Biblia și Știința by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

■

’

»L

;

f h^d

:; '^',-

*< .•.f

> f>

•m V

# •» .

vw^

Biblioteca Cercului Religios Cultural-Jratusur Judeţul

Ks f

Putna

No. 2

Ii f»

„Cei cc zice, dar, cri nu este Dumnezeu, dovedeşte multă slăbiciune sufletească, multa dobitocie şi nccunoştinţd, fi mai rău decât dracii păcătueşte, făgăduind pe Dumnezeu care a fost, este şi va fi. fSwieon Tcsaloniceanu. lîăsp. cap. 11) „Zis-a cel nehun în inima lui : Nu este Dumnezeu (Psalm 13 stih. I)

BIBLIA « STIINTA

DE \

Econom A. C. C O S M A ; ;/

■

r 1 v

.■

<*•...

A D J U D TIPOGRAFIA Şl LEGĂTORIA „ UNI REA “ 19 2 9

W*1

8iliIio 1 oc9 Cercului RBligios-CultursJ Troîusiil” — Judeţul Putna — ” No. 2 „Cel ce zice, dir9 că nu este Dumnezeu, dovedeşte multă 8 slăbiciune sufletească, multă dobitocie şi necuuoştinţăf şi mai I rău decât dracii pdcătueşte, îngăduind pe Dumnezeu, care a fost, este şi va fi. (Simeon Tesaloniccanu.'M'elsp. cap. II) nZis~a cel nebun in inima lui .■ Nu este Dumnezeii» (Psalm 13 stih. I).

BIBLIA şi STIINTA D E

bconom

C O S M A

Biblioteca Publică di it

1.0 A D J U D Atelierele de Tipografie şi Legătorie de cărţi „UNIREA 19 2 8

1. Biblia între creştini. Istoria Religiunilor cunoaşte două feluri de religiuni: unele organizate şi unele desorganizate. Heligiuni organi zate, se numesc religiunile sistematice, iar desorganizate se numesc religiunile nesistematice sau primitive. Ţoale religiunile sistematice, au, pe lângă tradiţii secu lare sau milenare, şi cărţi religioase scrise. In cărţile sHnle, popoarele au adunai toate comorile lor religioase. Aşa s’a ajuns că, iiecare popor, să aibă cartea lui sfântă, favorită. india, respectă Vedele; Arabia cinsteşte Coranul; Porsia, preţueşte Zend-Avesta, China, admiră înţelep ciunea, cuprinsă în cărţile numite King. Au şi Chinejii o înţelepciune a lor? Da. înţelepciunea, presupune în pri mul loc armonie de suflet. Cea mai sublimă armonie dc cugetare şi simţire se cuprinde în Biblie. Biblia, este car tea de cinste a Creştinismului. Preţuesc toti creştinii deopotrivă Biblia? Este bine să-şi pună fiecare această întrebare. La naţiunile protestante, Biblia se citeşte şi se lâlcueşte în biserici, în şcoli şi în familii. De aceia, o scriitoare zice că „protestanţii, straşnici şi inpietriţi, sunt stăpâniţi mai mult de spiritul biblic, decât dc morala lui Hristos, cel iubitor de oameni0. (Adina Olănescu)J). La naţiunile catolice, citirea Bibliei este oprită şi înlo cuită cu catehismul, pe care-1 predau preoţii şi călugării,— dc cele mai multe ori în latineşte. De aceia, „catolicii sunt î) Adina OUnescn, «eriitoaro şi membri a 8ucîelXţii OiTodoxo.

mai înainte de toate disciplinaţi şi stăpâniţi de mândria bisericii lor, mai mult decât de înfrăţirea creştinească. La ei litera covârşeşte spiritul; caritatea, înlocueşte mila; şi, devoţiunea, înlocueşte dragostea0. „In Biserica ortodoxă singură, poporul este hrănit cu măduva învăţământului lui Hristos, căci fiecare creştin aude Evanghelia şi Liturghia in limba sa'. De aceia, 9lpopoarele ortodoxe, sunt singurile care cunosc mila şi indulgenţa; numai în inimile lor a pătruns învăţământul Celui ce a zis: . Iubeşte pe Dumnezeu, moi presus de toate şi pe aproapele ca insuţi pe tine'. In aceste cu vinte, toată legea şi scripturile sunt cuprinse^. (Adina OlânescuJ. De ce e preţuită aşa de mult Biblia ? Fiindcă ea cuprinde adevăruri descoperite de Dumne zeu oamenilor. Cu un cuvânt, scriitorii sfinţiţi, au fost in spiraţi de Dumnezeu. De aceia Sf. Apostol Pavel scrie lui Timotei : .Toată scriptura, este de Dumnezeu insuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre 'înţelepciunea cea spre dreptate, ca să fie deplin omul lui Dumnezeu. spre tot lucrul bun desăvârşii*. [2. III. 16-17]. Lumea a înţeles frumuseţea şi importanţa Bibliei, de aceia, singura carte tradusă In 600 de limbi şi răspândită anual în 10 milioane dc exemplare, este Biblia. Suntem noi cu luare aminte, când la biserică se citeşte din Sfintele Scripturi ? Avem şi noi fiecare o Biblie in casă? Citim noi vre-o pagină din Biblie ? Folosim noi, poveţile Bibliei, în viaţa de ţoale zilele ? Nu facem aceasta; şi din cauza aceasta ni se deapănă fi rul zilelor, fără de Dumnezeu şi fără omenie.

2., Biblia transformă sufletele, după voia lui Dumnezeu. [Grigore tic NisaJ

Lumea, nu cunoaşte până astăzi o altă carte despre care să se poala spune lucrul acesta. Numai Biblia poate transforma suflelul păcătos în suflet nevinovat, folositor societăţii şi sortit mănluirei. lată ce ne spune scriitorul italian Silvio Pellico, în „Ani de Temniţă*. „Această carte dumnezeiască, pe care totdeauna am iubit-o atât de mult, chiar atunci când mi se părea, că nu cred în religia ne, o st u di am acum, *) cu mai mult respect, decât altă dată. Ea mă învaţă să iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni, să doresc totdeauna o mai largă domnie a dreptăţii, să mă scârbesc de răutate, iertând, chiar pe cei răutăcioşi". Are dreptate Pr. Sf. Tit. Simedrea, când pune în meditafiunile sale, 6 întrebare ca aceasta : „Cum ar putea, să fie mincinoasă, o învăţătură, care are de partea sa, o virtute dumnezeiascăcum este vir tutea iertării, de care vorbeşte Silvio Pelico ? La întrebarea aceasta, nici un filosof şi nici şliinţa vea curilor, n‘a putut şi nu poate răspunde. A răspuns numai Biblia prin povestirea morţii Domnului, Care, din înălţimea suferinţelor Crucii, ierta pe chinuitorii Săi. Firea omului e mai înclinată spre rău, decfit spre bine.

m Omul cel mai desăvârşit, vede binele şi-l înţelege, dar nu-l face decât pe jumătate; puterile contrare il parali zează, îl împiedică, sau il fac, să rătăcească; iubirea de sine, il intoarce dela Dumnezeu şi deci se lipseşte de sprijinul Lui*. (Didon) "]. 1) Id închisoare. 2) Didon, maro interpret al Scripturii. Francez.

6 Biblia singură poate stinge răul clin om şi poate aprinde flacără binelui In sufletele stinse. Ea striga tuturor oamenilor: cFiţi prunci în răutate» (I Corint. 14..,0). Numai în starea de pruncie, nevinovăţia tine în frâu egoismul omenesc. Şi câte furtuni nu stârneşte egoismul oamenilor! In negol, în şti in , în politică, în industrie, iubirea de sine îngenunche şi nesocoteşte dreptatea.

,Toate neorănduelile pasiunilor, vin dela senzualitate; toate rătăcirile spirituale, îşi au isvorul in slava deşartă; [dar] şi «slava deşartă şi senzualitatea, vin dela egoism, sau dela iubirea de sine nemăsurată, care impinge pe om a se crede centrul totului. Iată răul, care roade omenirea, care îi împiedică desvoltarea şi nu încetează a-i turbura pacea*. (Didon p. 137). Dacă Biblia ar avea glas, ea s’ar putea recomanda aşa *): .Oameni buni! Eu sunt. cartea lui Dumnezeu : citiţi-mă. Eu sunt descoperirea lui Dumnezeu : cercetoţi-mă. Eu suni cartea vieţii lumii: iubiţi-mă. Dumnezeu este autoiul meu. Cercetoţi-mă şi veţi descoperi in mine pe Dumnezeu; veţi afla toate încercările pe care le-au făcut în decursul veacurilor, oamenii care au trăit în dragostea lui Dumne zeu. Cercetoţi-mă, şi veţi afla cum se poate lucra mân tuirea voastră. Cercetati-mă şi veţi găsi scris: „De va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea in- veac*. [loan 8.50]. Făgăduinţele inele trec hotărâte lumii aceştia şi asigură sufletului nemuritor o fericire veşnică". Prin glasul slujitorilor lui Dumnezeu, glasul Bibliei vor beşte tuturor sufletelor. Şi tu ai suflet. El aude glasul Sfintei' Scripturi ?

\\ Ftelucrire dopi I» TriA.

3. Trăeşle lumea o viaţă după Biblie? Intre cei aproape 2 miliarde de oameni, câţi are pămân tul, ceva mai inull ca un sfert sunt creştini. Şi, Doamne, câţi dintre aceştia nici nu cunosc Biblia! Lumea nu Irâeşte după Biblie. Sunt oameni singurateci, colo şi colo, care ţin, să traească după Biblie. Chiar înţeleptul Solomon a spus: „înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este ingâmfat şi fără frică'1. (XIV. 16). Sunt mulţi nesocotiţi, a căror voinţă, nu se cărmueşte după minte, ci după poftele trupului. „ Voinţa — tare şi sănă toasă, — nu are altă cale de ales, decât aceia, pe care i o arată inteligenţă luminată. A şti — zicea filosoful Platou, — este tot una cu a voiu. Ai pricepui Binele cu mintea V, eşti dator, sâ-1 şi împlineşti. Cum să cunoşti Binele şi sâ-1 faci, dacă, nu cunoşti Biblia ? Inteligenţa luminată, nu poate trece nepăsâtoaie pe lângă o carte de aşa mare valoare morală, cum e Biblia. Inteligenţa trebue, să ceieeleze cu râvna Cuvântul Do mnului, iar voinţa urmând îndemnul inteligenţii, să înfăp tuiască binele,- aşa cum l-au înfăptuit rânduri întiegi de oameni în Biblie. Căci,

„După cum planeta in origina, în mişcările şi in cele mai mici transformări ale sale, se leagă cu cerul, ce o înconjură, lot astfel şi omul, se atinge prin cugetarea, libertatea, pasiunile, instinctele şi loată fiinţa sa, de spi ritele, care formează o ierarhie intre el (om) şi Dumne zeu\ (Dicţon). Biblia vorbeşte de o întreagă ierarhie de oameni închi naţi binelui, după viforoase luple cu pasiunile lor. Vrei să incerci şi tu, o viaţă după Biblie ? Luptă-le, lupta cea bună. [II Timolei 4-.7j.

