Cele cinci continente - Simion Mehedinți - fără încheiere

to

t ■

O

BUCUREŞTI

r

itura LlbrărSou SOCEC 19 2 6

Preţul Lei

'

S. MEHEPXISrTI i

■

1

CELE SICI CONTINENTE i

PENTRU CLASA I SECUNDARA

:

k I' i

EDIŢIA XX a J

!

i

i'

i 4

i

I

r'.\

% '

x

.

BUCUREŞTI Editura Librăriei SOCEC 19 2 6

i

a:

Co., S. A.

71881

V.

-J

7 1 !

K

01. AUG. 2019

i

Toate drepturile rezervate. !

I

| '

’

; I

I !

I

i

> ' •> \

PREFAŢA In. toate ştiinţele de intuiţie, manualul 'e ceva se­ cundar. Aşâ e şi la geografie. Observarea naturii e lucrul de căpetenie.'— La excursiuni se poate arătă ele­ vilor, chiar în cuprinsul pământului românesc, o mare parte dintre-fenomenele geografice mai însemnate: munţi vechi, munţi tineri, podişuri, văi de diferite categorii, şesuri, delte, dune, insule, lacuri, safe tfe stepă, sate de munte, porturi, etc. Apoi, cu ajutorul celor văzute aproape de noi, şi cu obişnuinţa de a răsfoi un bun atlas, elevii îşi vor înch pui destui de lesne şi ceeace se află în alte părţi ale planetei.

Pentru aceasta însă, ei trebue să guste din far­ mecul descrierilor geografice şi să înţeleagă deplin schiţa cartografică, de care nu trebue să fie lipsită nici o lecţie. Linia şi culoarea să facă chiar din desenul cel mai simplificat un fel de «vedere» a naturii, iar mintea copilului să judece necontenit, când el dese­ nează. (De ce ţărmul basarabean e drept? de ce în lungul lui sunt lacuri lungueţe? de ce în dreptul braţului Chilia se află o peninsu ă în chipul unei labe de gâscă? de ce mai spre miazăzi malul este iarăşi drept până aproape de Constanţa? de ce spre Mangalia e mai crestat şi cu lacuri şerpuite ca un râu? cum e viaţa omului pe un fel de ţărm şi cum e pe celălalt? unde sunt aşe­ zate porturile? etc.).

/

4

La început, sunt îndestulătoare mici schite carto­ grafice, ajutate de privirea globului şi a hărţilor din atlas; mai târziu, când trecem în clasele următoare, Ia studii mai amănunţite, progresul cartografic va trebui să fie clin ce în ce mai simţit Elevul trebue. să câştige o dragoste reală pentru desenarea hărţilor şi imitarea formelor de relief în cutia cu nisip în plastilină etc. (De aceea întârzierea la un capitol va fi hotărâtă nu de numărul paginilor de text, ci de înlesnirea cu care elevii pot desena ceeace au învăţat, legând de desenul lor idei clare şi amintiri sigure). — Cu timpul dispare din minte tot ce nu e deplin înţeles; dar imaginea hărţii durează încă multă vreme şi păstrează îm­ preună cu ea toate faptele caracteristice.

In vederea acestor nevoi, afară de schimbările ce­ rute de programă, s’au adăogat şi un număr de schiţe cartografice şi lecturi geografice *).

Când elevii vor începe să răsfoiască de bună voe Atlasul, spre a vedeâ mai de aproape un golf oarecare, un port mai mare, zona întinderii unei cereale, producţia comparativă a unei mărfi etc., atunci vom fi siguri că gustul pentru geografie e format. — Atlasul va ajunge să fie «citit», iar desenarea hărţii, în Ioc de a fi o sarcină,, va deveni o plăcere 2).

i

j j | j î !

AUTORUL

) In manualele pentru clasele primare, am dat descrieri tipice pentru fiecare fenomen geografic. Cu ajutorul excursiilor şi a acestor descrieri, \om putea obişnui pe copii cu intuiţia faptelor, înainte den paşi Ia definiţii. Dar fara excursii numeroase, fără lecturi geografice si fi'ira şefiile cartografice, noţiunile nu'pot dobândi niciodată, limpezimea'cuvenita, iar definiţiile rămân nişte simple exerciţii do memorie. , ) lan£'■ hărţile murale, care sânt ten eiul lecţiei de geografie, s a adaugat, ca un sprijin mai mult, şi uh Caet-Atlas pentru clasa I secundară.

J j j j ;

:

PARTEA ÎNTÂIA I. Orientarea în natură, pe plan, pe hartă şi pe glob.

Zare. — Când e senin, cerul se pare ca un clopot mare, de sticlă albăstrie, sprijinit pe faţa pământului.

Marginea, unde ţi se pare că cerul e lipit de pământ, se numeşte orizont (sau zare).

Dincolo de linia orizontului, nu mai poţi zări nimic.

Elevii să spună care e zarea lor în curtea şcoalei, nu­ mind toate lucrurile: case, pomi, etc,.şi ce mai văd pe orizont.

Răsărit. — Dacă ne aflăm afară în zori de zi, ve­ dem că într’o parte a zării cerul- se înroşeşte. Nu trece mult şi, în locul acela, se arată soarele.

Locul din zare, unde se iveşte soarele dimineaţa, se numeşte răsărit.

Creştinii, când se închină, se întorc cu faţa spre răsărit.

Apus. — După ce a răsărit, soarele se suie... se suie mereu pe cer; apoi se coboară, apropiindu-se iarăşi de faţa pământului.

In sfârşit, spre seară, se ascunde la orizont, lă­ sând în urma sa cerul roş — pare că ar fi dogorit de o flacără mare.

Locul din zare, unde se ascunde soarele seara, se numeşte apus.

Elevii să observe în curtea şcoalei (dacă se poate şi din clasă) ce se vede în zare, precum şi punctele unde răsare şi apune soarele; apoi să tragă pe pământ (sau pe duşumea) o linie dela răsărit spre apus.

6

Miazăzi şi miazănoapte. — Când soarele stă sus de tot pe cer, dacă te întorci cu faţa spre el, locul din zare, pe care îl ai atunci drept în fată, se cheamă miazăzi.

Dacă, în clipa aceea, ai prelungi umbra ta în spate, până în zare, locul unde umbra ar atinge zarea, se cheamă miazănoapte.

Elevii să observe în curtea şcoalei (dacă se poale şi din clasă) ce se vede în zare: la miazăzi şi la miazănoapte; sa tragă apoi o linie pe pământ, dinspre miazăzi spre miază­ noapte. (Vor băgă de seamă că cele două linii fac o cruce şi că cel ce se aşează în mijlocul crucii şi întinde mâna stângă spre răsărit, iar dreapta spre apus, va avea miazăzi drept în faţă şi miazănoapte drept în spate).

Puncte cardinale. — Răsăritul, apusul, miazăzi şi miazănoapte sunt cele patru puncte din zare, după care te îndreptezi când călătoreşti. Ele se numesc puncte cardinale.

Elevii să arate în curte şi în clasă poziţiunea fiecărui obiect faţă de cele patru puncte caxdinale.

Cunoaşterea punctelor cardinale e de trebuinţă nu numai pentru călătorie, ci şi pentru alte nevoi ale vieţii. Când zideşti o biserică, trebue să ştii unde anume vine răsăritul, ca să aşezi altarul spre răsărit. De asemenea, când n'ai ceas, vezi cum vine umbra unui băţ la amiază (când e scurtă de tot) şi tragi o linie pe pământ; linia aceea arată cu capătul ei dinspre soare, drept către miazăzi, iar cu celălalt — către miază­ noapte. Şi astfel -ştii, după apropierea sau depărtarea umbrei de acea linie, dacă mai e mult până Ia amiază sau până seara ').

Orientarea. — Ca să ştii pe unde să te mai întorci în locul de unde ai plecat, trebue în fiecare loc să iai seama în ce parte răsare sau apune soarele, căci el singur te întovărăşeşte în orizontul fiecărui loc. *) Basăritul se mai cheamă Nord, iar miazăzi — Sud.

Est, apusul —Vest, miazănoapte —

! j J j

7 $i dacă bunăoară, în fiecare dimineaţă ai plecat tot mereu spre răsărit, când vrei să te întorci acasă, trebue să apuci mereu tot spre locul, unde vezi că apune soarele, adecă spre apus.

Elevii sa arate în curtea şcoalei şi apoi pe hartă cele 4 puncte ale orizontului şi să spună, observând harta, ce-ar găsi în calea lui un călător care porneşte din ţara noastră spre răsărit: apus, etc.

Roza Vânturilor. — Daca în orizontul nostru însemnăm punctele răsăritului şi al apusului şi le unim cu o linie; apoi tăiem această linie cu alta dusă per­ pendicular, vom căpătă o cruce ale cărei capete arata cele 4 puncte cardinale*. N, S, E. f: între acestea, mai putem duce pe la mij­ loc şi alte linii: NV, NE,SE,SV. Şi astfel, crucea îşi înde­ seşte ramurile: pare că e o floare cu multe foi puse unele printre altele, cum e floarea de trandafir sau roza. Iu adevăr, figura ală­ turată se şi numeşte roza vânturilor—fiindcă de obiceiu vântu­ rile sunt numite după acea parte a orizontului de unde suflă.

Dar când nu se vede soarele, cum ne orientăm?

Noaptea, dacă cineva se rătăceşte, îşi îndreptează drumul, privind tot sus, spre cer. Caută mai întâi carul cel mare; duce o linie prin roatele lui din urmă, o pre­ lungeşte cam de 5 ori cât e depărtarea dintre roate, şi dă cu ochii de o stea luminoasă, numită steaua polara, — fiindcă vine în dreptul polului dela Nord. Un copac, care ar creşte la polul nordic, dacă nu s'ar mai opri din creştere, ar da cu vârful tocmai de steaua aceea *). *) In vechime, oamenii nu prea călătoriau. Fiecare cunoştea pu­ ţine locuri şi fiecare neam se mândria ea el trăeşte în mijlocul pămân­ tului! Grecii făcuseră la Delphi, unde socoteau ei că o nu numai mijlocul Grecoi, ei al lumii, un buric do marmură, pe care îl împodobeau eu cordele!—Din întâmplare, a fost găsit nu de mult de nişte lucrători, cari săpau pământul acolo.

8 Prin urmare, cine se întoarce noaptea cu faţa spre acea stea,are: înainte nordul, în spate sudul, în dreapta răsăritul, în stânga apusul, şi deci poate găsi calea, ca şi , cum ar fi soarele pe cer.

Când însă e negură sau întuE neric şi nu se văd nici stelele, pu­ tem găsi calea altfel: cu ajutorul busolei. Instrumentul acesta este i o cutiuţă în care un ac magne­ tic ’) stă cumpăniş pe un vârf subţire, aşa că se poate învârti Busola. lesne de jurîmprejur. i

Pol-îfSteaua

/ V

'V w

•

!

Ie

«!

mm 1

• •-

/

I

:

^

■■

**

//

V" •\ \

- ■?.

ţ i

.

;

■I

I

#

■

Carul mare sî mic.

Amândouă se mişcă de seară până dimineaţa în jurnl stelei polare, care stă neclintită.

i

■

i ') Ferul caro atrage ace ori pilitură de fer se cheamă magnet j. fiindcă s'a aflat întâi la oraşul Magncsia (Asia-Mică). i

i

fl

Acul acela are un capăt negru şi altul alb; cel negru se întoarce mereu spre nord, îndată ce pui cutia jos şi Iaşi acul să se liniştească. Cu această cutie, numită busolă, poţi desenă în orice loc pe pământ roza vântu­ rilor şi prim urmare poţi să ştii toate punctele cardi­ nale, — chiar dacă ar fi negura cât de deasă şi întune­ ricul cât de mare. (Capătul alb arată totdeauna miazăzi, cel negru — miazănoapte, iar o linie perpendiculară pe direcţia acului arată răsăritul şi apusul).

Când însă n’ai nici o busolă, şi te afli într’o pădure, ca să nu te rătăceşti, poţi luă seamă la muşchiul de pe copaci. El stă îngrămădit mai mult pe partea din spre nord a trunchilor. Fiind ferită de razele, soarelui, partea aceea e mai umedă, aşâ că muşchiul creşte mai lesne.

Planul clasei.— Cum facem în câteva linii chipul unui om sau al unui animal oarecare: Mn. câne, pisică, etc., putem face şi chipul M R. clasei în care stăm. Unde e un pă-// rete fără ferestre, tragem o linie în­ treagă; unde păretele are ferestre, în Mz. locul unde stau ferestrele, tragi în curmeziş două liniuţe, pentru a însemnă oarecum pervazurile. Unde e uşa, tragi o linie ruptă, ca şi cum ai lăsă loc pe unde să ieşi. In sfârşit, pui la mijloc atâtea linii, câte bănci sunt, şi faci şi tabla, cam în felul unui A. Chipul clasei, făcut în câteva linii pe hârtie, se numeşte planul clasei.

(Planul arată clasa, ca şi cum păreţii ar fi tăiaţi toţi în dreptul ferestrelor).

După ce ai isprăvit planul, însemnezi pe hârtie păretele dinspre răsărit cu R., cel dinspre apus cu A., pe cel din miazăzi cu Mz. sau S., iar pe cel dela miază­ noapte cu Mn. sau N.

f

li

10

Planul şcoalel. — Dacă arăţi pe hârtie nu numai chipul unei clase, ci a tuturor camerelor unei şcoale, ai planul şcoalei întregi.

Planul împrejurimilor şcoalei. — Pe caet, unde am desenat planul şcoalei, putem arâiâ şi lucrurile care se află înprejurul ei. Gardul 11 arătăm cu o linie mai sub­ ţire de cât păreţii clasei; pomii, dacă sunt, îi însem(f

^Srăe&rui

<*

9

lf

«

**

* t 9

Casa Dircdorui ii Drum

J Casc/e Verjju./sjr

Biserica.

năm prin nişte floricele; drumul îl arătăm cu două ; ; casele vecine, care nu ştim cum sunt îmliniuţe părţile înăuntru, le arătăm, însemnând numai păreţii din afară Când am arătat pe hârtie: gardul, drumul, gră­ dina, pomii, casele vecinilor şi ce mai e prinprejur, zicem j că am desemnat planul şcoalei şi al împrejurimilor sale. i (Elevii să facă, fiecare deosebit, planul casei lor .şi al împrejurimilor în chip sumar).—Vezi Caet-Atlas, pag. I. Plan întemeiat pe scara de proporţie. — Dacă lu­ crează fiecare planul clasei şi al şcoalei, luându-se nu- j mai după ochi, vor fi mari deosebiri dela un plan la } altul. E însă un mijloc, ca planurile să fie toate Ia fel (chiar lucrând fiecare deosebit şi fără să se uite la ve- | cinul său). Mijlocul e acesta : Tot ce se înseamnă pe .

II

hârtie, să fie mai întâi de toate măsurat eu metru. Dacă un părete e de 6 metri, toţi să tragă pe hârtie o linie spre pildă de 6 mm. (Asta "ar însemnă, că fiecare obiect este pe hârtie de 1.000 de ori mai mic). Aşâ cu păreţii, aşâ cu uşa, aşâ cu gardurile curţii, aşa cu drumul şi cu tot ce e împrejurul şcoalei. Micşorând toţi în acelaş fel, toate planurile vor fi deopotrivă de mici .şi toate vor arătâ lucrurile la locul lor adevărat.

Acest plan, lucrat după măsură, e planul adevărat, al şcoalei şi al împrejurimei, — nu cel desenat din ochi.

Scara de proporţie. — Când ai desenat planul une case/ al unei curţi sau al unui loc cu împrejurimile sale e bine să scrii într’un colţ al planului de câte ori ai micşorat fiecare linie. Aşâ, dacă păretele de 5 m. l-ai în­ semnat pe hârtie ca o linie de 5 mm., asta înseamnă că în loc de 1 m. ai pus în plan numai 1 mm. (adică l-ai micşorat de 1.000 de ori).

Pentru ca oricine să poată şti cât de mare e casa, .

1 desemnată în plan, trebue să pui în colţ fracţia —~ Fracţia dela marginea unui plan, care arată mă­ sura micşorării liniilor, se numeşte scară de proporţie.

Când ai planul, iar scara de proporţie lipseşte, o poţi repede afla. Măsori bunăoară păretele casei, masori şi linia din plan. Să zicem că păretele ar fi de 8 m ; iar linia din plan numai de 8 mm.; atunci ştii că planul arată acel părete de 1000 de ori mai scurt, şi pui în colţ fracţiaghicind astfel scara de proporţie, pe care a urmat-o desenatorul.

La orice plan, pe lângă scara de proporţie, e obi­ ceiul să se mai însemneze la margine şi punctele car­ dinale: se face o cruce cu E. V. S. şi N. sau se trage cel puţin o linie arătând N. S. (nordul şi sudul).

Harta. — După cum facem planul unei case, al unei curţi sau al unui oraş, putem face şi planul unui loc mai întins.

w

12

Aşa bunăoară, figura de fală arată (după o fotogra­ fic) cum e vederea unui Ioc mai întins—să zicem o mo­ şie. Şi anume: se vede în fund o câmpie cu mai multe râuri; în stânga e un oraş, prin mijlocul căruia trece j ii n râu; alt râu se varsă spre dreapta, într’un lac ro­

tund, iar din lac apa iese printr’un canal strâmt, în marca din faţă, unde se văd câteva corăbii.

Acum, dacă ai 'vederile mai multor ţinuturi de acestea, şi le pui una lângă alta, e ca şi cum ai vedeâ tot pământul unei ţări pe hârtie (sau ca şi cum ai cu­ noaşte o armată întreagă, punând una lângă alta foto- j grafiile soldaţilor *).

Insă, fiindcă e greu să fotografiezi tot pământul şi să întinzi foile unele lângă altele, putem face şi altceva: In Ioc de a arăta ca fotograful tot ce se vede într’un *) Vezi, Cael-Atlas, pagina II, chipul pământului românesc dintre Car pa ţi şi mare, iar în pagina I harta Bucureştilor din ce în ce mai mică.

13

loc, luăm numai câteva linii ale ţinutului. Aşa râurile Ie însemnăm numai cu nişte linii în chip de şarpe. In loc să arătăm toate casele oraşului, punem numai nişte semne, care să arate chipul oraşului şi întinderea lui.

Lacul îl înconjurăm cu o singură linie, iar cu nişte liniuţe mărunte, în chip de fulgi, arătăm'] malurile lui înalte şi râpoase. Şi astfel, în loc de fotografie, ne

Planul aceluiaşi ţinut.

putem mulţumi şi cu un desen făcut de mână după cum se vede în figura alăturată.

Dar pentru ca acel desen să fie bine făcut, trebue şi aci mai întâi să măsurăm câmpia, oraşul, râurile, lacul... şi să le punem pe hârtie pe fiecare de acelaş număr de ori mai mici (după cum şi fotograful mic­ şorează deopotrivă toate părţile trupului).

Planul îl putem face mai mare şi mai mic, după cum voim.

Dacă micşorăm deopotrivă planurile acestea, şi le punem unele lângă altele, avem chipul unei ţări, şi chiar

T

14 al pământului întreg, numai pe o coală de hârtie. în felul acesta, fără să călătorim, putem vedea toată faţa pă­ mântului desenată pe ’o foaie de hârtie.

Chipul unui ţinut foarte întins, arătat In mic, printr'un desen întemeiat pe măsura ţinutului, şe numeşte harta acelui ţinut.

Planul aceluiaşi ţinut micşorat şi mai mult.

Cine se uită numai la soare, la stele, la muşchiu şi chiar la busolă tot se poate rătăci. De pildă, dacă te-ar lua cineva într’o noapte şi te-ar duce într’o ţară depărtată, a doua zi, când ai vedea soarele răsărind, ai şti oare încotro să apuci, spre a te întoarce acasă?

— Da, când ai Ia îndemână o hartă. Şi iată cum: cauţi pe acea hartă locul de unde ai plecat şi aşezi harta (cu ajutorul busolei), să vie marginea ei de sus spre nord, răsăritul — la dreapta, apusul — Ia stânga şi miazăzi — jos; şi îndată poţi arătă fără greş în ce parte trebuie să apuci, dacă vrei să te întorci înapoi, acasă. .

Azi, fără hartă, nu călătoresc decât oamenii lipsiţi de învăţătură, care întreabă mereu pe alţii încotro să apuce.

Cu o hartă, a împrejurimilor, ori cu planul oraşului în mână,, elevii să, se orienteze singuri cu ajutorul busolei

15 asupra unor puncte ştiute: sate, râuri, pâraie, poduri. etc. din apropiere. In timpul excursiunilor, să, se facă- exerciţii de orientare cu harta şi busola în locuri necunoscute.

Semnele hărţii.—Prin ce se deosebeşte harta de desenul unui ţinut, a?ă cum îl fac pictorii ori fotografii? — Pictorul micşorează şi el lucrurile, dar le arată cu chipul lor‘.copa­ cul e copac şi pe hârtie; casa e tot o casă la fel, etc. Car­ tograful sau desenatorul harţei lucrează altfel. Trebuind să arate pe un petec de hârtie un ţinut întins, el arată lucru­ rile prin nişte semne convenţionale sau după învoială. Aşă, în loc de a desenă un drum, cum face pictorul, îl însemnează numai cu o linie sau două linii; calea ferata e însemnată cu două linii punctate; satul cu câteva uliţi sau chiar cu un ineluş J oraşul cu câteva strade sau*cu un inel ori cu două.inele © ) ori cu un poligon, dacă e mai mare; biserica cu ţ,, pădurea cu mai multe inele văpsite în verde, etc. Folosul se vede de la sine: ii v

Copaoi

Pădure Şosea Cale fkrats

w-

Rău Lac Mlaştinăcu stuf'

SS» »

■»

Munte Mo vria

1. Harta arată numai ce vrea: râuri, lacuri, munţi... iar nu tot ce se vede într’un ţinut.

2. Apoi arată toate lucrurile potrivit cu mărimea lor, nu ca fotografia ori ca tabloul, care arată mare ceeace e aproape şi mic ceeace e depărtat.

3. Ilarta poate cuprinde mai mult pământ decât foto­ grafia. Cine s’ar încumetă să fotografieze tot pământul?

Exerciţii: 1. Să se ia pe hartă lungimi cunoscute (deex. distanţa de 60 km. dintre Ploeşti si Bucureşti) şi să se facă socoteala unui milimetru sau centimetru de -pe hârtie, cât preţueşte pe pământ f Fiecare să ia exemple din ţinutul unde se află şcoala.

2. Plecând dela fracţia care arată scara de reducere a fiecărei hărţi, să se facă socoteala: ce depărtare este între două râuri, oraşe, etc.

16

Pe plan se înseninează şi punctele cardinale. Pe hartă nu se mai însemnează, deoarece, pe lângă alte semne convenţionale în desenarea hârtiilor, s’a mai făcut : o învoială: se presupune că desenatorul hărţii s’a aşezat cu mâna dreaptă spre răsărit, cu stânga la apus şi că în faţă i-a stat nordul. De aceea, când iai o hartă în mână şi începi să citeşti în ea, marginea dreaptă e socotită ca răsărit; marginea stângă—ca apus; marginea de sus —- ca nord, şi cea de jos — ca sud.

Cu harta e întocmai ca şi cu scrierea. Noi scriem dela stânga la dreapta. Evreii scriu dela dreapta la stânga; Chinezii scriu de sus în jos... tot astfel unii (Arabii) desenează harta aşa că marginea de sus arată Sudul!

Qlobu/. — Pe un om îl cunoşti bine şi după foto­ grafie; dar l-ai cunoaşte şi mai bine, dacă l-ai vedea făcut aidoma, în lemn ori în lut, şi vopsit întocmai cum este el în adevăr. (Să se deâ exemplu, o statue cu­ noscută, dacă se poate).

Tot aşa şi pământul: se vede şi pe hartă, dar se ' vede mult mai bine, dacă îl facem de lemn ori de lut şi însemnăm pe el: unde vine marea, unde-s munţii, râurile, lacurile, oraşele, etc., după cum faci în lut: ochii, j nasul, urechile... unui om. Un astfel de pământ mititel, •) făcut înadins, ca să-l putem privi uşor pe toate părţile, j se numeşte glob pământesc.

Azi, când tot pământul e cunoscut, e uşor să faci un glob: faci o sferă şi lipeşti pe dânsa hărţile fiecărui ţinut la locul ce se cuvine pentru fiecare: cu apele, cu oraşele, cu munţii lui ‘), etc. Odinioară însă, oamenii înşirau hărţile unele lângă l) Să 80 ia seama că globurile cu relief, adică acelea cari au munţii în chip de ridieături, nu arată pământul potrivit cu adevărul. Pe un glob cu diametrul de 2 m. (prin urmare mai înalt ca un stat de om), munţii ar veni groşi abia ca nişte lire de aţă. Cordiliera Arizilor ar li ca un fir subţire, lipit aproape de un pol la altul pe faţa globului, Alj)ii Himalaia, Carpăţii, etc., ar fi ca nişte căpeţele mici de aţă, lipite şi ele ici şi colo pe acel glob. Aşa că dela depărtare de câţiva paşi,, nici n'ai putea vedea munţii.

Deaceea s’au înţeles cei care fabrică globuri, ori relieful unui ţinut, sa facă munţii şi dealurile de 10 ori sau de 20 de ori mai groase decât se cuvine, pentru ca să-i putem vedea şi pipăi mai lesne.

Ui { j

17 altele, ca yc o masă, socotind că pământul nu e rotund, ci c un fel de tavă sau disc. Cu vremea, au băgat de seamă că se înşelau: au văzut că pământul e rotund şi prin urmare au trebuit să lipească hărţile pe un glob spre a putea vedea pământul, după cum el este în adevăr.

II. Cum au aflat oamenii că pământul e rotund ca un glob?

1. Aristotel, filosoful care a învăţat carte pe Ale­ xandru Makedon (cam cu 300 de ani înainte de naşterea lui Iiristos), a luat seamă că, ori de câte ori luna trece prin umbra pământului şi se întunecă, pata neagră de pe faţa lunei e rotundă. Asta e o dovadă, ziceâ el, că şi pământul nostru, (care face umbra aceea pe lună), - trebue să fie rotund, — de oarece cum e un corp aşa e şi umbra lui. De ex.: seara, umbra omului pe părete are tot chipul unui om.

2. Altă dovadă. — Un alt învăţat, Ptolemeu, puţin după moartea lui Traian, a mai băgat de seamă încă un lucru: o corabie, când vine din largul mării, arată mai întâi catargul şi pânzele; dacă pământul ar fi ca un taler, iar faţa mării dreaptă ca o masă, ar trebui

!

|

Cum piere corabia din ochii celor cari rămân la ţărm.—Dacă se apropie, vezi întâi steagul din vârful catargului, măcar că e de mii deori mai mic decât pântecele corăbiei.

să zăreşti mai întâi partea' de jos a corăbiei, de oarece e mai groasă. Dacă n’o zăreşti, cauza nu e ochiul, ci rotunzimea pământului, care ascunde trupul vasului. ;

--oăSi 71881. — S. Mehedinţi, Geografia cl. 1 sec.

2

18 Poţi să te uiţi chiar şi cu ocheane, şi aî să vezi Ia început tot numai catargul. s&a

Pentru ce piere corabia din vederea celor cari rămân po ţărm.

3. Alta. — Dovada deplină că pămăntul e rotund ar fi fost însă aceasta: să dai roată pământului şi să te întorci în acclaş Ioc. Columb, când a plecat să descopere America, eră încredinţat că pământul e rotund şi că poţi să-l înconjuri, întorcându-te iarăşi de unde ai plecat (după cum o furnică poate ocoli un pepene). Columb n’a isbutit; însă, după moartea sa, alt navigator Magellan, a pornit spre apus, iar corabia lui s'a întors în Europa venind dinspre răsărit!

Plecând din Spania cu 5 corăbii şi 255 oameni, Magellan a trecut Atlanticul, a dat de America şi a înaintat până la capătul ei de sud. Acolo, a intrat într’o strâmtoare, care poartă şi până azi numele său, iar ţinutului din stânga i-a dat numele de Ţara Focului, fiindcă zărise noaptea nişte focuri de ale sălbatecilor.

Trecerea prin strâmtoare a fost încă grozav de grea.

Două zile şi o noapte, furtuna n’a mai contenit; iar când au ieşit în Ocean, corăbierii plângeau de bucurie că au scăpat.

Dar, din cele 5 corăbii, rămăseseră numai trei. Cu acestea Magellan a pornit mai departe prin Oceanul numit de el Pacific (paşnic), fiindcă n’a avut să mai sufere din partea furtunilor. Insă îa fiecare clipă corăbierilor le eră frică să nu ajungă cumva la marginea pământului, şi să cadă în iad, — socotind unii din ei că pământul n’o fi rotund, ci întins ca o masă, iar la margine s’ar afla iadul! înconjurarea pămâ*tului. — „Miercuri, 23 Noembrie, am j eşit din strâmtoare şi am intrat în Oceanul cel Mare pe care l-am numit Pacific şi prin care am mers 3 luni şi 20 de zile fără să mai mâncăm ceva proaspăt. Pesmeţii. pe care îi mâneam, nu mai erau pâne, ci un fel de praf amestecat cu vernai, care miroseâ grozav a şoarec. Vermii mâncaseră tot

19 ce fusese bun în ei. Ca să, nu murim de foame, am fost siliţi să mâncăm bucăţile de piele de bou, cu care căptuşisem catartul cel mare, pentru ca frânghiile să nu se roadă de lemn.

Pielea aceea, stând mereu la soare şi la vânt, se întărise aşa de mult, încât trebuia s’o moi câte 4 şi 5 zile în mare, ca să o frăgezeşti puţin; apoi o puneam pe jăratic şi o mân­ eam. Adese ori am fost siliţi să mâncăm făină de lemn dela ferăstrău; şoarecii, oricât de greţoşi sunt, ajunseră o mân­ care rară şi costă unul o jumătate de galben... In 3 luni şi 20 de zile, n’am avut o singură furtună şi n’am dat decât de două insule pustii; aşâ că, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi ajutat, am fi murit cu toţii de foame într’o mare atât de întinsă.—Şi cred că nimenea în viitor n’o să mai aibă poftă de-a începe din nou o asemenea călătorie 1“

Strâmtoarea Iui Magellan (între Ţara Focului $i America «le Sud).

In sfârşit, au ajuns în insulele Filijpine, unde Magellan a fost ucis de un sălbatic, iar corabia cu 18 dintre tovarăşii câţi mai rămaseră, s’au întors pe la sudul Asiei şialAfricei iarăşi în Spania, sosind acum dinspre răsărit, — după ce ocolise pământul în timp de 3 ani şi o lună. Şi astfel s’a dovedit în faptă, pentru întâiaşi dată, că pământul e rotund şi nu ajungi nicăiri la o margine unde să cazi jos ca pe o râpă. — Azi, dacă vrei, poţi ocoli pământul numai în timp Notă. — Dacă pământul e rotund, de ce nu cădem când umblăm împrejurul lui? — Fiindcă globul pământului ne atrage la el întocmai ca un magnet. (Inchipueşte-ţi un magnet in forma unei sfere. Oriunde ai presăra pe el pilitură de fier, ea nu cade; iar noi, oamenii şi animalele, suntem întocmai ca o pulbere măruntă, atrasă de un magnet uriaş).

20 de două luni, cât ţine vacanţa de vara, iar porumbeii învă­ ţaţi înadins să ducă scrisori, îl pot ocoli numai în 9 zile şi se întorc iarăşi la porumbarul lor.

Alta.— Dacă mergi mereu spre miazăzi, dela o vreme nu mai vezi noaptea carul cel mic. De ce?

Fiindcă sc ascunde (ca şi corabia) sub zare. Dacă pă­ mântul ar fi drept ca o masă, oricât ai merge, ar tre- • bui să zăreşti mereu stelele care se văd deasupra ţării noastre. In faptă, dacă mergi spre sud, începi.să vezi, tot alte stele — necunoscute în ţinuturile noastre.

III. Cum au măsurat oamenii pământul?

După ce s’a aflat care este forma adevărată a pământului, oamenii au voit să ştie şi cât este de marc globul pământesc.

Cum au putut ei măsură pământul, care e aşa de mare faţă de om? — Cum măsori orice sferă sau glob.

Presupunem că globul e atârnat de un fir şi-l învârteşti în Ioc, ca pe o sfârlează. Jn timpul învârtirii, sunt 2 puncte care stau locului: unul e deasupra, de unde e legat capătul aţei, altul e dedesubt, înpotriva lui. Aceste două puncte, care închipuiesc oarecum capetele osiei ce ar fi străbătut globul, se numesc poli. Pe acestea Ie însemnăm pe globul negru cu câte un punct.

Când ştim unde sunt polii globului, ducem o circonferinţă, care să treacă prin amândoi. Aceasta se numeşte meridian. (II însemnăm şi pe acesta printr’o aţă care să încingă globul peste cele două puncte). Mă­ surăm apoi lungimea aţei (adică a meridianului) şi , fiindcă meridianul, la orice sferă, e cam de 6 ori mai lung decât raza acelei sfere, împărţim lungimea firului de aţă cu 6 (exact: cu 2X3,14). — Astfel, aflăm raza, fără să fi tăiat globul...

Când ştii apoi raza (R=6377 km.), afli şi diametru (2 R) şi suprafaţa sferei, şi volumul ei, după regulele ştiute din aritmetică la măsurarea sferelor.

21 Aşa au făcut şi oamenii. Au măsurat mai întâi lungimea unui meridian. Şi fiindcă meridianul, ca orice circonferinţă, este egal cu 2tcR sau 2X3.14XR, au îm­ părţit cu (2X3.14) lungimea aflată a meridianului şi au găsit raza pământului; iar cu ajutorul razei au aflat suprafaţa şi volumul lui.

Cel care a măsurat întâiaş dată pământul a fost un învăţat din Alexandria Egiptului, acum vre-o 2100 de ani, (adecă ceva mai târziu decât Aristotel şi Alexandru Makedon).

El. a găsit după măsurile de atunci că meridianul preţueşte 250.000 de stadii (un stadiu = 189 m.). De atunci până azi, pământul a fost măsurat de mai multe ori şi s’a văzut că axa polilor e mai scurtă cu 21 km. decât diametrul dela ecvator. Asta însemnează că pământul nu e ca o sferă, ci e turtit (adecă feroid).

Unităţi d8 măsură. — Pe vremurile acelea, şi până târziu încoace, fiecare ţară îşi avea măsurile sale. De obiceiu, măsurile erau luate după trupul omenesc: palmă, deget, palmac, picior, pas, cot, şchioapă, etc. Şi, fiindcă măsurile dintr’o ţară nu se potriveau cu ale altor ţări (nu mai departe decât la noi, stânjenul de peste Milcov nu se potrivea la palmă cu cel de dincoace de Milcov), era mare greutate la negu­ storie. De aceea, oamenii s’au înţeles în timpurile noastre să ia> măsuri nu după trupul omului (care e când mai mare, când mai mic), ci după mărimea pământului, care nu se mai schimbă. Şi anume: după ce au măsurat bine meridianul, l-au împărţit în 40.000.000 de părţi şi au kotărît ca una din aceste bucăţi să fie măsura de lungime numită azi metru.

Pentru distanţele mai mari, bunăoară pentru şosele, se întrebuinţează kilometru (1000 metri), iar pe mare — mila ma­ rină (1852 metri). Se zicea odinioară că de colo până colo mergi într atâtea zile, — ca şi cum toţi ar fi mers la fel! Acum spui lămurit: mergi aţâţi kilometri, atâtea mile, etc.

După ce pământul a fost măsurat, au început a se face globuri, ca să se arate pe ele faţa pământului, aşa cum este ea în adevăr.

Exerciţii. — 1. Meridianul, fiind o circonferinţă, e îm­ părţit în S6(P. Dacă întreg meridianul are o lungime de 40 de milioane m., cât de lung va fi un grad al meridianului?

2. Suprafaţa pământului e de o 10 mii. km. Q. Apa e

t¥

22 de două ori şi jumătate mai întinsă decât uscatul. Câţi kilo­ metri pătraţi rămân uscatului şi câţi sunt înveliţi cu apă.

3. Alexandria şi Sulina sunt aproape pe acelaş meridian.

Să se măsoare pe hartă ori pe glob, cât drum fac corăbiile noastre dela Constanţa la Alexandria?

4. Dacă un stadiu preţueşte 189 m. şi meridianul 40 de milioane m. cu cât se înşelase Eratostene în măsurătoarea luit 5. Dacă toate gradele meridianului sunt egale, avea nevoi Eratostene să măsoare meridianul întreg?

Linii trase pe glob Pentru a desenă faţa pământului pe un glob, avem nevoe de mai multe linii trase la fel pe toate globurile.

Prindem de aceea globul între nişte linii ajutătoare, *' ca şi cum am legă un pepene cu o reţeâ de sârmă. a) Mai întâi, îl încingem pe la mijloc, la egală depăr­ tare de cei doi poli cu o linie. Aceasta se numeşte ecvator, (fiindcă împarte pământul drept în două jumătăţi). b) Apoi împărţim circonferinţa ecvatorului, ca pe orice altă circonferinţă, în 360°; pe Ia semnele de îm­ părţire, ducem linii care să treacă prin cei doi poli. Aceste linii sunt nişte circonferinţe şi împart şi ele globul în 2 jumătăţi (cum ar fi deex.: pungile unui pepene verde, care merg fiecare dela codiţa pepenului până la capă!uf de jos). Aceste circonferinţe se numesc meridiane. c) In sfârşit, alegem un meridian; îl împărţim iarăşi în părţi egale (90 de părţi dela ecvator până la polul nord şi 90 dela ecv vator până Ia polul sud), \ iar pe unde vin semnele.' j ducem nişte circonferinţe..

I j paralele cu ecvatorul. Ele / se numesc pe scurt para­ lele şi nu mai împart glo­ bul în două părţi egale.

Iată acum în ce fel arătăm unde trebue aşezat un oraş sau un sat de pe glob sau pe hartă: s'a ho-

23

tărlt cu un meridian, cel de lângă Londra, să fîe nu­ mit primul meridian. Şi, în loc să zici că Ploeştii, de pildă, este aşezat la răsărit de Londra, zici hotărît: Ploeştii stau pe al 26-lea meridian, începând număra­ rea cu cel de lângi Londra. Sau, mai scurt: Ploeştii se afla cn 26 grade spre răsărit de Londra.

ţuaicr

Equabxr Longrtudinr ' ajiutcmiâ

LongitudHij r* sorite ani

Depărtarea aceasta in spre răsărit sau în spre apus de primul meridan se numeşte depărtare în lungime sau longitudine. Longitudinea PIoeştilor (26°), e răsări­ teană, fiindcă acest oraş se află la răsărit de primul meridian ; dacă ar fi vorba de un oraş spre apus de primul meridian, longitudinea lui s’ar numi apu­ seană.

Dar nici atât nu-i de ajuns, ca să afli anume unde sunt Ploieştii pe glob; de oarece pe meridianul al 26-lea spre răsărit de Londra, sunt înşirate dela un pol până la celălalt o mulţime de sate şi oraşe (între altele, Giur­ giu), având toate aceeaşi longitudine. Deci, după ce ai hotărît pe care meridian stă un oraş, trebue să mai ho­ tărăşti şi locul unde se află el pe acel meridian. Şi anume: măsurăm depărtarea sa dela ecvator, sau latitudinea sa. Aşâ, începând dela ecvator, găsim că Ploeştii stau pe meridianul al 26-lea, unde acest meridian se tae cu paralela 45°.

Acuma, locul oraşului nostru e deplin hotărît, fiindcă

24

nici un alt oraş din hune numai are longitudinea 26° spre răsărit de primul meridian, şi latitudinea 45° spre nord de ecvator.

Când ai plecat de acasâ încotrovâ, e destul să scrii în­ dărăt că te afli pe cutare meridian, la cutare depărtare de ecvator şi îndată, cu lmrta în mână, cei de acasă ghicesc, { fără să le spui numele locului unde te afli J).

Latitudinea locurilor aşezate Ia nord de ecvator se numeşte nordică; iar a celor dela sud de linia ecvatorului se numeşte sudică.

Longitudinea se măsoară pe ecvator, numărând până la 180° spre răsărit şi 180° spre apus, după cum locul, despre care e vorba, se află spre răsărit ori spre j apus de primul meridian. Latitudinea se măsoară pe j orice meridian: 90° spre nord, şi 90° spre sud. g

J Exerciţii. — 1. Pe globul negru, tragem cu creta ecvatorul, apoi primul me­ ridian şi le gradăm.

Luăm la întâmplare I un punct A. Ducem meridianul şi paralela acelui loc şi presupunem că e acolo un călător, care a ple­ cat dela şcoala.

Elevii să caute -pe globul scris: ce ţară sau ce oraş e în punctul acela (A); să treacă apoi la hartă şi sa vadă dacă se potriveşte ca depărtare de primul Antipozi. meridian şi de ecvator.

Dimpotrivă: luăm pe hartă un oraş; citim longitudinea

*) Să se facă pe glob exerciţii în felul acesta: uncie e eă-4 lătorul care se află la 45° longitudine răsăriteană şi 4Q° latitudine nor* dică?...

i

25 şi latitudinea sa. tl căutăm şl.pe globul scris, să vedem unde vine pe pământ şi dacă e la aceeaşi longitudine şi latitudine** In sfârşit, determinăm locul acestui oraş şi pe globul negru, să vedem dacă poziţia lui, faţă de poziţia oraşului din A, e tocmai ca şi pe hartă sau pe globul scris.

2. Să se caute antipozii diferitelor oraşe din România.

3. Dacă un grad e de 111 km., câţi kilometri irebue să mergi pe meridian, ca să ajungi dela Ploesti la ecuatorf Globul deci, ca şi harta, ca şi planul, ne ajută să arătăm cum este faţa pământului în mic, dar adevărat, şi deci să ne putem orientâ, când călătorim departe de locul naşterii.

Mutarea punctelor cardinale. Lungirea şi scurtarea zilelor şi a nopţilor. Frig şi căldură.

Numai două puncte cardinale stau totdeauna neclin­ tite: miazănoapte şi miazăzi. Ori şi când, acul din busolă arată cu capătul negru mereu steaua polară, unde vine nordul, iar cu cel alb spre sud.

Din contra, răsăritul şi apusul se mută câte puţin în fiecare zi. Dacă te uiţi unde răsare soarele la înce­ putul lui Septembrie şi apoi pe Ia sfârşitul lui Dechemvrie, vezi că răsăritul s’a mutat pe zare tot mai spre miazăzi, apusul de asemenea. Şi, cu cât se apropie iarna cu atât drumul pe care-1 face soarele sus pe cer, e tot mai scurt, adecă ziua se scurtează.

Elevii să tragă în curtea şcoalei linia R. A. în Septemvrie şi în Dechemvrie.

Dela o vreme, punctul din zare, unde răsare soa­ rele, începe a se muta iarăşi spre miazănoapte, şi acela unde apune, de asemenea. Aşâ că, în lună lui Martie soarele răsare şi apune In acelaş loc ca in Septemvrie.

Apoi, până în Iunie, răsare şi apune tot mai spre nord, făcând pe cer un arc tot mai înalt, în cât la amiază îţi vine aproape în creştet. — Ziua se lungeşte mereu şi căldura creşte.

26 Elevii să tragă în curte linia apusului şi a răsăritului ' atât în Martie, cât şi în Iunie. zi iunie

auapol.-irj

•4

Prin urmare, în nici o zi soarele nu răsare şi nu apune în acelaş loc, ci se mută când spre miază-zil ' când spre miazănoapte. De aceea, când vrem să hotărîm întriun loc linia care uneşte răsăritul cu apusul, nu trebuie să unim între ele răsăritul dc vară cu apusul de vară (când soarele se înalţă mai mult spre miază­ noapte), nici răsăritul de iarnă cu apusul de iarnă, când soarele se coboară mai mult spre miazăzi; ci să luăm mai de grabă o linie mijlocie, unde e răsăritul şi apusul de primăvară şi de toamnă.

Cât timp soarele răsare şi apune mai spre N. de această linie, avem primăvară şi vară; cât timp apune şi răsare mai spre S. avem toamnă şi iarnă.

IV, Mişcarea pământului De ce nordul şi sudul rămân neclintite, pe când răsăritul şi apusul se schimbă mereu în zare?

27

Din două una: ori soarele se mişcă, purtându-se ea un felinar, când mai spre miazănoapte, când mai spre miazăzi; ori, dimpotrivă, soarele stă pe Ioc şi pă­ mântul se mişcă, plecânduse când cu un pol, când cu celălalt mai spre soare.

Multă vreme, oamenii au crezut că pământul stă pe loc, că are forma unui talger, iar soarele îi dă ocol.

Mai târziu, s’a văzut că e rotund, şi nu numai că e rotund, dar că se şi mişcă!

Dovezi că pământul se mişcă. — S’a luat sama că, dacă laşi o piatră să cadă din vârful unui turn înalt, piatra nu cade drept la piciorul turnului, ci mai spre răsărit. — Care să fie cauza?

Pentru ca să înţelegem această întâmplare, să facem o încercare: Când trecem cu trenul pe un pod înalt, să dăm drumul unei pietre în jos.

In Ioc ca piatra să cadă drept, vei vedeâ că ea cade pieziş înainte, adică în partea spre care merge trenul, — cu toate că din mână n ai repezit-o nici-decum.

Tot aşa se întâmplă, când se opreşte trenul dintr’odată: cazi înainte, cu toate că nu te-ai repezit într’acolo.

Asta înseamnă că un corp care se mişcă (tren, trăsură, cal...) caută să arunce tot ce poartă pe dânsul în partea încotro merge el.

Asvârlirea pietrei spre răsărit, e deci o dovadă: 1) că pământul se mişcă; 2) că se mişcă dela apus spre răsărit; I. JYtişcarea de rotafie. — Mişcarea pământului dela apus spre răsărit se numeşte mişcarea de rotaţie.

Pământul se învârteşte prin urmare, întocmai ca o roată împrejurul osiei. Capetele osiei ar fi cei doi poli.

De ce ni se pare nouă că pământul stă şi soarele se mişcă dela-răsărit spre apus?

Asta e o părere, ca şi când eşti într’un tren şi crezi că stai, iar pomii fug înapoi; pe când în faptă tu eşti, care mergi înainte, iar.-ei stau pe loc.

28 ' Exerciţii.--O lampă, îuchipueşte soarele. Un petec de hârtie lipit pe glob deasupra oraşului unde e şcoala, închipueşte un om. Un elev învârteşte globul dela Vest spre Est. Când hârtia intra în lumina lămpei, omul din locul hârţiuţejj ar zice lampa se aprinde, adicâ răsare soarele. Când ar ajunge în dreptul lămpei, ar zice: soarele e sus, la amiază. Când s ar coborî să intre din nou în umbra, ar zice. soarele se coboară spre apus, adică lampa se stinge.

Adevărul e că lampa a stat pe loc şi arde mereu; iar globul învârtindu-se odată cu omul (adecă hârtia), dela apus spre răsărit, acestuia i se pare că s’a mutat lampa dela răsărit; spre apus.

(Cât mai mulţi elevi să facă, dacă se poate, învârtirea aceasta a globului în faţa clasei şi să-şi închipuiască cel ce face învârtirea, că el ar stă pe glob în locul hârtiei, pentru a spune celor de faţă, când i-se pare că lampa luminează ori se stinge); Mişcarea de 24 de ceasuri în jurul osiei se numeşte: mişcarea de rotaţie (ca a unei roţi). Când ne aflăm în faţa soarelui, zicem că e ziua; când trecem în umbră şi nu mai vedem soarele, zicem că s’a făcut noapte.

