Colegiul unic și exproprierea by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

-a

% •

' ..,

)

-•

■*

*“

■tj:

'' .

•

-•

* «

V» ) -

■*

*O • V

COLEGIUL UNIC

•:

si » i

\ k

EXPROPRIEREA

» * * -j

■»

% t

.MAREA ÎNTRUNIRE LIBERALĂ

DE LA FOCŞANI,

TINUTĂ ÎN O

ZIUA DE 8 NOEMBRIE 1913

V I

j ■ • li -> •

» *

.. •• *

•» * 0

W*'

% *

■

* «

•

• .7 unt^

/ c

Gr • ’ L»< I.

fcJ f 4

■ V*

#•

•>

;

' a

1,1 . ■:

* .-T

IMPRIMERIILE „INDEPENDENŢA“, STR. ACADEMIEI 17, BUCUREŞTI.

t. ■

■r

— 1913 —

1i-L/•J

Lv., .m .

•

•• >

41 *

iîf I

-:,vvt,. '* A .

* • •»

C:SJ<-

■- .*

•# j

J»

■

r .

COLEGIUL UNIC şi

EXPROPRIEREA «

MAREA ÎNTRUNIRE LIBERALA DELA FOCŞANI

*. f t

TJNUTĂ IN ZIUA DE 8 NOEMBRE 191 •>• > .

fir

. »

BUCUREŞTI IMPRIMERIILE "INDEPENDENŢA* CALEA VICTORIEI, 56 --- ACADEMIEI, 17

1913

A A:

ÎMI I

■

r'v

••

f;ţ-t;,tV.VU.

3i^\KL.

\ A

I ■

f O % M&

> *

■

•» «r

. k

4/9ÎP O

} r i

•

•V

Programul Partidu|ui jMaţional-Liberal Scrisoarea Şefului i

Tratatul din Bucureşti sfîrşcştc o lungă fază a chestiunei Orientu lui ei determină noui îndrumări deo sebiţilor ei factori. In Balcani, în Mediterana, în Adriatica, în Dardanele, vechile con diţii ale echilibrului nu mai există sau nu mai corespund nevoilor eu ropene. Statele balcanice si marile pu teri văd în fata lor, dacă nu proble me noui, cel puţin noui înfăţişări ale lor. Romînia care are iuterese vitale legate de starea nolitică a penin sulei si a cărei acţiune s’a arătat că poate fi precumpănitoare în alcă tuirea aşczămîntiilui oriental, Ro mînia are datoria imperioasă de a’şi lumina căile si de a’şi întări si desvolta. organizarea socială, militară si economică pentru a asigura con diţiile necesarii existentei si propăsirei sale. Pe deasupra tu tu lor acestor conditiuni, din însăsi împrejurările care au hotărît pacea din Bucureşti, izvorăşte învătămîntul mare că în conştiinţa naţională, în credinţa ne clintită în menirea neamului, în în crederea, în puterile lui stau cheză şiile esenţiale ale desvoltărei unui popor. Astfel acum la noi puterea voin ţei naţionale a eovîrsit inerţia gu vernanţilor si a sfîrsit prin a im pune o atitudine energică chiar ace

* .

-•

lora cari, fără voinţă si fără mîndrie, lăsaseră ca tratatul dela Lon dra să împartă Turcia europeană fără participarea, noastră, iar în ur mă, sub imboldul conştiinţei pu blice, din ce în ce mai viă, credeau că pot restabli prestigiul Regatului prin sentinţa arbitrară din Petersburg-. mărginind orizontul aspi ra ţiunilor noastre în mahalalele Silistrei. încercarea guvernului de a înfă ţişa ea o izhîndă aceste roade ale politicei sale nu reuşi să amăgea scă pe nimeni. Din potrivă înantea lor, instinctul de conservare naţio nală pătrunde tot mai adine mase le, de necesitatea unei acţiuni care nu apăruse celor direct răspunză tori. Revolta opiniei publice în con tra insuficientei guvernului luă un caracter tot mai hotărît. Imboldul ei deveni ameninţare. După desbaterile din Pelersburg, în mijlocul mul tihnei, sub ferestrele palatului, primul ministru înţelese în fine eă nu mai putea impedica mobilizarea. Conştiinţa masselor si logica fap telor au răzbit nechibzunta cîrmntorlor. Prin sine însăsi situatiunea Rominiei era atât de dominantă, în cît de trei ori împrejurările externe au restabilit pozitiunea favorabilă a statului compromisă de conducăto •• rii lui, si sub presiunea simţim întu 1 iii general au oblgat în sfîrsit pe

solicitatorul .yitieamcrelor <Mn I-ondra si Petersburff sa se mce pe toliul prezidenţial clin I*ucure,sti. Onorurile după deosebite consideratiuni au putut fi hărăzite altoi, onoarea rămîne acelor care au do^DcSapt, manifestărei unei

; i

con-

mări ale unei polbjce care dela mceput nu cunoscuse puterile de caic dispunea si nu concepuse telul ce ele îi impuneau. Odată nona îndrumare dobmmta si o interventiune militară în ire prinsă, puterea cu care ali izbucnit vintutile ostăşeşti ale poporului no stru, suplinind la lipsuri şi greşeli, un asigurat o izbînda repede. Prin graba voioasă cu care seceratorii îsi părăseau holdele nctăiate, l>rm avîntul oştenilor cari păşeau peste Dunăre în uratele ncsfîrşite, prin răbdarea bărbătească a ofiţerilor şi a soldaţilor cari în noroaiele Balca nilor vedeau noaptea venind înain te de pîine, prin eroismul senin al celor cari, murind, într’o supremă sforţare îşi întorceau fata către tu ră prin devotamentul sublim al multimei anonime, prin energia ei, u strălucit înaintea hunei întregi adevărata situatiune a Roinîniei de care toti ne mîndrim. Si liotărîrea războiului si purta rea lui an adus astfel în strălucită lumină covîrşitoarea înrîurire a masselor asupra destinelor Statului şi punînd în valoare însuşirile doporului nostru au făcut proba a neînlătur abilei noastre datorii de a proceda eu bărbăţie si fără întîrziere la tot ce e menit să dea puteri noui tar anim ei noastre şi să în ta rcască conştiinţa solidarităţei ci asclor muncitoare cu Statul şi cu desvoltarea lui. Desăvîrşirea reformelor agrare printr’o interventiune a Statului cu drept de expropriarc, unde e nevoc, pentru creşterea pr'oprietătei ţără neşti, stabilirea colegiului electoral unic, grabnica înmulţire a tutuim-

mijloacelor tic instrucţiune «i i i educa ţiu ne, îndreptarea si desvol tarea a tot ce trebue să înrîurcas<âi buna stare morală, fizică si econo mică a claselor muncitoare, sc ini nun tot atît de imperios ca si întă" rirca organizare! noastre militare de a cărei grabnică necesitate mi* si 1 poate nimeni îndoi. In nonile siluatiuni internaţionale-! neamul nostru se cade să păşească către noui chemări. In situatiunea si ni însuşirile lui stă suprema chezăşie a viitorului său, pe care, peste ori-ce greşeală a momentului, el nu poate să nu’l dobîndească. Dar ticăloşia sau vrednicia actnalclor clase conducătoare îi pol îngreuîa sau uşura mersul său ascendenl. Dacă prin patimă sau prin nepricepere, ele nu vor înţelege da toria ce Ie incumbă astăzi si unica conditiune în care prin inteligenta si prin solidarizare se pot menţine în fruntea poporului, vor face un păcat mare a cărei urinare firească si nereparabilă va fi propria lor ni micire. Organ temeinic al vieled consti tuţionale un partid politic conştient este reprezentant permanent al ce rinţelor Statului. Bărbaţii cari ’I compun sau cari ’I conduc pot dispare sau sc pot ba, datoriile sale răni în însă vii si cresc cu aspirafiunilc din care izvo răsc. Misiunea istorică a partidului na* tional-liberal îi dictează o munca in a re si stăruitoare. Pentru îndepli nirea ei e nevoc de o consfătuire prin care să reîneeapă nouile Ini realizări. Intr’aeesi scop la începutul lui Oc tombrie se va strînge un congres al partidului. t Cu acest nrile.i se va examina fi reşte si înrîurirca partidului nostru r în iiltimele împrejurări, iar în tr ucit I mă priveşte personal, voi putea tra ge concluziile răspunderilor pe cari le-am primit. ION I. C. BRÂTIANU

*• \

\ ■

(X) D-l I. I. C. Brătianu.

Oraşul Focşani, dc unde au por nii primele acte ale unirei celo>~ două ţări surori, Muntenia şi Mol dova, a fost ales de şeful partidu lui naţional-liberal, d. Ion I. C. Brătianu, pentru ca tot de aci *d răsune şi. primul semnal al începe rea luptei, pentru unirea la o laltă a tuturor claselor sociale şi dez robirea economică, a cele mai în semnate părţi din populaţiuneu ţârei romîneşti. Onoarea■ pe care şeful partidu lui naţional-liberal a făcut’o ora şului Focşani şi judeţul Putna, a fosl răsplătită prin manifestaţiunile, dc cea mai curată dragoste, cu. care l’au întîmpinat cetăţenii, veniţi din toate unghiurile, pen tru a asculta vestirea cea bună. Ziua de 8 Noembrie 1913, va ramîne o zi mare, o zi frumoasa pentru cetăţenii din Focşani şi ju dejul Putna. Încă din ajunul acestei zile, o raşul luase un aspect neobişnuit. Marele număr de cetăţeni veniţi chiar din punctele cele mai înde părtate ale judeţului, îi schimbau jcu totul fizonomia obişnuită, dîndu’i un aspect de sărbătoare. Iv. dimineaţa zilei dc 8 Noem

(XX) D-l N. N. Saveanu.

brie, străzile oraşului erau înţe sate de lume. Pitoreştele costume dela ţară se armonizau admirabil cu hainele orăşeneşti, iar peste toată această mulţime părea că adie o sublimă suflare de înfră ţire. Toţi aşteptau înfriguraţi si nerăbdători să sosească mai cu vin a ceasul cînd să audă gra'-nl celui ce le aducea vestea de ridi care şi emancipare a păturei ţă răneşti. Pe la orele 11 şi jumătate, toa tă. această suflare nerăbdătoare, porni spre gara oraşului, spre o eş-:. întru întîmpinarea şefului partidului naţional-liberal şi a sânului său major, care venea de 11 Bucureşti. In cîteva minute peronul găină a fost tixit de lume, iar cei ce nu mai avură loc aci, se înşirară de alungul drumului de fier, pe o marc distanţă, în direcţia, de un de ştiau că va. sosi trenul. La orele 12 şi jumătate se auzi un şueral prelung şi peste cîteva secunde trenul se opri în gară, în mitocul uratelor celor de faţă. Şeful partidului naţional-libe ral, d. Ion I. C. Brătianu, scobon. din vagon urmat de fruntaşii de

• • rr la centru, d-mi

QipUmi Al. poarte vestirea cea bună si cel or Brătianu, ce nu putuse să fie de faţă.

msţaSS - Jttesţtasţ I:; -SnrnâB?*'» Ztxzt i' 0,/loc pM cei cari se întrere

liberalilor dtn Putna d. Nicolae I

ee<rJadi»kiu care i-a eşit întru de. pe d. Ion 1. C. Brătianu ur'n. „ yw căpetenia li- dn-i buna vemre, şi multuminh',■laţilor (lela Putna, d. Niculae dv-i în numele cetăţenilor, cd a L Săveanu a/es tocmai oraşul Focşani, pen- I “jiătrhml străjer părea întina- Ir» ca de aci să răsune prima V Wi C« oo/m strălucind de busu- trtmbtfa a marilor reforme. | rlt} .pnvea cind pe şef, cînd pe In urmă a cuyîntat şeful, frunc,d cef aclamau. Faţa sa surîzăcăpeteniile cetăţenilor din I toore, luminata de-o aureola o o oraş şi dela ţa?a, aşa după cum credinţă şi convingere, părea că $c arată vicii la vale. zice: „Priveşte şefule, toată lumeci asta care te salută şi te aclaSeara a fost un mare ospăţ tal mă, te iubeşte cu dragostea cea mai adevărată şi dela tine aşteup- hi Terasa Napoleon la care a luat tă; dela mintea, dela cugetarea şi, parte şeful, fruntaşi şi patru su- ! dela energia ta, regenerarea ţa- ^ dintre luptătorii cei mai de rei“. Kfr' seamă. După ce ci. Ion I. C. Brăti tru S’cim rostit cuvîntări şi s’ci în sa întreţinut cu fruntaşi liber di chinat pentru izbinda gîndului dm Putna şi cu cetăţeni cari se spre înfăptuirea căruia începea găseau mai în imediata sa apro lupta. S'a pecetluit pactul dintre priere, a pornit în oraş. Pe toi şef şi soldaţii cari erau să-l ajute parcursul sfadelor a fost salut ii să-şi vadă visul împlinit pentr ’i si aclamat de către cetăţeni ca'ă liniştea şi propăşirea ţârei. nu mai putuse încăpea pe peronul O descriere a vorbirilor de la gărei. acest ospăţ se găseşte tot aci l’l filele care urmează. La orele 2 şi jumătate s’ci început întrunirea la Terasa Napoleon. Sosirea d-lui Brătianu şi a La ora 12 din noapte şeful şi fruntaşilor naţionali-liberali, n fiuntaşii de la centru, părăsind fost salutata cu urate, şi ovciţiuri-- oraşul au fost, conduşi piuă la ca?i ieşeau din viii de piepturi gară. Mulţimea, pivă la unul, s’au Peste trei mii de cetăţeni frun dus cu toţii să-i petreacă, iar ura taşa erau prezenţi, veniţi „„ să aslele pornite din cel mai curat en culte tălmăcirea gîndurilor de re- tuziasm u armonizau admirabil cu generai a ţării pentru ca apoi sunetele muzicei militare. Lumi şi ei la rîndul lor să se ducă şi să. na. făcliiloj- aprinse dădeau un asG

. \

c s

pect feeric m ăreţ ei ma nifesiaLuni. La ora 1 din noapte, trenul s’:i pus în mişcare, ducînd cu el pe cel îft mintea şi energia cărui,,

şi-au pus nădejdea atîia suflare omenească, doritoare de o viaţă mac liberă, mai bună şi mai îm belşugată.

(1) N. Săveanu. (2) I. I. C. BrJitianu. (3) Alexandru Constantinescu. (1) I. G. Duca. (5) N. N. Săvcanu.

. / i

•<r • • s

■A

&&£*?■

•SjSŞk

•‘.v

“ î■ ■■■

£ V\'~:

V:;f-

< .

• :V

■

"■

i'■

f : • W. v

- -

■

;:.v

. . vfe . ^

•:

D-l N. Săveanu

La orele 2 şi jumătate s’a deschis întruairea sub preşedinţia d-lui N. Săveanu, şeful organizaţiunei naţional liberale din Putna, care a fost acla mat de către cei prezenţi. D. N. Săveanu, luând cuvântul salută în termeni calzi pe d. loan I. C. Brătianu si îi urează bună venire în o/asul Unirei. Mulţumeşte în numele cetăţenilor din oraşul Focşani şi judeţul Pui na spunând că se simt mândri de preferinţa pe care şeful partidului naţional-liberal a arătat-o oraşului Focşani, ca din acest oraş să pornească primul semnal al începe/ei luptei pentru înfăptuirea celor două mari reforme, anunţate de partidul naţional-libcral, „Colegiul unic“ şi „Expropierea“. In urmă şeful organizaţiunei liberale din Putna, a dai cuvântul d-lui Ion I. C. Brătianu. i

Discursul d-lui Ion I. C. Bratiaim J)-lor, vorbind astăzi cu un bătrîn liberal, îmi aminteam sfatul părin telui meu. că nu trebue nici odată să ne uităm la succesele pe care le putem dobîndi ci la datoria care o avem de îndeplinit. El ne spunea cînd eram încă copii : „nu mă biicur dacă treceţi un examen bine; mă bucur dacă vă văd că vă faceţi datoria în cursul anului, zi cu zi". Eu cred că în întreaga viată a omului, asemenea învătămînt trebue să predomine (aplauze prelungite). Cînd avem o datorie de îndeplinii nu trebue să ne uităm dacă e grea, sau dacă e uşoară sarcina ce ea ne impune; trebue să avem convinge rea că o datorie ni se impune şi fă ră altă preocupare să purcedem la îndeplinirea ei (ovifiuni entuzi aste). Prin urmare d-lor, în afară de sortii izbînzilor, noi partidul naţional-liberal, am ridicat un steag, pentru o reformă mare. In ziua cî'nd Vam ridicat, nu ne-am între bat cînd va S’jsi ziua victoriei, ci ne-am întrebat dacă e necesară pen tru desvoltai ea sănătoasă a societăţei noastre, această victorie. In modul cum a primit partidul nostru, programul nouilor refor me, precum am spus şi la Bucu reşti, — am văzut asigurarea vic toriei. In modul cum a răsunat în afară de cadrele partidului nostru, pro gramul nostru, sîntem asiguraţi că avem pentru noi nu numai asenti mentul partidului celui mai puter-

nic şi celui mai disciplinai din stat, ci, că avem asentimentul Romînimei care cugetă şi care simte (ova ţiuni entuziaste). Am întreprins o operă mare care e menită să aducă o adevărată prefacere, o viaţă mai sănătoasă, puteri noui de viaţă în Romînia de astăzi (ovaţiuni prelungite). Dar dacă am întreprins o operă de progres social, am întreprins de odată, o operă de conservare naţio nală (ovaţiuni). Declar că în sufletul meu, nici odată nu m’am simţit mai conserva tor, în sensul cel sfînt al cuvînlului, decît cînd am ridicat drapelul reformelor agrare (ovaţiutii entu ziaste). In ori-ce creer care cugetă, în ori ce suflet care simte nasc porniri de progrese şi se găsesc rezerve de conservatism. In sufletul meu, cînd am cerut reformele de astăzi, a vor bit mai ales partea conservatoare a sufletului; căci ce poate fi mai con servator decît acea ce chezăşueşte siguranţa vieţei sociale (aplauze prelungite). Cu organismul societă ţilor moderne, cu curentele de as tăzi, cu întreaga atmosferă care ne domină, nu se poate aşeza siguran ţa societăţei, numai pe autoritatea brutală care a putut să o stăpînească şi să o chezăşuiască altă dală. Nu poate să existe siguranţă te meinică pentru societate, decît cînd se reazemă pe solidarizarea lot mai intimă a intereselor tuturor, cu in-

i t

■*.