4. Ştiinţă fără morală ? Fericitul AUgustin,!) voind a caracteriza ştiinţa lumii, a zis : Ştiinţa face „paşi mari, dar nu pe calea cea bună*-). Toată ştiinţa, care nu ţine c.Ont de Dumnezeu şi de legile Lui morale date pentru oameni, chiar dacă prin desco peririle ei stăpâneşte din ce în ce mai mult puterile na turii, nu păşeşte pe calea cea bună. Un lucru trebue sâ se ştie bine de fiecare : „Toate ştiinţele vin dela Dumne zeu şi conduc la El" (Dr. N. Kiriac Dimancea)3). Spre Dumnezeu, nu sunt mai multe căi, ci este o singură cale. La Dumnezeu, — zice un profesor rus,— nu se poale veni. Se poate numai porni sau purcede dela Dumnezeu. mEl, este dela inceput şi nu dela urmă*. Dâ aceia, precum Copernic J) lucra pent ru gloria Crea torului, tot asemenea şi omul de ştiinţă, trebUe să se pue sub scutul legilor morale, date de Dumnezeu lumii. Altfel, cunoştinţele învăţaţilor, nu aduc folos societăţii, dacă omul de ştiinţă nu are in vedere în acţiunile sale ştiinţifice, cinstea şi adevărul. Ştiinfă fără cinste, cinste fără morală, morală fără Dumnezeu; nu se poate ! In senzul acesta, „nimic nu poale fi mai preţios decât ştiinţa* cum spune sft. Ioan Damaschin, „fiindcă ştiinţa este lumina sufletului înţelegător. Dacă în construcţia clădirilor cu 30 de etaje, Americanii au avut în vedere duritatea şi folosul, apoi, şi în ştiinţă trebue, să se. ştie că, o ipoteză e puternică, dacă are la bază pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este isgonit din foru rile ştiinţii, ştiinţa aceia nu poate ii spre folosul omenirei. 1] VJ 3 4J

Augnatin rostit Părinte M«arleesf\ episcop, filosof, teciog şi mart scriitor african din see. 1T. .Grandrs pasau.®, sdd eitra riain*. Profesor. Craiora. Celebru astronom polonez din sec. XY-lea, descoperitorul mişcării planetelor.

— y — Răsvrâliţii din 1914- spune Anatole France *) cunoşteau mijloacele cele mai alese ale ştiinţei )n arta distrugerii". Dacă ştiinţa lor n’ar fi nesocotit legile morale, n’am îi avui măcelul şi perderile de oameni, pe care le-am avut. Se pare insă că Dumnezeu a orbit minţile necredincio şilor veacului acestuia. (II Corint. 4.,). Da, pe când progresul întreg al civilizaţiei, ti se părea că este pentru înfrânarea instinctelor primitive, filosofia germană fixă în judecăţi greşite bazele războiului mare. Ascultati-o: «Nu e decât o lege:, legea acestei , vieţi, care constă din a voi — nu binele, nu adevărul, , cj, puterea de — a te întinde, de a creşte, . de a .te, jntrece, pe tine însuti şi, ca să obţii acest efect de a ură, de a combate, de a distruge şi a devoră tot ce ti şe prezintă ca străin şi nu e tare ca tine». Din aceste judecăţi au eşit altele: „Să ocroteşti? e semn de slăbiciune". „Să cei ocrotire'? e semn de mizerie", fiindcă, „un răz boi bun sfinţeşte orice cauză* (!!). !. ,, De aici şi până la axioma lui Maximilian Harden -] că, ,dreptul este al învingătorului,* nu este decât un pas. De aceia, precum zicea Ibsen s]: „Nu prea pun preţ pe acea moralitate, care nu-şi are rădăcina în credinţa Bise ricii",4) zic şi eu : Nu prea pun preţ pe şliinta care ne socoteşte legile morale ale F.vangbeliei, fiindcă, mai de vreme sau mai târziu, se vede greşala ei. . - Noroc însă că, epocile de. necredinţă şi de ticăloşire a omului, sunt mai scurte decât epocile de credinţă şi de progres. ; . Noroc insă că, după cum un animal bolnav de rapăn, moare mai de timpuriu, lot asemenea şi ştiinţa care nu (ine cont de Dumnezeu şi de legile lui morale, e aruncată la ţărmurile vieţii, ca gunoaele. de pe valuri.

Vei şti dar, să alegi în ştiinţă, aceia ce vine dela Dumnezeu şi duce la Dumnezeu ? 1] Biriîtor mare, francez. 2J Maximilian Hardeo, scriitor genuin. Ibseu» poet şi filosof norvegian, mort îo 1906. 4J Kroil în „Hosmorholma.

5. Dictează ştiinfa ? fată câteva fapte, care ne vor dovedi că. de multe ori, în nuriiele şliinţii, oamenii au (acut greşeli de care, noi urmaşii trebue sau să râdem, sau să-i compătimim. Pe uşa de intrare a unui local de cultură din Atena, erau scrise aceste cuvinte: „Cine n’a studiat matematica, sâ nu intre'. Şcoala şi inscripţia aparţineau lui PJaton. Dar, pot fi toţi rnatemaliciani ? Nu e o pretenţie absurda aceasta ? Vorba lui Petrov: x) Oamenii, după îngustimea minţii şi perversitatea inimii lor, pol sâ denatureze şi să înjo sească până şi cea mai sublimă ideie şi, să o îmbrace într’o formă schiloadă*-J. . 'In numele cărei ştiinţi a putut soţia lui f.enin In 1922, să dea poruncă, casă se ardă din bibliotecile stăpânirii bol şevice toate Bibliile şi, unele opere ale lui Platon,- Spencer, Ca r/yle, Mirbeau, Toist oi, etc. ? Dacă ,nu se poate sâ citeşti un ceas o carie frumoasă, fără să fii mai fericit şi mai bun", [Lubbok8], alunei, penlruee la anul de potneii're a lui Tolstoi, [1928J Sovie tele nu şi-au ţinut cuvântul, sâ tipărească întreaga operă a lui? Doar şi Tolstoi, era un anarhist4) religios intrucât nu voia, să recunoască autoritatea oficială a Bise ricii ci numai morala Bisericii, fără Biserică ! A face bi nele este partea activă şi pozitivă a vieţii creştine. Bise rica, numai de lucrul acesta se interesează. Dar, slăpânirea bolşevică, contrar principiilor de omenie şi dreptule socială, interzice dreptul Ia proprielate şi protecţie legală, tocmai Bisericii, care-i poate păstra ordinea morală tn

jitTtca ciscxnoaţt» nici • anteiit^.

ii suflete ! Aceasta na poate fi o porunca a unei ştiinţi să nătoasă Sau, este porunca unei ştiinţi profesate de oameni bolnavi, oameni, care au rupt legăturile lor cu Dumnezeu. Mai poate vorbi cineva astăzi de cele 30 de creaţii separate tot de atâtea catastrofe, cum vorbea pe vrerauri Cuvier1! despre pământul nostru, nesocotind cel dintăi capitol al Bibliei ? Mai poate susţine cineva părerea astronomului Lowel din Arizona, după care planeta Marte, ar fi brăzdată de nişte canale, care aduc apa deia poli la equator, şi o fac fructiferă? Nu-i aşa, o ipoteză foarte ademenitoare?! Dar, astronomii Bernard în America, Antoniadi în Franţa, Comas Sola în Spania, au dovedit că: canaturile nu sunt decât o simplă iluzie optică». Din 1910, cercetările observatorului astronomic din Barcelona, au dovedit că, nu există oanaluri pe Marte. Bine!... Cum rămâne cu Biblia, care spune că pământul singur e locuit ? Vedeţi ! Ştiinţa nu poate susţine, că planeta Marte e locuită. Dar, chiar dacă .ştiinţa ar ajunge să confirme aceasta, tot nu poate contrazice Biblia, întrucât Biblia nu e scrisă pentru Marte ci pentru pământ, şi Biblia este o carte de credinţă, nu un tratat de ştiinţă. Iată şi o opinie filosofică, care, constitue — după Macdonald — «cea mai mare eroare a filosofici hegeliane». Cauza transformărilor organice -) nu este ceva natural, adică o bătrâneţă inevitabilă, ci numai o ideie a noastră. Fenomenele morţii în natură, nu sunt decât manifestări ale spirilului nostru !!! Trebue să fii ipohondru 8), pentru ca să-ţi închipui că moartea mamei sau a copilului, este numai o părere şi nu e o realitate !

Ai curajul, cititorule, să spui că o astfel de ştiinţă e sănătoasă ? 1) Curier* naturalist francor% mort la 1^3*2. •21 K*«£rirea stejarului, prin moartea ghindei : moartcu animalului prin tocire* (uzarea) ţesuturilor nervoase si nm şeii in*) are, distnme prin ardere şi l*iâ putinţa de u bi mai n face: moartea universului . . în clina tând elementele sal* vor înceta a sv ui ui prifacc, mim de pilda mi prefac azi : liur.zcl* ttuuchiuril© căzute* so profan In materii organice jii dcg&jtuza gaze, ut cui# ta hrănesc alte aminaU şi alt* vegetale. Do aceea s*a şi zî> eâ, In naturii *>U o neintieiupla prtl'ac*ie, iaii ca iţ ** P^*da ce*a uiu eUvinntcle el. . . i) Ipohondrie — o boala a nilletului.

W&t

1 fi

6. „Fericit cel ce poartă în sine un Dumnezeu*'. sau Credinfa nu poate fi obstacol pentru cercetare. Aşa spunea marele fizician englez, Faraday. Şi nfrndevâr. Daca nu.porţi pe Dumnezeu cu tine şi in tine, cer cetările tale, pot. să fie nu numai greşite, dar, să fie deadreptul sucite pe. dos. a)t Gând iţi-vă o clipă la generaţiunea spontanee a lui Hăeckel. Credeţi D-vs. că a fost o clipă în care, aşa lamne-sam, undeva, pe pământul nostru să fi apărut, fără o cauză. creatoare, viaţa pe pământ? Ştiinţa zilelor noastre, ştiinţa care n’a nesocotit Biblia, după multe cercetări, a ajuns la această axiomă: mnu există efect fără cauză*. N'a dovedit magistral Pasteur -) că, „omnis celula e ce lula*, adică viaţa din viaţa? Deci, după regretabile rătăciri prin generaţiunea spon tanee,— care nesocotea creaţiunea biblică,— ştiinla zilelor noastre a ajuns la rezultatele experienţelor lui Pasteur, Tyndale, Bernstein, lohn Butler, Burke, Wircohow, care se rezumă în fraza: „Nici macar amestecul combinaţiilor celor mai compli cate, nu este in stare de a produce intrfun spaţiu inchis, cel mai mic organism“ şi nici că „viata zilelor noastre, s’a produs vreo-dată, independent de o viofă antecedenţă*. (Tyndale). Generaţiunea spontanee, a dispărui, ca şi toate ipotezele omeneşti, care au nesocotit pe Dumnezeu. Versetul 7 din 1J Teorie filosofici, care afirma ci viaţa po pîmîut s’a ivit doh eino. 2} .Pasteur- ilustru chimist ţi baetcrioloj; francez, mort la 1805.

cap. II cartea Facerei — „Dumnezeu a făcut pe om din pulberea pământului trăeşle şi va trăi in veşnicie. Din elementele naturii l-a plăsmuit, dar nu singur s’a plăsmuit ci Dumnezeu l’a plăsmuit. A pogorî pe Dumnezeu clin lumea luminată a cerului şi a vorbi despic El, ca despre ori şi ce făptură de rând, este o nune impietate. Hăeckel lJ zicea : „Dumnezeu este un vertebrat gozos!" caruia nu-i Îngăduia amestecul in crcaliune, aşa cum susţine Biblia. b) Dar numai Hăeckel a păcătuit fata de Biblie ? Ascul tatul şi pe Darwin-] în teoria lui evoluţionistă; Vieţui toarele şi-au creat organele; ele au evoluat. şi meritul de a fi rezistat şi persistat până astăzi, este al lor ! Şi atunci : Dintr’o maimuţă inteligentă s’a născut un om ! De ce nu se mai transforma oare şi azi maimuţele in oameni ? De ce s’a oprit transformismul la prima pe reche de maimuţe inteligente? Şi apoi, savantul nostru neurolog, profesorul Dr. Marinescu, chiar anul acesla a afirmat în plină şedinţă a Academiei Române că, compo ziţia sângelui omenesc este fundainenlal deosebita de com poziţia sângelui de maimuţa. A evoluat, poate şi sângele? Iată în ce încurcături se pun singuri evolulioniştii. Ursul shi înbracat cu blană albă în gheţurile polare şi cu blană brună-roşcală la noi ! Aduceţi, va rog, un urs alb din ţările polare şi siliti-1, să trăiască la noi. Să ve dem ; ş’o schimba el blana lui albă pe una roşcată! Meduza — animal marin, cu corpul mareţ — şi-â făcut corpul Iransparenl-verzui sau albăsiriu , asemenea apei de mare, pentruca sa fie protejată in viaţa ei! Şi asta, fără ştirea, fără voia, fără intervenţia sau lucrarea Iui Dumne zeu ! Cine poate crede că, cea dintâi meduză, s'a făcut verde cu dela sine putere?! De altfel, între alţii, marele profesor italian Leonard Gaia, în opera sa .Combaterea evoluţionismului", răstoarnă complect teoria lui Darwin, care de mult şi-a pierdut orice prestigiu ştiinţific. Ei, dar, începulu-i anevoe, urma, vine dela sine ! Prin IJ llam kel, natnraliht formau. 2] Darwin, iiaturalitit englez, mont la

