Centenar - Memorie Locală Vrânceană by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

Memorie Locala Vranceana

Cronica Bibliografica

Veronica CrÄ&#x192;ciun 1

Editor: Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea Strada Mihail Kogălniceanu nr. 13, telefon/fax: 0237 231 161 www.bjvrancea.ro - biblioteca@bjvrancea.ro Consilier editorial: Margareta Tătăruș DTP Design: Răzvan Postolache Foto copertă: DIMITRESCU, I. M. - Ținutul jertfei (județul Putna de ieri și de azi), p.3 - Focşani: Librăria și Tipografia "Gheorghe D. Mircea", 1938 Fotografii: Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

Lucrare apărută cu sprijinul Consiliului Județean Vrancea în proiectul ”GALA FILMULUI ROMÂNESC DEDICAT CENTENARUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL - VRANCEA EROICĂ - ANUL MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI, OITUZ”

CRĂCIUN, VERONICA CENTENAR. Memorie locală vrânceană - Cronică bibliografică / Veronica Crăciun ; pref. dr. Teodora Fîntînaru . - Buzău : Editgraph, 2018. 56 p. : fotogr. I. Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea II. Fîntînaru, Teodora (pref.) ISBN 016 94 (498 - Vrancea) „ 1916 / 1918” 94 (100) „ 1916 / 1918”

În ziua nașterii Tale, Îți amintim, o Doamne, că trăim pe aceste pământuri de două milenii și pe vremea copilăriei Tale omenești tot pe aici ni viețuiau strămoșii. De când e lumea, neclintiți am rămas între Nistru și Tisa: E dreptul nostru! Nu-l părăsim decât odată cu viața. Ajută-ne, Doamne, să-l dobândim!

I.M. Dimitrescu (Jertfa si biruinta)

Prefata Historia magistra vitae Cicero, De Oratore

na din misiunile bibliotecii a fost şi a rămas aceea de salvare şi de păstrare a memoriei şi identităţii unei comunităţi, de prelucrare şi de tranformare a acesteia în preţioasă moştenire pentru noi generaţii. Trăită şi căutată, ordonată şi cercetată, memoria comunităţii capătă importanţă documentar-istorică, testimonială, afectivă, construindu-se încetul cu încetul, asemenea unui monument mereu în expansiune. Memoria comunităţii sau memoria locală capătă, astfel, rolul de nucleu identitar, de călăuză cultural-istoriografică şi arată statutul ianusian al bibliotecilor - cu atât mai mult al celor de astăzi, care dispun de importantul ajutor al tehnologiilor moderne. Dincolo de această datorie profesională specifică, să adăugăm necesara datorie morală pe care noi, cei care lucrăm în acest fascinant ogor al lui Kadmos, trebuie să o avem faţă de trecutul nostru. Lucrarea de faţă, Centenar : Memorie locală vrânceană – Cronică bibliografică, s-a născut din datoria de a face cunoscute colecţiile de carte veche pe care le deţine Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, privitoare la Războiul de Întregire Naţională şi la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Apoi, această carte s-a născut din dorinţa de a fi recunoscători, astfel, întregitorilor de neam, de la regi, la ostaşi, ori poeţi, cu toţii eroi peste Timp, martori şi actanţi ai unei glorioase istorii româneşti. De nu va fi fost, cumva, întâiul dintre argumente, acest album a prins viaţă, odată cu tresărirea ideii de ofrandă livrescă, de gând pios, ori odată cu amestecul de mândrie şi sensibilitate rafinată ale autoarei, doamna Veronica Crăciun. Bibliograf experimentat, doamna Veronica Crăciun, autoarea acestei noi cărţi a bibliotecii noastre, aplecată cu seriozitate şi rigoare asupra istoriei şi devotată ideii de comunitate, a transformat informaţia din cele o sută de cărţi despre Marele Război, în brocart de cuvinte aşezat peste amintirea scumpă a celor care au întregit Ţara şi sufletul românesc cu voinţa şi viaţa lor. O sută de cărţi pentru cei o sută de ani care ne leagă pe noi, cei de astăzi, de anul 1918, în care cei rămaşi în urma tăvălugului războiului, au mers la Alba Iulia unde au cântat victoria, au plâns morţii şi au ovaţionat unirea şi reunirea tuturor românilor! Vrednic a fost acest popor care, trăitor în istorie ca un „drumeţ în calea lupilor”, cum spunea Nicolae Iorga, a reuşit, mai cu seamă aici, în Vrancea, la Mărăşti, la Soveja ori Focşani şi pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, să-i învingă pe duşmanii idealului nostru, să-i oprească şi să-i întoarcă din drumul lor. Veţi întâlni în acest album povestirile, mărturiile, demonstraţiile şi sintezele unor scriitori şi istorici, nume cunoscute sau nu, ale vieţii culturale, politice ori militare ale timpului, ale vieţii pe timp de război, mărturii ale devotamentului, ale dorului şi ale orgoliului naţional. Veţi trăi

alături de autorii citaţi, de personajele reale implicite, veţi suferi alături de acestea, vă veţi ruga, vă veţi înmuia sufletul şi, mai mult ca orice, veţi spera că ţara noastră nu va mai suporta tragediile războiului şi deviaţii ale istoriei. Această veritabilă cronică bibliografică s-a născut şi din dorinţa de a înlesni, pentru cei interesaţi, cercetarea pe tema războiului întregitor, cu multe ale lui: operaţiuni militare, starea fizică şi sufletească a soldaţilor, declaraţii şi decamaţii politice, dorul pentru cei rămaşi, dorul şi suferinţele celor rămaşi, întâmplări de pe front şi multe altele, care dau seamă de firea românului, de puterea lui de sacrificiu şi dăruirea lui faţă de pământul strămoşesc. Citind această cronică bibliografică, veţi aprecia munca dedicată a specialistului din lumea cărţilor, rigoarea, obiectivitatea selecţiei, abordarea biblio-afectivă a fiecărei cărţi cercetate şi îi veţi mulţumi, cum facem şi noi, cu mult respect, doamnei Veronica Crăciun, pentru acest excurs patriotic şi pentru încă o remarcabilă contribuţie la colecţia editorială a bibliotecii noastre. Citiţi cu încredere această carte, citiţi-o cu atenţie şi răbdare, detaşat, dar cu sufletul şi mintea deschise, cât să încapă în ele necesarele lecţii ale istoriei de ieri şi de astăzi. Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, salutând toate iniţiativele dedicate de numeroase instituţii acestui moment, el însuşi unic în istoria noastră, Centenarul Marii Uniri, se alătură acestora şi, aşa cum a făcut-o şi anii precedenţi prin proiectele sale, adaugă şi această carte la temelia unui alt fel de monument dedicat Unirii celei Mari: monumentul recunoştinţei, al datoriei vigilente faţă de trecutul dar şi de viitorul nostru, al datoriei niciodată încheiate, de a aşeza în faţa comunităţii noastre, spre luare aminte, Istoria şi oamenii ei, aşa cum au fost. Dr. Teodora Fîntînaru Bibliotecar - Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

Argument

părută la ceas aniversar, 100 de ani de la Marea Unire, lucrarea de față, intitulată, Centenar Memorie locală vrânceană – Cronică bibliografică, își propune să vă dezvăluie o parte din documentele Fondului special de Carte veche și tradițională al Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea. La început, a fost gândită doar ca o simplă bibliografie. Pe parcurs însă, cercetând documentele pe tema vizată, am descoperit o serie de povestiri emoționante, parte din ele de importanță locală, povestiri pe care am dorit să le fac cunoscute, lucrarea conturându-se astfel, într-o cronică bibliografică dedicată memoriei locale vrâncene. În lucrare, sunt prezentate o sută de documente referitoare la povestea Primului Război Mondial și a Marii Unirii, poveste văzută prin ochii și trăirile unor oameni mari ai timpului, scriitori de seamă ai literaturii noastre, istorici, oameni politici, oameni de armată dar și nume mai puțin cunoscute care au trăit din plin războiul și evenimentele care au precedat Unirea. Ion Agârbiceanu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Cezar Petrescu, Vintilă Brătianu, Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Constantin Kirițescu, Regina Maria a României, ofițeri și subofițeri care au fost în focul luptelor sau în rezervă, sunt prezenți în paginile acestei cronici bibliografice, cu lucrări de la sute de pagini până la broșuri. În memorii, jurnale de campanie, notițe zilnice, însemnări de război, tratate de istorie etc., au scris povestea războiului și a idealului său, atât cu partea lui luminoasă, cât și cu umbrele lui, aducând elogii, atunci când sunt binemeritate, dar arătând și greșelile când s-au făptuit. Cum a doua campanie a Primului Război Mondial s-a desfășurat pe frontul din Moldova, desigur că, în multe din documentele descrise, descoperim texte ce zugrăvesc, întâmplări, lupte, fapte de vitejie, petrecute pe văile Siretului, Șușiței, Putnei, Zăbrăuțului, Trotușului, în bătăliile de la Mărăști, Momâia (Răcoasa), Mărășești, Soveja, Răzoare, Chicera etc, precum și povestiri și amintiri despre eroi vrânceni, dar nu numai. Majoritatea documentelor descrise fac parte din donațiile unor personalități și instituții locale ale vremii, Leon Kalustian, Virgil Huzum, Constantin Iliescu (prin succesori), Petre A. Iosif, Liga Culturală-Secția Focșani. Am găsit de cuviință să pun la dispoziția cititorului, într-un material separat, date de arhivă privitoare la activitatea Societății Ocrotirea Orfanilor din Război, Filiala Focșani, în timpul și după încheierea Războiului de Întregire a Neamului. În speranța că lucrarea de față va stârni interesul de cercetare celor interesați de această temă și nu numai, nu-mi doresc decât ca această carte, căreia m-am dedicat cu tot sufletul să le fie de un real folos. Autoarea

Nota autorului În lucrare, pe textele citate, am intervenit din punct de vedere grafic și ortografic, doar acolo unde am considerat absolut necesar. Acolo unde cărțile analizate au avut completări potrivite cu documentele de arhivă cercetate de noi, le-am introdus și pe acestea în contextul acestei lucrări. Sintagma Memorie locală Vrancea, indică locuri vrâncene. Lucrarea a selectat din colecțiile Fondului special de Carte veche și tradițională al bibliotecii noastre, cele mai importante 100 de cărți pe tema vizată.

AGÂRBICEANU, Ion

O lacrimă fierbinte: Cuvinte către Oastea Țării București: Editura Librăriei “Pavel Suru”, 1918, 107 p.

rintre creațiile literare române, având ca sursă de inspirație Primul Război Mondial, se înscriu și o parte din scrierile lui Ion Agârbiceanu. Agârbiceanu este unul dintre acei intelectuali transilvăneni care își dau seama că venise vremea înfăptuirii idealului național, prin desăvârșirea unității statului român. Perioada anilor 1916-1918, este o perioadă de activitate publicistică febrilă a scriitorului, desfășurată mai ales în coloanele ziarului Neamul Românesc, condus de Nicolae Iorga și ale României libere, ce apărea în acei ani la Iași. Din aceste articole scriitorul a alcătuit cartea de față. O carte dragă autorului, o carte probantă pentru patriotismul lui, pentru că așa cum declara Maria Magdalena Agârbiceanu, fiica scriitorului, marele povestitor ardelean a fost un patriot înflăcărat, ca toți cei din generația lui, făuritori ai marii Uniri. Crezul artistic al autorului în desăvârșirea unității naționale, transpare chiar din primele pagini ale cărții, din rugăciunea autorului către Domnul: Din sfânta casa Ta mi-am ridicat de atâtea ori inima spre Tine de când s’a rupt, catapiteazma lumii trezind prăpădul ce ne bântuie, de când cearcă să se ridice, făurită în bătăi de milioane de ciocane, strălucitoarea punte de aramă, care duce dintr’o lume veche, într’o lume nouă. Se înalță spre Tine rugăciuni arzătoare pentru neamul meu, veșnic măreț și neclintit în mijlocul valurilor tragediei lui de veacuri. Mă rugam să nu rămână străin de uriașa frământare ce s’a deslănțuit în omenire; mă rugam să se audă și vuietul ciocanului de oțel săpându-i pe minunata punte de aramă neșters pecetea lui, între pecețile atâtor neamuri; mă rugam să nu fie strivit sub greutatea vremurilor cu vinete vijelii clocotitoare.

[...] Rugăciunea mea, rugăciunea atâtor milioane, curgea domoală, umedă de lacrimi, spre Tine, care singur erai senin, stăpânind deasupra nopții ce amenința despletită ca o nebună, neamurile lumii. Uneori îmi părea că ruga mea e cântec: ce cânta în ea nădejdea și credința și sufletul vedea departe în viitor, întrezărind frumusețea însângerată a slăvitei fapte. Neamul meu a fost prea nobil ca să nu se miște; Tu, Părinte, ești prea drept și mare, și ai arătat drumul pe care trebuia să plece: drum lung, drum greu, drumul mărirei și al cinstei. [...] Şi’n drumul lui s’a concentrat întreg și mândra oaste a Țării, în Căpitanul ei plămădit din jertfă și mărire, din dragoste și eroism în Ghinărarii ei de fier, în ostașii ei de bronz: neamul meu era de acum oștirea României. Și în drumul lui pe înălțimi tot mai grozave, la puncte de popasuri, el a strălucit prin oastea Țării ca o nouă stea... Și înaintea mărirei de azi a neamului meu, a oștirei române, către Tine Doamne pleacă rugăciunea mea de mulțumire, către ea se avântă năvalnic cântecul. Îți mulțumim pentru sufletul ce l-ai sădit în noi, pentru sufletul ce l-ai crescut până la înălțimea celei mai desăvârșite jertfe în ostașul român; către oastea Țării viforos se înalță cântecul, ca spre tot ce-i măreț și veșnic în viața pământească. [...] Ai tăi sunt Părinte, ostașii Tăi sunt ei... Mulțumescu-ți că i-ai ridicat până în culmea celei mai spăimântătoare înălțimi, până unde pot bate aripile sufletului omenesc. În mijlocul celor mai cumplite valuri, în mijlocul încercărilor care pot clăti munții de pe oceanul lor de veacuri. Tu ținemi-i și mai departe neclintiți, neînduplecați, cu fruntea’n soare, chiar când sângele e închegat până la piepturile lor. Jertfa lor nespus de curată ne spune nouă și îi spune lumii: Iată un popor mic, dar cu suflet mare. Iată un neam care nu va întuneca niciodată viața omenească, ci va lupta de-a pururea pentru desăvârșirea ei. Iată un popor mic, care e cel mai tare razim în furtunile ce s’abat peste omenire... Dintre articolele reunite în paginile acestei cărți, adevărate poeme în proză, semnificative sunt: Țăranii, Cărturarii, Ardelenii, Ți-au scris istoria, articole în care autorul subliniază rostul avut de armata și țăranul român în vremea Marelui Război Mondial precum și scopul suprem care i-a îndemnat la luptă.

ALEXANDRESCU, Matei Ardealul cântat de poeți București: s. e., 1943, 167 p.

ntologie de poezii închinată Ardealului. Nu puțini au fost poeții care, în vremuri de deznădejde prevestitoare au cântat acest scump pământ al țării. Numele scriitorilor: Octavian Goga, Lucian Blaga, Iosif Vulcan, Șt. O. Iosif, Aron Cotruș, Ion Frunzetti, dar și nume mai puțin cunoscute, sunt cuprinse în paginile acestei lucrări. Prin versurile lor, aceștia au militat pentru reîntregirea neamului românesc, fiind cei dintâi ostași ai dezrobirii Ardealului. Poezia - conchide antologul, Matei Alexandrescu - a fost nu numai un cântec alinător, dar și tulnic în stare să ridice energii într-o viață nouă, unită. Fond Leon Kalustian1

ANASTASIU, Alexe (General) Dinastia regală și poporul român

București: Institutul de Arte Grafice "Convorbiri Literare", 1924, 32 p.

ucrare dedicată Dinastiei Regale din România (în special Maiestăților Sale, Regele Ferdinand și Regina Maria), în semn de recunoștință, pentru loaialitatea față de poporul român în cele mai grele momente ale existenței sale: a sta până la capăt – spune Nicolae Iorga - lângă suferința unui popor, suferință pe care ți-a impus-o, nu propria ambiție, ci aspirațiile lui nerăbdătoare, e un act așa de nobil încât în jurul lui se poate concentra judecata istorică a unei vieți. De aceia, [...] icoana Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, așa cum le-a luminat focul de roșie glorie a martiriului în războiul de întregire a neamului, va rămâne hotărâtoare2. Prefață scrisă de Nicolae Iorga, anume pentru această lucrare. În text sunt cuprinse 6 ilustrații cu portretele Familiei Regale.

ARHIBALD

Cimitirul prizonierilor români. Impresii din timpul resboiului: Note de om necăjit București: “Poporul” S.A., 1921, 166 p.

ote și mărturii cutremurătoare ale prizonierilor români din timpul Primului Război Mondial. Note extrase din memoriile însăși ale prizonierilor rămași în viață, întărite de două documente: depoziția din 1917 făcută în fața Comisiunii Extraordinare de anchetă, din Rusia, de medicul francez Fortuné Cresson, scăpat din captivitatea nemțească și declarația delegatului Crucii Roșii elevețiene, vizând tratamentul prizonierilor români din lagărul de la Dobrovăț. Adunate în lucrarea de față, ele descriu istoria dureroasă a supliciului suferit de români în lagărele germane (de pe teritoriile:

Austro-Ungariei, Germaniei, României, Rusiei). Pentru germani – mărturisește Fortuné Cresson – prizonierul nu mai e om, ci un sclav fără drepturi, o vită care poate fi întrebuințată la toate muncile. Pe lângă foamea, sistematic ordonată, pe lângă brutalitatea, inspirată de sus, a bestiilor puse de pază, jaf și cruzime, prizonierii români erau puși la corvezile cele mai istovitoare: ne puneau, înapoia frontului, să târâm căruțele la cari eram înhămați și soldații nemți ne mânau cu nuia ca pe animale, ca să mergem mai repede (soldat Pintilie Petrache din Regimentul 29 Infanterie, capturat la Grozești, Jud. Bacău). Tot așa sergentul Lupu Ion, din Regimentul 25, spune că în luna ianuarie 1917, ne puneau să cărăm munții cu sania, prin Carpați, de la Șușița la Soveja. Soldații germani ne băteau să împingem la sănii. Ori, în plin soare, erau obligați să meargă kilometri întregi fără să fie lăsați să bea un strop de apă: am lucrat la tranșee în satele Urechești, Popești3 și Oreavu4 din R. Sărat. Făceam, zilnic, pe jos, câte 16 kilometri până la locul unde lucram. Era prin lunile Mai și Iunie, pe o arșiță îngrozitoare – și nu ne dădeau voie să bem apă. (Ajutor sublocotenent Anica, Regimentul 8 Roșiori.) În lucrare, sunt amintite și o parte din lagărele de pe teritoriul fostului județ Putna: Dragoslavele, Odobești. Lucrare dedicată Generalului I. Rășcanu5, ministru de război. Memorie locală Vrancea

ATHANASIU, I. (Prof.) Războiul și alimentația

București : Imprimeriile “Independența”, 1916, 28 p.

ucrarea propune o serie de măsuri privind alimentația soldaților de pe front cât și a populației civile.

AVERESCU, Alexandru (Maresal) Notițe zilnice din războiu (1916-1918)

București: Editura “Cultura Națională”, s. a., 402 p., 62 il.

n notițele sale de război, mareșalul Averescu redă cu lux de amănunte modul în care românii au purtat războiul. Așa cum menționează și mareșalul, scopul notițelor a fost ca ele să slujească mai târziu istoricilor și să permită generațiilor următoare să învețe din greșelile altora. Relatările încep odată cu anul 1916 (21.08), când România a intrat într-un război de proporții mondiale, renunțând la neutralitate și aliindu-se surprinzător cu puterile Antantei și se încheie pe data de 16-21 noiembrie 1918. De menționat este faptul că aceste relatări sunt făcute simplu și la obiect. Notițele mareșalului continuă și din spatele frontului, în momentul în care acesta este atras în luptele politice ale vremii. Titluri din cuprins, referitoare la memoria locală: Începe ofensiva de la Mărăști, Rezultatele bătăliei de la Mărăști, Evacuarea Moldovei, Rezultatele bătăliei de la Mărășești, Considerațiuni generale asupra bătăliilor Mărăști-Mărășești. Aproape în toate însemnările sale, Mareșalul, amintește despre locuri și localități ce țin de memoria locală (Focșani, Vizantea, Răcoasa, Varnița, vârful Momâia, Domnești, Soveja, Câmpuri etc). Prefața autorului este însoțită și de semnătura olografă a acestuia. Cuprinde: 62 de ilustrații incluse în text, printre care și câteva care țin de memoria locală: Efect de artilerie la Mărăști, Generalul Averescu la Vizantea după bătălia de la Mărăști, Munițiuni și material de războiu capturat la Vizantea, Prizonieri germani luați la Mărăști. Memorie locală Vrancea

AVERESCU, Alexandru (General) Operațiile de la Flămânda

București: Editura “Cultura Națională”, s. a., 143 p.

tudiu asupra operațiunilor de la Flămânda, din septembrie 1916. Campania din 1916 a adus dezastrul național. Românii au văzut deznădejdea la fața locului în trei mari episoade: bătălia de la Turtucaia, manevra de la Flămânda și, în final, ocuparea Bucureștiului. Manevra de la Flămânda (septembrie/octombrie 1916), a fost o operațiune strategică de amploare a forțelor române participante la Primul Război Mondial, având obiectivul de a forța Dunărea și a asigura un cap de pod pe malul bulgăresc în vederea slăbirii ofensivei bulgaro-germano-turce îndreptată împotriva Constanței. Inițiativa acțiunii a aparținut generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a III –a române, manevră care, deși puternic contestată, a fost în cele din urmă acceptată de comandamentul român. Bătălia s-a încheiat prin victoria tactică a Puterilor Centrale. Fond Virgil Huzum

AVERESCU, Alexandru (General) Răspunderile

Iași, Editura “Ligei Poporului”, 1918, 47 p.

n perioada aprilie-iunie 1918, Alexandru Averescu a publicat în ziarul Ligii poporului, intitulat Îndreptarea, o serie de articole vizând gravele erori politice, militare și economice din perioada 1914-1917, articole ce au avut un mare ecou în epocă. Prezentul volum reunește toate acele articole. Din cuprins: Călcări de lege, Semnalarea răului, Păcatele reorganizării armatei, Confuzii și haos, Răspunderile miniștrilor, Dezastrul de la Turtucaia, Ofensiva în sud, Organizarea armatei, Planul fatal, Ofensiva în nord, Aberațiuni strategice, Tifosul exantematic, Pregătirea sufletească. În articolul, Ofensiva noastră, abordează ofensiva de la Mărăști

autorul

Memorie locală Vrancea

BACALBASA, Constantin

Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918 București: Editura Alcalay & Calafateanu, s. a., 256 p.

