Cartea Sănătăței

i

——‘i

• ' V «j ■

î

D-R CONSTANTIN N. MACRI

i. :

■

"

i

$

1

Cartea Sănătăţei /

SRU

Mijloace practice şi reguli esenţiale de Igienă, spre a putea fi aplicate de ori cine vrea să fie sănătos şi să trăiască mult.

>

Carte folositoare pentru toţi.

*

• i „tiuita paucis"

■ ■*]

!

■«3 •<

«

FOCŞANI l

TIPOGRAFIA „PIITHA" PflHflITE ALEXAliDRESCU & GR. D. MIRCEA 1914 t

îl

t

{

V>»

/

t

,

c .

/j

I

r

D-R CONSTANTIN AN. MACRI

f

;'î

\\ *4° V'

Cartea Sănătăţei SRCJ

Mijloace practice şi reguli esenţiale de Igienă, spre a putea fi aplicate de ori cine vrea să fie sănătos şi să trăiască mult.

Carte folositoare pentru toţi.

i

„Multa paucis“

FOCŞANI

TIPOGRAFIA MW PIUITE IIBUBO & OH. D. MIRCEfl 1914

2&Wfc

r

IpfV-L, MK

f

U3

{G") ;

O i ÂUS. W?

i

•1.

.i

I

Qo/n/iu/ai <£JzofeAaz

■::

■

!:

Jl

:

1) 2) 3) 4) 5) 6)

\

DE ACELAŞ AUTOR : Aplica(iunea razelor Rontgen în medicină şi chirurgie, cu radiografii şi planşe. 1900 Raport ştiinţific pe 1903 circ. Prut. jud. Couurlui . . . . 1904 Băile populare şi sănătatea publică. 1904 Cartea mamei 1904 Boale şi leacuri, cu numeroase figuri. 1907 Cartea sănătăfei 1914

PREFAŢA In timpul celor cinci-spre-zece ani ele ca­ rieră medicală, adesea ori am consacrat tim­ pul chestiunilor importante de igiena indivi­ duală şi colectivă, fie prin conferinţe /inute pe la cercuri, şcoli, întruniri etc., fie prin publicafiunea unor monografii de igienă şi me­ dicină vulgarizată.

Gratie buna voinţei şi încurajărei ce am avut din partea publicului, in a făcut să dau publicităţi şi această mică lucrare, care de şi este prea pe scurt şi nu e destul de complectă, totuşi va contribui mult, dacă se vor aplica sfaturile ce le am expus, la întreţinerea sănătătei, şi prelungirea unei vieţi fericite.

Autorul 1913 Decembrie.

I

I Viaţa, bătrâneţea, sănătatea şi boala Viata este o stare de activitate, a substan­ ţei organizate, constituită prin funcţiunea nutriţiunei, generaţiunei, senzibilităţei şi a mişcărei (Littre) După Bichat, viaţa este totali­ tatea funcţiunilor care rezistă la moarte. Prima condiţiune ca să trăeşii, trebue, să te nutreşti, iar nutrimentul redus într’o stare de dizoluţiune perfectă, ca să ajungă până în celulele organismului, adică să fie asimilat. Această proprietate de asimi/a(iune, face să avem creş­ terea', reproducerea, regenerarea; la din con­ tra bătrâneţea şi moartea, care nu-i de cât în­ cetarea definitivă a vieţei. Cuvântul bătrâ­ neţe evoacă în spiritul nostru ideia de o vrâstă înaintată, totuşi se poate să fie un bătrân de 30 de ani şi un tânăr de 60 de ani, adică

vrâsta cronologică să nu fie tot deauna de acord cu vrâsta fisiologică.

Caracterul esenţial al vieţei este durata ei.

Tot ceia ce durează se schimbă şi evoluează fără încetare, fiindcă organismul caută să se adapteze la toate aceste schimbări, modificânduşi şi modul de funcţionare. Durata vie­ ţei la toate fiinţele organizate este foarte va­ riabilă : Sunt insecte ce efemerele cari nu

i

:

*

6

trăesc decât câteva ceasuri, din contra sunt unele păseri ca vulturul, corbul, lebăda, care trăesc mai mult de un secol. Printre animale domestice, berbecul, abia ajunge la vrâsta de zece ani, vaca 15 ani, calul şi câinele două­ zeci* ani, şi tot astfel şi pisica; mai lungă este viaţa animalelor sălbatice astfel elefan­ tul şi rinocerul trăesc mai multe secole. Me­ dia vieţei omeneşti variază după rasă şi ţeri, astăzi totuşi este mai mare ca în vechime, atingând 45 ani. Orice corp viu este într’o luptă continue cu foarte mulţi duşmani din afară, iar viaţa nu-i decât rezultatul învingirei ei. In privinţa origin ei vieţei, dacă facem abstracţie, de ipotezele creaţiunei, trebue să admitem că viaţa a apărut pe pământ, într’un mod spontaneu, sau că, a fost adusă de ger­ menii organizaţi, veniţi din spaţiuri. Sciinţa însă nti se poate pronunţa.

S’ar putea compara organismul nostru cu o maşină, stomacul n’ar fi de cât cuptorul de ars, şi restul corpului diferitele roate şi pâr­ ghii. Această maşină prin urmare se uzează mai mult sau mai puţin, mai curând s’au mai târziu după soliditatea materiei prime din care a fost construită. Uzura maşinei nu-i de cât bătrâneţea. Manifestaţiunile bătrâneţei în­ cep uneori pe la .30 sau 40 ani cu sbârcituri pe faţă, albirea părului, slăbirea vocei şi a puterei; alte ori vine mai târziu pe la 50 sau 60 ani, când perde o parte din greuta­ tea totală câte 8 sau 9 kilograme, vederea e micşorată, calibrul arterilor mai strâns, din

7

care cauză capătă arterioscleroză, nefrita sau alte boale arteriale.

Când omul n’are nici un beteşug, nu-1 doare nimic, poate munci, mânca şi dormi bine, când toate organele lui funcţionează regulat şi în bună stare, se zice că omul este sănă­ tos. Sănătatea este cea mai mare auuf ie a omului pe care a căpătato odată cu naşterea ; este de o importanţă foarte mare, căci fără ea, la cei bună tinereţea, frumuseţea sau averea. De la sănătate depinde toată fericirea omului. Fie care om vine pe lume sau se naşte cu o cantitate mai mare sau mai mică de sănătate, şi fiindcă ea nu aparţine indi­ vidului, ci mai mult societăţei, a cărei pros­ peritate şi putere sunt făcute din sănătatea tuturor,—omul, are datoria ca prin reguli de igienă să păstreze nevătămată, sau să’şi mă­ rească sănătatea, ca să poată da societăţei, partea lui de activitate, şi de producţiune, la din contra, sănătatea se poate perde întocmai ca şi averea.

D-rul Weber din Londra a rezumat câte va regule esenţiale pentru a putea cineva să-şi păstreze sănătatea; rezumez în puţine cuvinte aceste principii esenţiale: «trebue a conserva toate organele într’o stare de vigoare; să re­ cunoaştem şi să combatem tendinţele morbi­ de, fie acele ce sunt moştenite, fie acele ce au fost câştigate în timpul vieţei. Trebue să fim moderaţi în consumaţia alimentelor şi băuturilor, întocmai ca şi înplinirea satisfac-

ţiunilor materiale. Aerul trebue să fie curat

8

în locuinţe şi în afara lor. Să facem zilnic mişcări corporale, pe orice timp, precum şi gimnastică, mişcări respirătoare, promenade cu piciorul şi alergări. Să ne culcăm şi să ne sculăm de vreme; somnul să nu treacă mai mult de 7 sau 8 ore. Să luăm zilnic câte o baie sau să ne fricţionăm corpul. Apa între­ buinţată poate fi caldă sau rece, după tem­ peramente. Munca regulată şi ocupaţiunile in­ telectuale sunt indispensabile. Să ne educăm ca să trăim în bucurie pentru liniştirea su­ fletului şi pentru o concepţie a vieţei plină de speranţe. Mai trebue să combatem pasiunele şi senzaţiile nervoase de nelinişte. Tre­ bue în fine o voinţă fermă care va obligă pe individ să-şi conserve sănătatea şi să evite băuturile alcoholice, stimulante, narcoticile şi analgezice».

Puţini oameni însă, sunt pe lume care se îngrijesc de sănătate şi urmează aceste percepte. Nimic nu este mai neglijat, mai dis­ preţuit sau lăsat la voia întâmplărei, pe acest pământ de cât sănătatea. Ne interesăm în genere ca să facem avere, să jucăm la lo­ terii, să jucăm la cărţi etc., tot după câştig, iar de sănătate ne interesăm atunci numai, când am perdut’o ; când e foarte greu de redobândit; e mai uşor de.a preveni boala, decât de a o vindeca. Toate animalele zice Pliniu, cunosc şi observă tot ceia ce le este vătămător sănătăţei sau vieţei, afară de o/n şi pentru aceia singurile animalele ajung du­ rata normală a vieţei. Dar omul fiinţa inteli-

ii nh

9

gentă ce a făcut pentru a-şi conserva în bună stare organismul sau maşina sa ? rezumez într’un cuvânt : nimic, nimic, nimic.

Rar se întâmplă, şi chiar foarte rar, ca omul să moară de bătrâneţe, într’o vrâstă îna­ intată, atingând una sută ani, mai tot-deauna, firul vieţei s’a scurtat dintr’o boală oarecare, căpătată din greşeală sau din ignoranţă, sau din imprudenţă, sau din deprinderi rele. Astă-zi mai toate boa/ele se pot înlătura dacă cunoaştem cine le produce şi transmite, ferinduse de contactul lor. In alimente în bău­ turi, în aer, praf, apă, în pământ, pe vest­ minte şi pe corpul nostru sunt nenumăraţi germeni sau seminţe de boale, care aşteaptă numai ocaziunea, ca să intre în corpul nos­ tru şi omul să devie bolnav. Să ne cunoaş­ tem măsura de rezistenţă a corpului nostru, faţă de mâncare, muncă, petrecere, frig, căl­ dură etc. fiindcă fiecare om, are măsura lui, şi nu se potriveşte de inulte ori cu altul; unul bea mai mult şi nu se înbolnăveşte, altul din contra bea mai puţin şi se înbolnă­ veşte, având măsuri diferite. Când mănânci prea puţin sau prea mult, când dormi prea mult, când nu lucrezi de loc iarăşi te poţi înbolnăvi.

Cauzele morale, emoţiunele triste, grija şi supărarea, sunt foarte periculoase sănătăţei,

şi aduc totdeauna boală, prin slăbirea or­ ganismului, făcând să intre cu uşurinţă, ger­ menii de boale din afară. Vorba ţăranului nostru, că «supărarea la omorât, sau ia fă-

i

IO

cut mult sânge rău», e foarte adevărată. Can­ cerul sau racul s’a observat că se capătă mai des în urma emoţiunelor triste, în urma su­ părărilor dese. Exemple suni foarte multe şi variate. Napoleon I a murit de cancer al sto­ macului, înbolnăvinduse după ce a fost exi­ lat în insula St. Elena. E bine în interesul sănătăţei să depărtăm din minte melancolia şi descurajarea, să închidem uşa îndoelii, care mânjeşte şi turbură liniştea, micşurând rezistenţa la boale. i

II

Despre microbi şi transmitatorii boalelor.

Se dau numele de microbi sau bacili, unor organisme foarte mici ce nu se pot vedea cu ochii liberi, de cât numai cu instrumente ce măresc de 1200 ori cel puţin, şi care se apro­ pie de regnul animal sau vegetal, având di­ ferite forme : rotunzi, lungueţi, bastonaşe, îm­ pleticiţi etc.; cea mai mare parte din ei sunt incolori, dar sunt unii coloraţi în roş, gal­ ben, albastru, violet şi verde, alţii sunt şi fosforecenţi. Se reproduc foarte iute dacă au mâncare, umezeală şi căldură, fie prin divi­ ziune sau spori (un fel de ouă), sau chiar prin amândouă. In 20 sau 30 minute ajunge ca să se formeze alţii microbi noi prin divi­ ziune. In 24 de ore, un bacii poate da naş­ tere, la 8 milioane de alţi bacili noi. Sporii sau oule microbilor trăesc câte 10—20 ani.