Când la noi, în Europa, e ziua şi lucrăm la lumina soarelui, Americanul se odihneşte, cuprins de întuneric.

29 II. Jflişcarea de revolufie. — Când te uiţi Ja o sfârlează, vezi nu numai că se învârteşte repede împrejurul ei, dar în acelaş timp face şi rotocoale mai mari — deşi ţi se pare că deabiâ se mută din loc.

Aşâ şi pământul. In fiecare 24 de ceasuri (într'o zi şi o noapte) se învârteşte deplin în jurul osiei, iar în 365 de zile face pe încetul, ca sfârleaza, un ocol mare împrejurul soarelui şi apoi vine iarăşi la locul de unde a plecat.

Această ocolire anuală împrejurul soarelui se nu­ meşte mişcarea de revoluţie, iar drumul urmat de pă­ mânt în acelaş timp nu e o circonferinţă, cum e aria, ci o elipsă.

Exerciţiu. —Să se facă o elipsă cât de mare în spaţiul clasei. Intr’un focar să se aşeze ceva care să închipuiască soa­ rele, iar un elev să poarte globul pe această elipsă, învâr­ ti ndul-1 mereu dela V.—E., ca să arate cum se face mereu zi şi noapte, pentru petecul de hârtie care închipueşte un om.

Cum e aşezat pământul în timpul mişcărei sale împrejurul soarelui?

Dacă osia pământului ar sta dreaptă (perpendicu­ lară) pe planul elipsei, oriunde ar fi pământul în călă­ toria lui împrejurul soarelui, acesta i-ar puteâ lumină amândoi polii; linia care ar despărţi jumătatea umbrită de cea luminată ar fi un meridian, aşâ că, în fiecare 24 ceasuri, orice om ar puteâ sta 12 ceasuri în umbră, şi 12 la lumina soarelui. — Zilele ar fi în tot timpul anului egale cu nopţile.

Exerciţiu. — Un elev să îndrepteze axa globului. Să aşeze globul undeva pe linia elipsei din clasă; să se aprindă apoi lumânarea, care închipueşte soarele şi să se tragă cu creta linia care despărţeşte lumina ele umbră. Linia aceasta va trece prin cei doi poli şi va împărţi toate paralelele în 2 jumătăţi. Ea va fi un meridian.

30

Să, se lipească apoi în lungul acelui meridian pe flecary paralelă câte o foiţă de hârtie, şi se va vedea că toate 8e arată în faţa lămpei în acelaş timp şi în acelaş timp se ascuu^ Apoi, câtă vreme merg în faţa lămpei, tot atât timp merg şi în umbră — ori unde ai vrea sa aşezi globul pe elipsă In faptă, in tot timpul călătoriei sale in jurul soa­ relui, pământul stă plecat cu 23 V2° mereu în aceeaţ parte, cum arată figura de mai sus.

De aici urmează că: 1. In Dechemvrie, un ţinut destul de mare (23 l/2( împrejurul polului nordic) rămâne în timp de mai mulit rotiri mereu în umbră. Oamenilor de pe acolo, cu toată' învârtirea pământului, nu li se mai arată soarele; pe când, din contra, un ţinut întins până la 23 7*° împre­ jurul polului sudic se află atunci mereu luminat.

Un elev să arate că cercul de lumină şi umbră nu mai taie în această luna paralelele în două părţi egale, de oarece ;ui mai trece prin cei doi poli. Să lipea-eă apoi o hârtie pe para­ lela 45°, ca să se vadă că noi, Românii, fiind aşezaţi pe la 4»6, mergem puţin în faţa soarelui şi mai mult în umbr'i. De unde ur­ mează că în Dechemvrie, noaptea noastră e mai lungă decât ziua.

Primăvara

a &i 2 ■

mm /

>

Toamna

2. Păstrând mereu aplecarea în aceeaşi parte şi învârtindu-se globul mereu, ajunge în Martie să-şi arate Ia soare_deopotfivă amândoi polii—cu toate că e aplecat,

31 Linia umbrei şi a luminei taie toate paralelele în două părţi egale. Petecul de hârtie de pe ori ce paralelă (prin urmare şi cel de 45°, în România) merge în faţa luminei tot atât cât şi în umbră. — Ziua e deci peste tot pământul deopotrivă cu noaptea.

0 3. Cu aceiaşi aplecare, ajunge apoi în Iunie. Acuma, polul de nord e luminat mereu în timp de mai multe rotaţii* pe când cel dela sud stă ascuns în umbră.

Hârtiuţa lipită pe 45°, va arăta că în ţara noastră facem în faţa soarelui un drum mai lung decât în umbră. De aceea, . în timpul verei, ziua e viai lungă decât noaptea.

4. In Septemvrie, lumina şi umbra e ca în Iunie.

Ziua este egală cu noaptea.

In sfârşit, globul se întoarce iarăşi în Dechemvrie. Şi astfel, anul s’a împlinit, împărţindu-se în timpuri deo­ sebite: primăvara, vara, toamna şi iarna—pricinuite numai de plecarea axei pământeşti într’o parte. Dacă ai îndreptă axa, zilele ar fi egale cu nopţile, iar vremea ar fi pe la noi mereu ca primăvara, în luna Martie;— n’ar mai fi iarnă, vară sau toamnă.

Dar dacă osia pământului, ar fi şi mai plecată decât astăzi, ce s’ar întâmpla cu ţara noastră?—Un elev să aplece mai mult globul şi, urmărind mişcarea petecului de hârtie lipit pe 45°, să spună dacă nu cumva nopţile ar fi peste iarnă mai lungi decât azi şi prin urmare iarna mai grea.

La 21 Martie şi 23 Septembrie, când zilele sunt egale cu nopţile, zicem că am ajuns la echinox. — Iar la 21 De­ chemvrie şi 21 Iunie, când soarele ni se pare că ştă, adică nu-şi schimbă câteva zile locul răsăritului şi apusului, zicem că avem solstiţiu (sol stat).

Ce/e cinci zone. — Aplecarea pământului face ca în Dechemvrie, cei ce trăesc împrejurul polului nord (până la o depărtare de 23 72°), să nu vadă soarele în

32

timp de mai multe învârtiri ale pământuluijîmprejurul osiei sale. Acest ţinut întunecat se nume­ şf/: şte zona polară bo­ reală, iar paralela 661 /2°, care o încon­ joară, se cheamă cerc Zona calda polar arctic.

Tot atunci, Ia celălalt pol, e mereu lumină până Ia de­ părtare de 23 72°- Ţi­ nutul acesta luminat X. / £ona X S se numeşte zona polară australă, iar Zonele. paralela care îl mărgineşte se cheamă cerc polar antarctic.

Jn Iunie, se întâmplă tocmai dincontra: zona polară dela nord e luminată, iar cealaltă e întunecată.

Zonele acestea se mai numesc şi zone reci. Cât ţine noaptea cea lungă (adică iarna), cade la poli atâta zăpadă, încât, peste vară, nu se poate topi toată. De aceea împre­ jurul polilor e aşa de multă glii aţă, că abia în anii din urmă a putut un american, Peary, să se apropie de polul nord, iar un Suedez, Amundsen, a izbutit de curând să vadă polul sudic, unde a găsit un munte mare, încărcat de ghe­ ţuri şi de zăpezi. — Anul acesta, 'Amundsen a trecut în sbor pe deasupra polului nordic.

2. Pe lângă cele 2 zone reci, avem în mijlocul sfe­ rei pământeşti o fâşie caldă. In adevăr, ori unde ar fi pământul în călătoria sa anuală împrejurul soarelui, făşia • dimprejurul ecvatorului are zile şi nopţi deopotrivă tot anul. Aci nu e iarnă şi vară, ci e veşnic aceeaşi căidură. — Zona, unde soarele bate drept în creştetul capului, se întinde deoparte şi de alta a ecvatorului până la 23 72°* (Cele 2 paralele dela marginea ei se

33

numesc tropice: al Racului la nord şi Cornul Ca­ prei*) la sud).

Soarele pare ca se plimba timp de un au peste capetele oamenilor dela un tropic până la celălalt. Când el vine deasupra creştetului, ei n’au umbră deloc, iar căldura e nesuferită.

3. In sfârşit. între tropice şi cercurile polare, au mai rămas două zone sau făşii, în care jumătate de an zilele sunt lungi călduroase, iar în altă jumătate nopţile sunt lungi şi deci e frig,—dar nu aşâ grozav ca Ia poli. Aceste zone mijlocii se numesc temperate; asta înseamnă că aci căldura e mai stâmpâratâ decât la ecvator, iar fri­ gul mai stâmpărat decât la cei doi poli.

*) Păstorii romani cunosc! şi b» vorba Cornul Cdprci.

71801. — S. Mehedinţi. Geografia cl. I.

;

' \

V. De ce se mişcă pământul împrejurul soarelui, ca şi cum ar fi legat de el?

Fiindcă e născut din soare şi iată cum: Dacă într’un pahar cu apă amestecată cu spirt, torni puţin untdelemn, acesta pluteşte pe deasupra, fă­ când o alunieă sau o mică steră.

Cnm s’a născut pământul şi celelalte planete, prin învârtirea unei nebuloase.

Infigând însă un ac lung prin mijlocul sferei Şi învârtindu-1 repede în loc, alunica începe a se învârti împrejurul acului, ca o rotiţă împrejurul osiei sale. Apoi, dela o .vreme, se desprinde la marginea untdelemnului un inel; acesta se rupe, iar din bucăţile Iui se nasc

35 sfere mititele, care aleargă ca nişte sfărleze împrejurul celei de mijloc.

Aşa s’a întâmplat şi cu soarele.

Odată, foarte de mult, fiindcă soarele se învârtea . repede1), sau desprins Ia marginea lui nişte inele;

^*) fieptun “ (j) ’ Uran

«&£i&>0Sdturn

'u" Mărie » Lvnj

° Pământul o Venus

Familia soarelui nostru.

acestea s’au rupt din cauza iuţelei, iar din fărâmătu­ rile lor s’au născut câteva sfere mici, numite planete. care şi până azi aleargă mereu împrejurul soarelui.

Planeta cea mai apropiata de soare, Mercur. îi dă ocol vre-o 3 luni, deoarece depărtarea e numai de 58 mii. kilometri. Cea mai depărtata, Neplun, este la^re-o 4mi­ liarde km., aşa că abia în 165 de ani de ai noştri poate să-l ocolească odată !

1. Planetele,---Planetele sunt de toate 8 la număr: îq

') Acum, soarele abia în 25 zile se mai învârteşte odatâ în jurul aâu.

36 Jtfercur (cea mai mică şi mai apropiată de soare), V~enus sau Luceafărul, pâţnântu/ — pe care trăim noi, ;. ,f Jtfcrrfe, Jupiter (cea mai mare Â\ dintre toate), Strfurn, Uran. şi Jfepiun. ~ Mercur şi cu Venus, fiindcă se află între Pământ şi Soare, se numesc planete inferioare. \ £1 Toate, câte stau dincolo de pă­ Planeta Marte mânt, se numesc planete supe­ rioare, adică aşezate oarecum deasupra lui ’).

m\

Pe cele dela margine, le cunoaştem de puţin timp. Pe Uran l’au zărit oamenii cam de un veac şi jumătate. Despre Ncptun, care o şi mai departe, avem ştiinţă abia de vre-o 50 de ani. Şi poate vor mai fi şi alte planete, dar nu le-am putut noi vedea până astăzi.

2. Sateliţii. — Planetele, după cc s’au născut din soare, au început şi ele a se învârti. Au făcut nişte inele;.acestea sau rupt, întocmai ca şi ale soarelui, iar din bucăţile lor s’au format sfere mai mici, numite ' sateliţi, deoarece dau ocol planetelor şi, cu ele cu tot, călătoresc împrejurul soarelui.

Din Pământ s’a născut un singur satelit, £una.

Marte, deşi este mai mic decât pământul, are două luni mititele, descoperite abia pe timpul războ­ iului nostru cu Turcii (1877).—Ele sunt aşa de mici,„încât ai putea să le.înconjuri în câteva ceasuri, umblând pe jos.

Jupiter are şapte luni; Saturn nouă (şi încă mai arc inele nerupte); Uran — patru, iar Neptun are numai o lună, ca şi Pământul. — Singure Venus şi Mercur n’au nici un satelit, adică nici un tovarăş în călătoria lor împrejurul soarelui.

Soarele aşadar, împreună cu planetele şi sateliţii născuţi din el, închipueşte un fel de familie, — bună1) Wzi Cavi-Alias, pag-. III.

s I

1

,| ( c ( I

jt.

n \^

D B

r

ş

•

( 37

oară cum ar fi un tată împreună cu fiii şi cu nepoţii săi. Familia aceasta se numeşte sistem planetar.

Tatăl, după cuin se vede în figura alăturată, e mai mare de cat toţi ceilalţi la un loc. — Dacă am face un glob de aur, înalt de 1 metru, şi am zice că acela încliipueşte soarele, atunci .Jupiter (cel mai mare dintre fii) ar veni abia ca o portocala) pământul—ca o cireaşă, iar Mercur {cel mai mic) abiă ar fi ca o sămânţă de cânepă.

Gând iţi-yă câte seminţe ar trebui, ca să umpli globul cel mare! Ou portocale l-ai umplea mai repede, iar cu ci­ reşe ar trebui să pui la un loc 1300000.—Atâta e de mare soarele faţă de pământul nostru !

— Atunci, de ce-1 vedem noi aşa de mic ? — Fiindcă e grozav de departe. De pildă dacă ai duce globul cel de aur undeva, pe o câmpie, el s’ar arăta de departe mic ca un măr sau eliiar ca o gămălie de ac, după cum şi ceasornicele din vârful turnurilor, când le priveşti din depărtare, ţi se par mici ca cele de pus în buzunar, — pe când acolo, sus, ele sunt cât o roată de car şi chiar mai mari.

Soarele văzut do pe Pământ.

Soarelo văzut clin Martie *).

3. Asteroizii. — Tot în familia soarelui nostru, între Marte’şi' Jupiter, mai avem şi alţi tovaiăşi mai mici, numiţi asteroizi.— Poate că sunt niscaiva bucăţi din vreo planetă fărâmată. *•»-.

,____ ->-•< ~

‘~

' '

Până acum 100 de ani, nu-i zărise nimeni. Azi, cu­ noaştem aproape 1000 şi în fiecare an sedescoper mereu alţii noi. Ceeace înseamnă că, abia în timpurile din urmă, oame­ nii an început a cunoaşte mai bine familia soarelui lor.

Alţi Sori.—Afară ele soarele nostru, mai sunt însă şi alţii. Stelele, care se văd seara pe cer, sunt tot nfştc l) Din Neptun, Soarele se vode, cum vedem noi o stea în timpul nopţii!

38 sori, însă aşa de depărtaţi, că abia îi zărim IicăriS — bunăoară cum se văd seara focurile care ard fj(; parte, pe vârful unui munte sau Ia marginea u^câmpii. Cât -despre familia acelor sori depărtaţi, p, 1 care îi numim Stele, nu ştim nimic, n’o putem nicj ‘ 1 măcar zări;după cum şi aicea, pe pământ, cineva ai } zări din depărtare, numai globul de aur, nu şi porto, I cala ori cireaşa sau sămânţa de cânepă, când ar fi pus* / la marc depărtare.

Câţi sori sunt atunci de toţi?--Nimeni nu.poateşti. Cin; ii are oclii buni, poate numără seara cam vre-o 5(J)00; dar daca t» î uiţi printr’o ocliiană, poţi număra cu sutele de milioane. (Maj ales in fâşia alburie, numită Calea lui Traiaii sau Drumuln.

Iilor, sorii sunt foarte deşi,— par’că ar fi presărat cineva ce. { rul cu pulbere de aur. Şi, de bună seama, cu cât ochianele vo: t fi mai meşteşugit făcute, cu atâta vom vedea stele tot mai multe i înainte, pe când nu se născociseră ocheanele (ba ni j erau nici ochelari până în vremea când se pomeneşte di j Radu Negru), oamenii credeau că sunt numai atâtea stele { câte puteau ei numără seara pe cer. i Şi mai .credeau, că nimic pe lume nu e mai mare deca. i Pământul: că el ar fi în mijlocul lunei, iar stelele şi soa î rele nostru ar fi mici şi foarte apropiate de noi. — Mergei vorba la Greci că pe unul, Yulcan, l-a aruncat Dumnezeu i lor din cer, iar până seara a şi ajuns pe pământ, alegându-s numai cu o scrântitura la picior. Azi însă. de când privic cu ochianele, ştim că soarele nostru şi stelele (adică eeilalp sori) sunt cu mult mai mari decât Pământul, şi sunt aşa «le mulţi şi depărtaţi unii de alţii, încât nu poate nimen ghici, unde e mijlocul şi unde sunt marginile lumei. Pn urmare, soarele nostru, cu familia lui cu tot, stă în lume j* î tocmai ca două trei fire de nisip întro mare fără de tărmim ■ s I; Pământul t (Păturile sau învelişurile lui ]J ş Pământul, când s’a deslipit de soare, ardea ra i ( soarele, şi prin urmare strălucea ca şi dânsul. A în c cepul apoi a se răci, s’a stins şi s’a prins cu vreme r

A

Vezi, Caet'AKas, pag. IIT.,

i t

3*0

deasupra o coajă. Atunci, aburii cari îi dau roata, s'au răcit şi au căzut pe coajă în chip de ploaie, aco­ perind astfel pământul, cu o pătură sau un înveliş de apă; iar deasupra a rămas aerul curat, formând înve­ lişul al treilea, cel mai subţire dintre toate sau at­ mosfera.

In sfârşit, mai târziu, coaja tare (şi chiar mările) s’au acoperit cu plante şi animale, care fac al patrulea înveliş, al vieţuitoarelor.

Pădurile, tufişurile şi iarba (de pildă lanurile de grâne) îmbracă scoarţa pământului, după cum părul îmbracă pielea unui animal. Ba chiar şi peste ape se întind ierburile. Nu inai vorbim de lacuri şi de bălţi, care sunt uneori verzi din pricina ierbei; dar oceanul însuşi, în unele locuri e acope­ rit, cât vezi cu ochii, numai cu ierburi plutitoare — par că ai înainte o-livadă cu fân. Aşa, spre apus de Spania., e atâta iarbă pe ocean, încât corăbieri multa vreme s’au te­ mut s’apuce într’acolo, de frică să nu se încurce corăbiile în ierburi şi să nu mai poată ieşi înapoi.

Dacă n’ar fi fost teama aceasta, America ar fi fost descoperită poate mai de timpuriu.

1. Atmosfera 1. grosimea. — In toate părţile, pământul e învelit în aer ca într’o haină. Cât o fi de groasă pătura acea­ sta, numită atmosferă, nu se poate şti hotărît. Până la marginea ei nu s’a urcat nimeni, de oarece, cu cât te sui, cu atât aerul se răreşte, nu mai poţi răsufla şi mori. Dar, înainte de a muri de lipsa aerului, îngheţi.

Căci jos, unde se opresc razele soarelui şf se încălzeşte coaja pământului, e cald şi aerul; însă cu cât te sui mai sus, cu atât frigul creşte.

Dovada: pe vârful munţilor înalţi, zăpada nu se mai topeşte niciodată; pe când în câmpie plouă, sus pe munţi ninge chiar şi în mijlocul veni.

40 Do aceea, călătorii carejse sue ai balonul în qj moşieră, fie că se înaltă iarna, când jos e zăpadă, ţ că se sue vara, când se coc cireşele, ei se îmbrăcă ^ cojoace şi pantaloni blăniţi, fiindcă sus e totdeauna q: ger groaznic. — Cei care sboară cu aeroplanele se îqj bracă iarăşi cu haine groase.

Un aviator s’a înălţat de curând la 10 kilometri şi a găs; un frig de—55°. (Ridicarea a durat numai un ceas şi 15 minute 2. Vântul. — Dacă aerul ar fi deopotrivă de cal. pe fa^a pământului, haina aceasta numită atmosferă a sta liniştită. Deseori însă vedem că aerul se mişcă $ zicem: adie sau bate vântul• Vjnlul di- »;»r3

) i ^

pKta"nu’

î-e-

m .O

«

Ji

-o

‘O //< d m SP r\t\ \

apus

■0 £>'

/ /'/ / / '/ . /// / / / / /

&/•/•///{'/ ■■/ / / \r^i t

/ //

Lm-şie

\\N'A\\\\\\V VW-V-V-V \ \ \ > •

\

Al’zeul

Ahteu!de N £ f

Ah zeul ăedf\.

Ah Zeu!de S E

i

/ / /7

/ / / /L mişte A /

^ .Al,

\ \ \ \ \ U \ N N \ \-V\ \\\ \ \U\ \ \ \.vK Ah zeu! de

"*Vânturi din spre

Sud

apus

Est

•**

^

<Linişte / /A \N

\-\\VV \ (ii

_T:

Cum bat_ vânturi, o pe faţa pământului.

Cauza e aceasta: Dacă scoarţa pământului se îc călzeşte ceva mai tare, într’un loc (de ex. pe un şt unde nu-s copaci, ca să ţină umbră), aerul de acol se încălzeşte şi se umflu — bunăoară ca ferul ori ap pusă la foc. Umflându-se, el se răreşte, se ridică în st (ca fiind mai uşor), iar aerul rece dimprejur porneşl atunci să umple locul rămas deşert. Astfel să naşte vârM

41 Cum se face schimbul între aerul rece şi cel cald, se poate vedea lesne iarna: aerul încălzit se ridica şi iese pe deasupra uşei, iar cel rece (mai greu) vine pe sub uşă, să umple iarăşi camera.

3. Jţegula vânturi/or. — Pe la noi se zice «schimbăcios ca vântul»; aiurea însă, vântul nu se schimbă de loc: ştii în tot timpul anului dincotro bate. a) Ţinutul liniştit dela ecvator. — Pe aproape de ccvator, razele soarelui cad perpendicular, iar aerul încălzindu-se se umflă în sus (de pildă ca aluatul), fără să bagi de seamă că se mişca. Pe acolo, poţi zice că nu bate sântul. — Dovada e fumul vulcanilor, care se ! ridică liniştit, ca şi fumul dela o lampă ’). \ Ridicarea aerului începe dimineaţa, după răsăritul soa­ relui, îndată ce scoarţa pământului se încălzeşte. Aerul care ' se înalţă, ajunge pe la ceasurile două sus de tot; dovadă sunt aburii plecaţi cu el dimineaţă, şi care acum se răcesc, apoi cad înapoi în chip de ploaie 2). De aceea, la ecvator sunt ■ ţinuturi unde ploua regulat în fiecare după amiază, iar coaja pământului, fiind sătulă de apă, ierburile cresc văzând cu ' ochii şi-s totdeauna verzi. i

b) AHzeele. — Ridicându-se acrul dela ecvator, ră­ mâne acolo un fel de gol, iar aerul mai rece dimprejur por; neşte într’acolo, să umple locul gol. Aşâ se face că la j nord şi la sud de ecvator bat mereu 2 vânturi numite ’ alizee. *) De pilda. în Siunatra, lava şi alte ţări ecvatoriale, care an vulcani.

3) Aerul, ori ca se încălzeşte, ori că se răceşte, tot aer rămâne, j Atmosfera insă are şi aburi luaţi din Ocean; aceştia, îndată ce aerul se răceşte, se prefac în picături do apă şi cad jos în chip de ploaie.

Dar aburii nu se pot răci si nu se pot preface in picături de ; 'ploaiCy decât dacă aerul se ridică în ■păturile de sus ale atmosferii, «au , dacă vântul întâlneşte un munte şi este silit să urce spre vîirful lui. ' Altfel degeaba aduce vântul aburii do pe mări, fiindcă ei rămân şi pe uscat tot aburi, — nu cad jos la pământ, ca să dea apă izvoarelor şi i rădăcinii plantelor.

:

ţ

42 Pe uscat, unde bat vânturile acestea, e o seceta gro. zavăj—nu plouă cu anii; coaja pământului e uscata şi goalij, de oarece plantele nu pot creşte fără arpa.^ Astfel se face că! verdeaţa veşnică de la ecvator e mărginită atât spre nor^ cât şi spre sud, de doua pustii —(Sahava şi Kalahari).

De ce nu plouă pe unde bat alizeele? Fiindcă aeru^ mergând spre ecvator, unde e mai cald, sc iîncălzeşte, iu loc să se răcească: iar un vânt nu Jasă apa din el, până nu se răceşte. De ex. iarna, când sufli pe geam, se prinde îndată ceaţă, fiindcă aerul eşit cu aburul din gură se poate răci pe geam. Yara însă nu, cu toate ca şi vara aerul ieşit din pin. mâni cuprinde umezeală. c) Contra-alizee. — Ce se face cu aerul ridicat la ecvator ? — După ce ajunge sus, se împrăştie: o parte apucă spre nord, alta spre sud, formând pe deasupra alizeelor alte două vânturi contrare numite contra• alizee.

t

J

\ • j

1 i

j

1

! -l

30°î

.*

•M

40

0°4°

Ecvator

Linişte

Linişte

( r (

( i

<

Alizeu şi contra-alizeu.

( <

Prin urmare, aerul care se înălţase Ia ecvator, se coboară înapoi spre. faţa pământului, dar tocmai pe lai ( 30° latitudine, încheind astfel 2 inele. ' Pe Tenerifa (în insulele Canare) e un munte de 3711 jiiJ Cine se suie până în vârf. simte amândouă vânturile. La poa­ . lele muntelui bate alizeul, adică aerul se mişcă spre ecvator; pe vârful lui, dimpotrivă, bate contra-alf&eul, adică aerul

43 se întoarce înapoi.

Jos norii se târăsc spre ecuator, iar pe suS, alţi nori pornesc spre poli.

Marea sub alizee.—Pe cât e de trist uscatul în pus-> tiile pe unde bat alizeele, pe atât e de frumoasă marea vecină.

Peste întinsa pustietate a apelor şe ridică bolta limped e a cerului veşnic senin. Valurile mării de un albastru închis sunt liniştite, iar corăbierul n’are să se teamă de nimic; pânzele, umflate de vânt, îi duc corabia acolo unde vrea el.

De aceea, Spaniolii numeau mările acestea de sub alizee „m&rî pentru cucoaneadică fără primejdie pentru corăbieri. Îndată însă ce te apropii de ecvator, vântul se potoleşte; pânzele, cad ca aripele unei păsări lovite de glonţ; corabia îşi încetineşte mersul—pare că adoarme; în loc de senin, nori i mari şi grei se ivesc în zare şi, în curând te găseşti într’un ţinut veşnic neguros şi ploios. Yântul lipsind, aerul e înnabuşitor; pâcla se coboară până în faţa apei, iar corăbierul .se simte cuprins de o toropeală neînţeleasă.

Aci e ţinutul ecvatorial, cel totdeauna liniştit şi inoural, care stă ca un hotar neclintit între ţinutul senin al alizeului de nord si al celui de sud.—In vremea veche, când coră­ biile n’aveau maşini, ci numai pânze, eră o mare primejdie să te fi. rătăcit în aceste ţinuturi fără vânt... Corabia eră în ' pericol să stea pe loc cu săptămânile.

b) Vântul dinspre apus.— In sfârşit, dacă trecem de 30° şi înaintăm spre poli, vânturile nu mai bat aşă de regulat. De obiceiu se simte însă mai mult vântul care bate dinspre apus. Cine s’ar află la poli — mai ales la polul sudic — s’ar găsi în mijlocul unui vârtej, unde aerul se mişcă dela stânga spre dreapta, întocmai ca un cal pe o arie. De aceea, corăbierii care plecau ; din Europa spre India, prin Oc. Atlantic, se bucurau mult, îndată ce ajungeau în ţinutul acestor vânturi (40°—50°), de oarece plutiau foarte uşor dela V. la E. — Ei le-au şi botezat: vânturi de treabă, adecă prielnice navi­ gaţiei. t

* Omul şi Atmosfera.—De nimic nu e legat omul mai mult, ca de aer. Nu se poate lipsi de el nici măcar cate va minute. Şi, după cum aerul e rece ori cald, umed ori u.scat, liniştit ori mişcat (vânt), viaţa omului e supusa la mari schimbări.

44 De pildă, înspre ecvator, unde e cald totdeauna, on^i trăeşte aproape deshrâcati Focul slujeşte doar pentru pregţj ştirea hranei, iar unii sălbateci nici nu ştiu ce e focul. contra, în ţările reci, omul trebue să-şi încălzească măcaj aerul din casă, sau cel de pe lungă trup, imbrăeandu-se cj haine care desparte corpul de aerul rece al atmosferei.

De asemenea trebue să se apere de uscăciune sau de umfl ze/ilă prea mare, ungându-se cu' grăsimi.—Cunoaşterea vrem*; este aşa de trebuincioasă, că milioane de oameni cercetea-4 mereu starea aerului şi au ajuns chiar să prevestească unei; schimbări. Telegraful (mai ales de când nu e nevoie de j trimite veştile pe sârmă), înştiinţează regulat pe cei din largu] mării, de furtunile care se apropie, iar pe uscat de-asemenea arată—măcar cu câteva ceasuri mai înainte — schimbare* timpului.

In sfârşit, de când omul a ajuns să sboare, ca păsurile. cunoaşterea atmosferei îi este tot aşa de trebuincioasă, ca £ a uscatului pe care trăeşţe. După cum corăbierui ţine seanu de vânturi, tot aşa şi aviatorul îşi îndreptează sborul dupî starea atmosferei, iar legătura noastră cu atmosfera va fi dit ce în ce mai strânsă, cu cât călătoriile prin aer vor fi mai dese Exerciţii 1. De ce vapoarele care ies din canalul Mănt cei apuca spre New-York, pe un drum mai drept decât ceh cu pânze care se apropie întâi de ecvator, apoi ocolesc îndăroi (făcând astfel o cale cu mult mai lungă) $ — Să se tragă jk globul negru conturul Atlanticului şi să se arate drumul corăbiilor cu pânză.

2. O corabie cu pânze pleacă din colţid de sudai Afrkti (Cap); dar, în loc de a pluti pe lângă ţărm, înaintează pm mijlocul oceanului Atlantic, trece ecuatorul la 20' longitudini apuseană apoi apucă drept spre nord până la 1(P lat. nordici st cârmeşte spre America (in loc de a se îndreptă spre Eu­ ropa), ţinând calea spre N. V. până aproape de 4(P long. ii7.; apoi abia de acolo începe a ocoli spre Europa, către gura cam lului Mânecei. — Nu cumva drumul acesta e hotărât de vân­ turi.'' (Să se însemneze drumul corăbiei pe globul negru). ► 3. De ce corăbiile cu pânze, care pleacă din New- Yon spre Australia apucă întâi spre Europa, până în mijlocul li­ ceanului, apoi cârmesc spre sud, se apropie de capul Roca fţ pornesc pe lângă ţărm spre Rio de Janeiro, apoi când atiflj tropicul încep a. se îndrepta spre capătul de sud al Africeiff Nu cumva şi aci pricina e teama de a nu merge îrnpotritf; vânturilor, ci cu ajutorul lor?

A

15

H. Oceanele (Învelişul lichid sau_Hidrosfera) Apa înveleşte bine cam trei sferturi clin faţa pă­ mântului, iar restul rămâne uscat.

Dacă, aşezi globul aşa, încât să ai drept în faţă Noma­ de landa, mai peste tot' vezi numai mări. Din contra, dacă întorci globul şi-ţi aşezi Anglia în faţă, vezi iarăşi multă apă, dar vezi şi părţile uscate ale coajei, ca nişte insule ieşite în faţa marii.

Uscatul e aşadar puţin lucru faţă de mări; daca ai netezi scoarţa pământului, aruncând munţii şi dealurile în ocean, apa s’ar întinde deopotrivă peste tot globul pămân­ tesc, iar planeta noastră ar fi îmbrăcată cu o pătura de apă groasă pretutindeni de $500 m. Un munte cum e Negoiul şi Moldoveanul, abia s’ar mai zări din apă.

1. Oceane. — Întinderile cele mai mari de apă

sărată şi stătătoare se numesc oceane. — învelişul de apă al pământului se împarte în mai multe ţinuturi.

Oceanul Pacific acopere singur aproape jumăta-

"P

1(5 tea pământului. El e cel mai adânc şi mai vechili, rotund ca o căldare.

E

Când fundul lui Va lăsat în jos, a apăsat în lături, cum apasă în lături orice dop bătut în sila. De atunci, ma­ lurile sale s’au ridicat în chip de munte, iar în unele locuri, lava a ţâşnit prin crăpături.—Ea curge încă şi până în ziua, de azi, din zecile de vulcani cari se ţin lanţ înprejurul acestui ocean , făcând uu adevărat cerc de foc.

Ma gel lan însă, neavând nici o furtună în timp de 100 zile, cât a mers cu corabia în curmezişul lui, l-a numit oceanul „cel paşnic" = Mar pacifico. — întâmplarea făcuse ca el să treacă’ tocmai pe- aproape de ecvator" unde sunt vânturile liniştite (alizee).

Oceanul Atlantic e mult mai nou şi e lung (cam în chipul unei văi de forma literii S).

In vechime se credea că a tost acolo un continent Atlandida, care s’ar fî cufundat în apă. De aici i s’a tras* numele Oceanului.

Oceanul Indian, numit astfel după ţara Indiei care înaintează în el ca o pană, pare mai mult un golf al Oceanului Pacific.

Dar, la dreptul vorbind : şi-Pacificul, şi Atlanticul, şi Indianul, şi Oceanul polar dcla Sud, fac împreună un singur ocean. —• Numai Oceanul polar nordice mai bine mărginit, fiind cuprins între Asia, Europa şi America de Nord.

1. Jilările. — O întindere de apă, mai mică decât oceanul, dar tot sărată şi stătătoare, se numeşte mare. a) M ă r i adânci. Sunt unele mări adânci, ca şi oceanele. De ex.: Marea dintre Europa şi Africa: marea cuprinsă între cele două Americe, precum şi marea dintre Asia şi Australia.

Marea dintre Europa şi Africa se numeşte Mediterană (adică e închisă în mijlocul uscatului). — După

!

!

47

împrejurimea lor, şi celelalte două ‘sunt deasemenea tot nişte mări mecliterane.

wwmmm ■

= ;WÎI

:#«» -ii

1! i f»

; •\ !

Ş£ - *. • •

s

-r ;-V ■■

i mm v::"

'V

,•

Jsliucnirea vulcanului Yesuv (în timpul nopţii)

Unde sunt azi aceste mări, scoarţa pământului sa cu­ fundat; de aceea ele sunt adânci, ca şi oceanul, şi pline de insule, adică de bucăţi ale uscatului, care au rămas în sus, ca nişte stâlpi înconjuraţi de apa mării. Fundul lor nu s’a aşezat bine nici până azi; de acea, cutremurilc sunt dese, iar vul­ canii svârl mereu lava afară. — Dovadă vulcanul* din Martinica, unde au pierit nu de mult oraşe şi sate întregi sub lavă...

Tot aşa şi Yesuviul şi Etna care de curând au acoperit cu cenuşă şi lavă ţinutul din prejur. i

48 b) Mări puţin adânci. — Mai sunt şi alte mări, dar cu mult mai puţin adânci. Aşâ e bunăoară marea Nordului şi Baltica. Un turn — şi chiar un copac înalt—şi-ar arătă mai peste tot vârful, dacă I-ai cufundă în aceste mări.

Mările acestea s'au născut din prelingerea apei asupra şesului învecinat. Dacă apa ar scădea numai 40-50 de metri, ai trece din Germania în Anglia, fără să bagi de seamă, — ca şi cam ai merge pe un şes puţin aplecat; pe când, dacă s’ar usca Mediterana, din Grecia ori din Algeria te-âi coborî spre fundul mării, întocmai ca pe coasta unui munte! c) Golfuri. — Ţărmul mărilor şi al oceanelor nu e neted ca marginea unei farfurii, ci e erestat. In crestăturile acestea pătrunde apa.

O crestătură din ţărm, plină cu apa - mării sau a oceanu­ lui, se num eştegolf. d) Lac săra t.— Uneori, golful e asŢărmul marii e crestat de j. —

golfuri. — Golfuri se pot vedea adesea şi tupatlagură de nisi pe marginea unui lac. j , ,

pul adus de valur ————---- —At'tinci rămâne o întindere de apă incon^ ..... jurată de toate păr-, ţile de uscat. De ex. lacurile Bugeacului şi ale Dobrogei. i'n O întindere de apă mai mică decât ma­ Q- o. l "i. _ « rea, şi înconjurată din toate părţile de uscat, Acela.* ţărm (pe harlu). şe numeşte lac.

^23

■»

• * *■ «V V >■

r 49

i

Eazim a fost odata golf al Mării-Negre. Azi e aproape sa ajungă lac adevărat, iar apa sa âe va îndulci pe încetul.

Tckir-ghiol e cu totul despărţit de mare. Lacuri sărate.sunt însă şi departe de mări, unde pământul e amestecat cu sare. e) A b u r i, nori. — Din pricina căldurii, apa mă­ rilor se ridică în chip de abur, iar îngrămădirea abu­ rilor face norii. Aceştia aduşi de vânt, ajung deasupra uscatului şi, de câte ori se răcesc, cad pe pământ în chip de ploaie.

Mai ales se răcesc norii, când vântul îi aduce peste munţi ale căror vârfuri sunt întotdeauna reci. Deaceea, ploile cele mai multe cad pe munte, nu pe şesuri. fjlsvor şi pârâu. — Apa de ploaie intră în pământ şi se coboară în jos, cum se lasă dintr’un bu­ rete muiat când îl aşezi pe masă. (Dela o vreme vezi că deasupra el rămâne svântat, iar dedesubt ies şiroaie în dreapta şi în stânga).

Locul, unde se întâmplă ca apa să iasă din pă­ mânt şi se arată iarăşi la lumina zilei, se numeşte isvor; şiroiul sau cureluşa de apă, care şerpueşte mai la vaje se numeşte pârâu. g) R â u.—Pâraele, căutând să se coboare tot mai la vale, se întâlnesc,* îşi împreună apele şi fac astfel o fâşie de apă mai Iată, numită râu. De ex. Oltul ori Şiretul. Un râu sau pârâu, care se varsă în altul mai mare se numeşte afluent, iar locul întâlnirii se numeşte confiuenfa. h) Fluviu.— Râurile deasemenea, căutând să se coboare spre mare, se întâlnesc uneori şi fac împreună nişte ape curgătoare foarte late, numite fluvii. De ex.

Dunărea. Ţinutul (sau basinul) unui fluviu se numeşte toată întinderea de pământ, din care fluviul îşi adună apele sale.

7)001.—Ş. Mehedinţi, Geografia cl, I»

4

50 Când priveşti pe hartă ţinutul unui fluviu, ţi se pare fluviul ca un copac mare trântit la pământ. Rădăcina vin^ 1 c. Araţiconfluenta.

m m PfSŢ%.

-^

■un'""

''" 'pWk

3

a

ut»'

....... »«*:

hJm Acelaş ţinut în (hartă).

‘e‘

31

o

Aproape de mare, râurile curg domol de tot şi lasA nisipul ■şi uomolul sa cada la fund; astfel se fac oslitfcivcy iar apa ne desparte în mai multe-braţe, ca o labă de gâscâ. Capătul râurilor resfirate în mai multe braţe se numeşte deltă. i) Lacuri cu apă dulce.—Apele de ploaie nu se pot scurge toate spre mare. Ia unele locuri sunt adâncituri, unde apa rămâne prinsă că într’o farfurie. Apele aces­ tea stătătoare se numesc bălţi (când sunt mici şi puţin adânci); iar când sunt mai adânci şi mai mări se nu­ mesc lacuri. De ex.: Brateşul...

Oceanele cu mările, golfurile şi lacurile sărate ori dulci, cu pâraele, râurile, fluviile şi bălţile, fac împreună o reţea, de apă de jur împrejurul globului pământesc. A \

Curenţii sau „fluviile mării".

In mare sau în lacuri, apa stă de obiceiu liniştită.

Când nu bate' vântul, abiâ se clatină. Dacă svârli în mare o bucată de lemn, valul o saltă în sus şi în jos, dar ea rămâne pe loc.

Totuşi, în unele părţi, apa curge în mare,' cum curg râurile pe uscat. Cauza e aceasta: Aerul alizeelor, tărându-se pe faţa oceanului (cum ai târî bunăoară o pânză subţire pe apa dintr’o farfurie), împinge pe încetul apele spre ecvator şi dă naştere la doi curenţi care merg spre apus (încotro merg şi alizeele).

Mai ales în Oc. Pacific, care e rotund ca o farfurie, se vede bine cum aceşti curenţi însoţesc vânturile alizee.

Alizeul nordic şi cel sudic pornesc fiecare câte un curent numit curent ecuatorial dela nord şi dela sud.

Când aceste două fluvii uriaşe se lovesc de malurile Aşiei, unul, Kuro-Şivo (sau Fluviul Albastru) se încon. voaie în spre nord, iar altul pleacă spre sud şi încon­ joară Australia.

I Din amândouă curentele ecvatoriale se desfac însă

52 ' nişte rămurele, care se întorc înapoi pe la mijloc şi f0r. mează un curent ecuatorial contrar.

Poţi arata foarte uşor într’un vas cu apă, cum se nasc, curenţii. Sufli cu nişte ţevi în punctele A. şi A. Apa se por­ neşte şi face 2 mici râuşoare, ■) dare, isbindu-se de peretele va­ sului, sunt silite să se întoarcă A înapoi. Si anume*. 2 ramuri Contra curent a apucă pe la margini, iar alte B 2 se unesc şi se întorc înapoi pe la mijloc.

A

~5

Cel mal însemnat dintre toţi curenţii oceanului e Golfstrom ( = fluviul golfului), Naşterea curenţilor. numit astfel fiindcă iese din golful Mexicului.

Apa mânată de alizeu, intră în’golful Mexicului ca într’o căldare. Când iese înapoi, spre ocean, prin strâmtoara Fio-

W.

Grimhnr/* Idb'd'fot

I 35 •Jlcr wimJm

y

Ca n călătoresc sticlele în Oceanul Atlantic, mânate de curent.

ridei, apa e foarte caldă şi curge atât de repede, încât coră­ biile plutesc cu greu împotriva curentului, — întocmai ca

! !

53 într'un/’/ttviw care ar curge pe uscat. Vasele care pornesc prin strâmtoarea Floridei spre Vest sânt împinse îndărăt cn 24 de mile pe fiece zi!

Apele calde şi albastre ale lui Golfstrom se deo­ sebesc bine cum curg peste apa rece şi verde a ocea­ nului. Pe tot pământul nu e un fluviu mai mare decât acela; — e de o mie de ori mai puternic decât Mississipi şi fluviul Amazoanelor la un locl Cum scapă din ' strâmtoarea Floridei, el porneşte drept spre Europa, reslirându-se în mai multe ramuri; una se întoarce înapoi spre ecvator, atingând ţărmul Africei; celelalte se pierd în mările reci din nordul Europei, ducând câte odată ' aponilor poame şi lemne din ţările verzi dela tropice.— locuitorii din Islanda şi Feroe, neavând deloc păduri, fac foc numai cu lemnele aduse de Golfstrom. Tot aşa cei din insulele Aleutine se încălzesc, numai cu lem­ nele cărate de Kuro-Şivo.

Pentru noi cei din Europa, e o fericire că ajja acestui fluviu cald se depărtează de America şi vine spre continentul nostru să-l încălzească. Pe când la noi, cerealele cresc până la capătul de nord al Europei, în America, prin ţinuturile care vin în dreptul Olandei şi Germaniei, nu cresc nici copaci. Aşa e de frig ! Să rupă cineva puntea care uneşte cele două Americi şi să dea drumul spre Pacific apelor acestui curent, Scandinavia ar ajunge aproape ca Groelanda, -- ar fi adecă veş­ nic acoperită de ghiaţă.

Pe lângă curenţii născuţi din alizee, se mai fac în ocean şi curenţi polari, din pricina vântului care bate împrejurul polilor, dela apus spre răsărit (ca un vâr­ tej). Aceasta se poate vedeâ mai bine în emisfera australă, unde oceanul nu e încurcat de continente şi de insule.

In emisfera nordică, curentul rece, nu e în chipul unui singur fluviu mare, ci sânt mai mulţi curenţi: al Groenlandei, al

54

SSWS 5. sattSttfiuBŞ; aduce mult peşte insulelor japoneze, dar nu aduce sloi, eae. marea polară^ aproape închisă la strâmtoarea lui Se im«.

r

■fe-."

ş

;,iv

•gffiEBCgl -n-hr;-

■

,

«1 MS;

■;

;■'

„leeberg“, aileeit sloi de ghiaţft, mari cât dealurile.

In totul deci, putem să zicem că morişca aerului pune în mişcare şi pătura sau învelişul lichid, făcând o nouă morişcă în ape (după cum o roată cu dinţi si­ leşte să se mişte pc o altă roată din apropiere cu care se atinge). * Omul şi oceanul. — Corăbierii care trec dela un conţii nent al altul au numai decăt nevoe să cunoască mările şi ocea­ nele care le despart. De pildă în părţile dinspre pol, ei trebue sa cunoască bine până unde vin sloii de ghiată, care pot cufun­ da chiar vapoarele cele mai mari. In apropierea-ecvatorului e de mare folos sa ştie unde bat alizeele (mai ales dacă corabia e mânată numai cu pânze) şi unde e linişte îndelungată. Tot astfel, trebue să cunoască curenţii. Americanii, aflând de timpuriu cum merge curentul Golfstrom, treceau oceanul At­ lantic mai repede decât Englezii; când veneau spre răsărit, ei pluteau cu ajutorul curentului, iar la întoarcere, spre Ame-

55 riea, se feriau din calea lui, apucând un drum mai spre mia­ zăzi.-- Cât pentru pescuit, cunoaşterea Oceanului e tot aşa de trebuincioasa ca şi cunoaşterea ogorului pentru un plu­ gar. Peştele vine şi se duce după cum apele sunt mai calde‘ori ' mai reci. De aceea, unele părţi ale oceanului sunt foarte bo­ gate în peşti, la anumite timpuri, iar altele sunt aproape pustii.

Prin urmare, omule nevoit să cunoască oceanul tot aşa de bine, ca şi uscatul. In anii din urmă, sute de vase cercetează mereu apa Oceanelor. Pentru aflarea curenţilor e un chip foarte lesnicios: se aruncă sticle astupate, în care se scrie pe o hârtie ziua şi locul unde au fost lăsate. Şi aşa s’a văzut că sti­ clele lăsate pe ţărmul american în voia valurilor ajung cele mai multe în Anglia şi pe malul francez, iar altele fac oco­ lul îndărăt şi se întorc în America. Astfel, se poate cunoaşte foarte lămurit că apa circulă în ocean, cam în felul cum merge sângele în corpul unui animal.

Exerciţii. — De ce vapoarele care ies din strâmtoarea Gibraltarului spre N- York, cârmesc întâi spre Sud, apoi străbat oceanul în curmeziş şi tocmai aproape de ţărmul Ame­ rican ocolesc spre Nord? De ce nu merg în linie dreaptă?

(Nu cumva se feresc de apele vreunui curent? — Urmăreşte drumul pe globul negru şi pe harta curenţilor) \

III. Coaja pământului

■

(învelişul solid sau Litosţera;o ' Continente.— Scoarţa tare a pământului nu iese în faţa oceanului decât în puţine locuri *)■ Bucăţile cele mai mari de uscat, care se văd nea­ coperite de apele mării, se numesc continente. — Mai întâi, deosebim două mari întinderi de uscat.