Istoria orașului București într-una dintre perioadele sale cele mai dificile: anii Primului Război Mondial, sub ocupație străină. Lucrarea se remarcă prin capacitatea autorului de a-l purta pe cititor în culisele politicii fără a-l plictisi, ba dimpotrivă, trezindu-i interesul pentru trecut. Dincolo de valoarea ei documentară, lucrarea depășește bariera unei evocări istorice, surprinzând clipe, personaje, emoții ce asigură o lectură pasionantă. Lecturând-o, veți descoperi un oraș viu, datorat unor oameni care au înfruntat greutăţile războiului chiar pe străzile pe care noi astăzi ne plimbăm. Donație: C. Tâmpeanu6

BAGULESCU, G. (Capitan)

Zile de energie - Impresii și povestiri de pe front: 1916 – 1917. Cu o scrisoare de Nicolae Iorga Târgu-Neamț: s. e., 1918, 262 p.

mpresii și povestiri din timpul Primului Război Mondial, scrise de căpitanul G. Băgulescu7, chiar pe câmpul de luptă, atunci când bătăliile, îi dădeau răgaz. Povestirile zugrăvesc momentele vremurilor de energie, hotărâre și sacrificiu prin care a trecut România, descriind ici, colo, puține din nenumăratele fapte de vitejie ale soldaților români de pe front (din Moldova și Dobrogea). În vara anului 1917, Gheorghe Băgulescu participă alături de Regimentul Vânători de Munte la desfășurarea luptelor de la Oituz. În aceste împrejurări, luptă și pe meleagurile noastre. Cartea începe chiar cu amintirea clipelor trăite în luptele de la Varnița, vârful Momâia, dealul Mărăști, Târgu-Ocna și Oituz. Cităm din cuprins titluri ce țin de memoria locală: Zile de energie, Crucile pe front, Mărăști – Câmpurile - Răchitașul – Negrilești – Spinești. Carte dedicată în semn de pietate, dragoste, respect și devotament: fraților de arme, copiilor rămași orfani și bătrânilor din teritoriu ocupat, ce au îndurat cu stoicism martiriul dușmanilor lipsiți de suflet, credință și dreptate, dar și în semn de nețărmurit dispreț: trădătorilor de pretutindeni, îmbogățiților de pe urma sângelui, suferințelor și nenorocirilor cauzate de război, Titicilor sedentari, după cum mărturiseşte în lucrare autorul. Memorie locală Vrancea Fond Leon Kalustian (donație)

BALDESCU, Radu (Lt. Colonel) Răsboiul Național. Operațiunile din anii 1917, 1918 și 1919 Sibiu: s. e., 1933, 208 p.

n iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub un nou comandament militar generalii: Constantin Prezan, Constantin Christescu, Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu, Arthur Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului. Lucrarea este un curs de istorie militară, în care autorul, locotenent-colonel, Radu Băldescu, prezintă situația generală a Armatei române precum și operațiunile militare din anii 1917, 1918, 1919. Din Cuprins: Ofensiva de la Nămoloasa, Bătălia de la Mărăști, Bătălia de la Mărășești, Bătălia de la Oituz, Reintrarea României în Răsboiu (Oct. 1918). Ofensiva trupelor române pe Tisa etc.

Conține și 14 hărți cu planurile de luptă, printre care: Crochiul8 N.3: Bătălia de la Mărăști, 24-30 Iulie 1917; Crochiul 4: Bătălia de la Mărășeștii. Situația forțelor 5 august 1917; Crochiul 6: Bătălia de la Mărășeștii, 6-8 august; Crochiul 7: Bătălia de la Mărășeștii, 9-13 august; Crochiul 8: Bătălia de la Mărășeștii, 14-18 august; Crochiul 9: Bătălia de la Mărășeștii 19-27 august; Crochiul 10: Bătălia de la Mărășeștii. Operațiunile 28 august- 3 Septembrie. Memorie locală Vrancea

BOCSA, N.

Din iureșul războiului sfânt Turnu-Severin: Editura Asociației Învățătorilor Mehedințeni, 1943, 35 p.

oezii dedicate eroilor din Primul Război Mondial Donație: Petre A. Iosif

BOGA, L. T.

Regele Ferdinand I-iu și Basarabia Chișinău: Tipografia "Dreptatea", 1938, 32 p., fotogr.

egele Ferdinand I a fost unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României. Personalitatea sa este strâns legată de momentul Marii Uniri precum și de definitivarea acelei Românii Mari la care visa majoritatea elitei politice românești. Lucrarea de față prezintă rolul pe care l-a avut Regele Ferdinand în Unirea Basarabiei cu România. La 27 Martie 1918 - spune autorul în prefață – prin voința liberă a Sfatului Țării și acceptarea Regelui Ferdinand I, Unirea a căpătat aspectul unui act internațional, care în cursul anilor a primit și consacrarea statelor străine. Din Cuprins: Situația din martie 1918, Regele Ferdinand I-iu în Basarabia, Regele Ferdinand I-iu la Chișinău. În text sunt cuprinse 8 ilustrații cu Familia Regală și defilarea Armatei.

BRATIANU, Vintila I9

BRATIANU, Vintila I

Interesele României în actualul răsboi

Pentru conștiința națională

București : Editura Institutului de Arte Grafice "Flacăra", 1914, 39 p.

București : Editura Institutului de Arte Grafice "Flacăra", 1915, 105 p.

ucrarea de față, reunește o serie de articole scrise succesiv în cursul desfășurării Primului Război Mondial, apărute sub semnătura "Un deputat", în revista Democrația10. Articolele prezente în lucrare, dezbat chestiuni de interes național, fiind grupate în cinci părți, astfel: I. România și diferitele conflicte; II. Războiul general și orientul Europei; III. Condițiile de existență ale României; IV. Atitudinea României de până azi; V. Mâine.

părută înaintea intrării României în Primul Război Mondial, lucrarea prezintă punctul de vedere al autorului privitor la interesele politice și economice pentru care România ar trebui să intre în război.

CANTACUZINO, Sabina

Din viața Familiei I. C. Brătianu. Războiul 1914 – 1919 București : Universul, 1937, 446 p.

emorii privind perioada Primului Război Mondial (1914–1919), cu precădere a Războiului României. Autoarea memoriilor, Sabina Cantacuzino, a fost martora ocupației militare a Capitalei de către germani, guvernul Ionel Brătianu și suveranii fiind plecați în exil la Iași. Internată de autorități la mănăstirea Pasărea (1917), Sabina Cantacuzino a revenit peste nouă luni în București și a participat, după armistițiu, la cele mai însemnate momente de celebrare a Marii Uniri. În raport cu alți autori de scrieri memorialistice referitoare la aceeași perioadă, Sabina Cantacuzino ocupă un loc special: ca membră a familiei Brătianu, cunoaște bine mai toate figurile politice importante ale vremii și este pe deplin convinsă de justețea ideilor și demersurilor fraților săi (confirmate, la urma urmei, de istorie). Cartea este dedicată Soldatului necunoscut. Ilustrații de Ștef. Constantinescu.

CAROSSA, Hans

Jurnal de războiu în România Traducere de prof. dr. Virgil Tempeanu. București: Editura Contemporană, s. a., 222 p.

ote și însemnări zilnice din Primul Război Mondial. Poetul și romancierul neamț, Hans Carossa, trăiește războiul ca ofițer medical de batalion, pe ambele fronturi: mai întâi, pentru o scurtă perioadă în Franța, apoi pentru mai mult timp, în teatrul de război sud-estic (România). Cartea de față, așa cum sugerează și titlul, cuprinde jurnalul de război al scriitorului și medicului Hans Carossa de pe frontul din România în perioada 4 octombrie 1916 – 15 decembrie 1916.

***

Cântece pentru ostași 18. s. l., s. e., 1942, 30 p.

artituri muzicale și cântece ostășești dedicate Primului Război Mondial și Marii Uniri.

Versuri: Șt. O. Iosif, G. Coșbuc, poetul focșănean Virgil Huzum, Mircea Dem Rădulescu, I. U. Soricu, Ștefan Șoimescu, Al. Nicorescu, G. Tăutu. Muzica: I. D. Chirescu, Paul Constantinescu, Titus Cerne, N. Oancea, N. Brânzeu, N. Buicliu, Nelu Ionescu, D. Prisecaru, I. M. Potolea.

CERCHEZ, Leon (Colonel) Trei chestiuni militare de actualitate

București: Tipografia Școlii Militare de Infanterie No. 1, 1922, 55 p., 1 hartă

roșura reunește o parte din cursurile colonelului Leon Cherchez, profesor la școala superioară de război, ținute promoției de ofițeri din timpul și de după Primul Război Mondial. Temele abordate sunt desprinse din experiența războiului: rolul fortificației permanente, organizarea defensivă a României, organizarea Corpului de Grăniceri și a zonei de frontieră. Titlu hartă: Organizarea defensivă a României. Din Cuprins: I. Rolul fortificației Permanente. II. Studiu asupra organizării defensive a României. III. Organizarea Corpului de Grăniceri și a zonei de frontieră.

Memorie locală Vrancea

CIBIN, Neculai Răsboiul nostru

București: Imprimeria Statului, 1924, 158 p., il.

emorii din Primul Război Mondial. Structurată în 7 capitole, lucrarea face un istoric al Primului Război. Capitolul 5, intitulat: Nămoloasa, Mărăști, Mărășești, Târgul-Ocna, este dedicat luptelor din vara anului 1917, de pe Văile Şuşiţei şi ale Siretului (Momâia, Mărăşti, Câmpuri, Soveja, Mărăşeşti, Doaga). Printre ilustraţii, regăsim și reprezentări ce ţin de memoria locală: Artilerie românească la Mărăşti, Mareşalul Joffre decorând la Mărăşeşti pe Generalul Moşoiu. Memorie locală Vrancea

***

Comunicatele oficiale române, germane, austro-ungare, bulgare și turcești București : Editura "I. Branișteanu", s. a., 132 p.

omunicate oficiale române, germane, austro-ungare, bulgare și turcești, privitoare la Primul Război Mondial. Lucrarea de față servește celor care vor să cunoască mai exact decursul războiului nostru, de la mobilizarea generală a armatei române până la ocuparea Bucureștilor de către armatele aliate ale Puterilor Centrale (perioada 28 august 1916 – 6 decembrie 1916). Comunicatele sunt datate, înlesnind astfel cititorului, putința de a-și face un tablou cronologic exact asupra desfășurării evenimentelor. Donație: Preot Econom C. Busuioc.11

CONSTANDACHE, Grigore (General) Regina Maria a României

București : s.e., 1939, 19 p., fotogr.

rticol scris la moartea Reginei Maria, publicat în: Buletinul Muzeului Militar Național, anul II, Nr. 3-4, 1939. Articolul omagiază personalitatea celei care, purtând în sângele ei urmele Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei și al Țarilor Imperiali, devine prin căsătoria ei cu Ferdinand I, Regina României. Credincioasă idealului poporului nostru, mereu în contact cu suferința și durerea țării adoptive, în timpul Primului Război Mondial a ținut mereu aprinsă candela nădejdilor sfinte ale neamului. Grija sa neîncetată a fost viitorul țării. Când cortegiul tuturor fatalităților s-a abătut asupra României, invazia, foametea, mizeria, epidemia, trădarea Rusiei, când biata țară fără speranța unui ajutor din afară, a trebuit să facă față acestor situații, în fruntea a numeroase societăți de binefacere, Regina Maria fost cea care a contribuit la ameliorarea multor nenorociri, ștergând lacrimile și durerile celor suferinzi: Acolo unde aripa morței flutura îndoliată deasupra capetelor celor suferinzi, când ei se credeau uitați, cu gândul la cei rămași acasă sub stăpânirea vitregă a

dușmanului, ca o luminoasă arătare în mijlocul suferinței generale, apărea Regina adorată și slăvită de toți. Pentru fiecare avea o vorbă duioasă, un cuvânt de încurajare; pentru fiecare aducea câte un mic dar care, primit din mâinile Ei, lua valoarea unui obiect neprețuit de scump. Cu mâna Sa răcorea frunțile încinse de febră, lega rănile, făcând ca durerea să nu mai fie atât de chinuitoare...12 Fire politică, colaboratoare de fiecare zi, de fiecare ceas, a Regelui Întregitor de Neam, Regina, a avut și darul intuiției anticipând necunoscutele situațiuni ce se iveau, având o credință desăvârșită, neînfricată, în împlinirea marelui nostru vis.13 În text sunt cuprinse 6 fotografii cu portretul Reginei.

COSTESCU, Sterea (Locotenent colonel)

Din carnetul unui căpitan : Însemnări și amintiri din răsboiul pentru întregirea neamului (1 august 1916 – 1 aprilie 1917) Focșani: Tipografia "Învățătorul Român", 1927, IV, 219 p.

nsemnări zilnice și amintiri din Primul Război Mondial, ale unui ofițer de front, completate cu scrisori primite de la camarazi și crâmpeie de ordine. E o simplă povestire pe zile a faptelor și întâmplărilor de pe front din perioada 1 august 1916 – 1 aprilie 1917. O lucrare sinceră - spune autorul – căci povestesc lucrurile așa cum s-au petrecut, aducând elogii, atunci când sunt bine meritate, dar arătând și greșelile când s-au făptuit. Cartea este dedicată memoriei ofițerilor și soldaților din regimentul 9 Vânători, căzuți pe câmpul de onoare, pentru întregirea neamului. Carte tipărită în Focșani. Fond Huzum

COSTOPOL, Vasile Poema eroului necunoscut s. l., s. e., s. a., 60 p.

Versuri dedicate eroilor Primului Război Mondial și Marii Uniri. Majoritatea lor au fost scrise chiar în perioada de foc a războiului și au fost publicate în diverse gazete ale vremii: Convorbiri Critice, Acțiunea, Literatorul. Donație: Petre A. Iosif

CULCER, I. (General)

Note și cugetări asupra Campaniei din 1916. În special asupra operațiunilor Armatei I-a Iași: Tipografia ziarului "Tribuna", 1918, 158 p‚+ 4 pl.

rimul Război Mondial. Note și cugetări referitoare la reorganizarea și refacerea armatei după campania 1916, rezumate într-o serie de scrisori datând din 4 decembrie 1916 și până la 9 ianuarie 1917. Lucrarea este concepută din două părți: Partea I cuprinde scrisori relative la pregătirea Armatei Române înaintea campaniei, partea a II-a cuprinde scrisori referitoare la operațiunile militare, în special ale Armatei I. Între paginile 119-124, abordează importanța Bătăliei de la Mărășești. Memorie locală Vrancea

***

De ce România nu putea urma altă cale Iași: Tipografia "Dacia" Petru Iliescu, 1918, 24 p.

naliza sumară a cauzelor care au condus la intrarea României în Primul Război Mondial. Fond Leon Kalustian

DELAVRANCEA, Barbu

Războiul și datoria noastră: Discurs pronunțat în ședința publică a Academiei Române în ziua de vineri 2 septemvrie 1916 București: Institutul de Arte Grafice "Carol Gobl" S-sor Ioan St. Rasidescu, 1916, 29 p.

ecesitatea intrării României în războiul pentru întregirea țării prin recuperarea teritoriilor pierdute și realizarea visului tuturor românilor, Unirea. Discurs rostit de Barbu Delavrancea, cunoscut orator, în ședința publică a Academiei Române din 1916.

DIMITRESCU, I. M.

Jertfă și biruință (În războiu cu Regimentul 50 Infanterie) Focșani: Editura Librăriei "Alex N. Leon", 1920, 139 p.

ucrare închinată eroilor din Regimentul 50 Infanterie, eroilor care în Primul Război Mondial cu prețul vieții lor, au apărat țara la Dragoslavele, Nămoloasa, Mărășești și Muncelu. Scrisă în maniera jurnalului, lucrarea este o istorie romanțată a evenimentelor din Primul Război Mondial. Povestea romanului începe la Focșani, din momentul intrării României în război (momentul mobilizării 14 august) și se încheie pe data de 10 decembrie 1918. Lucrarea este însoțită de o rugăciune emoționantă adresată de autor, Fiului lui Dumnezeu, datată în ziua întâi de Crăciun 1915, publicată în Neamul Românesc la 1 ianuarie 1916, sub titlul de Ruga, din care voi reda un fragment: [...] În ziua nașterii Tale, Te chemăm, Mântuitorul nostru, sădește în suflete speranțe noi. Însemnează pe răbojul vremii ziua răzbunării drepte. Trimite-ne grabnic ceasul luptelor groaznice, jertfelor grele, biruințelor mari și sigure. Fă-ne să privim aproape întruparea frumosului vis secular.

Fă să înceteze de-a pururea vitregia soartei care a pus cu blestăm arma în mână ca să se omoare frate cu frate. Poruncește destinului vitreg să se îndure și să deschidă porțile de granit ale năprasnicei cetăți de munți. Ajută dorobanțului viteaz să ridice din robie milioane de frați și cu flamura steagului biruitor să șteargă lacrimi amare, să bucure suflete și inimi. Ajunge atâta amar! [...] Ajunge atâta întârziere! [...] În ziua nașterii Tale, Îți amintim, o Doamne, că trăim pe aceste pământuri de două milenii și pe vremea copilăriei Tale omenești tot pe aici ni viețuiau strămoșii. De când e lumea, neclintiți am rămas între Nistru și Tisa: E dreptul nostru! Nu-l părăsim decât odată cu viața. Ajută-ne, Doamne, să-l dobândim! Carte tipărită în Focșani. Memorie locală Vrancea

DIMITRESCU, I. M.

Ținutul jertfei (județul Putna de ieri și de azi) Focşani: Librăria și Tipografia "Gheorghe D. Mircea", 1938, 44 p., 15 fotogr.

rezenta lucrare se dorește a fi un îndemn pentru tinerii vrânceni de a cunoaște și prețui ținuturile, istoria locală și eroii neamului, pentru că, nicăieri însă ca în Putna - spune autorul – nu se găsesc atâtea hecatombe și grobniți unde în mormane uriașe dorm pentru vecii vecilor rămășițele făuritorilor întregirii. Tinere, care te-ai născut sub soarele României libere și întregite, părăsește câmpul de sport și treci într’o zi de răgaz prin cripta de la Soveja, intră în mausoleul de la Mărăști, strecoară-te sfios sub bolta "Bisericii Neamului" de pe câmpia Mărășeștilor. Poartă-ți pașii prin cimitirul de la Frunzeasca, vezi mormântul "Eroilor Vrânceni" de la 10 Putna, du-te la Doaga și Străjescu, sau lasă-te atras

de semnele funerare ale cimitirului german de la Sf. Mina din marginea orașului Focșani și-ți vei da seama, într’o mică măsură, cât e de mare numărul acelora cari au murit pentru un ideal, înfrățiți cu glia acestui Ținut al jertfei. Carte tipărită în Focșani. Memorie locală Vrancea Donație: M. Constantinescu15

***

Documents diplomatiques concernant les rapports entre l’Autriche - Hongrie et la Roumanie: 22 juillet 1914 – 27 aoůt 1916 Vienne, s. e., 1916, 78 p.

rimul Război Mondial, documente diplomatice cu privire la relațiile dintre Austro-Ungaria și România pe perioada 22 iulie 1914 – 27 august 1916. Lucrarea reunește o parte din telegramele și rapoartele diplomatice austro-ungare trimise din România (București și Sinaia) la Viena, din perioada neutralității până la sfârșitul lunii august 1916. Telegrame transmise între: contele Ottokar ambasadorul Austro-Ungariei Czernin16 la București între 1913-1916 și contele Leopold von Berchtold, ministrul de Externe al Austro Ungariei, precedat de baronul Stephan Burián17. Grație lor, putem reconstitui atmosfera de încordată așteptare a acelor ani în care elita politică românească s-a arătat dispusă, în covârșitoarea ei majoritate, să-și asume înfăptuirea cu orice preț a idealului național de întregire a națiunii române prin unirea cu Transilvania. Carte scrisă în limba franceză.

EMANDI, Theodor G18(Deputat al Colegiului de Tutova)

EPUREANU, Paul

Bârlad: Tipografia și Legătoria de Cărți "C. D. Lupașcu", 1915, 109 p.

București: s. e., [1932], 109 p.

Povestea unei gamele: schițe din războiul cel mare

Cu cine să mergem

ovestiri din Primul Război Mondial. Majoritatea povestirilor zugrăvesc fapte și întâmplări de pe Frontul din Moldova (Frontul de la Mărăști și Munții Vrancei). Condeiul autorului, locotenentul Paul Epureanu, așterne pe hârtie, amintiri triste, dar și hazlii despre eroi și bătălii. Povestea unei gamele, cu care începe cartea și care dă și titlul lucrării, este o poveste hazlie, petrecută la sfârșit de iulie 1917. Asemănându-se, oarecum, cu povestea mitică a gâștelor din Capitoliu19, povestea amintește despre un episod comic și unic în cronicile războiului: hodorogeala unei gamele20, scăpată de un soldat român pe fundul unei văi, provoacă o adevărată bătălie, punând pe fugă armata germană: această gamelă cu meniri istorice, a dat o mare armată germană înapoi, făcând-o să fugă ca potârnichile, nu de frica strălucirii sale albe, ca spectru baionetei românești, ci, de odorogeala ei21. Nemaiauzita întâmplare, s-a petrecut după asaltul de la Mărăști: după iureșul de la Mărăști, nemții buimăciți de neașteptata și necrezuta lovitură, își luaseră câmpii, urmăriți de opincarii noștri, oprindu-se și ei atunci, când ca tot omul, se opreau și urmăritorii lor ca să mai răsufle puțin. Într’una din aceste zile de glorie, vânătorii din al 2-lea regiment ‚”R. E.”, se opriră pe un dâmb acoperit de o pădurice rară, pusă de Dumnezeu știe cum acolo, unde nu se vedeau altceva decât pietre, var și tot neamul de colțuri și de grunjuri. Poziția vânătorilor nu era de loc

ucrarea adună articolele politice scrise în perioada de neutralitate a României, când guvernanții țării nu hotărâseră încă de partea cui va intra România în război. Articolele au fost publicate în anul 1915, în ziarul Acțiunea. Fond Leon Kalustian

bună, ba, pot zice chiar strâmtorată, întrucât capetele liniilor ocupate de ei, mai, mai, că se găseau în vânt, iar în spatele lor, se întindea o vale, prăpăstioasă, care o cotea înspre nemți, și care îi amenințau în tot momentul cu neplăcuta vizită a șvabilor, cu fața roșie și ochii albaștri. Comandantul regimentului, văzând situația poziției, nu tocmai faimoasă pentru noi, hotărî, împreună cu cei mari, ca, în cel mai scurt timp, să dea o lovitură nemților, să-i urnească din loc și astfel să pună stăpânire pe creasta care domina ținutul, așa numit Teiușul Roșu. Și începu atunci o mișcare, care acoperită de valea cea prăpăstioasă, rămăsese ascunsă nemților șireți de altfel, și prudenți. Dar tocmai când ultimele mișcări se executau și ultimele ordine se dădeau, un agent de legătură, oameni ce mureau cu sufletul pe buze, urcând și coborând văile și urcușurile, cățărându-se pe creasta prăpăstiei, ca să taie drumul mai de-a-dreptu, își scăpă gamela, pe colțurile adânciturii, care se rostogoli cu un zgomot hodorogit, spart și ascuțit, de umplu văile cu un ecou de tingire crăpată. Nemții, nedeslușind, se vede treaba, bine, acest zgomot, au crezut că românii, se strecoară pe vale, amenințându-i cu tăierea retragerii și căderea în spatele lor. Și deodată un foc viu de arme, mitraliere, grenade, tunuri mici și mari, bombarde și aruncătoare de mine, se porniră din liniile nemțești, căutând să sfarme inamicul, adică valea cu colții ei, care le supărase urechile lovindu-se de tinicheaua nevinovatei gamele. Ai noștri, la rândul lor, crezânduse atacați de nemți, se năpustiră și ei cu tot focul asupra tranșeelor dușmane, vărsând milioane de gloanțe și grenade, căci artileria ușoară era cu totul în neputința de a trage, fiindcă apropierea liniilor de luptă erau prea strânse, iar artileria grea de abia se mișca prin urcușurile grunjuroase. Nici o minte omenească nu cred că-și poate închipui urletul drăcesc ce încinsese pădurea și văile prăpăstioase de pe acel teatru de luptă. Focurile continuară cu toată furia până aproape de amurg, când comandantul batalionului din stânga, își chemă comandanții de companii, și cu un gest cezarian le ordonă asaltul. Vânătorii săriră ca viezurii din văgăunele lor strângând patul armei vârtos, și se aruncară cu baionetele înainte cutremurând văile cu urale. Dar ia pe nemți de unde

nu-s. Câteva plutoane doar, se mai vedeau pe coasta din dreapta pădurii, de unde vărsau foc și pârjol asupra nevinovatei văi. Un atac vijelios îi siliră să se predea, mulțumind cerului spuneau ei mai târziu, că-i scăpase din așa iad. Când totul se liniști, păduricea începu a prinde suflet de mișcările oamenilor, care își vedeau de necazurile lor, străbătând potecile umbroase și doinind cu foc din frunze. Pe marginea prăpăstioasă a văii, un pui de oltean, un juvete, fluiera a pagubă aplecat pe gura adânciturii și țintindu-i cu ochii fundul. Un vlăscean îl lovi în față: - Ce făcuși, Trică? - Tiii, că nărod fusei; îmi scăpă gamelu în fundul văii și nu-i chip să-l scot. - Și d’aia păgubești așa? Hai la gropile nemților să iei câte vrei! - De! O știu-i pe asta, dar vezi că mă ia majuru la rost, că-i pierdu-i ifectul statului. Din categoria poveștilor triste, emoționantă este însă, povestea: Puiul de rumân. Este povestea tânărului Alexandru Platon, din Târgu-Jiu, mort în timpul luptelor de la Mărăști, poveste care a făcut subiectul multor scrieri literare: Platon Sergentul, culcat cu capul pe mitralieră, cu ochii deschiși mari și sticloși, însemnat cu o floricică roșie în frunte, dormea somnul drepților. Îl traserăm în fundul șanțului nemțesc. Popescu, Sergentul de la I-a, scoase o lumânare galbenă din raniță, și o tăie în două. Aprinse o jumătate și o puse la căpătâiul lui Platon. Cealaltă o băgă cu grijă la loc în raniță. - Asta e pentru mine. Făcurăm trei cruci. O goarnă sună înaintarea. Sărirăm din șanțurile nemțești și o luarăm peste câmp. Platon Sergentul era un puiandru de 19 – 20 de ani. Când a venit la centru de instrucție, era căprar. Înalt, voinic, vânjos și mlădios, cu o privire sfioasă, Platon copil din Gorj, elev de liceu, plecase de acasă cu legiunea de cercetași. [...] După primele lupte de la Mărăști, Platon era Sergent, Șef de Piesă. Sergentul Popescu îl boscorodea mereu; prea se dă pradă gloanțelor nemțești. Platon se uită la el cu respect și dragoste. - Lasă d-le Sergent, că nu e numele meu scris pe gloanțele nemțești... Când ne-am retras de pe front, Popescu Sergentul, s’a dus la biserica satului ș’a plătit preotului pentru pomenirea lui Platon. - Pui de Rumân, Părinte, blând la vorbă, aspru’n faptă. Majoritatea amintirilor sunt legate de memoria locală: Povestea unei gamele, Asul de cupă, Puiul de rumân, Observatorul bateriei a II-a, La Oituz, Bărbierul lui Vodă, Șoimii. Memorie locală Vrancea

FALKENHAYN, Erich von (General) 33. Campania Armatei 9-a împotriva Românilor și Rușilor 1916 - 1917

București: Editura Librăriei "Alcalay", 1937, 219 p., hărți

ampania Armatei a IX-a Germană în Primul Război Mondial, împotriva românilor și rușilor, în perioada anilor 1916 și 1917. Lucrarea prezintă interes, oferind aprecieri juste asupra: lipsei de experiență a comandamentului român (exagerate de multe ori), calităților soldatului român (uneori sincer admirative), evidențierea valorii armatei germane. După aprecierea traducătorilor, maiorii Al. Budiș și C. Franc, această lucrare nu trebuie numai citită; ea cere să fie bine studiată și îndelung meditată pentru a-i extrage toată învățătura, în scopul folosirii ei pentru o pregătire superioară celei din 1916, din toate punctele de vedere. Din cuprins: Bătălia de pe Siret și de la Focșani (p. 208 – 217) Hărțile sunt incluse în text.

