Bolta bizantina 257290 by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

*».*

.' s.

VIRGIL HUZUM

J! *

'! i

\ v*

■

•ft

1 * 5pfy.

■

•„

"•

ţj.

1l *•: .

•

r V*.

<* ' Ic.

•'

‘-A

>r.'V

\ r i

‘I

SOCEC & Co. BUCUREŞTI

BOLTA BIZANTINA

■li

♦

■

* \

i /

i '

« «

/ #

.* t

<■ ■

I V

•*

1 ! c

•I

Reoe, reve, mais reoe toni penetre de symetries, tont ordre, tout acles et sequences...1

;

Paul Val£ry

;: .

’f

1 : î

■

• ].

/ h

----- -------

* '

. \

» •\

% *<•

4 â

\ t

* m

j 0

\ t

* t

# \

.•

t•

\ J

\ *

;

r r

«*.

t•

BOLTA BIZANTINĂ I

■■

* i

/ »

/ \

\ o

v ' 1

I I

}

\ * I

••

■*

'. _

<• .

h—m b

*• *• HH

f .W /■

VIRGEL HUZUM

f—S-

/ '^7

l/j 't fv r & d^Uv 7^

/vz.

c^C /-(” 7L

■£'££( cf-) "j'Cpf-^

iQ>4*

>if H,

)

<;A '

-■■'•.Y-::-^'>:;:-V‘-'.-'

SOCEC & Co. BUCUREŞTI

BOLTA BIZANTINA

I \ t

^r;;T

*«W»l8Mft *Muwn

ii m

j SALĂ LECTURA j

01. AU6 2019

M 'Jr

v ^

% \ \ :>;

y1'' <<—

FOCSAN! ------- >£■■

.O ir'' an •

S’au tipărit din această carte 50 exemplare pe hârtie Japan Document, numerotate dela 1—50 şi 1100 exemplare pe hârtie Perge, dintre care prima sută dela 50 Ia 150 păs trată de autor.

310

< ■i

I :

\ *

: % /

IMAGINI

T«

••

•* •. %

. *

. l-S

]

I X

* » ţ

■

f •

, *

■

• / /

•%

* '.

•/

I.. ...

■

----------‘I —-

/ / • i \

DECOR

Cu fruntea sprijinită’n palmă adormise Pe trepte reci, prin visuri pirotind sub gene, Din spate-o haină grea în falduri larg deschise Căzînd în jos spre şold îi şerpuia alene. Iar braţul gol şi umărul lucind în soare Din umbra zidurilor răsfrîngea lumina... Somn liniştit cînd pini în legănări uşoare Spre coaste sure-şi risipesc din vîrf rugina, Cînd norii lunecînd mai clar se desfăşoară. 9

O mlădiere caldă trece peste ape Prin linişte ... Şi rn neclintirea ce omoară Asculţi : să fie rîuri argintii pe-aproape ? Cu rod bogat copacii tot mai mult sencarcă. Se pleacă spre pămînt — talazuri de verdeaţă. Căldura de amiazi nu se mai simte parcă.

De prin grădini răcoarea-i trece peste faţă. /

O tresărire'n somn ... Şi iar încremenire. Piciorul desgolit atinge altă treaptă ... Desprins încet pe lespezi cade fără ştire

Un pescăruş şi alb spre glesnă i se ’ndreaptă.

i? ■-

% ‘

✓

mmm

I 7*

i°,

f°cşani lu K^3

■?

•y

LEBĂDA DE AUR

Prin luminiş de ramuri începe să se-afunde Un bulgăr de zăpadă rostogolit pe ape. Muiat se lasă n funduri şi iar îl simţi aproape — Se pleacă moale trupul să se topească ’n unde.

Molaticelor iederi îşi leagănă conturul Plutind fără de grija prin limpezimea pură Cu solzii strînşi şi zarea întinsă — drept armura Cînd desfăcînd-o poate ar căuta azurul.

'257290 \

rş; I

I .

- ^

I se ’ncovoaie gîtul ca o fragila mladă, Insinuant sub pene şi răsucit lipindu-1 închide leneş ochii— de-şi cercetează gîndul Ar vrea să şi-l alinte ca nimeni să nu-1 vadă .

;

' }

i t

' I

, I

COPILUL ÎNTRE FLORI

Copilul între flori pe iarbă., ascuns după tulpini învoite S’a tot jucat şi-acum adoarme zîmbind cu visul lui în braţe ... Se’nchid deasupra-i deci pleoape de nmbră din verdeaţa’n boite — Se’nclină streşine de ramuri... Şi-i trec pe dinainte : raţe, Un miel, păuni şi alte păsări: în palmă-i sare-un porumbel Şi ciugulindu-1 blînd de unghii uşor îşi clatină aripa, Grăunţe mici pe jos aruncă şi alte fiinţe vin spre el... Aşa e cît nu ştie încă să-şi răsucească n caer clipa; A prins acum ceva în mînă şi pumnul plin îl ţine nchis... Ce gîză oare-i prizonierul? îi sboară-un zîmbet depe faţă t

■

Şi-albinele i-1 fură’n treacăt — se bucură de toate’n vis Şi-l vezi cu cită duioşie chiar şi prin somn se mai răsfaţă ...

Dar peste ochi uşor apasă uu deget mic de se trezeşte : Nici o schimbare nu se-arată, ce-i vis e viată şi nu-1 minte, Aceleaşi fiinţe cunoscute tot bucuros le regăseşte Şi ele vin c'un fir de iarbă să-i treacă’n rînd pe dinainte.

, 1 !

(

DRUM DESLIPIT

Lumina-mi cade peste umăr: Din drumuri largi de deal păşesc Păuni — coboară ’n amplu număr Şi’n umbra ierbii se opresc. 4

îşi trec aripile prin noapte Tîrînd senini uşoare trene. înfiripînd un viers din şoapte Să-l culce împletit sub gene.

99915 -2 i

;

l-alintă arbori şi le ciută — Sclipiri de alb prin neguri dese —O creangă ’n trupul lor se mplîntă Şi scumpe broderii le ţese.

Drum străbătut prin ierburi joase Cu totul după alte norme Cînd orice sunet se descoase Şi viaţa nu mai are forme.

Paşi sprinteni mici sau leneşi — val de j

Şerpuitoare mlădieri, Trecînd printre miresme calde Inelul firului de eri. Cu pene fluturînd ca săbii De flăcări pe comori zidite

/•

Se duc plutind — nişte corăbii Pe unde tot mai liniştite. !

Cutezătoare spre fantasme

Aş vrea o mină să se ’ntindă, Dar mina-mi cade — ca prin basme Sărut lumina din oglindă.

;

l i 16

* .

i i

i 1

* / U

•»

IMAGINA

Prin umbrele trudite care se desbină Sigilii grele cad strivind pe geamuri ceara • • • Cu braţe goale ’ntinse răspîndind lumină, In mers uşor pe nevăzute preşuri — seara Din trup imagini limpede i se desprind ; Păşeşte lin şi poate fără să mă vadă în drumu-i drept se-opreşte n prag descoperind Piciorul gol ca o strălucitoare spadă. Spre ’ntunecime însă iarăşi se mlădie, 17

' I

Din mîna-i ridicată lampa sboară parcă — Aş vrea so am oglindă ’n minte tot mai vie Şi pasul meu cuminte s'o urmeze ’ncearcă.

