în „Glossa", spi ritul sintetic, lipsa puterei de idealizare şi darul de autoanaliză. O altă lipsă a disertaţiei a fost faptul că vorbitoarea n’a amintit măcar de per sonalitatea artistică a lui Al. Se scoate în evidenţă gustul artistic al poetului, nerăbdarea pe care o recunoaşte singur şi care a avut atîta influenţă asupra formei poeziilor sale şi plasticitatea unor expresii. La observaţiile făcute, eleva Katz spune că nu găseşte ' întrucît planul ce i s’a propus (să vorbească întăi de spiritul critic şi apoi de sentimente) ar fi fost mai fericit decît acela pe care şi l-a ales, vorbind întăi de sentimente şi apoi' de spiritul critic. A amintit de problema existenţei cînd spunea că poetul se gîndeşte la moarte, drept singura scăpare, deoarece toate sînt supuse pe pămînt durerei. Nu găseşte că era nevoie să arate influenţele străine care s’au exercitat asupra lui Al. iar despre unul din caracterele romantismului francez, care a avut înrîuriri asupra acestuia, s’a vorbit. In „Rugăciune" Al. nu apare ca un necredincios, ci ni se înfăţişează ca un credincios care are o clipa de îndoială în privinţa existenţei lui D-zeu. Un necredincios nu se roagă ca să nu-i lipsească niciodată credinţa într’o vieaţă voitoare. Nu s’a spus că sentimentul iubirei de omenire e mai puternic la Al. depît cel al iubirei de patrie, ci că astfel apare cîteodată, de asemenea nu s’a spus că Al. este un pesimist, ci că astfel apare uneori şi s’a^ accentuat că pesimistul nu mai are iluzii, pe cînd Ia Al. iluziile abunda. Era de prisos să se releve faptul că poetul nu-şi exercită ironia numai cînd e vorba de ţară. Nu putea să-şi manifesteze ironia faţă de patrie, cîtă vreme s’a

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

spus că o iubea. Unora li s’a părut că s’a vorbit prea mult, altora prea pu)in despre vieaja scriitorului. Crede că s’a vorbit atît cît era necesar pentru cunoaşterea personalităfei lui Al. 1 s’a părut că dacă ar fi vorbit despre forma versurilor, ar fi introdus un capitol în afară de subiect. Nu s’a ocupat de felul cum Al. priveşte vieaja dela (ară, literatura popu lară şi şcoala latinistă,' căci aceste chestiuni au mai fost atinse în di sertaţiile anterior desvoltate. D-l profesor I. M. Raşcu completează mai înfîi observaţia făcută de un elev, care exprimase, după notele luate, nu tocmai limpede, o caracteristică a lui Al. E vorba de o celebră frază a lui Figaro, perso najul lui Beaumarchais, frază în care acest personaj se caracterizează astfel: „Lăudat de unii, hulit de aljii, bătîndu-mi joc de proşii, înfruntînd pe răutăcioşi, mă grăbesc să rîd de toi ce mă încunjură, de teamă să nu fiu silit să plîng-, E o precisă zugrăvire, care se poate aplica unei părji însemnate din personalitatea iui Gr. Al. Scoate apoi în evidenjă unele păreri întemeiate ale celor ce au discutat lucrarea. De ex. altruismul lui Al., sufletul său larg şi înţelegă tor, capacitatea sa pentru suferinţele omenirei întregi sînt trăsături aşa de puternice în opera poetului a cărui personalitate se studia, sînt tră sături alît de impunătoare şi de originale, înfr’o epocă în care poe|ii cînlă dureri sau bucurii de ordin pur personal, încît a analiza această măreajă caracteristică a scriitorului nostru pe acelaşi nivel cu altele pujin reprezentative esle de sigur una .din lipsurile lucrărei. De ase menea trebuia, după cum s’a arătat, să nu se neglijeze personalitatea artistica a lui Gr. Al. E vorba doar de un scriitor, de un artist. Stilul oglindeşte anumite- trasaturi sufleteşti. Procedeele tehnice ale poetului mijloacele de redare a sentimentelor şi a ideilor, plasticitatea expresii lor ne interesează tot aht de mult cît şi aspectele sufletului acestui artist. Şi ce e forma poetica de nu un vestmînt al sufletului'? D-l pro fesor atrage atenjia elevilor asupra faptului că Al.— deşi în general compune versuri de o factură greoae (excepţiile fiind rare- Cinele soldatului”, „Ucigaşul fără voe- etc.)--scrie totuşi cele mai' kpidaYe, mal armonioase alexandrine la slirşitul unor poezii ale sale, alexandrine care şi astăzi ar putea fi subscrise chiar de pretenţioşi cultivatori ai ritmului şi ai sunetelor. Cîteva exemple de astfel de versuri: Coloana ce odaia din ţara de exil Pe calea mînluirei ducea pe Israil. („Trecutul la Mînăstirea Dealului**) Cu cinste veţi răspunde la-a patriei chemare Cînd vechiul nostru sînge nu poate fi schimbat. („O impresie**) Astfel corăbierul cînd marea e’n talazuri Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. („Candela")

Şedinţa Nr. 47

Stejarul de pe munte ce trâsnetu-l isbeşte Sta încă în picioare, semeţ şi neclintit; Dar inima-i e arsă şi oricît mai trâeşte De nici-o primăvară nu poate fi’nverzit. („Un ceas e de cinci anul trecu'*)

Dar cînd ceasul soseşte, cînd nălucirea piere, Se trage deodată şi veşnica perdea. („Meditaţie*')

Zic lumei un adio, iau lira şi mă duc. („Adio la Tirgovişte**)

La moarte mă voi duce ca lebăda cîntînd. („Prieteşugul**)

Se scot în evidenţă muzicalitatea cuceritoare a formei şi măreţia ei ce au ceva din ritmul unui marş. Pe lîngă alte păreri de asemenea judicioase, au fost şi de acelea naiv exprimate şi mai ales au fost destule care semănau mai mult a sîcîeli decît o observaţii critice. Timpul discuţiilor fiind limitat, trebue să trecem uneori cu vederea amănunte prea puţin importante, a că ror. semnalare nu ne foloseşte prea mult. Lucrarea a avut calităţile de a fi limpede redactată şi concisă, poate prea concisă. Gîndul că unele lucruri mai fusese tratate, în disertaţii anterioare, nu trebuia să fie o piedică pentru desvoltarea unor idei ce reclamau aceasta. D-l pro fesor adaugă că nu va găsi un merit în munca pe care a depus-o vorbitoarea> alcătuindu-şi lucrarea. Nu e rău ca din cînd în cînd să se sem naleze munca, dar să nu se deprindă cumva elevii să o considere drept un merit extraordinar, cînd ea trebue să fie înţeleasă ca o datorie. Cu atît mai mult cu cît nimeni nu sileşte pe membrii Societăţei noastre să dea o contribuţie mai mare decît puterile lor. Cînd ei se oferă să lucreze, munca e ceva cu totul firesc. Contrarul ar fi de neînchipuit şi 11 P1°inalîncheere, D-sa îşi arată satisfacţia pentru faptul că ciclul de di sertaţii despre Or. Atexandrescu a dat prilej membrilor să evoce figura poetului, aducîndu-1 în mijlocul nostru limp de şase şedinţe, în care eleve şi elevi s'au întrecut să-i ridice un monument pios. Din cetirea atentă a operei, din analiza ei, din discuţiile în jurul lucrărilor expuse, gtu s’a închegat o modestă monografie, care înseamnă cel mai curat orna ’ ne care nişte suflete tinere şi iubitoare de cultura neamului lor au în ţeles să-l închine aceluia al cărui nume îl poartă Societatea din care e* D-ra profesoară M. Rarincescu spune că deoarece s’au discutat îndestul observaţiile aduse, nu-i rămîne decît să adauge că aşa după cum s’a cercetat opera lui Gr. Al., în cursul celor şase şedinţe, personalilalea poetului a reeşit întreagă şi luminoasă. Arală apoi ca din monu mentele ce înălţăm înaintaşilor noştri, cele mai frumoase sîni acelea

Dare de seama despre şedinţele Societăfei

ce trăesc înnoi, aşa după cum în cursul acestor şedinţe s’a plămădit şi ridicat un monument în sufletele tinere, ce au căutat să înţeleagă şi să folosească gîndirea poetului Gr. AI. D-ra profesoară M. Rarincescu vorbeşte, la sfîrşitul şedinţei, des pre un scriitor mort dfe curînd: Henry Batoille. Arată pe scurt că acest scriitor, cunoscut şi aplaudat la noi pentru piesele sale, era înzestrat cu însuşiri poetice din cele mai alese, ce se vădesc în volumele de poezii: „La chambre blanche" şi „Le beau voyage". Vorbeşte de primele piese, apărute înaintea celui de al doilea volum de poezii, şi de tempe ramentul pasionat, trist şi duios, înclinat prin natura lui de a fi inter pretul suferinjilor din jurul său. „Eu duc în suflet toate durerile ome neşti spune el, într o poezie a sa. Se arată apoi că, îndemnat de suc cesul pieselor „Maman Colibri", „Marşul nupţial", „Poliche", „Modelul" şi altele, Bataille scrie un şir înlreg de piese, dintre care unele au fosi viu criticate. Se vorbeşte de simpatia acestui poet pentru Romînia „(ara îndepărtata dm orientul pe care-1 iubeşte şi-l în|elege“ şi de oda încninata noua şi primita cu dragoste şi entuziasm. Eleva Brăteseu Ortansa din cl. VI ceteşle în romîneşte şi în franţuzeşie poeziile „Je porte parfois- şi „Les souvenirs“ laille,“ fc“d^st.C'- V" Ce'eŞ,e ”°dă “ei-după ^.BaDurata şedinţei: un ceas şi patruzeci de minute.

Şedinţa Nr. 18 19 mart 1922 Elevul Diaconu Ion din cl. VII desvoltă „

KîmsMrs csras sra baie în prefaţa gramaticei dela 1828, tipărită IaSibiu. In ore■ gramatic1, Heliade recomandă scrierea fonetică, înlătură accentile s^sdÎ' ntele care intrase în scriere din limba greacă şi reduce aIfahoi.il ?i P* Ia 29 de semne, din 40 la cîte îl redusese Lazăr Chesfiunea l '^T’ fund rezolvata, mai rămîneau încă două: nomenclatura ştiinţifică si j8 i’Lno13-P“,is,mu,ui’ pe care le studiază Heliade în prefaţa gramaticei a?' 1?2| f \n^’° alta prefaţă ce însoţeşte vocabularul de vorbe străine V parit la 1847. In privinţa primei chestiuni, Heliade retuînd ideile l,,i p„ i Iorgovic. din „Observaţii la limba romînească» şi ale nrofcs ® I ■ bazar, recomandă să luăm cuvinte din limba latină şi din bmlX Sa-U

MfeAMH

»“St™!

1 UC acolo de unde trebue şi sa punem unde trebue“. Toate

Şedinţa Nr. 18

cuvintele împrumutate trebuesc romînizate. Pentru fixarea acestor cu vinte, trebue să se formeze o Academie, care să aibă ca scop principal alcătuirea unui dicţionar. încă o chestie însemnată, pe care o studiază H. în articolul „Despre limba romînească", este formarea unei limbi li terare. Dar pentru cultivarea limbei, lui H. îi lipseşte elementul popular de care nu pomeneşte în prefaţa gramaticei dela 1828. In anul 1840, H. publică în „Curier de ambe sexe", un „Paralelism între limba romînă şi cea italiană" în care caută să arate că între aceste două dialecte este o singură deosebire : limba romînă n’a servit ca vestmînt pentru o bo gată literatură, fiindcă n'am avut scriitori mari. Pentru a o egala cu cea italiană, după părerea lui H., trebuesc mai întăi traduceri. Totodată ca ută să facă o apropiere între aceste două limbi. Bazat pe aceste raţio namente, face traduceri din Dante, Tasso, Petrarca, întrebuinţînd în ele italienisme. O altă chestie este aceea a purismului, pe care o studiază H. în prefaţa „Vocabularului" publicat la 1847. Pentru purificarea limbei, trebue să se înlăture străinismele din ea. H. însă confundă vorbele care s’au contopit în organismul limbei, cu acele de curînd împrumutate. Ac tivitatea filologică a lui Eliade, în a doua parte a desvoltărei ei, influen ţată de doctrina naţionalistă, a avut urmări rele şi asupra celei literare, care a fost foarte activă. In proză, H. ne apare ca un om de acţiune, bun observator al vieţei şi luptător. Pune -de multe ori literatura în serviciul politicei. Aşa face în „Echilibru între antiteze" — lucrare în care găsim amestecate tot felul de încercări — şi în „Memoire sur Thistoire de la regeneration roumaine". H. este şi liric în proză. Acest lirism de origine biblică se strecoară în toată opera lui, dar mai ales în „Biblice". Este şi umorist, şi din acest punct de vedere trebue considerat ca primul nostru scrii tor care introduce humorul în proză. Satiric ne apare H. în „Domnul Sarsailă". Tot ca prozator are diferite traduceri şi a scris în franţuzeşte „Souvenirs et impressions d’un proscrit". H. este primul nostru prozator modern. Deşi tonul este familiar şi uneori vulgar, totuşi stilul este co municativ şi cu un colorit ales. Ca poet este puţin însemnat, fiindcă, de multe ori, nu ştia să-şi concentreze inspiraţiile, iar imaginaţia o avea prea unilaterală. Opera sa poetică a fost înfluenţată de Byron, Dante dar mai ales de Lamennais şi Lamartine. Pe Lamartine l-a gustat mult H. şi chiar a tradus din „Meditations" *). In poeziile lui originale din tinereţe, ca „Dragei mele umbre", „La^ moartea lui Cîrlova", găsim sen timentalism şi exuberanţă. Poeziile de mai tîrziu, ca „Serafimul şi Heru vimul", „Căderea Dracilor" sînt slabe fiindcă în ele nu găsim nimic im presionabil. Singura poezie însemnată a Iui H. este „Sburătorul" în care găsim un ecou din „Le Sylphe" a lui Victor Hugo (Odes et Ballades) şi din literatura populară. In această poezie, H. îmbină cu măestrie ro mantismul cu realismul, din care se desprinde vieaţa cu credinţele ce lor dela ţară. Scrie şi fabule ca „Măceşul şi florile", „Foile şi cărbu nele" în care se oglindesc ironia, sarcasmul şi humorul său. In epopee nu reuşeşte. „Anatolida", „Mihaiada", „Tandalida" sînt pline de artificialitate. Poeziile n’au altă valoare decît faptul că H. a întrodus prin ajutorul lor - ) Vezi despre influenţa lui Lamartine asupra altor poeţi romiai din prima jumatate a secolului XIX, o disertaţie în „Anuarul" Nr. 2, pg. 64.

Dare de seamă despre şedinţele SocielSfei

romantismul la noi, care a provocat mişcarea literară de mai lîrziu. El îndrumează pe toţi tinerii scriitori romîni, pe Bolinţineanu la 1842, pe Cîrlova, Gr. Alexandrescu. C. Negruzzi după îndemnul lui a publicat „Alexandru Lăpuşneanu (1840) şi „Aprodul Purice" (1837) iar Bolintineanu, Eminescu, Alecsandri au imitat „Sburăiorul" Iui H. în unele poe zii ale lor. El este şi un critic literar şi teatral. Dar H. este îndrumător şi pe teren politic. La început el ţinea cu Ruşii, dar Ia 1837, cînd se desfiinţează Societatea filarmonică, el pricepe gîndurile lor, şi începe să-i combată. Revoluţia dela 1848 se produce ; II. fiind capul ei dă proclamaţia dela lslaz; aŢar răscoala fiind potolită de Ruşi, el pleacă la Paris unde duce lupta mai departe, jinînd de data aceasta cu Turcii. La 1859 se întoarce în (ară din exil şi luptă mai de parte .ca ziarist. Dintre ideile sale politice, el dă o deosebită atenţie Unirei, pe care o studiază pe larg în ziarul „Conservatorul". EI doreşte maj înfăi unitatea culturală a tuturor Romînilor şi, prin ea, unirea politică. Acest lucru îndeplinindu-se în 1859, H. aduce elogii’lui Cuza. In politica uneori H. era condus de patimă şi de vanitate, dar politica pe care o facea el se baza pe principii pe care le-au imitat şi alţi contim porani ai sai. In autocritică, elevul Dlaconu caută să motiveze unele neajunsuri pe care poate Ie-a avut lucrarea sa, prin aceea că a fost întâia sa în cercare de acest fel la Societate. — Elevul Montanii Decebal din cl V crede ca ar fi trebuit sa se insiste mai mult asupra lui H. ca îndrumă tor, ca fondator a teatrului romînesc. Ar fi fost necesar să se arate afut^ france" Oăstt P0'îtiCS studiat şi acele ale revo luţiei franceze. Oaseşte insa ca vorbitorul a aprofundat destul subiectul disertaţiei sale iar pentru faptul că a rostit-o liber, crede că mer tă laude. Elevul Ouran Teodor din cl. VI aduce laude vorbitorului care pentru a îosti lucrarea prezentată a depus o muncă îndoită: una a crea ţ,ei Şl alta a unui ăctor care-şi învaţă rolul cuvînt cu cuvînt Cred» ~ atunci cînd «'a vorbit de caracterul Iui Heliade nu era rău să se arate ca s ar putea sjabili in aceasta privinţă oarecare asemănări cedonski. Daca H. a-exercitat vre-o influenţă asunra l„; f™-CU Al. Ma poezia sa „Sburăiorul", sar putea vedea mai degrabă în ^ăUn^de"? în „Luceafărul . — Eleva Montanu Maria din cl. VII e de’nărer ^ * firmaţia făcută de vorbitor în cursul disertaţiei, că H nu a av.t t f3 “i unui adevărat scriitor, este nedreaptă. Poezia „Sburătorul" est! 3 en!ul furie a talentului pe care acest scriitor nu I-a manifestat în mai Jn?.r" opere, poate tocmai din cauza activităţei sale multiple. T,ulte La unele din criticele aduse, elevul Diaconu răsDundo oS cînd a spus că H. nu are talentul general al adevăratului poet se gîndia ca „Sburătorul" nu putea fi o probă contrară, talentul unu/ scriitor neputîndu-se judeca după o singură poezie şi chiar dacă am admite acest lucru, trebue să ne gîndim că „Sburătorul" nu este o poezie în totul originală, ci este un rezultat al influenţei romantismului cult francez şi al poeziei populare. D-l Preşedinte, trecînd în revistă observabile mpmhril^r semnalarea faptului de a-şi fi învăţa! pe derost lucraren ni. noam CH mui o imputare pentru vorbitor, «vînd înviere căe lucrarea sa de Tei ui

Şedinţa Nr. 18

- 81

şi că prin această procedare, care în general desigur prezintă unele desavantogii, se pregăteşte şi se înlesneşte o viitoare expunere făcută liber, după note. Nu s’a vorbit de activitatea lui H. ca fondator al tea trului romînesc, deoarece titlul nu indica să ne ocupăm şi de activitatea culturală a scriitorului. Fără îndoială că o poezie ca „Sburătorul" e o elocventă dovadă despre talentul literar al lui H. Dictonul „cu o floare nu se face primăvară" nu se poate potrivi în literatură, unde se creează de multe ori primăveri numai cu o floare. Se dau exemple din literatu rile străine, pentru a se ilustra afirmaţia. (O pildă celebră: Sonetul lui Arvers.) Trecînd la disertajia roslilă, D-l Preşedinte semnalează forma, în multe locuri defectoasă, în care a fost prezentată lucrarea. Cuvinte gre şit pronunţate şi expresii negramaiicale nu se pot trece cu vederea; ele micşorează impresia bună care ji-o poate da cuprinsul unei intere sante expuneri. In legătură.cu acest cuprins: elevii de curs superior, ai liceelor par a trece—în timpul înmagazinărei cunoştinţelor lor literare— prin cele trei perioade mai însemnate prin care a trecut şi literatura noastră în veacul al XIX" , şi anume : epoca de pregătire (care ar co respunde claselor V şi VI cîteodată), cea eroică (ar corespunde claselov VI, VII şi chiar VIII pentru mul)i) şi în sfîrşit cea critică, ai căror zori încep a miji, pentru unii elevi aplicaţi studiului, din cl. VIII. Ele vul Diaconu e deocamdată un tip reprezentativ al epocei eroice, cu unele tendinţe de a păşi în cea critică. Nu e nici o imputare în această afirmaţie ; e ca şi cum s’ar constata că acest elev are o anumită vrîstă sau că e în cl. VII. Caracterele generale ale lucrărilor şcolăreşti pro duse în această perioadă ,sînt: a) tendinţa de a spune tot ce ştim cu prilejul desvoltărei unui subiect ; b) spirit prin excelentă analitic : în grămădire de material arid şi de date ; c) tratare puţin personală ; tex tele sînt de multe ori consultate fără „critică" ; d) depăşirea frontiere lor naturale ale subiectului sau tratarea unui subiect înrudit cu cel dat. — Disertaţia de azi a prezentant mai ales această lipsă. Era vorba de H. ca îndrumător pe teren filologic, literar şi politic. Omul de acţiune tre buia să reiasă pe primul plan. S’au studiat însă în special activitatea fi lologică, literară şi politică ale autorului. Elementele necesare subiec tului se găseau în cadrul lucrărei : ele n'au fost insa cana izate intr o anumită direcţie, pentru a se putea sesiza în fiecare moment preocupa rea de căpetenie a celui ce trata chestiunea anunţata prin titlu. Trebuia să se atragă în special atenţia asupra influentei din punct de vedere lingvistic pe care H. a exercitat-o în vremea sa şi cum, chiar in a doua perioadă a activitătei sale filologice, cauta sa-şi impue cu orice chip pă rerile Ca îndrumător literar, să se fi arătat rolul lui H. ca director de revistă, ca încurajator al tinerelor talente, ca iniţiator al unor serii de traduceri, ca critic negativ al operelor şi al scriitorilor ce-i păreau fără valoare („Sarsailă", etc.), ca artist, ce putea prin unele pagini servi de model contimporanilor, căci avea talent literar real. Pe teren politic, ura contra Ruşilor (împrăştiată mult la noi datorită lui H.), iubirea de tară, iubirea pentru Franja, iubirea de oameni, etc. O surprindere plăcută a fost pentru ascultaton uşurinţa expunei'ei vorbitorului, rostirea liberă, răspicată şi clară şi convingerea de care e-

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

rau însufleţite ideile desvoltate. Autorul lucrare! adunat un material bogat, arălînd că a reuşit, în mare parte, să şi-l asimileze. La urmă, elevul Paraipan C. din cl. V „Amintirile şi impresiile unui proscris" ale lui autorul povesteşte un naufragiu al vasului *pe rană înspre Franja, în timpul exilului său *). Durata şedinjei : un ceas şi patruzeci şi

ceteşte un fragment din Heliade, fragment în care care călătoria pe Meditecinci de minute.

Şedinţa Nr. 19 26 mart 1922 D-ra profesoară M. Rarincescu vorbeşte despre Farsele şi co mediile de intrigă şi de moravuri ale lui Moliere. După ce arată la început dragostea şi admiraţia fajă de Moliere, manifestate pretutin deni cu prilejul tricentenarului naşterei scriitorului, D-sa spune că aceasla fiind a doua diserta(ie din ciclul celor patru, va cerceta o parte din opera marelui autor comic şi caracterele generale ce prezintă. Arată apoi că în legătură cu vieaja lui Moliere, avem şi în ceea ce pri veşte opera sa mai multe epoci: prima, acea a rătăcirilor prin provin cie, esje epoca de pregătire, cînd influentele italiană şi spaniolă îl în deamnă spre farse şi comedii uşoare, în genul primelor sale opere, ca : „La jalousie du Barbouille" şi „Le medecin volant". Prin opere de a'cest gen, vedem în Moliere actorul infiuenjat de elementele repertoriului său şi spiritul reprezentativ al poporului francez, ce prin astfel de producjiuni continuă vechea tradiţie a farselor din evul mediu. In această epocă scrie şi comedii de intrigă mai însemnate, ca „L’etourdi" şi „Le depit amoureux". Schitîndu-li-se în scurt subiectele, se arată că în aceste comedii cu intriga complicată, comicul reese din încurcăturile amoroase ale personagiilor principale. In „L’etourdi" găsim o temă obişnuită în teafrul lui M. şi anume: isteţimea şi viclenia servitorului, în contrast cu naivitatea şi slăbiciunea stapînului. Dar în astfel de opere M. dă desvoltare numai unor teme de farsă fără să se preocupe de mo ravurile timpului ori de înfăţişarea unor caractere tipice ca în epoca a doua, ce începe cu „ Les precieuses ridicules “ (1659) şi sfîrşeşte cu „Tartuffe". întors la Paris, M. îşi vădeşte originalitatea în această epocă, prin felul cum ştie să zugrăvească societatea şi defectele timpului Prima operă în acest gen e farsa „Preţioasele ridicule". Prin analiza subiec tului şi a personagiilor, se arată că aceasia farsă e o satiră îndreptată *) Sil se mai cetească, pentru talentul cu care slut scrise sau pentru interesul ]or documentar, următoâţele fragmente om „Amintirile şi impresiile unui proscris" de |

lutism). In totul, mult lirism, idei naive dar sincere: influenţa lui ). J. Rousseau si în idei, dar mai, ales în stil.

! Şedinfa Nr. 19

contra pedantismului societăjei formată de spiritul saloanelor literare şi influenjată de romanele sentimentale din acel timp. Se vorbeşte apoi de comediile de intrigă, în care M. discută chestiuni de morală. Aşa în „L’ecole des maris" arată cum trebue făcută educajia şi în „L’ecole des femmes", care trebue să fie baza unei căsnicii. Comicul acestor opere reese din urmările contrarii, precauţiunilor luate de personagiile principale, punînd în lumină că o educaţie bună n.u se poate baza pe severitate şi ignoranjă, după cum nici prin constrîngere nu se poate ajunge la o căsătorie fericită. Prin analiza personagiilor din „Şcoala fe meilor", se arată că aceasta e cea dintâi capodoperă a lui M., care este un profund cunoscător al sufletului omenesc. Comicul nu mai e uşor, de farsă, ci cu totul de altă natură şi prin motivarea lui psicologică, M. se îndreaptă spre comicul de caracter. Succesul acestei comedii îi înmuljeşte duşmanii şi atacurile îl lovesc pe M. din toate părjile. Pentru a se apăra, el scrie „La critique de L’ecole des femmes" şi „L’impromptu de Versailles". In aceste comedii, acfiunea e redusă la un şir de dia loguri, prin care M. răspunde atacurilor şi expune în acelaşi timp prin cipiile sale literare. Intre altele M. arată: 1) că acfiunea din „Şcoala femeilor" e de natură psicologică şi deci comedia nu e lipsită de acţiune, 2) că incoherenfa personagiilor e aparentă, deoarece diferite motive externe pot determina atitudini contrarii în sufletul aceleiaşi persoane şi apoi 3) că scopul unei comedii e ca să placă şi să reprezinte realita tea. — Se mai vorbeşte de cîteva farse şi comedii scrise pentru serbă rile date de Ludovic XIV Ia Versailles şi apoi se trece la a treia epocă, (1667-1673) în timpul căreia geniul Iui M. făureşte cele mai bune comedii de moravuri şi de caracter. Această epocă începe cu „Amphytrion", o comedie scrisă în versuri frumoase şi care a fost mult aplaudată pentru comicul aşa de cunoscut în teatrul antic al substituirei personagiilor prin diferiji zei. Mai puţin veselă e comedia „Georges Dandin", în care M. ne prezintă pe eroul principal înşelat şi umilit de soţia sa, pentru că nu era nobil'ca dînsa. Aceiaşi vină, de a se ridica în alt mediu, o are şi Jourdain din comedia „Le Bourgeois gentilhomme", căci dorinţa de a ajunge nobil devine ridiculă prin felul cum ne-o prezintă^ M. Aceasiă dorinjă e speculată de toji cei ce-1 linguşesc încît M. găseşte bunul prilej de a rîde nu numai de falşii nobili, ci şi de to{i aceia ce trăesc pe socoteala acestor maniaci. In aceste comedii de moravuri, M. zugră veşte societatea secolului al XVII şi cu deosebire în comedia „Les femmes savantes" el prinde, în legătură cu preţiozitatea şi pedantismul, trăsăturile caracteristice ale acestui secol. El aiată conţi ăstui comic dintre femeile învăţate şi pedante: Belise, Armande şi Philaminte şi bunul simt al burghezului Chrysale, al fiicei sale Henriette şi al servitoarei Martine. In această comedie M. arată că acest pedantism poate avea urmări grave, fiind un rău ce ar putea turbura liniştea şi armonia fami liară. Tot în această comedie M. reia chestiunea culturei unei femei şi prin discursurile lui Chrysale, el arată că o femee e destul să aibă o cultură generală, pentru a deveni o soţie şi o mamă bună. „Je consens qu’une femme ait des clartes de tout". — Se trece apoi la ultima co medie, „Le malade imaginaire", în care M. satirizează pe doctori şi pe dantismul lor. După ce se vorbeşte de alte comedii în care M. tratează aceiaşi chestiune,, se arată că în „Bolnavul închipuit" nu mai e vorba

Dare de seamă despre şedinţele Societarei

de o farsă uşoară ca „ Le medecin malgre Iui ", ci de suferinţele unui adevărat bolnav cum era M. şi care în zădar ceruse ajutorul me dicilor. Argan e tipul bolnavului închipuit, care nu poate trăi fără doc torii şf care e gata să sacrifice chiar fericirea copilei sale, pentru a-şi satisface dorinţa chinuitoare de a avea totdeauna un doctor lîngă el. După unii critici care au analizat starea lui fizică şi morală — ca Dr. Levrat, într’un articol de curînd apărut într’o revistă franceză — Argan este un adevărat bolnav, care poate fi consacrat ca un caracter-tip de felul celor devenite clasice din teatrul lui M. In contrast cu suferinţa lui Argan, M. prezintă pe medicii pedanţi şi interesaţi, ce nu se pricep să ajute cu nimic suferinţele oamenilor. Suferinţa fizică a lui M. e în văluită de comicul de farsă al acestei comedii, cu care avea să se închee nu numai cariera sa de autor dramatic, dar şi aceea de actor. In legătură cu cele analizate, se arată că deşi M. se inspiră de multe ori în subiectele ce tratează din alţi autori, totuşi partea sa de originalitate e foarte însemnată, deoarece pornind dela observaţia clireclâ a 'naturei şi căutînd să redea prin aprofundarea psicologică a persona giilor impresia fidelă a realităţei, el s’a apropiat de scopul şi reprezen tarea desăvîrşită a artei. Durata şedinţei: un ceas şi un sfert.

Şedinţa Nr. 20 2 april 1922 Elevul Sleriode Mihail din cl. VII arată, într’o scurtă comunicare, apropierile pe care le-a găsit între „Oluf", baladă scandinavă tradusă de D. Anghel şi „Les Elfes“ a lui Lee. de Lisle. Eleva Constantinescu Cartagena din cl. VI ceteşte o dare se seamă despre volumul „Oameni aleşi", al D-lui I. Simionescu. Se arată scopu rile care au îndemnat pe autor să ,tipărească această carte şi anume', dragostea ce o are pentru şcolari şi dorinţa de a le îmbogăţi cunoştin ţele. Autorul alege, pentiu a-i prezenta cetitorilor, pe oamenii străini cei mai însemnaţi din toate timpurile şi din toate ramurile de activitate. Din expunerea pe scurt a biografiilor cuprinse în volumul acesta, se urmă reşte să se dovedească însemnătatea pe care o prezintă ele, mai cu seamă pentru tinerime. Din fiecare ramură de activitate, luată în parte, a tuturor oamenilor iluştri, din faptele, gîndirile şi voinţa lor de fer, pu tem învăţa multe lucruri folositoare. In încheere se spune că această carte alcătueşte o lectură pe cît de instructivă pe atît de plăcută şi se constată că, în adevăr, după cum s’a spus într’o şedinţă trecută a Societăţei, învăţăm mai multe lucruri folositoare din povestirea vieţei unor oameni iluştri ca aceştia, decît din cetirea istorioarelor sau a fabulelor. După o pauză de zece minute, D-l profesor I. M. Rascu vorbeşte despre _ Poeziile Contesei de Noailles, cu prilejul alegerei poetei ca membra in Academia belgiana. începe prin a arăta că origina romînească a scriitoarei nu poate interesa în deosebi, cîtă vreme nimic din sufle-

a a ■i

Şedinţa Nr. _21

flet. O mingiere . fund fra

’

SwSI

ţe sjen et puis la France" — şi

a»'K* cp.' im»..............

- DFa?os.?a dî-,nF,, Frnnris lammes, C-sa de Noailles cîntă în special clica. Talent înrudi c florile dovedind acută sensibilitate în livezile Ş. pădurile legumele ş. Poeta cînlă şi privelişfi exo. zugrăvirea peisagnloi Ş strălucirile lor îi colorează versurile cu lice : Spania, Persia, u <j;n ne de France" sînt.acele care armonii nebunite. Totuş:lHPX «drallor. sufletul ei sburdă vesel şi IIbeVrdigajîn^o^-rsm^nătos'poeta iubeşte; natura încunjurătoare îi relevează fiinţa iubită, care e oglinda universului ce-1 admira. Dragostea ei este impregnată de duioşie. Melancolia ei e produsa, poate, ş de lipsa unui sprijin : credinţa. Caută un Dumnezeu pe care nu-1 găseşte » neliniştită, se .simte rătăcind în neant. C-sa de Noailles admira mu t pe romantici. Natura, dragostea, credinţa sin temele de predilecţie ale-acestora, teme pe care şi poeta noastra le trateaza. Sentimentul morte,, altă temă familiară romanticilor, nu va lipsi nici din opera pe care o analizăm. Ideia morfei, la început, o revolta. Ma. tirz.u se resemnează, căutînd să se bucure de ziua de azi. Totuşi moartea fiinţei iubite o cu tremură adînc. Are mîngîerea că in lumea veşnica se va int.In, cu spiritele pe care le-a admirat în viea)a, cu iluştrii scriitori îubifi. Moartea e pentru poetă o contopire în sînul naturei ospitaliere. E o cufundare în lumină, în nemărginire: unul din cele mai puternice exemple de pan teism din literatura universală. — C-sa de Noailles e nelinişti,a de gindul gloriei ei postume. Ar dori ca în viilor tinerii ce-, admira opera poetică, să iubească pe autoare şi să o prefere iubitelor reale. La sfîrşit se analizează pe scurt aria acestei poezii personala prin excelentă şi comunicativă, atrăgîndu-se atenţia asupra putere, de emoţie pe care o răspîndeşte opera analizată, ce e .mpaca prietenos cu g,nduri turburătoare şi te face să vezi în sfîrşitul firesc al existenţei lumina orbitoare şi voluptate. In cursul expunerei, s’au cetit numeroase fragmente din poemele scriitoarei, în romîneşte şi în original. ... . Durata şedinţei : un ceas şi cincizeci şi cinci de minute.

