Comemorarea lui Costachi Negri la Galați_P.D.Petrovici

9 CO/AEAORAREA LUI

Costachi Negri ia Galaţi Serbarea din ziua de 17 Iunie Discursurile rostite Voci din presă Dare de seamă

Alcătuită de P. D. PETROVICI şi GH. N. MUNTEANU- Bârlad

Broşura se vinde pentru a se forma fondul „feTeffri“ de ajutorare a copiilor 3araci.

i

GALAŢI TIP. „NOUĂ“ TEODOR DIMITRIADE, STRADA MARE

19 12 Preţul ip© Pmnl

%

f.G0

®Mfi 2019

' "TSS, C~

y'

V*

V R A N C tA £W/?u 7 a

4a

i

Pentru ca publicul să aibă adunat la un loc tot ce s’a petrecut cu ocazia ridicărei ştatuei marelui patriot C. Negri, comitetul a hotărât scoaterea acestei broşuri.

In ea se va găsi cum s'a pornit ideia ridicărei statuci, mijloacele întrebuinţate pentru adunarea fondului, desem­ narea locului pe care să fie aşezată statuia, serbările inaugurărei, discursurile care s’au ţinut cu această ocaziune, telegramele primite şi aprecierile diferitelor reviste şi ziare; iar la fine listele cu numele persoanelor care au subscris, veniturile din serbări, rcptezentaţluni teatrale şi de cinematograf cum şi c!ielineli le făcute, ca subscriitorii să poată controla ei înşişi _ 'întrebuinţarea banilor adunaţi.

Iniţiativa pentru ridicarea statuei lui Negri, ăi.fosP luată de d-l P. D. Petrovici,pe când era Primar al oraşului D-sa, în Martie 1909, a convocat în amfiteatrul liceului pe mai mulţi cetăţeni, care au ales un comitet pentru a aduna fondurile necesare turnărei statuci.

Cu ocazia întrunirei, d-l Petrovici a arătat rolul atât de important avut de Negri, în evenimentele care au adus Unirea Ţărilor surori şi alegerea Ini Cuza de Domnitor al României.

Tot d-sa a adăogctt că, un om ca Negri, care cât a trăit, era iubit de toată lumea pentru marea sa înţalepciune şi dreptate, pentru blândeţea şi nobleţea spiritu­ lui său, nu putea fi dat uitării. Un caracter integru, desinteresat şi devotat până la sacrificiu pentrufericirea patriei, trebuea să fie eternizat în bronz, spre a servi de pildă tuturor generaţiunilor în lupta pentru propăşirea neamului.

Legăturile ce le-a avut- Negri cu oraşul şi judeţul no­ stru, a făcut ca ideia ridicărei unei statui în Galaţi, în memoria lui, să fie primită cu multă căldură şi în curând să fie realizată,

' Â

4 Executarea acestei lucrări s'a încredinţat de către co­ mitet d-lui I Iordăncscu, sculptor român, ale cărui lucră) i ' expuse la Ateneul din Bucureşti au fost bine apreciate. Şi în adevăr, că alegerea făcută în persoana d-sale, nu a fost greşită. Dintre machetele ce d-l Iordănescu pre­ zentase comitetului, s'a ales aceia care înfăţişa- pe Negri în momentul când rostea toastul său, în mijlocul exilaţilor şi studenţilor români din Paris, în ziua de Sf. Ştefan, 27 Decembrie 1848 şi când făcea gestul de unire al tuturor Românilor.

De la început, comitetul a ales ea loc pe care să se aşeze statuia, Piaţa Regală, care are poziţia cea mai fru­ moasă şi este partea cea mai frecuentată din oraş. Fostul ca şi actualul consiliu comunal au aprobat părerea comi­ tetului şi astă-zi .Piaţa Regală este împodobită cu ■monu­ mentul unui barbat care face fala ţării şi a oraşului no­ stru, în care a trăit mult timp.

I' i

l

i

SERBAREA DESVELIREI STATUEI -£•3-

Incâ din timpul lucrărilor pentru aşezarea statuei, Gălâţenii se arătau nerăbdători ca să privească chipul scumpului lor oaspete în bronz.

Int-r’o şedinţă a comitetului se fixase desvelirea statuei pe ziua de 10 Iunie, însă din împrejurări ne­ prevăzute, serbarea desvelirei s’a amânat pentru ziua de Duminică 17 Iunie, publicându-se şi următoarea: PROGRAMA 5ERBĂRE! «Comitetul statuei lui C. Negri, întrunindu-se în am­ fiteatrul liceului, a stabilit următorul program pentru solemnitatea desvelirei statuei: In Piaţa Regală, unde se află aşezată statuia, se va construi o mare tribună pentru invitaţi şi pentru oratori.

Sâmbătă 16 cor., încep lucrările pentru decorarea oraşului.

Comitetul roagă pe toţi cetăţenii să arboreze trico­ lorul la casele lor.

O comisiune de recepţie va primi la gară pe invi­ taţi, p© cari îi va conduce pe la gazde.

Solemnitatea desvelirei se va face Duminică 17 Iu­ nie, după cum urmează : La ora 9 dim. vor fi prezente la episcopie toate so­ cietăţile locale cu drapelele, invitaţii, delegaţii din ţară, comitetul statuei şi persoanele oficiale.

Se va oficia serviciul divin de către P. S. S. Episcopul Nifon, înconjurat de un cler numeros Imediat după terminarea serviciului divin, clerul, îmbrăcat în sfintele odăjdii, urmat de coiul episcopal,

6 Şl de întreaga asistenţa, vor pleca în cortegiu pe strada Maro pe jos la Piaţa Regala.

Imediat după oficiarea slujbei religioase, se va face desvelirea statuei».

Pana acum s’au anunţat următoarele persoane, cari vor lua cuvântul: D-l P. D. Petrovici,preşedintele comitetului de iniţiatiVet, în numele comitetului; d. Bădărâu ajutor de primar al oraşului; d. Duiliu Zarafi rescu delegatul Academiei Române; d. ÎSÎicolae lorga, profesor universitar; delega­ tul cercului studenţesc universitar din Iaşi ; delegatul Bigei Culturale, secţia Galaţi ; delegatul cercului stu­ denţilor din Covurlui; delegatul Ligei Culturalo Ba c£iu; ultimul va vorbi d. Ministru Neniţescu.

După terminarea cuvântărilor, corul „Societăţei Sen­ tinela Dunărei de jos" sub conducerea maestrului d Cernicanu, va intona „Hora lui Negri“ şi „Hora Unirei“. * * Primăria oraşului a făcut comitetului toate înlesni­ rile pentru a da sorbărei o înfăţişare mai măreaţă.

Subt privigherea personală a ingineruiui comunei se construi în faţa magazinelor Maâ^iaru şi Mascota o frumoasă tribună publică, împodobită cu numeroase ghirlande de brad şi cu drapole tricolore.

In preajma statuei erau de asemene arborate nu­ meroase steaguri;, iar în piaţă s’au aşezat multe rân­ duri de bănci, pentru public. Autorităţile au arborat de asemenea drapele tricolore.

Faţada Palatului Administrativ, din str. Domnească era frumos împodobită, ca în zi de mare serbătoare naţională.

Casele şi prăvăliile negustorilor erau de asemenea frumos decorate cu steaguri.

Cu câteva zile înnainte 'de serbare se vedeau prin oraş delegaţi şi alte persoane străine, cari sosiră pentru a vizita oraşul şi a-şi asigura din vreme odăi pe la hoteluri.

DELEGAŢII Delegaţii străini şi representanţii care au luat parte la serbarea desvelirei st atu ei au fost următorii : D. Dimitrie Neniţescu, ministrul de industrie şi comerţ, reprezentant al Guvernului d. Duiliu Zamfirescu, ministrul ţării în Comisiunoa Danubiană, ca reprezentant al Academici Române, d. Nicolae Iorga, profesor universitar, delegat al universităţii din Bu­ cureşti ; d. Al. Xenopol profesor universitar, caro anunţase sosirea, a fost reţinut la Taşi din pricina morţii mamei D-sale ; d. Al. Gussi din partea Societăţei de cultură Macedo-Românâ; d. Corneliu Bo­ tez, consilier la Curtea de Apel, din partea Ateneu­ lui Român din Dorohoi; d. Kouya, delegatul co­ munei laşi, d. Mircea Petrescu delegatul Comunei Crâiova, d. Gli. Berea, delegatul Ligei Culturale, secţia Bacău ; d. Pompeiu Popescu, delegatul co­ munei Târgu-Ocna; artistul d. S. Dragomir, delegat al Teatrului Naţional din. Iaşi, d. H. Dăscâlescu, delegatul centrului studenţesc din Iaşi ; d. Emil Nicolau publicist, delegatul sindicatului ziariştilor din Bucureşti, d. Dr Galin, reprezentantul socictăţei „România Juna*4 din Viena, d. N. Ionescu delegatul studenţilor din jud. Oovurluiu; numeroase persoane distinse din ţară precum şi delegaţiimi de săteni din comunele : Mânjina, Fileşti, Smârdan, Costachi Negri Larcar Catargiu, Tuluceşti, Şiviţa, Folteşti, Frumuşiţa, Vânători şi a.

Toate Societăţile locale au luat parte la serbare cu drapelele lor.

D. Ministru D. Neniţescu, ca reprezentant al Gu­ vernului la serbare, a sosit în oraşul nostru, Dumi­ nică dimineaţă împreună cu d-na şi a fost întâmpinat la gară do d-nii Niculescu, primarul oraşului, d. Th. Bădărău, ajutor de primar, de consiliul comunal, do d. P. D. Petrovici preşedintele comitetului serbărei,

8 . împreună cu comitetul, de membrii Camerii de co­ merţ în frunte cu d. Gh. Fernic, de societ. funcţ comerciali şi de mulţi negustori.

DUMINICĂ 17 IUNIE Nici odată nu s’a văzut în Galaţi o mai mare miş­ care, de cât în ziua desvclirei statuci lui Negri. încă de dimineaţă, lume din toate părţile oraşului, se aduna la Piaţa Regală, pentru a’şi ocupa un loc potrivit, de unde să poată privi bine la serbare. Toate ferostele dela etaje şi acoperişurile clădirilor erau pline. de privitori. .Balcoanele caselor şi ale prăvăliilor, erau atât de încărcate de curioşi, în cât d. Prefect de ju­ deţ a dat ordin să fie imediat golite, spre a nu se întâmpla nenorociri. Toate străzile din preajma statuei erau pănă departe pline de lume, în cât circulaţia devenise cu neputinţă.

Dar, nici multele neplăceri ale îmbulzelei nici arşiţa soarelui, care începuse să dogorească, nimic n’au pu­ tut opri valurile do curioşi, care asistau nerăbdătoare să vadă chipul uneia din cele mai simpatice figuri alo fruntaşilor neamului nostru din epocaregenorârei. Şi astfel stăteau cu toţii în aşteptarea sosirei procesiunei dela catedrală.

La biserica episcopală Sf. Nicolae s’a oficiat sf.'li­ turghie la ora ţP/2 de cuviosul arhimandrit Visarion Puiu, directorul Seminarului local, înconjurat de nu­ meroşi preoţi. In strana arhierească azistâ şi P. S. S. Episcop Nifon, iar în biserică erau do faţă d. minis­ tru Neniţescu şi autorităţile superioare ale oraşului, numeroşi delegaţi străini, şi alte persoane distinse.

In faţa bisericei aşteptă numeros public şi delega­ ţii cu corounele.

COROANELE Cea mai mare parte din delegaţi şi autorităţi, au depus coroane la statuia lui Negri; notăm pe cele mai însemnate.:

9 Primăria comunei Galaţi: Marelui patriot Costache Negri, Veşnică recunoştinţa.

Prefectura judeţului Covurlui, Omagii de recunoş­ tinţă fostului său Părcăiah Costache Negri.

Obştea satului Mânjina : Cea mai scumpă amintire lui Costache Negri, fostului proprietar al moşiei Mânjina.

Societate clerului „Solidaritatea" : Marelui patriot Costache Negri.

Cetatea laşilor, Marelui roman, Costache Negri.

Teatrul Naţional din Iaşi : Marelui patriot■, Cos­ tache Negri.

Ateneul din Dorolioiu: Neuitatului Costache Ne­ gri, Recunoscător pentru tot ce a lucrat.

Locot. Colonel Langa: Marelui patriot Costache Negri, aprigul luptător al Uni roi.

Liga Culturală, Bacău: Marelui patriot Costache Negri.

Societatea «Mângâierea» : Omagii lui Costache Negri.

Studenţii din Covurluiu : Marelui patriot Costache Negri Comunitatea israel itâ din Galaţi : Omagii lui Costache Negri.

Uniunea evreilor pământeni : Lui Costache Negri.

■ Au mai depus frumoase coroane : Secţia locală a Ligei Culturalo ; Sindicatul ziariştilor din Bucureşti şi alte societăţi şi persoane din localitate.

Pe la orolo 10 şi jumătate terminăndu-se liturghia, se formă o procesiune măreaţă, care ocupă toată str.

Mare dola biserică până în Piaţa Regală.

In fruntea procesiunei era, purtat de doi ţarani, în frumoase costume naţionale, portretul în oloiu al ma­ relui Negri, împodobit cu frumoase ghirlande de flori naturale; urmau delegaţii cu coroanele şi societăţile cu drapelele lor.

La mijlocul cortejului mergea P. S. S. Episcop

10 Nifon în sf. odăjdii, înconjurat de clor şi corul epis­ copal, persoanele oficialo. comitetul stătu ei, delegaţii şi un foarte numeros public.

Ajungând la statue, persoanele invitate ocupară locurile în tribuna publica, şi P. S. S. Episcop oficia un serviciu devin pentru sfinţirea statuci. La căderea pân­ zei şi la privirea chipului blând al lui Negri, publicul aplauda frenetic, iar muzica militară intona: „Imnul regal P. S. S. Episcop rosti rugăciunea întocmită pentru proslăvirea marilor bărbaţi răposaţi, după care începu seria discursurilor.

Cel d’intâi luă cuvântul D. Panait D. Petrovici pro­ fesor, şi preşedintele comitetului de iniţiativă.

Discursul d-Iui I*. D. S^rovîcâ Prea sfinte Părinte, D-te Ministru, D-lc De­ legat al AcademieiD-le Delegai al Universităţii din Bucureşti, Onorată asistenţei!

Apelul ce s’a făcut de comitetul instituit pen­ tru a se ridica în oraşul nostru o statue în memoria unuia din iluştrii fii ai ţârei, mare­ lui patriot şi bărbat de Stat, Costacbe Negri, a găsit un răsunet puternic în sufletele gălăţenilor, care au răspuns cu generositafe la acest apel, aşa că astăzi avem fericita, ocaziune de a asista la inaugurarea acestei statui.

Eternizată în bronz, figura lui Costacho Negri va fi dcapururea înaintea ochilor noş­ tri pentru a ne redeştepta pe omul al cărui mare caracter şi devotament pentru binele obştesc ne va putea servi de cea mai fru­ moasă pildă, nouă ca şi gen eraţi uni lor vii­ toare.

Cu statuia ce o desvăluim astăzi, cetăţenii au voit să aducă un omagiu şi să-şi arate ad­ miraţia către bărbatul vrednic care şi-a închi­ nat întreaga sa viaţă fericirei patriei şi care totdeauna a refuzat orice recompensă din par­ tea statului, mulţumindu-sc în a avea pe cea mai demnă şi neperitoare: recunoştinţa publică.

Această recunoştinţă şi-a dobândit-o Negri de la întreaga suflare românească, pentru că el a pus în serviciul intereselor naţionale ave­ rea şi viaţa sa, şi a avut un rol de fruntaş

nki

12 tn lupta pe care marea generaţiune clin tim­ pul său a clus-o pentru întemeierea statului Român de astăzi.

Un barbat cu titluri aşa de mari la recu­ noştinţa întregei naţiuni româneşti, ar fi me­ ritat să-şi aibă amintirea în ori-ce parte a • ţârei, pentru că Negri nu a aparţinut numai unui partid politic şi nu a representat interesele unei singure clase, dar el şi-a pus numele său pe toate actele mari, naţionale şi politice, ale ren a şt erei României. Gălăţenii însă au crezut ca o datorie a lor de a onora ei cei clintăi memoria concetăţeanului lor, care ca pârcă­ lab la Galaţi a prezidat comisiunea de înfru­ museţare a oraşului, din iniţiativa căruia s’au pornit o sumă de lucrări ce poartă numele lui; iar la 3857 împreună cu prietenul -său, neuitatul Alexandru Cuza, a representat ora­ şul nostru în memorabila adunare a divanului acl-Hoc, când a condus ca vice-preşedinte desbaterile acelei adunări mume, care a expri­ mat marile dorinţe ale poporului român. Pen­ tru că ştia trecutul acesta ce-1 lega pe Negri de oraşul şi judeţul nostru, Vasile Alexandri scria unui prieten al său, la 1888, cu ocazia aşeza roi bustului lui Negri, în Cameră: „Feri­ cirea mea ar fi deplină, când bustul lui Negri ar fi aşezat la Galaţi pe cheiul Dunărei41.

Astăzi dorinţa bardului nostru este îndepli­ nită. şi odată cu ea venerăm şi memoria celui mai popular poet al nostru, care cu atâta du­ ioşie a. cântat în versurile sale comorile su­ fleteşti ale poporului şi cu a sa căldură pa­ triotică a glorificat pe eroii cari au luptat pentru neatârnarea ţârei, ducând fala vitejiei lor în toată lumea.

O fericită împrejurare a făcut ca inaugurarea

:

iB acestei statui, sa aibă loc la un scurt inter­ val după desvălmrea măreţului monument ce s’a ridicat la Iaşi în amintirea lui Alexadru Cuza, de care Negri a fost nedespărţit în lupta pentru marile idealuri naţionale şi pe care, cât a fost Domnitor, l-a secondat în toate actele care au făcut aşa de glorioasă acea domnie. Şi precum la serbarea de la Iaşi, partici­ parea întregei ţări, în cap cu Majestatea Sa, Prea iubitul şi gloriosul nostru Rege, care în această manifestare naţională a arătat că este în gând şi sentimente cu întreg poporul său, întru a aduce prinosul de recunoştinţă aceluia care a realizat unirea ţărilor surori şi a fost primul Domnitor al României; precum, zic, acea serbare naţională a arătat cât este iubit numele lui Cuza de ori-cc inimă de roman, tot astfel serbarea de astăzi,—1a care s’a aso­ ciat Onoratul guvern prin domnul ministru Neniţescu, P. S, S. Episcopul nostru, înaltele instituţiuni culturale prin distinşii lor repre­ zentanţi, Liga Culturală, delegaţiunile comu­ nelor şi ale societăţilor studenţeşti şi întreaga populaţie a oraşului, — ia şi dânsa caracte­ rul unei manifestări naţionale, care arată cum apreciază toţi românii rolul avut de Negri în luptele pentru propăşirea patriei şi că re­ cunoştinţa lor va fi vecinică şi pentru cola­ boratorii nemuritorului Cuza, ale căror nume, alături de al său, istoria le va păstra în li­ tere neşterse în paginele ei.