Microbii când trăesc pe socoteala unei vie-

f s

:

IT

tăţi, sunt vătămători şi se mai numesc şi mi­ crobi patogeni. Aceştia vatămă. nu numai prin prezenţa şi înmulţirea lor în organism, dar şi prin otrava lor ce lasă numita toxina sau ptomaină. Microbii sunt răspândiţi pre­ tutindeni în natură, în mare mulţime mai ales acolo unde găsesc murdării, în apă, .pă­ mânt, aer, pe toate corpurile din natură, şi mai ales în orificiile naturale ale omului, gura, nas, anus şi vagin.

Pe lângă microbii vătămători sănătăţei şi care produc toate boalele molipsitoare mai există şi microbi folositori, cum sunt micro­ bii cari fac oţelul, microbii cari înăcresc lap­ tele, care fac să fiarbă mustul etc. Ştiinţa a descoperit că la multe boale mo­ lipsitoare putem scăpa de pericolul lor prin vaccinare cu alţi microbi mai slăbiţi, mai ci­ vilizaţi ca cei naturali; iar la altele putem scăpa dacă introducem în organism prin injectiuni o otravă de a lor mai slăbită, nu­ mită antitoxină. Astfel se vaccinează la văr­ sat, se injectează la angina difterică etc.

0 boală molipsitoare este cu atât mai gra­ vă, cu cât mai sunt asociaţi şi alţi microbi, pe lângă cei propriu zişi ai boalei; aşa de exemplu scarlatina şi difteria sunt cu atât mai grave şi periculoase, cu cât mai sunt asociaţi şi alţi microbi.

Microbilor le place întunericul, lumina şi mai ales lumina solară le este vătămătoare.

Intr’un lac până la o adâncime de trei metri lumina solară ucide microbii; tot astfel ucide

;

I

I

1

■

1

12

V

\

I ' 1! .

;(! i*

;

I

i

. ii : i

. ţ

;

te da aceste boale ; tot astfel ne poate da

i 3

!

I

microbii şi lumina albastră şi violetă. Dela trei sute de metri în sus, în aer microbii se găsesc mai rar.

Distrugerea microbilor, constitue o parte foarte însemnată în lecuirea şi prevenirea boalelor molipsitoare. Această distrugere cons­ titue operaţia numită desinfecjiune sau antisepsie.

Boalele molipsitoare se pot propoga de la unul la altul direct, prin contactul unui bol­ nav cu altul sănătos, sau indirect cele mai adese ori prin contactul altor factori cu bol­ navii sau cu murdăriile lor, şi apoi acei fac­ tori vin în contact cu cei sănătoşi. Astfel cânii şi pisicile pot propaga nebăgaţi în sea­ mă scarlatina, pojarul, angina difterică, ofti­ ca şi chiar cancerul. Porumbeii şi ratele pot propoga angina difterică. Muştele atât de nu­ meroase în ţara noastră, mai ales la oraşe, sunt agentul cel mai de temut ca să ne poa­ tă transmite multe contagioase ; pentru aceas­ ta cred că se impune ca statul, societatea şi individul să ia măsuri energice pentru dis­ trugerea acestei insecte, dacă dorim să scă­ păm de întinderea multor boale molipsitoare.

Se ştie în adevăr că musca are o predilecţie pentru excremente, şi dacă ea s’a pus pe de­ fecţiunile unui tific sau holeric,‘sau pe scui­ patul unui ofticos, transportă pe labele ei şi microbii acestor boale, care apoi se aşează pe alimente, pe marginea paharelor, pe pâne, pe vestminte sau pe corpul nostru şi ne poa­

I

i3

dalacul, scarlatina, difteria etc. Dacă am cu­ noaşte că fiecare muscă femelă, face 480 de ouă şi în 10 zile ies 480 de musculite, care propagă specia mai departe şi dacă din Iu­ nie până în Septembrie pot să iasă 13 generaţiuni dintr’o singură muscă, apoi atunci ne îngrozim câte miliarde de muşte pot să să producă. O muscă are aproape 5‘" de lun­ gime ei bine în 4 luni de zile, toată familia ei dacă ar fi pusă una lângă alta ar fi cam : 20,000,000,000,000,000,000,000, de kilometri. Ţânţarii pot transmite frigurile, mai ales în localităţile băltoase, unde sunt friguri multe, aceste insecte sugând sânge de la unul bol­ nav de friguri, suge odată cu el şi microbii de friguri, care se duce apoi şi înţeapă pe altul sănătos şi îi introduce în sânge microbi de friguri, producândui boala ; sunt nişte adevârâţi operatori.

In ţerile unde sunt friguri galbene, trans­ mit şi această boală tot astfel.

Purecii, atât de numeroşi în casele mur­ dare, pot propoga cu înlesnire ciuma, care şi dânşii o iau de la şoareci, care se înbolnăvesc uşor de ciumă, şi apoi murind şoarecii, purecii sar pe oameni, îi înţapă şi dă ciuma; microbul ciumei trăeşte foarte bine în sto­ macul purecilor. Ploşniţele şi păduchii, pot

propaga tifosul negru (exantematic) febra ti­ foidă, şi cancerul, luat de la animale, îl pot astfel propoga la om. In special şoarecii, pi­ sicile şi câinii sunt adese ori atinşi de cancer.

Trebue să ducem un războiu crâncen con-

■

î.

*4

iii i ! ' ţ

f

li

I

i

1

nI

tra insectelor din locuinţele noastre, ca să fim mai la adăpost de boale.

Contra muştelor sunt bune toate sistemele prin care se lipesc de o substanţă lipicioasă; tot astfel şi hârtiile otrăvite. Se poate face o substanţă lipicioasă topind la foc, sacâz (colofan), unt de lemn şi râşână de brad, iar hârtii otrăvite, punând hârtii sugătoare într’o fertură concentrată de lemn de cuasia amară de la farmacie. Formolul în soluţie de 5°!,,, pus în farfurii şi schimbat în fiecare zi, este o otravă pentru muşte foaite bună. Iată câ­ teva formule de preparat singuri hârtii de omorât muşte: muiaţi hârtii sugătoare într’o soluţie făcută caldă cu emetic un gram, miere 40 grame şi apă 200 gr. sau o pastă lipi­ cioasă unsă pe hârtii mai groase făcute ast­ fel : ferbe • 100 grame olei de in, până se în­ groaşă adaugă 120 grame sacâz, şi topeştel intim cu acest oloi fert, adaugă 40 grame miere şi 10 grame glicerină, amestecate bine şi aplicat pe foi groase. Contra larvelor de muscă, care sunt depuse în latrine, trebue să turnăm în latrine la 2 sau 3 zile o mică cantitate de esenţă terebentină, iar contra lavrelor de ţânţari să turnăm petrol în - apele stagnate, prin putinele cu apă de ploaie, prin băltoagele de pe lângă casă, cam un gram şi ceva de fie care metru pătrat de supra­ faţă, care asfixiază toate larvele. Dacă un­ gem părţile descoperite cu tinctură de benzoe (picături de smirnă) ne poate apăra de înţe­

păturile ţânţarilor.

*5_ Contra ploşniţelor, se va unge paturile şi crepăturile din lemn cu petrol sau esenţă de terbentină amestecat cu alifie de mercur sau cu formol. Contra puricilor, opări re cu apă fiartă, şi pulverizaţii cu prafuri insecticide.

Iată o reţetă bună contra ploşniţelor cu care se unge crăpăturile mobililor: se ia naftalină şi piatră acră câte 5 grame, şi amoniac 90 grame.

III

Pământul, aerul, apa şi lumina.

Pământul, aerul, apa şi lumina, sunt patru elemente naturale în mijlocul căreia trăim, şi care sunt indispensabile pentru existenţă. Fie care însă din ele pot fi vătămătoare sănătăţei dacă nu sunt curate.

Pământul este origina şi rezultatul vieţei vegetale şi animale; tot în pământ se întorc vegetalele şi animalele după moartea lor, precum şi murdăriile şi remăşiţele din timpul vieţei ; din această cauză, pământul este un izvor de murdării, numai că acele remăşiţi sau murdării le putrezeşte şi devine fertil ca să nutrească din nou alte vegetale vii.

Din cauza contactului cu pământul, a bol­ navilor cu boli molipsitoare, sau cu murdă­ riile de la acei bolnavi, sau chiar cu corpul lor după moarte, pământul poate conţine ne­ număraţi microbi de boale, pentru aceasta este bine să ne ferim, de a duce la gură

i

j

i6

•: .

f

■

\H li

(

I

S :

,î i

! :

:

1

mânile pline de pământ sau a veni în con­ tact rănile cu pământul.

Prezenţa vegetalelor la suprafaţa pămân­ tului are o mare importanţă asupra sănătăţei omenirei; în adevăr pe lângă partea lor economică, vegetalele absorb acidul carbonic din aer care este vătămător sănătăţei, şi dez­ voltă oxigen care este folositor ; favorizează absorbţia caldurei de pământ, şi regulează umezeala pământului; transformă microbii vă­ tămători sănătăţei în microbi bine făcători vegetaţiei; de aceia cultura mare a pămân­ tului este de mare folos omului.

Aerul este cel mai de trebuinţă existenţei noastre. El se compune dintr’un amestec de 3 gazuri principale: Azot 78, Oxigen 21, şi Argon 1, la care se mai adaugă urme de acid carbonic şi aburi de apă. Oxigenul este ace­ la care este de folos omului, căci în timpul respiraţiei, când aerul intră în plămâni trans­ formă sângele venos sau cel rău, în sânge arterial sau sânge bun, care hrăneşte din nou corpul. Aerul curat şi inspirat face energie corpului, lipsa de aer sau aerul viciat, din contra asfixiază şi omoară organismul. S’a calculat că un om are trebuinţă pe ceas de 25 metri cubi de aer, de aci se poate deduce cât de curând o persoană întrebuinţează tot oxigenul dintr’o cameră închisă. Aerul este pânea respiraţiei. Trebuesc aerisite foarte des camerile de locuinţă, pentru a intra aer curat

gonind pe cel stricat prin facere de curent deschizând uşile şi ferestrele.

i T7

Aerul de afară poate fi şi el vătămător, când conţine praf amestecat cu germeni sau seminţe de boale, pe care îi vârâm în coşul nostru odată cu aerul, de aceia să ne ferim de a inspira aer cu praf. sau de a respira pe gură, dar numai pe nas.

Cu cât ne suim mai sus de la mare, cu atâta şi presiunea atmosferică se micşurează la fie care 105 metri cu câte un centimetru; în acelaşi timp şi oxigenul din aer este mai rar, iar organismul având nevoe de aceiaşi cantitate de oxigen, caută să respire mai iute; prin această manoperă facem ca globulele roşii din sânge să se mărească la număr, producând efecte salutare la anemici. De aceia şederea la munte în timpul verei se re­ comandă pentru anemici şi tuberculoşi.

Căldura şi frigul peste măsură precum şi vânturile tari sunt periculoase sănătăţei.

Apa este de cel mai mare folos organis­ mului, atât pe din afară, cât şi pe dinăuntru corpului. Şapte din zece părţi ale corpului nostru sunt formate din apă, iar noi dăm a-

■

fară pe fiecare zi cam 2800 grame de apă.

Apa de pe pământ poate fi de râuri, de fân­ tâni sau de ploaie. Când ploaia cade pe pă­ mânt, pătrunde în el până la un strat impermiabil, şi dacă găseşte vreo eşire iesă sub formă de izvoare. O parte din apa căzută pe pământ se evaporează şi formează nori, sau cade din nou pe pământ: Apele din râuri şi cele din fântâni sunt tot deauna suspecte, nu sunt curate, fiindcă tâ2

.

i8

rase de pe pământ multe murdării şi micro­ bi de boale ; din fericire însă mulţi microbi din apa de râuri sunt distruşi de lumina şi oxigenul aerului şi a apei.

O apă ca să fie bună de băut trebue să fie proaspătă, limpide, fără miros, plăcută la gust aerată, uşoară la stomac, să nu conţină microbi sau părăsiţi vătămători să facă clăbuci cu săpunul şi să fiarbă bine legumele.

Când cine-va nu e sigur de calitatea unei ape, trebue să o fiarbă să o răcească prin aerisire şi apoi să o întrebuinţeze. Fântânele totdeauna trebuesc acoperite cu un capac spre a nu da în ele praf, insecte sau alte murdării.