1. oCumea nouă, împărţită în două continente; America de Nord şi America de Sad, legate printr o punte şi închizând între ele o marc mediterand.

Odată legătura dintre cele două continente eră mai lată, dar s’a sfărâmat şi s’a prăbuşit sub apă. De aceea^Mediteg rana americană nu-i aşâ de bine închisă de uscat, ca odinioară.

Yejţi figura de la pag. 45.

56 2. Xumea veche are iarăşi două perechi de con­ tinente : a) Europa şi Africa despărţite prin Marea Mediterană. b) Asia şi Australia, între care se află de asemenea o mare „mediteranăa, plină ca şi celelalte două de insule şi de vulcani.—Acesta e un semn că, în acele ţinuturi scoarţa s’a fărâmat şi scufundat sub apă, rămâind astfel continentele despărţite unele de altele, iar nu legate cum fuseseră odinioară.

Aceste două, mari întinderi de uscat se apropie împre­ jurul polului nordic. Spre sud, ele se depărtează, sfârşind prin câte un colţ ascuţit: Capul Hoorn, Capul Acelor şi Capul Sud (in Tasmania) E de observat că toate continentele nordice se sfârşesc spre miazăzi cu câte trei peninsule. Europa are peninsula iberieâ, italică fi balcanică. Asia are peninsula Arab iei, a Indiei şi a Indo-Chinei. America are Florida, California şi Mexicul. de când s'a tăiat istmul dela Panama).

/

mării, nu c iMpcSwSâiS1'e neted, aci eapd“ scobit sau ridicai.

57 Şesuri. — In unele locuri, faţa continentelor e aşâ de. netedă, că mergi vreme îndelungată, fără să sui ori să cobori. Astfel de ţinuturi netede se numesc şesuri ori câmpii. Ex. Bărăganul.

Munţi. — Din loc în loc, scoarţa pământului s’a sbârcit, s’a încreţit şi astfel s’au făcut nişte ridicături de obiceiu lungi, numite munţi. Ex. Carpaţii.

In râpele goale ale munţilor, ori cine poate sâ vădii câ ■paturile pământului s’au încreţit ca un postav, pe care îl împingi în silă. dintr'o parte şi din alta. Şi dacă cutele muntelui azi nu sunt întregi cala % postav, de vină sunt ploile, care le-au ros şi au făcut râpi]).

î

Podişuri. — Uneori sus, pe munte sau între mai mulţi munţi învecinaţi, locul e neted aproape ca pe şes.

Astfel de locuri netede şi înalte se numesc podi­ şuri.

f

Bunăoară, între munţii Carpaţi e un ţinut prea puţin vă­ luri t, care de sus ţi se pare aproape un şes. Ace;st ţinut înalt şi închis în inelul munţilor, se numeşte podişul Fransilvaniei.

Sunt podişuri mai mici,— cum e al Bucegilor (care stă însă cu mult mai sus decât al Transilvaniei).

Văi. — Intre încreţiturile muntelui, locul a rămas scobit. Aceste adâncituri, de obiceiu lungi (ca cutele) se numesc văi. Aşâ de ex. valea Lotrului.

In sfârşit, în alte ţinuturi, locul a fost neted, dar apa a tot săpat în coaja pământului, a scobit un fel de ’) Elovii aii povestească dacă au văzut undeva astfel tio încreţituri alo păturilor de pământ.

1

58 uluc sau albie, pe care lărgind-o şi adâncind-o, a făcut cu vremea o adevărată vale.

Aşa sunt bunătoară toate văile noastre in şes.

Iu fundul văilor seadunăapele de ploaie şi apele râuri­ lor,, aşa că toate văile par de la o vreme, ca şi cum arfi fost săpate de apele curgătoare: — de obiceiu, chiar poarta numele HC6storâ

De ex. valea Bistriţei, a Şiretului, Oltului, Prahovei, Jiului, Mureşului, etc.

Dealuri.—Sunt şi ridicături mai mici decât munţii si tot lungueţe. Acestea se numesc dealuri.

Pe unii munţi, poţi sui zile întregi şi tot nu mai ajungi pe vârful lor. Pe deal de obiceiu, te poţi sui până în vârf într’o ora sau două.

Pisc. — Spinarea unui munte nu e netedă ca spina~~\ rea unui cal, ci de obiSi I , | ceiu e crestată — cam în felul dinţilor unui fe­ i’jfj răstrău. Colţii ridicaţi din, vârful unui munte se numesc piscuri.

Pas.—Cel ce vrea să treacă peste un mun­ te nu se sue peste pisc, 0 vale între munţi. ca să se ostenească de­ geaba şi să piardă vremea urcând, ci potriveşte să treacă pe unde crestăturile sunt mai adânci. 0 crestătură mai adâncă, pe unde trec drumeţii depe o parte a muntelui pe cealaltă se numeşte pas sau trecătoare. De ex. pasul dela Turnu-Roşu.

fittife

r

I

MP «f mLi

mm mw

Mi

vc

Pasai e un fel de poartă a muntelui. Nicăiri nu poţi ţinea calea cuiva mai bine. ca la un pas. De aceea, păsurile sunt

59 de obiceiu întărite. Pasul dela Turnu-Roşu se numeşte astfel din cauza turnului de pază ridicat odinioară acolo.

Pasul dela Turnu-Roşu.

Apele find sc&zute, se v&d bolovanii din albia râului.

Insulă. — Afară de marile întinderi de uscat nu­ mite continente, mai sunt şi bucăţi mici înconjurate din toate părţile de apă.

O bucată de uscat, înconjurată de toate părţile cu apă, se numeşte insulă.

Peninsulă. — Uneori părţi mai întinse de uscat înaintează în mare; acestea se numesc peninsule. De ex.

Crimea, Italia.

Cap. — Un colţ mic de pământ, înaintat in apa mării, se numeşte cap. De ex. Capul Caliacra.

Istm. — Dacă peninsula e legată de uscat cu o

00

codită subţire (ca frunza dc trunchiu), codiţa aceea se^numeşte istm. De ex. istmul Perekop. care leagă

- 7 7 . /-•5 -

rg

mă 5

KiS-

;:j ,11

.-1

&

ss,l

■ - 1.

5 •• "

Peninsula, insula şi istm.

peninsula Crirnea de corpul Ucrainei. Când se întâmplă de se roade, ori se taie înadins istmul, peninsula se schimbă în insulă.

Archipelag. — Unde sunt multe insule Ia un Ioc (cum ar fi bunăoară nişte păsări dc baltă) grupa ace­ lor insule se numesc archipelag.

Strâmtoare.—Uneori, două continente ori două in­ sule sunt aşa de aproape, încât corăbiile abia au loc să treacă printre ele. Aceste treceri strimte pe apă se nu­ mesc strâmtori.

Aşâ de ex. Asia e despărţită de Europa într’un loc numai prin strâmtoarea Bosforului, care e aşâ de îngustă, încât cu puşca poţi ţinti bine de pe un mal pe celălalt. încheiere. — Continentele, insulele şi peninsulele de azi n au fost aşâ de când e lumea. Uscatul aci se înalţă şi iese din apa oceanului, aci se cufundă sub apă. Prin

61

urmare pot să se nască insule şi continente nouă, iar cele de azi să piară.

SSEiragaâ Archipelag şi strâmtoare.

Dovadă sunt cutremurile, izbucnirea vulcanilor şi mişcarea scoarţei pământului atât pe uscat, cât şi în

Monte-Nuovo Sta aşezat .aproape de malul marii, ca un mu şuroiu făcut do o cârtiţa.

mijlocul mărei.—Acum câţiva ani, lângă Japonia sa ri-

G2 dicat o insulă, apoi earăşi a pierit sub valuri, iar acuma de curând a ieşit'; alta în Marea Chinei (pe la 10 lat. N.)

Vedere în natura

* Ridicarea coajei pe uscat.—In 1593, ţinutul dimprejurul oraşului Neapole se cutremuri mereu.* După 2 ani, la Puzzuoli, pământul începii să se umfle ca o băşică; după ce umflătura a ajuns la o înălţime de 100 m. şi la o grosime de 3000 m. de jur-împrejur, a plesnit într’o noapte şi a asvârlit afară o mulţime de fum şi de cenuşă, făcând astfel un deal de 150 m. înălţime, numit Montenuovo, adică „munte nouu. Când lumea s a îngrămădit să vadă ce minune e acolo? din nou a izbucnit cenuşa, aşa “că sute de oameni au fost acoperiţi într’o clipă. Azi dealul e acoperit cu vii. * Ridicarea coajei sub apa.—In luna Martie 1707, s’a zărit o stâncă plină de stridii, ridicându-se încet în faţa juarei. Ridicarea a durat până în Iunie. Cu cât insula se înălţa, cu atât se întindea în lături, iar de jur-împrejur apa marii fierbea, peştii muriau şi nimeni nu îndrăspeâ să se apropie-de locul acela. La o lună după aceea, într’o deamiaza, s au arătat deodată 17 vârfuri legate împreună şi, cu cât se ridicau, cu atâta cutremurul se simţea mai tare,

j

j , j

ca ca un tunet înăbuşit sub pământ, iar deasupra se înălţă un fum gros, străbătut de fulgere. Astfel se născu insula Neafcaiineni în Mediterana răsăriteană.

După un an, insula se ridicase cu. 70 m. peste faţa mării şi căpătase o întindere de mai mulţi kilometri. Azi a ajuns înălţimea 100 m. şi de curând vulcanul a isbucnit earăşi.

De aci se vede că scoarţa planetei este în veşnică mişcare: într’un loc se ridică, în alte locuri se cufundă râurile sapă văi, valurile astupă golfuri... şi necurmat pământul se schimbă sub picioarele noastre. — Toate aceste schimbări trebue cunoscute, căci de ele atârnă vieaţa omenească.

i£d

A f/tlir

*

îs,

^msâst, •^0(0 15. cO Hartă 1. munte, 2. pas, 3. podiş, 4. deal cu vârful turtit, 5. sat, 6. ra-u, 7. afluent, 8. lac. 9. afluonfc, 10. deltâ, 11. rau, 12, cale ferata, 13. golf, 14. cap, 15, insule. 16, oraş.

* Omul si scoarţa planetei. - Cum se leagă iarba ori copacul cu rădăcinile sale de pământ, tot aşa se eaga şi omul de ţara în care trăeşte. . . ■, De pildă, la noi ţărâna are o grosime de zeci de me-

64 tri, palia dai de stâncă curată. De aceea, putem ^arâ şi mina în toată voia. Din contra, în alte ţări, pământul e mai peste tot stâncos, aşa că nici chip nu e să înfigi plugul în pământ, pe acolo plugăria e cu neputinţă.

De asemenea, sunt unele ţări, al căror pământ e. aşâ de sărac, că trebue mereu îngrăşat;—altfel nu dă roade. Din^ potrivă, în alte ţări, pământul e înzestrat cu toate darurile e gras, aşa că nai nevoie să-l mai îngraşi; are apoi cărbuni pentru încălzit casele, sare pentru hrana omului, petrol pentru, luminat} metale pentru făcut maşini.

De aceea, viaţa popoarelor e legată cu atâta fire de felul pământului unde traeşte, în cât orice om luminat e dator să ştie cât mai amănunţit felul pământului pe care se află, pentru a se folosi de toate darurile lui. Cine nu-şi cunoaşte ţara, trăeşte strâmtorat chiar în locurile cele mai prielnice vieţii. Din contra, cel care ştie întocmirea fiecărui ţinut poate trăi lesne chiar în mijlocul pustiei.—Unde nu de mult eră o pustietate, Americanii au ridicat în California oraşe înfloritoare, scoţând metale din pământ şi prefă când apoi deşertul în grădini pline de pometuri.

j i j I t I

!

1 ; j I

CLIMA (Aplicaţie la Capitolul I-i'u şi al Il-Iea)

Când ştii într’un ţinut cum e atmosfera, adecă: : dacă e caldă ori rece; dacă bate vântul sau nu; dacă plouă mult ori puţin, atunci zici că ştii cum e clima acelui ţinut.

Din cele arătate până aici cu privire la atmosferă şi ape, putem deosebi pe pământ următoarele feluri de climă.

Clima ecvatoria/â. — Aproâpe de ecvator, aerul e cald, nu bate vântul şi plouă mai în fiecare zi.

0 zi la ecvator.—Nopţile sunt senine, iar rouă cade cu îmbelşugare, Mulţi copaci şi cele mai multe flori îşi strâng foile, ca şi cum ar dormi şi ele. Singuri grierii, broaştele şi nenumăraţi fluturi de noapte turbură somnul naturei.

Cum începe însă a se lumină, vietăţile nopţii se ascund , şi alt rând de vieţuitoare se deşteaptă; ramurile se mişcă de j

b6 fâlfâitul păsărilor şi dintr’odata, deasupra zării se arată soa­ rele pe un cer cu desăvârşire senin. s’a ridicat sus deasupra capului, _ Pe laA orele 9, soarele y , iarba e svantată, iar padurea veşnic verde îşi desface florile sale într’un potop de raze. Mulţime de colibri şi de fluturi pestriţi mari cât porumbeii — roiesc în toate părţile; drumurile .sunt pline de furnici care adună merinde spre mu­ şuroiul lor; chiar vietăţile mai leneşe se deşteaptă şi ele.

Crocodilul se iveşte, ieşind agale din mâlul bălţilor şi al râu­ rilor, spre a se sori pe nisipul fierbinte de pe mal; broaştele ţestoase şi şopârlele ies din umbră la lumină; şerpi vărgaţi în toate chipurile se târăsc încet spre potecile dogorite de soare, iar alţii, verzi ca frunza, se întind pe trunchiuri ori ' rămân atârnaţi de ramurile copacilor.

Pe la două după amiază începe insa aseînorâ; un nor apoi altul şi alţii... soarele se ascunde, zarea se întunecă, se în­ tunecă tot aerul, zăduful creşte. Socoteşti că te afli într’un cuptor.

Si apoi, deodată se simte răcoare. Un fulger, două, trei... tunetul riisbubue deasupra capului, iar ploaia toarnă cu gă­ leata, de crezi că s’au deschis porţile cerului. Frunzele pocnesc ca lovite de piatră; florile se clatină, se rup; ramurile uscate cad la pământ, chiar şarpele îşi uită prada şi caută adăpost... Singure broaştele, bucuroase de atâta apă, fac o larmă de-ţi iau auzul.

Dar nu ţine mult; norii se împrăştie repede şi, cu o nouă strălucire, soarele se iveşte iarăşi.

Peste un ceas, pământul, iarba, pădurile sunt iarăşi svântate. Din nou, vietăţile se mişcă în desişul frunzelor, până ce noaptea senină le îndeamnă la repaos, deşteptând pe cele care se sfiesc de lumină şi au stat ascunse în timpul zilei. A doua zi, începe del-i capăt aceiaşi schimbare a vremei, repetându-se aproape la un fel în tot timpul anului.

2. Clima de sub alizee — Aerul e calci, vântul bate aproape fără încetare şi iui plouă cu anii; de unde urmează că plantele nu pot creşte, iar ţinuturile acelea sunt în deobşte nişte pustietăţi grozave. * In pustia Saharei.—Noaptea, tremuri de frig, iar ziua te topeşti de căldura. Când aerul e ceva mai liniştit, cu toată fierbinţeala soarelui, tot mai merge; îndată însă ce se înteţeşte vântul, căldura e nesuferită; gâtul ţi se usucă, te înăduşi, trn71881. — S. Mehedinţi, Ecografic cl. 1 sec.

6d pul se moleşeşte şi simţi ca-ţi vine să dormi; în curând, pulberea se ridică în toate părţile; îţi intră în ochi, in urechi, în o-ură, pe nas, se lipeşte pe faţa asudata. De geaba te ascunzi sub cort; ea pătrunde şi sub haină până la piele. Cu drept cuvânt proverbul arab zice că în pustie, pământul e dc foc, iar cerul (Ic flăcări, .

Când în sfârşit, uraganul a încetat şi deschizi ochii, ade­ sea nu mai cunoşti nimica împrejur. Unde mai înainte fusese ni­ sip. vezi acuma stânca goală; unde era un puţ, acum se întinde nisipişul, făcând coline (dune) de mai mulţi metri înălţime!

Muchia lor e aşa de ascuţită, încât cu greu poţi trece peste ele. Cămila pune încet piciorul, se cufundă, se rostogo­ leşte şi svârlă cât colo tot ce era pe ea. Corabia pustiei" trebue să cotească mereu printre aceste valuri de nisip, iar Be­ duinul abia merge, târându-se alături de umbra ei. Fara că­ mila, trecerea prin Sahara ar fi aproape cu neputinţă.

3. Clima temperată.—Stâmpărată se numeşte clima ţinuturilor care se întind de unde se sfârşesc alizeele şi pânâ spre cercurile polare. Prin aceste locuri, acrul este când rece, când cald; vântul bate neregulat şi ploaia de asemenea: vine şi încetează pe neaşteptate.

Când începe frigul, foile arborilor cad; ploaia se pre­ face în zăpadă, iar omul trebue să adune de vara toate cele trebuincioase pentru sine şi pentru animalele care trăesc pe lângă dânsul. Altfel ar pieri de foame.

4. Clima polară. — Se numeşte cea din ţinuturile din jurul polilor. Acolo e frig mai totdeauna şi de aceea mai mult ninge de cât plouă. Sunt locuri pc unde ză­ pada şi ghiaţa nu se mai topesc niciodată, iar ierburile şi copacii lipsesc cu desăvârşire. * Frigul polar.—Iată ce ne povesteşte un călător :,, Vream sa beau rom, dar romul se făcuse gros ca păcura şi n’aveâ nici un gust. II turnam de sus pe gât, altfel mi s’ar fi lipit buzee de pahar. Să fumezi nu era chip: ai fi făcut îndată sloi la gură. Tot ce era de fier ţi se părea că arde; eră destul s;i apeşi cu degetul şi pielea rămâne pe fier...

Iar ceeace te chinueşte mai grozav (ea şi în pustiile cald.-) e^setea. De geaba, mănânci zăpadă : te ustură buzele, limba, gatul... Si apoi cine poate mânca atâta zăpadă, ca sâ-i ţie

1

67 «te sete.' De altfel «i anpada ţi .se pare că te frigetffii plumbul topit... Aburul cum iese din gură, îngheaţă şi-l auri cum cade jos, -7 Parca a[ fl “lslP- Carnea o poţi despica în felii, întocmai ca pc o bucata de lemn. Mercurul se face alice bune de pus în puşca. ’ Dela o vreme, voinţa ţi se slăbeşte, limba ţi se Wă în gură, ca la copii; gustul şi mirosul slăbesc; ochii ţi se în­ chid, te moleşeşti, îţi vine somn şi, dacă te opreşti pe loc, simţi cum îngheţul te cuprinde dela tălpi. Iar cine adoarme nu se mai trezeşte. >

Privind deci atmosfera şi apele de pe toată faţa planetei, vedem că întâi şi întâi clima atârnă ele la. titndine.— Dar mai atârnă şi de o altă împrejurare: Dacă pui la foc o bucată de fer şi un vas cu apă, ferul se încălzeşte iute, iar apa cu greu. Dacă le laşi să se răcească, Lot ferul se răceşte mai repede, iar apş mai pe încetul. Aşâ e şi uscatul faţă de marc.

Uscatul (ca şi ferul) se încălzeşte foarte repede vara şi ziua, când bate soarele, iar peste iarnă şi noap­ tea se răceşte repede. De aceea, pe uscat sunt‘călduri şi îngheţuri mai mari de cât pe mare. — Clima ţinutu­ rilor care sunt uneori foarte calde, iar alte ori foarte reci, se numeşte continentală.

Marea dimpotrivă se încălzeşte vara pc încetul şi prin urmare ţine răcoare celor ce trăesc pe malurile ei; iar în timpul iernei se răceşte pe încetul şi le tine cald.

Această climă — în adevăr stâmpărală — a malurilor mării, se numeşte maritimă. Prin urmare, pe lângă la­ titudine, clima unui loc mai atârnă şi de apropierea ori depărtarea lui de mare. \

[V. Plante şi animale I

Iarba, copacii şi animalele (mici şi mari) imbraca pământul de jur-împrejur cu o pătară, întocmai cum părul îmbracă trupul unui animal. Dar- nu la înlem­ piare, ci cu regulă: într’un loc e nii mai iarbă mărunta,

F

O pădure ecvalorială.

Viţete se întind ca nişte funii :dela un trunchiu la altul. Crengile se amestecă, aşa că nu ruai ştii unde se isprăveşte un copac şi unde începe celălalt.

;

C9

i

în alt loc sânt numai păduri; în altele, faţa pămân­ tului e aproape goală. a) Pădurile tropical?. — Aproape de ecvator, am văzut câ aerul e liniştit, cald şi mai în toate zilele plouă. Prin urmare, scoarţa pământului e sătulă de ţ umezeală, iar plantele pot creşte mereu. Deaceea, la ecvator sunt mai pretutindeni păduri întinse. Copacii sunt totdeauna încărcaţi cu.frunze, flori şi poame. O mulţime de viţe sălbatice, întocmai ca nişte frânghii, leagă ramurile copacilor unele de altele, aşa că jos, la tulpină, mai nici o rază de soare nu pătrunde.

In desişul acela întunecat forfotesc insectele, şer­ pii, păsările şi tot felul de animale mărunte; iar omul şi animalele mai mari cu greu pot răsbate acele pă­ duri uriaşe.— Ca exemplu de astfel de păduri, e cea de pe lângă Congo şi de lângă fluviul Amazoanelor.

De ce creşte acolo pădure şi nu iarbă măruntă? — Fiindcă arborii ucid ierburile, ţinânrin-le umbră. Chiar pe la noi, cu toate că pădurea e mai rară, tot nu poate creşte iarbă sub umbra copacilor;—necum acolo, unde jos e aproape întuneric şi ziual m

mi

r>.?

i

In marginea Savanei.

b) ţinuturi cu ierburi înalte (savane, llanos).—Spre nord şi spre sud de pădurile ecvatoriale, ploile nu mai

^

70

cad în fiecare zi, ci numai în timpul vei ii, iai pe uny^ începe seceta. Prin urmare, pădurea, ne mai avânţjj umezeală îndeajuns, se răreşte şi; dela un loc, nu mui pot creşte decât ierburile. | inuturilc aceste ierboase n numesc în Africa savane, în America llanos (— lianos) î şi pampas. c De ce cresc pe aici numai ierburile?—Fiindcă în luuil0 cu ploaie, firele de iarbă cresc repede (bunăoară ca grâul ! primăvara), iar sămânţa lor se scutură înainte de a veni se. ceta care usucă tot câmpul. Apoi. când seceta încetează şj ; încep earăşi ploile, sămânţa încolţeşte şi iarba creşte din nou.

Copacul din contra, abia după mai mulţi ani poate da rod şi seminţe. Aşa că, dacă pădurea se usucă într’o vară de se­ cetă prea mare, pe ea n’are cine să o mai samene în anul viitor, de oarece nu este cine să aducă sămânţă).

In ţinuturile ierboase trăesc animale mari. Unele se hrănesc cu iarbă — i e r b i v o r e 1 e: bivoli, zebră, ! girafă, etc.; iar alături trăesc carnivorele: lei, hiene... (care se hrănesc pe socoteala ierbivorelor). * Savana. — E asemenea unei grădini cu copaci foarte i rari: unde şi unde câte o tufă sau câte un petec de pădure, i —pe unde se întâmplă câte un isvor sau râu. Mai peste tot, din contra, pământul e acoperit cu erburi înalte, aproape cât şi copacii.

Nu e însă, iarba moale şi măruntă din ţările noastre, ci o iarbă cu paiul gros ca bastonul şi lung de o—4 metri sau chiar mai mult: girafa, cât e de înaltă, de abia se mai ză­ reşte în mijlocul acestei ierbi mari. Potecile şi drumurile sunt , ascunse, întocmai ca de copacii unei păduri. Când vine seceta savana se usucă, apoi localnicii îi dau foc; dar, îndată ce încep ploile, răsare din cenuşă altă iarbă şi, în câteva zile, tot câmpul e ca o mare de verdeaţă. c) Pustiile calde. — Aproape de tropice, unde bat alizeele, ploaia scade de tot. E aşa de puţină umezeală) că nu mai cresc nici ierburile, nici copacii. Pe unde e câte un mic izvor, cresc palmierii; iar mai în lături abia cresc plante cu puţină frunză —un fel de mărăciniş, care rabdă la secetă.

71 , De aceea, pe aici trăcsc numai animalele care se l mulţumesc cu puţin, cum e de ex. cămila.

| ' , \ ' *

•

Un petec de verdeaţa, înconjurat de pustie, 3e numeşte oază. Vorba aceasta însemnează «popas», de oarece caravanele, îndata ce sosesc într’o oaza, poposesc sa adape cămilele şi să in merinde, înainte de a porni iarăşi prin ţinutul uscat al pustiei. d) păduri amestecate cu poene.— Unde sfârşesc pustiile pricinuite de alizee şi încep vânturile neregulate (mai ales vânturi dinspre apus), încep şi ploile din nou; iar coaja pământului, având carăşi umezeală, se îmbracă cu arbori şi cu ierburi, făcând aci păduri, aci poene cu iarbă... Pădurile însă nu-s aşâ de dese ca la ecvator, şi nici ierburile din poene nu-s mari ca cele din savane.

Fiindcă în aceste ţinuturi iarna e foarte frig, îndată ce ; se apropie gerul, iarba se usucă,—după cum în savane se usucă în timpul secetos; frunzele cad, copacii se opresc din ! creştere, iar unele animale (păsările calatoare) fug spre ţările calde. _ Sunt însăşi în acest ţinut păduri care nu leapacla frunza nici peste iarnă. De ex. pădurile de brad. In Siberia

1“

72

( şi Canada, păduri uriaşe se întind ]până aproape de CeÎQnî ! polar. e) ZunJre. — Im sfârşit aproape de poli, frigul aşâ de mare, încât copacii na mai pot creşte, cu i0at{ că au apâ din bel?ug. Arborii sunt din ce în ce ^ rari şi mai pitici, iar dela un loc nu se mai găseşy decât nutin maşchiu şi câteva plante mdrunţde.yjţj auturile acestea se numesc t iticfvc.

Tundra.

Salcia şi mesteacănul care la noi ajung u înălţime dt! zeci de metri, pe acolo abik cresc ds câteva palme, — parcj ca sunt nişte buruieni.

In ţinutul acesta pe jumătate mlăştinos şi mai totdeauna îngheţat, tot sprijinul omului e renul, iar pe lângă malul: mării pescuitul şi vâuarea jocclor. Dar viaţa e grea. In lipsă de fân, Islandezul dă cailor peşte, iar iepurele polar, neavânil destulă iarbă, mănâncă şi şoareci.

Încheiere. — începând dela ecvator şi mergând spre poli, atât plantele, cât şi animalele, se înşiră după climă, iar omul trăeşte cum îl ajută plantele şi ani­ malele.

La ecvator, fiind cald, el trăeşte aproape gol, ia1 copacii totdeauna ver?5 îi dau ir»preu poame, căci vârî

78 e veşnică; în ţinuturile ierboase, omul ţine vite, adică se ocupă cu p'isloria; în ţinutul cu păduri şi poene, ierboase, el tine şi vite, dar lucrează şi pământul, adică se ocupă cu agricultura, - cum e Ia noi, în Europa.

In sfârşit spre pol, ajunge de se îmbracă totdeauna cu piei şi trăeşte mai mult din vânat şi pescuit Ştiind să se folosească de plante şi de animale, omul este cel mai răspândit dintre toate vieţuitoarele mari pe fata pământului. Alte animale locuesc un ţiâut restrâns: Cămila de ex trăeşte numai în ţările secetoase; renul —numai în ţările friguroase, etc. Singur omul— şi împreună cu dânsul cânele — s’a împrăştiat peste tot pământul. * Omul şi vegetaţia. — Dintre toate vieţuitoarele, omul este cel mai meşter în stăpânirea planetei. Ca trup e mic, dar mintea lui e mare. La început trăia ca orice dobitoc de la mână până la gură. mâncând ce puteâ culege de-a gata: poame, rădăcini, scoici, melci, ouă de păsări şi chiar de furnici... De la o vreme a început a semăna înadins unele ierburi şi copaci, adecă a ajuns agricultor.

Urmarea a fost că ierburile îngrijite de om (de pildă grănele) şi 'pomii au ajuns tot mai rodnice şi mai frumoase. Un spio de grâu sălbatec abia dă câteva boabe mici, pe când grâul semănat în pământ mărunţit dă boabe mari şi multe.

Totdeodată pe lângă vânat i-a venit în minte să îm­ blânzească unele dobitoace, spre a se folosi de ele. începutul l’a făcut cu canele, apoi a urmat o sumă de alte animale şi astfel a devenit păstor. Animalele domestecite şi-au schimbat şi ele însuşirile.

Capra sălbatecă avea lapte abia pentru ied, pe când cea îmblânzită are un uger cât plosca şi dă mai mulţi litri de lapte.

Aşa că putem zice cu dreptate! omul a schimbat şi plan­ tele şi animalele, chemându-le pe cele folositoare m tovă­ răşia sa.

Azi, e aşa de legată viaţa omului de vite, de pomi şi de alte semănături, că dacă un singur an n ar să mana sau ar lăsă în părăsire animalele domestice, sute de milioane de oa­ meni ar pieri de foame, — atâta e de strânsă legătura intre ora şi celelalte vieţuitoare fplante şi animale) care acoper planeta.

74

Rasele Oamenii nu-s toţi la fel. Unii sunt mai nuci, alţjj mai mari. Unii mai albi, alţii mai negri, roşcaţi Sai] * gălbui. Apoi, nici la păr, nici Ia ochi, nici la nas... nu^ Ia fel. Aşa că, după cum bunăoară sunt mai mulţi* soiuri de porumbei sau alte animale, tot astfel sunt mai ; ii multe soiuri sau rase.de oameni. a) Rasa mediteraneană. — Împrejurul Medileranei dintre Europa şi Africa, înfăţişarea oamenilor c ca aj noastră, a Românilor: faţa ovală (adecă prelunga.: cam in chipul oului); buzele subţiri; pârul moale (blond] castaniu ori negru) şi raVeori creţ; pielea uneori albă}. alteori aproape neagră (ca la Ţigani).

Soiul acesta de oameni locueşte ţinuturile di împre­ jurul Mediteranei şi se întinde până la India, despărţindu-se în trei ramuri: Arieni, Hainiţi şi Semiţi.

Oamenii acestei rase sunt cei mai civilizaţi — în deo­ sebire Arienii, care au ajuns domnii pământului. Pană acum 400 de ani, cei mai mulţi dintre ei trăiau numai în Europa.

De atunci s*au întins în America, Australia şi cotul de Sud ; al Africei, adică peste tot, unde clima este ca în Europa.— Numai în ţările calde deda ecvator nu se pot aşeză deocam­ dată, de răul căldurei.

b) Rasa neagră.— diteraneană, trăeşte rasa c negru, creţ şi moale decât al nostru; fruntea

In Africa, ală turi de rasa mc- 1 neagră. Pielea c neagra; părul ca lâna: capul mai lunguef teşită', buzele groase şi mari.

Copiii îu zilele dintâiu sunt aproape albi; pe urmă se înegresc; după 6 săptămâni sunt negri adevăraţi, dar palmele şi tălpile rămân toată viaţa ceva mai albe.

c) Rasa mongolă.— Cea mai mare parte din Asia e locuită de Mongoli. Pielea lor e gdlbue: faţa rotundă', umerii obrajilor ieşiţi; nasul turtit şi lătăreţ; ochii mici; coada ochiului e puţin ridicată în sus; părul e negrUy jbâţos şi sunt spâni,

75 Din neamul acesta au venit qnra i«\ nezii, Turcii şi Bulgarii. - Tătarii <i;„" ÎTol.roge-î8"™’ rasa mongola. r°8e,v sunt de (/) Rasa malaio-polinesiană. — InceiVin,i ,r „insulaj.Malaca şi pAna la Madagascar, precum şi ^

v ■ •

5S»

.Mongol.

Mahif-zu.

Pusi-Roşii.

insulele cele mai depărtate ale Oceanului I acilic tiae^t

76

un neam de oameni care se aseamănă întrucâtva cu Mongolii.

Pielea e tot gălbue, clar bate in măsliniu; faja nu e tocmai rotundă, se apropie de forma ovală; umerii obrajilor nu-s tare ieşiţi; părul e negru, dar nu aşa băţos, iar-nasul e ceva mai mărişor. e) Rasa americană are aceste însuşiri: nasul e lung şi uneori chiar încovoiat puţin. Pielea e gălbue; ! umerii obrazului ieşiţi; ochii mari; părui negru şj foarte lung.

Prin urmare, Ia păr şi la piele se aseamănă cu Mongolii.

Americanilor li s’a zis şi Piei-Roşii din pricina obiceiu­ lui lor de a se văpsi cu roşu.

Afară de aceste rase principale, mai sunt ca so­ iuri deosebite: Draridenii (în India), Australienii (în Australia) şi Papuaşii (in Noua-Guinea, etc.). Toţi aceştia seamănă maimult în partea Negrilor. încheiere. — Cu toate deosebirile dintre dânşii, oa­ menii formează la un loc un fel de mare familie răs­ pândită peste tot uscatul. In totul, numărul lor trece de 1.700 mii., adică sunt mai mulţi decât toate anima­ lele mari la un loc!

Elefanţii, leii, tigrii, rinocerii, urşii, zimbrii... au lost mereu slrâmtoraţi dc om. Din multe ţinuturi, ei au fost stârpiţi cu desăvârşire, iar omul a luat în stă­ pânire, pământul întreg: şi uscatul, şi mările1).

Ce este geografia ?

Cele patru învelişuri se ţin unul de altul aşâ le!, că dacă se schimbă unul, trebue să se schimbe ceva şi în celelalte.

1) Rasa « r *

mediterană mongolă maIaio-polan#«i*nă americană

025 532 60 40

mii. „ * „

Rasa neagră 150 miL Dravidienii 60 .* Papnaşi | P/a » Australian!

■

77

I

Să zicem că ar pieri învelişul vieţuitoarelor. Atunci coaja pământului, ne mai fiind acoperită cu plante, ar fi fărâmată de râuri mai cumplit decât azi; munţii s’ar dărâma mai repede, văile ar fi mai adânci.

Sau, să presupunem că ar pieri învelişul făcut de ape; n’ar mai fi mări, râuri, bălţi. etc. Atunci, scoarţa s’ar schimbă mai puţin decât azi: munţii nu s’ar mai surpă de puhoaiej văile nu s’ar mai lărgi prin roaderea râurilor; nisipul n’ar mai fi cărat în mări; deltele n ar mai creşte.

Ori, să ne închipuim că ar pieri pătura aerului. îndată ar muri toate vieţuitoarele, atât plantele, cât şi animalele.

Asta dovedeşte că pământul e oarecum ca un animal: dacă îi schimbi îmbrăcămintea sau pielea, sufere tot trupul.

Geografia este ştiinţa pământului: ea ne arata cum sunt cele patru învelişuri sau pături ale planetei noastre şi cum atârnă ele unele de altele.

In deosebi însă ne va arătă, cum atârnă viaţa noastră, a oamenilor: de atmosferă, de ape, de coaja cea tare, precum şi de vieţuitoare (plante şi animale).

Folosul geografiei.— E de mare folos să ştii în fiecare loc cum sunt învelişurile pământului. Aşa, aerul care înveleşte ţara noastră e peste iarnă foarte rece. Apa care o acoperă (adică: lacurile, râurile, izvoarele...) înghiaţa— ploaia se preface în zăpadă; coaja pământului e şi ea foarte rece, iar plantele mor sau se opresc din creştere. De aceea, noi, Komânii, trăim peste iarnă mai greu decât vara.

Sunt însă ţări spre ecvator, unde învelişul de aer e totdeauna cald. Acolo, apele nu înghiaţa, scoarţa pământului nii se răceşte, iar plantele cresc mereu. Prin acele ţinuturi, porumbul creşte de câte trei—patru ori pe an, nu odată ca pe la noiî Prin urmare, oamenii trăesc pe acolo mult mai înlesniţi. Spre poli, dimpotrivă, porumbul şi grâul nu cresc deloc fiindcă mai totdeauna atmosfera, apele şi coaja pămân­ tului sunt foarte reci. In acele ţări, oamenii traesc grozav de greu : macină până şi coaja de copaci spre a face pane. Şi tocmai aicea stă folosul geografiei. Ea vrea sa ne arate in toate ţările de pe glob: cum e atmosfera, cum sunt apele şi cum se înfăţişează coaja pământului, pentru ca sa ne facă apoi să înţelegem cum sunt vieţuitoarele care o acopeiă şi cum atârnă viaţa fiecărui neam de oameni de telul locului pe care el trăeşte. \

CONTINENTELE DELA SUD Odinioară, insula ;Tasmania, fiind legală de Aus. a alia, cele trei continente sudice se asemănau între ele mai mult de cât astăzi. Întâi, fiindcă se sfârşi au

#*>:...

_

Secetă.'.

IrqpjcuIRjcuIui

W: J

f ysŞi păduri

os a tfe rai/r/V

?3'3D‘

M “C*

Ecvator

J^oj>sC_a£rs[ ■Â

X) Ţinuturi cu ninsoare a

%

toate cu un coif ascuţit spic sud; al doilea, fiindcă aveau lustrele o mare scobitură sau golf în spre Apus; al treilea, fiindcă ţărmurile lor sunt foarte pufin cres­ tate. Innăuntru, de asemenea, toate trei au înfăţişarea unor podişuri, iar munţii sunt îndreptaţi mai toţi dela nord spre sud.

Tustrele se aseamănă şi în privinţa climei.

79 Za păci a cade numai pe; capetele lor dinspre sud, de oarece partea cca vicii marc a trupului acestor continente este aşezata între cele doua tropice, adică, în zona caldă.

Notă.

Pentru locuitorii continentelor sudice, unele lucruri se arată cu totul deosebit. De pildă, când zicem noi ţările de miazăzi, ne gândim îndată la mult soare, multă lumină şi multe poame. Dimpotrivă, ţările dinspre Nord ni se înfăţişează cu cer trist şi întunecat.

Pe jumătatea sudică a planetei, priveliştea e alta. Ve­ derea cea mai luminată e spre Nord, căci într’acolo se vede soarele. Sudul din contra e mai rece şi mai posomorit.—Um­ brele se întind spre Sud, nu spre Nord.

AFRICA1) Jntinderea acestui continent este cam de 30 mii. km.Q; — e aproape de 3 ori mai mare decât Europa.

E bine să ţii minte mărimea unui continent sau a unei ţări, fiindcă un ţinut, cu cât e mai întins, cu atât poate avea o climă mai felurită şi prin urmare plante şi animale de mai multe feluri—într’un cuvânt mai multe bogăţii. De ex. de când ţara noastră se întinde şi dincolo de Prut, Moldovenii din acea parte se pot folosi de sarea şi petrolul din munţi, care lipseşte între Prut şi Nistru 2). jîşezarect.—Nu-i de ajuns ca un ţinut să fie mare, mai trebue să fie şi bine aşezat pe glob.

Groenlanda e cât un sfert din Europa. Dar la ce-i foloseşte întinderea, dacă e rău aşezată, aşa că ghiaţa nu se mai topeşte acolo nici vara.

Cu privire Ia poziţia Africei, e de luat aminte că ecuatorul o taie drept în două şi că e singurul con­ tinent aşezat pe amândouă tropicele.

E bine să ştii şi aşezarea unui continent, căci ghiceşti mai dinainte cum e clima sa. Astfel, aşezarea singură îţi spune că Africa, va avea la mijloc multă ploaie şi deci o 'j Caiet-Atlas, Cele cinci Continente pentru el. 1 secundară, pag. IV. *) Dacă pământul ar fi numai cât luna, ar încăpea pe el numai Europa, Asia şi Africa, fără mări, oceane şi alte continente. Viaţa planetei ar.fi foarte săracă.

▼

HO păchirc foarte întinsă; sub tropice, ploaia lipsind, vor lipsi şi plantele, iar Africa va fi singurul continent care să coprindă două mari deşertul i — cate unul pentru fiecare tropic. — Ar mai avea Africa 2 pustii, daca ar muta-o cineva, ca să vie Sahara în dreptul ecvatorului ?

A) Scoarţa pământului Pământul Africei este mai peste tot un podiş. Din orice parte ai veni cu corabia, ţărmurile Africei ţi se arată înalte şi nu numai că sunt înalte, dar sunt şi foarte pufin crestate, aşâ că rar găseşti un loc adăpostit, unde corabia să se apropie de ţărm...

E folositor să observi şi crestarea ţărmului unui con­ tinent. Pe când Europa noastră are o mulţime de ramuri

sis wm H Cum duc Africanii mărfurile.

Negustorul irebue să caute peste tot hamali. Tocmeala se schimbă mereu < Jn sat în sat. Iar când se întâmplă de sc îmbolnăvesc sau mor hamalii, toată marfa e pierdută.

(peninsule şi insule), Africa se aseamănă mai mult CU UIl trunchiu curăţat de ramuri. Aceasta e o mare pagubă, de

!

I

81

oarece, unde marea intra adânc în uscat, continentul arc mai IUU Ită umezeala, plantele cresc mai bine, iar corăbiile negusto­ rilor înaintează pana în inima continentului, să încarce şi să descarce mărfurile. Negoţul e deci înlesnit x\.

Africa, neavând crestături de acestea, adică golfuri, locuitorii ei au rămas şi până azi răi corăbieri, iar măr­ furile nu pot pătrunde înăuntru, decât cu mare greutate, fiind purtate de hamali.

A) Ţărmurile. — Dacă pleci dela gura Nilului spre apus, ţărmul dela nord e drept şi pustiu până aproape de mijloc, unde e scobitura sau golful celor două Syrte. De aci începe a fi mai crestat şi deci mai prielnic pentru corăbieri. Şi în adevăr, după ce pluteşti înainte, treci de capul Bon şi ajungi în golful 7"unisul ui, unde odinioară a fost vestită Cartagena, un oraş ai cărui negustori duceau mărfurile lor peste toată Mediterana. Ba au în­ drăznit să iasă prin strâmtoarea Gibraltar, spre Oceanul Atlantic, şi au trimis pe un corâbier vestit, să intcmeieze oraşe şi sate departe pe ţărmul apusean al Africei In vechime strâmtoarea aceasta se niimiâ: columnele lui Hercule. Se zicea că Hercnle, un erou, făcuse această tăeturaspre a despărţi Africa de Europa şi pusese pe mai do: stâlpi, ca să înştiinţeze pe corăbieri, să nu iasă cumva în oceau. fiindcă acolo este întuneric mare şi primejdie pentru vase.

Mai târzie vreme (pe timpul lui Ştefan-cel-Mare', Portughezii, voind să facă negoţ cu mirodeniile caie cresc pe pământul Asiei, au înaintat cu corăbiile şi *) Mărfurile care intra său ies clinfcr’un continent prin gs furi şi râuri, adică pe apă. sunt totdeauna mai eftine. decât cele /aduse eu trenul ori cu căruţele pe uscat. Iată o pildă: Un vapor încarcă dinir’odată tot grâul adus do 2000 vagoane (100 de trenuri drstul de lungi). Dar pentru a cârmi un vapor e nevoe de oameni mult mai puţini, decât la un tren. Pe urmă, drumul pe apă o totdeauna gata; nu e nevoie să faci poduri, să-l dregi, eic. _ .

De aceea ..cărăuşia pe mare“ costă mai puţin, iar mărfurile ajung în ţările de pe lângă maro şi de pe lângă râurile navigabile eu mult mai eftine, de cât în ţările depărtate de mare, 71881. — S- Mehedinţi. Geografie cl. I.

<5

S2 mai departe pe ţărmul Africei; ei sunt cei dintâi |<;u ropeni, care au văzut marginile acestui continent (|e jur-împrejur.

La început s’au apropiat pe încetul pană spre Capul Blancu (~-alb) numit astfel din cauza nisipului care se zărea albind pe mal; apoi, trecând pe lângă verdeaţa din regiunea savanelor şi a pădurilor, au dat unor insule numele Capului-verde. In sfârşit, după mu!ic necazuri, au trecut şi de golful Guinea (ghinea) şi au în. conjurat capul Bunei-Speranţe, (botezat astfel, de bucurie că au găsit pe apă un drum liber spre Asia). * Descoperirea ţărmului din apusul Africei.—Ce căutau Portughezii pe malul Africei?

Nu de voe, ci de nevoie apucaseră ei această cale I)in timpuri foarte vechi, locuitorii dimprejurul Mediteranei pri­ meau din răsărit (în deosebi dinspre India) mirodenii, petre scumpe, mărgăritare, smirnă, tămâe, lemn de abanos, fildeş şi alte scumpeturi. Şi deoarece popoarele din răsărit nu cum­ părau nimic din ţările noastre, mărfurile venite de acolo trebuia să le plutim cu aur şi argint (care începuseră a' se scurge spre ţările din sudul Asiei). Şi cum Europa nu putea scoate din pământul ei destul aur, banii ajunseseră foarte rari şi scumpi.—Se mai adăogă şi împrejurarea că mărfii- | rile răsăritene, venite cu corăbiile prin Marea-Roşie, tre­ buiau la trecerea prin Egipt să plătească o vamă foate marc.

Ca să scape de vamă şi să aducă acele mărfuri mai cftin, Portughezii s’au hotărît să înconjoare Africa şi să le cumpere deadreptul din Iudia. Pornind dela acest gând, s’au muncit aproape 100 de ani să înainteze pe ţărmul Africei.

Dar până să ajungă în India, s’au deprins deocamdată a face negoţ cu Africanii. Ce fel de negoţ? Ii prindeau, ca pe un vânat, şi i vindeau drept robi! Ajunsese chiar să deprindă câni anuine pentru a adulmeca urma Negrilor şi-i supuneau pe cei prinşi la chinuri grele, casă poată află ascunzătoarea celorlalţi.

In anul când Mircea se luptă la Vbrna împotriva Tur­ cilor, apărând creştinătatea, iată ce scria un Portughez : In slârşit, s a îndurat Dumnezeu, cel ce plăteşte faptele bune, pentru multele ostenele suferite în slujba sa, să ne dea o zi binecuvântata şi răsplata pentru cheltueli, căci am prins bar-

83 baţi: femei şi copii în total 165 de capete4* î - Chiar regn luau a cincea parte din câştigul negoţului cu robii .

Lăsând la o parte ruşinea aceasta din partea unor oameni care-şi ziceau creştini, tapta Portughezilor cereâ mult curai. Ţinuturile acelea nu mai fuseseră călcate de Europeni. Cre­ dinţa celor vechi eră că spre ecvator căldura ucide orice fiinţă vieţuitoare. Aşa dar trebuia multă îndrăzneală să înaintezi pe ţărmul african, spre ecvator. (In insulele Capului Verde, păsările nu văzuseră Încă om şi se lăsau să fie prinse cu mâna)!