Inteligenţei, patriotismului şi sacrificiilor acelor mari bărbaţi le datorăm existenţa noas­ tră de stat şi venerarea memoriei lor va în­ tări în inimele tinerilor generaţiuni sentimen­ tul iubirei de neam, spre a le pregăti la lupta

14 pentru realizarea marilor aspiraţiuni naţionale, care trebuesăfie cea dintâi preocuparea fie­ cărui român.

La generaţiunea din secolul trecut se va găsi cele mai înălţătoare pilde de patriotism şi entuziasmul cu care ea a luptat pentru ţară, ne va încălzi şi pe noi în lupta pentru revendicarea drepturilor noastre istorice ce ne-au fost aşa de crud încălcate.

In rândurile acelor mari luptători, Negri a ocupat unul din primele locuri.

A face istoricul vie(:ei lui Negri de la. anul 1812, data naştorei sale, şi până la 1800 când s’a retras din activitatea politică, va să zică a face istoria redeşteptărei Moldovei după 1840, istoria pregăti re i revoluţi unei din 1848 în Mol­ dova, va să zică a urma pas cu pas căiinăcăniile şi unirea principatelor surori, alege­ rea şi domnia Principelui Cuza cu actele mari săvârşite în timpul acestei strălucite domnii.

Nu însă într’o scurtă şi ocazională cuvân­ tare ca cea do astăzi şi nu de către mine, care nu am competinţa cerută, s’ar putea desfăşura epoca aşa. de bogata. în fapte mari, care a fost punctul de plecare al constituirei regatu­ lui român.

Această sarcină şi-au îndeplinit-o cu un neîntrecut succes marii noştri istorici, d-nii Nenopol şi Iorga, cum şi alţi scriitori cari au înfăţişat perioada de la 1821 încoace, cu o adevărată epopee de a lungul căreia se vede, se aude şi se simte, când durerea cea mai chi­ nuitoare, jalea cea mai adâncă şi amărăciu­ nile cele mai negre, când bucuriile cele mai semne, entusiasmul şi fericirile cele mai calde.

Mă voi mărgini dai'’, întru a schiţa câte-va din faptele vieţei lui Negri de la 1840 şi până

1B la 1866, clin care să se vadă cultura şi însu­ şirile sale de diplomat şi bărbat de Stat, iu­ birea sa de ţară şi de neamul românesc de pretutindeni şi mai presus de toate caracte­ rul său statornic şi clesinteresat, care face din Negri una din figurile mari ale istoriei noastre.

Prima manifestare a lui' Negri a fost pe frumosul câmp al li te ra turei, unde s’a remar­ cat cu un deosebit talent de scriitor, ceea ce a făcut ca el să ocupe un loc însemnat între literaţii noştri. Scrierile sale, versuri şi proza, sunt inspirate de acelaşi sentiment ce stăpâ­ neşte întreaga sa fiinţă: iubirea de ţara şi de tot ce e românesc.

Pe tărâmul însă politic şi naţional. Negri avea să-şi exercite rodnica sa activitate, care îl va duce la nemurire.

Format la şcoala generoaselor idei ale murei revoluţiuni franceze şi în curent cu progresele popoarelor apusene, ca şi-generaţia cultă din vremea aceea/ Negri nu se putea împăca cu starea de lucruri ce domnea în ţară.

In adevăr ţările noastre, şi mai ales Mol­ dova, pe al cărui tron se afla atunci Mihaiu Sturza, treceau printr'o epocă de grea Încer­ care.

Purtarea hrăpăreţă şi arbitrară ce o avea Mihai Sturdza în ocârmuirca tarei, cum şi servilismul său faţă de Rusia, care de când luase protectoratul asupra Principatelor ro­ mâne, împedeca des voi tarea lor culturală şi naţională, nu întârzie de a revolta spiritele tuturor Românilor doritori de a asigura o soartă mai bună patriei lor.

Atunci s’au strâns ca într’un mănunchi toţi tinerii moldoveni, cari erau însufleţiţi de ace­ laşi ideal naţional, spre a porni lupta.în contra

16 ‘acelora cari zădărniceau realizarea acelui mă­ reţ ideal.

Negri, care trăia atunci la moşia sa Mânjina din judeţul nostru, intră în această luptă cu acel entuziasm care îl fa cea să fie gata pen­ tru ori-ce sacrificiu.

De atunci preocuparea sa de căpetenie a fost: unirea ţărilor surori şi împroprietărirea sătenilor, la înfăpt uirea căror idei, el avea să contribue, precum se ştie în bună parte De pe vremea aceea moşia Mânjina ajunse să fie ca un fel de Meca a românismului, unde mergeau în pelerinaj tinerii din ambele ţări surori. In modesta sa căsuţă din sat se întâlneau tinerii din ţara românească: Bolintineanu. Bălcescu, Maiorul Constantin Filipescii şi alţii, cu cei din Moldova. Alexandri, Kogălniceanu, Alecu Ruso, de unde plecau „apostoli ai unirei şi soldaţi ai ţărei“.

Dar să lăsăm pe poetul doinelor şi lăcră­ mioarelor să ne-povestească el, în fermecă­ toarele sale cuvinte, rolul avut de Negri în pregătirea unirei: „La Mânjina tinerii osteniţi şi descurajaţi de greutăţile misiunei lor, prin­ deau o nouă putere pentru luptele viitoare ; Moldovenii şi Muntenii aveau ocaziunea de a se cunoaşte de- aproape, a se stima, a se iubi, a pune la. un loc sperările lor, a face proecte măreţe pentru renaşterea patriei comune, a se înţelege pentru formarea unei opiniuni publice în ţară. Zic patrie comună, zic ţara, pentru că la Mânjina nu mai erau Moldoveni şi Munteni, ci Români; nu erau două ţări pen­ tru români, ci o singură ţară, o patrie comună.

Unirea exista în inimi, ea se tălmăci în cu­ vinte şi prinse rădăcini ca o plantă cerească

17

pe acel loc ars de soare şi lipsit de plantele umbritoare ale pamantului Cu aceiaşi patriotica îmboldi re lucră Negri şi la Paris, unde se stabilise înainte de isbucnirea revoluţiimei din 1848. Când tinerii exi­ laţi se duseră în capitala Franţei, ei găsiră în Negri pe cel mai devotat prieten al lor care pe mulţi îi întreţinu pe cheltuiala sa şi îi ajută în diferite chipuri spre a-i încuraja în lupta pentru mântuirea patriei.

La Paris în mijlocul exilaţilor şi a studen­ ţilor români, de ziua de Sf. Ştefan, Negri pro­ nunţă acel mişcător toast, ce se încheia cu lapidarele cuvinte, exprimând aşa de minunat ideia unirei de caro era cuprins sunetul sau. că par a fi fost destinate ca să fie săpate pe statuia sa: „In visurile mele înflorite, se arată viitorul României Suntem milioane de români răsleţi! Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea! Sa trăiască Uni­ rea Românilor" !

Când Negri reintră în ţara împreună, cu ceilalţi exilaţi, după retragerea din Domnie a lui Mihai Sturza, continuă lupta cu acei aş ardoare patriotică pentru Unire.

Sub domnia de fericită amintire a. lui Grigore Ghica, Negri care ajunse Ministru de lucrări publice, însoţi pe Domnitor în călăto­ riile ce acesta. întreprinsese prin ţară în sco­ pul de a pregăti spiritele pentru unire. Tot atunci Negri primi greaua misiune de a representa Moldova în conferinţa de la Vi en a, când arătă pe lângă dibăcia sa diplomatică şi in­ teresul ce-1 purta pentru cauza românismului. . Aci, Negri interveni pe lângă diplomaţii ma­ rilor puteri să repare cruda lovitură cc sufe­ rise ţara sa la 1812, când i se răpise Basara-

18 bia, Deşi diplomaţii au rămas reci la cererea lui Negri, ea arăta însă lumii că nici odată Romanii nu vor uita pe fraţii lor de peste ho­ tare, cu care îi uneşte aceleaşi legături de limbă şi do origină.

Aceiaş preocupare patriotică avu Negii şi la Constantinopol unde se mutase conferinţa, cănd cercă să smulgă din mâinele călugărilor groei pământurile mănăstirilor închinate. Daişi în această chestiune combinaţiile diploma­ tice se puseră dea curmezişul intereselor na­ ţionale.

Cu toate acestea, entuziasmul de care era cuprinsă generaţiunea secolului trecut şi în­ crederea ce o aveau marii noştri bărbaţi în viitorul poporului român, făcură ca ziua în care aveau să fie realizate idealurile naţionale să nu întârzie. La acasta a contribuit şi spri­ jinul ce ne-a dat nobila şi generoasa naţiune franceză. Se cuvine dar şi în această ocaziune, ca şi în ori-ce alta' în care va fi vorba de în­ chegarea statului român, să ne reamintim de numele lui Napoleon III şi să-l. pronunţăm cu iubire, ca al unui geniu protector al României.

Prin intervenţia mărinimosului împăratul Fran­ ţei, s’a putut ca dorinţele noastre să fie auzite de diplomaţii Europei,. Deşi ele nu au fost în totul îndeplinite, totuşi hotărârile congresului din Paris au servit ca punct de sprijin în lupta ce patrioţii noştri au dus-o pentru aşi asigura succesul final al idealului lor.

In această luptă Negri a stat la postul său fâcându-şi pe deplin datoria şi sacrificând totul pe altarul patriei.

El se găsi şi atunci alături de nemuritorul Cuza, care îşi dăduse demisiunea din părcălăbia de Galaţi, ca o protestare în contra ten-

19 dinţelor anti-unioniste alo Caimacanului Vogoride, şi amândoi se puseră în fruntea parti­ dului naţionalist din oraşul nostru ca să con­ ducă lupta pentru alegerea în divanul ad-hoc a deputaţilor partizani ai unirei.

Patriotismul şi vrednicia lor făcură ca ei să poată triumfa în contra uneltirilor, din năuntru şi din afară, ce se întrebuinţase pen­ tru a se falşifica adevărata voinţă a tarei.

La noua alegere fură trimişi, din. partea oraşului Galaţi, ca deputaţi în divanul ad-hoc, Cuza şi Negri. Ei împreună cu Kogalnieeanu representau în adunarea divanului Moldovei sufletul naţiunei şi de la., dânşii porniră pro­ punerile a căror realizare avea să pună teme­ lia statului român.

Kogalnieeanu şi Negri, tot în această adu­ nare, ridicară chestiunea de căpetenie pentru noi, a împroprietărirei ţăranilor, ceea. ce do­ vedea că în gândul acestor mari bărbaţi de stat era, ca unirea ţărilor să, fie consolidată prin ridicarea stărei economice a acelei mai* numeroase clase a populaţiunei noastre.

Negri presentă atunci divanului proectul său de împroprietărire, în care spunea că, boerii proprietari să vândă odată pentru totdeauna pământurile sătenilor, care aveau să le plă­ tească după adevărata lor valoare.

Proectul lui Negri nu plăcu însă marilor proprietari, ceea ce făcu ca el să fie amînat dar nu însă pentru mult timp, căci avea să fie realizat la 1864 de către Cuza şi Kogălniceanu eu toată împotrivirea acelor care cre­ deau că încă se poate păstra privilegiul de a stăpâni numai unii pămîntul ţârei.

Acest act al împroprietărirei are să fie unul din cele mai mari nu^numai din timpul Dom-

20

niei lui Cuza, clar clin întreaga noastră istorie, caro va întări legăturile clasei celei mai numeroase cu pământul patriei şi va asigura ordinea socială.

Demnă de admiraţi unea noastră este pur­ tarea avută de Negri şi cu ocazia alegerei de Domnitor a lui Cuza. Deşi era sprijinit de partidul naţionalist şi avea mulţi sorţi de isbândă, totuşi Negri renunţă de a-şi pune can­ didatura la domnie numai ca să jiu producă desbinare în rândurile unioniştilor şi să poată astfel triumfa acel candidat care să facă po­ sibilă unirea. Atunci trimise Negri scrisoarea sa către Alexandri, care scrisoare se termina cu cuvintele ce au fost reproduse pe a doua placă a acestei statui: „Sunt deajuns bărbaţi moldoveni mai vred­ nici de însărcinat cu povara domniei, care au adevărate drepturi legale, şi cu care astăzi nu mă pot asemăna de cât în de o potrivă durere pentru binele acestui ai nostru pământ".

In această scrisoare se oglindeşte acelaş suflet ce l’âm văzut şi până acuma, cu acelaş caracter desinteresat şi lipsit de ori şi ce am­ biţiune personală, atunci când erau în joc in­ teresele patriei.

Când. în ziua de 24 Ianuarie s’a vestit că alesul Moldovei este şi alesul Munteniei, atunci s’a împlinit visul tuturor Românilor: Unirea ţărilor surori era o realitate.

In timpul cât a domnit Cuza, Kogălniceanu şi Negri au fost cei mai de aproape sfetnici ai săi şi ei l’au ajutat în toate actele mari, care au făcut ca acea domnie să censtitue o epocă din cele mai glorioase a istoriei noastre.

Activitatea lui Negri s’a desfăşurat în afa: cerile diplomatice, atunci când a primit greaua

21 şi plina de răspundere sarcină de a reprezenta România pe lângă guvernul turcesc.

Două mari chestiuni au fost resolvato prin abilitatea şi patriotismul lui Negri, aşa cum cereau interesele ţârei: recunoaşterea lui Cuza ca Domnitor al României şi secularizarea ave­ rilor mănăstirilor închinate.

La început Turcia, din motive ce numai în folosul ei politic nu erau, nu voia să primească alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele Prin­ cipate. Negri a reuşit să facă pe Sultan să primească vizita Domnitorului, român la Gonstantinopol. Această vizită avu importanţa ei deosebită prin aceea că satisfăcea prestigiul nostru naţional. Ea se făcu cu un ceremonial, care rupea cu trecutul de umilire de până atunci, ceremonial ce nu se o bici nuia de cât la primirea suveranilor celor mai mari state, ridicându-se astfel demnitatea României până la înălţimea naţiunilor suverane.

Nu trecu mult după călătoria lui Cuza la Constautinopol şi sosi firmanul care întărea pe Cuza ca domnitor al României.

Activitatea diplomatică a lui Negri la Constantinopol a fost încoronată de actul, care are sâ-i servească de cel mai frumos titlu la re­ cunoştinţa posterităţei. El a contribuit cu tac­ tul său de mare barbat de stat să scape din stăpânirea călugărilor greci a cincea parte a pământului ţârei. Din vremuri destul de vechi, călugării greci reuşiseră să intre în mănăsti­ rile noastre şi să. se facă stăpâni pe toate bunurile acelor mănăstiri, ce le fusese lăsate de voevozii şi boerii noştri ca semn al evla­ viei lor şi spre a servi în scopuri umanitare şi culturale. Până la Cuza, încercările ce se făcuse de unii din domnitorii noştri care erau

22

călăuziţi de interesele noastre naţionale, nu putură izbuti. Cuza însă cu voinţa lui hotărată, când era vorba do a apara drepturile ţâ­ rei, nu ţinu socoteală de protestările Patriar­ hiei din Constantinopol şi nici de sprijinul ce-1 dedea acestei Patriarhii ambasadorii marilor puteri.

El chemă atunci în fruntea guvernului pe j Mihail Kogălniceanu, genialul nostru barbat de stat, care, prin un act de autoritate şi în I contra voinţei formale a Europei, dete ţârei averile mănăstirilor închinate.

La Constantinopol, unde să dădea lupta în­ tre Patriarhie si tara noastră, Negri avu să întâmpine cele mai mari greutăţi ce i se pu­ neau în cale de intrigile şi stăruinţele călu­ gărilor greci, care nu voiau să lase să le scape din mână veniturile aşa de colosale ce le tră­ geau din ţările noastre, cum. şi dela interven­ ţia, şi ca interesată, a unor mari puteri. A fost o fericire pentru ţară. că în momentul acela când se trata o chestiune aşa de vitală pentru ea, să fie representa-tă la Constantinopol de un barbat cu patriotismul, caracterul incorup­ tibil şi însuşirile diplomatice, cum era Negri.

El răspundea ambasadorilor, care interveneau în favoarea călugărilor greci, că: „nu ar fi bine să intervină ambasadorii, căci în acest caz surescitaţi a poporului ar putea să aducă nenorociri; de aceea ar fi mai bine ca lucrul să se facă prin ţară".

Iar ambasadorului francez, d-1 Lavalette, care şi în această mare chestiune susţinea in­ teresele româneşti, Negri îi spunea: „Nu este vorba de o chestie internaţională, ci de pă­ mântul nostru". Şi pe când acesta era limbagiul ce-1 ţinea

23

Negii, cu atâta demnitate şi cunoştinţa ele lucruri, plenipotenţiarilor marilor puteri ale Europei, în corespondenţa aproape zilnica ce o avea cu Domnitorul Cuza şi cu guvernul său, îi îndemna să grăbească secularizarea averilor mănăstireşti. Intr’una din scrisorile sale către Cuza., Negri îi spune Domnitorului: Trcbue secularizate în toată puterea cuvântului averile mănăstirilor, tot aşa precum au fost ele secularizate pretutindeni în Europa, unde ele erau adevărate proprietăţi ale bisoricei şi nu o uzurpare şi o cârciumărire ca la noi“.

Aceste cuvinte dovedesc cât de bine pătrun­ sese Negri chestiunea a cărei resolvirc i se în­ credinţase şi ce deosebire profundă făcea dân­ sul între modul în care să dobândiseră de către bisericile celorlalte popoare ale Europei ave­ rile lor şi cel întrebuinţat de călugării greci pentru a intra în stăpânirea unii mari părţi din pamîntul ţării noastre.

Astfel dar prin conlucrarea energică şi lu­ minată a lui Cuza, Cogălnieeanu şi Negri bi­ sericile şi mănăstirile noastre cu toate bunu­ rile lor, ce sunt aşa de strîns legate de isto­ ria neamului românesc şi care reamintesc de scumpele nume ale marilor noştri Yoevozi, care le-au ridicat şi înzestrat, au fost redate ţârei pentru a servi la propăşirea ei.

Activitatea politică a lui Negri se încheie în 1866 odată cu abdicarea din Domnie a lui Cuza. Din acel an se retrage în orăşelul Tîrgu Ocna, unde şi-a petrecut restul zilelor sale înviaţă liniştită şi foarte modestă. In ultimul moment, Camerile îi votară o recompensă na­ ţională, dar cu toată lipsa pe care o ducea, el a refuzat să primească bani de la ţară. pre-

24 cum refuzase chiar restul din salariul ce 1 se cu vi nea ca agent la Constantinopol.

Cu acest act de desinteresare patriotica s’a sfârşit viata aşa de curată a acestui bărbat, devotat până la sacrificiu binelui public.

Negri ar fi avut cel dintâi dreptul să spună ca expresiunea purului adevăr: „Totul pentru tară nimic pentru noi“; căci el mai mult ca ! toţi, a dat totul pentru ţară şi n’a cerut nimic pentru dânsul.