•• o

teresul Stalului (aplauze prelun gite). Nu numai în scopul pe care Lam urmărit, dar chiar în procedarea pe care voim să o întrebuinţăm, ani fost dominaţi de acest sentiment al conservatismului celui sincer şi în ţelept (ovaţiuni prelungite). Cinci am voit să nu desbinâm re forma electorală de cea agrară, am făcut această unire dintr'un sentiment adînc de conservatism naţio nal (ovaţiuni prelungite). Intr'altfel era uşor. de prevăzut că dacă făceam reforma electorală, reforma agrară se făcea în urmă prin sine însăşi. Noi ne-am zis însă că este în in teresul superior al Statului, că este în interesul solidarizărei naţionale ca nu după. reforma electorală ci deodată cu dînsa să se facă şi refor ma agrară, (aplauze prelungite). D-lor, cei cari în momentul de fa ţă admit reforma electorală şi ni1 înţeleg necesitatea reformei, agrare, ori cari ar fi etichetele de partid, rCau dreptul la numele de conserva tor (ovaţiuni prelungite). De aceea nu este acuzaţie mai ne dreaptă decîl aceea care se aruncă operei noastre, cînd ea e numită anarhică. Cine lărgeşte şi împuterniceşte te meliile unui stat, nu poate să facă operă de anarhie (ovaţiuni nesfîr şite). Cine purcede pe căi, ca. acelea pc cari purcedem noi astăzi, fără vio lenţă, prin apelul celor mari, în a jutorul celor mici, nu face operă de anarhie (ovaţiuni prelungite). Cine face o operă de prevedere naţională nu face operă de anarhic (ovaţiuni). Operă de anarhie ar face acei cari ar putea să asmuţă violenţele în asemenea, cestiuni (ovaţiuni). Operă de anarhie fac acei caro fac operă negativă, acei cari nu vărl că dacă nu lărgeşti la timp teme liile societâţei, ele nu mai pot sa serve, pentru ridicarea, pentru spo-

rirea astfel cum o vedem noi, a clă direi acestui stat (ovaţiuni prelun gite). Noi nu facem operă de anarhie. pentru că opera de anarhie m conţină germenii de ură, > de violenţă şi de distrugere. Noi n'am ridicat spada contra nimănui (aplauze). Noi am ridicat steagul, pentru ceva, pentru ceva care e mare, pentru că de acel ceva e legată propăşirea sănătoasă şi puternică a unui stat şi a urna neam (ovaţiuni entuziaste). In apelul care-l facem noi astăzi, nu vibrează nici o coardă de ură sau de vrăjmăşie. Noi zicem adver sarilor noştri : deschideţi-vă ochii eu o zi mai înain te! Nu repetaţi greşelile din trecut ; nu repetaţi gre şelile pe cari le-aţi înscris la pasi vul vostru şi la pasivul desvoltăret Statului în istoria acestui neam (ovaţiuni entuziaste). Nu repetaţi greşala care aţi fă cut-o cinci v’aţi opus la atîtea refor me pe care în urmă le incriminaţi că nu erau suficiente (aplauze). Noi zicem tuturor: deschideţi-vă ochii şi nu negaţi necesitatea înfăpluirei unei opere mari., pe care o re clamă neamul întreg (ovaţiuni pre lungite). Fac acest apel numai Tu interesul unei solidarizări generale pentru că de altfel, simţim în forţele noastre* în forţele partidului nostru, tot ce trebuie ca- să o înfăptuim singuri şi în contra tuturor (ovaţiuni entu ziaste nesfîrşite). Temei al acestei încrederi este nanimilatea simţului patriotic,, este disciplina în acţiune cu care partidul nostru a răspuns la apelul care Vam făcut (aplauze). Am întreprins d-lor, o operă mare şi ştiu că mă pot încrede în con cursul d-v •» în concursul inlulor a micilor noştri politici, concurs de devotament, concurs îmbărbătai de disciplină în acţiune, concurs însu fleţit de unitatea de vederi şi de simţiri (ovaţiuni nesfîrşite).

• .

•:

k lh ie

u 5 * f; r

Discursul d-Iu i Tom a Stelian ii

Vă mulţumesc pentru buna voin ţă cu care ne primiţi; ea ne dove deşte că nu ne-am înşelat asupra sentimentelor <lv. Cînd amicii cari, cu atîta demni tate vă^ reprezintă în partidul nos tru şi în parlamentul tărei, mi-au făcut cinste să mă poftească să iau parte şi eu la întrunirea dv., mulţu mit, le-am răspuns: cu dragă inimă, voi căuta să viu. Am venit bucuros, fiindcă ştiam că aci vom găsi nu numai minţi luminate şi înţelepte, dar şi inimi calde şi energii puter nice (Aplauze). Ştiam, d-lor, că în vremuri grele ca şi în vremuri bune. cu încrederea dv. statornică, ati susţinut şi încu rajat pe amicii noştrii şi prin ei, partidul naţional-liberal. (Aplauze). Meritul, fără îndoială, este în pri mul rînd al patriotismului dv., de aceea vă şi exprimăm toată recunoş tinţa noastră. Dar meritul este, în al doilea rînd 9i al lor, căci aici, mai bine de cît

ori unde partidul nostru întrunesce unite: înţelepciunea, pe care o dă o experienţă îndelungată de viaţă po litică, cu căldura inimelor şi avîntul tinerelei doritoare de progres (aplauze prelungite). Aceasta face tăria d-voaslră. De aceea am şi venit mai întîiu aici, nu atît pentru a stimula energiile dv • • cît mai mult pentru a oteli puterea noastră de muncă, în atmosfera cal dă a simţimîntelor cari vă însufle ţesc (aplauze prelungite). Kslc nevoie în adevăr pentru în treprinderea noastră politica, de toa tă cumpătarea d^ toată înţelepciu nea, dar este, mai presus de toate, nevoie de o putei*e de muncă neobo sită şi de toată însufleţirea, căci lupta pentru izbîndirea gîndirilor şi aspiraţiunilor noastre, va fi, o ştim bine, grea, va fi foarte aprigă; şi va fi aprigă d-lor, pentru că vom avea de învins greutăţi cari ne vor veni, fireşte din partea adversarilor noştrii, dar cari pot să vină şi din 2

partea acelora cari sunt chemaţi sa culeagă binefacerile reformelor propuse.

. 1-

Ori ce prefacere politică şi.sociala fatal provoacă nemulţumiri, P19" voacă opuneri şi mai ales temeri, căci o reformă politică sa/u sociala, sdruncină, strică, deranjează, de prinderi, dobîndite şi e destul atit, pentru ca aceasta să provoace ne mulţumirile celor deranjaţi;, să po<^ te ea uneori, să atingă să jignească şi interese şi atunci instinctul de conservare, fireşte, măreşte, exage rează temerile celor ce pot^ fi atinşi. Cînd se va judeca cu sînge rece, reformele propuse, uşor se va putea vedea că cei mai de aproape intere saţi, cei îu primul rînd interesaţi ca să se dea o deslegare problemei aşa de arzătoare a pămîutului îu .Rominia, sunt înşişi proprietarii pămîntului (aplauze prelungite), căci nu mai aşa se va putea consolida drep tul de proprietate, asigurîndu-se li niştea, prevenindu-se acele convulsiuni sociale, revoltele, cari, aproa pe periodic la anumite intervale do> timp, aduc dezolarea, cu lacrimele şi sîngele pe care le revarsă (aplau ze prelungite). Se cuvine d-lor, ca populâţiunea dela tară să redevină ce a fost altădată : străjerii! neadormit a:l pămân tului romînese (ovatiuni entuziaste prelungite). Dar, de astă dată să devină străjerul conştient şi luminat, interesat el însuşi la apărarea pământului (aplauze) şi luînd şi el parte la viaţa publică a tarei, va învăţa şi’şi va da seama că are şi răspunderea în conducerea tărej (aplauze). Cei d’întîi cari se vor bucura de liniştea publică si de chezăşuirea proprietăţii, vor fi fără îndoială, proprietarii cei mari: Iată de ce adresîndu-ne lor, le zicem: nu vă exa geraţi temerile, căci nu înţelegem, după cum spunea iubitul nostru şef, să facem operă de distrugere, ci de consolidare, de înfrăţire, de echita te (aplauze prelungite); veniţi ală turi de noi; dati-ne sprijinul dv. pentru ca, prm măsuri înţelepte, şi cît mai neîntîrziat, să asigurăm li niştea atît de necesară pentru existenta însuşi a dreptului de proprietale (aplauze).

Să 11.11 aşteptăm ca desnădejdea „ „ copriudă pe cei ce au dovedit sa că-şi iubesc ţara, că sunt gata la ori ce moment să o apere şi să o preadar cari mărească cu vitejia lor. . . pot cădea prada ispitei şi desuşor nădejdei. Cred, d-lor, că proprietarii ne vor asculta şi ne vor înţelege şi nu se vor lăsa ademeniţi de politici anii cari pentru o uneltire politică sunt în stare să’i compromită numai pen tru a ave,a salisfactiunea de a fi is codit o nouă greutate în drumul partidului national-libera.1. Se cuvi ne, de asemenea să facem să fim as cultaţi şi înţeleşi de masa cea mare a acelora pentru cari să propun aceste reforme. Să cuvine ca ei, mai ales, să ştie, că nu ura sau pisma au făcut pe şe ful nostru să ridice glasul pentru ei, că nu îutclegem să desfiinţăm dreptul de proprietate, că nu înţele gem să despoiem pe nimeni; că res pectăm dreptul de proprietale; că’l considerăm ca una din temeliile ordinei sociale în stat. dovadă că prin una din reforme voim să le înles nim cit mai mult putinţa, de a de veni şi ei proprietari (aplauze). Se cuvine ca ei să ştie, că voim ridicarea lor dar nu pieirea altora, că urmărim întării •o o tarei şi a neainului romînese (aplauze prelungi te). Nu prin distrugere si desbinare ci, prin înfrăţire şi unire, prin închegarea tutulor claselor sociale, în iubirea şi închinarea către Ţară şi neam (aplauze prelungite). Oraşul^ dv. d-lor, -îşi are locul în semnat în istoria unitătei noastre naţionale. Aci marile Puteri au sta bilit cea d’întîi aşezare politică cu caracter naţional. Aci s’a m ani f estat, pentru prima oară legătura ce lor două părţi, de veacuri separate, ale inimei aceluiaş popor (aplauze). iie c^e astă dată manifestarea dv., răsunet puternic al glasului lui Ion Brătianu să fie semnalul apropierei celeilalte , . , uniri, a unirei tuţuror claselor noastre sociale, prin jertfe făcute cu iubire în interesul suprem al neamului romînese. (Ova tiu ni entuziaste). Aceasta, pentru interesul supjrem al tarei şi al neamului romînese. (O vaţiuni prelungite).

* f

Discursul (Hui Alexandru Constautinescu Domnilor, în ceia ce mă priveşte de ei te ori ■vin în Focşani, simpt o deosebită mulţumire sufletească de oare-ce îmi reaminteşte primele momente ale vietei mele parlamentare. Foc şanii m-au trimes pentru prima •oară, acum 20 de ani, in Parlamen tul Ţărei. De rândul acesta mal ales, bucu ria îmi este şi mai mare căci în oraişul Focşani, unde şi-au dat mina peaitru prima oară ţările surori, vi ne şeful şi fruntaşii partidului pen tru ea să propovăduiască marile re forme -pe cari şeful le-a anunţai iar ipartidul le-ia consfinţit în eongre-

____

sul delu 20 Octombrie trocul. (Aplauze). Să ne bucurăm cu toti că frumoa sa întrunire de azi este prezidată de scumpul nostru prieten Nieolae Saveanu. care dacă astăzi poartă povara a 20 ani trecută >de cînd l’am cunoscut aci, constat în ol aceeaşi minte limpede şi aceiaşi inimă cal dă ca şi iii trecut. (Aplauze, ova li uni). Ideile şefului consfinţite de par tid, slut rezultatul unei imature cu getări şi formează pentru noi toti o ajdlncă convingere că trebuesc în făptuite cit mai neîtîrziat, pentru că ne dăm bine seama, eă silit izvorite din nevoile reale ale tărei şi ale neamului nostru. (Aplauze).

Trebue să se ştie, chiar de cei mai neîncrezători, că realizarea acestor două mari reforme, exproprierea şi reforma electorală, constitue un punct de cinste pentru partidul ^ national-liberal, fără de care nu înţe legem a păşi, în imediata noastră guvernare, căci ne dăm seame că trăim pe un vulcan care poate eru pe, în caz cînd nu s’ar realiza in formele anunţate. (Aplauze prclungite). , ... Ne dăm dar seamă de gravitatea pericolului care poate primejdui chiar existenta tărei, şi cu această convingere adâncă avem datoria de a le înfăptui. (Aplauze). Conservatorii de ambele nuanţe, înţeleg nevoia, de a se da pământ tărănimei şi pentru alinarea ei, unii par a recunoaşte ca «hună expro prierea expusă de noi, alţii propun alte leacuri, dar un punct rămîne cert, că nevoia e reală, că ea este mare şi pentru lecuirea unor nevoi mari, trebuesc şi măsuri proprii. Noi voim să legăm cît mai mult pe locuitori de pămîntul tărei; voim să. facem pe citi mai mulţi dintre ei proprietari pe ogorul pe care 1’au apărat cu sîngele lor şi l’au udat cu sudoarea fmutei lor. (Aplauze prelungite). In această, concepţie a noastră, se poate vedea. confirmarea ideei de proprietate; iar nu propovădui rea unei idei subversive. Cît pentru priprietatea mare nu înţelegem să o distrugem, din contra, prin reforma ce propovăduim, credem eă o întărim, armonizând mai bine rapoartele dintre proprie tarul mare şi ţăran şi prin urmare înlesnim pacea socială necesară propăşirei acestei ţări. (Aplauze). Exproprierea o înţelegem cu res pectul unei portamni intangibile pentru proprietatea mare şi chiar pentru ce ar trece această porţiune intangibilă, nu înţelegem a lua to tul ci anume porţiuni pe cari legea trebue să le determine pentru a evita arbitrariul, dar cari proportxuni înţelegem să facă din reformă ? rcfoimă electivă, o reformă reală (Aplauze). I>e .asemenea să populatul nea ţărănească ^fâr? pă-

inînt intră pentru o bună «parte po pulaţia dela munte, unde ne fund pământuri culti/vubile, trebue să neîngrijim -să le asigurăm şi lor un trai propriu regi unei pe oare o locuesc. Oînd ziceau expropriere nu întelegeni spoliatiune, nu înţelegem conf iscaţi uni, ci înţelegem luarea pă mântului cu o justă^ şi prealabilă îndemnizare; şi după părereaxnea, cred că dânsa au; trebui, în caz dediferend, de «litigiu, >să fie fixată dejustiţia tărei. Cu chipul acesta nu ni se va putea zice «că e la mijloc persecuţie sau favoritism. (Aplaze).. Alături cu reforma agrară se im pune reforma electorală pe care o vom înfăptui pentru a chema la viata cetăţenească într’un colegiu unic, pentru Adunarea Deputaţilor, pe toti cei ce ştiu carte şi eu repre zentarea minorităţilor. ■Cu chipul acesta., pe lingă imbol dul ce se dă neştiutorilor de «carte de a învăţa carte, se va chema încă dela început la viata cetăţenească, în !loc de .aproximativ o sută de mii de alegători cît este astăzi un număr împăitnit de alegători, (Apl.). Rămine bine înţeles că neştiutorii de carte nu vor fi «atinşi în drepturile lor cîştigate şi chiar doresc, în ceea ce mă «priveşte, ca 'delegatul să re prezinte un număr cît mai mie de neştiutori de carte. In ceea-ce priveşte «Senatul, pă rerea mea este eă el -trebue menţi nut ca un corp ponderator, dar cred că trebue alcătuit mai naţional, pe alte baze, «atât în privinţa compune re! lui «cit şi a colegiului electoral pentru acest matur corp. In imediata noastră guvernare trebue să ne interesăm şi de nevoilecelorlalte clase sociale şi de îndrep tarea lor. (Aplauze). Reformele trebue să «se înfăptu iască iar şeful nostru «trebue să por nească «la realizarea lor cu -curaj, liotărîm şi deplina încredere în noi după cum şi noi avem în el. (Aplau ze, ova tiu ni). Poate fi asigurat de toată hotă111 ea, devotamentul şi .disciplina noastră, ii vom da fie-care dintre I101, ..lî1 baod necondiţionat toate energnle noastre pentru ca bizuin-

i'.