Dela capul Bunei-Speranţe, au văzut, în sfârşit, că ţărmul se îndreaptă earăşi spre nord, făcând două scobi­ turi mai însemnate:golful Delagoci şi Sofala, despărţite decapul Corrientes, numit astfel de Portughezi din pricina curenţilor puternici de pe lângă mal. (Corabia e împinsă îndărăt cu 100 de mile pe zi, de apa care năvăleşte dinspre Comore în strâmtoarea Mozambic). Mai spre nord, ei găsiră in ocean un fel de peninsulă (pare căeun nas de rinocer) terminată prin Capul Giiarclofuipri­ mejdios pentru corăbii. Chiar numele acesta însemnează în limba portugheză (păziţi-vă!). In faţa acelui cap stă insula Socotra, pe care cei vechi o numiseră In­ sula Fericiţilor.

In sfârşit, prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb (= poarta lacrămilor) intri în Marea Roşie, ale cărei maluri merg aproape paralel, până se sfâşesc Ia nord cu două golfuri (ca două urechi de iepure.)—Unul din ele este golful Saezului, care se îndreaptă spre Mediterana. * Marect-Roşie e una dintre mările cele mai calde ale globului. Dacă n’ai ghiaţă să te răcoreşti, e greu de. trecut vara prin ea. Cu toate acestea, drumul împrejurul Africei era aşa de lung, că de vfe-o :50 ani, cele mai multe corăbii care pleacă din Europa spre Asia, numai înconjoară Africa pe drumul găsit odinioară dc Portughezi, ci trece printr’un canal care a tăiat istmul Suezuhu si a unit astfel apele Meditcranei cu ale Mării-Roşii

Pe scurt: ţărmurile Africei sunt puţin crestate, au puţine peninsula şi foarte puţine insule.

U guard a fui = fii in garda.

SI

Cea mai mare insulă e Madagaskar (de două ori mai mare decât ţara noastră). Alături de ea sunt doua arhipelaguri: Comorele şi Mascarenele {Pcanion şj Mauricia). . . .

Spre apus, sunt ceva mai multe insule: Madeira% Azorele, insulilq Capului verde, Canarele (numite astfeţ din cauza cânilor), Fernando-Po, Sf■ Tonta, Sf. Elena (găsită de un corâbier în ziua de Sf. Elena). !

Fiind mici şi departe de ţărm, insulele dinspre apu^ când an fost găsite de corăbieri, erau toate pustii, afară de Canare. Pe aceasta trăiau nişte oameni care ziceau că Dum­ nezeu i*au adus din Africa şi i-a^uitat acolo!

B) Pământul.—Africa se arată călătorului in chipul unui podiş mai ridicat spre răsărit şi miazăzi, şi înconjurat mai în toate părţile cu munţi.—Dacă ai tăia-o în curmeziş, cam pe aproape de ccvator, tăietura privită dintro parte s'ar vedeâ astfel: 5 T S s I a §

roca—f-

î3ă?Ii

iCoo-A

5

^od>e o r~ce ) u

2

$

.Q_

&

21 ^ Con q p

-ta-cuf-

O Inelari în pământul Africei.

!• Jtfurjfii.—Dela munţii Scorpiei (Drakenperg) şi până la podişul Abisiniei, marginea răsăriteană a con­ tinentului se înfăţişează celui care vine dinspre oceanul Indian ca un adevărat munte; când ajungi însă sus, vezi că muntele n’a fost altceva decât povârnişul unui podiş foarte înalt, pe. care se află mulţi vulcani, dintre care cei mai înalţi Kenia şi Kilimangiaro (= muntele Dumne­ zeului ploilor) stau ca nişte turnuri uriaşe aproape în

j : j j

85

mijlocul continentului, lângă ecvator.—Acesta din urmă atinge înălţimea de 6000 m. (cam de 3 ori cât Ceahlăul).

Lângă Mediterana, se întinde lanţul munţilor Atlas.

Povestea spune că un rege, Atlas, a fost prefăcut fn munte şi osândit sil ţină cerul în spate.

II. Represiuni (locuri adâncite).—Afară ..de |munţi, podişul african are câteva mari scobituri. Una e

mmsmsâ

WM

Montele Kenia: jos banani, iar pe vârf zăpadă şi gheţari este lângă ecvator!

deşi

chiar la mijloc, unde fluviul Congo se încolăceşte (ca un şarpe), până ce găseşte o spărtură şi scoboară apo1 repede spre ocean, vărsând astfel prin acea gură toate apele adunate în mijlocul continentului.

f

86 O altâ scobitură e mai spre nord. In fundul ei Se adună apele lui Şari şi ale altor râuri; acestea, nega. sind locul pe unde să iasă spre ocean, fac un mare lac numit Cinrl (aproapede3 ori mai mare decât Dobrogea).

Dar, cu toată întinderea lui, apa nu e adâncă; seamănă mai mult cu o baltă plină fie stufăriş, încarc rătăcesc hipo­ potam şi crocodili.

/

5/LouiS

Ado'is Abetja'

'Mumbasa ÎQares Salam

Africa fiind tiu pudiş, drumurile de fier suie greu dela ţărm spre interior. Mai toate căile ferate sânt pe marginea continentului. în chip de crâmpeie scurte si perpendiculare pe ţărm*.

;

i

i

Inlr un cuvânt: uscatul african nu-i bine plăsmui/• Marginile nu-s destul de crestate, iar înăuntru găseşti

«7

mai peste toi numai podişuri, de unde urmează că râu­ rile: ori nu pot Ft* spre ocean (Şari); sau, dacă ies, trebuie să Sara. e« Congo, din treaptă în treaptă, adică să facă mai multe cascade, până ce ajung la ţărm. De aceea mai toate râurile africane sunt rele pentru corăbieri.—(Vezi liniuţele trase în curmezişul râurilor; ele însemnează locul cascadelor). * Cataractele dela gura lui Congo. - Cataractele se întind ca nişte uriaşe ziduri de piatra în curmezişul fluviului. Apa aci se învârteşte în ochiuri adânci, aci se repede peste pragul de stâncă sau saltă peste nenumărate trepte.

Cea mai sălbatecă dintre toate este cea din urmă. Jnchipueşte-ţi un golf lung de vreo 6 km. şi lat de 800 m. Inchipueşte-ţi peste o astfel de apă lată deslănţuit un uragan, şi deabiâ ai putea să-ţi dai seama de sbuciumul grozav al ralurilor. Sgomotul e în adevăr asurzitor. Nu-1 poţi asemăna decât cu huruitul unui tren care aleargă cu toată iuţeala printr’un tunel dc piatră.

Fiindcă mai toate râurile Africeiauin curgerea lor mai ■multe cataracte, e uşor de închipuit pentru ce corăbierii nan putut străbate lesne spre inima continentului. Când ajungeau la cataracte, trebuiau să târască bărcile pe uscat, până unde găsiau earăşi apă liniştită, sau se întorceau înapoi. De aceia vedem ca cele dintâi drumuri de fer sâut un fel dc crâmpeie menite a legă ţărmul cu podişul şi a înconjura cataractele.

B) Clima şi apele ’) j.La mijlocul Alricei, clima este ecuatorială, adică c cald şi plouă veşnic; de aceea, găsim acolo şi râul cel mai mare al Africei, Congo (=săgeata) care are mai multă apă decât toate râurile întregului continent luate Ia un loc.

Mai mare decât (Jougo nu e nici un fluviu pe tot pă­ mântul—afară de al Amazoanelor, care curge şi el tot in ţinutul 'ploios de sub ecvator.

I) Caiet-Atlas, IV, 2, 3 şi 5,

T

Din ploile ecva^oriale se mai nasc alte două râuri mari: Zambezi («râul peştilor) şi Niger (=^râul). In apropiere de acesta din urmă isvorăsc: Senegalul şi Gambia.

2. Spre ţinutul, unde bat alizeele, ploaia scade până ce intrăm spre nord în pustia Sa hara, iar la sud în Kalah ari.—In aceste pustii, râurile lipsesc; o parte însă din apa ploilor ecvatoriale scapă totuşi spre nord printr’un fel de şanţ, care taie pustia în curmeziş şi, sub nu­ mele de Nil, isbuteşte să se verse tocmai în Mediterana.

Fiindcă, veneă dintr’o pustie, unde nu cade cu anii o picătură de ploaie, se mi nu nan cei vechi, de ce în fiecare vară Nilul se revarsă? Abiă în veacul trecut s’a aflat că el isvorăşte tocmai dela ecvator, din lacul Victoria (de vre-o trei ori mai mare decât Dobrogca). Şi anume: de câteori soarele se arată mai mult spre emisfera noastră, începe şi ploaia, iar lacul Victoria şi afluenţii dela isvo'rele Nilului se umflă. Se umflă atunci şi Nilul şi, cu toată uscăciunea Saharei, prisosul apelor de ploaie ajunge până în Egipt, unde se revarsă peste maluri.

Când soarele se întoarce înapoi, spre emisfera australă, încetează şi ploile, iar Nilul scade, lăsând pe ţărm un mâl foarte roditor. Atunci, Egiptenii aruncă sămânţă, lăsând vitele s’o calce si să o îngroape cu picioarele—ceeace ţine loc în unele părţi şi de arătură, şi de grăpat.

Tot pe la isvoarele Nilului, adecă aproape de lacul Victoria mai este şi marele lac Tanganica, iar ceva mai spre sud e lacul Niassa. Unul trimite apa spre Congo; celălalt spre Zambezi.

3. In sfârşit, dacă treci de cele două pustii, spre capătul nordic şi sudic al Africei, încep iarăşi ploile, dar nu dau aşâ de multă apă ca pe la ecvator. De aceea şi râurile sunt mai puţine şi mai mici. Cel mai însemnat e Orange şi Limpopo ( = râul crocodi­ lilor).

1 ■

89

C) Plante şi animale5)

;

După ce am văzut cum e pământul Africei, clima şi apele sale, să cercetăm acum şi vieţuitoarele.

1. pădurea ecvatorialâ. — La mijloc, unde plouă mult, se întinde o pădure uriaşă. Copacii ajung până la 60 m. înălţime şi fiindcă sunt legaţi intre ei prin fel de fel de viţe sălbatice, toată pădurea este un haos de frunziş.

P !

I Bananul El dit nu numai hrană, ci şi material pentru colibă. Din câteva foi, adăpostul e jjrata.

Dintre toţii copacii, mai vrednic de ţinut minte e palmierul, care face nişte nuci cât pumnul, pline de lapte înăuntru. Apoi vine bananul, care dă un strugure ') Caict-Atlae, p. IV, 6 şi 7.

00

aşâ de mare, că abia îl poate ridica un om. Doi, trei copaci de aceştia, cu roadele lor (la fel cu castraveţii) hrănesc o familie timp de un an de zile.

In ţările noastre, bananul nu dă roade; c sănianat prin grădini pentru frumuseţea foilor sale late ea nişte lopeţi.

In ţinuturile acestea calde şi umede, creşte bine şi po­ rumbul, dar oamenii mi pot lucra lesne pământul, fiindcă bumenile înăbuşesc sămănătura. Degeaba pliveşti. Ierburile rele, fiind udate zilnic de ploae, se prind din nou sau ră­ sar nitele la loc din se­ minţele mereu scuturate de vânt. De aceea locui­ torii acelor ţinuturi trăese mai mult din vânai şi din poamele copacilor. -— To­ tuşi, sânt unii Negri, cari; lucrează pământul eu săpăli ga. Femeile şi chiar copiii ajută zilnic la sŢi­ pat, plivit şi la alte munci migăloase.

Fiindcă nu pot lucra în voie pământul, lo­ Palmierul. cuitorii acestor ţinuturi i: pomul cel mai scump iu ţările fără ploaie. ar puteâ creşte vite; dar tot pe acolo mai trăcşlc şi o muscă, feje, care omoară animalele do­ mestice, afară de capre şi măgar- gg Aşâ că oamenilor nu le rămâne ^ pentru hrană decât animale mai mărunte, poamele şi vânatul. Iar când acestea lipsesc, ei mănâncă si carne de om (antropofagie).

Tete (mărită).

1

91

De cc nu strâng măcar poame liniile, să le n-islr^ pentru vremuri de nevoie?

Boul african.

Nu prea pol face nici asta: mai întâi, umezeala şi căldura le-ar face îndată să putrezească; apoi lot pe acolo mai e încă un alt duşman: un fel de furnică lacomă, Ier-mita, care roade până şi lemnele.—Chiar mobilele trebuie să le pui cu picioarele în vase cu apă, ca să nu se suie furnicile acestea să le mănânce!

Jertfite. Sub“© bărbatul, în sbor; jos la dreapta, o o termita plină de ouă.j

*2

Câteva termite, luate din greşală pe o corabie, s’au ^ malţit atâta, că au sfredelit tot lemnul şi corabia s a sfărâmat.

Prin urmare, cu toată vara lor veşnică, oamenii rm trăesc tocmai înlesniţi in Africa ecvatorială. Unde te-ai tocmai acolo ei sunt aşteptă să trăiască'fericiţi ca în raiu, ... sălbatici şi chiar se mănâncă unii pe alţii ca fiarele.

2. Savane. — Spre nord şi spre sud de pădurea ecvatorială se întind ţinuturile ierboase, numite savane.

Iarba lor e aşâ ele înaltă, că deabia se mai zăreşte capul girafei.

Pietre cu care se ajută Negrii ia măcinatul grânelor.

AcoIj trăesc: girafa, zebra, bivolul, gazela, anti­ lopa, etc., iar din carnea lor trăesc: leii, hienele, şacalii> leop'irzii... Oamenii se ocupă, fireşte, cu păstoria, adică tin cirezi de vaci; dar vacile sunt rele de lapte şi fată un singur viţel. Boii slujesc la călărie.

3. Pustiile: Sahara şi TCa/ahari. — Pe la tropice, mai tot anul e secetă, ceeace face ca pământul să fie pustiu. Unde Africa e mai lată, ea are o pustie mai în­ tinsă — Sahara. Unde e mai îngustă, şi pustia, Kalahari, e mai mică. In ţinuturile acestea, toată nădejdea e Ja curmal şi la cămilă.

Cămila a venit în Africa după naşterea lui Chrisios.

-Mai Înainte, cn greu dacă putea cineva trece prin Sahara.

93 âfflilJT® cară mărfurile dela ° mTrJnz kce^LtT a^uH dncÂnda-şi apa «n burduf şi invelmdu-şi^gura să o ferească de prafN~

=S3?.ş;:

. •

....

* •*/

P u ştia*7 Sn h a roi In dreapta se văd răpi "‘săpate de apă în marginea. unui podiţ.

In lipsa râurilor, seobirea pământului se face însă mai mult do vânt.

* Curmalul.—Cum e cămila animalul pustiei, fiindcă rabdă la căldura şi la sete. aşa şi curmalul e copacul pustiei Ca şi cămila, când plouă, el su feră şi piere. Rădăcinele, ce e drept, cer umezeală, dar ramurilor le place arşiţa soarelui. Curmalele ţin loc de pâue pentru om şi de nutreţ pentru cămilă şi cal.

Nimic nu se leapădă din curmal, ca şi din cămilă. Din poamele lui se pregătesc tot felul de mâncări: cu lapte, <-u apă, cu miere, etc. Sâmburii prăjiţi ţin loc de cafea; frunzele tinere sunt mâncate în loc de verdeţuri; inima lemnului de asemenea: foile vechi slujesc la acoperirea colibelor; lemnul --la joc', din sucul trunchiului se face un fel .de vin... Ca şi cămila, curmalul face parte din familia locuitorilor p ’stiei,—aşâ e! de iubit şi îngrijit.

,

91

4. Pâduri/e ajnestecate cu poene - La capei Alricei, unde inccp ploile, sunt iarăşi păduri, dar nu i (î ca cele dela ecvator, ci printre ele se află şi poene iarbă. Pe aci oamenii pot lucra pământul şi (in tot f(J[^ de animale domestice, trăind aproape ca in ţara noastă De aceea, .Europenii nn se aşează nici în mijlocu 1 AI ricei, unde e cald şi umezeală, nici în cele doua pustii, ci nu mai la capetele Africei, unde clima se potriveşte cu cca din Eur0,)a

.

l>) locuitorii Africei

Africa poartă numelede „continentul negru*, fiindcă rasa cea mai răspândită în Africa e rasa neagră.

Ou toate că Africa e de trei ori mai mare decât conti­ nentul nostru, populaţia ei nu este nici pe jumătate cât a

Sobrii cu^filJcş.(dinii de elefant), De când au văzut ce preţ are fildeşul, elefantii^sunt vânaţi fără cruţare.

Caravane intregi aduc fildeşul ia^ţă rm.

95 Europei. (Abia vreo 180 mii.). Treime să te gândeşti că cele 2 mari pustii sunt aproape goale, iar în pădurile'din mijloc populaţia este iarăşi foarte m»yî.

“■ J ’ 1. Jfegrii sunt locuitorii cei mai vechi ai Africei.

Când îi întreabă cineva: de unde au venit acolo, unii ..rată că au venit dinspre Asia. i -

u ‘ '

iiy

; vjy

-

Colibe de N’e^ri. .Mni-îii fio<>nrejlinut chipul si aşezarea'

Umblă mai mult desbrdcaji şi se împodobesc copilă­ reşte: cu pene, mărgele, bucăţele de postav, salbe* de scoici, de dinţi de om, ele. Armele lor surit simple (cum erau mai de mult şi în Europa) adică circul, latu ra, măciuca. De când au început negoţul cu Europenii, s’au

96 deprins să umble cu pUşcile. Dar, pe lângă arme si mărfuri, au mai luat dela Europeni obiceiul de a k rachiu, precum şi alte boli, care îi prăpădesc, — Cu tQ ^ că suni oameni voinici.

Mai ales sunt isteţi Ia vânat Piticii, un soiu de meni mici, ale căror colibe abia se văd din frunziş..Ca -°a' se rătăcească prin pădure, ei se cheamă unul pe altul cu * sau cu cornul. Dar sunt arcaşi meşteri: ţintesc de pild-~ * ochiul elefantului, apoi se apropie prin partea cealaltă U bagă lancea în pântece. f * Ncgoţui cu Negrii.— Negrii au fost s>-sunf. încă pe alocurea vânaţi, întocmai ca şi fiarele. De aceea, cum ]>rind de veste că vin duşmanii, ei părăsesc satul, iar în locurile pe unde sunt copaci înalţi, se urca pe copac cu tot avutul lor. Fac un fel de patul în crengi; sueaeolo piua, unde pre­ gătesc făina, şi burduful sau oalele cu apa. Ridică apoi ca­ prele, câinii, pasările lor... şi se coboară numai peste noapte, de mai iau apă.

.Negru (Kru)

Când duşmanii descoperă ascunzătoarea, ii ţintesc cu puştile ori cu săgeţile. Adeseori, când văd că nu e chip de scăpare, bieţii Negri se aruncă jos şi mor, iar mamele su­ cesc singure gâtul copiilor.

97 Totuşi, mulţi cad în robie. După descoperirea AmwiVpi corăbiile Europenilor au încărcat o mulţime de robi pentru a.i duce în America, unde i-au pus A lucreze pământul.

Poate peste 50 milioane au fost astfel trecuţi peste ocean Cei care au mur.t nu se mai socotesc. Abia în zilele noastre' comerţul acesta sălbatec a fost oprit. ’ Şi aşa se face ca rasa neagră s’a întins împreubă cu Europenii şi dincolo de Oceanul Atlantic.

2. Jîrabii, din timpuri foarte vechi, au trecut Marea-Roşie şi s’au aşezat pe ţărmul de răsărit al Africei ocupându-se cu negoţul; iar de vre-o 1000 de ani, s’au întins şi pe ţărmul dinspre miază noapte; apoi, cu aju­ torul cămilelor, au trecut Sahara şi au ajuns până în Sudan (= Ţara-Negrilor).

Ei sunt mai ales de rină, dacă Negrii au fost vânaţi atâta timp şi vânduţi ca sclavi Mii de Negri au murit istoviţi de foame şi Bani africani (de aramă). de sete. trecând Sahara în cămilelor, mânaţi dindărăt ca vitele. urma D SO;

ii '*&•

împrăştie rea Negrilor. . Sudul Staielor-Unito sunt Brazilia, America centrală şi să fie copleşite de Negri.

71R81, _ s. Mehedinţi, Geografic ■: 1. T secundară.

î

9S Totuşi în ţinutul umed şi cald dela ecvator, Arabii nu sau putut întinde. Se îmbolnăvesc şi mor, ca şi cămilele lor.

3. Berberii trăesc pe ţărmul de nord. Ei se asea­ mănă muk cu locuitorii din Sudul Europei.

4. €vreii, prigoniţi din Spania, trăesc mai ales in Maroc, în Algeria şi Tunis; ei sunt foarte uriţi de Arabi şi de Berberi.

5. €uroperjii au pătruns şi ei în timpurile din urmă şi sau aşezat mai ales la capetele AIricei, dar au îm­ părţit tot continentul —chiar şi ţinuturile pe care nu lc-au văzut—ca şi cum ar fi moşia lor. * Burii. Dintre Europeni, aceia care s’au aşezat mai cu dinadinsul în Africa, sunt Burii. Cuvântul acesta înseamnă în limba lor ţăran (BauerJ. De neam, ei sunt Olandezi şi s’au stabilit mai întâi la capătul de sud al Africei, acum vre-o 300 de ani; apoi, păscând vitele pe podişiurile cele răcoroase ale Capului, s’au îutins mereu spre nord. In timpurile din urmă, Englezii i-au prigonit tara milă, iar ei ne mai putând fugi spre noid, unde musca ţeţe le-ar fi ucis vitele, au început un războiu crâncen contra Angliei.

Berber.

Coi care nu s’au încrucişat *u chip întocmai ca Europenii.

Beduin.

99 Deşi. sunt numai o mântl de oameni, s’au răsboit ou atâta vitejie, câ s a mirat toată lumea de isprava lor. Fiind însă prea puţini la număr, au fost biruiţi jdupâ 3 ani, iar ţara lor a căzut în stăpânirea Englezilor. Dacă n’ar fi avut aur ţi diamante în pământul ţârei lor, poate n’ar fi venit urgia străinilor peste dânşii.

m jO

?KSisg!§8SS

1 "i.tt Carele Burilor.

E drept însă că Burii au fugit de Englezi şi pentru altă pricină: când Anglia a desfiinţat robia Negrilor, Burii nu se puteau desbărâ de obiceiul de a ţine robi. Deşi sunt cre­ ştini — şi încă bisericoşi — ei se luau după învăţătura ve­ chiului testament, care îngăduia robia !

STATELE Aproape toată Africa e stăpânită de Europeni.

Neatârnate au rămas numai două ţări: Jîbisinia, o împărăţie, aşezată lângă Marea-Roşie, pe nişte munţi şi podişuri înalte.

Siberia, o republică de Negri.

Restul Africei e cupr.ns aproape întreg de Englezi şi de Francezi.

1. Englezii stăpânesc o fâşie de pământ, care se întinde dela capul Bunei-Speranţe până la gurile Nilului-

100

In anii din urmă, Egiptul s’a declarat liber, dar mâna Englezilor este încă deasupra Iui. 2. Francezii, au cuprins mai toată partea apuseană I (dela gurile lui Congo până în Mediterana). Pe mar­ ginea ţinutului s'ăpânit de Francezi, se înşiră însă şj câteva posesiuni spaniole, portugheze şi engleze. Intre ; ele, cea mai însemnată e Nigeria, adică ţara dela gura Nigerului, care e în mina Englezilor, împreună cu 3 c fâşii: Coasta de Aur, Sierra Leone şi valea de jos a V râului Gambia. l 3. Italienii au şi ei trei fâşii pe ţărm: Somalia italiană (lângă Somalia engleză), Eritrea şi Libia.— d Tustrele cuprind pământuri fără mare preţ.

4. Portughezii stăpânesc două mari bucăţi din 3 pământul african (Angola şi Africa portugheză ră­ săriteană), dar nu le îngrijesc cum trebue.

5. Belgienii au înfiinţat drept în mijloc un stat Congo-Belgian, cuprinzând ţinutul de unde îşi adună * fluviul Congo apele sale.

, î

Aşa cum stau lucrurile azi, se poate zice că Englezii şi Francezii hotărăsc soarta continentului african. E cu pu­ tinţă însă ca Negrii să ridice şi ei capul, de oarece în părţile calde şi umede Europenii nu pot trăi. — De bună seamă, la urma urmei, rasa neagră va rămâne tot ea stăpâna peste părţile neprielnice vieţii Europenilor.

Rezumat asupra Africei 1. Snprafaţa. Aproape 30 mii. km.Q ca 140 mii locuitori.

2. Hotar: Apă din jur împrejur Spre răsărit insulele cele mai depărtate sânt Amirantele, Seycheles şi Maur ici u i spre Apus: Madeira şi Ins. Capul Verde.

3. Pământul,— Muntele cel mai înalt. Kiliniangiaro (6000 metri).

4. Ape : Râul cel mai mare: Congo (scoate apele dintr’uu ţinut de 13 ori mai mare decât România).

Râul cel mai lung: Nilul. (Dacă adaugi lui Congo lungimea Nistrului, abia faci un fluviu cât Nilul).

101 La°ul °el mai mare : Victori* Mama (cam de 8 ori mai mare decât Onega) şi cu puţin mai mare decât Arai 5. State.— Independente numai 8: Abisinia Egiptul şi Liberia.

Ca întindere ţara cea mai apropiat*, de România este Tramvai, aşezată, pe acelaş meridian cu ţara noastră. Ca latitudine, România, ar stă în emisfera cealaltă cu lOVrade şi mai bine la sud de Capul Bunei-Speranţe!

6. Oraşul cel mai mare este Cairo (800.000 loc.).

7. Căile ferate sunt puţine şi trunchiate, adecă nu se leagă încă unele cu altele,^ ci înaintează cât pot dela ţărm spre interior. — Cel mai însemnat drum de fier e cel din lungul Nilului, care va uni în curând Alexandria cu marele Lacuri ecvatoriale, unde.se va întâlni cu drumul care dela Cap a înaintat până Ia isvoarele fluviului Congo.

AUSTRALIA «) Jniinderea e de 7'/2 mii.— E continentul cel mai mic dintre toate şi cel mai de pe. urmă cunoscut de Europeni. ►S’a numit astfel dela vorba auster = vântul de sud.

15 singurul continent aşezat mimai in emisfera australă.

Aşezarea.— Cum e Africa tăiată în două părţi egale de ecvator, deasemenea şi Australia e tăiată In două părţi aproape egale de tropicul Capricornului. Prin urmare, continentul australian stă pe glob în dreptul pustiei Kalaliari; — chiar aşezarea lui arată, că acest continent e menit să fie în mare parte o pustie.

A) Pământul 1. ţărmurile sunt, ca şi la Africa, foarte puţin cre­ state. Singurul golf mai de seamă e Carpentaria, iai singura peninsulă mai mare este York, care se sfăîn­ şeşte cu capul York.

•

nei-AtlaCele cinei continente.

%

102 Şi nu numai câ nare crestături bune pentru porturi, «Iar coralii au făcut par’că înadins, in multe locuri. Un lanţ de insule foarte primejdioase pentru corăbiile caro vor să se apropie de ţărm. Aşa, la răsărit e: Marca barierdy un adevărat zăgaz de corali. *

BameiP ) x

O

<

o

9

Ufiox:

•.

1 V°0

YAARtA MĂRGEANULUI

»eş.Victpr«»^

rf

g.AUStfai;a

c.

Le^*-in

Cănberrj Mdbourne

\ H 0 I

0 C.

Str.^ui Bass

* N

Tasmsnia

v

1-i o*

* Marea Ooraliilor. —La răsărit de Australia, coralii au zidit atâtea insule, încât marea a căpătat numele lor.

Din fundul apelor calde ale oceanului, vietăţile acestea clădesc pe încetul un fel de ziduri, ale căror creştete se apropie până la faţa apei. Coralii se întind însă nu numai îu siis, ci şi în luturi şi astfel, cu vremea se arata pe încetul in-

103

sule acolo unde mai înainte se întindeâ luciul apelor mării Dar, până să se zărească insula deasupra valurilor, corăbierul nici nu bănueşte ce primejdie se află dedesubt. E destul 0 ciocnire mai tare, şi^ corabia se înţepeneşte în stâncile fă­ cute de corali, ori lasă apa să intre înăuntru şi se cufundă Cu oameni cu tot.

2. Jnâuntru, continentul australian e, ca şi Africa, mai mult un podiş, iar spre Răsărit, scoarţa pămân­ tului se ridică şi formează (tot ca şi în Africa) un lanţ de munţi—Alpii australieni, care nu ajung nicăiri înăl­ ţimea Carpaţilor. Tăiat în curmeziş, dela apus spre ră­ sărit şi privit dintr’o parte, pământul australian s’ar arăta astfel:

Australia de vest Pustie V

Lac Eyre

I

Alpii australieni E

O tăieturii în pământnl Australiei.

Cu toate că Alpii australieni sunt mici şi aproape de tropic, în unele locuri zăpada nu se topeşte deloc peste vară; ba pe vârfuri ninge încă şi vara — aşâ e de răcoare în emisfera apelor. Prin urmare, ţinutul de lângă munţi se aseamănă mult cu al Europei — în ce priveşte clima şi traiul locuitorilor.

B) Clima şi râurile Din cauza aşezării sub tropic, vântul cel mai de seamă al Australiei e alizeul de SE. Şi fiindcă vine peste ocean, el aduce destulă umezeală continentului; din nenorocire, munţii stau chiar pe ţărm, în drumul aiizeului, ţinând calea norilor. Ploaia cea mai multă se opreşte aşâdar pe aceşti munţi, apoi aerul trece mai departe pe continent, fără să mai aibă umezeală1).

Deaceea, Australia (ca şi Kalahari, unde ploaia l) Oa^t-Atlas, V, 2.

104

nu pătrunde iot din pricina coastei înalte dinspre sărit) e mai toată o pustie; — nicăiri n*au murit ^ mulţi călători de sete, decât în acest continent. SingUnjj râu mare e Murray, dar şi el seacă uneori, — se asea. mână mai mult cu un şir de bălţi. * Murray. — De oarece fluviul acesta, împreună cu aflu. enţii săi, se întinde pe un ţinut lat, cum ar li între marea Baltica. Adriatica şi Marea Neagră, ai aşteptă să fie mare— de pildă cât Dunărea. E drept că pe timp de ploaie, se umfla uneori şi chiar se revarsă peste maluri; dar, îndată ce îr.cepe seceta, el scade până ce plutirea vaselor nu mai e cu putinţa j Totuşi Murray slujeşte pentru transportul lânei nenu­ măratelor turme ce pasc pe malurile sale. Îndată ce apa se | umflă, telegraful dă de ştire la toate staţiile din lungul râu­ lui; negustorii, încarcă lâna, iar luntrile pot coborî atunci la mare, unde aşteaptă vapoarele, sa o aducă spre fabri­ cile Europei. — Aproape jumătate din export e numai lână

Orurnurile de fier sânt numai pe marginea continentului, ca şi cel-' cane. Intre ţărmul de nord, şi cel de sud, legătnra ee face numai prin*/* linie telegrafică, aşezată de vreo 50 de ani cu mari greutăţi. Stâlpii de fier spre a mi fî mâncaţi de termite.

105

C) Plante şi animale ') Spre răsărit, unde plouă mai mult, pământul e bine îmbrăcat cu iarbă şi cu copaci. In pădurile australiene ,-reşte arborele cel mai înalt din lume, eucaliptul.

sfifSilIM

fiSBS&V

m a m

Eucaliptul (col mai înalt copac din liinioj.

'Eucaliptul ajunge chiar şi 160 m. Biscricele^şi^.turuiirile cele mai înalte ale oraşelor noastre s’ar putea ascunde întregi sub ramurile lui, deoarece se găsesc unii eucalipţi care n’au ramuri decât dela 160 m. în sus! Ei sunt aşa de groşi, ca în scorbura unuia au putut, sa intre trei călăreţi eu cai cu tot, şi sâ se întoarcă înapoi fără să descalice. b Oqet-Atlas, V, o, 0

106 Pentru ca să hrănească un tmnohiu aşa de uriaş „„ dăcinile pătrund până la o adâncime de peste 33 m. ^ pi­ ramidele făcute de mâna omului sunt o jucărie faţă de latul veşnic verde al unui astfel de arbore, iar copacii no»; de câţiva metri lungime ar fi alături de eucalipţi, ea lăstari subţiri.

Cu cât te depărtezi insă de ţărm, cu atât pădl] rile se răresc; pământul începe a fi acoperit mai mult cu iarbă (ceva asemănător cu savanele africane), jar copaci se mai găsesc numai pe lângă râuri, unde ^ mereu apă la rădăcină.

In sfârşit, dela o vreme încetează şi copacii, Şj ierburile, pentru a începe pustia adevărată. Aci, pă. mântui e gol sau acoperit cu un tufiş spinos, numit scrub (—mătură tocită). Nici cu focul nu poţi răsbi prin mărăcinişul acesta, care înghimpă în toate părţile, ca ariciul. — Totuşi, nu de mult, Australia a putut fi tre­ cută în curmeziş cu automobile puternice.

Cât priveşte animalele de folos, Australia, înainte de venirea Europenilor, n’avea mai nimic. Vitele Aus­ tralianului erau: dingo (un câne sălbatic) şi kangurul. In colo, el trebuiâ să se hrănească cu şerpi, viermi, omizi şi alte vietăţi mai mărunte. — Nici că se puteâ o lipsă şi o sărăcie mai mare!

Azi, Australia este foarte bogată in animale do­ mestice. Mai acum vre-o sută de ani, Englezii au făcut j pe coasta dela Răsărit un sătişor, unde corăbiile arun- i cau pe puşcăriaşii din Europa, ca să nu se mai poată j întoarce înapoi; dar, văzând aceştia că pământul e bun, j au început să aducă din Europa vite, iar astăzi, în sava- | nele Australiei, pasc turmele cele mai mari din lamei Lâna australiană umple fabricile Europei, şi vapoare j înadins făcute aduc carnea în ghiaţă până la Londra. ; La sfârşitul răsboiului celui mare. Australia avea j aproape 90 mii. de oi şi 13 mii. de cornute mari. Australi0 | dâ 7« din toată lâna din lume. adecă e cel. mai mare pr0'

107

Apoi în câţiva ani, turmele sporesc earăşi.

repede. In °u milioanele.

I>) Locuitorii 1. Jfegrii australieni. - pe un continent asâ Hp mic şi sărac tră.â înainte de venirea Europenilor neamul de oameni cel mai urii dintre toate. Pielea e neaarâ barba mare, părul foarte creţ (dar nu iânos ca la Ne’ gri) gura mare, picioarele subţiri şi fără pulpe pântccele prea mare.

Australian.

* Negrii Australieni umblă mai mult desbracaţi. îşi ?&psesc trupul şi-şi fac împunsături în piele, în chip de în­ frumuseţare (tatuaj). Ei se hrănesc mai ales cu rădăcini,

Kte viermi şi peşt* Din timp în timp mai ucid şi câte un k&ug-Qf dar vânat ai acosta s a rărit.

Dacă au prins un kangur, fac o groapă, aprind ;,Co^ un foc şi pun pietre deasupra* Când pietrele sunt iierbim aruncă în groapă vânatul învelit cu Joi de eucaliptus, apoi il acoperă cu cenuşă şi cu pietre încălzite. — Să-l fiarbă (;U apă nu se pricep şi nici n’au oale.

La masă. bărbaţi iau partea cea mai bună, iar femeileprimesc rămăşiţele. Sunt aşa de cruzi laţă de soţiile l0r> că mai nu e femeie care să nu aibă răni pe trup.

In deosebire de alţi sălbatici, Australienii n au putut născoci arcul şi săgeata In schimb, ei au o armă, bunurangul, mai minunată de cât a tuturor.

O svârli; ea se depărtează cam la 16 m., şi apoi deodată se înalţă în sus vreo 20 m. şi vine să-ţi ,-adă înapoi la picioare. i

-•

2. Europenii. — Băştinaşii vor r pieri în curând, de oarece tot pământul cel bun a fost luat în stăpânire de Europeni şi în deosebi de Englezi. (Colţul de SE al Auslraliei a ajuns azi o adevărată Anglie).

In locul satelor făcute de hoţi acum 100 de ani, s’au ridicat oraşe, ca cele mai mari şi mai frumoase din Europa. Sidrtey întrece Cairo — oraşul cel mai mare al Africei. Melbourne are 70U.000 de locuitori (stă pe aceeaş treaptă cu cu Liverpool). J)e altfel, o bună parte din populaţia întregului continent se află aşezată la oraşe. (Cu toţii, locuitorii Australiei abiâ sunt vre-o 5 mii.

Bumerang. şi jumătate), a Toată Australia e împărţită in 7 state, care s’au hotărît de curând să-şi aleagă o singură capitală în satJl muntos Cănberra, menit astfel să ajungă un oraş maie şi frumos.

Alături de Australia, mai sunt vrednice de ţinui minte câteva insule mai mari:

109

!. Uasman/a (corăbierul care a descoperit-o se chemă Tasman) e o insulă roditoare şi cu o climă foarte dulce. Aci băştinaşii s’au stins cu desăvârşire,' iiind prigoniţi de Englezi care i-au vănat ca pe fiare.

Vânător australian.

Pe vremea răsboiului nostru cu 1 urcii, mai trăiâ acolo o babă. — Strâmtoarea care desparte insula de con­ tinent se numeşte Bass, tot după numele unui co-

i 10 răbier. Apa in strîmtoare e puţin adâncă. Dacă Oceanul ar scădea numai cu 200 m, Tasmania s*ar lipi de conţinem, 2. O salbă de insule: două mari, la capete: NouaUiuma şi Noua-Zel anda, iar la mijloc altele mai măruntele: insulele lui Solo mor?, Nouile-Hebri.de, NonaCaledonia şi Figi (sute de insule ridicate ca nişte munţi din mare, având unele şi vulcani!)

Insulele acestea erau odinioară legate cu Austra­ lia, dar s’au despărţit, ca şi Tasmania, de oare-ce us­ catul sa prăbuşit, lăsând loc apelor mării. —Ele arată acuma marginea vechiului continent, iar vulcanii sunt mărturie că nu s’au astupat încă deplin toate crăpă­ turile coajei prăbuşite sub apele oceanului.

După Groenlanda, care e un fel de mic continent de ghiaţă, Noua-Guinea este insula cea mai mare a pământului.

Vine cam cât Scandinavia, adecă de vreo 2 ori mai mare ea regatul României.

Insulele acestea sânt muntoase (au munţi cât Alpii de mari) sânt bine udate in partea de unde bale vân­ tul (alizeu) şi de aceea sânt acoperite cu o vegetaţie bogată,—nu-s sterpe ca mijlocul Australiei.

Locuitorii sânt tot negri la fată, ca şi Australienii, iar părul lor e lânos, ad< că seamănă mai mult cu al Negrilor din Africa. Ei se numesc Pap'.iaşi, iar insu­ lele lor, spre deosebire de Australia, formează la un Ioc Mdanesia, adică «insulele cu oameni negri».

Din contra, pe Nona-Zelarida s’au aşezat cu vre­ mea oameni de rassă malaio-polinesiană.

3. Jtoua~3elanda e o pereche de insule muntoase. Şi ca mărime, şi ca pământ, ele se aseamănă cu archipdaguJ britanic; e un fel de «Anglie australiană», dar cu mult mai muntoasă.

Arhipelagul are multe insule; mai însemnate sunt numai doua. Insula, de la Nord şi Insula de la Sud, despărţite prin strâmtoarea lui Cook (=kuk), după numele corabierului care a cercetat acest arhipelag.

*

111 Populaţia acestor insule, când au fost descoperite de cor&bierul Taman şi Cook, era mai deşteaptă ca cea din Australia. Locuitorii erau o ramură a rassei malaio-polinesiană sau, cum li se zice, a „Ţiganilor Oc. Pacific-, care au roit din insula în insulă, până s’au întins peste tot oceanul. — Băştinaşii (Maori) pier,şi aici.

î:

Rezumatul asupra Australiei 1. Suprafaţa 71/2 mii. k.Q — După răsboîu, stăpânirea Australiei s’a întins şi peste insulele luate dela Germani (câte sânt la S. de Equator) între care e şi o parte din NouaGninca. Acuma suprafaţa trece de 8 mii.

2. Pământul: Un podiş, cu un lanţ de munţi spre ră­ sărit. Muntele cel mai înalt Kosciusko (2300), iar în NouaZelanda e Cook (3700).

3. Ape: Râul cel mai nvire Murray.

Lacul cel mai întins Gairdnier (de 12 ori mai mare decât lacul Genevei).

4. State: 7 state federate, cu o populaţie de 5l/2 mii. loc.

5. Oraşul cel mai mare Sydney (900.0*>0 loc).

6. Căi ferate Numai pe marginea continentului; cele mai dese sânt în colţul dela Sud-E>t.

Nici o cale ferată nu străbate încă în curmeziş tot continentul. Abia s’a putut face o linie telegrafică dela Nord la Sud, prin mijlocul Australiei.

j ■r

w-

i

AMERICA DE SUD co

Jntinderea e de 18 mii. km. p vine cam de 2 ori mai mare decât Europa.

Jlşezarea. - Tropicul Capricornului o taie în ,două jumătăţi, ca şi pe Australia.

Spre sud, continentul se întinde pana in clima rece; spre nord, trece de ecvator numai cu 10°. Nu atinge (ca Africa) tropicul Hacului, şi prin urmare nu va avea o pustie la fel cu Sahara, ci numai o mică pustie în dreptul lui Kalahari şi a deşertului australian.

•:

I | M.

112

A) Pământul 1. ţlârmuri/t sunt foarte puţin cresiate, — ca şi ia celelalte continente sudice.

Ca formă, America se aseamănă mai ales cu Africa.

Spre sud, se ascute din ce în ce mai mult până la ca­ pul Hoorn: la apus, are o scobitură, golful Arica; la răsărit are un fel dc corn, sfârşind cu capul Roca; Ia nord însă, gol (ui Darien şi Mcircicoibo intră în conti­ nent mai adânc decât golful foarte larg al Syrtelor.

Corâbieml care a descoperit America de Sud, voise să înconjoare Africa; din greşală a nemerit mai spre apus şi a dat de America. După dânsul, alţii an înaintat spre miazăzi pe lângă ţărm şi au ajuns la gura fluviului la Plato («argint', numit astfel, fiindcă sa aflat argint la locuitorii de pe malurile lui Mai târziu, Nagdlan, voind să înconjoare Pământul, a trecut prin strâmtoarea care poartă numele său

In totul însă, America se aseamănă cu un trunchiu fără ramuri. Are puţine peninsule şi insule. Sub ecvator are archipelagul Gala,pagos{=* al broaştelor), fiindcă acolo sunt nişte broaşte ţestoase uriaşe. La SE. se află archipelagul Falklanof, unde e aşâ de frig, că nu cresc nici copacii, necum cerealele,— deşi insulele acestea sunt tot aşâ de depărtate de ecvator, ca şi Irlanda cea tot­ deauna verde.

2. înăuntru, America este mai bine întocmită şi decât Africa, şi decât Australia.Ea are îndeajuns: si câm­ pie, şi podiş, şi munţi.

Auzii Paragoai

Paraua

Podişul Braziliei

O tăetură în pământul Â.mericei de Sud

a) jQrjzii. La apus se întind Cordilleras d,e tos Andes (■=« lanţurile munţilor cu metale), întocmai ca

imi

AMERICA DESUD

'

f

Ccuator

;

o1

Pernam

State e

;

R'A Z I

.

SCsj/lr/oor'

Perfiambuco I A

Bahia

lodeJaneiro

Balene

00. 6U CI M

ANTARCTIC

CU.S-

M.

î

1 i

!

113

pe vârful lui Mont-BIanc). Deaceea, pe culmile acestor munţi, zăpa^ nu se mai topeşte niciodată. - AIăt,.r înălţime e vrednic de însemnat că Anzii sânt ceTJni lmg lanţ muntos de pe toată faţa pământului. Toi deodată e semănat cu un şir întreg de vulcani Unii a runcâ şi azi în mijlocul zăpezii lave fierbinţi. ♦Vulcanii.— Pe creasta zidului muntos al Anzilor sunt nu mai puţin de 56 vulcani; dintre aceştia 25 fierb şi acum, srârlind din timp în timp lavă, cenuşă, mâl şi abur, cutremu­ rând tot ţinutul dimprejur. Pe vârfurile acestea pustii, unde no-s nici plante, nici animale, ei sunt singurul semn de viaţă.

Cine se sue pe aceşti munţi, urcând din ţinutul pădurilor până acolo unde începe a creşte numai iarbă, şi apoi până ce şi iarba încetează, acela străbate în scurtă vreme toate zonele pământului. Dar e în mare primejdie de a se îmbol­ năvi: nu mai poate răsuflă, sângele îi iese prin piele, îi vine ameţeală şi cade jos în nesimţire. Boala aceasta se numeşte ,răul de munte*.

Singur condorul rătăceşte în pustietăţile acelea înalte şi, lăsându-se repede în câmpia cea caldă, el străbate astfel într’o minută toate climatele pământului.

In ce priveşte grosimea, Anzii nu-s ca un zid întreg, ci sunt clădiţi din mai ftiulte lanţuri paralele, care cuprind la mijloc nişte sesuri foarte înalte. Aşa e, de pildă, şesul înalt sau podişul Boliviei, al Perului, al Ecuadorului, etc.

Pe alocurea, lanţurile acestea se subţiază;— bunăoară sub ecvator, unde au fost roase de ploi; precum şi la capătul de sud, unde ploile şi vânturile au ruinat cumplit aceşti munţi. — Spre nord, din contra, lanţurile Anzilor se resfiră ca un mănunchiu de nuele. aşa că muntele se pare iarăşi foarte foarte gros.

b) La mijloc se întinde o câmpie dela un capăt al continentului până la celălalt. E câmpia cea mai mare de pe''faţa pământului. c) Insfârşit, Ia răsărit sunt 2 podişuri: al Gaayanei Şi al Brasiliei. In această parte, America se aseamănă niult cu Africa şi Australia.

71881, — S. Xîeh&dinţli Geografi» cl. t secundari.

8

114

B) Clima şi râurile1) ___ ; că pământul Americei e mai bine zi^ Nu numai decât al celorlalte continente de Ia sud, dar şi parlile sale: munţii, câmpia şi podişul sunt mai bine aşezate.

Astfel, dacă marele zid al Anzilor ar fi fost pe ^ mul dela răsărit (cum e in Africa şi mai ales în Australia) vânturile de NE. şi SE. ar lăsă aburii pe munte şi a| ajunge înăuntru fără umezeală. 0 mare parte a Americei ar fi fost astfel o pustie, cum e Australia şi Kalaharj.

Aşâ însă, cum este plăsmuit şi aşezat, pământul Americei are cu privire Ia climă următoarele ţinuturi; 1. Sub ecvator, găsim o climă umedă şi calda.

Fiindcă aci cad ploi zilnice (şi avem şesul cel mai întins al lumii), apele de ploaie fac fluviul cel mai mare al planetei.

Se numeşte fl. Jîmazoanelor, de oârcce Spaniolul, care l-a descoperit, a povestit Ia înloarcere, că s’ar fi luptat pe malurile lui cu nişte amazoane (femei înar­ mate ca soldaţii). Când se umflă, fluviul acesta e de 23 de ori mai lat decât Dunărea!

El are întotdeauna apă multă; întâi, fiindcă Ia ecvator plouă aproape în fiecare zi; şi *al doilea, fiindcă fluviul curge — ca şi tovarăşul său Congo — în lungul ecvatorului, având afluenţi atât spre nord, cât şi la sud de linia ecvatorialâ. Când seacă cei dinspre nord, se umflă de ploaie cei dinspre sud şi astfel apa nu-i lipseşte niciodată.