)

;

' \

| î i

i * ; • 1! .

1 t

■ •

/ ✓

VEGHE

Uleiul scurs clin lămpi şi-aprinde îu umbre fumul sub pereţi, Prin întuneric căngi întinde Şi prinde şoaptele ’n bureţi.

Surîsul mort sfios pe buze Alintă gînduri frînte n vis, Străbate n armonii confuze Prin cîntecul de somn ucis. s

în cioburi de oglinzi strivite Mă văd şi totuşi nu sunt eu. Mă sbat prin valuri liniştite. Mă’nalţ şi mă afund mereu.

' /

/ i *

i i

I ;

/ f

-—

A 'io

^lDUOTf

'Sfr '

FĂŞI1 DE UMBRĂ

Pe aşternutul alb şi moale întinsă ’n pulul cald de pene, Cu ochii grei de moliciune şi braţele pe trup lipite Adoarme ’ntreagă desvelită şi lacrimi i se prind de gene...

De se perindă’n minte gînduri prea urzitoare de ispite Pe-o ghiaţă nesfîrşit de albă piciorul pare- un pinguin Iar ursul alb depe covoare şi ’ntinde laba ca să-l prindă, Ci alte punţi în sus se urcă şi paşi uşori de beduin Pe n tinderi de nisip în soare din zări încep să se desprindă — Spre oază rătăcit e drumul şi eu sunt veşnicul zuav,

7290

OÎV L. <

c-î

>> <<-—,

FOCŞANI

>x<—.

■

Un palmier cu frunze grele îmi face semn şi se înclină ... Din inimă desleg cuvîntul şi-l simt şoptit tot mai suav, Cuprins nedesluşit din simţuri, cînd mintea mea de el e plină.

i !

Prea copleşit de viaţă trupul desfaşurîndu-se prin cute Aşterne strălucirea albă din prea dospitele calupuri Şi’ndeamnă’n roiuri ca să plece albinele strivite u stupuri Cînd florile cu drag păstrate din amintire-s descusute.

«*

‘

. «

• ,

• i

: * 1

•i i

* *

V ISUL

Lumină orbitoare pe-o margine de rîu, Mereu sclipind de raze şi’n mii de cioburi frînt Pe oglindirea apei —snop auriu de grîu Ce mîna te desprinde şi te aruucă’n vînt, Mani furişat iu trestii să te privesc de-aproape Nu spre-a pătrunde taina, ci numai s’o admir-

! :

— îmi e destul atîta cit cade sub pleoape

Şi-acum pe bucurie nimic nu-mi pune bir • • •

îfi pică frunze 11 creştet şi stai ca să le numeri ; :

-•

Iar stele moarte’n mîlul din funduri prea adinei Răsar şi-fi sar pe coapse, fi-ajung pînă pe umeri Şi fulgi de fin coboară prin spumă peste stînci.. . Aş vrea să stai de-a pururi în scobituri de unde Şi eu să nu mai aflu nimic din taina ta; De eşti fată de fai*ă opinca fi-o ascunde, în rîu aruncă brîul şi trupul nu-fi păta.. .

■

li ■

îmi culc uşor privirea... Sub frunte mai nainte De-a fi plecat—lăsînd-o, nu ştiu cîud peste stupul Strălucitor de miere vin viespi să-i bată ţinte Prin hainele prea’ aspre ce-i vor ascunde trupul,

. /

Dar visul îşi urmează prin raze pirueta ... Ca semne de ’ntrebare şuviţe iniei de păr ’

;

Pe netezimea tîinplei şi-agaţă silueta :

— Nedumerire ’ntreagă şi-un pic de adevăr : • »

Privirea mai cu grijă prin valuri te sărută,

{

Eşti poate gîndul sprinten cu albe slove scris • •

•

Şi unduirea-i caldă, uşoară ca o plută

Din luciul viu de sticlă mi se răsf'rînge ’n vis,

^Ascuns pe sub inele ca dus să nu se ’ntîmple Nici o schimbare ’n gînduri... Şi gîndul se adapă Din mlădierea goală din glesne pînă ’n umple,

1 1

V 1

O leg de unde leneş cu mladele din apă, Rămîne ca un abur şi rîul o ascultă ; E deci splendidă formă cînd s’a descins de brîu, Cînd apa-i limpezime şi scînteiere multă, Lumină orbitoare pe-o margine de rîu.

✓

»r___

-__•' •__ r .

f N

* t,

}

I I

O R

Oglinzi pe funduri de nămol sub ape De colţuroase pietre sprijinite, Şirag de raze care trec prin site Mărunte de nisip, cercînd să scape Din împletirea ce pe nesimţite

Cu fire verzi şi legături cleioase Le-a.prins adînc de bulgării din fund, Prin umbre umede ce strîns le-ascund Din ghemul rădăcinilor fibroase

!:|

Se smulg şi la lumină iar pătrund.

r 1 4 . ; ’

ii mii

iMAlflllHI

•.

Pe luciul apei cînd ajunge raza Şi prin lumina plină viu pătrunde. De’mbrăţişarea apei nu se-ascunde, De piedici nu-,si mai îngrijeşte paza : E fluture sglobiu plutind pe unde.

»»

•»

% r

/ # 5

CÎNTECE COPILĂREŞTI

' • !

* t

;

/ ( < \

, ; \

r • k

/ »

% » «

. 4 •

% I

•.

• k*

\ i

/ 1

C î N T E C

Cîntă liniştea pe dealuri Melodii neînţelese C'c uşor şi pe alese Se rostogolesc în valuri — Clare’n suflet sunt culese.

Se resfira ’n albe cercuri / Trudnic svon peste ogoare, .

Drumul se deschide... Oare Sfînta Vineri, Sfînta Miercuri Vor mai vrea să se coboare?

93915-3 . i

-} V

* <

i : i f

Cu merinde şi poveţe v Stăruind să ne sărute, Cînd străbatem printre brute Să ne ’ndemne cu blîndeţe ’N rătăciri de nimeni vrute ... ?

■

Cine-acuma va' mai scoate La fîntînă apă vie

1 I

Căci poteca e pustie,

;

Iarba creşte pin’ la coate

— Să mai cînte cine ştie .,. ’( \ l

Printre lacrimi — rece fier

Un surîs pe buze pică ;

Visul piere, se ridică Scrum din urma lui la cer

1 i i

I I ; I

i i

Peste-o inimă prea mică.

CÎNTEC BLAJIN CfNTĂ ARCAŞUL

Pui de căprioară mic Ce te-alinţi supus de mine, Şterge-ţi lacrimile bine : Ţi-a rămas de geană-un pic.

Lasă-mi-te colea jos, Botul rece mi-1 întinde C'a pe urma cin ’te prinde — Cine’n cale mi te-a scos .. ( a

■

i I

i a %

;

Care vînător hain Ar voi sa te ucidă, Să-ţi atîrne’ntr' o firidă Cornul svelt, crescut din plin?

■

r i ! f i

: !

Iarba care-a răsărit Mina mea ţi-o ’ntinde caldă Şi’n privirea-mi ce te scaldă Tot mai strîns te vrei lipit.

.•

J !

Puful de sub piept uşor Parcă-ţi este de zăpadă Şi-l piteşti să nu se vadă, îl acoperi sub picior.

