i u i
'
c....
■
Hnui I Mo. i.
</
/ Focşani, Mai 1916.
BULETINUL
bIGEI CULTURALE i
SECŢIA FOCŞANI f
I rublicat sub direcţia Comitetului
■
-
— 1916 —
BOCŞ-AICTI, TIPOGRAFIA "V- HŞT-A-ISTU
O V
i Hnul I Mo. 1.
[
focşani, Mai 1916.
Buletinul higei Culturale es
5EEP£V FOCŞANI
es
APARE SUB DIRECŢIA COMITETULUI SECŢIEI. !
A) Darurile de ţigări şi broşuri făcute soldaţilor de pe graniţă, din regimentul Putna No. 10.
I
In şedinţa Comitetului din 3 Decembrie 1915, în urma propunerei făcută de D-l institutor Ion Ciocârlan, prin procesul verbal No. 11?, s’a hotărât ca să se strângă prin subscriere pu blică sumele trebuitoare ou care să se cumpere broşuri şi ţi gări care să fie trimise, pe frontul Vrancei soldaţilor regimen tului 10 Putna care păzesc graniţa. In acest scop s’a hotărât facerea unui apel desluşitor şi deschiderea câtorva liste de subscripţie care au fost încredinţate astfel: una la Banca Putnei, alta la Banca „Frăţia" şi alta la farmacia Alexandru Rădulescu. In afară de acestea, s’au mai luat liste personale de către D-nii : Alex. Lascarov, C. Dimitrescu şi Tache Rădulescu. Cu facerea apelului a fost însărcinat D-l Ion Ciocârlan caro a redactat următorul apel:
1
Fraţi SR^âsji! J A
:
!
V
I
Peste puţine zile vom avea fericirea ca, în sânul iubitelor noastre familii, să sărbătorim naşterea Mântuitorului; şi mai ales, ivirea celor dintâi raze ale unui nou an. Sărbători mari şi nepreţuite pentru noi Creştinii, dar mai măreţe pentru neamul nostru, întru cât odată cu ele, odată cu apropierea lor, simţim cu toţii că pentru Românismul de pre tutindeni se arată în zare şi .mântuirea naţională, acel sfânt ideal pentru care atâţia mucenici au pătimit; iar de data acea sta sufletul unui neam întreg se pregăteşte să-l făptuiască şi să-l trăiască aevea.
r
iî
'
I
1 4 Şi dacă , potrivit datinilor stârâmoşeşti, lot creştinul dator se credea oa Ja astfel do sărbători să îndulcească durerea celor în suferinţă, împărtăşindu-i cu ceva din bunurile lor materiale, dar mai vârtos din tăria paterei lor sufleteşti, —cu atât mai mult ^e cuvine astăzi ca tot Romanul, cu ocazia acestor sfinte săr bători, să se gândească la cei cari, făcându-şi datoria către neam, nu au prilejul să se bucure de liniştea şi mulţumirea clipelor petrecute în sânul familiilor, ce se găsesc departe, pe crestele munţilor, unde aşteaptă clipa botezului de sânge, sin gurul prin care se pecetluesc faptele măreţe alo unui neam. Departe de cei iubiţi, în biciuirile cumplite ale viforului, ei stau acolo neclintiţi, aidoma sentinelei din poveste. Cuprinşi de înfrigurarea datoriei sfinte, de bună seamă că ei nu aşteaptă gestul nostru de aducere aminte.... Dar, cu toate, acestea, ce înfiorare, ce însufleţire nu s’ar petrece în lanţul acela de suflete care^ încinge creasta munţilor, când se va simţi apropierea caldă şi* prietenoasă a inimilor noastre. Nu ne uită ai noştri, cei de-acasă, îşi vor zice ! Şi sufletele lor tari se vor oţeli şi mai mult. Iar pentru această minunată faptă creştinească şi de nuni români, câte eheltueli şi ce risipă va trebui oare să facem? Mai nimic, fraţi Români, nici o cheltuială nouă poşte ce le obicinuite, ci doar o chibzuială de oameni cuminţi în vre muri de zile măreţe. Să renunţăm cu toţii anul acesta Ia obicinuitul schimb dc felicitări, dar mai ales la cheltuiala ce se obicimioşte să se facă prin cadourile de jui arii ce se dau copiilor noştri. Şi la auzul acestora să nu se cutremure nimeni de dure rea ce-ar pricinui copilaşilor prin lipsa obicinuitelor jucării, ci să se simtă mulţumiţi şi mândri că au frumosul grilej să arunce în sufletele odraslelor, prima sămânţă a iubirei de neam şi a jert fei pe care şi ei s’o facă bucuroşi; — iar pe această cale vom culege numai foloase sufleteşti, începând dela micile vlăstare şi până la neclintitele sentinele de pe vârfurile Carpaţilor. In acest scop „Liga Culturală“ Secţia Focşani, face un căl duros apel către toţi oamenii de bine, rugându-i să facă ofrande in bani şi cărţi.
|
î
! ■
I
fi ' ! 1
A
\
1
Din sumele adunate se vor cumpăra cârti şi broşuri pentru citit, potrivite cu înţelesul oştenilor, cum şi tutun şi ţigări, cari toate se vor trimite pe frontieră spre a se împărţi trupelor din garnizoana Focşani, cu ocazia sfintelor sărbători. Cei ce voesc a contribui cu ceva pentru acest scop, să se adreseze la Banca Putnei, Banca Frăţia şi Farmacia Alexandru Rădulescu—Munteni, unde se află cutii aşezate anume de Liga Culturală; iar cărţile şi broşurile se vor primi la sediul Ligei intre orele 4—7 p. m. Sumele şi cărţile strânse, numele donatorilor, cum şi felul cum s'au distribuit aceste daruri se vor publica într'o dare de 1 seamă anume tipărită de Liga Culturală. Nădăjduind că apelul nostru va fi primit şi înţeles cu ini mă de adevăraţi români, urăm sărbători fericite tuturora şi ru găm ATOTPUTERNICUL să facă aşa fel ca anul ce vine să fie anul Românismului.