Şedinţa Nr. 21 50 april 1922 Elevul Montanii Decebal din cl. V ceteşte o recenzie despre volu mul de nuvele al D-lui M. Sadoveanu : „Cocostîrcul albastru". Cea din-

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei^

tăi nuvela — care a dat titlul său volumului—cuprinde un şirag de po vestiri, cele mai multe independente unele de altele, dar care avînd ace laşi personaj principal, formează un tot. Este o îmbrăţişare a realităjei cu fantazia, o defilare necurmată de amintiri din trecut şi întîmplări din prezent, povestite de un căpitan mobilizat. Se istorisesc cîteva părţi din nuvelă, din care unele fac impresia de fragmente de roman sensaţional. Autorul ne apare ca un romantic care îşi lasă imaginaţia să lucreze în voe şi să plăsmuiască minunatele povestiri de crime pline de taina cu care le învălue mintea poporului, din gura căruia le aflăm. Se arată apoi frumuseţea cîtorva descrieri de natură şi mai ales a amurgului în care apare acel cocostîrc albastru, „cu penele de coloarea mărilor, cu plis cul lung, fin şi ascuţit", după care în zadar aleargă vînătorul fără să-l poată prinde. Este ca idealul pe care toţi îl zărim, dar nu-1 putem ajunge. Cu acest prilej se face o scurtă paralelă între felul cum des criu amurgurile D-nii Sadoveanu şi Brătescu-Voineşti. A doua nuvelă „ Bulboana lui Vălinaş “ este o povestire tragică, din genul nuvelelor „Moara cu noroc" a D-lui Slavici şi „Nucul lui Odobac" a lui Gîrleanu. In ea se povesteşte dragostea dintre Mădălina şi Ilie Bădişor. Această iubire e stînjenită de notarul Scovarză. Nuvela se sfîrşeşte prin moartea notarului. Acţiunea e vie dela început. Conflictul începe cu pu tere şi sfîrşeşte dramatic, aşa că ne ţineatenţia încordată în timpul cetirei. Zugrăvirea naturei, plină de poezie, ne dă scene care ne umple sufletul de duioşie, cum este aceea în care Ilie Bădişor — eroul nuve lei — se întîlneşte cu iubita sa Mădălina, la bulboana lui Vălinaş, sin gurul refugiu al dragostei lor. — Cu cît cineva va ceti de mai multe ori aceste nuvele, cu atît va descoperi mai multă poezie, mai mult farmec în ele. Elevul Rădvan Ion din cl. VII face o recenzie despre lucrarea lui Const. T. Stoica: „însemnări din zilele de luptă". Schiţează pe scurt vieaţa autorului, caruia soarta i-a hărăzit o moarte de erou, aminteşte de pocziile lui şi apoi face cunoscut cuprinsul acestor însemnări. Ele sînt sim ple, fără preocupări de literatură. Se scoate în relief, din "cetirea diferi telor pasagii, eroismul poetului Stoika, notajia sinceră emolivă şi des criptivă, precum şi spontaneitatea stărilor sufleteşti exprimate. Se arată calităţile talentului literar al autorului, sensibilitatea în primul rînd şi apoi imaginaţia, precum şi aria cu care poetul Stoika a ştiut să coloreze aceste note preţioase pentru ilustrarea unei părţi din epopeea nea^nului nostru. Elevul Littman 1. din cl. VIII vorbeşte despre Al. Macedonski, cu prilejul aparijiei volumului de „Poezii alese" al acestuia, în editura Ca sei Şcoalelor. După ce se arată activitalea variată şi rolul pe care l-a jucat Macedonski în literatura noastră, se „analizează cîteva poezii din edi(ia care a prilejit lucrarea şi se scot în evidentă cîieva din caracte risticile poetului. Satiric vehement în unele „Nopţi" (de fevruar, de noemvre), Macedonski găseşte — atunci cînd fuge de societatea pe care o despretueşte — refugiu în poezie, în iluzie, în visul irealizabil al unei vieţi ideale („Noapte de decemvre") şi în natura, căreia îi înaltă cel mai frumos imn din literatura noastră („Noapte de mai"). Din felul cum Macedonski cîntă natura, ne apare ca un panteist prin excelentă. După ce se arată că nu e întemeiată părerea acelora care au considerat pe

Şedinţa Nr. 22

M. drept un simbolist, opera lui prezenlînd mult mai multe din ca* racteristicele poeziei parnasiene (strălucirea imaginilor, bogăţia rimei, sonoritatea formei), se mai analizează cîteva din „Rondelurile" poetului, relevîndu-se frumuseţea „Rondelului Ţiganilor" şi atmosfera de melanco lie a „Rondelului rozelor ce mor". Durata şedinţei : un ceas şi treizeci şi cinci de minute. Şedinţa Nr. 22

7 mai 1922 Eleva Montanii Maria din cl. VII desvoltă o disertaţie despre Elementele exotic şi naţional în poezia lui D. Bolintineanu, cu pri lejul împlinirei a cincizeci de ani dela moartea poetului. Născut^ în acelaşi an cu Bălcescu şi Alecsandri — 1819 — Bolintineanu îşi începe învăţătura la Bucureşti şi o continuă cu multe întreruperi la Paris. în ţară a luat parte Ia revoluţia dela 1848, în urma căreia a fost exilat. Apoi în anul unirei a fost ministru de externe şi al cultelor şi instrucţiunei. Cei din urmă ani ai vieţei i-a petrecut în mare sărăcie, pînă ce boala, care îl rodea încă mai de mult, îl doboară în ziua de 20 august 1872. Bolintineanu era macedonean de origină. Călătoriile pe care le-a făcut în Orient au deşteptat în sufletul lui dragostea pentru frumuseţile acelei regiuni care se ascunde sub zarea de unde răsare soarele, ţară învăluită în arome adormitoare şi cîntece triste, ţara patimilor şi a tai nelor. In timpul şederei sale pe malul Bosforului, Bolintineanu scrie mai multe poezii în care cîntă vieaţa zbuciumată a Orientului şi frumu seţea naturei care încadrează această vieaţa.,. Ele au fost publicate în ' 1863 sub titlul de „Florile Bosforului", flori pe care, după cum spune D-l Iorga, „B. se încearcă să le sădească în pămînt romînesc". Poetul ne înfăţişează o lume de femei frumoase, intrigile din seraLvieaţa tristă a cadînelor, dragostele vinovate şi. aspru pedepsite ale acestora; el îşi culege subiectele din Istoria Turcilor, scrisă de Hammer — cum este povestea frumoasei Gulfar, roaba sultanului Mahinud — apoi din croni cile turceşti şi din acele drame adevărate, ce se petrec nu numai intre păreţii de marmură ai seraiului, dar şi acolo jos, în umbra zidurilor murdare, în odăiţele strîmte, cu ferestre zăbrelite. In timpul cit a stat B. la Constantinopole, era foarte cunoscută^ acolo istoria Fatmei, acea tînără mamă, sora lui Abdul Medjid, care găsindu-şi ^copilul zugrumat în leagăn, a murit de durere. Această întîmplare o cîntă B. alături de altele. — „Florile Bosforului" ne zugrăveşte vieaţa leneşă a sultanilor, învese lită” de dansurile cadînelor frumoase, cîntecele orientale şi loviturile de talgere, traiul nefericit al cadînelor, un trai de dragoste sbuciumată de gelozie, de ură, seraiurile bogate, îmbălsămate de fumul narghilelelor, toate acestea învăluite în pojghiţă de taină şi încadrate de frumuseţea strălucitoare a Bosforului. Sentimentul erotic puternic şi clocotitor co lorează aceste poezii. Cînd, în călătoriile sale, B. ajunge în faţa pira midelor egiptene, el cîntă trecutul acelei ţări de pe malul Nilului, în acea evocare „La piramide" în care, zugrăvind deşertul, spune că este un simbol de tăcere al tristelor morminte „în care numai pasul fantas ticelor vînturi deşteaptă un suspin". Sufletul lui B. era însă legat de Ma-

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

cedonia, ţara părinţilor săi. Traiul fraţilor răsleji, care rătăcesc cu tur mele prin culmile şi văile Pindului, l-a mişcat adînc. El ne descrie dra gostea dintre păstori şi vieaţa lor tristă în care sufletele se sbat chi nuite de doruri neîmplinite, vieaţă zbuciumată de luptele în contra stră inilor asupritori. B., care a cîntat suferinţele fraţilor dela Pind şi i-a îndemnat în lupte pentru libertate,, avea sufletul plin de adîncă dragoste de ţară. Aceasta se vede din felul cum predica Romînilor bărbăţie şi cum evoca trecutul glorios ce ne vorbeşte de faptele marilor voevozi. De un sen timentalism exagerat în poezia erotică, el se arată ca un spirit sănătos şi clar văzător în cea patriotică. Istoria celor două ţări, neunite încă pe atunci, se contopeşte în baladele istorice ale lui B. Cei doi mari voevozi: unul muntean, Mihai, altul moldovean, Ştefan, sînt încununaţi cu aceiaşi glorie. Mihai, viteaz în lupte ; Ştefan, deşi uneori căzut în rătăcire, totuşi suflet măreţ şi iubitor de moşie; Ţepeş, crunt ucigător de Turci şi aspru pedepsitor al boerilor necredincioşi; Mircea cel bătrîn, nobil, viteaz, plin de încredere în viitorul de aur al ţârei, întrezărit în adîncul veacurilor viitoare. Alături de aceştia şi de alţi voevozi pe care îi mai cîntă, găsim în baladele lui B. pe acele femei viteze ca Maria Putoianca, Fata dela Cozia, şi a. şi acele două nobile mame, a lui Mihai şi a^ lui Ştefan, mame care ne amintesc pe femeile spartane. — B. încearcă şi două poeme şi o epopee, „Traianida", în care acţiunea lîncezeşte datorită exagerărei elementului miraculos şi a amănuntelor. O caracteristică a baladelor istorice de care s’a vorbit este lipsa de acţiune şi lungimea discursurilor pe care le rostesc personagiile. Excepţie fac numai cîteva, de pildă „Mihai scăpînd stindardul" şi „Preda Buzescu". In cele mai multe balade, acţiunea o aflăm din cele ce spun eroii, cărora B. le-a împrumutat sufletul său. Ei sînt, cei mai mulţi, nişte creaţiuni lirice, ca şi — într’o măsură^-- Mihai Viteazul al lui Bălcescu. Azi, talentul lui B. este tăgăduit de mulţi. O cauză a acestui fapt este şi banalizarea^versurilor lui, care plăcînd pe vremuri foarte mult au trecut din gură în gură. Muzicalitatea acestor versuri, neîntrecută în timpul acela, este o calitate recunoscută şi azi operei lui B. In balade se găseşte istoria pe scurt a trecutului idealizat, îmbărbătarea prezen tului, nădejdi de bine pentru viitor. O vină a lui B. este că nu s'a oprit . de a scrie, atunci cînd şi-a epuizat talentul. — Elementul naţional se găseşte şi în multe dintre „Basme". B. n a reuşit însă să prindă sufletul po porului nostru în aceste poezii, din care unele se zic inspirate din lite ratura populară. In multe din aceste versuri găsim în adevăr pojghiţa de taină în care mintea poporului învălue tot c£ nu-şi poate explica, dar „Fata din dafin", „Zîna Doamna", „Domnul de rouă" sînt mai mult orien tale. B. rămîne însă tot poet patriot, iar opera lui cea mai însemnată tot „Legendele istorice" Discuţia acestei disertaţii se amînă pentru şedinţa viitoare. Eleva Barbar Raşela din cl. V ceteşte „Codrii Cosminului" şi „Epo peea dela Tîrgovişte", ambele de D. Bolintineanu. Eleva Gheorghiu Camelia din ci. V recitează „Blestemul dervişului" de acelaşi. , Durata şedinţei: un ceas şi douăzeci de minute.

Şedinţa Nr. 25

Şedinţa Nr. 23

14 mai 1922 D-ra profesoară M. Rarincescu desvoltă a treia lecţie din^ ciclul despre Moliere, analizînd Comediile de caracter ale lui Moliere. Se arată Ia început că aceste comedii — ca toate operele mari — apar^ în epoca de maturitate cînd, după o lungă pregătire, Moliere ajunsese să-şi desăvîrşească originalitatea. Se vorbeşte de însemnătatea acestor co medii ce întregesc, prin natura subiectelor şi adîncimea caracterelor, varietatea farselor şi a comediilor de intrigă şi moravuri şi se arată că din toată opera lui Moliere, ce ne-a lăsat, că şi La Fontaine, „une am ple comedie â cent actes divers", se desprind tipuri reprezentative pen tru întreg neamul omenesc. Astfel de tipuri generale au devenit foarte cunoscute.' In Franţa Tartuffe e considerat ca cel mai popular caracter din teatrul Iui Moliere, poate şi din pricina că pe lîngă valoarea comediei, lupta înverşunată ce a oprit cinci ani (1664 — 1669) reprezentarea în public a acestei opere, i-a mărit mai mult succesul decît a satisfăcut re volta celor ce se credeau atinşi prin înfăţişarea ipocriziei religioase. Se povesteşte acţiunea şi se analizează pe rînd caracterele principale, pen tru a se arăta talentul cu care M. înfăţişează în Tartuffe pe ipocritul re ligios, ce vrea să-şi ajungă toate dorinţele, ocrotit de masca pieţăţei. Con trastul între făţărnicia lui Tartuffe şi încrederea oarbă a victimei sale, Orgon, susţine firul acţiunei, care din punct de vedere dramatic e o adevărată capodoperă. Intrarea tîrzie a lui Tartuffe în actul III, e un punct culminant al făţărniciei cunoscute din primul act, încît desnodămîntul aş teptat cu interes vine repede prin demascarea şi pedepsirea ipocritului. In această comedie M. ne înfăţişează ipocrizia religioasă ca un rău so cial de care e greu să se ferească cei prea încrezători ca Orgon, mai ales că nu întotdeauna o intervenţie a regelui, ca în comedia de mai sus, poate înlătura desnodămîntul tragic ce ar fi fost inevitabil. Se arată apoi că în această piesă comicul reese din situaţiile în care se găsesc personagiile principale şi nu din făţărnicia Iui Tartuffe ori din credinţa lui Orgon, care în sine nu pot fi comice. Aceste situajii demasca făţăr nicia lui Tartuffe, care încearcă în mod ridicul să învăluiasca intr o cu cernicie falsă faptele sale urîte şi pune într’o lumină trista credinţa lui Orgon, care uită de toţi ai lui, pentru a-şi apăra şi ocroti duşmanul ce-i exploata încrederea. , , , . ~ 7 jTot atît de puţin comic e şi caracterul uşuratecului Don Juan din comedia cu acelaşi nume, căci acesta, în goana după plăceri, ajunge sa săvîrşească cele mai nelegiuite fapte. M. după ce ne prezintă m înce put pe Don Juan ca pe un seducător ce nu găseşte farmec decit in mij loacele de a-şi cuceri victimele, ca în urmă să le păraseasca, ni-1^ înfă ţişează către sfîrşitul comediei ca pe un ipocrit religios şi strică prin aceasta unitatea caracterului. întreaga acţiune de incidente bizare şi dis parate pune în lumină cînd un caracter uşuratec, generos cînd pe omul rău, egoist şi ipocrit. Complexitatea şi incoherenta acestui caracter plăsmuit în prea scurt timp, căci comedia apare la un an după Tartuffe, în 1665, fac ca Don Juan să nu trăiască aşa de viu în mintea noastra, ca ipocritul şi mizantropul.

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Acesta din urmă şi-a găsit în Alceste cea mai fericită întrupare ş mizantropia lui e cel mai simpatic defect din cele pe care ni' le pre zintă M. în comediile sale. Alceste e un tînăr cinstit, revoltat de făţăr nicia şi relele societăţei în care e silit să trăiască din cauza dragoste sale pentru o femee cochetă. Din desfăşurarea acţiunei şi analiza per sonagiilor, se arată că acelaşi mijloc — contrastul — îl foloseşte M. pen tru a ne arăta pe Alceste ca pe un om cinstit şi hotărît. El nu are ex perienţa lui Philinte, care a ajuns la concluzia că „e o nebunie să vrei să îndrepţi lumea" şi că indulgenţa de „a lua pe oameni aşa cum sînt" e atitudinea cea mai înţeleaptă faţă de defectele omeneşti. Alceste nu se împacă de loc cu această indulgenţă filosofică şi rămîne neschimbat în credinţa sa că „a stima toată lumea înseamnă a nu stima pe nimeni" şi că „în orice împrejurare trebue să vorbeşti şi să faci aşa cum îţi spune sufletul". Din cauza caracterului său, Alceste nu poate fi sociabil şi mi zantropia Iui creşte pînă la hotărîrea ce o ia la sfîrşitul comediei de a se retrage din societate. Mulţi critici au interpretat caracterul şi mizan tropia lui Alceste ca o exteriorizare a stărei sufleteşti în care se găsea M. în preajma anului 1666 cînd, singur şi bolnav, suferea atacurile duş manilor şi neînţelegerile familiare, cu aceiaşi demnitate ca şi simpaticul său mizantrop. Comicul în această operă e fin şi discret, căci tot inte resul se concentrează asupra analizei psicologice ce ne înfăţişează un caracter puternic, contrariat de mediul social în care se găsea. M. atinge în această comedie punctul culminant al artei sale dramatice, căci original în concepţia şi realizarea ei, „Mizantropul" rămîne împre ună cu „Tartuffe" operele de glorie ale geniului său. Mai puţin original e tipul lui Harpagon din Avarul. Deşi M. în această comedie e influenţat de Plaut şi de comediile italieneşti, totuşi are partea sa de originalitate în concepţia sgîrcitului Harpagon. Acesta e un om bogat ce-şi sacrifică vieaţa şi fericirea copiilor pentru a strînge bani. E chinuit nu numai de gîndul de a-şi ascunde banii, ca sgîrcitul lui Plaut, ci şi de felul cum ar putea să-i înmulţească şi cum să-şi satisfacă în acelaşi timp cerinţele sociale, fără a cheltui. Sînt mai multe tipuri con centrate în caracterul lui Harpagon, de aceea a fost considerat ca prea general şi abstract. ^Sgîrcitul ce-şi îngroapă banii nu se potriveşte cu cămătarul ce vrea să-i speculeze, precum nici cu burghezul sgîrcit ce vrea să menţie aparenţele sociale (intendent, lachei, trăsură). Făcîndu-se o apropiere între Harpagon şi sgîrcitul lui Delavrancea, se arată că e mai firească pentru un avar teama lui Hagi Tudose de a avea soţie, co pii, gospodărie, pentru că acestea ar cere cheltueli prea mari, decît do rinţa lui Harpagon de a se căsători a doua oară cu o fată cu zestre Harpagon nu vrea să cheltuiască din averea lui pentru întreţinerea fa miliei, dar Hagi Tudose nu se poate împăca cu schimbul banului în lu cruri necesare traiului. Analizîndu-se scenele mai caracteristice, se arată superioritatea operei Iui Moliere faţă de modelul antic, prin felul cum alege şi aprofundează tipul avarului şi prin felul cum ştie să arate re lele ce decurg din avariţie. Acest viţiu e pe punctul de a zădărnici nu numai fericirea copiilor lui Harpagon, dar nimiceşte respectul şi dragos tea acestora pentru părinţii lor. M. ne prezintă puternic acest viţiu şi ca un rău social, de aceea găsim şi în această operă acelaşi comic trist ce se desprinde din caracterul tragic al eroilor săit

Şedinţa Nr. 23

Aceste caractere puternice ne răsar în minte rînd pe rînd şi îm preună cu întreaga galerie de tipuri din celelalte comedii, alcătuesc, pentru cunoaşterea sufletului omenesc, cea mai bună carte ce s’a scris vre-odată. La sfîrşit se discută disertaţia — desvoltată în şedinţa trecută — a elevei MontanU Maria din cl. VII despre „Elementele exotic şi naţional în poezia lui D. Bolintineanu". In autocritică, eleva Montanu caută să explice pricina pentru care a vorbit mai puţin de elementul popular de cît de cel istoric: pentru că cele mai însemnate poezii ale lui Bolinti neanu sînt „Legendele istorice", iar poeziile care se zic inspirate din literatura populară conţin mai puţin suflet naţional decît oriental. Apoi, după ce îşi corectează o afirmaţie greşită, spune că ar fi trebuit să vor bească de Bolintineanu şi ca reprezentant al perioadei eroice din lite ratura noastră. — Elevul Nestor Iacob din cl. VII observă că lucrarea nu are întroducere, de aceea propune ca material pentru aceasta expune rea ideilor literare ale epocei respective, precum şi relevarea mediului social din timpul lui B. Aceasta, împreună cu vieaţa poetului, ce a fost schiţată la începutul lucrărei, ar fi putut constitui o întroducere. I se pare că tranziţiile dela o ordine de idei la alta au fost prea bruşte ; pen tru aceasta lucrarea îi apare ca ceva trunchiat, ca o pură defilare de idei şi fapte, totul ne fiind sistematic închegat, pentru a ne da impresia întregului unitar. Face o observaţie asupra tehnicei compoziţiei: vorbi toarea analizează în mod alternativ scrierile respective ale lui B., întăi fondul apoi forma, pe urmă iarăşi fond-formă. Analizează de ex. forma „Florilor Bosforului" şi acea a „Macedonelor", trecînd apoi la fondul „Basmelor" lui B. Totul trebuia studiat sistematic, într’o ordine oarecare. Mai observă că în cuprinsul disertaţiei s’au relevat de către vorbitoare turcismele şi diminutivele care colorează stilul lui B.; or acest procedeu fiind de exteriorizare, intrînd deci în cadrul formei, crede că trebuia analizat la urmă, atunci cînd s’a analizat forma. — Elevul Diaconu /. din VII completează, la început, unele afirmaţii făcute în cursul disertaţiei. Poezia „O fată tînără pe patul morţei" nu este imitată numai după „Lâ jeune captive" a Iui Chenier ci şi după „La chute des feuilles" a lui Millevoye, după cum a arătat mai întăi D-l Ch. Drouhet. B. nu s a ins pirat numai din cronicele romîneşti, ci şi din cele bizantine, ca de pildă în „Fata dela Cozia". S’a vorbit de influenţele străine, exercitate asupra lui B., unele din ele presupuse, dar nu s a amintit de influenţa lui Teocrit în „Macedonele". Lucrul acesta se vede în poezia „Luptele păs torilor", care are dialoguri, ca şi compunerile pastorale ale lui Teocrit. Ar fi fost bine să se analizeze poeziile reprezentative din „Macedonele" ca „Amantele Cilii" de pildă, asemănătoare „Mioriţei" din care găsim multe părţi împrumutate. Constată că nu s’a vorbit de elementul .exotic din „Reverii". Ar fi fost bine să se arate în ce stare era poezia exotică şi patriotică înainte de B., pentru a judeca mai bine opera acestuia şi a-i stabili adevărata valoare. La urmă, discută unele din cauzele care au contribuit ca opera lui B. să nu mai aibă însemnătatea de mai îna inte, lucru de care vorbitoarea n’a vorbit destul. Pe cînd scrie B., o operă literară ca să placă trebuia mai totdeauna să fie naţională. Abia după ce apare „Psevdokinegeticos" a Iui Odobescu ( 1874), scriitorii

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

noştri încep treptat să se deprindă cu ideia că unei opere literare, pe lîngă elementul naţional, trebue să-i ceri şi elementul frumosului. Pe lîngă aceasta, opera poetică a lui B., scrisă într’o formă armonioasă, era lipsită de fond. Răspunzînd observaţiilor făcute, eleva Montanu dovedeşte cu un citat din disertaţie că trecerea dela studiul elementului etffctic la acel al elementului naţional nu s’a făcut de-odată, aşa după cum s’a afirmat. Elementul erotic din „Reverii" crede că a fost destul de analizat, iar dintre „Macedone" a lăsat la o parte poeziile erotice. De faptul că B. azi nu ne mai place şi de pricina acestui fapt, iarăşi crede că a vorbit deajuns. D-ra profesoară M. Rarincescu observă, cu privire la „Florile Bos forului", că părerile critice citate de vorbitoare au fost prea severe, căci deşi lui B. i-a lipsit imaginaţia lui V. Hugo, care a cîntat Orientul fără să-I vadă, totuşi în unele descrieri reuşeşte să ne redea destul de bine farmecul serilor orientale. Apoi, cu privire la legenda istorică, arată că trebuia să se vorbească mai mult de retorismul poetului ce întunecă avîntul sentimental, cauză pentru care aceste poezii nu mai sînt atît de apreciate astăzi. Cînd s’a vorbit de muzicalitatea versurilor era bine să se facă unele citate pentru a se evidenţia afirmaţia. In legătură cu im presia ce ne-o Iasă azi opera lui B., termină cu o comparaţie a lui Emer son, care spunea că „oamenii de altădată sînt ca nişte imense grădini cu flori ce ne trimet adieri parfumate prin vastele spaţii ale timpului", adieri ce ne aduc de astă dată colorile albastre ale Bosforului şi' entuziasmul patriotic al poetului romîn. D-l Preşedinte spune că după cum filosoful francez Aug. Comte propunea un calendar în care numele sfinţilor să fie înlocuite prin nume de mari savanţi şi artişti, iar intelectualul să aibă a medita în fiecare zi vieaţa şi opera unuia din aceştia, tot aşa Societatea noastră are un ast fel de calendar al său, săptămînal şi în fiecare duminecă membrii ei meditează producţia literară a unui scriitor romîn sau străin. Dumineca trecută a venit rîndul operei urgisitului Bolintineanu. Vorbitoarea de atunci a eşit cu pricepere dintr’o situaţie dificilă. A ştiut că nici nu tre bue să înalţe prea mult o operă cu puţine calităţi literare, nici să co boare prea mult— elevului, în special, îi şade bine cu modestia, după cum... „călătorului îi şade bine cu drumul" — meritele unei activităţi destul de criticate de altfel în vremea din urmă. D-l Preşedinte crede că tranziţiile au fost destul de mulţumitor conturate în expunerea de care ne ocupăm, în special aceea dintre studiul poeziei exotice şi ana liza poeziilor naţionale ale Iui B. Dintre obiecţiile îndreptăţite, relevă pe aceea care a avut în vedere anume părţi din plan : e adevărat că pe alocurea s’au cam amestecat studiul fondului cu al formei, pomenindu-se de vocabularul întrebuinţat de poet, atunci cînd se analizau „Flo rile Bosforului", pentru a se reveni mai iîrziu asupra fondului „Legen delor". Inlr’un Ioc al expunerei s’a mai susţinut o părere exagerată în privinţa stilului întrebuinţat de poetul studiat. Studiul vieţei păstoreşti a Romînilor dela Pind, după „Macedonele", nu intra în cadrul poeziei exotice a lui B. Vieaţa păstorească dela noi şi de aiurea, atît cea de azi cît şi cea de acum cîteva mii de ani în urmă, prezintă pronunţate ase mănări. După acest criteriu, Coşbuc din „Balade şi idile" ar fi un poet

Şedinţa Nr. 23

exclusiv exotic, căci cîntă vieaţa poporului de -dincolo de vechile noas tre graniţe. Şi atunci cum ar rămînea denumirea de „poetul jărănimei", al ţărănimei romîneşti bineînţeles ? Vorbitorul crede că s’ar fi putut face, în cursul expunerei, instruc tive apropieri între părţi din opera lui B. şi alte scrieri îndeajuns de. cunoscute elevilor. S’a afirmat Că B. nu l-ar fi imitat pe Uhland. E sigur oare? „Doamna lui Negru şi bardul" nu pare a fi decît o parafrazarj; a „Blestemului bardului" scris de poetul german. Se stabileşte în treacăt o scurtă apropiere între aceste produceri. Versurile: Şi-această-omenire ce geme în crime Un cap cream să aibă ca eu sa-l abat. („O noepţe Ia morminte*' — Basme)

amintesc vorbele unui tiran al antichităjei, Caligula. Aceste versuri din „Traianida" (pg. 93) : In catul al cincilea sînt cei ce vorbele Şi jurămintele nu îi împac, Cei ce jur patria şi pe aproapele, Cei ce iau damătă dela sărac Cei ce calumnie, ce strîng auerile Şi-ascund în inimă urile lor, ele.

sînt ecouri directe din „Infernul" iui Dante. „întoarcerea" (Florile Bos forului) prezintă asemănări cu „L'isolement" a lui Lamartine, ai^ cărui vers: „Un seul etre vous manque et tout est depeuple" l-a urmărit pe B în ”Ea singură lipseşte şi dorul mă’ncunjoară" („întoarcerea") sau Lipseşte libertatea şi tot e întristat" („Plîngerile poetului romin" — Reverii). In aceiaşi colecjie, versul „Că lumea moştenire la cei vicleni s’a dat" („La un orb") nu ne aduce aminte vorbele lui Gr. Alexandrescu, în „Anul 1840“ : Să pierd ideia tristă, de veacuri întărită Că lumea moştenire despojilor s a dai ?

' Şi s’ar mai găsi desigur şi alte asemenea reminiscenţe instructive, S,rab Disertaţia"^1 avu°eşZi'ca1ităţi, asupra cărora vorbitorul se simte dator să insiste deoarece ele n'au fost semnalate în cursul discuţiei. S’au atins toate chestiunile care se impuneau analizei lucrarei date. Expune rea a fost lipsită de acele reflexii stîngace şi naive, inerente vristei meu tinere. S'a păstrat peste tot măsura în ton şi in aprecieri. Planul — cu rezerva făcută — a fost mulţumitor, mai ales în cadrul subimpărtirilor subiectului. In general, lucrarea prezintă un vădit progres faţa de cea precedentă a aceleiaşi eleve, care e unul din elementele şcolăreşti capabile de a-şi însuşi cunoştinţe folositoare, prin repetate şi lăudabile sforţări.

Dare de seama despre şedinţele Societ&fei

lnră ^ de reţinut acum — pe Iîngă cele discutate — în Iegălui noi onntineanu ? Exotismul unei mari părţi din opera Iui, entuziasmul un <?nrii»rU recu*» elementul fantastic din „Basme" de ex. ni*l arată ca taiul r\o °V°mantic Prin excelenţă. — In „Florile Bosforului" are avanmuirî *- Iî°tat Iucruri văzute. Fantazia lui V. Hugo a creat din plăsrafia orientală. Ar fi în dauna lui B. să continuăm compasi LnL^- 0rul «Orientalelor" ; şi fără îndoială că dacă am mai aminti şi inspiraţiile scriitorilor ulteriori, care şi ei au văzut şi au cîntat Orientul, opera poetului Orientului Pentru B.nostru ar apărea cu desăvîrşire anemică. Viziunea

acestora. Este o !~Tricf.“' S 3 P.?menit de Prolixitatea nagiilor din aceste j evidenta m discursurile puse în gura perso nale, B. apare ?n eli ge?de- T afară însă de aceasf? Parte a legendelor Hve din a?es?e poezii sX' fm ,COacis- Eiemenlele descriptive şi narabaladele sale prezintă fintJfchl(afe foarte sobru. Ca plan, aproape toate raţie Ia fel şi “™aloarea «chemă :: o descriere concisă, 0 nît„Mama lui Ştefan cel mare c°eh.Se do!edeŞ,e( afirmaţia cu baladele ,zuI -OaniiI Sihastru™ H 6 mare din-u™a, noaPie a lui Mihai Vitealoafe producţiile poetice ale I„Ta ®aracle de inspiraţie apare în mai repetate-un exemplu k , ş! ln sPecial în -Legende". VersTr lui Ştefan cel mare") şi' "Buclele'- de ?ur cad Pe alL>u i sîn" („Mama Şerban"). Artificialitate anachrnn?'1 umbroase cad Pe albu-i sîn" („Radu rCMm“Ca în această pri»i! 3 m" Sme> Patriotism sforăitor şi naiv. Să se (Mihai cu şase soldaşi ucide ’îTl. 'T -revLenmd dela Dunăre", între altele Daca sint sau nu unele frumuseb - mcael'are. • ■ cinci sute de Turci) — susţine cu siguranţă astăzi T -* aceste poezii, cine ar mai r.„i„a biră^Dd'crÎbr^êanu^s’Tîlb sZ7e° tUerf

=st~■— «■

Noaptea se întinde şi din 9eana sa Argintaase lacrimi peste flori vărsa.

sau cunoscuta sentinţă:

(j ,Mihai scapînd 'stindardul'*)

Vnior de aur fora noasiră are ? PreUăd prin ^9lî a ei înăifare.

*) Un exemplu : ;

(j.Mlrcea cel mare Şi solii'g Feregcaoa-i se’nmladie Pe kialiiul, bogat eerkez,

r'u «taiga de selemie, Cu falvari largi de geanfez. (»Esne11)

Şedinţa Nr. 23

•W> I*

sau pasagii din „Mihnea şi Baba40 (din care indicăm în special cap. II, VI: Blestemul, şi VIII: model de gradaţie şi de armonie imitativă). Cu bu năvoinţă s’ar putea găsi şi alte exemple. Viziune plastică:

Atunci trecură ielele De mini în horă prinse Şi-un abur toate stelele îndată le cuprinse. (.,0 noapte la morminte* — Basme)

i (•'

Privelişti orientale : Ştii tu lopătare o insulă verde Eden bălsâmit, Ce’n valuri de spumă şi 'de-aur îşi perde Picioru nflorit ? („Insula Pririkipo** — Florile Bosforului).

Scene idilice :

Seara vine şi păstorii La pîrău tofi se opresc Şi fac focuri Şi fac jocuri Pîn’ce visele-aurorei Peste geana lor plutesc. („San-Marina,f — Mucedonele)

Figură evocativă:

...De-odată-a apărui O barcă. Printre trestii lopefile-au gemui.

f 4

!:>

t’ i

(„Zioara“ — id.). Versuri armonioase : Proscris, în a mea fără eu nu mă voi re nioarce Şi ochii mei în lacrimi va’nchide un străin. Dar către ea adesea gîndirea voi întoarce Şoptind al său scump nume în ultimu-mi suspin. („Proscrisul4' — Reverii)

întregul „Cîntec" (id. voi. II, 210 ed. Socec.) etc. . Mai mult decît oricare alt scriitor, B. trebue judecat mai ales in sale. A-i scoate întreaga operă din hotarele acelei epoci, înseamnă să i-o desbrăcăm de puţinele podoabe pe care le mai are şi care pot fi apreciate, ca atare, numai dela distanţă. Numai în acest caz judecăţile autorizate dar prea severe asupra poetului ar putea li uşor rpvizuite. D-I Preşedinte închee arătînd că în opera poetica a lui B-mai nutine naivităţi, tirade şi artificialitate s’ar putea găsi mai degraba m unele poeme din „Basme" sau din „Reverii", decît în „Legende istorice . Durata' şedinţei: un ceas şi jumătate.

Dare de seamă despre şedinţele Societaţei Şedinţa Nr. 24 21 mai 1922

Elevul Nestor Iacob din cl. VII desvoltă o diseriajie despre Scri sorile lui 1. Ghica: însemnătatea lor istorică, psicologică şi literară, cu prilejul împlinire! unui sfert de veac dela moartea scriitoru lui. Vorbitorul începe relevmd curentul literar din care 1. Ghica făcea parte, curent care ia naştere în preajma anului 1840 şi ai cărui înte meietor. de drept sini Kogalniceanu, Russo şi Alecsandri. Aceştia urmanau na .onal.zarea l.teraturei, încercînd să-i dea o nouă directivă şi s o consolideze. Arhiva romînească" şi „Dacia literară" au serviMnte meietorilor curentului sa-şi expună ideile si cele diniăt d ... , , Numărul celor ce reprezintă a'cest curei, ml

&^afSaa^„^r^ ştiind In “V"*«? Opera valoroasă din acest punct de vedere o spintulm. romm. lui către V. Alecsandri. Vorbitorul face pe scurt ..Scrisorile" tolar în Franja, oprindu-se asupra D-nei de Sevionă'n • n® m U‘ epis‘ Montesquieu şi Voltaire, dintre cei străini «i a-9? ’ D:Ilei de Mamtenon, asupra lui Negruzzi, cu scrisorile sale Xgr?u n| |fba,nd°Ş,,Vn,re allii’ soane fictive, constatînd că cel care excedează în ’ ad.resale UI>e> Pernoi este I. Ghica. Deoarece în scrisorile de c„ 9enU' scr^orilor la prăştiate date biografice asupra autorului J - i S® Va vorbi’ sînt îm" dîndu-se la expunerea vie(eiAcestui srriiW /f"* ,C°nCentrale’ Procescriitori de ai noştri din v'eacul tfecul Cu ° r,dif°-‘ UnU‘ dintre Plinii tică, elaborind .dei clare şi precise căli L - ? serioasă şi sistemaIitălei sale, deveniau idei forje. In poUtică ?m,d p™ prisma personanoastre de pe atunci, era de părere că ’ Ş . legătură cu revendicările obţine fotul, părere contrară aceleia » I.-Ti' prm diPl°ma|ie se putea Ir» forţa armată. Pe teren liter^Shfei™»,de care eraPpen sau pnn „Scrisorile către Alecsandri publici ’ măsură talentului literare;'. Pe Alecsandri Gh. îl cunoaşte dell p Pfn°dic în «Convorbiri amîndoi la studii, stabilmdu-se între li o dec ,a"s> pe cînd se aflau contribuit ca afinitatea suflelească dintre el aTf- d inlimitate. ceea cea' Ia 1880, Gh. spumnd că „omul la iinerete irăe!)6 destul de iniensă. Pe trîneţe cu suveniruri", începe redactarea ,sc is„ii“ Sp.?nle Şi labă: pentru ca astfel sa > se pară că-şi poate din nou tră) Catr? Alecsandri mediul amintirilor. Alecsandri îi scrie numai două sort VIea'a prin in‘eirojan şi alta fara titlu, dar Ghica mai harnic scrie 2 -rl: ->Vasile P0. scrisori, care in ceea ce priveşte fondul JL.S douazeci şi irei de Irucîtva o împarjire făcută de D-lIbrăilealuPot diviza — reproducînd d teoretice, scrisori istorice şi biografii, tipuri şi înKmplări o9?r“'' s,udii urma grupe^ smt in special analizate devllhu 9 ' Cele două din taie istorica, psicologică şi literară sl• » l? ’ pi'ezentînd însemnă vor de informaţii istorice Gh illkts”! '116 constitue un booa7u scoate în evidentă credinţe ohicof * j®upra unor amănunie din I . vieaiă intimă ale societăţi'r„ -6IU" dln vremea dispărută î® n1’

era

Şedinţa Nr. 24

limba greacă, socotindu-se ca o deosebită distincţie faptul că cineva o vorbia. Dascălii greci nu aveau metode sistematice. Cartea se preda în zece ani, după care timp Grecul te declara „telios". Munca era răs plătită după rang şi_ avere. Paralel cu aceste şcoli se deschid şcoli fran ţuzeşti — dintre care cea mai vestită este acea a lui Vaillant — şi romîneşti. Acestea erau întrucîtva superioare celor greceşti; neconducîndu-se după sisteme şi principii rigide, ele predau mai mult ce se potrivia cu firea Romînului, pregătindu-1 pentru scopuri mai înalte, nu pentru o vieaţă biurocratică. De pe mîna lui Stan, Chiosea au eşit preoţi şi dascăli vestiţi, mai ales din şcoala dela Udricani, pe cînd în celelalte şcoli se preda cartea superficială. Acestea le povesteşte Gh. în două scrisori: „Dascăli greci şi dascăli romîni" şi „Şcoala acum cincizeci de ani". Raportîndu-se la trecutul nostru naţional, Gh. dîndu-ne informaţii de istorie propriu zisă se opreşte asupra timpurilor lui Caragea, caracterizate prin ciuma vestită ce a împrăştiat jalea şi moartea în popor. Gh. face un ta blou colorat al grozăviilor din timpul acestei molime, urmată de un şir nesfîrşit de nunţi şi de petreceri. Intr’o astfel de epocă a reuşit să strîngă uimitoare averi Caragea, a cărui domnie a fost o pacoste pentru ţară ca şi mişcarea grecească numită „Zavera". Gh. povesteşte împrejurările în care s’a făcut această mişcare, amintind figura eroului popular Tudor Vladimirescu. Ca un bun cunoscător al diplomaţiei epocei sale, Gh. ştia pe deplin toate fazele conflictelor între naţiuni. Astfel un conflict între Turcia şi Rusia se termina totdeauna cu invazia ţărilor noastre de una din armatele beligerante şi Gh. povesteşte în scrisoarea „Teodor Dia mant" starea de spirit a locuitorilor în asemenea împrejurări nefaste : fruntea ţârei fugea în neorînduială, pe cînd „talpa" rămînea să sufere de pe urma armatelor străine. Nu arareori, sătul de amar, poporul îşi punea nădejdea în vre-un Tunsu sau jianu, fii ai neamului romînesc, plă mădiţi în nedreptăţile zilnice. Aceşti haiduci căutau să scoată ţara din mocirla vremei şi să fie Romînii stăpîni pe pămîntul care începuse să fie al altora, dar timpurile erau contra lor; nu mai era vremea cînd Domnul pedepsea cu străşnicie, bătînd la tălpi pe boeri, cum a păţit clucerul Alecu Gheorghescu. Din opera haiducilor rămîne numai faptul că au deşteptat sentimentul naţional, care împreună cu mişcarea Iui Tudor, au contribuit la încolţirea ideei Unirei în sufletele Romînilor, idee despre care Gh. dă relaţii în scrisoarea „Căpitanul Laurent". In aceste pagini din „Scrisorile" sale, Gh. mai aminteşte numeroase tipuri care au jucat roluri culturale în trecut, însoţind zugrăvirea lor de date biografice şi de caracterizări. — Recapitulînd cele spuse mai sus, vorbitorul ajunge la concluzia că fiecare scrisoare istorică din cele analizate priveşte o epocă din trecutul nostru naţional, iar adevărul istoric este îndeajuns respecpectat, deşi Gh. împărtăşeşte prietenului său teama de a nu fi crezut. Gh. n’a trecut nepăsător peste evenimentele petrecute în timpul său sau în cel anterior lui, ci s’a gîndit să lase amintirea lor posterităţei. El nu ne redă istoria sub simpla formă de documente, ci ne-o înfăţişează ca o nuvelă. Prin zugrăvirea firească a lucrurilor şi a oamenilor, prin ex punerea amănunţită şi exactă a obiceiurilor, coloarea timpului este în deajuns păstrată şi fidel redată. Vorbitorul face o comparaţie între scri sorile istorice ale lui Gh. şi nuvela istorică a lui Odobescu, ajungînd la concluzia că Gh. fiind prea artist a reuşit mai degrabă să facă, fără să 7