Aşa apare la lumina istoriei figura lui C. Negri: înconjurată de o aoreală, ce o face să strălucească de bunătatea sufletului său de iubirea până la nebunie a patriei, de însuşirile sale de diplomat şi bărbat de stat, cum şi de caracterul său statornic si integru. De aceca recunoştinţa publică îl răsplăteşte păstrînd şi venerând memoria numelui său, şi această statue este şi ea o răsplată pentru tot ce a făcut Negri pentru tara şi oraşul nostru.

Domnule Primar, partea ce aţi luat-o alături de comitet pentru a se aduna sumele trebuin­ cioase ridicărei acestei statui, măsurile ce aţi dispozat ca serbarea de astăzi să fie o ser­ bare naţională, arată cum apreciaţi Domnia Voastră rolul avut de Negri în lupta pentru propăşirea şi intemeerea statului nostru. De aceea sunt sigur că, încredinţau du-vă d-voastră această statue, ea va fi păstrată cu toată dra­ gostea ce se cuvine să o aibă fie-care român pentru bărbaţii mari ai ţârei. Pentru aceste timpuri, mai ales, în care interesele şi ambi­ ţiunile personale au un pas destul de mare înaintea intereselor generale, ne trebuesc amintite figurile acelor mari bărbaţi, care să ne deştepte sentimentele de datorie către pa­ trie şi neamul românesc. Figura aceasta a lui

25 Negri o vor privi toate generaţiunile şi le va servi lor în a-şi face educaţia cetăţenească |i patriotică şi le va. insufla sentimentul de sa­ crificiu în lupta pentru realizarea idealului naţional, care va asigura şi mai bine fericirea şi viitorul scumpei noastre Românii.

S^iscîB8*sb3£ I)-!ui Tâe. Etădănlu, ujjutoir aSe 5^-3o»ai* Domnule Preşedinte, Primesc cu recunoştinţă şi vom păstra cu evlavie frumosul monument, care, prin stă­ ruinţa mai presus de ori ce laudă a comite­ tului presidat de Domni a-Voastră, si prin obolul concetăţenilor noştri, se ridică marelui Costache Negri.

Domnilor, Oraşul nostru care s’a bucurat în trecut de înţeleptele poveţe ale lui Costache Negri, oraşul în care a părcălăbit acest suflet de elită în momentele critice prin care trecea Moldova înaintea unirei Principatelor, Galaţii, care a jucat un rol atât de important în prepararea evenimentelor din 1859, mai ales datorită pa­ triotului dela Mânjina, nu se putea mulţumi ca numele şcoalei normale şi a unei pieţe pu­ blice să amintească legăturile ce au fost în­ tre el şi noi.

Iniţiatorii veşnicirei în bronz a acestei po­ doabe a românismului au ştiut să se folosească de sentimentele noastre de recunoştinţă şi au reuşit să ne facă darul de astăzi.

De acum înainte chipul acesta de bronz va împrospăta în amintirea bătrânilor marele eve­ nimente la cari au participat prin glasul şi fapta

26

lui Costache Negri; el va deştepta interesul gen eraţi unei noastre şi a celor viitoare asupra istoriei contemporane. Aceste generaţi uni, răs­ picând firul trecutului şi găsind împletită ac­ tivitatea acestui om în toate evenimentele ce au dat aşezarea de azi Statului Român, vor în­ ţelege nobila viaţa de muncă-şi sacrificii pentru idealurile naţionale şi vor găsi totdeauna mângâerea în nesuccese şi imbold pentru noi sfor­ ţări spre a contribui şi ele, în cât de mică mă­ sură. la ridicarea patriei.

E rar să se găsească o viaţă mai curată şi mai desinteresată, o mai neprihănită dragoste de neam, mai înaltă pricepere a nevoilor reale şi mai mult tact în urmărirea unui scop măreţ naţional, ca viaţa lui Costache Negri.

Ca tânăr, agitat"de frigurile revoluţiei de la 1848 la Paris; ca preşedinte al comisiei de înfrumuseţare la Calaţi, ca membru în diva­ nul ad-lioc; ca diplomat la Constanţinopol; ca colaborator al lui Cuza Vodă sau ca simplu particular la Târgul Ocna, Costache Negri na încetat un moment să se preocupe de înăl­ ţarea şi întărirea României, preocupare în totul curată, ideală, jertfindu-se mai totdeauna pe sine.

Dacă covârşitor este rolul pe care Costache Negri l-a jucat în momentele cele mai grele ale trecutului nostru ca neam, pentru noi cei din Galaţi este, înainte de toate, un îndrumător.

El s’a ocupat mai mult de realele nevoi ale comerţului; el a schiţat în linii largi cum trebue gospodărit portul nostru; el, răspunzând invitaţiei de a primi să fie primarul oraşului, a îndemnat pe gălăţeni să se conducă singuri, să se deprindă cu amănuntele treburilor pu-

2^7 blice şi cu administrarea obştei, cu înţelegerea nevoilor locale.

De aceea concetăţenii noştri mulţumesc cu rec un oştinţâ comitetului pentru realizarea unei vechi dorinţi şi ’1 felicita pentru modul cum ea a fost înfăptuită.

Discursul «l-iul DuiBiu Zniiiiirescu Domnule Ministru, Domnule Preşedinte, Domnule Primar, Printre caracteristicele popoarelor tinere, nepăsarea şi exageraţia sunt două atribute externe, de care deopotrivă sar cuveni să ne ferim: să nu uităm pe cei ce ne-au făcut bine, dar, când ne aducem aminte de ei, să nu umflam laudele.

In această notă justă se ţine oraşul Galaţi, când ridică un monument lui Costachi Negri, după 30 de ani de la moarto şi. după 100 de ani de la naşterea sa.

Din pleiada de bărbaţi ce au făurit statul nostru de astă-zi, figura lui Constantin Negri, se desprinde, vioaie dar nobilă şi austeră.

Fiu de boier mare, unul din pretendenţii la domnie, ce avea cei mai mulţi sorţi de izbândă, cu Lascar Catargiu, — el se de te la o parte, când, în seara de 3 lauuarie .1859, în aduna­ rea de la Costachi Kolla, Pisoschi propuse can­ didatura lui Cuza. S’ar zice că o nobilă fata­ litate hărăzise acestor locuri menirea de a da ţării pe primul ei ales! Căci Lascar Catargiu sau Costachi Negri sau Alexandru Cuza erau gălăţeni sau din preajma Galaţului.

S’ar mai putea zice că nicăeri nu răsunară cu mai mare tărie, cuvintele lui Kogălnicoanu,

T 28

de cât aci, pe malul îngheţat de la Ţiglina când acesta rosti Domnitorului, în ziua de 5 Ianuarie, memorabilele cuvinte: „după una sută cinei-zeci şi patru ani de durere, de umiliri şi de degradare naţionala, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitula•- ţii le sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pro Domn". Aici, pe malurile bătrânului fluviu’ unde tăbărâse divinul nostru împărat-, a în­ colţit cu mai mare puteresimţimântul patriotic, în momentul renaşterii. Şi, cum s’a dat la o parte de ■ la scaunul domniei, tot cu aceiaşi modestie şi cu acelaşi devotament s’a pus Negri în serviciul iui Cuza, primind numai decât să facă parte dintro comisiune, cu N. Catargiu şi colonelul Mavriki, care să meargă ia Poartă spre a notifica Sul­ tanului suirea lui în scaunul Moldovei.

Era foarte importantă dar cu mult mai uşoară misiunea lui Alexandri pe lângă împă­ ratul Napoleon şi chiar pe lângă Lord Malmesbury, de oare-ce, dintre puterile garante, Prusia, Sardinia, Rusia şi Franţa ne erau bine­ voitoare, Turcia şi Austria potrivnice, pe când Anglia evolua către Franţa.

Costachi Negri, numit agent al Moldovei pe lângă Poarta, în locul lui Fotiade, este numit la 31 Octombrie, ad-interim şi agent al Mun­ teniei, în locul lui Aristarchi. Acesta este cel d’intăi act diplomatic al lui Cuza, pentru recunoaşterea unirei principatelor de către Poarta otomană.

In anul 1860 se săvârşi de către primul Domn român , al Principatolor-Unite un act de cea mai mare însemnătate politică: la 22 Sep­ tembrie, Alexandru Ion I, porni din Galaţi către Constantinopoli, spre a se înfăţişa su-

29 zercinului său. Vizita aceasta se făcu în cele mai strălucite condiţiuni. Nimic din 'ceremo­ nialul odios al primirei Domnii lor-.vasali' nu se aplică vizitei lu Cuza.

Domnul român fu găzduit în palatul Emirgian, ca prinţul Napoleon şi mame duce Cons-. tantin intră, la audienţă, nu prin poarta cea mică, ci prin acea a Sultanului; Padişahul aştepta pe prinţul român în picioare; Marele vizir îl conduse până la uşă; Sultanul îi tri­ mise o sabie de onoare împodobită cu pietre scumpe etc. etc.

Toată această primire fusese pregătită de Costachi Negri, care, prin darurile sale sufle­ teşti, plăcuse ambasadorilor, în special celui francez, lui Fuad-Paşa şi lui Serfet-Paşa. Dar rolul cel mai* mare, din întreaga viaţă poli­ tică a lui Negri, fu acela pe care-1 juca el în momentul Unirei. Marii dregători ai Porţei, ambasadorii Franciei şi ai Angliei (d-nii Lavalette şi Bulwer); consiliul de miniştri clin Moldova, cu Panu în frunte, cel din Muntenia, cu Manolaki Kostaki; ambele corpuri legiui­ toare întrunite pentru dezlegarea chestiei ru­ rale,—toţi şi toate îşi găseau răsunet în marele suflet al acestui român modest, dar înţelept.

La 25 Noembrie 1891, Teodor Calimaki se­ cretarul lui Negri, aducea la Galaţi firmanul unirei. De mare însemnătate este iarăşi şi se­ cularizarea bunurilor mănăstireşti, în care Negri a avut de luptat la Constantinopole cu şiretenia călugărilor şi cu influenţa Rusiei, şi cu care ocazie a pregătit importanta sa lu­ crare: Memoire presente ă la Commission interna­ ţionale fiour Ies couvents dedi.es.

Aceasta este activitatea lui Costachi Negri, schiţată în linii mari. ;

!

30

Dar C. Negri a fost şi scriitor. El a compus Nopţile veuetiane, Strigoiul\ Călugăriţa şi a tra­ dus poeme din Byron şi alţi autori străini.

După detronarea lui Cuza, el s’a retras în castelul său de pe malul Trotuşului.

In stânca ce se vede şi astă-zi, bat valurile reci, aducând de departe melancolia vremii I trecătoare. Oamenii ce s’au trudit pentru bi- | ncle public, mor sceptici şi răniţi, fiind-că la foarte puţini, le este dat să vadă roadele trudii lor şi la mâi puţini încă să li se recunoască meritele în viaţă. Aşa muri Costachi Negri în 1870.

In numele Academiei Române, care vene­ rează memoria tuturor marilor bărbaţi ai patriei, vin să mă închin înaintea imaginei aceluia care, cu Kogălniceanu şi Cuza, a făcut Unirea, secularizarea mănăstirilor, împroprie­ tăririlor ţăranilor, pregătind ast-fel epoca eroică de la 1877 şi epocă de bogăţie de la 1912.

Cu inaugurarea monumentului lui Cuza la Iaşi, la care Primul şi viteazul Rege al Ro­ mâniei a salutat memoria Primului Domn al Principa/telor-Unite; cu monumentul de astă-zi, ridicat în amintirea lui Costachi Negri,—ţara noastră începe să dea dovadă de maturitate si de civilizaţie, căci gratitudinea nu o înţeleg copiii şi sălbatecii.

Discursul «1-1 ui N. lorga întâia oară se ridică în România statuie unui om pentru că, ajungând foarte sus şi pu­ tând răzbate până la cea mai înalta culme a puterii şi strălucirii, a ştiut să rămâe modest şi sărac.

Căci Costachi Negri n’a fost ce merită fără îndoială să fie, ci a silit cu toate puterile u-

81 nei nobile abnegaţii, unei desăvârşite uitări de sine, să nu i se dea nimic. El a păstrat numai atâta din ce poate asigura sângele, înrudirile, talentul, energia, cât era de nevoie ca să poată servi ţara sa. Şi a cerut în schimb un singur lucra; să se răsfrângă mulţâmită asupra prietenilor săi, cari sau înălţat prin el, asupra Domnului mare, căruia a ştiut să i se închine întreg. A fost o rază curată, bucu­ roasă că se poate confunda în lumina zilei ce se deschide.

Să ne dăm seama bine de însemnarea mo­ rală a acestui monument. Ridicat tocmai azi, de-asupra egoismului fanatic de sine, a spiri­ tului de facţiune, gata să sfâşie şi patria, a ignorării oricăror îndatoriri sociale şi a ne-, gaţiei criminale a ori-cărui ideal, el înseamnă nu numai omagiul unei naţiuni adus virtuţii politice, fără de pată. ci şi îndatorirea solemnă din partea tuturor celor buni, de a urma, spre cinstea ţării şi triumful moravurilor, bune, acest nemuritor exemplu. Căci o ţară nu se poate clădi nici pe cel mai netăgăduit avânt al unui suflet genial, care urmăreşte cu mân­ drie zborul aripilor sale puternice şi încă mai puţin pe mărăcinii împleticiţi ai dibăciei po­ litice, ci numai pe nemişcata piatră de teme­ lie a caracterelor ce s’au jertfit pentru ca să creeze o patrie. Şi nu poate fi o mai mare jignire pentru ast-fel de eroi ai biruinţei asu­ pra patimilor omeneşti, de cât profanarea prin zbuciumul neînfrânat al patimilor, capriciilor şi poftelor, a templului pe care, jertfindu-se, l-au ajutat să se ridice.

Prin scris şi prin învăţământul şcolilor sun­ tem datori a face ca România de mâine să fie vrednică în ce priveşte puritatea ideală de

82 începuturile ei. Şi înaintea chipului aceluia, care i-a dat mai mult din fiinţa sa pămân­ teasca: glorie, bogăţie, fericire, s’o tăgădu­ iască oricine mai are simţul celei mai înalte datorii a unui educator!

B>iscursiil D-lui Grlgore Forţu, delegatul Ligei Culturale, secţia Galaţi Domnilor, Rând pe rând pământul ne fură pe cei mai mari, pe cei mai buni ai neamului nostru şi rând pe rând noi presarăm acelaşi pământ cu aceste flori ale recunoştinţei noastre: mo­ numentele. Şi nu sunt aceste flori sterpe: ele rodesc prin lumina faptelor evocate şi prin însăşi râvna curată, prin însăşi dragostea cu care noi ne înălţăm şi ne închinam lor.

Căci nimic nu se făptueşte până ce mai în­ tâi nu.s’a gândit şi nu s’a simţit şi nici un monument nu se înalţă aici în lumea reali­ tăţilor, până ce el nu a încolţit şi nu s’a înăl­ ţat în lumea sufletelor noastre: asemenea şi monumentul ce sărbătorim astăzi; el de mult încolţise la căldura inimilor noastre de unde, apoi, a răsărit în bronzul cel fără de moarte, întruchipând figura zimbitoare şi senină a ma­ relui, a bunului şi atât de desintcresatului pa­ triot Costache Negri.

Viaţa lui Costache Negri este pe de-a în­ tregul împletită în viaţa cea mai nouă a nea­ mului nostru. Prin multe, prin grele cumpene de încercare a avut să treacă istoria vieţei acestui neam, dar nici una nu pare săi 11 fost atât de ameninţătoare ca acea prin care a trebuit să treacă Unirea noastră. Se pare că

BS nici odată, nu fusese o mai mare frământare, un mai neguros vălmăşag al patimei oarbe a unora şi al iubirei curate a altora şi nici odată par’că nu ne apropiasem mai mult de malul prăpăstios al neînţelegerii şi al răutăţei ome­ neşti. Şi atunci, la vremea aceea de grea. cum­ pănă, Dumnezeul pricinilor drepte a scos din adâncul neamului nostru pleiada aceia de tinen eroi, cari au fost să fie isbăvitorii vremei celeia; cu toiagul credinţei şi iubirei lor au despicat în două valurile apei cele mai tur­ buri şi celei mai vrăjmaşe şi ne-a trecut din­ colo, la limanul mântuirei pe care, de atunci încoace trăim şi ne bucurăm şi ne propăşim.

Din cel întâi rând al luptătorilor acestor a făcut parte Negri care ri’a cunoscut răgazul, care n’a cunoscut şovăirea de nici-un fel: cu ochii aţintiţi spre zarea largă a aspiraţiilor lui naţionale, a mers hotărât şi a jertfit tot ce poate jertfi un om : toată averea, toată ti­ nereţea, toate puterile sufletului lui.

Iar în urma luptei, atunci când după atâta trudă biruinţa se anunţă, el, Costache Negri, nu se găsea nici în rândurile celor cari îl trâm­ biţau, nici în al celor cari îl foloseau, ci ase­ menea unui antic din cei mai rari se retrăgea în pacea patriarhală a căsuţei lui de pe ma­ lul Trotuşului.

Ce măreţ, ce sublim exemplu de cea mai cu rată abn egaţi e!

A fost în rândul celor mai primejdui[i lup­ tători, şi s’a retras în umbra vieţei celui mai simplu între cetăţeni; lui i s’a cuvenit mult şi multe şi el n’a cerut nimic şi n’a vrut să primească nimic; lui i se oferia strălucirea unui tron domnesc şi el a rămas în liniştea sihăstriei de la Târgu-Ocna, unde astăzi alte

r 34

valuri bat acelaşi mal prăpăstios al vechei şl părăsitei curţi boereşti. In sufletul lui Costache Negri, făurit din atâta putere de jertfă, din atâta modestie se oglindeşte par’că însăşi su­ fletul poporului nostru, al poporului aceluia, care aruncă vălul celei mai fireşti modestii peste toate zilele mari, cărora el le-a pus co­ roana de glorie, a poporului aceluia, care a purtat cele mai crude răsboae, ne-a păstrat cele mai scumpe comori sufleteşti, a dus tot greul şi tot amarul multor zile de restrişte şi a rămas neştiutorul marilor şi multelor lui drepturi.

Neştiutor, căci el a făptuit toate acelea, aşa cum floarea 'şi trimite parfumul, aşa cum luna îşi ’mpânzeşte taina singurătăţilor nopţii ei; un fir nevăzut par’că leagă sufletele mari şi bune de sufletul aşa do mare şi de bun al naturei însăşi. Din acest punct de vedere Cos­ tache Negri pare icoana cea mai credincioasă a fapturei poporului nostru, din straturile că­ ruia s’a ridicat şi pentru care a luptat până într’un sfârşit, neştiutor de marea, de istorica valoare a tuturor străduinţelor lui. Şi astăzi după ce vremea a aruncat asupra celor trecute vălul luminos al adevărului, s’a ridicat şi cel dintâi monument amintitor al vredniciei acestui om.