Ci te văd cum iar dispari

i '

)

•J

}

Să-ţi ascunzi din nou sub creste

: :

Sprinteneala din poveste, Fugi în codrii legendari.

I :

}

îţi păstrez plăpîndul chip Ager şi tot mai cuminte Şi te-alint mereu în minte Şi-ţi cat urma prin nisip. -

54 :

I i

I I

IHJ1I

CÎNTEC TRIST UN TRUBADUR

Am rămas în vremea voastră Ca să cînt plîngînd pe-o strună. JPlînsul să mi-1 dau arvună De sub geana mea albastră ...

Rîd ca să mă bucur mult De surîsul ce mă doare Şi visînd mă tot ascult Cum arunc lumini în soare. 35

Ochii rni-i deschid spre stele, Din pămînt la cer fac punte, Punten trepte de inele — Vreau ca visul să mă’nfrunte

Şi pe aripi de zăpadă Să mă’nalţ ca un porumb, Picuri străvezii să cadă Jos din trupul meu de plumb.

1 i

i* * i

Visul strune să desmierde,

' -

Să rămîn tot trubadurul

'1.

Cînd pe lucii dale-şi pierde

✓

Fata' de’mpărat condurul:

i :

îl

„f alduri grele de lumină „Să-ţi atîrni şi’n vreme ne i

„Du pe aripi de albină

„Peste munţi de cremene!” .

■

Flori de lacrimi sub orbite

)

înfloresc ca'n nişte glastre,

Le arunc şi risipite Iarăşi le adun din astre.

I .

| ><in

Inima din piept îmi smulg, Feste ea petrec arcuşul Şi durerea ca un iulg O culeg suind urcuşul.

Stau pe lespezi nevăzute, Plîng şi mă doboară cîntul. Vorba’ncet mi-o duce vîntul Fînă’n zări să le sărute.

;

« .

, \

t : '

Ie 1 i

; { I

} ». I

CÎNTEC NEPERMIS

PAJUL CĂTRE TRUBADUR I *

: i

;

\ • *

în zadar ascund în mine Sub privirea-mi de copil Şipotul de-atgint din vine, Patimei plecat umil.

Cu surîsul meu de fată Prin alcovuri elegante

)

. ■

Poate-am fost şi eu odată )

Drag unei femei galante... 38

* i

\ ■*

îtL :

inaMT

~r~r

•f

€

Printre visuri leg de gene Lacrima unui poet Şi-mi îndrept paşii alene — Legănat ca ’n menuet, #

Prea supus, cu mina ’ntinsă Pentru a primi ofranda Coapsei goale ’n somn surprinsă Pe-aşternutul de Olanda... <•.

■

Trupul şerpuind prin perne S’a păstrat cald în alcov, Sub o glesnă solzi îşi cerne

«V

Sclipitor pantoful mov. Din sclipiri de bronz mătasa

Genelor se oglindeşte, întinzîndu-şi darnic plasa Prin lumina ce descreşte. %

Străluciri perlei alese

✓

Să-i păstrezi este tot rostul, Tăinuind-o ’n văluri dese Cînd îşi cere adăpostul...

✓

i f

i /

• ;

I i

’

• •

CÎNTEC SERIOS

YRACIUL ♦

Pe deasupra lumii parcă Unde’n cercuri mă ridică, Spre azur gîndul se ’mbarcă — Lumea ’n urmă-i tot mai mică.

J (

* %

Se roteşte’n neguri zarea Iar din goluri aburi cresc Coperind cu puf cărarea Zilelor care descresc. I

/ ;

iI 1

I f ţ

!1 1

î f

■

! /

gHE»LlOTe>. * *

—___

focşani

--O' ’v: r • * î" *: • :

^<r'~

Se desprind de pe rulouri Cioburile de oglindă Şi-l întrezăresc prin nouri Drumul vieţii cum colindă... Stau pitici în cap cu scufe Colo jos întinşi la soare, Lingă ei cu botu ’n tufe Renul strînge firişoare. Ursul alb sub bancuri grele De zăpada străvezie Vrea în păr să-şi prindă stele Şi spre seară întîrzie ... Mi se duce rătăcirea După cum mă poartă vîntul, Lacrimi mici închid privirea, Cad îmbrăţişînd pămîntul. Visul astfel se coboară Luminat din plin de faruri

Şi n plutirea lui uşoară Sub aripi aduce daruri.

i n. II

ii i

'■

: . »

: i

> I

iii I

, J ţ

! f•4

i ir

i j f,

■

C1NTEC UMIL

CEL CARE ŢESE ClNTĂ Şl EL

;

De mi-ar fi desvăluite Slovele — scrise ’n zadar, Cine ştie de nu-mi par Numai fire răsucite.

■

ii ! IH 1 :

' 4

Fire moi ca de mătasă Un păianjen când le ţese

Strîns le ţine, nu le lasă Şi le ’ntinde pe alese.

! !•

.•

i 4

4 i

Praf din drumuri se-abate Şi-i pătrunde printre fire îl culege şi ’ncărcate Stau pe braţul lui subţire

Scamele de vînt aduse ; Firele care-1 sugrumă De le-aruncă peste fuse Iese pînza ca o spumă.

Firul scump mereu urcîndu-1 Dacă-1 pierd prin rotogoale De un umăr alb şi moale Caut să-mi apropii gîndul.

I \

! ii ;

■

) iî *•

■ i

i t

îs

CÎNTEC PENTRU SB URĂTOR

l ii5

ClNTA O I-’ATA

! i i i

îşi risipesc mereu pribegii nori Bucăţi din lina lor de aur Şi vin domol din şterse zări cocori — Din ţări de vis — plutind pe sus uşori Ca mlădioase crăngi de laur.

■

îi văd şi parc’aştept pe cineva

Plecat şi plîng că nu mai vine ... Fulgi albi... Sbor alb..! mi-e dor de cel ce va

: \'

Veni ca să-i împart şi lui ceva Din bucuria ce străbate ’n mine.

: I . *

1 ir in

Pe sus alături de cocori plutesc, în drumul lor spre nordul rece. Venind — din ţări de vis — să fulguesc Pe cer sclipiri ... Sclipiri... Cum îi privesc Şi altă primăvară trece.

( >

“

i *

i•

! Ti '

I 4

CÎNTEC DE DRAGOSTE

1 ■

ClNTA O FEMEIE

[ ji i

Cu braţul rezimat de pragul Prea scund şi strimt priviam cum pe ’nserat învăluit pleca pribeagul — Tot mai străin părea cînd a plecat.

.. )

. ■

: I

{

1 -

i .

i \

Ca un copil sfios n’am îndrăznit

■

Să-l îndrăgesc, să mă sărute

'• )

Şi-l mai petrec şi-acum prin asfinţit,

) i

. r ! -

li .

îi caut urmele pierdute.

46 '

■

«*

■

Am îngropat ascuns şi nevăzut

O blană albă de mioară — De ce s’a dus nici el nu a ştiut Şi mîna-mi flutură uşoară...

Cleştar curat, mă voi ascunde Cu limpezimea frunţii către cer Prin noapte goală a pătrunde îmbrăţişarea trupului să-i cer.