Memorie locală Vrancea

FILIPESCU, Nicolae

Momentul dela Lemberg - Studiu strategic București: Institutul de Arte Grafice "C. Sfetea", 1915, 16 p., 1 hartă

ătălia Galiției, denumită și Bătălia de la Lemberg, desfășurată în primele faze ale Primului Război Mondial (1914), a fost una dintre cele mai mari bătălii dintre Rusia și Austro-Ungaria. Armatele austro-ungare au suferit înfrângeri grele și au fost alungate din Galiția, în timp ce rușii au capturat Lembergul și, timp de aproape nouă luni, au ocupat Galiția de Est. În cartea sa, Momentul dela Lemberg, Nicolae Filipescu descrie situația existentă pe teatrele de operație la 21 octombrie 1915 atât pe frontul de est cât si pe cel de vest.

Conține 2 anexe, 1 hartă. Anexa A: Situațiunea beligeranților pe teatrele de operație la 21 Octomvrie. Pe frontul Occidental. Pe frontul Oriental. Pe frontul de Sud-Vest. Anexa B: Numărul Românilor din Ungaria recrutați după bătălia de la Lemberg. Harta: Crochiul teatrului oriental al războiului european.

Donație: Doamna maior Sava

FILIPESCU, Nicolae

Pentru România – Mare: Cuvântări din războiu 1914 – 1916 Prefață de Matei B. Cantacuzino București: s. e., 1925, 50 p. – (Colecția Epopeea Neamului)

uvântări rostite în perioada anilor 1914 - 1916 la diferite întruniri, cuvântări care pledau pentru unirea tuturor provinciilor românești. Motto-ul cărții, scris cu litere de mână, rezumă încrederea autorului că, regele Ferdinand va împlini visul de unire al tuturor românilor: Cronicarul zice că trăsnete și fulgere erau în cer când în Scaun s’a urcat Șerban Vodă Cantacuzino. Era o prevestire. Când în Tron s’a urcat regele Ferdinand, Europa era zguduită de cel mai înfricoșat război din câte sunt pomenite de istorie. E și aceasta o proorocire de ce va fi Domnia de azi. La vremurile furtunoase în cari trăim, nu cerem de la această Domnie nici bogăția și înflorirea din timpul lui Petru Rareș, nici iscusința diplomatică a lui Constantin Brâncoveanu. N’așteptăm de la Regele nostru să dea la lumină pravile înțelepte ori să fie ctitor de biserici, ca Matei Basarab. Ursita lui e să ne dea vitejia. Să vede că așa a fost scris să fie și de aceia îi zicem: "Ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul unui neam. Vei fi cel mai mare Voevod al Țării, împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul: Domn al întreg Ardealului, al Țării Românești și al Moldovei și aducând pe deasupra strălucirea purpurei regale. Sau, răpus în cel mai suprem avânt de vitejie al neamului, vei fi totuși sfințit ca erou național. De nu va fi nici una, nici alta, grozav mă tem că nici praf nu se va alege. Să te încoronezi în Alba – Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda ". Fond Leon Kalustian

FLORIAN, Ion

***

O pagină din epopeea noastră

Frontul Mărășești

București: Tipografia "N. Stroilă",1929, 31 p.

Colecție de Periodice. Anul I, Nr. 1, 1935 / Anul III, Nr. 17-18, 1939. București, 1935- 1939, 294 p.

upă cum sugerează și titlul, această publicație, prezintă doar un fragment din istoria Primului Război Mondial: bătălia de la Mărășești și faptele de eroism ale căpitanului Grigore Ignat, ofiţerul emblematic al acestei bătălii. Amintește, de asemenea, și de generalul Ioan Dragalina, eroul care a adus prima victorie românească în Primul Război Mondial. Memorie locală Vrancea

FOTINO, George

Pagini răslețe: câteva articole și cuvântări București: "Cartea Românească", 1934, 166 p.

n paginile acestei cărți sunt adunate articole și cuvântări scrise sau rostite în împrejurări diferite în perioada anilor 19181934. Acestea au fost publicate în diverse gazete ale vremii: Universul, Generația Unirii, Ordinea, Viitorul, Democrația, Acțiunea, Monitorul Oficial, Journal des Debats. Tematica lor este variată. În primele pagini este redată cuvântarea intitulată: La intrarea Regelui și Reginei în cetatea de domnie – 1918 - , cuvântare publicată în Monitorul Oficial, No. 197 din 7 decembrie 1918.

in inițiativa Societății Frontul Mărășești, în anul 1935, ca un omagiu adus vestigiilor și eroilor Primului Război Mondial, ia ființă revista cu același nume. Coligat de 13 numere, colecția adună articole cu valoare documentară bogat ilustrate cu imagini și secvențe din război, dar și fotografii ale familiei regale din perioada interbelică. Astăzi această colecție este rară și capătă din capul locului valoare bibliofilă. Cu atât mai mult pentru noi vrâncenii, cei de ieri și de astăzi; Cele mai multe dintre articole se referă la desfășurarea evenimentelor Primului Război Mondial din ținuturile Putnei, de pe văile Siretului, Șușiței, Putnei, Zăbrăuțului, Trotușului, (Bătălia de la Mărăști, Luptele de la Mărășești, Bătălia de la Chicera (Panciu); Descoperim de asemenea, amintiri și povestiri despre eroi și faptele lor de vitejie (Măriuca Zaharia, mareșalul Alexandru Averescu, generalii Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu, Eremia Grigorescu, Stan Poetaș, căpitanul Grigore Ignat); Emoționante și de adâncă vibrație patriotică sunt amintirile și povestirile Reginei Maria.

Memorie locală Vrancea Donație: Școala Generală „Ecaterina Teodoroiu” – Mărășești

GAROESCU, George (Maior Regimentul 6 Vânatori) În focul mitralierii. Impresii

București: Tipografia "Hasdeu", 1919, 83 p.

ote și impresii din Primul Război Mondial. În însemnările sale, Gheorghe Garoescu, comandantul unei companii de mitraliere din Regimentul 6 Vânători, vorbește despre experiențele și realitățile dure ale Războiului de Reîntregire a Neamului. Primele însemnări datează din 14 august 1916, odată cu intrarea României în război și se încheie pe data de 20 iulie 1918. Însemnări despre ofensiva de pe frontul Carpaților, trecerea frontierei spre Ardeal, retragerea spre Moldova și refacerea Armatei noastre. În ultimele pagini, scurte însemnări despre Bătălia de la Mărăști și Varnița (Vrancea). Memorie locală Vrancea

GAVANESCUL, Constantin. (General)

Răsboiul nostru pentru Întregirea Neamului: August 1916 - Aprilie 1918 Iași: Serviciul Geografic al Armatei,1918, 168 p.

privire de ansamblu asupra Primului Război Mondial, insistând doar asupra câtorva episoade ca și asupra unor fapte și lupte eroice (luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz), pentru că ele caracterizează perfect situația generală a războiului, situația particulară a țării noastre, precum și sufletul întreg al Românilor. Cartea este dedicată ostașilor români și este structurată în trei părți. Partea I prezintă: Ofensiva (15 august – 15 septembrie 1916), Defensiva (10 septembrie - 5 noiembrie 1916), Retragerea spre Moldova (5 noiembrie – 20 decembrie 1916); Partea a -II-a: Refacerea armatei române (15 ianuarie – 1 iunie 1917), Bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz; Partea a – III-a: Armistițiul ( 22 noiembrie1917 – 6 martie 1918), Tratatul de pace de la București (24 Aprilie 1918).

Lucrarea conține și 1 hartă. Memorie locală Vrancea

GEORGESCU, Gh. I.

Contribuțiuni la bibliografia războiului pentru Întregirea Neamului București: Tipografia "Cuvântul Românesc", 1940, 66 p.

ibliografia cărților scrise de autori români, cu privire la Războiul de Întregire a Neamului (neutralitate, pace, unire). Prezenta bibliografie cuprinde numai cărțile cu caracter documentar: studii istorico-militare de ansamblu sau parțiale, jurnale ale foștilor luptători sau prizonieri, memorii politice ale oamenilor de stat sau ale diplomaților români părtași la marele eveniment, memorii particulare scrise de contemporani, polemici ale foștilor comandanți în jurul diferitelor lupte pe care le-au condus, discuții asupra tuturor problemelor ridicate de război. Nu sunt cuprinse articolele documentare cu privire la război, publicate în ziare sau reviste și nici literatura propriu-zisă care a avut ca motiv de inspirație războiul. Se regăsesc doar acele opere care sunt considerate mai mult istorice decât literare. Cartea a fost dedicată ministrului Victor Slăvescu.

GEORGESCU, N.

În puterea "pumnului de fer". Ordonanțele comandamentului German. Viața la București și în țara invadată. Iași : Editura Tipografiei "P. Iliescu", 1918, 96 p.

rimul Război Mondial. Imediat după ocuparea unei părți a teritoriului Regatului, autoritatea militară germană începe să dea publicității ordonanțe privind administrația. Prezenta lucrare cuprinde ordonanțele date de generalul von Mackensen, pentru teritoriul ocupat. Ordonanțe referitoare la: agricultură, comerț, industrie, căi de comunicație, ministere, poștă, justiția română și germană, luarea ostaticilor, alimente, lefuri și indemnizații, funcționarii publici, bugetele, pescăriile, pașapoartele, terenurile petroliere, bilete de identitate, chirii. Viața la București și în țara invadată. Carte dedicată fratelui său, Ionel Georgescu, licențiat în drept, locotenent de rezervă în Regimentul 38 Infanterie, căzut la cota 344, de pe Dealul Chicera, în glorioasele lupte de la Mărășești, ucis de gloanțe dum-dum la 1 August 1917. Memorie locală Vrancea

GORSKY, V. ( Lt. Colonel)

Pribeag în țara mea. Peripețiile unor ofițeri fugiți din captivitate București : Cartea Românească, 1925, 236 p.

emoriile unui ofițer român, locotent-colonelul, V. Gorsky. Grav rănit în octombrie 1916 pe frontul Oituzului, a fost lăsat în captivitate22 la Spitalul Militar No. 107 din București. Pe data de 2 Noiembrie 1917, împreună cu alți doi colegi, căpitanul Nicolae Deculescu și sublocotenentul Petre Lazăr, fuge din spital și pe jos, timp de 21 de zile, străbate distanța București-Soveja, pe unde trece frontul în Moldova. Jurnalul descrie peripețiile, pericolele și greutățile pe care aceștia le-au întâmpinat în drumul lor spre front. De la pagina 93 până la sfârșitul cărții (pag. 236) sunt relatate peripețiile întâmpinate pe teritoriul fostului județ Putna. Memorie locală Vrancea

IOANITIU, Alexandru (Locotenent Colonel) Războiul României (1916 - 1918) - Vol. 1.

București: „Tipografia Geniului”, s.a., 214 p., anexe

tudiu militar asupra Primului Război Mondial. Lucrarea face o expunere analitică a evenimentelor și operațiunilor de pe întregul front român în cadrul marilor unități, iar acolo unde au avut loc acțiuni importante, descrierea luptei se coboară până la acțiunea unităților mai mici. Volumul de față, abordează perioada de la intrarea României în război până pe data de 12 noiembrie 1916. Anexele cuprind perioada anilor 1916-1919. Anexa I: Comandanţii Marilor Unităţi române în războiul 1916-1919; Anexa II: Comandanţii Marilor Unităţi Ruse de pe frontul Român; Anexa III: Marele unități inamice pe frontul român. Comandanții lor în timpul războiul 1916 - \ 1918 (August 1916 - Maiu 1918); Anexa IV: Compunerea marilor unități, artileriei grele și de munte române, în campania 1916 1918; Anexa V: Compunerea marilor unități ruse de pe frontul român (Iulie 1917); Anexa VI: Compunerea marilor unități inamice de pe frontul român în 1916.

IORGA, Nicolae

Pentru întregirea neamului. Cuvântări din războiu 1915 – 1917 s. l : Editura Ancora, 1925, 240 p. . – (Biblioteca Epopeea Neamului)

uvântări politice rostite de Nicolae Iorga pe parcursul anilor 1915 -1917, referitoare la Războiul pentru Întregirea Neamului. Motto-ul cărții, scris cu litere de mână, rezumă încrederea autorului că, idealul național al tuturor românilor, Unirea cea Mare, se va împlini: Deci, o mână sigură de sine, o mână neslăbită prin discordii și neștirbită prin setea de aventuri, cu sprijinul lui Dumnezeu, atunci, cu sabia biruitoare în mână va veni vremea când din această Românie Mică, sfâșiată și mâncată de discordie, vom face altceva decât contrafacerea modernă a organizației politice fasciste, vom face un stat național și popular cuprinzând cu aceleași drepturi pe Românii din toate locurile și pe Românii din toate țările. Fond Constantin Iliescu23

IORGA, Nicolae

Războiul nostru în note zilnice - Vol. 1-3 Craiova: Editura "Ramuri", s. a.

rimul Război Mondial, note zilnice, perioada 1914 – 1918.

Vol.1: 1914 -1916, 371p., Vol. 2: 1916 – 1917, 378 p., Vol. 3: 1917 – 1918, 360 p. Donație: Constantin Iliescu

IORGA, Nicolae

Sfaturi și învățături pentru oștenii României: Pentru drept și țară București : Editura Ministerului de Războiu, 1916, 160 p.

faturi și învățături emoționante și de un adânc patriotism date de Nicolae Iorga, ostașilor români, în preajma Primului Război Mondial. Tematica lor fiind sintetizată chiar din primele pagini ale cărții, în Rugăciunea zilei de astăzi: [...] Dă, Doamne, mintea Ta cerească acelora cari au să ducă azi țara românească în zilele greutăților celor mari! Dă, Doamne, bună înțelegere între toți cei buni și destoinici, iar gurile vorbitoare de rău opreștele de a se rosti, și zădărnicește faptele cele rele pe care cei răi le gătesc! Dă, Doamne, prieteni credincioși țării și neamului, iar pe dușmani orbește-i și iea-li înțelegerea! Ostașului român dă-i Doamne, iuțeala șoimului, dă-i avântul leului, dă-i tăria stâncii, ca să ajungă la biruința pe care o dorim! Dă, României, dă poporului românesc întreg tot dreptul lui, - căci mai mult nu-Ți cere! Fond Leon Kalustian (donație)

***

În 30 ani de la Batalionul 9 Vânători la Regimentul 2 Vânători Gardă nr. 9 "Regele Alexandru al Iugoslaviei" București: s. e., 1934, 267 p., tabele: il., h

storicul Regimentul 2 Vânători Gardă nr. 9 " Regele Alexandru al Iugoslaviei". Încadrat cu ofițeri dintre cei mai distinși ai armei, Batalionul 9 Vânători ia ființă la Ploiești în anul 1904 și a fost creat ca să fie model pe armată, atât în timp de pace cât și în război. Și proba de foc și început, a fost Primul Război Mondial. Dacă privim harta cu drumurile făcute de el, vedem că Regimentul a luptat pe principalele câmpuri de luptă ale țării, de la sudul Cadrilaterului la nordul Moldovei, de la estul Basarabiei la Budapesta, în cele mai grele momente și mai crâncene lupte, înscriind astfel, glorioase pagini de istorie. Cea mai glorioasă pagină însă, din istoricul său, rămâne bătălia de la Mărășești. În memoria luptelor vitejești duse în Dobrogea cot la cot cu Divizia sârbă, Regimentul 9 Vânători primește numele "Regele Alexandru al Iugoslaviei". Istoricul batalionul este privit sub domnia celor trei regi, fiind structurat în trei părți, astfel: Batalionul 9 Vânători, sub Domnia Regelui Carol I; Regimentul 9 Vânători "Regele Alexandru al Iugoslaviei", sub Domnia Regelui Ferdinand I; Regimentul 2 Vânători de Gardă Nr. 9 "Regele Alexandru al Iugoslaviei", sub Domnia Regelui Carol II.

Cartea are 3 dedicații: Regelui Carol I, creatorul Batalionului și Regelui Ferdinand, îndrumătorul la glorie al Regimentului 9 Vânători, Maiestății Sale Regelui Carol II și Maiestății Sale Regelui Alexandru al Iugoslaviei. Din cuprins titluri ce țin de memoria locală: Acțiunea Regimentului în Bătălia de la Mărășești, Acțiunea Regimentului în luptele de la Muncelu și Poenile Popii. În text sunt cuprinse imagini (portrete regale, drapelul Regimentului și decorațiile sale, comandanții regimentului, scene de război), ordine de luptă, tabele cu ofițeri și vânători decorați cu ordine de război (Steaua României, panglica Virtutea Militară), tabele cu eroii Regimentului. 1 hartă: Luptele și drumurile prin care Reg. 9 Vânători a contribuit la Întregirea Neamului – 1916 – 1919. Memorie locală Vrancea

KAPRI, Valeriu (Baron)

Cazul fostului colonel Alexandru Sturdza: Un episod din Războiul Mondial 1914-1918 pe frontul român Oradea : Tipografia Societatea pe Acțiuni "Adolf Sonnenfeld", 1926, 42 p., fotogr.

rădarea colonelului Alexandru Sturdza, comandantul Diviziei a 8-a Română. Pe data de 6 februarie 1917, colonelul Alexandru D. Sturdza, împreună cu aghiotantul său, locotenentul Constantin Wachmann, dezertează din armata română, trecând în tabăra germanilor. Lucrarea aduce în atenția cititorilor acest episod trist din desfășurarea Primului Război Mondial, insistând pe mărturiile unui martor ocular al evenimentului, baronul Valeriu Kapri, fost maior în Cavaleria Armatei Austro-Ungare. Lucrarea conține fotografii, unele dintre ele ilustrând edificii putnene: Gara Putna (pag. 8); Casele și grajdurile Comandamentului Diviziei I. Caval erie Austro-Ungară la gara Putna (pag. 13); Colonelul Sturdza cu Generalul Gentner, comandantul Diviziei 218 de Infanterie la Soveja, Fabrica de ferestrău, în ziua de 10 Februarie. Memorie locală Vrancea

KIRITESCU, Constantin

Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916 – 1919 - Vol. 1 București: Editura Casei Școalelor, Atelierele "Cartea Românească", s. a., 504 p.

storia Primului Război Mondial. Prezenta lucrare de ansamblu (3 volume), e o povestire a războiului nostru pentru Întregirea Neamului. Povestirea – spune autorul – n-are peste tot aspectul unei epopee glorioase. Citirea ei va deștepta adeseori mândrie, alteori însă umilire și amărăciune. Așa a fost istoria noastră de veacuri. Dar cunoștința exactă e necesară, în orice materie: în istorie ca și în știință. Cartea, continuă autorul, este scrisă pentru publicul mare, în special pentru tineret. Din această cauză, amănuntele cu caracter prea tehnic militar sunt lăsate pe planul al doilea, și, de câte ori a fost nevoie de ele pentru înțelegerea exactă a operațiilor, au fost simplificate, schematizate, ca să fie accesibile publicului fără cunoștințe speciale. Volumul 1 cuprinde: originile și pregătirea războiului României precum și campania română din 1916 (peste Carpați și campania din Dobrogea). În text sunt incluse și imagini.

KIRITESCU, Constantin

Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916 – 1919 - Vol. 2 București: Editura Casei Școalelor, Atelierele "Cartea Românească", s. a., 702 p.

olumul 2, cuprinde continuarea Campaniei române din 1916 (Apărarea Carpaților, Invaziunea, Agonia unei capitale, Cauzele înfrângerii române), refacerea armatei și Campania din anul 1917. Din cuprins titluri care se referă la memoria locală: Inamicul, Bătălia de la Cașin, Linia Siretului, Bătălia de la Focșani și Siret, Rușii intenționează retragerea pe linia Trotușului, Bătălia de la Pralea, Încetarea luptelor și stabilizarea frontului, Bătălia de la Mărăști, Bătălia de la Mărășești, Lupta de la Chicera, Luptele de pe platoul Muncelului, Pe dealul Panciului, Bătălia de la Răzoare, Atacul dintre Răzoare și Mărășești, Luptele din munții Vrancii. În text sunt cuprinse imagini din război și hărți cu planuri de luptă, unele dintre ele, fiind de importanță locală: Poziții române pe malul Milcovului, Schitul Tarnița pe Măgura Odobeștilor, Mărăștii și împrejurimile (hartă), Tranșee română bine consolidată (la Verdea), Generalul Averescu la Mărăști, Soldații Regimentului 4 Argeș iau cu asalt reduta de la cota 536 (după tabloul pictorului Costin Petrescu), După asalt: Soldații români au pătruns înlăuntrul centrului de la cota 536 (după tabloul pictorului Costin Petrescu), Case și tranșee în satul Mărăști (Costin Petrescu), Înălțimea Poiana Încărcătoarea (văzută dinspre dealul Mărăștilor), Bătălia de la Mărăști (hartă), Bătălia de la Mărășești (hartă), Valea Putnei, Contraatacul român în gara Mărășești (desen de Marincea Stănescu), Vila Negroponte după bătălie. Memorie locală Vrancea

KIRITESCU, Constantin

LAHOVARY, Ion N

Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916 – 1919 - Vol. 3

România și războiul European București: Tipografia "Jockey – Club. Ion C. Văcărescu", 1916, 48 p.