— Şi pe treptele bronzului care încearcă să redea bronzul sufletului lui Costache Negri, cu multă pietate secţia din Galaţi a Ligei pen­ tru unitatea culturală a tuturor Românilor, îşi depune coroana ei de curate flori ale iubirei şi recunoştinţei româneşti; aceasta o face Liga, care se simte cea mai chemată, cea mai îndrituită ca să-şi lege firul d’aur al aspira-

â5 *

ţlunilor ci de vechiul fir pe care eroii Unirei noastre l’au împletit atât de fericit.

Liga roagâ pe Cel mai pre sus din Ceruri sâ boltească, un cer tot mai senin şi tot mai larg d’asupra vieţei româneşti, iar Ei, Ligci. caro a ridicat steagul Unirei tuturor Româ­ nilor, să-i oţelească luptătorii şi să-i facă vred­ nici de aceia cari alături de Costache Negri, au fost înainte mergătorii ei. Comitetului or­ ganizator în fruntea căruia se găseşte D-l Petrovici, Liga ’i mulţumeşte frumos, că a iz­ butit să zugrăvească încă o icoană scumpă în altarul credinţelor noastre naţionale.

Discursul d-lui Emil Nicoluu delegatul Sindicatului rpesei Domnule Preşedinte al Clubului, Onorată asistenţă, Fericite'\s neamurile cari ştiu să cinstească pe bătrânii lor, pe cei ce şi-au închinat viata statornic, pentru binele unui neam.

Numai rescolind vrafurile trecutului cu sme­ renie şi cinstind de apururoa pe eroii nea­ mului, vom face dovada că suntem vrednici de binefacerea revărsată asupră-ne şi pregă­ tiţi să ducem mai departe, spre desăvârşire, moştenirea de muncă şi glorie ce ne au lă­ sat-o ei.

Cu cât mai trainic se aprinde în sufletul unui popor flacăra conştiinţei, cu cât luminea­ ză ea mai departe şi tot mai adânc în mase, cu atât simţul datoriei ne mâna tot mai nainte spre glorificarea celor ce au aruncat mai întăi semânţa, care a sădit în noi, trainic sim­ ţul datoriei faţă do patrie, faţă de moşteni­ rea trecutului şi de noi înşine.

86

Gând în nordul Moldovei, din îndemnul ce­ lor mulţi, un nem întreg a ridicat un falnic monument de bronz marelui Domnitor Cuza, al acestui strejar care, după ce a întărit opera înfâptuirei României moderne, a întins testamentul său glorios vrednicului său urmaş; Când, zic. acum câte-va zile un neam întreg, îndemnat de dorul datoriei, a cinstit cum se cuvine pe Domnitorul său de ori, cum Gala­ ţii, unde par’că se si mp te încă în toate un­ ghiurile freamătul suflului marelui Domnitor, unde şi-a leganat el frumoasele speranţe cari l’au dus la isbândă, cum cetatea asta, care a slujit de leagăn pentru desăvârşita creare a României moderne, cum n’ar fi dovedit că ştie să cinstească pe ai săi ? să le înalţe mo­ numente cari să vorbească urmaşilor de glo­ ria străbuna şi de cuibul unde s’a făurit ea?

La Mânji na, un sat modest dar al cărui nume datori suntem să rostim cu smerenie, acolo marele Cuza şi prietenii lui, în taină; în liniştea nopţilor înstelate, îmboldit de cân­ tăreţul patriei, de poetul Alexandri, şi înso­ ţit de sfatul marelui pa.triot si cinstit Costache Negri, a pregătit Unirea şi faptele măreţe ce aveau să slujească mai târziu la înălţarea neamului.

Monumentul acesta, care ne înfăţişază chi­ pul lui Costache Negri, stă martor de cum în­ ţelegeţi D-tră, de cum înţelegem noi Gălăţenii să cinstim pe străbunul nostru care din 1812 şi până la 1876 şi-a închinat viaţa pen­ tru binele acestei ţări.

N'aţi putut uita şi bine faceţi că la 1858, ca reprezentant în Cameră al acestui frumos târg, când i s’a propus Coroana Moldovei, el a respins scaunul domniei şi a rămas stator-

37

nic şi credincios sfetnic al Domnitorului Cuza, alături de care a stat neclintit pană în clipa din urmă.

O! da, să cinstim aseminea figuri măreţe, să le dăm locul ce li se cuvine în pravilele ţărci, să le turnăm chipurile în bronz, ca în veacuri să ne fie martore a gloriei străbune şi să slujească de pildă generaţiilor ce ne vor urma.

Alţii vor face biografia lui Costacke Negri, biografia ce nu se poate cuprinde în cate-va coaie de hârtie, ia fiind însăşi istoria renaşterei şi înfăptuirei României de astă-zi..

Eu, în numele Sindicatului ziariştilor, în numele presei pentru libertatea căreia Costa,che Negri a luptat, vă aduc tributul admira­ tei noastre pentru opera ce aţi săvârşit ridi­ când acest monument, acolo unde dânsul şi-a purtat paşii şi a cugetat pentru binele urma­ şilor săi. Şi tot în numele celor ce trăesc din gân­ diri înaripate, din visurile făurite zilnic pen­ tru propăşirea neamului, pentru care luptă ei neîncetat, cei mai mulţi anonimi, în umbră neştiuţi de nimeni, în numele colegilor mei din presa bucureşteană, depun această co7*oană, slab omagiu de recunoştinţă, la picioa­ rele marelui patriot şi închin cu smerenie fruntea înaintea chipului aceluia, care a fost C. Negri, a cărui amintire trăeşte şi va trăi de apururea în cugetul şi în sufletul neamu­ lui românesc.

38

Discursul d-lui H. Dâsctllcscu, preşedintele „Centrului Studeii(esc-lîişiu la dezvelirea statuei.

Prea Sfinţite,.

Domnule Ministru, Fraţi Români, îmi permit să declar de la început" înaintea D-voastră, că nu voi vorbi oficial, nici solemn, ci voi vorbi sincer aşa cum îmi dictează su­ fletul meu în aceste clipe de sărbătoare. E însamnată această zi pentru că ea nu repre­ zintă o manifestare efemeră; ci, astăzi, Dom­ nilor, i se face dreptate unui mare nedreptă­ ţit de uitarea şi nerecunoştinţa noastră. Nu de mult ci tot în acest an, în Iaşi, cu prile­ jul jubileului Universităţei, a acelui templu de cultură din vechea capitală a Moldovei. Ro­ mânii au sărbătorit eternizarea în bronz a lui Mihail Cogălniceanu.

E viu iarăşi în mintea noastră amintirea, când tot în capitala Moldovei, Românii adu­ naţi din toate colţurile acestui pământ româ­ nesc şi-au plecat genunchii şi au vărsat lacrimi de recunoştinţă înaintea figurei marelui dom­ nitor al Unirii, Alexandru Ion I Cuza, care a întrupat cea mai curată epocă de glorie din istoria no astră con ti m p o ran ă.

Astăzi sărbătorim eternizarea în aramă al unui alt nedreptăţit, erou din generaţia trecută; dat uitărei pănă acum de nerecunoştinţa noastră.

In adevăr, Domnilor, câţi ştiau pănă astăzi cine a fost Costachi Negri şi ce rol a jucat el în istoria noastră naţională ? Şi totuşi acest erou al generaţiei trecute are cea mai strălu­ cită contribuţiune la alcătuirea României mo­ derne.

39

Costachi Negri e clin acea generaţie dela 48 care avea ca deviză: Toiul pentru (ară şi nimic pentru noi) generaţie care s’a jertfit pentru a clădi viitorul acestui neam. El a stat în rân­ durile dintâi când acest popor avea nevoe de sacrificii pentru a trăi. Apoi lăsând să stră­ lucească faptele lui s’a retras în umbră când a crezut că trebue să dea rândul altora.

Rudenie de domnitor, iubit şi preţuit de toţi i s’a propus domnia ţării pentru care el îşi închinase viaţa. A respins propunerea aceasta care pe mulţi i-ar fi ademenit. Altuia îi era hărăzit sceptrul acestei ţări, nu lui. Şi acest ales a fost Alexandru Joan I Cu za pe care Negri l-a sprijinit şi l-a ajutat toată viaţa lui. A fost cel întâi care în divan urile adhoc a propus împroprietărirea ţăranilor, şi-a atras ura multora împotriva lui, dar n’a încetat o clipă să susţie împroprietărirea clasei ţără­ neşti, singurul mijloc de a veni în ajutorul acelor milioane de nenorociţi, care de veacuri trăiau ca nişte robi, plecaţi pe brazda, neagră şi muncind pământul care rodea pentru alţii.

Reprezentant al ţării la Con stan ti nopol el a ridicat prestigiul poporului său şi de unde pănă atunci Sultanul considera pe domnitorii Români ca pe nişte slugi ascultătoare, când s’a dus Vodă-Cuza la Con stan tiu op ol i s’a ■ făcut o primire triumfală, şi a fost tratat ca un suveran.

De multă vreme Grecii stăpâneau o mare parte din averea ţării prin mănăstirele închi­ nate lor, Costachi Negri a luptat ca un erou şi a izbutit să facă secularizarea averilor mă­ năstireşti, din mâna călugărilor greci. Atunci s-a văzut talentul său diplomatic. Dar cea mai mare faptă pe care a făcut-o el a fost pregă-

40

tirea unirii Principatelor .Române într’un singur Stat. Acestei idei s’a închinat viaţa lui întreaga şi ajuns sâ-şi vadâ visul cu ochii. Âcum putea sa se odihnească.

Dăduse ţării lui tot ce-i putuse da. După moartea lui Vodă-Cu za, C. Negri sa retras departe de zgomotul lumii, unde sărac, dar fe­ ricit de fericirea ţării lui, şi de bucuria acelor mulţi pe care el îi făcuse din robi oameni li­ beri şi stăpâni pe pământul lor, duse o viaţă de nobilă resemnare, până când moartea i-a dat liniştea de veci Aşa a fost acest mare Român a cărui amintire o sărbătorim astă-zi. Aşa era gene­ raţia în care a trăit: gata de sacrificii, gata de jertfă pentru binele acestui neam. Intre generaţia aceia de eroi şi aceia ce azi s’a aşternut o umbră de întuneric şi din acest întuneric a răsărit nevoile noastre de azi.

Am dormit pe laurii lor şi nu ne-am în­ vrednicit să facem faptele pe care ei le-au făcut. Ei au scris în jertfa vieţii lor un glo­ rios capitol din cartea acestui neam. Dar noi, noi ce-am făcut? Cartea nu s’a sfârşit, mai este mult încă de scris întrînsa. Avem de fă­ cut unirea în adânc şi în larg a acestui po­ por. Noi avem o clasă rurală necuvântătoare, o clasă de mijloc străină, şi o clasă de sus înstrăinată. Generaţia noastră va avea misiu­ nea să ridice clasa ţărănească, să creeze pe cea de mijloc şi să naţionalizeze pe cei de sus, înstrăinaţi de sentimentele curat româ­ neşti. Iar cine 7)a contribui pentru înstrăinarea cât mai mare a clasei de mijloc, în special, va comite cu adevarat o crimă naţională.

Dar mai avem încă un vis : unirea tuturor Românilor la un loc. Să dispară hotarele ne-

41 fireşti şi să ne vedem uniţi într’o Românie mare, aşa cum îi este sortit neamului nostru să fie.

Generaţia care va vedea împlinite aceste idealuri va putea sta liniştită.

Până atunci, însă, toate generaţiile nu pot fi do cât ostaşi supt arme, după cum a zis marele nostru profesor d-1 N. lorga. Avem mult de făcut, dar figurile acestea eternizate în aramă şi glasul din morminte al acestor eroi ne vor îndemna să ducem greutatea misiunii noastre. Noi, tinerii de azi, nu mai sântem vizionari şi în mintea noastră numai vagabondează ideile unei umanităţi imaginare, sau a unei fraternităţi abstracte. In sufletul nostru s’a aprins focul viu al iubirei de pa­ trie şi acest sentiment ne va îndemna la luptă.

Astă-zi, un curent de regenerare naţională, ne îndeamnă la jertfă.

In acest curent stă mântuirea neamului nostru. Crai nou ! Simbol al cuvântului de regenerare naţională, răsai tot mai sus, lumi­ nează şi vindecă cu razele tale bine-făcătoare nevoile şi durerile acestui popor.

Să trăiască amintirea marelui C. Negri.

Să trăiască iniţiatorii acestui monument de slavă şi recunoştinţă obştească.

Cuvautarea d-1 ui Sta ie llragoxntr, delegatul Teatrului Naţional din laşi.

Domnule Ministm, Domnule Prezident al comitetului, Doamnelor şi Domnilor, Poeţii şi artiştii, sunt trezitorii şi făuritorii idealuri­ lor naţionale.

Oamenii politici, sânt înfăptuitorii acelor idealuri.

Lui Costachi Negri, i se cuvine îndoita admiraţie.

42 El a fost şi făuritorul, dar şi înfăptuitorul idealu rilor noastre.

Artiştii Teatrului Naţional din Iaşi, conştienţi de marele principiu, că acei dintre ei, îşi îndeplinesc mâ­ rea misiune, care 'şi pun în slujba idealurilor, arta lor aşa de sugestivă şi de prielnică trezirii, desvoltării si înălţării sentimentelor, îşi fac o datorie de cetăţeni si de artişti de a-şi aduce prinosul lor de admiraţie către cel mai idealist şi dezinteresat cetăţean al României Costachi Negri.

El a gândit, simţit, suferit, voit pentru toţi Românii.

- A trăit toate idialurile, a simţit toate durerile. îmboldit de această mare putere de simpatic pen­ tru neamul lui, s’a jertfit în tot-deauna pe el nu mai ca să ’şi vadă pe ai lui fericiţi. E unul dintre acei, care a pregătit, jertfindu-se şi suferind, vremurile fru. moaşe de independenţă şi de mândrie naţională de azi.

Noi artiştii ştiind ce înseamnă a trăi viaţa sufle­ tească individuală, suferind, iubind, şi jertfindu-ne pe noi, pentru realizarea vieţei unui singur om, ne putem da seamă de jertfa de Christ a lui Costache Negri, pentru realisarea idealurilor, făurite de el, sau fericirea neamului său.

Ne închinăm înainte-i, ca în fata unui sfânt.

II iubim, cum nu se poate iubi de cât el. laşul ai cărui reprezentanţi sufleteşti sântem, tre­ mură de durere că el cel mai idealist şi care s’a jert­ fit mai mult pe altarul conştiinţei naţionale, a fost răpus pe tărâmul idealizărei şi eternizărei în marmura şi bronzul nepieritor ai celor doi mari reprezentanţi ai gândului, simţului şi voinţei romîneştiMihail Emi* nescu şi Costachi Negri.

Mărinimos însă, ca în totdeauna trece de la durere până la admirare şi extas. îşi depune tributul său de admiraţie şi în tăcuta lui măreţie, priveşte cu mândrie la gălăţeni, cari odată jnaJ mult argumentează adevărul, că naţiunile, cari ÎŞ*

43 cinstesc oamenii, se cinstesc pe ele însăşi şi pot privi cu încredere în viitor.

Cuvântarea d-lui Pompcia Ion Popescu, veteran din Tg. - Ocna.

Domnule Ministru, Onorat Comitet, Onorată adunare, Un comitet dc iniţiativă compus din barbaţi patrioţi şi naţionalişti din urbea Galaţi, compus dc către D-nii P. Petrovici ; D. An ton eseu ; Rain ; Fernic; Gr. Guţu; P. Radovici; C. Constantinescu şi Gh. N. Munteanu, printr’o uriaşă muncă au reuşit a se ridica Ia Galaţi un mare monument lui Costachi Negri, ilustrul cetăţean, care a fost gloria României.

Nemuritorul Costachi Negri face parte din acea ge­ neraţie de eroi, căreia România de astăzi îi datoreşte fiinţa ei.

Abnegaţia, devotamentul, iubirea curată ce avea el pentru Patrie şi neamul românesc, sunt virtuţi pe cari voim să le trecem la nemurire şi să le săpăm în mintea şi sufletul viitoarei generaţii.

In fine după realizarea marelui său ideal, şi când s’a retras şi Principele Alexandru I. Cuza de la tron, atunci şi Costache Negri s’a retras în micul orăşel Târgul-Ocna ca să se repauseze, unde marele patriot şi naţionalist C. Negri, nu a încetat să fie cercetat de către fruntaşii partidelor politice, spre a’i cere sfatul la împrejurări de grea cumpănă; şi cu care ocasie împrejurul lui se adunau tinerii cari au luptat pentru drepturile neamului Românesc.

După cum se ştie regretatul C. Negri a fost şi Vice-Preşedintele Divanului ad-hoc al Moldovei la 1857, —în acea adunare s’âu votat cele patru puncte : Unirea, Autonomia, Regim Constituţional şi representa.tiv, Prin­ cipe străin, care formează basa organisărei regatului Român de aştă-zi; ţoţ în acea adunare Negri a pro-

44 pus şi susţinut cu deosebire împroprietărirea locuito­ rilor săteni.

Iar la 1859 după ce C. Negri renunţă la tron, pleacă ca representant al Domnitorului Alexandru I. Cuza la Constantinopol, unde a susţinut şi obţinut de la Poartă şi Puterile garante Unirea ţărilor surori cu toate piedicele ce’i se puneau în cale.

Tot lui C. Negri, Ţara'i datoreşte astă-zi faptul că este stăpână peste averile mănăstireşti.

După 2 ani de la moartea lui C. Negri în 1876, poporul Român scăpă definitiv de jugul politic al Suveranităţei politice turceşti, când Războiul din 1877/78 a dat Independenţa României, iar ţărei gra­ dul de Regat sub glorioasa conducere a Majestăţei Sale Regelui Carol I, marele erou.

In Costache Negri, România mai sărbătoreşte as­ tăzi întruparea aspiraţiilor neamului nostru, pe cetăţianul care s-a jertfit pe sine şi interesele sale pentru binele obştesc.

In faţa statuiei mă închin cu tot respectul, figurei lui Costachi Negri în numele veteranilor şi al oraşului Tg.-Ocna, unde se odihnesc pentru eternitate oasele sfinte ale acelui care a fost Costachi Negri.

Trăiască d. Ministru, trăiască comitetul, trăiască ce­ tăţenii Gălaţului.

CuvâsiitîţreîE student X. loncscii Domnule Ministru, Prea Sfinte Părinte, Domnule Preşedinte, Onorat auditor, Sufletul unui popor se manifestă în diferite împrejurări, în variate forme. Evenimentele întâmplate în viaţa unui neam, fac ca sufletul lui să fie zguduit de fiorii durerii, ca şi de fiorii bucuriei. Dacă în ulti mul timp acest suflet, al neamului nostru, a fost zguduit şi de fiorii durerii, tot el a fost mişcat şii de mulţumirea bucuriei.