!
In urma acestui apel, au binevoit a trimite cărţi următoa rele persoane : . 30 bucăţi 1) Ion Ciocârlan 2 5 2) D-na Basocescu 3 3) G. Săpunaru 4) Neamul Românesc 1.00 numere din „Neamul Românesc pentru popor*. 50 băcăţi 5) Diacon Gheorghiu Listele de subscripţie au fost astfel acoperite : I. Lista încredinţată „Băncei Putnei”
i
l. 2. 3. L 5. G. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Nicu Romaşcan X Pascal Luca D. Munteanu S. Ştefan 1. Neagu Ai. Y. Ciornei Andrei Postolache G. Profiriu Indiscifrabil P. Mihăescu Indiscifrabil
1 1 2 1 2 5 3 3 1 3 5 5
13. 14. 15. 10. 17. 18. 19. 20. 21.’ 22. 23. 24.
S. Ghiniţă N. Romanos Th. Blându C. Istudor G. Giuremelescu A. Staicu Indiscifrabil Negoiţă Bâtcă X X Gr. Missir 1. Robescu
1 o ‘2
1 1 1 1 0.50 2 3 1 1
r
G 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40.
k •7 :
I
Conductor Maicau 5 Pascal 5 o Gheorghiu Indiscifrabil 3 Tiţa Pavelescu 1 Pr. Zilişteanu I Indiscifrabil 1 Leon Lindenberg 1 V. A. Neagoe 3 Bernard Flitraan 20 G. I. Sclayoni 1 M. V-oicu 1 G. Macarie 2 H. Hartenberg 2 D-r A. Ibrăileanu 2 Avocat I. Naura 3
41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55.
I. T. N. O. Bogdan lulius Cremniţer David Moritz Indiscifrabil Adolf Scheffer A. P. M. Jd-tor C. A. Popescu V. Orghidan Al. Mihail Matei Teodorescu Marcu Beldner Indiscifrabil Indiscifrabil N. St. Ni ţa
7 5 5 î 1 1 1 o 10 2 2 1 5 i 1
Pe această listă an mai subscris şi elevii şcoalei din satul Slobozia, comuna Pâpile, gara Oneşti, suma de lei 2, care a fost trimeasă cu un mandat postai, pe verso căruia era scris : „Mişcafi de frumosul apel ce faceţi în Universul, vă rugăm a primi sărăcăciosul nostru obol pentru /rafii şi rudele noastre concen trate în munţii Carpaţi, de Sf. Sărbători ale naşterei Domnului Lei B. Tolalul listei . . 1.55.50
i i
! :
II. Lista Băncel „Frăţia” 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.
Pr. V. Ignat N. Cioară Sclavoni N. Chirii Săveanu A. Dnmitrescu D. Damian Lupu Schvarţ Oancea Loon Lindenberg Indiscifrabil Stef. Kiril Săveanu Total
k
.
.
.
0.40 0.50 0.20 5 2 1 1 1 1 1 5
12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.
Alexandrina Săveanu 5 Preot A. Stoenescu 1 V. D. Vasilache 1 D. Kiril Săveanu 5 N. N. Kiril Săveanu 5 G. Tărăbuţă 1 C. M. Gugulide 1 M. Chiriţă 1 Qr. Mazere 1 C. I. Giurgea 1 lei 40.40 b.
j
7
III. Lista Alexandru Rădulescu 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Alex. Rădulescu Neiger Solomon Caras Mihail Nică Oprea Portărel Ştefănescu G. Caţafani Maria I. Marcu Maior V. lliescu Ştefan P. Moiseanu Ioan Franc'escu Marcela Zamfirescu Ghiţă Goşman Total .
13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23.
2
1 1
1 2 2 2 2
4 2
5
Mitiţă Slăvescu Nache Niculescu D-r Cremniţer C. Popescu Căp. C. Gheorghiu Gh. Andronic Nicu Radovici , M. S. Căpitănescu G. Popescu M. F. Indiscifrabil
2 2
0.50 1 1 1
1 2 1 1 1
2
lei 39.50
IV. Lista Tache Rădulescu 1. 2. 3. 4. 5. 0. 7. 8.
9. 10. 11. 12, 13. 14. 15. 16.
Bogdan Ştefan Gheorghiu Gh. Ţicu Eşanu S. Minţer I. Ştefănescu Indiscifrabil » >5 »5 5» 5»
Naum I. Grobnic Indiscifrabil • 5>
0.50 0.50 0 50 2
1 1 2
1 0.50 1 1 0.50 0.50 0.50 0.50 1
1 1 1 Paul Popescu .1 Indiscifrabil 1- a „ Neculai Anastasiu 0.50 1 Indescifrabil 0.50 55 0.50 5» 1 26. 27. D. Constantinescu 0.50 1 28. Al. Moise .29. Societ. Economia 20 1 30. Indescifrabil 1 31. D. Vasili
17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25.
n
»>
lei 45.00
Total V. Lista C. Dumitrescu 1. 2. 3. 4.