Lumina. Lumină naturală ce ne vine de la soare, este un isvor nesfârşit de viaţă şi de sănătate. Persoanele care stau mult timp în locuri fără lumină, nu numai că se îugălbinesc şi serăcesc de sânge, dar perd şi or­ ganul vederei, slăbesc şi mor de timpuriu; pe când acei ce trăesc la lumină multă la bătaea soarelui, sunt mai roşi la faţă mai sănătoşi şi mai vioi. Copiii chiar cresc mai bine sunt cei expuşi la lumină multă, de cât cei cari trăesc în lumină puţină. Lumina solară măreşte funcţiunile pielei, face ca schimburile să se facă mai uşor, oxigenul să pătrundă mai mult în corp, ne face mai veseli mai pu­ ternici, întunericul ne face trişti, impresiona­ bili de orice lucru, produce frică.

Soarele este cel mai mare destrugător al microbilor, mai cu seamă când vine direct asupra lor; lumina difuză are mai puţină puI $

,

i

■

*

:= '(=

19 tere asupra lor. In apă soarele omoară mi­ crobii, cu atât mai curând cu cât apa este mai limpide şi microbii nu sunt numeroşi.

Pe pământ soarele omoară microbii foarte cu­ rând, ast-fel microbii de oftigă mor în câte­ va minute sau cel mult în două când sunt expuşi soarelui, pe când la întuneric un mi­ crob trăeşle indifinit. De aceea în casele noas­ tre totdeauna soarele să pătrundv. cu îmbelşugare mai ales în odaea unde dormim, căci acolo stăm mai multe ceasuri, sunt adunaţi mai mulţi microbi, şi ventilaţia nu se face bine.

O rază de lumină trecând printr’o prismă de cristal, descompune lumina albă în şeapte • lumini colorate, după culorile curcubeului.

Fiecare din aceste lumini au câte un dar fo­ lositor ; astfel lumina albastră, violetă şi ultra violetă, omoară foarte curând microbii, şi micşurează întru cât-va şi durerea; lumina roşie, aduce folos la unele boale eruptive, fa­ vorizând eşirea erupţiei, cum e la pojar, văr­ sat şi scarlatină : lumina verde favorizează atât creşterea plantelor, cât şi a copiilor; pen­ tru cele alte lumini nu se cunoaşte bine efec­ tele lor. Culoarea locuinţelor din interior este bine de a fi verzuie albăstruie sau albă nici odată cafenie.

Ziua mare şi luminoasă ne dă totdeauna bucurie, sănătate şi fericire, favorizează jo­ curile la aer liber şi măreşte funcţiunile pielei.

■

l

=

• ■

I

I

!

T

s 20

IV Locuinţa

: u

(

i

! I! >1

Ulii } :

i!! i

.

'

I

f :

'

Omul din toate timpurile pentru a se apăra contra asprimei mediului natural, adică con­ tra frigului prea mare, de soarele prea arză­ tor, de ploaie şi de vânt, a căutat totdeauna un adăpost-, întocmai ca şi animalele care îşi fac viziunea de dormit, astfel şi omul mai civilizat a trebuit a’şi construi casa de locuit.

Locuinţa însă are multe inconveniente, dacă nu îndeplineşte unele condiţiuni: aerul se strică curând dacă nu se primineşte des, se îngrămădeşte praf pe care îfrespirăm în plă­ mâni, lumina nu intră de ajuns, şi murdăriile se îngrămădesc conţinu etc. Iată pentru ce omul a căutat să combată toate aceste rele pe cât e posibil şi să facă o locuinţă bună de locuit ca să nu ne putem înbolnăvi din cauza ei. Mai întăi trebue ales locul să nu fie umed băltos, prea aproape de ape şi de fabrici, în văile munţilor său la poalele lor, să fie expusă bine soarelui nici prea expusă vânturilor şi curenţilor ; să nu fi fost pe acel loc fântâni, latrine sau cimitire. Să fie ri­ dicată de la pământ, să aibă un spaţiu liber întreaga locuinţă, separată de casele vecine ca să circule aerul cu înlesnire. Se va îm­

părţi astfel ca odaea de dormit şi odaea unde şedem mai mult să fie la răsărit, şi cât se va putea mai încăpătoare, ca să bată cu îmbelşugare soarele, nici odată aşezate la nord,

) ; y •>

'xV

i mm.iB.ML.. .

j».3e=»=—

21

salonul sau odaea de primit la apus, bucă­ tăria, vestibilul, scările, culoarile, atelierele de pictură şi de fotografii, care n’au nevoe de soare, ci de lumina difuză, pot fi aşezate la nord. Fiecare casă trebue să aibă o latri­ nă, care nu trebue să fie departe, în tot ca­ zul nu se va deschide şi aerisi în camera de locuit. Grajdurile şi depozitele de gunoi însă vor fi departe de locuinţă.

Capacitatea camerilor mai ales acelea unde stăm de obiceiu, nu trebue să fie mai mici de 25 metri cubi, şi cel puţin de 3 me­ tri înălţime. Ferestrele ca să dea lumină su­ ficientă trebue să fie mari şi cât se poate de sus de plafond ; suprafaţa lor să fie cel puţin a şeasea parte din suprafaţa plafonului. In timpul ernei. camerile de locuit trebuesc în­ călzite prin lemne sau cărbuni în sobe de zid sau teracote ; sobele de fier nu sunt higienice; temperatura cea mai potrivită este de 14—16 grade.

Camera de dormit trebue foarte bine aerisită în timpul zilei, prin deschiderea fe­ restrelor şi uşelor ; să nu aibă mobilă multă, nici tapiserii, nici covoare prin păreţi şi pe jos, nici perdele cu draperii, unde seincuibă praful şi microbii; un transparent la fereas­ tră şi perdele de reţea albe. Paturile cât de des curăţite şi unse cu petrol, să nu se incuibe ploşniţi, saltelele de lână se vor des­ face în fiecare an şi desbătute, cu ocaziunea

aceasta se aerisesc şi devin şi mai moi. Pa­ tul nu trebue strâns imediat ce s’a sculat ci-

22

i

neva din el, ci să lăsăm pernele şi aşternu­ tul, afară la aer şi la soare cei puţin două ore ca să se desinfecteze. In camere să avem scuipători spre a nu scuipa pe jos. Scuipatul este un obiceiu foarte urât, şi nimeni nu trebue să scuipe pe jos, mai ales pe stradă şi în locuri publice. Un tuberculos dacă scuipă pe jos transmite boala tot aşa de sigur ca şi cum ai sufla microbii lui de oftică în gura vecinului, căci scuipatul lui uscându-se, vân­ tul sau mătura îi sboară microbii şi se duc în gura celui întâi venit'. Tuberculosul trebue să aibă o scuipătoare de buzunar la el, fiindcă numai astfel poate împedeca boala de nu o da la alţii, în batistă dacă ar scuipa se usucă tot aşa scuipatul şi este un pericol pen­ tru cei ce’l înconjoară. * Locuinţa trebue să fie cu îngrijire curăţită,, în fiecare zi; să ne ferim a mătura cu mă­ tura uscată, fiindcă ridică praful şi se depune din nou pe obiecte, dar numai cu mătura udă, sau să răspândim prin casă nisip ud,

h

sau răjlăitură de ferăstrău udă, şi apoi să măturăm. Spălarea cu apă pe jos, este de preferat când scândurile sunt oloite. Mobilele vor fi curăţite, şterse cu o petică udă, şi nu se vor scutura de praf, căci praful iar se ri­ dică în sus, şi dacă sunt bolnavi în casă, împrăştiem germenii contagioşi la toţi. Pereţii camerilor vor fi văruiţi cu var alb, sau oloiţi, totdeauna cu culori dischise, verzui, albăs­ trui sau albe, nici odată culori închise ca­ fenii sau alte culori. Lutişorul galben (pămân-

îl .

li.

■!

iI ■

:

1

___ _23____

t

ţel) şi humă turcească (cenuşie) nu sunt bune la văruit, fiindcă nu desinfectează pereţii. Trebue de cel puţin de 3 ori pe an a vărui pe­ reţii cu var.

V

i

:

Curăţenia corporală Pielea omului este cel mai mare protector al organismului nostru, apărândul de multe boale; în piele sunt multe şi nenumărate gă­ urele miei numite pori, pe unde iesă sudoa­ rea şi multe otrăvuri din sânge ; prin piele omul respiră ca şi prin plămâni. Când omul nu îngrijeşte de piele, de corpul lui, ca să fie totdeauna curat, atunci porii se astupă, multe otrăvuri rămân în sânge, organismul slăbeşte, microbii, care clocesc prin aceşti pori intră nevătămaţi în coşul nostru. Curăţenia corpo­ rală ne pune dar, la adăpost de multe boale, de la ea atârnă sănătatea noastră este stâl­ pul sănătăţei, de ea depinde aducerea şi în­ depărtarea boalelor; îngrijind de curăţenia corporală regulat, vom face să putem trăi mai mult.

Curăţenia feţei şi a manilor, cari sunt mai în contact cu murdăriile şi cu microbii, trebue să se facă zilnic, prin spălare cu apă caldă şi săpun ; gura şi dinţii de asemenea după fiecare mâncare, căci remănând resturi de alimente, se pot infecta şi produce vătă­ mare sănătăţei, Gura lehuzelor şi a moaşelor

i

j

-*-*•: **—

r fiw

F

ii /

1

.

i Hi 1

!

1 ijljl-

•Mi

!■:

!

i

. j'

!• i

1

1 ji

lli ;

*

24

ii

: h ii I !

iîj • V,

1

caro asistă hi naşteri trebuesc în special bine curăţite, căci având măsele stricate uşor poate căpăta lehuza infecţie. Toate preparaţiunele dentrifice sunt bune; cea mai simplă şi mai economică este săpunul ordinar, frecând pe­ ria şi apoi dinţii, apoi clătindu-se cu mai multe ape în gură. O apă de gură excelentă ar fi dacă se amestecă o linguriţă apă oxi­ genată la 100 grame apă. Corpul în general trebue curăţit cel puţin odată pe săptămână cu apă caldă şi săpun.

Când corpul este curat, omul este mai sa­ tisfăcut în dorinţele lui, moralul mai ridicat, toată maşina omenească lucrează mai în voe şi mai uşor. In casele şi în satele murdare, locuesc de obiceiu lenea, tâmpenia, minciuna, hoţia şi toate viciile. Murdăria vatămă şi corpul şi sufletul. Poporul cel mai înaintat pe lume este acela care întrebuinţează mai mult săpun.

Pe curăţenia corporală punea mare bază anticitatea, ca dovadă că istoria pomeneşte de băi la Indieni, Egipţeni, Sciţi, Mezi, Perşi, Greci şi la Romani. Primul act de ospitali­ tate la Eleni era, a se oferi o baie musafi­ rului ce se primia în gazdă. La noi Românii băile sunt un obiect de lux, se plătesc scump, şi nu se găsesc de cât la oraşe mari ; popo­ rul de jos nici nu le cunoaşte bine, şi tocmai el este acela care are mai mare nevoie de băi pentru curăţenia corporală, fiindcă el stă mai în contact cu murdăriile, munceşte şi a-

sudă mai mult.

_ 35 Cea mai practică şi economică baie, pentru curăţenia corporală este baia duş cald şi rece, care cade sub formă de ploaie pe corpul nos­ tru ; acest sistem convine în ori ce timp, la persoane de ambe sexe, şi de ori ce tempe­ rament ; se poate face mai uşor, cere mai puţină cheltuială de întreţinere, curăţă pielea mai bine şi mai curând. Cu 30—40 litri de apă caldă în duş, se poate spăla cu săpun corpul foarte bine în 15—25 minunte.

Dacă fiecare comună şi târg din România, ar avea câte o baie duş, sau baie populară, s’ar îmbunătăţi mult sănătatea oamenilor, s’ar înlătura un mare număr de boale ; şi a înlă­ tura boalele este a micşura mizeria ; a între­ ţine sănătatea este a face un act economic şi de prevedere.

Nu numai corpul trebue curăţit, ci şi toate orificiile naturale, ca gura, nasul, anusul, etc.

Gura închide miliarde de microbi, este pa­ radisul microbilor; şi trebue curăţită după fiecare mâncare ; dinţii trebuesc curăţiţi cu peria de dinţi în fiecare dimineaţă cu pastă sau prafuri de dinţi.

Urechile de aseminea să vi le curăţiţi cu puţină vată pusă într’un băţ de chibrit, mu­ iat în apă de colonia sau spirt.