Dare de seamă despre şedinţele Societate!

vrea, nuvelă istorică, pe cînd silinţele lui Odobescu de a ne oferi ve ritabile nuvele istorice nu şi-au atins scopul pe deplin. Reuşita lui Gh. se datoreşte talentului său literar ajuns în deplină maturitate. Dar pentru a întregi şi a evidenţia mai mult faptele şi chipurile în făţişate, Gh. insistă în mod amănunţit asupra unor personagii istorice ce i s’au părut că prezintă mai mult interes. Astfel analizează natura psichică şi caracterul lui Caragea, descriindu-1 ca prototipul lacomului de bani. Neexistînd nici o afinitate sufletească între dînsul şi mediul în care trăia, Caragea — om corupt şi fără scrupule — privea tara noastră ca terenul specula{iunilor sale josnice. Cu totul opus ne apare Tudor Vladimirescu, spirit ales, care împinge dragostea de neam pînă la fana tism. Procedeul său psicologic îl aplică Gh. nu numai oamenilor istorici ci şi unor literaţi în societatea cărora Gh. părea că se complace, căci aici^ găsea mai mult idealism şi avînt. Intuiţia şi perspicacitatea psicologică au ajuiat pe autorul „Scrisorilor" să ne prezinte modelele sale şi ca ^exterior, dar mai ales ca fond sufletesc, cu aleasă măestrie. Dela Gh. aflăm natura intimă a lui Alexandrescu, fiindu-ne prezentat cu elemen tele vieţei sale sufleteşti destul de armonios organizate, elemente ce i-au determinat vocaţia poetică^ şi fixarea unei anumite atitudini în vieaţă. Sfios, modest^în toate împrejurările vietei, Al. desprejuia societatea, resemnîndu-se să trăiască în conformitate cu natura sufletului său, formulîndu-şi legi morale din care şi-a făcut un adevărat cult. Gh. face deasemenea portretul psicologic al lui Bălcescu ; fondul sufletesc al acestuia era stăpînit de un singur sentiment predominant, de o intensitate considerabilă: iubirea de tară împinsă pînă la fanatism, ce începuse să-i dicteze asupra voinţei şi a intelectului. întreprinde o luptă neegală şi necurmată în contra unor forje care îl covîrşiau, agitîndu-se cînd în tară, cînd în străinătate pentru progresul patriei, scriind articole şi scrisori de propagandă, pen tru ca la urmă să vadă cu desnădejde rezultatul nul al străduinţelor sale. Pentru satisfacerea sufletului s'ău rănit, îşi afundă privirile în trecutul nostru glorios, oprindu-se mişcat la figura lui Mihai Viteazul. Nevoind să pătrundă atît de adînc în natura lucrurilor, ca Bălcescu, Filimon— care de asemenea e caracterizat de Gh. —- considera vieaja ca un cînt de veselie, neîngrijindu-se de ziua de mîne şi despreţuind societatea par veniţilor, a demagogilor şi a ciocoilor, pentru care scrie „Ciocoii vechi şi noi". Gh. mai dă rela(ii psicologice despre Rosetti, Iancu Văcărescu etc. în acelaşi ton de povestitor sfătos, în al cărui suflet pătrunde ade sea duioşia pentru figurile şi vremurile dispărute. Geneza „Scrisorilor" sale trebue să o căutăm tot în această duioşie provocată de puterea amintirilor. In călătoria aceasta prin lumea sufletelor acelor pe care i-a cunoscut, Gh. nu se opreşte numai la literaji. El caracterizează pe că pitanul Laurent, secundul vasului „Chaptal", ce l-a ajutat să distrugă pi rateria din Arhipelag, ca pe un spirit viu, vesel, plin de verva ce carac terizează pe Francez, delicat şi brav ; Th. Diamant, devotat şi stăruitor luptător pentru ideile falansteriene (care cereau abolirea proprietăţei individuale); Teodoros, riscîndu-şi vieaja cu bravură, ca un aventurier; boerul Buzoianu, agă pe timpul lui Caragea, cu sentimentul demnitălei foarte desvoltat, respectînd tot ce este nobil şi desaprobînd purtarea Dom nitorului ; boer Furtună, sgîrcit, pătimaş, încîntat de strălucirea banului, etc. Aceştia erau cei mari. Poporul desmoştenit de soartă, demn în su-

V » ' Şedinţa Nr. 24 V.

♦

:•

A $

ferinţa lui, se distrăgea adesea dela amărăciunile viejei, cîntînd de veselie dar mai ales de dor. — In redarea tipurilor de scriitori — Alexadrescu şi Bălcescu în special sînt redaţi cu lux de amănunte, căci Gh. era în măsură, ca prieten al lor, să-i cunoască şi să-i pătrundă — autorul nu caută să facă o cercetare de critică literară, spre deosebire de Negruzzi ce-şi scrie scrisorile, de care s’a pomenit mai sus, cu tendinţe critice fără a le împrumuta mult din stilul epistolar, caracteristic acestor produceri ale lui Gh. Şi acestuia i-a plăcut să se ocupe de chestii litej rare, măcar în treacăt, ca de ex. paternitatea „Cîntărei Romîniei", operă pe care o atribue lui Bălcescu, dar acolo nu face critică, ci expune mi mai nişte fapte pe care le cunoştea. Spre deosebire de Creangă, în „Amintirile" căruia covîrşeşte nota subiectivă, I. Ghica se sileşte să judece totul din punct de vedere obiectiv. Pentru a se da o înfăţişare plastică spuselor sale, Gh. uzează de elementul descriptiv. Zugrăveşte cu amploare Cicladele, insula Prosta — o ţară imaginară. îmbină elemente şăgalnice cu altele serioase, punînd în povestire o însemnată doză de humor. Fin observator al realităţei, i-a plăcut să treacă toate manifestările vieţei prin prisma raţiunei, bazată pe o logică sigură, ironizînd şi ridiculizînd mediul social în care se afla, persiflînd toate nimicurile vieţei, îngîmfarea, ignoranţa, insuficienţele mo rale, etc. Şi toate aceste portrete, toate aceste descrieri colorate cu imagini plastice şi presărate cu humor ni le prezintă Gh. într’o formă desăvîrşită. Planul „scrisorilor" este mai mult sau mai puţin desăvîrşit. Autorul nu urmează o cale dreaptă; totuşi concluziile la care ajunge sînt sigure şi luminoase şi deşi întîlnim mereu digresiuni, stilul nu este di luat. Gh. se exprimă cît mai natural; întîlnim fraze prea lungi, a căror lungime însă e marcată de spontaneitatea lor şi dialoguri ingenios con duse, într'o perfectă limbă literară. In această privinţă meritul autorului este cu atît mai mare, cu cît el nu şi-a cizelat „Scrisorile", fiind foarte ocupat; cu toată această pripită redactare, totuşi unitatea există oarecum, ideile se succed cu fluiditate, iar înlănţuirea dintre ele este logică, de aceea stilul scriitorului e un stil ales ce ajută la uşurinţa asimilărei fondului cîteodată cam arid. Gh. are puternic talent de povestitor: el îţi prezintă întîmplările ca şi subiectul unei nuvele, avînd impresia, cetindu-1, că asculţi pe un bătrîn sfătos şi inteligent ce se înduioşează depănînd firul vremei. Cetitorul rămîne plăcut surprins de rezultatul călă toriei făcută în lumea acestor amintiri. D-l P. V. Haneş aseamănă pe Ghica, autor de amintiri şi povestitor, cu I. Creangă. Vorbitorul termină, recapitulînd şi sistematizînd tot ce a spus, scoţînd în evidenţă importanţa „Scrisorilor “^pentru literatura romînească, spunînd că şcolarii de astăzi trebue să răscolească pioşi cenuşa trecu tului nostru literar, învăţîndu-se să venereze măreţele vieţi dispărute, ce au fost mai presus de zădărniciile omeneşti. In critica lucrărei expuse, eleva Montanii Maria din cl. VII susţine că în legătură cu însemnătatea istorică a „Scrisorilor" lui Ghica, trebuia să se vorbească şi despre conţinutul celor două scrisori: „Introd ucere" şi „Legile". Afirmaţia vorbitorului că Gh. a fost prea artist, mai artist de cît Odobescu, pare făcută cu multă uşurinţă: în „Psevdokinegeticos" se găsesc pagini neîntrecute de acele ale „Scrisorilor" lui Gh,

100

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Elevul Nestor, răspunzînd observaţilor făcute, spune că a'vorbit în; deajuns despre conţinutul scrisoarei „Introducere" — recunoaşte însă că trebuia să vorbească şi despre acea intitulată „Legile". Cînd a afirmat că Gh. este mai artist decît Odobescu, s’a gîndit la nuvelele istorice ale acestuia, nu la „Psevdokinegeticos". D-ra profesoară M. Rarincescu, după ce observă că latura istorică a „Scrisorilor" lui Gh. prezintă un interes mai mult cultural, deoarece autorul se ocupă de evenimentele istorice în legătură cu starea socială şi culturală a timpului, arată calităţile acestei lucrări. D-sa spune că vorbitorul, cu această disertaţie, depăşeşte cadrul obişnuit al lucrărilor de şcoală, atît prin natura subiectului, cît şi prin felul cum l-a tratat. Priceperea şi munca personală, precum şi cunoştinjele arătate de vor bitor în cursul expunerei sînt promisiuni din cele mai frumoase pentru viitor. D-l Preşedinte începe prin a releva unele lipsuri ale lucrărei. To nul expunerei rapid, potolit şi puţin variat a făcut ca lucrarea, destul de bogată în material, — ceea ce a îndemnat pe vorbitor să renunţe cu drept cuvînt la analiza unor elemepte ce i le mai oferea subiectul — să pară întrucîtva obositoare, fără să fie însă şi plictisitoare. Este evident o greşală să se citeze în istoricul scrisorilor (în{elegînd prin acest termen corespondenla reală) şi pe Montesquieu cu „Scrisorile persane" ale sale. . Acele aşa zise scrisori alcătuiau o operă epistolară fictivă. După acest criteriu ar fi trebuit pomenite atîtea romane franceze şi romîneşti scrise în forma epistolară. Altă chestiune: isvoarele de care ne servim în lucrările noastre ar trebui anunţate dela început; cînd nu se face acest lucru, mai este prilejul să cităm ocazional numele istoricilor literari şi ale criticilor, care ne-au pus la îndemînă material util. O ast fel de procedare nu înseamnă o scădere pentru munca noastră, dimpo trivă: dăm dovadă de discernămînt şi de tact, pe care numai asimilarea serioasă a celor cetite ni le dă. S’a atras la vreme atenţia vorbitorului asupra acestui lucru şi se constată acum că s’au citat, în cursul expu nerei, odată cu reproducerea părerilor lor, numele D-lor lbrăileanu şi P. V. Haneş. Nu însă alături de reproducerea tuturor părerilor lor. De ex. comparaţia între Ghica şi Odobescu, nuvelist istoric, i-a fost suggerată vorbitorului de cetirea unui curs de-al D-lui lbrăileanu. Nu trebue însă să interpretăm greşit cele cetite. S’au putut semnala în cursul acestei comparaţii vorbele „scînteia de talent a lui Odobescu". Această afirmaţie n’a facut-o nimeni despre Odobescu şi cu atît mai puţin e îndreptăjită la un şcolar care, oricît ar fi de entuziasmat de autorul pe care-1 studiază, nu va reuşi să ne împărtăşească acest extuziasm, scăzînd inutil meritele evidente ale altora. In privinţa planului lucrărei,. concluziile trase de vorbitor din analiza elementului istoric al „Scriso rilor" Iui Gh. puteau de ex. fi grupate la sfîrşit, înainte de studiul valorei literare a acestei opere şi odată cu alte concluziuni scoase din analiza altor părţi din „Scrisori". Nu trebuia să se pomenească nimic de faptul că Gh. a fost mai artist sau mai puţin artist decît aţi scriitori, atunci cînd se studia primul capitol din cuprinsul lucrărei date. Pe alocuri s’au discutat chestii în afară de subiect. Căutîndu-se a se construi figura lui Bălcescu după scrisoarea respectivă a lui Gh., vorbitorul uită ca autorul nu se ocupă acolo decît de vieaja nefericitului scriitor, pînă

! V

/Şedinţa Nr. 24o^

101

la revoluţia dela 1848. Cînd s’a vorbit de arta scriitorului, putea să nu se mai insiste asupra portretelor analizate îndeajuns la capitolul: în semnătatea scrisorilor din punct de vedere psicologic; s’ar fi evitat ast fel unele repetări. Despre umorul lui Gh. se putea vorbi la acelaşi ca pitol mai sus amintit. Fusese vorba acolo şi de tipuri pe care Gh. le ridiculizase, deci de tipuri în ţesătura sufletească a cărora autorul pă trunsese cu dibăcie. Elementul aşa zisului humor putea în acest caz servi ca tranziţie spre studiul valorei literare propriu zise a operei. S’a vorbit la acest din urmă capitol despre „forma perfectă" a „Scrisorilor" lui Gh., despre planul „Scrisorilor" „mai mult sau mai puţin perfect" şi despre faptul că preocuparea lui Gh. era forma în care va îmbrăca ideile sale. Păreri eronate. Un plan propriu zis nici nu există în multe din „Scrisorile" lui Gh. Silinţa editorului de a preciza prin subtitluri unele diviziuni de ale „Scrisorilor" s’a lovit de serioase obstacole. Din cetirea acestor subtitluri se poate vedea că planul pe care vor ele să-l accen tueze e tot ce poate fi mai puţin perfect. Apoi frazele lungi, lipsite uneori de propoziţii principale, fraze din care unele sînt vădit obscure, ne arată limpede că orice altă preocupare putea avea Gh. în aceste „Scrisori", înainte de formă. Apoi nu e bine să credem că tot ceea ce azi noi vedem într’un anumit chip, tot astfel era văzut şi de cei ce ne-au precedat. S’a pomenit de „curentul" din care făcea parte Gh., presupunîndu-se probabil că era vorba de o grupare în toată regula, cu ade ziuni, cu o conştiinţă precisă de scopul urmărit în comun şi de valoarea rezultatelor la care s’ar tinde. Mai ales Gh. era desigur străin de asemenea credinţe. Noi stabilim azi categorii, asemănări şi deosebiri între scriitori. Noi vorbim azi de „curent poporan", „perioadă eroică" şi alte noţiuni care s’au clarificat numai mai tîrziu. Expunerea a avut meritele de a prezenta un bogat material, pe care de altfel „Scrisorile" ni-1 pun generos la dispoziţie. Idei instructive au fost discutate şi vorbitorul a încercat să pătrundă în ţesătura — la prima vedere aridă — a unei opere plină de sevă şi de interes. Trebue să accentuăm mai ales faptul că asupra lui Gh. neexistînd încă nici o monografie, ci numai studii trunchiate şi sumare pagini prin manuale, c o încercare cu atît mai folositoare şi mai lăudabilă acea de a sinte tiza elemente pînă astăzi împrăştiate în opere şi prin tratate. Completînd cele spuse în expunerea mai sus cercetată, D-l Pre şedinte arată că „Scrisorile" lui Gh. au umplut un gol în literatura noas tră, ilustrînd un gen literar nereprezentat suficient la noi de vre-o altă asemenea scriere. Este vorba de genul memoriilor, atît de bogat repre zentat în literatura franceză de pildă. In sec. XIX noi avem sau memo rii pur literare („Amintirile" lui Creangă de ex.) sau memorii pur isto rice (acele ale regelui Carol). „Scrisorile" lui Gh. prezintă deppotrivă şi interes literar şi interes istoric-cultural. Păstrînd proporţiile, Gh. a făcut la noi pentru prima jumătate a sec. XIX, ceea ce fraţii Goncourt au făcut în Franţa pentru veacul al XVIII: ei au reînviat secolele res pective, făcînd ca icoana variată a acestora să trăiască adesea mai co lorat decît realitatea. Gh. ne e simpatic azi, mai ales că a fost scriitor... fără voe ; el era departe de a bănui valoarea „scrisorilor" sale şi rolul ce-1 va avea contribuţia sa în istoria literaturei romîneşti. A scris după cum povesteşte oral cineva: fără multă alegere a termenilor şi fără

102

Dare de seamă despre şedinţele Soc ietă tei

„efecte". Şi de aceea Gh. ne prezintă un caz unic la noi: un prozator a cărui proză nu se supune regulelor stilistice, un stilist fără de... stil. înarmat cu lupa observatorului minuţios, vei găsi destule defecte de stil în operele acestuia (manualele de şcoală, cînd e vorba să aleagă exem ple de non-sens sau de obscuritate, apelează la scrierile lui Ghica.) Totuşi — şi n’ai putea spune precis pentruce — lectura „Scrisorilor" este cuceritoare şi plină de"farmec şi prin forma lor. E ca şi cum ai asculta un bătrîn povestitor dela ţară, care nu ţi-ar spune cine ştie ce lucruri adînci, dar le-ar spune nespus de atrăgător. In frazele sale, luate aparte, ai semnala cacofonii, greşeli de acord, dar totul te-ar înlănţui insinuant. Ghica e povestitorul romîn care prin arta sa interioară, firească şi să nătoasă se poate lipsi chiar de podoabele obişnuite ale stilului. Durata şedinţei: două ceasuri.

Şedinţa Nr. 25

28 mai 1922 Eleva Cottescu Ebdochici din cl. VI desvoltă o dare de seamă des pre volumul D-lui N. Iorga: „In Franţa". Schiţează în treacăt activitatea literară şi politică a autorului, accentuînd asupra numeroaselor călătorii, în ţară şi în străinătate, întreprinse de acest neobosit învăţat al nos tru. In volumul despre care se vorbeşte, D-l N. Iorga începe cu descrierea Parisului: ne înfăţişează clădirile cele mai frumoase şi mai im portante, precum şi portrete de ale oamenilor care amintesc timpurile turburi ale marii revoluţii: un Marat, un Robespierre, o D-na Roland. Autorul ne conduce apoi în preajma Parisului, la St. Germain, acolo unde se găseşte castelul construit de Henric II, castel în care s’a născut Ludovic XIV şi unde şi-a ispăşit zilele Iacob II. Apoi ne duce şi mai departe, la Dijon, locul natal al lui Bossuet, la Chantilly cu frumoasele lui grădini şi livezi, Ia Fontainebleau cu vestita lui pădure şi cu edificii care denotă gustul artistic al poporului francez. Străbatem oraşele cînv au fost victimele proectilelor duşmane, ca de pildă Senlis, cu oamenii de moravuri simple şi pitoreşti, Nancy, cu palatul ducal artistic orna mentat, Amiens cu Primăria şi Catedrala ce datează din epoca medie vală, Reims cel mult încercat, Rouen, locul de naştere al multor scriitori şi artişti, loc ce evocă amintirea Ioanei D’Arc. Mai în toate oraşele pe care le vizitează, autorul se opreşte în special asupra catedralelor, gă sind pe cea mai frumoasă în Chartres ; acest locaş sfînt, prin sculptura sa artistică, reprezintă cvinlesenţa darurilor artistice inspirate de senti mentul religios în Franţa. Mai departe ni se arată Liceul, Parlamentul şi Primăria din oraşul Rennes, capitala Bretaniei. Sîntem conduşi în Lyon, oraş industrial prin excelenţă, unde industria se îmbină cu arta, repre zentată prin atîtea monumente şi edificii măreţe şi ne oprim în Avignon, fosta reşedinţă a Papilor, pentru ca mai tîrziu să admirăm muzeul din Arles, arenele şi „casa pătrată" din Nîmes şi să trecem graniţa Franţei, m Elveţia, unde să admirăm pitoreşti privelişti de natură şi să străbătem stiazile oraşului Geneva.

T\ Şedinţa Nr. 25

103

Cartea aceasta, care-ţi redă viziunea reală a locurilor descrise, ri’ar trebui cetită numai de şcolari, ci şi de toţi aceea care iubesc Franţa, patria artei şi a faptelor măreţe. Acei care nu au prilejul să cerceteze această ţară, aşa cum a cercetat-o D-l Iorga, cel puţin să cetească acest volum plin de instructive noţiuni istorice şi artistice, pentru a trăi măcar cîteva ceasuri în mijlocul unei ţări şi al unui popor atît de scumpe nouă. Eleva Furlunescu Angela din cl. VII face o dare de seamă despre „Cronicile italiene" ale D-lui R. Ortiz. După o mică introducere în care se spune că unul din mijloacele cele mai potrivite pentru a cunoaşte Italia este studiarea literaturei ei, se expune pe rînd cuprinsul articolelor din vo lum. Cel dintâi poet studiat e Carducci. Poeziile sale se referă mai cu seamă la evul mediu, iar operele mai însemnate : „Amorul şi moartea", „Meminisse horret", „Levja Gravia" şi „Juvenilia", toate caracterizate prin concepţii diferite asupra evului mediu. După fazele prin care scrii torul a trecut în vieaţa sa, Carducci micşorează în raport cu contimporanii săi pe oamenii mari ai secolelor trecute şi deşi măreşte cîteodată alte personagii mai puţin însemnate, totuşi a luptat veşnic să facă o educaţie cît mai bună poporului său. Romancierul şi poeiul italian A. Fogazzaro, romantic la început, concepe operele sale meditînd probleme sufleteşti în care datoria învinge întotdeauna. Atît caracterele personagiilor cît şi descrierile de natură, pun în evidenţă calitatea de adînc cugetător şi cunoscător al sufletelor omeneşti. Modernist nu poate fi considerai, pentrucă toate ideile sale îşi au puternice rădăcini în trecut. Vrînd să restabilească sentimentul religios, a reprezentat prin diversitatea subiec telor o mare parte din preocupările noastre zilnice. Romanele sale mai însemnate sînt: „Daniele Cortis", „Leîla", „Sfîntul" şi altele. Giovanni Pascoli e poetul blînd şi simţitor, care a cîntat cu măestrie toate lu crurile mici şi frumoase, suferinţele copiilor orfani, suspinele lor şi vieaţa paşnică de colibe. Toate acestea se unesc într’un iot dureros şi mişcător. Poetul misterului şi al morţei, Arturo Graf, e înzestrat cu multă sensibilitate şi o putere de gîndire adîncă. E pesimist şi mistic. _La sfîrşit, vorbitoarea arată însemnătatea cărţei D-lui Ortiz, din punc tul de vedere al bunei îndrumări în literatura italiană. Elevul Rădulescu Vasile din cl. VIII vorbeşte despre volumul 1 din noua lucrare a D-lui Ovid Densusianu: „Vieaţa păstorească în poezia noastră populară". Autorul caută să ne dovedească, prin analiza unui şir de poezii populare, că Romînii au dus la început o vieaţă de păstori, aceasta datorită mai cu seamă locurilor pe unde trăiau. Dupăce ne des crie firea ciobanilor, vieaţa pe care o duc acolo în munţi, D-l D. explică faptul că primăvara, codrul verde precum şi cucul, pasărea pribeagă, sînt mereu cîntate în poezia noastră populară, prin aceea că ţăranul romîn a fost mai întăi păstor. Cu timpul devenind plugari, păstorii de altădată au îmbinat elemente ale ^acestor două vieţi trăite de ei, dînd astfel naştere Ia un sincretism păstoresc-plugăresc. Ciobanul avînd nevoe de păşune pentru oile sale, a pribegit prin multe părţi ale căror frumuseţi sufletul său le-a făcut să se oglindească în poezia populară. Păstorul romîn trăind în munţi, departe de lume, departe de mîndruţa Iui, era firesc să i se nască în suflet dorul care-1 mînă de multe ori către cei ce-i sînt dragi. Doinele fiind expresia sufletului poporului nos tru, ne arată ipclinaţiunile acestuia. Pe lîngă notele de melancolie, a-

104

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

ceăte^ doine ne desvălue un fond sufletesc străbătut de nelinişti, de neastîmpărul cutreerărilor depărtate, pornite dintr’o viziune dinamică. Mo tivele care se repetă adesea în poezia populară se găsesc exprimate într un şir nesfîrşit de forme, de imagini poetice, care au ca punct de plecare visarea. Ţăranul romîn e visător dar şi energic. Faptul acesta se datoreşte tocmai viefei de păstor pe care a dus-o o bucată de vreme. Visător cînd era în munţi cu oiţele, el trebuia să fie plin de ener gie în pribegiile sale. Acest lucru a dat naştere dinamismului folklorului nostru. Durata şedinţei: un ceas şi patruzeci şi cinci de minute.

Şedinţa Nr. 26 1 iunie 1922 D-l profesor T. Iordănescu vorbeşte despre Drama la Indieni*). D-sa începe prin a^ arăta că literatura dramatică la Indieni este una din multiplele manifestări ale spiritului acestui popor aşa de bogat în opere literare de mare valoare. Drama la Indieni confirmă teoria lui Wundt, care spune că drama s a născut din dans, căci cuvîntul „dramă" în sans crită este nataka iar actorul e nata, adică dănţuitorul. Dansul însoţia cele mai însemnate ceremonii, căci chiar zeii dansează sau sînt patronii dansului. Conferenţiarul ne dă definiţia dramei, după autorii indieni din timpul cînd Alexandru Macedon, cucerind India, dădea reprezentaţii scenice în ora şele pe care le supunea. Deşi aparenţele ar da dreptate părerii că drama indiană este de origină greacă, totuşi nu se observă nici o influenţă în piesele cunoscute şi este imposibil ca un gen literar să se desvolte toc mai cu şapte secole in urma celor care le-au dat ideia şi dacă Indienii ar fi luat drama dela Oreci, am avea la început imitaţiuni servile sau copii, nu piese a căror originalitate este necontestată. Materialul este luat parte din legendele eroice ale epopeelor, parte din vieaţa socială indiană şi chiar se transiormau cintece religioase dialogate, în piese. Ocaziunele cînd se reprezentau piese erau numeroase şi ele coincideau cu venirea primăverei, suirea unui rege pe tron, căsătoria unor oameni bogaţi, etc. Teatre speciale nu existau în India, ci numai construcţii pro vizorii sau, de cele mai multe ori, piesele se reprezentau în palatele somptuoase ale prinţilor, palate în care se găsiau săli elegante şi scene foarte împodobite, deşi decorurile lipseau şi numai fantazia spectatorilor trebuia să Ie închipuiască. Conferenţiarul arată care era aspectul unei săli de teatru, din care nu lipsiau regele cu demnitarii, învăţaţii şi po eţii. Spectacolul se deschidea prin coruri acompaniate de orchestră şi dans, după care apare directorul de scenă şi apoi urmează prologul în care se tratează diferite chestiuni de estetică şi se caută să se reco mande piesa, mai cu seamă cînd poetul este începător.

Societăţei noastre. Vezi „4nj,iarul“ Nr. 1, pg. 30 şi „Anuarul" Nr. 2, pg. 24.

•

Şedinţei Nr. 26

105

Drama la Indieni este împărţită în acte, care ajung pînă la zece şi chiar mai multe, în care apar numeroase persoane îmbrăcate cu diferite costume şi fardate cu diferite colori. Vorbitorul arată cum tratatele in diene de artă dramatică reglementează pînă în cele mai mici amănunte mersul acţiunei şi mimica, precum şi dialectele în care vorbesc diferitele personagii. Analizează una din cele mai frumoase drame indiene Mrcchakatika (căruciorul de pămînt), care este o piesă plină de putere dramatică şi de acţiune şi care prezintă multe asemănări cu piesele lui Shakespeare. Autorul piesei este un rege sub care se ascunde poate un poet, iar ac ţiunea se petrece în renumitul oraş indian Ujaiyni; eroul este Carudaita care odată bogat, sărăcise din cauza operelor de binefacere şi eroina este Vasantasena (armata de primăveri), o curtezană bogată care iubeşte pe acest sărman brahman. In cele zece acte avem douăzeci şi nouă de personagii care vorbesc, afară de sanscrită, vre-o şapte dialecte populare.—-In actul I, „încredinţarea bijuteriilor", după ce într’un dialog între eroul piesei şi prietenul său ni se expune care fusese situaţiunea celui dintâi şi cum sărăcise şi îşi pierduse prietenii, apare Vasantasena, urmărită de cumnatul regelui şi cere azil în casa lui Carudatta. Aci au torul ne arată pe cumnatul regelui ca un tip caraghios, îngînfat de si tuaţiunea lui.-Fiind spre seară, Vasantasena lasă bijuteriile în păstrarea lui Carudatta, ca să nu i se întîmple ceva pe drum. — Actul II, „Băiaşul jucător de noroc", este un act de o mare putere comică, în care vedem pe un jucător, urmărit de acei pe care îi înşelase, că se refugiază în tr’un templu de unde este scos de cei înşelaţi, dar le scapă din mînă şi intră în casa Vasantasenei, unde ca un fost servitor al lui Carudatta, povesteşte vieaţa acestuia. — In actul III, casa lui Carudatta este spartă de un hoţ, care execută spargeri după tratate de hoţie şi bijuteriile Va santasenei sînt furate, dar sînt aduse de hoţ chiar la stăpînă, pentru a putea răscumpăra o sclavă, pe care voia să o ia în căsătorie. — Actul IV. Martreya descrie frumuseţea palatului Vasantasenei. — In actul V nu mit „Furtuna", se povesteşte scena întîlnirei între Carudatta şi Vasan tasena, scenă care se termină cu o furtună cum numai în India se poate vedea. — In actul VI abia vedem motivul titlului acestei piese. Pe cînd Vasantasena se afla Fa Carudatta, vede pe copilul acesteia care plîngea că el nu are decît un cărucior de pămînt, pe cînd copilul vecinului are unul de aur. Vasantasena îi aruncă bijuteriile sale de aur în cărucior. — In celelalte acte asistăm la un început de revojuţie în care un pre tendent Ia tron, scăpat din închisoare, este urmărit şi salvat de Caru datta şi apoi Vasantasena este omorîtă jle cumnatul regelui. Carudatta este acuzat că el a urmărit pe curtezană şi dus la judecată este condamnat la moarte, după acuzaţiunile cumnatului regelui. Tocmai în ulti mul moment regele este detronat şi Carudatta, scăpat de pedeapsă, de vine fericit. Piesa analizată este o operă de invenţiune (prakarana), căci subiec tul ei nu se găseşte în nici o legendă epică sau mitică, dar povestiri de asemenea natură se găsesc în romanele şi basmele indiene. Confe renţiarul analizează caracterele principalelor personagii ale piesei, arătînd figura măreaţă a lui Carudatta, care este un resemnat şi pare că-1 interesează prea puţin vieaţa pămîntească. Vasantasena este o pocăita

106

Dare de seamă despre şedinţele Societăţci

care se poate compara cu Margareta Gauthier din „Doamna cu Camelii", căutînd să renască din dragoste. Martreya, tipul comic al piesei, un credincios al casei lui Carudatta, îi ramîne credincios în cele mai drama tice momente. . ^ Din analiza acestei piese se vede cît se deosebesc dramele indi ene de tragediile şi comediile atice. Totul se mişcă şi se desvoltă în lumea şi obiceiurile indiene. Amesiecul de ideal şi real, gluma şi ele mentul serios date la timp au făcut pe mulţi să compare dramele indiene cu capodoperele lui Shakespeare şi la multe popoare occidentele s’au adaptat şi pentru scenele moderne. Durata şedinţei: un ceas şi zece minute.