G. Salomeia Indiscifrabil Gheorghiu G„ Cupareucu
50 50 50 50
5. 6. 7. 8.
Indiscifrabil Vasilescu G. Săvulescu Mardare
50 50 1 50
;
r
$
£
. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24.
Gh. Teodoru C. lonescu C. Rădulescu Pr. Alexe lndiscifrabil
1 50 50 1 1 50 50
C. Florescu Sub.-lt. Samrian Tutoveanu Preot. Bazgan Davidescu A. I. R. N. A. Sp. G. N. Petreseu Maria C. Luca
1 1 50 1 50 50 50 1 1
25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 84. 35. 36. 37. 38. 39.
1 1 1 1
Luiza I Ierni an N. Iordan Lfc. Ştefan eseu Indisei frabil >»
50 50
V
i
50 50 10 50 50 50
IC. I. T. > Selkan G. Găgiulescu lndiscifrabil 5»
i
-
1 1
1. M. D. lei 27 b. 10
Total
VI. Lista Alexandru Lascarov 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
;
1
5 T. Enibace Ştefănel Vasiliu 1 1 O. Mironescu St. Graur 20 Panait Georgescu 5 V. Mamigonian 1 2 I. Popescu Ştefan P. Dimitriu 5 2 Alex. Lascarov Lascar P. Dimitriu 3 Total . . . .
11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.
!
I. G. Teodoru G. Tomulescu Culiţfi C-tinescu X. Y. Ion G. Boiu S. Simionescu Căpitan S. Marosin Simion Crainic B-na Elena Crainic
Au mai donat: 1. Avocat G. Gavriliu 2. St. Robovici 3. Sp. Lăduncă 4. Al. Nestor ... 5. Membrii comitetelor ligei culturale şi bibliotecei publice (K.-Râmnic Al. Moise, A. Lascarov, P. B. Chiriţă, St. Dimitriu, D. Constantinescu, A. Alexandreescu, I. M. Dumitrescu).
2 5
i
2 3
5 5 5 (r (
lei 76 Lei B. 10.00 5.00 5.00 8.00
54.00 Totalul sumelor donate au fost de Iei 467 b. 20
I
j ! i
9 Suma aceasta a fost întrebuinţată astfel: 1) S’a trimes veteranului Gheorghe Oiobotaru din comuna Răcoasa, aflat în mizerie, suma de.30 lei. 2) 4 Abonamente la ziarul „Libertatea" al părintelui Moţa? pentru soldaţii regimentului 10 Putna, în suma totală de lei 24. 0) S'ati cumpărat diferite broşuri, calendare, colinde, cân tece, etc.... circa J00 (nouă sute) bucăţi, în valoare totală de 100 lei. 4) Restul fost întrebuinţat pentru cumpărarea a 30.000 (treizeci mii) ţigări meseriaş a 0.01 bucata, ceea ce revine la 300 lei. Pentru lămurirea atât a încasărilor, cât şi a cheltuelelor? dăm la sfârşit o detaliată situaţie. In ziua de 29 Decembrie 1913, pachetele cu cărţi şi ţigări, au fost expediate D-lui Comandant al Brigadei, la Soveja, cu ur mătoarea adresă : No. 125 1915, D-brie 29.
D-lui Comandant brg. XI Inf. Soveja
:
Comitetul Ligei Culturale, Secţia Focşani, a făcut apel pu blic pentru strângerea de cărţi şi ţfgări, care să se trimită trupe lor din garnizoana noastră, aflate Ia frontieră. Ca rezultat, avem onoare să vă expediem pentru acest scop : 30000 ţigări. 1000 volume diverse, alese cu multă luare aminte pentru a fi pe înţelesul şi spre folosul ostaşilor. Trimiţând aceste daruri de Anul Nou santinelelor noastre dela hotare, Comitetul vă roagă să binevoiţi a da dispoziţii să se privegheze la împărţirea lor, aşa fel ca volumele trimise să fie împăiţite celor cari pot să le citească şi.înţelege. B) Timbrul de ajutor al Refugiaţilor Ardeleni In preajma Sărbătorilor s’a primit din partea Comitetului central al Ligei Culturale 10.000 (zece mii) timbre a 0.10 bani
F
10 bucata, pentru ca din vânzarea lor să se subvie în ajutorul re fugiaţilor ardeleni. Distribuirea acestor timbre a fost mult înlesnită do toate Băncile din Focşani, care au răspuns la apelul nostru cu o grabă care le onorează. In special Banca Putnei, Economia şi Frăţia au luat ştocuri mari spre desfacere. De asemenea publicul focşănean s'a arătat foarte binevoi tor întru ajutorarea fraţilor noştri refugiaţi, cumpărând aceste timbre. Acest mutual concurs a făcut ca toate timbrele să se vândă în mai puţin de o lună, iar suma de una mie lei să fie trimeasă Comitetului Central. C) Şcoala comercială elementară curs seral Urmărind neîncetat şi cu mai multă încordare realizarea programului ei,—secţia noastră s’a gândit a înfiinţa în Focşani, o şcoală comercială elementară curs seral, pen'ru băeţii din pră vălii şi diferite întreprinderi industriale,—care au cel puţin patru clase primare. Nevoia unui asemenea curs era simţită, cu atât mai mult, cu cât Focşanii în ultimul timp a căpătat, pe lângă o desvoltare comercială apreciabilă, dar şi o desvoltare culturală din cele mai deosebite. Această desvoltare apare evidentă când comparăm Focşanii ou multe din oraşele do provincie din jurul său. Biblioteca publică, Liga Culturală, Ateneul popular, Socie tatea liceanilor, şi alte întreprinderi culturale de mai mică im, portanţă, au contribuit în ultimii ani, la radiarea culturei în masele ce constitutesc populaţia oraşului nostru, desvoltând gus tul de cetit şi curiozitatea de a cunoaşte lucruri uoui. La acea stă operă de cultură, Teatrul nostru comunal îşi are partea lui însemnată. Prin modul cum se prezintă, el a atras în Focşani cele mai alese trupe de teatru şi pe lângă aceasta a îndemnat pe mulţi conferenţiari să-şi ţie conferinţele lor acolo,—contribu ind prin aceasta, în larga măsură, la -înlesnirea mersului cultural local. încetul cu încetul, dar sigur, avem convingerea - că opera coleciivă de cultură a tuturor acestor iustituţii, va isbuti să se desăvârşească, altoind în suflete acea înaltă nevoe morală a unui ideal cultural, care e chezăşia sigură a progresului ori-cărui