Odinioară, aveâ şi mai mulţi afluenţi, dar marea, îna­ intând pe gura lui, unele râuri (dela Tocantini spre răsărit) se varsă acuma deadreptul în ocean.

unde coboară din munţii Anzi, fl. Amazoanelor face cascade. Tot aşâ şi afluenţii săr, care coboară din podiş au şi ei cascade, asemănându-se şi în această pri­ vire cu Congo şi afluenţii marelui râu african.

2. Dacă pornim spre nord, ne apropiem de finutul a//zeu/ui, iar ploaia scade. De aceea, avem ca şi în *)

Atlas, VI, 6, 7. ş.

'

115 dreptul Sudanului, o fâşie de pământ care, din pricina secetei, e acoporită mai mult cu iarbă decât cu păduri.

Aci curge Orinocul. Ei se încolăceşte împrejurul podişului Guayanei şi se aseamănă în oarecare măsură cu Niger. La nord de Orinoc, unde sar cuveni să gă­ sim o pustie ca a Saharei, continentul se sfârşeşte şi în­ cepe Marea „Caraibilor.

3. La sud de fluviul Amazoanelor, ploile scad iarăşi, iar râurile de asemenea se micşorează, parana (= apa) şi paraguay (= râul Papagalilor) se unesc şi fac un fluviu care se varsă în ocean sub numele Xa plata.

In dreptul tropicului, cade aşa de puţină ploaie, că avem şi în America o mică pustie (între Arizi şi sierra de Cordoba), unde pământul e uscat, iar râurile — ca în Kalahari în Australia —nu mai pot ajunge la mare, ci se sfârşesc în nişte bălţi sărate.

4. Cât priveşte capătul dela sud, care intră în zona temperată, continentul e prea îngust, pentru ca apele să se poată adună să facă râuri mari. Ploile însă devin din ce in ce mai bogate, — mai ales pe coasta de Apus, care, din pricina aceasta, e foarte crestată.

De oare ce câmpia se întinde dela un capăt până la altul al Americei, râurile sale se ţin aproape lanţ. Orinoco prin Cassiquaire se uneşte cu Rio Necjro şi deci cu fluviul Amazoanelor, iar acesta, prin Madeira şi afluenţii săi, se uneşte cu Paraguay.

Corăbiile pot aşa dar să pătrundă adânc in inima con­ tinentului, nu ca în Africa sau în Australia. *F1. Amazoanelor.— Cel mai mare râu al pământului e aşa de adânc, că in multe locuri nu-i dai de fund, dacă funia dela ancoră n’are peste 100 de m., ba foarte adeseori, nu-i mai zăreşti nici malurile, — pare că ai fi în mijlocul mării. De altfel, delfinii urmează corabia ca şi în ocean, iar valurile, pe timp de furtună, se ridică la înălţime de câţiva metrii.

E aşa de largă gura, încât oceanul trimite şi el un val cam de 10 metri, care calcă apele fluviului cu iuţeala tre­ nului şi pătrunde adânc în uscat, punând în mare primejdie

116

corăbiile de lângă mal. De aceea, toate rasele caută atn&cj să se apropie de mijlocul apei. Şi, ca şi cum n’ar fi dea juns atâta, el se revarsă (ca ni Nilul) în fiecare an, începând din luna lui Decembrie pân$ spre Martie. Apa se ridică atunci cu 15 metri peste maluri • toată albia, dela ocean până Ia Auzi, devenind o adevărat mare de apă dulce (mardolce), alungând pe om şi toate cele. lalte vieţuitoare până departe în lături. Aşâ se face că ma­ lurile uriaşului fluviu sunt mai peste tot pustii: rar de tot vezi în apropierea apei vr’o colibă sau vr’un sat. Când în­ cepe revărsarea, fug înlături pe uscat până şi crocodilii şi broaştele ţestoase, iar animalele agăţătoare îşi caută adăpost pe crengile copacilor, din vecinătate. — Singure păsările îşi mai poartă sborul lor, deasupra seni tiarei aceleia de ape.

C) Plante şi animale *) Împărţirea lor atârnă, ca şi în Africa şi Australia, de clima.

1. pădurile fselvas). — In dreapta şi in stânga fluviului Amazoanelor se întinde, ca şi pe malurile lui Congo, o pădure uriaşă. Pe lângă o mulţime âepalmieri, mai creşte aci şi copacul din care se scoate gama şi altul din a cărui coajă se scoate chinina, leacul fri­ gurilor.

Guma sau cauciucul e sucul unui copac sălbatic. Cu­ legătorul de gumă tae coaja şi pune oala să picure sucul, apoi seara adună oalele şi fierbe zeama, ca s’o întărească.

Până acum 20 de ani, toată guma se scotea din copaci sălbatici. Azi, aproape toată se scoate numai diu păduri sămănate înadins în Sumatra şi alte insule din sudul Asiei.

Pădurea forfoteşte de insecte, păsări, târltoare, maimuţe şi alte animale mărunte. Adeseori, o bucată de mal se rupe, iar mica insulă porneşte cu arbori cu tot pe fluviu, la vale — o adevărată menagerie călătoare.

Omul nu poate lucră uşor pământul, ci trăeşte mai (hei-Atlas, VI. •'».

117

mult din pescuit şi oânat. Mai toată viaţa şi-o petrece în luntre, iar când se coboară pe uscat, de răul şerpilor şi altor jivine primejdioase, el se odihneşte noaptea în hamac (un fel de leagăn de frânghie, pe care îl atârnă de crengi departe de pământ).

2. oCtanos şi pampas. — Spre nord şi spre sud de pădure, unde încep a scâdeâ ploile, cresc, ca şi în Africa, numai ierburi. Ţinuturile dimprejurul Orinocului, acopeiite de ierburi înalte, se numesc llanos (=lianos), iar (*ele de pe lângă La Plata se numesc pampas.

In ele rătăcesc mari animale ierbivore: boi şi her­ ghelii de cai sălbatici, prăsiţi din cei aduşi de Europeni nî America şi apoi scăpaţi în'largul câmpiei, unde s’au sălbăticit. :•

. -:~r

■-n

gţijp* •

\4 V

.

■. •

^JWI

ii

feă

J; ■ '

• ^.:.V ''3*-

mmGaucho.

‘Gaucho. — Păstorii vitelor din Pampas se numeşte Gaucho (gaucio). Viaţa toată şi-o petrec călare cu laţul la oblânc şi cuţitul la brâu. Casa lor e o colibă acoperită, cu iarbă; scaunele lor sunt ţeste de bou; pătura lor e o piele de bou, mâncarea lor e carnea de bou.

Atâtea vite sânt pe pampas, că înainte, vreme, erau tăiate numai pentru piei, iar carnea eră asvârlită. Cu oasele

118

„pietruiau “ drumurile/Uneori şi azi, carnea e mai eftiua decât pânea, iar de lapte în multe locuri nu se îngrijeşte nimeni Dar. afară de vaci şi de oi, mai rătăcesc în „marea de ierburi* a pampelor şi numeroase herghelii de cai sălbatici.

Gând iarba se usucă şi râurile saca, vitele mor cu miile de sete. Caii aleargă cu botul în vânt, să simtă îa ee parte a mai rămas vre-o baltă cu apă sau-, la nevoie, sfă­ râmă cu copita bostăneii de cactus, apoi- apropie gura cu băgare de seamă de miezul plantei, după ce i-a rupt toţi mărăcinii. Adesea vezi bietele dobitoace, tarandu-se în trei picioare si purtând în copită ghimpii pe care cercaseră să-i sfărâme.

3. Cam in dreptul lui Kalahari e o mica pustie unde pământul e sterp; iar mai spre sud, unde încep ploile, se ivesc din nou plante şi animale tot mai multe, până aproape de Ţara-Focului, unde clima e foarte rece!

Cu toate că e departe de ecvator numai ca Dane­ marca, totuş ghefarii se coboara aici până la mare, iar fagul, — care în Danemarca e uriaş, în Ţara-Focului abia e un pitic. Deosebirea e că noi primim căldura din apele lui Golfstrom, pe când capătul Americei de sud primeşte apă rece dela pol, plină cu nenumărate sloiuri de ghiaţă.

Cu privire la plaute şi la animale e de observat că Americei îi lipseau pâuă acum 400 de ani. tocmai animalele şi plantele cele mai de folos omului..

Cerealele (ovăzul, secara, grâul, orzul, etc.) dudul, câ­ nepa, inul, bumbacul (adică toate plantele bune de făcut pânza), portocalii, lămâii, curmalii şi mulţi alţi pomi îi lipseau cu desăvârşire.

Deaseraenea îi lipseau *. calul, boul, capra, oaia, cămila, girafa, leul, tigrul, rinocerul, ipopotamul, etc. In loc de leu avea puma, (un leu mai mic, fără coamă); în loc de tigru, avea jaguarul; în loc de cămilă, — lama; in loc de elefant— tapirul. Aşa ca lumea nouă, cu privire la animalele mari, eră cu mult mai săracă decât lumea veche.

In schimb, lumea nouă ne-a dat porumbul (care s’a întins de vre-o 200 de ani şi în ţara noastră) şi cartoful, care a ajuns pânea săracilor din Europa; ne-a mai dat apoi tutunul, chinina, etc.

119

0) Locuitorii America de Sud are vre-o 50 mii. de locuitori.

1. pieile~Jţoşu\ —Când au venit Europenii, Ame­ rica erâ locuită numai de Pieiie-Roşii. Unii trăiau din vânat şi pescuit, alţii lucrau şi pământul. In Peru, Bo­ livia şi Mexico, erau atât de civilizaţi, că aveau oraşe foarte frumoase, zidiseră palate şi făcuseră nişte drumuri, de care s'au minunat şi Spaniolii, când au intrat în îm­ părăţia lor. *Viaţa în Peru.—împărăţia erâ împărţită în 4 ţinu­ turi. iar la mijloc erâ oraşul Cuzco, ceeace însemnâ în limba lor „buricul pământului44 (la fel cu Del fi al Grecilor). Lo­ cuitorii erau puşi sub privegherea judecătorilor, care răs­ pundeau de faptele lor. împăraţii se credeau fii ai soarelui şi căutau în toate să stea pildă supuşilor lor.

Pământul erâ împărţit cu dreptate şi se făcuse lege, ca să fie lucrate întâi ogoarele orfanilor, ale văduvelor şi ale celor slăbiţi de bătrâneţe. Seara pristavul se suiâ în turn şi da cu cornul ştire: o să se lucreze întâi pământul orfanilor!

Atunci toţi lucrătorii ieşau la câmp... Tocmai la urmă lucrau şi pământul împăratului, care se îmbrăcă frumos şi munceâ şi el împreună cu supuşii. Atâta^grijă aveau de lucrul câmpului că inginerii făcuseră şanţuri şi aduceau apă de departe spre a uda ogoarele. Fiecare locuitor îşi îngraşă cu mare luare aminte pământul, cu gunoiu de pasăre adus din insulele de guano de lângă ţărm. — Asta e o dovadă că ' Pieiie-Roşii s’ar fi civilizat şi singuri, fără ajutorul oame­ nilor din lumea veche.

2. Jfegrii. —Cum au ve­ nit Europenii, Pieiie-Roşii au fost puşi la fel de fel Mulat. de chinuri şi siliţi să sape din ^pământ aurul şi argintul. Iar când s'a văzut c$

120

localnicii mor, Europenii au început a aduce JSfegrj. din Africa. Şi aşâ 9*a făcut că azi, în America, pe lângă pg^ Roşii mai sunt şi o mulţime de Negri. (Vezi pag. 97, 3. €uropeni. — In unele locuri, Albii veniţi din Europa sunt rari de tot. Cu vremea, aceste trei rase s’au amestecat. Copii eşiţi din Albi şi Negri se numesc uiu• laţi; cei născuţi din Albi şi Pieile-Roşii se numesc meştiţi; în unele state, ei sunt cu mult mai numeroşi decât urmaşii Europenilor.

STATE Toate statele din America sunt republici. Brazilia singură e aproape cât Europa. Capitala e Rio-de-Janeiro (adecă râul lunei lanuar).

Numele Braziliei rine dela un lemn roş, ea un cărbune (in limba portugheză, cărbunele se chiamă brasa); — la început se adnceâ din Brazilia mai ales acest lemn roş, bun pentru mobile.

Azi, marfa cea mai căutată a Braziliei este cafeaua (care se numeşte Rio, după numele capitalei). Din câţi­ va copaci aduşi din Arabia, s’au făcut acolo păduri în­ tinse, al căror rod hotărăşte preţul cafelei în toate ţările lumii.

Afară de capitală, mai suut însemnate oraşele: /''ara, Pernambuco, Baliia, etc.

Jîrgentina, cap. Buenos Aires (= aer bun). De pe câmpurile ei, ca şi din Australia, se aduce spre Europa mulţime de vite şi cereale. Pe pampas pasc atâtea oi că Argentina, împreună cu Australia, hotărăşte preţul lânei pe toată faţa pământului.

Când la noi este iarnă, pe acolo e vară ; se seceră şi se încarcă grâul pe corăbii. De aceea, când se întâmpla în Europa o secetă mare, corăbiile încărcate cu cereale vin toomai din Argentina 1 — Intre toate statele Americei de sud, Argentina are populaţia cea mai albă (de neam spaniol şi italian)

\2\ Uruguay, cu capitala Montevideo, trimete spre Eu­ ropa multă carne de vită. paraguay, are capitala în Asuncion (= asunsion).

Chile (= cile) are drept capitala Santiago. In Chile e patria cartofului.

Bolivia cu capitala Sacre. Afară de Paraguay, este singurul stat care nu are ieşire spre mare.

Se chiama astfel după, numele generalului Bolivar. — Pe vremea lui Tudor Vladimireseu, el s’a resculat şi a scăpat America de Spaniolii care o stăpâniseră mereu din vremea lui Colurnb.

Caracas-4

Quitta

Bahia

io deJanpfro

Santi

ontevideo 'SAire.

ol

<Z)

In America de Sud, ca şi în Africa şi Australia, citi le ferate sânt mai mult pe margine.

peru, capitala Lima. - Bogăţia cea mai mare stă In metale.

122 €cuador (aşezat sub ecvator), cap. Quito, (=chito).

Columbia (după numele lui Columb), cap. Bogota, Toate statele aşezate pe culmea Anzilor au un mare neajuns. Suirea dela ţărm până la oraşele, de pe munte e foarte anevoioasă. In Peru, trenul urcă dela ocean până sus pe podiş, ca şi cum ar sui la noi, în Europa, de pe malul Mediteranei până în vârful lui Mont-Bl ane! De aceea, dru­ murile de fier sunt acolo o adevărată minune şi au costat foarte mulţi bani. Ele sunt aşezate mai mult pe marginea continentului, afară de Argentina, unde calea ferată străbate în curmeziş toată America.

Venezuela cu capitala în Caracas.

Spaniolii, când au văzut în golful Maracaibo case clă­ dite pe apă, şi-au adus aminte de Veneţia (care de asemenea e clădită pe apă) şi au numit ţinutul acela Venezuela, adică, o r Veneţia micăM. Quayana este în toată America de Sud singurul ţinut stăpânit încă de Europeni.

Partea engleză are drept capitala Georgetown: cea olandeză — Paramaribo, iar cea franceză — Cayenne, unde Francezii trimit pe hoţi, să-şi facă pedeapsa.

Rezumat asupra Americei sudice 1. Suprafaţa : aproape 18 mii. km. □ cu vreo 50 mii. locuitori.

2. Pământul: munţii Cordilieri sânt lanţul cel mai Lung al planetei, cu vârful cel mai înalt Aconhagua (7000); Şesul cel mai mare al pământului.

3. Ape. — Fluviul Amazoanelor e cel mai mare de pe tot globul. Adună apele dintr’un ţinut cât Australia.

4. State: Toate neatârnate, afara de cele 3 Guayane.

Cel mai mare stat e Brazilia.

5. Oraşul cel mai mare e Buenos-Aires (singurul care trece de 11 /4 mii. locuitori).

6. Cdi ferate. —•. Cele mai dese sunt pe şesul Argen­ tinei, şi în genere pe ţărmul de răsărit. — Pe ţărmul apu­ sean, sânt numai crâmpeie scurte între porturile dela ţărm şi oraşele de pe podiş.

CONTINENTELE DE NORD Continentele din emisfera nordică au şi ele oarecare asemănări împreună. i. Sunt pe margini cu mult mai crestate decât cele sudice.

La Europa, trunchiul e de doua ori mai mare decât ramurile (=peniusuleîe şi insulele); la Asia — de 3 ori mai mare; la America de Nord de 8 ori.

In continentele sudice din contra, ramurile nu erau aproape nimic. — In Australia, trunchiul e de 36 ori mai întins decât ele; ju Africa— de 47 ori, iar în America de ' Sud de 77 de ori.

t&ssMf-

( lrcr*ct*«ului

’cyjton*

! ■——i*t V.V.V fjri pid*r< ; '■---- 1 firi ţâri lipidă

Ţinutul fără pădure si cel alb au ninsori în timpul iernei.

2. Tustrele au câte 3 peninsule la Sud. Europa are peninsula iberica, italică şi balcanică. Asia are Arabia, India şi Indo-China; iar America are Jftonda, California şi Mexicul (de când istmul Panama a fost tăiat;.

124

3. In sfârşit, partea oea mai mare a acestor con* linente e aşezată In zona temperatăjşi rece.

Cu vârful unei peninsule, Asia stă să atingă ecvatorul; America abia trece de tropic, iar Europa mei nu-1 atinge..

Si, fiind tustrele acoperite mai peste tot de zapada în timpul iernei, oamenii au trebuit sa muncească mai mult decât lo­ cuitorii continentelor dela sud; de aceea sau şi deşteptat mai repede.

Continentele dela nord au fost vatra ^cea. mai veche a culturii omeneşti. Oamenii cu pielea neagra^ şi in ^Africa şi in Australia, trăesc aproape ca fiarele,—unii mănâncă chiar carne de om şi sânt aşa. de mărginiţi, că nu ştiu să-şi nu­ mere nici degetele dela o mâna. Pieile-Roşii din America de Sud trăesc de asemenea de azi pe mane şi se aseamănă la minte cu copiiicred că descântecul poate schimba omul în broască... şi alte ciudăţenii.

Din contra, oamenii galbeni din Asia, şi mai ales cei albi (din Europa şi Asia) au ajuns la mare deşteptăciune şi au născocit fel de fel de înlesniri pentru uşurarea vieţii.

Chinezii. Babilonenii, Indienii, Perşii, Asirienii, Fenicienii, Grecii, Romanii... sânt toţi locuitori ai continentelor de la nord de ecvator.

AMERICA DE NORD întinderea e mai mare decât a Americei de sud.

(Dela istmul Tehuantepec spre nord are 24 mii. k. □).

Statele-Unite şi Canada sunt flecare aproape cât Eu­ ropa de mari. Mexicul (care se întinde şi la sud de Tehuan­ tepec) are aproape 2 mii. km. □.adică e mai mare de cât ori­ ce stat european, afară de Rusia.

Jîşezarea pe glob. — La nord, trece de cercul po. ’ lar SP^ sud> tropicul taie pu(in vârful Californiei îl vâSteF?oride,Ul ^ atingând aPr0ape

) ?

j

I

125

A.) Pământul I. Ţărmurile sunt mai crestate decât la toate conlinentele sudice.

La început, a fost cercetat de Europeni ţărmul din ol ful cald al Mexicului,

■j

Exploratorul acestor ţărmuri a fost îusuşi Columb, des­ coperitorul Amerieei. El nimerise întâi îutr’o insula (SanSalvador) drept la mijlocul arhipelagului Balama. Localnicii i-au ieşit înainte cu pieile goale şi i s’au închinat, socotind că văd înaintea lor o fiinţă dumnezeiască. Traiul Pieilor Roşii părea cu totul neajutorat. Singurul lor sprijin era câ­ nele, pe care îl îngrăşau ca vită de tăiere şi sopârla mai lungă de un metru, a cărei carne era bună de mâncat. In colo se hrăniau cu legume şi cu poame. Sămănau porumb, dând foc pădurii şi înfigând apoi sămânţa în cenuşă. Făceau şi ceva vânătoare. In deosebi era minunat pescuitul lor.

Hrăniau înadins un peşte mic cu ţepi pe spate şi lung de o palmă. Piticul acesta bătăios, urmăria peşti mai mari, întingând ţepii în carnea lor, iar pescarul trăgea aţa cu care era legat peştele cel mic şi împreună cu el, prindea şi pe cel mare. După ce a văzut Antilele mari, Columb s’a întors în Europa.

In a doua călătorie, el a nimerit în mijlocul lanţului Antilelor mici, coborându-se pe insula Dominica, numită aşa fiindcă sosise într’o Duminecă.

A treia oară a nimerit şi mai spre sud, în Trinidad la gura Orinocului. Văzând atâta apă dulce şi-a închipuit eă trebue să fie aproape un continent mare, de unde să poată culege apele sale un râu, care să îndulcească valurile oceanului. — Dar n’a apucat să vadă ţărmul Amerieei de Sud. A rămas deci încredinţat că toate insulele văzute în cele trei călătorii sânt marginea de răsărit sau de sud a Asiei.

Deaceia a şi numit pe localnici indieni, măcar că PieileRoşii sânt o rasă cu totul deosebită de a Indienilor.

Aşa de încredinţat era Columb că ajunsese în Asia, că s’a hotărât în a patra călătorie să ne întoarcă prin Oc. Inrlian, adecă pe drumul descoperit chiar atunci de Portu­ ghezi. In adevăr a pornit iarăşi la drum şi trecând pe lângă Cuba, a nimerit în golful Honduras, apoi a plutit 16 săp­ tămâni pe lângă ţărmul unde e azi^ Honduras. Nicaragua,

126 istmul Panama. Dar, isprăvindu-şi merindele Co8ta-Pica şi în Spania şi a murit cu credinţa că, ajunseS(J s’a întors în Asia!

Apoi a fost descoperitei peninsula Floridei, numita astfel din cauză că a fost găsită aproape de Florii; jn sfârşit, s’a cercetat şi ţărmul dela Răsărit cu toate cre­ stăturile sale. Şi s’a văzut că, cu căt înaintezi spre nord, cu atât ţărmul este mai forfecat.

Peninsula Noua-Scotia şi insula Terra- Noua sunt crestate ca marginile unei frunze.

Alături de ele, marea peninsulă Labrador (== lu. crător) ascunde în dosul ei golful rece a lui Hudson, făcând pe ţărmul de nord un fel de pereche cu golful Mexicului.

Când au văzut negustorii Europeni că. genovezul Columb a descoperit cu ajutorul regelui Spaniei un drum peste Atlantic spre India (cum socoteau toţi la început), s’a născut şi la alţii dorinţa de a trece Atlanticul. Un veneţian Cabotto (John Cabot, cum îi ziceau Englezii), fiind aşezat pentru negoţ la Bristol, ceru ajutor regelui Angliei, ca să găsească o cale mai scurtă, căci zicea el, planeta fiind sferică, drumul împrejurul pământului, e cu atât mai scurt, cu cât îl oco­ leşti mai în apropiere de pol.

In adevăr, Cabot trecu şi el oceanul, dar nimeri pe ţărmul pustiu al Labradorului. Fiul său cercă a doua oară şi, după ce văzu ca spre Nord de Labrador nu-i chip de trecut, apucă spre sud şi pluti pe lângă ţărm până aproape de Florida.

Aşa dar, doi Italieni (Columb şi Cabotto), lucrând în serviciul streinilor au dobândit onoarea de a fi descoperit glumea nouă“

Când au văzul corăbierii, că nu e chip de trecut spre Apus, nici prin Mediterana americană, nici pe ţăr­ mul dintre Florida şi Labrador, au înaintat şi mai spre nord, însă au găsit că acolo continentul se lăţeşte me­ reu; ţărmul e foarte crestat şi bogat în insule; dar din nenorocire, sunt atâţia sloi de ghiaţă între ele, că trecerea e cu neputinţă. — Numai o singură dată a

\21 Lui un corâbier sâ străbată spre Apus. Aeelaş călător ^undsen) a ajuns acum câţiva ani şi la podul sud ’’ Astfel, neisbutind Europenii să înconjoare America ^ Ia nord, a rămas ca ţărmul din Oceanul Pacific să 5 fjie cercetat de corăbierii care înconjuraseră America pe I iasud, Pe caIea §asilă de Magellan.

I încetul pe încetul, a fost cunoscută astfel peninsula j faliiortlicit peninsula Alaska şi toate insulele presărate !in lungul ţărmului.

E vrednic de luat aminte că ţărmul dela Apus e puţin jtestat în ambele Americi. Dar spre poli, unde începe a se $ jjd vântul de vest şi creşte cantitatea de ploaie, coastele sunt crestate întocmai ca o dantelă; golfuri lungi şi ramificate (fiorduri) se întind până departe în uscat.

Intre insulele care însoţesc America, stă in rândul întâi Groenlanda ( = ţara verde) numită înadins aşâ, ca sâ amăgească lumea, să vină in gheţurile ei veşnice.

Ea e insula cea mai mare de pe pământ.

II. Înăuntru, continentul are mare asemănare cu America de Sud, [Serra Marele : Kievada Basin M-ţii£Stâncoşi

CdmDia lui Mississipi

Alegani 1

Tăietura prin mijlocul Americei de nord.

I. jYlunfi şi podişuri. — La apus, pământul e ridicat.

Din Alaska şi până la Mexic se întinde un podiş mărI ginit de munţi, între care cei mai vestiţi sunt Munţi Stâncoşi, iar lângă Pacific Sierra-Neoada—Vârful cel mai inalt este Mak-Kinley (6200) în Alaska.

La mijloc, între aceste lanţuri de munţi, se întinde un Podiş pustiu, Marele-Basin, în care ploile nu pot pătrunde An nici o parte. Puţinele râuri, care se coboară din munţi, Ju mai pot eşi afară şi sfârşesc, ca şi alte râuri ale pustiei, nişte lacuri sau mocirle cu apă sărata. (Ex. Lacut-octf a ). fanţii mărginaşi din contra, sunt îmbrăcaţi cu păduri fru­

moase.

I2S

2, Câmpia —Din golful Mexicului şi până în oCea nul îngheţat se întinde un ţinut neted, ca acela unde L Plata se uniâ cu fluviul Amazoanelor şi cu Orinocul, In adevăr, şi aci apele sc ţin aproape lanţ dela lui Mississipi pănă la gura Iui Mackenzie, dc ourecl la izvorul lui Mississipi, apa curge neholărît când spre nord, când spre sud.

3. jîleghani. - Spre răsărit pământul se Inal^ iarăşi, ca şi în America de sud, făcând landul muntos al Aleghanilor. Apoi, câmpia se pierde pe încetul Suf apele oceanului Atlantic.

B) Clima1)

Clima Americei de nord e temperată şi adesea ori cu treceri foarte repezi dela căldură mare la frig.

La sud e aşezat golful Mexicului, a cărui apă în­ călzeşte ţărmul, întocmai ca un calorifer aşezat Ia pi­ cioarele continentului. — In unele locuri, apa mării e mai caldă ca în bae (atinge 30°).

La nord însă e foarte frig. Insulele sunt veşnic lipite de ţărmul Americei prin sloi, iar în golful lui Hudsoth ghiaţa ajunge iarna până la o grosime de 4 m. Golful e o adevărată gheţărie care, primăvara, ţine multă vreme răceală întregului ţinut dimprejur.

Cât priveşte coasta de răsărit, ea este destul de rece, de oarece, gheţurile dela pol se coboară pe lângă ţărm până în dreptul lui New-York, pe când apa caldă a lui Golfstrom, îndată ce iese din Golful Mexicului, se depărtează de America şi vine spre Europa, ca să încălzească ţărmurile noastre. l> Cart-Atlas, VI, 1. 2, 3.

.....

129 Prin urmare, clima Americei e în general mai aspră decât a Europei. In Labrador e aşâ de frig că nici co­ pacii nu cresc; iar în Irlanda, dincoace de ocean, e aşă de cald, că unii copaci stau verzi şi peste iarnă. * Uscăciunea aerului. — In America de Nord, ca şi în Europa, vântul, bate de obiceiu dinspre Apus. La noi, vântul acesta e umed, fiindcă aduce'abur din ocean; în America, el lasă aburul pe munţii de pe ţărmul apusean, şi de aceea trece mai departe foarte uscat. Rufele se usucă foarte repede; pânea de asemenea. In Europa se poate coace pane odată pentru o săptămână întreagă; acolo trebue să coci în fiecare zi, sau cel mult la două zile. Nici în pivniţe nu-i umezeală; ferestrele se încliid rău, fiindcă lemnul scade... Oamenii slă­ besc, rar vezi un om gras.

O) Apele Din ploile şi zăpada, care cad pe câmpia de mijloc, ia naştere fluviul cel mai lung din lume, Jtfississipi (*= fluviul mare). Cu afluenţii săi: jtfissuri (= râul cu nomol şi 6hto !) (=râul frumos), ca un arbore uriaş, Mississipi întinde ramurile sale peste tot ţinutul dintre Aleghani şi Munţii-Stanco şi. Când se umflă, e al treilea lluviu din lume (după fluviul Amazoanelor şi Congo).

Atât nomol cară Mississipi, încât face la gură o deltă foarte mare (ca o laba de gâscă), înaintând în fiecare an cu vre-o 100 m.—Se poale socoti în câţi ani ţărmul va ajunge până în insula Cuba.

Alt râu mare e 7{io grande del JYorte, după cum îl arată şi numele (Norte = Nord).

In sfârşit, spre Oceanul îngheţat curge jtfaclţenzie (= mekenzi) a cărei gură e mai totdeauna astupată de sloi. EI duce cu sine apa mai multor lacuri mari: Alabasca, Iacul Sclavilor şi al Urşilor. *) Ohaio.

71881. — S. Mehedinţi, Geografie c). I secundară.

5

no Cu toată mărimea, Mackenzie este netrebnic pent navigaţie. Primăvara ghiaţa începe a se topi dela isvor (H ^ Ş. spre N.), când gura lui e îucă astupata de sloi. De ac ^ ^ eea, apele trec de maluri, revarsându-se peste ţinutul dini We.lur.

■

St. Xaurenţiu scoate apa clin <£acul Superior, rel mai mare lac de apă dulce al pământului. In drumul său mai Împrumută apă şi dela alte câteva lacuri: . cfyigan, ( = micigan), Jpuron, €rie, (= iri) şi Ontario.

La dreptul vorbind, lacurile aceste sunt nişte adevărate mări; toate la un loc fac cât jumătate din Marea-Neagră.

Furtunile lor sunt tot aşa de primejdioase, ca şi cele de pe ocean. Apa coboară lin dintr’unul în altul, iar când trece

m.

a

..

Efc'iJfe ţ

’

:

;i-'

r-’c

*■;

-

%wm,

’m: i

S&r.

S: Mg5 wm

m.

'măwm.

Niagara.

din Erie în Ontario, face o săritură de vre-o 50 m. numita din cauza sgomotului asurzitor al valurilor, Niagara sau „tunetul apelor*.

131

— — Numai spre Apus nu curge nici un râu marc.

Munţi' fiind prea aproape Je|rm, apele n’au loc

^ ' 1 •>r

ii

unde sa se adune şi să ţ-, formeze un ........................................... râu mai- -în­ ■ seninat.

m

D) Plante şi animale1) !gr ?£*

%y.

Cele mai multe plante şi animale de folos sunt venite din lumea veche. ifei America de sud),iar Împărţirea lor e cea urmâtoare; I. La Apus, cât ţine podişul dintre munţi, c seceta. Ploile n’au pe unde să pătrundă, şi de aceea jMarele Basinu e mai mult un deşert. Dar munţii imprejurul lui sunt4 îmbrâcâţi cu păduri frumoase I in care mai ales brazii ajung înălţimi necunos­ cute în ţările noastre.

aî i

. «r

P§^ ^ jt^ |V -' L 'jK

%

. Vj&jj ;

:'.^£E££: t§§i

'

* Cedrii uriaşi. — Jîâtrăni de mii de ani, aceşti uriaşi se ridica deasupra pă­ durii ca nişte regi ai copa­ cilor. Fiind drepţi şi groşi ea nişte turnuri, ceilalţi ar­ bori par alături de ei ca nişte mlădiţe.

Cel mai bătrân are un diametru de 22 m., — în i** ddeeelopltn4?ea ^ l) OaetrAtlae, IV, i-

r

Cedrii uriaşi.

132 Cu mult mai înainte (le naşterea lui Christos, ei um­ breau încă pământul. Si după cum cresc încet, tot aşa (]e încet şi putrezesc. Unul a căzut de mai bine de 600 de ani, iar lemnul lui e tare, par’că ar fi căzut eri pe pământ Dar uriaşii aceştia se împuţinează din nenorocire, şj neamul lor va pieri în curând.

jPreria. — La mijloc, pe câmpie şi spre Oceanul Atlantic, se întind cât vezi cu ochii şesuri ierboase nu­ mite prerii.

Până acum vre-o 50 de ani, în aceste ierburi rătă­ ceau cirezi de bouri sălbatici, vânatul Pieilor-Roşii. Pe încetul însă agricultura a început să se întindă în lungul râurilor, iar bourii au fost aproape nimiciţi. Curcanul. sc mai găseşte şi azi în stare sălbatecă. De acolo a fost adus în Europa.

I

* Bourii. — Vara, părăsind netezimea şesului, bourul căută valea râurilor, unde copacii îl apărau de căldura soarelui.

La nevoe, el îşi săpa cu piciorul o scăldătoare în mâl, în care se tăvăleă după obiceiul bivolilor. Când se sculă cu barba şi coama plină de noroiu, credeai că e un bulz mare de pă­ mânt — dacă nai 11 luat seamă la ochii săi, care se roteau furioşi. Noroiul îl ajută însă, ca să se apere de ţânţari.

De obiceiu, păşteau în cete de sute şi chiar mii de ca­ pete la un loc: iar spre toamnă, când iarba uscata a preriei se aprindeă cumvă, se cutremură pământul de fuga -cirezilor speriate, care se năpustiau încotro vedeau cu ochii.

Azi, sămânţa lor a pierit aproape eu desăvârşire. Abia se mai găsesc câţiva prin grădini, păziţi înadins să nu se stingă neamul, dar n’a fost nici un chip să-i îmblânzească.

Au pierit, mălbind cu oasele lor preria americană unde odi­ nioară ei au fost stăpâni fără hotare !).

3. pădurea. — Spre nord mai peste tot se întind păduri. Cea mai mare pădure este aceea din Canada, care cuprinde munţii şi şesul pe unde curge Mackenzie şi afluenţii săi. ’) Sa mai gfcrit de curând ^ cireada do vreo 2000 de bouri p° malurile Ini Mackenzie Li-s'a lăsato; tot ţinutul cela pe seama lor, ca s» nu piară.

133 In pădurile acestea (la fel cu pădurile noastre de brad), singura avere e vânatul, nu atat pentru carnea lui, cât Raiale* pentru pieile scumpe ale vulpei, hermelinei, castorului, ! ejC< Dar vânătoarea e lucru greu din cauza gerului peste iarna, iar vara — din pricina roiurilor nenumărate de ţânţari.

Tundra. — In sfârşii, aproape de ţărmul Oceanului îngheţat, frigul e aşâ de mare, că nici copacii nu mai pot creşte. Acolo se întinde pământul mlăştinos mai todeauna îngheţat al tundrei. * Tundra din Alaska. — Iarna se întinde peste tot pătura albă a zăpezii. Nu vezi nicăieri nici un copac, nici un semn de viaţă. Colibele Eschimoşilor deabiâ îşi arată vârful deasupra nămeţilor, iar alte ori sunt acoperite cu desăvârşire şi ele. Fum n’are de unde să se vadă, fiindcă lemne nu-s nicăiri; bieţii Eschimoşi mănâncă peştele lor uscat ori încălzit la lampă.

Primăvara, în Aprilie, zăpada se topeşte, nu insă şi ghi&ţa râurilor şi a lacurilor. Tot ţinutul ajunge atunci o mare mlaştină; rar, unde şi unde, pământul e ceva mai svântat.

Locuitorul acestor ţinuturi Irebue deci să-şi scoată hrana mai mult din apă; el adună cât poate mai mulţi peşti pentru iarnă; la aceasta se adaugă şi vânarea paserilor de baltă, care cu venirea primăverii, vin şi ele din ţările calde dinspre miazăzi. Toată vara, Eschimoşii bălăcesc prin mlaştini, la vânat de rjâstc şi raţe sălbatice, care sboară în stoluri nenu­ mărate pe deasupra lacurilor. la ţinuturile acestor mlaştini îngheţate, mai vin în ajutorul omului şi alte animale de folos: tţenul se coboară în America până în dreptul Olandei şi al Germaniei, semn că acolo clima c mult mai aspră.

Din nenorocire, Eschimoşii nu l-au putut îmblânzi, după cum Picile-Roşii nu putuseră îmblânzi bourul. Dc aceea, renul a fost vânat fără nici-o cruţare. Acum vre-o 60 de ani, se aduceau numai din Groenlanda câte 20.000 de piei de ren pe fiecare an. Azi abia câteva zeci!

Boul moscat (ovibos moschatus) e un bou mic care seamănă la păr mai mult cu o oaie. Umblă în turme de câte 20—25 dc capete, hrănindu-se cu muşchi şi ier­ burile tundrei.

134

Vnmele insusi (Ovi-bos) arată că acest mic animal se aseamănă cu oaia- La coarne pare că e un berbec.

In timpul din urmă e vorba sS be îmblânzit Atunci , „„i animalul domestic al Canadei şi Siberiei, deoarece *• SS:«nBurîI.rannTţi se poate apăra bine împotriva fiarelorV'

tf\» '/•

1 I ii’ ;

----■f—>.îi;-'Ji ii

-s.. liuuUoaio 1 j

E) Locuitorii 1. Pieile-Roşii stăpâniau aproape toi continentul ame­ rican înainte de venirea Europenilor. Cu toate că nu erau mulţi, ei vorbeau peste 1000 de limbi—Pentru un lucru de nimic, o ceată se despărţia de celelalte şi, alegându şi alt ţinut pentru vânat, se schimbă cu vremea şi limba. îndeletnicirea lor de căpetenie eră vânatul şi pes­ cuitul, care face pe oameni să umble răsleţi, în loc să-i adune la un loc. Din contra, întâlnirea între ei eră mai ; Elevii il pot vedea la Muzeul de ştiinţe naturale din Bucureşti-

I35 [.jjdeauna prilej de ceartă şi de răsboiu, aşa că venirea Europenilor i-n găsit împărţiţi şi slăbiţi.

Cu cât Europenii se îndesau şi lucrau mai mult pământ, vj arat bourii se împuţinau şi, împreună cu ei, se împuţinau pieile-Roşii.

La început, li sa lăsat pe seama lor câteva ţinuturi pentru vânat. Pe urmă, au fost împărţite şi acelea între coioaii_ veniţi din Europa; iar băştinaşii deprinzându-se cu rachiul şi molipsindu-se şi de alte boale, piereau văzând cu ochii. Azi, abia se mai găsesc în Marele-Basin şi în ţinu­ turile, unde pământul nu e bun de arat. Dar în curând vor pieri de foame şi de boli, după cum au pierit şi bourii, hrana |,>r de odinioară.

2. Negrii.—In locul Pieilor-Roşii, care nu se puteau Jeprinde cu lucrarea pământului, Europenii au adus în America robi cumpăraţi sau luaţi cu deasila din Africa. * Transportul Negrilor.—li puneau în şir şi-i legau cu rutul de aceeaşi prăjină, apoi erau porniţi la drum spre ţăr­ ani Africei. Aci stau îngrămădiţi în pântecele corăbiei, câte 5—6 luni, până ce vasul se umplea şi puteâ să plece peste ocean. In timpul trecerii, mulţi se îmbolnăviau de foame şi mnriau, iar dacă vântul se oprea şi corabia stă locului, stăcânul, de teamă că nu vor ajunge merindele, svârleâ pe cei mai slabi în apă, ca să nu le mai dea demâncare.

In sfârşit, ajungând în America, îi rădea, îi ungeâ cu nleiu ca să pară mai graşi, şi îi vindea unui alt stăpân care îi punea la muncă cu sila pe toata viaţa. Mulţi fugeau, se înţelege, dar Europenii învăţaseră câni anume (îi hrăneau cu carne de negru), ca să vâneze pe robii fugiţi!

Din vremea lui Columb şi până azi, au trecut Oceanul ea robi peste 50 milioane de Negri!

In loc să se răslăţească însă în felul Pieilor-Roşii, ei din contra, s’au adunat în ţinutul călduros al noului conti­ nent, sau înmulţit mereu, iar de când. s’a ^desfiinţat robia, nu ajuns în multe locuri mai numeroşi decât albii. Ei cer acuma, împreună cu fraţii lor rămaşi în. patrie, ca „Africa ■qâ fie a Africanilor".

3. Eschimoşii. — In capătul de nord al Americei n’au pătruns însă nici Europenii, nici Negrii. Marginea Îngheţată a continentului a rămas tot pe seama vechilor ei stăpâni.

136 * Eschimoşii, un neam de oameni înrudit cu MougoliV sunt mici, ca şi "plantele şi cele marinii te animale din ţp naturile reci. Rar când trec de 1 /•> metru.

Ei locuesc în colibe făcute cu bucăţi deghiaţă, clădite astfel, in cât spre vârf, coliba se subţiază, pana ce ramâQe numai o deschizătura mică. Acolo aşează o bucată de gW, prin care să poată pătrunde lumina: ferestrele sunt făcute de maţe şi cusute împreună.

A .

Din cauza frigului, intrarea e aşâ de stramta şi Iun*#, că trebne să intri pe brânci.

Eschimos în luntrea de piele (nurniiă Iraîac).

■

£

înăuntru, scaunele sunt tot de ghiaţa, acoperite insă cu! piei. In loc de foc, au o lampă cu grăsime, care arde necon­ tenit, slujind la uscarea hainelor şi la încălzirea cărnii.

De altfel, Eschimosul nu prea alege. Mănâncă mai ales carne şi nu-i pasă dacă e cruda, fiartă, proaspătă, putredă §' sau cum va fi. Ouăle stricate, le amestecă cu untură si leU : mănâncă fără nici o îngreţoşare.

Cu tot traiul greu, ei sunt mereu veseli şi împart cu mimă hună tot ce au cu oaspeţii lor. Sunt foarte cuminţi.

Când au văzut cum se îmbată Europenii, bând rachiu, au zis că aceştia beau „apa nebuni loru.

In totul, populaţia Americei dela nord atinge cam | 120 de milioane şi creşte foarte repede, fiindcă se ma> i adaogă mereu şi emigranţii din Europa. — E aproape în­ treit mai mare decât a Americei de sud.

137

STATELE

Nţ i

%

s

Canada e o colonie engleză. Capitala Ottava este 3cezală aproape de Sf. Laurenţiu.

•JT

S&SÂn.?;

Ottava.

Partea cea iiiai rodnică ^a Canadei e marginea dinspre St. Unite, unde se face plugărie. Spre miazănoapte, tundra e aproape pustie. Şi tot aşa e Labradorul, unde frigul e grozav în timpul iernii, iar vara ţânţarii fac viaţa cu neputinţă.

Alte oraşe mai însemnate sânt Montreal tpe malul râului St. Laurenţiu), Qvebec (= cuibec) la gura fluviului, unde apa începe a se lăţi în chip de golf, şi Halifa:c (=helifax) pe ţărmul răsăritean, de unde porneşte linia ferată, care răspunde în Oc. Pacific la Vancouver (=Yencuvăr).

Statele-Unite au capitala lor în Washington.

Acum vreo 150 de ani, locuitorii Statelor-Unite erau puţini şi stăteau sub stăpânirea Englezilor. înainte de a scăpă

138 Bolivar America sudică, de sub domnia spaniolă, s a sculat la nord Washington şi a scuturat jugul englez. De aceea, republica Statelor-Unite a dat capitalei sale numele libera» torului sau. Azi statul acesta e cel mai mare din Lumea» Nouă şi stă în rândul al 4-lea între toate puterile lumii (dllpă Imperiul britanic, Rusia şi China), t iind mare aproape cât Europa şi având un pământ foarte bogat, St-Unite a ajuns după războiul mondial cel dintâi producător al planetei în ce priveşte agricultura, creşterea vilelor, scoaterea metalelor, fabricele, negoţul şi băncile. — Oraşele se nasc şi cresc văzând cu ochii.

San-Francisco. marele oraş de pe ţărmul apusean, a fost dărâmat în anii din urmă de un cutremur.

Culegerea bumbacului in Sr.-Unite.

Ca şi Australia şi Argentina, republica StatelorUnite a ajuns numai într’o sută de ani să se ia la întrecere cu Europa. Locuitorii Europei fiind mai deşi, ei trebue să cumpere multe mărfuri: bumbac, petrol, fierărie), dar^mai ales cereale şi oiţe tocmai do peste ocean,

\:v> u 5’tatele-Unite au peste 100 milioane locuitori, — ar sta în Europa în fruntea tuturor ţârilor. Oraşele sale: NewYork Chicago, FUadelfia, Detroit, Boston, JV. Orleans * ;lu milioane de locuitori, şi sânt ca cele mai mari şi 1 mai Inimoase din Europa. i

Mexico, are drept capitală Mexico. Se aseamănă mai în toate privirile cu republicele de pe podişul Americei meridionale. Şi aci, ca şi acolo, Pieile-Roşii, n au fost stârpite ca în Statele-Unite, ci s’au amestecat cu Spaniolii şi formează şi până azi grosul populaţiei. VeraCruz e portul cel mai însemnat, dar e foarte nesănătos.

MEDITERANA AMERICANĂ A) America ele mijloc

I 1 .

1. Pământul.— America de Nord şi de Sud sunt legate printr’o punte, care poartă numele de America mijlocie.

Puntea aceasta se înfăţişează ca un ţinut muntos, având unele vârfuri mai înalte decât ale Carpaţilor şi cu o mulţime de vulcani. De aceea, scoarţa pământului tremură mereu. In San-Salvador e un loc care a căpătat porecla de „leagăn*—din cauza deselor sale cutremure.

Odinioară, între cele 2 Americi, uscatul erâ mult mai întins, dar scoarţa pământului s’a prăbuşit sub apă şi astfel a rămas la Apus o punte, iar la Răsărit numai un şir de insule,—cum ar fi vârfurile unui lanţ de munţi cufundaţi sub mare. (Cutremurul din Martinica dove­ deşte că nici azi pământul nu s’a aşezat deplin).

MO 2. Clima şi râurile. — Alizeul de NE, aduce (jjn golful Mexicului aburi, care se răcesc pe văr ful rnun. plor şi lasă ploi foarte bogate pe coasta dela Răsărit; pc coasta dela apus, din contra, se simte mai mult secetă

Pământul Americei centrale fiind îngust, apa se varsă repede în ocean şi nu se poate adună în râuri mari. Se găsesc însă câteva lacuri însemnate, de ex. Nicaragua (cu puţin mai mic decât Dobrogea).

3. Locuitorii sunt cei mai mulţi din neamul Piei­ lor-Roşii care. s’au deprins pe aici să lucreze pământul; Albii sunt cu mult mai puţini.

America de mijloc e împărţită în mai multe state, care au format împreună Marea republică a Ameri­ cei de mijloc compusă din Guatemala, Salvador şi Hon­ duras.Nicaragua şi Costa-Rica n’au intrat în această asociaţie. Nu de mult s’a mai făcut o mică republică, Panama, smulgând de sub stăpânirea Columbiei istmul unde s'a tăiat canalul între cele două oceane.