45 A fost dat ca într’un timp foarte scurt, să fim mar­ tori pe rând, la sărbătorirea celor mai mari români pe cari i-a avut ţara noastră. La Iaşi, frumosul oraş al marelor jertfe şi leagănul tuturor ideilor mari, s’a desvălit întâia oară, chipul în bronz a aceluia, care a ştiut să ajute şi să pregătească prin unitatea cul­ turală, viitoarea dar numai parţiala unitate politică.

Iar după aceea, şi nu după mult timp, tot laşului i se atribue meritul cinstirei, în chip demn şi măreţ a memoriei celui mai de seamă şi celui d’intâiu Domn al României. Acolo, când a căzut pânza care acoperea statua ce întruchipa figura adevăratului şi dezintere­ satului Domn, Alexandru Ioan I Cuza, acolo atunci, fiorii bucuriei, provenite din răsplata dreaptă ce se cuvenea părintelui poporului, a cuprins pe cei cari erau de faţă, şi mai cu seamă pe cei mulţi şi neuitători în veci, pe cei pe care el i-a iubit cu adevă­ rata dragoste, pornită din înalta mărinimie a sufletului său ales. Astă zi, aceeaşi fiori de bucurie şi de în ălţare sufletească ne cuprinde, când în Galaţi, în por­ tul nostru s’a dat aceluia, ce se ilustrase prin nestră­ mutatul şi desăvârşitul său caracter, s’a dat aceluia ce se deosebise prin urmărirea unor năzuinţe realizabile, s'a dat idealistului Costache Negri, socoteala, ce de multă vreme trebuia să i se plătească. Şi ast-fel, în acest mod s’a adus la îndeplinire acea dorinţă a bardului Moldovei, exprimată fru­ mos prin cuvintele ; «Fericirea mea - ar fi, când bus­ tul lui Negri ar fi rădicat pe cheiul Dunărei». Cos­ tache Negri, mare prin cea mai înaltă expresie a iubirei de neam, mare prin sacrificiul de sine şi de averea sa, a fost nu numai un devotat partizan al ideei Unirei, pe care a ajuns s’o vadă îndeplinită chiar sub ochii lui, ci unul care şi-a pus în joc, cele mai in­ time şi preţioase calităţi ale sufletului său, pentru de­ săvârşirea în fapt a năzuinţelor, de care se conducea el şi bărbaţii cari au făurit prin jertfa, şi munca lor»

46 România modernă. Costache Negri,, a fost diplomatul cel mai iscusit, care călăuzit de focul dragostei de pa­ trie, a ştiut să ceară răspicat, să impună şi să obţinădela Sultan, ca şi del.a cei mai straşnici diplomaţi ai celor mai mari împărăţii, recunoaşterea actului Unirci, cât şi a alegerci lui Alexandru Ioan I Cuza, ca Domnitor al României. El ştia să apere înaintea ori şi cui, cu căldura sufletului său deschis la facere de bine, dreptul tradiţional şi sfânt al pământutui neainului nostru. Costache Negri n’a fost numai omul po­ litic de scamă, abnegaţiunca întrupată, generozitatea desăvârşită, caracterul hotărât şi sufletul ales şi ’ de elită al neamului său, ci ol a fost şi literat şi mare orator. El a fost literatul însemnat prin proza lui frumoasă şi curgătoare, care a înbogăţit creşterea limbei româneşti, cât şi poetul deosebit prin poeziile lui de un sentimentalism romantic, din care reese nesfârşita şi statornica lui iubire de patrie. Marele patriot, a fost şi marc orator. Discursurile lui din Di­ vanul. ad-hoc, cât şi tuastul ţinut la Paris în anul 1848, în faţa Românilor emigraţi şi studenţilor români, este dovada cea mai lămurită a puternicului său talent ora­ toric. Iar astăzi, când neamul din care faci parte, a înţăles iubirea ta, faţă de el, cât şi frumoasele tale calităţi puse întru realizarea celor mai sublime aspiraţiuni, astă-zi noi, studenţii universitari din acest judeţ, în care-ţi aveai frumoasa, Mânjina, închinându-nc în semn de admirare ş.i veneraţiune memoriei tale, de­ punem omagiile noastre de recunoştinţă, cu conştiinţa deplină, că cinstind memoria marilor bărbaţi, cari au făcut România de eri, iubind, respectând şi urmând pe cei care se jertfesc pentru România de mâine, ne vom a propia mai curând de înfăptuirea, acelei Românii mari, în hotarele căreia se va afla toată românimea.

4? .

Discursul d-lui ministru D. Neniţescu Domnilor, Rând pe rând se toarnă în bronz, de către Patria recunoscătoare, chipul celor trei stâlpi ai României moderne: Cuza-Vodă, Negri şi Kogâlniceanu.

Tovarăşi nedespărţiţi în tinereţe şi apoi când Cuza se ridică la Domnie, ei. devin sfet­ nicii lui înţelepţi.

Câteşi trei au avut acelaşi ideal şi au lup­ tat cu însuşiri deosebite la îndeplinirea lui.

Cuza, Domnul român curagios; Kogălniceanu sfetnicul executor fără şovăire; Negri, apostolul propovăduitor fără preget al mari­ lor idei.

Din activitatea sa dela Paris, din neobosita propovădui re de la Mânjina. din activitatea sa ca ministru şi ca vice-preşedinţe al întâei Adunări moldoveneşti, din activitatea sa ca agent- diplomatic la Vioria şi Constantinopol şi până ce so întoarce, iar la Mânjina, viaţa lui C. Negri ni se arată ca o împletire minu­ nata de credinţă, şi iubire de ţară, însuşiri cu care a strălucit şi cu care a încălzit pe oa­ menii din vremea lui.

Negri a fost un apostol în adevăratul înţe­ les al cuvântului. Viaţa Iui este iubirea de ţară, credinţa în viitorul ei şi dezinteresarea până la uitarea de sine.

Iubirea lui de ţară a fost iubirea aproape­ lui, convins şi desinteresat, care dă şi nu pri­ meşte nimic, şi care tocmai de aceea atrage în jurul ideei sale discipoli, cari apoi duc mai departe cuvântul propovăduitor. Credinţa lui C. Negri în viitorul ţârei noastre a fost atât de mare în cât în tot ce a crezut s’a înde-

48 plinit. A crezut în Unirea ţârilor surori, în secularizarea averilor mănăstireşti, împroprie­ tărirea ţăranilor.

A izbutit în toate, pentru că era cu totul desinteresat.

Mărirea nu l-a atras când i s’a oferit Dom­ nia, iar popularitatea nu l-a ademenit.

Cu adevărat cetăţean, odată opera sa ter­ minată, el intră în rândurile acelora pe care i-a iubit şi pentru cari a muncit. Şi, fiind-că ai crezut mult şi ai iubit mult, amintirea ta Negri, va rămâne veşnic trează în noi Românii, iar în momentele grele cu toţii să luăm pildă de la marile tale daruri sufleteşti.

După terminarea cuvîntărilor, muzica mili­ tară intonă Hora Unirei, iar corul societăţii „Sentinela Dunărei-de-Jos“ condus do D. Cer­ ni canu, cântă Hora lui Negri, aranjată cu acest prilej, Hora Unirei şi alte cântece.

In timpul acesta delegaţii depuneau coroa­ nele împrejurul soclului statuei, formând pi­ ramide de un aspect admirabil prin varietatea colorilor de flori proaspete, naturale şi artifi­ ciale, împletite cu panglicele lungi şi late ti­ părite cu litere negre şi aurii, care străluci au în bataia razelor soarelui ferbinte.

In timpul cântecilor muzicei militare şi a corului societăţii, azistenţa semnă următorul:

ACT CO/AE/AORAT1V Pentru «lesvelirea statuei Iui Contaelie Xe^ri Ba fiialaţi

Intra slăvirea marelui patriot şi Costacbe Negri'/* s'a ridicat aceasta pe veci mărturie de admiraţiune şi generaţiilor tinere, şi sa transmită

barbut de Stat siatue, ca fie recunoştinţa a viitorimei chi-

49 pul şi numele ilustrului cetăţean, care a lăcut toată viaţa sacrificii pentru patrie şi a întrupat aspiraţiunile şi idealul neamului romanesc.

Această operă a fost înfăptuită prin stăruinţa D-lor Petrachi Rado viei, Gheorghe Fernic, Grigore GuţUj Ştefan Rainu, Damian Dragănescu. Medic ve­ terinar Grigore Antonescu, Const. Gonstantinescu, şi Gheorghe N. Munteanu-Bârlad, în frunte cu D. Panaite D. Petrovici profesor, iniţiatorul acestei opere, prin entuziasta contribuţiune a Galaţenilor şi cu concursul d-Iui Alexandru Nicolescu, primarul oraşului. Astăzi 17 Iunie 1912, fiind faţă D. Dim. Neniţescu, ministrul industriei şi comerţului, autorită­ ţile locale şi reprezentanţii aşezămintelor de cultura naţională din ţară, sa des velit această stătu e în timpul rugăciunilor oficiate de P. S. S. Nifon Epis­ copul Dunării-de-Jos. Făcut în două exemplare, din care unul se va păstra de comuna şi cel-falt de biblioteca publică.

DESCRIEREA 5TATUEI După constituirea comitetului, clin anul 1909, tânărul sculptor român, D. Iordănescu, întors de curând dela studiile din străinătate, se pre­ zintă la Galaţi cu două schite de monument, una reprezentând pe Negri în picioare, şi alta stând pe. un scaun.

Comitetul se opreşte la schiţa reprezentându-1 în picioare şi macheta aceasta în ip­ sos a fost expusă, câtva timp, în vitrina ma­ gazinului Helcler din str. Domnească. După această machetă sunt făcute cărţile poştale, care s’au vândut publicului, cu ocazia desvălirei statuei. In acea machetă, gesturile şi în­ făţişarea lui Negri, erau aspre şi de o energie răsboinică, cu totul protivnică naturei şi sufle­ tului său blajin şi bun.

m î)upă ce însă sculptorul a cunoscut bine toată vieaţa lui Negri, a prefăcut cu totul ţinuta, gesturile aşa cum se văd în actuala statue. în blânde, împăciuitoare şi povăţuitoare- iar din gestul energic ai manei, care înainte po runcia, i-a redat gestul sfătuitor, ca şi când ar zice: strângeţi-vă, uniţi-vă Români cu toţii!

Statuia a fost turnată în atelierul de tur­ nătorie al D-lui Y. V. Itaşcanu, un eminent absolvent al şcoalei de meserii din capitală, cu studiile complectate în străinătate.

Statuia lui Negri este în bronz, în mărime naturală, aşa cum era el, spătos, înalt şi voinic. înălţimea statuei este de 1 m. 80. Piedes­ talul are 6 m. înălţime, este de piatră de Câmpu-Lung, dela Albeşti, din carierile D-lui inginer Drăgliiceanu şi a fost lucrat la Galaţi.

Pe soclu sunt fixate următoarele table în bronz: In faţă, în partea de sus a soclului e o placa în bronz cu următorul fragment- din cu­ vântarea. 'toast ţinut la Paris, în ziua de Sf. Ştefan, la 27 Decembrie 1848, în mijlocul emi­ graţilor: ,,/u visurile mele înflorite se arată vii­ torul României". „ Suntem milioane de Români, râsle(iţi, ce ne lip­ seşte ca să ajungem un neam tare ? Unirea, nu­ mai unirea,} să trăiască unirea Românilor !

Mai jos stă săpată în piatră cu litere mari: „Lui Costache Negriu, 1812—1876.

Pe partea din dreapta a soclului, este placa în bronz, reprezentând pe Costache Negri în momentul când ţine la Paris tuastul.‘din care s’a reprodus mai sus un fragment.

In partea stângă, e altă placă, tot în bronz» reprezentând consfătuirea intimă cu amic11 săi din Bucureşti şi Iaşi, în casa dela moşia

*

":i i-

‘

•:

t

ţ

V*"

'G

VR ANCt A

.-*

sa Mânjina; iar pe parcea soclului, este a patra placai •mătorul fragment din scrisoarea către Alexandri, de renunţare la tronul ţârei, trimisă la 2 De­ cembrie 1858 din Tg.-Ocna.

Jubite Vasilica!

Am auzit că vre-o câţiva din prietenii noştri s ar ji gândit la mine pentru viitoarea Domnie.

Rog pe prietenii noştri, hotărâtor, să înlălureze asemene combinare, pe care nici înIr un chip nu o pot primi.....

Sânt de ajuns barbaţi Moldoveni, mai vred­ nici de însărcinat cu povara Domniei\ cari au şi adevărate drepturi legale şi cu care astăzi nu mă pol asemăna, de cât în deopotrivă durere, pentru binele acestui al nostru pământ....

Rogu-te a obşti prietenilor noştri aceste ce-ţi scriu, ca singurul meu răspuns.

Al tău bun prieten C. NEUIICD

In partea de jos a soclului este placa cu următoarele cuvinte: „Ridicată prin subscripţie publică ,,Inaugurată astăzi Duminică // Iunie 1912“.

Statuia este aşezată Î11 centrul oraşului, în partea cea mar frecventată de lume, în piaţa care se numeşte „Regală", Lucrările pentru aşezarea temeliei soclului, au întimpinat greutăţi din pricina conducte­ lor de gaz şi apă. Felinarul cu cinci braţe, din mijlocul pieţei, şi traseul şinelor de tranvai au fost mutate pentru lărgirea locului.

Aspectul statuei în această răspântie face frumoasă impresie călătorilor, care vin din di­ recţia celor 5 străzi: Domnească, str. Mare, Braşoveni, Piaţa Veche, Mavramol şi Brăilei.

2^6/

62 Soclul este împrejmuit de un grilaj mic de fier cu 8 stâlpi de piatră, care închid o gră­ diniţă, cu frumoase table de fiori, îngrijite de grădinarul Primăriei.

Statuia cu soclul ei a costat suma de 28,000 lei, adunată prin liste de subscripţie, serbări şi donaţii.

Lista de venituri şi cheltueli se dă la finele acestei broşuri.

J:

Pe la orele 12 şi jumătate, serbare se ter­ mină în mijlocul cântecelor corului societăţii şi a muzicei militare.

Miile de cetăţeni defilară prin faţa statuei, admirând faptele celui eternizat în bronz şi iscusinţa artistului.

Tot felul de reflexiuni, după vrâstă, sex şi îndeletnici ii.

Din valurile de lume se desprinse un ţăran bătrân dela Mânjina, care privind lung la chipul blândului Negri, dote din cap şi rosti cu glas tare: — Bine că te mai văzurăm odată, coane Costache! şi fu dus mai departe de curentul mulţimci.

Seara oraşul a fost feeric iluminat şi pînă târziu noaptea lumea defila în jurul statuei citind înţeleptele cugetări săpate pe tablele de aramă.

TELEGRA/AELE primite «le Preşedintele Comitetului

Preşedintele comitetului a primit, cu ocazia i naugurârei statuei, numeroase telegrame di n partea diferitelor instituţiuni din ţară şi streinătate, cum şi dela alte persoane.

6ft Reproducem pe unele din ele : „Regret din suflet neputinţa mea de a lua parte la serbarea de azi din pricina vârstei mele de 76 ani. Mă unesc de departe la glo­ rificarea unui om, a căruia amintire e scumpă fiecărui bun român, dar deosebit de scumpă familiei lui Grigore Vodă. Negri a fost braţul drept al socrului meu: prin opera lui de re­ naştere naţională. Iii lupta pentru Unire a fost prietenul devotat al bărbatului meu Iancu, lucrând pentru înfăurirea României celei noui, în timpul eroic al începuturilor. Ţiu să fiu cel puţin prin expres iun ea gân­ durilor mele, alături cu ceilalaiţi iubitori de neam lângă icoana bunului Negri". (ss) Domniţa Alexandrina GJvika. „Societatea scriitorilor Români" aduce pri­ nosul sau de admiraţie preşedintelui şi comi­ tetului, care a făcut un mare şi înălţător act de dreptate ridicând o statue nemuritorului bărbat de Stat, C. Negi i, unui dintre făuritorii României de azi.

Preşedinte, (ss) Em. Gârleanu.

In ajunul desvclirei monumentului în onoarea ilustrului patriot C. Negri, noi membrii socictăţei de cultură Macedo-Română, neuitând dra­ gostea cu care acest mare român a aparat in­ teresele vitale ale neamului românesc de la Pind, ne simţim datori a rosti cu acest prilej sentimentele noastre de veşnică recunoştinţa şi admiraţie.

Comitetul societăţii: Dr. Leonte, C. F. Aoâescu, Dr. Dudumiy Valaon, Gk. Murnu.

&4

VOCI DIN PHESA Cu prilejul serbărei pentru desvelirea statuei lui Negri la Galaţi, s’au scris prin reviste şi ziare diferite articole, din care reproducem aici unele din acestea, pentru a ne face o idee de admiraţie neştirbita, păstrată Marelui bărbat al neamului românesc.

COSTACHI NEGRI (Biografie)

Neamul nostru, renăscut târziu la o vieaţă culturală aleasă, nu şi-a putut venera cum trebuia pe fruntaşii generaţiilor trecute.

Pentru mulţi din aceşti fruntaşi ai vicţei literare şi politice, s’au făcut târziu cercetări pentru o deplină cunoaştere a vieţei şi meri­ telor şi între aceştia este Costaclie Negri, al cărui monument se desveleşte cu deosebită solemnitate la Galaţi.

Negri face parte din generaţia de eroi, cari a.u făptuit minuni prin puterea credinţei lor.

El şi-a văzut realizat idealul, pentru că a cre­ zut cu tărie în el.

Sâ dăm cu acest prilej o schiţă scurtă a vieţei şi a meritelor lui. Viţă de boer, Negri capătă cunoştinţele elementare de învăţătură în casa părinţilor săi, Petraclie şi Zulnia. La 1821, copilul avea nouă ani când familia sa de frica eteriei fugi în Basarabia, la Chişănău.

Aici Negri, urmă câtva timp la şcoala mitro­ poliei oraşului. Intorcându-se familia sa în ţară, la 1828, Negri trăi câţiva ani la curtea dom­ nească a lui Ioniţă Sandu Sturdza, căci mama sa, frumoasa Zulnia, era nepoata Domniţei. Co­ pilul a fost apoi dat să urmeze studiile la pensionul francez a lui Monton din Iaşi. Când

Buşii au ocupat Principatele la 1828, familia sa se retrase la Odessa, unde Negri a învâţat la pensionul francezului Repet; iar la întoar­ cerea în ţara îşi continuă învăţătura la pen­ sionul francez^ a lui Cuenin, unde legă prie­ tenie frăţească şi trainică cu Alecsandri, Kogălniceanu, Cuza şi alţii.

Cănd era de 11 ani, pierdu pe tatăl său, şi tânăra şi frumoasa sa mamă se căsători la 1828 cu bogatul şi învăţatul bocr Costaclie Konache, cel mai venerat poet pe vremea lui în Moldova. Peste 2 ani muri şi ca, iar din împărţirea averei între copii, 8 fete şi un băiat, Negri moşteni moşia Mânjina din ţinutul Covurlui.