București: Editura Casei Școalelor, Atelierele "Cartea Românească", s. a., 573 p.

Broșura de față, reunește interviuri și articole scrise de Ion N. Lahovary24, referitoare la atitudinea României în timpul marii conflagraţii mondiale. Articolele au fost scrise în perioada anilor 1914, 1915, şi publicate în presa vremii: Steagul, La Politique, Epoca.

olumul 3 tratează perioada anilor 1917 – 1920. Din cuprins: Rușii și românii, Robia germană, Marea întorsătură a războiului, Războiul româno-maghiar, Pacea.

Donație: Pr. Econom C. Busuioc

KIRITESCU, Constantin La Roumanie dans la Guerre Mondial (1916-1919)

LOVINESCU, Eugen

În marginea epopeei. Note de războiu

București : "Cartea Românească", 1927, 142 p.

București: Editura Librăriei "Socec", 1919, 138 p.

omânia în Primul Război Mondial. Carte scrisă în limba franceză. Lucrarea conține mai multe imagini, una dintre ele, intitulată, Assaut de la colline de Mărăști, le 24 Juillet 1917 este, după pictura lui Costin Petrescu.

ăzboiul, este înainte de toate unul din cele mai însemnate izvoare de inspirație epică. În cazul de față, Primul Război Mondial l-a inspirat pe criticul literar, Eugen Lovinescu să scrie și schițe de război, reunite în volumul intitulat: În marginea epopeei. O parte dintre acestea, sunt de mare interes pentru memoria noastră locală. Chiar din prima pagină a cărții, autorul ne poartă pe străzile orașului Focșani, în momentul mobilizării: În orașul Focșani, în care mă prinsese mobilizarea, trecea de o săptămână, pe sub geamurile casei, un lung șirag de care. Nu se mai sfârșeau. Treceau zi și noapte boii cuminți rumegând filozofic; treceau căruțele cu sprinteni cai de munte, sau cu greoi cai normanzi, răsunându-și copita lor lată; treceau stoguri întregi de fân presat; treceau mormane de pâine; treceau boi desjugați și cai în libertate; Se desfundau

Memorie locală Vrancea

satele, câmpiile și munții pentru a duce spre fugara linie ferată toate bogățiile acestei țări rodnice. Înaintea boilor mergea țăranul nostru, cu pasul rar și cuminte, cu liniștea lui augustă. Mergea la război. Ai fi crezut că mergea la arat. Ai fi crezut că săvârșea unul din acele gesturi simple și solemne prin care se deschid vinele pământului darnic. Nici o emoție nu i se citea pe față. Călca rar și îndesat. [... ] Părăsind brazda începută, țăranii întorceau boii spre chemarea la arme. [... ] De aceea treceau și în luna August 1916 pe sub geamuri, într-un șirag nesfârșit de oameni, făcând un gest strămoșesc, liniștit și fără nici o emoție... Din cuprins titluri ce amintesc de memoria locală: Gestul strămoșesc, Linia Siretului, Cele două Crăciunuri. Memorie locală Vrancea

LUPASCU, Alexandru I. (Colonel) "Răspunderile" Domnului General Averescu Bucureşti: Imprimeria "Independența", 1919, 64 p.

mediat după încheierea păcii de la Buftea-București (martie 1918), au apărut numeroase discuții politice și militare, care vizau răspunderile pentru războiul abia terminat. Dezbătute atât în parlament cât și în presă, acestea erau capete de acuzare la adresa unor guvernanți în ceea ce privește orientarea politică pe care i-au dat-o războiului, modul cum acesta fost pregătit, atât din punct de vedere politic cât și militar, momentul în care a fost declarat și modul cum a fost condus. Cel dintâi care a ridicat această problemă a răspunderilor fără a se atinge însă de orientarea politică a războiului a fost Alexandru Averescu, urmat de Generalii Hârjău25 și Grigore Crăiniceanu. Lucrare reprezintă o analiză critică asupra acuzațiilor pe care Generalul Alexandru Averescu, prin Răspunderile, publicate în ziarul Îndreptarea, le-a aruncat asupra guvernului liberal și lui I. I. C. Brătianu. Fond Leon Kalustian (donație)

LUPASCU - STEJAR, Alexandru I. (Colonel) Din războiul României în lumina Adevărului

București: Tipografia Serviciului Geografic al Armatei, 1921, 414 p.

crisă în maniera jurnalului, lucrarea prezintă lupte și fapte petrecute în Primul Război Mondial, descrise după însemnările și amintirile autorului, colonelul Alexandru I. Lupașcu Stejar, după actele oficiale existente și după mărturiile documentate ale altor camarazi de arme. Sunt descrise luptele la care autorul a luat parte cu Regimentul 3 Artilerie de Câmp, atât în calitate de comandant de Divizie și comandant de Regiment, în prima perioadă a campaniei, în Dobrogea, cât și în calitatea sa de comandant titular al Regimentului, în perioada refacerii, dar mai cu seamă în a doua perioadă a campaniei, pe frontul Armatei I la Mărășești, Muncelu și în special în sectorul diviziei a 10-a, la Răzoare și Chicera. Convins, că orice descriere a luptelor și operațiunilor la care a participat, trebuie să fie riguros exactă pentru a constitui un document istoric, autorul a eliminat orice fapt nesigur, căutând să spună doar adevărul, cu faptele bune sau rele, frumoase sau urâte, dând astfel lucrării, un caracter științifico-moral. Lucrarea este structurată în trei părți. Prima parte descrie perioada de început a războiului, a doua, perioada de refacere, ultima parte, descrie a doua perioadă a războiului. Carte dedicată memoriei eroilor Regimentului 3 Artilerie de Câmp și întregii Armate Române, ofițeri și trupă, morți pe câmpurile de luptă și pe zonele de refacere în anii 1916-1917/1918, sau în captivitate, celor care s-au jertfit pentru dezrobirea și întregirea neamului românesc și întemeierea României Mari. Memorie locală Vrancea

***

Marea unire dela 1 Decemvrie 1918 Bucureşti : Societatea Națională de Editură și Arte Grafice "Dacia Traiană", 1943, 142 p.

stra sau Asociația Transilvăneană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român este prima instituție culturală centrală a românilor din Transilvania26 care a avut un rol esențial în emanciparea culturală și politică a națiunii române, la început în Ardeal, mai apoi, pe toate plaiurile întinse ale României. Astra a deșteptat, a cultivat a apărat și a susținut conștiința națională, trezind în inima tuturor românilor convingerea că Românii de pretutindeni sunt un singur trup, cu același sânge, aceleași idealuri. Lucrarea de față este dedicată Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Ea cuprinde actele și documentele dinainte și din momentul Adunării Naționale de la Alba-Iulia, precedate de o introducere. Fond Leon Kalustian (donație)

MARIA, Regina României

Gânduri și icoane din vremea războiului București: Editura Librăriei "Pavel Suru", s. a., 195 p.

e o remarcabilă frumusețe și inteligență, fire simțitoare, duioasă și plină de dăruire, Regina Maria a primit și darul Dumnezeiesc de a reprezenta frumosul şi de a-l sublima în două din manifestările sale reprezentative: arta și literatura. Lucrarea din fața noastră, Gânduri și icoane din vremea războiului, vine să ne demonstreze acest lucru pe tărâmul literelor. Gândurile curate și sincere, emoțiile, trăirile și amintirile Reginei, din vremea Primului Război sunt așternute în paginile acestei cărți. Povestiri emoționate, care zugrăvesc sensibilitatea și frumusețea sufletească a Reginei, curajul și puterea voinței ei, dar și imagini cutremurătoare de pe front. E suficient să ne oprim doar asupra uneia dintre povestiri: Prizonierii, ca să ne dăm seama de toate acestea: Pe un ger grozav din iarna anului 1917 plecasem cu una din fetele mele ca să-mi fac cursa zilnică. Automobilul era încărcat cu provizii pentru săraci. Un sac mare cu zahăr și unul cu biscuiți erau îngrămădiți la picioare și multe, foarte multe pachete de țigări, căci oamenii duc lipsa tutunului precum duc lipsa pâinii zilnice. Fără să țin seamă de vânt și de starea rea a șoselelor am părăsit orașul și am căutat să ies pe drumul pe unde știam că trec mereu trupe și transporturi. Era drumul pe unde deseori întâlnisem multă mizerie... Cerul era întunecat și amenințător, vântul ne tăia și ne plesnea fețele, iar ochii de-abia puteam să-i deschidem. Ridicam cu greu capul și puteam îndura gerul numai cu fața ascunsă în blăni. Cu atât mai mult pe o zi ca asta trebuie să mergi și să cercetezi nenorocirile risipite de-a lungul drumurilor. De departe vedeam cum o trupă își cotea drumul spre noi. Zăream înfățișarea lor sinistră, obositoare și chinuitoare ca a oamenilor care și-au pierdut toate speranțele... Veneau încet purtând pe spate niște buturugi grele. Câteodată dispăreau prin cotiturile șoselei și apoi îi zăream iarăși și aceleași simțăminte jalnice ne umpleau inimile. Când ne-am apropiat de ei au stătut cu toții locului ca să ne lase să trecem; și-au mai ușurat umerii de povara purtată și și-au întins spetele încovoiate. Erau prizonieri, prizonieri plecați din multe și felurite țări! Cu obrajii supți și ochii speriați, cu uniformele sfâșiate și zdrențuite, cu picioarele și capul înfășurat în cârpe murdare, se uitau la noi și părea că privirea li se oprește în loc, ca și cum înainte de a-și putea odihni ochii pe fețele noastre ar fi văzut drumurile nenorocirilor fără sfârșit. Aveau privirea fioroasă și flămândă ca a fiarelor sălbatice. Am trecut înainte fără să ne oprim. Oamenii aceștia erau doar dușmani, dușmani veniți dintr’atâtea‚ țări, asupra țării noastre... Deodată însă am amuțit, o povară ne apăsa, vântul sufla tot mai rece, cerul era tot mai întunecat și expresia ochilor flămânzi și fără nădejde ne urmărea și n’o puteam goni... - Trebuie să ne întoarcem, atât am zis și clipele de tăcere au urmat. [... ]

Ne-am întors și de astădată n’am mai trecut înainte. La început ei nu înțelegeau gândul nostru, un puteau pricepe că mâinile pline de zahăr, de biscuiți și de țigări erau pentru ei, pentru ei, străinii, pentru ei cei părăsiți și uitați... Iar când au înțeles, un strigăt s’a înălțat până la ceruri, un strigăt de bucurie și de blestem. Într’o clipă automobilul a fost înconjurat de o mulțime agitată. Erau degerați, tremurau și își întindeau mâinile slabe și deznădăjduite ca și cum ar fi văzut mântuirea chinurilor, pe când lemnele mari de pe umerii lor se mișcau primejdios până aproape de capul nostru. Acum eram înconjurați numai de fețele lor fioroase și deasupra noastră vedeam numai cerul de plumb. [... ] Priveliștea era groaznică, neuitată și nu-i nici o mirare că cei răspunzători pentru siguranța noastră n’o priveau fără grijă. În clipele acelea eu și fata mea eram în mâinile mulțimii acesteia ațâțate care se îmbulzea asupra noastră scoțând strigăte și țipete neînțelese, însă simțeam că cu liniște și vorbe bune oamenii aceștia părăsiți și sălbatici puteau să fie stăpâniți. Dam, dam tot ce aveam, dam cu amândouă mâinile la toți, deși cei mai apropiați aveau noroc mai mare. Trebuie să mărturisesc că deseori darurile ne erau smulse cu furie din mâini. Auzeam cuvinte în toate limbile și vedeam cum lemnele de pe umerii lor se legănau într’o parte și într’alta până aproape de capetele noastre... Nu mai aveam nimic de împărțit, sacii se goliseră. Am ridicat mâinile în sus și am deschis palmele ca să arăt că am isprăvit toate proviziile. Atunci mulțimea aceea atât de agitată s’a retras ca valurile unei mări asupra căreia deodată s’a coborât liniștea. [... ] M’am uitat încă odată la fețele lor fioroase, la ochii lor deznădăjduiți și mă gândeam la prizonierii noștri împrăștiați într’atâtea țări și mă întrebam dacă și în țările pe unde i-a dus soarta, cineva s’a oprit în drum, le-a dat hrană și le-a spus cuvinte de mângâiere. Mi-am întors fața către cerul neînduplecat și o veșnică întrebare mi-a venit ca un strigăt pe buze: Pentru ce? O! pentru ce? Numai un profesionist în ale scrisului poate să transforme gândurile și simțirea din suflet în emoție și să transmită un mesaj emoționant celor care vor să-și încerce condeiul: Gândurile – spune Regina – au aripi. Ele zboară în lume fără să fie văzute, ducând cu dânsele putința binelui și a răului. Cei cari le zămislesc, și mai mult încă, cei cari le aștern pe hârtie, trebuie să aibă grijă de sămânța pe care o împrăștie. Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul își odihnește sufletul, iar gândul rău este neghina care înăbușă grâul cel mai curat și mai rodnic. Gândurile au aripi – de aceea să fim cu grijă pentru gândurile transmise în lume, mai ales în ceasul când soarta își coboară umbra asupra viitorului nostru și asupra onoarei unei țări care s’a ridicat la o culme înaltă prin credința, prin jertfa, prin suferința și prin idealul care a trimis-o în luptă. [... ] Gândurile au aripi – de aceea ia aminte la gândurile pe care le trimiți în lume...

MARMELIUC, D. - ANDRIESESCU, I.

Eroului dela Cireșoaia: I. Grămadă. Omagiu prietenesc și camaraderesc Cernăuți : s. e., 1936, 37 p.

ucrarea reunește două conferințe dedicate eroului Ion Grămadă27, supranumit și eroul Bucovinei care a murit la numai 31 de ani ciuruit de gloanțe, la Cireșoaia, (județul Bacău), în timpul Primului Război Mondial. Prima conferință intitulată: Ion Grămadă scriitorul și luptătorul este ținută de D. Marmeliuc în Aula Universității, vineri 27 martie 1936; A doua conferință intitulată: Însemnări și amintiri despre Ion Grămadă cu o scrisoare în anexă, este ținută de I. Andrieșescu pe data de 20 mai 1936, la Cercul Bucovinenilor din București. Fond Leon Kalustian (donație)

MARDARESCU, Gheorghe. D. (General)

Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918- 1920) București: Editura "Cartea Românească S. A.", 1921, 191 p., imagini, 5 h.

e 12 aprilie 1919, generalul Gheorghe Mărdărescu primește ordin de la Regele Ferdinand să preia comanda trupelor din Transilvania, trupe care au infăptuit dezrobirea Ardealului. Lucrarea de față este un rezumat asupra evenimentelor și mersul operațiunilor care au îngăduit realizarea acestei sfinte năzuințe a întregii suflări românești: Marea Unire. Cartea este dedicată Generalului Constantin Prezan, pentru înaltul său patriotism și remarcabila sa competență ostășească. Imaginile sunt cuprinse în text.

MOSOIU, Alfred

Prin jertfă la unire!... Poem în versuri București : Tipografia "Jockey - Club", 1921, 30 p.

oem în versuri dedicat eroilor din Primul Război Mondial, care prin jertfa lor, au dus la înfăptuirea Marii Uniri. Fond Leon Kalustian (donație)

MUNTEANU, Cassian R.

Bătălia de la Mărăşeşti – Zilele de glorie ale armatei I –a română – (24 iulie – 10 august 1917) Bucureşti: Editura Librăriei Pavel Suru, 1919, 40 p. , 2 h., 2 anexe

escrierea sumară a bătăliei de la Mărășești. Lucrarea este scrisă de un ziarist bănățean, voluntar în armata română, care în perioada 24 iulie – 10 august 1917, a avut cinstea să fie, în timpul operațiilor, cu postul de comandă al Armatei I, în apropierea frontului, văzând lupta desfășurându-se înaintea ochilor și participând cu tot sufletul său de Român la ea. Lucrarea este completată și de: însemnările originale ale unui prizonier bavarez, Josef Reidmeyer, asupra bătăliei de la Mărășești, 17 extrase din cele mai importante Comunicate oficiale românești cu privire la bătălia de la Mărășești, 3 ordine de zi (Ordinul de zi nr. 83: Salutul Generalului Christescu cu prilejul plecării sale din fruntea Armatei I-a; Ordinul de zi nr. 90: Generalul Grigorescu către ostașii Armatei I-a; Ordinul de zi nr. 39: Majestatea Sa Regele către Armată). Pentru orientarea cititorilor, lucrarea cuprinde și 2 hărți: Împrejurimile Mărășeștilor, cu tranșeele române și germane și Schema bătăliei dela Mărășești. Memorie locală Vrancea Donație: Pr. Econom C. Busuioc

ONCIUL, Dimitrie

Cuvânt la deschiderea cursului de istoria Românilor în 26 aprilie 1918 București: Atelierele Grafice "Socec", 1918, 22 p.

uvânt rostit de istoricul Dimitrie Onciul, profesor universitar (Universitatea din București) la deschiderea cursului de Istoria Românilor în 26 aprilie 1918. Fond Leon Kalustian (donație)

PANCU, Petre N. (Lt. Colonel)

Izbânda datoriei în anul de mândrie națională 1916 București : Institutul de Arte Grafice "Convorbiri Literare", s. a., 78 p.

iesă de teatru reprezentată pentru prima dată pe scena Teatrului Național din Craiova în stagiunea 1913-1914 și publicată în volum sub titlul Glasul Cucuvaei. În anul 1916, este adaptată epocii războiului de reîntregire a neamului și pusă în scenă la București, iar pe timpul războiului în spatele frontului în Moldova (Bacău), sub titlul de Ostaș. Piesa zugrăvește viața ostășească. Fond Leon Kalustian (donație)

PAPADAT-BENGESCU, Hortensia Balaurul

București: Editura "Ancora" Alcalay & Calafateanu, 1923, 279 p.

onform documentelor de arhivă28 Hortensia Papadat-Bengescu se stabilește în Focșani în 1909, odată cu numirea soțului N. N. Papadat ca judecător de ședință la Tribunalul din Putna, și va sta aici aproape 13 ani (din 27 octombrie 1909 - 1922); Prin urmare, Primul Război Mondial, o surprinde pe scriitoare în apropierea frontului, la Focșani și, asemeni Laurei29, va fi infirmieră voluntară30 de Cruce Roșie, ceea ce ii va prilejui contactul nemijlocit și zguduitor, traumatizant, cu panorama suferinței colective. Această experiență, trăită de infirmiera Hortensia în gara din Focșani, este transpusă în plan artistic în romanul Balaurul. În roman, prozatoarea nu descrie frontul, ci ceea ce se întâmplă în spatele lui, în orașul de provincie31, în gara unde sosesc neîncetat trenuri cu soldaţi şi refugiaţi răniți, ori pe străzile orașului și la spital. De o mare importanță locală pentru noi, vrâncenii, romanul ne invită să pășim într-o altă lume, în Focșanii de altădată, oferindu-ne astfel ocazia de a descoperi un oraş în plin Război Mondial, un oraş aflat sub dura ocupația germană și de a descifra starea de spirit a oamenilor din acele vremuri. Și acum, pentru a ne convinge, să răsfoim împreună câteva pagini: ... Noaptea de August nu era apăsătoare ca o lespede. Era călduță, lină, frumoasă. Înfășurată în ea însăși, își acoperise zgomotul auriu al stelelor, n-avea nici lumini, nici întunecimi, domoală, tăcută, umbroasă, nu avea culoare. Goarnele sunau mereu. Liniștea absolută a aerului nu devia din ele nici un ecou, aducea sunetul simplu ca și cum ar fi fost emis acolo aproape. Simțeai la curbe, la unghiuri de strade cum coteau, înaintând pe un parcurs bine determinat, care nu da nici un zdrunciun suflului regulat, mecanic al trâmbițașilor. ... Mai aproape...mai departe... la stânga... la dreapta orașului... Ce lung ținea! Prin repețire comunica o enervare, o prelungire la infinit a necazului, pe care-l aducea, o amplificare a legii crunte, pe care o promulga. Mereu... mereu... Război!... Război!... Război!... [... ] Azi 14 August... s-a decretat războiul! ... Goarna, cadențată, când mai stinsă, când mai clară, neabătută într-o parte de nici o adiere, înainta mereu, își făcea ocolul. [... ] Deodată, se ridică o mișcare ca un vânt subțire, de undeva, dintr-o parte, apoi se lăți, se întinse, veni din toate părțile. Era un foșnet nedeslușit ce semăna cu pași repezi, asurziți pe pământul călduț. O vâlvă depărtată care acum căpăta glas. În aerul neclintit și fără ecouri un răspuns la semnalul sinistru și solemn.

Pe ulițele depărtate, femei și copii alergau pe semne cu vaete, cu chemări. Oameni sculați din somn de semnal, fremătau de colo până colo, aiuriți, cuprinși de panică. Era o clamoare astupată, cu rare note mai înalte pe un fond de murmur tânguitor. Vâlva creștea treptat ca o flacără subțire, palidă, cernută de depărtare, care prinde treptat culoare și consistență. Acel cor stins de gemete, urma acum goarnei. Semnalul aspru, monoton, trăgea după el tânguirea acea slabă amestecată cu voci mai stridente. Din capul mahalalei pustii, izbucniră voci apropiate, ce loveau supărător tăcerea și umbra. Femei alergau într-acolo să se amestece în trena foșnitoare de huiet. [... ] Spaima mută și solemnă a primului ceas, reculegerea simțită la auzul goarnei încetaseră. O altă simțire colectivă făcea pe toți să-și părăsească cât mai mult casele, îi atrăgea afară pe ulița încurcată de circulația febrilă. Locuințele pustii, neîncuiate, nu aveau a se teme de nimic. Nimeni nu se gândea să fure. Domnia un sentiment prematur de renunțare. [... ] Cu treburi sau numai într-o agitare zadarnică, din curiozitate sau pentru a cerceta mersul lucrurilor, poate că numai din nevoia de a hoinări, toată lumea de dimineață până seara târziu, umbla pe străzi. [... ] Cafenelele, grădinile, trotuarele erau pline de o mulțime zgomotoasă, colorată ca în zile de bâlci. La tăcerea încremenită a primului ceas, succedase neliniștea asta fremătătoare, a cărei nervozitate semăna cu veselia din zile de sărbătoare. Nu deslușeai îngrijorarea decât apropiindu-te bine; ea nu atinsese coardele grave; turbulența publică revărsată pretutindeni părea uvertura zgomotoasă a unei simfonii eroice. Animația culmina în centru, totuși cuprindea orașul până la margini. Pe toate străzile mișunau oameni zoriți, căruțe, soldați, trăsuri, camioane, călăreți. Tot ce se putea pune în mișcare, era pus în mișcare. [... ] La prefectură, în deosebi, vibrația telefonică, convergența tuturor tracțiunilor era culminantă. O rețea de fire aducea de la distanță voința imperativă a ordinelor superioare, și toată vehicularea amețitoare și încâlcită, venia pe roțile neisprăvite să-și oprească acolo vârtelnița. Tot acolo se întrunise, într-o după amiază, adunarea plenară a Crucei Roșii, ca să organizeze serviciul ei, trecut deodată în ordinea lucrurilor celor mai importante. [... ] ... Valul ăsta de oameni îngrămădiți se scurgea undeva spre un loc care avea să fie ruptura încleștării și deznodământul așteptărilor. Mulțimea cutreiera, împrospătată necontenit. Drumul era scopul tuturor, de aceea și cei care plecau și cei care rămâneau erau îndreptați mereu către drumuri. În felul ăsta, gara devenise al doilea centru mare de pelerinaj. Trecerea trenurilor era primită de tot orașul adunat acolo. Mulțime, zgomot, culori, lumină. Un haos de voci, de chemări, o mișcare perpetuă. Tabloul era împestrițat de florile purtate în mâini, de uniformele variate ale militarilor.