i
>
11 neam. Se simţea deci şi nevoia unei şcoli comerciale de adulţi, care să înmulţească cunoşţinţele viitorilor noştri comercianţi şi meseriaşi în vederea unui viitor mai bun. Următori acestei idei, am procedat la înfiinţarea şcoalei. In urmărirea acestei idei am fost ajutaţi cu prisosinţă şi dragă inimă de Camera de Comerţ locală, Cu o convingere demnă de toată laudă, Camera de Comerţ atât prin comitetul ei, cât şi prin preşedintele ei, D-l Anton Cristof, ni-au pus la îndemână tot ce ne trebuia ca local şi material didactic. In ziua de 15 Noembrio, după ce s’a slujit o sfeştanie şi după ce s’au ţinut câteva cuvântări, cursurile şcoalei au şi în ceput. înscrierile au venit în număr mare, mai presus de aştep tări. Reese evident din aceasta cât de mult era simţită trebuinţa acestei şcoli. De atunci până astăzi, cursurile s’au urmat neîntrerupt în fiecare seară câte o oră. şi Duminica două ore. In total sunt opt ore de lecţîuni. Se predau: limba română, germana, france za, aritmetica şi comptabilitatea. Şcoala are caracter oficial, este autorizată de Ministerul de Instrucţie şi la sfârşitul anului se vor tine examene de o comisiune compusă din profesorii şcoalei şi un delegat al Ministerului, eliberându-se certificate din matricola şcoalei. Cursurile ţin trei ani. Clasele a doua şi a treia se vor înfiinţa treptat. Profesorii' care predau sunt următorii: I. P. RădulescuRâmnic (l. franceză), N. Răileanu (1. germană), N. Gaicu (aritme tica), Al. Lascarov şi P. Chiriţă (limba română) şi Al. Rozei (comptabilitatea). Şcoala este frequentată regulat de un număr de 50—60 elevi. încheind acest capitol, aducem toate .mulţumirile noastre atât Camerei de Comerţ care ne-a pus Ia îndemână toate cele trebuitoare, cât şi diferiţilor patroni care, în acord cu noi, au în lesnit ucenicilor înscrierea şi frequeniarea şcolşi. Din parte-ne> vom urmări cu stăruinţă desăvârşirea acestei şcoli, ori-câte gre utăţi va fi să întâmpinăm în cale. D. întruniri şi publicaţii In cursul anului expirat 1915, secţia noastră în scopul popu-
ăvx»
r ii jarizărei răsboiului npstru naţional, a ţinut un ciclu cîe întru niri în oraş şi în judeţ. In oraş au vorbit, la teatrul comunal, D-nii N. D. Ohirculescu şi I. P. Rădulescu-Râmnic, preşedintele nostru. In judeţ, s’au ţinut succesiv întruniri la; Odobeşti, Panciu Adjud şi Sascut. La aceste întruniri pe lângă membrii secţiei au vorbit şi persoane localnice, asociindu-se astfel la acţiunea noa stră. Pretutindeni mişcarea Ligei a fost întimpinată cu încredere şi bună inimă. Dacă secţia va considera ca trebuitoare alte în truniri în acelaş scop. va hotăra de îndată reînceperea ciclului întrerupt. Sub auspiciile secţiei s‘au tipărit trei broşuri, în cursul anu lui 1915: „Petre Litiu*' conferinţa D-lui avocat Alex. Lascarov, t,România in Războiul European“ de D-l N. D. Chirculescu şi „Geneza războiului nostru apropiat“ de I. P. Rădulescu-Râmnic. E. Bustul «Petre Liciu» De îndată după moartea marelui artist Petre Liciu secţia noastră luă iniţiativa ridicărei unui bust în localitate acestui reprezentant al spiritului românesc. Liciu, în afară de rolul mare care l’a avut ca artist dra matic, dar a fost şi o inimă caldă românească, luând parte mare la mişcarea ligistă dela centru. Următori acestei iniţiative, secţia noastră a isbutit ca, prin sforţări neîntrerupte, să ridice acest bust în grădina Teatrului comunal «Maior G. Pastia». In strângerea fondurilor trebuitoare, am fost ajutaţi de D-na Olimpia Bârsan şi D-nii: Zaharia Bârsan, C. Belcot, C. Dumitrescu, Cr.- Duţulescu, artişti ai Teatrului Naţional din Bucu reşti, care în Noembrie 1914 au dat un festival aici, din care a rezultat o bună parte din cheltuelele bustului. Apoi am fost ajutaţi de D-l Profesor N. Iorga care, în ziua de 31 Ianuarie 19L6, a .ţinut aici conferinţa sa «Onestita tea profesională», din produsul căreia s’au complectat celo din urmă sume, cu care am terminat bustul. Cu acest prilej mulţumim tuturor acelora care ne-au aju tat, cu" fapta lor, la ridicarea acestui bust.