Â’

Şedinţa Nr. 27

4 iunie 1922 Sub impresia vestei aflată abia cu vre-o cîteva ceasuri mai înainte, D-l Preşedmte anunţă membrilor moartea lui Duiliu Zamfirescu. Spune că niciodată vorba : „Durerile mari sînt mute" — în alte împrejurări poate banală nu i sa părut mai îndreptăţită ca acum, cînd durerea tuturor este covîrşitoare. „Ne-ar fi cu neputinţă astăzi, îndureraţi cum sîntem de această veste ce pare neverosimilă, — adaugă vorbitorul — să cerce tăm însemnătatea operei celui dispărut, operă care de mult a pătruns în toate sufletele tinerimei şcolăreşti, ce s’a deprins să o considere Ca pe una din cele mai durabile ale literaturei noastre. Ca închinători în acelaşi templu al frumosului, în care cu at'îta credinţă şi artă a oficiat cel ce ^azi nu mai este, ca fii şi locuitori ai judeţului ilustrat cu deose bită strălucire de creatorul Baciului Micu şi al Saşei, ca membri ai unei Societăţi ce şi-a tăcut un crez din respectul şi admiraţia oamenilor mari ai ţârei şi ^ai^ omenirei, exprimăm sentimentele noastre ale tuturor de nemărginită întristare pentru dispariţia omului şi de înaltă preţuire pen tru eternitatea operei . - Toată asistenţa salută memoria scriitorului, ridieîndu-se în picioare. ' Intrîndu-se în ordinea de zi, D-l Preşedinte aduce mai întăi Ia cu noştinţa membrilor un suplement de socoteli în legătură cu „Anuarul" Nr. 1 ]) şi apoi expune socotelile în legătură cu tipărirea şi vînzarea „Anuarului" Nr. 2 2). Arată că primirea bună pe care mai toată presa noastră^literară a făcut acestei publicaţii a întrecut aşteptările şi nu poate decît să încurajeze îndeosebi pe toţi cei ce muncesc pentru Societate. Au vorbit despre „Anuarul" Nr. 2 şi despre activitatea -noastră în anul încheiat, următoarele publicaţii— şi foate, apreciind şi încurajînd acti vitatea desfăşurată: Vieaţa nouă, Ideia europeană, Sburătorul literar, Gîndirea, Revista Moldovei, Viitorul (un articol al D-lui prof. I. Simionescu), Craiu Nou (Focşani), Opinia (Iaşi), Gloria, Cele trei Crişuri,

„ifi

afeA„,,,,

I i

Ht*

Şedinţa Nr. 27

107

Arhiva, unea intelectuală (Buzeu), Tribuna şcoalei, Aurora, Săgetătorul» oolidaii a ea. Conducătorul Societăţei a mai primit deasemenea, dela nu meroşi tac ori culturali ai ţărei, scrisori pline de vorbe bune şi de în demnuri. vorbitorul îşi arată mulţumirea pentru faptul că majoritatea elevilor s a convins pe deplin de folosul unor asemenea publicaţii, renunţind la îdeia —- Ce părea că-şi mai face încă drum acum cîţiva ani — a scoaterei unei reviste literare şcolăreşti. încercările beletristice ori ginale şi in adevăr valoroase, ale unor şcolari, se pot publica ori cînd şi oriunde, cele slabe nu interesează pe nimeni, iar cele cu oarecare calităţi se pot bucura de aprecierea membrilor Societăţei, adunaţi în şedinţe. Reviste şcolăreşti s’au scos multe şi mai totdeauna au fost sub mediocre şi cele mai de multe ori apariţia lor a cerut sacrificii de timp şi de bani, sacrificii care întrebuinţate în alt mod ar fi dat mai serioase rezultate. Şi e firesc ca valoarea acestor publicaţii să nu fie prea dis tinsă: ele sint produsele unei vîrste care de obicei nu creează, ci cu lege, cercetează, compilează. Talentele impunătoare nu apar la vîrsta cînd tînarul e pe băncile şcoalei, şi dacă ele au apărut la o asemenea etate, n’au avut nevoe de reviste şcolăreşti pentru a se manifesta. Elevii noştri par a fi înţeles acest lucru şi de aceea nici nu s’au mai prezen tat anul acesta producţii beletristice, ca să fie cetite în şedinţe. Elevii par a fi înţeles că acum e vremea cînd trebue să înmagazineze cît mai multe cunoştinţe, să cerceteze, să încerce a expune şi altora ceea ce au asimilat din cărţile lor de studiu. E bine ca şcolarii să mai în ţeleagă că ar trebui să aibă şi..„leur petit amour propre". Nu-şi închipuesc ei îndeajuns cu ce crude zîmbete de compătimire sau de ironie sînt întîmpinate revistele şcolăreşti prin redacţiile publicaţiilor literare: „şcolarii să-şi vadă de carte", „să înveţe mai întăi gramatica ori orto grafia " sînt^ frazele pe care le auzi de obicei rostite în astfel de îm prejurări, cînd nu Ie vezi chiar tipărite în sumare recenzii. — Cu publi caţiile noastre anuale, noi arătăm ce am reuşit să lucrăm vreme de un an, ce contribuţii a adus fiecare în activitatea comună, cu ce cunoştinţe şi-a îmbogăţit mintea şi cît de înarmat porneşte mai departe, pe drumul culturei. Şi iată că nu ne-au mai întîmpinat zîmbete de ironie şi nimeni nu ne-a mai sfătuit să ne vedem de carte, deoarece „carte" facem întăi de toate şi aici. Pene de scriitori distinşi au găsit munca noastră meritorie, iar paginile Anuarelor noastre au fost judecate de unii că pot servi chiar ca „izvor de cunoştinţe", Vom căuta şi pe viitor să fim la înălţimea aprecierilor favorabile care s’au scris^ despre noi. Satisfacţia noastră e mare cînd aflăm pe zi ce trece că sămînţa aruncată de noi a dat roade. In alte şcoli secundare din ţară au început să se organi zeze societăţi de lectură pe baza statutelor noastre, iar unele din ele anunţă apariţia unor Anuare la fel cu acelea cărora munca şcolarilor din liceul „Unirea" le-a dat fiinţă. La sfîrşit se dau informaţii despre felul cum va fi redactat cel de al treilea „Anuar". ' Casierul Societăţii, elevul Teodosiu Valeriu din cl. VII, face o dare de seamă despre gestiunea anului curent: încasările, cheltuelile, sumele rămase, în comparaţie cu gestiunile anilor trecuţi ’)• 1) Vezi paginile 15—18,

108

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Bibliotecarul Societăţei, elevul Basgan Constantin din cl. VII, ex pune modul de funcţionare a bibliotecei, indicînd volumele cumpărate şi donate, numărul cetitorilor pe clase, etc.3). Secretarul Societăţei, elevul Boos Hacick din cl. VIII, în darea sa de seamă, face un tablou de profesorii şi membrii care au desvoltat di sertaţii, care au cetit recenzii, dări de seamă, pagini alese, cari au făcut comunicări, observaţii as'upra lucrărilor sau au recitat versuri, în cursul anului încheiat “). D-l profesor I. M. Raşcu, preşedintele Societăţei, rosteşte urmă toarea Cuvîntare de încheiere a ciclului de şedinţe din acest an : Nu ştiu dacă mulţi din cei de faţă au avut prilejul să facă vre-odată drumul pe jos, pe calea ferată, dela Focşani la Odobeşti. îmi exprim această îndoială, căci ştiu că şcolarii de azi, în general vorbind, nu prea iubesc plimbările lungi, mai ales cele în afară de oraş. Cine a străbătut însă acest drum într’o dimineaţă liniştită sau în agonia unei după amieze de vară, îşi va aminti de monotonia paşilor nesfîrşiţi, pe cărărui bătăto rite ; îşi va aminti de braţele lungi şi paralele ale şinilor care-1 atrag mereu mai departe, de uşoare pante vizibile numai dela distanţă şi de întinderi acoperite cu vii rodnice, deoparte şi de alta a drumului potolit, înainte de a sosi în gara Odobeşti, te uiţi îndărăt spre zarea ce vibrează sub apăsarea „apei morţilor" şi nu-ţi vine să crezi că ai avut curajul să străbaţi sub violenţa căldurei acel drum lipsit de ispititoare variaţii, fi-au plăcut în treacăt un stufiş, un canton sau o bătrînă fermă de vie, cosaşii ţe-au încîntat^ cu ţîrîitul lor monoton ca şi drumul, dar parcă n ai dori să reîncepi îndată aceiaşi cale migăloasă şi aspră. Cea de a 27-a şedinţă din acest an, pe care-1 încheem astăzi, ne-a condus şi pe noi în preajma unei gări, de pe al cărei peron putem privi în linişte perspectiva nesfîrşitelor şini ce ne-au călăuzit aici. Pun mîna streşină la ochi şi mă uit uimit îndărăt. Văd şine rupte, trenuri îndepărtîndu-se, din pricina cărora a trebuit să părăsim uneori prundişul şi chiar potecile mărginaşe, poduri deteriorate, care par a ne fi oprit vremelnic în loc pe unii sau pentru totdeauna pe alţii — totuşi, privind în jurul meu, văd că mulţi din călătorii porniţi odată au ajuns la ţinta lor şi deşi oboseala se ceteşte pe feţele unora, cu toate acestea ea nu le-a întunecat bucuria de a fi ajuns la locul de popas către care, în acest an, ne îndreptam. Şi noi am ridicat şi am coborît pante şi dacă în unele clipe am fost siliţi să părăsim şinele, nu le-am perdut nici cînd din vedere şi ele, ca şi firul Ariadnei, ne-au condus lîngă alt popas. Şirul celor douăzeci şi şapte de şedinţe se închee astăzi. Şi mă întreb dacă nu cumva e o părere. De douăzeci şi şapte de ori în acest an am ascultat noi prelegeri, comunicări şi discuţii ? De douăzeci şi şapte de ori he-am adunat în atîtea săli ale liceului, rechemînd figuri de scriitori, în preajma cărora rte-am simţit parcă mai buni şi mai în ţelegători ? De douăzeci şi şapte de ori ne-am refugiat — ca pietonii marilor oraşe occidentale pe acele insuliţe rotunde de asfalt, ridicate în plină circulaţie,,de-asupra nivelului, străzei, — în săli ocazionale şi reci, 1) Vezi padinile 7—8. 2) Vezi paginile 9—12.

Şedinţa Nr. 27

109

cu îndărătnică regularitate? Dar nu numai de douăzeci şi şapte e * Sînt unii din-cei de faţă, care de trei ani de zile s’au aduna ^ ® » împreună cu mine, de şaptezeci şi şase de ori în total, Pina^ -n_‘ „Ne’ngroapă vremea" spune cu o sugestivă expresie un poe . , Q groapă greutatea anilor care au trecut, a muncei pe care am P în clipele acestor ani, ca pe nişte muşte între paginile ceasiovu care ne vorbeşte Creangă. îmi pare că a trecut pusderie de vrc™ , ziua în care — acum trei ani, într’o dimineaţă de toamna, —am P tot în această sală, pentru întâia oară, o şedinţă a Societaţei n • Mulţi din cei ce erau atunci de faţă s’au coborît unul cite unu sebite gări şi convoiul nostru, îmbogăţit cu noi călători, Ş*'a . calea pînă în dumineca de azi. In această clipă nu ştiu daca aşi putea spune, ca eroul cornelian, cu privire la drumul străbătut. „)e i encor si j’avais â le faire". Ceea ce trebue să ne intereseze este că, după toate aparenţele, am ajuns la un mare popas. Nu ştiu, în prezent; daca vom meu 9 sau nu cîndva mai departe. Dar nici nu vreau sa mai f.lu,nni(.nxvPfl,ts lucru este că deocamdată ne odihnim puţin la umbra, mtr o po > şi avem prilejul să stăm la taifas potolit şi să înşiram cu gI asu j zute, ca acele ale drumeţilor ce vin de departe, impresii disp , ceastă lungă călătorie. Ne comunicăm unul altuia, acum c® . « strînşi cu toţii la un loc, veşti dela drum, ne gîndim la distantai st abă tută, aruncăm privirea îndărăt şi de sub streşina copacilor rac ş» rim praful drumului frămîntat de nqi. Obosiţi de cale, mi avem ragazul să ne gîndim la ce vom face, ci mai ales ne place sa repetam in gind ceea ce am putut face pînă azi, cu mijloacele pe care le-am avut la m demînă. In preajma celui de al douăzeci şi cincilea an de vieaţa a Societătei noastre, sîntem datori ca înainte de a ne desparţi, sa ne dam seama ce s’a făcui în plus, ce s’a putut face mai bine in anul dm urma, în comparaţie cu ceilalţi doi care l-au precedat. Fara elemente de prores faţă de trecut, o Societate nu-şi motivează rostul existentei ei. Aceste elemente voesc să le trec astăzi, sumar, în revistă. Şi în anul acesta am urmărit pas cu pas actualitatea. A fugi de complexitatea de caractere a epocilor de azi e din fericire o concepţie de cele franceze

cred că e un punct de program instructiv prin excelenta şl oportun. Membrii şi conducătorii Societătei trebue sa fie mu tumiji ca, datorita lor făgăduelile dela sfîrşitul anului trecut s au adus la îndeplinire. Scrii tor! pe care timpul nu ne-a îngăduit sa-i comemoram atunc>' a“ f°st studiaţi, aşa cum s’a spus, la începutul anului acesta: Flaubeit, Dante, Traiân Demetrescu şi Nicoleanu au format astă toamna obiectul unor iLortatii şi comunicări. In restul anului am comemorat pe aljii sau ne-am ” -nlit de ei, cînd o împrejurare însemnată îi impunea preocupărilor “oas e operele Iui Anatole France, ale lui O. Feuillet, Moliere C-sa 3. Noaiîles, Bolintineanu, Heliade, I. Ohica şi alţii au fost pe larg analizate şi discutate. întreruperea neprevăzută a cursurilor şcolare, care

110

Dare de seamă despre şedinţele Societate!

a adus cu sine întreruperea bruscă a lucrărilor noastre, nu a îngăduit executarea întregului program de comemorări şi de expuneri de actua litate, -pe care ni-1 propusesem. Aşa, a trebuit să se renunje la o pre legere despre Moliere, la o alta despre Daudei (dela moartea căruia s’a împlinit un sfert de veac), la alta, proectată, despre Murger, etc. Tot în acest an am căutat să întroducem cicluri de disertaţii şi de prelegeri, pentru a îmbrăţişa cît mai complet largi manifestări literare. Patronul societăţei noastre, Gr. Alexandrescu, a avut întâietatea în această privinţă, consacrîndu-i-se şase şedinţe, completate cu variate discuţii. O personalitate ca acea a lui Moliere se impunea iarăşi pen tru programul ciclurilor proectate. S’a urmărit şi în acest an, poate şi mai mult decît în cei doi care au trecut, legaturile dintre literatura noastră şi cea franceză. De cîte ori s’a ivit prilejul, profesori şi elevi au căutat să stabilească interesante apro pieri şi să explice, prin influenţele constatate, predilecţii şi anumită edu caţie a simţului artistic al scriitorilor noştri. S au consacrat aceloraşi pre ocupări şi unele comunicări scurte, în vre-o două şedinţe, paralel cu o serie de asemănătoare încercări pe care, la ore de curs, le-au făcut în timpul anului elevii cl. VII '). Este şi acesta un capitol neterminat din punctele nouă de program, ce l-am schiţat. Operele mardor scriitori străini ne-am silit, pe cît lucrul a fost cu putinţă, să le studiem şi de astă dată din punctul de vedere al nostru, romînesc, completînd tendinţa mai sus semnalată, prin analiza modului cum operele unora din ei au fost transpuse în limba noastră sau a mo dului cum au fost utilizate scrierile lor la noi. Am mai întregit într’o privinţă o parte din activitatea anului pre cedent. Ne propusesem atunci să studiem mai de aproape opera scrii torilor putneni. Şi făcusem începutul cu poetul Dăscălescu, apoi cu Duiliu Zamfirescu şl D-l I. Ciocîrlan 2). Anul acesta am îmbogăţit seria cu recenzarea unor lucrări literare ale D-lor S. Mehedinţi (Soveja) şi Al. Lascarov-Moldovanu r’)Am mai încercat o inovaţie, care însă nu ne-a reuşit. Ca să variem cadrul preocupărilor noastre, ne-am adresat unor conferenţiari de aiurea, membri ai corpului didactic, pentru a ne da concursul, venind în mijlo cul nostru şi rostind prelegeri. Vă amintiţi că s’a făcut şi un frumos în ceput. D-l prof. C. Popescu a rostit cu acel prilej o gustată conferenţă despre filosofia lui Bergson l). Dar... vorba poetului: „De-odată-o schijă de obuz trăsni, mînca-o-ar focul!“..., de-odată un incendiu isbucni în Sala de solemnităţi a Liceului şi această întîmplare ne-a pus în imposibilitate de a mai urma calea începută. Alţi conferenţiari, cărora ne-am adresat, răspunsese bucuroşi invitaţiei noastre, unul chiar îşi anunţase sosirea; noi însă a trebuit să renunţăm cu multă părere de rău la toţi, din lipsă de local propriu şi mai ales din lipsă de local sigur. Deasemenea activitatea în ceea ce priveşte excursiile începute acum un an va fi — nădăjduesc — desfăşurată şi în vacanţa aceasta, conVezi Pag. 57. Vezi. „Anuarul*4 Nr. 2 paginile 60. 71 şi 75. 1! 4) v®*! Vezi >’“«•»»“ pg. 28. 25 “i 56.

Şedinţa Nr. 27

iii

tinuîndu-se cu vizitarea şi altor părţi din Vranc'ea. Deoarece o astfel de întreprindere atîrnă de nenumărate împrejurări, nu vreau să anticipez, schijînd proecte variate asupra ei, înfăptuirea eventuală a unor astfel de proecte putîndu-se constata la vreme, în „Anuarul" ce va apărea la toamnă1). Din cele schiţate numai pînă aici, s’a putut observa că din multe puncte de vedere activitatea din acest an a fost mai intensă şi mai mul tiplă decît cea desfăşurată pînă acum. Dar nu e numai atît. Trebue să constat cu mulţumire, într’un asemenea solemn prilej, că de data aceasta elevele, eşind din rezerva lor, au început a lucra sîrguincios pentru So cietate, aducînd — parte din ele — preţioase contribuţii la alcătuirea pro gramelor de şedinţe. Astfel, speranţa ce ne-o exprimasem la sfîrşitul anului trecut a luat înfăptuire mai repede decît chiar ne aşteptam. In anul curent, elevele n’au mai fost simple spectatoare ale şedinţelor noas tre, ci unele din ele au cercetat, alături de camarazii lor, opere al căror studiu li se încredinţase, au făcut comunicări, lecturi, recitări şi obser vaţii asupra disertaţiilor expuse. După cum aţi putut constata, Societatea noastră numără mai mulţi membri decît cei din anul precedent; mai mulţi membri au frecventat şedin ţele, biblioteca s’a îmbogăţit cu mai multe volume decît în anii anteriori, iar încasările din cotizaţii sînt cu mult superioare celor din trecut -). Ni s’au prezentat şi mai multe lucrări decît în anul precedent. A fost o întrecere şi mai accentuată între unii membri, între elevi şi el eve. Mi-amintesc că întrunind mai mulţi şcolari, care se oferise să primească diferite subiecte de lucrări propuse, a trebuit să stabilesc în principiu concurs pentru lectura unei pagini dintr’un autor, lectură reclamată deodată de trei membri ai Societătei. Unele lucrări, anunţate prea tîrziu, n’au mai putut fi desvoltate de elevi doritori să o facă, iar unele eleve cereau în ultimul timp, cu insistenţă, subiecte nouă pe care să le trateze. Iată aşa dar, din cele expuse mai sus, o activitate bogată şi rodi toare, care ne face să mai uităm că trăim „pierduţi înir’o provincie pus tie". Decîteori n’am avut prilejul să auzim neactivi locuitori ai marelor oraşe, întrebîndu-ne, compătimitori, pe noi, umili cetăţeni ai mici lor urbe : „cum puteţi trăi în cutare tîrg? Eu aşi înebuni acolo de urît". Asemenea oameni nu trăesc decît în afara lor şi mor cînd n’au distrac ţii răsunătoare: muzici, baluri, teatre, concerte şi localuri cu renume. Lumea însă nu e nici frumoasă, nici urîtă nicăeri: este aşa cum sufletul nostru (bogat ori deşert) o poate crea. Am cunoscut oameni care se plictiseau la Paris şi alţii care se distrau minunat într’un sat uitat în în fundături de munte. Deci oricît am fi, în ceea ce priveşte configuraţia ge ografică, locuitori din provincie, cred însă că cel puţin noi ăştia care " ne adunăm săptămînal aici, urmărind un plan de lucru fertil şi folositor, nu ne putem numi provinciali — un termen de dispreţ astăzi pe buzele tuturor. „Provincia", spune }. Payot în cartea sa „Educaţia voinţei", *) pu la îndemîna muncitorului intelectual multe mijloace, dacă va şti să le IM ■

1) Vezi în Capitolul 111 al acestui „Anuar": „Excursiile Societaţei" 2) Vezi paginele : 8 — 9, 16— 17. 3) Pg. 216. Trad. N. Pandelea.

112

Dare de seamă despre şedinţele Societăţeî

întrebuinjeze cu folos. Dealtmintreli, a fi provincial nu înseamnă a locui înfr un sătişor, reşedinţă de subprefectură. Poţi să fii provincial la Paris, căci dacă^acest nume are vre-un înţeles, nu poate însemna alta decît lipsa oricărei preocupaţii superioare. Provincial e omul a cărui minte e plină numai cu intrigi fără însemnătate, care în vieaţă nu găseşte alt ceva decît să bea, să mînînce, să doarmă şi să cîştige parale; e burtăverdele^ care n’are altă treabă mai bună decît să fumeze, să joace cărţi, să^ facă glume grosolane cu oameni de acelaşi nivel cu al său ; ~ar dacă în provincie, fie chiar şi într’un sat, tinerii au gustul naturei şi dacă stau în legătură cu cei mai mari cugetători, mai mult decît si gur că nu merită cîtuşi de puţin epitetul, ajuns insultător, de provincial". La noi, trebue să recunoaştem, că a existat acest contact perma nent cu opera şi cu spiritul marilor cugetători şi contactul acesta inteiectual cu veşnicia scrierilor masive ne-a mîngîiat şi ne-a dat puteri noua. D-l Ovid Densusianu, în cartea d-sale „Salba clipelor" din care vom avea prilejul să cităm mai des, spune : Să simţi în fiecare clipă Din ueşnicii o adiere E ca şi cum un glas ţi-ar spune Mereu cuuinfe de’nu iere. k-i as^el .unil eIevi> care mai anii trecuţi rătăceau dezorientaţi prin noasfră apĂr-fT“C’i Pf?.sit'° s au îndreptat convinşi către mica noastra capitala izolata. Unii au simfit îndemnuri vii în inima lor şi sau hotanţ sa_ nu mai trăiască inerji şi răscolindu-şi adînc toate tainele su fletului, sa-şi schimbe mentalitatea, renăscînd la adevărata vieată. Săascul,pmuteTeancugetăTei“n-)aCeaStă PriVin,ă Marden’ în‘r’° Pa9i“ 8 eăr!ei sale sanc une?ri C- aCfi0 -care cumPara ferme, încearcă să sape puţuri in cimp şi negasind apa, se desfac de pămîntul lor. Dar cumpărătorul cel nou, mai întreprinzător, vă săpa mai âdînc şi va

ff /rr dr a?a v,e- ° ~multlme ,de

»u «aPă deslul de idînc

m hmta lor infima, spre a găsi marele, izvor de viea|ă ce i-ar întări De aici existente sterpe şi neproductive. To|i am avut, în unele momente hd n,U1 !f d®spre ™arile iZVOare Ce 5lnl în noi- Aceasta poate cu prilejul pierderei unei fiinţe iubite, cetind o carie inspiratoare sau ăscullînd O conversaţie ce ne descopere ceea ce se petrece în noi; orice ar fi nu mai sintern aceiaşi îndată ce am simţit fiorul acestei puteri.... Cînd vom şti sa folosim energia tăcută, înviefoâre, în stare de a mulţumi toate dorinţele sufletului nostru, energie ce există în noi; cînd von?şt? s| pundern juturor suspinărilor noastre, nu vom mai sim|i nici foame n , „!! !’ f?aci ,0?le fjunuiile universului vor fi ale noastre. Nici o vieată trăe?fe ir fl ?araca.’ aluncf cînd e susţinută de braţe afotpulernice, căci ea trae,te atunci în sînul belşugului, iîngă izvorul oricărui bine". să nu l'i n 6- adevara* ca P'n® ce nu-şi dă cineva măsura puterilor sale ' ] dec' numai duPa facerea sa. Mi-amintesc că într'o excursie din ) I g. &6. Kd. Socec.

Şedinţa Nr. 27

113

anul trecut, urcînd un drum spre Soveja, vorbeam cu unii elevi despre o eventuală activitate viitoare a Societăţei tşi mulţi îşi arătau îndoiala că s’ar mai putea face ceva anul acesta, din lipsă de elemente. „Elevele nu lucrează" — aceasta era pe alunei o axiomă pentru loji. Majoritatea celor care lucrase anul acela plecase din liceu ; cele două-trei elemente care rămîmîneau nu erau o garanţie suficientă pentru cei ce discutau viitorul Societăţei. Şi iată că acest viitor i-a desminjit. Energii care dormeau as cunse s’au trezit şi au găsit timpul să se manifesteze. Totul a mers în şedinţe mai firesc şi mai limpede decît ne aşteptam. Şi mă gîndesc că printre membrii astăzi prezenţi, membri care intreg anul n’au rostit o vorbă în şedinţele noastre, cine ştie ce elev sau ce elevă nu va fi mîne, aici sau aiurea, reprezentantul unor interesante manifestări culturale, împrăş tiind din prisosul asimilat cu răbdare, razele unor cunoştinţe binefăcătoare. Am vorbit destul pînă acum despre un aspect al activităţei noastre, pentru ca să nu pomenim, în treacăt măcar, şi despre celalt, inerent de altfel oricărei organizaţii. Au fost fără îndoială, în cursul acestui an, şi oarecare mici defecţiuni. După cum unele elemente au venit bucuroase în capitală, alte s’au refugiat din capitală în provincie sau au fost silite să se refugieze acolo, într’o atmosferă care părea a le fi mai prielnică. Acelaşi poet, din care am citat ceva mai sus, spune într’o altă ma ximă a sa: Călători prin lume sînlem Unii şi-alţii; dar puţini Ştiu cit timp să se oprească Prin pustiuri şi grădini..

Un citat din Carlyle: „Binecuvântat este acela care şi-a găsit munca; să nu mai ceară altă binecuvîntare. Munca, mai ales cea săvîrşită în tă cere, eroic, este însăşi vieaţa. Vai nouă, dacă nu vom avea altceva decît ceea ce putem arăta sau despre care putem vorbi. O ţară care are prea puţini din categoria oamenilor tăcuţi, gîndind în tăcere, muncind în tă cere, este pe o cale rea". Se pare că această muncă tăcută, aridă şi fără altă răsplată decît cea sufletească nu e' tocmai pe placul^ tuturor. Şi, vorba poetului, „asta-i cam de multişor poveste" în lumea întreagă, aşa îneît Societatea noastră a ştiut să treacă senină peste oarecare ine rente poticniri. Ştiu că sămînţa vorbelor bune cade şi pe pămîntul fer til, dar cade adesea şi pe stînca sterilă. Şi dacă nu e vina sămînţei că adesea nu încolţeşte, poate că uneori nu e nici vina stîncei că nu e lăsată să dea prilej sămînţei de a încolţi. A mai insista asupra acestui lucru ar fi să facem ceea ce unii elevi, într’o excursie a noastră din anul trecut, o făceau cu prisosinţă. Cînd era cîte un munte greu de ur cat şi cei care nu puteau să se avînte într’o clipă pînă sus sau renun ţau de a se mai căţăra pînă în vîrf, rămîneau nefericiţi fixaţi de o stînca, — cei de pe piscuri le măreau indispoziţia, strigîndu-le triumfători: „Măă ! cînd aţi şti ce se vede de aici! Splendoare nu şagă. Rai pămîntesc. Sus, mă1". Cei rămaşi în urma făceau alte eroice sforţări, la fel de zădarnice, şi rămîneau apoi definitiv pe loc, recunoscînd că trebue să rămîe. Alţii, ştiuţi că au organismul prea slab, erau scoşi din rîndul excursio8

Voi.® .

114

Dare de seama despre şedinţele Soc]

W0e:îf Offi - '

■%

niştilor şi ajungeau la ţintă numai cei care puteau4 CI 3 V ne miram că sîntem şi atîţia; de multe ori ne aştepte J \ căci ştim ce anevoioase sînt drumurile — lot felul { jjîi* Dintre acei membri ai Societăţei, care au făcut u J S să ajungă pe vîrfuri, citez pe elevul Steriade, ce 8 ir .80/ necontenită bunăvoinţă şi în unele rînduri şi aplicaţi J • I nu Iui, în care străluceşte soarele piscurilor, chiar atunui Q)r iy -n. au atins încă toate culmile, ştiu că Societatea noast|\j.„($>" ('ut da semnat şi că toată vremea, toate însuşirile pe care ‘ cins. i-au fost puse la dispoziţie cu aceatbunăvoinţă şi în, jH %• iese pe cei ce le oferă. Alie elemente, venite mai în 11 ma, deasemeni dragoste pentru strădania ce o aveau de deşfaşurat — pe într o paunii i-a covîrşit poate greul drum pe care aveau s ă-1 străbată . Cantitatea de trime din vremea întrebuinţată de ceilalţi în acelaşi scop bunăvoinjă a fiecăruia le valorifică însă măsura puterilor,^ care în alte împrejurări ar fi fost desigur şi mai fecundă. Dar... „sus in vn u telui, în bătaia vîntului" văd pe doi membri ai comitetului nos ru, m bri activi prin excelenţă şi devotaţi muncei care li s’a încredinţa • casierul Teodosiu şi bibliotecarul Basgan. Cel dintâi un demn u s al fratelui său, fostul casier ireproşabil al Societăţei—-a ştiut sa e ceeaşi atentă îngrijire scriptelor Societăţei noastre, şi de data ace o adevărată serbătoare a ochilor. Precis la convocări, totdeauna raspu zînd însărcinărilor ce i s’au dat, făcînd nenumărate drumuri, atit îmi neaţa cît şi după amiază, la Liceu, pentru încasarea cotizaţiilor, iden 1 1 cat cu interesele Societăţei —*• ceea ce e maximum de contribuţie personala pe care ni-1 poate da cineva,—elevului Teodosiu, Societatea 11 datoreşte recunoştinţa ei, cu atît mai mult, cu cît încetînd de a mai fi elevul Liceului, după cîteva luni dela începutul anului şcolar, n a încetat dea rămînea casierul Societăţei,, ştiind că — dată fiind însemnătatea funcţiei saleplecarea sa ar fi însemnat o serioasă perturbare a mersului firesc al lucrurilor. O altă frumoasă dovadă de perseverenţă (o calitate, se pare, mai rară azi decît... radiul) a dat-o, în cursul anului, bibliotecarul Basgan. S’a urcat şi el cu anevoe pe stîncă şi „punînd picior şi nuna cind peun colţ, cînd pe alt colţ", a reuşit să nu dea îndărăt niciodată. A intlln’ obstacole, a sîngerat uneori, a suferit poate. A mers mai depar e. muncit chiar mai mult decît era datoiy'să 0 facă. Din prisosul acestei munci aride, ascunse — dacă ar fi dat şi altora, care au muncit mai puţin decît trebuia, era poate armonie deplină în ceea ce priveşte con tribuţiile fiecăruia. Dar oriunde societatea omenească e bazata pe extieme. Şi noi, care „sîntem mică parte din trista omenire", trebuia sa oferim m mic aceiaşi privelişte. Ajutat de camarazii săi Gurău din cl. VI şi lacovachi din cl. V, a organizat în acest an biblioteca, a catalogat nume roasele cărţi donate în vremea din urmă, a ţinut registrele cu îngujire şi a răspuns binevoitor, după cît ştiu, tuturor cererilor formulate de mem bri. A muncit apoi să orînduiască vechile scripte ale Societăţei, stind în vreme de vacanţă în odăiţa plină de cărţi şi ejutîndu-mă în multe din lucrările ce privesc biblioteca şi Societatea. eh va O colaboratoare preţioasă a sa, în ..:: iu ' fapt Montanu din cl. VIL Această harnică elevă pot 'mine aşa în acest an — nu oficial, deoarece statutele So. 1|

Şedinţa Nr. 27

115

ceva — membră în comitetul Societăjei noastre, din partea elevelor. A donat cărţi bibliotecei, a fost bibliotecară pentru membrele Societăţei, stîndu-le la dispoziţie mai multe ore pe săptămînă, pentru a le procura cărţile de care aveau nevoe — şi dacă biblioteca a mai putut funcţiona şi pentru eleve, dela introducerea unei măsuri pe care o cunoaşteţi, aceasta se datoreşte concursului deplin pe care l-a oferit dragostea nesecată de muncă a acestei şcolăriţe. Din iniţiativa sa s’a vîndut în timpul din urmă un însemnat număr de Anuare. Eleva Montanu a dataşi un apreciabil concurs şedinţelor Societăţei, desvoltînd mai multe lucrări şi cerînd mereu să facă şi altele. A luat parte la discuţii în jurul lucră rilor expuse şi a desfăşurat în general o activitate fără preget pentru binele Societăţei, care deasemenea, prin glasul meu, îi mulţumeşte. Mărturisesc că dacă de mult nu mai sînt deprins să nutresc iluzii — aproape totdeauna neîndreptăţite — mă surprind enorm asemenea cazuri de îndeplinire a datoriei, ca acele citate mai înainte, şi nu ştiu de ce, nu pot spune că asemenea cazuri mă surprind numai plăcut. Văzînd oameni care la o vrîstă tînără au conştiinţa datoriei, conducîndu-se după cum această conştiinţă le impune, mă gîndesc cu strîngere de inimă la ceea ce-i poate aştepta în viitor şi mă întreb decă nu cumva am avea şi noi, educatorii şi instructorii lor, o mica parte de vină, în caz cînd nu vor întîlni în vieaţă decît neplăceri—ceea ce pentru oa meni porniţi pe asemenea cale este foarte cu putinţă. Ii văd — nu vreau să le răpesc desigur nimic din avîntul tineresc al sufletului lor, spunînd acestea, — îi văd poate suferind în viitor de pe urma conştiinciozităţei lor, dacă vor stărui pe calea asta; îi văd luptînd din greu şi depăşiţi poate în aspiraţiile lor curate de numărul mare al celor practici; — îmi vine în gînd imagina evocată de Macedonski, la sfîrşitul „Nopjei de decemvre" : Şi vede o iasmă câ-i trece sub poartă, Pe cînd şouăeşte cămila ce-l poartă... Şi’ n Meka străbate drumeţul pocit. şi nu e cu neputinţă să zărim cîndva oarecare cununi de^ spini pe frun ţile care astăzi, senine, aspiră către lumină şi aşteaptă numai podoa bele razelor de soare. Dacă, în cele spuse pînă acum, am citat pe drumeţii care ne-au întovărăşit şi s’au distins la drum, mulţumirile mele întregi le adresez în special acelora, care m’au ajutat să conduc aceşti drumeţi pe căi adeseori grele şi să-i îndrept spre un liman. D-rei profesoare Rarincescu nu-i putem mulţumi numai pentru concursul său — căci ceea ce a făcut D-sâ în acest an pentru Societate nu se poate numi un simplu concurs, aşa cum l-ar fi dat oricare altul. D-sa a condus de fapt secţia ele velor din Societatea noastră, dînd îndrumări, indicaţii, cetind lucrările ce i s’au prezentat, alegînd elementele care să se producă în şedinţe, selecţionînd teme pentru o eventuală publicare în „Anuar", fiind totdeaj una gata să dea elevelor D-sale informaţiile cerute. Pe lîngă această activitate, care înseamnă desigur sacrificarea unui timp preţios, D-ra profesoară nu şi-a econprnisit de loc vremea nici cînd a fost vorba să împărtăşească membrilor cunoştinţe folositoare, desvoltînd mai multe

116

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

prelegeri, dînd îndrumări literare cu prilejul discurilor în jurul lucrărilor şcolăreşti, interesîndu-se zi cu zi, în întreg acest an şcolar, de bunul mers al organizărei noastre. Şi personal ţin să-i mulţumesc pentru con tribuţia D-sale, care a uşurat preşedintelui Societăţei o muncă ce ar fi fost, fără acest concurs, covîrşitoare pentru puterile sale şi din partea tuturor membrilor, îndeosebi recunoscători acelor profesori, care se gîndesc şi în afara orelor de clasă la educarea sufletului şi a minţei şcolarilor. Aceşti membri vor trebui astăzi să ştie că dacă Societatea noastră şi-a putut continua activitatea pînă în prezent, dacă toţi membrii înscrişi au putut rămînea în Societate pînă astăzi, aceasta se datoreşte mai cu seamă prezenţei la şedinţele noastre a D-rei prof. Rarincescu. Mulţumiri călduroase trebue să mai adresez Cercului studenţesc puinean, care prin fostul ei preşedinte, D-l G. Alexian, un fost membru al Societăţei noastre şi actual membru de onoare al ei, ne-a arătat un interes ce ne-a mişcat, nefiind tocmai deprinşi cu atenţii atît de delicate. Nu numai acest Cerc ne-a donat cărţi din propriile lui mijloace, dar a intervenit la alte instituţii, ca de ex. la „Casa Şcoalelor", şi obţinîndu:ne din partea lor volume folositoare, ni Ie-a trimes generos, în număr mai mare decît ne aşteptam. Exprimăm mulţumiri cu acest prilej Casei Şcoaielor, care ne-a cumpărat un număr de exemplare din ambele „Anuare" apărute, Onor. Minister al Muncei şi Ocrotirilor sociale, care de doi ani ne alimentează cu publicaţiile sale sau cu unele cărţi literare, Cornitelului Şcoalei secundare de. fete, gr. II, datorită căruia am putut să ne mărim modesta noastră avere, ca şi Comitetului şcolar al liceului „Unirea11, ce ne-a donat, în urma cererilor noastre, la sfîrşitul acestui an, un dulap pentru cărţi. Trebue să mai aducem mulţumiri D-rei El. D. Constanlinescu, secretara liceului de fete, pentru interesul arătat totdeauna bunului mers al alcătuirei noastre, D-lui prof. C. Popescu, pentrucă aprimit cu drag invitaţiunea de a veni la Focşani să deschidă seria de con ferenţe ale profesorilor din alte oraşe, tuturor acelora care prin scrisul lor încurajator ne-au dat prilejul să ne reînoim forţele, pornind entu ziaşti mai departe. Mulţumim în general şi tuturor scriitorilor, instituţiilor, profesorilor şi elevilor, care ne-au îmbogăţit biblioteca prin donaţii de cărţi. *

/(I/

Ţin acum să relevez că tot ceea ce s’a făcut bun pentru Socie tatea noastră, în cursul anului şcolar încheiat astăzi, s’a făcut datorită muncei în comun. Numai munca de fiecare clipă, a tuturor acelora des pre care am avut prilejul să vorbesc, ne-a dus la rezultatele frumoase, cu bucurie constatate astăzi. Mi-am făcut un obicei, la care cred că n’ar fi bine să se renunţe nici pe viitor, de a vorbi în cea dintâi şi în cea din urmă şedinţă a unui an, despre această muncă sfîntă şi învioră toare, care te preface şi te înalţă, chiar atunci cînd te istoveşte. M’am repetat desigur, vorbind de mai multe ori despre muncă, dar nu mi-e teamă de banal, căci nici cînd nu e mai de nevoe să se vorbească tinerimei despre foloasele activităţei de fiecare clipă, decît în vremurile acestea tulburi de după război. Şi de altfel poate dev.eni vre-odată ba nală munca, dacă de veacuri se repetă pe pămînt ? Iată ce suggestiv vorbeşte un spiritual scriitor francez ') în acest sens : 1) Sacha Guitry.