Cei mai frumoşi ani ai tinereţei i-a petre­ cut studiind si călătorind prin toate colţurile Moldovei şi în străinătate. In tovărăşia lui Alecsandri, Kogălniceanu şi Alecu Russo, cutreera în rădvane văile şi frumoşii munţi ai Moldovei, cercetând viaţa locuitorilor şi cunoscându-le nevoile. Şi pentru că pe vremea lui Mihai Sturdza nu era îngăduit manifestări libere de simţiri şi cugetări, decât în chipul vederilor lui Vodă, fruntaşii tinerime! inimoase şi culte din Mol­ dova găsiră la moşiei lui Negri, Mânjina, cuibul fericitelor lor şi tăinuitelor întâlniri.

Aici se găseau tinerii la bun adăpost de apriga urmărire a copoilor domneşti. Aici se adunau tinerii moldoveni şi munteni şi plă­ mădeau aluatul din care vor înfăptui Romania viitoare. Aici vorbeau în linişte despre popoi, despre viitorul ţărilor, de domnii săi pămân­ teni, despre Unire şi alte lucruri ne mai vi­ sate până atunci de mintea Românului necăjit şi umilit de o viaţă chinuită.

u Aici se întâlneau adesea tinerii de la cureşti: poetul Bolintineanu, -economistul Ioan Ghica, istoricul Neculai Bâlcescu, poetul Gr Alexandrescu, şi alţii, cu cei din Iaşi : poetul Alecsandri, istoricul Kogâlniceanu, întors de curând de la studiile serioase ale Apusului, fa­ bulistul Donici, Cuza, Balş, Mavrocordat, Alecu Russo, vâr al douilea cu Negri, câci mama aces­ tuia era născută Donici.

Acolo era modesta căsuţă boereascâ, care se pâstreazâ neschimbată şi astăzi, cu lungul ei şir de odăi, cu cerdacul din faţă şi cu po­ dul ei de care sunt legate tainice amintiri.

Când spionii lui Vodă descoperiră şi acel cuib, tinerii, după ce făceau straşnice jurăminte de credinţă, urcau scara. podului. şi împrejurul unei mese lungi de brad, la lumina slabă a ! opaiţelor din ulcele, puneau la cale marile in­ terese, care priveau 'soarta Principatelor. Aici se planui.au marile scopuri naţionale. Multe din operile mari literare ale vremei şi multe în­ semnate planuri politice porneau de la Mânji na.

Bălcescu aici ’şi găsise adesea ori odihna tru­ di tei sale vieţi. Aici s’a plănuit pe la 1846 poe­ zia înflăcărată Cântarea României, un fel de deşteptare a României, care avea să fie adresata tuturor Românilor; iar cu compunerea acestei lucrări a fost însărcinat Alecu Russo. Iancu Russo, tatăl lui Alecu, era om bogat şi pe* trecea adesea cu fiul său la Galaţi. El a murit aici în 1844, şi a fost îngropat la o biserica, care nu se cunoaşte până astăzi, după cum nu se cunoaşte nici mormântul fiului său Alecu.

Tot la Mânji na, Negri a desfăşurat o deose­ bită activitate literară şi economică.

La izbucnirea mişcărei naţionale din Iaşt potolită rapede de energicul voevod Mihai

B7

Sturza, Negri cu unii din tinerii cari ar fi dorit sa participe la ea, lipseau din ţara.*) Găsim însă pe Negri iscălit în fruntea color 18 tineri, de pe proclamaţiunea către Români a partidului naţional din Moldova.. Unii cred. câ acea proclamaţi un e ar fi chiar opera sa; alţii o cred a lui Kogâlniceanu sau Russo.

In Februarie, cu o luna înainte de isbucnirea mişcării în Moldova, Negri felicita la Paris guvernul provizor al Eepublicei fran­ ceze prezentându-i drapelul românesc având întâia oara colorile combinate. Până atunci drapelul Moldovei avea colorile: albastru şi roş; iar Muntenia albastru şi galben. Negri combină colorile roş, galben şi albastru la 1848 şi scrie pe steag: Libertate, Unire. Frăţie.

Steagul românesc a fost păstrat de Comună până la 1870.

La câte-va săptămâni după revoluţia înă­ buşită, Negri, Alecsandri şi Russo veniră de la Paris la Giurgiu, căci afiară. că sosind în ţară vor fi prinşi şi arestaţi. de Mihai Sturza. Aici se întâlniră cu Manolache O. Epureanu, Alecu Moruzi, Lascăr Rosetti şi alţii liberaţi la Brăila, după ce suferiră bătăi cu puştile la Iaşi şi surghiniţi prin Galaţi în brişte evreeşti. Pe Dunăre trec în Bănat şi de la Lugoş se opresc la Blaj, unde Negri participă cu miile de Români la măreaţa întrunire a Românilor transilvăneni.

De aici Negri trece la Braşov, apoi la Cer­ năuţi unde se întâlni cu Kogălniceanu şi alţii şi redactară broşura „Dorinţele partidei naţionale din Moldova". După scurt timp Negri plecă la Paris, ca să continue lupta pentru rea*) Cade părerea că Negri ar fi participat în ţară la revolu­ ţia din Moldova la 184S. N. A.

58 lizarea scopurilor naţionale. La 27 Decembrie .1848, Negri ţine în mijlocul emigraţilor în ziua ele Sf.-Ştefan vestitul toast de mure a Românilor.

Marele rol al politicei lui Negri începe la întoarcerea în ţara, pe vremea Domniei lui Gr. Ghica. In vremea aceasta Negri ocupa demnitatea de pârcălab la Galaţi, prin Iulie 1851, apoi ministru de lucrări publice.

Cu războiul Crimeei, încetând protectoratul rusesc din Principate, se deschise conferinţa de la Viena în 1855 unde s’a ivit discuţia şi asupra soartei Principatelor de la Dunăre.

Prin A prii Poarta cere de la Principele Ghica să trimită un delegat pentru a da informaţiuni plenipotentului guvernului otoman la Viena, în chestia ţărilor române. Negri a fost trimisul Moldovei, pe când din ţara Româ­ nească s’a trimis un memoriu. După-mij­ locirea lui Negri, ambasadorul Franţei baronul Bourqueney, citind memoriul a atins şi dorin­ ţele scumpe Românilor: Unirea şi prinţ străin, provocând surprinderi la unii diplomaţi străini.

Când se mută conferinţa, tot în 1855, la Constantinopol, Negri .şi cu Rallet deschid dis­ cuţia asupra averilor mănăstireşti, închinate— curaj neînchipuit pentru acele timpuri. După stăruinţa Porţii, discuţia să amână rămânând să se reguleze prin o înţelegere cu reprezentanţii comunităţii greceşti din ţară. Şi va fi sortit tot lui Negri ca să deslege această afacere pe vremea lui Cuzâ.

După abdicarea lui Gr. Ghica, Negri cu fostul Principe, nu va înceta a pregăti spiritele pen­ tru evenimentul Unirei şi organizărei Princi­ patelor. Amândoi colindară ţara, ca nişte apos­ toli ai românismului, luminând pe locuitorii

59 din oraşe şi sate, ca să înţeleagă foloasele Unirei şi se aleagă deputaţi unionişti.

La Galaţi, Negri şi Cuza isbutiră să asigure biruinţa partidului unionist, şi cetăţenii îi tri­ mit pe amândoi ca reprezentanţi ai oraşului în Divanul ad-hoc la Iaşi în 1857. De acum în­ cepe rolul însemnat al lui Negri, în istoria neamului. Ales cu unanimitate vice-preşedinte al Adunărei, Negri este cu Kogălniceanu sufletul desbaterilor.

Una din propunerile de seamă o pune în dis­ cuţie Negri, cu privire la* împroprietărirea să­ tenilor, la 18 Decembrie 1857, planuri mari realizate tocmai peste 7 ani de Cuza şi Ko­ gălniceanu.

La terminarea şedinţelor, Anastasie Panu? închee astfel laudele de mulţămire către Negri: „El ascunde în inima sa o comoară nepreţuită de simţiri patriotice, ce, într’o lungă carieră, a păstrat ş.i a dovedit pururea în favoarea bi­ nelui naţiei şi a fericirei obşteşti".

Acesta era omul asupra căruia erau ţintite privirile, pentru a-i încredinţa frânele Dom­ niei, şi care să pregătească calea Prinţului străin. Când însă. află că e vorba să fie ales Domnitor, de la Tg.-Ocna unde se afla, roagă . stăruitor printr’o scrisoare pe amicul său, poetul Alexandri, să aleagă pe altul pentru povara Domniei .şi atunci toate părerile se întâlnesc pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de Domnitor. Negii vede îndeplinită o parte din dorinţele Românilor, dar inspiraţia sa divină se mai vede şi din faptul că ştiindu-se bun prieten cu fruntaşii tinerimei din Bucureşti, pleacă numai de cât în Capitala vecină şi propune ca Adunarea electivă să aleagă tot pe Cuza, Domn şi al Ţârei Româneşti, cceace se

60

şi îndeplini, pentru binele neamului românesc la 24 Ianuarie 1859.

Dar rolul lui Negri acum este mai mare.

El pleacă ca agent al ţârei la Constantinopol, şi cu prilejul acesta ’şi asigură cele mai fru­ moase pagini* în istoria neamului nostru.

Iată schiţa marilor sale merite.

1. Pregăteşte o primire strălucită lui Cuza în capitala Sultanilor în tot timpul celor 12 zile cât a stat acolo.

2. Luptă şi isbuteşte să asigure şi să întă­ rească definitiva Unire a Principatelor.

3.. întrebuinţează toată puterea talentului său diplomatic, spre a scoate din stăpânirea călugărilor greci, averile închinate mănăsti­ rilor, trecându-le în stăpânirea Statului.

4. A îngrijit pe bolnavii străini,, mai ales . pe rătăciţii din războiul Crimeei, pe socoteala lui la agenţia românească.

5. A căutat sa. răscumpere vechiul palat al reşedinţei Principilor, de lângă Mare, dar nu isbuti din pricina greutăţilor financiare ale Statului român.

6. Sprijineşte interesele Românilor macedo­ neni din Peninsula Balcanică, pregătiridu-le.

•mijloace de cultură, prin înfiinţarea unei şcoli.

7. Desfiinţează paşapoartele turceşti pentru Românii călători, din Împărăţia Sultanului, şi introduce paşapoarte româneşti.

8. Aduce mari înlesniri vamale negustorilor şi produselor româneşti transportate în Turcia.

9. Sileşte Statul turcesc să plătească depeşile trimise din Principate, de Turci în ţara lor.

10. A ridicat prestigiul Statului româm în relaţiile cu diplomaţii şi reprezentanţii străini din Constantinopol.

Negri a realizat aceste isbânzi naţionale, cu

61 o muncă adese ori istovitoare; şi totdeauna simţia sufletul său mulţumit că şi-a făcut datoria către patrie.

Când sa retras Cuza silit de la tron, Negri s a retras si el să se odihnească departe de sgomotul oraşelor, în liniştitul orăşel Tg.-Oc na. unde nu a încetat să fie cercetat de fruntaşii partidelor politice spre a-i cere sfatul la îm­ prejurări de grea cumpănă.

Indeplinindu-şi astfel datoria de cetăţean, Negri, în retragerea sa, putea rosti vorbe, ca bătrânul Simion din Biblie: „Acum liberează Doamne, pe robul tău, în pace căci văzură ochii mei, mântuirea poporului românesc"! Şi nu tre­ cură nici doi ani dela moartea lui şi poporul scu­ tură cu desăvârşire jugul politic al suverani­ tăţii turceşti.

Negri a fost şi literat bine preţuit în epoca sa.

Pe când se re năştea prin literatură, energia naţională în revistele timpului: Dacia literară şi Propăşirea., între 1840-44, pentru a pregăti sufletele româneşti prin Unire la o viaţă şi conştiinţă naţională, atunci tinerimea idealistă şi visătoare, formând grupări literare se întrunea, fie la redacţia revistelor din Iaşi, fie la moşiea decanului ei, Negri, la Mânjina, de unde au pornit multe idei mântuitoare şi de întemeere a Statului .Roman modem.

Mare parte din operile literare le-a lucrat Negri la moşia sa. şi le-a tipărit în revista Propăşirea şi Romanţa literară.

Negri a scris proză aleasă şi versuri bune, fiind socotit între scriitori fruntaşi ai epocei sale. Intre poeziile sale deosebim: Mireasa stri­ goiului, în 2 părţi cu Alecsandn: O Noapte la BlânziMoartea Emiliei, Ciuda de amor 1 anara Copilă,, Stelele, Urarea, Călugărită, Copila

i

62

la bal\ Pentru Bălcescu; Poezii naţionale : Râsboenii şi Neamţu, Codrii Vasluiului, Hore, Cântece populare, Doine haiduceşti, etc. Cea mai fru­ moasă e Hora din Răducăneni) cântată la desvelirea statuei din Galaţi, de corul societăţei „Sentinela Dunărei-de-JosNegri a scris şi fa­ bule frumoase. Ca prozator a descris impresiile călătoriilor sale prin frumoasa ţară a Italiei, apoi: Mănăstirea, Hotare străine, Logofătul Konachi, etc.

In toate scrierile sale, Negri se distinge prin limpezimea gândirei şi prin limbajul cu­ rat românesc.

La Târgul-Ocna a trăit zece ani de viată patriarhală până ce se stânse din viaţă la 28 Septembrie 1876 şi aici 2 coincidenţe: Un mic interval a despărţit sărbătorile pentru desvelirilemonumentelor celor doi mari barbaţi de Stat: Cuza şi Negri, după cum un interval de trei ani i-a despărţit de viaţa pământească.

In Costache Negri, România mai sărbăto­ reşte astăzi întruparea aspiraţiilor neamului nostru, pe cetăţeanul care s’a jertfit pe sine şi interesele sale pentru binele obştesc. €3» UT. Profesor In Galaţi. („UnivorsuP‘ (lela 17 Trutio 1912).

Inaugurarea monumentului lui Gosîache Negri Duminică 17 Iunie, se inaugurează în Ga­ laţi statuea în bronz a încă unui titan al unirei ţărilor române şi întemeerei României moderne: Costache Negri. Şi cu drept cuvânt acest monument se ridică în Galaţi şi de că­ tre Gălăţeni din iniţiativa unui comitet, căruia l se cuvin cele mai bine meritate omagii-

63

Aici în oraşul Galaţi şi judeţul Covurlui a trăit Negri timpurile, pe cari . le putem numi eroice, ale pregătirei unirei. Aici, în judeţul Covurlui'. la conacul moşiei Mânjina, a fost locul unde s^a înfăptuit credinţa în realizarea Unirei. Aici, ca la o cetate sfântă, se aduna., în ir un adev arat p eleri n aj, ti n er i mea p atri oti că a Moldovei. .Aici s’a pus la cale viitorul Ro­ mâniei prin unirea ţărilor surori. Aici s’a for­ mulat. mai înainte de a se formula în diva­ nul ad-lioc şi mai înainte de a răsuna în par­ lamentul ţârei, toate reformele cari trebuiau să fie corolarul Unirei. Aici în Galaţi el, alături de Cuza, este ales ca unionist în diva­ nul ad-hoc, unde ia 18 Decembrie 1857 vo­ tează pentru împroprietărire....

Ce atrăgea oare tineretul patriotic moldo­ vean în jurul lui C. Negri ? Era, în afară de cultura şi educaţia lui cu totul deosebite, far­ mecul distins al întregei sale personalităţi; era acea putere magică pe care o exercită, chiar fără voea lor. oamenii în adevăr superiori; era viziunea clară a lucrurilor, vorba blândă dar plină de energia convingere! şi credinţei în apropiata, izbândă; era, că la această dată C. Negri devenise pentru tineretul moldo­ vean însuşi simbolul Unirei şi al noilor idei mântuitoare. Ce putere de sugestie trebue să fi fost în ochii săi, ce putere de convingere în cuvântul său, pentru ca el să fi devenit centrul acestei mişcări şi lucrurile să fi ajuns până acolo, în cât fără ca el s’o dorească, să i se ofere chiar coroana Moldovei! Şi ce pu­ tere sufletească, şi ce covârşitoare intuiţiune a lucrurilor ce vor fi să fie, a trebuit să aibă C. Negri, pentru a săvârşi gestul măreţ al re­ fuzului acestei oferte!

64: In activitatea . sa vedem de la început până ia sfârşit consecinţa logică pe care nu o gă­ sim de cât la bărbaţii conştienţi de rolul lor istoric şi de răspunderea lor în faţa istoriei.

La început pribeag în ţări străine, el vrea, ca şi un viitor apostol, să culeagă toată în­ văţătura lumei. Pe urmă, la Mânjiua, apostol al IJnirei şi al noilor idei, cari aveau să schimbe organizaţia socială a tarei. Nu mult după aceasta colaborator al lui Vodă Cuza la cea mai mare problemă în viaţa noastră de Stat, acea a Uni rei şi prin aceeaşi putere magică a personalităţei sale, izbutind la Con­ stantin opal, ca Unirea să fie recunoscută. Cu aceeaşi putere de credinţă .şi tot ca agent la Constantinopol duce ia bun capăt problema secularizare! averilor mănăstireşti, stând ne­ clintit la postul său şi cheltuindu-şi averea pentru izbiitirea marilor sale idealuri.

In sfârşit, când a văzut aceste idealuri în­ deplinite, şi-a considerat apostolatul sfârşit şi — cu hotărârea sufletelor în adevăr eroice— s'a retras în pustnicia sa, în modestul peculiu ce-i mai rămăsese din averea sa, şi acolo adesea suferind de privaţiuni, refuză cu dem­ nitate oii-ce situaţiune i se oferă, — refuza chiar restituirea de către guvern a sumei de bani ce s’a găsit că o cheltui se la Constan­ ţi nopol din propria sa avere. Şi omul, care a fost un factor hotărâtor la tot ce s’a făcut pentru Unire şi după Unire, sfârşeşte prin aşi cultiva grădinuţa sa de legume şi pomi ro­ ditori şi ca un suprem exemplu moral, de a ajuta în jurul său pe cei nenorociţi de a da neţărmuita pildă a milei de oameni şi a solidarităţei ce trebue să fie între oameni.

Iată fazele unei vieţi de apostol; apostol

65

care nu numai propovădueşte, dar şi reali­ zează, iar după îndeplinirea rolului său se re­ trage în singurătatea sa, să moară liniştit.

Au trecut anii, şi un timp, preocupaţi de toate problemele timpurilor nuoi, am uitat pe cei ce ne-au pregătit punerea şi realizarea acestor probleme. Au trecut alţi ani şi eroii uitaţi au revenit în amintirea urmaşilor. Au mai trecut anii şi, într’un târziu, strănepoţii plini de admiraţiune pentru faptele strălucite ale marilor lor bărbaţi, le-au ridicat statui şi i-au dat ca exemplu generaţiilor de azi şi de mâine. Vor mai trece anii; chiar şi bronzul —ca ori-ce lucru pieri tor— va trece. Figura unui Costache Negri însă va deveni din ce mai mare în faţa istoriei cu cât va curge tim­ pul, căci numele său este dintre acelea ce se înscriu pe veşnicie în cartea arnintirci popoa­ relor.