Părul spălat şi din când în când scurtat, periat sau peptănat zilnic ca să fie bine ae­ risit.

•:

Unghiile tăiate, scurte, ca să nu se depună sub ele microbii şi murdăria.

In fine curăţirea anusului, penisului vagi-

i

j

26

nului să nu le neglijăm, căci şi acolo micro­ bii îşi fac cele mai adesea refugii dând naş­ tere ia multe boale periculoase.

Sărutatul, este adese ori periculos, şi mai ales la copii; de aceia este bine să nu lăsăm pe nimeni a săruta copii pentru că nu putem şti, dacă acel ce sărută, nu ne infectează prin saliva lui cu microbi de oftică, pojar, scarlatină, tuşă măgărească, difterie, gută, guturaiu, sau sifilis. In Englitera sunt copii care poar­ tă scris pe pălărioarele lor vorbele : «nu mă îmbrăţişaţi».

VI îmbrăcămintea Corpul nostru, având o căldură de 37 grade, în timp de sănătate, iar aerul din prejurul nostru, având de mai multe ori mai puţină sau mai mută căldură, pentru a rămâne intactă căldura corpului, omul trebue protejat, cu o îmbrăcăminte potrivită, făcută din ţesături de bumbac sau de lână şi după corpul nostru ; bumbacul şi culorile deschise sunt mai de preferat vara. Vom proteja şi corpul contra frigului şi căldurei prin pălării sau căciuli.

Rufăria după corp va fi schimbată cât mai des, fiindcă se îmbibă cu grăsime şi sudoare.

Dacă cumva rufăria după corp au fost udate trebuesc schimbate imediat ca să nu se usuce pe corp, căci ne poate da pneomonii sau bronşite. Camaşa de flanelă expune mai pu-

27 __

ţin la răceală, căci chiar udă dacă ar fi, nu ne dă senzaţia acea de ghiaţă pe corp, ca cum dă o cămaşă de bumbac udă. Cauciucu­ rile, vestmintele impermiabile precum şi cele de piele nu fac mare serviciuri.

Alegerea veştmintelor este o chestiune de temperatură şi nu de sezon, care trebue de observat mai ales primăvara şi toamna ; şi chiar iarna dacă cumva este cald trebuie să purtăm o haină uşoară, altfel asudăm şi ră­ cim imediat. Totdeauna trebue să luăm o hai­ nă potrivită cu temperatura zilei şi să nu ne luăm după sezon. In general îmbrăcămintea să nu fie prea strânsă pe corp ca să împie­ dice unele funcţiuni ale corpului, şi mai ales la copii, vestmintele să fie largi. Infăşatul co­ piilor mici nu este igienic, şi ar trebui să dis­ pară din practică. Să preferim bretelele sau pacheştele, în locul curelei de la cingătoare; să preferim pălăria moale, în locul celei tari, care predispune la chelie.

In privinţa formei îmbrăcămintei, cea băr­ bătească este făcută mai mult sau mai puţin

după necesitate şi după cerinţele higienei, pe când îmbrăcămintea femeiască, a rămas şi până astăzi mai mult o găteală pentru înpodobirea corpului, de cât pentru trebuinţa protejărei corpului.

Fie care damă de la oraş caută a se îm­ brăca astăzi numai după modă, care este cea mai grozavă boală a sexului slab.

Modele sunt astăzi tot atât de bizare ca şi obiceiurile. Decoltarea este un obiceiu pe cât

_

!

28

I Hi 1 i!i V

1

S

I

1 i1’.

:

■

de revoltător, tot atât de vătămător sănătăţei, fiindcă tocmai pieptul trebue protejat contra frigului şi bine acoperit, şi el este lăsat gol.

Corsetul, despre care s’a scris atâta şi pen­ tru şi contra, trebuie ştiut că este vătămător fetelor până la 16—18 ani, fiindcă opreşte desvoltarea peptului şi a organelor, este vă­ tămător doamnelor însărcinate şi slabe de pept, fiindcă comprimă plămânul, cordul şi abdomenul, putând provoca boală de inimă, palpitaţii, emfisem, constipaţii, avort etc; cu toate acestea corsetul, mai ales acela care nu comprimă stomacul, care este de formă dreaptă dinainte, face bine la persoane prea grase, pentru a’şi susţine sânul prea volumi­ nos, când dansează, când călăresc, pentru a’şi susţine coloana vertebrală, cu condiţiune să nu fie prea strâns, şi să nu’l poarte mai mult de două ore.

Rochia lungă este şi ea un scandal igienic, care nu se poate tolera astăzi, când toţi tre­ buie să ne gândim la viitor şi sănătate. In adevăr aceste coade de la rochii, nu fac alt ceva de cât să măture trotuarele şi stradele de toate murdăriile ce se găsesc pe ele. ex­ cremente şi microbi de boale infecţioase, şi apoi inconscient le aduce în esenţă, după stra­ dă, pe covorul din casă, unde micii copilaşi adese ori se joacă, şi vâră în gură tot ce gă­ seşte pe el, molipsindu-se aslfel de multe ori

de diferite boale infecţioase, aduse de rochia vecinei sau stăpânei. După cum se vede ro­ chia lungă face să avem o molipsire perma-

29

nentă în casă, fiind cauze principale şi cea întâi aducătoare de boale, pentru- aceasta în interesul sănătăţei, a umanităţei şi a generaţiunei plăpânde, ar fi ca toate daniele să re­ nunţe a mai purta rochii lungi.

Toate vestmintele trebuesc curăţite zilnic de murdării şi de praf, spălate dacă se pot spăla sau numai periete afară în aer liber, şi nici odată în camera de locuit. încălţămintea, tot asemenea trebue să fie făcută după piciorul • nostru, ca să nu ne strângă, tocurile cât se poate de joase. Nici odată să nu căutăm a ne fasona piciorul du­ pă încălţăminte, ci să fasonăm încălţămintea după piciorul nostru, căci ne expunem de i face bătături, unghii încarnate sau alte boale VII Alimentaţia şi băuturile Aliinentatia şi băuturile trebue să fie obiec­ tul unei supravegheri din cele mai mari; pe lângă că formează combustibilul de ars în cuptorul maşinei omeneşti care este stoma­ cul, dar trebue să cunoaştem valoarea şi ca­ litatea unui aliment ca să ştim cum să le în­ trebuinţăm. In genere un om cu cât munceşte mai mult cu atât trebue să mănânce mai mult. Nutrimentul cel mai bun în genere este ca să mâncăm mai puţină carne şi mai multe legume; ţările care consumă multă carne, boala apendicită e foarte frequentă. Dacă o-

1

TT n 3° * f

V

f

l

'

.

1

::

i!

-■

■

■i J .

•<

mul lucrează mai mult cu muşchii, munca corporală, trebue să fie mai mult vegetarien şi să mănânce mult zahăr, iar dacă lucrează mai mult cu capul să fie mai mult carnivor, fiindcă munca musculară are nevoe de ali­ mente bogate în cărbune şi regimul vegetal şi zahărul procură mult cărbune, din contra munca cerebrală are nevoe de alimente azo­ tate, albuminoide, care se găsesc mai mult în carne. Copii în genere trebuesc bine hră­ niţi, cu alimente substanţiale, fiindcă rachitismul, tuberculoză şi scrofuloza la copii, sunt cele mai adesea din cauza unei alimentaţii proaste şi neîndestulătoare. A şti ce să mă­ nânci şi cât să mănânci este a şti să trăeşti.

Pâinea, laptele şi onle, conţin toate sub­ stanţele trebuincioase nutriţiunei, sunt ali­ mente complecte după ele vin : orezul, car­ tofii, fasolea, lintea, bobul, carnea de bou, de oae, de viţel, de porc, de pui, de mei, şi în fine legumele verzi.

Pânea neagră e mai hrănitoare de cât cea albă, mai bună pentru sănătate, fiindcă con­ ţine seruri călcare şi fosfate, foarte de folos mai ales copiilor. Pâinea pe care o întrebu­ inţăm trebue să fie totdeauna proaspătă din ziua aceia ; este un prejudiciu rău ca să mân­ căm pâine de o zi sau două, sub pretext că e igenic, în realitate acea pâine se mănâncă mai puţină, este mai indigestă, şi mai puţin plăcută.

Laptele ce’l întrebuinţăm trebue totdeauna să’l ferbem înaintea întrebuinţărei, ca să e-

___31___ vităm molipsirea unor boale ce ar putea con­ ţine laptele cum e oftica mai ales, şi pentru a distruge microbii care produc fermentaţia.

Trebuie ştiut de toţi că laptele care s’a ri­ dicat în sus la foc, nu este fert, ci se for­ mează la suprafaţa lui o peliţă subţire, care trebue ridicată cu o lingură curată, şi se pune din nou să fiarbă până dă în clocote ca şi apa. Laptele acru şi mai ales iaurtul conţine un microb care distruge microbii răi făcători din intestinele noastre şi de aceia se reco­ mandă la copii mici care au diarie şi chiar după fiecare masă, şi mal ales bătrânilor cu stomacul slab.

Iată cum se prepară iaurtul: se ferbe pe un foc dulce laptele, până ce a scăzut o tre­ ime din volumul său sau chiar şi mai puţin, apoi se ia de la foc şi se mai răceşte puţin, adică permite de a suporta degetele. Se amestecă apoi bine cu puţină maia de iaurt, 2—3 linguri dintr’un iaurt mai vechiu sau praf de maia de iaurt de la farmacie, se aşează în castronele, se acoperă cu o flanelă groasă ca să’şi menţină acea căldură timp de 5—-6 ore, când se prinde, şi îl aşezăm după aceia într’un lor răcoros.

Oule constitue un aliment foarte preţios, oa­ menilor persoanelor sedentare, convalescen­

ţilor şi copiilor. Ele se digeră cu atâta mai uşor cu cât sunt mai moi, sau mai puţin fierte.

Un ou ca să fie bun de mâncat trebue să fie proaspăt. Oule de găină sunt cele mai bune de mâncat. Se poate recunoaşte dacă un ou

•i

>

32 t .

I

1

.'

1 !

t i{

'

S;

este proaspăt în mai multe moduri : 1) dacă disolvăm 20 grame de sare în 200 grame apă, şi punem un ou în această soluţie, dacă este proaspăt, se duce drept la fund, dacă este vechiu pluteşte deasupra, cu atât mai sus cu cât e mai vechiu. 2) Dacă ne uităm în zare sau la o lampă dacă e transparent este că e proaspăt, dacă pare că are pete înăuntru este vechiu.

Cartofele sunt foarte bune alimente, sunt pâinea săracului; sunt foarte bune chiar la persoane bolnave de diabet şi de reumatism; când sunt gătite cu unt şi cu brânză sunt aproape alimente complecte.

Carnea musculară de mamifere este cea mai substanţială din alimente, căci conţine o mare cantitate de materii azotoase, grăsime şi săruri, dar este în acelaş timp şi excitantă, şi face rău sănătăţei dacă facem abuz de ea.

Carnivorii rezistă mult mai puţin la osteneală de cât vegetarienii, ca şi oamenii care uzea­ ză excitante, mai puţin de cât acei ce se ab­ ţin. Carnea de cal este cea mai nutritivă din cărnuri. Carnea crudă se mistue de 3 ori mai iute, de cât carnea fiartă ; este bună pentru stomacuri slabe. Carnea de porc de multe ori conţine trichină (linţi) care dacă nu e bine fiartă sau friptă ne poate înbolnăvi. Supă este de aseminea nutritivă.

Carnea de peşte bogată în grăsime unele specii şi în fosfor necesar oaselor şi crieru­

lui ; este un aliment bun şi uşor când este proaspătă.

I. 1-

1 :

1

33

Carnea sarată perde o parte din valoarea ei alimentară şi se mistue mai greu.

Zahărul este şi el un aliment important, fiindcă dă putere organismului, întocmai ca cărbunele do pământ, dă căldură multă, arde bine şi uşor şi nu lasă nici o rămăşiţă. Este foarte bun după orice oboseală, în limpid sforturilor muşculare, la femei în timpul naşterei copiilor, luat sub orice formă. Dacă este întrebuinţat în cantitate prea mare, cum fac unii copii, poate da însă boale de stomac.