111 8

I>) indiile apusene insulele răsăritene, care au mai rămas clin landul munţilor cufundaţi sub apă, se numesc Antile. Multe din ele au vulcani, care aruncă lavă şi cenuşă.

Cea mai mare dintre toate e Cuba (aproape 7.3 din ţara noastră). Apoi vin la rând: Jamaica, Haiti, PortoRico şi o mulţime de alte insule mai mărunţele.

Numai în arhipelagul Bahama sunt peste 500, pre­ sărate în apa oceanului.

Coluinb, nimerind întruna din insulele acestui arhipelag, i-a dat numele de San-Salvador sau „Mântuitorul", ca să mul­ ţumească lui Dumnezeu că a ieşit la uscat. Pe locuitori i-a numit Indieni, socotind că se află în India I Când s’a văzut mai pe urmă greşeala lui Columb, s'a zis acestui ţinut India de Apus (de Europa) spre a o deosebi de India asiatică, aşezată la răsărit de continentul nostru.

Intre puntea întreagă a Americei de mijloc şi puntea fărâmată a Antilelor se întinde o mare, care poate li numită mediterană, de oarece e mărginită mai din toate părţile de uscat. Ca şi celelalte mediterane, marea aceasta s'a născut din prăbuşirea scoarţei şi de aceea e foarte adâncă, e bogată în insule şi mereu bântuită de vulcani şi de cutremure.

Clima acestor insule e caldă, iar alizeul care e uscat în Sahara, aci aduce ploaie, căci mai toate in­ sulele sunt muntoase, aşa că aburii pot să se răcească.

Populaţia se ocupă mai ales cu agricultura. Albii sunt puţini; din contra, Pieile-Roii şi Negrii sunt foarte numeroşi. In Haiti de ex. mai toţi locuitorii sunt de rasa neagră.

Deşi America mijlocie este neatârnată, dar de bună seamă ea va cădeâ în puterea Statelor-Unite, căci certurile şi revoluţiile sunt foarte dese. Republica Haiti e aproape de faliment. De curând, Cuba şi Porto-Rico

I 12

• fost luaie 'lela tinde să devină un pe istmul Panama S’a terminat cu banii Matelor-Unite.

De altfel, răsboiul cel mare din Europa a lăsat ealea deschisa St.-Unite, ca .să întindă negoţul şi puterea lor asupra întregei Americe.—America de Sud, -fiind aşezata aproape îu întregime la răsărit de America boreală, era destul de aproape de Europa. Dela gura Canalului Manecei pană la capătul Floridei şi pană la Pernambuco e cam aceeaşi depărtare. Co­ răbiile pot ajunge mai cu aceeaş înlesnire la gura lui Mississipi, ca şi Ia gura lui Plata.

Dar, de când s’a săpat canalul deja Panama, mărfurile coborâte pe apele lui Mississipi din fabricele americane ajung mult mai repede in spatele Americei de miază-zi, decât cele plecate din Europa. Apoi sărăcirea Europei prin răsboin a făcut ca St.-Unite să ajungă ţara cea mai bogată din lume (l/,; din aurul lumei întregi e în băncile St.-Unite), iar flota de negoţ sporeşte cu paşi uriaşi. In curând va ajunge pe a Angliei.

Astfel s’a împlinit vorba că ..America este a Ameri­ canilor1*, iar puţinele posesiuni stăpânite acolo încă de En­ glezi, Francezi şi Olandezi vor rămâne şi ele în manile lo­ calnicilor.

Rezumat asupra Americei boreale 1. Suprafaţă. — America boreală 24 mii. km. G.—Ame­ rica Centrală abia mii km.C. 2. Pământul.—Spre apus este un podiş înconjurat cu munţi. Vârful cel mai înalt Mac-Kinlcy e aproape cu 1000 m. mai mic de cât Aconkagua. dar întrece pe Kilimangiaro.

■ ••’. Ape.— Fluviul cel mai mare e Mississipi (socotit după ramura sa cea mai lungă Missuri).

Lacul cel mai mare e L. Superior 4. State.—Trei state mari: StUnite, Canada şi Jlcxico.

(Canada e legată încă de Imperiul Britanic, dar negoţul o leagă mai mult de St.-Unite).

State mici: Uniuneai Americei Centrale compuse din 3 ţări: Honduras, Guatemala şi San-Salvador.

Alte trei au rămas neatârnate: Nicaragua, Costa-Rica Panama.

5. Oraşul cel mai mare e New- York (aproape 7 mik locuitori, adică oraşul cel mai populat din lume).

iî

s! y l f ! ; ■

.

r

143

6. Căi ferate.—-Pe când Australia şi Africa n’au isbutit si aibă mei o cale terata, care să le străbată în curmeziş iar America de Sud abia are una, spre capătul cel ascuţit’ America de .Nord are nu mai puţin de 5 mari drumuri de fier’ oare leagă ţărmul de^ Esţ cu cel de Vest. Pentru a aduce repede mărfurile şi călătorii. Americanii au născocit locomo­ tive mari (Pacific).

Liniile de telegraf şi telefon sânt aşa de dese că se aseamănă cu reţeaua unui păianjen.

ASIA întinderea ei este 44 mii. km. □. E cel mai mare dintre toate continentele. .Europa şi cu Africa, luate împreuna, nu fac cât Asia; ea cuprinde singură mai mult de jumătate din „Lumea veche".

Aşezarea. -Capul Rumania atinge aproape ecua­ torul, iar capul Celeaskin trece cu mult peste cercul polar. Tropicul taie pe la baza lor peninsulele din sud: India şi Indochina. Prin urmare, continentul acesta, fiind străbătut de tropic şi de cercul polar, e menit să aibă mult pământ netrebnic.

Asia e foarte întinsă şi în longitudine. Când apune soarele la Constantinopole. oamenii de pe ţărmul de Est al Asiei îl văd răsărind din nou;—ceeace înseamnă că acest continent se în­ tinde aproape peste jumătatea globului pământesc.

A) Pământul I. Ţărmul e aşk de crestat, că întrece şi crestarea Americei.

La Miazăzi, are 3 peninsule: Ar abia (cea mai mare peninsulă din lume), India (a doua în mărime) şi Indochina care sfârşeşte cu o peninsulă foarte îngustă, numită Malaca.

Spre răsărit are două peninsule: Korea şi Kamciatoa.

144

Spre apus numai una, Asia-Mică.

Fiind bine crestată pe margini, apa poate intră uscatul Asiei, făcând o mulţime de mări şi de golfuri: Marea-Roşie, golful Persic, Oman şi Bengal, Marea-Galbenâ, Marea Japoniei, Marea Oootsk şi golfurile dela gura lui Obi şi Jenisei.

Dar ceeace adaugă şi mai mult la frumuseţea ţăr­ murilor Asiei sunt ghirlandele de insule. După Aleuline , vin Kurilele, apoi insulele Japoniei, iar mai spre sud lanţul insulelor Ria-Kiu care se întind până la For- I mosa.--Numai Hainan, Ceylon şi Cypru stau singuratice lângă continent.

Ghirlandele acestea de insule ajută peninsulelor să des­ partă mai multe mări mici: marea lui Behring, m Ocotsk, m. Japoniei, m. Galbenă, m. Chineză si Mcditerana asiatică. — , Ce s’ar fi ales însă de toate mările, insulele şi peninsulele acestea, dacă ar fi fost aşezate la miazănoapte, ca în Ame­ rica boreală! Şesul Gangelui Himalaia Tibet Kueniun

O tăieturii prin Asia dela nord spre sud.

II. înăuntru Asiei, pământul este iarăşi foarte felurit.

1. La miazănoapte se întinde o câmpie care se pre­ lungeşte peste tot nordul Europei până în Franţa. Uralii stau ca o omidă în curmezişul ei.

Pe câmpia această netedă, veniau barbarii din Asia şi nu se opriau, până ce nu se izbeau de munţii ţării noastre.

2. La mijloc, urmează un şir de podişuri: Asia-Mică e un podiş înconjurat pe margini cu . . . mimţ,. Aceşti munţi se adună în podişul cel mai înalt al Armeniei; apoi iar se desfac şi încing podişul Iranului, spre a un, din nou, ca intr’un nod, în podişul foarte înalt al Pamirulm (chiar vorba pamir însemnează podiş). In

I

145 .

sfârşit, spre Răsărit mu mii se desfac iarăşi şi îmbrăţişează marele podiş al Tibetului, apoi se resfiră spre Jndochina ca un mănunchi li de nude deslegate.

La nord de Tibet se află un podiş mai puţin ridi­ cat, Gobi.

3. Podişurile acestea, cele mai incilte din lume, suni înconjurate de munţii cei mai înalţi ai pământului.

La sud de Tibet, Himalaia sau ..casa omătului" I (hima = omăt) are un vârf, Everest, aproape de 5 ori cât Ceahlăul. La nord e Kuen4un(=-muntele Cepelor, fiindcă acolo ceapa creşte în stare sălbatecă).

Mai în spre Nord, se întind lanţurile: Tian-Şan (= muntele Ferului), Altai (= muntele Aurului), Iablonoi (muntele merilor) şi Stanovoi. Şi spre Apus, podişurile au pe margine munţi foarte înalţi. Ararat (în Armenia) şi Caucasul întrec munţii cei mai mari ai Europei.

Podişurile acestea din mijlocul Asiei au fost o mare pagubă pentru oamenii din vechime. Cei care locuiau îm­ prejurul Mediteranei noastre: Egiptenii, Fenicienii, Grecii, Romanii, ctc. n’au ştiut pană acum 2000 de ani mai nimic despre China şi despre ţările de lângă mediterana Asiei, unde cresc mirodeniile. Din China veneau mătăsuri, iar un general chinez, pe vremea lui Traian, înaintase cu oastea pană aproape de Caspica. După aceea legăturile între Europa şi China au fost rupte, spre paguba noastră. Căci Chinezii ştiau să facă hârtie, să se lumineze cu petrol, să facă praf, să arză cărbuni de pământ şi cunoşteau busola, pe când în Europa nici nu se bănuia de aşa ceva. Negustorii Europeni nu se îndrumau însă spre China, din cauza podişurilor şi a mun­ ţilor foarte înalţi, care stau în mijloc. Dar, fiindcă lumea se deprinsese a purtă haine de mătase, ţesăturile de mătase veniau din răsărit timp de ani de zile peste aceste podişuri, până ce ajungeau în Marea-Neagră de unde Ie luau corăbiile.

Mirodeniile deasemenea soseau foarte cu greu pana în Europa, fiind aduse pe corăbii prin Marea-Roşie.

Asta a fost cauza care I-a îndemnat pe Columb, în loc să mai apuce pe uscat spre Răsărit (ca să ajunga în China şi îii India) sa apuce pe apă, spre Apus, şi, trecând prin 71831. — S. Mehedinţi, Geograficei. I secundară.

IU

146

DeieÎXl'a^jMsTAttife" el socoteâ eu buuă credinţa; C‘ a La "câţi va ani după descoperirea Americei, sa descoperit 5i drumul împrejurul Africei (Portughezi). Dar la început s'a făcut legătură numai cu peninsula Indiei. Abia mai târziu, corăbierii europeni au înaintat spre China şi Japonia.

Afară de câmpia dela nord şi de munţii şi podi. şurile din mijloc, Asia mai are la sud două bucăţi de pământ, care se aseamănă mai mult cu Africa. Acestea sunt: India şi Arabia, unde scoarţa pvmântului e fă­ cută din pături aşezate neted, ca foile unei cărţi.— Dacă n’ar fi Marea-Roşie, n’ai'şti când treci din podişul continentului african pe podişul Arabiei sau al Indiei; — aşâ de mult se aseamănă pământul deoparte şi de alta.

E ca un sloiu rupt în bucăţi.

Amândouă aceste ţinuturi se legau odinioară cu Africa.

Mai târziu, sloiul s’a sfărâmat; unele bucăţi s’au scufundat în ocean, altele (India şi Arabia) s’au alipit de Asia.

Bj Clima si apele1) I. Podişurile Asiei sunt de obiceiu foarte uscate; căci ori de unde ar bate vânturile, când aerul cearcă să se suie pe podişuri, umezeala rămâne pe munţii care le împresoară. Prin urmare, ploile vor fi rare înăuntru şi râurile deasemenea; iar apa care se va coborî din munţi în spre mijlocul acestor podişuri va intrâ dela o vreme în nisip, aşâ că râurile, în Joc să ajungă la mare, vor sfârşi în nişte mlaştini.

Cum erâ pe podişul Americei de nord un mare LaC’Sărat, aşâ sunt o mulţime de mlaştini sărate pe toate podişurile continentului asiatic. In Anatolia sau Asia-mică c aproape de mijloc Tuz-ghiol ( = Lacul sărat), iar Ia capătul lui Tarim se află Lob-Nor ( = Iac mlăştinos), — toate aproape de paralel 40 °.

J) Caet-Alias, VII, 2, o, 5,

147

®i' c,l!P® ce surtl uscate, podişurile acestea mai au ,i neajunsul de a se încălzi grozav vara, şi de a se riici cumplit în timpul iernei. Din pricina aceasta, vântul liântue necontenit. El poartă de colo până colo nori (Ic nisip, astfel că trecerea negustorilor peste aceste podişuri trebuiâ să fie grea din cale afară, şi grea a rămas până şi astăzi. — Toată nădejdea e la .cămilă, • ca şi în Sahara.

Tibetul.

Intre Kâienlun şi Himalaia se ridică ase­ menea unei cetăţi uriaşe podişul Tibetului, înconjurat de munţi care întrec mult pe Mont-Blanc.

Din cauza înălţimii, aerul e aşa de rar, încât mersul oboseşte chiar pe un om voinic. Suirea uuui deal cât de mic îţi moaie picioarele, te simţi slab, îţi vine ameţeala, mânile şi picioarele încep a tremură şi te cuprinde un fel de greaţă.

Toată iarna gerul e cumplit şi vântul bate de te culcă la pământ; primăvara viscoleşte până târziu, iar uneori ninge chiar in timpul verii. Abia spre toamnă se mai înse­ ninează puţin, şi timpul e ceva mai călduros.

Copaci sau arături nu se văd nicăiri. Podişul e pre­ sărat cu lacuri sărate, iar vegetaţia e foarte săracă: levănţica acoperă pietrişul şi, împreună cu alte ierburi umilite, hrăneşte turmele de antilope — un soiu de capre sălbatice, care rătăcesc cu miile pe acele înălţimi sterpe.

II. împrejurul podişului, deosebim în genere două feluri de climă: d) Câmpia din nordul Asiei are o climă aspră: vara e cald, iar peste iarnă e foarte rece. (Locul cel mai rece de pe pământ e aproape de gura fluviului Lena). De aceea, într’o bună parte din Siberia, pământul nu se mai dcsgheaţă niciodată.

Zăpada din timpul iernii şi ploile din timpul ve­ rii dau acestui ţinut destulă apă, care, adunându-se pe povârnişul de nord al Asiei, formează câteva râuri in adevăr uriaşe.

Obi, Ienisei şi Lena sunt fiecare aproape de 2 ori mai mari decât Dunărea.

Tustrele se aseamănă în curgerea lor cu Macken-

14H

zie. primăvara încep ase desgheţâ (lela izvor, iar gura, fiind încă prinsă de sloiuri, apa se revarsă peste mal, pusliind împrejurimile. — De aceea nu sunt bune pentru navigaţie.

O parte din ape nu poate ajunge până la ocean, ci se opreşte şi face lacuri, ca şi pe podişurile din mijloc.

T”

;«

& mti

!

• - * r: V

Caravana in Asia.

Suto de^cămile străbat deşertul, ducând cu elo nu numai mărfuri, ci şi apă de băut.

Aşâ: din Baical (— lac cu mult peşte), prin Ienisei spre Ocean; a lui Itli rămâne Balkaş; Syr-Daria şi Amu-Daria se opresc Arai, iar alte ape se adună în Caspica, lacul mare de pe faţa pământului.

apa iese în lacul în lacul cel mai

140 \

h) Spre Răsărit, povârnişul Asiei de asemenea e , bine udat, iar apele formează câteva râuri mari, ca şi cele din Siberia.

Amurul e acoperit dc gheţuri o bună parte a anului.

Hoang-ho (= fluviul galben) e numit astfel din cauza mulţi mei mâlului său,—la fel cu pământul galben din ţara noastră. lang-ce-kiang (— fluviul albastru) are din contra o apă foarte limpede şi, fiind foarte adânc, corăbiile pă­ trund pe el tot timpul anului până în inima Chinei.

In ţinutul acestor râuri, clima e mult mai tempe­ rată, decât la nord. Ploaia cade mai ales în timpul verii, adică tocmai când trebue pentru lucrarea pământului. c) Povârnişul de miază zi al Asiei are o climă caldă. Ploile sunt destul de bogate şi hrănesc câteva râuri foarte mari.

Mekong are prea multe cataracte.

Bramaputra, Gangele şi Indus au izvoarele lor tocmai în zăpezile de pe munţii Himalaia.

Tigrul şi Eufratul fac o pereche de fluvii gemene (ca şi Gangele cu Bramaputra, ori Syr-Daria cu AmuDaria). Se înţelege, curgând spre sud, şi fiind aproape de ecvator, râurile acestea nu vor mai suferi de nea­ junsul râurilor din Siberia, adecă de îngheţ.

Ploaia cea multa în Asia cade în ţinutul pe unde Brama­ putra eobcară din Himalaia, adică în apropiere de tropic.

Cum se face că sub tropic peste tot e pustie (în Aus­ tralia, în Kalahari, în America de Sud, în Alexie şi vSahara), iar în Asia, afară de Arabia şi Tarr, avem tocmai pe la tropic ploile cele mai bogate şi râuri mari?

Cauza e aceasta: pe aci nu mai bate alizenl. Vara, când se încălzesc nisipurile din mijlocul Asiei, aerul se ridică acolo în sus. Vântul alizeu, în loc să mai meargă spre ecvator, se întoarce înapoi spre a umplea locul rămas gol la centru.

Cu alte vorbe: alizeul se răstoarnă şi, sub numele de muson (vânt anual), trecând spre Tibet îşi lasă umezeala pe coastele munţilor. Aşa se face că pe Himalaia, în Induchina şi China,

150 I

plouă, tocmai ui timpul verii, când le frebue locuitorilor apa pentru lucrul câmpului; şi de acea, in loc de pustie aici chiar sub tropic pământ roditor.

Iarna, când 4 ’ ^ răceşte, alizeul bate iarăşi regulat, adică aerul curJc a Se spre golul dela ecvator şi ploaia încetează.

Oi Plante şi animale M

-1

I. pe podişuri, fiind puţină ploaie, plantele şi animalele sunt în unele părţi foarte rare. Pe unde e ceva umezeală, creşte puţină iarbă, iar oamenii ţin vite, urn­ blănd cu ele din Ioc în loc (nomadism).

*

In pustiile din lăuntrul Asiei este patria calului, a oaiei şi a eămiiei care şi până azi se află pe acolo în stare sălbatică

eai sălbatec din sapele Asiei, K puţin mai înalt decât mrtjrarul şi pSm, mu,.g Locuitorii trăesc mai mult di aluug'ândn-se unii pe alţii, ca să aibă loc Dcntm n turme Păşune, s a întâmplat de multe V Cael-Atla», Vil. «, 7.

r 151 ori că au ieşit «lin podiş, năvălind Europa, ca_.il prade P? «ei ce trăiau îTţ&rHemai bofath şî lucrau pamantul. Dmtr acolo au venit cele mai multe neamuri sălbatece, care au năvălit peste Dacia lui Traian. De acolo îşi trag neamul şi Tătarii care se aşezară aproape de Nistru şi pustieau ţările noastre.

Sus de tot, pc podişul Tibetului, unde celelalte animale nu mai au cu ce se nutri, omul tot mai are un ajutor, pe Iak, un bou mic cu coarnă. * Iak. — Cum este lama pentru podişurile Boliviei şi ale Ferului; cum este renul pentru ţinuturile pustiei de lângă poli, aşa este iakul pentru locuitorii Tibetului. E mic, dar poate duce greutăţi mari şi slujeşte şi la călărie. Se suie pe munţi până la înălţimea unde singure păsările trăesc. Din

■

vKiSlIt 1:

■ţ m fi ........

H •

Un Iak ’)•

lâna lui se fac haine: carnea şi laptele sunt foarte gustoase, iar coada, lânoasă la capăt, eră odinioară de un mare preţ: o puneau paşii cei mari la turban... Dar chiar înblânzit, iakul e adeseori încăpăţânat. Din pricina obiceiului de a grohăl şi se mai zice şi „Boul (jrohăitor^. *) Elevii, care trec prin ştiinţe naturale.

Bucuroşii, il pot vedea la Muzeul do

152

2. oCa //ord de podişuri, acolo uncie Asia se pleacă spre Oc. îngheţat, ploaia cade neregulat în tot timpul anului, iar pământul e acoperit cu iarbă; apoi urmează o pădure uriaşă, la fel cu cea din Canada. Ea se în­ tinde dela Urali până în marea Ocotsk, şi e aşâ de de deasă, că râurile Obi, Ienissei, Lena, ele. abiâ îşi găsesc Joc să treacă printre copaci. —Se înţelege că în acea pădure, oamenii sunt rari şi trăesc mai mult din vânat (urs, vulpe, zibelină, etc.) şi din pescuit In sfârşit, aproape de malurile Oceanului Îngheţat, frigul e aşâ de mare şi durează atâta timp, că pă­ durea nu mai poate creşte, copacii prind a se rări, ajung pitici şi, dela un loc, nu mai cresc nici de cum.

Pământul e acoperit mai mult cu muşchi. Acolo în­ cepe o tundră la fel cu cea din America boreală, iar

Oaie sălbatecă,.

nădejdea omului e, ca şi acolo, în ren care se mulţul meşte cu iarba acestei mlaştini mai totdeauna înglie] ţaţe.—Locuitorii Asiei au fost însă mai meşteri şi au ajuns să îmblânzească renul.

In genere, ţărmul de miază-noapte al Asiei e tot aşâ de sărac şi de pustiu, ca şi al Americei boreale.

153 Marea c îngheţata mai tot timpul anului şi, cu toate încercările navigatorilor, numai o singură corabie (ca şi în America) a putut înconjură pe la nord acest continent 3. dedesubtul podişurilor şi spre Răsărit (In China) unde ploile ) sunt bogate, iar pământul c încălzit de soare Asia e ca o grădină plină de tot felul de pomi roditori şi de ierburi folositoare omului.

Aci creşte arborele care dă pane (poamele sunt, ca nişte pepeni de mai i), palmierul, ceaiul\ cafeaua bananul, piperul, trestia de zahăr, orezul, grâul, ctc. Şi, fiindcă sunt multe plante, sunt şi multe animale: unele primejdioase, {tigri, crocodili, şerpi, urang-utang, ctc.); altele de mare folos, cum e bivolul şi mai ales blândul elefant care ajută pe om la munca câmpului.

Aşâ se face că şi populaţia e foarte deasă. In acest ţinut bine înzestrat cu plante (mai ales din cauza ploilor de vară) trăeşte aproape jumătate din tot nea­ mul omenesc. Chinezii, în deosebi, sunt aşa de mulţi, că în unele locuri, îşi fac casele pe apă,—pe uscat nu mai încap.—Rar, unde să mai fie pe pământ aşâ fur­ nicar de lume.

:

E drept să obserTăm că din Asia, continentul cel mai mare al pământului au ieşit şi s’au răspândit peste alte continente cele mai multe plante şi animale de. folos : grâul, orezul, secara, viţa de vie, trestia de zahăr9 măslinul, dudul, perşicul, caisul, portocalul, lămâiul, smochinul, etc. Tot A si a a dat Africanilor preţioasa cămilă, iar tuturor celorlalte conti­ nente: calul, capra, bivolul, oaia, etc. De altfel şi ncamu omenesc tot de aci, din Asia, s’a răspândit pe tafcv planetei.

D) Populaţia şi statele Numărul oamenilor, care locuesc în Asia e aproape j| de 900 mii. Cei mai mulţi sunt de rasă morjgofa ). ha Vezi Oaict-Atlas, Cele cinci continente, VII, 3 şi 7. ») Vezi la început, harta raselor p Caiet-Atlas, VII, I.

\\

a

■

154 Apusul Asiei, intre Mediterana şi India, e răspândită rasa mediteraneană; o parte a Indochinei e ocupată de rasa mataesâ, iar podişul Indiei e locuit de 2>ravt\ dieiji, un neam de oameni ioarte apropiaţi de Negri: au pielea neagră, părul des şi moale, dar, spre deose­ bire de Negri, au barba mare. % In vechime, din Asia- au pornit oamenii şi s au întins asupra continentelor dimprejur, aducând cu ei plantele şi ani­ malele folositoare. De câtva timp însă,continentul care a trimis -i mai mulţi locuitori celorlalte părţi ale lumii este Europa.

După ce au năpădit în cele două Americi şi în Australia; după ce au împărţit toată Africa, întocmai ca pe o moşie a nimănui, Europenii au pornit acum să împartă şi Asia. Dar, deşteptarea Japonezilor a pus o mare stavilă ambiţiunilor europene, iar rasa galbenă se dovedeşte din ce în ce mai vrednică de a stăpâni singură pământul ei.

I. China e ţara cea mai mare din toată Asia. Pe lângă o parte a podişurilor din mijlocul continentului, ea

Răspândirea Chinezilor.

Tn timpr.l din urmă. au început să iasă din ţara lor şi Japonezii.

cuprinde povârnişul dinspre Răsărit, unde curg Hoangho şi Iang-ce-Kiang. Capitala ţării e Peking sau oraşul de Nord {Pe = Nord, King = oraş),

<

155 [Chinezii sunt plugari de o hărnicie fără pereche. Nu laşa o palmă de pamant nelucrat. La şes, moşiile cele mai mari nu trec de 6 hectare, iar arăturile se suie şi pe munţi până Ia 1000 ni. deasupra mării. Dar au şi un mare noroc: în răsă­ ritul Asiei, vara cade atata ploaie că locuitorii pot scoate din pământ doua recolte pe ciu. De aceia s’a şi înmulţit acolo lumea, făcând un adevărat furnicar. înainte vreme ţara aceasta se înconjurase înspre nord cu un zid. spre a se apără de păstorii, din Gobi, care, la vreme de foamete, năvăleau peste agricultorii Chinei. Dinspre mare iarăşi nu voia să primească nici un străin, şi nici Chi­ nezii nu ieşau sa se aşeze în alte ţări.

Zidul chinezesc.

Sc 8uie peste munţi :i peste vai. având clin loc în loc turnuri do apărare.

Azi zidul chinezesc nu mai slujeşte la nimic; s’a rui­ nat. Chinezii singuri şi au întins stăpânirea mai spre nord, iar străinii, adică Europenii, au intrat cu deasila ju China, aşezându-se în porturi. De atunci au inceput şi Chinezii sa iasă din ţara lor şi, fiind foarte harnici, sau întins în scurt timp în Indochina, în Australia şi chiar în America.

156 Odinioară, capitala fusese la Na/iking sau „oraşul dela sucl“ (Nan = Sud). . .

Acuma oraşul cel mai .mare e fpang-hai, aproape de gura Eanc-ce-Kiang.

Chinezii cultivă în deosebi orezul, trestia de za­ hăr, dudul şi ceaiul. Oraşul în care au fost îngăduiţi mai de mult Europenii să vină, ca să cumpere' ceuiu eră Canton. Azi însă, corăbiile streine intră în mai multe porturi chineze; cele mai numeroase pă­ trund pc Iarig-ce-Kiang până la marele oraş Han-Kw, de unde pot încărca mai lesne ceaiul şi-l gă­ sesc şi mai ieftin.

2. Japonia este o împărăţie. Mi ca do sau împăratul ele azi e urmaşul unei fa­ milii care stăpâneşte această ţară aproape din vremea când s’a întemeiat Roma (mai bine dc 2,500 ani).

Trăind în ostroavele lor muntoase, Japo­ nezii se hrănesc mai mult din plugărie, ca Cliinoz. şi Chinezii. Multă vreme n au îngăduit nici unui străin că calce pământul ţarii Joi. In timpul din urmă,, au intrat în legături de ne­ goţ cu alte ţari şi au deprins aşa de repede meşteşu­ gurile europene, că pot fabrica tot ce se fabrică în Eu­ ropa. — Când s’au încâieral la răsboiu cu Ruşii, atât

157

I armele, cât şi corăbiile lor erau făcute de meşteri japonezi, I pe pământ japonez.

In urma acelui răsboiu, Japonezii au pus mâna pe CoI rcca, iar in vremea când ţările europene s'au măcinat prin [ marele răsboiu din 1914—1918. Japonia şi-a întins stăpâ­ nirea şi spre Siberia. Marea Japoniei e azi mi Iac în mij­ locul statului japonez.

Capitala e Tokio în insula Nipon (ţara dela răsărit).

Alte oraşe însemnate sânt: Iokohama (lângă Tokio), Kioto şi Osaka în apusul insulei celei mari, şi portul Nagasaki în insula Kiii-siu.—Ca şi Chinezii. Japonezii se nutresc mai mult cu orez. In loc să fie vorba de prânz, cină... Japonezii zic: orezul de dimineaţă, orezul de amiază, orezul de seara. De asemenea mănâncă şi mult peşte. Curentul rece dinspre strâm­ toarea lui Beliring aduce peşte, iar luntraşii n’au a se teme de gheţuri, căci acest curent nu aduce sloi de ghiaţă (iceberg), cum aduce curentul Labradorului şi al Groenlandei.

3. Siam (capitala Bangkok) este de asemenea o ţară neatârnată. Regele Siamului e însă strimtorat la Răsărit de Francezi care au pus mâna pe Anam, iar la Apus de Englezi care stăpânesc şi India şi o bună parte din Indo-china.

Oraşul mai însemnat al Anâmului e Hanoi.—La gura lui Mekong, stau Camboge şi Cochinchina, cu marele oraş Saigon.

4. Afganistan (cap. Kabul) e o ţară aşezată în partea de răsărit a Iranului. Emirul (aşa se chiamă dom­ nitorul ei) este mereu ameninţat, când de Ruşi, când dc Englezi, de oarece Afganistanul e calea pe care Ruşii nădâjduesc să se coboare în India.

5. Persia (cap. Teheran) cuprinde partea de apus a Iranului. Şahul Persiei, ca şi emirul Afganistanului, stă între Ruşii şi Englezi, ca între ciocan şi nicovală.

Ruşii voesc să încalece podişul Iranului şi să se coboare până la golful Persic, să aibă atingere cu Oceanul. ' Alte oraşe mai însemnate sânt: Tabriz 1n partea de nord, spre Armenia, şi Şiras, la miazăzi, vestit pentru,tran-

15u dafirii săi. —In Persia se în toată lumea.

lucrează covoare de lâuă, preţuite

Dacă lăsăm la o parte aceste ţări, tot restul Asiei, era până de curând sub ascultarea Europenilor:

;

Asia de Vest.

a) India, o ţară bogată şi plină de populaţie, ca şi China, c sub stăpânirea Englezilor. Capitala e la Cnlcuta.

Hrana locuitorilor Indiei este mai ales orezul. Bom­ bay (pe o insulă la apus) şi Maclras (la răsărit) sânt porturi însemnate, iar pe malurile Gangelui sânt multe oraşe mari: Allah-abad, Benares, Patna etc.

■ 159

b) Arabia şi Asia-mică erau sub stăpânirea Sulnului dela Constantinopole. c) Siberia şi toate ţările dintre Marea-Neagra Caspica, Arai şi Tianşan erau sub stăpânirea ţarului deia Petrograd. - In urma războiului din 1914, Rusia s’a fărâmat, ţarul a pierit, sultanul a fost alungat, iar din ruina împărăţiei ruseşti şi turceşti ies acum la iveală o sumă de ţări nouă: Ardhia şi Mesopotamia, (ţara unde curge Tigrul şi Eufratul) fac o ţară nouă, numită Irak, cu un rege deosebit. Meca, Medina, Bagdat şi Moşul, sânt oraşele cele mai însemnate.

Armenia vrea deasemenea să ajungă neatârnată.

Caucasia va cuprinde tot ţinutul dimprejurul Caiicaşului.

Turkestanul rusesc e pe cale de a se înfiripă ca un stat de sine stătător.

Dar nu se ştie până la urma urmei cum se vor aşeză hotarele de oarece Europenii se înfig peste tot.

Englezii au pus mâna pe şesul Mesopotamiei, unde e Bagdatul şi unde nădăjduesc să facă un mare grânar, cum a fost în vechime. — Totdeodată au întins prive­ gherea lor şi asupra Palestinei.

Francezii vot să stăpânească Siria cu Beirut şi Damasc.

Grecii se întinseră peste o parte din Asia-mică, împrejurul oraşului Smirna, dar Turcii i-au alungat din Asia.

Turcilor le-a mai rămas în Europa foarte puţin, o fâşioară de pământ dela Mariţa până la Constantino­ pole,, iar din Asia-Mică abiâ părţile de pe podiş, până ia o linie care pleacă dinspre gol ful Alexandreta {şi merge drept spre hotarul Persiei (lacul Urmiah), iar de aci Porneşte spre cotul de răsărit al M. Negre (Baţum).

Italienii şi Francezii se înfig şi ei pe malul de miazăzi.

: :

160

MEDITERANA^ASIATICA ')

;

Pământul care lega odată Asia cu Australia, s’a j sfărâmat şi, în parte, s’a scufundat sub apele mării. Au î rămas însă mai multe bucăţi, ale cărora vârfuri se arată în faţa oceanului în chip de insule• Acestea se ţin lanţ !' dela Malaca până în Australia, făcând un fel de punte.- i: Ar fi de ajuns să scadă puţin apa mării şi s’ar legă: Malaca cu Sumatra, Iuvu, Buli, Lumboc, Sumbava, Samba, Flores, Timor, etc. Am aveâ astfel, în loc de insule, un lanţ muntos, înalt cât Alpii din Europa.

Dela Borneo spre Noua-Guineei se întinde un alt lanţ de insule.

Intre aceste două rânduri de ostroave, avem, ca şi în Mediterana americană sau europeană, mai multe mări mici: marea Arafurei, Banda, etc. ; Intre Filipine şi Borneo, e Marea Sulu, bine în­ chisă de toate părţile; iar între Filipine şi Celebe stă Marea Celebelor.

Toate aceste mări înconjurate de insule fac îm­ preună o mare Mediterană, adecă împresurată de uscat mai din toate părţile.

I. Pământul acestor archipelaguri e muntos, ca şi al insulelor din Mediterana americană. Şi aci, ca şi din­ colo, lavele ţâşnesc printre fărâmăturile scoarţei şi de acea, vulcanii se ţin lanţ (ca în America centrală), iar cutremurile sunt grozave.

Sumatra (bogată In piper şi tutun) are singură vreo 60 de vulcani. lava e toată o grădină înzestrată cu tot felul de plante: orez, ceaiu, bumbac şi mirodenii, iar locuitorii sunt deşi, ca în ţinuturile cele mai populate ale Euro­ pei. Insula are 46 de vulcani mari; — nicăiri pe faţa pământului, izbucnirea lavei nu e mai grozavă ca aici. l) Caet-Atlas, VII şi V.

161 Eforrieo (a doua insulă din lume, după Noua-Guinea) I e foarte bogată în metale, dar sălbatică. In ea trăeşte I urangutanul.

Celebes (în formă de IC) şî Molucele sunt patria J wşoorrlor.

Filipinele, unde a murit Magellan, sunt un archiI pelag bogat în tutun, trestie de zahăr, cânepă (Manila) şi vulcani.

La aceste insule ale „mediteranei asiatice" voiau să ajungă Portughezii şiColumb, când căutau drumul pe mare pentru negoţul cu miro lenii. Şi în adevăr, îndată după descoperire, au şi fost luate în stăpânire de Eu­ ropeni. Azi, mai tot archipelagul e ai Olandezilor, — afară de Filipine, smulse nu de mult de Statele-Unite de sub stăpânirea spanioală.

II. Clima. — Fiind înşirate pe lângă ecvator, in­ sulele acestea au o climă caldă şi umedă. Zilele se aseamănă toate una cu alta.

Ploile cad mai în fiecare zi, iar aerul aproape de ecvator e liniştit tot anul (fiindcă se ridică în sus). Do­ vadă e fumul vulcanului Merapi (în lava), care ne­ contenit se înaltă drept, ca flacăra unei lumânări.

Deaceea archipelagul e îmbrăcat cu o vegetaţie bogată, ca şi în ţinutul lui Congo şi al fluviului Ama­ zoanelor.

III. Populaţia. — Din cauza căldurii şi a umezelii prea mari, Europenii, cu toată vara veşnică a acestor insule, nu se pot aşeză să locuiască pe ele multă vreme.

Ca şi în Congo şi pe malurile fl. Amazoanelor, tot băştinaşii au rămas să lucreze ogoarele.

Pe cele mai multe dintre aceste insule, s’a întins de multă vreme rasa molaeză, venită din sudul Asiei.

Malaezii seamănă cu Mongolii (la păr mai ales), dar pielea nu este galbenă, ci măslinie ori negricioasă, iar la chip aduc uneorii cu oamenii de rasa mediterană.

Trăind mereu între insule şi vâslind mereu dela 71801. — S. Mehedinţi, Geogmfie cl. I sec.

162 una la alta. Malaezii au ajuns corăbieri aşâ de meş. ieri că s’au restirat aproape peste toate insulele ocea­ nului Pacilic, iar în oceanul Indian au ajuns până ln Madagaskar (vezi harta raselor). Deşi nu s mulţi la numâr, n’ci o rasă nu s’a răspândit mai mult pe faţa planetei, ca cea malaezâ.

Malaes (copil).

Ocennal Atlantic a fost străbătut prin mijlocul lui întâiaşi dată, de Colii mb; pe cel Pacific 1*a trecut Megellan, puţin după moartea lui Columb.

Dar, cu mult înainte de aceşti îndrăzneţi corăbieri, Malaezii, cu nişte luntre uşurele, se întinseră peste tot oceanul Pacific şi Indian, îndrep'ându-se mai mult după stele. — De altfel nu e de mirare, de oarece ei îşi petrec mai toată viaţa pe apă.

Jyîe/anezia. — După cum insulele din apropierea Asiei sunt locuite de rasa malaeză, asemănătoare cu cea mongolă, deasemenea şi insulele de lângă Australia sunt locuite de oameni negri, având oarecare asemânare cu Australienii. Ei se numesc Papuaşi.

168

mm-Guinea (ghinea) este, ca mărime, a doua în­ cuia de pe fata pământului. E străbătută de un Jant de manii de 2 on mai lung de cât Alpii şi mai inal(i) avand unele piscuri cu zăpadă, măcar că se afla lângă ecvatorl

Luntre polînezianX.

Noua-Guinea.şi Noua-Caledonie sunt locuite de aceşti Papuaşi sau oameni cu „părul creţ*. Ei au barba mare ca Australienii, iar încolo se aseamănă mai mult cu Negrii. Nasul însă e mai lung decât la Negri şi frun­ tea nu e aşâ de teşită înapoi.

După culoarea pielei locuitorilor, insulele din acest ţinut au fost numite la un loc Melanezia (dela vorba grecească meias, care înseamnă negru).

Micronezia. — Spre nord de N. Gruinea este un roiu de insule mici (Mariane şi Caroline). Ţinutul întreg se numeşte „Microneziaadecă, „insule mici11.

Polinezia. — Cu cât te depărtezi spre Răsărit, dai mereu de insule mici; unele abiâ se văd din apă. Dar sunt aşâ de multe, că ţinutului în care sunt împrăştiate

164

aceste insule, i s’a dat numele de' Polinezia (acj; „ multe insule).

Cct: Locuitorii lor se numesc Polinezieni. Sunt rude de aproape cu Malaezii, dar fata e mai albă şi mai asemănătoare cu a Europenilor.

Mai însemnate din rolul insulelor Oc. Pacific suntSandwich (lângă tropicul Racului), unde fac popas co­ răbiile care trec din Asia spre America.'

Pe aceste insule muntoase sunt 2 vulcani, ale căror cratere sunt acoperite cu zăpadă, deoarece munţii au înălţimi aproape ca cele mai mari din Alpi (Ei stau însă în dreptul Saharei!).

Archipelagul Samoa (lângă tropicul Capricornului), numit şi insulele Corăbierilor, este iarăşi loc de popas pentru cei ce pleacă din Australia spre America.—Insu­ lele Samoa, ca şi Sandwich, sânt în stăpânirea St.-Unite.

Alte archipelaguri mai în­ semnate sânt: Marianele şi CarşLinclc la Nord de ecvator (stăpânite de Japonezi); Noile-Hebridc (vecine cu N. Caledonie); Figi, Tonga, Cooh (sânt tustrele în mânile Englezilor). Insulele Socie­ tăţii, Paumotu şi Marchize stau sub stăpânirea Fran­ cezilor. Şi, ca şi cum n’ar fi de­ stule, răsar chiar şi azi din apa oceanului insule nouă.

De oarece, între tropice, unde apa e mai înlierbânPaPuastată de soare, coralii cresc . . e până în faţa mării; valurile arunca nisip peste ei, iar când insula e gata păsările ori vadurile oceanuîui aduc seminţe de ierburi,'“şi astfel o nouă bucata de pământ se pregăteşte pentru traiul omului.

Fiind departe de celelalte continente, insulele Melaneziei, Microneziei şi Polineziei sunt sărace. Animalele

165

| isafi n’au putut să străbată până la aceste insule nouă, jintre care unele abia acum ies din apă. Dintre plante au ajuns acolo sau acele care au fost aduse înadins de om, sau acelea, ale căror seminţe nu se strică în apa Oceanului Jfl nucile de palmieri au fost purtate de valuri tocmai jela istmul Panama-, arborele acesta a fost astfel semănat mai peste toate insulele Pacificului. ' * Palmieri cu nuci (Cocos nucifera). — Poate că nu-i

pe toată faţa pământului nn copac mai de preţ decât acest soiu de palmieri.

Onra trăim noi din porumb şi grâu, aşâ trăiesc Polinezienii din roadele acestui 6"- V binecuvântat pom; 5 până ^ ÎMWMj m la 10 palmieri hrănesc o familie, căci, în fiecare lună fiecare arbore dă o -**■'*-* legătură de 15 sau 20 de nuci mari cât capul.

Când corabia se apropie . de ţărm, cel dintâiu lucru pe care îl zăreşti pe mal sunt palmierii în umbra cărora se adăpostesc coli­ bele indigenilor.

După spusa oamenilor din partea locului, se pot face din palmieri 99 lu­ cruri ! Asta înseamnă că r^PoIinozian. nimic din acest copac nu rămâne fără întrebuinţare. Din el se scoate: lapte, vin, oleiu, frânghii, stearinâ, hrană pentru vite, îngrăşăminte pentru câmp, lemne de clădit case, covoare, săpun, etc. Deaceea, când se naşte un copil, părinţii lui samăna şi un palmier. —Cum e la noi un pogon de grâu ori de porumb, aşâ e acolo un palmier în grădină.

Dintre animalele, afară de câne, porc şi şoarece, aduse de‘om cu iluntrea, ‘puţine dobitoace se mai găsesc.

Doar păsările,^mulţumită sborului, au putut înaintă mai

166

departe: — porumbeii şi vrăbiile au pătruns până în insulele din răsăritul Pacificului, iar păsările de pradă s’au oprit numai în insulele din Apus. %

m

. ^v‘ •' ~

K:

fv:

5sn

Insulă. fileu tă de corali.

Rezumat asupra Asiei.

Suprafaţa. — Asia are aproape 44 mii. km.

Pământul. — Din Asia-mică până în China e un şir de podişuri, — cele mai înalte de pe faţa globului, înconjurate de munţii cei mai înalţi. Everest e piscul neatins încă de piciorul omului (8840). E situat în Nepal, spre NV. de delta Gangelui.

Iusulele cele mai însemnate sânt: N. Guinea şi Borneo, (fiecare aproape cât Scandinavia), apoi Sumatra (cam cât România şi Bulgaria la un loc).

Ape. — Râul cel mai mare e Obi (socotit pe afluentul său Irytis care izvorăşte tocmai din Mongolia).

Lacul cel mai mare e Caspica (aproape cât M. Neagra), iar între lacurile dulci, Baikal stă în frunte.

State. — Independente sunt: # Turcia, Persia, Afganistan şi Nepal (cuprinzând mijlocul Asiei, adecă lanţul de podişuri şi Himalaia), apoi China, Ja­ ponia, iar la Sud Oman (în colţul de SE. al peninsulei Ara­ bice) şi Siam în peninsula Indochinei.

Tot restul Asiei e sub stăpânire streină.

Oraşul cel mai mare e Tokio (peste 2 mii.): al doilea e Calcuta.

Cai ferate.

Sunt puţine şi numai pe margini, afară de In anssibemanul care leagă Rusia europeană cu Vladivostok. n răsărit, e o mare cale ferată de la Canton peste Pekin, care se leagă cu Transsiberianul în Manciuria (Charbin). Sin­ gură India are o reţea deasă de căi ferate.

167 n 5

EUROPA) I Întinderea este de aproape 10 mi!. krâ.Q. Singură /Australia e mai mică decât Europa.

In vechime se credea că marea Caspică se leagă, cu ii-eanul îngheţat. Atunci, după dreptate, Europa eră privită j;3 un continent aparte; mai târziu sa văzut că UraJiiabiâ /iespart câmpia Siberiei de a Europei, iar Caspica e un lac ^his. Prin urmare, continentul nostru e mai mult o peninunlâ a Asiei: unii chiar şi zic Eurasia (Europa-Asia), ,fiiprinzânda-le sub un nume pe amândouă.

i Jîşezarea.—E singurul continent cu totul In afară Iie zona caldă. Nici un tropic nu-1 atinge, şi de aceea n'are nici o pustie. Cercul polar o taie puţin (pe la nord ;de Marea*Albă şi golful Botnic).

Europa, e bine aşezată, fiindcă se află între o mare I foarte caldă (Mcditerana) şi un fluviu uriaş de apă iarăşi I caldă (Golfstrom). care ţine calea gheţurilor coborâte dinspre pol, le topeşte şi nu le lasă să se ap;opie de ţărmurile acestui continent. De aceea, pe când America boreala şi Asia sunt | Ja Sud prea calde şi la Nord prea reci, Europa are peste tot o climă potrivită sau temperată.

Cât pentru negoţ, micul nostru continent e aşezat tocmai Ja mijlocul uscatului (vezi fig. dela pag. 45).

Aşâ că din Europa, corăbiile pot ajunge repede în toate celelalte continente pentru a duce şi a aduce mărfurile.

A) Pământul Ţărmurile Mediteranei.—Europa, după ce este mai bine aşezată decât toate continentele, apoi şi margi­ nile sale sunt mai crestate decât al tuturor; — pare că e o frunză care pluteşte pe apă. a) peninsule. —Mai întâi are trei peninsule mari la sud (ca şi Asia şi America). l) Caet-Atlas, p. VIII,

Peninsula tbericâ e cârti rotundă şi ţărmul c* său este neted, in colţul dela Nord-Vest e însă crestai' * " deajuns; acolo e capul Finister (=finis terrae sau m,In' liJ ginea pământului, cum se credeâ înainte de dcscon ^ i In rea Americei).