C. Z. Buzdugan („Tribuna LiboraluiC 17 Junio J012).

COSTACHE NEGRI Printre eroii secolului al XlX-lea, caii au lucrat şi s’au jertfit pentru regenerarea şi crea­ rea 'României de astăzi, doi dintre dânşii s’au distins mai ales prin entusiasm sincer, prin puritate de sentimente, prin abnegaţie şi desinteresare: Nicolae Bălcescu la Munteni şi Costache Negri la Moldoveni.

Ambele aceste figuri plutesc în văzduhul senin al idealităţei şi simpatia generală i-a în­ soţit până dincolo de mormânt.

Primul, după ce a cântat în pagini alese şt eutusiaste eroicele timpuri'ale lui Militai Viteazul 51 a participat cu trup şi suflet la mişcarea

66

revoluţionara din 1848. s’a stâns la 1852, într’un chip mizerabil la Palermo în Sicilia departe de pământul ţârii sale, dupâ al cărui dor a suspinat întruna, fără să-l fi învrednicit Dumnezeu de a vedea zile mai bune şi înfăp­ tuirea visurilor lui de mărire a patriei Române; cel de al doilea, mai norocos, a văzut Unirea şi a contribuit în cea mai mare parte la. suc­ cesele lui Cuza Vodă în calitate de bun şi intim sfătuitor, al acestuia, iar rămăşiţele lui pământeşti se odihnesc într’un modest mor­ mânt lângă zidul bisericei Răducanu din Târgul Ocnei.

Nicolae Bălcescu îşi aşteaptă încă răsplata muncii şi a sacrificiului vieţii în slujba stă­ ruitoarei credinţe pentru desrobirea şi înălţa­ rea neamului românesc; pentru Costache Negri, deşi cam târziu, totuşi soarta a fost mai dreaptă, căci s’a găsit în Galaţi un grup de Români entuziaşti, cari s’au pus pe lucru şi, într’un timp relativ scurt, au putut aduna mijloacele necesare pentru ridicarea, în piaţa principală a oraşului nostru, a monumentului în bronz menit să eternizeze figura şi amintirea acestui neîntrecut patriot şi bun român.

Sărbătoritul de mâine s’a. născut la 18 Mai 1812. Inimă nobilă şi suflet înalt, după ce a călătorit mult prin străinătate şi a văzut pro­ gresele realizate de alte popoare, întors în ţară, a intrat cu adâncă convingere în mişcarea de redeşteptare a neamului nostru, a devenit pi­ votul acestei mişcări, adunând în juru-i tinerjmea luminată şi entusiastă de pe acele vre­ muri, a luat parte la mişcarea revoluţionară din Iaşi de la 1848, a fost mâna dreaptă a lui Ghica Vodă dintre 1849—1856, cu care a lucrat fără preget pentru lăţirea ideei Unirei, a cola-

F37

borat la exprimarea dorinţelor Divanului adhoc din 1857, a înbraţişat încă de atunci ideia improprietăririi ţăranilor, s’a sacrificat pe sine în favoarea lui Cuza-Vodă pentru a se înfăptui unirea, iar, în tot timpul domniei acestuia, fie în ţară, fie ca agent diplomatic la Constantinopol, prin luminat patriotism, hotărâre şi energie a contribuit la înlăturarea tuturor di­ ficultăţilor, ce se opuneau unirii definitive a ţărilor, secularizării averilor mănăstireşti şi re­ cunoaşterii nonei stări de lucruri creiate prin lovitura de stat de la 2 Mai 1864.

Costache Negri a pus în serviciul înaltelor sale idealuri pentru binele patriei nu numai persoana sa, ci şi-a jertfit chiar întreaga avere, încât a murit cu totul sarae, cum s’a întâmplat cu puţini.

De o rară modestie, fără patimi şi fără am­ biţii personale, sincer şi cinstit în raporturile lui zilnice cu toată lumea, delicat şi îndatoritor, nestrămutat în convingeri şi urmărind cu stă­ ruinţă cele mai sfinte idealuri, Costache Negri va rămânea pentru de-apurureâ figura cea mai frumoasă a Românului mândru şi patriot.

Pilda acestei mândrii o găsim mai ales în împrejurarea că, de la 1866, s’a retras cu totul din viaţa publică, ncvroind să primească nici o demnitate sau slujbă, de vreme ce alegerea unui principe străin, ca Domn al ţării, nu con­ corda cu ideile şi sentimentele lui naţionaliste.

Ca proprietar al moşiei Mânjina din judeţul nostru, Costache Negri era mai ales cunoscut Gălăţenilor, printre cari a trăit în tinereţe şi cărora le-a fost cel mai bun prieten.

Ca pârcălab ai Galaţilor, a prezidat în 1851 comisiunea de înfrumuseţări, căreia se datoresc atâtea iniţiative lăudabile, piaţa ce-i poartă

"

r68 numele şi croirea numeroaselor străzi drepte şi largi din partea din deal a oraşului, iar în Divanul ad-hoc al Moldovei din 1857, Costache Negri a fost reprezentantul Covurluiului.

Iată de ce salutăm cu recunoştinţă iniţiativa comitetului, în cap cu d-1 P. D. Petrovici, fostul primar al ,oraşului, pentru comemorarea lui Costache Negri şi ne descoperim cu respect şi admiraţie în faţa monumentului acestui maro patriot şi bun Român. („Q*laţii“ 17 lunio 1012).

FAMILIA LUI NEGRI Obârşia familiei Iui Negii ar fi de origine greceasca, crede d. lorga, dar cu vreme ro­ manizata cu totul. D. Xenopol crede că fa­ milia marelui patriot ar fi de origină italiană, iar de origine fanariotă ar fi altă familie, a lui Const. Negrea, din ţara Românească. Bu­ nicul lui Negri era Costin Negri, mort în Ba­ sarabia la 1824 în adânci bătrâneţe. Bunica despre tată a lui Negri era născută Luca, fa­ milie moldovenească, foarte veche, despre care aminteşte şi Kogălniceanu în voi II al leto­ piseţului său. Tatăl lui, Aga Petrachi Negri, era un bărbat cu mare autoritate morală pe atunci între fruntaşii boeri moldoveni. Bl era sfătuitorul preţios al cumnatului sau Voivo­ dul Scarlat Calimach, pentru înfiinţarea de şcoli româneşti, înalte, de către Eforie, al că­ rui preşedinte era chiar mitropolitul râvnitor de cultura naţioanală, Veniamin Costachi.

Petrachi Negri şi cu colegii săi Ion Başotă şi tânărul Gheorghe Asachi, fiul protopopu­ lui Lazăr, fusese numit la 1812, în epoca de

f

69 formaţie a ştiinţei româneşti în Molcl ova, membru la departamentul .judecătoresc al afacerilor străine. . Pe“ îlSri era socotit mare financiar şi prav di st de seama. împreuna cu Costache Scheleti, Cristian Flechtenmacher, Andronaclii Donici, Anania Cuzanul, pravilistul aca­ demiei domneşti, şi alţii, au fost însărcinaţi de Domnitorul Calimacli să redacteze condica de legi, pe care cu toţii o terminară la 1 Iu­ lie 1817.

Chiar şi un strămoş al lui Negri era cu­ noscut ca jurisconsult, căci aflăm pe vremea lui Alexandru Moruzi (1802—1806) pe slugerul Const. Negri, însărcinat la 1804 să tra­ ducă legile din limba elinească, în cea gre­ cească obişnuită a timpului, apoi pe limba românească.

Mama lui Negri era Smarada sau Zulnia, una din cele opt fete frumoase şi înţelepte ale spătarului Manolachi Donici care fusese pârcălab de Soroca. Ea a murit la 12 Oct. 1831 şi a fost îngropată lângă mormântul pă­ rintesc în biserica Banului din Iaşi. Smaranda era şi nepoata Domniţei lui Ioniţă Sandu Sturza, voevodul Moldovei între anii 1822 şi 1828.

Copilul Costachi, rămas orfan de tată la vrâsta de 11 ani, iar de mamă la 19 ani, pe­ trecu cât-va timp la curtea domnească a mo­ şului său. Mama sa se căsătorise la 1828 cu bogatul şi învăţatul boer Costachi Konachi, cel mai venerat poet pe vremea lui în Mol­ dova. ..

Negri era văr al doilea cu Alecu Russo, născut tot din familia Donici, cunoscutul cântăreţ al României în poema sa Căntarea României. Iancu Russo, tatăl lui Alecu, era om

70 bogat şi petrecea adesea cu fiul sau la Galaţi şi la Mânjina lui Negri. El a murit aici 'la 1844 şi a fost îngropat la o biserica clin Ga­ laţi, care nu se cunoaşte pana astazi, dupâ cum nu se cunoaşte nici mormântul fiului sau Alecu Russo.

La moartea Smarandei Negri, averea s’a împărţit între fii ast-fcl: Ijdilenii, lângă Galaţi, s’a dat Catincăi, mafătată, apoi divorţată de Vasilică Rosetti; Blân­ zii a fost dată ca zestre Elenii Negri, mări­ tată, apoi divbrţată de Alecu Vârnav-Liteanu; Zulnia, mări tută cu Vasile Sturza, preşedintele curţei de apel din Iaşi, avu moşiile Izvoarele şi Buda; iar lui Costacm, singurul băiat, îi rămase moşia Mânjina, în partea de apus a ţinutului Coviului, cam 40 km. depărtare de Galaţi şi. locul sfânt pentru Români, prin pla­ nurile mari pornite de aici pentru propăşirea poporului românesc.

Afară de această moşie, Negri mai stăpâni la Galaţi un loc şi casele construite de el, după întoarcerea din exil lângă grădina pu­ blică, în strada Mihai Bravul, unde se află astăzi seminarul teologic „Sf. Apostol Andrei“ şi care proprietate, prin stăruinţa cuviosului arhimandrit şi directorul şcoalei, Victor Puiu, a fost cumpărat de ministerul de instrucţie pentru clădirea unui local propriu pentru se­ minar.

De la aga Petrachi, rămase lui Costache un rând de case cu loc spaţios la Bârlad. Aceste case au fost vândute de Konachi la 1864 Eforiei şcoalelor cu 1000 de galbeni.

In* scrisoarea adresată de Konachi către boerii obştiei târgului Bârlad, pentru ca sa

cumpere casele cu locul răposatului Petrachi Negri, spunea următoarele: „Casele, după starea lor, şi după îngrăditura temeinică, cu privirea răsfăţată ce au, folo­ sitoare şi întru aceea ce priveşte aerisirea şi plimbarea copiilor precum şi ferire cu totul de împărtăşirile pe din afară, sunt cele mai bune şi mai priincioase pentru şcoală".

0 fată a lui Conachi, Catinca (Cocuţa), soră vitrigă cu Negri, s’a măritat cu Neculai Vogoride, caimacamul cu pretenţie la tronul Mol­ dovei, înainte de Cuza.

Catinca a servit frumos cauza românilor pe vremea Unirei, denunţând corespondenţele secrete a bărbatului său, cu multe personagii turceşti.

Catinca Yogovide ar fi putut ajunge Dom­ niţa ţărei; dar nobila sa iubire de ţară, mare şi unită, a inspirat1 o să ia din saltarul soţului său corespondenţa compromiţătoare şi s’o în­ credinţeze unioniştilor, care o dădură lui Na­ poleon al III. Rezultatul fericit pentru Prin­ cipate, se cunoaşte. E ales Cuza şi se face Unirea. Chiar numai pentru acest nobil gest al sorei lui Negri, aiure figura Cocuţei Vogoride ar fi devenit populară, şi un bust cel puţin ar fi eternizat pe această frumoasă femee şi nobil caracter, pe când la noi ea a răsmas aproape necunoscută.

Costachi Negri n’a avut ca moştenitor, de cât o fată, Iosefina, din iubirea cu vestita cân­ tăreaţa Sabina Heinefitter, care avea pe atunci faima unei AdelinaPatti. Copila a fost recu­ noscută legal, instruită la cele mai bune pensioane din Paris şi înzestrată de Negri la că­ sătoria cu Yasile Romalo, cu care avu copii, Ana şiAlecu, iubiţi de bunic. Ea a moştenit

72

ce a mai putut rămâne după moartea tatălui său.

Prea puţine rude bărbaţi au mai rămas din familia Negri. Cunoaştem puţini strănepoţi sturzeşti, ca Rodolphe Sturza din Bacău, Alecu Sturza din Iaşi şi Alecu Sturza mort Bârlad, precum'şi pe tânărul publicist Ludovic Dauş din Bucureşti; iar dintre femei pe venerabila d-nă Angelica Piosetti Tetzcanu bolnavă în căsuţa ei dela Târgu-Ocna şi care a dat cu bună-voinţă unele desluşiri autorului acestor rânduri; apoi Constantina ’Rosetti, mătuşa ac­ tualului ministru de justiţie, d. Mişu Cantacuzino, şi căreia îi aduc respectuoase mulţu­ miri. pentru unele desluşiri asupra familiei marelui patriot. fir.

MaBDBta'aHniiB.

(..Tribunii Liberalii^ 'lin J7 Iunie 1912).

STATUIA LiJi COSTACHS NEGRI DELA GALAŢI In sfârşit, după multă trudă, după multe baluri, serbări conferinţe, reprezentaţii teatrale, liste de subscripţie, statuia de mult proectată, a văzut lumina zilei şi se va inaugura pe una clin pieţele Galaţilor, în curând. Sărmanul Cos­ ta,cho Negri, el singur, putem zice, îşi are monumentul ridicat prin subscripţie de bună voe a poporului, fără sprijinul statului, fără spri­ jinul nici unui partid politic, fără sprijinul ru­ delor— ca de obicei; Costaclii Negri îşi are statuia ce’l reprezintă perfect de bine, aşa cum a fost el în viaţă: frumos, bun, blîud, iubitor al aproapelui său, suflet nobil şi mare, patriot ne­ întrecut, modest şi gata de a’şi jertfi averea şi viaţa pentru o idee mare şi sfîntă; cinstit şi de­ zinteresat pînă la nebunie. Zîmbetul lui care

f

*73

se vede în toate portretele râmase după el, 6 cristalizat şi imortalizat şi în bronzul sculp­ torului şi aşa va trece de-a pururea în veacuri în faţa generaţiilor ce se vor strecura pe sub ochii lui imobili. Frumoasa a fost ideea d-lui Pantelimon Petrovici, profesor la liceul din localitate, d’a lua iniţiativa ridicării acestui monument, frumoasa şi vrednica de toata lauda, căci C. Negri este o figură -în tr’adevăr mare într’adevăr istorică, şi, azi cînd se ridică busturi la oameni de partid, e ce va* sublim să vezi şi statui la oameni cari au refuzat pensii viagere de la stat cum a refuzat Negri, cari şi-au dăruit colecţia bogată do tablouri, în valoare de mili­ oane, cum a dăruit’o Negri pinacotecei din Iaşi, cari a refuzat tronul Moldovei, cum a refuzat Negri; cari au luptat din răsputeri ca C. Negri, în ţară şi la Constanţi nopol, pentru autonomia Romîniei, pentru drepturile ei, pentru secula­ rizarea averilor mănăstireşti, dînd iarăşi sta­ tului romîn, un sfert din teritoriu ce era nu­ mai moşii exploatate de călugării greci, ce nu respectau testamentele generoşilor donatori.

Negii, prietenul intim şi poate cel mai bun şi sincer al poetului V. Alexandri, a înfiinţat ca agent al ţării la Constanţi nopol, cea diiitîi şcoală macedo-romînă, la muntele Athos, adică a stăruit la ministerul cultelor să procure fon­ durile necesare şi tot ce mai trebuia.

EL are poezii drăguţe şi proză admirabilă pe care a publicat'o prin România Literarii a. lui Alexandri şi prin broşuri.

Sora Ini Conachi, prin devotamentul ei către patrie, a asigurat Unirea principatelor, furînd corespondenţa lui Vogorideşi dînd’o unioniştilor Statuia e bine meritată de Negri. („Dîminoafa({ delii 7 Mai 1912). f-0

n VIEAŢA Şl OPERA LUI COSTACHI NEGRI CONVORBIRE CU D-l

A. D. XENOPOL

Cine mai mult, decât D-l. A. D. Xenopol, ar putea sa ne povestească de fapta lui Costachi Negri şi sa reînvie pentru o clipa figura mâreaţâ a marelui patriot ?

Mă adresez d-lui Xenopol cu rugămintea aceasta şi, cu acea amabilitate extrema, ce caracterizează pe marele nostru istoric, D-l Xenopol îmi satisface dorinţa.

Cu evlavie ascult pe D-l Xenopol şi reproduc aidoma : ®pcE-s;:î!, 2se5 Costaehi nTefţri

— „Costaclu Nogri a fost unul din cei mai energici luptători pe vremea regenerărei noas­ tre naţionale.

Incâ din Paris, se manifestase adânca lui iubire de ţara şi dorinţa lui arzâtoare, de a o vedea scoasa din făgaşul noroios în care se zbatea.

Activitatea lui cea mare se desfăşură pe timpul lui Cuza-Vodă, stându-i ca mâna dreaptă în îndeplinirea celor două acte însemnate ale domniei lui: Unirea şi secularizarea averilor mă­ năstireşti. €o§taclii Wegpl şl SJMBrea

Pentru a aduce la îndeplinire visul cei mare al românilor, pentru care ei manifestaseră o voinţă atât de hotărîtă, prin îndoita alegere a lui Cuza-Vodă, Negri luptă în Constantinopol, unde era agent al Moldovei şi locţiitor de agent al Munteniei, trei ani încheiaţi, dela Ianuarie 1859 până la sfârşitul lui 1862, slu­ jind lui Cuza-Vodă ca organ inteligent, ener­ gic şi devotat, cu stăruinţe necurmate, pe cari trebuia să le puie pe lângă ambasadorii

%

I

Puterilor şi mai ales pe lângă marii dregători ai Porţii otomane, pentru a smulge la sfârşit, mai mult fără voie, decât cu voie, încuviin­ ţarea Porţei, pentru înfăptuirea desevârşită a Unirei, adică unificarea celor două guverne, celor două Camere şi strămutarea capitalei la Bucureşti, căci numai atunci se poate spune, că Unirea desevârşită a fost realizată.

Negri întrebuinţa, pentru a’ ajunge la acest mare rezultat, toate mijloacele, pe cari mintea omenească putea să le afle. Cel mai energic din toate era silinţa lui de a convinge pe diplomaţi şi pe miniştrii Porţei, despre peri­ colul unei revoluţiuni în ţară, dacă Unirea nu ar fi încuviinţată. Schimbând realitatea lucrurilor într’o aparenţă foarte firească,, el spunea că boerii de aceea renunţaseră la pri­ vilegiile lor, pentru că li se puse în perspec­ tivă înfăptuirea Unirei; că Domnitorul său va fi nevoit, pentru a evita complicaţii foarte pe­ riculoase, cari puteau eşi dintr’o revoluţie în Principate, să proclame Unirea cu dela sine • putere, şi fără a mai aştepta încuviinţarea Porţei.