A v. 9 (-• rj

■y $

;; (

'du-se numai pe forţele vitale ale propriului său să aibăP§>eesiguuS? Z?reipartid, Tefanm,elor'

în fata greutăţilor, oi conştienţi de binele m.fom wvâife . ’ x **' x sim te cp lucVffeă

Dacă nimănui, îiu Irebue «refuzăm ceeaeoncursul nusă întelec—în

Să lucrăm cu toti şi 'această primă «î frnm-no^x boldul, pentru «aTu1914w dSptt ViS'

tată să fie rezultat de trănsactiuni oare s’o trunebeze, şi să facă dintr’îusa o operă şubredă. (Aplauze) Ori-cît de e-ren m- fî i ' r • i gieu ai lideproblemul întreprindem; on-cit mari • m- ce t; obstacolele ce aie-ir p«î în r.n.ir,a< * * convingerea j mevpiie cale, m de tareitari si de aşezarea uhu. rost viitor, să nu

SSh,-p , jprwna improtidna/l-libftmi !_!.*am '» Partidul nao nouă .mp-în^od^3-1 nnscrie ° uou“ pagină glorioasă .in cartea neamului, „xiar noi - ca La partid pai ti ci să sa np ne î11,1 - U?1 ea se inscrie in momentul cinid conducerea uartiduliii n arp fiul marelui iui intere or Aula. zc prelu.iffite), (Aolau-

ae băgăm capul m nisip, ca stratul. fi

\ {

;

% ‘ f

* r

*»•

Cuvântarea 8. 8. Preotului Dragomirescu Domnilor, 1

De la 1859 cînd nu departe de aci ■după cum ne spun mai marii noştri s’ajucat pentru prima oară, „Hora Unirei“ acestui legendar oraş care a servit ca un inel de logodnă între cele două ţări -surori, nu ia fost hă răzit să se bucure de o fericire mai mare de cît aceea de astăzi, cînd şeşeful partidului liberal, înconjurat de ^ atîti fruntaşi l’a ales ca cel întîi oraş de unde să înceapă seria întrunirilor premergătoare înfăptuirei marelor reforme anunţate în | Congresul de la Bucureşti. Domnilor, nu putea fi aleasă o zi mai fericită pentru acest început de cît această' zi în care Romînimea aJături de biserica’i Ortodoxă prăznueşte ziua Sf. îngeri, Mibail şi Gavriil dintre care acesta din urmă a fost trimis către Sf. Fecioară Maria pentru a-i vesti că va naşte fiu care va fi spre ridicarea şi căderea

multora şi care fiu în urmă, prin în văţăturile date a schimbat cu totu? fata hunei păgîne. Şi această coin cidentă d-lor, mă îndritueşte a credecă Bunul Dumnezeu, care «înmi eşte totul în lume. este Acela care călăuzeşte paşii şefului partidului Nabionai-Liberal, trimitîndud astă zi aci, ca înger vestitor de noui re forme sociale, a căror înfăptuireva schimba cu totul fata RomînieL Domnilor, Biserica şi şcoala sînt cele două institutiuni oare au meni rea de a lucra pentru luminarea şi: ridicarea morală, culturală, socială şi economică a ţăranului rornîn. Aceste două institutiuni alături demîndra şi viteaza armată, sunt pa rohia puternică pe care se razimă •>■ tară, o naţiune. Cum şi’au îndeplinit ele menirea lor în decursul vremu rilor ne*o arăt destul de limpede is toria neamului nostru romînesc iar

în timpurile mai noi în îndeplinirea jnenirei selor asociaţiuni, care înfiinţate sub iuboldul fericitului întru amintire, Spira Ha ret, au contribuit în o mă sură largă la înbunătăţirea stărei economice a săteanului nostru. Asfă-zi ca şi în trecut preotimea se simte mîndră că j se deschide o nouă cale de luptă de la care nu va deşerta pînă ce dreptele revandicări, ale ţăranului romîn nu vor fi în to tul satisfăcut, aşa după cum sunt preconizate de către partidul libe ral. La lucru deci tovarăşi de munca şi suferinţă. Isbîndă să fie cît mai apropiată şi atunci şi numai atunci • vom merita numele de Apostoli ai neamului. înainte de a încheia cu cele ce’mi simte inima în aceste măreţe mo mente să’mi fie permis d-lor un cic vînt: Domnul Brătianu şeful parti dului Nnţional-Liberal, alegi ml Poc-

şanii ca prim oi'aş de propaganda reformelor par tulului său, -ne-a adus doreşte să unească într’un gînd şi o simţire toate clasele sociale, iar atunci cînd programu’i anunţat, va lua fiinţă vie, să ne adunăm cu totii în acest loc de sfîntă unire de unde s’a dat semnalul de luptă întru în făptuirea marelor reforme ţărăneşti şi mină în inînă marele proprietar cu comerciantul, meseriaşul şi cu ţă ranul să învîrtim marea horă fră ţească pe noua cîmpie Homîneascâ. In ziua d-lor cînd şeful partidului Năţi o nal-LibşraJl, îşi va vedea idealul realizat, atunci cu drept cuyînt va putea spune: Tatăl meu a ereea Romînia de eri, iar eu pe cea de mîine. Şi acum rog pe Bunul Dumnezeu, să bine-cuvinteze înce putul ostenelelor şefului şi fruntaşi lor partidului liberal şi i/bînda să le încunune fruntea. Am zis.

I t

i ■<

î i

\ i

• '/

(•

►

î.

•X;': >>’

j!H.tSL

V :

Cuvântarea fl-lui V. Eftimescu, învăţător

"I:! I'

M O T T O

■

Cine doreşte ridicarea ţăranului sub toate raporturile, do reşte ridicarea si mărirea ţârei; acela este cel mai mart patriot. i

Domnilor,

i i»

f i

;

. ; ' ‘

•i!

Oralul Focşani, pentru ziua de astăzi, are o întreită Însemnătate, căci afară <le acea spusă adini oară de un domn orator, că a fost inelul de -unire între ţările surori, mai are o a doua 'însemnătate, eă adoposteşte în sinul său pe d-1 I. I. C. Brătianu şeful partidului liberal na ţional îşi atîti fruntaşi ai ţârei; dar a treia însemnătate este eă. Foc şanii fiiiiid la centrul tărei, s’a su pranumit (de mulţi, şi 'cu drept vînt, inima, tării, şj. de aceia .arm dori, ca cuvântările, ce s’au spus aici de atîti iluştri oratori, şi se vor spune, să meargă drept la. inima tu turor, chiar şi la adversarilor refor\

mei or anunţate, spre a veni şi lucra alăturea cu partidul liberal, la în făptuirea lor. (apl.). Partidul liberali naţional, a fost tot (leaima strajă ne adormită l-a toate nevoile tării, şi care a căutat, să vosolve chestiunile cele mai im portante. Acum, î-n chestiunea externă şi mobilizarea care a urmat, partidul | ioc ral, prin manifestările (din par lament şi prin acelea .ale opiniei publice, a făcut, ca. evenementele. f® Precipite, cu alte cuvinte, el a (fost cauza de nu sa scăpat tronul, care sosise, de şi se zicea că n’a sodar el era î,n slatie; îşi tara

Ă /

2=i

iasă din frănimtările la ordinea zilei mai mare şi mai strălucită, (aipd.).

Anunţarea marelor reforme, preco nizate de şeful nostru şi susţinute de întregul partid, a fost primită cu mare însufleţire şi bucurie de populatiunea de la sate, iar sătenii, aşteaptă în linişte, cu răbdare, dar cu încredere şi cît de urgent posibili în înfăptui rea lor. Reforma agrară, rl-lor. nu poate fi considerată ca un act de ură contra marilor proprietari, ci ea o reformă menită, să consolideze toate clasele sociale, fiindcă vedeţi dv. cită deose bire, cită depărtare e între marele proprietar şi între ţăran! E aproa pe ca între cer şi oămînt, sus; o ma re proprietate si deci un mare bel şug, un raiu. şi jos, în ţărănime, o mare lipsă dc pămîat şi sărăcie cum plită, un iad. Marca proprietate, ca şi mica proprietate sînt bunuri scum pe pentru orice om sau familie, dai" cînd aceste proprietăţi ajung ,a fi fo lositoare numai unuia sau câtorva şi periculoase tării, stăpîaitorul lor, dacă e patriot, se lipseşte de ele, conformî;ndu-se principiului educa-, tiv al. unui mare t'ducâtor care a zis: „Cînd aş şti, că un bun oarecare îmi foloseşte mie numai, sau familiei mele şi e păgubitor patriei, l’aş arunea. m’aiş lipsi de acel bun“. cum fac, de pildă, sprijinitorii reformei agrare; de aceea, în interes patrio tic se impune exproprierea a unei porţi uni oarecare din proprietatea mare. în schimbul, se înţelege, a uneî despăgubiri convenabilă, făcută pr.in stat, de acei care vor fi împro prietăriţi Pe bunurile expropriate. Această deosebire între marele proprietar şi între micul proprietar sau între acel care n’are nimic, a dat naştere în trecut, după cum ştim la 'acele sguduiiri sociale, ca edifi ciul nostru naţional să fie amenin ţat ă se prăbuşi şi. din acest punct de vedere marea proprietate, lati fundiile au ajuns periculoase pen tru existenta statului şi 'deci un re mediu se impune şi cît de urgent. (Aplauze). Au ajuns periculoase, d-lor, că a•.cel ce le frămîntă cu palmele şi su doarea firuntei lui, de]a Dorohoiu la

Severiu, din Carpati si PÎn’la mare şi umple hambarele, Ieşi le ori 'ma gaziile marilor stăpînitori ai pămîntului, intră în iarnă, după o muncă a-tît de istovitoare, de cînd s’a pete cit zăpada şi a sosit din .nou iarna, ou traista bătută de vint. tremură de frig şi crapă de foame, uitîndu-se la leşile proprietarii lui, care crapă de pline. Cînd ştie că el le-.a umplut şi el n’are ce mânca; cînd vede şi ştie că el păzeşte oaea, dar mămăliga o mănâncă, după cum tot el zice în glu mă: „de două ori goală şi odată făr’ de brînză“. prin urmare veşnic goa lă; cînd ştie. că el păzeşte vaca, dar carne şi lapte, ca şi pîine, nu există în casa lui, decât ia zile mari şi aceasta nu la toti, ba la urii şi por cul de Crăciun a rămas legendar din cauza lipsei de pământ, iar pe alocurea, prin Ialomiţa mi se pare, noi’im •acluc bine amxânte, un doctor, mai acum icîtiva ani, recomandând mamei unui copil bolnav, să’i dea lupte dul ce, copiind o întreabă că: „ce’i acela lapte dulce mamă ? !... Ah ! Şi din aceste şi multe alte cauze, cîte gînduri periculoase pa triei nu tîriiesc în creerul şi în su fletul lui ! în sufletul acestui neo pa bosit muncitor şi nedreptăţit triot, gîndindu-se, el face marea, ca şi pe mica proprietate, productivă, că o apără fără a avea o palmă de pămnt care am zis, că el este gata ori când, şi cu mici excepţii, mai mult decît ori care altul, a sări să lupte, să moară în luptă (ba şi de holeră cum s’a îutîmplat în cam pania Jdin Bulgaria) ca să-şi .apere tara cînd e în primejdie şi, cînd ştie că el e -sărac într’o tară >atît de mă noasă şi bogată ! Ge mare patriot ! Ce iubire de patrie ! căci uită toate acestea chiar şi pe familia şi pe co pilaşii săi cari, pentru dînsul, sunt tot aşa de scumpi ca şi ai latifun diarilor fd pleacă îa războiu ca la nuntă, nădăjduind, că după înapoere la cămin, stăpînitorii pământu lui şi cîrmuitorii tării, se vor gîndi în urmă .şi la el, spre a-i îmbună tăţi starea materială şi a-1 ridica din cumplita-i sărăcie în care se află, dar cîtă decepţie Numai cit. s’au anuntat reformele de prevăză torul şi marele patriot al tărei I.

4 o, însuşi M. S. Regele a spus cinu t r Brătianu şi adversarii au ^ va . }>pe plug şi pe paloş se rază™ ca ciupercile după 1 0 mare parte din viitorul tării4* îa* bocind oo“to reformgior.. difente ®tn&Jy£ta 1891 cu prilejul jJSf motive unele moi slabe * „irei a 25 de ani de domnie, multu! nciate ca altele. Intre pnotneie mind primarilor din toata tara Peninvoacă unii din adversarii ref tru urăviie .aduse, în neuitatele cu-. inel or, voiu cita pe acela al vinte ce a rostit a spus : ,NU voiu Paul Greceanu, care spnne . _ uita lvici odată, că voi, cei dela sate „Dreptul de proprietates§sie stropiţi ţarinele cu o spornică gu lia statulm. pentru că Emiliei iar doare, şi ca din piepturile voastreeste condiţia existentei fa*»Jl1_ ’ se * am făcut scutul puternic al mmfamilia este elementul clin ^ tuirei şi a.l neatîrnărei noastre ele. compune corpul social . de a ui Mă ,simt aşa de strins legat de scum,*“V«îp noile repa mea tara, incit am. încredinţarea. &,Tpl.)pent™4 «V» efde nuraSet“n Sh■ •

lanul;le celor p^te “ţite^aVsă SStâ* Căci lora ^iormea-

Destulă probă că însăşi capul Staun

dtari, trebue ea ţăranul să aibă pămintui de muncă, singurul mijloc de traiu şi de existenţă al familiei sale, căci eu cred, că pentru existenta tării şi a neamului, dacă nu mai mult, dar tot atît de scumpă este şi famijia ţăranului şi chiar acelui mai umil ţăran din cea mai sămiană colibă, ca şi aceae a marelui latifundiar. Reforma agrară anunţată prin noul program nu trebue să sperie pe nimeni, ea se poate considera ca o continuare a reformelor agrare anunţate de marele şi nemuritorul Ioan C. Brătianu care încă dela 1857 între alte cuvinte patriotice a spus : „ \ oim ca Romînul să aibă o patrie, (ori ca să aibă patrie. - trebue să aibe paramt) unde toţi să aibă ace+ . °ri11 Ş1.0 parte mtreagă şi deopotnva la viaţa naţională, voim nmncei^sale^Si-a6 stăl^n p® rodul paiu măcar’ trîtoriiPn^n*S-ă-“a t*11 M Cogălniceanu r*n u âr ti ei legei rurale din W Sceaô" ceasătăDţa?ă, şiâr ^mblînzP inimile

«torea «i im.stev.ta tare., Fie ca Augustele urări, pentru prezent şi viitor ale M. Sale Regel ui, să devină cit urai curînd o realitate, ca peste cele 6 milioane (ie ţărani, să binecuvinteze o dată TOai mult, numele aceluia, care cu ţara are un singur gînd şi un singU1» suflet. In şeful marelui partid liberal naţional, cu ocaziunea corniinicărei, în congresul de la Bucureşti din 20 Octombrie 1913, a reformelor a zis : „Este o mare operă naţională, aceia ce voim să facem, In credinţa, unitatea de vederi. în disciplina şi tradiţiile partidului naţional liberal, stă asgurarea victoriei. El a realizat aspiraţiunr a mult mai grele ca cele de astăzi, Să facem dar apel la cei mari în folosul celor mici şi la toţi în favorul dreptătei“. De aceia ziseiu mai sus, că exprofierea nu poate fi considerată, ca ° ură’ oa o duşmănie in contra proprj?larMor ci ° mare operă natl0' D°innil01'’ cu totii ne aducem a-

cele împietrite; -O! numai draiSSt® mmte» c-ă vecinii noştri Bulgari, m glia de pămînt ce se cuvîmp ameţeala victoriilor repurtate coţi lor, şi să nS credeli m0rtrf şi a aliaţilor lor, prin mare om şi iubitor al glasul generalul lor Drandareschn Pdn un vot al nostru amaU zi's: «Cîaid România va părăsi pentru vecie dreptul ţăraniW‘ .ev.a neutralitatea, vom bea cafea la Cappoi D. A. Sturdza în. 1902 A ti,; 9a in Bucureşti" căci îşi ziceau eiv.ara în 1907 şi alţii în diferite noi" «mâni ăl ilarii romîni, epitet cu care ziuni. • ' n.e insulta brava noastră ţărănime> nu vor sări în scăparea patriei.!01. Wt

l »• :

ă ■

« - •.

£ >1

ci se vor răscula in contra pro prietarilor şi vor pune foc ţărei de ]a un cap In altul., ca să scape de robia în care trăesc“ dar amar s’au înşelat! căci se vede, că nu ştiau, dacă au ştiut şi, şi-au uitat, e tot una, că nici în Valea Dunărei, eii şi între Carpaţi şi între Nistru şi Tisa sînt urmaşii lui Trăiau şi Decebal (apl.) : nu ştiau că sînt ur maşi de-ai lui Negru-Vodă şi Mibai, ori aici, în Putna, fiii Vrancei urmaşii lui Ştefane el Mare, cari n momentul pleeărei la războiu, din însuşi propriile lor porniri sufle teşti şi-au făurit în pripă un mic drapel dar care a devenit a doua zi mare de tot, pe care au scris : „Fiii Vrancei, urmaşii lui Ştefan cel Ma re. vrem războiu" (apl) ; iar la înalioere, a scris pe faţa a 2-a în asis tenta comandantului şi a ofiţerilor regimentului lor şi a multor altora spre bucuria tutulor, aşteptata şi frumoasa veste a biruinţei prin cu vintele : „Veni—vidi-vici“ şi în curînd, îşi vor sfinţi acel drapel, cu ocaziunea sărbătorire! ce li se va face de ai lor, vor seri în josul cu vintelor veni, vidj, viei : „Acum ? ! Vrem : şcoală, drepturi şi pământ" iată dar încă un semn, că ţăranul romîn a ajuns la conştiinţa naţio nală. Cum zic, nu ştiau vecinii noş tri, că Romînul are acele mari în suşiri patriotice, că momentul dă nitărei totul cirul ţara e în primej die şi deci, pentru Bulgari, cum se zice .,Nu s’a potrivit tocmeala d’acasă cuc ea din tîrg" fiindcă în loc să bea ei cafea la Bucureşti, era cît pe nei, porecliţii „mămăligari" vitejii noştri ostaşi, dacă împrejurări de ordin superior nu s’ar fi opus, să bea bragă în Sofia (apl). Domnilor, cu ocaziunea mobilizărei şi a campaniei în Bulgaria, toţi romînii au fost la înălţimea dato riei, pînă şi iubitul nostru şef a în cins spada, dar anai cu deosebire ţă ranii, din care cea mai mare parte, n au decît doar dreptul de a fi ro~ bii înuncei pe pămîntul altuia, fără ca ei să taibă, o cît de mică porţiu ne de pămînt, tocmai de aceea sus ţin, că au fost mai cu deosebire ei. Acest avînt patriotic desvo.taţ de lărănime cu ocazia mobilizăreij se • ■

datoreşte virtuţilor strămoşeşti educaţiei Ş1 instrucţiei dată de şefii: militari, dar mai presus de toate, o— perei culturale prin „învăţătorii neamului a marelui şi neuitatului' Ilarei, care aici în Putna, a fost se condat de d. N. N. Sâveauu, carein mai puţin de 2 ani, în timpul cmd a fost prefect, a clădit peste82 localuri de şcoala (apl), de aceia la începutul djscurusului meu am citat un motto : „Cine doreşte ri dicarea. ... ţăranului sub toate rapor turile, doreşte ridicarea şi mărirea ţârei şi, acela e cel mai mare pa triot" (apl.). Domnilor, dacă „glasul .R cin iniei' a fost ascultat", dacă s’au făcut în, Bucureşti tractatul de pace şi s’a. restabilit echilibrul balcanic, din care ţara a eşit mărită cu porţiunea, vechiului teritoriu rpmînesc stăpînit de Mircea Basarab şi întărită eu o graniţă strategică între noi şi vecinii Bulgari, oare graniţă, va contribui la respectarea tractatului şi deci a menţinere! ecliilibruluibaleanic, se datoreşte nu atît noro cului şi împrejurările, după cum susţin unii, cic elor 500 de mii debaionete româneşti împrăştiate pe colinele şi cîmpiile Bulgariei pur tate de .peste 400 de mii de ţărani romîni. cari dacă n’au, repet, nici cea mai mică porţiune de pămnt,. to.fuş au alergat, unii flămînzi, alţiifără nici o para chioară în pungă, în goana mare de au uimit şi străi nătatea. Cînd dar, d-lor, ţăranul romîn el: a;iuns 'la atîta conştiinţă naţională,. la atîta ab negat iun e în îndeplinir-ea datoriilor sale către patrie., nu mai poate fi ţinut nici un minut de părtat dela exercitarea. t în toată puterea cuvântului, a drepturilor saile cetăţeneşti şi participarea sa de opotrivă la trebile obşteşti -şi, de aceea, şi reforma electorală cu cole giul unic, întemeiat aproape pe principiul votului obştesc, este bi ne venită şi la timp. Asemenea re prezentarea m|n ori ţâţei. Această reformă dînd dreptul devot tutui or ştiutorilor de carte, neştiutorii vor vota prin delegaţi, vi ne si în ajutorul învăţământului po—

I I ! . 1

■

i I 1.