Şedinţa Nr. 27

117

„Sanătatea, banii şi dragostea ne procura plăceri şi ne asigură fe ricirea; dar cele mai mari bucurii ale viejei munca ni le dă. Omul care mînîncă nu e totdeauna frumos, omul care plînge e adesea urît, omul care moare este de obicei hidos, dar omul care munceşte nu e nici odată ridicol. Fie că ascute un cujit, fie că scrie un vals, fie că seceră, la cîmp sau că văcsueşte ghetele ori că zugrăveşte un zid, mişcările sale sînt naturale şi nu e vulgar niciodată". Şi atunci de ce ne-arn feri să repetăm mereu idei în legătură cu această muncă, pretutindeni repetată şi veşnic originală şi fecundă? De ce nu ne-am inocula şi noi adînc în organismul firei noastre balsa mul ce înobilează sufletele neamurilor conştiente? Am văzut, în mic, ce am făcut datorită ei. In mare, mai tîrziu, fiecare din noi, ce lucruri frumoase şi rodnice totodată n’ar putea face! „Nu simţiţi inima voastră că tresaltă şi se bate" — întrebăm cu poetul — la ecoul pe^ care armo nioasele sforţări spre mai bine ni-1 trimet din îndepărtate ţărmuri occi dentale ? Cu fiecare ziar de acolo pe care-1 luăm în mînă, ne dăm sea ma că oamenii ce ne trimet aceste vestigii ale sforţărilor lor, sînt alcă tuiţi din altă stofă decît acea răspîndită prea mult în orientul nostru molatec. Dar nu numai în Orient. In ţările friguroase ale Nordului, dease» meni dragostea de vieaţă şi munca ce te leagă şi mai mult de existenţă nu sînt cunoscute sub aspectele pe care numai apusul ciyilizat le păs trează. Nespus de dureroase şi de evocatoare sînt vorbele pe^ care Oswald din „Strigoii" Iui Ibsen, acel Oswald care şi-a trăit o bună parte din tinereţe în „Cetatea luminei", le spune mamei sale, despre oraşul sclipirilor ispititoare şi al energiei sănătoase: „O, dragă mamă, bucuria de a trăi voi n’o cunoaşteţi în ţara asta. Bucuria de a trăi şi apoi bucuria de a munci, în fond este acelaşi lucru. Dar şi bucuria aceasta vi-i deopotrivă de necunoscută. Aici privim munca drept un blestem dela D-zeu, o . pedeapsă pentru păcatele noastre şi vieaţa ca pe un lucru mizerabil, de care nu putem niciodată să scăpăm prea deyreme. — Da, o vale a plîngerei. Şi e adevărat că ne străduim din răsputeri să o facem să fie o vale a plîngerei. Dar acolo., (acolo e Parisul). Acolo nu se ştie nimic din toate astea. Acolo te simţi vesel şi plin de fericire numai pentrucă trăeşti. Ah, bucuria de a trăi, pretu tindeni şi totdeauna !“... Cît de falsă idee ne facem de obicei şi noi Romînii despre acest Paris, pe care ni-1 închipuim numai ca locaş de petreceri, de lansare a mo dei şi de superficialitate. Adevăratul Paris îl găseşte numai cel ce ştie să-l caute şi el e în fiecare colţ de stradă, în fiecare gradina, in fiecare statue, clădire, bulevard, gară, în atmosfera însăşi ce incunjura zidurile masive şi negre şi turnurile uriaşe. Din lumea lui vii refăcut sufleteşte, din lumea lecturilor care îl evocă, renaşti la o vieaţa noua. înveţi să ceteşti în evanghelia muncei şi simţi că rostul tău de tinar este la fel cu al zidarului în veci neobosit. Un mare învăţat şi muncitor al nostru a spus: „Pentru odihna ta să laşi în flecare zi, pîna la moarte, tot ziua de mîne" — şi cu alt prilej: „Cînd te odihneşti puţin, aceasta odihnă să fie nu pentru munca ce ai făcut-o, ci pentru aceea ce o vei face". Iar un alt apostol al muncei, Carlyle, rosteşte următoarele : «Ul tima evanghelie pentru această lume este ca fiecare sa-şj cunoască şi să-şi facă munca sa; orice muncă adevărată este sfînta şi in orice

118

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

muncă adevărată se găseşte ceva dumnezeesc". Ştiind, ca şi Leiba Zibal al lui Caragiale, că „la drumul mare nu se porneşte cu pasul pripit", ştiind că înaintea noastră se va desfăşura o vieaţă de muncă din care încă nu cunoaştere decît sărace vestigii, trebue şi noi să o pornim do mol, să nu aruncăm superficiale priviri în jurul nostru, ci să păşim tac ticos şi solid, pentru ca urma paşilor noştri să arate calea şi altor dru meţi, ce vor porni cîndva după noi. Aţi văzut că ceea ce n’am putut termina anul trecut, din programul impus spre a-1 desvolta, am reuşit prin răbdare să înfăptuim în anul acesta. Ceea ce n'am putut înfăptui în acest an vom termina desigur cîndva şi undeva. Numai încrederea să nu înceteze de a sălăşlui în sufletele noastre. Şi să nu uităm mai ales că ne îndreptăm către o ţintă. Cînd e drumul atrăgător şi pitoresc, rostim fără să vrem stereotipa formulă: „am fi dorit să nu se mai sfîrşească". Chiar cînd unele neplăceri ne obstaculează mersul, mai tîrziu vom avea prilejul să regretăm doar clipele senine din apusa existenţă. Acelaşi spiritual autor francez pomenit mai spunea: ; „Cea mai mare primejdie pentru^un muritor este să atingă prea repede__şcopuI la care şi-a propus să ajungă. Şi cred că e bine să aşezăm aceasta ţintă atît de departe, atît de sus, ca să nu putem ajunge niciodată acolo. E primejdios să stai pe un vîrf, pentrucă vîrful e de tot mic, un pisc, şi nu poţi să te ţii multă vreme în echilibru acolo. Dacă ai putea să stai acolo mai mult, n’ar mai fi un pisc şi de oarece nu trebue să te scobori, e de preferat să urci mereu, mereu"... Ţinta aceasta, mereu mai sus sau mai înainte, e ţinta de care ne-au vorbtt_mişca{i atâţia poeţi, e cetatea veşnic departe : O princesâ’n zorii zilei la fereastră iria chemai Cu-acel glas care pluteşte mai presus de jurăminte... Şi pe urmete-i uşoare în spre zare am plecat, Am plecat spre o cetate ce e ueşnic înainte. Am avut prilejul şi în alte dăţi să pomenesc de această ţintă a că lătoriei noastre nesfîrşite. E timpul să precizez natura şi însemnătatea ei. Scopul înfregei tinerimi de azi, al tinerimei care caută un ideal pentru a-1 urmări îndărătnic şi sigur, trebue să fie, mai ales acum, mai mul£ adevăr, mai multă dreptate, mai multă omenie. La sfîrşitul anului trecut spuneam că dac^TvorEele de îndrumare, pe care rolul nostru şi vrîsta ne îngădue să le adresăm elevilor noştri, au încolţit măcar într’un singur suflet, mulţumirea ne-ar fi nemărginită şi răsplata întreagă. Anul acesta, simt — şi nu cred a mă înşela —că vorbele mele au găsit teren fertil în cel puţin două-trei suflete. Cum să nu avem aşa dar îndemnul de a stărui ca sufletele acestea să se găsească mereu pe calea pe care vedem cu surprindere fericită că au apucat. Spuneam deasemeni, Ia începu tul acestei cuvîntări, că zăresc pe fruntea unora din elevii conştiincioşi um bra viitoarelor cununi cu spini, care n’ar fi cu neputinţă să li se ofere. N aşi crede că pentru nişte suflete ce le consider în mare parte for mate, ^ aceste cuvinte ar putea însemna o descurajare — ci din contra. Pot să-i asigur pe acei elevi şi pe alţii care ar fi dispuşi să-i urmeze, că dacă nu se vor bucura de mulţumirile obişnuite ale oamenilor, e!

Şedinţa Nr. 27

UL9

nor reuşi desigur în încercările lor. Altfel decît muritorii de rînd, pen- /} fru care reuşita lor ar părea nesucces, dar vor reuşi. Căci ce vor însenina atunci duşmăniile oarbe, atacurile nemiloase, calomniile, Cina sufletul ştie ce urmăreşte şi ştie mai ales că nimic nu-1 poate abate de pe calea ce duce la tinta sa. , .... . „Cînd un om recunoaşte în el, spune Marden^), pulsaţiile puterni cului principiu de adevăr şi de dreptate, înţelege că chiar daca ar avea universul de duşman, el şi principiul acesta ar forma o majoritate . La Societatea noastră, am urmărit în cursul acestor trei ani de zile să comunicăm ascultătorilor nu numai izolate cunoştinţe, ci din tainele adînci ale acestora, să scoatem directive de vieaţă, să extragem aurul în văţăturilor, pentru experienţa noastră, pentru suflet. Să se gindeasca mă tur membrele şi membrii cărora am prilejul, la începutul şi la stirşitul activitătei noastre «anuale, să le adresez vorbe ca cele de azi, ca in curind vor avea şi ei poate rolul de conducători ai altor tineri ce le vor păşi pe urme. Să se gîndească matur că aproape toi ce e de făcut din nou astăzi în {ară la noi e mai ales pe teren sufletesc: Atîtea veacuri de cuvinte Măreţe: „mila, bunătate Şi omul-fiară pretutindeni Puterea vine să-şi arate.

Să se gîndească cei care astăzi sînt de fa{ă, tinerii care reprezintă energia, însuşirile latente şi nădejdea neamului, că după cum „ziua buna se cunoaşte de dimineaţă" — calităţile unui popor se cunosc mai ales după calităţile tinerimei din sînul lui. Dintr’un singur dinte, Cuvier a pu tut reconstitui întregul animal din era cvaternară — după imagina tineri mei, se poate reconstitui icoana neamului întreg. Ca să dai idee despre o carte, desprinzi din ea o foae, ca să dai idee despre un copac, des prinzi din el o frunză, iar ca să vorbeşti despre un neam, vei alege din el — ca exemplu reprezentativ — un tînăr. Iată răspunderea morala care apasă pe umerii generaţiei căreia aparţineţi: Aşteptăm o lege nouă Cu lumini de biruinţă

„ se cunoaşte unul pe altul, a avea milă unul de altul Şi sa paraseasca şcoala nu ca oameni gata să lovească unul în celalt, ca sa ajunga mai repeder ci ca oameni doritori de a merge solidari pentru folosul lor, nentru folosul patriei, concurînd la scopul superior al omeni r.eI j .. P Scopul superior al omenirei nu poate fl. decît ur. scoP de mdt adevăr şi de înaltă dreptate. De aceste lucruri e mai ales s. *) op. citat.

120

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

voe la noi şi mai ales de respect pentru om, pentru adversarul onest, pentru părerile protivnice acelor alor noastre, respect pentru noi înşine. E nevoe de mai multă omenie. De pretudindeni, din păcate, ne vin des tule ecouri triste : lupte înverşunate pentru ban, parvenitism, duşmănie de moarte între semeni, patimă, distrugere, egoism. Intîlneşti oameni cu suflet veşted, închişi în crisalida lor de interese, se comit acţiuni urîte Ia adăpostul ideilor înalte şi în multe părţi goană, goană nebună după scopuri imediate şi practice, după mulţumirea simţurilor, după ghiftuială. Noi să ferim în lături „din cărarea noastră-afară de ne’ndeamnă, de ne cheamă" asemenea ecouri. E nevoe de mai multă omenie. Dacă nu sînt în stare, mai ales acei care acum părăsesc băncile şcoalei, să se scuture de tot praful drumurilor obişnuite, dacă nu se simt apţi să-şi croiască o cale nouă, care de pe acum trebue aleasă pentru întreaga vieaţă, dacă nu vor intra în viitoarea luptelor ce-i aşteaptă, cu sufletul trecut prin sita care să reţie numai pulbere de aur — toate cunoştinţele înmagazinate pînă acum sînt zădarnice, sînt flori veş tede ce se usucă pe pietre de morminte şi e păcat de vremea pierdută cu înmagazinarea lor. Nu e o altă mîngîere mai mare pentru un muritor, decît să ştie* în fiece clipă a tulburatei lui existenţe, că în cadrul lui v mic, neînsemnat chiar, de activitate, împrăştie oricînd lumina omeniei, a sufletului său ales, în care pătrunzînd slova cărţilor, să nu moară ca muştele căzînd în pâra lumînărei. Marc-Aureliu zicea într’o cugetare a sa: „Cugetă cîţi oameni au murit deja, de toate felurile, de toate pro fesiunile, din toate ţările. Aşa dar trebue să mergem acolo unde ne-au premers atîţia oratori de seamă, atîţia mari filosofi, atîţia eroi ai antichităţei; după dînşii, atîţia generali şi regi şi atîţia alţii care s’au deosebit prin agerimea spiritului lor, prin gîndiri înţelepte, dragostea lor de lucru, nelegiuirea lor, îngîmfarea lor; batjocurile lor asupra chiar a vieţii*--lor şi a semenilor lor, aşa de scurtă şi de trecătoare. Gîndeşte-te la toţi aceştia, gîndeşte-te c’au trăit şi au murit fiecare Ia timpul său. Ce-i aici supărător^ pentru dînşii şi prin urmare pentru noi ? In definitiv nu-i aici jos pe pămînt decît un singur lucru vrednic de străduinţele noastre : acela de a practica adevărul şi dreptatea şi de a trata cu indulgenţă pe minciunoşii şi pe oamenii nedrepţi în mijlocul cărora trăim". Mă veţi întreba, poate, dacă un astfel de trai înseamnă fericire. Personal, n’aşi putea-o spune. Şi dacă ar fi să mă pronunţ cu orice preţ, aşi înclina mai degrabă să spun că nu. Nu, în orice caz, o fericire ca aceea pe care ne-am deprins să o numim astfel. Dar ce poate fi fericirea pe care ţi-o dau bunurile trecătoare, saturaţia trupului şi isbînda atinsă fără scrupule ? Eu nu o doresc nimănui. Numai scopul sigur către care ne îndreptăm dă rost şi farmec vieţei: „Alt sens n’are lumea asta, / n’are alt rost, altă soartă". Numai gîndul că ai putea să vezi vre-odată înfăptuirea scopului urmărit, îţi dă avîntul din clipa de faţă şi energie pentru cele viitoare. E o mulţumire mare numai în gîndul acesta, că ceea ce urmăreşti există desigur undeva. Pasărea care se duce spre sud — spunea cineva •— ştie că sudul există. Dar ea poate să cadă fulgerată in mare sau să-şi sdrobească aripele în luptă cu apriga furtună. Gîndul primejdiilor nu o îndreaptă însă mâi puţin spre sud.

— — r*i 121

Şedinţa Nr. 27 Visam cu toţi o fericire Şi ea ne zice „niciodată“ — De-aceia ne vrăjeşte ’ntruna Şi-i singura adevărată.

Gr. Alexandrescu zicea, la sfîrşitul unei armonioase imitaţii. O vedeţi colo, colo departe In norul cela ce se zăreşte ? Ah, zice omul care lo moarte Albit de zile, mîhnit soseşte; Ca voi odată aveam greşală, Dar al meu sînge astăzi e rece, Astăzi nădejdea nu mai mă nşeală Veţi vedea singuri cum norul trece l Pînă-atunci însă, mergeţi, goniţi Norul acela unde-l zăriţi.

\ . -

Ce ne pasă momentan dacă există sau nu. Dacă chiar . rn’ar exista, putem spune şi noi că ar trebui să ni-1 creeni singun. b unica raţiune de a fi: aceea de a căuta să trăim mereu cu gindul mai departe. Acum — iluzie, mulţumire Ce ’nşeală suflete sărace ; Vieaţa-i ce va fi, e mîne, E ce întruna se preface.

Aşa dar, nu „bucură-te de ziua de azi“, cum spunea anticul epicureăn, ci mai degrabă: „bucură-te de ziua de mîne" ^şi nu-ţi irosi ne trebnic ziua de ^zi, care ţi-ar putea necontenit îndepărta pe acest mîne. Va fi ceva palpabil mîne, sau e o iluzie Meka pe care o vedem ? Nu ştie nimeni, dar trebue să tindem într’acolo. Un poet englez, Masefield, spune acesta foarte suggestiv în versurile următoare ) • Prieteni, iubiri n’avem noi, nici bani, nici casă senină — Ci numai nădejdea can capăt e cetatea divină. Nu-i pentru noi nici noroc, nici pace, nici rosturi de glume, Căci ne ducem cătînd cetatea ce nu e pe lume. Nu e odihnă aici pe pămînt — aşa avem parte Cei ce dorim de cetatea ascunsă nespus de departe. Numai pe drum şi cu soare, cu vînt şi ploi ne trudim Şi focul de veghe sub stele şi somnul şi iar ne pornim. Cetatea divinâ-o cătăm şi-al frumuseţilor port

1) Traduse de D-l N. lor'ga.

___

122

Dare de seamă despre şedinţele Societăţei

Şi întîlnim svon de ttrg

şi sunet de clopot de mort.

O, nu-i aceasta cetatea cu vesel popor şi cîntări, Ci durerosul oraş unde merg oameni plîngînd^e cărări. Şi mergem pe şleaul prafos pînă lumina s’a dus Şi alt răsărit ne arată un alt drum către cel din Apus. Şi astfel ne ducem din zori pînă ’n seară şi iar Dorind de cetatea cea sfîntă ce este pe-aI lumei hotar. Prieteni, noroc n’avem noi, nici bani, nici casă senină, Ci numai nădejdea că ’n capăt e cetatea divină.

Cînd încheem astăzi al treilea an de continuă activitate a Socie tăţei, cînd după şaptezeci şi şase de şedinţe de muncă în comun, ne despărţim pentru cine ştie cîtă vreme, n’aşi putea încheia cu o con cluzie pesimistă. Nu trebue de loc să se înţeleagă, din cele spuse pînă acuni, ^că vieaţa e o deşertăciune şi că mocirle sînt pretutindeni. Trebue însă să nu cerem vieţei mai mult decît ne poate da şi să n’o privim sub aspecte- care- o denaturează. Aşa cum o privim, încă va fi nespus de atrăgătoare, căci va fi după cum sufletul nostru o vă înfiripa în jur de noi. Şi e de ajuns să ştim că alături de toate înfăţişările ei hidoase şi respingătoare, se găsesc şi de acelea însorite, pentru a nu o huli în zadar, ci pentru a încerca din toate puterile noastre să „sppăm la zidul nopţei", făcînd loc la „mai rmiltă lumină". J. J. Rousseau, în corespon denţa sa mi se pare, trece în revistă toate crimele şi fără-de-legile omenirei, şi închee cam cu aceste cuvinte: „Mi-e de ajuns însă să ştiu că a existat un Sperate, un Fenelon, pentru ca să nu-mi mai fie ruşine că sînt om". E de ajuns, trebue să spunem şi noi, să ştim că în vieaţă pot fi şi aspecte frumoase şi lucruri înalte, pentru ca s’o iubim şi să căutăm să ne-o înfrumuseţăm tot mai mult. „ Deşertăciuni, deşertăciuni “ Ne spune ’nţelepciunea seacă, Dar ei vieaţa îi răspunde : „De ce mă crezi aşa săracă ?“

Dacă pretutindeni n’am vedea decît noroi şi sgură, drumul nostru înainte nu ar mai avea sens: Vă tînguiţi că lumea-i astăzi Mai rea : o mlaştină, noroi... Lăsaţi atuncea paşii voştri Să meargă numai înapoi.

îndrumătorul nobil al sufletelor, Vlahuţă, credea chiar că există lericire în lume, „şi încă de cea mai bună calitate — pentru toată lumea. . 1 intni, zice el, ai fericirea pe care ţi-o dă raza ta din lăuntru — lu mina minţei tale şi bunătatea inimei tale. Dar natura cu bogăţia privp-

Şedinţa Nr. 27

123

liştilor ei, cu farmecul veşnicei reînoiri a podoabelor ei, de care toţi ne bucurăm ! Dar fericirea de a putea face pe altul fericit! Dar speranţele 1 Dar visurile!..." Cu aceste credinţe să ne luăm rămas bun şi să pornim fiecare pe drumurile noastre. Aşi dori ca ele, dacă nu se vor confunda şi pe viitor într’unul singur, să fie cel puţin paralele. Ştiu că_ un postulat din geome trie spune că paralelele nu se întîlnesc niciodată, dar cînd ele sînt în dreptate către o ţintă larga, pe care cad perpendicular, dacă nu_se întîlnesc, acei care au străbătut aceste drumuri paralele se pot odată şi odată, la capătul lor, să se revadă. Aşi dori ca atunci, acei care au muncit cu rîvnă tinerească şi cu dragoste pentru Societatea noastră—să se recunoască. Eleva Montanu Maria din ci. VII, cerînd cuvîntul, rosteşte următoarele : Domnule preşedinte şi Domnişoară projesoară, Azi cînd ajungem la capătul drumului străbătut sub conducerea Domniilor voastre, privind în urmă, ni se umple sufletul de duioşie. Atîta vreme în care aţi căutat clipă cu clipa sa ne îmbogăţiţi sufletele cu comori din comoara cea mare a sufletelor voastre, atita vreme din caie isvorăsc sfinte şi frumoase amintiri, o trecut atîta vreme scumpa, care ne a apropiat sufletele. In această biserică ni s'a predicat dragostea de muncăPni s’au deschis ophii spre ce e frumos şi înalt am invaţat sa

Prăda.* «sase tessv.SE D°m«ie am cules-o din şcoală. — Şi acum, Domnule Preşedinte, dacă Pe obidim' la piedicile ce-am întîlnil în cale şi pe care D-sţra —conA -i r mare si curajos - aţi ştiut să le înlăturaţi, ce pilda înălţătoare HUC?irtfă de muncă neîntreruptă, de cinste am cules de aici! Deviza de jertfa, de m de D.strg anuI trecu, a fost cu prisosinţa indeni‘inită! Prin noi înşine am ajuns la capătul unui nou an de munca şi trebue să vTspun cîteva cuvinte de mulţumire ar fi de Ac“m’ pe care Domniile voastre aţi sădit-o în sufletele noasprisos. Comoara p cţnd unui rătăcit, fără nădejde de scătre este nepreţuita.,Ne.at, {âcul s5 trăim clipele sfinte pare, 1 sar ara “ părţi din vieaţa noastră de şcolari. Daca nenoroale celei maitiumo ‘ anuj viitor să nu ne mai găsim împreuna, ne vom cui nostru va tace orele sflnte ţn care ,se adunam aici,^ departe regăsi in gtnd, vo _ cu sufletele curate doritoare de lumina. D-stra, de tot ce c^ rmdate c- în timpu, şedinţelor - aici,, m m.jloDomnule P^jf^ecut în fiecare duminecă o ora sau doua, mcunjucui ■10S,ru “'r.f1 dragoste şi admiraţie. Sufletele nostre curate va mcunjural şhTdesRărtWu ca un zid apărător de durerile ş. raceala vieţei, marau

124

Dare de seama despre şedinţele Societăţei

car atunci cînd credincioşii ascultau slujba dumnezeească. Cred că în mijlocul nostru aţi găsit căldură şi bucurie. Recunoştinţa noastră vă va urmări pretutindeni. Şi atunci cînd vreme multă va fi trecut peste zilele de care ne ^despărţim, să ajungă mereu pînă la Domniile-voastre armo nia duioasă a recunoştinţei noastre. Iar dacă norocul — un noroc pe care nu îndrăznim să-l nădăjduim — ne-ar face ca la toamnă să ne adunăm iarăşi aici, ca tot sub conducerea Domniiloj voastre să pornim mai sus, — noi vom cere dela Dumnezeu putere să înlăturăm piedicile ce ne îngreuiază drumul spre piscul luminos. Elevul Boos Hacick din cl. VIII spune următoarele: Domnule Preşedinte, , După o muncă intensă de un an, o nouă serie de elevi părăseşte băncile acestei Şcoli. Simţim în suflet bucuria de a merge tot mai de parte. Insa cu cîtă duioşie ne vom aduce aminte mai tîrziu de timpurile in care ne adunam cu tojii în fiecare duminecă, pentru a ne înmulţi cuno şmtele ce le căpătăm în şcoală, — timpuri care nu vor mai reveni niciodată! ~ Adresîndu-mă către voi, camarazi şi camarade, vă urez ca munca începută de alţii şi continuată de noi să o faceţi la rîndul vostru cît mai .r.j n*ca maî folositoare. Iar D-stră, Domnule Preşedinte, care ne-aji lost mdrujnătorul spre muncă şi părintele nostru sufletesc, noi cai e astazi va părăsim pentru totdeauna vă aducem mulţumirile noastre, mu-ţumireie unor suflete tinere, în care amintirea D-stră nu se va şterge Elevul Spiegler Friedich din cl. V, în numele colegilor săi, aduce easemeni vii ^mulţumiri D-lui preşedinte al Societătei, pentru cunoşMele, îndrumările şi sfaturile date. Elevul Râdulescu Vasile din cl. VIII propune celor prezenţi să se lotografieze împreuna, pentru a se păstra astfel încă o amintire a muncei comune din acest an. Propunerea, pusă la vot, e primită cu unani mitate *). K D-l Preşedintej mulţumind tuturor pentru sentimentele frumoase ce i-au exprimat, ridică cea din urmă şedinţă, a cărei durată ă fost de un ceas şi cincizeci şi cinci de minute.

/ fiat Înlaţî

“»en,brii SocietSţei ş’au fotogr*.

III

Alte manifestări ale Sociefăţei CÎTEVA COMPOZIŢII DE ALE MEMBRILOR SOCIETĂŢEI

sjt ?&&&££* S Nr" 2 motive>'de* ordin''materiaf'nemu “împiedecat să publicăm vre-una. IncepusemVactivitatea anului încheiat, fără s* fs|frZ, ^ şi acum introduce, în aceasta privinţa, vre-o schimbare. La sfirşitulaces tui an ni s’a părut insă, o clipa, ca am putea intimpina ®seiţle"®a ” cercări, datorită unui fond bănesc ceva mai mare decit acel dini anii lrecuti (pentru a ne da seama, din păcate, mai tirziu, cind ,,m rasem n ho ă'S cît de neînsemnată era şi suma pe care o aveam la rndem® fală de scumpetea excesivă a tiparului şi a hîriiei, din vremurile actuale). fala Alegerea lucrărilor sa făcut aşa dar la sfirşitul anului şcola trecui, în alte condiţii, desigur, decît s ar fi făcut, PyiSlăm la o parte putui aceluiaşi an. Împrejurările materiale ne-au sdtt^sa h ^ ^ uneori alte compoziţii, care ar fi meritat şi el P lucrări a]e cele .publicate sau, ahe on, sa ale^ra,Ye Un"e calităţi - ocupa un unui şcolar, cea care — nelipsita narurm urmează nu ca o

SîWysS’sSa'StS *-»•"tt* rî.; sew .anl«4liri de lucrările lor expuse în şedinţe şi acele compuse pen ru man a ambeje arătînd o parte însemnată din evoluţia gin n ei şi a voltate pentru orele de limba rom,na, aht la Şcoala secun gr. II, cît şi ia liceul „Unirea" din Focşani.

I. M. R.

Alte manifestări ale Societăfei

126

Şcoala secundară de fete, gr. II. (Profesoară D-ra M. Rarincescu) CI. V. 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9)

Analiza versificajiei unei balade de G. Coşbuc. Analiza literară a poemei eroice „Dumbrava roşie “de V.Alecsandri. Cuprinsul cârjei VI din „Eneida" de Virgil. Analiza literară a unei nuvele de Brătescu-Voineşti. Caracterizarea personagiilor din nuvela „Nucul lui Odobac" de Em. Gîrleanu. Caracterizarea personagiilor principale din romanul „Ciocoii vechi şi noi“ de N. Filimon. Povestirea în formă de jurnal a două zile consecutive mai însemnate. Dare de seamă despre scrisoarea lui I. Ghica: „O călătorie dela Bucureşti la Iaşi". Analiza comparativă fabulelor „Toporul şi Pădurea" de Gr. Alexandrescu şi „La foret et le bucheron" de La Fontaine.

CI VI. 1) 2) 3) 4) 5)

Descrierea iernei în pastelurile lui V. Alecsandri Analiza unei elegii de Gr. Alexandrescu. Elegia Iui Eminescu. Sentimentele ce se oglindesc în doina populară. Comparaţie între eroii principali ai tragediilor: „Antigona", „Electra" şi „Oedip rege" de Sophocle. 6) Analiza caracterului Hermionei din scena I, actul al V, al tra gediei „Andromaca" de Racine. 7) Analiza scenei I, actul II, din tragedia „Macbeth" de Shakespeare. 8) Comparaţie între o tragedie clasică de Racine şi o tragedie ro mantică de Shakespeare. 9) Caracterizarea personagiilor principale din drama istorică „Des pot Vodă" de V. Alecsandri. 10) Analiza acţiunei şi a personagiilor din comedia „O scriso.are pierdută" de Caragiale. CI. VII. 1) 2) 3) 4) 5) 6)

însemnătatea şcoalei şi curentului latinist. Dece a fostnumit Heliade Rădulescu „părintele literaturii romîne"? Scrisorile lui C. Negruzzi. „Cîntarea Romîniei" de AI. Russo (dare de seamă). Sentimentul patriotic în opera lui Vasile Alecsandri. Instrucţiunea unui tînăr romîn, Ia începutul veacului al XIX, după „Scrisorile" lui 1. Ghica. 7) Analiza literară a operei „Psevdokinegeticos" de Al. Odobescu. 8) Descrierea nopţei în poezia Iui Mihail Eminescu. Ci V.

Liceul „Unirea“ (Profesor I. M. Raşcu) 1) „Munţii despart, iar apele unesc popoarele". 2) Două balade de Gh. Coşbuc. Caracterele principale.

Cîteva compoziţii de ale membrilor

127

3) 4) 5) 6)

Analiza literară a unei poeme eroice romîneşti. Lupta dintre Hector şi Achille (după „Iliada"). Rezumatul unei poeme eroi-comice. Două caractere bărbăteşti din „ Al. Lăpuşneanu" de C. Negruzzi şi două caractere femeeşti din „D-na Chiajna" de Al. Odobescu. 7) Caracterul personagiului principal al unei nuvele cetite. 8) Sancho Panza, proprietar al ostrovului atîta vreme aşteptat, po vesteşte unui prieten una din păţaniile hazlii ale stăpînului său. 9) Părăsirea Focşanilor de către Nemţii care-1 ocupase. 10) Vitejia în cîntecele noastre bătrîneşti. 11) Lin fragment din „jurnalul" pe care l-am fi putut scrie în vre mea răsboiului. 12) Ideile principale din monografia „Starea socială a muncitorilor plugari" de N. Bălcescu. 13) Portretele la cronicarii moldoveni (după „Povestiri din cronicari" de Ov. Densusianu şi „Din Bătrîni" de 1. Al. oandrea). 14) „Ciuma Iui Caragea" de I. Ghica şi „Ciuma în Athena" de Tucidide. 15) Cei trei dinari (naraţie). 16) „Satira duhului meu" de Gr. Alexandrescu şi „Satira III" de M. Eminescu. Cl. VI. 1) 2) 3) 4)

Vara, după pastelurile lui Alecsandri. Analiza literară a unei idile de Gh. Coşbuc. Elegiile lui M. Eminescu. Două poezii ocazionale : „Odă la statua lui Ştefan cel mare" de Alecsandri şi „Doina" de Eminescu. 5) Bărcile normande. Să se povestească aventurile uneia sau ale mai multor bărci normande (călătorii, debarcări, excursiuni pe coaste sau în interiorul fluviilor, jefuiri de mînăstiri, etc). 6) Vitejia în poezia lirică populară. 7) Fiul marinarului. Intr’o colibă saracă, pe coastele Bretaniei, locuesc văduva unui marinar şi singurul ei copil. Copilul creşte, iubind cu o dragoste din ce în ce mai adîncă marea, care a răpit pe toţi ai săi. Sărmana văduvă ghiceşte cu groază această pasiune şi se sileşte s o înlăture. Intr’o noapte furtunoasă, copilul scapă de supravegherea ma niei si âlearqă pe ţărm. Acolo dispare înghiţit de valuri. ^8) Rolul corului în „Antigona" şi rolul confidenţilor in „Andromaca" 9) Caracterele personagiilor şi elementele exterioare ale unei tra gedii de Racine. e,cCI. VII. Clini sînt tratate de şcoala latinistă a) pe teren filologic: orto grafia romînească, b) Pe teren istoric: ideia continuităiei Romanilor >n Dacia.

■1) Morala lui Or. Alexandrescu.

:sr«i3rs«r -

128

Alte manifestări ale Societăţei

5) Explicaţi şi discutaţi această părere a lui Aug. Thierry: „Istoria este o operă de arfă şi una de erudiţie" (în legătură cu opera lu: Bălcescu). 6) O scrisoare a lui AI. Odobescu către un cunoscut, care nu îm părtăşeşte entuziasmul său pentru C. Negruzzi. 7) Un contimporan de-al lui Kogălniceanu scrie unui prieten, care lipseşte pentru o bucată de vreme din Bucureşti; el îi descrie şedinţa Camerei în care a fost rostit discursul în chestia legei rurale, îi comu nică impresiile sale şi-i vorbeşte de efectul produs asupra publicului. 8) Ideile sociale, literare şi lingvistice ale lui Russo, în compa raţie cu acealeaşi idei ale lui Negruzzi şi Kogălniceanu. 9) Alecsandri apreciat de Eminescu („Epigonii", strofele 9-11) Să se comenteze aceste versuri. 10) Comediile lui Alecsandri oferă un tablou al societăţei romîneşti între 1840 şi 1870. Pentru acest tablou, ce contribuţii ar da „Boeri si ciocoi" ? • 11) Coloarea locală în nuvelele Iui Al. Odobescu. 12) Concepţia critică a lui Maiorescu, după următoarele trei articole ale sale: „Direcţia nouă în poezia şi proza romînă", „Limbaromînă în ziarele din Austria" şi „Răspuns la discursul de recepţie al lui Duiliu Zamfirescu". 13) Influenţa „poeziei vechi" asupra lui M. Eminescu. C/. VIII. 1) „Filosofia lui Eminescu nu e nouă. Au avut-o mulţi alţii înaintea lui. La noi a avut-o de pildă şi Nicoleanu, fără să mai amintesc de cei ce n’au tălmăcit-o într’o încercare artistică. O numim „filosofie" nu pentrucă ar fi construcţia temeinică a unui sistem, ci pentrucă numim filosofie orice atitudine hotărîtă dinaintea vieţei şi a lumei. Filosofia lui Eminescu nu e departe de fatalismul ţăranului romîn... întreaga filosofie a lui Eminescu se poate închide în această simplă cugetare: „Vieaţ a e o nefericire, moartea e o fericire". Nu e nici nouă, nici ădîncă. Am ros tit-o cu toţii într’o clipă de desnădejde, fără a fi prin aceasta cugetă tori'0.—Să se desvolte şi să se comenteze, dacă e cazul, aceste idei ale domnului E. Lovinescu („Critice" I, 30, 31) 2) „Vlaicu Vodă" şi „Răsvan şi Vidra"; scurtă paralelă între dra mele lui Davilla şi B. P. Hasdeu. 6 dra_ 3) Portretul sufletesc al lui Maiorescu, după Criticele sale. 4) Plafon alungă pe poeţi din „republica" sa. Malherbe îi consideră tot atît de folositori statului ca şi nişte jucători de popice. In schimb Lamarfine şi cu V. Hugo revendică pentru ei un rol important în aface rile patriei şi ale umanităţei. — Ce credeţi despre aceste păreri ? 5) Moartea Iui Decebal. (Naraţie). 6) Adevărul istoric în teatru. Ce se înţelege prin adevăr istoric în teatru ? De ce avantagii şi primejdii este legat ? Veţi arăta de ce an^ devenit mai exigenţi pentru exactitatea istorică, dar veţi stabili cu hotărîre în ce limită poetul dramatic trebue să rămîe. Adevărul istoric în teatru este ceea ce majoritatea publicului crede că e adevăr. 7) însemnătatea literafurei religioase romîneşti. 8) Personalitatea lui Miron Costin.

Cîteva compoziţii de ale membrilor

129

CARACTERIZAREA PERSONAGIILOR DIN ROMANUL „CIOCOII VECHI ŞI NOI" DE N. FILIMON Printre pujinele romane ale literaturei noastre, cel dintâi şi dintre cele mai bune e romanul „Ciocoii vechi şi noi" al lui N. Filimon. Prin descrierea personagiilor, autorul ne redă moravurile politice şi sociale din acel timp, izbutind să creeze un bun roman satirico-social, o icoană a sfîrşitului epocei fanariote. Iată-1 pe Andronache Tuzluc, fanariot venit odată cu Vodă Caragea, grec înfumurat, desfrînat la culme, ce prin linguşiri şi intrigi, slugărni cie şi umilinţă ajunse din ciohodar, mare postelnic şi totodată poseso rul unei frumoase averi. Stăpînit de ambijiunea de a se înrudi cu o fa milie de viţă boerească,. cere în căsătorie pe fiica Banului C... Acesta nu vrea să-şi dea fata după „un ciocoi mîrşav, ce era biciul oamenilor cuminţi şi care jupueşte pe văduve şi pe .săraci". Postelnicul Andronache e ciocoiul vechi, parvenitul îmbogăţit, fanariotul desfrînat, omul lesne încrezător şi slab, dar nu e el eroul romanului, ci noul ciocoi, tînărul Dinu Păturică. La început harnic, muncitor, credincios în aparenţă, cuviincios cu cei mari, mai tîrziu linguşitor, umilit, Dinu inspiră încredere stăpînului său, postelnicul Tuzluc, ce-1 face din ciubucciu, păzitorul iubitei sale, apoi vătaf de curte şi’n urmă vameş la hătmănie. Păturică e omul ce cu orice preţ vrea să parvină. Idealul lui e să facă parte din protipendada ţârei, ca şi stapînul său. Cum a ajuns în curtea acestuia, şi-a zis: „Iată-mă ajuns în pămîntul făgăduinţei, am pus mîna pe pîne şi cuţit, curaj, răbdare şi iuskiuzarlîc şi ca mîne voi avea şi eu aceste case mari şi bogăţii ca ale acestui fanariot". Stăpînit de o ambiţiune nepotolită, toate gîndurile şi acţiunile sale sînt subjugate idealului urmărit. Nimic nu-1 face a renunţa la el. Jefueşle pe Tuzluc fără nici o remuşcare, toate averile postelnicului trec pe nesimţite în mînile Iui. Nu-i de ajuns că-1 jefueşte pe acesta; dar nu se dă în lături de a fura chiar din averea statului ca vameş hătmănie. Iubire de tată nu există în inima lui. E trădător căci vinde pe Tudor lui Ipsilant, pentru a fi starostele judeţelor Prahova şi Săcueni. Intrucîtva îşi ajunse ţelul. Dar nu, vrea mai mult. Ca'staroste întrebuinţează mijloacele cele mai odioase pentru a smulge cel din urmă ban din chimirul bietului ţăram Venind la tron, domnul pămîntean Grigore Ghica îl aruncă în ocna părăsită dela Telega, părăsit Kera Duduca. flmd Aceaslă° fanariotă, o Venera orientală (cum o numeşte autorul), de o inteligentă vie, un spirit fin şi iscusit, fiind iubita postelnicului şi foosindu-se de slăbiciunile acestuia, se asociază cu Dinu Păturică pentru putea fura mai bine pe cel care o iubeşte. E vicleană şi nerecunosA1 treilea asociat este Kir Costea Chiorul Bogasierul, evreu ascuns =ub nume grecesc, negustor de tot felul de lucruri, spionul domnitorului, cămătar iscusii, interesat fără margini, ştiind să trăiască pe spatele altora, care împrumută pe postelnic cu bani prin Dinu Păturică şi vinde Kerei Duduca pe banii fanariotului, lucruri scumpe. LI

130

Alte manifestări ale Societarei

Alături de aceste personagii, cu un caracter cît se poate de josnic, se desprinde figura lui Gheorghe, întâiul vătaf de curte al postelnicului ; credincios stăpînului său, destăinui acestuia planurile lui Dinu. Drept răsplată fu dat afară. Suflet nobil, cinstit, demn, pleacă din casa Banului C.., care-1 luase grămăticar, pentrucă iubeşte pe fiica acestuia, pe Maria. Recunoscător, vine la patul postelnicului paralitic şi îngrijeşte de el. Banul văzînd calităţile lui, nu mai stătu la îndoială şi-i îndeplini dorinţa, dîndu-i pe fiica lui de soţie. Banul C..., boer adevărat, iubitor de cele strămoşeşti, iubitor de dreptate, cinstit, bun, blînd, urăşte pe Fanarioţi, ştie să prejuiască sufle tele nobile, iubeşte pînă la jertfirea viejei sale pe fiica sa Maria, asemenea întru toate tatălui său, care nu vrea să o dea unui parvenit, chiar după intervenjia lui Vodă. Afară de aceştia, N. Filimon ne mai înfăţişează pe Vodă Caragea, pentru a pune în contrast perfidia, cruzimea, laşitatea şi celelalte de fecte ale caracterului său, cu acele calităji morale ale Banului C...; ne mai înfăţişează pe boerii desfrînaii, linguşitori, umiliţi, pentru a fi pe placul domnului. Acestea sînt caracterele personagiilor prin care autorul, în afară de descrierea oraşului Bucureşti cu teatru, şcoli, armată, într’un frumos colorit local, ne redă cea mai ruşinoasă pagină din istoria Jărei noastre, destul de încercată. Constantinescu C. Eugenia CM. V. Şc. secundară de fete, gr. II.