Sub vrajă, baina mi-o voi despuia Şi păru-mi va luci ’n lumină, Ci care mînă-mi poate mîngîia Prin somn visarea ’n lună plină ? i

\ ■

■

99915 —

»■

*: i

ii: t

i___

*_____j _______________________ ■

—...i

■

CÎNTEC /

J- i i

t Iii

Tot mai strîns legat de viată Cît mi-e gîndul încă sprinten Vreau să rîd de dimineaţă, Zîmbetul sonorul pinten Ca pe-o floare şi-l agaţă.

' * * i

*. »

iii

H •

)

Sfredel însă şi oglindă Nu mai recunosc privirea

; *

» :

Ochiului ce-abia colindă, • f

Cum se năruie sclipirea Funigeii să-şi desprindă.

48 *

i v

i .

.! ■9B

T¥

1 ! ! i f

Se desface ca din rama

■

Chipul meu curat şi neted

; ;

Şi mi-1 văd cum se distramă, Nu cunoaşte pumnul veşted

O mănuşă de aramă.

! li

i t

Şoaptele ce le’mpreună Gîndul cald de un sărut Le ascult, ci nu mai sună Fiindcă nu-mi mai este scut

' I !■

Inima — de pază bună. t

Nu mai ştiu cum mi-a fost cîntul Căci cobor cu orice scară, De cei morţi îmi leg cuvîntul

: ' 1 i

Ca din umbre să-mi răsară

Spicul înflorind pămîntul.

* i

■

li ,'

1 i ii . t

P 4

!' •l * f

iS <

« :

*• ?

<•

* 4

. ■

•. I I ■

. v -i

^ ^ Q L-1

FOCŞAN i o) —->> <<---- ^ /> O i

-•' y"\ ,v r r ^•VS. :

> !

K 1

;

ŞIRAGUL MĂTĂNDLOR NEGRE

257290 \ x

P J

PREDOSLOVIE »

Din brune scobituri de hrube norii Se tot prefac întinsă risipire, Lumina grea îmi lămureşte zorii Prin umbră gîndurilor dînd cetire.

De trec prin desluşiri tot mai departe Imagini vii în minte sunt aduse, t

De viaţă visul nu se mai desparte — Pe sub pleoape ce se ’nchid supuse. 53

1 t

l i

i ! I

DRUMURI DE ŞOAPTE

i|! i

i ; A

Mor umbrele ’n lumină — sunt veştede de soare Ci jocului de gînduri îi isprăvesc cerşitul — Se ntind sfios prin ceată.spre mine mîini uşoare: E numai plăsmuire şi nu e viaţă mitul...

i •*-

»i

Lumina' dinăuntru ar vrea să se nfiripe

* 'A \

Cum despleteşte apa un strop de untdelemn

Ci stropul l-aş culege, trecîndu-1 peste clipe,

)

Ca ’n arcul unei zile să-mi fie bun îndemn.

i i

54 «»

! T

■

■I

h J

!; ' i

. I

ÎN LUMINA VISULUI

r ! f

De-alungul coastei umbra se ’ntinde-atît de plină Că lunecă în zare — nelămurit contur, îţi pare că tot ţărmul spre unde se înclină Şi apa ’n el loveşte ca un ciocan prea dur.

; ■

Rătăcitor mi-e pasul şi mintea risipită... Nisipul cald pe glesne îl simt cum mă 'mpresoară. Sărut uşor şi vîntul —■ de nu-i nici o ispită — îmi pune pe-o şuviţă şi trupul mi-1 măsoară. 55

/ .

I 1

('■

f' f i

; »

«? ;<

M f*1 / t

* !

hJ /i fi

n; *

■

I !

;• •

? i. *>. : .

> /i t ; e.

PAŞI PRIN LUMINĂ

! * i

■

De-aş încerca să capăt şi eu din darul lnnei Lumina ei aş stfînge-o cu grijă multă poate Iar mina-mi primitoare n’ar dărui-o dunei Nici valurilor limpezi, nici zării ce socoate

i i

Că tot ce e lumină doar ei i se cuvine, Ar fi mireasmă caldă sau picur cristalin 1 î

Sclipirea grea păstrată în cu pe-a dinei şi pline

: . >

Ce sigur pentru nimeni n’aş vrea ca sa le’nchiu.

I (4

i i

I M

\v•: l *

; : I

ÎNDEMN ASCUNS

!% I •

S a' frînt în mici fărîme pe ’ntinsul negru luna Şi apa moartă darul îl ţine strîns în unde Căci înspre larg aşteaptă să-şi treacă umbra duna: Talazurile aJbe se fac şi mai rotunde ...

i i

r ; I

Prin noaptea tot mai clară îmi desfăşor privirea

Şi blînd mi-o plec spre unde şi n ele mîna ’mplînt — Pe fundul jos şi moale şi-ascund în trup sclipirea iî

Şiraguri arcuite de-o viaţă în pămînt.

57 >i

/ ţ

i' .

■

m : \t i

D !■

i !

iJ 1

P î

I! li

;

• i

I i

RAZE ÎN DECLIN

!! ii! I > i»,

v»

•. i

Se lasă ’n jos lumina şi ’n legănate rînduri Mereu trudite păsări trec umbra altui grind, S’a desfrunzit tot cerul — cad norii peste gînduri Şi ochiurile zării în mreaja lor mă prind.

•

1 i

■

{

Abia îngăduind-o uşor o ştearsă brumă

începe să se lase în sufletul cernit,

O pojghiţă de ghiaţă pe dantelata spumă

A visului ce parcă de frunze s’a lipit.

! l; H

i .

; . t

i :■ i.

•• t 1 i

m SEMN DE HOTAR

I •

Cînd truda mea e stearpă zadarnic aş mai cere închipuirii sprijin, şi gîndului avînt; Mă smulg astfel din mine şi’n crusta de tăcere Sub care mă înăbuş cuţitele împlînt.

i* «

■

! \

Ştiind că’n dungi ascunse sub coaja străvezie A fructului dă roade şi viermele din miez,

■

Aştept să mă desmierde o frunză cenuşie, De gene să se prindă şi gîndul să-mi crestez.

59 *

. * •

I fiî

rî i!: »

i ' fi >

♦

i •\ > )

! 1

ÎN CUMPĂNĂ

:L ;

]

■

;

i ' 1

Spre stele mici, departe ... Ce-adînc este abisul! O frunte tot mai neagră mă leagănă ’ntr ’o plasă Căci ochilor prea umezi străin le este visul: Un văl se’ntinde leneş şi genele se lasă.

li ii

î a *

’’

3 M i

. .

în palme-s funigeii şi-i netezesc cu gîndul,

i B li

Lumina lor desprinsă cu soarele apune Şi ’n, firele de aur le-acopăr bine rîndul

) if

Ca mina să nu aibă o pată de cărbune.

i •

(

l i*

!ir { * M t

• t ■ 8

! » -

i ■ a

\ >

PAŞI PRIN CENUŞĂ 11:

Prietenia blinda, senină şi cuminte... Era prea aspru gîndul cînd zîmbetu ’nceta. Prinzînd din amintire surîsul meu cuvinte, Era prea aspru gîndul cînd zîmbetu nceta.

I; .

i i

Ca n şubrede frunzişuri mă reculeg în tine; I

Oricărui vis mireasma ca pe-un venin i-o sorbi, Mi-e cerul prea aproape, ascuns sub geană bine

. i i

Săi vezi în şir cocorii cum se transformă ’n corbi. 61 %

\ \

.•

’

I J

I : i

J ‘ ■

;

î I ■

;

i *,

I ;• 5 1

■-

•

!|!