S' 1,1_ In ziua de 3 Aprilie 1916, a avut loc inaugurarea bustului. Apelului nostru au răspuns, pe lungă cetăţenii focşăneni şi putneni şi următoarele persoane : D. P. Locusteanu, subdirector al leatrelor, ca delegat al Teatrului Naţional din Capitală, G. Rânetti din partea Comitetului Central al Ligei Culturale, ar-* tistul Dan din partea Teatrului Naţional Graiova, artiştii S. Dragomir, M. Popovici, Momuleanu şi D-na Popovici din partea Teatrului Naţional laşi, artiştii Petre Sturza, C. Belcot, D-ra M. Ciucurescu, regîsor Vasile Enescu dela Bucureşti şi o dele gaţie din partea Soc. «Scena» a artiştilor pribegi, în frunte cu veteranul Răiciulescu şi D. D. Marmeliuc din partea refugiaţi lor bucovineni. Din partea familiei au asistat D-na Penescuj sora^ lui Liciu, cu soţul d-sale D. D-r Penescu. Au vorbit: D. I. Rădulescu Râmnic, din partea secţiei noastre. I). St. Graur din partea primăriei Focşani, G. Ranetti, P. Locusteanu, Stati Dragomir, Dan, lonescu şi Dr. D. Marmeliuc. Dăm mai jos în extenso, vorbirile D-lor 1. P. RădulescuRâmnic şi D. Marmeliuc, singurile pe care le posedăm. Azi 3 Aprilie se împlinesc 4 ani de când corpul neînsulieţit al lui Petre Liciu a fost coborât între pereţii reci şi umezi ai unui mormânt din cimitirul Belu, iar sufletul său şi-â luat de si gur sborul către regiuni, unde după cuvântul scripturei „nu este nici întristare, nici durere, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit" Şi acei care l’au cunoscut numai, şi acei care ca prieteni au putut să-i cântărească mai bine calităţile după justa lor valoare, sguduiţi profund de vestea neaşteptata a morţii bunului loi prie ten şi marelui artist şi român, Petre Liciu, se grăbiră a-1 întovă răşi cu toţii până la ultimul locaş, lăsând fiecare să picure din ochi câte o lacrimă caldă, de iubire şi durere. IntPadevăr, în vremea aceasta de adânci prefaceri în socie tatea românească, când în goana ameţitoare după situaţii de tot felul, meritate şi mai ales nemeritate dar comode," când rolul in dividualităţilor, singurele în stare să creeze idei şi curente, pare cu desăvârşire şters,—Petre Liciu privit la lumina senină şi liniş tită a istoriei, ne apare ca o figură îinpunătoare prin măreţia ei. Fiindu-i hărăzit să vază lumina zilei chiar în oraşul nostru, în acest colţişor al Unirei, după ce-şi compleciă cunoştinţele prin studiile liceale şi universitare prin luarea licenţei în drept, simţindu-şi vocaţia sa in domeniul artei, îşi perfecţiona talentul în a-
.
'f
■
r
14 ceastă ramură, devotându-se în urmă teatrului, cu tot sufletul său ales. Atât până la teatru cât şi în teatru, el a înţeles mai mult de cât oricare altul, că talentul oricât de puternic ar fi, n'ar pu tea lăsa urmele de care e capabil, decât printr’o muncă neobo sită şi titanică, întovărăşită de o voinţă nestrămutată în a rezista tuturor ispitelor, care ţinându-1 în Ioc, l-ar fi îndepărtat de înaltul ţel ce urmărea. Deşi a avut de luptat cu multe greutăţi în scurta dar rod nica sa viaţă şi a încercat multe amărăciuni, isvorâte din patimile inerente firei omeneşti, nici odată nu s’a descurajat, ci veşnic se nin şi zâmbitor, trecând peste toate ca peste nişte accidente fa tale în viaţa oricărui om, n’a ştiut decât de drumul ce-şi croise şi care singurul ducea către cele mai înalte culmi ale artei româ neşti.—Şi nu s'a înşelat. — Atât în comedie cât şi mai târziu în dramă, când reuşise să-şi desăvârşească talentul printr’o bogată experienţă de viaţă, care i-a îngăduit să pătrundă până în cele mai ascunse cute ale sufletului omenesc, ne-a lăsat tipuri ca „Moise" din „Lipitorije satelor", Ştefăniţă Vodă din Viforul şi D-rul Tocheramo din drama Taifun, care vor rămânea de-apururi neperitoare. Dar nu numai atât. Născut în oraşul Unirei, acest cuvânt magic, care vrăiise şi aprinsese inimele generaţiei dela 48, insuflându-i acel ero ism ce avea să culmineze în crearea României contimporane, nu putea să rămână fără răsunet la coardele atât de variate şi de delicate ale sufletului său de elită. Dispreţuitor de situaţii şi onoruri, nu le-a dorit şi nu le-a cău tat nici când. O singură dată, un mănunchiu de prieteni i-au pus fără voe candidatura de deputat la colegiul al II de Ilfov; iar el a răspuns la această chemare neaşteptată printr’o aproape com plectă dezertare dela luptă. Astfel înţelegea el să-şi împlinească nobila sa misiune în viaţă. Singură calea artei, vedea el, că ar putea să-l facă de un folos real şi imediat nu numai pentru ţară, ci pentru întregul neam din toate unghiurile pământului românesc. N’a fost manifestare a Ligei Culturale pentru unitatea nea mului, încă de pe când nici nu figură în comitetul ei central de conducere şi pe care să nu fi încurajat-o şi cu cuvântul şi cu fapta. Era destul să i se facă un apel de către oricare din secţiu nile ei, pentruca imediat înjghebându-şi o trupă din artiştii cei mat buni, să dea câte o reprezentaţie sau cel puţin câte un festival în folosul scopului mare, pe care această instituţie îl urmăreşte. Glasul sângelui său nobil îi făuri în suflet un neastâmpăr,