PĂRĂSIREA FOCŞANILOR DE CĂTRE NEMŢII CARE-L OCUPASERĂ

Toamna se lăsase peste oraş de vre-o două luni. Arborii erau des puiaţi de frunzele care altădată îmi dădeau, prin verdeaja lor, nădejdi nouă pentru liberarea de sub apăsarea pumnului german a oraşului în care m’am născut. Astăzi, spre deosebire de celelalte zile ale lunei noemvre, se pare că pluteşte în aer ceva deosebit, ceva care, cu toată tristeţea toamnei, îji produce veselie. Toji se gîndesc la ziua în care Nemţii se vor retrage, lăsîndu-ne libertatea de care de aproape doi ani eram lipsiţi. Şi acea zi, în sfîrşit, sosise. De dimineaţă domnia o mare însufleţire printre Prusacii care um pleau oraşul: treceau în sus şi în jos pîlcuri, pîlcuri, vorbind cu glasul lor răguşit, asemănător sgomotului de oale sparte ; iar strigătul sentine lelor se auzia tot mai des. Avusesem norocul de a avea în gazdă un Neamţ cum se cade : locotenentul Kowalsky, profesor de Ştiinţele naturale la un liceu din Konigsberg. In dimineaţa aceea îl întrebarăm : „care e pricina că vă faceţi ba gajele"? Vorbia puţin romîneşte : N

Cîteva compoziţii de ale membrilor

131

„Oh ! nu nimica, noi merge puţin la Remnic". Şi bagajul lui eşia tot mai mult de prin toate colţurile casei şi se îngrămădea în căruţa care aştepta la poartă. Iar cînd iotul fu strîns, se vede că nu-şi mai putu ascunde min ciuna pe care o spusese şi ne zise, pe jumătate plîngînd, că nu va mai putea trăi aşa de bine ca pînă acum, căci e trimis pe frontul francez, unde vieaţa e cu mult mai grea, iar Romînii vor veni în oraşul pe care Nemţii sînt nevoiţi să-l părăsească. Apoi plecă acolo unde soarta îl trimetea... Curînd după aceasta, o mare îmbulzeală şi amestec de chesoane, trupe, căruţe, ambulanţe ale regimentelor crîmpoţite, începură să curgă înspre bariera de Miază-'zi a oraşului. Tot mai rare treceau escadroanele, resturile falnicei armate germane. Pe faţa tuturor soldaţilor era întipă rită suferinţa unei campanii aşa de îndelungate. Cît rău ne făcuseră ei, şi tot îi mai compătimiam. Dar'mă gîndiam că şi ei-sînt oameni şi fie care din ei îşi lăsase acasă cel puţin o fiinţă iubită. Şi pentru ce ? Pentru gloria ce credeau că va încorona fruntea Germaniei. •Dar totul a fost desamăgire, totul s’a spulberat precum se împrăş tie ciorile de pe copaci, la sgomotul unui foc de armă. In valurile albăstrii ale cerului, abia se zăriau sclipind, în straiul lor metalic, aeroplanele vrăjmaşe, ducînd cu ele amintirea groazei, a crimei şi a morţei pe care le-au dat atît de des locuitorilor ţărei mele. Şi trupele nemţeşti treceau mereu, ca nişte Jidovi rătăcitori, redînd—cu fiecare pas al lor — libertatea încă unei părţi din pămîntul patriei. In stoluri neregulate, plutiau sus, pe bolta cerului de coloarea mărei, triştii corbi. Croncănitul lor, deşi mai trist în acea zi, vestia însă liberarea înceată şi treptată a pămîntului romînesc. Iar pe cînd puhoiul de duşmani se pierdea departe, spre ţara lor îngenuchiată,.. în zările cîmpiilor dinspre Mărăşeşti, se ivi tricolorul nostru, purtat în ritmul vesel al unui marş, de acei care ne cuceriseră libertatea. Decebal Montana CI. V. Liceul «Unirea»

SANCHO PANZA, PROPRIETAR AL OSTROVULUI ATÎTA VREME AŞTEPTAT, ISTORISEŞTE UNUI PRIETEN UNA DIN PĂŢANIILE HAZLII ALE STĂPÎNULUI SĂU. A aşteptat afîta vieme bietul Sancho Panza ! A suferit mult, îndurînd foamea şi setea, suferind bătae dela Don Quijote şi umblînd hoi nar jpe toate meleagurile. Acum au venit şi vremuri de fericire pentru el. Indeplinirtdu-şi ţelul, Don Quijote s’a gîndit şi la credinciosul său ser vitor, căruia i-a dat în dar un ostrov. Şi acuma Panza e nebun de bucu rie. Priveşte peste acest rine Jinut, încunjurat de apă, încărcat cu fel de fel de pomi şi se gîndeşte că pămîntul ce-1 îmbrăţişează cu privirile e numai şi numai al lui.

132

Alte manifestări ale Soctetăţei

Uneori aleargă pe ţărmul, ostrovului de jur împrejur şi se ceartă cu apa, căci i se pare că-i mănîncă din pămînt. Nu prea are mult de lucru în ostrov. Şi-a făcut o colibă unde a îngrămădit poame uscate, şi-a afu mat ceva peşte şi păsări care îi populează din belşug ţinutul şi acum nu mai are nici o grijă. Doarme aproape toată ziua. Culcuşul de noapte al lui Panza e o grămadă de iarbă, sub un portocal. Adesea, seara, după ce răsărea luna, care-i poleia întreg ostrovul, Panza făcea în gîndul lui planuri măreţe. Ce ar fi dacă ar popula insula cu oameni din satul lui ? Pe urmă ar face un război, ar cuceri popoa rele de pe ţărmul fluviului, în sfîrşit ar ajunge mare.... mare.... Şi gîndurile lui mergeau departe.... departe.... Apoi un sforăit prelung, ‘sonor, se auzia în liniştea serii. Dar nu ştiu ce are Panza în seara aceasta. E neliniştit. Poate din cauza furtunei, care face să vîjie valurile şi să se spargă de ostrovul lui. In adevăr, seara aceasta e fioroasă. Vîntul nebun i-a răsturnat cîţiva por.tocali şi crengile smochinilor se apleacă spre pămînt. In depărtare se vede ceva alb. Pe Sancho Panza îl trec fiori. Stafia... stafia... îşi zise el îngrozit şi rămase locului împietrit, fără să poată face un pas. O! Dacă ar fi Don Quijote acum, n’ar avea nici o frică. Un sgomot surd, o trosnitură puternică, însoţită de un ţipăt ome nesc, se aude în liniştea nopţei. Tocmai acuma îşi dete seama Sancho că vedenia cea albă nu era altceva decît o luntre, care probabil se sfărîmase de ţărm. Alergă într’un suflet la mal şi găsi trîntit în nisip un om. Care nu-i fură mirarea şi bucuria lui Panza, cînd recunoscu pe prietenul său din copilărie, Diego. II luă în braţe, îl duse la colibă, unde bietul Diego se mai desmetici şi povesti cum a plecat de cu ziuă din portul vecin, dar valurile fluviului l-au purtat tot timpul, pînă l-au svîrlit pe ostrov. Bucuria lui Diego era fără margini. Deasemenea şi Sancho Panza era vesel şi căuta să-şi ospăteze prietenul cît se poate mai bine. După cină, ei ieşiră din colibă, căci furtuna se potolise. Luna răsărise şi norii se împrăştiaseră. — Cum de ai ajuns tu, stăpînul acestui ostrov şi pe unde ai călă torit? întreabă într’un tîrziu Diego. — „O ! Dragul şi bunul meu prieten, abia îmi mai aduc aminte de timpul cînd eram un biet ţăran. Acuma sînt rege, da, rege. Tot ţinutul acesta, pe care îl vezi, e al meu. Cînd am plecat din sat, ştii că eram servitor [a Don Ouijote. Vez tu, eu nu sînt ca alţii. Cu toate că am ajuns la mărire, totuşi mă gîn dese cu dragoste la zilele mele de restrişte. Don Quijote acesta era ca vaier rătăcitor. El, ca şi mine, — aici Panza minţi ei a dornic de aven furi. Şi nu arareori am trecut prin clipe destul de primejdioase şi nu a raseori mi-am scăpat stăpînul dela moarte. Odată, pe cînd rătăciam într’un ţinut depărtat, zărim înaintea noastră vre-o treizeci de mori de vînt. Eu le vedem bine că^sînt mori, dar Don Quijote, nu, căsînt uriaşi şi că el vrea să se bată cu ei. Toate încercările mele de a-1 opri fură zadarnice. Prevedeam eu că no sa iesa tocmai bine stăpînul meu din această aventură. Don Quijote nu s ar li oprit nici în ruptul capului. Dădu pinteni Rozinantei şi îşi repezi lan cea în aripa unei mori. Bietul Don Quijote ! Lancea îi fu îndată ruplă,

Qîleva compoziţii de ale membrilor

133

iar el trîntit de pe cal. Atunci eu am început să rîd de el şi i-am zis: — Vezi, stăpîne, că nu sînt uriaşi ? Şi ştii ce mi-a răspuns, scumpul meu Diego ? Mi-a răspuns că un vrăjitor — i-am uitat numele — i-a prefăcut uriaşii în mori, ca să nu-i lase gloria de a-i învinge". Amîndoi prietenii rîd. Sancho e şiret. El a povestit aşa fel, ca din păjania aceasta să iasă rău numai Don Qjiijote. Curînd se face tăcere. Sancho se uită la luna care-i poleeşte os trovul şi se gîndeşte să-şi populeze insula şi să cucerească popoarele depe ţărmul fluviului, să ajungă mare.... mare.... Şi gîndurile lui merg departe.... departe.... Apoi două sforăituri prelungi, sonore, se aud în liniştea nopjei. N. Rădulescu $ CI. V. Liceul „Unirea"

SĂ SE POVESTEASCĂ IN FORMĂ DE JURNAL DOUĂ ZILE CONSECUTIVE DIN VIEAŢA NOASTRĂ

Mînâstirea Vâratec (Jud. Neamţ). 3 august 192i. S’a hotărît! Mîne plecăm să facem cunoştinjă şi cu împrejurimile mai depărtate ale mînăstirei. Tot gîndind la plăcerile zilei de mîne, mi-am trecut vremea azi fără să fac nimic ; nu aip profitat de timpul frumos şi desigur dacă Puica ii u stăruia, pierdeam şi plimbarea obişnuită, după amiază, pe vale, în aş teptarea factorului. Sosirea poştei, aci are însemnătatea unui eveniment. Oare în multe localităţi se va fi petrecînd astfel ? Aici, în liniştea mînăstirei, departe de calea ferată, parcă eşti izolat de restul lumei. Factorul, care-ti aduce din cînd în cînd veşti, este, la o anumită oră din zi, cel mai important şi mai cinstit personagiu. care ar veni aici numai o zi, în treacăt, desigur nu va în^neliniştea aşteptărei, firele tainice care atrag toată lumea din telege mînăstire spre lunca şi pajiştea din jurul primăriei, Ia apropierea orei şase sg trgeşti aici sâptămîni întregi în linişte, numai cu distraciiile ce ti le oferă, din belşug de altfe|- Pădurea, slujba bisericească, micile adunări de prieteni vechi sau noi, legături uşoare, ocazionale viliniaturei pentru ca să po|i înţelege nerăbdarea- cu care aştepţi o scri soare un jurnal, o veste ce-ji soseşte dela acei de care le-ai despărţit. Sunetul din corn al factorului, cu o putere magică, chiamă „mosafirii" mînăstirei, care se grăbesc grupuri, grupuri, să se strîngă în ju rul căruţei cu un cal a poştei. Factorul sau un „mosafir" mai îndrăzneţ ceteşte cu glas tare numele acelora care au scrisori şi chiar dacă n’ai primit nimic, uiţi pentru un moment supărarea ta şi te bucuri la un loc cu fericiţii care au avut noroc. ... Azi am rîs şi am petrecut ta sosirea poştei, mai mult ca de obl

134

Alte manifestări ale Socieţfiţei

cei De cîleva zile aşteptam cu nerăbdare scrisori dela colege, scrisori care nu mai veneau. Mama şi sora mea au uneltit m contra-mi şi azi am primit o sumă de cărţi poştale anonime, pentru a fi saiisfacuta m aştep tarea mea şi a nu pleca cu mina goală dela poşta. Am sa ma rasbun ?1 ^Eu scrin''mereu şi am uitat că trebue să-mi fac pregătirile pentru excursia de mine. Alerg. Puica desigur nu-a luat înainte. 4 august 1921. Deşi e iîrziu, nu pot dormi. Curios... Nu simt de loc oboseala excursiunei; mai stau să încredinţez caetului meu drag, din impresiunile zilei de azi. Sînt foarte mulţumită... Aşteptările mele au fost întrecute de realitatea văzută, yremea ne-a fost în ajutor. Ce dimineaţă splen didă! Cît e de frumoasă priveliştea munţilor verzi, ascunşi în cea|a diminetei! Cît de dulce te mîngîe razele soarelui, încălzindu-ji trupul înfiorat de răcoarea dimineţeiî Am făcui pe nesimţite drumul pînă la Cetatea Neamţului, tinta vizitei noastre. Numai locuri istorice pretutindeni. Saţul lui Creangă, Ozana, rîuşorul pe malul căruia şi-a petrecut copilăria neîntrecutul povestitor, le-am trecut în grabă şi iată-ne la poalele stîncei pe care se înălja odată, falnică, Cetatea Neamţului. Pe o stîncă neagră, intr'un oechi castel, Unde curge’n oale un rîu mititel... Cît de frumos şi de adevărat descrie poetul aşezarea cetătei şi ce mulţumire mare simţi cînd, la fata locului,^ vezi cum realitatea^ se potriveşte cu descrierea din poezie î Dar înspăimîntător de triste sînt opera de distrugere a vremei şi indiferenta oamenilor! Încet, încet, pe o cărărue roasă de apă, în malul sjîncei,^în de cursul vremei, urcăm pînă la zidurile cetătei. Ruina mai păstrează încă ceva din măreţia şi strălucirea de odinioară. Cu evlavie cercetăm aceste locuri, ne suim pe ziduri, printre dă râmături, încercînd să reconstruim în minte scene din vieata celor ce au trăit pe aici. La ce fereastră oare o fi apărut mama lui Ştefan cel Mare, trimeţîndu-şi fiul la luptă pentru victorie sau moarte ? La ce crenel a luptat Farcaş, cu plăeşii lui, înfruntînd mînia îngînfatilor Poloni? Din înălţimea locurilor acestora, privirea poate nestingherită să străbată întinderi mari spre şes şi munte. Priveliştea ce se desfăşoară e minunată. Ceasuri întregi aşi fi stat să privesc. Căldura şi foamea ne îndemnară însă să coborîm. Am părăsit încet, cu strîngere de inimă, aceste locuri, mărturia unei glorii trecute. Masa am luat-o în Tîrgul Neamţ; a fost un prilej de veselie 1 Ce caraghioasă era zugrăveala reclamei birtaşului, prin care îndemna lumea să bea. „vin şi bere, care dau putere, dela cap pînă la picere". Mama mi-a amintit de cînd eram mică şi abia învăţasem să cetesc. îmi dăduse o carte de poezii şi imagini, între care una era intitulată: „Ştefan cel Mare şi mama sa“. Baladă. Eu cetind în şir, fără să ţin seamă de punc tuaţie şi necunoscînd însemnătatea cuvântului „baladă", cînd am fost

Cîleva compoziţii de ale membrilor

135

întrebată ce am cetit, am spus: „Ştefan cel Mare şi mama sa Balada". Am mai întîrziat prih oraş, ca să mai freacă arşiţa. O ploae bi nefăcătoare a mai răcorit atmosfera şi am scăpat astfel Ia întors de praful drumului, gustînd din plin parfumul îmbătător al cîmpului împo dobit cu flori. E tîrziu... E linişte tristă, dar plină de farmec. Toacă la mînăstire. Sunetul se aude cînd mai tare, cînd mai încet, iar din pădure răspunde o altă toacă a unui schit misterios. Slăvescu A. Adriana CI. V. Şc. secundara de fete, gr. II.

SENTIMENTELE CE SE OGLINDESC ÎN DOINE Poezia noastră populară şi în general toate producţiunile de acest fel ne-au folosit ca nişte documente din timpurile trecute. Inţr’adevăr, ruin ele putem să reconstituim trecutul şi toate obiceiurile din acele vremuri. Mai nici un popor n’a păstrat aceste producţiuni, atît de origi nale atît de frumoase,-ca Romînul. Poezia populară este expresiunea vie a caracterului în care se întrevede spiritul de observaţie, al poporului, o simţire profundă şi dragoste pentru natură. îndată ce s au simţi foloaj sele unor astfel de producţiuni, mulţi au cautat prin strmgerea lor, sa scoată la lumină comorile de frumuseţi şi izvoarele de vieaţa ce le cucHnd Astfel cei dintâi folklorişti ai noştri au fost Vasile Alecsandn şi Alecu Russo, care şi-au închinat o mare parte din activitatea lor penfru ndUI1 Colecţiunea fu? Vasile Alecsandri suferă-însă prin faptul că poetul „cHă doinele după cum au fost auzite, ci Ie schimba, fara ca prin nU să bănuiască scăderea valorei lor. Poetul ni le înfăţişează ca “?e?s nişte comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de no!!ndistf ice de datine strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseţi poetice 1 de originalitate şi fără seamăn în literaturi străine". _ pline °e Dintre aceste producţiuni face parte şi doina, poezia linca a po-

urma alun9”\d , nPnonorul de a-şi cînta durerea şi tristeţea, atunci cînd VOiB ras^p d deM nota caractedsfică doinei este melancolia. el eran„nTrn răsnîndirea ei, păstorii au fost acel ce au contribuit in cea Pe frr,fl,-teP căci prin felul traiului lor, au transmis-o şi acelora cu mai n>?re|P"*re-cuc,a“S din vieaţa. Astfel în timpul iernei, ei ducîncare şi-au Pe'recu P ru g ]e găsi hrană> s'au întîlnit aici cu du-se cu. nieo ^ ?mprumutat doina care în felul acesta a trecut I fiecare a mai schimbat-o, după nuanţa stărei a Iţi locuitori, ca din 9“ra " născîndu se astfel nenumărate variante, lui sufleteşte fost cîntecul caracteristic sufletului rominesc ,n!0?eeexpun?rea întEo formă poetică a simţimintelor intime care SîntUpr'icfmiiîefde Ocupaţia individului sau de starea lui, dictate cînd de

136

Alte manifestări ale Societăţei

întristare, cînd de ură şi iubire. Ea are un caracter elegiac, ca fiind expresiunea iubirei şi a suferinţei, iar sentimentele ei sînt foarte dife rite. Doina este adevăratul tovarăş nepreţuit al poporului nostru şi această idee o găsim în una din doinele colecţiei Iui Vasile Alecsandri: Doină, doină, cîntec 'dulce Cînd te-aud nu m’aşi mai duce ! Doină, doină, viers cu foc, Cînd răsuni, eu stau în loc I efc. Din aceste versuri şi din cele ce urmează, vedem că doina cu prinde gama simţimintelor, în ea cîntîndu-se toate stările sufleteşti, dar totdeauna sentimente cu o notă melancolică, sentimente ce sînt plămă dite în mijlocul naturei. Nevoia ce a simţit-o Romînul de a-şi cînta durerea în timpurile de restrişte, se poate vedea în versurile : Doină ştiu şi doină zic, De cînd am ajuns voinic, Eu cu doina mă plătesc De bir şi de. boieresc. Tot cu doinişoara mea De podvadâ, de belea. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu) In doină el găseşte mîngîierea, fie cîntînd sau oftînd, după cum zice : Doină, doină, glas de jele, Tu ’ndulceşli zilele mele. (Flori alese. — O. Densusianu) iar în altă doină găsim : Că omul cu cît oftează, Cu atît se uşurează. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu) Sentimentul fundamental în cele mai multe doine e jalea, pricinuită de durerea cea mare, de^ pierderea unei fiinţe scumpe, durere care neavînd cui să şi-o spună, cîntăreţul poporan zice : jelui-maşi şi n’am cui jelui-m’aşi codrului, Codru-i jalnic ca şi mine Că nici frunza nu-i rămîne. (Flori alese. — O. Densusianu)

Cîteva compoziţii de ale membrilor

137

Melancolia fiind trăsătura caracteristică doinei, desigur că legă tura cea strînsă dintre cel ce o cîntă şi doină o face numai acest sen timent, care a îmboldit pe Romîn să-şi poată exterioriza starea sa su fletească şi totodată de a-şi găsi mîngîierea. Din versurile : Cine a zis doinu-dăina, Arsă i-a fost inima, (Flori alese. — O. Densusianu) se vede destul de bine că doina n’a fost cîntată decît de acela în a cărui inimă a pătruns durerea. In altele, jalea este pricinuită de despărţirea de ai săi, pe care o plînge zicînd : Despărţirea mi-e amară, Trupu-mi e în foc de pară. etc. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu) Altădată găsim durerea mare a acelora părăsiţi de un frate scump, care, după cum zice Romînul: . . . de cînd ne-ai părăsit, Bucuria mi-a lipsit. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu) Doina mai capătă şi un caracter vitejesc, atunci cînd în ea se cîntă vitejia şi dorinţa nestrămutată a voinicului de a avea: un cal bun de călărie, căci: Geaba beau, geaba mînînc, Geaba mijlocul mi-l strîng, Dacă nam arme să’ncing, Şi-un cal bun să mi-l înching. (Colecţia V. Alecsandri) Tristeţea profundă, care prin ajutorul doinelor se ceteşte în suflet 1 Romînului, nu I-a făcut pe acesta să rămînă liniştit în faţa relei stări ,u asllprire şi de aceea îşi caută arma de apărare pe care o găseşte în e ' răzbuna. O astfel de pornire se vede în versurile : avîntul de a se Frunză uerde odolean, De-aşi trăi măcar un an, Să pui mina pe duşman. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu)

\ 138

Alte manifestări ale Societăţei

In multe doine, dorul de haiducit, de ducă, de părinţi îl face să zică : Aşa-mi vine cîte-odată Să mă sui pe munţi de piatră, Să-mi fac ochişorii roată — iar mai departe : Să-mi văd mamă Să-mi văd tată, Să-mi văd mîndra cîte-odată. (Flori alese. — O. Densusianu) Alunei cînd Romînul este departe de ţara sa, el se mîngîie mult, adueîndu-şi aminte de toate frumuseţile locurilor sale şi în inima sa încolţeşte dorinţa de a reveni cît mai repede în sînul locurilor părăsite, căci: Strâinu-i ca şi spinul, Şi amar ca şi pelinul sau în altă doină:

(Flori alese. — O. Densusianu) Străină-s, doamne, străină, De nici apa nu mă mină. Că să ştiu că m’ar mina Chiar în mijloc m’aşi ţipa, Să mă duc în ţara mea. (Flori alese. — O. Densusianu)

Ura contra străinătătei se mai vede şi în versurile: Vai! mincată-s de străini, Ca iarba de boi bătrîni. (Colecţia Gh. Dem. Teodorescu) Sentimentul erotic ocupă un loc foarte însemnat în doine şi în acestea se oglindesc un spirit de observaţie foarte desvoltat şi imagi naţia bogată a acelora care au contribuit la formarea lor. Intîlnim deasemenea în ele armonioase comparaţii. Intr o astfel de doină ni se arată repeziciunea şi intensitatea do rului, astfel: Dorul meu pe unde pleacă, Nu-i pasăre sp-l întreacă, E mai repede ca vîntul, Ca fulgerul şi ca gîndul. (Flori alese. — O. Densusianu)

Cîteva compoziţii de ale membrilor

139

Natura, în mijlocul căreia Romînul îşi găseşte refugiul faţă de toate împilările şi necazurile vieţei, ia parte directă la toate stările sufleteşti ale ţăranului, suferind sau înveselindu-se odată cu eL Din versurile ce urmează, se vede partea directă pe care o ia na tura faţă de diferite atitudini ale sufletului: Pe-unde trec cu dorul meu, PIînge frunza pe pîrău, Pe-unde trec cu jalea mea, PIînge iarba pe uîlcea. (Flori alese. — O. Densusianu) Este un obicei în popor cînd cineva se găseşte în desnadejde, îşi capătă liniştea sau uşurarea, blestemînd pe acei bănuiţi că i-au jacul rău. De cele mai multe ori aceasta se întîmplă cînd cineva îi zădăr niceşte dragostea şi atunci zice: Da-i-ar D-zeu pedeapsă ! Tîrîşul şarpelui, Şi odihna cucului / (Flori alese. — O. Densusianu) sau:

Cine strică dragostele, Mînce-i griul păsările, Să n’aibă pine pe masă, Şi nici sănătate’n oasă ! (Flori alese. — O. Densusianu)

Spre deosebire de celelalte doine unde starea sufletească este liniŞtiDinacdateIeetăcu’t^alseUevidenStLz?ă clar toate sentimentele ce deaceste produc|iuni populare, care deşi simple, totuşi sini pline curg din

d= S": sSaMSf —

tepta acestea lipsesc, căci sentimentul nu e decît schiţat. lui, totuşi Doinele nu se recită, ci se cînta; ele au o melodie originala şi tărăgănată a acestei melodii, ea este caracteristică prin nota duioasă şi poporului nostru^ producjiuni populare, ele sînt comorile noas„rmasii noşiri cercetîndu-le vor avea- în fată limba armonitre pe d amestecul cuvintelor străine, vieaiadusăîn acele timpuri, ea si dragostea de neam si tară. Dar cu cit timpul va trece, activitatea Şi un^Jte ţn colectii de marii noştri autori, se vor socoti ca productiu > rnrtea a neamului romînesc şi deasemenea ca fund cea cea mal(ip®gâ cronică a sinijiririlor tainice şi a vieţii intime de odinioară, mai pre Ecaterina Grigoriu CI. VI. Şc. secundară de fete, gr. 11.'

140

Alte manifestări ale Societăţei

CÎTEVA IDEI SOCIALE, LITERARE ŞI LINGVISTICE ALE LUI RUSSO, ÎN COMPARAŢIE CU ACELEAŞI IDEI ALE LUI NEGRUZZI ŞI KOGĂLNICEANU. Orice om nu se naşte înzestrat cu toate calităţile sufleteşti, cum s’a născut Minerva din capul lui Jupiter. In scurgere de timp, el ajunge să înţeleagă rostul luptei dintre bine şi rău şi să-şi făurească arme în contra peripeţiilor vietei. — Dar tocmai în epoca aceasta critică, atunci cînd omul duce această luptă, are nevoe de răbdare şi mai ales de în drumători, care să-i îndrepte cît de pujin pasul făcut poate greşit în tim pul luptei. Această stare de lucruri se întîmplă şi în lumea naţiunilor. Orice naţie tre.ce printr’o perioadă eroică în formarea sa, în timpul căreia are nevoe de oameni cţapabili, cu bun simt, care să judece cum trebue, ade vărata stare a lucrurilor. Desigur sînt unii dintre aceştia care au opinii greşite, dar adevă raţii cugetători trebue să le arate că sînt greşiţi. — Este nenorocită o na{ie care în acest timp n’are astfel de oameni. neamului Şi la noi a fost o astfel de luptă în perioada eroică nostru, cînd ne-am pus bazele limbei şi ale societătei. In această peri oadă latiniştii voiau să latinizeze limba, Eliade s’o italienizeze, dar cu rentul poporan în fruţjte cu Negruzzi, Alecsandri, Kogălniceanu, a văzut că urmînd aceste sfaturi se sapă o prăpastie între pătura cultă şi cea de jos. — Bazat pe judecăţi logice, acest curent a opus rezistentă adver sarilor de idei şi datorită acestei lupte noi scriem şi vorbim limba ţă ranului romîn. Unul dintre luptătorii curentului poporan a fost şi Alexandru Russo. înzestrat cu bun simt Şi dragoste pentru neamul său, trăind tocmai în timpul cînd totul trebuia schimbat la noi: societatea, morala, limba, Russo se repede în lupta crîncenă; care l-a răpus încă tînăr. Călătorind prin străinătate şi dîndu-şi seama de principiile sociale ale popoarelor civilizate, Russo şi-a pus în gînd să înnoiască ideile noas tre sociale, care erau şubrede. Şi într’adevăr la noi, pe timpul lui, totul era imitaţie. Pătura culta din Principate era influenţată de obiceiurile apusene, mai ales.de cele franceze, prin tinerii bonjurişti care se duse seră la studii. Această influentă era însă dăunătoare pentru noi. Obice iurile vechi bătrîneşti fusese părăsite şi înlocuite cu cele nouă; limba romînă era pujin vorbită de pătura cultă, căci în locul ei se întrebuinţa cea franceză.—Russo, ca şf Negruzzi, se ridică în contra civilizaţiei in trodusă cu toptanul. Cu mare părere de rău ne descrie el în „Studie Moldouanâ" s\area boerilor moldoveni influenţaţi de cultura apuseană. înainte boerii pereceau ziua de întâi mai în jocuri şi veselie, dar de cînd s’a introdus ” racul“, ei sînt trişti, stau în casă, iar obiceiurile strămoşeşti sînt părăsite. Russo spune că naţiile care au pierdut obiceiurile vechi sînt nes a ornice. Limba literară şi naţionalitatea lor n’au temelie puternică. De aceea el ne spune, în scrierea sus citată, să nu ne părăsim obiceiurile ‘^tocmai ca Negruzzi, el recomandă ca să luăm din culnoi trepta/*0*10316 aceea ce n? trebue, iar ce am luat să introducem 1(1

Cîteva compoziţii de ale membrilor

14i

Acelaş lucru îl susţine şi în Amintiri. Celelalte idei sociale se aseamănă mult cu ale lui Kogălniceanu şi Negruzzi. Ţăranul după părerea lui Russo, trebue să înveţe în şcoală atîta cît are nevoe pentru a-şi pri cepe datoriile faţă de ţară. Trebue egalitate între toate clasele sociale, căci nu poate să fie unire~înffe clasele ce alcăluesc o naţie, dacă unele sint privilegiate în paguba altora. In această privinţă Russo se aseamănă cu Kogălniceanu, căci luptă prin articole şi arată cîtă consoli dare ar fi pentru neamul nostru dacă s’ar libera Ţiganii. Acestă problemă o studiază el în „Dezrobirea Ţiganilor", articol scris la 1855. Aici arată Russo că acest act înjositor vatămă principiile umanitare; el nu aduce folos nici ţării, nici boerilor şi nici nenorociţilor robi care se luptă cu mizeria. Principiitle de conducere socială nefiind temeinice, Russo se ridică în contra lor. In lucrarea sa Soueja (1846) critică principiile de guvernare socială ale Domnilor din Principate, arătînd că nu sînt pentru bi nele societăţei şi deci trebue înlocuite. Russo are şi idei sociale, care ne interesează nu numai pe noi, dar şi pe alte popoare. Astfel el spune că libertatea tuturor claselor so ciale din orice ţară, trebue să se bazeze pe maxima : „Tuturor aceiaşi parte". O libertate însă absolută este cu neputinţă, fără o transformare completă a tuturor claselor sociale. O armonizare a aceloraş clase nu este cu putinţă, dacă principiile sociale nu sînt bazate pe preceptele Sfintei Scripturi. ale lui Russo sînt temeinice şi doDupă cum vedem, ideile sociale . vedesc bunul simţ al cugetătorului romin. Dar Russo nu este numai critic social, ci şi literar. In aceasta priVintă i? laudă mult pe scriitorii din Moldova, care doresc să formeze o literatură naţională şi scriu pentru Romini. Despre cei din Muntenia spune că au modele străine şi asta este cauza pentru care nu ne dau a valoare. Poporul romin va avea o literatura adevarata cind vor opere e nj[e ■ obiceiurile noastre strămoşeşti. Studiind cauzele fi studiate lradil:;lîrzierea mişcărei noastre literare, Russo spune caie au con i(ura franceză introduse în Principate prea repede ci că educaţia şi Tendinţele de latinizare şi italienizare au exercitat iacupa primul tocprivin,â. raşi îniiuenje Russo spune că aceia au scris mai bine care au cerDespre. a ej. Un autor pentru a deveni celebru, trebue pe cetat limba in - ţT! limba obştească. Orice scriitor, după părerea lui, lînga arta sa s pentru a lăsa modele, altora, căci este ştiut că cineva nu trebue sa.sc, . e chiar dacă are modele, dacă talentul îi lipseşte, nu poate scrie gjnjceanu, Russo spune în articolul de critică literară întocmai ca şi . wTrebue să încurajăm pe tinerii noştri poeţi, să le „Poetul Dăsca ® cra şi să nu alergăm la tot ce este străin". Cu afacem cunoscut v spUne vorbele care din nefericire sînt de actualiceastă ocazie, ornînul a avut scriitori mari, dar sînt uitaţi". Mai detate şi astâzij v(>dem încrederea în viitor, cînd spune: „Romînul are parte ne laşa sa-^ şi va avea poeţi • .rt rUsso caută să precizeze condiţiunile unei bune In „Critica cr fldevaraiă cl1tîca, trebue să ai bun simţ, să fii ime. -Pentru a ..- jumea şi persoanele. In privinţa traducerilor, ideile critice. — parţial, să cunoşti

142

Alte manifestări ale Societăţei

lui Russo se aseamănă cu- ale lui Kogălniceanu din prefaja „Daciei lite rare". Traducerile nu fac o literatură, spune el în „Critica criticei". Trebuesc cărţi romîne, iar dacă se fac traduceri, ele trebuesc făcute exact. întocmai ca Alecsandri, Negruzzi şi Kogălniceanu, Russo avea în crederea că prin ajutorul teatrului se va deştepta sentimentul naţional şi gustul pentru limba romînă. Dar ţn_ privinţa pieselor de teatru în „Critica criticei" el crede că cele originale trebuesc jucate pe scena tea trului romînesc,Jjijidcă. în traducerile străine sînt zugrăvite moravurile altora, care nu se aseamănă cu ale noastre şi deci nu pot aceste tra duceri să folosească Ia nimic. ‘ Pentru a pune însă piedici curentului latinist, Russo caută în „Cugeiâri“_şi „Poezia poporană"1 sa arate însemnătatea lireraturei populare. "Literatura este expresia viejei unui popor. Vfeaţa Iui însă se oglindeşte în datinile, poveştile şi poeziile sale populare şi aici este modelul literajurei adevărate. Cînd toate aceste perle pier, atunci şi literatura ace lei popor încetează de a mai fi. Deci pentru a ne forma o adevărată literatura, trebue să ne îndreptăm ochii spre acea populară. Dar şi din alte puncte de vedere literatura aceasta prezintă interes. Cu ajutorul poeziilor şi al povestirilor populare, se poate reconstitui trecutul; din sTudiul lor se poate vedea origina limbei noastre. Poezia populară are importanţa şi din punct de vedere comercial. Nici Neculce, nici Miron os in nu spun m cronicele lor de relaţiile noastre comerciale cu Veneţia, dar poporul spune : Măiculifa mă întreabă Care muncă mi-i mai dragă ? Un cal bun de călărie Şi arme de Venejie. Spirilul de «bservalie şi cunoştinţa TrecîmTTă studiul

rifn

’

‘

°r vechl’ pe care le'am m0Stenit noi, se poate adăuga Mio’ P r,1 ®,ste cea mai frumoasă epopee păstorească din lume. °e această stare de lucruri, Russo, întocmai ca şi Kogălniceanu, sus|ine _ca orice lucrare literară trebue să fie inspirată din litefn ^ner^1!0-18!?8' ”Şlu,d'e Moldovană", „Poezia poporană" şi în toavm-ho » k>U1 Kuss.0’ 9ăsim exprimată această părere. Şi despre cronici Ş e usso şi de multe ori recomandă el studiul acestor opere, acest T apare în opera sa şi ca criiic lingvistic. Ideile sale din Konălnifo„ e vedere seamănă cu ale celorlalji contimporani ai săi: In Ciraci“ .egruzzi ?■ a- ca,'e făceau parte din curentul poporan, dameniais UoIq mal a!es.găsim expuse ideile lui lingvistice. Ideia funadevărata limKrCare Pleacă Russo este următoarea: Poporul formează a armonioasă, căci lui îi place armonia, deci numai el

Cîteva compozifii de ale membrilor

' i

143

poate s’o schimbe în scurgere de vreme. Rezultă deci că nici un învăjat nu va putea schimba limba. O limbă s’a desvoltat mai bine, dacă popo rul care a format-o, a trăit mai slobod. La noi nu s’a întîmplat această stare de lucruri, din cauza năvălirilor barbare. Acum, cînd căutăm să ne formăm limba, trebue să avem ca model pe cea populară, după cum a făcut şi Malherbe la Francezi. Intr’o limbă care trebue să exprime gîndirile aşa fel încît să fie înţelese de toţi, trebue să ne ferim de diferitele sisteme lingvistice care sînt pedante. La noi acest fel de sisteme s’a născut în Ardeal, de aici a trecut în Principate, unde a fost favorizat mai mult de pedantismul din Muntenia. Limba s’a păstrat mai bine în Moldova decît în Muntenia. Ea a fost înfluenfafa puţin de ideile latiniştilor. Aceste lucruri sejpot constata cetindu-se vechile hrisoave. Ideile latiniste sînt greşite, fiindcă la tiniştii au studiat numai părţile în care limba noastră se aseamănă cu cea latină, dar nu şi părţile în care se deosebeşte. Apoi unii dintre aceşti latinişti, de exemplu Petru Maior, au căutat să se apropie de limba latină, fiindcă credeau că limba este neamul; ei voiau să arate că noi sîntem de origină latină, deci ideile naţionale i-au dus pe căi greşite. Trebue să cunoaştem studiile antice, mai ales pe cele latine, dar nu trebue să ne latinizăm limba, căci ar însemna să ne întoarcem la cea primitivă şi la cultura veche, în loc să progresăm. Tot cu argumente logice de felul acesta luptă şi în contra lui Eliade;Rădulescm şi arată că trebue să cercetăm limba populară, dacă voim să ne formăm o adevărată limbă literară. In privinţa Vocabularului, Rusşo este un.tradiţionalist. El este pen tru păstrarea cuvintelor vechi în limbă, chiar a celor slavone, căci n’ai ce pune în locul lor. Acestea sînt ideile lui Russo în. legătură cu ale celorlalţi doi con timporani, din punct de vedere social, literar şi lingvistic. Ele ne do vedesc lărgimea lui de idei, judecata dreaptă, bunul simţ şi spiritul său critic. Aceste idei sînt fructele studiilor serioase, ale cercetărei şi observărei vieţei aşa cum este ea. Russo a murit în floarea vîrstei, cînd putea încă să mai lupte. El nu este un om genial, dar are meritul că a pus cîteva cărămizi la temelia clădirei la care se mai lucrează şi astăzi. I. Diaconu CI. VII. Liceul «Unirea

descrierea nopţei în poezia lui eminescu. Tot mai cetesc mâiastra-fi carte, Deşi fi-o ştiu pe dinafară... zicea Vlahuţă, adresîndu-se lui Eminescu, şi oricine dintre cei ce au înţeles si admirat versurile celui mai mare rapsod al nostru poate re peta aceste cuvinle, căci cetind poeziile lui,

144

Alte manifestări ale Societătei te duci tot mai afund cu mintea In lumile de frumuseţi, Ce-au isuorît, eterni luceferi, Din noaptea tristei sate uiefi.