CULES DE ROADE

; f * 1 i ! .

j. »

;■

■ i

De va fi să se ’ntoarcă, atuncia cu do jana Voi coperi cenuşa păstrată ’n amintiri Şi iar vom fi ca nişte copii fără prihană —Ne vom pleca privirea dînd tainelor rostiri.

' ‘

!\ (i. 1

, >

ţ.

j )

! H !.

Prietenia moartă în inimă şi’n gînd • •

f \

De vreme ce-am pierdut-o senină şi cuminte

Mă plec uşor prin umbră şi’n urmă ei plîngînd

- 1

Culeg din iarba moale sonorele cuvinte.

) 4 ) B I *■

•

I ■

(

» /

n f; / ! j

•; j

t i

DIBUIRI t

Sunt paşii mei în urmă... îi simt... Şi totuşi spun Că bucuria-mi poate în gînd şi-avea zidire, Le-aud uşorul cîntec : „Copil cuminte, bun „Mai răsuceşti prin visuri strălucitoare fire?

•i : :

Şi dibuesc prin mine pe drumuri nepătrunse, M’afund să aflu taina ... Luminile se-aprind : Sunt roase de rugină comorile ascunse ;

Şi gîndul sub cenuşă mocneşte sfîrîind.

■

99915 -5

\ /

■

3 I !?

K i y

. .

• I J t ■

1 ! i

■

\\ \.

' i

RECULEGERE

l.l !

Cînd liniştea e abur şi luna se înalţă —Fîntînă ireală cu nori curgînd din jghiaburi Păşesc pitici prin rouă şi zîne se descalţă, Paşi sprinteni trec prundişuri: lumini de vis şi aburi.

: : i

■

5 5

£ 4

;

Se mai preling spre seară răsunete de lied-uri... ? Nu mai împlîntă nimeni prin bulgări vechi răsaduri,

\ f5 . r •

Se întăresc berbecii lovind mereu în ziduri:

)

Zăgazu'rile-s moarte şi apa curge "n vaduri. t ' f

l f

< #

* lan 1

1JJI

•1 II MM' Ti

■

; r :

S FîRŞIT

Spre zări trecîndn-şi domolite valuri Din fundul zării care se distramă O rază caldă lunecă pe dealuri Şi-adie ’n vînt uşor ca o năframă...

tj •TI

1 <

> 1

Mă uit cum viaţa stă să se dărîme Prin văi adine în umbra lor scobite,

1 •

îmi moare inima printre fărîme

S- 1

— Şi plîng cuvintele nedesluşite. * i

65 .

■&

Ir ; 4

* t

■

! \

/ 4 ;

i * *

r î

I-

’

* '

î *

i » i *

■

n . *

? r; r i

1 B A

» -

BOLTA BIZANTINĂ

(

% %

# <Â%

» I

% /

■

î* 1

«-

-■ •

• •

■

•. #•

✓

■fi.;

* i

■

‘

' : / =

\ \\ i

H :

f •

t f <■

; »

I ! i

■ *

.■

SINGUR !

Am tras adînc zăvorul uşei Şi după storuri m’am ascuns, Să nu mai simt rana cătuşei — A visului de gînd pătruns.

Spre şlefuirea’nchisă’n carte Timide gîndurile tind, Prin rînduri mintea mi se’mparte.

. : *

Din pagini taine se desprind. \

69 \

î % t

■

\• ___

__________

• .» — *

N 4»

’l /

M’i

! I i

: l

i i

Am aburit mereu cuvinte Şi darnic mi-a fost orice spin, Acum prin linişte cuminte Din umbra zilei mă înclin.

i f î

j !

Mă simt mai împăcat cu mine, Nu mai pătrunde soarele

. ;

»' r

— O rază totuşi parcă vine Şi trag mai strîns zăvoarele.

■

dl i

■

Ori cărui vis şi gînd ascuns

‘Li i \

Trăiesc în mine, sunt stăpînul Ci tot aceluiaş bătrînul

;

Cu grijă-i cere un răspuns !

1 :

i i t

;

i i > i

it .> « 1 i

i»

1 *■* '

u •'

A'BU°T'6^

/{ *

4°,O

FOCŞANf

* ! j *

-——

v co..

•

• v»«=i

;

/ ( t

J. i

i I i ■

[ I

< . 1

.* !

l \ •. i

POVESTE PENTRU MINE

' : '

!: ii

Cu degetele mîngîind pămîntul Cît mai curat şi proaspăt smuls diu spini Ştiu un olar — şi-avea drept mîini doi crini — Un om care-şi făcuse legămîntul

Cinstit cu lutul aspru şi nisipul. • • Dar rouă ’n zori îl săruta pe tîmple, * • Cum se făcea ca ’ntr ’una să se ’ntîmple Că ’n lut nu izbutia' să-şi vadă chipul ? 71

»; II V;

* V

•- • -

•

■■

f ;■

: . : !

„Asemeni lui Pygmalion, cu trudă „Mă joc cu lutul moale dînd un trup „Imaginei ce ca pe-un fruct o rup „Din gînd . .. O ! numai de n’ar fi prea crudă .. .

;

! i

f: ■: î : f

4 \\

„Ce şarpe ager şi ’nţelept îşi trece „întreaga viaţă mpleticit în şuer, „Desăvîrşindu-şi şoapta lui de fluer „Melodios, ascunsă ’n trupul rece ?

> i

■

„Se cerne gîndul luminos prin sită „Ci nu s’a mai păstrat trecînd-o, trainic „ — Prea gol e’n sine înţelesul tainic, „De el e orice formă deslipită. .

■ ■

Pămîntul galben netezit cil palma

f li] j. {!. ii *Hi , î

— JNepreţuindu-şi desmierdat stăpîna Din străluciri cum nu voise mîna

Prin bulgări sprinten se topia' de-avalma,

i ih! i

în gînd imagina şi ’n mînă lutul!

îşi prefăcea deci smalţul în fărîme,

î -

Dar mîna' lui dintr ’un culcuş de rîme Scotea lumini — atît i-a fost avutul.

■

f 1

•

|ţ

)

■

*■*

y • ■

! i

fi «

I I*

f ,

»•* f

î !

■ i .f !

li ?

• •i ij i

PARABOLĂ

l i

t t ;)

Iubitorii de flori rare —meşteri grădinari, Au pornit în zorii zilei

i: ,

pe-o cărare dreaptă Şi păşind din piatră’n piatră,

cu paşi grei şi rari,

)

Ar fi vrut ca să le fie : :

calea înţeleaptă...

73 .

•

■MM

‘

•*

Cartea de minuni închisă pentru cei profani Le-arăta pe albul filei mari de patru laturi Cit de lungă-i aşteptarea —şir întreg de ani. Au urmat tot ani de-arîndul

! 11 i

i : Ii

•

tainicele sfaturi...

■:

| <

1 ] ■:

l .

Şi ’ntr’o dimineaţă clară

t i

ca de sărbătoare I i

inima curată:

i ■

Şi-au luat astfel cu dînşii

ti 1

'i'

Sapele de-argint în;mină

S I I; I IM) i

I ţ

le sclipesc de soare Şi cum trec pe drum prigorii calea le-o arată • •

I I

•

I r

. •

Aerul de dimineaţă

I • b: i.

le pătrunde’n pori,

.»