14 — hereditate s'au comunicai, toate însuşirile dobândite în viaţă, urmaşilor. De ce femeia cu şase degete, nu naşte copii LoL cu şase degete ? De ce nu se nasc copiii evreilor, gata circumcişi ? De ce femeia cu gura de iepure (buza de sus despicată), nu naşte copii la fel cu ea ? De ce fetele nu se nasc cu găuri în urechi pentru cercei ? De ce e aşa vitregă evoluţia şi hereditatea cu anumite specii? Apoi, — zice evoluţionismul, — nu ştiti că. în lupta pentru existenţă, au supraveţuit numai acele vieţuitoare, care au fost mai bine înzestrate: iuţi ca insectele; sburâtoare ca paserile; cele cu picioare mari dinapoi, ca puricele şi cangurul; — cele pline de şiretenie ca vulpea; cele cu arme de aparare mecanică : colţi, coarne, ţepi ; sau apărare chimică: venin ca la şerpi, cerneală ca Ia sepie etG.; cele ce s'au putut hrăni mai uşor, prinzând hrana cu ventuzele in felul caracatiţei, cu foarfecele ca scorpionul, cu limba ca broasca, şi aşa mai departe. Adică toată gama variaţiunilor multiple, puse de D-zeu in făpturi este — după Darwin — o creaţiune particulară a fiecărui individ sau specie! Pentru noi insă, — şi aducem mărturia lui Sir Wiliam

Thomson,1) — „probele de acţiune inteligentă şi plan binevoitor, arată că, natura este supusă unei voinţi libere şLcâ, ioateAucrurile u/7, depJndTde urTEFeator^şi de un Stăpân Etern9. Mă întreb şi eu dar cu Petrov: „locul Evangheliei (Bibliei) va fi luat de ştiinţă ?*. Nu. Ştiinţa călăuzită numai deminte,^ajunge la absurd. „Mintea, — zice Didori,— hu~e dată deopotrivă la toţi; sunt oameni simpli şi neştiutori, care nu se pot servi de ea; conştiinţa însă este lumină pentru toată omenirea*. —„Dacă se inchide în raţiunea sa, ca înlr’o fortăreaţa şi refuza cu îndărătnicie a face voinţa lui Dumnezeu, şi a 1) 8criitor frauicw,

15 — controla in conştiinţa sa cuvintele Iui lisus, nici o fiinţă liberă n’ajunge a crede V Ştiinţa, greşeşte, când nu ia Biblia ca temei al cercetă rilor sale. De ce ?—Fiindcă, raţiunea omului de ştiinţă, dă cunoşlinţi, de care omul simplu din popor, se poate îndoi, in vreme ce Biblia, dă adevăruri sigure întrucât sui^t isvorâte din obârşia şi autoritatea ei Dumnezeiască. De aceia, omul de ştiinţă, greşeşte, când nesocoteşte pe Dumnezeu: „Noi suntem în lumea aceasta, ca intr'o şcoală universală. Ani primit mintea şi ochiul, pentru a ajunge la cunoaştere. Şi, prin aceasta, suntem chemaţi, să-L cunoaştem pe Dumnezeu9. (Slt. Vasile cel Mare). Să nu pacătueşli în viaţa ta, este cea dintâi condiţie a vieţii creştine, chiar dacă eşti mare învăţat. Poţi li scutit de greşală, dacă ţii cont de zisele Bibliei in care se cuprinde voia lui Dumnezeu

>.*

7. Ştiinja în folosul omenirei. Câteva fapte : Un inginer, pescar norvegian, ştiind.cA morunii, heringii şi scrumbiile, cutre^ră marea in turme (bancuri) enorme, • cu sgomol. mare, .sub apă, a folosit microfonul [un aparat electric, caro prinde zgomotele cele mai fine] la pescuit. ..Pescarii acum, ştiu unde este vânatul şi se duc şi-l iau * ca din oală, întrucât microfonul le descopere zgomotul de sub ană. Pastorii proLeslanti, rabinii ebreilor şi fraţii catolici ai ordinului sf. Paul din New-York, îşi ţin in anumite zile, predicile la aparale de telefonie‘fără fir. Aşa că, cuvântul Bibliei se răspândeşte tn acelaş limp, înlr'un întreg ţinut. Şi în ţară la noi, din Bucureşli, se transmit pe lângă alte lucruri frumoase, şi predici religioase. Doclorul Leo Hayek din Viena, a reuşit, şă inlocuiască complect beregata bolnavă la câţiva bolnavi, încât, să-i facă nu numai să vorbească ci şi să cânte! Inginerul berlinez laretzky, a născocit 6 carte poştală acoperită cu un preparat chimic, pe care se poale săpa, ca pe placa de gramofon, şi vocea scriitorului. Ce fericire ••• pe copiii înstrăinaţi, când, citind scrisorile părinţilor, le vor putea auzi şi vocea ! Doclorul Robert Green . din Chicago, a descoperit un nou microb —numit Phage—care, trăeşie ca parazit şi se hrăneşte cu alţi microbi. Introdus în trupul omului, el distruge — mâncându-i,— toţi'microbii, afară de cel ai lubereuloseL Doclorul Pavloff-fysiologist din Leningrad, a reuşit, să producă atacuri epileptice la câini. Organismul câinilor, ca

17 sa se apere a produs o antitoxină care, inoculată eelor bolnavi de epilepsie, îi vindecă. In Noembrie 1928, d-rul Blades din Baltimore, a în cercat o operaţie asupra unui răufăcător, numit Stanley Trot. Operaţia a făcut-o la partea numită în anatomie, corpul tyroid. Doctorul l-a operat şi, după 72 ore, hoţul recidivist, era scăpat de proastele lui apucături, şi de atunci trăeşte ca om cinsLit, fără sâ-i mai vină de loc gândul de a fura. Să admirăm prin urmare puterile ştiinţei, aducându-i re cunoştinţa noastră, pentru descoperirile cu care slujeşte binele şi cultura universală; dar, să ştim să dăm Cezarului ce este a Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Du mnezeu. Înaintea oamenilor, nu ne putem prosterne ca înaintea lui Dumnezeu, care singur este fără de greşeală. — . Nimeni, afară de Dumnezeu, n’are drept a cere credinţă absolută; căci, iot omul, ore rătăcirile sale. greşelile sale, imperfecţiunile sale, şiy inchinându-ne îna intea unui om, am putea fi sclavi ai defectelor luim. De aceea, când omul de ştiinţă nesocoteşte pe Dumne zeu şi legile Sale, trebue să primim cu rezerva teoriile lut ştiinţifice. Mâine, ele pot fi răsturnate — cuin se în tâmplă aşa de des cu tot ce e omenesc—şi înlocuite cu alte păreri care sunt mai temeinice şi mai aproape de adevărul Bibliei. Până acum, cititorule, cum ai primit teoriile oamenilor de ştiinţă, nereligioşi ? Ca adevăruri absolute, îngenuncliindu-ţi credinţa ta religioasă, sau ca simple rezultate probabile, aproape întotdeauna nedefinitive? Dela acest răspuns, atârnă temelia ta morală în viaţă, şi lărgirea orizontului credinţii tale. Crezi Bibliei? Apără-i şi faţă de alţii sfinţenia.

Eşti rob omului de ştiinţă, care n’a ajuns încă, să cunoască pe Dumnezeu, eşti nefericit, pentrucă rătăceşti !

8. Martirii Ştiinfii. Pentru realizarea descoperirilor, lumea oamenilor de ştiinţă, a dat multe jertfe. Iată câteva : Doctorul Ducretet a suferit 17 operaţii, din cauza manipulării radiuluf. D-rul american Barlov, studiind câţiva ani în -China boala epidemică numită ,.fasialehsiasis* [un fel de holeră] a descoperit 82 de microbi, pe care reuşise, sâ-i izoleze, dar nu ştia care din ei produce boala, lntorcându-se în ţara lui, a fost împiedicat de vameşi, să-şi ia culturile de microbi, ca să nu se molipsească populaţia. Aiuuci el, a înghiţit microbii şi a intrat in ţară. Până la Baltimore, boala s’a declarat. Pacientul a dat informaţii doctorilor, asupra' des coperirilor sale şi, doctorii, chiar pe trupul lui, au conti nuat cercetările. Doctorul Waiilant din Paris a pierdut ambele mâini, din cauza experienţelor cu razele X, ca şi doctorul Regii

nald Blackoll din Londra. Până când oamenii de ştiinţă vor putea umbla cu radiul, cum umblă creştinii cu sfânta lumină la lerusalem la Înviere, fără să se Irigă, până atunci — vorba D-Iui profesor S. Mehedinţi — „oamenii de ştiinţă* mai au şi o inimă, din care radiază simpatia pentru toţi şi toate dimprejur, până la luceferii ce sclipesc tainic în depărtările cerului," şi, cu această inimă slujesc omenirii cu primejdia chiar a vieţii lor. Se pare că, pentru martini şliinţii a zis-Mântuitorul: „Rămâneţi întru\ Mine, şi Eu întru voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roade intru sine, de nu va fi în viţă, aşa nici voi de nu veţi fi în Mine.. . cel ce locueşte întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă; căci fără de Mine, nu puteţi face nimic. “ (loan XV 4-, 5.) Fără de jertfă, nu se poate dobândi nimic nicâeri, nici chiar in lumea ştiinţelor. Cel dinlăi lucru pc care-1* spune Biserica omului de ştiinţă este: BSă ai de conducător al

vieţii tale şi ăl studiilor tale pe Hristosu. (Nicobul către MEsSaCTa^ai p& Hri$tffs~coţi~ducătorul tău ?

9. Opiniuni Ştiinţifice. Unii oameni de ştiinţă au descoperiL adevăruri îieslramutubile. Alţii însă, au afirmat lucruri care, nu sufăr lumina. După cum regimurile politice se uzează ca haina, tot ase menea şi opiniunile ştiinţifice se uzează, când n'au la bază adevărul. lată câteva: Empedocie—un filosof grec !) —pretindea că, la primele apariţiuni ale vieţii omeneşti pe pământ, ochiul, capul, manele, etc., existau separate şi rătăceau la intâmplare în haosul nelămurit al creaţiunei [!j. Ce ar zice astăzi lumea, când ar auzi pe un om invăţal, susţinând o astfel de prostie? Unii geologi, ziceau că munţii s'au făcut sub influenţa apei sau revoluţiunilor aquatice. Dacă lucrul ar fi aşa, dece pe urma cutremurului din Bulgaria [1928| n'au apărut munţi noui ? Nu-i mai frumos să admiţi că D-zeu a dat forma pe care a vrut-o, pământului Său, potrivit legflor puse de El în natură ? Materialiştii francezi ziceau ca afară de materie, nu există nimic. Dar, spiritiştii vorbesc de spirite ; fizicienii vorbesc de sunet, — care nu pare material — şi de mii de octave nedescifrale de urechea omenească, care [toate urmări şi auzi abia 11 octave! Zoologia, vorbeşte de simţul superior al liliecilor, care pot sbură în camere inchise printre sârme cu clopoţei, fără ca să le atingă! E material simţul acesta? Dar broasca ţestoasă, pescuită de nişte marinari in Pacific şi aruncată ca bolnava în Pasul de Calais ? Cu semnul de înfierare al vasului, pe care fusese prizonieră, după trei ani, ea a fost găsită din nou in apele Pacificului? Poate fi material, şi numai material simţul, care a condus-o în patria ei oceanică? Nu cumva avem de-a-face cu un simţ de o esenţă superioară, pe care-i pa cat să-l lăgăduim ? ij A trăit în sec. V înainte do llr. Despre o! se zice ci, s’a aruncat îa craterul \uloanului Kt na» ca ei creadi lumea despre el ci s‘a făcut zeu.