Prin zgomot izbucneau uneori trompete sau viori, din vagoane porneau chiote, cântece. Printre ele, tristețea se strecura sfioasă și nebăgată în seamă. Imagini din gară, oameni fugind din calea cotropitorilor, emigrând spre Moldova: Când Laura trecea spre gară, dimineața mai ales, bulevardul era pustiu și trist. Bărbații fiind duși, traiul nu mai avea cele două înțelesuri: goana după spor și avuție și goana după dragoste. Rămăsese nevoia de a exista. Pe aleea largă cu castani uscați sta înfipt în drum vreun copil mic, scăpat dintr-un fund de ogradă, de pe o ulicioară din acelea, care din Canalul mare al bulevardului, curgeau dosnice spre barieră. Sta tâmp, gol de tot, nesimțit, cu pântecul înainte, pârlit ca un bronz, cu părul rar, cu picioare subțiri și strâmbe, proptit răsfirat în praful străzii. [... ] În părăsirea sarbădă a uliței, părea rămas pe urma unei catastrofe, într-o insulă a cărei populație pierise, uitat acolo pentru reînnoirea tribului nimicit. Prin gară treceau acum trenuri jalnice cu vagoane deschise la soare și la ploaie, pline cu vrafuri de mobilă și alături de ele familii emigrante. Oameni cumsecade, goniți în ultimul moment de spaima cotropirii, luaseră cu ei ce le abătuse. Îmbrăcați sau de plimbare sau de casă, după zăpăceala împrejurărilor sau după concepții ciudățite de emoția situației nouă, formau caravane lungi, trase încet de mașini scoase din uz. Balauri fără dinți. Înjghebări dobândite totuși cu multe strădanii, defileu trist și ridicol ca un teatru ambulant. Uneori cineva din gară recunoștea acolo rude sau prieteni: Voi sunteți?... Unde mergeți?... Ce mai era la T. J.? Sosiră armatele dușmane? La T. J, era rău. Aci în orașul încă neîmpresurat, fugarii păreau readuși la o privire a lucrurilor pe care o pierduseră în momentul primejdiei. [... ] Trenurile nu aveau orariu fix. Se târau din etapă în etapă, depunându-și încărcătura treptat după nevoi. Din trenuri se vedeau pe șosele șirurile neîntrerupte ale vehiculelor de tot felul desfundând drumurile noroiate, iar pe delături șiruri lungi de pedestrași falnici, ducând în boccele ce apucaseră să strângă: ca la foc, ceea ce era de mai puțin preț. Porniseră în sus mânați de spaima bejeniei sau de sentimentul impulsiv al libertății. Se auzeau zvonuri repetate, la care trebuia să pleci urechea, cum că șanțurile dintre București și F. erau pline de cadavrele pribegilor isprăviți acolo în drum. Imagini cu Focșanii sub ocupația germană: Se așezase o iarnă cumplită. Treceau prin viscol săniuțele inamicului, ducând sarcini, care apăsau greu pe cei cărora le fusese hrăpite. Singur gerul, mâinile reci ale zăpezii, îmbrățișau pe toți deopotrivă acolo departe pe câmpia luptei.

Treptat, dispăreau toate gardurile; poteci se tăiau de-a curmezișul; orașul neîngrădit, supt nămeți, se îngropa copleșit. Frigul încerca acum puterile ca și foamea și fiecare îl suferea după puterile răbdării, dar ceea ce nu îngheța la cei care gemeau, ceea ce nu se topea de căldura molatecă la cei care încă puteau încălzi căminul, era gândul izbăvirii. Sta închis ca o flacără vânătă în firide adânci. Așteptarea!. Rechiziția sistematică, regulamentată, nu speria pe nimeni. Nimeni aproape nu mai avea sentimentul proprietății. Ceea ce trebuia salvat nu era în dulapuri și hambare. Unii, totuși, fereau bunul lor, din ambiție, din necaz; alții dau lesne ca pe un bir, la care semnaseră când nevoia ceruse sacrificiul orașului lor, pentru mersul faptelor biruitoare. [... ] Oamenii își părăseau avutul, își rătăceau parcă și numele... Luați!... Nu-mi trebuie nimic. Pierzând libertatea, am pierdut fericirea. Intrând în căminul meu mi l-ți înstrăinat! Luați! ... Cine sunt?... Cum mă cheamă?... Nu mai sunt subiectul existenței mele, sunt obiectul unor demersuri ale soartei... Ale unei soarte adeverse... Sunt deocamdată în puterea ei!... Mă dezbrac de mine!... Eu să rămân... dintre toate averile, pe care le confiscă nenorocirea, nădejdea rămâne cea din urmă – să rămân și să pornesc să mă caut și să mă găsesc iar pe mine. Pentru ca imaginea Focșaniului din Primul Război Mondial, descrisă atât de sugestiv de marea scriitoare Hortensia Papadat-Bengescu, să fie şi mai edificatoare, redau, aici, şi o adresă a Serviciului medical32, semnată de doctor Macri, medic delegat al oraşului, din data de 10 Martie, 1917: Domnule Primar, Cu ocaziunea vizitărei bolnavilor din oraş, aproape în întregimea lui, am constatat pe lângă bolile molipsitoare ce bântue în oraş şi starea lui sanitară, care pentru a nu avea vreo vină mai târziu, vă semnalez şi d-voastră, după cum urmează: I. Bolile molipsitoare, mai frecvente ce le-am constatat au fost: a) Tifosul abdominal, atât printre locuitorii oraşului, cât şi mai ales printre refugiaţi, aceste cazuri nu s’au putut izola la spital toate din lipsă de locuri, mulţi zac la domiciliu, unii fără nici o îngrijire, fără alimentaţie, şi într’o murdărie extremă. b) angina difterică şi crupul difteric, printre copii; din lipsa serului antidifteric la farmacii, toate cazurile constatate au murit, casele unde au zăcut aceşti copii nu s’au dezinfectat. c) Scarlatina, asemenea nu s’a putut izola la spital din lipsă de locuri. d) Tifos exantematic sau petichial, cu 3 cazuri constatate numai de mine, care s’au transportat la spital. II. Starea sanitară, în genere a oraşului este cât se poate de rea:

a) Depozitarea gunoaielor, aduse de căruţe prin diferite locuri virane şi grădini din oraş, va provoca miesme şi infecţiuni grozave, odată cu venirea căldurilor, la care se mai adaugă în unele locuri şi cadavre de câini neridicate. b) Aproape toate latrinele din oraş sunt pline şi au debordat afară; antrepreonorul însărcinat cu golirea lor, din lipsă de cai, şi oricum, nu poate dovedi acest serviciu, trebue urmărit şi cu alţii, şi din această privinţă, pericolul este foarte mare cu venirea dezgheţului şi a căldurei. c) Curţile locuitorilor şi locuinţele lor, mai ales a celor de la periferia oraşului şi chiar prin centrul oraşului a celor lipsite de mijloace, sunt pline de murdărie, gunoaie şi excremente; pe de o parte lipsa braţelor, pe de alta mizeria şi lipsa varului din oraş nu se poate face curăţenie. În timpuri normale cu asemenea chestiuni se ocupa consiliul de igienă al oraşului ce se compunea din medici de oraş, de spital.... un inginer şi un farmacist delegat din oraş, discutau, de câte ori se întruneau măsuri de luat, astăzi acest consiliu nu există, măsurile noastre de apărare sunt extrem de mici. Nu numai în interesul acestei populațiuni a orașului, dar chiar în interesul sănătăţeii tuturor cari sunt actual în oraş, în interesul umanităţei chiar, se impune a se lua măsuri energice acum la început, fiind că mai târziu lupta noastră va fi ineficace şi pentru prestigiul nostru medical ar fi o ruşine, dacă cel puţin unul din noi n’a prevăzut şi semnalat acest pericol. În special atrag atenţiunea, că gunoaiele depozitate, bălegarul ne scos afară la câmp va produce cu venirea căldurilor un mare număr de muşte, care în scurt timp se vor înmulţi înspăimântător şi va propaga cu siguranţă prin toate casele şi pe toate alimentele toţi microbii de boli molipsitoare. Într’o eventuală consfătuire, voiu propune şi măsurile ce ar fi necesare pentru înlăturarea pericolului ce ne aşteaptă. Memorie locală Vrancea

PATRASCANU, D. D. Vinovații 1916-1918

București : Editor ziarul "Lumina", 1918, 138 p.

ucrarea conține o serie de articole publicate, în perioada anilor 1916 -1918, în ziarul Lumina. Structurate în cinci capitole, articolele conțin păreri și impresii referitoare la Primul Război Mondial. Au fost selectate, doar articolele care vin să lămurească unele chestiuni, dezbătute mult în presa vremii, dar care, din nenorocire, n-au fost înțelese totdeauna conform adevărului obiectiv, nici n-au fost judecate numai cu interesul Statului Român33. Titluri capitole: Păreri și replici ( cap. I), Pentru ce am intrat în războiu (cap. II), Tragedia României (cap. III), O polemică (cap. IV), Impresii (cap. V).

PÂRVAN, Vasile

Au căzut pentru libertate - Un cântec de jale și Un cântec de biruință București : Editura "Reforma Socială", 1919 (MCMXIX), 62 p.

emorial în onoarea camarazilor căzuți in războiul pentru unitatea națională citit în ziua de 20 Noiembrie 1918, la redeschiderea cursurilor de Istorie antică. Fond Leon Kalustian (donație)

***

Pentru neam și țară : Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război Oradea- Mare: Tipografia "Sonnenfeld", [1930], 192 p., fotogr., desene, h.

n România, Primul Război Mondial, pe lângă considerabilele pierderi umane și materiale provocate, a lăsat în urmă și 360.728 de mii de copii orfani. Ocrotirea acestor nefericiți era obligația morală a statului și societății românești. Nobila misiune a fost asumată de principesa Olga M. Sturdza, care din primele zile ale războiului […] cu viziunea clară a nevoilor și durerilor cari aveau să urmeze, fondează la Iași, în incinta fostei școli de menaj „Principesa Maria”, orfelinatul „Regina Maria”. Instituția a luat ființă la 16 septembrie 1916, fiind cel dintâi cămin din Țară destinat adăpostirii orfanilor din război. Așezământul se bucura de înaltul patronaj al M.S. Regina Maria. De altfel, Regina, alături de mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu, a susținut în mod consecvent inițiativele de acest gen ale comitetului de doamne, prezidat de Olga M. Sturdza. La scurt timp, sunt deschise orfelinate la Piatra-Neamț și Roman iar comitetul se transformă într-o veritabilă societate de importanță

națională. Asociația obține personalitate juridică la 30 decembrie 1917, fiind înregistrată cu denumirea de „Societatea ocrotirea orfanilor din război”. Scopul declarat al Societății era: ocrotirea orfanilor din război, fără deosebire de naționalitate, avându-se în vedere mai întâi orfanii de ambii părinți. Se mai prevedea că: „Societatea acordă ocrotire tuturor orfanilor, fără deosebire de religie, fie că ei sunt legitimi, legitimați, recunoscuți sau naturali, ocrotirea încetând înainte de majorat atunci când orfanul asistat este adoptat, când își regăsește părinții prin reîntoarcerea sau liberarea lor, când se căsătorește sau când se constată că orfanul este în stare să-și câștige existența, dobândind pregătirea necesară într'o meserie sau profesiune pe care o poate exercita34” Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte, face o scurtă prezentare a Primului Război Mondial; partea a doua vorbește despre societate (înființare, scop, îndatoriri, organizare, activitatea desfășurată, educația, instrucțiunea, asistența în familii). În text sunt incluse fotografii, desene, portrete. 3 portrete: Regele Ferdinand I, Regina Maria și Principesa Olga M. Sturdza. Desenele au fost făcute de Victor Ion Popa. Fotografii și desene ce țin de memoria locală: Orfelinatul de fete "Olga M. Sturdza" Ruini din Mărăști, Mărăști: În față cota 670, în fund cota 711, Luptele de la Movileni-Doaga, Mărășești. 6 August 1917. Din cuprins titluri ce țin de memoria locală: Mărăștii, Mărășeștii. La sfârșitul lucrării, în copie, sunt prezentate 3 diplome primite de Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război. Lucrarea conține ştampila originală a societății şi semnătura Principesei Olga M. Sturdza, președinta generală a acesteia. Memorie locală Vrancea

PETRESCU, Cezar Întunecare - Vol. 1-2

București: Institutul de Arte Grafice Cugetarea "Georgescu Delafras S.A.,", s. a.

cțiunea romanului, plasată în timpul Primului Război Mondial, întruchipează romanul suferinței umane, profunde şi iremediabile. Pe lângă descrierea luptelor, romanul, înfățișează și efectele secundare ale războiului, consecințele cumplite asupra mentalului, sufletelor și destinelor omenești. Generația de atunci suferea profunde tulburări morale și afective, convulsiile

istoriei au frânt, definitiv, suflete. În roman, aproape toate categoriile sociale, reprezentate printrun număr mare de personaje cu individualitate distinctă, își trăiesc drama. Cezar Petrescu nu a participat la război. Reprezentările sale despre război au fost constituite din poveștile prietenilor și camarazilor care trăiseră pe viu tragedia. Realitatea – mărturisește autorul - a fost, totuși, atât de bine interpretată, încât, făcând cunoștință cu niște ofițeri, cititori ai romanului meu, aceștia au pretins categoric că au participat la una din luptele descrise de mine, iar unul își amintea că mă văzuse luptând în dreapta lui35. Fără a fi doar o copie fidelă a realității, romanul "Întunecare" rămâne un document istoric, o cronică, o oglindă a acelor timpuri, când România se afla în Primul Război Mondial36. Vol. 1. Cartea I : Acolo șezum și plânsem, 415 p.; Vol. 2. Cartea II : Întoarcerea unde au fost Jurămintele, 418 p. Fond Virgil Huzum

PETRESCU-COMNENE, Nicolae Notes sur la guerre roumaine (1916 –1917) Paris: Librairie Payot, 1918, 256 p.

nsemnări și documente din Primul Război Mondial, perioada 1916-1917. Lucrare scrisă în limba franceză. Fond Virgil Huzum

POMPEIU, Aristia D.

Calendarul de răsboiu al ostașilor români 1919 București: Institutul de Arte Grafice „C. Sfetea”, s.a., 192 p., fotogr. il., planșe

alendarul cuprinde o serie de texte (memorialistice, lirice, corespondenţă) în care sunt descrise experiențe ale ostașilor români din Primul Război Mondial. Cartea este prefațată de un sensibil și poetic îndemn al Reginei Maria, pentru mângâierea, sprijinul, solidaritatea cu toți aceia care au îndurat grozăviile războiului, soldați, copii orfani, văduve de război și de asemenea, un îndemn la pioșenie nepieritoare pentru cei acoperiți de glia străbună în Marele Război. Lucrarea se dorește a fi totodată și un apel al Societăției Ocrotirea Orfanilor din Răsboiu, pentru implicarea întregii societăți în educarea, ajutorarea, dezvoltarea morală a copiilor români, rămași fără sprijin.

Volumul este particularizat și de un interesant material iconografic reprezentând Familia Regală, în diferite ipostaze ale războiului, precum și diferite alte imagini de război și din activitatea de binefacere a societății sus amintite. Din Cuprins: Impresii din prizonierat, Prizonier în Bulgaria, Sărbătorile Paștilor în 1917 în timpul ocupației străine, În pușcărie la nemți ș.a. Ilustrații ce țin de memoria locală: Bătălia dela Mărășești. M.S., Regina Maria la Cozmești, postul de comandă al Generalului E. Grigorescu.

Memorie locală Vrancea

POPESCU, Petre (Capitan de rezerva) În fața morții. Cocargea, Dragoslavele, Răchitașul, Cocoșilă București : Institutul de Arte Grafice "Lucia", 1922, 129 p.

ntâmplări și fapte de vitejie din Primul Război Mondial, trăite de autor (căpitanul Petre Popescu) și camarazii săi, pe frontul din Moldova (Valea Șușiței, Soveja, Mărăști, Varnița, Voloșcani, Vidra, Odobești, Vârfurile Zboina, Răchitașu, Cocoșilă). Povestiri care ne ajută să descifrăm starea de spirit a soldatului român de pe front, povestiri care te fac să vibrezi cu adâncă emoție la tot ceea ce a însemnat Războiul de Întregire a Neamului. Povestiri care, după cum mărturisește N. Iorga, prefațatorul acestei cărți, ar trebui să fie introduse în cărțile de școală. Carte prefațată de Nicolae Iorga Memorie locală Vrancea Fond Leon Kalustian (donație)

PRODAN, Paul I

Teatrul românesc în răsboiu 1917 - 1919: Cronici și însemnări București : Editura "Tiparul Românesc"S.A., 1921, 147 p.

ronici teatrale asupra tuturor activităților teatrale și muzicale desfășurate, în timpul refugiului, la Iași, îndată ce situația frontului a îngăduit o oarecare statornicire. Pe scena Teatrului Național din Iași, actorii localnici refugiați de la teatrele de stat și particulare din București și Craiova, precum și artiștii lirici și muzicanții sub protecția marelui artist George Enescu37, au organizat spectacole de dramă, de operă și concerte, care au avut o îndoită menire. Prima, de

a nu fi întrerupt contactul între artiști și public nici în vremuri de război; a doua de a fi dovedit dragostea lor nemărginită pentru artă. În prima parte a lucrării sunt adunate cronicile pe care autorul le-a scris în ziarele L’Independence Roumaine şi Neamul Românesc din anul 1917 până după încheierea păcii de la Bucureşti. Partea a doua dezvăluie cititorului cronici asupra spectacolelor dramatice ale Teatrului Național și ale Companiei Bulandra, care au avut loc cu autorizația cenzurii germane, adică de la pace până la fuga ocupanților. Volum dedicat unchiului său, Dimitrie Ollănescu-Ascanio38. Carte prefațată de I. Al. Brătescu-Voinești Coperta de Victor Ion Popa Fond Leon Kalustian (donație)

RADULESCU, Mircea Suflet și uzină: Poezii de război

București: Editura Librăriei Socec, 1919, 105 p.

oeme de război închinate eroilor Primului Război Mondial, poeme care zugrăvesc și imaginea unei Românii rănite. Animat de iubirea de neam, versul tânărului poet, de doar numai 26 de ani, este profund emoționant. Te emoționează și te arde, spune Barbu Ştefănescu Delavrancea, în prefața cărții, prin suflul patriotic și vibrația adâncă pe care o transmite. Spre lecturare, redau câteva poeme, lăsându-vă pe dumneavoastră să apreciați cele spuse: Cuiburile Spre sate risipite la margini de șosele, Cu soarele pe aripi vă ’ntoarceți din exil. Dar cuiburile voastre, plăpânde rândunele, N’or să mai ocrotească înfioratul tril... O! Cuiburile voastre, sub strașina plecată, Sub maldărul de trestii, la adăpost de vânt, Spre care nici o mână nu s’ar fi’ntins vre-odată, Era păcat să surpe altarul mic și sfânt. Voi le știați acolo, cu trudă ’nfiripate, Sub grinzi de lemn, la umbra clopotniței din sat,

Lipite de șoproane, de ziduri aninate, Așa cum astă toamnă stinghere le-ați lăsat. Azi nu mai sunt... Vrăjmașii le-au sfărâmat pe toate: Zac unele’n țărână, iar celelalte zac, Pe zidul ars de torța sălbaticelor gloate, Să plângă amintirea bătrânului cerdac. Și voi veneați, aduse de-a soarelui căldură Ce pune seva nouă în mugurii ce se sparg, Să salutați plugarii ce ies la arătură, Sârguitoarea muncă slăvind-o’ncerul larg; Știind că lunca-i tristă și țarina e goală De glasurile vieții, voi vă ’ntorceați acum, Să deșteptați copiii, ce’n zori se duc la școală, Pe câmp să scoateți pluguri și carele pe drum; Voi vă’ntoarceți s’aduceți sglobia ciripire Ce ne cheama din largul pământului străbun O! Nu! Era prea mare atâta fericire Să poată fi cruțată de pumnul unui Hun! Azi căutați, zadarnic, vre’o strașină plecată, Clopotnița e goală și clopotul e mut; E dărâmat cerdacul, unde cosea o fată Și mica mână albă de mult a dispărut. Privind cu’nfiorare, cum toate au fost distruse De vijelia urei, care-a trecut pe-aici, Voi, ce veniați în țară, de dragoste aduse, Infiorate stoluri de negre rândunici, Târziu când veți pricepe ce mâini au fost în stare Să vă doboare cuibul și-atâta trudă’n praf, Să spuneți tuturora durerea voastră mare, Veți sta plângând pe fire subțiri de telegraf...

Răstignire Bisericuță strâmbă din margine de sat, Bisericuță tristă, plecată ’ncet pe-o rână, În care ani de-a rândul am plâns și ne-am rugat Nici tu n’ai fost cruțată de furia păgână... În colțul tău de țară în cari privegheai Tu stai împresurată de cruci și zări blajine Și’n sfintele Dumineci, cu orizont bălai, Ca îngerii copiii veniau în stol la tine... Spre vechiul prag, aduse ca de un pios îndemn, Urcau, în auria amurgului sclipire, Bătrânele, chemate de toaca ta de lemn, Și totul era cântec, mireasmă și iubire. Iar strașina ta, plină de vrăbii și lăstuni, Mi se părea în aer un gest, ce se desface Să binecuvinteze pe ctitorii străbuni, Ce’n preajma ta găsiră dumnezeeasca pace... Acoperișu-ți, astăzi, e-aproape năruit; Pe ziduri crește mușchiul și spinii, la tot pasul; Obuzele vrăjmașe cu care te-au lovit Și-au smuls bucăți din cruce și-au spart iconostasul! Barbara gloată, plină de ură, ți-a scuipat Bătrânele icoane sub care altă dată Am ars atâta ceară și –atât noi ne-am rugat Că bunii sfinți și astăzi au barba afumată. Dar cu surâsuri blânde icoanele –au răspuns, Așa precum zâmbit-a sub grelele canoane Acela ce fusese cu sulița străpuns Și țintuit pe vârful Golgotei cu piroane... Și când, rostogolită din turnul tău sărac, Se prăbuși arama izbită cu toporul,

Iertând pe-asupritorii ce nu știau ce fac, Agoniza prin tine, sublim, Mântuitorul! În tranșee Ei stau în șanțuri, în noroi și’n zloată Și plouă peste ei și bate vântul; Dar ei veghează una cu pământul Spre care’ și închinară viața toată. Nimic de-aici nu le reteaz-avântul. Prin smârcuri se târăsc pe brânci și ’noată; Nici iadul n’ar putea de-acum să-i scoată Din glodul greu ce le-a încleștat veștmântul. De șapte ori mai grei le sunt bocancii. Dar cei ce-așteaptă ceasul răzbunărei În vale la Siret și’n munții Vrancii, Au sufletul mai sprinten ca o glumă; Și-atâta’ s de uniți cu trupul țărei, Că par cu toții modelați din humă! Din cuprins: Închinare, Ofranda, Marii necunoscuți, Ostașilor ardeleni, Sus fruntea, Suflet și uzină, În tranșee, etc. Poezia, Suflet și uzină, evocă bătălia de la Mărășești.