. \ 'f

!•

I l

iL â

tară intervenţia statu

pul ar chiar lui.f cfa nul., . r; indcă în aeeaastă ^ Doatmi'^01, ^fnare .îulTUBire s&-rni -al i'e ‘Sii imSăde ţărani, va rog_ mare nun at\resa lor J» ®J dela

mmmm îKaducşle ^Sgadueieior’ deşarte

raUUr“eugatapteior.oSă nu«T rrno^nrfăptuirea

‘

repaşnic după formelor . m mod liniştit cum dorim, ci şi să se si înţelept, să se sfătuiască ^ par.tiduAm Rrupeze :in • JO™1 *umai asa urmind. Si, asa făcincl, s j^tilni în calea piedicile ce s a ,, -u vînt. reformelor s’*r spui bei a Aceasta pe de o oarte, iar ne de alta, sperînd că se vor tace alegeri pentru cameră, mai curînd sau mau târziu să se silească şi să dovedeas că, că colegiul al 3-lea. colegiul ţă rănesc, să nu mai- fie insultat şi de astă dată cu epitetul dc: „Colegiul minciună" sau zestrea guvernamen tală, ci să-şi aleagă pe adevăraţii lor reprezentanţi şi sprijinitori ai reformelor. „învăţători neamului" şi îngriji torii sufletelor au mare rol în ru gămintea ce fac sătenilor şi nădăjduesc că, ca primii factori luminaţi ai stelor, vor fi, ca ori cînd la înăl ţimea datoriei. Domniilor înfătuindu-se reformele temelia statului t Rom în. care n’a

al. ta; ■ n’ieniC si întări, :£ata tărei, se Pfi. ţ,a va fi adevărve£ a soban^-Komîma . aişezată pein temelii Koxni va lll.l:l teme »de uice;. şls0ciail^ distanţa dintre cei a. cl^l\ J oei săraci se va împuţinasruc-a i Parasupra u. • i • "versa, va fi aproape o prietenie intre toţi , va fi belşug: în casa ţăranului ş; Şi ’ un plicit şi a comerciantului, căci 'Ştiut este că dacă ţăranul stă bine nia terialiceşte şi comerciantul stă; mo ralul ţăranului r'dicîudu-se, hise riea, va fi biserică, şcoala, în adevăr şcoală, căci-stînd bine, îşi v.a trimete regulat şi de bună voe copiii la şcoală iar nu, ca piuă acum; în tunericul <şi mizeria vor fugi. iar la tifundiarii de astăzi, rămînî-nd tot mari proprietari în raport cu noua repartiţie a proprietăţii, vor trăi liniştiţi, mulţumiţi şi chiar fericiţi glndihdu-.se că a consolidat patria, că vremea nu va mai aduce peri culoasele şi .neaşteptatele sguduiri sociale ca în trecut. Tara va fi o ■Românie nouă şi fericită, consolida tă înăuntru şi - respectată în afară şi aşa fiind, ne vom realiza mai curirnl, decât ne aşteptăm, marele şi sfintui nostru ideal naţional (apl). Şi, atunci cuvintele poetului „Vii tor de aur tara noasl?-ă are şi pre văd prin secol! a oi înălţare*4 cu ade vărat s’a realizat şi au devenit fapt îndeplinit. Terminând Domnilor, scurta mea cuvântare, strig din adîncui sufletu lui meu, să ne trăiască şeful şi ne conducă la izbîndă! (Aţpl. prelungite şi urale nesfbsite).

1 ţ

I * * !i

Cuvântarea tl-lui N. C. Melinte

•V r : 5

i ►

Stimate Sef, i

Iubiţi mari proprietari şi Fraţi Terani Mă siliit fericit că am prilejul să spun şi eu cile-va cuvinte la acea stă mare întrunire publică, mare prin numărul nostru de conjudeteni, dar mai mare prin ideile afişate în programul partidului naţional liberal. Nu voi a face un discurs po litic pentru care cred că nu e de ajiuis cîte-va clase rurale, dar voiu spmie cîte-va cuvinte care le simt ca român si patriot, voiu să le zic mai ales eînd e vorba de 2 mari re forme puse în fruntea programului liberal I Votul Unic si al II-lea îm părţirea moşiilor mai mari la Ţă rani în aşa mod în cît fie-cărui pro prietar să-i rămînă pînă la 1000 hec tare care ş destul de lungă şi lată pentru o persoană sau o familie în plus capitalul care rrebue să-l pri mească ca o echitabilă despăgubire. Domnilor, La -această întrunire la care ne-am adunat lia trâmbiţa şefului liberal din jud. nostru .bătrânul N. Săveanu care, dacă nu ar fi nu iubita şi stimata noastrl administraţie cum ar trebui să* zicem ci urgiea admi nistrativă ar fi mult mai mare, noi care ne am adunat nu am venit aici la nuntă nici la cumetrie sau la vre o petrecere unde am putea vorbi şi glume, ci sîntem la o întrunire pu blică unde să ne sfătuim ca oameni

j__

paşii ici cu cuvinte bine chibzuite că ci e vorba pentru o mare prefacere socială de unde reese după cum ne reaminteşte istoria mai de multe ori cu miari sacrificii nu de averi ci chiar de vieţi omeneşti cum au fost la 1821, 1848, 1864, 1907 şi 1913, cea din 1907 fiind pornită de jos în sus au eşit cam regretabilă pentru noi toti Românii şi pătrunsese cu durere în toate straturile sociale fără culoare de partid politic; cu toate că parti dul conservator învinuia fără vină pe preoţii şi învăţătorii săteşti ca capi ai răscoalei şi ca motor princi pal care an aprins benzina, pe acel pe care noi ţăranii nu-1 vom pier de din minte nici odată ea educa tor, acela au fost Spira Ha ret. Domnilor, Punmd mina dreaptă la pept si vorbind conştiincios fără ură şi pa tiiuft politică, cauzele lui 907 au pornit de la marii proprietari care nevoind aşi cultiva singuri moşiile, neplăcîndu-le nici asfaltul după ca lea Victoriei, preferind frumuseţile Parisului au arendat moşiile st reni lor unde un Moelii Fişei* coprinsesc aproape Mol d >va pînă la Maicov, aceştia căutînd prin diferite meşte şugari meschine robirea bratilor clasei muncitoare sub asprimea foa mei au eşit din limitele legale şi bu nei coniştiint-i dînd rezultate regre tabile. Domnilor, Dor de cucerire s’au subjugare poate să fie între popoare pentru că sunt de alt neam de a-ltă rasă cu di-

i :

P arătând chiar tifra de ,800.000 (i0

, . lcare

p““ti “Su-ea .4i»t

subjugare, dar dor de sdpjuga^chiar pe dos căci amediat ce s’^J f*U tre clasede «sociale ale u ac(J_ mat şi Corpurile Legiuitoare l’ai °r; are aceeaşi Tară aceea^crecU ţrîu_ scuirnpit Ş1 oa probă yoiu căi? ţ ]eaşi năzuinţa ?i nSntea u- dovedesc, era o dispoziţie a f<X»* tu. mi cred că ar mţia in n ^ ^ mnistvu de pomeni Ale^> nui om cu mintea ’ r€ pr0- Constantinescu m timpul giuS,^ ■ cum în. mintea unui om ■a e Liberal prin «care eftenise pS?' prietar care prm mijloacele «e ^ ^ bălţile Statului scotîndmf1^ din ; au dispus au cre3oat rnia^Pîe frîna cămătarilor si Prin «aceasis cile şcolare şi de Vinge rea că 'măsură îl. pusese la îudămîna ci.SEu credeţi-mă că am corn mg^ e g& ca ia,lim.ent de branafi^ chiar partidul cau a părîndu-1 noi ţăranii «cu 40—80 W • dea lot cim si Venind guvernul conservator '’ ^t,, Cal i l'au dat necondi- programul afişat şi îrapărtit în J? donatU în'1 chestiunea Êxternă cînd ti miei nonă Tăvilor, fostul mit tru de finanţe ga,seşte in socoteli « .au fost vorba de interes general. Lin tot ce ne prescrie Constituţia; de la peşte .statul pierde 2 milioane libertatea presei fiind un punct de prin măsura ministrului Liberal A. .care nc bucurăm si ne adăpăm şi Constantinescu şi stricind dispoziţia noi Pătura Ţărănească cetesc zi a- ministrului liberal ne ia chiar de rele «de azi şi văd că o parte din m«a- pe masă alimentul de prima necesi«• ru proprietari aflaţi în partidul ta te. As t-fel în aşa mod că nici nn -conservator nu sunt de părerea ace- mai vine prin satele noastre «de cit ■stor 2 mari reforme şi îmi aduc a- la zile sorocite expre pentru peşte şi minte cînd la 1907 d-1 P. P. Carp zi- atunci foarte chiperat. «■cea Represiunei şi iar Represiunei Domnilor, şi în urmă vom «aviza. Au dat Dum nezeu au venit la cîrma Statului ca In urma avnitului şi patriotismu -şef de partid şi de guvern şi au tri lui «clin partea noastră a păturei ţă mes apelul întregului guvern în for mat «cărticică pentru loti alegătorii răneşti care am răspuns în număr -care eu îl păstrez şi azi ca un docu «atît de mare la apărarea Patriei ment şi ca supliment eu ,oa primar noastre şr prestigiul naţional vedem am mai primit şi un calendar care cu mândrie că Partidul National Li Fam «arătat sătenilor preotului şi în beral în frunte cu şeful supremi 1.1. văţătorului căci nu mă pricepeam C. Brătianu, înconjurat cu un mare bine ce reprezenta pe el afară de minier de mari proprietari cu idei luni şi sărbători, avînd ca fotogra- moştenite de la nemuritorii bărbaţi fie, Un Balaur cu 3 capete de om şi de Stat Cuza, Gogălniceanu, Brătia'unom în costumul lui Adam cu deo- nu şi alţii, «sau gîndit că faţă cuavinsebire că mai avea «coarne şi coadă, tul nostru care la cel clintii semnal mai era o femee în costumul Evei uni plecai căutîud să stăm cu piepîntinse pe o masă şi nişte «ovrei îi tul îtnainlea obuzelor şi gloautelor scuigea de la git sînge. «atît calenda- duşmane pentru apărarea scumpe' ly'rA S1 documentul de promisiuni noastre Patrii. Acest partid s’au SSS \e 01“ primit 'de la gîndit că «cine are datorii trebue să SiilaS mSV ' proiect de azi Th. aibă şi drepturi «amintind acestea 2 a un om după stradă, mari reforme ca o continuare a Pr0' gramului 1907—1911 reforma ©1©^°' Domnilor, rală şi reforma agrară. In document între toate Domnilor, promisi unile crâ- 2 punci o Eftenirea Traiului . Principale I Ertatimă nu voiu a da poveţe sa1' 51 tf împărţirea 'moşiilor de mină căci mă cred inferior -fata ( . moartă la Ţărani sfaturi cl-voastră proprietari an ari, preot' ■

f :..ir ■

« y

A1Î1

**>

(

a( 9«l! >

W ni fH

I '

învăţători însă v-aş ruga să facem <*erc de fer în jurul şefulm Partidu lui Liberal căci numai de la el ne putem aştepta dai* de la cel conser vator aveau experienţa trecutul pi că ani rămas cu proverbul cel cuminte făgădueşte şi noi aievoiaşii tragem nădejde. De aci ne vom întoarce la satele noastre şi vom comunica fra ţilor noştri să fie cu răbdare şi paş nici că partidul National-Libcral a.u anunţai două mari reforme explieîndu-le: votul unic şi împroprietărirea celor de tot lipsite, să nu asculte la agenţii guvernului de azi nici să caute la jurnale cum că par tidul liberal a început a răscula Tara ca la 1907 piuă se vor vedea la putere şi în urmă puşca şi tunul are să le ştie de soartă. Noi să le răspundem: La 1907 cu ţitul ajunsese la os din cauza sufe rinţei a născut răscoala de jos în sus, azi a început pe căi paşnice de

sus în jos aşa cum a ti glăsuit chiar d-voastră prin glasul şefului auto rizat d-lni P. p. Garp care a zis Re presiuni şi în urmă vom aviza. Acum dati-ne avizul — trenul a sosit, — datoria ne-am făcut-o con ştiincios — golul stomacului trebue acoperit. — In loc de eflenire, traiul s’a scumpit, dacă vă place chiar d-voastră guvernului de azi să zi ceţi la arme că perdem Patria şi noi zicem: Cine are pământ 'de hrană are şi Patrie, cine nu are nici de unde să-şi facă un adăpost nu are nici patrie. Ca înclieere a euvînlărei anele zic: Ce tie mi-ti place altuia nu face: Dacă la 1907, ţăranilor Ce s’au eşil clin legalitate li s’a cuvenit Repre siuni conform cu Constituţia; aveţi mustrare de conştiinţe cel puţin, cei cari staţi în Cameră pe cele 38 de scaune ale paterei ţărăneşti, con sfinţite tot prin Constituţie.

| i

! i

! !

f a

J ţ

I 0

it 1* ( . i

Domnilor, E de mirare că se mai găsesc in că în (ara romînească oameni, că rora nici ultimele evenimente, cu toată însemnătatea şi urmările lor, nici gravele probleme ce decurg fa tal din ele, nici pericolele ce amenin ţă viitorul nostru politic, nu au reu şit să le schimbe orizontul mărginit al gîndirei, nici să le înfrîneze ego ismul de castă sau de interese, dus la extrem. Tntr’adevăr, cu tot curentul puter nic al opiniei publice în sprijinul reformelor promise de noi, curent care tîrăşte cu el chiar marea majo ritate a adver arilor noştri politici, sunt totuşi oameni cari cred că se mai pot ridica astăzi contra progra mului nostru, susţinând că expropri erea relativă, cu tot spiritul de dreptate şi de împăciuire către pro prietari cu care o propunem, nii ar fi totuşi necesară,— iar chemarea

’

« • ' ■ i

tărănimei la o viată politică reală nii ar |i oportună. Cum e oare posi bilă atîta lipsă de judecată, atîta or bire, atîta înapoiere? .E de mirare cu m pot aceşti struţi politici să-şi ascundă capul în întunercul igno rantei lor voite şi să se declare mul ţumiţi cu o situaţiune, recunoscută uc toti ca extrem de periculoasă, dar pe care ei n’au nici ochi s’o vadă, nici minte s’o priceapă. (Aplauze). Îşi vor li închipuind, poate că vor rauşi astfel, astăzi ca şi la 1907, să ne facă să ne temperăm eJiergia şi să ajungem astfel la tirguire pe convingerile noastre, înşeală ! Se înşeală mult! c convingerile sale adinei de astă zi, îsvonte din priceperea clară a nevoilor neamului, la lumina celui I ^ ©urat şi cald patriotism, partillu stă, nu poate sta la S- (Aplauze). Din contra, va sacri'

fjţea lotul, se va sacrifica pe el însusi de va li nevoe, dur nu va sacrifica, prin concesiuni .imposibile, vijtorul acestui neam soarta acestei tari. (Aplauze). Nu vom slăbi nimic din energia noastră, nu vom înceta o clipă activitatea noastră. Ştim - prea bine că şovăirea celor buni încnrajază îndrăzneala celor răi, după cum credinţa şi energia impun respeet tutui or. (Aplauze îndelungate). Energia noastră e mare fiindcă • credinţa noastră e mare, căci noi credem, domnilor! Credem în dreptatea revendicărilor noastre, eredern în absoluta necesitate de a le înfăptui, spre a da Statului linişte şi desvoltare înăuntru, tărie în afară, credem că luptăm pentru cea mai sacră datorie ce avem de înde,plinit către tară, pentru salivarea ei. Dar mai presus de toate, şi aceasta constitue marea «noastră putere, — noi credem în şeful nostru (aplauze furtunoase) dar şi şeful crede în noi. (Aplauze). Si vom învinge, nu numai pentru faptul că, prin ceea ce voim să realizâm, înodăm firul între trecut şi viitor, îndcplinindu-ne o sfîntă datorie către.cei ce au luptat înaintea noastră şi asigurîml viitorul celor ce vor urma după noi,— dar vom învinge pentru că nu suntem numai noi, ţara întreagă vrea ce vrem noi. —vom învinge pentru că îndărătul nostru nu sunt ambiţiile şi interesele eîtorva, deprinşi să privească numai înapoi, ci sunt aspiraţiunile drepte şi legitime ale unui întreg popor menit să privească* tot înainte (aplauze). Chemîud ţărănimea la viaţa politieă, nu facem o pomană, o graţie, facem nu act de dreptate, fată de patriotismnl şi conştiinţa ele care taraUimea n dat dovadă într’un timp în care ţara ajunsese la. maximul de umilire şi de dezorientare şi cînd toti dezesperasem de noi înşine şi de viitorul nostru, căci lor le datorăm că am recăpătat încrederea în noi. Nu se mai poate tine această ţarălîime ea ne o turmă politică, încă tuşată într’un colegiu fictiv, în care ea nn poate nici gîndi, nici euvînta, nici lucra (aplauze). l)e o jumătate «le secol o tot purtăm, la fie-eare pa-

tru ani de /ale, la un vot care nu e de cît o formalitate constituţională si care nu arc nimic real într’însul: de jumătate de secol nu ne adresăm lor, nu le spunem ce vrem, ce gin dinu ce vom face, nu le face nimeui onoarea să discute cu dinţii, să le vorbească, nici măcar să le arate pe cine să prefere şi de ce să prefere,_ ei nu au posibilitatea să prefere ei nu aleg. Majori tata în Parlament o dau primele două colegii, unde lupta ornai uşoară căci sînt pufnii acei care aleg. Votul ţărănimei. care e cel din urmă, jiu mai are nici o influenţă asupra m^:orităţei deja. formate, iai* pe de alta opoziţia, epuizată la primele două colegii, abandonează terenul, mai ales că şi lupta este mai grea. căci sunt cei mulţi care votează. Iată fapte care învederează că ţărănimea nu ia. nu poate lua astazi parte realmente la. viaţa Statului, dreptul ei este o iluzie. Starea aceasta de lucruri nu. mai poate merge, faţă de o ţărănime care formează opt părţi din zece ale populaţiei, ducinci lot greul sarcinelor Statului şi înbogăţind cu munca şi toi cîmpul fertil al acestei tăvi,— nu mai poate fi ast-fol fată de o ţărănime care la 1913 ca şi la 1877 a dat ţărei o înăltare şi o strălucire pe care nimic şi nimeni alt nu i-a nutut’o da, o ţără n.ime care singură garantează viitorul Stat ului nostru şi în care ne punem cu încredere toate speranţele şi idealurile noastre. (Aplauze), Trebue să fim drepţi cu ei, trebue să-i chemăm alături de noi. Nu este numai o onoare, dar şi o datorie pentru Partidul Liberal această operă de netezire nolitică — şi o va iace, trebue să o tacă. (Aplauze), Nu este îusă <lo ajuns, maii trebue inca sa îmbiumtaVim şi condiţiile tle trai ale populaţiunei rurale, pentru ca prima opera sa jie reala. Dai cu de păinînt l-a ţărani este modalitatea care se minune ni primul und peutru realizarea acestei jinbuna atu i. Dîndu-Ic insa numai puni mi, un le asjlăzi dispui bile, fără a tine socoteala de nevoi acolo unt.e sunt mai mul. simţite, şi înlăturind exproprierea, cum propun unu eoiisei vatoiv, 1 J1 seamnă să înşelam cu buna stiiu..i pe ţa ram, iaei-nd operă de ticni ago-