Ştim că 9o lume ignorantă — cura zicea Renan — şi fără ştiinţă, este o lume de sclavi1*. Dar, vedeţi,'suni lu cruri pe care le afirmă unii oameni tn numele ştiinţii, fără ca să aibă temei. înainte de 1 Februarie 1916, astronomii au anunţai apropierea (conjuncţiunea) planetelor Venus şi Jupiler. Po porul, la apariţia conjuncţiunei pe cer, a considerat-o ca un fapt duranezeesc, prevestitor de război. Dacă cineva s'ar fi ostenit să le dovedească contrarul, ar fi avut in succesul, pe care l-au avut sfetnicii lui Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, care-l îndemnau să nu se mai plimbe vara în sanie de os, pe străzile laşului ! Aş, ţi-ai găsit s’asculle? S’a lăsat el de sportul acesta, numai când,— pentru încăl cări de graniţă,— Polonii i-au tăiat gâtul la Liov ! Mai poate cineva împărtăşi astăzi părerea lui Aristotel,1! care zicea că, sclavii stau în fruntea animalelor, fund altfel plăsmuiţi decât oamenii ? Dar iată şi o opiniune recentă, asupra căreia s’a discu tat- mult în presa europeană. Institutul Meteorologic din Polonia, a organ zal în 192B o expediţie ştiinţifică in Siam şi ţinuturile equaloriale. Cu această ocazie, învăţaţii au constatat că, cu cât te apropii de equator, scade radiaţiunea roşie şi se constată un plus de raze violele. Şi atunci s'a zis: Nu cumva radiofiunea roşie favorizează cultura şi civilizaţia america no-euro peană, în timp ce radiaţiunea violetă contribue la impiedecarea populaţiilor equatoriale, dela prânzul cel mare al civilizaţiei ? Dacă lucrul s'ar dovedi temeinic, atunci ar avea dreptate Gobineau 2) care, mai du mult, impăiţea pe oameni, în rase inferioare şi rase superioare.

Tu, ca creştin, ce crezi? Ai aflat tu că păcatul a despărţit popoarele V

di*! neo« IV ÎQaiiitj d-3 1) ţrfci'ti-t! — Fiirnof 2] Gobineau — Scriitor francez.

maro filosof aiiliV.

10. Dreptul, prin credinţă va trăi. Sf. Apostol Pavel considera credinţa ca fundamentul moralităţii, fată de păgânătatea necredincioasă, 'care era lipsită de moralitate. Toata ştiinţa lumii se macină, dacă nu cugelâ la Dum nezeu. Trăeşle peste veacuri numai ceia ce este în legâtuiâ cu Dumnezeu. Şi lucrurile făcute cu credinţă curată de zămislitorii lor, vorbesc in chip minunat despre D-zeu. Aşa erau cele două statui ridicate zeului Memnon, de către .Egipteni. Fiecare avea câte 16 metri înălţime şi 60 000 kgr. greutate. Sculpturile lor, erau aşa fel săpate, incâl, când se scurgeau picăturile de rouă în răsăritul soa relui, susurul lor intona un imn : era imnul soarelui. Vea curi de-arândul,ele au vestit un Dumnezeu—idololalrizat.— Când staluele au fost dărâmate de cutremur, şi refăcute de Septimiu Sever, taina lor a pierit. De aceia am zis că, numai lucru! omului de credinţă trăeşle. Numai omul religios, este în stare să ne desco pere lucruri veşnice. Din acest punct de vedere lisus Hristos, este modelul unic în Istorie. „Cel mai mare Om al Istoriei, acel care a ştiut mai bine să înfăptuiască scopul omului, tipul desăvârşit al omenirii schimbate,—lisus Briştos,— a fost în acelaş timp Omul cel

mai religios dintre toii. Ce zic? El n’a al ins desăvârşirea morală, decât, peniiucâ înIrupă religiunea desăvârşită. „Taina vieţii, taina cuvintelor, taina faptelor, taina firii şi taina lucrării Lui, nu e alta decât legătură Lui strânsă cu Dumnezeirea. E! n’a lucrat şi n’a vorbit niciodată, fără să fie insuflat de Dumnezeu. El a ştiut într’o viaţă sme rită de muncă şi lipsuri, să rămână în legătură strânsă cu Dumnezeu... • • De aceia, noi, ne vom pdstra pe Hristos, şi-l vom privi ca pe infâfişătorul desăvârşit al neamului omenesc [Frank Thomas|.

Tu, cititorule, ll păstrezi şi-l porţi pe lisus in sufle tul tău?

ii. Contrazice Biblia ştiinfa ?

După ce am expus în parte frumuseţile şi foloasele Bibliei şi ale Ştiintei, să vedem aGum dacă în!re ele poate exista vre-o nepotrivire aşa cum susţin acei cari nu se ostenesc, să cerceteze lucrul pe ambele feţe. Ce spune Biblia? Biblia descopere pe toate paginile ei adevărul. Insuş Iisus Hristos, a cărui prezentă este nedeşpăiţita de Biblie, a spus: »Eu sunt adevărul* Ce urmăreşte ştiinfa? Şi ea urmăreşte tot adevărul. Poate fi dar contrazicere între ele? JNu. *Adevărurile sunt froţi: credinţa slujeşte ştinţii şi şti inţa slujeşte credinţii. Dacă credinţa ia e lămurită, şti inţele omeneşti te vor ajutau [Tit. Simedreaj. Biblia descopere adevăruri, care trec hotarele lumi senzibile. Biblia desleagă îndoelile, prin admiterea existenţii unui bogat Dumnezeu. In faţa cerului înstelat, şi a pământului înpodobif, şi ştiinţa şi Religia se întreabă: Care-i origina lor? De la răspunsul, pe care-1 vor da la această întrebare, atârnă pacea sau râsboiul între ele. Se pot face trei presupuneri: a) Universul şi pământul nostru au existat întotdeauna cu toate formele şi fazele lor de desvoltare, aşa după cum le putem constata prin ştiinţă. Adică, Universul şi pămân tul, n’au nici un început. b) Universul şi pământul simt rezultatul întâmplării şi a hazardului. Adică, Universul şi pământul, s’au făcut singure. c) Universul şi pământul provin dintr'o cauză primă din

— 2B —

tr’o cauză înţeleapîft, dintr’o cauză puternică şi prea inte ligentă; Pe această cauză înzestrată cu aceste însuşiri, Biblia o numeşte Dumnezeu. Care dintre aceste trei presupuneri, vi se pare mai pro babilă şi rnai raţională? Se poate ca Universul să existe fără cauză? Se poate ca pământul, se .se fi făcut singur? Cine ar putea susţine aceasta ? Universul şi pământul sunt opera lui Dumnezeu. Ipoteza aceasta singura răspunde întrebării. Să cercetăm lucrurile mai de aproape Geologii susţin că, pământul s’a făcut Ireptat-treptat. Geologul german Humbold (Cosmos I p. 166) zice că 'începuturile planetei pământului, ştiinţa nu o poate explica: „Geognosia adevărată, ne invaţă a cunoaşte coaja pământului cum este ea in timpul nostru. Aceasta este o ştiinţă aşa de sigură, pe cât poate fi ştiinţa fiscală des criptivă. De altă parte tot ce priveşte starea mai dinainte a planetei noastre este tot aşa de nesigură, ca şi modul cum s’a format atmosfera planetei1*. Mai ales în ştiinţa Geologiei domnesc mai mult ca în alte ştiinţe ipotezele. Totuşi am găsit astă vară un deştept geolog dela noi, care, din nenorocire a fost şi seminarist, şi care spunea cu îndrăzneală, că Biblia pe prima pagină cuprinde o eroare aşa de mare, că se lipseşte de celelalte pagini! Dar geologul nostru nu se ostenea să înţeleagă că Biblia nu [ace nimănui lecţii de geologie! Nu face, penlrucă nu-i carie de ştiinţă. Nu face geologie, pentrucă, chiar geologii acasă la ei diferă unii de alţii, când o. vorba să fixeze vârsta pământului sau fazele, prin care a trecut. Pentru ei, miile de ani în viaţa pământu lui ştint câ ziua de eri. Biblia este un referat al religiei, o îndrumătoare a credinţii, nu un referai al geologiei şi ipotezelor geologice. E greu sau obositor de a înţelege aceasta?

— 24 — Cine primeşte adevărul acesta are răspuns la întreba rea : De unde este haosul ? Biblia spune în primul verset al ei: „La începui a făcut Dumnezeu cerul şi pământul*. Geologia nu poale răs punde la această întrebare, dacă nu admite şi ea ca şi Biblia, un Dumnezeu. Dacă ştiinţa nu ar primi adevărul Bibliei — existenţa lui Dumnezeu, — s'ar înămoli intr’un labirint de întrebări şi ipoieze, fără să aibă un răspuns hotărât nici odată. Existenta lui Dumnezeu, in afară de superioara ideie morală ce decurge din ea pentru existenta omenească, esle o cerinţa a raţiunii noastre, care nu poate rămâne fără răspuns la marea problema : Cine a făcut lumea ? Toţi oa menii din toate timpurile şi-au pus această chinuitoare întrebare, şi nimeni n'ă putut să răspundă decât *ot D-zeu prin descoperirea Sa cuprinsă pe prima pagină de Biblie.

Intr'adevăr. De unde provine lumea ? a) Din întâmplare? Flammarion l) spunea că, natura nu cunoaşte întâmplare. b) Unii filosofi au afirmat că a fost o materie eternă pe care a organizat-o o raţiune divină. c) Fanlazia orientală zicea că lumea e o emanaţie din Dumnezeire [Gnosticismul]. Apoi, ambele păreri, amestecă pe Dumnezeu, fără să deslege definitiv problema. Filosofia nu poate răspunde inti ebărilor : Cine a făcut materia ? Cine a pus-o in mişcare ? Cine a produs căldura ? Cine a descoperit lumina ? Biblia răspunde Ia toate, admiţând un D-zeu creator. Fanlazia orientală vrea să pue o teorie omenească — emanaţia — in locul unui adevăr biblic, creaţia. Nu vă convinee referatul biblic al creaţiunei ? Cred şi eu. Trebue, să fiţi oameni de credinţă ca să fi(i satisfăcuţi. 1) KIj&îii mar joii , m*ro agronom franc*/.