J ;i /

Copleşindu-i bucuria

;

zîmbetul li-i plîns.

• •

r |l.

; i

i .

' s. :

Părăsesc apoi cărarea cinci ajung la flori, Dar în piept la toţi strivită inima s’a strîns.

Pretutindeni risipite veştede petale ... Le culeg din praful umed şi de pe sub Vreascuri Şi strîngîndu-le în mînă

jî■t Is

i -

! n r

*l 1

se abat din cale,

Pumnii le sdrobesc cu ciudă ca ’ntre nişte teascuri...

Truda lor de zile multe n a avut un rost

■

• ' ! I> { » i

Şi stropiau mereu la vreme stratele plivite, Fragede şi verzi răsaduri peste tot aii fost... Au trecut spre alte locuri: florile ’mpietrite.

1l 1

_U i

/ i l i

'• I

Le mai vine mîntuirea? Frunza unui laur

•< i t

I i

Cumpănindu-se în zare

le trimite-un semn..

■.

Şi găsesc abia departe

floarea grea de aur

t j

Şi otrava ei le pare

i i

■!

ca un nou îndemn.

» ! .

n 1

i i

' l

•:

•1

î \!

;

1 *

li j llj ; 1 11 il ;

: « > i

. :

Ţ ;

SIGILIU

'. <

Taina care-o ţine Ochiul ce-i deschis S’o păstreze bine —Aşa este scris.

„Ştii ce ’nseamnă tîlcul „Vorbei înţelepte, „Totuşi la o parte „Dai cu mîna fumul „Dornic ca o viaţă

„Nouă să te-aştepte;

■

\ :

.XV t

: : .

■

. i I! }

-■

„Simţi că pasu-ţi creşte „Cînd senchide drumul.

’

•*'

I V

-■

Semnul de ’ntrebare

ii ’

Creşte după cum

I .:

•J

Văd—şi mi se pare

Că zidesc din scrum...

* ",

\ >

}

. r

,!li l

I '

1i ii ! 1! !»

i i t:

? ■ •* ji1

Ef IIi

i vi; : j ■! ■

I, V 1

* • i

y >;

iî

*. .

I i :

I !

'■

r i

■»

1 /

a 3

■

i. r

: 1

.i i

\ ii

ODĂ

■

[ 1

Ochii noaptea-mi lasă încet şi-mi fură Cerul tot dijn ei îngropîndu-mi zarea, Vorba înţelepţilor vreau s’o prind dar Vîntul o duce.

Stînca dură de certitudini unde-i ?

■

Vreau s’o urc şi prea-i depărtată încă,

Dacă mintea scapără’n ea amnarul Mi-o năruieşte. i 99915-6

4111 ■

: ) i

•

••

Lui Adonis cum î-aş mai cere sprijin. Fiare însă l-au prăbuşit în mine Şi de jertfă inima lui ca mielul Plină-i de sînge.

< <

r i !

i i

■ ■;

Semn de gri jă mi-arată rostul veşnic

Căci răspuns de-ar fi, ca Tyrteu, din lira-mi

Numai imnuri strunei i-aş cere'ntr’una

I 1 *. ■

Piuă la moarte.

1. •

! i! )

Cum nu ştiu de azi ce-ar să fie mîine

Şi mai tragic mi-este cuprinsul vieţii,

i 1

Tot pe-atîta de dureros mi-e gîndul

j VI

Cine-1 cunoaşte ?

iî:( ■,

i: ■; II i

; t

• i

I \ » /

i ■

‘

;

: • i

i ' « \

r i N

;

; i' Mf 11 t

■

i ! ■

!• I

■ ■

{

\ r

i i

: t

* :

•f 1

1 i

! ■

SONET TRIST

Cu ochii plînşi şi plin de duioşie Copilul cel sfios era să moară, Ştia că trupul n’are să-l mai doară Cînd va dormi;— cuminte mărturie !

(

Tristeţi tăcere — grea: povară — De ziua; morţii lui avea să-i fie

f /

Pe ochi o picătură străvezie Mai mult prin vestejite flori uşoară.

li 81

•

Şi cei veniţi cu grijă să-l îngroape Ar fi strivit o geană sub pleoape Ca plînsul lor să-i fie mîngîiere. !

■ )\

O ! n’a murit copilul cel cuminte

Şi-o mînă-ar vrea mereu ca să-l alinte

Cînd liniştit o sărutare-i cere. ..

: i j

i 5 !

i J

• I

/ i ?.* . • • •

5 «

II î ţi !' { I!

î !'

l !:

!i ; .

1 !

1 1 jl

ţ.

■ii;

ii i

■

; ;

■

( ■

NOAPTEA SE. ANDREI

•

fi r

La căpătiiui mortului stau dc rcghe femeia şi copilul.

REGELE MORT

Pe mîna mea subţire un inel îngreuindu-mi degetul mi-1 strînge Chinuitor prin străluciri...

'îI s

IELELE

Ce fel

» :

83 « r

—J— -----------------

De jertfă nu pretinde-un pic de sînge ■ REGELE MORT

Păstrez podoaba însă pentru mine; E rana mea care-i măreşte preţul, Inelul este purtător de bine . Şi raza lui îmi luminează jeţul... Aş vrea ca mintea să priviască dreaptă Cînd mă înduplec să primesc otravă Din pumnul ce la buze mai aşteaptă: Mi-e trupul svelt, dar niîna prea fira:vă.

;

îi

’ I

IELELE

De jeţul strimt te-a ţintuit în chinuri Un vultur ros de molii ce şi-a scurs

Din pliscul lui jilavele veninuri.

«kl

îl s

• •

REGELE MORT

Jti <

Curat şi tînăr sângele mi-a curs.

1 H

IELELE

în cioburi grele să-i sdrobim coroana

Ce’n creştet a' purtat-o moştenită

! Li

* ; & <

Din moşi, strămoşi ce nu-şi urmară goana

{

84 »

ii r4

r f

Decît crutîndu-şi vlaga istovită. REGELE MORT

Nu rob, ci darnic vi le dau pe toate

Şi mintea în fărîme prefăcută,

Dar unde mi-e cărarea ce mă scoate Funingine sau stînjenel — o cută

' |

Prin lanţul degetelor voastre calde,

I i

Verigă de verigă, lingă gene;

Mai arcuit lumina să mă scalde

Şi obosit să ştiu că mor de lene !

: i '

■

;

■

----

, -■ ««4 rV*-

t—I

;

!’!

i• fr

11. /

i ii

- . « i .

CALEA ROBILOR

i .

Din gradina înflorită culege amin tirea îmbălsămată a florilor moarte cu o sută dc ani în urmă. Tagore

;

t y Spre stele am privit prin frunze şi crude ramuri de argilă i

— jNedesiipită de’ntuneric o punte creşte către cer >

• :.

Cu visul odihnit pe unde plecat şi prea supus năer

i. >

îmi caut luntrea minunată, rîvnind-o liberă de maluri,

Uşoară despicînd tăcerea cînd piere ’n spumă ca un fulg... O floare-i pînza stînd întinsă pe sub lumina din portaluri

Dar pasul leneş întîrzie — cu greu aş încerca să-l smulg,

ţ,

li !i i

Ca pe cărări şi ape moarte să-mi treacă umbra mea fragilă.