.1 )|

„ie, de fals patriotism. S'o iaett con.serwalorii care o_ P™PM -- U0i n ne putem ridica insă ia a ti ta m hm ci mie, clar nici nu ne putem co borî la atîta -erfidie. (Aplauze). Există, spunea „Epoca" ele acum două zile, dînd părerea mior mem bri ai Guvernului, „exista m tau , „noastră o problemă agrară. A ces „fapt este incontestabil. Cine ai sus ţine contrariul ar spune un ne afle '„văr. Da. din nenorocire, avem n +ară o chestie agrară. Ea trebue ie ..zolvitâ.»®* acest lucru e neîndoios. Sătenii au nevoe de pămînt... tiarti„dul Conservator i se aduce acuza „tiunea de a fi retrograd. Acuzaţia „aceasta este o- »-a t u i i&.Conserva tort'. „vor să dea pămînt sătenilor“. Dar ce şi cum, tot „Epoca4 arata, şi tot oa părere a guvernului conser vator: să se dea ţăranilor „terenuri le Statului, pămînturile de mină „moartă, moşiile Societăţilor parii„culare şi cele ale aşezămintelor". Aşa? admirabil! Ce pătrundere, ce prevedere, ce generozitate! Conser valorii dau, nu parte din moşie, ci moşia întreagă,nu numai unde e ne voe ci chiar unde nu e, atît numai că nu dau dela ei nimic, ori cît de mare ar fi nevoia ţăranului şi de grav inte resul Statului. Şe ridică contra nrineipiuiui exproprierei, profanare a sfintului drept de proprietate. Co explicare se poate da atitudinei con servatorilor, în această privinţa, cînd, refuzind exproprierea de la in divizi, o admit totuşi la persuanele juridice particulare. Nu e principiu şi ici şi colo. nu c ucelaş drept de proprietate şi la unii ş:- la celelalte? Ce dovedesc această atitudine? Dovedeşte că conservatorii sunt aceiaşi în toate timpurile, cei din 1918 ca şi cei din 1907. cu interesele 1 t individuale d’asupra tutulor consi deraţiilor şi îndatoririlor. (ApLm ze). Si totuşi ne ziceau: de ce expro priere? lăsaţi, doar suntem destul de '■atiioţi noi, ca sa dăm dc bună-voc ţăranilor izlazurile, de caro recunoa ştem că au nevoe. l-am crezut ne-au înşelat, n’au dat. Ulciorul în ă nu merge de multe ori la apă, de rai dul ăsta însă nu poate merge, nu trebue să meargă măcar a don:’ o a-

ră, căci nu ne mai putem juca . (^J plauze). .„ Problema agrara stă ameninţă toare. Ea reclamă o soluţie i>e atît fie urgentă pe eît de laigu. Sinteni decişi să facem tot ce se ooaie facf*, tot ce trebue făcut pentru rezolv irea ei, dînd nămiut acolo unde e nevoe, atît cît este nevoe, de ori unde. este necesar, respectând un miră. mum de proprietate mare si dîrul în toate cazurile o largă desvăgubire celor expropriaţi. (Aplauze). Trebue să isprăvim tristul spec tacol ce durează de zecimi de an',, de a vedea drămuindu-se ţăranului punea de toate zilele şi a i se reruza petecul de pămînt pe care au su ferit şi' plîns strămoşii lui. pe care îl rodeşte cu sudoarea fruntei lui .şi pe care l’a apărat. îl apără şi’l va apăra cu sîngele lui. (Aplauze înde lungate). Trebue să punem capăt fiv.n-îctărilor periculoase din ţară; tiu pu tem ţine ţara pe gura unui vulcan, nu putem lăsa nepăsători sâ dăinu iască, în graniţele acestei ţări, o ca uză permanentă de revolut iune. cu care ue ameninţă mereu duşmanii ţărei noastre şi care de sigui poa te servi în mîinile lor ea instru ment nu numai în contra siguran ţei, dar chiar contra existenţ ă Sta tului Romîn. (Aplauze). Nu, aceasta nu poate rămîne asa şi nu va rămîne; oricari ar fi dîscuţiunile mai mult sau mai nuţ.u interesate şi interesante, nu e timp de filozofie si de discuţii acadcnice. E siguranţa şi viitorul ţărei m joc, de aceea oricare ar fi interesele şi greutăţile uoste cari va trebui trecem, le vom trece fără şovăire! Saius reipuhlicae suprema lex! (Aplauze reDetate). . Ca vor fi si conservatori cari vor îmbrăţişa programul nostru, luptînd paralel cu nou. jientim aceste r?\*endi cari, cu atît mai bine! Patriotis mul nu e un monopol, dorim din contra ca toată lumea să facă dorJr, i I® uu vor merge? ne vor “ nu importă — partiJ idieral, fără a cere concursul ni• .* ”lJ1’ va merge si singur înainte, impetuos şi entuziast, sigur de iz* +• •

:■

liîucla activilătei sale 9i de binefaoerile ei. (Aplauze). lai' «oi, cari sîntein aici, sa mn1liiuiini lui Dumuezep că ne a dat trăim momentul de fată si sil pu tem înscrie pe cale paşnică îi< Isto ria Ţărei o pagină mult ma i şdo-

rioasă decît o pot da războael. asigurăm viitorul şi fericireae, căci aeestei Ţări, într’un moment în ca-re, că n’ain face-o, mîine totul or da fi oerdut, totul >ar l’i prea tîrziu. (Aplauze îndelungate).

!!■

••

—------------------------------- ---

‘••îvb

I * i

•<

•1

€ t ,.

r ■

* /,

î»

I' * ; i

is 11 A

Cuvântarea d-lui N. N. Săveanu Domnilor,

* :

i !

In numele d\\, al tuturor, tin să exprim mulţumiri şefului partidu lui liberal şi tuturor fruntaşilor cari ne-au făcut ciustea, ca cea din ţii întrunire pentru realizarea şi propagarea noului program de lup tă, să fie tinută în oraşul nostru. (Jn program trebue să fie isvorît din nevoi, în adevăr simţite. După cum în lumea fiziologică, funcţiu nea erează organul, tot asemenea nevoile sociale reclamă un anume program în anume împrejurări. Programul unui partid are şi el viata lui: se naşte, se desvoltă şi apoi moare, cînd nu mai corespun-

Nu c vorbă sînt si programe cari se nasc moarte. Ele sînt întocmi -e pentru a lua ochii, dar nu corespund adevăratelor nevoi sociale, de ace ea si rărnîn prăfuite în uitarea bibliotecilor. A ... Programul nostru anuntaţ i.atu de şef, prin presă, consfinţit apoi de întreaga suflare liberală la ma rele congres dela 20 Octombrie, este un program menit să’si dea roadele, căci el corespunde unor nevoi reale. (Aplauze prelungite). El vine în urma conflictului bal canic, care a produs mobilizarea: acea mobilizare cerută de tot ce esre conştient în această tară şi de ‘iceea ea a fost primită cu elan do bucurie, de tot ce simte romîneşte.

\tuuci -am admirat cu totii ciituzias inul nebun cu care sătenii noştri au răspuns ehemărei. Abia au început să sune clopotele în miez de noapte, ei au roit din toate părţile, în tocmai ca plăeşii iui Ştefan-celMare, alergi ml la chemarea tarei. (Ova ti uni entuziaste prelungite). Iu simplicitatea lor ei îşi dedeau bine seamă că dacă acum cîtiva aui, am avut nenorocirea să coborîm ju mormînt pe bardul dela Mirceşti, care ne-a cântat „Sergentul" şi „Pones Curcanul". cu el nu s’a îngro pat aspiratiunile neamului acestuia care vor naşte alţi barzi chemaţi să ciute gloria unor vremi şi mai mart decît acelea cîntate de Alexandri. (Ovatiuni entuziaste prelungite). Erau ii ii acelor săteni cari în tre cutul depărtat şi-an plîns suferin ţele în cînteeul duios al „Doinei" : Iscuii’o bine cum adie Din munţii noştri pînă’n vale Şi spune’vii dacă ş/ii vreun cinice Mai dulce şi mai plin de jale? iVu-e cXntul unei inimi numai Şi-a unei clipe trecătoare Ci neamul notru ’nlrerj îşi plîncje Durerile de care moare. •*?

Erau. fiii acelor săteni cari cînd păturile diriguitoare uitaseră origi na noastră nobilă şi nu mai vorbeau nici limba noastră dulce; graiul ace sta mai răsună numai în umilele sa te numai la cei de Jos. Graiul româ nesc a fost testimoniu de mai târziu al originei noastre care ne-a impus atenliunei altora şi ne-a dat rolul însemnat pe care’l Jucăm astăzi. (Ovuliuni). Erau, d-lor, fiii acelor săteni cari după cum spunea adineaori atît de frumos d. Slelian, au stat strejeri neadormiţi la hotare şi ne-au păs trat două principate, cari ne-au dat o singură tară. (Ovatiuni prelun gite). Pentru aceşti săteni, se propun scuti cele două reforme despre cari vi s’a vorbit astăzi. Ele sînt: cole giul unic şi deşăvîrşirea operei agrare. (A plauze). Colegiul unic va aduna la un Ioc colegiile actuale; prin aceasta se

garantează o mai mare libertate alegătorilor şi o mai mare înfrăţire intre clasele sociale. (Aplauze). Am avut şi în trecut schimbări ale leget electorale; colegiile restrmse de altădată s’au lărgit şi d-voasiră. cari astăzi votată în co legiul .întîiu, în trecut nu ati fi avut dreptul acesta fură modifică rile ce s’au adus. Pentru dv. aceasta constilue un eîştig do.bîndit şi a fost socotit ca o dreptate socială atunci, va fi tot o dreptate socială; şi cea de acum care v-a pune alături de alegătorul colegiului! pe cel al colegiului III cu ştiinţă de carte. După cum alegătorii de cri ai co legiilor restrînse, n’au avut dreptul să se plîngă cî.ud au venit colegiile largi, tot astfel şi alegătorii colegii lor de azi, nu vor avea dreptul să se plîngă mii ne. ci iul vom avea co legiu unic. In acelaş timp veţi recunoaşte că atunci cînd colegiul electoral va avea un număr mult mai mare de alegători, presiunea administrativă se va exercita cu mult mai mare greutate deeît asunra colegiilor mai restrînse de astăzi, ceea ce va fi un enorm progres. E necesar ° da• nutinta oamenilor însemnaţi fără anume colegii, să poată să intre în parlament, de aceea cred că reprezentarea minor;tătilor se impune. In al doilea rînd noi cerem desăvîrşirea operei agrare. Această operă agrară a noastră, a dat posibilitatea ca astăzi, în mo mentul cînd sîntem noi întruniţi aci, pământuri în valoare de 114 milioa ne si Jumătate şi în întindere de pes te 340.000 hectare să fie constituite ca islazuri pentru comunele rurale. (Aplauze). Această operă agrară a dat po sibilitatea ca arendaşii străini să fie expropriaţi si în Tocul lor obştiile să plătească 12 mlioane şi Ju mătate arendă pentru moşiile p«s cari le tin ele în arendă. (Aplauze). Dai* opera aceasta nu se "oa*« oprj aci, de aceea şeful nostru, par tidul nostru—căci la noi unde a şeful e şi partidul, iar unde e par

ii ţ!

i i

I i

Udul. Miuf^sS^rpartidul °nosţ alţii :---- '„ ir să

cît se poate tru zic, voi sa xr0jmai nu mult de moşie, pe sătean, voim să avem muncitori cari. as * se mute dintr’un loc inaltular mîine să caute de muncapesle £ •. nită, noi voim sătem legaţi de o»o rul lor; căci fără owr nu e fami lie, fără familie nu e sat, lăra sat nu e ţară. (Aplauze). ^ , Această dragoste de moşie care a tos sădită în trecut, e adine înrădăci nată. Şi astăzi în suflete e satenilor noştri. Aceasta pe explică de ce soldatul presimţind că i se încuia ochii pentru vecie, cere tovarăşilor lui să’l întoarcă cu faţa spre înco tro curge Argeşul. Voia de acolo, de peste Dunăre cînd peiitru ultima oară mai privea cerul, să aibă iluziunea acelei bucăţi de pămînt pe care pentru mama o^ră a văzut lu mina zilei, acelui pămînt în care pentru prima oară a gongorit cele dintîi cuvinte, acelui pămînt în ca re stau îngropaţi părinţii lui, ace lui pămînt ~e care Fa muncit el: de care îi este legată întreaga fiin ţa lui şi în oare are durerea că nu se poate coborî acum. (Ovaţiuni prelungite). Nouă ne trebue săteni proprie tari, legaţi de ogor, cari să fie străjeri neadormiţi ai moşiei lor, ai mo' Şiei noastre a tuturor, străjeri ui tarei acesteia. (Aplauze prelungite'". Dar se va zice: E vorba de expropieroa prisosului a cîtorva pentru a nu se expropria dela strictul necesar cei mulţi; prefer exproprie rea celor putini ca să facem împro prietărirea celor mulţi. (Aplauze). Fără îndoială că aceasta înseam nă o transformare socială şi deci ea poate li apreciata greşit dacă gre şit e criteriul cu care o judeci.^ Cine şi-ar închipui astăzi că au iost socotiţi nebuni cei ce susţineau că pămîntul se învîrteşte împrejm rul soarelui. Cine î«: închipue că a putut, la un moment dat, să fie cine va .pus pe rug pentruca a susţinut un adevar, care astăzi este în do meniul tuturor? Un munte, o apă schimba valoarea unei acţiuni du’ pă criteriul cu care o judeci. Ceea ce aci e permis, dincolo e nepermiş-

ceea ce constitue acţiune . ^eritori^ aci dincolo e obligatoriu. Fi bine, exproprierea moşiilor ma; pentru a se da pămînt la sătenii în lipsă, constitue o transformare np. cesară, este o nevoie socială adîu,. simţită si prin urinare această nevoie trebue satisfăcută. Transformările sociale, fără îndo ială că reclamă uneori şi sacrificii la anumite momente, ele trebuesc însă făcute în interesul superior al armoniei sociale. Nu numai .moarte^ produce dure re, sînt dureri ale uaşterei. Alunci cînd e vorba ca după ziua de azi să vină o zi de mîine mai bună, cu mai multă dreptate, mai multă lumină, măi mult bine, să nu stăm un moment la îndoială: să chemăm ziua do mîine. (Aplauze). Dar, d-lor, sînt neştiutori de carte cari vor rămîne tot cu vot indirect şi la colegiul unic, e nevoe apoi ea acei săteni deveniţi proprietari să ştie să’şi cultive ogoarele lor aşa fel ca exportul nostru să nu scadă. Pentru acest scon se cuvine să desăvîrşim opera îmbnnătătirei învătămîntnlui rural. S’a zis că după pîine, cea mai ma re nevoie este libertatea, dar s’a mai zis, şi cu dreot cuvint, că după pîi ne cea mai mare nevoie este educa* tunea. Privind chestiunea din acest punct de vedere, trebue să recu noaştem că liDsa de lumină la sate, este o mare prime.idie socială şi prin urmare sîntem datori să facem tot posibilul peutru ca nici un copil de sătean să nu rămînă fără ştiinţă de carte. Excursiunea militară făcută în Bulgaria de armata noastră, ne-a putut da unele învăţăminte. între ~eJe constatarea că pentru învătămîntul rural, Bulgarii au făcut mai mari sacrificii decît noi. ba ^"^^^ntru 100 şcoli. Bulgarii aveau 24o învăţători, noi abia 155. Pentru un învăţător bulg-ar reveneau 44 emvi, pentru un învăţător romîn 74. ■centru 1800 comune rurale bulgare, bugetul şcoaielor era de 21 milionpe: peutru 2593 comune rurale din tara romîueaseă, numai 18 milioane*-xi^cevasţa’ cb)or, să ne fie de învă ţătura şi pe viitor să deschidem lar" punga statului, pentruca să comple‘

/ -• ■

<; ✓ /

i 5

a 3 3

t ;

1 tăm lipsurile învuţămîntului nostru rural. Sa creştem numărul învăţă torilor, să înmulţim şcoalele norma le şi în a cel aş timp să clădim 1 ma lurile necesare de şcoală. (Aplaude). Alături mai e încă „ de învăţător . nu alt factor la sate la care trebue să ne adresăm: să nu negii jem pe preot. Chemarea preotului e mare; cl exercită asupra credincioşilor . prin haina lui prin darul care îl are, prin cultura ce i-a dat’o şcoala, o influenţă covîrşitoare si ar fi do dorit să o exercite pe de-a’ntregul şi întreagă. De preot sînt legate ech ipai însemnate momente ale vieţei. Copilul născut nu se socoteşte in trat îu viaţă decît dacă a primit taina botezului. Cînd omul îşi ia un tovarăş în viaţă, preotul este ehemat să consfinţească unirea lor prin taina cununiei: iar cînd te co bori pentru totdeauna în locuinţa do veci. tot preotul pronunţă cea d*n urină rugăciune pe mormînt. Preo tul este chemat să ţie veşnic treaz sentimentul religios menit să ţină în populaţiunea rurală loc şi de sen timent moral. Nu trebue uitat rolul însemnat ee ha avut preotimea în trecut şi care îi e rezervat şi în viitor unp; preo ţi mi culte şi cu înalte idealuri na ţionale. (Aplauze). In al treilea rînd să cerem şefu lui nostru să desăvîrseaseâ opera administrativă, pentrucă adminis traţia are un însemnat rol educativ la sate. S’a făcut încercări în acest sens si la 1904 si la 1908, dar ele au fost zădărnicite de succesorii noş tri ia guvern. Nu pomenesc de un proect pus la dosar de Camera, de oarece însuşi şeful, autorul lui. a fost pus la dosar de întregul pai'tid. (Râsete). Sîntem datori în opera noastră viitoare să înbunătăţim şi să asa năm moravurile administrative. Sîn tem datori să dăm atenţiune orga nelor locale, judeţ şi comună şi în felul acesta să deprindem pe cetă ţeni să ia parte la trebile publice, din însăşi această reformă, făcînd o adevărată scoală cetăţenească. Această scoală va da cetăţeanului in dependenta necesară pentru a rezis ta presiunilor; va da tărie partide lor politice; va da o viaţă reală o■ •

piniunei publice. In acest fel, pnu şcoală, prin preot, prin administra ţie, se va realiza educaţiunea despre care vorbeam şi de care e nevoe. ..P-lor, pentru explicarea înlănţuirei faptelor noastre şi a evenimen telor, sînt două teorii: unii cred că eln vin fatal, „aşa e scris"; alţii cred că ele se produc în virtutea legei cauzal ităţei. Un eveniment social, să zicem o prefacere socială, după cei d’întîi. era scris să se întîmple şi orice am face noi, ori că ne-am mişca, ori eă nu ne-am mişca, evenimentul tot are loc. Determinismul explică evenimen tele dela cauză la efect: nu vine nimic în lume fără o cauză cai’e a precedat; aşa se cuvine să jude căm, dar înlăturarea faptelor isto rice, a prefacerilor sociale. Are vreun rol omul politic şi par tidele politice în aceste prefaceri'• Răspund da: rolul lor e cunoaşterea cauzelor şi prevederea evenimente lor: „a şti este a prevedea". Acel partid ştie în adevăr să'şi facă datoria, care se pătrunde de nevoea momentului şi înfăptueşte acele reforme ee ne dan buna stare a zilei de azi şi asigurarea ce lei de mîine. (Aplauze). Aşa fiind, e nevoe ca reformele pe cari şeful le-a propus, să se înfăp tuiască. Progresul unei societă'i e rezul tanta colaborărei, forţelor acelei so cietăţi, el e cu atît m«i mare şi mai asigurat, cu cit e o mai mare armonisevc a tuturor forţelor Juerînd toa t e în acel aş seus. Mersul spre ţinta sa, a unui va por, atîrnă de starea în care şe gă seşte marea. Furtuna puternică răs coleşte valurile cari, în furia lor, pot să înghită vaporul, pe cîud ma rea liniştită îi asigură mersul mai departe. Asigură propăşirea naţiunei acel partid, care dă putinţa unei zile do mîine cu mai multă lumină, mai multă dreptate, mai mare cantitate de bine. Felicit pe şeful partidului. Felicit partidul care pregăteşte acea zi de mîine menită să garanteze şi mai mult progresul neamului şi al tarei noastre. (Aplauze prelun gite).