Ceapa, usturoiul, varza şi ridichile sunt sub­ stanţe bogate în pucioasă sunt bune în boalele pulmonare, ceapa crudă şi cea coaptă este un excitant al funcţiunilor pielei şi e bună la gutoşi; iar usturoiul înlesneşte eşirea vermilor intestinali.

Migdalele nucile şi alunele te îngraşă. Smo­ chinele, curmalele, strugurii de poamă, prin zahărul ce conţin sunt foarte nutritivi şi în­ lesnesc mistuirea.

Cafeaua şi ceaiul sunt excitante, dar întă­ ritoare ale inimei, nu face bine la persoane, nervoase. După o muncă cerebrală sau mus­ culară sunt bune căci le restaurează.

Apa este cea mai însemnată din alimenta­ ţie, fiindcă toate ţesuturile din corpul omului sunt compuse de 4 părţi apă şi 5 părţi soli­ de. Ea este băutura naturală, de care se aco­ modează mai bine mistuirea şi spălarea sân­ gelui. Apa însă de multe ori conţine microbi de dezinterie, de tifos, ouă de limbrici, etc.,

de aceea trebue să ne asigurăm de calitatea 3

A

f ! :

i

r ‘î1

I

iii i il

!l|

ii

s

I.!

\

34

unei ape bune de băut, când nu este sigur de calitatea apei atunci trebuie fiartă, răcită şi apoi întrebuinţată. Orice lichid luat pe ne­ mâncate, nu stă în stomac ci trece în intes­ tine şi acolo se absoarbe curând; de aceia e bine a bea la începutul mesei de cât la sfâr­ şit, fiindcă atunci rămân în stomac cu ali­ mente, subţiază sucul gastric şi mieşurează puterea de mistuire.

Alcoholulsau spirtul nu este un aliment, este o otravă a celulei nervoase; este un excitant al forţei musculare, care dacă acea forţă nu este utilizată produce boale, scleroza, arterio-scleroză etc. Alcoholul cu cât este mai concentrat cu atât este mai vătămător sănătăţeicum de exem­ plu, romul, eogniacul, rachiul, ţuică, etc; vi­ nul, berea sunt mai puţin vătămătoare sănătăţei mai ales luat după masă, în doză mo­ derată.

In genere trebue ştiut că, nu toate alimen­ tele noastre intrate în corp, folosesc deopo­ trivă la fiecare om, sau se absorb în sânge.

La unii se absorb aproape toate şi acei oa­ meni sunt graşi, alţii mănâncă şi mai mult, şi sunt slabi, aceasta ne dovedeşte că maşi­ na omenească este deranjată, este bolnavă.

Nici odată nu trebue să ne încărcăm stoma­ cul mai mult de cât poate el mistui ; e mai bine să te scoli puţin flămând de la masă, de cât prea sătul. Un stomac puţin încărcat, face dispoziţie şi inima uşoară, altfel te face greoi, posomorât şi crierul nu mai poate lu­ cra bine. La mâncare să nu fim grăbiţi, tre-

35

bue să mestecăm bine alimentele, căci ali­ mentul bine mestecat este pe jumătate mis­ tuit şi a mânca încet este a trăi mult. îna­ inte de a ne aşeza la masă să ne spălăm pe mâni, căci mulţi microbi putem introduce în gură ; copii mai ales trebue să aibă regula aceasta.

Să avem ore fixe la mâncare, regularitatea îi place foarte mult naturei şi tuturor orga­ nelor. Să ne deprindem de a eşi cu scaunul în fiecure diminiaţă, ca să nu deprindem a fi constipaţi căci atunci suntem ameninţaţi de boale grave ca: apendicită, nefrită, trânji sau alte boale.

Cumpătarea în genere să avem la mânca­ re şi băutură ; iar apă cât de multă şi în bău­ tură şi în spălătură.

VIII Exerciţiu Corpul întreg şi în special muşchii, au nevoe de un exerciţiu zilnic, ca să se poată desvolta bine, altfel nu creşte, se atrofiază, dă înapoi. Cu exerciţiu regulat, făcut cu so­ coteală şi în raport cu puterea fiecărua, se ocupă gimnastica; prin gimnastică desvollăm organele, inspirăm aer mai profund, aducem mai mult oxigen în coşul nostru, mai multă căldură ; inima bate mai cu putere şi trimete mai mult sânge în ţesături, în celulele din corp. La respiraţie trebue să păzim regula,

"7

I

*

3^

,

\ i

: i

I

:

II i

ji

' \

I I

ca să respirăm pe nas şi nu pe gură, fiindcă toate impurităţile aerului, toţi microbii ce s’ar găsi în praf rămân lipiţi pe mucoasa nasu­ lui său pe perişorii din nas şi nu intră di­ rect în plămâni. Ca să exersăm plămânii, trebue să respirăm adânc, un aer curat de afa­ ră, de la munte, pădure, etc. Vom face în fiecare zi câte un exerciţiu de zece minute, res­ pirând adânc şi lung aer până ce vom număra în gând 1, 2, 3, 4, 5, 6, apoi stăm puţin şi dăm drumul aerului, tot astfel de încet: a doua zi vom inspira, până ce vom număra în minte până la 8, a treia zi până la 10, şi aşa mai departe până la 15; aşa că treptat, vom putea ajunge, ca să hrănim cu aer cu­ rat cele mai mici alveole din plămâni şi să se dezvolte mai bine peptul. Cânticul indivi­ dual sau în comun cetitul cu glas tare în aer liber, desvoltă respiraţia şi fortifică aseme­ nea plămânii.

Un exerciţiu gimnastic, fără aparate chiar, se poate face şi în casă, după următoarele re­ guli, în fiecare diminiaţă : 1) Să se întindă braţele orizontal, înainte de trei zeci de ori şi lateral de două zeci de ori, apoi să facem zece inspiraţii profunde pe nas.

2) Să facă o mişcare circulară a trunchiu­ lui, de două zeci de ori, a mânelor de cinci zeci de ori; după aceia cu mâinile lipite de pulpă să se îndoaie corpul înainte de zece ori, apoi la dreapta la stânga şi îndărăt, tot de atâtea ori, în fine să respire adânc de zece ori.

37

3) Să se râdic.e câte un picior succesiv, până ajunge talpa la înălţimea genunchiului opus, de zece ori, apoi să respire bine de zece ori.

4) Să se lase pe vine de zece ori, cu bra­ ţele întinse şi gambele apropiate, apoi să res­ pire de zece ori.

5) Să se ridice braţele drept în sus, şi să se facă mişcări circulare înainte şi înapoi de câte zece ori, atingând picioarele cu degetele, apoi să se respire de zece ori.

6) In fine să se facă mişcări cu capul îna­ inte, îndărăt, la dreapta, la stânga, şi circu­ lar de câte zece ori.

Aceste exerciţii aduc mult folos, când se fac în afară sau chiar în casă de elevi sau eleve din şcoli sau pensionate.

Mersul este un exerciţiu gimnastic foarte fo­ lositor omului ; face corpul mai mlădios şi mai sprinten ; în timpul 'mersului regulat şi neforţat punem ordine şi lămurire în spirit, împrăştiem nervosităţile, stângem supărările, şi luăm cele mai bune hotărâri. Să ne de­ prindem a face în fiecare zi preumblări câte două ore, şi după fiecare jumătate oră, să ne repauzăm zece minute. Să ne preumblăm înăintea prânzului cel puţin o oră este cât^ se poate de folositor.. Mersul sau preumblările trebue să fie cumpătat, 90 metri pe minut şi pasul de 70 centimetri pentru un bărbat.

Alergările, jocul de popice, cu mingea etc., la aer liber, toate sunt folositoare şi întăresc organismul.

1

.

V

1

:

38

i\\\ 1

11

:

i-

Dansul fiind mai mult o plăcere de salon, este din contra vătămător sănătăţei şi poate aduce urmări grave, mai ales persoanelor slabe, căci te face să oboseşti şi să inspiri un aer stricat, un aer cu praf şi cu mulţi microbi vătămători, cari se ridică din colţu­ rile salonului şi din rochiile dansatoarelor.

Exerciţiul nu face de cât să spele sângele.

IX Munca şi repaozul

: ' ; . !:

■!'

«

’i!

I

.

■I i

’

I

Munca regulată, cu corpul şi cu mintea, dă putere şi vigoare ; lenea şi neactivitatea din contra te ofelesc, te slăbeşte şi te face să mori de timpuriu, fiindcă este mai expus la boale, ca cel care munceşte. Deviza adevărată a naturei este: ori să lucrezi ori să mori, cine încetează de a lucra, va muri intelectual, fi­ zic şi moral; mai bine este totdeauna prea multă muncă de cât de loc. Munca are nevoe însă şi de odihnă; după fiecare patru ore de muncă, trebue cel puţin o oră de repaus, deo­ sebit de repauzul mâncărei. Opt ore de lucru pe zi ar fi de ajuns pentru un om nedeprins cu o muncă mai lungă, având şi opt ore de repaus. Ţăranii noştri sunt deprinşi a munci la câmp şi câte 15 ore pe zi în timpul verei fără să se simtă mult obosiţi. Repausul este necesar după fiecare muncă continue el este consecinţa ostenelei, atât omului cât şi ani­ malelor care muncesc.

__ 39__

In condiţiunile impuse de civilizaţie, mun­ citorul de orice catigorie cu braţele sau cu crierul, este de trebuinţă să aibă un repaus săptămânal, cu condiţiune, că timpul petrecut să nu fie întrebuinţat, nici în cafenele, nici în cârciumă sau săli de spectacole, ci afară în aer liber la jocuri, la exerciţiu, la mers, preumblări etc.

Repausul nocturn este de trebuinţa tuturor, fiindcă face să se repare, forţele perdute în timpul zilei, şi să se întărească nervii, el este de mare trebuinţă copilului care creşte mai ales. Un om adult are nevoe de opt ore de somn, dela 15—20 ani 9 ore de somn, dela 10—15 ani 10 ore, dela 5—10 ani 11 ore şi până la 5 ani 12 ore de somn. Să te scoli la şase, să te culci la zece, şi vei trăi ani mai mult ca nouă zeci, zice un proverb.

Pe lângă cele 8 ore de somn, trebue să i tot opt ore pentru amuzări, îngrijiri higienice pentru mâncare etc. şi opt ore de muncă, sim­ bolul longevităţei sunt cele 3 opturi: opt ore de somn, opt de muncă şi opt de repaus.

Nu atât durata somnului, este de folos o- • mului, cât calitatea lui. Sunt somnuri greoae cu vise multe, cu vedenii, care ostenesc ca şi nesomnul; aceasta provine că omul nu ştie să doarmă, fie din obiceiu urât căpătat fie chiar prin felul ocupaţiunelor sale, îl fac să nu poată dormi bine. Pentru aceasta este ne­

cesar ca să înveţe a dormi, altfel să deprinde că toată viaţa lui să doarmă astfel şi să-şi slăbească foarte mult organismul. Seara când

1 LII II

*

II •c

:

I 40

I1 •1

■

I!

li '•

il:

iii . ! *

: i

!|

îi i

:i I

.:

I

| 1 1

i

i

ne culcăm să nu mai cetim în pat cum fac unii ca să le vie somnul, aceasta nu e higienic, cel mai bine este a stânge lumânarea a se culca în pat, a Închide ochii şi a nu te gândi de cât la somn, care nu va întârzia, să vie şi astfel vei adormi curând. Noaptea dacă te deştepţi, fă tot astfel şi goneşte din minte, orice idee, şi nu te gândi decât la somn, până vei învăţa să poţi dormi bine. Somnul de noapte este mult mai higienic ca cel din tim­ pul zilei ; somnul prea mult diminiaţa nu este sănătos, îţi umple ochii, îi învineţeşte pe mar­ gini şi îţi încreţeşte faţa.

Mulţi din acei care se plâng de durere de cap, de osteneală sau neaptitudine la muncă, nepoftă de mâncare, constipaţie etc., sunt din cauza acestei deprinderi.

Nopţile petrecute scurtează zilele.

Paiul de culcare să fie îndepărtat dela pe­ rete. Nici odată să nu ne culcăm imediat după masă ci să lăsăm a trece cel puţin două ore după masă, după ce s’a mistuit mâncarea. E mai higienic a dormi cu faţa în sus pe spate sau pe dreapta de cât pe stânga şi a fi sin­ gur în pat.