Volumul este dedicat lui Take Ionescu, aceluia care cu o credință nestrămutată nu s’a îndoit o clipă și a luptat fără odihnă pentru înfăptuirea marelui vis românesc. Prefață de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Memorie locală Vrancea Donație: Petre A: Iosif

***

Regele Ferdinand I și unirea Basarabiei Chișinău: Tipografia "Dreptatea", 1939, 143 p.

ucrarea cuprinde cuvântarea Regelui Ferdinand rostită cu ocazia celei dintâi vizite în Basarabia precum și cuvântările fruntașilor basarabeni în diferitele evenimente de după Unire. Pentru ca lucrarea să păstreze o obiectivitate desăvârșită și un caracter curat istoric, Comitetul de redactare a găsit nimerit să publice toate evenimentele naționale din Basarabia în strânsă legătură cu însăși viața și simțămintele Regelui Ferdinand. Scopul lucrării este acela de a arăta tuturor generațiilor, celor care au fost, celor de față și celor care vor veni, cât de mult a iubit Întregitorul României Mari, Ferdinand I, Basarabia, provincia românească dintre Prut și Nistru.

***

România în Războiul Mondial 1916 – 1919 - Volumul 1: Documente – Anexe București: Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, 1934, 737 p., tabele

olumul 1, din istoricul oficial "România în Războiul Mondial", prezintă istoria Primului Război din România în documente și anexe. Acest volum redă 510 documente românești, emise în timpul războiului în perioada aprilie 1914 - 21 septembrie 1916, aflate în arhiva Marelui Stat Major (Serviciul Istoric). Conținutul documentelor: tabele cu efectivul de război 1916-1917, memorii, ordine de operațiuni, ordine de zi, telegrame, instrucțiuni secrete, dări de seamă, buletine zilnice, hărți. Prefața este în limba franceză. Notă: În colecțiile BJDZ, nu se regăsește volumul I : România în Războiul Mondial 1916 – 1919: Capitolele I-VIII.

***

România în Războiul Mondial 1916 – 1919 - Volumul 2: Capitolele IX-XIX București: Imprimeria Națională, 1936, XVIII, 885 p., 4 tabele

olumul 2 cuprinde evenimentele și operațiunile dintre 15 – 30 septembrie 1916. Fac excepție operațiunile din sectorul Jiului, a căror descriere începe de la 1 septembrie 1916, când se pronunță primul atac german în acest sector, precum și operațiunile Armate a IX-a ruse, care au fost tratate sumar în volumul I. Ca și la volumul I, materialul de bază a fost format din documentele originale românești, emise în timpul Primului Război Mondial și aflate în arhiva Marelui Stat Major

(Serviciul Istoric). Pentru stabilirea situației reale a forțelor inamice s-a făcut uz și de documentele în cópii, germane, austro-ungare și ruse de care dispune Serviciul Istoric al Ministerului Apărării Naționale. În ideea de a face cât mai ușoară înțelegerea fazelor mari ale operațiunilor, autorii, au făcut un rezumat al acestor operațiuni la sfârșitul fiecărui capitol. Titluri capitole: Măsurile luate de Comandamentul de căpetenie român în vederea manevrei de la Flămânda, Operațiunile Armatelor a III-a și de Dobrogea pe frontul de Sud, Concentrarea de noui forțe germane și austro-ungare pe teatrul de operațiuni din Transilvania, Proiectele ofensivei germano-ungare pe acest teatru de operațiuni, Operațiunile din sectorul Jiu, între 1/14 – 15/28 septembrie 1916, Bătălia de la Sibiu, Ofensiva Armatei a II-a pentru degajarea Corpului de Olt, Ofensiva Armatei de Nord pentru degajarea Corpului de Olt, Ofensiva Armatei a IX-a Germane contra Armatei a II-a Române, Oprirea ofensivei și retragerea Armatei de Nord pe frontieră între 19 -30 septembrie (2–13 X) 1916, Operațiunile pe frontul Armatei I-a până la sfârșitul lunii septembrie în sectoarele Olt, Jiu, Cerna și Dunăre, după atacul inamic la Jiu și bătălia de la Sibiu, Legătura între M. C. G. Rus ș M. C. G. Român și operațiunile Armatei a IX-a Ruse între 3/16 IX- 1/14 X 1916. Autori volum: Paul Angelescu, (General de Corp de Armată – Ministrul Apărării Naționale), Samsonovici Nicolae (General de Divizie – Șeful Marelui Stat Major), Constandache Grigore ( General - Șeful Serviciului Istoric). Colaboratori: Colonel Manafu Marin, Colonel Arghiropol Epaminonda, Lt. Colonel Drăgănescu Constantin, Procopiescu Emil, Alexiu Paul, Momiceanu Scarlat, Stătescu Nicolae, Căpitan comandor Fundățeanu Preda, Maior, Dumitrescu Romulus, Franc Carol, Ionescu A. Gheorghe, Dumitrescu Alexandru, Nicolau, P. Vasile, Andreescu Petre, Căpitan Lărgeanu Traian și Constantinov Ion.

Volumul are și 13 anexe.

***

România în Războiul Mondial 1916 – 1919 - Volumul 2: Documente - Anexe București: Imprimeria Națională, 1936, XXIV, 328 p., tabele

uprinde 343 documente anexe la volumul II, volum descris mai sus.

***

România în Războiul Mondial 1916 – 1919 - Volumul 3, Partea I-a: Documente – Anexe București: Imprimeria Națională, 1940, 498 p.

uprinde 609 documente emise 26 IX 1916 – 15 X 1916, documente anexe la volumul 3: Partea II-a, Capitolele XXV -XXX

***

România în Războiul Mondial 1916 – 1919 - Volumul 3, Partea II-a: Capitolele XXV - XXX București: Imprimeria Națională, 1941, XVI, 904 p., 2 tabele

olumul cuprinde evenimentele și operațiunile de la 30 septembrie 1916 până la sfârșitul anului. Lucrarea conține 10 anexe.

Titluri capitole: Operațiunile Armatei I-a române în sectorul Olt (Corpul I Armată) între 16/29 X – 31 X/13 XI 1916, Operațiunile Armatei I-a române în sectoarele Olt și Jiu între 28 X /10 XI – 11/24 XI 1916, Operațiunile Armatei I-a române în sectoarele Cerna și Detașamentului Dunărea între 1/14 X- 23 XI / 6 XII 1916, Operațiunile din Dobrogea între 6 /19 X – 11/ 24 XI 1916, Operațiunile de pe frontul Dunării între 5/18 X și 11/24 XI 1916, Chestiuni în strânsă legătură cu operațiunile Armatei Române între 14/27 VIII – 11/24 XI 1916. Autori volum: Iacobici Iosif (General de Corp de Armată – Ministrul Apărării Naționale), Ioanițiu Alexandru (General de brigadă – Șeful Marelui Stat Major), Drăgănescu Constantin (Colonel - Șeful Serviciului Istoric), Constandache Grigore ( General în rezervă). Colaboratori: Colonel Momiceanu Scarlat, Locotenent Colonel Andreescu Petre, Dumitrescu Romulus, Tretinescu Nicolae, Muțiu Ioan, Cristescu Ioan.

ROSETTI, Radu (General) Amintiri despre Regina Maria București: s. e, 1942, 4 p.

rimul Război Mondial i-a oferit prilejul semnatarului acestui articol, Generalul Radu Rosetti, comandantul Regimentului 67 Infanterie, să fie în apropierea Reginei Maria. De o admirabilă putere morală, cunoaștem cu toții că voința Reginei s-a topit în voința națiunii române, că idealul României Mari fusese și idealul ei. În timpul Primului Război Mondial, o vedem, adesea, părăsinduși palatul pentru a înfrunta toate primejdiile molimei cuceritoare, alergând de la un spital la altul,

pe front și în tranșee, pentru a alina toate suferințele miilor de soldați, pentru a potoli foamea și a astâmpăra setea. Atâtea frunți fierbinți au simțit blânda mână a Reginei, strecurându-se ca o mângâiere, și atâția ochi înfrigurați au văzut deodată silueta albă a Reginei trecând pe la căpătâi39. La spitalul din Iași, autorul însuși a simțit mâna Reginei de două ori: odată când s-a îmbolnăvit de tifos și a doua oară când a fost grav rănit în luptele de la Mărășești (Răzoare, 6 august 1917). Articol scris în amintirea Reginei, publicat în Revista istorică, vol. XXVII, nr. 1-12. Memorie locală Vrancea Fond Leon Kalustian (donație)

ROSNER, Karl

Dela Sibiu până la Siret: Impresiunile unui corespondent de Războiu București: Editura "Regele Carol", 1917, 110 p.

ucrarea aduce la cunoștința cititorului o serie de fapte petrecute în toamna și iarna anului 1916 (septembrie-decembrie) pe frontul românesc. În calitatea sa de corespondent de război, autorul, Karl Rosner, a însoțit Armata a IX-a Germană în campanie și a așternut pe hârtie numai întâmplările pe care le-a trăit el însuși pe teatrul de război românesc, de la Sibiu până la Siret. E realitatea prezentată fără părtinire, zugrăvită în culori vii, impresionante, sugestive, ce vădesc un penel de maestru, având drept călăuză principiul adevărului istoric. Fond Leon Kalustian (donație)

SADOVEANU, Mihail

File sângerate. Povestiri și impresii de pe front Iași: Editura Ziarului "România", 1917, 151 p.

ihail Sadoveanu a făcut parte dintre scriitorii și oamenii de cultură care au fost mobilizați pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române. Din zilele războiului, locotenentul de rezervă, Mihail Sadoveanu a lăsat posterității un impresionant volum cu povestiri și impresii de pe front, intitulat: File sângerate. Apărute la finele anului 1917, însemnările sale poartă încărcătura afectivă a unei sensibilități artistice puțin obișnuite. Cartea, de față, reconstituie singura bătălie ofensivă a Armatei Române din vara anului 1917, după o călătorie efectuată la doar numai câteva zile pe frontul de la Mărăști. Din cuprins: Sorcova, Dulham, Nepotul lui Avram Iancu, Bătălia de la Mărăști, Bătălia de la Mărășești, Bătălia de la Răzoare. Memorie locală Vrancea

SANDOVICI, C. M. (Maior)

Destăinuirile unei generații: Monografie istorică a promoției de ofițeri din toate armele activi și de rezervă 1917. Promoția războiului București: Tipografia "Vremea", s. a., 247 p., fotografii

ubintitulată Promoția războiului, prezenta lucrare este o monografie istorică a promoției de ofițeri din toate armele, activi și de rezervă din Primul Război Mondial. Structurată în 7 capitole, monografia cuprinde documente ale vremii, evocări, amintiri și pagini de jurnal ale ofițerilor combatanți cât și ale celor din rezervă, toate amintind de luptele purtate, greutățile întâmpinate, curajul și puterea de sacrificiu a soldatului român. Evidențiind greutățile prin care au trecut, ei și-au dorit pe de o parte, să pună în lumina generațiilor viitoare elemente de orientare pentru pregătirea morală și tehnică a viitorului război, iar pe de altă parte, exemple frumoase de noblețe sufletească care au făurit România Mare. Intitulat Morții noștri, capitolul 7 este dedicat tocmai acestor frumoase exemple şi eroilor, care prin jertfa lor au rotunjit România: Morții noștri n-au încadrare aritmetică – ei sunt mulți!... Au căzut la Mărășești, Mărăști, la Bender pe Prut, la Colomeia în Pocuția lui Alexandru cel Bun, la Solnok pe Tisa, la Budapeste pe Dunăre. Soarta le-a hărăzit loc fericit în istorie în toate acțiunile glorioase ale neamului și pe toate drumurile lărgitoare de hotare. România Mare e strâns legată de soarta Promoției noastre – spune autorul în motto-ul acestui capitol. Multe din amintirile ofițerilor descriu fapte, locuri și lupte ce țin și de memoria locală: Mărăști, Mărășești, Răzoare, Chicera (Panciu), Muncelu, Varnița, Valea Zăbrăuțului, Adjudu Vechi. Însuși autorul, maiorul C. M. Sandovici, are amintiri legate de locurile noastre. Din fragmentul său de jurnal (redat în carte, de la pagina 203 la pagina 211), aflăm că în octombrie 1917, pașii l-au purtat pe meleaguri putnene, la Muncelu (Panciu), pe Valea Zăbrăuțului și la Adjudu Vechi. Muncel (Valea Aluniței), Miercuri 11 Octombrie 1917. Plouă mărunt ca prin pânza unei site... plouă mereu de ieri noapte și ploaia ne-a umplut tranșeele cu apă. Nici neamțul nu o duce mai bine căci a amuțit de tot. În alte seri vuia valea de împușcături, acum e liniște desăvârșită... și ascult cum ploaia cade încet, încet deasupra bordeiului înfipt în coasta văii... Muncel (Valea Glodului) Miercuri 29 Octombrie 1917. Azi fiind sărbătoare, s’a oficiat un serviciu divin în biserica improvizată de noi în

fundul acestei văi. Au luat parte două batalioane cu ofițerii în frunte. Ne-am rugat cu toții pentru cei plecați din mijlocul nostru în altă lume, de asemenea pentru Rege, pentru țară și pentru ai noștri rămași departe. [...] Muncel (Valea Pârlita), 20 Noembrie 1917. E o vreme cum n’a fost de mult, foarte de mult. Codrul posomorât își pleacă ramurile goale înaintea viscolului care a întunecat văile cu valuri de zăpadă. Și e frig și viscol și iarăși frig și viscol. Fulgii albi îți lovesc fața și se pierd prin urechi sau ți se topesc după gât. Dacă o iei pe șanțul de comunicație, închipuindu-ți că-i mai dos, vântul te ajunge din urmă și te urmărește până în linia I-a, iar de aci pleacă șuierând printre rețelele de sârmă și se duce în tranșeele nemților. Vai de neamț, dar vai și de noi când se întoarce îndărăt vântul călător. Și crengile pomilor frânte de obuze se leagănă într’un scârțâit de jale și de durere neînchipuite. [...] Muncel (Valea Pârlita ), 21 Noembrie 1917. Zăpada a îmbrăcat pământul într’un veștmânt alb. Pe întinsul câmpului apar doar puncte negre ici, colo, locul exploziei proiectilelor vrăjmașe, iar în fund codrul posomorât închide zarea și oprește privirea doritoare de călătorie în desișul pomilor împodobiți de promoroacă. Și noaptea e atât de frumoasă! Lumina lunei dă mii de sclipiri zăpezii înghețate, iar oamenii încovoiați de ger ți-apar ca umbrele celor ce odihnesc somnul de veci pe aceste locuri. Și e frig și vântul șoptește în urechi vești neplăcute, iar din pădure vin accente triste, însoțite de scârțâitul jalnic al crengilor frânte de obuze. Pare că e plânsul pomilor căzuți jertfă focului, pare că sunt glasuri care cer răzbunare... Valea Zăbrăuțului, Luni 27 Noembrie 1917. E seară și frig ca’n luna Noembrie. Soldații au intrat în bordee și s’au strâns pe lângă foc povestindu-și păsurile. Afară se aud doar pașii măsurați ai santinelelor și câte o șoaptă ușoară a crengilor dezbrăcate de frunze. E seară, e liniște și e frig. În bordee însă e cald și’n foc lemnele înghețate trosnesc îmbrățișate de flăcări roșii. La lumina opaițului îmi port privirile pe paginile jurnalului reîmprospătându-mi amintirile. Valea Zăbrăuțului, Sâmbătă 2 Decembrie 1917. A început vântul să cânte o doină tristă printre crengile pomilor. Câte odată accentele sale vin pe coș și aduc fumul în bordeiul slab luminat de opaiț. E liniște și afară și înăuntru – și în liniștea acesta timpul trece neînchipuit de încet.

Întunericul nopților parc’ar veni parc’ar mai sta și când vine îți pare că n’o să mai plece niciodată. Soarele rar de tot își arată fața pe la noi și din cerul posomorât nori groși stau gata să-și reverse potopul de fulgi albi fără număr. Și’n suflete vântul gândurilor răscolește cenușa unor amintiri de demult, iar ochii triști stau gata să-și reverse potopul de lacrimi calde. Peste toate acestea dorul de acasă își întinde aripile sale ocrotitoare precum în câmpul adormit liniștea a cuprins toate lucrurile în brațele sale vrăjite. Valea Zăbrăuțului, Sâmbătă 9 Decembrie 1917. E așa de ger încât dacă numai o clipă ne-am gândi că gerul acesta poate rămâne veșnic, singur gândul ar fi de ajuns pentru a ne îngheța. Tot așa și durerile... dacă ne-ar putea da impresia că ele ar fi veșnice desigur că aceasta ar fi destul ca să ne distrugă. Adjudul Vechi, Luni 11 Decembrie 1917. Mi-abat calul din direcția ordonată și, în trap liniștit, intru în sat. În acest sat a stat mult timp tata cu unitatea în care a fost mobilizat. Întreb de el la locuitorul unde îl știam cartiruit. Moșul cu glasul pe jumătate, îmi spune că tata s’a îmbolnăvit și a fost evacuat la un spital din Jevreni. De acolo i-ar fi venit vestea că a murit. Era prima confirmare a bănuielii mele față de tăcerea sa. Era tăcerea mormântului. Încălecând, am plecat în goana calului s’ajung coloana. Memorie locală Vrancea

SERDARU, Virgiliu Stef. Lupta dela Mărășești - Oituz

București: Institutul de Arte Grafice "Minerva", 1919, 172 p. il

escrierea bătăliei de la Mărășești-Oituz. Pentru a reda cu fidelitate desfășurarea evenimentelor, volumul prezintă comunicatele oficiale ale Marelui Cartier Român. Lucrarea este dedicată vitejiei eroilor morți în luptele de la Mărășești–Oituz, eroi care, prin sângele lor, au înfăptuit Unirea Românilor (Grigore Ignat, Ecaterina Teodoroiu, Căpitanul Demetriad, sergentul Mușat). Din cuprins: Eroul căpitan Ignat și mitralierii săi, Moartea sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, Doi viteji. Provine din: colecția Dem Enăchescu, Râmnicu-Sărat. Memorie locală Vrancea

SERDARU, Virgiliu Stef.

Războiul nostru Turtucaia Mărășești: Schițe și note de campanie București : Minerva, 1918, 270 p.

chițe și note de campanie din Primul Război Mondial. Însemnările autorului, Virgiliu Ștef. Serdaru, din carnetul său de campanie, zugrăvesc povestea războiului văzut și trăit de unul care a fost în focul luptelor la Turtucaia, în Transilvania și pe Frontul Moldovei la Cașin-Oituz, Mărăști – Câmpurile, Mărășești. Din cuprins: Retragerea, Pe frontul Siretului. Defecțiunea rusă, Ofensiva Mărăști - Câmpurile, Lupta dela Mărășești, Pe frontul Mărășeștilor. Carte este dedicată Soldatului –Țăran. Provine din: colecția Dem Enăchescu, Râmnicu-Sărat

Memorie locală Vrancea

SORICU, I. U.

Doine din zile de luptă Iași: Editura Librăriei "Pavel Suru", 1917, 68 p.

oetul Ioan Urs Soricu, văzut de Nicolae Iorga ca un reprezentant de seamă al sămănătorismului, a lăsat posterității cea mai amplă colecție de creații folclorice extrase din corespondența purtată de soldați în timpul Războiului de Întregire a Neamului. La cerere, deși suferind de o maladie a vederii, participă la Primul Război Mondial și luptă pe frontul din Moldova. Multe din poeziile publicate în acest volum, sunt prelucrări ale doinelor de cătănie, prelucrări care aduc o percepție tulbure a lumii, o viziune eschatologică și neliniști proiectate cosmic. Memorie locală Vrancea Fond Leon Kalustian (donație)

STERE, C.

Marele răsboiu și politica României București: Editura ziarului "Lumina", 1918, IV, 463 p.

ituația politică a României în timpul Primului Război Mondial. Lucrarea reunește o parte din articolele politice scrise de Constantin Stere40, publicate în ziarul Lumina41, pe vremea când Moldova era izolată de restul țării.

Articolele selectate în acest volum pot fi împărțite în două categorii. În cea dintâi, intitulată România și Războiul Mondial, sunt cercetate cauzele Războiului Mondial și situația României în mijlocul forțelor antagoniste. Grupate cu strictețe în ordinea lor cronologică, articolele din cea de a doua categorie, intitulată, Dintr’o zi într’alta, analizează, fără patimă, evenimentele politice ale zilei: n’am altă armă decât cuvântul, şi nu caut alt sprijin decât în conştiinţa şi în judecata şi celui mai umil dintre concetăţenii mei. Un singur lucru cer de la cetitorii ziarului nostru, menit să vadă lumina în aceste zi de durere şi ruşine; să-l cetească tot așa dezbrăcați de patimi mărunte și prejudecăți, cum va fi și scris; să cântărească fiecare cuvânt și să-și facă singuri examenul de conștiință; dar să nu înăbușe, înspăimântați de lumina crudă a adevărului, răsunetul ce acest cuvânt l-ar găsi în inima lor. Conștiințele vii mă vor auzi. Lumina se va face și prin lumină ne va veni Mântuirea42.

TASLAUANU, Octavian C.

Sub flamurile naționale: Note și documente din războiul de Întregire a Neamului - Vol. I Sighișoara: Editura "Miron Neagu", s. a., 310 p.

criitorul, publicistul și politicianul ardelean Octavian C. Tăslăuanu43 a lăsat posterității memorabile pagini despre Războiul de Întregire a Neamului. În timpul Primului Război Mondial a luptat în armata română, ca ofițer de informații. Lucrarea de față, vine să ne dezvăluie însemnările și amintirile sale din perioada anilor 1914-1916. În aceste note - spune memorialistul nu cruț pe nimeni, nici pe mine. Spun adevărul întreg asupra oamenilor și evenimentelor, așa cum le-am văzut și trăit pe front. Scrisă în maniera jurnalului, lucrarea este structurată în 6 capitole: Calvarul Neutralității, Zile de glorie, Pe valea Trotușului, Apărarea capitalei, Pe drumul durerii, Iarna suferinții. Din cuprins, titluri ce trimit la (Măicănești).

memoria locală: Spre munții Vrancei (Adjud), Pe Bărăgan

Memorie locală Vrancea

TATARANU, Nicolae (General) Acum un sfert de veac: Amintiri din războiu

București: Editura "Cartea Românească", 1940, 143 p., fotogr., h.

mintirile autorului, Nicolae Tătăranu, din Primul Război Mondial. La intrarea României în război, autorul cărții, Nicolae Tătăranu era comandantul Companiei I Cicliști, din cadrul Batalionului 2 Vânători „Regina Elisabeta”, având gradul de locotenent, apoi de căpitan. În lupta de la Izvoarele, din 16 noiembrie 1916, este rănit la picior și evacuat la Spitalul Școlii Centrale din București, unde a fost operat. Pe 23 decembrie 1916 a fost transferat la Spitalul nr. 118, care fusese instalat în sediul Automobil Club, din fața Palatului Regal. Existând riscul ca după vindecare să fie transferat într-un lagăr din Germania, pe 5 aprilie 1917 fuge din spital cu intenția de a trece linia frontului și a reveni în cadrul trupelor române. Însoțit de alți doi camarazi care fugiseră din același spital, pe 21 aprilie 1917 ajunge în Ploiești, dar a doua zi sunt arestați și duși la Penitenciar. După o lună sunt judecați, iar Curtea decide să fie evacuați într-un lagăr din Germania urmând să li se comunice sentința. În noaptea de 29-30 mai, după plecarea din București către lagărul german, sare din tren în dreptul localității Zăvideni, fiind urmat în scurt timp și de alți doi camarazi, sublocotenentul Vasile Iacobescu și sublocotenentul Florin Rădulescu. După multe peripeții, ajung pe 22 iunie în București. Încolțiți de agenții care-i căutau, se mută dintr-un loc în altul, până pe 17 iulie, când se îndreaptă spre trupele române din sudul Moldovei, alegând itinerariul București-Inotești-Ceptura-Sângeru-Cislău-Goidești-Munții Buzăului și Vrancei, urmând ca de acolo, în funcție de situație, să aleagă calea cea mai potrivită. În noaptea de 29-30 iulie, după parcurgerea a 210 km, cei trei reușesc să treacă în Moldova. Din noianul amintirilor despre Primul Război Mondial, în această carte, autorul își amintește clipele trăite în bătălia de pe Argeș sau de la Flămânda. Prin cuvinte frumos meșteșugite, autorul zugrăvește viața pe câmpul de luptă cu dramele și comediile lui, surprinde tumultul sufletesc al soldaților, cu chinurile și groaza de moarte, priveliștea unor scene groaznice și povestea frământărilor prin care trec cei trei tineri ofițeri răniți și prizonieri, până ajung pe frontul din Moldova. Lucrarea este structurată în două părți, intitulate astfel: În vâltoarea războiului și Prizonier și fugar prin țară. Fotografiile (imagini cu cei trei ofițeri și scene de luptă) și hărțile cu planuri de luptă sunt incluse în text. Fotografii ce țin de memoria locală: Pădure tăiată și neridicată de pe muntele Zăbala, Pe valea Nărujei Autorul este vrâncean44 Memorie locală Vrancea Fond Virgil Huzum

TEODORESCU, Constantin (General) Turtucaia: Studiu tactic și cauzele crochiuri în culori Brașov: Tipografia "Unirea", 1922, 140 p., h.

eașteptata înfrângere a trupelor române, în luptele de la Turtucaia45, din toamna anului 1916, la doar zece zile după intrarea României în Primul Război Mondial, a adus dezastrul național. A ridicat, mai ales, pojghița de încredere pe care liderii politici și militari o aveau în Armata Română, în pregătirea și echiparea ostașului român. În lucrarea de față, autorul prezintă istoricul evenimentelor care au precedat și au provocat dezastrul de la Turtucaia, cât și al celor petrecute în timpul luptelor din prima campanie a războiului.