î *

■

Din aceasta prefacere va eş< o Homînie de mîinc mai tare şi mai res pectată. „ Munţii not să se ridice 1 nalţi, ma rea poate să fie adî.ucă, nici marea nu poate înghiţi, nici munţii nn pot opri grindurile şi aspiraţiile suflete lor la fel cu ale noastre. (Aplauze'. Din acest punct de vedere, Romînia de mîiue mai puternică, este o chezăşie mai mare, că cci cari au trecut comun cu noi, pot avea şi un ei la vinciul lor o zi mai bună. (O-

■

ii V

• i ! 1 1.

vatiuni). D-lc Brăiianu, ai venit în mijlocul nostru, ue-ai cerut concursul nostru. Ştiai dinainte că’l vei avea, ca dova dă este că ai venit întîi aci la noi. Ku mă mir însă, şi mă întreb de ce am mai rostit seria de gînduri cari poate să poarte titlul de „cliş eu rs“. Cel mai frumos, cel mai bun dis curs este această sală: priveşte mul ţimea care te aclamă eu atît entuasm; marea aceasta de capete nu sini spectatori veniţi să privească;

foţii suflete încălzite de sîntem cu V tc frămîntă şi a că idealulile c numai că o dorim, ror in£“P ciuom-s«l nostru îţi este o vrem ■ cu devotamentul şi ne condiţionat numai aşa fel de sucăldura pe care flete le Doate da. (Ovatiuni entuziaste). Dar pentrucă trebuia Să spun şi eu cîteva cuvinte, le-am spus, după cum pentru cu trebue să exprimăm în o formă concretă aceia ce voim, să’mi daţi voe să citesc mo tluuea aprobată mai dinainte prin aplauzele şi însufleţirea din această sală. (Ovatiuni nesfîrşite). Şefule, porneşti cu gînd de iz bândă. Fără să vreau, îmi aduc 3minte de împăratul care plecat şi el la luptă, deodată i s’a arătat pe cer semnul crucei, de desuptul căreia era scris: .,Prin acest semn vei învinge“. Porneşti la luptă, şi ni se arată un semn, este programul pe care Tai adus la cunoştinţa tuturor; ît-i zic: „Prin acest semn vei învinge“. (Ovatiuni nesfîrşite).

«j

MOŢIUNE 5

Cetăţenii din oraşul Focşani şi judeţul Putna, întruniţi astăzi, 8 Noembrie, declară că recunosc necesitatea revizuirei Constituţiunei şi dau întreaga lor aprobare reformelor anunţate de către şefuf par tidului liberal şi consfinţite de marele Congres al partidului în ziua de 20 Octombrie. Autoriză pe reprezentanţii din Parlament al partidului naţional liberal a susţine şi apăra înfăptuirea acestor reforme.

I':

n-iui n. saveaSu

• .V

■■

• ‘

Telegramele d=lor V. G. Morţun şi Alex. Iliescu, D-nii V. G. 'Morţun, fost minis tru şi Alex. Uiescu, fruntaş liberal şi şeful partidului naţional-liberal din Olt, neputîud lua parte la ac-eastă grandioasă manifestaţi line. au trimis următoarele telegrame U. V. G. Morţun a expediat o te legramă în cuprinderea următoare: iD-lui N. N. SĂVEANU Focşani Din pricina unui mic accident de trăsură, scăpat trenul. Urez spor la munca întreprinsa şi Sltl " nică adncere la îndeplinire a ni relor reforme. V. G. Morţun Telegrama d-lui Alex. Uiescu a*’e cuprinderea următoare:

şeful partidului liberal din P utn a Focşani Regret, clin suflet că din ca uza sa nat a tei, nu pot fi astăzi în util locul dv. Nu am cuvinte destule, a vă mulţumi atît dv. eît şi comite tului executiv local pentru invitaţiunea ce mi-aţi făcut. Rog fiţi interpretul meu a arăta şi de astă dată scumpului nostru şef, prietenilor şi cetăţenilor prie teni întruniţi, că înfăptuirea celor două reforme pe care le-am primit ca o necesitate a timpului, eonstituesc pentru mine şi amicii noştri, credinţa cea mai puternică, că rea lizarea lor va aduce ridicare păturei de jos, energia noastră naţio nală, cu un cuvînt ridicarea neamului. Urez din inimă şefului ca aceste opere de transformare socială să le realizeze plin de sănătate, iar noi membri partidului să’l urinăm şi să’l ajutăm. Alexandru Uiescu SI a ti na-Olt.

! !

r i

» «

/ ♦

►

« v

î 4

. ■>

» 7

' I f

V 4

o ro

O O CL

n> o o

o Cl

o 4

0 I

i Q)

0 O

o c c

f ><

// * ■

■ t

.NS ]

3ANCHETUL M /'

\1 . r

: (

CUVÂNTĂRILE

ROST i TE *

După întrunire. /a orele S şi ju mătate seara, patru sute dintre fruntaşii oraşului Focşani şi jude ţul Putna, precum şi delegailunile organizaţiilor liberale din Bacău. R.-Sărat, Buzău. Tecuci şi Corurkti. s'au întrunii la un banchet grandios care a fost semit de că tre casa Capşa, din Bucureşti, tot fa. Terasa Napoleon. La masa de onoare luat loc. d. Ion I. C. Brătianu. şeful partidu lui naţional-liberal. împreună cu fruntaşii dela centru şi cu mem brii comitetului execuţie liberal din Putna. precum şi reprezentan ţii în parlament ai acestui judeţ\ La şampanie, primul toast a fost ridicat de către d. Ion I. C. Brătianu, care a închinat pentru ii/. S. Regele. A vorbit apoi d. N. Sărea nu, şe ful organizaţiei liberale din Putna care a închinai pentru d. I. BrăPianu. Cuvîntarea d-lui N. Să-veann se găseşte în întregime mai la rate, cum deasemenea se găseşte euxnntările în întregime, ale al tor conmeseni şi pe care ni le-am putut procura dela cei ce le-au/ rosUt. pA de al treilea a vorbit d. N. N. ^vecina care a citit o scrisoare a d-lui Toma Stelian, fost ministru

Şi prin care distinsul' fruntaş al pari id 11.1 u i ) ia Hon a/-libera l se seuză că n'a putut lua par le la ban chet, sănătatea d-sale nepermiţni

!«

•fi '!

■r.

>. r

l, *.

■

fi;

■

tS*

<|| ' i

D-l Vinfld I. C. Brăf.anu I

duVi aceasta, trimele însă salutul său celor întruniii la ospăţ. Scrisoarea d-lui Toma Stelian a.

I 1

■*<

•|

: .

■y

Mtrn?

fost primită cu ovaţiuni şi aplauze frenetice de către cei prezenţi.

D. Vintilă Brătianu a răspU}Ls printr'.o admirabilă cuvîntare, -;?(/ c/c însufleţire si a închinat pen tru calităţile viguroase ale popo. / ului rom-în. învăţătorul Hanga, închifiind pentru d. I• G. Buca, d-sa a răs puns printro frumoasă cuvîntare în chiuind pentru pros-perarea solidaritatea partidului liberal din Putna. Au mai ridicai apoi tuasturi d. Ştefan C. loan, deputat; d. Pompiiiu Ioaniţescu, deputat, din partea delegaţiunei din Buzău; d. Lascar l reniamin, din partea delegaţiunei judeţului Bacău şi d. Alex. Tatăranu . din partea delegaţiunei ju deţului B.-Sărat. Celelalte cuvînţări urmează mai la vale. j

■i i

D-l I. G. Duca ■

i I

; !

D. N. N. Săveanu terminind ci tirea scrisorei, închină în sănăta tea d-lui Tema Stelian, de ale că rui eminente servicii are atîta neroe, atît ţara cit şi partidul libe ral, căruia d-sa i-a închinat marele său talent şi întreaga sa putere de muncă. D. N. N. Săveanu, mai închină apoi în sănătatea d-lui Vintilă. I. Brătianu, unul dintre cei mai în semnaţi factori pentru realizarea programului şi aspiraţiunilor par tidului na ţional-liberal. Al patrulea, tuast a fost ridicat în sănătatea, d-lui Alex. Constantinescu, a cărei activitate la mini sterul de domenii a dat atît de fo losii oare roade.

■

D-l Ştefan C. loan

Tuastul d-lui N. Săveanu Iubiţi Con judeţeni! Ziua de astăzi trebue să rămîe pu rea" în amintirea noastră, ea e zi mare sărbătoare cetăţenească jLntru cinstea ce ni-a făcut d. BrăJ:«nu iubitul şef al partidului Natiouai-liberal din Tară, venind înIjiu ]â Focşani şi începînd de aicea ieria întrunirilor publice, pentru propaganda marelor reforme, cari nu de scop lărgirea dreptului la vot li îmbunătăţiea stărei ţărănimei. ’ Această ouorătoare distincţiunc ni s'a făcut poate în vederea nu nu mai a poziţiunei geografice ce ocupă judeţul nostru, care este ceutrul ţărei, dar şi în vederea solidităţei organizat iunei noastre de partid. Pentru acest din urmă motiv me ritul să răsfrînge şi asupra D-voustră, d-lor alegători, cari, ţinînd seama de constata noastră in prin cipiile politice, ne-aţi onorat în mod constant cu încrederea d-voastră alegîndu-ne ca reprezentanţi în par lamcntul ţărei. (Aplauze). Iubite Şefule! Cînd sub ochii d-tale să desfăşu ră astăzi o aşa de extraordinară mişcare şi un indiscriptibil entusiasm îu oraşul nostru, uude ai fost primit, cu atîta dragoste şi căldură <le către aproape întreaga populaţiune şi uude, graţie solidităţei noa stre de partid, JD-ta dispui de_ nume roşi soldaţi devotaţi şi hotărîţi a te urma fără nici o şovăire, te rugăm iubite şefule ca coutînd pe concur sul nostru necondiţionat, să păşeşti înainte cu toată încrederea neutru înfăptuirea „ reformelor ce ai uropus şi care vor dovedi că eşti demn urmaşi al nemuritorului D-talc pă rinte. (Ovaţii). Iubite Şefiile! Cînd ai fost ales Şeful nostru nerecomandat ca liuie de conduiiâj libertate în discuţiune şi disciplina \

Vi f^tiune. Ei bine află ele la Putu a bătrmi ce blocne_.u ne (f“tsiS > limUeîeTîatiui

disciplinau!*^«sSTnTtoH ff® Si cu adversan cari între ei se trac de păr, reuşita D-tale este clepe ** cum " asigurată. (Ovaţii) . P Cu aceste sentimente, în numele t uliilor celor prezenţi la acest frumc-s banchet, precum şi al celor ce lipsesc m acest moment de ai ei a dar cari sunt de aceliaşi opiniuni ei» nou ea cel mai bătrîn liberal, care am avut marea fericire de a învă ţa la şcoala latului D-tale-, autori zat şi prin locul ce ocup ca condueător în localitate, în culmea fericirei şi iu numele tuturor liberalilor Putneni, rîdie paharul în onoarea şi sănătatea Dtale, urîndu-ţi ani mulţi şi fericiţi pentru conducerea partidului Naţional-liberal la cea mai mare glorie, trăeşti! (Aplauze prelungite şi îndelung repetate. Se fac ovaţii nes*‘irşjt-a d-lui Brătianu). ’Ct

Tuastul d-lui Ştefan Graur Domnilor, Zile, ca cea de astăzi, cînd ne ono răm a avea în mijlocul nostru, serbînd la acest banchet, pe d. Ionel Brătianu, şeful stimat şi iubit al partidului naţional-liberal, pentru noi, Putenenii. sînt în deosebi, zile mari, zile frumoase, zile de însufle ţire şi înălţare sufletească! Organizînd acest banchet în onoarea şefului, noj putnenii am înţeles, a face o sărbătorire a însuşi, parti. dului naţional-liberal, care fidel ma rilor sale t rad iţi uni istorice, a îm brăţişat cu atîta căldură, convmgere si hotărî re, el singur, rezol virea grelelor probleme sociale şi politice, cari de veacuri, frămîntă şi istovesc această ţară. Si cînd la tulgerile ameninţă toare, cari, din sînul poporului, nos tru, scapără tot mai mult şi mai des,

;

aa -58 9 — •'* -?

iăsîml să se silitfa, mr'r'o atmosferă i năbuşi [oare şi de ne§n Ferit, furtu na, ee clocoteşte în ascuns, se aude ca un tunet puternic, glasul inîntuifnr al şefului nostru, se cuvine ca, înaJţîndu-ne cu sufletele, piuă la înuălfimea gîndului său. să-l urmam, în mod necondiţionat, pentru ca dînsul să desăvîrşească cea mai mă reaţă operă, patriotică, din veacul in carc trăim.

«ewfil

Unul dintre fruntaşii noştri, îutr’un avînt de cald patriotism, ne spunea, la Congresul dela 20 Octoinvrie eă „după actul dela 1859 — Uni rea ţărilor surori, înfăptuirea ma rilor reforme, anunţate de către şe ful nostru va fi cel mai mare act is toric din vicaţa poporului romîn, din zilele noastre”. Este adevărat, ddor, că, dacă în prima jumătate a veacului trecut, la 3821, noi am deschis pentru înt.îia dată, ochii la viaţa naţională, iar în a doua jumătate a. aceluiaşi se col, am adus la îndeplinire, idealul vostru politic, unirea şi organiza rea Statului nostru, în mod occiden tal; în acest secol., sîntem datori a Pune şi bazele definitive ale organ izaţiunei noastre economice si soci ale.

Ă.cajn a. sunat ora sacrificiilor Co lor mari pentru constituirea defini tivă a Statului nostru .şi a neamului românesc, iar exemplul cei mare si frumos al jertfelor, treime să-l dej, chiar aceia cari, prin înalta lor pnzitie materială, socială şi culturală se găsesc în fruntea tarei şi conduc destinele acestui neam. Rofomnele propuse de partidul li beral, cuprind în ele, un proces se cular, pentru soluţionarea căruia poporul romîn se luptă şi .se frămîntă de veacuri. Este dreptatea eternă, care strigă, a se'repara nedreptatea seculară ce se face tărănimei noastre. Căci, dacă în decursul vremurilor, cînd jaful alcătuia temelia întregu lui sistem do cârmuire la noi, un străin zicea, despre poporul nostru o a „nu-i va lăsa de cit ochii ca să îşi nlingă şi nenorocirile”, eeea-ee a îndreptăţit pe marele Kogălnicoauu, să exclame că: „din pa pinile istoriei voastre nu ţâşnesc de cit lacrimi, şi sânge”, astăzi se poate spune că. a secat pînă şi izvorul lacrimilor ace stui popor! De acea, cu c-ît nevoia poporului este mai mare şi durerea lui mai adiueă, cu atît rolul partidului libe ral, care a îmbrăţişat, problema ţă rănească, în tot. complexul ci, este mai covîrşitpr şi mai strălucit. Pen tru ce? Pentru că, de îndeplinirea acestui rol se leagă, existenţa însuşi a Statului, romîn. menirea istorică a neamului romînesc. Ultima statistică ne arată că populatiunea ţărei noastre se ridică la tifra de circa 71/- milioane de lo cuitori, din care 6 jmn. milioane sînt ţărani, iar restul orăşeni şi din accştia nu toti romîni. Prin urmare, T oporul nostru este un popor de ţă rani. Aceşti ţărani eonstituesc baza naţionali tatei noastre, ei sînt teme lia Statului, columna pe care se sprijină regatul romîn. Existenta acestei ţări rezidă deci, nu în cele cîte-va zeci sau sute de mii de bogaţi şi orăşeni, împestri ţaţi şi aceia cu streini; ci în milioa nele de săteni săraci şi nevoiaşi sau cu o avere, care trece, dincolo de li mita modestiei. Această tară redusa la cîte-va mii de bogătaşi şi oapita-