Dimineaţa când ne deşteptăm din somn, să nu sărim brusc, imediat din pat, căci se poa­ te să aducem vre’o vătămare organismului, ci trebue mai întăi să ne desmeticim bine din somn, pentru ca mintea să aibă timp, să-şi ia în posesie organile, să-şi dea soco­

teală unde se găseşte şi să gonească brumele somnului. Să ne întindem bine cum fac co-

4r

pii, apoi no sculăm, ne spălăm cu apă, facem puţin exerciţiu şi ne îmbrăcăm.

X

Funcţiunile de reproducere şi higiena lor.

Organele esenţiale de reproducere sunt testicoleie la bărbat şi ovarele ia feme. Testicolele secretă un lichid mucos, gras şi inodor numit spermă, care conţine nişte mici fiinţe ce nu se pol vedea de cât cu microscopul numiţi spermatozoizi. Ovarele femeei fac ovu­ lele care se rup câte unul la fie care lună şi scobară în uter, coresponzând cu acea ce se cheamă menstruaţie, soroc sau period. Ovu­ lul sau ouşorul femeei întâlnind vre’un sper­ matozoid, acesta străbate oul îl fecundează şi formează embrionul viitorului copil. Pentru a procrea deci se cere ca bărbatul să-şi lase li­ chidul producător în organele interne ale fe­ meei şi de acolo se duce încet în uter.

Aproprierile sexuale are de scop principal deci de a perpetua specia favorizând procreaţia individului. Fenomenul reproducere] este aşa de mare încât natura a căutat să’l asi­ gure sau să’l complecteze prin . legile unei or­ ganizaţii perfecte şi printr’un stimulant puter­ nic de plăcere sexuală.

Pentru a împlini actul genesic, trebiie să adoptăm poziţiunile naturale, pentru a oferi cele mai bune puncte de sprijin şi a nu ne obosi prea mult; trebue să fim desbrăcaţi de vestminte, incomode, fiincă numai atunci a-

m j

l

i

!iU

42

• ;

i «!?

I;| î !

\î !i

m if <i ii

f !

i1 i

li

!I

1

veni sentimentul plăcerei în extrem, şi nu simţim greutate şi desgust.

Din punct de vedere igienic, actul genesic, este permis la o vârstă adultă, când nu sun­ tem bolnavi şi când simţim o trebuinţă legi­ timă, nu provocată. Trebuinţa legitimă se cu­ noaşte imediat dacă a fost, în urma senzaţiei ce avem; în adevăr dacă în urma actului, ca­ pul e liber, spiritul deştept şi corpul se miş­ că cu activitate, atunci satisfacţia a corespuns dorinţei, dacă din contra suntem trişti, fără dispoziţie, muşchii osteniţi, mintea slăbită şi corpul în genere obosit, este un semn că am făcut exces sau o trebuinţă provocată. Iată figura unei persoane care face abuz de plă­ ceri : pielea feţei îngălbinită, sbârcită, ochii în fundul capului, cu o strălucire anormală, au senzaţie de foame mult, dar stomacul mistue încet şi greoi, apoi vine anemia, palpita­ ţii nervoase, pulsul slab neregulat câte odată, dureri de cap foarte mari, facultăţile intelec­ tuale se slăbesc, pe când corpul se prăvăle­ şte, către sifilis, oftică, congestia organelor, ruperea arterilor, nebunie sau moarte subită.

E foarte greu de a determina exact limi­ tele unde trebue să ne mărginim excesul ge­ nital. Ea deferă după vrâstă, constituţia fisică, resistenţa individului, genul de alimenta­ ţie etc. După unii autori, pentru o persoană adultă bine desvoltată ar fi de două pe săp­ tămână, iar după Furnier numai odată. Orice

vrâstă are plăcerile şi datoriile sale, atât cât actul genital face să avem foame, poate fi considerat că a satisfăcut o trebuinţă iar dacă

43

provoacă sete, este că a făcut exces şi e sur­ menat organismul.

Trebue ştiut bine de toţi, că fiecare act ge­ nital costă pe bărbat o parte din vitalitatea sa, sau din rezervele sale de energie fizică şi intelectuală; societăţile civilizate de astăzi, unde femeea din cauza costumului şi a obi­ ceiurilor, a devenit un fel de fruct oprit şi. misterios sau atrăgător, bărbatul se găseşte cel mai adese ori într’o atmosferă de exci­ taţie psichică continue şi atunci avem, dorin­ ţele provocate, sau trebuinţele artificiale a înlocuit trebuinţa naturală.

Deprinderea de pat comun, întreţine acest abuz, cu care femeea este adesea fericită că a găsit mijlocul să’şi asigure credinţa bărba­ tului.

Castitatea nu e vătămătoarea omului, din contra a fost adesea condiţia de producţiuni intelectuale extraordinare, atât în domeniul ştiinţei cât şi a artei şi numărul oamenilor de geniu sunt cunoscuţi că au fost căşti din contra exerciţiu prematurat a funcţiunei sexu­ ale, pe cale naturală sau prin obiceiuri rele, opreşte creşterea şi rămâne cu mintea de co­ pil şi expus cele mai adesea a se îmbolnăvi de sifilis, o boală care face să mori de tim­ puriu în chinuri grozave sau să dai naştere la copii idioţi, nebuni, ofticoşi, şi să moară de tabes sau paralizie generală.

Astfel este viitorul nemilos al unui sifilitic cumpărat cele mai adesea ori de o plăcero falşă de câteva secunde.

s

_44__—

xr Procreaţi a.

Datoria femeei este să devină mamă, amorul steril este atracţia unei funcţiuni, pusă în ac­ tivitate şi lipsită de concluzia normală. Fe­ meile sterile au cele mai adesea ori sistemul nervos bolnav; organul lor cel mai important se atrofiază din lipsa activităţei. O femee nu atinge desvoltarea ei complectă de cât după al treilea copil. Un avort este mai periculos sănătăţei de cât zece sarcini normale.

Trebue să se ştie că viţiile sau defectele părinţilor se transmit copiilor prin moştenire, fie de la unul din ei sau de la amândoi; ast­ fel se poate moşteni de la părinţi, o boală gravă, un viciu, sau când procreăm copii în stare de beţie, intoxicaţie, putem dobândi co­ pii bolnavi, idioţi sau ofticoşi.

Este o adevărată crimă de a da existenţă

.

it

r.

: t

-

v ; ; ;

m

i

•*!

! H< /I !

. \\ \

i

\

la nişte fiinţe omeneşti nenorocite, a căror viaţă nu va fi de cât urmată de mizerie şi dureri. Beţia pasageră pare mai puţină gra­ vă ca alcolismul cronic, fiindcă este o intoxi­ caţie mai profundă, totuşi, trebue să ne fe­ rim pe cât e posibil de a a procrea în stare de beţie, ori cât de uşoară ar fi ea. Petrece­ rile din seara nunţei, urmate de chef cu vin şi cu şampanie trebue să dispară.

Soţii trebue să considere actul procreaţiei ca cel mai grav; din punct de vedere social şi moral şi trebue săi prepare cu judecată, fiindcă este vorba de existenţă unei fiinţe a

45___

cărei sănătate va fi cauza fericirei sau nenorocirei şi va face valoarea ei socială, prin urmare se poate vedea că în procreaţie avem angajată o responsabilitate morală şi socială foarte mare.

XII Sarcina şi urmările ei 1) Sarcina, îngrijirele femeii însărcinate. — Orice femee însărcinată trebue să fie privită de toţi ca şi cum ar fi o bolnavă. Aer curat, mâncare bună şi curăţenie foarte marp, să le aibă din belşug. Să nu le supărăm, să le vor­ bim cu blândeţe, să nu le lăsăm a munci din greu, căci le poate face rău. Hainele de p< dânsele să fie largi şi călduroase, să nu poart corset, sau altă cingătoare care strânge piep­ tul sau pântecele, ci să fie lăsate să crească, să se mărească în voia lor, numai atunci co­ pilul se dezvoltă cu oasele drepte şi tari, şi naşterea se face cu înlesnire şi fără pericol.

La picioare să nu poarte legături strânse sau jartiere, căci dă umflături de vine şi de pi­ cioare. Dacă suferă de încuială să facă clistire cu apă caldă şi untdelemn sau cu miere; nicî-odată să nu ia vre-o curăţenie prea tare pe gură. Plimbări pe jos sau cu trăsura pot face, dar să nu se obosească mult. La maşina de cusut cu piciorul să nu lucreze. Băi calde pot face dar să nu stea mult. Dacă în urma unei oboseli sau căderi o femee însărcinată se îmbolnăveşte şi are colici, sau poate chiar

i

l

46___

ii* !■

II i

it

!

’Vi

I :

'

Ci! !

I iii

I: I

!<a i

puţină scurgere de sânge, numai decât să se pună în pat şi să înştiiţeze pe moaşă ; până atunci se va face un clistir cu apă caldă.

2) Naşterea.— Când ceasul naşterei se apro­ pie, de mai înainte să se pregătească o ca­ meră curată fără multe lucruri în ea, un pal, o masă şi 2, 3 scaune ; patul să fie curat cu saltea de paie sau de lână, şi mai multă rufărie curată, prostiri şi cârpe. Patul trebue să fie depărtat de perete, ca să putem umbla îm­ prejurul lui, se va pune deasupra saltelei, hârtii sau jurnale, dacă nu avem muşama, puse unele peste altele, formând 9—10 stra­ turi de hârtie, pe deasupra lor punem o pro­ stire curată, apoi altă prostire îndoită în 4 şi trecută de-a curmezişul patului, aceasta se va murdări şi se va putea înlocui cu alta. îndată ce a început durerile dintâi, femeia se va aşeza în pat, îngrijind a avea la îndemână apă caldă, după ce mai întâiu a fost bine cloco­ tită, săpun şi spirt; va face dacă e cu pu­ tinţă şi un clistir cu apă caldă şi va trimete îndată la moaşă. Când durerile se repet des, din 5 în 5 minute, naşterea este aproape ; se va culca pe spate, cu picioarele îndoite şi depărtate. Dacă moaşa n’a sosit şi copilul iese înainte de venirea ei, ne uităm să vedem dacă ţipă; dacă n’a ţipat se leagă numai de­ cât buricul cu un şiret curat, fiert în apă, formând un nod la 10 c. m., de pântecele

copilului, apoi se pune al doile nod la 2 c. m. mai sus, şi se taie între aceste noduri şi se ridică copilul de picioare şi de cap, se ia <

47

imediat un şervet muiat în spirt sau rachiu, şi se freacă copilul pe corp, şi mai mult pe piept, încercând a-1 aduce la viaţă. Dacă co­ pilul a ţipat, se aşteaptă câteva minute până se leagă buricul. După prezentarea sau eşirea copilului, după 15—30 minute trebue să iasă şi locul sau casa, moaşa va avea grija ca să iasă toată, căci altfel pune pe lehuză în pe­ ricol de moarte.

3) îngrijirea lehuzei.— îndată după naştere se ridică orice lucruri murdărite, şi se înlocuesc cu altele curate ; moaşa va face spă­ laturi cu irigatorul cu apă fenicată, se vor curăţi toate părţile murdărite, şi se voi* pune cearşafuri curate. Lehuza poate mânca ime­ diat după naştere, mâncând puţin şi bun, cum e zeamă de carne, lapte cu cafea, smântână, unt, ouă, etc. Va trebui asemenea să doarmă, ca să se odihnească şi să se întremeze. Pe cât timp se formează murdării, se va schimb; foarte des lucrurile murdare. Lehuza va st; în pat cel puţin 10 zile.

4) îngrijirea copilului.—După ce a eşit co­ pilul, i se spală îndată ochii, cu cârpă curată, muiată în apă fiartă, şi mai răcită puţin, se scaldă în apă curată, se spală că săpun peste tot corpul, se usucă bine, şi se înveleşte în scutice curate şi încălzite. Buricul copilului se înfăşoară cu bumbac curat sau cârpuliţe cu­ rate unse cu vaselină boricată dela spiţerie, şi se primineşte în toate zilele. Dacă nu se păzeşte cea mai mare curăţenie, dacă intră

murdării la rana de la buric, copilul se îm-

*

48

i

\\ V

•I lti-

1ii

<i!

il

i,

*1 j

i Nil

!* ’i-

LI

•I

*

;

m •:

/. *

bolnăveşte de brâncă sau de fălcariţă şi moare.