In adevăr, traiul lui Eminescu a fost întunecat ca noaptea. Sufletul lui nu se împăca de loc cu vieaja, care i se părea „un vis al morţii eterne". Orice sforţare pentru mai bine, acel „excelsior" care mînă omenirea pe calea progresului, îl credea zadarnic. El a trăit' mai mult în lumea gîndurilor sale; iar cel mâi sigur refugiu în care sufletul lui „etern îndurerat" îşi găsea liniştea, era natura, pe care o iubea atît de mult, încît şi somnul cel de .veci el vrea să-l doarmă la marginea mării: Să-mi fie somnul lin, Şi codrul aproape. Pe ’ntinsele ape Să am un cer senin... Tablourile pe care le întîlnim mai des în poezia lui Eminescu sînt acele de noapte. Ziua cu sbuciumul luptei pentru vieajă îi da mai puţin mfmeîancolia^1^’ Noaptea venia cu Iin4*ea, cu „a gîndului odihnă", Seara pe deal buciumul sună cu Jale, Turmele-l urc, stelele scapără’n cale, Apele plîng clar isuorind din fîntîne. (Seara pe deal)

celui ca^e a zl!grăWf

PBrCa Vedem figura transfigurată de emoţie' a

Soarele care apune, Voind creştetele’nalte ale fărei să'ncunune un nir»b de biruinfă ; fulger lung, încremenit, Mărgineşte munţii negri în întregul asfinfit, Pm ce isuorăsc din veacuri stele una cile una Şi din neguri, dintre codri, tremurînd s arată luna, Uoamna măritor ş’a nopfei... nep«lrunsPt<i'a 'vîîfe 'eiTtnnr ln P°Jghila de taină, care îi dă acel farmec răsădesc i,uziiIe pierdute ale" poetuluf “ deŞ'eaP'â amin'irile Şi care acum nu mai crede în „pQzine, ghicitori, eresuri" :

145

Cîteva compozifii dejile membrilor O, ceas al tainei, asfinţii de seară, Cu-a laie umbre azi, în van mampresun.

_ (Sonei)

Cîlă deosebire între seara lui Eminescu şi cea a lui de pildă, personificată în acea'fată, care urca pe o P“ “ de]a frunte în vîrfiil muntelui, unde după ce îşi smulge trandaf ni roşi. deia trume, se învălue în valurile de întuneric ale parului bogat. Nopţile lui Eminescu sini „pline de un farmec sfmt -ce, "u 1 ^ pricepe", toiul este învăluif într’o atmosfera de vis, g se duce Ia iubita ideală, care-i pare că se iveşte. De cum răsare luna, In umbra dulcilor poveşti Din nopţi o mie una (S’a dus Amorul)

„Argint e pe ape şi aur în aer Neguri albe strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie. (Crăiasa din poveşti) învăluit într’un giulgiu lucitor, iesut din pînză de păianToiul pare boabe mari de piatra scumpa . jen, în care strălucesc ” margini de* lac, stă un castel singuratec, In fund de codri, pe :„r în fundul apei dare doarme umbra lui de veacuri (Satira IV.) , ■ s Indie nopţile din poezia lui Eminescu. Ea învălue Luna luminează toate e'uneori argjnUij palide, tremurătoare^ mai naiura în strălucirea raze , ,rgvechii codri şi castelul singuratic'. (Călin), rar însîngerate, „rumenind atmosfera tabloului pluieşte ceva Dar de cele mai mu* . ,,’g'sufletul lui Eminescu. Luna este redureros, în care simţim c p poarta de nori, ducîndu-se să doarmă gina moarta a nopjei, ire , . sub pînza argintie. Lumina ei pare o în mormîniul albastru ai

146

Alte manifestări ale Societăţei

promoroacă, ce învălue lumea, văzduhul scînteiază şi zidirile par unse cu var. In cimitir e linişte, doar clopotniţa trosneşte uneori: iar străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge’ncet arama cu zimjii-aripei sale, De-auzi din ea un vaet, un aiufit de jale.

(Melancolie) Totul este cutremurat de un fior, deasupra tuturor pluteşte o taină adîncă. Din înălţimile albastre ale cerului, regina nop|ei moartă îşi trimeţe lumina ei palidă. O caracteristică a nopţilor lui Eminescu este stră lucirea; totul sclipeşte în raza lunii: isvoarele din adîncimi de codri, lacul, rouă de pe flori. Luna —care se oglindeşte în fundul lacului— du rează pe deasupra apei o cărare de văpae : Numai lebedele albe cînd plutesc încet prin trestii, Cu aripele întinse se mai scutură şi-o fae Cînd în cercuri luminoase, cînd în brazde de văpae.

(Călin) Dragostea lui Eminescu de natură este însă aşa de mare, încît atunci cînd în mijlocul tabloului aduce figura ideală a iubitei, nu ştii dacă aceasta are menirea să completeze frumuseţea naturei, sau natura este numai un cadru în care străluceşte de frumuseţe „crăiasa din poveşti", în adevăr, la Eminescu sentimentul naturei este în strînsă legătură cu cel erotic. îmbinarea acestor două sentimente este minunată în „Som noroase păsărele". Cele dintâi versuri din fiecare strofă cuprind un ta blou dm natura; iar cel din urmă, o urare duioasă pentru fiinţa iubită.*) • n c2j? f°ată suflarea se linişteşte, cînd totul doarme, „dorm şi tlorile n gradina", ^lebăda trece pe ape între trestii să se culce", tîrziu şi codru* doarme, doar isvoarele mai suspină.. Peste-a nopţii feerie, Se ridică mîndra lună, Totu-i vis şi armonie— Noapte bună!

Atîta suflet e în fiecare vers, atîta armonie şi seninătate, atîta frăgezime şi frumuseţe negrăită, încît se simte că poezii de felul acesteia sini „bucăţi din inima sa rupte" — cum spune şi Vlahujă. ar duiosul refren al urărilor şopteşte la sfîrşitul fiecărei strofe : ” oaP e bună, dormi în pace, somnul dulce, noapte bună!" «ţi pSiî ,?a.!a P°ezia plutesc o atmosferă de vis, multă lumină, armonie desfăşoaT m ^ers* Nopţile acestea luminoase l-au făcut pe Eminescu să mai multe din gîndurile sale triste — sfîşietor de triste.

") \ ezi şi „Anuarul11 Nr. 1, pg. 46.

Cîteva compoziţii de ale membrilor

147

In fata sicriului în care dormea iubita Iui, în raza argintie a lunei, el o vedea ca o umbră de-argint strălucită Cu-aripi ridicată, la ceruri pornită, Suind suflet palid pe-a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. (Mortua est) Printre norii prin care trecea „regina nopţii—moartă", acum se ri dică şi iubita lui, purtată de-o rază şi dusă de-un cîntec, prin aurul care luceşte în aer. •Cînd din toată poezia nopţilor lui Eminescu isvoraşte atîta simţire adîncă, atîta duioşie, desigur că aceasta este partea din natură pe care a admirat-o mai mult. Priveliştile însorite amintesc vieata pe care el a dispretuit-o atîta. In nopţile cu lună trăia el însă vieata ideală a gîndurilor lui. Frumuseţea palidă şi rece a acestor nopţi este acea pe care o idealizează, Jupă cum şi iubita Iui era:

Cu brafele de marmur, cu părul lung bălai, Şi fata străvezie, ca fafa albei ceri. El iubea natura liniştită, în care luna alunecă pe vîrfuri de codri, cînd isvoarele murmură somnoroase. Pentru cînd va muri, cere tot linişte: Pe vîrfuri lungi de brad, Alunece luna . . Luceferii de foc Privi-vor, din cetini Mormînt fără noroc Şi fără prietini. (Mai am un singur dor) Pe lîngă dragostea de linişte şi de lună, mai este de observat în poezia nopţilor lui Eminescu, dragostea de luceafărul blînd, acea stea mai strălucitoare ca celelalte, a cărei lumină pare că tremură: El tremura ca alte dăfi In codri şi pe dealuri Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. (Luceafărul) O altă caracteristică a acestor tablouri este generalitatea. Eminescu zugrăveşte noaptea în general, nu pe malul mării, nici la munte, nici în

148

Alte manifestări ale Societarei

grădină. El vede toată natura scăldată în aur, toate străldcesc într’o lu mină de feerie. Din freamătul codrilor şi murmurul isvoarelor curge o armonie înceată, totul e învăluit în vis. Luna-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s’o vadă, Zugrăveşte umbre negre Pe cîmp alb ca de zăpadă. Pierdut în lumea gîndurilor lui, copleşit de frumuseţea naturei pe care nimeni na văzut-o ca dînsul, Eminescu a plîns plînsul tuturor, a simţit nemăsurat de mult. Din suferinţa lui a isvorît acel neperitor imn închinat naturei, care răsună în toată poezia lui. E un imn care n’are nevoe să fie cîntat, pentru că el este cea mai înaltă expresie a muzicalităţei limbei romîneşti, căreia Eminescu i-a dai „sonorităţi de harfă". Maria Montanii CI. VI f. Şc. secundara dc fete, gr. 11.

INFLUENŢA „POEZIEI VECHI" ASUPRA LUI MIHAIL EMINESCU In general, orice poet, la începutul carierei sale, va trebui să su fere mriunrea unui scriitor, înaintaş de-al lui. Că va izbuti să se desiaca din lanţurile jşi mrejele acestei influente, mai degrabă sau mai lîrziu, aceasta atârna de talentul şi personalitatea sa. Mihail Eminescu a apărut în literatura noastră în faza ei începă toare încă, fără tradiţii, fără modele, fără limbă literară fixată, şi a avui de luptat cu mizeria, cu boala, cu mediul neprielnic şi cu răutatea oamemlor. Numele de poet mare îl cucerise Bolintineanu; Alecsandri ve nea in urma acestuia. De Origore Alexandrescu se vorbea pulin ; I. H.Kadulescu era preocupat acum cu teoriile-i fantastice şi cu transcrierea poeziilor lui, din limba natural romînească, în cea născocită de el. Aceştia erau poelii, care puteau să aibă o înrîurire asupra întâilor poezii ale lui Eminescu. Şi au avut, dacă exceptăm pe Origore Alexan drescu. E curios faptul acesta, că acel ce avea să întrupeze într’o formă neobişnuit de minunată, sonoră şi poetică, sentimente adînci şi cugetări filosofice, n a suferit influenta singurului poei gînditor dinire înaintaşii lui. II vedem pe Eminescu ca un entuziast admirator al lui Heliade Rădulescu, din care pricină îi dedică o odă, iar în „Epigonii" îi consacră o strota întreagă. Aşa că, ceiindu-i poeziile de care s’a îneîntat, — căci spune in oda ce i-o adresează: huga-m’aş la Erato, şă cînt ca tine, barde i-au rămas unele cuvinte, mai des întrebuinţate de Eliade, şi pe care le găsim în :

Cîteva compoziţii de ale membrilor

149

„Din străinătate" — a codrului tenebra. „O călărire în zori" — codrul de eben, părul ebenin şi mai ales — în „Visuri trecute" cuvîntul stelă, în loc de stea. „.A/i“-urilor ce se găsesc în aceste poezii de început, nu le mai căutăm origina: toţi poeţii romîni, pînă la Eminescu, au în poeziile lor atîtea oftări şi vaete, încît în mod fatal, cel de care vorbim a trebuit să lc strecoare în versurile lui. Tot în „Visuri trecute" găsim îmbinarea aseasta de cuvinte: mOo flamă clulce, tainică, lină. Atîtea determinative, şi apoi nelipsitul „lină" din poeziile lui Alecsandri, ne fac să ne gîndim la o apropiere între Eminescu şi acest poet. Mai puternică este impresia aceasta, cetind cea din urmă strofă din poezia „La moartea Principelui Ştirbei": Care-i acuila ce cade? Cine-i stînca ce se sfarmă?

Cine-i leuI ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplînd lumea de alarmă ? — Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Ştirbei 1“ Dacă am fi găsit-o nesemnată, am fi atribuit-o lui Alecsandri, atît de mult seamănă cu stilul pe care-1 cunoaştem din „Ostaşii noştri", mai ales. Versul: „l-aş cînta doină, doinită" din „De-aş avea", ne aminteşte poezia „Doina" dinfruntea culegerei „Doine" a bardului dela Mîrceşti. Şi iarăşi, parcă avem înainte pastelul „Serile la Mirceşti" a! poe tului citat mai sus, cînd cetim întâia strofă din „Noaptea" lui Eminescu. Se poate că acesta să fi avut încă proaspătă, în minte, impresia ce i-a făcut-o acest pastel, şi astfel? tonul şi atmosfera să fie aceleaşi ; şi mai este încă o pricină, care ne îngădue această apropiere : seninătatea ce se desprinde din această poezie, aşa cum găsim în toate pastelurile lui Alecsandri, şi mai ales zugrăvirea unui tablou, în colori cu totul di ferite de acele pe care le găsim în celelalte poezii ale lui Eminescu, cînd e vorba de acest cadru, noaptea : Noaptea potolit şi vinăt arde focul in cămin. Intr’un colţ pe-o sofa roşă eu în faţa lui privesc, Pin ce mintea inii adoarme, pin’ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă ’n casă.... Somnu-i cald, molatic lin.

Puternică a fost însă înrîurirea lui Bolintineanu. Stilul acestui poet — în Muntenia — era compromis prin sine în suşi, întâi, Şi apoi prin prea multe imitaţii şi ecouri, în scrisele poeţilor mărunţi din vremea lui Cuza. „Eminescu a primit înrîurirea lui Bolintineanu, nu din (ară, ci din Bucovina, unde — încă de cînd foaia fraţilor Hurinuzachi reproducea în foileton, cu lăudătoare recomandaţii, poeziile acestui sentimental vorbă reţ şi neglijent, care ajunsese a trece drept un inspirat cîntăreţ al amin-

Alte manifestări ale Societăţei

150

tirilor şi idealelor neamului—faima liricului muntean nu slăbise."*) Şi astfel găsim în întăile poezii ale lui Eminescu, termenii atît de obişnuiţi şi favorizaţi în versurile lui Bolintineanu : auroasâ, argintoasâ, radioasă, juni, albă care rimează cu dalbă, mur, amalgam de roz-albie, şi mulţi alţii. Diminutivele, atît de des întrebuinţate de Văcărescu, Alecsandri şi Bolintineanu, se găsesc în mare număr în cîntecul de iubire „De-aş avea": floricică, blîndişoară, copiliţă, ziuliţă, doiniţă etc. Vădită este însă influenţa poetului muntean în „La o artistă" şi „O călărire în zori".

M j

Strofe ca : „Rozalb’auroră, cu bucle de aur Sclipind în rubin ' Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sin“. Şi

l-adoarme pe sinu-i, şi leagănă’n brafe In tandre visări; Pe cînd ca profume pe blinda ei faţă Plutesc sărutări“ şi discursul-care urmează ne amintesc în toate pe Bolintineanu, ca şi atmosfera întrucîtva şi ritmul poeziei „Mortua est“. Noroc că Emiţiescm a ştiut să se desfacă la timp de aceste înlănţuin, şi ne-a dat mănunchiul, din păcate puţin voluminos, al poeziilor sale, atît cie nouă pentru vremea cînd au apărut, atît de minunate ca forma şi atît de pline de idei adînci. Strălucirea stilului şi armonia versului sînt şi astăzi mari calităţi — pe lingă celelalte — ale acestor produceri. Mihail Steriade CI. VII Liceul „Unirea*'.

*) jjOameni care au fost1* ele Nicolae Iorga.

♦

Excursiile Societăfei

A ' ' *şf

4 , .

151

Excursiile Societăfei La sfîrşitul „Anuarului" trecut, spuneam că doresc să organizez, din acest an, o secjie de excursii pe lingă Societatea noastră. „Elevii înscrişi în această secţie ar depune cotizaţii lunare, din care s’ar face fa(ă, la ocazii, tuturor nevoilor deplasărei*. Proectam, deasemenea, să luăm în drumul nostru vederi fotografice, pe care să le răspîndim prin cărţi poşiale, în tara întreagă. Planul acesta am reuşit să-l punem, in mare parte, in aplicare. Am alcătuit, în anul şcolar 1921-1922, o secţie de excursii, cu douăzeci de membri. Cotizaţia lunară a fost de douăzeci lei de persoană. La sfîrşitul anului, fiecare membru al secţiei de excursii avea capitalul de 200 de lei. Cu această sumă s’a putut face o singură mare excursie (vezi Excursia II) fără ca pentru aceasta grupul nostru să fi obţinui vre-o reducere mai însemnată (trei elevi au plătit chiar biletul întreg pe căile ferate), fără să fi avut aşa dar deosebite înlesniri de deplasare. După excursie, sau înapoiat tuturor elevilor înscrişi, din suma de 200 de lei depusă, între 19 şi 93 de lei, după cum a cheltuit fiecare. S’au făcut două excursii oficiale şi una, am putea spune, mai mult sub auspiciile Societătei. Cea dintâi în zilele de 5 şi 6 iunie; la ea au participat 25 de membri. Cea de a doua, in zilele de o 9 iulie. la ea au participat 20 de membri. Cea de a treia s’a făcut — deoarece organi zatorul ei a (inul să ia parte, fiind invitat, la excursia pe care D-l prof. universitar Ovid Densusianu a întreprins-o cu studenţi dela Filologie, în judeţul Putna — în plină vacantă, pe la sfîrşitul lui iulie, cînd elevii se împrăştiase de mult pe acasă. La această excursie au participai numai şase inşi. Un aliniat din „Cartea Munţilor" a Bucurăi Dumbravă însă Dune • Numărul unui grup de alpinişti n’ar trebui să fie mai mare de sase sau şapte". Grupul nostru, de astă dată trebuia să fie de nouă inşi; dar unul din ei, neaflîndu-se în oraş, na putut fi la timp vestii de fixa rea zilei plecărei, iar al|i doi, găsindu-se în ziua plecărei, în două sate de pe linia Tişitei, ne-au aşteptai Ia alt tren decîl • cel — neoficial — în care ne aflam noi, şi la altă oră decîl cea fixată pentru trenul nostru, în acea zi fiind şi serbările dela Mărăşti. Aşa dar am rămas şase, toc mai atîtea persoane cîte trebuiau, peniru cei şase cai găsiţi disponibili în satul de unde porniam spre munţi. Daca vorbim aici şi de această excursie este că s’a hotărît în urma cererei unor elevi, ce ar fi (inut mult să ia parte la ea şi din motive diferite n’au putut — ca ea să fie cea dintâi excursie din anul viitor. Reproducem, în cursul descrierilor sumare de mai jos, şi trei foto__ opnnse de elevul Montanii D. din ci. V., din cele luate în pribe gite noastre. Aceste fotografii, îndată după apariţia „Anuarului", vor. fi.. î, nrăsliale în căr|i poştale ilustrate, -care se vor gas; in depozit la se. nml Wietăfei unde se vor putea adresa şi comenzile. d Fxcursia I — ° "oapte la Schitul Tarnifa de pe Măgura. Pornim dimineaţa cu trenul Ia Odobeşti. Vizităm centrul tîrgului şi de pe o înăl ţime admirăm perspectiva Milcovului, a dealurilor încunjuratoare şi a

152

Alte manifestări ale Societăţei

viilor ce vestesc rod îmbelşugat. La ceasurile 9 şi jum. plecăm cu tre nul Ia Găgeşti, unde ne scoborîm, pe la amiază, cînd luăm şi o gustare, înainte de a începe ascensiunea Măgurei (coia 1001). Cînd, după ju mătate de oră de popas, pornim spre vîrfuri, cerul se întunecase de tot, nori groşi pluteau, ca pînze înegrite de corabie pe mări sbuciumate. Din adîncuri nevăzute, norii se îngrămădesc... „noi nici nu ne gîndim la ei şi doar aduc furtună*. O, de-ar fi adus numai furtună! Dar am fost puşi la mai grea încercare. Şi a fost un bine. A fost ca un fel de control a! puterei de rezistenţă a fiecăruia, ca un fel de „examen" în vederea viitoarelor excursii. , Abia o creangă sa mişcat Şi’n freamăt lung, neaşteptat Lumina’n zări se stinge.. Un roi de frunze joacă’n drum, Tot codrul e-un vîrtej acum *). Picături mari de ploae cad mai întâi tacticos, pe ţărîna uscată, aşa cum ar ciuguli-o nişte găini. Apoi se îndesesc şi în cîteva clipe văzdu-* nul e o pînză de apă, larg desfăşurată în falduri argintii. Paşii încep să ne alunece pe povârnişurile jilave şi înaintăm atît de anevoe, parcă am mam a in vis. In curînd avem de dus cu noi povara noroiului, din ce VI Pe h?,31 v°luminos, pe cereri tîrîm la deal pe încălţăminte. Intrăm în (ru’- "runzele nu ne mai pot oferi adăpost. Din contra: copacii îşi umori9 n-.Upia .nofs!r^ hainele lor ude, aruncîndu-ni-le într’un tîrziu pe nmfl îu - nUn?1- pma..la urcăm pe cărări în pantă, din greu. „Nici oo i- nS9’ c.ragl ??Pn’ n*c* unul nu se plînge". încetul cu încetul cerul impezeşte.^ „Vuind s asvîrl şuvoaele de vale". Sînt cîteodată atît r r^Pczi, incit ne cuprind picioarele pînă la glesne. O şuviţă de soare îrna, despletita, pe margina unui nor. Ne agăţăm, în treacăt, privirile . fn,Va* , ej.^Vv^e ?,e blonde, în aer. Intr’o clipă orga văzduhului a me odn însorite^,,Ne pare că a fost un vis furtuna trecătoare", cu în,n?.erta’ 116 °Pr^ Pentru „refacere". Apropiindu-se, elevii cîntă opm r?nie|Me’ acompaniaţi de sgomotul şivoaelor din munte. Ne strînamirlr .lle’ Ve dregem toaleta, rău încercată de intimperiile prin care U .^î a??* P°rnfrţ} din nou la drum. Acum numai noroiul ne împiesihu nJersill*. Ajungem îndată la loc mai drept ** şi ymsui glasul ciopoiuiui clopotului ueiu dela la u * Fn-S V- ae ast^data de unul din excursioniştii ajunşi mai degrabă do Qna ^.ln Jin[ele drumului nostru, ne inviorează şi ne aduce pe unde tolim11^! rasp*ata încercărilor aride. Coborîm în curtea schitului, ne popisclIlST•^la, uscam fainele, ne mai odihnim şi în urmă pornim spre solido J1 Iumul noroios e greu şi urcuşul deasemenea cere puteri întunormi p,1.cloare sprintene. Pe vîrf, cu surprindere vedem cerul iarăşi de durm t-.; la ?,a e Părţile. Trupuri uriaşe de nori se prăvălesc înfuriate Pustiu sihastre ale Vrancei. Pe vîrful nostru, „încunjurat cu Cerul’ în curînHCU gere“» aşteptăm să se desfăşoare urgia naturei. ’ e negru. „Răsbubuind din nor în nor, un trăsnet se ) St. O. Iosif. — Furtuna.

pT Excursiile Societăfei

153

£ >

descarcă". Şerpii fulgerelor se tîrîe pe cîmpul cerului. Văile se lumi nează ritmic şi în zare, munţii îşi desenează creştete suprapuse, nebănuite. „E grozav, dar e frumos" ar fi exclamat Th. Şerbănescu. O ploae torenţială ne alungă într’o colibă dărăpănată, clădită de Nemji, în vremea răsboiului. In grabă, îi cîrpirăm acoperişul cu lemne şi frunziş. înghesuiţi unul în altul, aşteptăm potolirea „mîniei cereşti". Trăsnetele, ce-şi re•petă îndepărtat ecoul lugubru, ne sdruncină în şubreda noastră încă pere. Dar... „a trecut şi asta". Pe o bură domoală coborîm, tîrîş mai . mult, la schit. Pînă spre seară cerul a fost întunecat şi ploaia, la răstim puri, ne-a oprit de a mai încerca o nouă ascensiune . Vizităm schitul umil, de lemn. -V Vre-o 8 — 9 elevi alcătuesc îndată un cor, care dă răspun surile în timpul vecer niei. Cred că nicio dată locaşul acesta nu şi-a putut îngădui lu xul unui astfel de cor. Călugării slujesc ma dispuşi şi preotul bi necuvintează pe cîn tăreţi.Mai tîrziu, înce pem să ne îngrijim de culcuşul pentru noap te. Ne împărţim în vre-o cinci chilii şi p e înserate, trudiji, după ce facem foc în vetre şi ne încălzim, gustînd cîte-ceva la gura sobei, ne culcăm pe paturi tari de scînduri, între mese pline cu lucruri şi vechi cărţi bisericeşti, mucegăite şi rufoase, printre ca pete de lumînări de ceară, sub paza cre Schitul Tarniţa dincioasă a icoanelor naiv zugrăvite. A A doua zi, de cu minecate, ne aşternem la drum. Vremea e frumoasă, e r ăcoare şi soarele în curînd ne arată calea, „ne surîde dulce", dar mai ales ne usucă noroiul cărărilor. Coborîm drumul spre Odobeşti, pe creasta Măqurei, pe drumul deschis în vremea războiului. Cîntăm marşuri însufletitoare şi străbatem repede distante întinse. Cucul nu uită să-şi strecoare strigătul primăvăratic în armonia ce rte plouă pe creştete. Pămîntul mi roasă a cucută, a ciuperci, a mintă creajă. Aerul tare ne gîdilă nervii.

154

Alie manifestări ale Societăţei

Din gara Odobeşti luăm trenul şi la amiază intrăm în Focşani. Excursia II. — O săptămtnă in Vrancea şi in Ardeal. Trecerea pe jos a Carpaţilor. Plecăm înir’o luni cu trenul la Mărăşeşti, de unde cu trenul liniei Tişiţa, străbatem regiunea pitorească, presărată cu sate ca Varni(a, Răcoasa, Satul nou, Cîmpuri şi, pe înserate, ajungem în Soveja. Ne împrăştiem pe la gazde şi a doua zi dimineaţa, trenul Tişiţa ne con duce în înfundături de munte, trecîndu*ne prin jinuturi prăpăstioase, pe lîngă poene de un verde ce pare nereal, pe lîngă isvoare şi pajişti în florite. Linia coteşte mereu, urcînd pînă la Tulnici şi apoi coboară o pantă paralelă cu apa tot mai îngustă a Putnei, pînă la Gara Putnei, unde ne oprim. Gustăm ceva şi după prînz facem o plimbare cu acelaşi tren, pînă la „Lunca largă", departe în munji. Străbatem privelişti ce pot rivaliza în frumuseţe cu multe altele—prea cunoscute şi prea lăudate—din ţara noastră. Linia trece printre defileuri fioroase, coteşte mereu, păşind de nenumărate ori apa Tişiţei şi ici se deschide o poiană, pentru ca îndată un părete de stîncă să o închidă, colo ţi separe că muntele „stă să se prăvale în prăpastia măreaţă" ; brazii parcă sînf degete apropiate de buze nevăzute, pentru a-ţi recomanda tăcere : e felul .cel mai discret şi mai potrivit aici pentru a-ţi exprima admiraţia, lată-ne opriţi la intrarea tune tului dinspre „Tişiţa mare," lung de aproape 200 de metri.

Tunelul „Tişiţa mare“.

Unii din noi îl străbat pe jos, pînă în celalt capăt, alţii nu se mai satură să privească piscurile singuratice ce ne străjuesc. Trenul ne mai duce o bucată de drum, pînă la „Lunca largă", unde înainte de război erau numeroase căsuţe şi instalaţii comode. Pe acolo ne întoarcem lin,

-fr

I î

Excursiile Societăţei

155

îndărăt, la Gara Putnei. înainte de a însera, facem o scurtă plimbare la Cascada Putnei. Unii se scaldă în undele răcoroase ale rîului, într’un loc mai bun pentru bae. Ne odihnim şi aspirăm vrăjiţi înserarea rece ce coboară nesimţit în noi. După masă ne retragem devreme la vila ce ni s’a pus la dispoziţie, mulţumind D-lui inginer silvic Cezar Cristea pen tru bunăvoinţă plină de atenţii pe care a avut-o, în tot timpul, faţă de noi. A doua zi, la 5 jum. dimineaţa, pornim pe jos spre Ardeal, cu gîndul să escaladăm Carpajii şi să ne scoborîrnja Breţcu, în ţinutul Secu ilor. Un căruţaş, întîlnit pela Lepşa, ne va duce bagajele şi ne va servi şi de călăuză, fiind din părţile spre care ne îndreptăm. Sprinteni, fără greoae raniţe în spinare şi incomode genţi în mîni, învioraţi de o ră coare ce-ţi iuţeşte paşii, înaintăm alături cu Putna, pe drumuri albe şi curate, prin inima unor privelişti de rai. Dela Greşu, ne apropiem de vechia frontieră, cu sufletul mişcat. Creştetele însorite din faţa noastră sînt ale Ardealului ispititor. Inima ne bate puternic, cînd într’o vastă po iană dăm de vechile semne de hotar: muşuroae distanţate, de beton. Se deschide brusc o privelişte nouă şi vrăjită: cunună de munţi cu brazi, soare mult, cascade de soare, drumuri albe. — Şi amintirea ne cîntă im nul pe care Bălcescu îl înăiţase acestei ţări „binecuvîntate între toate

r ii

■rwi ■i

Intrarea în Ardeal tarile semănate de Domnul pe pămînt“. In jur de noi „păduri_ stufoase... umbresc culmea munţilor... Stejarii, brazii şi fagii trufaşi înalţă capul lor spre cer. — Ori încotro te-ai uita, vezi colori felurile ca un întins curcu beu şi tabloul cel mai încîntător farmecă vederea: stînci prăpăstioase,

156

I î\ ■

Alte manifestări ale’Societăţei

, lunci inmunţi uriaşi ale căror vîrfuri mîngîe norii, păduri întunecoase w curqe verzite, livezi mirositoare, văi răcoroase, gîrle a căror limpede aPa printre cîmpiile înflorite, pîrae repezi, care mugind groaznic se P ^ lese în cataracte printre acele ameninţătoare stînci de piatra ce P derei şi o înspăimîntă totodată. Apoi în tot locul dai de rîuri m nume armonioase, ale căror unde poartă aurul.... ....Astfel este ţara Ardealului". Excursioniştii intonă „La Turda" şi după un popas făcut ca să fotografiem poziţia, trecem vechia frontieră pela Pîrăul Ţiganului, Pe care-1 . . lăsăm la stînga şi noi începem a urca un drum pe lîngă apa Lepşei şi peste puţin sîntem în luminoasa Poiană a Mărului. Urcăm mereu drumuri carpatine şi cu un ceas înainte de amiază facem un lung popas pe coasta unui munte, în preajma unui izvor de Borvis. Mîncăm şi ne ^pninim vre-o trei ceasuri, la umbră, în timp ce caii omului pasc în tihna. Pina aici n’am întîlnit decît o singură fiinţă omenească; pustietăţi înverzite ne încunjură, foşnet de copaci ne leagănă gîndul, văi se deschid largi şi sin guratece sub privirile noastre şi din cînd în cînd cîte o pasere ciudata trece, în solemne fîlfîiri de aripi, peste creştete străjuitoare. Vrancea doarj me în zări, senină şi măreaţă, ca o lume de basm. Pe la două după amiaza ne reluăm drumul, odihniţi şi învioraţi. Suim mereu spre culmi. Pe o creastă întîlnim doi flăcăuandri — ciobani unguri — din care unul nu ştie o boabă romîneşte, străini de lume şi de tot, izolaţi în veşnica lor sihăstrie, speriaţi de apariţia noastră şi încurcaţi de întrebările ce li lc punem. Mai sus! Fragi copţi picură sînge prin firele de iarbă. Drumul sue cotit pe munte. De multe ori tăiem pripoarele de-a^-dreptul, doritori de a ve dea odată coborîşul. In sfîrşit, începe un drum de tapşan, pe care găsim o stînă şi ne aprovizionăm cu o mare cantitate de caş. Am ajuns pe^ creasta munţilor. Mai urmăm cîteva cotituri ale drumului şi deodată ni se deschide, scăldat în soare arzător, departe, în vale, tot şesul Secuilor, cu tîrguri lucind pe întinderi, cu ape argintii, cu drumuri regulate. Tîrgul Secuilor, în mijlocul cîmpiei, ne surîde cu sclipiri ca de ochiuri de apă. Pe acolo vom trece a doua zi cu trenul spre Braşov. De acum ni se pare că sîntem aproape (şi cît drum vom mai avea de străbătui!) De astă dată coborîm şi bradul începe să se răs feţe în voe pe culmi, pe marginea drumului, îmbălsămînd aerul. Nici ţi penie de om, nicăeri. Drumuri goale, ţinuturi întinse, bogate şi singura tice. Culegem, în treacăt, afine la tot pasul. Trecem Oituzul; urcăm puţin, pentru coborî din nou. Ne mai odihnim cîteva clipe şi iar pornim, ca să ajungem pe înserate la Ojdula, un sat ale cărui case înce pusem a le zări în vale, printre pomi. Cînd trecem de cea dintâi^ clădire curata, mare, încunjurată de o curte îngrijită, sîntem obosiţi şi însetaţi. Dar uităm totul, cînd am ajuns în sfîrşit în dreptul Primăriei şi cînd o minunată apă de fîntînă ne dă puteri nouă. Un ceas şi mai bine ne gă sim in căutare de căruţă, pe care în sfîrşit o angajăm. Şi după ce s’a inoptat, pornim în trapul cailor voinici, spre Breţcu. Călătorim la lumiaa s el®lor, pe un şes întins şi lumini tainice de sate se ivesc în zări. Pe la e JO Şi jumătate întrăm în Breţcu adormit. Doi, trei întîrziaţi se • - j*nca pe străzile pustii. încolo, clădirile dorm atît de adînc, - cu 0 o*IîlCJ?data n ar fi f°st Vieaţă în ele. Parcă aici, în tîrgul acesta — micuţ, <cla „mare" care-l străbate, cu o piaţă a cărei podoabă e biserica

' Excursiile Socie ţaţei

’

157

şi cu farmacie, cu vre-o două hanuri patriarhale — n’ar fi fost nici cînd altceva decît linişte, linişte amorţitoare a simţurilor şi jale. Găsim gazdă la un han şi în curînd ne odihnim cum putem, a doua zi trebuind să plecăm odată cu zorile, cu trenul spre Braşov. In timpul nopţei, nici un lătrat de cîne, nici un fluerat de gardist, nici un strigăt; în jurul nostru, în hanul necunoscut, nici o şoaptă. Spre ziuă, o căruţă trece, trăncănind din toate încheeturile. Ne sculăm în grabă şi pornim pe aceleaşi uliţe pustii şi adormite, către gară. Trenul în curînd pleacă şi merge şi el lin, atît de lin pe şini, conştient parcă de faptul că por neşte dintr’un tîrg al tăcerei profunde, ce ne ţiue mereu în urechi; ni ai‘ zărim o bucată de vreme biserica, profilîndu-se pe fondul verde al dealurilor, casele cu acoperişuri roşii, apoi totul dispare şi străbatem acum şesul Secuilor. Excursioniştii cîntă melodii avîntate. „Ţară mîndră şi frumoasă" are deosebit răsunet în inimi. Sgomotul ritmic al roţilor de tren acompaniază melodiile ce plutesc paşnice pe întinderile trezite sub lumina unui soare cald. Străbatem un şir de sate şi tîrguri secueşti, pînă la Sf. Gheorghe, unde trenul stă ceva mai mult, în aşteptarea celui de Braşov. Avem răgaz să cuprindem cu privirile, din dosul gărei, o bu nă parte din perspectiva oraşului. Peste puţină vreme sîntem în Braşov. Două zile întregi am vizitat din el multe lucruri interesante Biserica neagră (exteriorul şi interiorul, impunător şi auster), Muzeul săsesc, în care elevii au avut bogate prilejuri să admire lucruri extrem de instruc tive şi de frumoase, ca de ex., între altele, o minunată reproducere * plastică a înfăţişărei Braşovului din sec. XVII; mormîntul lui Andrei Mureşeanu, Biserica Sf. Neculai din Schei, Braşovul vechi, Liceul săsesc (o instituţie admirabil organizată şi întreţinută), Belvedere, Warte, Cetăjuia, Tîmpa, din vîrful căreia am admirat cu toţii panorama originală a Bra şovului. Am avut răgazul să facem şi o neuitată plimbare^cu tramvaiul la Noa, o staţie’ climaterică din apropriere, înzestrată cu păduri de brad, reci isvoare, cu pajişti pe care se plimbă vizitatori, în sunetul or chestrelor. Neuitate au fost pentru noi frumuseţile văzute în aceste două ., sj extrema bunăvoinţă pusă în explicaţiile date şi în^ călăuzirea 71 astră a D-lui Căpitan-medic Ciofu din Braşov. D-sa, punîndu-se cu r*ste ia dispoziţia excursioniştilor, i-a condus tot-timpul şi, neobosit, d lnfat orice prilej de a le fi folositor. Ii păstrăm cu toţii cea mai fru moasă amintire. Mulţumiri datorăm şi D-lui Colonel Grigoriu, care a pus 1h dispoziţia excursioniştilor, pentru găzduire, o sala din Cazarma regimini I Vînăiori de munte şi le-a făcui a doua zi şi înlesniri pentru meritul " cazarmă. Din Braşov, am luat irenul spre Sinaia. Un ml ie’ excursionişti sa hoiărîi ca dela Buşteni să facă drumul pe ?rup “L nădure pînă la Sinaia. A fost un drum uşor, ca făcut pe pajos, pu sji’: prin adîncul codrilor de brad, în dimineaţa parfujjştej! une gaia an; Piziiat Mînăstirea şi mormîntul lui Take Ionescu grăpastelului Peleş şi exteriorul Castelului, apoi am urcat la Sf. Ana. dimie Caşteiui ? ^ ti unde am poposit citeva ceasuri, vizitind Seara am pleca* spre cflre ne.a readus în Focşani oraşul, P1” . jij __Ascensiunea muntelui Coza (1600 metri). E miez de - rSr * coapte şi căldura dogoreşte năprasnic şesuri e noastre vara. Grinele si Plecarea sănătoasă a munţilor şi gindul (i se în. driaptă spre piscurile lor albastre. Dela o vreme paşii W urmăresc gîn.