• c ►

t: Jî

\! t r

r ■

ShftWS »«■= de Stat, de naţie, cu expresie poli-

pste; massa poporului, smt miUoânfle de suflete ţărăneşti. . ju aceste milioane de tirani se întrupează naţia, ei sînt naţia, ei au lăstrat cu tărie neînfnntă neamul rom iu esc prin .lungul şir de veaeux-i de apăsare şi de stăpînire stră ină. Sărăcia si foamea n’au putut atinge scînteia de vitejie în sufletul lor,'şi, pe cîmpiile de luptă ale Bul gariei, în 2 clipe istorice, au dat pe faţă un avînt în atac, o tărie în stă ruinţă şi răbdare, cari a înmărmurit lumea, şmulgînd admiraţia tuturor! Dar, pe lingă raţiunea numărului, pe lîngă vechimea rasei, ţăranul ro mân mai are şi alte calităţi superi oare. Dînsul ne-a păstrat şi limba şi naţionalii alea. Nu vrem să spu nem prin aceasta că, boerii noştri de neam, n’au avut şi ei rolul de apărători ai patriei în momentele grele istorice. Nu. Ţinem însă, să lămurim că pe cînd boerii pămînteni s’au înecat în puhoiul parveni ţilor dela Fanar, odată cu limba şi-au perdut şi naţionalitatea. Şi, pe cînd boerii romi ni din Ungaria acolo vorbeau ungureşte şi se maghia rizau. cei din Bucovina vorbeau ru seşte şi se rusificau, cei din Bucu reşti vorbeau, după vremuri, cînd slavoneşte şi se slavonizau cînd gre ceşte şi se grecizau cînd franţuze şte şi se franţuzi au, singur ţăranul romîn, luptînd cu silnicia vremuri lor asprimea apăsătorilor săi, în ciuda tuturor, şi-a păstrat şi limba şi naţionalitatea pe care ni le-a transmis nouă ca un patrimoniu socru. Ei sînt legaţi de pămîntul acestei ţări prin tot ceea ce îi precede şi prin tot ceea ce ’i urmează; prin ceea ce dînşii au creat şi prin ceeace urmaşii lor vor mai crea; prin trecut şi prin viitor; prin imobili tatea mormintelor străbunilor lor şi Prin tremurul leagănelor lor. Intr’un euvînt, ţăranii prezintă cel mai mare interes, pentru ori-eine judecă sănătos şi simte româneşte, ln această ţară. De aceeaşi părere este, însuşi şe ful guvernului şi partidului conser-

Iradirfctlmei’0- scr's-°™ -«» con-. ,, c,. in cultura romîuă spune: este ţăran!dffromînîaşSb realitatea lSÎ e: te suferinţa, sub care suspină de tasmagorule claselor superioare. C.uci, (Im sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale pentru susţinerea edificiului fictiv, ce îl numim cultură romînă, şi cu obolul lui cel dm urmă, îl silim a ne plăti pictorii şi muzicanţii noştri, academioiani, premiile literare şi ştiinţifice de pretutindenea, şi. din necunoştintă, cel puţin, nu-i producem o lucrare care să-i nalţe inima şi să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate zilele. Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputinţă. Pliuperea popo rului de jos şi ridicolul plebei de sus au ajuns la culme!" Constatările acestea vorbesc de la sine şi ori ce comentarii le-aşi face eu nu ar fi de cit să le întunece adevărul. Este, prin urmare, ceva de minu nat, în ţăranii noştri harnici, drepţi şi blajini, care, ar trebui să înduio şeze, piuă şi ini mele cele mai dure, ca să le vină intr’ajutor, dîndu-le dreptate. Să cuvine, deci, a da ţăranului bucata de păiuînt, de care dînsul are trebuinţă pentru hrană, la care ţine aşa de mult, care îi este atît de preţios şi scump, pe care ştie a-1 pu ne în valoare, şi, prin care să se lege în mod indisolubil de ţara lui. Trebue să i se dea ţăranului şi şcoală pentru luminarea minţei şi înălţarea sufletului. iPrintr’o cul tură practică şi educaţie naţională trebue să ridicăm pe ţăranul nostru, ca el, să aibă conştiinţa justă şi energică de drepturile şi de dato riile sale, ca el să înţeleagă că tre ime să îşi jertfească viaţa pentru a îsr apăra ţara şi neamul. Trebue, de asemenea să i idicăm pe ţăran şi politiceşte, dîndu-i drep tul de vot, pentru ca să-şi poată spu ne euvîntul în trebile ţări. Pentru că, pînă ce, ţărănimea noatră nu va avea bucata de pămînţ, pînă ce dînsa nu va fi luminată, pi uă ce nu va fi emancipată ccono4

;

miceşte şi politiceşte, nici, vorbă nu poate să fie, în ţară la noi* de un progres adevărat şi real. Cele mai bune legi vor cădea, cit timp ţără nimea noastră nu va fi chemată spre o-şi spune euvîntul în trebele publi ce, şi în chestiunile, ce o privesc; cit timp dînsa nu va avea un pămint de apărat şi o ordine do păs trat Dar, în afară de acestea, noi, ca Romîni, mai avem şi o menire isto rică. De veacuri neamul nostru se fră mintă şi se pregăteşte pentru unitatea şi întregirea lui, în limitele fixate de vorbirea liiubei roiuîneşti. Trăim în secolul naţionalităţilor. Si ori ce moment trebue să ne găsească pregătiţi pentru ziua cea mare şi hotărî toa re Ridicaţi-vă pe unul din cei mai Liînalti munţi ai tărei noastre. Priviţi cu atentie la cele patru vînturd. Nu veţi vedea decît duşmani. In contra acestora trebue să ne apărăm. Pentru aceasta însă, avem trebuin ţă de braţe multe şi vîujoase, de peptari otelite, de milioane de ţărani voinici, cari, în clipa decisivă, ca nişte vulturi, să sboare la hotare pentru jertfa cea de pe urmă. Toate acestea nu se pot face decît prin sacrificii mari din partea tutu rora. Iacă, prin urmare, care este datoria şi rolul partidului naţionalliberal. Sînt oameni, d-lor, cari personifi că atît de puternic o tradiţie, un ideal, incit, de cîte ori vrei să vor beşti de ei, te vezi silit să înalţi prin cipiul pe care dînşii îl reprezintă. Si este acesta cel mai înalt omagiu ce li se poate aduce. I). Ionel Brătpum, şeful partidului uaţional-liberal. re prezintă marele principiu, lui se cu vine a’i aduce şi înaltul nostru oma giu. Greaua problemă ţărănească, in jurul căreia, în a doua junnătaite a secolului trecut, s’a dat cele mai cumplite lupte, între cei mai de mă bărbaţi de stat ui «noştri şi din care Vodă Cuza şi marele Kogălniceanu, n’au făcut decît să atingă un coit al ei, şeffil nostru, cu concepţia profundă şi cu prevederile departe ■văzătoare ale omului de stat, a îm brăţişat o în întregul ei, susţinînd’o

eu avînt, apărînd’o cu energia şj convingerea ne care i le inspiră cal dul si luminosul său patriotism, spri jinit pe concursul nelimitat şi necondiţionat al marelui si puternicu lui său partid. Iacă de ce, sărbătorind pe d. Ionel Brătianu, înţelegem să sărbătorim -într’însul, nu numai luptele şi tri umfurile din trecut ale partidului liberal, de a căi-ora activitate se lea gă actele cele mai glorioase diu isto ria tarei, dar, mai înţelegem totdeo dată, să sărbătorim şi un mare capi tol al istoriei de mîine din viata po porului şi neamului românesc. Un cer nou, un pamînt nou, o lume nouă ui se deschid înaintea ochilor. Marele Brătianu a creat Romînia politică, Romînia moderna. Dea Dumnezeu ca şi fiul marelui Brătianu, în care un popor şi-a pus credinţa, şi către ^are se îndreaptă aspira ţiunile unui neam întresr. să creeze Romînia socială si economică, pentru toti fiii ei, în conformita te cu legile moralei şi ale drept aţei eterne !

Tuasful d-lui i. P. Hădulescu Domnilor, Cînd aud sunetele armonioase ale muzicei din sală, mintea mă poartă cu cîteva luni de zile în ur mă, cînd în toată ţara la sunetele stridente ale goarnelor alergau într’un suflet cei chemaţi să apere prestigiul ţărei. Nu voi putea uita nici odată, cum la fiecare sfert de ceas treceau prin gările noastre zeci de vagoane în cărcate cu soldaţi, cari ardeau de nerăbdarea de a trece cît mai repede Dunărea. Nu se va putea uita nici odată entusiasmul celor patru zeci de mii de ostaşi adunaţi pe cîmpiile Focşanilor cari cu flori la puşcă şi la chipiu sburau să-şi facă îi}; treaga datorie acolo unde ţara îi chemase. Şi cîţi dintre acei cari plecau, lă sau acasă nevastă, copii şi sărăcia!

J i

1 i

! |

■

■*' %

- <>

Mergeau să apere pământul ţărei, ■ cari n’aveau nici un petec de pămînt pe cînd unii dintre proprieta rii de pămînt cătau să răinîe acasă. Conştiinţa de neam şi de ţară ridicase pe toţi romînii la strigătul trompetei. Singur partidul liberal a înţeles că e nevoe ca şi acei cari u’au avut un deget de pămînt să poată deveni proprietari, că şi acei mulţi cari plecase ca să-şi expue pepturile la gloan+"le duşmanilor să aibă drep tul de a-şi spune nărerBe._______

dmd posibilitate la mai mulţi să devie proprietari,se vor întări teme liile pe care stă marea proprietate. Intr un sat sărac şi in care mare parte din locuitori şedeau în bordee, un mare proprietar după ce construit un palat- anăret. se aclreseaza veci nulii i său, un uncliiaş bătrm, care locuia într’un bordeiu. „Moş Ioane, ce zici de palatul meu, iţi pîaceV La care băt rinul râs-' punse:“ De „ , plăcut îmi place, că e Inimos, dar nu-i tare. De cit timp noi vom trăi în colibe sărăcăcioase palatul d-tale nu oaote să aibă te melii sănătoase." Dacă vreţi să întări ti propriefcatea faceţi pe citi mai mulţi proprdetari. Odată aceste două reforme îufăp-. $£:*; •*. %: ' ; i •; ■ • , tuite, tara noastră va lua un nou* t*. avînt şi o nouă desvoltare, care va \ folosi tuturor păturilor sociale. V. f De aceia noi cetăţenii de la Put.nct M - 't sîntem adine recii născători iubitu . lui nostru şef, d-1. Brătianu, că de aci din oraşul nostru Focşani a pornit 1a. luptă pentru înfăptuirea : v f^ celor două reforme. Si facem urarea că precum în trecut Focşanii au ser 1 vit de inel de logodnă între cele două tari, lot aşa în viitor Focşanii să servească ca inel de logodnă a fm tuturor romînii lor. Dar Putnenii îti mai mulţu mesc, d-le Brătianu, fiindcă atunci cinci erai ministru de interne ai ; luat ca omul d-tale de încredere, .5 ca mina dreapta iii conducerea Mi 1 nisterului, pe cel mai activ, pe cel mai inteligent, ne cel mai bun şi pe Şeful nostru a înţeles singurul, că pentru întărirea noastră naţio cel mai iubit fiu al Putnei. Numirea lui Ni cu S avea nu a uni ol ut de mînnală trebuesc realizate cele două drie mim ele celor din Putea, carereforme: exproprierea şi colegiul şi au oebii aţin ti ti asupra celui ce unic. Prin aceste 2 reforme partidul îşi întrupează aspiratiunile lor. D-le Brătianu, la glasul trompe propune să aducă îuai multă drep tei d-tale de redeşteptare a poporutate, mai multă umanitate şi întăluo romîn, ţăranii 1 răgînd brazde socială. largi în pănnîntul productiv al tă M?; multă dreptate, căci e drept rei. se opresc în loc si nrivind soa ca şi cei din a căror sudoare răsare rele diminetei se deşteaptă la o ’rul în milioane să se poată mnouă viată cu o mai mare dreptate. frupta şi ei din rodul muneei lor. multă umanitate, căci e^uman Din milioanele lor de oeoturi vei auzi neste puţin strigătul lor una ca şi acei proprietari, să se îndure ca să dea posibilitate şi celor ne nim: Să trăeşti. voiaşi să trăiască şi să se desvoite. Va a<luc© întărire socială, căci * ■

-x**-

'■ST

m %nesă • ■/*

*-‘v.

<■*-

*«• â

Tuastul Preo Preotul Niculcie T. Mihail din conmna Năruja (Vrancea) a rostit ur maiorul toast: Ziomnilor, Fericita generaţie de la 1848, , 1859ţi următorii în frunte ou marele *' nemuritorul loan C, Brătian , c ritmul României moderne, acel-ce * pus bunel ia de g’amtpe caiis au ciulit. în urmă, film cui edificiu ul Statului pe cari, nici apa şi cutremu; rul nici duşmanii din lăuntru şi cei Jjn .afară, să nu .1 poată damna. Acel cari toată viaţa şi-a mcninai-o întru întărirea şi consolidarea statului romîn vrednic de numele locul şi rolul său intru cele-1 alte state.___________

■;

Generaţia auului iUU iu irunLe cu ilustrul bărbat de stat d-l. loan I. O. Bruţi a nu, fiul marelui Brătianu, os din oasele lui, carne din carnea V?1, .9JTlee din sîngMe lui, lumină lumiua lui, întălepeiune din întalepciunea lui, va consolida Romîma de mîine. Acel ce ’şi consa ră toată energia, toată activitatea şi voinţa sufletului Rău nobil, pentru făurirea şi COnso-

lidarea Romîniei moderne prin în fâj. tui rea celor doua mari reforme" .Dezrobirea politici şi dezrobirea economică a ţăranului romîn: vred ui o de numele ce ’1 poartă şi ţara ee locuieşte Fericită ideie, sublim ideal; daimăi fericit cel în mintea căruia s’a conceput, la inima căruia s’a încăl zi’.şi la sufletul căruia s’a manifes tat aceste mari şi sublime idei: ade vărată lumină şi putere cari vor la mina şi întări pe ţăranul romîn. Marele şi nemuritorul I. C. Brătianu va rămînea de-a pururea, cit statul romîn va. exista, ca o icoană vie în mintea, în sufletul şi inima ori-şi cărui adevărat romîn ca cel în.'iu- dintre fiii acestei ţări cari, au rădicat falnic steagul liber al romîni^mului către cari trebue dea puru rea să fie aţintiţi ochii no.ştrii a tu turora. Ilustrul bărbat de stat loan I. C. Brătianu, prin înfăptuirea acestor două mari reforme, menite să schimbe fata ţăranuluiromîn întru atîta în cît cel de azi să nu mai cu noască pe cel de mîine şi să for meze o ţărănime: liberă politiceşte liberă şi economiceşte, conştienta de drepturile şi datoriile ei, tare în lăuutru şi cu prestigiu în afara. lubindu ’şi pămîutul ce-’l lucrează udîndu-,1 eu sudoarea frunţei lui şi apărîndu-1 de duşmaui cu vieaţa şi sîngelo lui . Prin înfăptuirea acestor mari re forme d-l. I. I. C. Brătianu va răinîne veşnic: în mintea, în sufletul şi inima ţăranului romîn ca, idea Iul cel mai sublim ca, ţelul cel mai sfînt către cari trebue necontenit sa tindă în viitor, aspiraţiunile unui întreg popor conştient de soarta şi vrednic de menirea lui. Prin înfăptuirea acestor reforme d. I. I. C. Brătianu, reprezintă azi punctul culminant, farul luminos al patriotismului cel mai luminat încălzit, prin dragostea către ţăra nul romîn şi manifestat prin stră duinţa vie şi energică pentru conso lidarea şi întărirea patriei. Biserica Ortodoxă Pomină ca, lu serica naţională a Statului romîn şi cari în toate timpurile dela înce putui existenţei statului a luat par-

• %•

. <;!

0 U

y 2

St S

I 5

i 5

* ■

£ WŞS- ăl nevoi

ci biscHca catolică ţt’înd rece şi no«cS oare. Ja ori-ce prefaceri ale PHtului căruia aparţinea formînd n fel de stat în stat — 7ic: biserica ortodoxă romînă, conştientă de sfînsa misiune şi chemare ca, insti tuţie sfîntă în stat nu poate să nn se bucure şi să nu tresalte la auzul la "laşul, înfăptuirei acestor mari reforme menite a face clin ţărani I credincioşi fii* ai biserice ortodoxe romîne, oameni conştienţi de misiu nea nobilă şi sublimă ce o are omul în această vieată. Noi preoţii de la sate ca, cei ce sîntem născuţi, crescuţi, trăim ~n mijlocul poporului şi servim înain tea lui Dumnezeu, prin biserică, pentru întărirea şi ridicarea acestni popor; avem datoria sfîntă ea’ de la nu capăt şi pînă la cel-alt al ţărei, să propăveduim prin graiu şi prin scris şi să susţinem cu toată dragostea şi sinceritatea, înfăptui rea acestor- mari reforme, menite ca în viitorul cel mai apropiat, con tribuind la întărirea, luminarea şi desvoltarea economică a ţăranului şi T>rin aceasta oa creştin ortodox şi fiu al biserieei romîne, la întă rirea şi înălţarea ei ca instituţie sfîntă în stat. In ce ne priveşte misiunea noas tră sacerdotală, suntem datori, să ridicăm rugăciuni către Dumnezeu Cel A Tot Puternic, să ţie sub sfîuta sa pază în zile îndelungate şi să nătate pe ilustrul bărbat de stat Ioan I. C. Brătianu pentru ca, în grădit eu acestea, să poată înfăp tui cît mai eurînd şi cît mai temei nic aceste mari reforme menite să facă din ţăranul romîn un om lu minat, conştient, demn şi harnic în lânnlru, puternic viteaz, scut şi pavăză în afară. Ca coroană a acestora: tinzînd la Întărirea, înflorirea şi înălţarea cît mai sus a scumpei noastre Homînii“.

Tuasful d-lui ftlihail Hanp Domnilor! ■La intrarea în silă, ilustrul nos tru şef I. I. Brătianu, a fost primit

]Pnn cântecul tradiţionali „Deştearo mului nostru, dar mre ne faceneasă întrezărim aurora unor zile moi frumoase. Prin acest cîntec poetul „Andrei Mureşanu nu exprimat numai simţirea sa, oi a întreg neamului romînesc din acel timp, .şi dacă-nii es te permis, pot adăoga • vorba altui poet iubit al nostru: Nu-i glasul unei inimi numai Şi-al unei clipe trecătoare Ci neamul nostru întreg, îşi plînge Durerile de care moare. Am zis aurora unor zile mai 'fru moase, căci marile reforme înscrise în programul partidului liberal, în seamnă o cade sănătoasă în viaţa noastră politică. x;--*

I :

I ■

l i ■

> *<

v-: '■^sj

iSlpfe:

■ •: m

■■

£% %

■

: (

n ■-•

•-

...ţ:

4: SA

•' •

, A,'

fmm

>•

i |

A w

:> A,

mă

u mmm

AV-V-

’>*•

yvV

•vcV":

:•> :>'<■

S'.ik.:--

x. Şxv-?- .