I i

Nekotărît pe loc rămîne şi ochiul ştie să se ’nchidă, 86

■

V f

1 Pătruns mâ regăsesc în mine şi numai gîndul mi-1 ascult ...

; 1 ■

Mă urc pe-o creangă nevăzută tîrît spre cer ca o omidă . . . • Lipind mereu aceleaşi urme ce s au pierdut în vremi de mult Un braţ străbate peste scorburi şi lunecă prin clisa deasă.. . Ascult deasupra mea tăcerea — sub desfăcuta ei coroană în vîrfuri aurit sclipeşte o poamă încă neculeasă, Ci arborele drept se’ntinde, se’nalţă ridicat — coloană .. . Din toate cîte sunt cuprinse nu ştiu s’aleg ce-i adevăr .. . De-aş ridica mai sus privirea orbit m’aş prăbuşi ’n ţărîna, Deasupra capului atîrnă o sabie ’ntr’un fir de par : în zidul golurilor sprijin nu şi-a aflat nicicînd o mînă . ..

i î

}

■

Un ecou :

: i i

Cumpănindu-ţi mersul

pe frînturi de schele Se desface mîna larg să se întindă, Mînei desfăcute

i se prind inele : Te priveşti în golul ce-ar să te cuprindă. • \ %

Se pleacă fruntea umilită şi parcă trece peste ape

Desprinsă veşted ca o frunză ... Ce lacrima nu m ar durea '(

87 *

• i

<1 * *

I^B^MtfSitS'^r^*’****"***** •» v*

I i f

• •! :

Din faţă taina totdeauna a isbutit uşor să-mi scape Şi totuşi dunga ei urzind-o n’am i’isipit nici o mărgea ... Mereu mai sprintenă din palme mi-a tot scăpat — şopîrlă’n urmă, Cînd o zăriaîn albastră solzii erau tot una cu pămîntul, Era pe orice drum ascunsă şi-acum pe lingă mine scurmă...

Sărut de-alungul jocul umbrei. .. O ! dacă nu mi-ar stînge-o vîntul

* v > l

Cu mina tremurînd prin noapte, cum aş aprinde-o luminiţă .. .

■

Cu orice rază ce se trece mă lămuresc însă mai bine,

•

Din nici un bob de rouă încă nu pot să rup doar o şuviţă

’

Şi setea buzelor rămîne ca nimeni astfel s o aline ...

u .

Ca dintr'un vas de lut şi smoală curat şi plin de apă vie Aş vrea din cioburile vremii să prind o picătură rece ...

;

Pe buze arse se lipeşte mereu cenuşa fumurie, Cînd orice rază se ’ncovoaie ce călăuză m’ar petrece '(

Alt ecou:

s I

Mintea istovită

deci neputincioasă îşi desprinde gîndul

Iî f i vî: ■

1 |

•r

ca pe-o armă veche

•

, ;i

Dintr'o panoplie

ruşinos de roasă,

j ! ii

Semnele de aur

trec pe la ureche !

■

^ ' i

•■mm.

w-TalM

7 •* ' I

Kobindu-mi orice lămurire durerea tot mai mult mă’nclină, Ci nimeni n a aflat mai multe — ca toţi şi eu m’am întrebat, Dar întrebarea chinuită adăogînd-o mai cu vină La mine n’a ajuns aevea' cuvîntul cel adevărat... Mă voi deprinde cu lumina din cer culeasă într’o zi Cu mîna ntinsă prin zăbrele — şi rostul tăinuit de pravili Cetindu-1 vin de pretutindeni cînd printre rînduri l’aş găsi Mi l-aş preface ca să fie doar gînd trăit fără de staArili ; Cu dor mereu de bucurie şi gînd rostit fără de frică îmi trec durerea' în cuvinte să-mi fie pasul înţelept. •

= i

r h

Prin neguri depănîndu-şi trupul în sbor se pierde-o rîndunică, Nu ştie poate unde merge, ea are însă drumul drept:

■

Un fulger i 'nsoţeşte sborul ca să trimită ploaie ’n şesuri, E mulţumit cel care ară sculptîndu-şi brazda mai adîncă

* <

Gîndind la seceriş şi roade — el a pătruns în înţelesuri - Ca şi-un copil ce-aruncă ’n soare cu praf şi tot mai rîde încă.

<•

O floare cîntă unei frunze, un nor e ’n formă de ferigă, Printr’o săgeată sau un zîmbet pămînt şi cer sunt laolaltă, Alăturîud aceleaşi fibre ca zimţ de zimţ să se înfigă ... *\

Plecat şi ’ntors acum ecoul m aduce n culmea cea înaltă : Cînd cerul e’nstelat deasupra şi-i tot mai umedă tăcerea I

Iar vînt adie peste creste şi ’ntreg întinsu-i aburit Cu ochii împletiţi sub gene simt cît de mică mi-e puterea, i

Aud odgoanele legate cum bat în ţărmul pietruit. 89

■m

îmi depăşeşte gîndul mintea1 şi urma i-o aştept departe, Nu mai sunt margini să despartă şivoaiele ce se săpară, Ca ’ntr’un vîrtej mă pierd în mine şi totuşi sunt numai o parte .. . Desprins, mă întregesc mai trainic cu tot^ ce este în afară, Cu peştii răsucit prin apă — prieteneasca rechemare Adăpostit umil sub trestii şi-alăturea de-un spic de grîu ... Din strînse fire-şi toarce pînza privirea legănînd o zare,

Se pierde pasul în lumină... Susură zorii ca' un rîu, {

îşi desfăşoară luna fulgii şi’n urma ei cu ea mă poartă

■

Cum îl purta pe unde neted şi lebăda pe Lohengrin,

i « .

Ci trupul meu nu are zale, nici scut să-l tiu lucind de toartă,

■

Am scos din cingătoare spada să-mi mai rămînă doar un crin

. i

Şi-am rămas cu braţe’ntinse

Mlădiat uşor de vînt,

y l !

între cer şi ’ntre pămînt

■

Drumul stelelor prelinse

Să-l însemn cun deget sfînt ! l!

;

i f II < i

I i

■

\ î

' v»

Il ' !

* -

i ' -• !

a•i i;

i .n

PASĂRE MĂIASTRĂ

;£

: **V

■

I Singurătatea-mi dă mereu îndemnul trainic Şi viu ca odihnit să nu-mi mai aflu gîndul — Ascunselor dureri le sunt severul crainic.

x• l ,

Pînă ’ntr’o zi cînd sigur îmi voi^pierde rîndul Tot cumpănindu-mi mersul pe frînturi de schele

De-asupra mîna mea o las să se întindă, Ca desfăcînd-o inutil să-i prind inele...

în liniştitul sbor ce vrea să mă cuprindă

■

Sunt ca şi pasărea măiastră din poveste: Din praf sdrobit dorinţi de viaţă mă cliemară Şi-a'stfel m’am întrupat ca să trăesc în creste,

I i

Pe cît de înzestrată, pe atît de rară ... Ascunsă ’n preţioase pene colorate, Strălucitoare ’n soare şi ’n lumina serei Am rătăcit pe sus spre zări tot mai curate

: ?

I '

-• y

Şi’n sbor nimic nu mi s’a ’mpotrivit puterei...

■

ţi * is ■

i ;??