15 care nu încetă, de cât când înjghebându-şi o asemenea trupă de tovarăşi distinşi, se văzu în măsură să colinde printr’o parte din ţările române subjugate, spre a descreţi măcar o clipă frunţile amărâte şi descurajate ale nenorociţilor noştri fraţi. Primirea ade vărat triumfală ce i s’a făcut in Bucovina în 1910 şi 1911, când îşi făcu apariţia în Câmpulung într'un echipaj împodobit cu ghir lande de flori împletite de domnişoarele de acolo, fu singura şi cea mai mare răsplată, pe care a avut-o în toată cariera sa pen tru humorul, naturaleţa, sinceritatea şi neîntrecuta interpretare a rolurilor sale, într’o limbă românească de cristal, aşa cum nu mai auzise şi până azi n’avea să mai audă din gura cuiva, popu laţia din acest colţ al românismului, astăzi atât de îndoliat. Cât de puternice urme trebue să fi lăsat prezenţa sa pe acolo, se poate vedea şi din acea că mulţi ţărani chiaburi, în frunte cu Calinic Crăciunescu, negăsind îndestulătoare aceste dovezi de iu bire şi recunoştinţă, cu toată mândria lor vestită, trecând drept cavaleri ai ţârănimei române din aceste ţinuturi, merseră până acolo încât îi sărutară chiar mâna; iar chipul lui este ţinut la lo cul cel mai de onoare, de către aceia care au avut norocul să-l capete. Aceste dovezi de simpatie constituesc simbolul cel mai înaP de conservare a geniului său creator şi cuceritor, de suflete, pro curând lui Liciu clipele celei din -urmă, dar şi celei mai mari fe rici. cu care-şi încoronâ scurta sa viaţă de sbucium, pentru a-şi desăvârşi talentul, cu care îl înzestrase, şi pe care avea să şi-l dedice cu a.tăta abnegaţie pe altorul artei şi în serviciul întregului neam românesc. Omul faptelor şi nu al vorbelor deşarte, Petre Liciu, cu su fletul său de o bunătate fără pereche, n'a cunoscut prieten în du rere, pe care să nu-l fi mângâiat, n’a văzut mizerie, pe care să nu se fi silit s’o îndulcească, de multe ori lipsindu-se pe sine până şi de strictul necesar. De acea când simţi că moartea îl doboară la o vârstă atât de fragedă de 42 ani, nu avu de cât un singur regret, că nu i se dă răgaz să mai reverse cu dărnicia, de care numai el era ca pabil, comorile nepreţuite ale sufletului şi inimei sale mari. Acestea sânt în câteva cuvinte motivele pentru care Liga Culturală, secţia Focşani, încă de acum trei ani s’a gândit să facă apel la generozitatea atât de des pusă la încercare a publicului Focşănean, pentru a imortaliza în formele neperitoare ale bron zului, chipul scumpului nostru concetăţean, Petre Liciu. Un fapt vrednic de remarcat este concursul aproape dezin teresat al stimatului meu prieten şi coleg, D-l I. Mateescu, azi profesor la şcoala de belle arte din Iaşi, oare cu talentul său
ic» superior, reuşind a-l reda admirabil do bine în ghips, ne în demnă şi ne încuraja să nu ne oprim aci, ci să-l turnăm şi în bronz. • De asemenea trebue menţionată marea bunâ-voinjă. cu care actualul Primar al oraşului, D*1 Ştefan Graur, ne-a pus în câteva rânduri la dispoziţie frumoasa sală a teatrului Maior (î. Pastia. Aci s’a ţinut acum doi ani un prim fo.-tiyal cu câţiva ar tişti talentaţi şi inimoşi dela Naţional, în frunte cu bunul român şi ariist-poet D. Zaharia Bârsan, cu care ocazie prietenul meu d. avocat Al. Lascarov a ţinut şi a tipărit tot în acest scop o frumoasă conferinţă despre Petre Liciu ; iar la 31 [anuare acest an, cel mai mare şi mai bun român, d. Profesor N. lorga a ţi nut. o magistrală conferinţă despre «Onestitatea Profesională» tipărită în broşură abia zilele acestea tot pentru fondul Liciu. Cu aceste mijloace, cu interesul depus de d. V. Antonescu pe atunci membru în comitet, dar mai ales mulţumită largei Dv. bunevoinţe, am reuşit a aduna sum i de mai bine de 2000 lei, cu care am înălţat'această modestă statue, în locul cel mai po trivit, alături de acest frumos templu de lumină şi cultură, pe care Petre Liciu le-a reprezentat cu atâta demnitate si vrednicie. Şi acum ca închiere, stimaţi concetăţeni, pot să mai adaug că astăzi când se desveleşte statuea lui Liciu. aveţi drep tul să vă simţiţi mândri, pentrucă v’aţi văzut cei dintâi împli nit un dor scump inimilor noastre tuturor. Puteţi dar zice ca po etul: <Xe-am văzut visul cu ochii». Iar modestia statuei nu trebue să ne amărască, căci şi prin oraşele noastre, caşi prin alte ţări se întâlnesc adesea statui mult mai mari de cât oamenii pe care îi simbolizează. A noastră, deşi mică, are marele merit că imortalizează o figură mare ca un luceafăr, care din fundul zărilor îndepărtate ale văzduhului era hărăzit să-şi termine razele sale luminoase nu numai peste leagănul copilăriei sale, dar peste tot cuprinsul ţării, ba şi mai mult încă, până la hotarul graiului şi simţirei româneşti. De azi înainte v’o încredinţăm dar, Domnule Primar, eu rugămintea ferbinte, e.i atâta vreme cât vă veţi număra ca cel dintâi cetăţean al ei, să ne-o păstraţi ca pe un talişman nepre ţuit, simbol al iubirei şi recunoştinţei ce concetăţenii săi ii poartă memoriei lui, ca unul ce înălţându-se pe sine i-a înălţat deopo trivă şi pe ei; precum şi ca o pildă vie că talentul şi mum-a rodnică pentru binele celor mulţi nu rămân la Focşani niciodată nerăsplălite, cel puţin după moarte.