C Italia e mai subţire şi mai forfecată pe margine< La capul Leuca (= alb) şi Spartivento (= sparge vânt\ ea se sflrşeşte ca o furcă cu două ramuri, cuprinzând ^ la mijloc golful TarentuluL Peninsula Balcanică sfârşeşte cu Morea (asemă- i nată din vechime cu o foaie de palten) şi pare in ade- I văr o frunză care abia, se mai ţine pe trunchiu. Ea se opreşte la capul Matapan (— frunte).

L)ar, pe lângă acestea, mai sunt încă trei peninsule mai mici: Istria, în cotul de miazănoapte al Mării Adriatice: Chalcidica (o furculiţă cu trei ramuri) dca>,emenea în cotul de Nord al Mării Egee; Crimeea, ascunsă tocmai în fundul Mării-Negre, abiâ legându-se cu uscatul, ca şi Morea. b) Jnsu/e— Cât priveşte insulele, Mediterana noa­ . stră, ca şi toate celelalte mediterane, e foarte bogatăCând s’a prăbuşit fundul ei, multe bucăţi au rămas în sus, ca nişte stâlpi. Sicilia, Sardinia, Corsica şi Creta sunt cele mai mari; iar mai mici sunt o mulţime,— mai ales între Grecia şi Asia, unde Cicladele se ţin lanţ (ca Antilele, şi ca insulele dintre Asia şi Australia).

Partea aceasta a Mediteranei, numită Archipelag (Aegeopelago, fiindcă o insulă seamănă cu o capră = aega) a ajuns azi să dea numele ei tuturor ţinuturilor din mările, unde sunt multe insule la un loc. ! c) Qolfuri. — Cât priveşte golfui'ile, cufundarea scoarţei a făcut iarăşi destule. Mai des pomenite sunt acestea: golful Lyon (= al leului) şi golfurile: Genua, Tarent, Triest şi Salonic, numite fiecare după oraşul mai însemnat din fundul lor.

16H * De altfel, fărâmarea şi mişcarea scoarţei pământului pare Iţî, no s’a slarşit în mediterana noastră. Acum câteva zeci de * 3oi. lângă Sicilia a ieşit o insulă mică şi apoi, iarăşi sa cu.andat sub apa ; cutremurele sunt deasemenea foarte dese (în Cala bria, pe fiecare an se întâmplă în mijlocie 86 de cutre% |(

Efcna. f(Care a isbucnit de-'carând,'T’pustîind sate şi oraşe enclavele Gale.)

mure; fiecare săptămână se simte una sau mai multe sguduituri de pământ), iar prin crăpături ţâşneşte mereu lavă şi iese fum, întocmai ca şi în celelalte două raediterane.

Vezuviul în deosebi fumegă foni te des. (Vezi figura p. 4/).^ Mări mai mici. — Nici o mare nu-i închisa de uscat mai [ bine decât Mediterana europeană. De aicea i s’a tras numele (adecă: „marea din mijlocul uscatului1*), care s a dat apoi şi

170 celorlalte doua mediterane, născute ca şi a noastră. La dreptul vorbind, ea nu e o mare. ci un şir de mări ). Prin portiţa Gibraltarului, intri mai întâi întrun fam, oare se închide unde Sicilia se apropie de Africa. Aceasta e Mcdilerosna apuseană \—o parte a acestei mări cuprinsă între ţărmul Italiei, Corsica, Sardinia şi Sicilia, poartă numele deosebit de M. Tirenianâ. Spre Răsărit, urmează M. Adriatică, M. Ionică şi Archipdagul; apoi, prin lunga strâmtoare a Dcudanelelor, intri într'o mare închisă întocmai ca un lac i ea se numeşte Marinam, (după numele unei insule din mijlocul ei bogată în marmură), iar de aci printr’o nouă strâmtoare, a Bosforului, intri în altă mare închisă, M. Neagră. Şi tocmai'în fund, printr’o portiţă numită în vechime tot Bosfor, iar azi Ienicale, pătrunzi în M. Azovului (botezata astfel după numele unui oraş dela gura Donului). In curând, corăbiile vor pă­ trunde, poate, printr’un canal şi în Caspica. Aşa că dela Gribraltar şi până la Ienicale, mările şi strâmtorile se ţin lanţ: iar cine ar stăpâni o strâmtoare, aşezând tunuri pe mal, poate lesne să păstreze marea numai pentru corăbiile sale, împiedecând pe alţii să mai facă isegoţ. Deaceea, Englezii, negustorii cei mai mari ai lumii de azi, sau aşezat la Gi~ braltar, la Malta şi la Suez, iar în urma războiului european au păzit câţiva ani şi Bosforul, până ce Turcii au alungat pe Greci în Asia-Mică şi s’au aşezat earăşi ca stăpâni ai strâmtorilor.

Cu privire la crestarea şi fărâmarea pământului in Europa de miazăzi, lucrul cel mai vrednic de ţinut minte este acesta: pragul dela Gibraltar, care desparte Atlanticul de Mediterana, este aşă de înalt că apa foarte rece din fundul Oceanului nu poate intrăm Medi­ terana; şi deaceea, apele sale sunt cu mult mai calde de cât ale Oceanului. Ea este ca un fel de calorifer aşezat parcă înadins la picioarele Europei;—aşa se face’ că ţinuturile dimprejurul ei au o climă căldicică chiar şi peste iarnă2). ’> Şi „mediterana asiatică" si cea „americană" sunt compuse din mai multe mări mai mici. acea«Jd;na'faivîipa-SH'ÎHJuSlz®?te f0art0 tare în fala Mediteranei. Pătura mai -rea f^;l’ Plorvz\n(l evaporare numai apa, nu şi sarea, devine Zr n J S m J°.9’ duCând C*,dura fundul Urii. Deaceea, dincolo

»“e’

,

^ 12°’

când

deU G,braltar’ 0c°“ul *» 00 -

adâncime,

.P» •

171 II. Taxiurile din Oceanul Atlantic. - Dacă ieşim |b Mediterana spre oceanul Atlantic, şi dăm ocol Eue apei pe la Apus şi Miazâ-noapte, găsim şi pe acolo ' îjgstule crestături pe ţărm. ; I a) Peninsule. - Mai întâiu deosebim iarăşi 3 pei jjiflsulc mai mari. Bretagnc^ lutlanda (amândouă cam , Jjc o mărime cu Morea) şi Sccuidinavia—peninsula cea jjaai mare a Europei, care e aproape cât toate celelalte jpeninsule la un loc.

Scandinavia e foarte mărunt crestată pe margine iar împrejurul ei e un adevărat roiu de insule. b) Jnsu/e. — Mai vestite sunt Lofoten şi TromsO, nu departe de capul Nord, colţul cel mai nordic al Eu­ ropei (care vine tocmai în dreptul ţârii noastre). Apoi, spre sud, Scandi.iavia se leagă cu vecina ei lutlanda printr’un pod de insule: Fionia, Langeland, Laaland şi Seelanda, care închid marea Baltică.

Anglia a fost odinioară şi ea o peninsulă, dar a rămas despărţită de continent printr’o mare în chip de mânecă: Canalul Mânecei. Spre nord, insulele arhipe­ lagului englez sunt apoi din ce în ce mai numeroase şi mai crestate. Feroe arată drumul spre Islanda care e mai aproape de Groenlanda decât de Europa.

Novaia Zemlia (= pământ nou, ca şi Terra-Nova) stă singură în Oceanul îngheţat. c) golfuri— Intre aceste peninsule şi insule, ocea­ nul face o mulţime de golfuri şi chiar câteva mări mai însemnate: Marea Nordului, a Mânecei şi Baltica. Ace­ stea sunt însă atât de puţin adânci, că mai peste tot vârful unei clădiri mai înalte ar rămâne afară din apă; — nu's ca Mediterana cu fundul prăbuşit şi deci scobit în jos. Şi, neliind nici închise dinspre ocean, acesta le tri­ mite apă rece, care ţine frig ţărilor dimprejur. Marea Alba de pildă e cea mai mare parte din an plină de ghiaţâ şi de zăpadă — o adevărată mare „albăaCu privire la golfuri, cele mai cunoscute sunt: ii

172

al Gasconiei (tot aşâ de larg ca şi vecinul său, golful Lyonuluij, Zaidersee şi Riga, — amândouă cam deopo­ trivă la mărime, şi amăndouâ închise la gură prin in­ sule. Golfurile Botnio şi Finlandic fac iarâş o pereche, iar Marea-Albă, aşâ cum e închisă de peninsulele /Cola şi Kanih, seamănă mai mult ca un şir de golfuri (o punga cu trei despărţituri).

Fiindcă spre nord, mările sunt reci, aşa că’apa lor uneori îngheaţă, nu-i de mirare că popoarele de pe malurile calde ale Mediteranei au ajuns mai de timpuriu să trăească înles­ nite. Locuitorii din sud se aşezaseră de mult în oraşe, pe când cei din nordul Europei umblau încă sălbateci, rătăcind prin păduri, după vânat.

Unul dintre popoarele dela sud, Romanii, după ce an cuprins toate ţările dimprejurul Mediteranei (care ajunsese un fel de lac în mijlocul împărăţiei lor *), şi-au întins stăpânirea şi 3pre nordul Europei, — cam pe vremea, când a cucerit TraianŢara Daciei. Apoi, pe încetul, pădurile din ţinuturile acelea mai reci au fost tăiate, iar locuitorii acelor ţinuturi • au început a se deprinde şi ei cu munca pământului şi cu o viaţă mai aşezată.

Intr’un cuvânt, în ce priveşte marginile, continentul nostru, şi Ia nord, şi la sud e un juvaer. In peninsule, insule golfuri şi mări întrece pe toate celelalte. înăuntru, pământul Europei e deasemenea mai bine întocmit decât al tuturor celorlalte continente. a) La nord, se află o câmpie care nu e altceva decât prelungirea câmpiei siberiene în spre golful Gas­ coniei.

W La mijloc, sunt podişuri, dar nu prea înalte, tn Transilvania, Boemia, Franţa, şi Spania sunt câteva mici* podişuri; dar, netîind împresurate cu munţi prea înalţi, ploile pot străbate uşor în ele. aşâ de puţin lucru podişurile şi toţi munţii Europei, meat, daca î-am netezi peste câmpie (presupunând că ar fi nişte grămezi de nisip), toată Europa ar fi un şes ridicat *)

zL-eau mare notlrum. adicS marea noastră.

173 numai cu vreo 300 m. deasupra mării; pe când Asia, dacă am netezi-o, ar fi ca un pod ridicat 900 m. mai sus decât faţa mărilor dimprejur. c) Insfârşit, lanţurile de mutjfi ale Asiei se prelun­ gesc spre Europa, ca şi câmpia Siberiei. Caucazul se leagă cu munţii Crimeii, apoi se cufundă sub mare şi se continuă cu Balcanii care, prin arcul Carpaţilor, se leagă mai departe cu Alpii.

Din Asia-Mică deasemenea, lanţul munţilor trece prin insulele greceşti spre Pind şi mai departe, prin Alpii Dinarici, se uneşte iarăşi cu Alpii. Dar nu se sfârşeşte lan;ul nici aci. Din Alpi pleacă spre sud Apeninii care răspund peste mare în munţi Atlas şi aceştia în Sierra-Nevada (= muntele cu neauă).

Mediterana prin urmare e înconjurată de munţi ca nişte ghirlande. Singuri Pireneii stau singuratici — ca un zid pus deacurmezişul între Spania şi restul Europei.

Dintre toţi munţii, cei mai înalţi sânt Alpii. Zăpada de pe vârful lor nu se mai topeşte în veci. De aici li s’a tras şi numele lor de munţi albi. Mont Blanc (= alb) e aproape de 2 ori mai înalt decât Negoiul nostru, de jos de pe lacul Genevei., luntraşul vede vârful luminat de raze încă o jumătate de ceas, după asfinţitul soarelui...

Deaceea, odinioară eră grozav de greu să treci pe dea­ supra Alpilor. Azi, s’au săpat tunele pe dedesubt; unul trece pe la St. Gohard, iar mai târziu, trenul a început să pă­ trundă din Elveţia spre Italia şi pe la Simplon, printr’un tunel de 20 km. lungime (ca dela Sinaia până la Predeal).

Afară de aceşti munţi mai însemnaţi, se întind la picioarele Alpilor şi alţi munţi (ca nişte valuri mai mici de pământ): Cevenii, Jara, Vosgii Pădurea-Nea­ gră, munţi dimprejurul Boemiei, Harz şi alţii mai mă­ runţi, până unde începe câmpia dela nord, ce se pleacă uşor sub mare.

In Scandinavia şi în Anglia, scoarţa pământului se ridică apoi din nou în chip de munte, formând Alpii

174

Scandinaviei (cu puţin mai înalţi decât Carpaţn), Grampianii şi Cheolot.

Aşa dar, şi înăuntru, ca şi pe margini, pământul Europei e. mai bine plăsmuit decât al altor continenteAre destulă câmpie, are ceva podişuri, iar munţii nu suni prea înalţi, aşa că omul a putut să trăească pe acest continent, ca într’o casă mai potrivită cu puterile

; :

175

şi trebuinţele lui. (Elveţia, al cărui podiş e lipit de Alpi I eţara unde cresc vitele cele mai frumoase ale Europei,* j pg când Tibelanul trăeşte ca vai de cl, ajutându-se cu j nişte vite pipernicite de frig).

B) Clima 1).

Peste iarnă, cu cât te depărtezi de apa caldă a Jtediteranei şi a curentului venit clin Golf, cuaiât, spre Răsărit, frigul e mai mare şi iarna mai lunga.

Durata îngheţuluii \

l

O - i Luni

z Z - 3 3- * c.

8

iw

5• G G - 1

tfvP

’C,'

Nf.i.vll

Cura creşte iarna spre răsăritul Europei.

Peste vară din contra: cu cât te depărtezi, de ») Caet-Atlas, Cele cinci continente, VIII. 1, 2,

176

Atlantic spre Răsărit, ca atât e mai cald, de oarece pe acolo uscatul se lăţeşte şi, ca orice uscat, se încălzeşte maii repede. (Observă linia care arată pe unde e căl­ dură mijlocie de 20° în Iunie. Din mersul ei se vede că la Moscova e tot aşa de cald vara, ca şi în colţul de NV. al Spaniei).

Prin urmare, spre Răsărit, clima e continentala, (iarna — frig mare, vara —căldură mare); iar spre Apus, clima e mai potrivită (nici frig, nici căldură mare). Deaceea, pe malurile Mediteranei chiar şi iarna, aerul e mereu căldicel, iar primăvara vine repede. -— Pe când la noi sunt „zilele babelorîn Italia înfloresc trandafirii.

Dintre toate continentele dela Nord, Europa are deci clima cea mai dulce. Neapole stă în dreptul lui New-York.

Pe când însă la New-York cade uneori zăpadă aşa de multă, că opreşte chiar mersul trenurilor, la Neapole ninge foarte rar.

Trebuie să înaintezi cu 20° mai spre miazănoapte (până aproape de Bergen) şi tot nu găseşti în Europa o iarnă aşa de rece ca cea dela New-York.— Atâta căldură ne aduce curentul Golfului!

Deacea, spre deosebire de America boreală şi de Asia nordică, râurile din Apusul Europei, sau nu ingheată de loc, sau se desgheaţă repede.—Spre Răsărit e drept, îngheţul se simte din ce în ce mai mult, iar în Nordul Rusiei, spre Oceanul îngheţat, râurile stau încremenite aproape 8 luni, aşa că sunt netrebnice pen­ tru navigaţie.

C) Apele.

Europa, fiind bine crestată, vânturile îi pot aduce umezeală destulă din toate mările dimprejur, Prin urmare, tot continentul e brăzdai de râuri. a) Wolga e râul cel mai mare. Isvorul său e în micu podi* II aldaiy de unde se’resfiră o mulţime t.e ape. Din fericire ea curge spre sud, nu spre nord,

177 i ^ râurile biberiei. Altfel, ar fi fost netrebnică pentru navigaţieAre totuşi un neajuns: se varsă în Caspica— o mare închisă; dar e vorba ca aceasta să fie legată printr’un canal cu Marea-Neagră, iar atunci corăbiile din Mediterana vor pătrunde pe Caspica şi pe Volga în sus, până în inima Rusieb Peciora, Divina şi Neva suferă din contra, ca şi | marile râuri ale Siberiei, de îngh< ţuri cumplite. Apoi, 1 cu cât înaintezi mai spre Apus, dai de râuri ca Vistula, Oder, Elba, Weser, Pinul, Sena, Loire, Gironda, Duero, Tago, şi Guadalquivir, care îngheaţă tot mai puţin şi deci sunt mai bune de navigat, - afară de ale Spaniei, care coboară repede de pe podiş. b) Cât priveşte coasta de sud a Europei, râurile sunt mai mici şi mai puţine, de oarece munţii sunt prea aproape de mare şi plouă puţin (numai iarna). Mă­ rită, Vardarul, Adigele, Po, Bonul şi Ebru sunt cele mai mari. — Mai însemnat decât toate e însă 77brul, pe ale cărui maluri s’a ridicat cetatea Roma, stă­ pâna Mediteranei şi a lumei. c) Dacă ne întoarcem insfârşit privirea şi spre mijlocul Europei, găsim un mare râu, Dunărea (între­ cută numai de Wolga). Ea culege o mulţime de ape: Inul, Morava (ceho-slovacă), Drava, Tisa, Sava, Morava (sârbească), Oltul, Şiretul şi Prutul, pe care le aduce în Marea-Neagră, unde se varsă prin mai multe guri.

Isvorul ei e în Pădurea-Neagra. întâmplător, la gura ei se află Carci-Orman care înseamnă tot „pădure neagră“.

Tot în această mare se mai varsă Nistrul (gra­ niţa noastră dinspre Ucraina), Bugul, Niprul şi Donul Intre râurile Europei sunt însă vrednice de pome­ nit şi două râuri ,mai mici: Tamisa şi Escaut — norocul Angliei şi .Belgiei.

Cu toate că-s mici, dar pe gura lor largă se în71881. — 5. Mehedinţi. Geografia cl. I sec.

• t?

1TB I

grămădeşte de două ori pe zi apa oceanului, aşâ Că vasele cele mai mari pot intră până adânc în uscat.

Aci s’au ridicat la mare avuţie şi mărire Londra şi | Anvers care, împreună cu Hamburg (aşezat iarăşi pe ; un râu .cu gura largă) sunt porturile cele mai mari ale Europei.

D) Plante şi animale *) Având umezeală şi căldură destulă, Europa eră odinioară acoperită cu păduri întinse. Când însă oa­ menii au început să se mai lase de vânat şi să lucreze pământul, au început pădurile a se rări — mai ales lângă Mediterana. In locul copacilor sălbatici, au fost aduse din Asia: viţa de vie, măslinul, portocalul, lă­ mâiul, dudul, persiculf nucul, caisul, smochinul, cas­ tanul, migdalul, orezul şi multe alte plante mai de folos pentru hrana omului. Şi aşa s’a făcut că, îu locul copacilor de odinioară, care lepădau frunzele peste iarnă, azi împrejurul Mediteranei, sunt mai numeroşi copacii care rămân mereu verzi,— întoc­ mai ca cei din ţările tropicale.

Cu vremea apoi, când Romanii au întins stăpâ­ nirea lor şi dincolo de Alpi, spre câmpia dela nord, au început şi acolo să se rărească pădurile. In locul lor, s’au întins cerealele-venite de asemenea din Asia, iar mai târziu cartoful, adus din America.

Aşâ că azi, afară de munţi, păduri" mari n'au mai rămas în Europa decât în Scandinavia şi în mijlocul Rusiei — ca un fel de prelungire a marei păduri din Siberia, tovarăşa celei din Canada.

Odată cu plante de folos, au mai venit tot din A<=ia şi . animalele .... dimprejurul .. „ casei: capra, calul, boul, oaia, bivolul, găina, păunul şi preţiosul vierme de mă** l) Caet-Atlas, VIII, 9,

;

179 iase, adus cu dudul din China; Africa ne-a dat măgarul-, America —o singură pasăre, curcanul. : ,In schimb lnsa’ cu câl se tăiau pădurile, cu atăta |larele se tmpuj.nau mai tare. Lupii au fost stârpiţi ! cU totul din Anglia, iar in ţările din Apusul Europei sunt aşă de puţini, că turmele mai n’au nevoie să fie I păzite de câni. Ursul deasomenea se răreşte mereu, puternicul bour, care eră şi pe la noi in vremea lui Dragoş, a piei it. Cerbul, cu toată frumuseţea şi nevi­ novăţia lui, scade la număr; a scăzut şi renul care odinioară se coborâ până în mijlocul Europei, când j pădurile erau încă nevătămate. Azi, se găseşte numai pe . lângă Oceanul îngheţat.

E) Locuitorii Ca şi multe plante şi animale, locuitorii Europei sunt de bună seamă, veniţi dinspre Asia. Ei sunt de rassă mediterană şi anume din ramura ariană. Semiţii au rămas în Asia (o parte din ei au trecut în Africa); Hamiţii stăpânesc Nordul Africei, iar Arienii s’au întins din India până în Scandinavia şi Spania.

Arienii, câţi sunt în Europa, se împart în trei mari familii: a) Familia romanică (adică urmaşi Romanilor) care locuesc in Spania, Portugalia, Franţa, Italia, Elveţia* România şi Macedonia. b) Familia germanică, aşezată în mijlocul şi Nor­ dul Europei.—De ea se ţin: Germanii, Englezii, Danezii, Olandezii, Suedezii şi Norvegienii. c) Familia s/avă, întinzându-se mai ales pe marea câmpie din răsăritul Europei.—Din ea lac parte: Ruş i, Ucrainii, Polonii, Lituanii, Boemii, Moravii, Slom vacd, Slavonii, Croaţii şi SârbiiGrecii se apropie mai mult de familia romanică.

După Arieni, au mai venit din Asia şi cete din

180

rassa mongolica: Bulgarii, Ungurii} Tatari şi Turcii, care s'au alezat de jur împrejurul nostru. Ungurii şi Bulgarii s’au creştinat; aceştia din urmă au luat limba slavonă şi s’au amestecat cu Slavii.

Finezii, locuitorii Filandei, sunt tot din această ramură.

Odinioară, pe când eră acoperită cu păduri, Europa avea puţini locuitori. Azi are aproape ^450 mii., adică mai mult de un sfert din toată populaţia pământului. De aceea, în fiecare an, mulţi pleacă să se aşeze în continentele pe unde lumea este mai rară.

STATELE l

Ţările romanice l) Peninsula iberică e stăpânită de două state: Spa­ nia cu capitalaJtfadrid (aproape în mijloc) şi Portu­ galia — o fâşie pe coasta de Apus. cu capitala JCisabona.

SPANIA (cam de 2 ori cât România)

Cea mai mare parte a regatului spaniol e un podiş care ia Nord se sprijină de zidul Pireneilor şi al munţilor CantabricU iar la sud de Sierra-Nevada. Şesuri pe lângă mare sunt foarte puţine. Cel mai întins e cel străbătut de Guadalquivir.

Clima Spaniei nu e tocmai fericită. Spaniolii, trăind pe podişul cel mai înalt al Europei, cu toate că ţara lor e aşezată alături de Africa, sufer totuşi peste iarnă, de ger, iar vara de călduri înăbuşitoare. *) Caet-Atlas, Vin.

181

Apele, afară de Ebru, curg mai toate (Duero, Tago, Guadiana) spre Apus, şi mai toate sunt netrebnice pen­ tru navigaţie, până se apropie de mare. Singur Guadalquivir> mulţumită şesului, curge mai lin şi are apă destul de adâncă. Vapoarele pot înaintâ până la Seoila, departe de ţărmul mării.

Oraşul cel mai însemnat e Madrid.

Tago {'maluri înalte tăiate în podiş).

C . ţj/Madrid. — Oraşul stă deasupra mării la o înălţime aproape deopotrivă cu cea dela Sinaia; dar, pe când reşe­ dinţa de vară a familiei noastre regale e aşezată în mijlocul unor munţi acoperiţi cu păduri şi udaţi cu prisosinţă de isvoare şi de râuleţe, Madridul stă în mijlocul unui podiş oblu, lipsit de apă şi aproape cu desăvârşire lipsit de copaci.

Ca pe orice podiş, trecerea dela căldură la frig e vm simţită. După 3 luni de iarnă grea, vin 9 luni cu o căldură de cuptor. (Proverbul spaniol zice: „trei luni de frig, şi nouă de iadu). Iarba se usucă, se acoperă cu un praf cenuşiu-roşiatic, râuleţele scad, cu toate că seceta ţine aproape timp de 6 luni, din Madrid zăreşti spre nord vârfurile muntelui Ghiadarama albe de zăpadă. Manzanares, râul capitalei, seacă

182

atât de tare peste vară, că podurile rămân aproape de prisos, tn&lţându-şi arcurile lor cu mult prea mult peste faţa PaiâlAşâUfiind:cu trecerea dela frig mare spre căldură mare, Madridul, capitala cea mai’ înaltă din Europa, e un oraş puţin prielnic sănâtăţei.

De n’ar fi fost aşezat aproape în mijlocul peninsulei iberice, el n’ar fi ajuns niciodată capitala regatului. Voinţa monarhilor l’a făcut ceea ce este De aceea şi frumuseţea de căpetenie a oraşului e palatul regal şi muzeele sale; co­ merţul na putut să înflorească; din sălile de marmură ale palatului, ochiul zăreşte la margină colibele acoperite cu paie ale Ţiganilor (Gitanos).

In al doilea rând stă Barcelona, oraşul cel mai cu viaţă din Spania,— un port aşezat pe ţărmul de ră­ sărit, în ţinutul unde populaţia e mai deasă decât în tot cuprinsul Spaniei.

Din Spania se aduc în ţara noastră vinuri scumpe (Malaga); in locurile dogorite de soare cresc curmalii, ca şi în Africa. Portocalii şi măslinii fac păduri întregi.

Afară de aceasta, Spania e bogată în mercur şi metale.

Din pricina metalelor, Fenicienii şi Cartaginezii îşi aruncaseră ochii asupra ei. Pe vremea aceea se vorb;a de bogăţia . Spaniei, cum vorbim no’. azi de aurul şi argintul Americei. Oartaginezii au întemeiat aci o nouă Cartayena, iar marele rr.zboiu dintre Cartaginezi şi Romani a avut între altele drept cauza dorinţa de a cuceri pământul bosrat în metale al Spaniolilor.

PORTUGALIA (cam V, din România) R-‘publica portugheză cuprinde povârnişul apusean al peninsulei iberice *); are puţin şes şi câteva capete din munţii coborâţi din Spania. p.ain.u’iHpâ*&,*P«ri““AiiBOMtaWctl'oob0fâTdu“"a ■"'!<! ° a?i# ^ Ia gura lol Minho, coborAndu-se apoi spre ocean, pe

188

Clima, se înţelege, e mai dulce decât sus, pe podişul spaniol. Râurile curg mai liniştite, n’au repezişun şi deci sunt mai bune pentru plutire.

Oraşul ce! mai de seama c Lissabonna. l'lojil

m

: m,

sSlaft

- H iiSmt

iţpp-r Porto.

Lissabona e un port minunat la gura lui Tago. înainte <le a se vărsa în ocean, râul se lărgeşte în chipul unui golf lat fie aproape 13 km. şi apoi se îngustează iarăş în apropierea ţărmului, închizând oraşul ca într’o pungă. Astfel, adăpostită dinspre valurile oceanului, capitala Portugaliei e unul dintre porturile cele mai sigure ale lumii. Aci s’a pus la cale de prinţul „Enric Corăbierulu călătoriile mai mari de pe ocean, a căror urmare a fost descoperirea Americei. La Bclem — cura ieşi din Lissabona, spre Apus — dai de o biserică vestită, ridicată spre pomenirea lui Vasco de Gama, corăbierul care a îndrăsnit mai întâi să înconjoare Africa pe la sud, spre a ajunge în Indii. — înainte de plecare, o noapte întreagă Vasco stătuse acolo, la malul oceanului, cerând ajutor dela Dumnezeu.

După descoperirea drumului împrejurul Africei şi spre America Lissabona ajunsese portul cel dintâi al lumii. Toate neamurile şi toate limbile se puteau auzi pe stradele sale.

Negrii, destul de numeroşi, arată şi astăzi că oraşul e în calea mărfurilor ce se duc şi vin din Africa şi celelalte con­ tinente. Şi în adevăr, multe din vapoarele caye pleacă din nordul Europei spre America de sud, spre Asia şi Africa,

1«4 fac un popas ÎB Lissabona, de unde iau cărbuni ţi merinde pentru drum.

Numele tării a venit insă nu dela portul cel mai bun, ci dela Porto, un alt „port11 aşezat la gura lui Duro şi cunoscut azi mai ales pentru vinurile sale.

Oraşul acela se numea odată Portu-Cale de aci a venit în limba noastră numele portocalei, un fruct care se aducea din răsăritul Asiei de Portughezi.

FRANŢA (cam de 2 ori cât România *)

Pământul republicei franceze e plăsmuit mult mai bine decât al peninsulei iberice. La mijloc, ce e drept, se află tot un podiş, unde isbucneau odinioară o mul­ ţime de vulcani; spre Mecliterana însă, spre Atlantic şi spre Marea Mânecei, sunt locuri netede, foarte roditoare şi, ca la mai toate ţinuturile aşezate în apropie­ rea mării, clima lor e dulce. — E o mare raritate să vezi râurile îngheţate, Ronul, Gironda (născut din Garona şi Dordogne).

Loire şi Sena sunt veşnic străbătute, fie de vapoare fie de bărci — trase uneori de cai, pe drumuri făcute înadins pe mal.

Pe lângă că pământul e bine .plăsmuit şi are o climă dulce (afară de Alpi), apoi şi ţărmurile sunt foarte bine crestate, aşa că s’au putut întemeia porturi mari, mai ales la gura râurilor (Bordeaux, Hâvre, Marsilia).

Oraşul cel mai de seamă al Franţei e Paris, aşe­ zat pe malurile Senei.

Din Franţa ne vin mai ales mătăsuri şi anume din Lyon (al doilea oraş al Franţei ca număr de lo-

îJpSSaStS punzand în M. Nordului, la răa&rit de strîratoare» Oalais,

185 euitori). Mai aducem vinuri din Bordeaux, iar untdelemn şi săpun din Marsilia, în a cărei vecinătate cresc mari păduri de măslin.

Vulcani stinşi (în centrul Franţei).

Marsilia. — Dnp&Jce s’a deşteptat lumea în Răsăritul Mediteranei (in Egipt, în Siria şi Asia-mică) a prins a se deşteptă şi spre Apus: întâi în Grecia, apoi în Italia, şi mai pe urmă în Spania şi pe tot ţărmul apusean al acestei mări.

Unul din oraşele care a înflorit mai de timpuriu în aceste ţinuturi a fost Marsilia.

Pe când corăbiile din Mediterana nu eşiseră încă în ocean, locuitorii aproape sălbatici din nordul Europei tri­ miteau chihlinbarul găsit pe malul Marii Baltice, pe un drum de uscat, care cobora pe valea Ronului până la ţărmul Me­ diteranei. Prin urmare eră aci un loc prielnic pentru întemeierea unui oraş, dacă s’ar fi găsit un port bun, unde co-

1*6 vină să încarce marfa adusă dinspre nord, şi s& răbiile să dea în schimb mărunţişurile: vase, podoaba şi . unelte...

Q. A lucrate de locuitorii oraşelor dimprejurul Mediteranei. Şi. m adevăr, portul sa «ăait de nişte negustori greci, care au întemeiat cu vre-o 600 de ani înainte de Chnstos, Marsilia sau Massihct, , , , .. . , cum i se zicea pe atunci.

Aşezat alături de o mare calda, mtr un ţinut unde o zăpadă care să ţină patru ceasuri e o raritate, oraşul, s’a întins cu timpul; din Marsilia a plecat cel dinţai corăbier (Pytheas) care, eşind în ocean, a ajuns pe apă în mările nordice ale Europei. azi, Marsilia e cel dintâi între porturile branţei: Ita­ lieni, Greci, Turci, Algerieni,-Spanioli, se întâlnesc împreună în apele portului, iar corăbiile sale pleacă în toate mările lumii.

In deosebi măslinul, adus de Greci din Asia, s’a în­ tins pe tot ţărmul dimprejur,* —o bună parte din untde­ lemnul importat în ţară la noi vine din livezile de măslin dimprejurul Marsiliei I T fl L I fl*«)

(cam cât România) Pământul peninsulei italice e străbătut de un lanţ. de munţi, Apeninii, care, în unele locuri se răsfiră până la malul mării Aclriatice, Tireniene şi Ionice. Aşâ că pe marginile acestei lungi peninsule nu mai e loc pentru şesuri. De aceea, nici râuri de seamă n’au unde se formă: din coastele Apeninilor, apele coboară drept în mare şi nu se pot întâlni spre a face râuri mai lungi. Singur TLbrul, curgând mai mai mult timp în lungul peninsulei, poate a lună in calea sa mai mulţi afluenţi.

E însă şi un şes mai mare — cel dela nord; aci curge şi râul cel mire al regatului italian, Padul.

Din gheţurile Alpilor şi din lacurile (Maggiore Como, Garda, etc.), coboară o mulţime de râuri care aduc apele lor Padului. Cel mai însemnat e Adigele. gn

*ii?.npS Ce Părăseşte hotarul t ancoz la Mont-Blanc, graniţa apucă Pe culme‘-Alpilor, col.o.rît in şes în dreptul Milanului, apoi Drlvei W rn^‘ m6rf din nou 6Pre RS^rit pân, la izvoarele JJr*re> şi ^ de unde .e coboară în M. Adriatică, la răsărit de Fiume.

1 UT Oraşul cel mai de seamă e %oma, de unde se trage „urnele nostru şi al întregei familii de popoare, romanice.

Intre toate oraşele lumei, Roma e cel mai vestit. Nicâiri n’au trăit mai mulţi oameni mari şi nu s’au săvârşit multe fapte mari, ca la Roma. Clădirile vechi te uimesc prin măreţia lor. v Intre alte clădiri străvechi, desgropate unele abiâ tn zilele noastre, „oraşul etern*4—cum i se zice Romei—a păs­ trat şi Columna lui Traian, unde se vede scrisă în piatră toată istoria răsboiului cu Dacii. Columna a fost ridicată ca prilejul întemeierei neamului nostru în Dacia.

Neapole e portul cel dintâi al peninsulei. Deasupra lui se ridică ameninţător Vesuuiul care necontenit cu­ tremură ţinutul şi, din când în când, acopere satele şi oraşele dimprejur cu lavă.

Veneţia, zidită toată pe apă, stă în fundul Adriaticei.

iii m

Veneţia, aşezaţii toată pe apa. Prin mijlocul ei şorpueşie"canalni cel mare, îu chipul unui bulevard de apa.

Pe vremea lui Ştefan-cel-Mare, ea stăpâneâ Medi­ ii avusese''Roma ^ ve* terana şi luase locul pe care

18$

chime. Dar şi azi e fără pereche între toate porturile lumei prin palaturile sale de marmură.

Genua e un mare port. — Strămoşii Genovezilor de azi au fost între cei dintâi corăbieri, care au venit cu vasele lor să aducă mărfuri oraşelor de lângă Dunăre, pe vremea când se întemeiau ţările româneşti.

Astăzi mărfurile care ne vin mai mult din Italia în ţara noastră sunt: vinuri scumpe, portocale şi lămâi (Mesina), mătăsuri (Milan) şi sticlărie aleasă (Veneţia).

ELVEŢIA t)

(cam V? din România) Republica elveţiană stăpâneşte mijlocul Alpilor.

Mai toată ţara e muntoasă, afară de un mic podiş cu­ prins între Alpi şi Jura.

mm c.

m

bttv- H$$;. '<■:

m

■•Vii,

m

m ::: |3 Munţi ou zăpadă veşnică, din

caro se coboară un gheţar (ElveţiaJ.

Pe vârful munţilor, zăpada nu se mai topeşte in linia graniţei urmează^teufpână^H ■P» raiiizSzi, ™Ddu-Be of koLZVu.t

5?rSa®?te hotarul n-ancez,

180

veci! de acolo şi numele de Alpi (munţi alb[)_ Peste 'ară se ™oaie 0 Parte a acestor zăpezi, se îndeasă până se face gh.aţă şi porneşte Ia vale, lunecând în chipul unor uriaşe râuri de sloi numite gheţari Din zăpezi şi din topirea gheţarilor Elveţiei se nasc două dintre râurile cele mai mari ale Europeihonul care se limpezeşte de mâi în lacul Genevei şi

Rinul la Schafhausen.

Rinul care se limpezeşte în lacul Constanţei, apoi face frumoasa cascadă dela Schafhausen In această republică, cuprinsă între Italia, Franţa şi Germania trăesc 3 neamuri: Francezi în valea Eo­ nului, Germani spre Rin, şi Italieni pe clina Alpilor spre Italia. — Deşi vorbesc 3 limbi deosebite, totuş ei trăesc bine împreună.

Capitala republicei e Berna.

Numele vine dela vorba Bar = urs. Pe marca oraşului e făcut chipul ursului, iar ca aducere aminte se ţin mai mulţi urşi într’o groapa. Dar sămânţa lor aproape s’a stins în Alpi, după cum s’a stins la noi bourul.

I

190

In partea de apus, unde se vorbeşte franţuzeşte oraşul cel mai însemnat e Geneva.

Din Elveţia se aduc în ţara noastră ceasornice (Ge­ neva) şi vite de soiu frumos (vaci roşii, bâlţate cu alb).

Dela Ziirich, aducem maşini.

BELGIA J)

('/9 din România) Pământul regatului belgian e un fel de prelungire a câmpiei franceze. Râurile Meusa şi Escaut vin amân­ două din Franţa, iar cei mai mulţi belgieni vorbesc limba franceză. — Belgia e o răscruce de drumuri între Franţa şi Germania, apoi între Anglia şi mijlocul Europei.

Capitală e la Bruxelles, oraş vestit prin dantelele sale.

Etos■I ■ 11 WkM 1.1 Anvers (o piaţă: în fund corăbiile pe Escaut).’""’

Anversul

lumii.

e unul din porturile cele mai mari ale

’) Din Luxemburg (un stătuleţ lipit de hotarul francez), graniţa porneşte spre N. i-ătro Mensa, apoi se întoarce spre Apus, lăsând afară din Belgia toată delta Rinului.

1 191

!

1

® **?? Pe a,<*?» guri largă lasă valul mării s& intre pană lângă oraş, aducand corăbiile cele mai mari ^-q ocean, E aşi de mare portul, că pot încapeâ în el până; la 500 de corăbii! r TÂege (pe malul Meuseil e vestit pentru fabricile sale.

Gând e renumit pentru postavuri, încheiere: După Romani care stăpâniseră toate ţările dimrrejurul Mediteranei, cei cari sau arătat iscusiţi la negoţ şi tot felul de învăţături, au fost urmaşii lor: Italienii Spaniolii, Portughezii şi Francezii. Ei au roit în Mediterana cu corăbiile, apoi au ieşit şi mai departe decât Romanii în ocean, izbutind acuma 400 de ani, să încoujoare Africa şi să descopere „Lumea nouău. — Cel dintâiu om care a dat roată pământului întreg îi fost unul din neamul romanic.

II

Ţările germanice După ce s’au mai rărit pădurile din nordul Eu­ ropei, au început şi neamurile germanice să ia pildă dela Romani: să lucreze câmpul, să facă negoţ pe mare şi să întemeieze oraşe. Astfel, s’au întemeiat, cu vremea şi pe lângă mările clin nordul Europei mai multe state. n fl R E n - B R I T fi N I E (cam cât pământul locuit de Români) Regatul M. Britanii e un arhipelag. Insula mare e cea făcută de Anglia şi Scoţia; Irlanda e a doua insulă, apoi de jur-împrejur stă un roiu de insuliţe: Hebride, Orcade, Shetland, etc. Golfuri sunt la liecare pas, şi de aceea a fost foarte lesne să se întemeieze peste tot porLuri.

Valurile măiii crestează mereu malurile. In judeţul Icork, pe ţărmul răsăritean în fiecare an apa roade o felie do 4 m.

Cu vremea, arhipelagul britanic va fi înghiţit de ocean.

Pământul e muntos spre nord (Penini, Cheviot), iar spre miazâzi şi râsârit e mai neted. Fiindcă plouă

192

mult, râurile sunt mai totdeauna pline de âpâ. Tamisdt e râul cel mai cunoscut. !

Oraşul cel-mai însemnat e Londra (7l/z mii. delo-v cuitori). E, împreună cu New-York, cel mai mare oraş! de pe toată fata pământului. — Mărimea oraşului se inte-ţ meiază pe hărnicia fără pereche a negustorilor săi.

1 Pe când s’a născut Christos, locuitorii Angliei trăiau mai mult din vânat; mai târziu, s’au îndeletnicit mult! şi cu creşterea vitelor, în deosebi cu a oilor. Dar insu­ lele britanice, fiind foarte crestate, pescuitul şi negoţul i*au ademenit pe locuitori să iasă la mare, iar azi co-. răbiile engleze roesc peste toate mările pământului.; Englezii „sunt cărăuşii tuturor neamurilor* pentru dusul şi adusul mărfurilor. / * Portal Londrei.—De două ori pe zi, apa Tamisei e înr, pin să îndărăt de valurile oceanului, şi atunci sute de corăbii’ ajutate de adâncimea apei, înaintează până în mijlocul ora­ şului. Aci râul se lărgeşte în chip de lacuri, dar malurile lor} drepte şi înconjurate de hambare (docuri) cu câte şase, şapte* rânduri, dovedesc că lacurile acestea au fost săpate înadinj de mâna omului, pentru ca vasele să nu se îmbulzească. Şi în adevăr, mii de vapoare au loc să se încarce şi ş’ descarce în acelaş timp, arătând privitorului o adevărat pădure de catarte, peste care flutură steagurile tuturor statf lor de pe pământ. Ici e basinul pentru corăbiile ce vin d; India; dincolo pentru cele ce sosesc din Antile; mai departe pentru cele ce vin din Australia e.tc. Corăbiile americane aduc zahăr şi tutun; ale Brasiliei cafea; cele pornite din Argentina descarcă grâul; vasele australiene aduc în ghiaţă carne proas­ pătă tocmai dela antipozi... Şi, alături de uriaşele corăbii oceanice, care par nişte adevărate cetăţi plutitoare, se ivesc rând pe rând corăbiile mai mici, ce sosesc dela vecini: cele franceze aduc păsări, poame şi legume; cele olandeze—vite, cele germane, daneze şi norvegiene aduc cereale, unt, lemnărie şi tot ce e de trebuinţă pentru hrana acestui furnicar de lume.

Alături însă de toate corăbiile streine, şi mult mai nume­ roase decât ele, stan vasele engleze, sosite din toate mările lumii^ ele varsă în hambarele de pe mal tot soiul de mărfuri, începând dela metale şi diamante, până la fiare sălbatice: tigri, şerpi, papagali şi alte rarităţi ale negoţului.

198 Total se împlineşte insa cu cea mai mare regulă. Fiecare ^arfa îşi are portul, ori măcar colţul ei deosebit. Aci e ca­ feaua, dincolo e fildeşul, alături indigo, mai departe ceaiul în pachete cu slove chinezeşti, tutunul cu nume de fabrici spaniole, orezul, lemnăria, bumbacul... îngrăinădindu-se toate în hambare şi îa pivniţe^ uriaşe. (Intre altele te minunează pivniţa în care se coboară vasele cu vin: o peşteră de aproape 10 i pogoane întindere, unde, mânate pe şini, se adună în piramide nesfârşite, vase cu toate vinurile pământului). Se înţelege că în aşa îmbulzeală de mărfuri, printre care toată ziua mişună sute de mii de lucrători, gunoiul ar «ajunge o grozăvie,—mai ales daca ţii seamă de mărfurile care s’au stricat pe drum.

Pentru curăţirea acestui bâlciu babilonic îngrijeşte însă un cuptor care arde veşnic, mistuind repede gunoaele şi trimi(ându-le în chip de cenuşă, ca să îngraşe ogoarele Angliei.

Atâta lume atârnă de negoţul Londrei, de afacerile care se leagă şi se desleagă acolo, că peirea ori ruina acestui oraş s’ar simţi intr’o clipă în toate ţările globului. După dreptate deci oraşul acesta poate fi numit „capitala negoţuluiu de pe tot pământul. * Birmingham.—Norocul Angliei au fost cărbunii care s’au găsit în pământul ei. Unde odinioară păşteau oile, azi scoarţa pământului e sfredelită de mine, iar cu ajutorul căr­ bunilor scoşi s’au făcut atâtea fabrici, că în multe locuri cerul abia se mai zăreşte de fum;— pâreţii caselor, cop«acii, ! ba şi apele sunt negre de praful şi de fumul cărbunilor arşi în cuptoarele înalte ca nişte turnuri.

Sunt multe oraşe care aproape în întregimea lor, par o adunătură de fabrici. Unele lucrează numai fierul, altele au numai ţesătorii de bumbac şi lână, altele sticlărie, hâr­ tie, etc.

Birmingham, din contra, face de toate; mai ales fabrică însă mărunţişuri de fier. Aş«â bunăoară peniţe se lucrează în acest oraş mai multe decât în toate ţările pământului; un singur negustor vinde cu zecile de milioane. Deasemeuea ies din Birmingham: nasturi, ţinte, cuţite, lanţuri şi de tot felul de mărunţişuri în mii şi mii de vagoane, pentru a fi îm­ părţite pe continent. De aceea oraşul a fost numit „maga­ zinul de mărunţişuri al Europei“. > Şi e lesne de înţeles, de ce mărfurile sale s au răspândit repede. Fiecare lucru e făcut aci cu mare băgare de seamă, fiindcă lucrătorii nu muncesc de toate, ca aiurea, ci deprind bine un singur meşteşug. Unii fac numai ace, alţii numai ţinte, 71881 - S. Mehedinţi, Geografie ci. I sec.

13

j 191

mimai undiţe, zgarde de câini, cutii, etc. Pana şi nasturii nu sunt făcuţi toţi de aceeaşi meşteri: unii lucrează numai nasturi de argint, alţii numai de os, alţii de aur. Astfel mărfurile ieşite din fabricile dela Birmingham au ajuns să fie şi mai: bune şi mai ieftine decât cele din alte fabrici.

?

:i

€dimburg, capitala Scoţiei, e aşezată pe ţărmul de J! Ia Răsărit, intr’un golf foarte adânc.

Din Anglia se aduceau în ţara noastră mulţi căr­ buni. Azi se duc mai ales maşini, postavuri, saci, etc. (din Liverpool, Manchester, Birmingham).

Jr/arjda. — De curând, Irlanda a făcut un stat deose­ bit, dar a rămas încă legată de Anglia.

'Dublig, capitala Irlandei independente, stă deasemenea pe malul mării* Ia Răsăritul acestei insule.— Belfast, al doilea port mare, e capitala ţinutului irlandez, supus încă Angliei.

OLfiNbfi ') cam 7* din România

Pământul Olandei e un şes care, in. multe locuri, e mai jos decât faţa mării; —e ameninţat deci mereu să fie acoperit de valuri. De aceea şi spre mare, şi pe lângă râuri, Olandezii au ridicat peste tot zăgazuri sau diguri.

Haga e capitala.

Amsterdam e însă aproape de 3 ori mai mare şi mai bogat decât capitala.