— 2&

aPrin credinţă, pricepem că veacurile au fost întocmite, prin cuvântul lui Dumnezeu*. [Ebrei 11 Aşa că, e mai bine, să nu încercăm a pătrunde , în misterul inc.epulului lumii cu simţurile externe, fiindcă, atunci pierdem din ve dere, tocmai obiectul crediiiţii noastre ! Mai ales că, „Ipotezele cosmogonice ’] sunt aşa de numeroase, aşa de variate, că se nasc în fiecare zi, tot aşa de nesigure, dar tot aşa de plauzibile ca teoriile cele raai vechi, în mijlocul cărora ele vin să ia loc, fără a putea să le facă uitate* (Poincare). Eşti lămurit? Ştiinţa e mărginită în (imp şi spaţiu. Biblia, se avântă în infinit şi complectează prin credinţă. Ştiinţa. (Lagrange). Biblia nu este în luptă şi nu se contrazice cu Stiinta obiectivă şi serioasă. Dacă esle o luptă şi o contrazicere, apoi esle între Biblia rău tălmăcită şi între oamenii care-şi zic <de ştiinţă». Noroc că Ştiinţa nu o fac oamenii aceia care judecă unilateral şi cu idei preconcepute, iar Biblia nu rămâne numai la interpretarea acelor cari refuză s?o cerceteze mai profund şi s'o înţeleagă mai bine. Ca dovadă evidentă că Biblia nu*i în contrazicere cu Ştiinţa este realitatea constatata de mii de ori că, cei mai mari oameni de ştiinţă au stimat Biblia şi au crezut în adevărurile descoperite în ea de Dumnezeu. Şi prin glasul Bibliei şi prin cel al Ştiinţei tot acelaş Dumnezeu vorbeşte !

2) Diipre începutul lumii*

. - *%

12. Acordul între Religie- şi Ştiinţa. ;

Ştiinţa nu poate neglija religia, fiindgă religia o spri jină şi dincolo de hotarele, pe care le aIing cercetările sale. Religia nu poate neglija ştiinţa, fiindcă ştiinţa, prin cer cetările sale, dă temeiuri noui crediriţii. Ştiinţa fără religie, este o primejdie, de caie să vă fer • rcascâ Dumnezeu ! E mai fericit un prost religios, decât un învăţat necredincios. Cei inai'mari gânditori ai lumii s'au recmtat dintre oa menii care, au stabilit un acord între ştiinţă şi religie. Platon, Augustin, Grigore Teologul, Toma D’Aquino Kant, Bergson, sunt pildă strălucita in această direcţie. Atunci de unde a ieşit desaeordul, dini re religie şi şti inţă ? Ne răspcmde Heliade RăduleScu : „Ştiinţa este legitimă, dar ea nu trebue înpin să ta ateism; religia e indispensabilă, dor ea nu trebue, să cadă in superstiţie'. Biblia desleagâ’toate problemele prin afirmaţinnea: Este un Dumnezeu creator. Ştiinţa, care pare că a atins marginele cercetărilor şi care nu vrea să audă, să vadă şi să înţeleagă că, răspunsul defi nitiv pentru preocupările ei, nu-1 poale da decât credinţa, ştiinţa aceea trăeşte in conflict cu religia. Ştiinţa credincioasă, deschide religiei, drumul înţelegem. „Raţiunea—zice Lagrange — se pleacă in fata credinţii pentru pătrunderea adevărului absolut. Numele de creştin, nu este incompatibil cu cel de filosof, iar creştinismul devine filosofia cea mai sigură, adevărata filosofic religinaşa a sfinţflor părinţi*, filosofia praclică a vieţii, singura* • fîlosofie reală şi folositoare omenirii.

— 2?

Recunoaştem că, mulţi oameni de ştiinţă au fost vieţi*mile bisericii papale. Dela Galilei, până la excomunicarea recentă a filosofului Bonainte, este un întreg şirag de oa meni care, de multe ori au suferit pe nedrept! In viaţa acestor victime, de multe otl s’a repetat istoria lui Artaxa-, gora,l) care, era dat morţii—şi a fost scăpat de Pericles— fiindcă, comparase mărimea Peloponeziilui, cu mărimea soarelui. Cuprinsul Bibliei in istoria creaţiunei şi a potopului are o existentă aşa de universală, încât, nu este colţ pe pământ, în care, popoarele cele mai sălbatece, să nu aibă măcar o cre dinţă relgioasa, confuza, redusă incomplectă etc. Dar, e a lor, şi face parte din bunul universal, pe care-1 desvălue Biblia. Faptul că o parte din Biblie, — Noul Testament, — s’a scris in veacul lui August, numit veacul luminii, al arlelor şi al lilerilor, al filosofici şi al ştiinţii în general, este o dumnezeiască dovadă că, Biblia şi creştinismul, nu-se tem de lumină. Ce frumos mărturiseşte adevărul acesta, un scriitor apu-

san, citat de pâr. Scriban: „Ştiinţa, ne a primit in leagăn, ne-a spionat, ne-a stu diat, s’a luptat împotriva noastră, ne-a dat apărători printre filosofi, pe care am venit, să-i răstii mă m de pe scaunele lor şi din care, mulţi au adus Celui Răstignit în treita mărturisire a geniului lor, a ştiinţei lor şi a ră tăcirilor lori(. Cel dintâi care a .lămurii, noţiunile credinţă şi ştiinţă, a fost Galilei. El, strâns cu uşa de bigotismul papalităţii, a afirmat autonomia ştiinţii, punând net problema: „Cum trebue să interpretăm BibliaIstoric?, Practic?. Sau numai teologic ? Galilei a recunoscut că. scripturile nu pol greşi dar, pot greşi interpreţii scripturilor. i

1] Filosof gxkoţ seo. Y înainta ile Uu

■ )

— 28 —

Calea pentru aflarea legilor duranezeeşti ale naturii -— zice el — nu e. Biblia ci, observarea naturii, prin expe rienţe senzibile şi, orientarea în sânul naturii, prin inteli genţa dată nouă de Dumnezeu, tocmai pentru a cunoaşte minunile din univers. Calea pentru aflarea adevărului moral, care interesează în cliip deosebit viaţa morală, este Revelaţia şi Biblia. (Galilei ,oameni celebri“). Disiincţiunea aceasta, o face şi Didon : .Ştiinţa omenească se adresează spiritului ; ştiinţa reli gioasă a Iui lisus, se adresează conştiinţii. Cea dintâi, se justifică prin dovezi logice ; cea de-a doua,-— vie după fiinţă — dovedeşte adevărul, prin virtuţile şi pacea sufle tească ce produce". Biblia afirmă un adevăr, pe care ştiinţa nici n'a căutat să-I combată, sau, dacă a încercat prin materialişti, a că zut sub propriile ei lovituri. Biblia afirmă : Lumea este alcătuită din două forţe. O forţă materială — realitatea, care cade sub simţuri, — şi altă forţă spirituală sau, — cum o numea Platon, — lu mea ideală. ' Teoriile ştiinţifice, s’au mărginit, să discute problema existenţii, in partea ei materiala. Dar, rezultatele la care au ajuns, nu sunt definitive, ba. mai mult, loale greşesc, inlr’un punct oarecare Şi apoi, să nu uităm că, tonte pre supun existenţa unui lucru, (materie, căldură, mişcare) ceia ce nu face decât să întârzie deslegarea căci, între barea: '(.cum. s’a făcut lumea?)) se găseşte înlocuită cu alta: 9dc unde vine materia ?“ şi prin urmare nimic iTa fost deslegaţ (Pr. C. Grumăzescu \n „Apusul CosmogoniHor“J. Avea dreptate Kant să spue : „Do fi mi materia, şi eu vă voi face o lume nouă\ Bunul creştin îşi spune in taina cugetului său : Ori ma teria, ori mişcarea, ori căldura, ori creaţiunea sunt opera lui Dumnezeu,—cum spune Biblia intr'un.limbaj potrivit vremurilor acelora.

Tu, cititorule, ce zici? Te-ai gândit iu la lucrurile acestea vreodată ?

13. Poale răspunde ştiinţa la toate problemele?

• ••

Să luăm pe rând, unele ramuri ale ei. a) Biologia, studiază în amănunţime, ţoale fenomenele vieţii, dar ea nu ştie precis, ce-i viata in sine. L)e aceea se intrebâ şi Dumas — secretarul perpetuu al Academiei Franceze — „De unde vine viata şi unde merge ?■ b) Naturaliştii, nu ştiu cum se ulcătueşte clorofila în plante.' Din cauza luminei ? Cum V c) Chimiştii, deşi cunosc substanţele din care e alcătuit un fir de păr, n’au putut până azi alcătui un fir de păr. De aceia Liebig zicea: „Niciodată chimia nu va isbuti, să producă in laboratorul său o celulă, o fibră muscu lară, un nerv, cu an cuvânt, o parte organică înzestrată cu proprietăţile vieţii, şi cu atât mai mult un organism*. d) Anatomia nu poate prinde cauza materială, pentru care un organ de lumină ca ochiul, se plămădeşte la în tuneric ; nici pricina materială, pentru care ochiul ome nesc, vede numai partea cea mai neînsemnată a culorilor, iar părţile cele inai lucitoare nu le poale distinge. e) Fiziologia, nu ne poale spune din ce motive, dinLr’o celulă de ou de câne perfectă în asemănare cu o ce lulă de ou de om, nu iese om din câne sau câne din om’? ' 1) Zoologia nu ne poate lămuri de ce pasărea îşi construeşte un cuib înainte de a oua. 'Sunt prin urmare, numeroase probleme la care ştiinţa n’a dat încă un răspuns, dar la care Religia răspunde fără stingherire.

Vezi cititorule? Credinfa, ti'are probleme tiedeslegote. In fala credinţii totul este luminos şi sufleul în eredinţiă îşi află pacea.

* »

14. Cum stăm cu ipotezele ? Multe adevăruri ştiinţifice, sunt încă învelite in laşa ipo tezelor. Din nestatornicia lor, ele pol chema pe Dumne zeu, ca piăsinuitor al lucrurilor neexplicate. Anatomia afirmă că, din cauză că omul s'a servit nu mai cu mâna dreaptă, centrul de vorbire s’a localizat în emisferul stâng al creerului. N’avem nici un motiv, sa punem la îndoială această afirmaţie. Dar, facem o întrebare: La oa menii, care se servesc numai cu stânga, unde-i localizat centrul de vorbire? In stânga, sau tot în dreapta? In ca zul când centrul de vorbire se schimbă, cum şi în cazul când centrul de vorbire nu se schimbă, oare nu trebue să’admitem un legiuitor, care hotărăşte modificările? Astronomia zice că o fâşie-de rază de soare, care ar acoperi pe pământ o suprafaţă cât un bob de linte, poate topi stânca de granit. Lucrul este adevărat, dacă ne gân dim la căldura grozavă, din soare. Dar, cine are grijă ca raza de soare, să treacă prin depărtări, spatiuri, vânturi, adâncimi nesfârşite, care, toate, sa-i micşoreze puterea ucigătoare şi să o facă să devie dătătoare de viată pe pământul nostru ? Se poate îndepărta Dumnezeul Bibliei ? Putem dar încheia cu mărturisirea lui A. Milne Ecl-

wards: Ipotezele, pe care aşa zisa ştiinţă pozitivă le deapănă şi pe care ştiinţa adevărată le respinge, sunt nişte aberaţii ale spiritului, cărora naturaiiştii nu pot să ' le dea crezâmănt. încât azi, ca şi pe vremea lui Rcaumur, Linneu, Cuvier, fenomenele neexplicate, care se petrec dinaintea ochilor, trebuesc atribuite .creaţiunei unui creator. [Citat de D-r. Pautescu],

■ %

— 31 —

’

—

Po^i dar nesocoti pe Dumnezeu, bazîmdu-te pe ipoteze ? Dacă ai păcătuit pănă acum, ai vreme, să-ţi verifici nelă muririle tale, cititorule, în lumina Bibliei şi a Stimai adevărate. A fi cinstit cu tine însu-ţi— ca să poţi fi cinsLit şi cu alţii — însemnează a nu-ţi menţine cugetul şi viata in negura drumurilor nesigure, şi întemeiate pe afir maţii greşite şi necontrolate. E' bine să te gândeşti că,- inaiftle de a fi cinstit cu alţii in relaţiile obişnuite ale vieţii comune, săjii cinstit şi cu Line insuţi, in cugetul tău, controlându-l,i convingerile cele greşite. A renunţă la această verificare de conştiinţa şi cu getării, însemnează ca nu mai eşti conştient de prestigiul cugetului lăa propriu şi mai insemnează încă ceva: Moartea'ta spirituală pentru tine’şi pentru alţii, adică degradarea nedemnă a persoanei tale proprii. %