De mă desprind sgiobiu din tainica-mi zidire Spre calea; stelelor aş vrea să trec urcînd, Plutesc alene — visul mi-e călăuzire Şi totuşi ţinta dreaptă nu mi-o ştiu în gînd . • • Făclii de frunze-mi luminează ’n urmă valea Iar miezul nopţii mi-1 vesteşte-o căprioară, Să-mi netezesc în pulberi nevăzută calea, Ci sborul şlefuit mereu se desfăşoară...

i. I !

Mă pierd cîntînd de parcă m’aş topi în aer, Prin limpezime trupu-i numai o volută — Mi-1 răsucesc ca” firul tras uşor din caer, Ma nalţ spre stele* floare din zenit crescută... Cu freamătul luminii se ’mpleteşte. cîntul Şi viersul meu sonor spre ceruri se îndreaptă « I

I \ I

învăluind în falduri străvezii cuvîntul: Ecoul larg alunecă din treaptă ’n treaptă. • • Aş vrea să-mi fie şoapta încă mai sglobie Şi mai uşoară mult decît mă ’ncerc s’o spun — în inimă mi-e bucuria mărturie Şi deci nădejdea’n gîndul de mai bine-mi pun.

| ■

Aripa frîntă se desdoaie’n sborul meu Şi mă surprind apoi venind de sus uşoară

' 1

în luciul apelor să iscodesc mereu: Aceleaşi pene aurite mă ’nfăşoară, r

Mi-e ochiul ager tot aşa ca mai ’nainte Şi-s tot atît de asemănătoare mie...

Se leagănă spre-un lac imaginar din minte Aripa’n sbor şi-o dungă neagra parcă scrie... V

îft

)

■n

!H' ! m; ^I tj t f f

PRIDVOR DE LUT \

■

13 Trăind în vis, din umbre şi ’ nalţă fruntea sus, Dar liniştea-1 adoarme mereu sub bolte-albastre Şi-i lunecă în suflet... Ce gînduri l’au fost dus Să-şi poarte rătăcirea pe culmile sihastre '■

iilk ,hi , 1

î k ;

-t

Păşia zîmbind pe trepte şi-l desmierdau alene

■

Miresme de pădure şi svonuri de izvor

Ii i

r i; i

— Aşa îi era visul — strălucitor sub gene

r I

•s<

Şi-i lăcrăma pleoapa în picurat uşor...

Rotise ’n gol privirea şi golul îl durea, *) i *

. 09

De-o rază argintie ce blîndă-1 împresoară Durerea sprijinindu-şi, povara-i cade grea ; Un sunet întîrzie şi-aripile-1 coboară Din svonuri de izvor ... Şi orbul prin făgaşe Cu fruntea către stele apoi n’a mai păşit — Odilma lui se’ndreaptă dorind alte sălaşe, îşi cere adăpostul ce’n vaz i-a fost lipsit.

;

(

9S915 -:

t t I

. I

5 *

■

Iii!

LEGENDĂ

SE AUDI: CUVÎNTUL PĂSTORULUt

Pe munţi înalţi ce-ajung la cer Prin luminişuri de pădure, Printre păduri de fag şi cer La margini de prăpăstii sure Un singur om este străjer.

: 1V !

^•

Cînd aburi se desprind din vai

Şi’n taină codrii ţin consilii

îl vezi păşind pe aspre căi, Peste poteci punînd sigilii Şi umbra-i trece peste văi.

% 1

Păzia de mult colo pe stînci Cu grijă şi cu drag o turma, Dar vijelii din zări adinei L-au prins — n a mai rămas nici urmă, S a ’ntors ureîndu-se pe brînci... I i

Nu mai răsună nici un glas, S’a 'ntins pustiul pe sub creste

—Din viaţa lui ce-a mai rămas? Priveşte împietrit doar peste

Păduri şi trece ncet la pas.

■

S a luminat un colţ de cer

Şi norii se rotesc în rînduri Ca răsuciţi talaşi de fier, De mult s’a îngropat în gînduri Printre păduri de fag şi cer.

;

BULE

-Li

# i

c ■1

. /

■

CUVÎNTUL DIN URMĂ

♦

/ -

■

•

_ ______ _

/ v.

* 1 V

% \ :

: ' '. *•

Cenuşă grea din flacăra de lacrimi stinsă, Te-am aşezat în urna de păraînt verzuie... i i

De mîini prietene şi blînde ne mai fiind atinsă Spre tine gândul nimeni n are să-l mai suie — Lumina prin fărîme nu pătrunde ...

în colţul strimt cu' ntunecime deasă Tăcerea tot mai mult te-ascunde Şi fir cu fir ai fost culeasă... i

Te legănam sglobiu pe calda rază

A soarelui ce-1 urmăreai mereu 101 I i

Asemeni frunzei cînd se-aşează în faţă drept să-i fie darul luminos mai greu ...

Spre toate zările cucernic Te-am îndreptat ca să aduni dispreţuind — averi, în colbul tău le-ai strîns puternic *

Şi le-ai păstrat pînă mai eri . ..

: :

•

O ! dacă-ai fi o pulbere uşoară ... Din urna ta să pleci întins, Să fii şi tu un fulg de praf ce sboară, Să fii cenuşă risipită din flăcări ce s au stins ...

’

^\buqt5c> *

y J

□ ■

FOCŞ ;-vi\i

■«'•ai.

—>>

I .

—

V‘

R '

✓

j•

t ■

I lliw 11—1

rrrr

T - T

« II •

JBl

«■

] } i

•.

î i

CUPRINSUL:

r. f

IMACINI

«•

DECOR

■

LEBĂDA DE AUR

COPILUL ÎNTRE FLORI

DRUM DESLIPIT

IMAGINA

VEGHE

FÂŞII DE UMBRA

VISUL

SBOR

■ f

/ %

103

CÎNTECE COPILĂREŞTI

f CÎNTEC

CÎNTEC BLAJIN .

CÎNTEC TRIST. .

CÎNTEC NEPERMIS

i 1

CÎNTEC SERIOS

CÎNTEC UMIL

1 i

Cl.N’TliC PENTRU SBURĂTOR

CÎNTEC DE DRAGOSTE

CÎNTEC

A I i

I ŞIRAGUL MĂTĂNI1LOR NEGRE \

PREDOSLOVIE

DRUMURI DE ŞOAPTE

lumina visului .

PAŞI PRIN LUMINĂ .

ÎNDEMN ASCUNS . .

RAZE IN DECLIN

SEMN DE HOTAR .

IN CUMPĂNĂ

. . .

PAŞI PRIN CENUŞĂ

CULES DE ROADE

DIBUIRI

RECULEGERE

sfIrşit

■

l I ■ ţ

; -

■I

104 i

►

BOLTA BIZANTINĂ

: : :

SINGUR

POVESTE PENTRU MINE

PARABOLĂ

SIGILIU

ODĂ

SON El' TRIST

NOAPTEA SF. ANDREI

)

CALEA ROBILOR

PASĂRE MĂIASTRĂ

PRIDVOR DE LUT

LEGENDĂ .

CUVÎNTUL DIN URMĂ

v / * !

i -r

SeV*-------

* ***

1,-11

* •

\ i

îl l

i ■

' • î \

! '

r *

’Ji

» ■

*■

• .

= *

/ L.

*kl

' / 5

. 1

«Pasărea de

Foc*

/ :

PREŢUL LEI 70.-

in*