Copilul trebue apoi înfăşat, cu picioarele pu­ ţin mai libere, şi de de câte ori s’a murdărit, trebue imediat schimbat. Scuticele sau rufele udate de urină, nu trebue numai uscate şi apoi a se servi iarăşi de ele, căci de aceia se bolnăvesc copiii de inflamaţii, de opăreală de roşaţa pielei sau alte boale de piele. Co­ pilul mic trebue să aibe foarte multe cârpe şi scuticc, a le schimba foarte des, şi apoi cele murdare strânse grămadă, spălate bine şi fierte, pentru cea mai mică udeală. Copilul mai trebue scăldat cu apă căldicică în fiecare zi; după două luni dela naştere nu-1 mai în­ făşaţi, ci lăsaţi-1 liber. Când îl culcaţi puneţe-1 mai mult pe partea dreaptă; când copilul se deşteaptă, lăsaţi-1 pe spate. Lumina să nu bată numai dela o parte, schimbaţi-i poziţiunea. In leagăn sau covată să nu-1 legănaţi căci îi vatămă sănătatea, şi îl învăţaţi cu obiceiu rău.

5 Alăptarea.— Orice mamă trebue să-şi alăpteze singură copilul; laptele mamei este proprietatea copilului. Nici un lapte nu-i mai bun ca laptele mamei pentru hrana copilului.

Alăptarea nu vatămă frumuseţea femeii, nici sănătatea, din contra femeile care lăptează sunt mai bine de cât altele. Un copil despăr­ ţit de mama sa, viaţa sa este în pericol, şi de aceea este bine că mama să îngrijească de copil. Orice femee care lăptează, trebue

să îngrijască de pieptul ei, ca să fie cât se poate de curat, spălându-1 adesea ori cu apă

49

caldă şi săpun, şi mai ales gurguiele şi îna­ inte de a suge copilul şi după ce a supt. Să nu dăm nimic copilului să sugă, înainte .de a-1 pune la pept, cum se obicinueşte prin unele locuri cum e : ceai de romaniţă, apă de flori,, sirop de revent, apă zaharată etc., căci nu fac de cât să dea copilului colici. Este bine să dăm să sugă copilul chiar cel întâiu lapte al mamei, căci îi face eşire afară. Co­ pilul trebue dat la piept să sugă după o re­ gulă, iar nu de câte ori plânge, sau se tre­ zeşte din somn, căci îi stricăm stomacul şi îl învăţăm şi cu obicei rău. Prima zi dela naştere îi punem Ia piept o singură dată, dându-i pe ambele ţâţe succesiv 5—15 mi­ nute ; a doua zi de 3 ori, a treia zi de 4 ori; în zilele următoare laptele vine mai mult şi începem a-i da Ia fiecare 2 ore ziua, şi la fiecare 4 ore noaptea. Sub nici un cuvânt să nu-1 punem mai mult la ţâţă, chiar dacă plânge căci este pentru răul lui. Dela 5 luni se va rări cu datul la ţâţă, la fiecare 3 cea­ suri, iar la 8 luni noaptea nu-i mai dăm ţâţă şi de Ia această dată când începe a se arăta câte un dinte, putem să-i dăm pe lângă lapte şi puţinâ supă, griş cu lapte, tapioca, etc. Ori ce femee care lăptează trebue să se ferească de a bea băuturi alcoolice. O femee care lăp­ tează trebue să mănânce totdeauna aceia cu ce este deprinsă ea, dar sunt unele lucruri cari fac rău laptelui cum e : varza, usturoiul, ardeiul, piperul, scorţişoara, ciuperci, hrean,

peşte sărat, pastramă, brânză, etc., căci pro4

50

în hi: :

si

1 !

ifr !S

I':

.i

lij \ 7 ■11 I

«

r !

iii!

duce copilului boale de piele cu mâncărime şi urdinare cu colici. .Când prin mai multe împrejurări, mama nu poate lăpta singură copilul, trebue a căuta o doică. O doică ca să fie bună, trebue ca să îndeplinească unele condiţiuni : să nu fie mai în vârstă de 30—35 ani. Femeile brune sunt mai de preferat, căci au un lapte mai bogat şi mai nutritor ca cele blonde.

Se va căuta să găsim o doică cu o fizio­ nomie deschisă, dulce, graţioasă, supusă, bla­ jină şi să nu fie prea grasă. Şanurile să fie bine dezvoltate, fără semne, moi, dar sferice, piriforme, să nu atârne în jos. După ce a supt copilul puind o picătură de lapte pe un­ ghia degetului mare şi întorcând’o în jos, dacă laptele nu cade jos, e bun.

Vârsta laptelui să se aproprie pe cât e po­ sibil de aceea a copilului, căci laptele la în­ ceput este mai apos, şi mai târziu mai gros şi mai untos ; după 13, 14 luni laptele se îm­ puţinează. Atât doica cât şi mama care lăptează să se ferească de supărări, de emoţiuni şi plăceri mari, căci strică laptele şi îmbol­ năveşte pe copil.

Când în fine nu putem avea nici doică şi nici mama prin diferite împrejurări nu poate lăpta, se poate nutri copilul cu lapte de ani­ male : măgăriţă capră, vacă, etc. Alăptarea cu lapte de animale nu va fi nici odată bună, căci este o diferenţă între laptele de femee şi laptele animalelor. Laptele animalelor nu

va fi dat nici odată curat, ci amestecat cu

5r

apă zaharată, după următoarele regule : se prepară o apă zaharată, 50 grame zahăr la un litru apă, se fierbe şi se păstrează; se va amesteca din această apă. zaharată cu lapte fiert, în diferite proporţii, după vârsta copi­ lului : prima săptămână, lapte o parte, apă zaharată trei părţi; apoi prima lună, lapte o parte, apă zaharată două părţi ; a doua Jună, lapte o parte, apă zaharată o parte; a treia Şi a patra lună, lapte două părţi, apă zaha­ rată o parte ; a cincea lună, lapte trei părţi, apă zaharată o parte. După a cincea lună, laptele va fi curat, fără apă. Este bine de a prepara amestecul pentru o zi, totul trebue fiert ca să nu să înăcrească sau să aibă mi­ crobi infecţioşi (seminţe de boală). Modul cum trebue hrănit copilul cu lapte de animale, cel mai bun mijloc este cu linguriţa, biberoanele sunt foarte periculoase, mai ales acelea cari au tub de gumă lung. Se va da prima zi vre-o 12 linguriţe de lapte amestecat după regulele de mai sus ; a doua zi 10 linguri mari, a treia zi 30 linguri, dela a patra zi se va da câte 40 grame de lapte la fiecare dătătură; Dela a douăzeci şi cincea zi, 60 grame lapte aproape, după a treia lună, fiecare dă-

tătură va fi de 100 grame lapte. Să nu dăm nici odată copilului mai mult lapte căci îi stricăm stomacul şi îl îmbolnăvim de diaree (eşire afară) 6) înţărcareaDupă 1 an—1 an jum., co­ pilul trebue înţărcat; nu este bine să-l înţărcăm nici prea curând, nici prza târziu, nici

r

^2

de odată, ci cu încetul, între 13—18 luni, este cel mai potrivit. Iarna şi vara nu este bine pentru a înţărca copiii, căci se pot îm­ bolnăvi. Mai bine este primăvara şi toamna.

Când voim a înţărca un copil, trebue cu în­ cetul deprins la câte ceva de ale mâncării, ca supă, lapte cu griş, lapte cu şocolată, etc. şi a-1 face să se desguste de ţâţă, ungând sfârcurile cu drojdii de cafea sau cu chinină.

i

XIII !;»

îngrijirile copiilor sănătoşi şi bolnavi.

li i

V

i

,

i !

.

m ;!j

I

Orice copil care merge bine, se cunoaşte după aceia că el creşte în greutate; prin ur­ mare cântărirea numai, este mijlocul ca să putem şti sigur dacă copilul merge progre­ sând, sau stă pe loc, şi nu progresează; ba­ rometrul sănătăţei copilului este balanţa. Iată cam cât sporeşte în greutate un copil mic: pe fiecare zi 25 grame prima lună; 23 gra­ me a doua lună, 22 grame a 3-a lună, 20 grame a 4-alună, 18 grame a 5-a lună, 17 grame a 6-alună, 15 grame a 7-a lună, 13 grame a 8-alună, 12 grame a 9-a lună, 10 grame în a10-a lună, 8 grame în a 11-a lună şi 7 grame în a 12-a lună, aşa că la finele fiecărui an trebue să avem o sporire în greutate de cel puţin 5—6 chilograme.

Este necesar de a cântări copii şi mai mari de cât un an la fiecare trei luni trebue să ne

___53___

gândim la vre-o boala şi mai ales Ia tuber­ culoză.

Mai toate boalele acute ale copiilor sunt boli epidemice cum e : pojarul, scarlatina, oreillonul, difteria, tusa măgărească, gripa, etc., şi fiindcă toate încep cu ferbinţeală, catar, guturaiu, durere în gât etc. de aceia trebue să izolăm copii bolnavi de cei sănătoşi, dela cele întăi manifestaţiuni ale boalei, să-i oprim de la şcoală, sau să se mai adune cu alţii co­ pii şi trebue să înştiinţăm imediat doctorul.

Câţi părinţi n’au comis adevărate crime, con­ ducând copii lor bolnavi de tuşă măgărească, în grădina publică, de exemplu, sub pretext că .se duc să ia aer, sau fiind în covalescenţă de pojar, s’a dus sau a primit vizita altor per­ soane şi copii străini. Câţi copii bolnavi de scarlatina, difterie sau pojar, n’au fost aduşi dintr’o localitate în alta, cu trăsura publică sau cu trenul, unde au mai venit şi alţi co­ pii şi s’au molipsit, producând epidemii întin­ se care dacă ar fi avut puţin vre’un simţ, ar fi evitat contacturi periculoase.

Din cauză că mai toţi microbi infecţioşi se găsesc în salivă, (bale) lăcrimi şi mucosităţi din nas, copii nu trebue să se îmbrăţişeze sau să se sărute între ei, cu atât mai mult persoanele adulte şi străine nu trebue să să­ rute copii.

Când un copil cade bolnav trebue o mare îngrijire de dat mai ales în privinţa curăţe­ niei ; trebue să aibă cunoscuţi împrejurul lui, pe mama lui, căci numai ea singură îi cu-

I' ia

r/ ■

•

j

V

:^ f•

noaşte gestul, plânsul şi privirea şi numai ea iar putea alina durerea şi Tar înveseli. Dacă este mai mare să’l rugăm cu blândeţe de mai multe ori, să-i inspirăm curaj şi încredere.

I

ii

XIV Izolare şi declaraţiunea b oalelor molipsitoare.

i

m M

i fi i ■

I J

!

d ii

J !1; i

j.

1v

: \

.54

Orice boală contagioasă, trebue izolată şi declarată pentru a opri lăţirea ei, izolarea este un act de apărare socială, fără care toate măsurile de desinfectare devin nefolositoare.

Izolarea se poate face fie la spital fie la do­ miciliul bolnavilor. Cea de la spital este cea mai bună, pe când cea de la domiciliul, la noi în ţară este aproape iluzorie, fiindcă cu foarte multă greutate şi sacrificii se poate executa, de aceia şi contaminarea se multi­ plică şi se întind une ori epidemiile. Durata izolărei este variabile după boale; astfel la scarlatină febra tifoidă şi variola cel puţin şapte săptămâni, la holeră, pojar, oreillioane de 2—3 săptămâni şi de o săptămână la difterie.

Conform ai’t. 48 din legea sanitară actuală «declaraţiunea boalelor este obligatorie pen­ tru următoarele boale : ciumă, holeră, febră tifoidă, variolă, scarlatină, oreillonul, menin­ gita cerebro-spinală, tusa convulsivă, febra puerperală, conjuctivita granuloasă, lepra, tu­ berculoza internă sau externă cu focar des-

_ _55 chis, tetenosul, răpciugă, dalacul, turbarea şi muşcăturile de animale turbate, erisipel, botulism şi infecţiunile alimentare».

«Declaraţiunea se face verbal sau prin scri­ sori cu arătarea numelui bolnavului şi locu­ inţei. Scrisoarea de declarare va purta pe plic, pe lângă adresă, cuvintele : Declarare de boa­ lă infecţioasă «care o scuteşte de taxa poştală».