.r '9

% 9

* ✓ * 1

••

% t

15. Progres Ştiinfific şi Regres Moral.

: i

Spune Petrov : „Sliintă a făcui clin soare un simplu focar; *i pus şaua pe valul marii; a pus frâu vântului şt furtunii; a înhămat vaporii; a aruncat lorba factorului poştal pe zigzagurile fulgerului ; sfredtlul de otel străbate şanurile stâncilor şi scoale apa în sânul pustiilor arză toare ; telegraful, telefonul, telescopul, au nimicit spaţiul; analiza spectoralâ, a determinat compoziţia planetelor; mii de fabrici, cu o neînsemnata cheltuială de forlă musculară, execută lucrări, pe care nici nu le-au visat titanii mito logiei Dar, alături de „cuceririle mintii*, stă „ignoranta adânca a masselor populare, munca istovitoare, mizeria cea mai neagră, alături cu moliciunea şi risipa, apasă tot aşa de dureros şi în veacul telegrafiei fără fir şi al aviaţiei^ ca şi în veacul barbarismului de fier. Azilurile şi penitencia rele, sunt tovarăşi nedespărţiţi ai progresului ştiinţific ca şi palatele luxoase şi magazinele superbe". In capitalele luxoase, pe u!iţi luminate ca ziua, fete istovite de femei cu ocupaţii necunoscute şi de tineri fără ocupaţii, poartă cu ei „pecetea răutăţii'1 şi a păcatului. In mijlocul bogă ţiilor lumii vedem .oameni murind de foame, şi copii stinşi de bOaleV 9 Setea de avere*, fuga de munca, lenea, groaza de sărăcie, arată că lumea cugetă .mai mulL la cele materiale, decât la lumea spirituală, pe care o doreşte şi Biblia şi pe care n'o nesocoteşte nici cultura universală. Unde-i călugărul, care, între crucifix şi cărţi, a descope rit acum 100 de ani în Elveţîa, peniţa de scris ? Unde-i ierarhul, care, între ore de rugăciuni şi grija de să fi putut da la iveală cu o sârguinta vrednică

suflete,

de admiraţie, o lucrare ca cele 12 Minee, pe care le-a Lipăril Mitrofan al Buzăului (1691— 1703), făcând din noapte zi ? Munca, face viaţa plăcută zice Germanul. Munca, dictată de iubirea de oameni, e cea mai înaltă fericire, la care poate ajunge omul. Progresul ştiinţii nu poate nesocoti factorul moral. Poate fi progres ştiinţific, fără de muncă ? Poate fi muncă, fără factorul moral ? Poale fj ştiinţă fără iubiie şi lepădare de sine? Viaţa lumii este ţesută din iubire. Iubirea e armonie. După cum pomul doborât şi prefă cut în putregai nu dispare, pentru totdeauna, ci renaşte în sucurile noui ce vor hrăni alte plante şi, aerul pe care-1 vor respira alte vieţuitoare, tot asemenea munca încunu nată de iubire mirezmueşte viaţa lumii. Iată câteva pilde : Lucrătorii de bumbac, care fac sto fele de Persia, ştiu că vor muri de oftică. Şi lucrează! Lucrătorii de hârtii zugrăvite ştiu, că vor muri otrăviţi cu arsenic. Şi lucrează ! Zugravii se otrăvesc cu plumb. Şi lucrează ! Lucrătorii de cuie aurite mor paralitici. Şi lu crează ! Lucrătorilor de chibrituri chimice, adeseori, li se tae gingiile şi fălcile şi lucrează! Călătorii la pol, ştiu că pot muri. Şi nu se lasă ! De pe urma lor trăim noi benefi ciarii unor lucruri şi cunoşlinţi. pe care lumea nu le-ar avea, dacă oamenii, care-şi închină viaţa unor astfel de îndelet niciri, n'ar lucra din iubire pentru adevăr şi pentru lume. Lumea are nevoe de progres. Progresul se bazează pe muncă. Munca e de origină dumnezeiască. Munca se adapă din.iubire. Fără muncă nu e progres. Fără muncă nu e iubire. De aceia zicea Coşbuc : „Tu, nobilă iubire, legi fapta cu cuvântul, .Legi moartea cu viaţa şi cerul cu pământul „Si numai prin iubire ne facem fericiţi*.

(Sacontala). De ce ştiinţa nu îmbunătăţeşte moravurile ? De ce ştiinţa nu smulge, din rădăcină răul? Pentrucă ştiinţa este neputin cioasă In faţa răului moral

— 34

Vreţi dovezi? Iată-le: praful de puşcă şl dinamita *] Praful de puşcă era folosii de Chineji Ia artificii. Ştiinţa i-a folosit puterea, ca explosibil, pentru ca, sub forma aceasla, să fie folosit în război. Dinamita, pe care a descoperit-o Nobel, pentru sparge rea stâncilor, a fost folosită ca încărcătură la ghiulele ş bombe de război. Acestea nu sunt acuzaţii, pe care un preot ortodox le aduce ştiintii ci sunt simple constalări. «Ortodoxia noastră,— spune D-I T. Păcescu — a păstrat totdeauna echilibrul între ştiinţă şi religie. Ea n’a provo cat niciodată ştiinţa Ia luptă. Ea a lăsat spiritului omenesc libertatea de a-şi căuta nestingherit drumurile ştiinţii." «Ortodoxia, trăeşte în bune raporturi cu ştiinţa modestă, care nu face incursiuni în domeniul filosof iei, ea este prie tenă, chiar cu filosofia serioasă, care nu se avântă în ţi nutul religiei". «Ortodoxia recQnoaşle ştiinţei dreptul cercetării şi, al experienţii. Ea acordă filosof iei creditul puterilor limitate şi mărginite ale mintii omeneşti". In ortodoxie este armonie între Biblie şi ştiinţă, fiindcă lisus Hristos trezeşte morţii morali la viaţă, (Efes. 5,,,) precum soarele trezeşte florile şi mugurii adoimiti. In or todoxie, feţele învăţaţilor, pline de frumuseţâ şi dreptate (Filip I.1L) stau descoperite înaintea măririi lui Dumnezeu (2 Corint 3.18] încredinţate că, ori şi ce creştere morala şi materială, vine — şi în domeniul şliinţii — numai dela El şi prin El (Colos. 2.19). învăţaţii, privind podoabele naturii, ştiu că, „foaie lu crurile mari', Dumnezeu le-a lucrat (Isaia 26.J>2), fiindcă, tot binele numai prin El se lucrează (Filip. 2.15) şi fărăde El şi noi oamenii, nu putem face nimic, [ioan 15.-

Vrei să te numeşti învăţat, şi să lucrezi fără Jisus ? Nu se poate! .. p,iward Ilowarjt a descoperit mercurul fulminaut. După t* ani, E'J'J. făcea cu ol capsule pocni. Q„hr/>rn nre&arS în 18i7 nitroglicerina. Pc^tu 20 de ani. inginerul scandinav Alfrad Sold, reu şeşte descopere dinamita, pentru spart munţii la tuneluri. Vizând că se foloseşte în răşini, instituiPremini .Nobel' pentru pace.

16. Oamenii Mari şi Biblia. Iată atitudinea, sfaturile şi scrisul câtorva oameni mari din diferite fari şi cu diferite ocupaţii, cu privire la biblie. Despre Eduard VI1 l-lea. al Angliei, se spune că, la în coronare a cerut, să depue jurământul, pe cele trei spade — semnul celor trei provincii, peste care avea, să stăpâ nească,— şi pe Biblie.

Ampere -- mare fizician,--zicea : Studiază cu un ochiu ştiinţele şi cu celălalt veşnicia. Ascultă cu o ureche pe savanţi şi cu cealaltă pe „Amicul tău Ceresc*. Scrie cu o mână, şi cu cealaltă ţine-te de „ Veşmân tul Domnului". Pascal — filosof şi scriitor—, spunea : * Acei ce combat religia, să înveţe cel puţin ce este ea, mai inainte de a o combate». Şi, din Biblie se vede ce este religia, din ca cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte credînţii noastre. Diderot — cel mai mare necredincios — a zis unor ne credincioşi, ca şi dânsul: Aceia vă poftesc pe toţi cei ce vorbiţi aici, să-mi scrieţi o carte, tot aşa de simplă, dar tot aşa de nobilă, care să înveţe să mişte sufletele Dacă lumea plină de păcate neglijează Sf. Scriptură, nu este ea de vinăa. Musolini — şelul guvernului italian-- a spus înlr’o cuvân tare : Ştiinţa explică pe cum al fenomenelor. Biblia ex plică pe pentruce al fenomenelor, pe care ştiinţa nud poate explica. E o zonă de mister... înaintea căreia spiri tul omenesc, trebue să-şi plece genunchii şi pe care, trebue să scrie acest cuvânt: wDumnezeu-. Ştiinţa are câmpul ei de acţiune: experienţa. Credinţa, pe al său: al spiritului. Cineva zicea: «la ce bun toată filosofia lumii aceştia, dacă ea nu mă învaţă, să suport o nenorocire ? (Renaşterea).

■

ii !

Alexandru Volta — mare fizician — spunea Iui Silvio Pellico : Trăiam în secolul filosofici în vremea tinereţii mele, dar, „prezenta Creatorului, totdeauna mi se impu nea cu puterem.— „Eu, îmi cufund privirea în Evanghelie, ca şi în ceruri; şi eu cred in adevărul misterelor cre dinţei, în păcatul original, în întruparea lui Dumnezeu, în răscumpărare, in cruce, singura nădejde şi mântuire a oamenilor(Diac. Constanlinescu). Wilson—fostul preşedinte al Statelor Unite : Toate scrierile profane fac din personagiile lor, câte un viteaz. Viata oamenilor din Biblie, chiar când sunt trimişi de Dumnezeu, este aceeaş sărăcăcioasă plămădeală ome nească, amestecată cu greşeli, lipsuri şi rătăciri. In Bi blie vedem, „prin ce înaintare inceată, poate avaiisâ fie care bărbat sau femeie, sub cârmuirea Duhului lui D-zeuu. Cea mai straşnică luptă, o duce omul cu sine. Cum îmi voi cârmui eu inima ? Întrebării acesteea, au răspuns dife riţi oameni ai Bibliei, pentrucă, „cine este stăpân pe inima lui, este mai mare decât cel ce cucereşte cetăţi*. Roosvelt —preşedinte al Americei—purta în călătoriile lui de recreaţie, între alte cărţi şi Biblia. Caragiale, neîntrecutul prozator şi autor dramatic, mort în 1912, purta la el o Biblie, pentru mersul vieţii; un Calen dar pentru mersul vremii şi un Mersul trenurilor pentruca, să ştie plecările şi sosirile. Coolidge a primit la alegerea sa ca preşedinte al vmericii, o Biblie minunat legală. Pe ea se găsea transcris actul cje botez din 1604 al primului Coolidge, născut la Cottenham în Anglia. Câtă veneraţie ! La noi, in Basarabia - spune Şt. Giobanu - după 1919, se dădea fiecărui nou hirotonisit, o Biblie de Pelersburg. Astfel se lucră alta dată pentru Cuvântul Domnului.

La noi câţi au Biblia, câţi cred in ea şi câfi o citesc?