-
i
L
11
Fraţi români, Ina.nle de loate mulţumesc clin. suflet Onoratului Comi tet al Ligei Culturale clin Focşani pentru deosebita cinste celi-a făcul-o Bucovinenilor cari petrec în România, învitându-i sa ia parte Ia dcsvelirea bustului lui Petre Liciuv Pentru un pribeag, care simte înlr’adevăr realitatea, sguduiloarca realitate a durerii celor ce se petrec pe. pământul părăsit de dânsul, ieşirea sărbătorească în public e foarte grea, chiar aluncia, câncl se face o sărbare ele. recunoştinţă. Prăznuirea D-voasliă de astăzi face totuşi o excepţie. Căci dacă Petre Liciu n’ar merita clin partea Bucovinei o re cunoştinţă, al cărei tribut nu ştiu de i se va putea plăti vr’odală în întregime, glasul frânt pe durere al pământului, pe care el l-a iubit atât de mult, n’ar răsuna azi plin de mulţu mire la această sărbare a lui. Pentru D-voastră, domnilor, Petre Liciu a fost un mare artist, un artist creator cu o uriaşă putere de transfor mare; a fost un suflet distins şi mare, pătruns de adevăru rile vecinice ale existenţei acestui neam; a fost, in rugina materialistă, care copleşeşte în mare parte sufletul societăţii noastre de sus şi în politicianismul conducător al acestui neam, un glas smuls clin eternitatea sufletească a naţiunii noastre întregi,—pentru Bucovina însă el a fost, întemeiat pe aceste calităţi maii ale sale, un mare apostol, care în mijirea vieţii noastre culturale a adus fâşii de lumină, desprinse clin talentul său, a adus raze de căldură ale sufletului său. Deaceea ziua de 2 Aprilie 1012, când firul telegrafic aduse la Cernăuţi ştirea că Petre Liciu a murit la miez de noapte, a fost o zi ele mare durere pentru Bucovina, al cărei suflet s’a înfăşurat într’un des zăbranic de doliu. Şi cu drept cuvânt! D-voaslră, cari aveţi ocazie, să sor biţi zilnic şi din belşug clin isvorul culturii naţionale, nu ştiţi, ce însemnează, nu cunoaşteţi setea aceea după graiul rostit pe scenă, precum locuitorul dumbrăvilor cu isvoare crista line nu ştie ce c setea călătorului prin pustie. Petre Liciu a înţeles însă acest sbucium al sufletului ro mânesc din Bucovina; şi fa înţeles într’un timp, când era mai necesar. Căci din 1885, când veni în Bucovina pentru ultima oră trupa A. Romanescu—C. Nottara, şi până în 1910, printr’un sfert de veac, Românilor din acest sfânt. colţ. de_ pă' mânt românesc, atât de îndurerat astăzi, nu li s’a dat sa as-
!