Oraşul acesta e zidit pe un pământ dospit de apă, şi a trebuit să fie întărit cu taraşi, pentru ca să se poată clădi casele deasupra. Tot oraşul e un mic arhipelag; în loc de strade aşterunte cu piatră, sunt canale pline cu apă; aşa că locuinţele, fac în mijlocul apei o adunătură de vreo 90 de insule. De la o insulă la alta—adică dinspre o parte a strai Dolfart (unde se varsă Ema), graniţa atinge rădăcinu ^®J^e.7K,nulu1' aP01 80 ţ*»© aproape de malul Meusei până atinge hotarul

195 ie\ pe cealaltă — treci pe nişte punţi înalte, care lasă loc corâbiilor să, lunece pe dedesubt.

Rotterdam e cel mai mare port la mare. Acolo se descarcă cerealele, înainte de a se împrăştiâ în Olanda.— Corăbiile noastre pleacă regulat din Constanţa spre Rot­ terdam.

Vedere din Olanda (în rare —.mori de vânt).

Haga, aproape de gura Rinului, este un oraş vestit nu numai prin negoţ, dar şi prin tribunalul unde se ju­ decă neînţelegerile dintre ţări.

GERMANIA !)

(cam de 2 ori cât România) Republica germană cuprinde mijlocul Europei, întinzându-se din Alpi şi munţii Boemiei până în Mai) Dela lacul Constantei, unde părăseşte Elveţia, hotarul se în­ dreaptă în lungul Alpilory până spre vărsarea înrudiţi, în Dunăre; apoi urmează munţii Boemiei, ocolind pe la răsărit basinul Oderului şi răs­ punde în Baltica, la apus de golful Danzig.

î 96

rea Nordului şi Baltica; iar dela Răsărit spre Apus ' cam între Vistula şi Rin. Prin urmare, Germania cu­ prinde o mare parte din şesul Europei nordice. - Cine porneşte de lângă mare, merge întâi pe şes, apoi în­ tâlneşte munţi mijlocii: Harz, Pădurea - Taringiei, Jura, Pădurea-Neagră... şi tocmai ia hotarul de sud găseşte înălţimile cele mari ale Alpilor.

Râurile (afară de Dunăre) curg deci spre nord: Rinul, Weser, Elba şi Oder. « Sub numele de Germanica, Romanii înţelegeau tot ţinu­ tul dela Rin până spre Vistula, dimpreună cu insulele din nordul Europei. Intre acestea se număra şi Scandinavia, pe care o socoteau drept insulă, de oarece corăbiile lor nu ajunseră până la capătul ei cel mai nordic.

Când Romanii şi-au întins împărăţia până la Rin, neamurile germanice trăiau din vânat şi din creşterea vitelor.

Cu timpul, şi oamenii din ţinutul acesta, ca şi cei din archipelagul britanic, s’au deprins cu obiceiurile aduse de Romani. Au început să taie pădurile, să să­ dească pomi, viţă de vie, să samene cereale şi să facă negoţ pe mare. Au făcut apoi o mulţime de state şi stătuleţe (adesea duşmane între ele), până ce acum vreo 50 de ani s’au unit toate spre a face o singură ţară, Germania.

Capitala e la $erlin.

A Berlin. Oraşul e aşezat pe malurile râului Sprea, un rau leneş, care deabiâ se mişcă; pe alocurea, seamănă mai mult qu un iaz, decât cu o apă curgătoare. Pământul împrejurul capitalei e campos şi sterp. De aceea ţinutului i s’a zis în gluma: nmpermţa Germaniei.

Cu toată, sărăcia pământului, din timpuri rechi se aşe­ zaseră acolo doua sate de pescari la capetele unui pod de lemn, care legă un mal al Spreei cu celălalt. Aceste sate au fost începutul Berlinului de azi. Numărul locuitorii or a crescut

197 Lte încet. Pe vremea lui Ştefan-cel-Mare, Berlinul u’aveă ;ci 10.000 de suflete, deci era cu mult mai mic decât SuPe timpul lui Vasile Lupu, în urma unui ujboin lung, numărul se coborîse la 6.000 de locuitoii! Şi totuşi, ^azi, oraşul acesta minunat a ajuns la al 2-lea liin Europa (3.700.000), crescând atât de repede, cum numai J America s’a mai pomenit aşa ceva.

Una din cauze e buna sa aşezare între Oder şi Elba* Je care îl leagă mai multe râuri şi canale, astfel că are pentru comerţul său două porţi: atât spre marea Nordului, cât şi spre Baltica. Atâtea mărfuri vin şi ies din Berlin pe aceste râuri, că oraşul a ajuns unul din marile porturi dinnăuntrul Germaniei. — In curând va fi săpat un canal prin care să primească vase tocmai din Baltica.

Dar, mai presus de aşezarea sa, Berlinului i-a venit ii ajutor hărnicia oamenilor şi silinţa regilor Prusiei. Sub ocrotirea acestor buni gospodari, s’au adunat aci comercianţi ;i tot felul de meşteri, care au făcut din oraşul de lângă Sprea un centru de negoţ fără seamăn în toată împrejurimea.

Insfârşit, câteva războaie norocoase au făcut din Berlin capitala unei mari ţări; aşa că nu-i de mirare, dacă oraşul s’a întins şi se întinde văzând cu ochii. O pădure, care eră in apropiere de râu, azi a fost închisă de clădiri, astfel că dumbrava cu copaci bătrâni de sute de ani (Ticrgarten), a rămas în mijlocul oraşului. ,

Mănchen, aproape de Alpi, este un oraş frumos mulţumită în parte suveranilor săi, precum şi negoţului (mai ales cu bere). El e capitala BavarieL Stuttgart e capitala WiirtembergulaiLipsea, aproape de munţii care înconjoară Boemia, este un mare oraş industrial. — De două ori pe an se face un bâlciu, Ia care vin negustorii tocmai din mijlo­ cul Rusiei.—In deosebi e vestit negoţul cu piei, blănuri şi cărţi. — Din Lipsea veneau înainte vreme mărfurile pe care noi-şi azi le numim „lipscăniea.

Hamburg, un fel de Londra a Germaniei, e aşe­ zat la gura Elbei.

!

!l)8

!

MNEnnRcnl) (cam cât e Moldova dintre Prut şi Nistru)

j

Regatul cuprinde capătul peninsulei Ritlanda ş; _• sumă de insule: Fionia, Langeland, Laaland, Seeland şi Falster, care fac un fel de pod spre Suedia. - Pă­ mântul danez nu-i altceva de cât prelungirea şesului Germaniei.

Capitala, Copenhaga, ţine calea corăbiilor, care ies din marea Baltică; de aceea a fost asemănată de multe ori cu Constantinopole (care stă în calea corăbiilor ce intră sau ies din Marea-Neagră). — Poarta cea mai largă'e la mijloc: Beltul mare; cea mai îngustă şi întortochiată e la apus Beltul mic (între Fionia şi con­ tinent); cea de la răsărit numită Suiid e destul de largă, afară de un singur loc la ieşirea dinspre Nord, unde Scandinavia şi Danemarca aproape se ating.

Danezii trăesc mai ales din creşterea vitelor. O ■ bună parte din untul, paserile şi ouăle necesare An­ gliei vin din Danemarca.—Fiind în aceeaşi latitudine cu Scoţia, mărfurile taie doar marea Nordului în curmeziş.

Bornholm, deşi e aşezată la miazăzi de Suedia, e stăpânită tot de Danezi.

SUEblfl şi NORVEGIA

i

I

(cam dc 3 ori cât România)

împreună făceau un stat, a cărui întindere eră în­ trecută numai de Rusia. Nu de mult s’au despărţit (9105).

Norvegia 2) stăpâneşte clina cea repede a Alpilor >-I Scandinaviei., E o adevărată ţară de «munţi» şi de j . ') Hotarul pleacă diu golful dela Flensburg si răspunde în lanţul insulelor Frisice (la nord de lunga insulă Sylt). . .

3) Pornind din golful de la Oslo (la E. de vărsarea lui Qlom), linia hotarului se îndreaptă spre munţi de la Nord, apropiindu-sc de ocean în dreptul insulelor Lofoten, apoi cârmeşte spre răsărit până în golful Varanger, din Oceanul îngheţai.

i

\

; !

1

* Dodişuri». Şes tt'are nicâiri, iar locuitorii trăesc mai l’toli lângă malul mării (pescari) şi pe lângă râuri. No» )-oc că Golfstrom încălzeşte ţărmul.

i:

a

:

L-vponi (Norvegia). Ia faţa se văd două colibe, iar în zare spinarea turtii ă a muntelui acoperită cu zăpadă.

Hrana Norvegianului este mai întâi*de~toate 'peştele.

Lângă arhipelagul Lofoten vine atâta peşte, câ apa se*tulbură de „lapţii“ ce ies din „bătaia peştelui*. Din Ianuar până în Marte, pescuitul e în toiu. Când lipseşte aci peştele, e ca şi cum ar fi la noi o vară secetoasă, când lipsesc grânele.

Oslo, capitala regatului, e aşezată în fundul ma­ relui golf din sud.

Bergen e un mare port la apus.

■ut >

Trondjem e înăuntrul golfului celui mai mare de pe ţărmul apusean al Scandinaviei.

Suedia1) cuprinde povârnişul peninsulei dinspre marea Baltică. Are deci şi munţi, şi dealuri, . şi .şes, dar e mai rece, de vreme ce întoarce spatele lui Golfst rom. Baltica îngheaţă uneori pe mari în tinderi,''întocmai ca un lac.

Stokholm.

Stokholm, capitala, e aproape de ţărm îl Balticei, la g.ira marelui lac Mâlar.

Suedezii, pe lângă agricultură, trăesc din tăerea pdd r'dor şi din comerţul cu metale (aramă şi fier).

Upsala (la N. de Stokholm) are o universitate vestita.

Pe ţărmul apusean, oraşul cel mai însemnat e Gttteborg, aşezat acolo, unde apele lacului Wener se varsă în strimtoarea Kattegat prin râul Gota Elf. âzi se poate zice că toate mările din Nordul Europei sunt în stăpânirea familiei germanice, după cum familia ro­ manica stăpânise odată ea singură toată Mediterana. ŢĂRILE BALTICE

Intre golful Finlandei şi Prusia răsăriteană, care a r. mas ca o Jnsulă despărţită de trupul Germaniei, *)^Hotarul Suediei urmează, valea lui Torne-elf, apoi un afluent al lui, pană atinge hotarul norvegian.

201 * înşiră pe lângă mal trei ţări ajunse la neatârnare ! n urma războiului european : j. Lituania a fost odinioară un Mare-Ducat, . care '«e întindcâ din Baltica până în M. Neagră. Apoi s’a -lipit de Polonia şi, împreună cu ea, a căzut sub stă i jfpânirea Rusiei. Dar, după răsboiul cel mare, Lituanii aU întocmit o ţară deosebită (cam cu mai mică de c<U România) cu vre-o 9 mii. locuitori.

Lituania are ca apă bună de navigat numai Niemeu care, ca şi Vistula, se leagă cu Niprul (prin Pripei) ?i deci va sluji la negoţul între ţările Balticei şi cel<-Ie lângă M. Neagră.

Din nefericire. Lituania are numai un petec di­ form, la nord de golful a cărui gură o păzeşte M'-nuL Toată ţara e deci ca o pungă închisă.

Oraşul cel mai însemnat e fCoono.

2. Letonia (cam */* cât România) cuprinde ţinutul limprejurul marelui golf Riga, în care se varsă T)tinn irecând chiar prin oraşul Riga.—Marele port e vestii pentru negoţul de in, cânepă şi lemnărie.

3. Estonia cuprinde tot ţărmul sudic al golfului Finlandei. E ceva mai mică decât România din dreapta Dunărei. Cuprinde jumătate din marele lac Peipus şi se întinde până în Narova, râul prin care lacul se varsă în golful Finic.

Tot de Estonia se tin insulele Osel şi Dngo, care' închid golful Riga.

Oraşul mai însemnat al Estoniei este Reval.

Al doilea oraş mare e Dorpat (Tartu), cu o unr versitate însemgată.

Toate aceste trei ţări au un pământ sărac şi mlăştinos. Estonia e cea mai săracă dintre toate. Cu toate acestea, ele au fost mereu dorite când de Suedia, când de Polonia, când de Rusia, — după cum una sau alta dintre aceste ţări poftiau să se apropie de ţărmu] Balticei (Cu toate că pământul e sărac, locuitorii fiind

m 202

harnici, duc o viaţă foarte înlesnită. Produc in, cânepă şi cartofi).

E vrednic de Însemnat că Lituanii şi Letonii sunt înrudiţi cu Slavii, pe când Estonii sunt de rasa galbenă (ramură fineză).

4. Finlanda.—La nordul golfului Finlandei s’a des­ părţit încă o ţară nouă, Finlanda.—Ca mărime întrece România, dar locuitorii sunt rari (abiâ 1fi din popu­ laţia regatului român).—Hotarul porneşte din Iacul Ladopa şi merge spre nord până în golful Warangerşi în Marea îngheţată (cotind mereu pe lângă meridianul 30°).

Oraşul mai însemnat e Iielsingfors, port în faţa ui Reval, şi Viborg în fundul golfului finez, nu departe de Petrograd— Averea cea mai însemnată a ţării sunt pădurile care cuprind mai mult de jumătatea Finlandei; din ele se fabrică şi multă hârtie.

Finezii, măcar că sunt de rasă galbenă, sunt foarte înaintaţi în civilizaţie. Neajunsul cel mare e că pămân­ tul lor e foarte sterp: toată ţara e presărată de lacuri; i se zice „Ţara cu 1000 de lacuri“.

După cum pe Polonezi i-a apărat catolicismul, pe Finlandezi i-a apărat protestantismul de amestecul cu Ruşii care vreau să le ia limba şi fiinţa lor de popor-

f !' | 1 } J \

POLONIA*) .

in urma mn-elui războiu european, a ieşit la iveală iarăşi Polonia. Ţara aceasta se întinde între Carpaţi şi Baltica, cuprinzând mare parte din basinul VistuleL dar având numai o ieşire îngustă spre mare, la Danzig.

m c( p( m

întinderea Poloniei întrece cu înalt pe a Angliei. (E I aproape cat Anglia cu Belgia şi Olanda la* un loc).

Pământul e câinpos, fără de marginea dinspre miazăzi, Bu unde Polonia stăpâneşte o bună parte din Carpaţi, până Îd ud

ide

V"*? ^i,8trn.(»F°aP‘’ d« Botin), hotarul merge aproape drept dPu”en,°£ aPOi “ !n0“ îndrepta­

^ tă

iioA Septul Ceremuşului La răsărit de Vistula, se face numai pluoărie; spre apus de Vistula, ejşi o industrie înfloritoare.

■S r Uzinele cele^mai mari sânt spre izvorul Oderului,*unde $ polonezii au luat din Silezia mine de cărbuni [şi de fer.

Polonia are şi multă sare. Ocna cea mai însemnată e la Wieliczka (aproape de Cracovia). In Galizia se găseşte pe IU lângă sare şi petrol. ((Chiar numele de [GaliziaJînsemnează cu sare2). , k; Tara Capitala e la^ Varşovia, vechiu“'oraş aşezai pe

k Si %

k iţ

6 4

Varşovia.

malurile Vistulei. Oraşele cele mai însemnate sânt: Cra­ covia (pe Vistula), Lodz (vestit pentru fabricele lui de postav) şi Lemberg. Posen, luat de curând dela Ger­ mani, este deasemenea un oraş foarte înfloritor.

Pentru legătura cu marea, i s\a lăsat un „coridor* la gura Vistulei, unde republica polonă vrea să-şi clădească un port, deosebit de D înzig care e locuit de Germani. Ţoti deodată, s’a plănait 9ă se deschidă o cale liberă mărfurilor poloneze şi spre Galaţi.

Polonia are aproape 30 mii. locuitori. Fiind mai toţi catolici, ei au suferit mult de pe urma Ruşilor. Afară de

204 Poloni, mai trăesc în marginea de miazăzi şi liuteni, care sânt tot slavi, dar vorbesc altă limbă decât^ cea Polonă.

Galiţia începe a fi ruteană cam de acolo unde încep şi apele a curge spre Nistru.

RUSIfl

In partea de Răsărit a Europei, a rămas o ţară rău mărginită. Hotarul porneşte din Oceanul îngheţat, unde se mărgineşte cu Norvegia (la baza peninsulei Kola), înconjoară pe la Răsărit Iacul Ladoga, apoi, din golful Finic se coboară peste lacul Peipus către Pripet (aproape de Brest-Litovsk), de unde porneşte spre Răsărit până la genunchiul Donului, de unde pleacă spre Caspica.

Republica rusească are drept capitală Moscova aşezată la mijloc. înainte de răsboiu, oraşul cel mai mare eră Petrograd, dar mai mult de 2/3 dintre locuitori au pierit de boli, foamete şi alte suferinţe ale revoluţiei, aşa că azi vechea capitală a rămas mai pe jos de Moscova (cu toate că şi Moscova a pierdut y2 din numărul locui­ torilor săi).

Oraşele cele mai însemnate ale Rusiei sânt aşe­ zate pe Wolga: Nijni-Novgorod (la confluenţa cu Oca), Kazan (înainte de confluenţa' cu Kama, Somata (Ia genunchiul fl. Wolga), iar la gură stă Astrahan.

Intr’o ţara aşa de mare, viaţa e foarte felurita. In tundră, lângă Oc. îngheţat, omul ţine cirezi de reni. In stepa de lângă Caspica, nădejdea e în oi, şi cai, iar lângă Caspica unde pământul începe a fî sărat, dobitocul cel mai de preţ e cămila. — La mijloc e o zonă de păduri şi una de plugărie, despărţite printr’o linie care merge cam din golful Finic spre capătul de Sud al Uralilor.

Rusia e o ţara unde seminţiile Asiei au tăbărât de sute dc ani, amestecându-se cu localnicii. Mulţi Ruşi au nasul turtit ca mongolii, iar umerii obrazului foarte ieşiţi.

Putem zace că din golful Finic până spre Caspica, ames­ tecul între ÂMa şi Europa nu se mai poate desluşi’.

7 205

I

De aceea, nu e de mirare, că la Kazan, pe Wolea rezi geamii ca şi in Asia Mică; iar la Nijni-N’ovgorod întâl­ neşti îa fiecare an la bâlciu toate neamurile Asiei şi auzi toate limbile mongolice.

După răsboiu fiecare seminţie a căutat să scuture jugul rusesc. Astfel s’au făcut 22 republici, care la un loc se numesc „Republica Sovieteloru.

UCRAINA Şesul dintre M. Neagră, Nistru, Don şi împrejuri­ mile M. Azovului e locuit de Ucraini, un neam deosebit de Ruşi, şi ca limbă, şi ca înfăţişare. (Ei sunt cam 30 de milioane de suflete. (Limba Ucrainilor eră prigonită de Ruşi, întocmai ca şi limba Moldovenilor.

—Nu aveau voie să se tipărească nici o carte în aceastălimbă neînţeleasă de Ruşi.

In urma răsboiului european, Ucraina făcu un stat deosebit, cuprinzând ţinutul dcla Nistru până la răsărit de Doneţ, iar la miază-noapte până aproape de vărsarea Pripetului în Nipru.

Oraşul cel mai însemnat e Kiev, pe malurile Niprului, care taie toată Ucraina în două, aproape de mijlocul ei. (Kievul e «oraşul sfânt» al Ucrainei, cum e Moscova pentru Ruşi).

Portul cel mai vestite Odesa, aproape de gura Nis­ trului. Ecaterinoslav (la genunchiul Niprului), Charcow (aproape de isvorul Doneţului) şi Rostov (aproape de gura Donului) sânt oraşele cele mai mari.—Sevastopol e portul de răsboi cel mai însemnat.

Pământul Ucrainei dă aproape aceleaşi roade, ca şi cele din şesul României. Pe Iâgă cereale şi vite (în deosebi cai şi oi), Ucraina are însă aproape de Doneţ cărbuni şi metale, aşa că e mai de preţ de cât toată Rusia

206

cEHO-SLOvncm *) In mijlocul Europei, răsboiul â scos la iveală o sumă de ţări nouă. Cehii, adică poporul cuprins în ocolul de munţi de unde îşi adună apele Elba, s au unit cu Slovacii, locuitorii de pe clina Carpaţilor care privesc şesul unguresc şi au făcut Ceho~Slovacici cu capi­ tala la Praga.

Pe sub poalele Carpaţilor, ţara aceasta se întinde până în Maramureş, unde se mărgineşte cu România.

Ca întindere e aproape V2 ca ţara noastră şi are 9 cam milioane de locuitori.

Capitala e la Praga (pe malurile râului Ultava) oraş frumos şi plin de fabrici.

Brun e vestit pentru postăvăriile sale.

Bratislava (care se numiâ înainte Presburg) e un minunat port la Dunăre, nu departe de gura Moravei unde Dunărea atinge întâiaşi dată Carpaţii (Carpaji mici).

Cehoslovacia e o ţară înfloritoare. Oamenii sânt har­ nici şi economi. Anul trecut au vândut peste hotar cu 30 de miliarde de lei (5 miliarde de coroane) mai mult decât au cumpărat dela streini.

E drept.că pământul e roditor (grâu, sfecle de zahăr, hameiu); dar izvorul cel mare de câştig e munca omului.

Cehii pot sta alături cu popoarele cele mai luminate din Europa.

fliu S'T R I n Vechea Austrie, împreună cu ţara muntoasă a Tirolului, fac un stat cam de nouă ori cât Elveţia, cu care se aseamănă prin înălţimea munţilor cu gheţuri . ') Di,,sPr6 i370r“1 Vl‘hotarul merge apre răsărit până m Morava, ou care coboară în Dunăre; urmează apoi valea Dunărei pană aproape de cotul dela Buda-Pesta, se îndreaptă spre izvorul Tisei de unde se întoarce apre Boem.a, pe cnlmile Carpilor, BeMzilor ţi

'> 207

şi prin frumuseţea lacurilor. Capitala a rămas toi la Vierta (pe Dunăre).

Alt oraş însemnat e Graz, aşezat pe Mur (afluentul Dravei).

Pământul fiind mai peste tot muntos, Austria a rămas o ţară strimtorată, — afară de valea Dunărei între lan şi Morava, unde agricultura e în floare, iar popu-

eamm; mmm ■Mm ; ..

Vedore din Viena.

laţia e foarte deasă. La poalele răsăritene ale Alpilor, viile cresc minunat. Cu pădurile şi păşunile Alpilor, cu cerealele din valea Dunării, cu căderile de apă din Alpi, Austria va puteâ fi, ca şi Elveţia, una din ţările cele mai înfloritoare ale Europei.

Prin şcoalele sale, prin muzee şi alte aşezăminte de cultură, Viena este şi după răsboiu unul din oraşele cele mai strălucite din toată Europa.

208 UNGARIA

Şesul unde Dunărea face un mare genunchiu, indreptându-se dela nord spre sud, a rămas în stăpâni­ rea Ungariei.

Hotarul, afară de cel austriac, ceho-slovac şi românesc este apa Mur şi Brava, dar nu până la vărsarea în Dunăre, ci cârmeşte spre gura Mureşului, tăind Dunărea la Mohaci.

Ţara e mai mică de cum eră România înainte de răsboiu,—e abiâ »/8 din regatul României, dar are o populaţie destul de numeroasă (aproape [8 milioane locuitori).

Capitala c Buda-Pesta.—Alte oraşe însemnate sânt Seghedin, (Ia gura Mureşului), ICecskemet, Cinn-Bise­ rici, etc.’

Fiind despărţită de munţii dimpiejur, Ungaria a rămas azi o ţară de şes şi de plugărie. Oraşe an puţine, în schimb are sate mari, cu case aşezate în şir, ca corturile.

J U G O-S L fl V I Regatul Jugo-Slaviei se întinde cam dela Drava până în M. Adriatică, şi- din Alpi până în şesul Banatului.

Afară de hotarul spre vecinii cunoscuţi până aici, gra niţa porneşte dela gura Tirnoculid, merge spre sud, coprin­ zând aproape tot basinul Moravei-bulgăresti apoi se îndreaptă spre Salonic, dar nu se apropie de M. Egee, ci apucă spre vest, tăind lacul Pvespa şi Oclivida, unde se întâlneşte cu hotarul Albaniei.

^ Ca întindere, Jugoslaoia, (adicăjţara «Slavilor^de la Sud») este mai mică decât România.

Ea stăpâneşte tot ţermul Adriaticei de la Fiume (oraş italian) până aproape de gura Drimilui, în dreptul lacului Scutari. Dar ţărmul acesta plin de insule c muntos (Alpii Dinarici).

209 Partea cea rodnică este şesul 'dinspre Dunăre şi afluenţa săi: Draoa, Tisa şi Saca. Aci Sârbii au rupt partea cea mai de preţ a câmpiei bănăţene, împre­ ună cu oraşele Vârseţ şi Biserica-Alba.

Capitala este la Belgrad, aşezat aproape de vărsazea râului Sava în Dunăre.—Alte oraşe mai însem­ nate sânt: Zagreb (lângă Sava) capitala Croaţiei; Saraievo, capitala Bosniei; Mostar în Herzegovina, Scu­ turi, lângă lacul Scutari, Uscub şi Bitolia, unde locuesc mulţi Români. '

i-

a:'

'

P

y i,

/ T •-

\ Ml':

mm r.

i

1 •

i ■

. .. -

p

-Al

■M Aifc

M:: MM A : : ..

fe*

■

!

: S'f.i-s

r

r

‘‘\i

Sa

x-;

. '

Români din Serbia.

De asemenea, lângă Dunăre, Craina e un ţinut plin de sate româneşti, împrejurul Negotinului. între Dunăre şi Tisa, Sârbii au trecut cu hotarul lor peste Zenta şi Maria Thereziopol, luând în stăpânire tot şesul până în dreptul gurei Mureşului.

7tj8i. - s. Mehedinţi, Geoffrefl* ci. I.

C.

210 Croaţii, adică locuitorii dintre Sava şi Drava, sânt mai luminaţi de cât Sârbii şi ţin de confesiunea catolică, pe când Sârbii sânt ortodoxi. Lipiţi cu Sârbii după răsboiu, Croaţii nu s’au împăcat încă deplin cu această alipire.

In total, Jugoslayia are vreo^!2*mil. de locuitori.

GRECIA

Tot capătul sudic al peninsulei balcanice a rămas în stăpânirea Grecilor care au cuprins astfel o bună parte din marginele Mării Egee.

Hotarul pleacă din faţa insulei Korfu (în Adriatiea) şi merge spre lacul Prespa. De aci porneşte spre răsărit., peste munţii Rodopc şi atinge râul Mar iţa, pe care îl ur­ mează până la vărsarea în Egea.

Grecia nouă nu-i nici ]/2 cât România şi are abia vreo 6 milioane locuitori.

Pământul Greciei e mai tot muntos, afară de o parte a Tesaliei (şesul dela Larisa), precum şi de ţăr­ mul Traciei.

La dreptul vorbind, sânt numai nişte petice de şes, pe unde se varsă Vardarul, Struma, Mesta şi Mariţa.

Astfel stând lucrul, Grecia e o ţară săracă: nu-şi poate scoate din pământul ei pânea de toate zilelele ci trebue să aducă şi azi, cum aduceâ şi în vechime, grâu din ţările dela “Dunăre sau din stepa; ’dela nordul Crimeii.

Singura marfă mai abundentă în Grecia sânt stafidele (în deosebi pe ţărmul de Apus şi de Nord al Peioponesului). Patras e portul care exportă cele mai multe stafide. Alături de boabele strugurilor uscaţi, Grecia exportă şi vin, precum şi untdelemn. Dar nea­ mul grecesc trăeşte în deosebi din negoţ: Grecii roesc In toate colţurile Mediteranei şi poartă negoţul lor până în Egipt, în Asia-Mică, în ţările dela Dunăre şi chiar mai departe — spre apusul MediteraneL

F

211

Alături de negoţ, ei se ocupă şi cu pescuitul şi scoaterea bureţilor din fundul mării.

Oraşul cel mai însemnat e Atena, plin de ruinele vechilor temple de acum 2500 de ani, când Grecii erau în floare.

Pyreul e portul Atenei.

Dar cel mai însemnat port va ajunge cu vremea Salonic, pe unde trece drumul din mijlocul Europei spre Alexandria şi Indii.

In Tesalia şi în toată partea de miazănoapte a Greciei (în valea Bistriţei, a Voiusei etc.) trăesc mulţi Români, însă fără putinţă de a deschide şcoale şi a avea bisericile lor.

După râzboiu, Grecii puseseră mâna pe tot ţărmul Traciei până aproape de Constantiuopole; de asemenea luaseră şi un mare ţinut din Asia-Mică, împrejurul Smirnei. Dar, fiind bătuţi de Turci, ei au pierdut tot ce aveau în Asiaraică şi tot colţul dintre Mari ţa şi Bosfor. Azi Grecia e republică.

BULGARIA

Intre Dunăre, M. Neagră şi Rodope se întinde re­ gatul Bulgariei. In urma căderii imperiului turc, Bul­ garia s’a ales sporită ca pământ. întinderea Bulgariei e cam Va din România.

Pământul e în mare parte muntos. In mijloc e zi­ dul Balcanilor care, pornind dela ţărmul M. Negre se leagă cu Carpaţii, spre Porţile-de-Fier. Mai spre miază­ zi de Balcani se Întinde Rodope, cuprinzând astfel la mijloc larga vale a râului Mariţa. Spre Dunăre, pămân­ tul bulgăresc e ca o prispă mai înaltă decât şesul ro­ mânesc şi tăiată de ape în chip de dealuri mici.

Clima Bulgariei este la fel cu a României, —afară de ţinutul dinspre miazăzi, unde e mai cald, deoarece Balcanii adăpostesc Bulgaria de vânturile reci {Crivă­ ţul). In valea Mariţei creşte şi orezul.

s 212

Râurile cele mai însemnate sânt: Iskerul care izvorăşte de dincolo de Balcani şi-i taie în curmeziş, după cum Oltul taie Carpaţii. El trece nu departe de Sofia (capitala Bulgariei) aşezată pe un podiş între munţi, — cum ar fi Braşovul pe podişul Ar­ dealului.

Iantra izvorăşte din Balcani, tocmai dela o curmă­ tură însemnată (pasul Şipka) şi trece pe la Tarnova (capitala de altă dată a Bulgarilor).

Mariţa izvorăşte nu departe de Isker şi, după ce curge pe la Filipopoliy trece în Turcia (la Adrianopole) şi se îndreaptă spre M. Egee, făcând hotarul în­ tre Turci şi Greci.

Avuţia Bulgariei stă mai ales în agricultură. Ţă­ ranul bulgar e priceput îndeosebi la cultivarea legume­ lor. In unele părţi se seamănă tutun de preţ şi orez, iar la Kazanlâc (dincolo de pasul Şipka) sânt grădini întinse de trandafiri, din care se scoate uleiu bine mirositor.

Oraşele.— Afară de cele amintite, mai sânt o samă de oraşe la Dunăre: Vicii n, Şişlov, Rahova şi Rusciuc pe malul Dunărei.

Vama şi Burgas sânt porturi la M. Neagră. — La nordul Balcanilor este însemnată şi Pleuna, clin timpul răsboiului Românilor contra Turcilor.

TURCIA

Din marea împărăţie de odinioară, Turcia nu mai stăpâneşte azi în Europa decât un petic de pământ -între Bosfor şi Mariţa.

Dar colţul acela e unul din bucăţile cele mai de preţ ale Europei. El cuprinde o mare, M. Marinar a, ■ închisă din toate părţile, ca un lac legat prin Bosfor cu M. Neagră, iar prin Dardanele cu M. Egee. Ce sânt Bosforul şi Dardanelele? — Ele sunt văile unor râuri care s au cufundat, aşa că apa sărată a mării Av-*a

-

'218

amplul,. unind Mediterana cu M. Neagra. Aceasta arata . , din tr odată că cele două strâmtori sânt ca nişte canale înguste, unde poţi uşor ţineâ calea tuturor corăbiilor care trec dintr'o mare în alta. Cei care stăpânesc strâmtorile au deci în mână toate drumurile care trec pe aci din Europa în Asia, cât şi calea dintre două mări.— Aşa răscruce de drumuri pentu negoţ nu se mai află nicăeri pe faţa pământului.

Conetantinopol6 (cu multe geamii).

De aceea, s'a ridicat aci de timpuriu un port ves­ tit, Bizanţ, care a ajuns apoi capitala împărăţiei ro­ mane, când împăratul Constantin (a cărui pomenire o serbăm la Sf. Constantin) a făcut din învăţătura lui Christos o religie a statului roman. Mutând capitala din Roma pe malurile Bosforului, el i-a zis Byzanţului Roma-Nouă iar mai târziu numele s’a mai schimbat încăodată şi s’a numit Consiantinopole (după numele celui dintâi împărat prielnic creştinismului).

2i4

Multă vreme oraşul acesta, care ţine cheia Bosforului, a fost capitala împărăţiei, pânăce l-au cuprins Turcii (pe la începutul domniei lui Ştefan cel Mare). De atunci, în locul împăraţilor creştini, au stat aci Sultanu Turcilor, până în anul 1923, când sultanul a fost alungat, Turcia s’a prefăcut în republică, iar capitala s’a mutat la Angora, pe podişul Asiei-Mici, ca să fie mai departe de flota puterilor europene.

Pe lângă Constantinopole, Turcii mai au în Eu­ ropa Adrianopole, un oraş cu multe giamii vestite (pe malul Mariţei) şi Galipoli, pe ţărmul Dardanelelor.

In timpul marelui războiu, Turcii au ţinut partea Nem­ ţilor. Cu toate încercările făcute de Englezi şi de Francezi să se apropie de Constantinopole, a fost cu neputinţă. Co­ răbii cu sute de tunuri au tost cufundate îndată de bateriile care păziau intrarea strâmtorii Dardanelelor.

Azi, primejdia cea mai mare e Rusia care mereu râv­ neşte să pună mâna pe Bosfor.

ALBANIA

Intre Serbia şi Grecia, Albania se întinde ca o fâşie de ţărm muntos, privind mai mult spre Italia. * Hotarele încă nu-s deplin aşezate. Şi Sârbii şi Grecii vor să mai rupă ceva din statul născut abiâ de vreo 10 ani.

Pământul e sărac. Munţii în multe locuri sânt aşa de goi, că se vede stânca goală. Chiar numele Alba­ niei însemnează „ţara albă*, căci piatra munţilor e în mare parte văroasă.

Avuţia ţării stă mai ales în vite. Nefiind destul pământ pcitru arătură, nădejdea este în pometuri: pruni (ca în Bosnia), iar pe lângă mare cresc vii şi măslini.

Capitala e în oraşul Durazzo. Alte oraşe mai în­ semnate sânt: Berat (cu un gimnaziu românesc), Tirana şi Elbassan.

215

In Albania sunt şi mulţi Români, având turme şi făcând mai tot negoţul ţării. ţiţi În 3 credinţe : unii mahomedani, alţii catoKcifalţii orZ dozi. Luptele intre ei sânt veşnice. Pentru cea mai mica iie nirc, Albanezul ucide pe inimic, iar urmaşii mortului sânt datori să omoare pe ucigaşi (vendeta). Astfel omorurile4 se ţin lanţ.

Pământul şi Neamul Românesc întindere. — Neamul nostru locueşte pe un ţinut (aproape cât Anglia, Scoţia şi Irlanda la un loc), adică vre-o 300.000 km. □.

Aşezarea. — In urma răsboiului, regatul român se mărgineşte cu o seamă de ţări nouă! Ucraina (la est de Nistru); Polonia (Ia nord de Ceremuş); Ceho-Slonacia (la isvorul Tisei, în Maramureş); Ungaria \\ Jngo-Slavia (spre şesul Banatului şi la sudul Dunărei până la gura Timocului); în sfârşit cu Bulgaria (la miazăzi de Dunăre şi de la o linie care porneşte dinspre apus de Turtucaia, mergând până la Ecrene, pe ţărmul Mării Negre.— Dincolo de Nistru şi Dunăre (în Ucraina şi Bulgaria), precum şi în şesul Tisei (în Banat) Ioeuesc încă mulţi Români supuşi altor ţări.

Numai în Ucraina trăesc de 2 ori mai mulţi Moldo­ veni de cât Saşi sânt în Ardeal. — De asemenea în ţinutul Vidinului şi al Timocului (Craina) sânt mai mulţi Români le cât toţi Bulgarii sau Rutenii care se găsesc între hota­ rele noastre.

Prin urmare, aşezarea neamului românesc în Europa este dintre cele mai primejdioase: pământul Da­ ciei a fost îngustat de străini din toate părţile.

A)'P ă m â n t u I Pământul locuit^de Români e*bine plăsmuit: a) La mijloc se află podişul Transilvaniei, ridicat cam cu 500 m. peste faţa Mării Negre. Podişul acesta nu e^neted ca un şes, ci are o mulţime de dealuri Când fl priveştgînsăidin vârful munţilor, ţi se pare aproape

I

4 A

'

.

21?

ca un şes. Şi în adevăr, oamenii din partea locului chiar numesc câmpie, ţinutul ceva mai neted dintre Mureş şi cele două Someşe.

6) Pe marginile acestui podiş, se ridică munţii ca un zid, care întrece podişul uneori cu 2000 m. (Pare că ar fi o cetate uriaşă). La miazăzi, stă zidul foarte nalt al munţilor Făgăraşului, Paringulul, Vulcanu­ lui şi Retezatului, La răsărit, în munţi; Buzăului, Vrancei, Tarcăului şi Bistriţei, zidul e^cevar mai fărâmat şi nu atât de

!

I

! i

•I

'*j

f

©

Castelul do la Bran, care pSziâ odinioară pasul Branului.

înalt.—Ceahlăul (1900) [rămâne sub Moldoveanul care atinge 2550 m.

La miază noapte, lanţul Rodnei se arată iarăşi" ca un zid întreg şi aproape tot aşâ de înalt, ca-şi al Făgăraşului.

In sfârşit, ia Apus, podişul e păzit de Munţii Apuseni care încheie cununa munţilor, atingând şi ei .

-A

j

) '

lin în unele vârfuri aproape înălţimea Ceahlăului care (e stă în faţă la răsărit. * Ardealul._Pe culmea cea înaltă a Carpaţilor se întinde o tară mândră şi binecuvântată între toate ţările lăsate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreţ palat. Un brâu de munţi ocoleşte toată această ţară, precum zidul o cetate...

De ori unde vei veni, ai să urci mult spre a ajunge la ea, şi nu poţi pătrunde în mijloc, fără a fi străbătut cel puţin una din cele şeapte porţi întărite din fire, lesne de apărat, foarte anevoie de cuprins. Acolo sus, întâlneşti la tot pasul urmele de uriaş ale poporului roman, Domnul Iumei, de oarece, Transilvania e cea mai frumoasa parte a Daciei fericite, draga ţară a Cesarilor.

Aci erau: Apulum, Salinae, Napoca, Palavium, Praetoria, Augusta, Aquae, Auraria .. frumoase colonii romane, şi cea. mai vestită dintre toate — Sarmisegetuza regia, capi­ tala lui Decebâl, numită apoi Ulpia Traiana, ale cărei ruine umplu şi astăzi valea Haţegului.

.

[

In zidul muntos, care înconjoară podişul Transilva­ niei, sunt câteva spărturi mai adânci, pe unde poţi urcă mai lesne pe podiş. Pe aici s’au făcut drumuri de că­ ruţă şi căi ferate, iar spărturile au căpătat numele de păsuri sau trecători, adică locuri pe unde trec oamenii de pe coasiă a muntelui pe cealaltă. Tot prin aceste spărturi coboară şi unele râuri din Transilvania.

Spre apus, inelul munţilor are trei spărturi: pe una mai largă, Ja apus de masivul Rodnei, scoboară Someşul; pe alta, mai îngustă, CrişuLrepede, iar mai spre miazăzi Mureşul — Pe tustrele sânt aşezate drumuri de fier.

Pe la trecătoarea Lainici, coboară Jiul.

Trecătoarea Turnu-Roşu, pe unde coboară Oltul, este spărtura cea mai adâncă a muntelui; prin ea trece un drum de fier, pe care poţi sui foarte lesne până în inima Transilvaniei.

Pe la trecătoarea Predeal e cu mult mai greu de suit. Totuşi, şi pe aici s’a făcut un drum de fier.

Trecătoarea Oituzului, pe unde intrau înainte

219 vreme oştirile Domnilor Moldoveni în Transilvania, are numai drum de căruţă.

In sfârşit, pe la Palanca trece un drum de fier, care, din valea Trotuşului,. răspunde în valea de sus a Oltului.

Cine apără cu oştire toate trecătorile acestea, poate sta închis în Transilvania oa într'o cetate şi nu se mai teme de nici un duşman din afară. De aceea, împăratul Traian a cuprins Dacia şi a pus oştire multă între aceşti munţi. No­ mazii. care veneauj|din câmpiile scitice trebuiau acuma să se oprească, neputâud trece lesne spre Apus.

! :

c) Câmpia. — In sfârşit, dejur-iraprejuruJ munţilor, pământul se pleacă^uşor spre Tisa, spre Dunăre, spre Nistru şi spre M. Neagră. Aşâ că după inelul munţilor, urmează un brâu de dealuri şi apoi altul de şesuri

^

220

foarte întinse. — Mai ales aproape de Tisa şi de Dunăre, câmpia este uneori netedă ca fata unui lac liniştit.

Spre deosebire de podişul Transilvani* şi de munţi, unde pădurile sunt foarte dese (Haţeg înseamnă pădure), şesurile sunt aproape cu desăvârşire lipsite de copaci. Ieste tot se întinde până în zare numai iarba şi samanatun. rar, unde şi unde, dacă zăreşti vre-un pâlc de pădure.

B) Clima şi râurile

I

l'iind prea departe de Golfstrom şi de căldura Mediteranei, ţinutul locuit de Români are o climă conti­ nentală'. vara, pământul se încălzeşte foarte tare; iarna, se răceşte foarte tare. De aceea, când nd cade zăpadă de ajuns, semănăturile şi viile sunt în primejdie să în­ gheţe. Mai ales când se întâmplă să bată vântul dela Răsărit (Crivăţul), frigul e cumplit; îngheaţă până şi râurile cele mai mari. Câteva luni, vapoarele nu pot umblâ pe Dunăre, de răul sloilor; iar uneori înghiaţă oală Dunărea aşâ de tare, că pot trece şi tunurile de pe un mal la altul, cum ai trece pe un pod de sticlă. Ter­ mometrul se poate coborî până la — 30°.

Primăvara, căldurile vin însă repede; zăpada se topeşte iute, râurile se umflă pe neaşteptate, iar dacă pământul are destulă umezeală, iarba şi semănăturile cresc văzând cu ochii.

Dar apa de zăpadă nu-i de ajuns nici pentru creş­ terea semănăturilor, nici pentru râuri. Dacă nu plouă peste vară, lanurile se usucă, iar râurile seacă de oarece in Iulie căldura e uneori grozav de mare. Termometrul se suie până la -f- 43°.

Din zăpada fernei şi din ploi, apele se adună şi for­ mează pe pământul locuit de Români o mulţime de râuri.

Mai toate îşi au izvorul în munţi şi pe podişul Tran­ silvaniei, unde cad cele mai multe ploi. Din cetatea munţilor, ele coboară apoi repede spre şes: se adună în Tisa, în Dunăre şi Nistru şi duc astfel apa lor iarăşi în mare.

221

Pe cât merg de repede râurile acestea pe podiş şi la munte, pe atâta ele se lenevesc şi înainteazâ încet, îndată ce s’au coborât'în câmpie. Ca şi Tisa care e foarte leneşă, ele deabia îşi mişcă apele: cotesc când la dreapta, cad la stânga, şi fac o mulţime de şerpuitorii; iar când plouă mult la munte, apa lor se revarsă peste şes, acoperind semnăturile şi punând în primejdie viaţa oam ailor.

i

V

Dunărea. — După ce a luat apele aduse de Tisa, adecă: Someşul, Cele 3 Crişuri (repede, negru şi alb) şi Mureşul, ea culege rând pe rând toate cele aduse de Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa... zeci de râuri şi de râuleţe, aşâ că nu se mai poate vărsă în mare prinlr’o singură gură, ci se resfiră în mai multe braţe, care curg ca nişte râuri deosebite.

Multă apă îi aduce în deosebi Oltul' care e râu ardelean (vecin de izvor cu Mureşul) şi firetul, râu moldovean, care culege el singur toate apele isvorâte din zidul muntos dela Răsărit: Buceava, Moldova, Bis­ triţa., Trotuşul, Patria, Râmnicul şi Buzăul. — Şiretul . se aseamănă astfel cu o „mică Dunăre*, adică strânge râurile dela Răsărit, după cum Dunărea le culege pc cele dela miazăzi.

Prutul are puţini afluenţi (Jijia şi Bahluiul), iar Nistrul de asemenea are doarf Răutul, Bâcul şi Botna, — toate nişte râuleţe.

C) Plante şi animaie La munte, unde plouă mai des, pământul e aco­ perit cu păduri. • Cu deosebire frumoase erau pădurile de brad şi de fag, dar tăierea le ameninţă acum pe toate. Spre câmpie unde plouă mai puţin şi mai rar, copacii se împuţinează; aci cresc mai mult ierburi. In câmpia Tisei, în Bărăgan şi în mijlocul Dobrogei sunt locuri, unde nu zăreşti cât vezi cu ochii, nici un copac.— Dacă n’ar aveâ oi, ca să ardă băligăr (tizic), locuitorii acestor ţinuturi ar fi în primejdie să moară de frig în timpul iernei.

w Câmpia- aceasta e hambarul ţării/: ■ căci pe ea se cultivă cerealele venite după vremuri din Asia (grâu, orz, secară, ovăz, etc.). Singur porumbul ne-a venit din America; dar, de vre-o 200 de ani sau deprins Ro­ mânii atât de bine cu el, încât unii plugari aproape nici nu mai samănă grâu. Deaceeajs'a şi arătat de vre-o 50 de ani o boală nouă, pelagra, necunoscută înainte vreme, pe când strămoşii se hrăniau cu grâu, meiu şi secară.

Pe lângă pădurile munţilor şi cerealele şesului, irebue să pomenim via pentru ţinutul dealurilor şi al colinelor. Patria viei este aproape de noi, pe malul MăriiNegre, la poalele Caucasului.

Vestite între toate sânt viile dela Cotnar, Nicoreşti, Odobeşti, Dealu Mare, Drăqăşani, podgoria Şiriei şi a Târnavelor. Dar, de câtva timp. o insectă (filoxera) venită din America a stârpit în multe locuri viţa şi a trebuit să o resădim din nou.

I

j

Totuşi, rinul urmează îndată după grâu şi porumb între avuţiile ţarii. întrece preţul orzului, secării, rapiţei, lemnului, etc.

Unde e atâta pădure şi atâta iarbă în şesuri, tre­ buie să fie şi multe animale. Odinioară păşteâ în munţii ,■:* noştri frumosul bour, dar a pierit de mult (ca şi cel american), — a rămas numai în stema ţării.

In schimb, oile şi cornutele mari s’au înmulţit.

Bivolul (de loc din Asia) s’a întins peste tot şesul. Ca­ lul, venit din stepele Asiei centrale, creşte foarte bine şi la noi, mai ales în şesul dobrogean* în câmpia Tisei şi în Moldova dintre Prut şi Nistru. Nu prea de mult, în Bugeac se găseau şi cai sălbatici.

Bogăţiile de sub pământ— Nu numai în faţă, dar şi în adâncime, pământul românesc e plin de avuţii.

Avem mai mult aur decât ori ce ţară din Europa (în