17. Frumuseţile literare ale Bibliei. Iată ce putea scrie despre Biblie celebrul critic francez Emile Faguet [f 1924], «Sentimentul măreţiei şi infinitului în Genesă. Senzibililatea adâncă şi simplă, in Istoria lui Iosif, Tobie şi Estir. Elocinţa şi sentimentul religios ales, în Cartea lui Iov şi Psalmii lui David. Lirismul înălţător, puternic şi plin de foc, însoţit de o neintrecută putere satirică în Profeţi. Înţelepciune egală fie cu a stoicilor, fie cu a epicureilor serioşi, in Eclesiast şi în Proverbe ; imaginaţie minunată, şi totdeauna concisă peste tot. „In afară de această grandoare, această simplă majeslate, acest sublim stil curgător şi natural, pe care nu-1 găseşti, decât uneori în aceiaş măsură, la Homer, şi care pare pri vilegiul unui popor, care, cel dintâi în lume a crezut într’un singur Dumnezeu ; iată ceeace face veşnic uimi toarea frumuseţâ a Bibliei, şi ială explicaţia, pentruce po poare întregi, de orice rasă, au făcut până azi, şi continuă să facă din Biblie hrana lor neîntreruptă şi, să scoată de aici curajul, seninătatea, înălţarea sufletească, şi un deosebii ferment al geniului lor poetic şi literar». (Renaşterea). Cât de frumos scrie Carlyle rj în Cultul Eroilor, despre

Carlea Iov: „Eu socotesc cartea Iov, unul din cele mai mari lucruri, din câte s’au scris cu pana.... O carte nobilă; o cartea tuturor oamenilor! E Qea dintăi, cea mai veche punere a nesfârşitei probleme: soarta omului şi Căile Domnului pentru el aici pe pământa. De aceea— spune D-l lorga în Viaţa lui Brâncoveanu, — Carlea Iov se citea din veac. al IlI-lea „în paresimi*. Dar Psalmii! „Din lot cuprinsul Vechiului Testament nu e nici o carte, care să se poată mai mult potrivi pentru nevoile, pentru durerile şi nădejdile fiecăruia, ca Psalmii. Nici una nu poate sluji mai bine, cu toată impărătcasca-i \) U*ro filosof şi scriitor englez.

strălucire, ca veşmânt pentru orice simţire umilă, care nu e în stare, sâ-şi găsească însăşi vorbele. în cele 150 de rugăciuni, de imnuri, de tânguiri, se află tot sufletul ome nesc în întoarcerea lui asupra sa însuşi, şi în avântul plin de sfială şi de temere, cătrâ puteri mai mari decât dân sul*. (Iorga): „Psalmii -- zice Carlyle filosof englez— sunt emblema luptei unui om aici pe pământ. In acest sălbatec element de viaţă, trebue, să se lupte inainte, acum căzut, adânc injosit, şi pururea cu lacrămi şi căinţă, cu inima însânge rată, are să se ridice iarăşi, ca să se lupte iarăşi, mereu inainte. Această luptă a lui, să fie una, cinsLilă şi neîn vinsă. Aceasta e întrebarea întrebărilor. Vom ierta multe amănunte triste, dacă sufletul ei esle adevărat". Versificaţia şi ritmul psalmilor, i-a impus în cultul creştin. Doctrina în psalmi, produce emoţii pioase. Ritmul poetic, produce emoţii estetice. Ritmul cântării, lungeşte vorbele şi textul se pricepe mai bine. Aşa că, precum zice Sinopsa lui losif de Râmnic 1783,-Psalmii sunt element de credinţă, de morală şi de cult. Ei sunt pentru veselie, pentru pietate şi pentru durere. Nu-i adevărat un lucru minunat ca, printr'o limbă să racă în cuvinte cum era ebraica,--să ne dea David o poe zie neîntrecută nici de Klopstock în Der Messias nici de Milton în Paradisul Perdut? Ş’apoi, armonia ideilor şi profunzimea sentimentelor, face ca Psalmii, să-şi păstreze farmecul şi in traduceri. In vreme ce lumea noaslrâ creştină se adapă cu o lite ratură proaslâ din comerţ, care excilă şi îmbolnăveşte ima ginaţia fără să cultive şi să înalţe inima, rămân necunos cut» de atâţia din noi Psalmii biblici, aşa de măreţi în formă şi in cuprins. Invaţă-le să citeşti singur Psalmii, mai ales atunci când sufletul iţi este lovit de durere, sau, ascullâ-i când la Biserică strana îi cânlă sau îi cileşie, şi le vei ' simţi hrănit cu o nouă viaţă, şi te vei apropia cu sufletul

de Dumnezeu.

18. Şi totuşi, Biblia minte ÎI1 Da. Nu vă miraşi de acest titlu. Acesta este gândul unora dintre cei care. numai s'au înfruptat din bunurile şt iintii. Ei zic : Biblia spune că pământul e centrul Universului. Copernic, susţinea în contra Bibliei, că pământul este numai un punct, numai un grăunte în Marele Univers ! Şi aşa e. Atunci ? • • • Dar oare valoarea unui lucru atârnă de dimensiunile lui ? O buturugă mică, răstoarnă un car mare. 0 mână de copil înzestrat cu minte, mână o turmă de boi. Un oui mic de statură ca Ştefan cel Mare, a putut purta 47 de răsboae Un om mic -- cum era David, a putut birui un Goliat. Un telescop cât o ţeava de mitralieră, poate cuprinde în lentilele sale, „grandoarea lumii" cum zicea Schi 1 Ier. Un microscop cât o puşcă copilărească de soc, descopere într'o picătură de apă o lume noua, necunos cută. Doua treimi din suprafaţa pământului simt acope rite cu apă. S’ar părea că pământul e făcut, să fie locuit ' de peşti mai mult decât de oameni. Cum ? Pentru om numai 1/?> din suprafaţa pământului a rezervat Dumnezeu? Eu susţiu c.ă, nu e nici o treime. Pe partea uscată, pă mântul arc deşerturi nelocuite ca Sahara, are gheţuri con tinui ca in Siberia, are călduri tropicale ca in centrul Afri cei, are bălti nesănătoase ca în Panama dintre Arnerici, are. fiare sălbatice ca tigrii şi leii Indiei. Ei bine : Omul acesta, mic la statură, priceput la minte, e pus de Durrmezeu, să trăiască întrun mediu nefavorabil, pe care să şi-l supue prin destoinicia puterilor lui trupeşti şi sufleteşti.

J i

■

— 40 Nu-i de mirare dar, că Dumnezeu a putut alege pămân tul, ca centrul îndurării sale. Mai întâi de toate, Astronomia, până astăzi, n'a putut dovedi cu dale exacte, şi probe neîndoelnice, că viata omului s'ar putea desvolta şi pe celelalte planete, în condiţiuni prielnice. Furtunile, lipsa atmosferei, starea incan descentă, întunericul, lipsa vegetaţiei şi alte condiţii de viaţă fac ca, din tot Universul, numai pământul nostru, să aibă cinstea de a sluji ca domiciliu biblic şi astronomic, pentru om. Atunci minte Biblia, când, din punct de vedere religios, spune că pământul e centrul vieţii omeneşti ? Nu. Hotărât nu. Biblia face din pământ centrul vieţii, fiindcă, aici a apărut omul. Biblia face din pământ centrul vieţii, fiindcă, aici a apărut Iisus Hrislos, ca Mântuitor al omului. Biblia vorbeşte de facerea lumii şi de sfârşitul lumii, atât cât îl interesează pe ora. De pământ şi de soarta omuiui, atârnă soarta lumii întregi. Când dispare omul, care să se bucure de fericire pe pământ, dispare şi con cepţia despre Univers sau despre pământ. Aşa dar între Astronomie şi Biblie nu poate fi 6 con

trazicere, fiindcă Astronomia socoteşte pământul ca un gră unte de materie, în timp ce Biblia îl socoteşte ca un cen tru al vieţii, ca existenţă materială şi morală. Este o deosebire do limbaj intre Biblie şi Astronomie ? Da este. Dar, despre această deosebire de limbaj, iată ce zice Keppler—astronom german, la 1861. „Astronomia descopere cauzele lucrurilor naturale, ea cearcă amăgirile optice ex proîesso (adică din ocupaţia ei). „Sfânta scriptura, care învaţă lucruri mai înalte, între buinţează modul obişnuit al vorbirii, spre a fi priceput— şi, vorbeşte despre lucruri naturale, numai in treacăt, după măsura cum ni se par. „Scriptura, s'ar exprimă tot in acel chip, dacă ar inţelege oamenii, amăgirile oplice. Căci, şi noi astronomii, nu cultivăm Astronomia, cu scopul de a schimba modul obişmii( al vorbirii, ci, spre a deschide porţile adevărului. Noi

— 41 zicem ca şi poporul : Planetele stau pe loc sau merg mdărăt soarele apune şi răsare sau se suie spre mează-zi etc. Acestea le spunem la îel cu poporul, aşa cum par ochilor noştri, măcar că nu sunt adevărate. „Cu cât mai puţin putem pretinde dela dumnezeiasca Scriptură, ca, lepădându-se de modul obişnuit al vorbirii, să-şi măsoare cuvintele, după calapodul ştiinţelor naturale şi, sa încurce poporul cu fraze intunecate, ce nu le pot pricepe, zădărnicindu-şi astfel finta sa adevărată şi su blimă*. (In opera Rusland)*). De aceea sfântul Ioan Damaschin spunea : „El — Iisus— este înţelepciunea şi puterea; Să-I ascul tăm glasul prin organul sfintei Scripturi şi să învăţam adevârata ştiinţă". [Citat de Pr. M. BulacuJ.

11. 1*o 11 Ir 11 acest citai 51 ponini alto 7 cosnflcciări, mulţumesc colmjului Uion IV. Puseu- AJju.i. Ciirti mi-a sucor.it «mltleolul acoulei lucrări, fixîndft-l l-entru o conlV»riu\ă l-ublicl tu A.ijuJ, cu ocwi* şedinţei Circului rşlîgios cultutol #Trotuşul* al cXrui pr$ş*dint©

— ■

• I

19. „Spre o nouă îndrumare a vieţii* «*•*

Sub titlul acesla Revista Teologică dela Sibiu spune: „Zorile vremii noui se vad • • • • lumea se desmeticeşle. Se observă o convertire a Apusului la spiritualism... etc." Biblia nu poale, să nu se bucure de roadele târzii pe care le aduce ştiinţa, pentru întărirea adevărurilor ' sale eterne. Ştiu că lucrurile bune se introduc cu greu în menta litatea omenirei. Napoleon a întâmpinat enorme greutăţi, ca să înlo cuiască cotul cu metrul ! Şi azi se mai măsoară cu cotul ! Telegrafia a fost oprită multa vreme la graniţile pro vinciei Hunan din China. Şi azi acolo sunt cei mai şlefuiţi oameni ai Chinei! Sliinţa voeşte ca toată lumea să cunoască descoperirile sale. A şti, înseamnă ca te-ai încredinţat dintr'un număr de faple văzute, prin puterile laie proprii de folosul unui lucru. Ştia că-i mai bine de folosit foarfecă în vie, decâl cosorul. Dar nu toate problemele vieţii le putem stăpâni prin simţuri. Prin simţuri cum zice Pavel— „Nu cunoa ştem decât in partea şi nu vedem decât „ca intr’o ogtlndCT (l Corint, XIII 9 şi 12). De aceia ştiinţa—care se bizue numai pe lucruri sim ţite—nu e suficientă pentru om. Ba a fost o vreme — spune Episcop Dr. Comşa — când Ştiinţa nici nu era, * dar religia a fost dela început. Deci : Ce înseamnă a crede ? A crede înseamnă să-ţi h ridicat sufletul la cunoaşterea 7

1 43

aceloraşi taine descoperite prin simţuri, fără ajutorul sim ţurilor, ci numai printr’o pătrundere sfredelitoare a gândului asupra obârşiei tuturor lucrurilor. E ceva mai greu pentru omul de ştiinţa care lucrează matematic 2 -|- 2 = 4 sau Obl- = apa ; dar trebue sa recunoaştem că e mai sigur. E mai sigur, nu numai pentrucă lumea din început a cunoscut adevărul numai pe calea aceasta religioasă; nu numai pentrucă majoritatea lumii şi azi se dispensează de ştiinţă, dar nu se poale lipsi de religie ; dar şi pentru un al treilea motiv foarte puternic, Pentrucă singură Ştiinţa confirmă adevărurile biblice : prin descoperirile sale. Iată câteva descoperiri : a) In 1908 germanul Brugsch, a descoperit c cronică istorică în scriere hieroglifă, cronică care, confirmă istoria celor 7 ani îmbelşugaţi şi 7 ani sccetoşi do care se vor beşte în cap. 41 Facerea [Vezi „ Voinţa Naţionalău Iulie 1908]. b) Marcus von Niebrehar a dovedit contra celor ce considerau cartea proorocului lonâ un mit, ca toate afirmaţiile acelei cărţi cu privire la cetatea Niniva. sunt confirmate prin descoperiri arheologice făcute de dânsul. c) Cei ce nu credeau că fond a putut fi înghiţit de un . peşte, au putut să se încredinţeze de adevărul acesta, atunci când Dr. D’Aliioli a dovedit că, un monstru marin, a îngliil.it pe un marinar englezi Prinurmare, sunt peşti, pe gâtul carora, poale intra un om. d) A existat un rege Sargon in Asiria, aşa cum scrie Isaia (20. 1) ? Si că stăpânirea lui s'a întins pe la 720 a. Hr. până in Egipt ? Dar la 1842, consulul francez Emile Botta, după îndruinările unui ţăran, a descoperit în localitatea Khorsabad ruinele unui templu măreţ pe ai cărui pereţi. în suprafaţă de 2000 ni-, erau numeroase inscripţii. Aceslea erau ruinele lui Sargon c ;uceritorul Samuri ei, de a cărui existenţă SC îndoiau necredincioşii. Nu-ii adevărat cuvântul scripturii?