is culte frumoasa noastră limbă de pe scena vre-unui teatru, şi dacă li s’a dat, a fost mai mult trupe de diletanţi cu pre tenţii de artişti, cari ne arătau, cum nu se face artă la Bu cureşti. In timpul acesta guvernul din Cernăuţi Introdusese* cam până prin 1905 cea mai sistematică goană după tot ce era românesc: bărbaţi care îşi manifestau sentimentele ro mâneşti erau persecutaţi In tot chipul, drapele româneşti erau rupte şi târâte în noroiu, elevi în costume româneşti şica naţi şi prigoniţi. Pentru aceea străinii erau promovaţi pe toată . linia, dar mai cu samă în privinţa culturală. Nemţii, Polonii, Rutenii, ba chiar şi Jidanii aveau teatrele lor stabile şi am bulante. Cât de mare trebuia să ne fie durerea, când o trupă ruteană a îndrăsnit să dee, sub protecţia guvernului, repre zentări în cele mai româneşti ţinuturi, ia Suceava şi la Ră dăuţi ! Românii, cari n’au cedat presiunii şi alintării guvernului, îşi îndreptau ochii spre Bucureşti, de unde aşteptau un cu vânt de mângâiere. Dar Bucureştii nu voiau să ne sprijineâscă nici în privinţa culturală, cum nu ne-au ajutat nici In po litica noastră de apărare contra cotropirii străine, care se înleţia şi mai mult, după ce guvernului ii reuşise să împartă prin 1904 sufletul românesc în două tabere vrăşmaşe, pentru a lovi în una cu cealaltă şi a slăbi astfel resistenţa noastră. Lupte urâte între fraţi începură, lipsa de orientare se ivi la n loc cu decăderea oricărui progres naţional, realizat până utuncia cu atâtea jertfe. In situaţia aceasta numai un îndemn cultural puternic mai putea aminti Românilor din Bucovina, cine sunt, ce au de apărat şi cu cine trebue să ducă lupta. Marele prieten de fapte şi idei al lui Liciu, profesorul N. Iorga, care voi să vină în Bucovina şi a cărui înrăurinţă, chiar numai in urma simbolului concretizat în persoana lui, ar fi fost covârşitoare, a fost oprit la 1 Iunio 1909 la graniţă. Ni se închidea în piatra stâlpilor dela hotare via lumină a culturii naţionale. Şi atunci la o scrisoare a «Societăţii pentru Cultura şi Libertatea poporului român din Bucovina» sufletul mare a lui Petre Liciu tresări: el văzu, că acolo, peste hotar, îl aş teaptă o menire. La 15 Iunie 1910 şi-a început turneul. Dar ogorul era aici părâginit prin 25 de ani. Trebuia un lucrător priceput şi harnic, ca să-l desţelenească. Şi Petre Liciu şi-a înţeles rostul. Pentru a redeştepta gustul artistic atât de neglijat, el a luat în repertoriu numai comedii. Si a desţelenit ţarina atât de bine, încât în 1911 sosirea lui era
t
!'
t
19 aşteptată ca o mare şi adevărată sărbătoare. Gând în Iunie 1911 porniră dela gara din Cernăuţi camioanele cu decorurile pentru trilogia lui Delavrancea, vedeai par’că artileria grea ve nind să ocupe o redută înstrăinată a culturii româneşti. Şi a ocupat-o! Tn seara reprezentării „Viforului*, sufle tul Bucovinei, Înduioşat de grandioasa evocare a trecutului şi de frumuseţile graiului românesc, a isbucnit In plâns în sala teatrului din Cernăuţi, un plâns de revedere a unui odor, pe care-1 credeau perdut. De aici înainte Petre Liciu avea pe lângă menirea sa aici în ţară menirea de apostol la noi în Bucovina, menire ce şi-a îndeplinit-o, cât a trăit, nu numai prin graiul neîntrecut al artei. Căci n’a existat aproape nici o instituţie românească în oraşele bucovinene, In care dânsul a dat reprezentări, că reia Petre Liciu să nu-i fi lăsat o parte din venitul realizat în respectivul oraş, n’a existat cotlon istoric, înaintea căruia el să nu-şi fi plecat cu smerenie genuchiul. Nici odată, de câte ori a fost în Bucovina, n'a dat drumul trupei sale, până ce^ nu făcea un pelerinaj la Putria, pentru a se închina amin tirii Aceluia, pe care-1 Înviase pentru câteva clipe în înstrăi nata căpitală a ţărişoarei, pe care o străjueşte. Astăzi tu, suflet mare, petreci alăturea de ceilalţi apos toli ai neamului şi, părticică aleasă a întregului suflet româ nesc, te sbuciumi, văzând surda frământare a neamului tău. în viziunea nelămurită încă a idealului de scăpare şi întărire naţională. In oraşul tău natal ţi s’a adus acuma, în cele mai grele zile istorice prin care trece neamul tău, spre cinstea concetăţenilor tăi, întâiul prinos de recunoştinţă prin eterni zarea amintirii tale într’un bust de bronz. S’ar fi putut să lipsească şi un fiiu al pământului, pe care tu l-ai iubit atât de mult şi pe care, pe patul de moarte, i-ai rugat pe prie tenii tăi să nu-1 lese în părăginire? Pentru tot ce-ai făcut pentru Bucovina, pentru sufletul mare ce l-ai adus cu tine acolo şi îndemnurile ce-au isvorât din faptele şi exemplul persoanei tale, primeşte, te rog, acolo, unde eşti, o lacrimă de recunoştinţă din partea unei frânturi a îndureratului suflet bucovinean, un cuvânt de mul ţumire din partea Bucovinei, astăzi atât de nefericite, al că rei fiecare bulgăre de pământ freamătă de înălţătorul glas al unui erou de pe vremuri împreunat cu durerosul geamăt al unui martir din zilele noastre. Dr. Dlmitrle Marmelluc.
w. . \
o
£
o a Ci.
ti a Ş §: £ C3
2k
5 £
3
N* SV C3
5 K> 3 5 3J .o o' Ci
a- §• 3. 'N.
5* ^ 5 5*
11 B- 2
2= s; O
5 3 • cr
p
S.
^I
o
cr < £ £.$ £ p
c
o
£ • p
53 Ss
2
H'“g£<
»!
Ci
P<
Oi
na
Q-
o • o
n. • cp Ui
o
C .
• r~i CP
4i- lî^
Vvi»
co io
o oo
ic
ON
s Hi Ci •>.-c
ca
CP O
<-•*.
% Sg-g 2 ţf I
■3: '<2
Ca- 4> ^-1 CI şa c< p*.wpowo
to o
!~~) *~~| f—-. f—i
i-—. |£
OO OO OO O ÎS
=) HZh
0>O ' a
io iu
o