Declararea se face medicului oficial sau agentului sanitar sau moaşei sau ori cărei administraţiuni, chiar când diagnosticul este încă înduios, făcută de medic care îngrijeşte de bolnav, sau dacă n’a chemat medic, de pro­ prietarul casei, de preot sau învăţător sau acel ce îngrijeşte pe bolnav, sau orice alte persoane străine pe care legea nu’l obligă la aceasta dar care a aflat vre-un bolnav de asemenea boale, atunci acea persoană are drept la o recompensă de un leu pentru fie­ care caz declarat, dată din bugetul direcţiunei generale, dacă declaraţia se găseşte în­ temeiată, şi n’a fost de mai înainte făcută de vre’o persoană din cele obligate de lege a o face.

Când trebue să facem izolarea la locuinţa bolnavului, trebue a căuta să nu lăsăm în odaia bolnavului de cât strictul necesar, un pat, o masă şi câteva scaune, fără covoare, fără perdele la ferestre, fără alte mobile care nu se pot desinfecta cu uşurinţă.

il

i

1

56

XV \ î

DesinfecŞiuni le

:

Distrugerea microbilor sau germenilor pro­ ducători de boale se cheamă dezinfecţiune.

Dezinfecţiunea este o operaţiune foarte im­ portantă de ştiut, fiindcă de la buna aplicare a ei depinde înlăturarea boalelor molipsitoare şi vindecarea lor. Ea se poate face la o casă întreagă, sau numai la unele obiecte, la mo­ bile etc. Trebue să se ştie de toată lumea că disenfecţiunea diferă de curăţire; prin cură­ ţire îndepărtăm numai murdăriile, fără să le facem nevătămătoare sănătăţei, pe când prin dezinfecţiune, putem lăsa murdăria, dar o fa­ cem ca să nu mai fie vătămătoare sănătăţei, fiindcă am distrus toţi germenii sau microbii de boale din ea. In practică dezinfecţiunea şi curăţirea sunt două operaţiuni care se complectează, curăţirea trebue să urmeze după

u

J

!•!;] i ' !

h

:

m iii !: l; j ;

i

\ :

>

:l

ii fi I!»

r; i i;:

U' I

■

dezinfecţie.

Se poate distruge germenii de boale prin mai multe mijloace sau procedeuri, unele fisice altele chimice. Voiu arăta numai pe cele mai uşoare şi mai simple, care nu cer nici aparate costisitoare.

Aerul şi lumina sunt dezinfectantele fisice cele mai bune, natura le-a respândit pretuntindenea, pentru binele existenţei noastre. Am văzut la lumină puterea bactericidă ce o are soarele; aerul şi lumina sunt acelea cari de­ zinfectează apele din rîuri, unde sunt adunaţi

57 uneori foarte mulţi microbi; nu însă în aşa mod complect, ca să putem fi sigur că orice apă de rîu nu mai are microbi răi-făcători. Pentru aceia când mijlocul natural de dezinfecţie nu e complect, trebue să întervenim şi să com­ plectăm dezinfecţia prin mijloace artificiale.

Din mijloacele artificiale cele mai întâi este căldura, care pe cât de simplă, pe atâta e şi de bună. Ea poate fi umedă sau uscată. Căl­ dura umedă o procură aparatele cari produc vapori, cu presiune sau fără presiune. Cele fără presiune, nu se ridică căldura mai mult de 100 grade, şi la această căldură nu moare toţi microbii; Cu presiune se poate ridica căl­ dura peste 200 grade şi se ştie că la 116 grade toţi germenii de boale sunt omorâţi în în mai puţin de 15 minute.

Frigul ori cât de intens ar fi nu omoară nici un microb ; în ghiaţă poate trăi tot atâţea microbi ca şi într’o cultură de bulion, la căl­ dură, atât numai că nu se pot reproduce sau înmulţi.

Mijloace de dezinfecţie chimice sunt foarte multe şi variate, voiu descrie cele mai simple şi mai întrebuinţate.

Leşia de sodă în soluţie de loji0o, poate cu folos dezinfecta, scuipătorile de la ofticoşi, lişia de cenuşă 2jIO0 şi soluţia de săpun %% sunt foarte bune pentru dezinfectat prinspălătură, lingeria, vestmintele, obiectele de pat, ustensilele de menaj etc.

Laptele de var făcut proaspăt 2°i1C0, constitue un dezinfectant foarte bun pentru pereţi, par-

___

5Ş

i! <

•

■

I:

I

i: , i

ii

1

)

in

i 1

dosele şi pământul. Este foarte eftin, şi la îndemâna ori-cui; se poate dezinfecta cu el apa din fântâni, latrinile, coteţele, gunoile şi orice fel de murdării ale casei.

Pentru a prepara lapte de var bun, se ia var nestins şi se udă câte puţin cu apă, până se desface bine, apoi turnăm de cinci-ori pe tâta încă apă peste el amestecând bine, până se face un produs fluid ca laptele acru.

Sulfatul de cupru sau piatra vănâtă în so­ luţie de 5jioo este foarte bună în dezinfectarea latrinelor, scuipătorilor, şi pardoselei, este eftină (60 bani kilogramul) şi se găseşte ori unde.

Fumul de pucioasa este de asemenea un dezinfectant pentru locuinţe şi obiectele ce au fost în contact cu vre-un bolnav de boală molipsitoare. Pentru a desinfecta o cameră cu fum de pucioasă procedăm ast-fel: după ce s’a astupat toate găurelele de la uşă şi fe­ restre, şi am lipit cu hârtie ferestrele şi uşile şi am pus capacile la sobă, aşezăm în mijlo­ cul casei un ceaun sau o oală, pusă pe nişte cărămizi, în care punem pucioasă bulgări sau praf, în cantitate de 50 grame de fie-care metru cub de capacitate din odae, punem o bucată de vată muiată în spirt în mijlocul pucioasei şi îi dăm foc, şi închidem uşa hermetic. Lăsăm uşa închisă 24 ore, apoi dăm drumul la ferestre şi uşi şi aerisăm bine

odaea.

Formolul sau aldehida formică, este ase­ menea un energic dezinfectant, cu el se poate

i

iii

ii

' 4 ;4

59

dezinfecta atât camerile bolnavilor, care au locuit în ele, precum şi acelea care au avut bolnavi’ şi au murit. Cu formol procedam ast­ fel : se ia formol în soluţie oficinală câte 50 grame de fie-care metru cub de capacitate, dacă avem de exemplu o cameră, de 20 metri cubi vom lua un litru de formol, îi vom amesteca cu 3 litruri apă, şi un kilogram var nestins, pe care se toarnă toate într’o putină în mijlocul camerei, închizând bine toate gău- * rile cum am arătat pentru fumul de pucioasă.

După 12 ore putem umbla în camera şi aerisi bine.

Pulverisa[iile cu acid fenic în cameră sunt foarte slabe şi nu pot aduce rezultate eficace.

XVI Diferite sfaturi higienice Cele zece sfaturi de higienă afişate în şcolile suedeze 1°) Aerul proaspăt (curat), ziua şi noaptea, condiţiune necesară a sănătăţei, este cel mai bun apărător contra boalelor de pept.

2U) Mişcarea este viaţa. Să faceţi zilnic exer­ ciţii afară în aer, muncind şi plimbându-te ; ca să câştigi ce ai perdut stând în nelucrare.

3°) Să be(i şi să mânca(i foarte moderat şi simplu. Acela care preferă, în locul băuturilor spirtoase, apa, laptele şi fructele, îşi înflo­ reşte sănătatea şi îşi măreşte capacităţile de muncă şi- fericire.

l

■v\

1

6o

I !

'41

1

:

l *

: fI :

liIM i

il

! Mi •

ij

4°) Să îngrijeşti cu luare aminte de pele : te întăreşte contra frigului prin spălaturi cu apă rece zilnic şi să faci odată pe septămână o bae caldă în toate anotimpurile, numai ast­ fel îţi întreţii sănătatea şi te aperi de a nu răci.

5°) Vestmintele nu trebue să fio nici foarte calde, nici foarte strâmte.

6U) Locuinţa trebue să fie expusă la soare, uscată, spaţioasă, curată, luminoasă, plăcută şi confortabilă pe cât posibilă.

7°) O curăţenie riguroasă în toate lucrurile: aerul, nutrimentul, apa, pânea, lingeria, vest­ mintele, casa, totul trebue să fie curat şi moral; atunci ne apărăm de boale ca cholera, tifosul şi de toate boalele molipsitoare.

8°) Munca regulată şi intensivă este cel mai bun apărător contra boalelor de spirit şi cor­ porale ; este mângăerea în nenorocire şi fe­ ricirea vieţei.

9”) Nopţile sunt făcute pentru a dorini, pre­ cum sunt zilele pentru a munci, opt ore de somn, opt ore de muncă şi opt ore pentru distracţii, şi alte îngrijiri corporale ajung pen­ tru un adult, iar pentru copii şi mai mult, orele de distracţie să le faceţi în familie şi la satisfacţii intelectuale, nu în cafenele sau berării.

10°) Prima condiţiune a unei bune sănătăţi, este o viaţă creată prin muncă şi înfrumuse­ ţată prin acţiuni bune şi bucurii, sănătoase.

Veselia face să iubim viaţa, şi iubirea vieţei este jumătate de sănătate, din contra tristeţa

6r

şi descurajarea grăbeşte bătrâneţea. Mintea se odihneşte şi se ascute la petreceri, dar să nu abuzăm de ele, fiindcă dăm la pasiune şi pasiunile la vicii.

Cele zece porunci sau sfaturi ale şcolarului Englez In fie care clasă din şcolile Engleze sunt afişate următoarele percepte: 1) Doresc să am fereastra camerei mele deschisă noaptea şi ziua, ca să nu mă îmbol­ năvesc de guturaiu.

2) îmi voiu ţinea faţa, manele şi unghiile în curăţenia cea mai mare.

3) Mă voiu spăla pe mâni totdeauna îm inte de a mânca.

4) îmi voiu spăla gura, şi îmi voiu curăţi dinţii în fiecare dimineaţă şi seara.

5) Voiu face cel puţin odată peseptămână o baie caldă.

6) Voi încerca să respir numai pe nas, ţi­ nând gura închisă.

7) Nu voiu tuşi, nici nu voi strănuta, fără să nu mă întorc sau să pun o batistă la gură.

8) Nu voiu scuipa pe jos în clasă, pe scări sau pe trotuare.

9) Voiu mânca totdeauna încet şi voiu me­ steca bine.

10) Voiu iubi şi voiu respecta totdeauna şi voi face în fie care zi câte o acţiune de bine-facere.

- FINE -

' :

TABLA DE MATERn .Pagi™ 1. Viaţa, sănatatea şi boala 2. Despre microbii şi transmiţătorii boalelor— 3. Pământul, aerul, apa şi lumina — 4. Locuinţa — — — — — — 5. Curăţirea corporală — — — 6. îmbrăcămintea— — — — — 7. Alimentaţia şi băuturile — — — 8. Exerciţiul — — — — — — 9. Munca şi Repausul— — — — 10. Funcţiunele de reproducere şi igiena lor— ir. Procreaţia— — — — — — — — 12. Sarcina, îngrijirele şi urmările ei — — 13. îngrijirile copiilor sănătoşi şi bolnavi— — 14. Izolarea şi declaraţia boaleler molipsitoare 15. Dezinfecţiunea — — 16. Diferite sfaturi higienice — — FINE — 1

v

5 io *5 20

23

26 29 35 38 41 44 4; 52

54 56 '59

JTX

H ş( M& Iii fc ry^cf f C

( CA /—)

C-VA-^,

/

/2>V,/V

/ O-st'dC ■'

4' c d'A—/“ c,

• C v Q._

C<<-*xR^7V^

CU-^sr-^^ /V.*f\,

I ’A^.j

■'

■

i

Zf<5.p .

/

2/

/V £.

.

1

H

\jb'-:hyh '^°i /v—<>(

Ct v c ,

coKv-v(.

>: A- 'ec ftuJL*.

>;

■f

,/L'

,i

/

mr4m '

£_

7 Co^Jja, /'p-- 7 v‘"lv»

f;

-fc

\.y.XL 0-C

/M •#<

;

I 1

*

() y (ai (L> r!Jî & 4 >-* 'ÂV I

>•

I

i V

1 1

!ij i f-

;;

ii

i

1! >■

ji

f

r

T

. f

H. /; / i

%

> !

îi

». y

Preţul 1 leu Volumul — Cartonat1 leu 50

\

/ O

i

-

>

\