***

Tractat de pace între Puterile Aliate și Asociate și Austria. Protocol și declarațiuni semnate la Saint Germain-en-Laye la 10 Septemvrie 1919 București: Imprimeria Statului, 1920, 101 p.

ratatul de pace între Puterile Aliate și Austria, semnat la Saint Germain-en-Laye la 10 Septemvrie 1919. Cuprinde protocolul și declarațiile.

Din sumar: Pactul Societății Națiunilor, Fruntariile Austriei, Clauze politice europene, Interese austriece în afara de Europa, Clauze militare, navale și aeriene, Prizonieri de război și morminte, Sancțiuni, Reparațiuni, Clauze financiare, Clauze economice, Navigația aeriană, Porturi, căi pe apă și căi ferate, Muncă, Clauze diverse.

***

Tractat de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. Protocol și Declarațiuni din 4 Iunie 1920 (Trianon) București : Imprimeria Statului, 1920, 96 p.

ratatul de pace între Puterile Aliate și Ungaria semnat pe data de 4 Iunie 1920 la Trianon. Cuprinde protocolul și declarațiile.

Din sumar: Pactul Societății Națiunilor, Frontierele Ungariei, Clauze politice europene, Interese ungare în afara de Europa, Clauze militare, navale și aeriene, Prizonieri de război și morminte, Sancțiuni, Reparațiuni, Clauze financiare, Clauze economice, Navigația aeriană, Porturi, căi pe apă și căi ferate, Muncă, Clauze diverse.

TURTUREANU, Constantin În vâltoarea războiului: (1914-1919)

Cernăuți: Tipografia Litera Românească, 1938, 171 p.,il.

ote și însemnări din Războiul pentru Întregirea Neamului, semnate de Constantin Turtureanu, ofiţer voluntar în Războiul Național. Carte dedicată părinților săi, Ion a lui Simion și Martha Turtureanu, din Pătrăuții-Sucevii, reprezentați printr-o foarte sugestivă fotografie de epocă așezată pe pagina de gardă a cărții. Din cuprins, amintiri ce țin de memoria locală: Spre Mărășești. La finalul lucrării, scrise în limba franceză, găsim listele cu ofițerii francezi, morți în România, în timpul războiului.

Memorie locală Vrancea

TZIGARA-SAMURCAS, Al. Mărturisiri Si-li-te

București: Tipografia "Convorbiri Literare", 1920, 164 p.

storic de artă, profesor universitar de istoria artelor la București și Cernăuți, reprezentant al Casei Regale și al Domeniilor Coronei, Al. Tzigara-Samurcaş, a fost și prefect de Poliție al orașului București, sub ocupația germană. Sfârșitul Primului Război Mondial, a însemnat însă, și o criză a carierei lui Tzigara, fiind acuzat de trădare. Rămânând în teritoriul ocupat și servind sub inamic, a fost acuzat că a plasat germanofilia deasupra înființării României Mari. Astfel de acuzații au fost expuse amănunțit în eseul "Rătăciri naționale" (1919) al rectorului universitar, Ion Atanasiu46, la care Tzigara a răspuns cu un pro domo "Mărturisiri silite" (1920). Atanasiu a fost primul care a sugerat că Tzigara trebuie făcut răspunzător pentru comportamentul său din timpul războiului și, în raportul său de la Universitate, a făcut aluzie la posibilitatea de a-l concedia și pe biologul germanofil Victor Babeș. Din cuprins: Activitatea mea din timpul războiului, Sub ocupație, În România Mare, Campania universitară.

TUCULESCU, I. P.

Clipe grele: Amintiri din răsboiu Craiova: Scrisul Românesc, 1930, 245 p.

arile războaie marchează epoci de profundă prefacere. Nu numai harta continentelor își schimbă fizionomia, ci și structura sufletească a celor care iau parte la evenimente. Sufletul individual, ca și sufletul colectiv, se modifică în război, depășindu-și matca. O campanie - spune autorul cărții – nu este o singură poveste, ci juxtapunerea unor întâmplări variabile, care formează pentru fiecare luptător, o odisee personală, în capitolele căreia se oglindește drept, toată gama precipitată a sufletului omenesc, constrâns să-și accelereze ritmul, după imperativele canonadelor și mitralierilor. În campanii, incertitudinea zilei de mâine face ca viața să fie trăită în grabă, din plin, în toată adâncimea ei. Frica, ajunsă la paroxism, degenerează în indiferență. Impresionabilitatea pentru tragic diminuează și truda tranșeelor și-a atacurile impetuoase caută o compensație timidă în umor.[...] Pericolul aruncă poduri de prietenie între suflete, gândurile devin mai transparente, dorurile mai vibrante. [...] Comunitatea de primejdii naște comunitatea de simțiri, înglobând în aceeași atmosferă de caldă apropiere, oameni care se întâlnesc pentru prima oară. Toți se simt aproape, sunt camarazi și simt o adevărată voluptate, aerisindu-și sufletele prin destăinuire. Fiecare are povestea lui.47 Intitulată sugestiv, Clipe grele, cartea de față, este povestea unor participați craioveni la Marele Război. Lucrarea este dedicată memoriei eroilor din Regimentul 5 Vânători, în amintirea clipelor petrecute în mijlocul lor.

URLEA, C. B. (Capitan de rezerva)

Cu moș Teacă’ Moldova sau Pățaniile unui rezervist - Snoave, drăcii şi istorioare din răsboi: 1916 – 1918 (Cu o scrisoare de la Anton Bacalbașa) București: Editura "Viața Românească", s. a., 167 p.

noave și istorioare despre pățaniile unui ofițer de rezervă, Șoiman Dragomir, din Primul Război Mondial. Scrise într-o formă glumeață, din care se desprind multe adevăruri, povestirile narează despre pribegia lui și a camarazilor, pe frontul din Moldova. Carte dedicată camarazilor rezerviști. Memorie locală Vrancea - Donație: Petre A Iosif

URSU, J.

Pourquoi la Roumaine a fait la guerre Paris: Payot, 1918, 280 p.

unt prezentate cauzele pentru care România a participat la Primul Război Mondial.

Carte scrisă în limba franceză. Donație: Colonel C. Iliescu

VISAN, A.

Italia și Răsboiul European București: Editura Ziarului "Seara", 1915, 40 p.

scurtă prezentare a cauzelor, care au determinat ca în Primul Război Mondial Italia să lupte alături de Antantă. Fond Leon Kalustian (donație)

În loc de încheiere O lacrimă fierbinte și curată, întru aducerea aminte de cei care prin jertfa și sacrificiul lor suprem, au scris, pe lemnul crucilor răzlețe, istoria neamului românesc și a Primului Război Mondial. Autorea

ANEXA - DOCUMENTE ARHIVELE STATULUI VRANCEA Textele de mai jos, reproduc întocmai documentele cercetate la Arhivele Statului Vrancea, Fondul Primăria Focşani 1918-1919 și Fondul Prefectura Județului Putna 1918-1919.

FOND PRIMARIA COMUNEI FOCSANI Comitetul Judeţean al Societăţii ,,Ocrotirea Orfanilor din Război, Februarie 1918 Domnule Primar, În timpul războiului pentru întregirea şi unitatea neamului românesc, zeci de mii dintre vitejii noştri luptători şi-au găsit sfârşitul pe câmpul de onoare, îndeplinindu-şi cu preţul vieţii cea mai înaltă datorie către neam şi ţară, lăsând în urmă-le lor, tot ce a avut mai drag şi mai scump, pe micii lor copilaşi, dintre cari cei mai mulţi fără nici un alt sprijin pe lumea aceasta, decât pe Dumnezeu. Cine nu cunoaşte mizeria cumplită ce domneşte în toate cătunele sărace, dar mai cu seamă în satele de pe linia frontului, unde lipseşte aproape cu desăvârşire chiar şi mămăliga, alimentul de căpătâi al săteanului? Nenorociţii orfani, rămaşi pe urma eroilor căzuţi în lupta pentru înălţarea şi întregirea neamului, sunt expuşi a muri de foame şi mizerie, nemaigăsind adăpost în casa, odinioară, atât de ospitalieră a românului. Faţă de această stare de lucruri facem un apel călduros la sentimentele dumneavoastră, rugânduvă să binevoiţi a ne onora cu prezenţa dumneavoastră la întrunirea ce va avea loc în ziua de 26 Februarie 1918, orele 4 p.m. în localul Prefecturii, pentru a pune bazele Comitetului Judeţean al Societăţii pentru Ocrotirea Orfanilor de Război, ce au avut atât de mult de suferit de pe urma acestui groaznic război. Este o sacră datorie din parte-ne a ne îngriji de urmaşii acestor eroi ai Putnei, cari la Mărăşeşti, Mărăşti şi Nămoloasa - reîntregind patria străbună - , au făurit cu piepturile lor de oţel acel zid de care s’a sdrobit ca de o stâncă de granit toată furia neamului cotropitor, cinstind și prea mărind în lumea întreagă numele acestui popor.

Decizia Consiliului Comunal No. 32 dela 29 Iulie 1918 Punctul 1. Domnul Primar comunică Consiliului, că înfiinţându-se la Focşani Societatea Ocrotirei Orfanilor din Răsboiu, sub Înaltul patronagiu al M. S. Regina Maria – societate ale cărui statute s’au aprobat prin Înaltul Decret Regal No. 917 din Iulie 1918, s’a constituit în Focșani Comitetul Filial Județean pentru Ocrotirea Orfanilor din Războiu din oraș şi din judeţul Putna, în care Comitet, Primarul face parte de drept (indescifrabil,n.n.) [...]. Totodată domnul Primar a propus, ca potrivit statutelor acestei Societăţi, şi Primăria să contribuie cu o sumă oarecare pentru asemenea scop. Consiliul, având cunoştinţă de dispoziţiunile art. 34, aliniatul e din statutele Societăţii pentru Ocrotirea Orfanilor din Războiu, decide subscrierea acestei Primării cu o cotizaţie de 1000 lei anual pentru institutul acestor orfani şi la cerere pentru anul curent, se va mandata din fondul înscris la art. 58 al bugetului ordinar pe anul 1918/1919, de unde se va deschide cuvenitul credit extraordinar.

FOND PREFECTURA JUDETULUI PUTNA - FONDUL M. S. REGINA Telegrama No. 12606 23 iulie 1918 Domnului Prefect al Judeţului Putna La Focşani Ca urmare la Ordinul circular no.11784/918 vă facem cunoscut că doamnele din societatea ortodoxă a femeilor române sosesc în localitate în ziua de 3 august ora 2 p. m., pentru distribuirea ajutoarelor din fondul donat de M. S. Regina, care se va face în ziua de 4 august ora 10 a.m. Rog luaţi măsuri pentru primirea la gară. Înainte de distribuirea ajutoarelor se va oficia conform dorinţei majestatei sale un parastas pentru pomenirea ostaşilor morţi la care vor lua parte autorităţile, Societatea Ortodoxă şi de Cruce Roşie. – Prim Ministru de Interne, A. Falcoianu

Telegrama No. 6067 Bucureşti, 26 iulie 1918 Domnului Prefect al Judeţului Putna La Focşani După cum vă era cunoscut din Ordinul no.11784/918, sosesc în localitate două doamne din societatea Ortodoxă a Femeilor Române şi anume: doamnele Ana Dragu şi Arestia Pompei. Prim Ministru de Interne, A. Falcoianu Prefectura Judeţului Putna Serviciul Administrativ Nr. 272 Focşani 1918 iulie 30 Convocare Pentru Duminică 4 august 1918, urmând să se distribuie o sumă de bani ce a fost donată de M. S. Regina Maria ca ajutor pentru 150 familii sărace din oraş şi 250 familii de săteni, D-voastră sunteţi desemnat prin ordinele ce avem ca membru în Comitetul de distribuţie. – În vederea măsurilor ce trebuiesc luate în atare scop, vă rog să binevoiţi a vă întruni cu noi în localul Prefecturii vineri, 2 august ora 5 p.m. Pentru că s’a luat cunoştinţă de aceasta, rog a vă semna. Domnului Primar al oraşului Focşani, Domnului Prim Preşedinte Tribunalului, Domnului Revizor Şcolar al judeţului, Domnului Director al Băncii Naţionale, Preotului Florea, Preotului Brăileanu, Doamnei Delladecima Doamnei Papadat Semnează, Prefect, D. Pătraşcu

Proces Verbal 1918 August 4 a.m în Focşani Subsemnaţii Arestia Pompei şi Anca Dragu, Membre ale Societăţii Ortodoxe Române, delegate din partea M. S. Regina Maria, Ortensia N. Papadat, Esperanse Al. Delladecima, C. Antonescu, Director al Băncii Naţionale, D. Pătraşcu, Directorul Prefecturii de Putna, N. N. Papadat, Prim Preşedinte al Tribunalului Putna, Al. Delladecima, Primar al Oraşului Focşani şi părintele Brăileanu locţiitor de Protoereu al județului Putna, constituiţi în comitetul pentru ajutorarea săracilor din fondul destinat de M. S. Regina Maria, constatăm că astăzi, 4 august orele 10 1/2 dimineaţă, am luat parte la parastasul ce s’a oficiat de toți preoții din oraș, la biserica Catedrală Sfântu Ioan, în amintirea ostașilor Români, căzuți în actualul războiu, iar Diaconul Neculae Gheorghiu, a ţinut o cuvântare ocazională, după care ne-am transpotat la pavilionul din grădina publică a oraşului unde, d-na Arestia Pompei, a ţinut o cuvântare la care a răspuns Dl. Primar Delladecima, după care am procedat la împărţirea de ajutoare la săraci, luând de preferinţă familile ostaşilor căzuţi în războiu cum şi acelor ce au fost demobilizaţi şi ale căror familii sunt încărcate cu copii. Am împărţit ajutoare la două sute zece familii în sumă de patru mii şapte sute opt zece lei conform alăturatei liste întocmită de Prefectura şi Primăria Focşani; după care am încredințat în lipsa D-lui Prefect titular, d-lor C. Antonescu, Directorul Băncii Naţionale și Al. Delladecima, Primarul Oraşului Focşani, suma de cinci mii două sute douzeci lei cu destinaţia de a fi împărţiţi săracilor din judeţ şi celor ce s’ar mai găsi demni de ajutat din orașul Focșani. Drept pentru care am încheiat acest proces-verbal în triplu exemplar, din care unul se va înmâna M. S. Regina Maria, un altul se va păstra la arhiva Societăţii Ortodoxe Naționale a femeilor române cu sediul în București și un al treilea în arhiva Prefecturii județului Putna, însoțit fiecare de câte un exemplar de pe lista nominativă a săracilor. Semnează: Arestia D. Pompei Ana C. Dragu Ortensia N. Papadat Esperanse Al. Delladecima C. Antonescu, Directorul Băncii Naţionale D. Pătraşcu, Directorul Prefecturii Putna N. N. Papadat, Prim Preşedinte al Tribunalului Putna Al. Delladecima, Primarul Oraşului Focşani Preot Brăileanu

Telegrama No. 33641 13 Mai 1919 Ultra Urgent Către: Prefectul Judeţului Am onoare a vă comunica că Misiunea Americană, Secţiunea Ajutorărei Copiilor a binevoit să pună la dispoziţia ţărei alimente în valoare de cinci milioane lei, pentru a fi distribuite copiilor înfometaţi. Pentru îngrijirea distribuirei acestor alimente, Majestatea Sa Regina, a binevoit a invita şi un Comitet Central la Bucureşti. Acest comitet ar hotărî să instituie în capitala judeţului dumneavoastră un comitet judeţean compus din următoarele persoane: un reprezentant al Prefecturii, un medic din localitate, delegat de Asociaţia Generală a Medicilor la care noi am intervenit ca să-l delege pe cel al cărui nume vi-l vom comunica ulterior, doi medici ai comitetului societăţei orfanilor din resboi pe care îi va desemna filiala acestei societăţi şi un preşedinte ales de aceste patru persoane, dintre domnii sau doamnele din judeţul dumneavoastră, care să se fi semnalat prin devotamentul lor pentru operile de caritate. Comitetul judeţului astfel completat are însărcinarea să distribuie alimentele procurate de Misiunea Americană prin instituirea a unei sau mai multe cantine, ce urmează să se înfiinţeze la centrele principale de judeţ. În consecinţă să se plece de îndată la constituirea Comitetului Judeţean şi unui depozit unde lucrurile să fie înmagazinate până la distribuire. Depozitele vor fi puse sub controlul unei persoane de încredere desemnate de Comitet. La cantinele ce se vor înfiinţa urmează să se instituie un comitet de doamne binevoitoare care să se ocupe de orfani şi punerea în marş a cantinei, distribuirea alimentelor; urmează să se înceapă chiar la începutul săptămânei acesteia, având în vedere că urmează să procedaţi de urgenţă la executarea măsurilor indicate mai sus, comunicând telegrafic ministerului dispoziţiile luate de dv. şi îndeplinerea lor, având în vedere scopul ce urmăreşte Majestatea Sa, Regina prin aceste ajutoare. Vă rog să binevoiţi a dispune toată râvna pentru ca această operă de asistenţă publică să ia fiinţă cât mai grabnic, şi ca înfiinţarea ei să fie la înălţimea aşteptărilor mobilizatorilor ei iniţiatori. Semnează, Ministrul de Interne G. Georgescu

No. 83 14 Mai 1919 Convocare Doamnelor şi Domnilor Membrii ai Comitetului Judeţean al ,,Societăţii Ocrotirea Orfanilor din Războiu,, Ministerul de Interne cu telegrama Nr.33641 ne face cunoscut că Misiunea Americană, Secţia ajutorării copiilor, a binevoit să pună la dispoziţia ţării alimente în valoare de cinci milioane lei pentru a fi distribuite copiilor înfometaţi . Pentru îngrijirea distribuirii acestor alimente în judeţul nostru, Comitetul Central de pe lângă M. S. Regina, a hotărât să se instituie un comitet judeţean. Cu onoare vă rugăm, dar, să binevoiţi a vă întruni azi 14 Mai, orele 5 p.m. în localul acestei prefecturi pentru a proceda la alegerea sus numitului Comitet. Preşedinte, Anton Alaci

Secretar, N. Stănescu

Proces - Verbal Şedinţa din 14 mai 1919 Şedinţa se deschide la orele 5 p. m. sub preşedenţia d-lui Anton Alaci, Prefectul Judeţului, Preşedinte al Societăţii ,,Ocrotirea Orfanilor din Războiu,, Filiala Putna. – La invitarea făcută au răspuns: doamnele: Hortenzia Papadat-Bengescu, Victoria Bibescu, Maria Alaci, Elena Rahtivanu, Alice Gheorghiu, Eliza Lupu, domnii N. D. Chirculescu, T. Basarabeanu, I. Pătărlăgeanu, Iftimescu Florea, I. Panea, medicul primar al Judeţului, Ovidiu Ţenev, directorul Liceului, pr. Tomiţa Petrescu, protoereul judeţului şi N. Stănescu, institutor, secretarul Comitetului. Domnul Anton Alaci, Preşedintele Societăţii, declară şedinţa deschisă, dând cetire telegramei Ministerului de Interne Nr. 33641, prin care ni se face cunoscut că Misiunea Americană, a binevoit să pună la dispoziţia ţării alimente pentru copiii săraci, în valoare de cinci milioane. – Se procedează la alegerea Comitetului Judeţean, însărcinat cu distribuirea acestor alimente care se compune din următoarele persoane: 1) Dl. I. Sărăţeanu, Directorul Prefecturii ca delegat al Prefecturii, 2) Dr. I Panea, delegatul asociaţei medicilor din ţară, Dl. I. Rădulescu şi Dl.locotenent colonel I. Constantinescu, ca preşedinte al acestui comitet este aleasă D-na Maria Alaci . – S’a hotărât ca alimentele să se depoziteze în depozitul Prefecturii. – Controlor al depozitului este delegat Dl. I. Sărăţeanu, Directorul Prefecturii . –

S’a hotărât a se înființa în orașul Focșani două cantine cari vor funcționa în localurile ce se vor ficsa ulterior. Se procedează apoi la alegerea comitetului de conducere al cantinelor care se compune din următoarele doamne: Victoria Bibescu, Hortenzia Papadat Bengescu, ...Mincu, Elena Rahtivanu, Kirmeier, Rozin, Oraveţ, Prisiceanu, Maria Colonel Botez, Col. Grigoriu, Ţiroiu, Stănescu Putna, d-na Ovidiu Tino, Stănescu, Maria Rusovici, Mamigoianu, Oţelea, Pascu, Georges Ilie, Colonel Dr. Constantinescu, Lt. Colonel Stănculescu, D-ra Ţiroiu Amelia, D-na Alice Gheorghiu, D-na Eliza Lupu, M. Chirculescu, Mincu, Plopeanu, Remer, Apostoleanu, Avram, D-ra Micioara, D-na colonel Costescu, Maior Cristopol, Maior Tomescu . – Se hotărăşte ca cotizaţiunile membrilor aderenţi să se poată încasa şi lunar sau trimestrial. Se procedează apoi la alegerea unui vice-preşedinte, în persoana D-lui I. Pătărlăgeanu. S’a descis a se interveni către Onor Primăria Focşani pentru a obliga pe antreprenorii de Cinematografie a da două reprezentaţiuni lunar, în beneficiul ,,Societăţii Orfanilor din Războiu,, din acest judeţ . – Pentru mărirea fondurilor Societăţii, adunarea mai hotărăşte a se organiza diferite serbări şi kermeze la grădina publică, atunci când timpul va fi favorabil. Drept care s’a încheiat prezentul Proces - Verbal. Preşedinte, Anton Alaci

Secretar, N. Stănescu

No. 84 14 Mai 1919 Telegramă Ministerului de Interne Bucureşti Conform telegramei d-voastră Nr. 33641, am onoare a vă face cunoscut, că azi am instituit Comitetul Judeţean pentru distribuirea alimentelor procurate de Misiunea Americană, conform dorinţii M. S. Regina, cari se vor depozita în depozitul judeţului îndată ce se vor primi . – S´a hotărât să se înfiinţeze două cantine în oraşul Focşani, cari vor fi conduse de câte un Comitet de Doamne din acest oraş. La ţară funcţionează deja aproape în fiecare comună din zona frontului câte o cantină înfiinţată de Misiunea Americană. – Depozitele vor fi sub controlul d-lui Sărăţeanu, Directorul Prefecturii. Preşedinte, Secretar, Anton Alaci N. Stănescu