— 44 —

„ Fericiţi cei ce n’au văzut şi au crezut *. Aşa s’a descoperit tronul de aur, pe care şedea Fara onul în Memfis, când vorbia cu Moisi (Exod. 7.jo)Renan, nu credea că vorbele de pe Garizim, se aud pe Ebal [V Moisi 27.lsj. Dar, s’a suit pe munţi şi s’a convins. Grimm—egiptolog german — a descoperii in 1925, .şi a descifrat, tablele de peatră, aşezate de Moisi probabil în onoarea fiicei Iui Faraon, care l-a scăpat din Nil. Des coperirea acestor table pe mantele Sinai, confirmă pe Moisi, ca persoană istorică, aşa cum scrie Biblia. La British Muzeum din Londra, se păstrează o nume roasă colecţie de sigilii asiriene şi babilonene. Intre ele, este şi sigiliul regelui Dariu, cu care s’a sigilat groapa cu lei, în care a fost aruncat Daniil (6.17), Pe fundul Mării moarte, spre ţărmuri, unde apa se ros togoleşte, s’au descoperit urme de edificii, de bună seamă, rezidii istorice ale cetăţilor biblice Sodoma şiGomora. De cu rând ziarul englez «Daily Mail*, anunţă că anul acesta s’a descoperit în Palestina, mormântul soţiei favorite a iui Solomon, Moţi Meris. Mormântul se spune că e mult mai fru mos ca a faraonului Tutankamon; iar în el s'a găsit mumia reginei, purtând coroana regală cu bogate pietre scumpe şi inele de mare preţ. Un manuscris pe pergament, cu scrisul lui Solomon, intre alte amănunte importante, dă şi pe acela ca, regina de care e vorba, a murit în al 36 an al domniei sale. Nu vrem să obosim pe cititor inşirându-i multe dovezi, prin care ştiinţa şi nouile descoperiri, confirmă spusele Bibliei. Ştim însă că, şi cei mai necredincioşi scriitori ai lumii, au sfârşit-o pe patul de moarte cu nevoia simţită a unei altfel de vieţi. Materialistul Littre — spune Hajdeu în Sic Cogito —a chemat la moarte un preot. Criticul german Baur, care o viaţă întreagă a căutat argumente, sa com bată autenticitatea scrierilor sfinfe, a murit rugându-se aşa:

„ Doamne milueştea. Iar David Straus, mare critic a creş tinismului,— prinurmare un necredincios, —şi-a trimis co pilul de 12 ani, la renumitul paslor Mehl, ca să-l înveţe.

45 religia creştina, şi să-l boteze, Preotul, s’a dus la Straus şi l-a întrebat: «Glumeşti? » — „Nu--zise necredinciosul.-- Doresc ca fiul meu, să fie. mai fericit ca mineu. Nu mâ miră da.r, prezenţa izolată a aşa zişilor învăţaţi necredincioşi. Nici mulţimea aleilor, — cum se spune că la Paris ar fi fost pela 1588--1648 cam 50.000 de atei nu-mi dovedeşte dreptatea lor. Mai degrabă, necredinciosul îmi confirmă adevărul acesta fixat de Hajdeu : „Orice religiune, are o morală, orice morala, are o sancţiune; adică un canon, sau perspectiva unei pedepse. Ateii, nu vor pedeapsă; nu vor morală, nu vor religienu vor Biblie. Sunt ei vrednici de urmat?

20. Biblia şi Creştinismul. Biblia, si-a găsit cea mai largă aplicare în viata creş tină. Legea creştină, organizează sufletul individului, şi-l face destoinic de luptă, împotriva păcatului. Aşa spune filosoful german Foerster. Dar. organizând sufletul indivi dului, creştinismul, organizează şi societatea care, este al cătuită din mulţimea singuraticilor. Starea nouă internă a individului, se arată în afară şi se vădeşte prin fapte. Cele mai mari fapte creştine, sunt rezultatul prefacerilor interne operate de cuvântul ziditor al Bibliei. Biblia lucrează in sufletul fiecărui om, fie ca-i bolnav, fie că-i sănătos ; fie că-i bogat, fie că-i sărac ; fie că-i tânăr, fie că-i bătrân ; fie că-i învăţat, fie că-i neinvăţat. Şi ştiinţa, şi dreptatea, şi legile, şi întreprinderile şi pur tările şi cugetările—sunt bune sau rele,—după cum omul este hrănii cu neclarul biblic, şi adăpat cu „apa cea vie“. „Creştinismul Bibliei, este un creştinism, care stăpâneşte în adevăr şi birueşte. E un creştinism plin de o arzătoare dragoste către lisus, care cere o totală despărţire de lume şi de pacat. E un creştinism, care aşteaptă dela cei cure spun că-1 au, să se cheliuiască fn totul spre slava lui Dumnezeu, şi mântuirea aproapelui lor.

— 47 „Creştinismul celor ce nu stau in credinţă, este un creş tinism de înfrângeri, şi de căderi, şi de ridicări ; o îeligiune, care nu merită să fie trăită. Un creştinism alcătuit din lege şi har din adevăr şi din plăcere pentru pacat, din duh şi din carne. «

; »

i ? |

Omul, care se laşa cu totul in voia poftelor sale,—zice decedatul predicator Charles Wagner— le dă o aşa tărie, iucăt ele ajung, mai puternice decât el. Odată rob al aceslora, el perde simţul moral şi energia şi nu mai e destoinic, să deosebească binele şi sâ-1 infăpLuiască. E prada haosului lăuntric, din care se naşte cu timpul haosul din afară. Viaţa morală, se arată in slăpâniiea de sine; imoralilalea, se vede, în supunerea noastră la nevoile şi por nirile noastre. Astfel, pe nesimţite, temeiul vieţii morale, se zdruncină, şi judecata se abate dela normele ei“. ] Viaţa Cumpătată]. Pe baza unui astfel de creştinism—având in vedere şi măntuirea--omul poate să-şi zică : „O, nenorocitul de. mine“/ Cui✓ îi place, să se numească cu numele de creştin, fără • să trăiască o viaţă de credinţa şi de faptă creştină, ace luia, la orice mustrare, îi picură de pe buze aceasta frază : — „Nli se poate duce o viată de biruinţă asupra păcatului, asupra lumii şi asupra diavolului". Adică, viaţa individuală şi viaţa socială nu se poale lipsi de viţii. Dar, „barbaria nu consistă decât în vifii, iar civilizaţia în înlăturarea acestor flagele omeneşti■ — spune D-r Paulescu in „Sinagoga şi Biserica\

— 48 — Poţi fi om învăţat şi să nesocoteşti morala Bibliei ? Poţi fi om civilizai, fără. să fii creştin ? „Civilizaţia nu poate fi decât creştină, căci singură doc trina lui lfristos — spune Dr. Paulescu,-- combate patimile*. Când Sfântul Ioan Damaschin spunea că „/7z Hristos sunt ascunse comorile ştiinfit\“ desigur că se gândea Ia Hristos, ca singurul biruitor al păcatului. Civilizaţia nu poale fi decât creştină. Civilizaţia inlătură păcatul. Cultnra, oricât de inaintalâ ar fi, coincide de multe ori cu o barbarie lipsită total de educaţie. „Aeroplanele, zepelinele, submarinele, bazate pe principii pur ştiinţifice, sunt groaznicele peceţi, ale celei mai instruite barbarii*. (D-r Paulescu). Intr’acolo duce o ştiinţă fără Biblie, fără Dumnezeu, fără creştinism. Oamenii aceştia, chiar dacă fac parte din Biserică, chiar dacă mărturisesc că sunt creştini, prin cugetarea şi viaţa lor, dovedesc contrarul. „Arata-mi credinţa din faptele tale," zicea apostolul Iacob. Ce tristă este povestea celor ce cheamă preotul în clipa din urmă, când spasmele agoniei fac imposibilă mărturisirea ! De aceea ar trebui sa te întrebi: Eu cum mă voi sfârşi ? Ca un barbar plin de cultură şi pătimaş ? sau ca un om civilizat plin de faptele vrednice ale unei vieţi creştine? In cazul din urmă, însanmă că tu ai trăit o viaţă după Biblie. Şi, asta vrea Biserica cu fiecare om.

■* -

- FINE -

ERATA A sc citi Ia pag. 9 rândul ultim duce în loc de duce de se se 23 « 7 de sus să se In unele exemplare A se citi ia pag. 13 rândul 18 neurolog in Ioc de neurofog 32 « 7 de sus spectrală in loc spectorală \

TABLA DE MATERII 1) Biblia între Creştini. 2) Biblia transformă sufletele după voia Iui Dumnezeu. 3) Trăeşte lumea o viaţă după Biblie ? 4) Ştiinţa fără morală ? 5) Dictează Ştiinţa ? 6) „Fericit cel ce poartă în sine un Dumnezeu" sau „Cre dinţa nu poate fi obstacol pentru cercetare. 7) Ştiinţa în folosul omenirii. 8) Martirii Ştiinţii. 9) Opiniuni Ştiinţifice 10) Dreptul prin Credinţă va trăi. 11) Contrazice Biblia Ştiinţa ? 12) Acordul între Religie şi Ştiinţă. 13) Poate răspunde Ştiinţa la toate problemele ? 14) Cum stăm cu ipotezele ? 15) Progres Ştiinţific şi Regres moral. 16) Oamenii mari şi Biblia. 17) Frumuseţile literare ale Bibliei, 18) Şi totuşi Biblia minte (!!!) 19) Spre o nouă îndrumare a vieţii. 20) Biblia şi Creştinismul.

3 . VvUU'cv;i.

? î

•'

« ( ^

•*

/,i>V/

- . •. JK t fr t I

*.' ' *, .

*3 rî *

■

«I -

* *

{ '

i j}

• *

* \

\ "

%■

■

♦

5 r

DE ACEL AŞ AUTOR: 1) 2)

Povestiri pentru Creştini (în colaborare) epuizat Când şi unde poate începe evanghelizarea ortodoxă ? (epuizat) Lei 20— 3) Poezii Religioase din Literatura Română „ 30— 4) Voluntarii Morţi 15— yy 5) Moartea din punct de vedere creştin „ 15__ 6) Betlehem 7yy 7) Oul Roşu 7— yy - •' .*> < »• 8) Intre Naţie şi Religie 5— yy ■

•

■

:■

V-

*•

•«

t t

l j

■

i i

■S

t X 4

.■

1 1

PREŢUL

i i