158

Alte manifestări ale Societarei

durile şi atunci te trezeşti, ca şi noi, în trenul ce te duce la Mărăşeşti unde — după o penibilă aşteptare — la miez de noapte, pornim domol, în tren deschis, pe~linia Tişiţei, spre Soveja. După o călătorie liniştită prin răcoarea nopţei, întinşi pe bănci de lemn, cu faja spre stele şi cu mînile sub cap, ajungem în zori de zi la Soveja. De acolo, îndată por nim, tot cu trenul, la deal, spre Tulnici. Aici ne coborîm în sat, de unde pe la amiază plecăm călări pe Valea Cozei, spre piscul Coza, cel mai înalt munte a Vrancei. In drum, poposim puţin la un bătrîn de 104 ani; ascultăm povestiri pitoreşti de pe vremea ocupaţiei ruseşti, evocări ale muncilor silite de altădată, ale prădăciunilor şi năvălirilor duşmane din vremuri, cînd totuşi—după cum spunea moşul—„era mai ghine ca acum", Călăuziţi de un cunoscut, şi el bătrîn, al moşneagului, începem a urca munţii, lăsînd în vale apa Cozei. Trecem pe lîngă puţin cunoscuta cas cadă a Dălhăţaşului şi ne afundăm mereu în pustietăţi de codru şi de rnjJ^te, departe de orice locuinţă omenească. Intr’o poiană călăuza ne părăseşte, întorcîndu-se în vale, după ce ne-a dat lămuriri destule des pre drumurile pe care jom apuca. Se înserează şi ne gîndim unde vom găsi stîna mereu vestită de trecători. Se înserează văzînd cu ochii şi o răcoare pronunţată se Iasă pe întinderi. Coza ne apare pleşuvă şi fio roasă în faţă, iar pe o coastă a ei se iveşte o stînă ce pare pustie. Pînă acolo avem însă mult de ocolit, de pipăit cărări înguste de munte, de coborit pnpoare prăpăstioase. Purtînd caii de dîrlogi, ne lăsăm cu băgare cte seamă în jvale, şi mînile ne îngheaţă pe hăţuri, sub bătaia vîntului. Cina sa intram în stînă, dulăii ne încunjură, bacii ies cu parul să-i potolească şi se uită la noi mai întăi cu multă bănuială, pînă ce recunosc, ,una d*nlre. excursionişti. Ne poftesc înăuntru, căci vîntul suflă cu atita turbare caţi-egreu să te ţii dîrz pe picioare, împotrivindu-te semeţiei tui. Ne încălzim la un foc mare şi eşim din cînd în cînd afară sa vedem cît se mai poate — panorame largi, în vale : Şiretul departe, şes uşi, sate. Ne retragem iarăşi în colibă şi ne aşezăm pentru masă. O mămăligă uriaşă şi cu cea mai minunată urdă ce se poate închipui, împreuna cu ce mai aveam şi noi din merinde, alcătuesc o mîncare împarateasca. Oile se reîntorc şi, trecute prin strungă, sînt mulse una cîte una de baci, care nu ştim de unde au răsărit trei la număr, încotoşmăn.all.5aJ}lşte exploratori nordici, dispuşi şi mulţumiţi cu sălbatica lor vieaţa. Ne aşezăm de culcare, întinzînd lăicerele de pe cai, pe pămînt şi in sunet de fluer, care îngînă rustice melodii, încercăm să adormim. Vîn tul sdruncină în răstîmpuri atît de puternic coliba, încît avem impresia ca ne-o prăvăleşte din clipă în clipă pe creştete. Ţărînă şi pămînt cad de prin ostreţe, din grinzi şi vî itul parcă înhaţă coliba cu pumni puternici, sguduind-o să se desmeticească. E mare prăpăd pe munte. Dulăii latră la mar gine de păduri şi sgomot de infern înfăşoară şubreda noastră locuinţă, in jurul căreia vîntul pare a juca dansul ielelor. Dimineaţa, scuturînd ţa rina de pe noi, pătrunşi de frig, ne sculăm şi în curînd pornim să cămai Potrivil Pentru urcat pe Coza. Cerul e întunecat şi nir'mî? 6 toamna lîrzie îţi frige pielea. Suflăm în pumni şi batem din mii*» « Ca-pe,. a?terhuturi de zăpadă. Tîrîm cu greu caii, pe cărărui însinqu'riP<?nrc>are- * de atînca- H lasam Pe o pajişte şi noi pornim a urca Se si hnl.SP1SCv:,.Norii ne înfă?oară> vîntul ne ia de piept şi ne res-> ura subţire de ploae rece începe să ne învălue. Urcăm cu greu

Excursiile Societăţei

♦

159

şi căutăm picioarelor sprijinul smocurilor umede de iarbă. Sîntem in vîrf, deasupra norilor care ne împiedică orice privelişte spre vale. Sîntem izolaţi în nori, ca nişte singurateci închinători pe munţi. Nu zărim la cinci paşi. Vedem, vag, contururi de copaci, de trunchiuri căzute şi doborîte de trăsnete năprasnice. Distingem frînturi de codru. O clipă se luminează zările şi, ca la scînteeri de fulgere, vedem departe, în faţă, o stînă, un loc de refugiu binecuvîntat. Dar îndată pale de nori o acopăr şi ne tre zim iarăşi izolaţi de restul lumei, pe un pisc singuratic, în voia vînturilor, ca pe o barcă. începem a coborî, pipăind cu privirile locul unde ne-am lăsat caii. Cu greu îi nemerim. Ne îndreptăm în bobote spre stîna ce ni- se arătase, doritori de a găsi un nou drum spre valea Cozeb pe care ne-am întoarce. Cerul începe a se însenina şi stîna misterioasă ne atrage spre dînsa, făgăduindu-ne ospitalitate largă, bunătăţi, surprize, călă uzire. Din clipă în clipă, ea se transformă pentru noi în pămîntul făgă duinţei, mult aşteptat. Şi ce greu luptăm cu vîntul care ne orbeşte, -ne demoralizează, ne zgudue, e gata să ne svîrle în prăpăstii. Cotirn^ şi stîna... „e’n zarea de flăcări, departe"... Zorim spre ţinta imediată a călă toriei noastre, dar... stîna „începe şi dînsa să meargă, cu paşi ce în fun duri de zare-o răpesc". E ceva din călătoria Emirului spre Meca, în această stăruinţă obositoare către un ţel umil, dar atît de magic pentru noi. In sfîrşit, un tăpşan larg ne desparte de ea. Alergăm. Vom găsi acolo un foc mare, ni se va arăta drumul spre ;satul de unde parcă am pornit de un veac, vom mai auzi glasuri de om, vom asculta povestiri domoale şi cîntece de fluer... Desamăgire ! Fiori ne pătrund şi înşelarea amarnică ne minează sufletele. Stîna era părăsită. încăperi goale, tragice. Nimeni prin împrejurimi. In singurătatea muntelui şi a codrului, nici o talangă de oi, nici un lătrat de cîne, nici un strigăt. Numai vîntul, jeluindu-se veşnic prin mădulările pomilor. Rămînem împietriţi în poiană. Apoi vizităm cu deamănuntul coliba, ca nişte Robinsoni scotocind ascun zişurile corăbiei sfărîmate. Ii dăm tîrcoale şi avem impresia că am desgropat o ruină archeologică şi că trebue vreme să-i precizăm vîrsta. Ne amintim de tragica apariţie a corăbiei misterioase, în romanul „Arthur Cordon Pym" al lui Poe. înfometaţi, nişte călători, de mult în voia va lurilor, pe o corabie fără conducător, văd apropiindu-se de ei un vas mare, avînd pe bord o lume întreagă. Nădejdi fertile, entuziasm, delir. Corabia trece pe lîngă ei, fără să se oprească. Toţi oamenii de pe punte erau cadavre în putrefacţie, exalînd pestilenţiale miasme... Apucăm, la noroc, spre vale, în căutarea unui drum pe apa Cozei. Coborîşul este extrem de anevoios. Caii alunecă şi ne cad în spate. Alunecăm şi noi şi ne proptim din cînd în cînd de trupurile copacilor. După vre-o jumătate de ceas de alunecare descurajantă, dăm de o cărare ce apucă spre răsărit. Sîntem mîntuiţi. In curînd dăm de valea Cozei, strălucind în soarele ce se arată. Incunjuraţi de munţi roşii de smeuriş’ ne visăm în raiuri de basme şi aşteptăm să se ivească din codri apariţii fantastice. Poposim în stufişuri de smeură de unde plecăm spre vale, în mîni cu stindarde roşii de poame. Trecem de mai multe ori pîrăul şi căldura iar ne pătrunde prin pori, ne refaee, ne dă dispoziţia ce risiDeste amintirile aspre. Inoptăm în Tulnici, de unde a doua zi la 6 dimineaţn, pornim pe jos spre Vităneşti trecînd prin satele Buşeşti, Colacu, Tichiriş, Vidra, Cucueţi. Urcind dealul dela Birseşti spre Colacu, cea ~

Lţ L

: c

160

Alte manifestări ale Societăjdi

mai simpatică panoramă a Vrancei rămîne în urma noastră. „In fund, pe cer albastru, în zarea depărtată" se arată verdele pisc at Cozei, străjuind întregul plai bătrînesc, cu amintiri patriarhale. II cuprindem cu privirile şi cu sufletul şi înainte de a coborî de pe muchea dealului, „mai aruncăm, nemernicii de noi, cîle o căutătură jalnică spre munjii... Vrancei: urieşii munji, cu vîrfurile ascunse în nori, de unde purced isvoarele şi se revarsă pîraele cu repegiune, şoptind tainic în mersul lor neîncetat şi ducînd poate cu sine multe, multe patimi şi ahturi omeneşti să le înece în Dunărea^ măreajă". De pe dealul Bîrseştilor se zăreşte pînă. departe, albind în soare, monumentul închinat Domnului Ştefan, un simbol al gloriei trecutului nostru, stăpînă pe plaiurile stră moşeşti ale Vrancei. La^l ajunjjem Ia Vităneşti, unde prindem .trenul, cu ajutorul căruia sîntem in doua ceasuri la Odobeşti şi, în curînd, cu o trăsură, la Focşani. Vrancea, atit de necunoscută acum trei ani, începe să fie cercetată şi apreciata. Excursionişti din depărtări vin să o viziteze. Şcolarii noştri dm proprie imfiativa, formează echipe ce străbat cu pietate părţi din mun)ii noştri. Gara Pufnei şi linia Tişija mare au ajuns în vara aceasta locuri de pelerinaj pentru mulţi Focşăneni. Un scop principal ce-1 ur maream prin excursiile noastre este aşa dar în parte atins. Fotografii pe care, poate la anul, le vom împrăştia în număr şi mai mare vor face aceste locuri pitoreşti şi maj cunoscute şi mai cercetate. Noi urăm tine relului de azi, ca şi Bucura Dumbravă în a sa pururi tînără „Carte Munţilor", dragostea de munte, entuziasmul pentru natură şi dorul, ves' mc reinoit, de orizonturi largi şi luminoase. Ş ProJ. I. M. Raşcu

Indice de nume — Scriitori, profesori, elevi,

Abramovici M. 9. Adamescu Gh. 14. Agîrbiceanu I. 69. Alexian G. 10, 116. In Alexandrescu Gr. 1, 3 4, 7 8, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 18, 25, 28, 29, 30, 31,32, 33, 39, 40, 41, 42, 43, 47, 48,49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 60, 61,62, 63, 64, 65, 72, 7o, 74 75,76, 77, 78, 80, 93, 98, 99! 110, 121, 126, 127, 148. Alecsandri V. 12, 45, 48 49 50, 55, 66u 73, 80, 87, 96, 126, 1 128, 135, 136,’ 137, 140,142, 148, 149, 150. Anakreon 58. Anghel D. 12, 84. Anghel Em. 9. Anghelescu En. 9, 19. Anghenomen D. 9, 10, la, H’ 19, 20, 30, 31, 32, 34. Anghenomen Vela 9, 11, l'1 Aricescu D. C. 53, 54. Arvers 81. Asachi Gh. 12, 08, o9. Aslan C. I- 18, 20. Augier Em. 46. Averescu Şi. 57. ISacovia G. 11, 50. Băeşu P. 9, 19. Bacher S. 9, 12, 19, 48. Barber Raşeia 8, 10, 12, 51, Balaban C. 9, 19, 57. Baizac 36, 45. „„ Bălcescu N. 23, 48, 60, 87, 88, 96, 98, 99, 100, 127, 128, 153Banciu I. 14, 15. , Basgan C. 9, 11, 12: 15d 18, 19, 21, 48, 56, 57, 108, WBataille H. 11, 12, 78. Beaumarchais 74, 76. Beldescu Nat. 10. Beneş B. 9, 19. Bergson H. 10, 28, 29, 39, 40, HOBeza M. 69. Blaga L. 11, 25, 56. Blum H. 9, 19, 57. Bogrea V. 14. Boiu Elvira 8, 10, 19. Boiieau 32, 62, 65.

asistenţi la şedinţe, etc. — Bolintineanu D. 10, 12, 19, 50, 68, 80 87, 88, 91. 92, 93, 94, 95, 109, 148 149, 150. Roos H. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 21, 26, 32, 47, 48, 53, 63, 15, 106, 124. Bossuet 102. Brătescu-Voineşii Al. I. 12, 27, 45, Brătescu Ortansa 8, 9, 12, 18, 19, 28. Brocca 28. Brunetiere F. 45. Byron 61, 63, 64, 79. 4'andrea A. I. 127. Cantacuzino Al. 68. Caracostea D. 12, 27. Caragiale 59, 118, 126. Carducci 103. Carlyle 115, 117. Carol (regele) 101. Cazaban Al. 69. Cervantes 63. Cernica 10, 19. Chenier A. 91. Chirulescu Şt. 13, 6j, Chirulescu V. 9, 12, 62. Cicero 26. Ciocîrlan D-na 20. Ciocîrlan I. 20» Ciofu Căpitan Cîrlova V. 42, 79, 86. Gonite Aug* 9 Conachi C. n» Constantinescu-Iaşi P. 8 Constantinescu D. El. D-ra 19, 20 126. Constantinescu Eug. 10, 130 Constantinescu Const. 9, 12, 19, 41, 48, 52, 57, 70 Constantinescu Cart. 9, 12, 84 Corolenco 11, 12, 55 Corneille 49 Costin Miron 52, 128, 142 Coşbuc Gli. 26, 92, 126, 127, 145. Cotigă Paulina 9 Coitescu Evd. 9, 12, 19, 102 Crăciunescu El. D-nn 20 Creangă I. 99 Cremnitzer Colina 9, 19

! ♦

4 lu in n

,r1 iii ie

s 1

g-. ;<• u a ■J

: 7 7 D 3

ll 3

~> 1

e i

i i l' I1 3

1 i i 1

i î

: ! i i

Cr enmiizer $. 9 ^r|stian CI. 9, 19 57 Cnstea Aur. 9 19 £nsluea Cezar 155. 10, 19

c:tx9Sarina

»®n I- 8 9 19

gEl-^ee'89^109

g»^!Ia 9-19 nav!,1 51> 61

34, 110

Dav^la Al. 128 Uascalescu D. 110 Uelavrancea 59, 90 Cemeirius 69

Dlnsn^SCU Tr' “■ 37’ 38, 68, 109 58 1Ă°v- 8. 12, 14, 25 « Diacon,?3! n12’ 127’ 136' 137- 13s48 5? «9’ 12’ 18, 21, 37, 41, 91,’ 143 56’ 5?’ 63, 75, 78’ 80’ 81’ Diamant Clara 10, 19 Gidot 58 Dimiu D. 14. Dimitrescu Maria 9, 10 Dimitrescu lo Dimifriu Aur. 10, 19 a 8, 19

dss *'«»"«■

Dodun Maria 9 Donici Al. 53, 61, 62 Dostoevski 11, 27 Guniifru 20 Drăghici Emilia 9, 11, 19 50 Dragnea R. 12> 37 W’ 50 Dragomirescu Mih. 14, 15 Drouhet Ch. 14, 91 j,Ova Bucura 68, +51, J60. ^-minescu FI

128 4?!n49; 68’ ”75- 80, 126, ’l27' 149; {50 144, 145’ 146. ]47' ,48Emerson 92 Enescu EUg. 8> Epicur 45

9, 12, 19, 41

Iscft Wes>39

J^alutz H. 9, 19 Fauriel 23 Fenelon 122 F'euillet O. io, J Filimon N. 68, i5> 46, 109 **- 126, 129, 130 Finkelslein R. iq

Finkelstein Avr. 9, Flaubert 10, 12, 34, 35, 36, 109 Fogazzaro A. 103 Fontaine (La) 32, 41, 43, 58, 89,126. Forju Gr. 14 France Anat. 10, 43, 44, 45 Furtunescu Ang. 9,12, 19, 37, 103. tf*aicu Ecat. 10, 19 Gaicu Elena 9, 19 Gaultier J. 35 Găvănescul I. 8, 14, 4i? 74 Gheorghiu Camelia 10, 12, 19, 88 Gheorghiu I. 9, 19 Gheorghiu Pan. 9, 19, 57 Gheorghiu N. 9 Ghibănescu Gh. 14 Ghica I. 10, 60, 73, 96, 97, 98, 99 100, 101, 102, 109, 126, 127. * Ghica Al. 51 Ghîtză A. 20 Gîrbea O. G. 82 Gîrleanu 86, 126 Golescu D. 14 Goncourt 34, 101 Graf Art. 103 Grandea 68 Grigoriu Ec. 9, 19, 139. j^prigoriu Alice 9, 12, 19, 36, 55. Grigoriu Col. 157. Grigorescu Maria 9 Gross Samuel 9 Gross Şapse 8, 9, 19 Gross H. 9 Gross Mina 8, 10, 19 Guitry Sacha 116 Gurău T. 9, 12, 19, 21, 32, 40, 5? 80, 114. Bffagi M. 9. Hammer 87. Haneş V. P. 99, 100. Haneş V. V. 14. Hanu I. 9. Hasdeu 68, 128. Hecht O. 10, 19. Heliade 10, 12, 40, 51, 52, 53 55 65, 66, 78, 79, 80, 81, 82, 109* 126, 148. Hogaş A. 14. Horaţiu 26, 64 Horeanga Melania 9. Hugo V. ‘79, 92, 94, 128. Huysmaiis 59. Huzum V. 9, 19.

Sacovachi I- 9, 19, 21, 114. lanconescu 9. Ibrăilea"a G- 69, 94, yf, 100. Ibsen UT. Idelovici M. 9. Ionescu Sevasta 9, 19. Ionescu-Bujor 14, 15. Iordan N- 20. lordănescu T. 8, 10, 20, 104. (orga N. 12, 14, 87, 102, 103, 119, 121, 150. Iorgovici Paul 78. Iorgulescu M. 56. Iosepsohn O. 9, 19. Iosif O. St. 152. Ispir I. 9,12, 75. «Hamraes Fr. 85. Katz H. 9, 10, 19, 72, 75. Kaufman S. 20. Klein M. 8, 9, 19. Koffler A. 9, 19, 57. Koqălniceanu M. 12, 57, 68, 96, 128, HO, IU, 142. J.abis Al. 9. Lăduncă S. 20. Lamarline 79, 93, 128. Lamennais 79. ■ Landman M. 9, 19. Lascarov-Moldovanu Al. 8, 11,12, 25, HOLazăr Matei 9, 19. Lazăr Gh. 78. Lee. de Lisie 12, 84. Lemaître J. 44. Lempel Leia 19. Levrat Dr. 84. Littman Iac. 9, 10, 11, 13, 15, 16, 20, 25, 27, 29, 32, 48, 52, 53, 56, 68, 70, 71, 75, 86. Losner I. 9. 12, 19, 38, 57. Lovinescu Eug. 12, 25, 38, al, 41, 126. Lupaşcu Olga 10, 19. Lupu EI. D-na 20. Macedonscki Al.H, 80, 86, 87,115. Macri Em. 8,. 9, 19. Maior P. M3. Maiorescu T. 62, 128. Maintenon (D-na de) Malherbe 128. Mandea D. 9, 2. Măndăchescu S. 20. Marc-Aureliu 120

Mardare Gh. 9. Marden 112, 119. Mark S. 8, 9. Marosin Florica 9, 19. Marosin Adr. 8, 9, 19. Martinescu Virginia 8, 9, 10, 50, 51, 53, 54, 63. Martinescu P. 9, 19, 57. Martinovici 9. Marta 20 Martac Gh. 9 Masefield 121 Maupassant 34 Mehedinţi S. 14, 110 Merimee Pr. 43 Mihăescu E. 10, 19 Mihailescu V. D-ra 20 Miilea D. 9 Millevoye 91 Mironescu S. 9, 12, 62 Moisă A. 9 Moisescu Geamiîa 9, 19 Moisil C. 14 Moliere 10, 58, 65, 66,67, 82, 83, 84, 89, 90, 109, 110. Montanu Maria 8, 9, 10, Îl, 12, 18, 19, 26, 32, 37, 39, 40, 42, 63, 74, 80, 87, 91, 92, 99, 114, 115 123, 148. Montanu Dec. 9, 11, 12, 19, 80 85, 131, 151. Montesquiou (R de) 11,12,59,60. Montesquieu 96, 100 Mumuleanu 51, 52, 54, 61, 63 oVanul Şt. 14 Neculce I. 142 Negru D-na 20 Negru Ec. 10 Negru I. 20 Negulescu P. 14 Negruzzi C. 66, 80, 96, 126, 127 128, 140, 141, 142. Nestor Ioan 8, 12, 31, 41 Nestor Iac. 9, 10, 12, 19, 41, 52 57, 70, 91, 96, 100. Nicolau En. 9 Nicolau Const. 9 Nicolau Emil 9 Nicoleanu N. 11, 37, 109, 128 Nisipeanu I. 14, 15 Noailles (Contesa de) 10, 84, 85,109 Odobescu Al. 45, 91, 94, 97, 9g 99, 100, 126, 127, 128 Ortiz R. 12, 103

Ossian 47 Ovid 26, M2 Pamfîle T. U, 12, 27 Panaitescu Cecilia 8, 9, 19 Panaitescu Gh. 9 Panaitescu N. 9 Pandeiea N. 111 Pantazi Ecaterina 9, 19 Pantelimon A. 8, 9 Papadopol D. 14 Papazian Iac. 8, 9, 19, 57 Paraipan Maria 9, 12, 60 Paraipan Nic. 9 Paraipan Const. 9, 12, 19, 82 Paraschivescu Constanta 9, 19 Paraschivescu Maria 9 Pascoli G. 103 Pascu G. 14 Paveleseu P. 9, 19 Payot 111 Peretz H. 9, 11, 19, 37, 57 Petraşcu N. 69 Petrarca 79 Pîrvescu Pomp. 14 Plaut 66, 90 Poe E. 159 Popa I. 9, 19 Popescu C. 10, 11, 14, 16, 20, 28, 29, 110, 116. Popescu Pr. 20 Popescu FI. 8, 10, 19 Popovici A. 9 Potop F. 9 Pralea 51, 61 «acine^49, 58, 6>, 126, 127 . Radulescu D-ra 20 Rădulescu Mircea 78 Radulescu Elena 10, 19 Rădulescu Vas. 8, 9, 11, 12, 13, 14, 16, 18, 19, 21, 27, 32, 41, 42, 70, 103, 124. ■ Rădulescu N. 8, 9, 19, 133 Rahtivan D-na 20 Răpojescu N. 9 Rău N. 9, 19 Rarincescu M. D-ra 8, 10, 11, 12, 16, 18, 20, 33, 34, 43, 54, 55, 64, 77, 78, 82, 89,92, 100, 115, 116, 126. Raşcu M. I. 3, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 26, 42, 45, 54, 56, 59-, 65, 76, 84, 108, 125, 126, 160. Rebreanu Liviu 46, 69, 72 Reichman M. 51

Reivici Clara 8, 9, 12, 19, 55 Reivici S. 9, 19 Rintzler 1. 9 Roland D-na 102 Ronsard 58 Rosenberg Sofia 10 Rosenberg S. 9, 10, 12, 13, 16, 19, 21, 37, 52, 60, 62, 63, 61-, 65. Rosenhaupt I. 8, .10, 19 Roşea Paraschiva 10, 19 Rousseau J. J. 58, 59, 82, 122 Rosetti 98 Russo Al. 96, 126, 128, 135, 140, 141, 142, 143. Sadoveanu M. 11, 68, 69, 70, 85, 86 Sager I. 9, 19 Sainte-Beuve 34, 58 Sand O. 34 Sandeau J. 45 Sandu-AIdea C. 68 Sanielevici H. 43 Savel M. 69 Savin Aneta 9, 10, 19 Savin Şt. 9 Şeitan Marg. 8, 10, 19 Şerbănescu Sofia 8, 9, 19 Şerbănescu A. 9 Şerbănescu Th. 153 Shakespeare 49, 106, 126 Scheines G. 10, 19 Sevigne (D-na de) 96 Simionescu I. 12, 14, 84, 106 Sion Gh. 51, 52, 53, 54, 63, 65 Slavici I. 68, 69, 86 Slăvescu Adriana 10, 19, 135 Soare Maria 8, 9, 18 Soare V. 10 Soare Ov. 9, 19 Socrate 39, 122 Sophocle 64 Soveja 11, 12, 50 Spiegler Fr. 8, 9, 11, 19, 124, Stancu Gh. 0, 19 Ştefănescu P. 9, 12, 19, 40 Ştefăniu C. 10, 19 Steriade Al. 9 Steriade Mih. 9, 11, 12, 16, 18, 21, 25, 39, 57, 78, 84, 113, 150. Stoika T. C. 11, 86 Tăcu P. 9, 16, 21 Tănăsescu C. 8, 10, 19 Tătăranu Const. 9 Tempeanu V. 8, 14 Tenenbaum Cecilia 1Q

Teodoru El. 8, 10, 19 Teodorescu Aurelia D-ra 20 Teodorescu Dem. G. 136, 137 Teocril 91 Teodosiu V. 9, 11, 13, 14, 16, 18, 19, 21, 107, 114. Theodorescu Dem. 69 Thierry Aug. 22, 23, 24, 128 Tit-Liviu 26 Tomescu A. 10 Tomi|a I. 9, 19 Tomulescu D. 10, 18 Trandafirescu FI. 9 Tucidide 127 Turturică D-ra 20 Tutoveanu G. 8, 11, 39 tbhland 93. Ureche Gr. 52. Urziceanu lulia 9, 19. Văcărescu 1. 11, 33, 47, 48, 49, 58, 61, 62, 73, 9S, 150. Văcărescu Ien. 49. Văcăreşti 127. Vaillant 73.

Vasiliu Al. 8. Vasiliu D-na 20. Viqny (Alfr. de) 24, 43. Virgil 26, 126, 142. Vlădescu C. 10. Vlădescu Profesor 20. Vlahulă Al. 25,30, 59,68, 122, 14a. Voiculescu V. 11, 38. Volney 47. Voltaire 49, 51, 52, 61, 62, 63, 64, 65, 73, 95. Vorgu M. 10, 19. Vornicelu 20. Walchenaer 58. Wundt 104. aamflrescu D. 11. 16, 18, 68, 106, 110, 128. Zamfirescu C. 20. Zilberman Fr. 10. Zilberman B. 8, 9, 19. Zilişteanu Alexandrina 10, i9. Zilişteanu C. 9. Zola Em. 34. Zotia S. 12, 55, 56.

Apendice Sau mai donat, în timpul din urmă, următoarele sume pentru Socie(în special pentru imprimatul „Anuarului.)Comitetul Şcoalei Secundare de fete, gr^00 lei D-ra prof. M. Rarincescu - • • • 400 lei D-I prof. I. M. Raşcu, preşedintele Soci 200 jej Elevul I. Losner, cl. VII. . ■ ■ • La această sumă se adaugă: 132 lei

TotaUei'3932—

........ ....... localitate. La 24 aug. a. c. sa retras suma j^?see reproduse in ZT' tru cheltueli în legătură cu executarea a teU Marvan din Bucureşl? de fată Aceste trei clişee, executate m atenei . 4S. . P . X7 • au costat 430 lei. (Pentru care există în dosarele Soaetajei Factura Nr. U) In ziua de Sîmbătă 16 dec. a. c. s’a retras dela Banca de Scont suma de ei 8909 15 ce mai rămăsese şi ni s’a achitat, împreuna cu dobmda (hîriia justificativă se găseşte în dosar) suma de lei 909 , . eci aver®a totală a Sodetătei noastre, în ziua de 16 decemvre, a fost de lei 3198,90. _ De adăugit Ia pg. 13, paragraful 1, m locul lasat alb, suma de Iei 2S080 care arată costul general al imprimatului acestui volum. __ Âjte donajii de broşuri şi cărţi, făcute după 1 iulie a. c., vor fj trecuta în Anuarul viitor.

îndreptări

(

Pag.

Rîiidurile

7 8

10 (de jos) 15

In !oc de

Sil se cetea.sca

elevii 177 voi. Cercul sfud. putnean 407 voi. 3 tablouri şi 4 registre

elevii 167 voi. Cercul stud. pufnea11 407 voi. dintre care 77 donate de Casa Şcoalelor etc. 8 19 (de jos) • Eleve e : Montanu M. Elevele : Montanii M. 19 voi. i7 voj 8 12 (de jos) Macri E. 7 voi. şi 11 faSc. Macri E. 10 voi. şi H fascie, 10 2 (din notă) şedinţele şedinţele 22 18 în ainte înainte ' 39 16 den din 46 17 (de jos) desnădejdiei desnădejaei 47 9 dtn din 56 12 Cîntecul Ciutacul 73 8 literature literatura 73 12 de a căreia de a cărei 80 2 Bolinjineanu Bolintineanu 91— 19 şi 20 (de jos) din VII • din cl. VII 92 6 şi 8 erotic exotic 18 Ad altele alte ' '• Wy ' ~T7 (de jos) era cvaternară era terjiară V 124 11 (de jos) Socie|ătei Societăjei 150 4 amalgam de roz-albie amalgam de roz-albie 150 J 7 şi leagănă’n brafe se leagănă'n braţe 155 7 de cu mînecate de mînecate 155 19 îl înăitase îl înălţase 157 4 (de jos) Coza (I600m) Coza (1633m) 158 8 a Vrancei, .. al Vrancei 8 11 (de jos) sa se adauge: Montanu D. 2 voi. 8 tasc 30 2—20 trebuesc puse în semnul citărei

■ ■I

.......

—

Ciiprinstiî Pag.

I Situaţia generală a Societăţei Statutele Societătei „Ur. Alexandrescu“ . Regulamentul şedinţelor • Regulamentul Bjbligtecei. . • Biblioteca .................................................................... Şedinţele Societătei • Membrii Socieiă|ei Lucrările Societăjei • •Anuarul Societătei (Nr. 3) . • '• • Anuarul Societătei pe anul şcolar 1920-1921 • Supleaient de socoteli în legătură cu „Anuarul Nr. A. Proces verbal • • B. Proces verbal . C. Proces verbal Bilanţul Societăjei pe anul J 92 i -1922 Bilanţul Btbliotecei pe 1921-1922. D. Proces verbal E. Proces verbal Note . . . . . ■ II. Dare de seamă despre şedinţele Socieiăie Şedinţa Nr. 1 „ Nr.' 2 .

„ „ » „ „ „ „ „ , „ „ „ „

Nr. 3 Nr. 4. Nr. 5 Nr. 6 . Nr. 7 Nr. 8 . Nr. 9 Nr. 10 . Nr. 11 • Nr. 12 . Nr. 13 Nr. 14 . Nr. 15 Nr. 16 . Nr. 17 Nr. 18 . Nr. .1 g Nr. 20 . Nr. 21

. . . . . . . . . .

4 4 5 6 7 9 9 10 11 13

• 1

. 15 . 15 . 16 . 17 . 17 . 18 . J8 . 20 . 20 . 25 . 27 . 20 . 29 . 34 . 37 . 38 . 39 . 43 . 47 . 50 . 55 . 60 . 65 . 68 . 72 . 78

• o}

V R ANCn A

■_____________

;

Pag. 87 $edin|a Nr. 22 . • • . 89 Nr. 23 • . 96 Nr. 24 . 102 „ . Nr. 25 104 . Nr. 26 . 106. Nr. 27 .... 125 III. Alte manifestări ale Societăţei Cîteva compoziţii de ale membrilor Societăţei 125 Constantinescu Eugenia — Caracterizarea personagi ilor din romanul „Ciocoii vechi-şi noi“ de N. Filimon . • . . _ .129 Decebal Montanu — Părăsirea Focşanilor de către Nemţii care-1 ocupaseră. . .130 N. Rădulescu — Sancho Panza, proprietar al ostrovu lui atîfă vreme aşteptat, istoriseşte unui prieten una din păţaniile hazlii ale stăpînului său • 1 3^ Slăuescu A. Adriana — Să se povestească, în formă de jurnal, două zile consecutive din vieaţa noastră. 133 Ecalerina Grigoriu — Sentimentele ce se oglindesc în Doine . . . 155 /. Diaconu — Cîteva idei sociale, literare şi lingvis tice ale lui Russo, în comparaţie cu aceleaşi . 140 idei ale lui Negruzzi şi Kogălniceanu Marin, Montanu - Descrierea nopţei în poezia lui hminescu. ... . 143 Mihail Sieriade — Influenţa „poeziei vechi’1 asupra lui E mine seu . 148 Excursiile Societăţei. . 151 Indice, . 161 îndreptări . 166 Apendice 165

Justiiicaţlu tirajului

/ &

fhn

;/ v ■■ •

I f,

716* &>

Sacielăfii l forare „Gr. t[EKjlBBKi“~Liceill"lllllte--

-----------------------Evitate is46-m7 ANUL DE Preşedinte î Ptof. ION DIACONII Prin sirguinţa

rîroza Manole, Gafta Jeatt, Gheorgh.u Dan' JC\actanSi„, Dănăilă E.. iTjeC iTscmei V. (clasa VII A); cu «II, Llor^i^-aaMaiJt,1>e«

i 1

elevilor clasei VIII A.-a Liceului „UNIREA":

Smărăâdoîă^M aria. ?*|gf ‘ ‘C * ’ Vasiliu Elena ş> Ştaa Nataha „*tnrnle la Teatrul „Maior

Gh * 14 ianie repre' Gh. P Past.a (22 morf(j M 19471 poliza.Mic. zentiid piesa ««Spr® 1 , i n toi ui Ş«ne»U - sub supravegherea p r e , « d. n t e l a. Societăţii•

\ \

AU APĂRUT: curs suoT"' S°cie!9ţei lilerare ”Gr- Alexandrescu“ a elevilor de 1919-lS " Ul ”Unirea“’ F°CŞani' Nr' !• ~ Anul 5colaf

Preţul 8 lei. ....................................... .......ni................................... iiiMiiiiiiiiHiiiimiuiiiiiimmmiimiiimiiiiiiiuuiiiii

ni'iiiir

curs suoeT7 S^ck^e\literare ■•Gr. Alexandrescu" a elevilor dc ”Unirea“’ Focşani, Nr. 2.—Anul şcolai 1920-192! Preţul 10 lei. ........."................. minimii........... .

"i'"""H"'i'iii„„llIIIll,llll|llullmmmur.iimiiiiiinlmimiulmlnniJu

Im A 2

PREŢUL 25 LEI.