■

Ele nu si ut o operă de anarhie, ci o operă de regenerare şi consolidare socială, isvorîte dintr’un sentiment de dreptate şi patriotism. Dreptate, căci nici nu poate fi mai drept de cît împroprietărirea tărănimei lip sită de Dămînt si chemarea ei la via ta politică, căci pe dînsa se reazămă întreg edificiul social. Patriotism, căci numai prin dreptul sfînt al pro prietăţii, şi exercitarea dreptului ele

r , ! ;

j t

. ’

i ■

sentimentul cetăteau, se forme-a z naţional reforme se va ajunge, Prin aceste reto . alt_fa]. Ja 1,dacă mai pot exprima libertatea pobertatea economicii şi litică. Această acţiune a partidului liberal, nu este noua. ea e veche, Scoalele pnmare mfnutale m mm toate şalele- bănciie T-opui^re si obştiile Săteşti vorbesc îndestul. Ace stea sunt opera marelui bărbat politic, Spiru Ha ret, sd deci a partidului l i beral. Combătute de mulţi, ele au ajuns astăzi si în special băncile popul a re, una din ce/le urni mari torte economice ale tării noastre, avî-nd uin capital de aproape 200 milioane. Ele au con trib nt mult. la. ridicrea eeconomică a tărănimei, scotînd-odin glii a rele cămătarilor. Cînd nemuritorul Spiru Ha ret şi ■partidul liberal susţinea băncile po pulare şi cooperativele săteşti se spunea că se face operă de anarhie. Astăzi se vede rezultatul acestei opere; el este mai presus de prevede rile cele mai optimiste şi adversarii trebue să-şi plece capul cu umilire. Acel aş lucru spun acum. Viitorul nu tocmai depărtat le va arăta. Amintim despre băncile populare şi nemuritorul Spiru Haret, nu pot să nu reamintesc şi de d-1 Duca, ca re totdeauna a fost lîngă Spiru Ha ret, lucrând neobosit la întărirea băncilor săteşti. îmi permit, să ridic un pahar în sănătatea d-lui Duca şi stric:: Trăiască d-1 Duca! Trăiască partidul liberal!

Tuasfui d-îui !. 0. Simian Conducători ai neamului şi vrednici Romîni, „De mult plîng umiliţi în umbră ţm umer- girbovi de povară • • • n : ^e-1 ţ1?®1 buni copii ai firei Iiziti din lacrămi şi sudoare • • • • Di. nădejdea noastră de mai bine.., De mult, aşteaptă o dreaptă sărbă marei sărbători vine. Nici o întârziere ţlu mai e cu putinţă Nea nud car*> cea dintîiu chemare ă tresărit si a răspuns la glasul dato nei, are . putere şi îndrăz^alăf are

avînt şi furtună în suflet. p0n^ i înzestrat în aşa măsură cu simt* mintul datoriei şi cel -al jertfire! de şine, da dovada cea mai convinsa toare că e pe depun matur şi y^ * telege la orice chemare misiunea o* va avea de îndeplinit. 0 Domnilor, chestiunea ţărănească n problema cea mai vitală a întregula’ neam romînesc. De ea atîrnă UI problema fiinţei noastre naţionale, rezidirea templului, risipit al neamului.

'k i-

\K I ■;

i ;A

& K V

✓ **

••

l V-v

•<c>:

j.:.:

•>< • :•

■

y.y

>•

ŞA

Umzmm.

. ..f'Jf

i %«s»r . ,;

- '' A

Dar la deslegarea ei, e nevoe de mul tă abnegaţie, de mult sacrificiu, de mult patriotism. Si un filosof a spus că dacă la stabilirea legilor atracţiei universale s’ar fi legat vreun inte res material, de sigur că aceste legi ar fi rămas încă multă vreme necu noscute şi necunoaşterea lor ar fi întâmpinat o rezistenţă îndărătnică a tuturor intereselor jignite. Iată de ce, cînd -alţii împătunaţi şi orbiţi de interesele materiale nu vor să ştie de o chestie ţărănească, ori propun în rezolvarea ei mijloace paliative, privirea tuturor se îndreaptă spre partidul naţional-liberal zata. de jer tfe în interesul neamului. Partidul naţional-liberal născut din upY£>ile reale ale neamului, conştient şi răspunzător de menirea istorică

" I

55 acestui neam, prin glasul şefului aaHnce o veste si transmite o oorum Reforme, <#ci .altfel nu se mai că: p0p!iţtidul liberal, lecrîml sforţările trecutului cu aspiraţiile viitorului, şi-a propus sa înfăptuiască marea 'operă de dreptate socială şi regenerare şi consolidare naţionala prin împroprietărirea sătenilor şi colegiul uoic. Prin aceasta partidul naţionalliberal s’a identificat eu însuşi poporul romîuesc. De aceea se cuvino să aducem prinos de neţărmurită recunoştinţă şi neşovăitoare încredere acelui care reprezintă tăria şi aspiraţiile partidului şi neamului, d. Ion I. Brătanu. Domnilor, reforma agrară şi cea politică sunt cei doi factori ai vietei noastre sociale strînşi, şi indiso[ubili legaţi între ei. Dacă e sfînt dreptul de proprietate, e şi mai sfîntă dreptatea acelor cari de veacuri au străjuit acest păruînt, l’au udat. Tau frămîntat şi-l pun în valoare cu sudoarea şi sîngele lor. Atît de mult ţine ţăranul la ţarina lui, atît de mult e legat şi s’a identificat cu ogorul lui. că el, cel mai blajin şi mai bun om de pe lume, pentru răpirea unui palmac, ajunge la moarte de om. Si auoi ,în tre o moşie cu lanuri întinse, ale că rei recolte se adună într’o singură curte şi hrăneşte o singură familie oricît de bună şi cinstită ar fi ea, şi aceeaşi moşie împărţită la şase-şapte sate cu mii de plugari, dînd visteriei mii de contribuabili si armatei mii de soldaţi statul nu poate sta © clipă te îndoială". Iar cînd se va pune în mîna să teanului votul efectiv, atunci nu vom mai avea acele convulsiuni ale or ganismului social, nu vom mai avea acele sguduiri şi erupţiuni groaz nice. ale vulcanului mereu înăbuşit. In locul avocaţilor din oficiu va vor bi el Marele Interesat. Şi să nu mi se spună că ţăranul nu’i pregătit, că nu va putea fi cins tit, de bună credinţă şi convingere faţă de acea ispititoare şi terorizătoare „bucătărie*4 a alegerilor. Un admc cunoscător povestea eă la o alej gere unde adversarii puseseră toată nădejdea în corupţie, un bătrîn ţă-

ran le-â^spug»aispretuitoi- p, f *. să semănaţi uliţa Pn S': ^'Puteţi cam în î.0*' imrr^sui'ieVcîe"'11'"'1 Cu cni'c se cum~ Şi ce dovada mai eonvine&ton de cmste cînd poftit la o gustare re fuză sŞ ia parte spunîud: „Noi zilefe sfinte le postim şi această zi de ale gero e zi sfinţită pentru noi, nu luăm nimic" Ori în aşteptare^ rezidtatului: ,Ni se bale inima ca rle moarte să ştim sfirşitul, să vedem dacă au fost printre noi mişei ori b*i“ Nu, ţărănimea nu’şi precupeţeşte voturile, cum şi le precupeţeşte aşa de neruşinat şi aşa de conştiincios alegălorul censitar. Introducerea ţărănimii în viaţa politică va ii ca un puternic torent de apă cristalină, care în mersul ei năprasnic ar distruge, ar da la fund, ar nimici toată corupţia electorală de azi. Importanţa acestei reforme din punct de vedere social şi naţional e .şi mai covîrşitoare. Prăpastia aaîncă ce există între clasele noastre so ciale, abisul dintre oraşe şi sale, ar dispare. Şi numai cînd probleme şi ideile mari, vor fi expuse şi desbătnte la lumina zilei, pe .tot întinsul ţării, nu jiumai în burgurile putre de, ale oraşelor, cînd vor lua parte la deslegarea lor, toate minţile întregului oopor, numai atunci vom începe să fim un popor unitar sufle teşte. Si mai gînditi-vă la impor tanta acestor prefaceri din punct de vedere al apărării şi al aspiraţiilor noastre naţionale. Vorbeam la un cere cultural despre marile reforme, unei săli tixite de săteni, si unul izbucii i: „Atunci, la un viitor războiu şi femeile şi copii vor merge". D-lor, furtuni groaznice s au deslănţuit, prefaceri adinei s’au întâm plat la sudul nostru. Miine, cine ştie, ee cutremure ne vor sgudui. Nădejdea şi tăria noastră nu re zidă deeît în stînca de granit a ţărănimei. Astă vară această ţărănime ne-a adus la conştiinţa propriilor noastre puteri. Tot atunci ea ne-a dat fio rul simbolului energiei şi aspiraţii lor noastre naţionale: pe deasupra miilor de baionete ©ari străluceau m

I 1

•) <

;

I !

: K'

drum spre Sofia se urzea visul de m!ihcînd UtăramiTvainfireftăpîn^ pe glia lui, cînd va avea votul ni nună. conştient de chemarea lui de om ?* cetăţean, conştient de trecu tul 8 o rios ca si de aspiraţiile neamului., atunci, fie munţii cit de înalţi, ije Prutul cit de năvalnic, sentinelele cit de dese... avem un vis neîmplinit... In împlinirea acelui vis’

$ ■

■■

mim. âh:;:

•"1

•!

;■

•A

1^1

y ■

m mmm

■" .

* />

.v •. •

A'.

WbBbmi

Toastul d-lui H. Iordan

I *

! f

| !

D. IV. Iordan, învăţător în comu na Străoani-Putna, a rostit următo rul discurs : Vestea despre marile reforme, . preconizate de d-v., onor .d-le Brătianu, ca şef al partidului liberal, împărtăşite şi susţinute şi de intregul d-v. partid, această veste a pă truns în toate unghiurile ţării şi a umplut de bucurie inimele tuturor. Cu deosebire, ţărănimea romîuă, această ţărănime, care, cu inima ei caldă şi braţul ei vînjos, a ştiut, în atîtea împrejurări, să ne ducă la izbîndă şi să ridice numele ţării şi al neamului; această ţărănime, des pre care pare că se făcuse convin gerea că în această tară ea are de îndeplinit numai datorii, iar la drepturi aproape nici să se gîndească; această ţărănime, mai mult ca oricine, se simte astăzi pe deplin mulţumită, pentru-că vede,că ziua cea mult dorită a sosit. Cele două mari reforme, colegiul unic şi împroprietărirea sătenilor, împreună cu alte două chestiuni, destul de însemnate, prevăzute şi ele tot în programul partidului li beral, cum este îmulţirea şcoalelor şi a învăţătorilor săteşti, şi reor ganizarea şi întărirea armatei, la cari, credem că, se va adăoga-şi o administraţie, care să ştie să aplice drept şi cinstit, loffile acestor reforme, acestea toate vor schimba cu totul faţa lucrurilor, vor trans forma în totul edificiul nostru social. Mulţi se vor folosi depe urma acestor reforme; cei mai folosiţi, însă, vor fi sătenii. Ih °umele lor şi în numele învă ţătorilor, cari sunt trup şi suflet cu

■

■AM ■ a AAsW.

/ -X

/ %

■/C

'A -A.’

ţ*

.JL^Asm tm Y&h

'tA'A-

■

sătenii şi cari ţiu de-a lor datorie, ca, alături de preoţi şi alţi oameni de bine, să lucreze pentru realizarea acestor reforme, în numele acestor două elemente, săteni şi învăţători, ridic paharul meu şi-’l închin pen tru doi factori: 1) Pentru oamGuii mărinimoşi şi cu inimă largă cari an venit să sus ţină asemenea reforme însemnate. 2) Pentru vremurile senine ce se arată la orizont, pentru viitorul, care se apropie şi care ne surîde atît de plăcut, atît de strălucitor şi aşa de bogat în fapte măreţe şi fo lositoare.

Tuastul Preotului Victor Oanu In aceste momente cînd partidul liberal din această ţară îşi ia pe umerii săi greua sarcină de a deslega una din cele mai însemnate probleme ale vietei noastre sociale, problema ţărănească, ori cine simteşte romîneşte, trebue să salute cu bucurie acest gest măreţ. care. va satisface legea dreutătei, stabilind echilibrul social, singura^ conditiune a unei vieţuiri paşnice între meni brii unei societăţi.

. ^

'•» - •

unor zile

Oe sociale 1111 ©sie de cît jbuna edn catiune, educaţi®ea religioasă. pregăteşte, prin in reforma aerară cau8ă se întărească credinţa religioa PJ o qp lega marea pătură tărăsă a săteanului nostru, căci numai mai mult de pămîntul pe aşa se va putea înlătura diferitelo l£ viaeuxi întregi la apărat şi desordine sufleteşti, . 0 CU sudoarea truntei sale, de a produce conflictecaru au darul nenorocite ca SJ- prin cealaltă Teformă, a legei cele petrecute . anii trecuţi, desordielectorale, se cbiamă poporul la ne şi desarmome. Cred dar că re viata publică. forma vietei sociale şi politice a să Acum însă cînd prin acestea se însori o pagină frumoasă teanului nostru este condiţională de Colită 3. SG wreforma stărei lui sufleteşti, de ri îb istoria neamului nostru, trebue, dicarea şi cultivarea sentimentelor. cred. a se cerceta cu toată pruden Partidul liberal care işi-a propus o ta şi luarea aminte întreaga proble mă^ ţărănească, trebue zic. a se a- atit de importantă reformă socială, vea în deaproape vedere şi viata va şti şi va voi în interesul ideii, să culturală, viata sufletească a popo îmbrăţişeze Întreaga problemă, ca.re dealtfel înfătişeazg atîtea greutăţi. rului nostru. Căci dacă despre o Spuneam la început că oricine bună stare economică să poate spu ne eă este baza ridicărei unui neam. simte romîneşte trebue să salute CT> încredere aceste reforme ce se plă apoi cultura, buna educaţia ne su mădesc. Cu încredere le salutăm şi fletească, este în adevăr o puternică noi membrii oierului, aflători aici, si statornică garanţie de propăşire căci avem convingerea că ele se vor a acelui neam; mizeria morală fiind cu mult mai adîncă şi mai primej face cu multă prudentă şi pricepere şi că vor avea darul să aducă pro dioasă de cît mizeria economică. Reforma -politică «chemînd masa păşirea şi fericirea neamului. poporului tot mai mult la viata pu Istoria stă martoră că clerul roblică şi -asiguri n-d u-i exercitarea u- mîn întotdeauna s’a pus'în fruntea nor drepturi, trebue să aibă ca bază tuturor mişcărilor mari, el le-a ins 0 sănătoasă şi îngrijită viată cul pirat, el le-a însufleţit, el le-a biturală, căci altfel această reformă necuvîntat. Pentru ce? Pentru că devine, nu numai nefolositoare, dar clerul -poporului romîn întotdeauna chiar periculoasă. a fost un cler naţional, a fost os din oasele lui şi trup din trupul lui! Şi De aceia ca poporul să se poată noi trăitorii -de astăzi căutăm şi prezintă cu statornicie în fata uşei care i se va deschide, trebue mai vom căuta -a păşi pe cai ca bătăturită de predecesorii noştri, făcînduiutii să treacă prin stadiul educane col-aboratorii tuturor reformelor ţiunei, să i se lumineze mintea, să 1 se înalte inima -ca astfel să se sta menite să asigure buna linişte şi bilească conştiinţa datoriei fiecărui, fericirea poporului, căci aceasta este conştiinţa ce garantează exercita menirea bisericei. Dar trebue să recunoaştem un area înţeleaptă a drepturilor. Aceas ta este ordinea naturală a lucruri- devăr, un adevăr cam usturător, dar lor. e adevărul rece şi trebue să’l spun: In tara noastră pe cînd toate ra In altfel de caz ne vom găsi în murile de activitate au făcut’ pi^ofata unei lipse de echilibru în viata uriaşe, clerul a rămas, mai în sufletească a fiecăruia si aceasta ne grese urmă aşa că vedem ea astazi adesea va duce la desarmonie şi desordine, contrar bunelor aşteptări cari toc se spune că el nu’şi mai poate exer adevăratul său rol de conducă mai tind a stabili şi asigura armo cita nu -mai poate, cu destoinicie, să nia şi echilibrul în toate straturile tor fie* nu:factor de lumină şi civilizaţie sociale şi între aceste l-a un loc. în poporului din care face par Calea care poate să complecteze te sînul A rămas în urmă -pentru ce? si să cimenteze armonia şi echili Pentru eă nu s’a dat bisericei toată brul atît între funcţiunile sufleteşti solicitudinea ce ea merita şi de ca ale fiecărui om, cît si între stratu-

»jrtSaJa '^ŢZi soeiaiâ^

;

re avea nevoe ca în adevăr să poală exercita cu prisosinţă un rol bine făcător în mijlocul poporului. Biserica, ca si şcoala, ca şi arma ta, este o înnaltă instdluţiune, care nu aparţine nici unui partid poli tic, ei este o instituţune eu caracter naţional care se confundă cu naţio nalitatea. Legea şi moşia, iată do uă cuvinte, cari răsunau adine în piepturile străbunilor noştri şi din caro ei îşi formau stindardul sub cutele căruia, cu vitejie au luptat, au vieţuit veacuri întregi, au păs trat şi asigurat pe cit au putut, pa tria roruînă. Pentru acest sfîrşit acum cînd ne aflăm în faţa pregătire! pentru a se deslega o mare problemă socială, problema ţărănească, partidului li berai, ca şi tuturor bunilor romi ni, îi revine onoare ca în interesul sco pului ce’l urmăreşte_să pună umă rul -şi la ridicarea bişericei, după cum îşi revendică dreptul şi onoa rea dc a fi ridicat şi pe învăţătorul ca re Însoţeşte pe săteanul nostru, în toate momentele fiinţei şi vieţei lui.

să poată corespunde pe deplin chenxărei si aşteptărei neamului nostru. Cu chipul acesta se va întări şi ridica credinţa popoului nostru, acea credinţă a cărei 'putere au îtţeles’o destul de bine conducătorii popoarelor mari, cari au arătat toată solicitudinea lor bişericei si relifflîar istoria stă martoră că cu eît în sinul unui popor credinţa reli gioasă a fost mai adine infiltrată cu atît s’a ridicat acel popor, mai sus pe seara lumei, iar atunci cînd cre dinţa a slăbit, el s’a moleşit, şi sa prăbuşit. O deslegare fericită deci a acestei cest iu ni, va complecta şi va resolvi pe deplin problema ţără nească. Cu această dorinţă şi eu încrede rea că clerul nostru va şti întotdea una să răspundă la glasul datoriei, eu închin în onoarea celui .întâi şezător la această masă, a ilustrului nostru oaspete, d. Ion I. C. Brătianu. urîndu’i mulţi ani (însoţiţi de putere de muncă jertfită pe altarul patriei.

Banchetul s’a terminat la orele 12 din noapte, după care apoi s’a format un impozant cortegiu care a condus pe d. Ion I C. Brătianu şi pe fruntaşi dela centru la gară şi astfel a luat sfârşit această frumoasă şi înălţătoare zi pentru oraşul Focşani şi judeţul Putna.

' 4 *

1»

% ■

- .

*•

•J*

- .

’