No. 92 22 Mai 1919 Domnului Primar Focşani Comitetul Judeţean al Societăţii pentru ,,Ocrotirea Orfanilor din Războiu,, din acest oraş şi judeţ, în dorinţa sa de a crea şi mări fondurile necesare pentru ajutorarea orfanilor rămaşi în urma eroilor morţi în războiul pentru întregirea neamului, în şedinţa din 14 Mai, a hotărât să facem un călduros apel la d-voastră rugându-vă să binevoiţi a dispoza înfiinţarea unui timbru de ajutor pentru orfanii din Războiu, cari să se aplice pe toate reprezentaţiunile teatrale şi de cinematografie, precum şi a se obliga fiecare antreprenor de cinematograf să dea două reprezentaţiuni pe lună în folosul orfanilor din Războiu. – Conform deciziunii Comitetului Judeţean al Societăţii pentru ,,Ocrotirea Orfanilor din Războiu,, din acest oraş şi judeţ, luată în şedinţa dela 14 Mai a.c. Am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune ca fiecare antreprenor de cinematograf din acest oraş să fie obligat a da două reprezentaţiuni pe lună în folosul orfanilor din Războiu. În speranţa că apelul comitetului nostru, din care cu onoare şi dv. faceţi parte, va găsi ecoul dorit în sufletul dumneavoastră, ne permitem a vă aduce expresiunea celor mai vii şi călduroase mulţumiri. Fără semnătură

SOCIETATEA ROMÂNĂ PENTRU AJUTORUL COPIILOR SĂRACI Sub Înalta Preşedenţie M.S. REGINEI Calea Victoriei, 102, Telefon 121 No. 106 Bucureşti, 9 iulie 1919

Domnule Prefect,

Am onoare a vă trimite două exemplare din instrucţiunile pentru funcţionarea cantinelor, un exemplar se va opri de d-voastră, celălalt se va da d-lui preşedinte la înfiinţarea comitetului. Aceste instrucţiuni se vor aplica îndată ce vor fi primite. Vă rog binevoiţi, Domnule Prefect a pune în vedere şi conducătorilor de cantine, tot ce priveşte din aceste instrucţiuni. Formularele nr. 4 se vor trimite comitetului de către fiecare cantină, iar nu Direcţiei. Comitetul după ce le va centraliza, va trimite un exemplar de fiecare cantină Direcţiei

împreună cu darea de seamă (indescifrabil, n.n.) menţionat în instrucţiuni la finele (indescifrabil, n.n.) Pentru ca registrele noastre să coincidă cu ale d-voastră, vă rog ca în tabloul care se trimite la finele lunei Iulie, să fie trecute toate alimentele primite şi distribuite dela data când a luat fiinţă această cantină. Pe viitor, bineînţeles se va trimite numai (pentru, n.n.) alimentele primite şi distribuite în cursul lunei respective. Director, Generalul G. Georgescu Ministerul de Interne Telegrama No. 42449 Iunie 1919 Urmare ordinului telegrafic Nr. 33641 din 13 mai 1919, unii dintre colegii dv. s-au adresat doctorului.........cerându-i lămuriri cine suportă cheltuielile ocazionale cu punerea în funcțiune a cantinelor din judeţ ca, plata pentru bucătari, combustibil, veselă, etc. Motivat de aceste interveniri care mi s-au comunicat, ţinem a vă da următoarele lămuriri, Misiunea Americană care face opera de asistenţa copiilor înfometaţi nu poate suporta asemenea cheltuieli şi nici nu se cuvine să cerem să le suporte. Ministerul de Interne a pus la dispoziţia Comitetului Central un fond de 50000 lei pentru plata cheltuielilor generale şi nu poate contribui cu mai mult la această operă. Prin urmare, cheltuielile locale urmează a fi suportate de judeţ şi de comune în sarcina cărora legea pune grija asistenţei celor lipsiţi de mijloace. Dacă bugetul nu poate suporta asemenea cheltuieli veţi face apel la sprijinul publicului prin chete, liste de subscripţie, serbări, ori dacă credeţi că nici acest mijloc nu poate da resultatele dorite veţi anunţa ministerul pentru a comunica Misiunei Americane să suporte opera de asistenţă. Ministerul de Interne, G. Georgescu

Telegramă No. 2166 17 Martie 1919 Domnului Primar Focşani Prin articolul 23 din Înaltul Decret A 642 din Monitorul Oficial A 225 dela 12 februarie 1919, Societatea Ocrotirea Orfanilor de Război, având însărcinarea exclusivă de a se îngriji de existenţa orfanilor de război veţi lua cuvenitele măsuri ca orice strângere de fonduri în acest scop să se facă pe baza autorizaţiilor Consiliului Central al societăţii sau al Comitetului judeţului din localitate. Ministru de Interne, G. Mărzescu1 România Ministerul de Interne Direcţiunea Administraţiei Judeţene şi Comunale No. 17240, 17 Mai, 1919

Domnule Primar,

Avem onoare a vă face cunoscut că suma cu care urmează să contribuie acea comună în cursul exerciţiului curent 1919/1920 pentru ajutorarea orfanilor din război, trebuie a fi vărsată la Comitetul Central din Iaşi al Societăţii pentru ocrotirea orfanilor, pe numele doamnei Olga Sturza, preşedintele comitetului, iar suma destinată pentrzu invalizi, la Societatea Invalizilor din Război, cu sediul în Bucureşti, pe numele doamnei Simona Lahovary, preşedintele societăţii . – Sumele vor fi depuse la admnistraţia financiară a judeţului pe numele doamnelor prezidente cărora li se vor trimite recipisele. Prim Ministru, s.s. indescifrabil

România Ministerul de Interne Direcţiunea Administraţiei Generale Personalului şi Statisticei No. 12925, 18 Februarie 1919

Domnule,

Prin decretul lege No. 642 din 11 Februarie a.c. publicat în Monitorul Oficial No. 255 din 12 Februarie, s’a acordat sub rezerva ratificării ulterioară a Corpurilor legiuitoare, calitatea de persoană morală Societăţii pentru Ocrotirea Orfanilor din Război şi mai multe înlesniri din partea statului, pentru a şi putea exercita îndatoririle ce-i sunt supuse. Dispoziţiunile din acest decret lege sunt aplicabile cu începere dela 21 Aprilie 1918. Întrucât, unele înlesniri acordate acestei societăţi şi prevăzute prin Decretul menţionat (art. 5) urmează a fi îndeplinite de organele administrative şi comunale, sub controlul prefecţilor, avem onoare a vă ruga să luaţi cunoştinţă de conţinutul decretului şi să daţi cuvenitele ordine în ceia ce vă priveşte. De asemenea, reînoiesc rugămintea ce s’a mai făcut autorităților noastre încă dela înființarea acestei societăți de un mare folos social și umanitar de a da tot concursul necesar filialei societății ......pentru dezvoltarea activităţii sale. Prim Ministru, s. s. indescifrabil

NOTE DE SUBSOL 1. Kalustian, Leon, jurnalist (n. 1908, Focșani – m. 1990, București). Fiul unui armean naturalizat în orașul Focșani. Părăsește Focșanii la de 20 de ani și pleacă la București, unde se dedică ziaristicii, ajungând unul dintre cei mai temuți polemiști și pamfletari ( după: Valeriu Anghel; Al. Deșliu. Vocație și destin, p. 170). 2. Extras din prefața anume scrisă pentru această lucrare, de Nicolae Iorga 3. În lucrare este scris: Pozești. 4. În lucrare este scris:Ureanu 5. Ioan Rășcanu a fost unul dintre generalii Armatei Române din Primul Război Mondial. 6. C. Tâmpeanu, Subdirector în Ministerul de Interne, București. Susține redeschiderea bibliotecii orașului nostru în anul 1922, cu o donație de 37 de volume . (AN.VN. Fond: Biblioteca Publică a orașului Focșani, Dosar 2/1923). 7. Gheorghe Băgulescu, născut la data de 11 noiembrie 1890 în comuna Dedulești, plasa Ianca, județul Brăila a fost diplomat militar, scriitor și colecționar de artă. 8. Crochiuri, s. n. Schiță care indică în câteva linii, trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui desen, ale unui plan. 9. În istoria economică a României, Vintilă I. C. Brătianu este recunoscut drept economistul care a formulat principiul economic liberal prin noi înșine, în baza căruia a fost elaborată și aplicată politica economică a Partidului Național Liberal în primul deceniu interbelic. A acumulat o bogată experiență în domeniul economic ocupând funcții diverse în administrația publică, în sectorul bancar și în cel minier.\ 10. Revista Cercului de studii al partidului național liberal. 11. AN VN. Fond: Biblioteca Publică a Orașului Focșani, dosar 12/1933, fila 3. Conform surselor de arhivă, această publicație face parte din cele 1826 de volume, donate de pr.econom Busuioc, Ligii Culturale - Secția Focșani. În anul 1933, întreaga bibliotecă a Ligii Culturale trece în patrimoniul Bibliotecii Publice a orașului Focșani. 12. Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, p. 88

13. Poeta Elena Văcărescu. 14. I. M. Dimitrescu, publicist și memorialist (n. 1882, Focșani – m. 1972, Focșani). Fiul unui negustor, absolvent al Liceului Unirea din Focșani, lucrează ca secretar, apoi ca director al Prefecturii fostului județ Putna, desfășurând în același timp o bogată activitate la Secția Ligii Culturale din Focșani și la Biblioteca Publică a orașului. În 1922, conform documentelor de arhivă (AN VN. Fond: Biblioteca publică a orașului Focșani, dosar 1/1922), acesta se numără printre cei care sprijină redeschiderea bibliotecii, ai cărei activitate a fost întreruptă din data de 25 decembrie 1916, numărându-se printre membrii fondatori. Conform acelorași surse, dosar 18/1940, este bibliotecar și secretar al bibliotecii. 15. Mișu Constantinescu, medic Focșani. Conform surselor de arhivă, în anul 1922 face parte din comitetul de conducere al Bibliotecii Publice Focșani, ca membru onorific (AN VN, fond: Biblioteca Publică a orașului Focșani, dosar 2/1923). 16. Diplomat și politician austriac, Ministru de Externe al Austro-Ungariei. Este considerat artizanul Păcii de la Brest-Litovsk cu Rusia (3 martie 1918) și al Păcii de la Buftea-București cu Regatul României (7 mai 1918). 17. Politician și diplomat austriac, Ministrul Afacerilor Externe al Imperiul Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial. 18. Theodor Emandi (1868-1942), ginere al scriitorului Nicu Gane, ministru plenipotențiar la Belgrad și la Praga. 19. Capitoliul e una din cele șapte coline ale Romei, situată chiar în centrul ei. Pe creasta acestei coline se aflau în vechime templul închinat lui Jupiter și cetatea unde se retrăsese aristocrația Romei, când galii deveniseră stăpâni acolo. Într-o noapte din anul 390 î.Hr., după un lung asediu, galii au căutat să profite de beznă și de faptul că asediații dormeau, pentru a escalada fortăreața. Erau aproape de metereze, gata-gata să treacă zidurile, când niște gâște aflate acolo, speriate, începură să facă zgomot. Cu strigătele lor treziră pe Manlius și pe vitejii dinăuntrul cetății, făcând astfel să eșueze asaltul galilor și salvând totodată Capitoliul (sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Științifică, București, 1969, p.166) 20. Gamelă, vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. 21. Povestea unei gamele, p. 6 22. Grav rănit în ziua de 3 Octombrie 1916 în lupta de pe Coama Stânchei (Valea Oituzului), autorul,

este trimis de urgență la spitalul militar "Regina Elisabeta" din București, pentru a putea fi salvat. Între timp Bucureștiul este ocupat de nemți. O mare parte din boierime, familia regală și guvernul se mută la Iași. Spitalele sunt evacuate, răniții fiind trimiși și ei în Moldova. Starea lui de sănătate n-a permis evacuarea, rămânând astfel, în captivitate, în spitalul ocupat de nemți. 23. Ofițer de carieră, om de o mare cultură, Constantin Iliescu a fost fiul unui mic industriaș din Focșani (zona Tăbăcari). La vârsta de numai 48 de ani, moare într-un accident de tren. După moartea acestuia, în anul 1933 conform documentelor de arhivă (AN VN. Biblioteca Publică a Orașului Focșani, dosar 12/1933, fila 3), familia donează Bibliotecii Publice din Focşani întreaga sa bibliotecă, constituită din 598 de cărți. 24. Ion N. Lahovary, se naște la București, 1844 - moare in 14/27 iun. 1915, București. Diplomat, memorialist și orator. Tatăl Marthei Bibescu. (Dicționarul Enciclopedic, vol IV , 2001) 25. Fost Ministru de Război în guvernul Marghiloman 26. Asociația Astra este întemeiată în 1861, la Sibiu. 27. Scriitor, istoric și publicist bucovinean, discipol al lui Nicolae Iorga. Tânărul erou se născuse în 1886, la Zahărești (Bucovina), a urmat Universitatea din Cernăuți și s-a transferat apoi la Universitatea din Viena, unde a devenit doctor în litere, cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei. În calitate de publicist, a înființat, printre altele, în anul 1907, la Cernăuți, gazeta Deșteptarea. A scris mult despre soarta Bucovinei, cu accent pe drepturile românilor. La izbucnirea războiului, Ion Grămadă trece în România și devine activ in presa vremii, urmând în paralel, Școala de pregătire militară din Botoșani, după care, în martie 1917, este repartizat la Regimentul 8 Vânători, din cadrul Armatei a 2-a. Avansat la gradul de sublocotenent, în iulie 1917, primește comanda unui pluton din Batalionul 1 al regimentului, cu care participă la atacul pozițiilor inamice de pe muntele Cireșoaia, unde cade eroic in fruntea soldaților săi, la 27 august/9 septembrie 1917. 28. Fond: Primăria Registrul de Statistică a Populației pe anul 1910-1911, Liste electorale, Fișa matricolă din anii școlari 1909-1910- Liceul Unirea 29. Personajul principal din romanul Balaurul. 30. Este repartizată la Infirmeria de prim-ajutor din Gara Focșani, amenajată în sala de așteptare, având ca sarcină primirea trenurilor sanitare în gară și acordarea de prim ajutor răniților aduși de pe front. (AN VN. Secret de mobilizare, No. 50 din 20 Ianuarie 1915). 31. În roman, este trecut orașul F.

32. AN. VN, Fond: Primăria Orașului Focșani, dosar 69/1917, fila 22. 33. Din cuvântul autorului, D.D. Pătrășcanu 34. Pentru neam și țară 35. Cezar Petrescu, Romanul românesc în interviuri, București: Ed. Minerva, 1986. 36. Mihai Gafița. "Studiu introductiv la Întunecare, Editura Tineretului, 1969 37. Conform surselor (AN.VN. Fond: Primăria orașului Focșani), pe tot parcursul anului 1915, îi întâlnim deseori și în orașul nostru pe compozitorul și violonistul George Enescu și poetul George Topârceanu, organizând concerte și șezători artistic-literare. 38. Poet, prozator si dramaturg, bun prieten cu Duiliu Zamfirescu. Fiul căpitanului, devenit apoi magistrat. Constantin Ollănescu și al Mariei (n. Caloian), Dimitrie Ollănescu-Ascanio, se naște la 21 martie 1849 la Focșani și moare pe data de 20 ianuarie 1908 la București. 39. Eugen Lovinescu. În marginea epopeei, București, 1919, p. 96 40. Constantin Stere (n 1865 la Cerepcău, jud. Soroca - Basarabia – m. 1936, Bucov - Prahova), jurist, om politic și scriitor român, prof. univ la Iași. Prin discursurile sale și prin articolele din presă, Constantin Stere s-a pronunțat adesea pentru unirea Basarabiei cu România. 41. Ziarul a apărut la 1 septembrie 1917, atunci când războiul României era de fapt sfârșit și când conducătorilor acestui Stat li se impune o singură datorie – de a salva printr-o acțiune politică înțeleaptă ceea ce se mai putea salva atunci. Pentru aceasta se cerea un singur lucru: o justă apreciere a situației reale (C. Stere). 42. Citat din Cuvânt înainte de C. Stere 43. Octavian Codru Tăslăuanu (n. 1 februarie 1876, Bilbor - d. 22 octombrie 1942, București) a fost scriitor și om politic român, originar din Bilbor, Harghita, Transilvania. Secretarul Asociațiunii pentru literatură română și cultura poporului român din Sibiu (Al Tzigara-Samurcaș, Mărturisiri Si-li-te, p. 25)

44. Nicolae Tătăranu (n. 3 octombrie 1890, comuna Măicănești, județul Râmnicu Sărat (astăzi ,

judeţul Vrancea) - d. 13 mai 1953, București) 45. Turtucaia a fost oraș românesc timp de aproape trei decenii, până în anul 1940, când, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie, este restituit Bulgariei (împreună cu restul Cadrilaterului) ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român. În prezent Turtucaia este oraș bulgăresc, reprezentând reședința comunei omonime din cadrul regiunii Silistra. 46. Rector, Universitate București. 47. Din prefața cărții, p. 10

INDICE DE TITLURI A

B C

Acum un sfert de veac: Amintiri din războiu, p. 73 Amintiri despre regina Maria, p. 66, 67 Ardealul cântat de poeți, p. 10 Au căzut pentru libertate, p. 56 Balaurul, p. 51, 52, 53, 54, 55 Bătălia de la Mărășești - Zile de glorie ale Armatei I - a Română, p. 50 Calendarul de răsboiu al ostașilor români 1919, p. 58, 59 Campania Armatei a 9-a împotriva Românilor și Rușilor 1916 /1917, p. 34, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), p. 49 Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918, p. 14 Cazul fostului colonel Alexandru Sturdza, p. 42 Cântece pentru ostași, p. 21 Cimitirul prizonierilor români. Impresii din timpul resboiului: Note de om necăjit, p. 11, 12 Clipe grele, p. 76 Comunicatele oficiale române, germane, austro-ungare, bulgare și turcești, p. 23 Contribuțiuni la bibliografia războiului pentru Întregirea Neamului. p. 38 Cu cine să mergem, p. 31 Cu moș Teacă’ Moldova, p. 76 Cuvânt la deschiderea cursului de istoria Românilor în 26 aprilie 1918, p. 50 De ce România nu putea urma altă cale, p. 26 Dela Sibiu până la Siret: Impresiunile unui corespondent de Războiu, p. 67 Destăinuirile unei generații: Monografie istorică a promoției de ofițeri din toate armele activi și de rezervă, p. 68, 69, 70 Dinastia regală și poporul, p. 11 Din carnetul unui căpitan: Însemnări și amintiri din războiul pentru întregirea neamului (1 august 1916 - 1 aprilie 1917), p. 25 Din iureșul războiului sfânt, p. 17 Din războiul României în lumina Adevărului, p. 46 Din viața Familiei I. C. Brătianu. Războiul 1914-1919, p. 19

Documents diplomatiques concernant les rapports entre l’Autriche-Hongrie et la Roumanie: 22 juillet 1914 aoůt 1916, p. 30 Doine din zile de luptă, p. 71

E F G I

J L

Eroului dela Cireșoaia: I. Grămadă. Omagiu prietenesc și camaraderesc, p, 49 File sângerate. Povestiri și impresii de pe front, p. 67 Frontul Mărășești: Colecție de periodice, p. 36 Gânduri și icoane din vremea războiului, p. 47, 48 Interesele României în actualul răsboi, p. 18 Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1919. Vol.1, p. 43 Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1919. Vol. 2, p. 43 Istoria războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1919. Vol.3, p. 44 Italia și Răsboiul European, p. 77 Izbânda datoriei în anul de mândrie națională 1916, p. 50 În fața morții, p. 59 În focul mitralierii, p. 37 În marginea epopeei. Note de războiu, p. 44, 45 În puterea „pumnului de fer”: Ordonanțele comandamentului German. Viața la București și în țara invadată, p. 38 În 30 ani de la Batalionul 9 Vânători la Regimentul 2 Vânători Gardă nr. 9 „Regele Alexandru al Iugoslaviei”, p. 41, 42 Întunecare. p.57, 58 În vâltoarea războiului (1914 - 1919), p. 75 Jurnal de războiu în România, p. 20 Jertfă și biruință (În războiu cu Regimentul 50 Infanterie), p. 27, 28 La Roumanie dans la Guerre Mondial (1916-1919), p. 44

Lupta dela Mărășești - Oituz, p. 70

Marea unire dela 1 Decemvrie 1918, p. 46 Marele răsboiu și politica României, p. 71, 72 Mărturisiri Si-li-te, p. 75 Momentul dela Lemberg, p. 34, 35 Notes sur la guerre roumaine (1916-1917), p. 58 Note și cugetări asupra Campaniei din 1916. În special asupra operațiunilor Armatei I-a, p. 26 Notițe zilnice din războiu (1916-1918), p. 13 O lacrimă fierbinte: Cuvinte către Oastea Țării, p. 8, 9 O pagină din epopeea noastră, p. 36, Operațiile dela Flămânda, p. 13 Pagini răslețe: Câteva articole și cuvântări, p. 36 Pentru conștiința națională, p. 18 Pentru întregirea neamului. Cuvântări din războiu 1915-1917, p. 40 Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea orfanilor din Război, p. 56, 57 Pentru România-Mare: Cuvântări din războiu 1914-1916, p. 35 Poema eroului necunoscut, p. 25 Pourquoi la Roumaine a fait la guerre, p. 77 Povestea unei gamele, p. 31, 32, 33 Pribeag în țara mea: Peripețiile unor ofițeri fugiți din captivitate, p. 39 Prin jertfă la unire!... Poem în versuri, p. 49 Răsboiul Național. Operațiunile din anii 1917, 1918 și 1919, p. 16 Răsboiul nostru, p. 22 Răsboiul nostru pentru Întregirea Neamului: August 1916 - Aprilie 1917, p. 37 Răspunderile, p. 14 Răspunderile „Domnului General Averescu”, p. 45 Războiul și alimentația, p. 12 Războiul și datoria noastră: Discurs pronunțat în ședința publică a Academiei Române în ziua de vineri 2 septemvrie 1916, p. 27

Războiul nostru în note zilnice, p. 40 Războiul nostru Turtucaia-Mărășești: Schițe și note de campanie, p. 71 Războiul României (1916- 1918), p. 39 Regele Ferdinand I-iu și Basarabia, p. 17 Regele Ferdinand I și unirea Basarabiei, p. 64 Regina Maria a României, p. 23, 24 România în Războiul Mondial 1916 - 1919. Vol. 1: Documente- Anexe, p. 64 România în Războiul Mondial 1916 - 1919. Vol. 2: Capitolele IX-XIX, p. 64, 65 România în Războiul Mondial 1916 - 1919. Vol.2: Documente- Anexe, p. 65 România în Războiul Mondial 1916 - 1919. Vol. 3, Partea I-a: Documente- Anexe, p. 66 România în Războiul Mondial 1916 - 1919. Vol. 3, Partea II-a:Capitolele XXV-XXX, p. 66 România și războiul European, p. 44

T V Z

Sfaturi și învățături pentru oștenii României: [Pentru drept și țară], p. 41 Sub flamurile naționale: Note și documente din războiul de Întregire a Neamului. Vol. 1, p. 72 Suflet și uzină: Poezii de război, p. 60, 61, 62, 63 Teatrul românesc în răsboiu 1917-1919: Cronici și însemnări, p. 59, 60 Tractat de pace între Puterile Aliate și Asociate și Austria. Protocol și declarațiuni semnate la Saint Germain-en-Laye la 10 Septemvrie 1919, p. 74 Tractat de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. Protocol și Declarațiuni din 4 iunie 1920 (Trianon), p. 74 Trei chestiuni militare de actualitate, p. 22 Turtucaia: Studiu tactic și cauzele înfrângerei cu 5 crochiuri în culori, p. 74 Ținutul jertfei (județul Putna de ieri și de azi), p. 28, 29 Vinovații 1916-1918, p. 56 Zile de energie. Impresii și povestiri de pe front: 1916-1917, p. 15