Mai adaogă Negri, că legea rurală a cărei fo.rmula.re atingea interesele cele mai mari ale masei poporului, nu putea îi alcătuită de două Camere şi două guverne deosebite; câci dacă s’ar fi întâmplat, ca într’un principat legea rurală să iasă mai favorabilă pentru ţărani, decât în celalalt, atunci revoluţia grozavă a stra­ turilor adânci ale ţărănimei române, ar pune în pericol nu numai existenţa poporului ro­ mân dar şi liniştea Europei orientale.

Pe lângă acestea Negri mai observa, că era peste putinţă ca un singur Domnitor, care fusese recunoscut de Europa, în atare însuşire

*6

pentru ambele principate, sa conducă doua ţâri clin doua capitale aşa de îndepărtate ca Iaşi şi Bucureşti, în starea cea rea a drumu­ rilor ele atunci şi care necesita necontenit că­ lătoria Domnului, pe timp bun ca şi pe noroiu, pe viscol sau zăpadă, dela Iaşi la Bucu­ reşti şi înapoi.

Cu stăruinţe de acestea, întemeiate toate pe fapte adevărate şi cu multe altele de acelaşi fel, Negri izbuti, sub inspiraţia Domnitorului său, de a determina pe turci, de frica, la în­ voirea Unirei.

Mai observăm încă purtarea lui cea nobilă şi plină de vrednicie, când el nu voia să aducă singur în Bucureşti firmanul de învoire aUnirei, ci însărcina cu aceasta importantă afacere pe secretarul sau.

Nu e vorbă, turcii lecuuoscuseră prin acel firman o unice dese vărs ită, însă alipită de viaţa lui Cuza. Domnitorul., fără a ţine seamă de restrângerile puse de firman, proclamă Unirea, ca un fapt desăvârşit, pe temelia căriea s’a înălţat neatârnarea si regatul României, prin . lucrarea plină de înţelepciune, de energie şi dc inteligenţă a lui Carol I“.

CostaclaS Sicgs's $2 Bceulsirfizarea

După o pauză, D-l Xenopol continuă : — „In chestia secularizărei, Negri a avut de dus o luptă tot atât de grea, întru cât călugării greci erau susţinuţi de turci, cari se înfruptau cu grase bacşişuri dela dânşii şi de ruşi, din motive religioase, dar şi din pri­ cină că banii greceşti, din ţările române, slu­ jeau pentru a plăti nenumăraţii agenţi şi spioni ruseşti, din peninsula balcanică.

Negri luă taurul de coarne şi de astă-data şi puse toată elocvenţa lui în serviciul acestei

77

cauze şi cu pana lui cea dibace încondee o mulţime de memorii, hrănite cu fapte şi do­ cumente, prin care el dovedea câ sfinţii pă­ rinţi greci nu se ţinuseră de condiţiile cu cari ctitorii şi dăruitorii moşiilor către mănăsti­ rile româneşti închinate, înzestrase pe aceste din urmă.

Negri susţinea, cu cea de pe urmă energie, că România nu se va supune unei hotărâri europene, întru cât în chestia mănăstirilor, nu era vorba de un interes internaţional, ci de pământul nostru,- ca în cazul când Europa ar silui voinţa nestrămutată a românilor, ei vor îneca în sânge toată suflarea grecească do pe pamântul rom âiiesc.

Această ţinută dădu de gândit diplomaţilor din Constantinopol şi ei lăsară pe NicolaeCreţulescu. primul ministru de atunci al Româ­ niei, să dea în greci acele memorabile lovi­ turi, cari îndepărtară una, câte una, toate for­ mele şi aşezăm in fele, în cari se mai încuiba în România, remaşiţa stăpânirei fanariote.

Se înţelege că si aici, razămul şi sprijinul întregei mişcări, erau în sufletul cel mare. cald şi iubitor de ţară al lui Alexandru Cuza uriaşul.

La căderea, lui Cuza, Negri ’şi văzu sfâr­ şită cariera politică. El se retrase la moşioara fui de lângă Tg-Ocna, unde duse o viaţă re­ trasă, manifestând numai decât existenţa, lui, printr’o mare operă patriotică, dăruirea mărci sale colecţii de tablouri, Pinacoteaei din Iaşi, — care prin această dăruire, a ajuns, a fi una din cele mai frumoase galerii de tablouri din răsăritul Europ ei.

Mare cinste este pentru gălăţeni, că s’au

78 gândit la comemorarea marelui bărbat, în oraşui de pe malurile Dunărei.

Cu câte-va zile înainte de inaugurarea statuei lui Negri la Galaţi, s’a dezvelit monu­ mentul lui Cuza-Yodă din Iaşi, pe soclul că­ ruia se află, între cei patru mari colaboratori al lui, şi Costachi Negri*'. (.,Dimineaţa^ tiuia 18 Junio 1012).

UN DOCUMENT INEDIT DE LA NEGRI Cu ocazia ridicărei în localitate a statuei lui C. Negri, s’a încins în unele cercuri discuţiunea contradictorie dacă Negri a fost nu­ mai preşedintele comisiunei de înfrumuseţare a oraşului, pe care o înfiinţase Principele Mi hai Sturza pentru oraşul său favorit — ori a fost chiar pârcălabul oraşului., după cum se numiau în vechime administratorii judeţelor de gra­ niţă.

Prin amabilitatea D-lui Gh. N. MunteanuBârlad, profesor, singurul biograf conştiincios al marelui român care a fost Negri, reprodu­ cem mai jos textul unui document scris şi semnat de Negri în 27 Septembrie 1858. Prin acest document se dovedeşte că el a fost pâr­ călab al Galaţilor, numit de Principele Grigore Ghica în Iulie 1851, după cum se vede chiar dintr'o corespondenţă a lui N. Bălcescu cu Io an Ghica.

Intr’adevăr, iată ce spune Bălcescu în cea de-a 79-a scrisoare, adresată din Viile d’Avra-y în 16 Iulie 1851, lui I. Ghica. ...„Negri cu soră-sa e aici. Negri se întoarce peste câie-va zile, fiind numit pârcălab la Ga­ laţi, iar soră-sa Catinca rămăne“....

'

79 Originalul actului a fost găsit de D-l pro­ fesor Munteanu-Bârlad în arhiva primăriei de Galaţi, în dosarul No. 11 din 1851.

El este scris pe o coală de hârtie vânătă, cu cirilică mare şi frumoasă, de chiar mâna lui Negri.

Adresa este trimisă către „Cinstitul sfat oră­ şenesc" şi poartă No. 1712, Preşedintele Sfatului orăşenesc, T. Mărăcine, primind adresa a doua zi, 28 Septembrie, puse pe ea următoarea rezoluţiune: „Va sta pe masa presidentului şi se va avea în vedere la cere­ rile ce se înfăţişează cu aceste obiecte".

Tradus în scrierea de azi, conţinutul docu­ mentului în chestiune e următorul: PA M € .49, A GS ii & a Afi A T BJILflB No. 1712.. 1851 Septembrie 27 t

Cinstitului Sfat orăşenesc, „Părcălăbia nu luat aminte, că, de către cinstitul „Sfat se învoeşte facerea de case in paiante; iar „asemenea învoire {Unu in potrivo, instruct/iilor re„gulamentare şi ameninţând pururea mare primejdie „de loc, Părcălăbia face cunoscut cinstitului Sfat, „că în viitorime să nu mai invoiascâ în ori-cure parte „de loc a se clocii binale in paiante. Asemenea va „păzi şi următoarele învoiri: A nu se încuviinţa „facerea de bordeie; a nu se învoi reînoiren acope„rămân turHor de case vechi in paiante, afara de „acele de ziduri a cărora acoperământ să fie cu „material nearzător; a nu se învoi facerea de za„plaze în scânduri în centrul toraşului, afară nu„mai prin mahalale. „ Aceste dispoziţii fiind privitoare la inlrumusevtarea acestui oraş şi mai vârtos spre siguranţa ferirea de primejdii, Părcălăbia, ca una ce „este datoare a priveghea cu mare sarguinţă asu-

80

„pra tuturor întâmplărilor ce ar putea pricinui vă­ tămare orăşenilor, pofteşte pe cinstitul Sfat a le „păzi pe viitorime întocmai (ss.) C. NEGRI. Se hotăreşte deci, pentru, acei cari credeau altfel, că Negri a fost şi Pârcălab al Galaţilor, demnitate în care a dovedit mult interes şi adevărată dragoste pentru înălţarea şi înfru­ museţarea acestui oraş.

(Ziarul „Miiuirva1* dola 17 luni o 1012).

Un prieten ai ţăranilor: Oostaclii fîBgri Numai câteva zile după. ce la Iaşi s’a în­ făţişat în arama chipul marelui Domn, desrobitor al ţăranilor, Cu za* Vodă, câţiva oameni de inimă din Galaţi au veşnicii amintirea unui bun prieten şi credincios ajutător al lui, Costachi Negri, care şi el s'a făcut, vrednic să i se toarne în aramă chipul, spre învăţătura urmaşilor.

Negri a fost acela care, pe o vreme când eram încă atârnători de Turci, a cheltuit multă osteneală, şi pentru ca să se iea de la mănăstirile greceşti din Răsărit, care ne sără­ ci au, moşiile cele multe, care li se închinaseră, din evlavie, de ctitorii cei vechi şi care fă­ ceau laolaltă o cincime din pământul ţării noastre. Moşiile acelea au intrat în stăpânirea Statului, şi astăzi cele mai multe ori au fost vândute la însurăţei şi la alţi muncitori de. pământ, ori sânt arendate sătenilor. Astfel Costachi Negri a fost un binefăcător al ţără­ nimii, vrednic să i se pomenească numele cu adîncă recunoştinţă.

El însuşi era proprietar, şi anume la Mân-

81

jina din Ţinutul Covurluiului. Dar nu sămăna cu mulţi proprietari de astăzi, cari. limba po­ porului mai n’o ştiu, în biserica poporului nu intră şi în casa celor săraci cari-i muncesc, nu se coboară să pătrundă. Ci bucuria lui cea mare era să stea acolo între ai lui, cuviincios faţă cu bătrânii, blând cu tinerii, şi nicăiri nu-şi primea mai bucuros prietenii, cari erau cei d’intăiu oameni ai ţerii, decât la Mânjina. Şi, pe când ei să sfătuiau împreună despre vii­ torul pe care au ştiut sa-1 îndeplinească pen­ tru urmaşi, flăcăii şi fetele se prindeau bucu­ roşi în horă, şi ochii lui cei mari şi frumoşi se umpleau de lacrimi bucuroase când vedea tăria, isteţimea şi mândreţa neamului.

Nu ştiu ce-o fi acum pe la Mânjina. Săteni de-acolo au venit la chipul cel de aramă şi. au adus o cunună în semn de prinos. Dar. nu nu­ mai ei. ci toţi sătenii ţării datori sânt să-i aducă din mulţămita sufletelor lor cinstite cu­ nuna care place mai mult celor ce răposează întru Domnul!

S. Ktf&ESG fc. („Neamul Românesc pentru popoi*1, No. 2G <Iin 20 Iunie 1912'.

COSTACHE NEGRi Cu prilejul dezveiirei sfatuei marelui barbat de stai La Galaţi va cădea azi giulgiul alb de pe marmora care înfăţişează pe marele Costache Negri, căruia poporul românesc si în deosebi ţărănimea îi datoreşte veşnică recunoştinţă.

Pentru ea a luptat Negri şi pentru ridica­ rea acestei ţări, croind împreună cu marii bărbaţi ai generaţiei apuse, cu luptătorii en­ tuziaşti pe care i-a putut cunoaşte vre-odată

82

ţara aceasta, drumul ce avea să ne ducă într’un târziu nu îndepărtat spre deplina consolidare a Principatelor-Unite.

Viaţa lui Costache Negri este un şir de lupte necurmate pentru urmărirea unui ideal şi e o pildă vie pentru generaţia noastră, jertfa de care a dat dovadă acest luptător.

Putea să se bucure singur de avutul lui, pu­ tea, dacă primea să-şi schimbe numele după acela al tatălui lui adoptiv, să devină unul din marii bogătaşi. Cu multă delicateţă însă a declinat aceste avantaje materiale şi de tânăr s’a pus în serviciul patriei, ne primind pen­ tru aceasta răsplată bănească, întreţinând însă din modestele venituri ale moşiei lui Mânjina exilaţii din ţările surori, îndatorându-se şi perzându-şi în cele din urmă peculul lui, ca să se retragă în Tg.-Ocna unde s’a săvârşit din viaţă cu deplina mulţumire a omului care a făcut tot binele ce i-a fost dat să facă, amă­ rât însă de uitarea şi nepăsarea ce o aşternea noua generaţie asupra corifeilor luptători pen­ tru unire.

Prieten bun şi devotat, el a rămas credin­ cios lui Vodă-Cuza şi odată cu abdicarea acestuia, Negri şi-a considerat închisă cariera lui politică şi s’a retras la Tg.-Ocna. Ca un om bun ce era, el care a cultivat pe toţi di­ plomaţii străini între interesele ţărei noastre, cultiva acum florile, îngrijind de răsaduri şi se bucura de albe ori de roşii petale; printre straturile îngrijite, îşi purta bătrâneţele, ca un bun grădinar aşa cum fusese toată viaţa lui.

Surghiunit la Paris sub domnia Voivodului Mihail Sturza, s’a reîntors în ţară şi a fost

88

ministru sub Grigore Ghica şi amândoi pre­ găteau curentul pentru unirea ţărilor surori. „Domnitorul şi ministrul său şi-au îndepli­ nit menirea. Amândoi au colindat ţara, ca nişte apostoli ai românismului, luminând pe locuitorii din oraşe şi din sate, fără deosebire de sex, de vârstă si de clasă, ca să înţeleagă foloasele Unirei, şi să voteze pentru deputa­ ţii unioneşti".

In Divanul ad-hoc, Negri ca vice-preşedinte a avut o influenţă covârşitoare asupra adunărei, rostind alături de Kogălniceanu cele mai pline de patriotism cuvântări, stăruind ca democrat convins ce era şi ca adept ai idei­ lor apusului să se desfiinţeze privilegiile de clasă şi câteva zile mai târziu a adus în dis­ cuţie chestiunea Improprietârirei sătenilor, ches­ tiunea reluată de Kogălniceanu şi susţinută cu acea căldură pe care o cunoaştem cu toţii.

Ca titlu de document voi reproduce propu­ nerile lui C. Negri.

I. „Boerii proprietari să vândă pământuri locuitorilor săteni.

F II. Că pământurile odată pentru totdeauna vândute de boerii proprietari locuitorilor să­ teni, aceştia să le plătească întocmai după adevărata lor valoare potrivit cu calitatea şi localitatea deosebitelor părţi ale ţârei.

III. Că până a-şi închipui locuitorii, băneştile mijloace, pentru plata pământurilor de cumpărat de la proprietari, ei să urmeze stărei lucrurilor de faţă, dacă nu se va găsi vre­ un alt mijloc mai potrivit şi îndestulător pen­ tru ambele părţi, cu amândorora conglăsuire.

TV. Că această vânzare de pământuri, după 10 ani dela punerea ei în lucrare, să rămână numai facultativă".

84

împreuna cu Vasile Alecsandri şi Kogălni­ ceanu, Negri a stăruit pentru unirea ţărilor surori şi ca agent diplomatic la Constantinopol a pregătit terenul lui Cuza, pregătind în acelaş timp şi ceia ce era mai greu de câş­ tigat, simpatiile Sultanului şi ale miniştrilor lui.

Dar după alegerea lui Cuza, rolul politic al lui Negri a fost în totdeauna alături de Kogălniceanu, cu care a susţinut marea operă de purificare morală: secularizarea averilor mănăstireşti.

Acestea, în linii generale, sunt marele acte săvârşite de colaboratorul lui Cuza-Vodă.

Negri, care făcea parte din boerimea ţârei şi-a sacrificat liniştea, şi s’a pus în serviciul cauzei naţionale.

Ce sânge curgea în aristocrăţimea ţăroi pe atuncea, de unde atâta pasiune şi avânt de mai bine, co vânt fericit sufla asupra Europei şi cât de covârşitoare au lost luminile câşti­ gate în apus. ne-o spun Negri, Kogălniceanu, Cuza, I. Gfhica, Alecsandri, Bălcescu şi alţii, cari au lăsat moştenire patrimoniul lor naţio­ nal nouă. tinerilor, care ne ridicăm privirile ce ard de dorinţa de mai bine pentru cele şase milioane de săteni, nouă ne-au lăsat revolta împotriva nepăsărei boerimei ce s’a perdut în Moldova şi a acelei aristocraţii inca­ pabilă de jertfe, în sufletele noastre ducem o părticică din mărgăritarul sufletelor lor, şi un respect ce se înalţă până la religie faţă de ţărănime. Şi azi când giulgiul alb va cădea de pe marmoreaua lui faţă şi trăsăturile blânde, zâmbetul lui bun, ochii ce vor câta în gol ca orbiţi de neaşteptata lumină a soarelui după

85 o lunga şi dreapta nepăsare ni se vor arăta aevea şi din gura lui vom auzi parcă pluguşorul lui de altă dată. „ Sculaţi Măi fraţi Sculaţi!....

Din greu somn vă deşteptaţi Si v’adunaţi Fii şi taţi Căci bir nu daţi Şi de Pangăraţi Suntem scăpaţi Sa rescumparaţi Deci turnaţi Şi închinaţi P Care anunţa vremurile noi cum vremuri noui anunţă şi inaugurarea monumentului lui, o trezire a conştiinţei ce adormise parcă o clipă.

TawSBc („Minori’n'* ilolu IS Iunie 1012).

Un erou al modestiei naţionale: Cosfache JYegri.

Duminica trecută s’a desvăluit la Galaţi monumentul lui Costache Negri, patriotul mol­ dovean care a colaborat din toate puterile sale la actul cel măreţ al Unirii Principatelor.

Alături de Cuza, de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alexandri,— Costache Negri între­ geşte falanga bărbaţilor din marea generaţiune căreia i se datoreşte România modernă.

Monumentul său trebuia să se ridice şi putea fi ridicat în ori şi ce oraş al Ţării. Deosebit merit este pentru gălăţeni că s’a ridicat monumentul prin contribuţia şi în mijlocul lor.

86

Cu ocazia desvelirei monumentului s’a cinstit memoria lui Costache Negri. Au ţinut discur­ suri : delegaţii gălăţenilor, delegatul Ligii Cul­ turale, reprezentantul Academiei Române, reprezentantul guvernului.

In toate aceste discursuri, ceea ce s’a slă­ vit mai mult este modestia lui Costache Negri.

Acest mare patriot, care în urma reuşitei partidului său politic, ar fi putut ajunge bo­ gătaş, ministru pus în fruntea tuturor onoru­ rilor, ar fi putut ajunge chiar Domn al Tărilor-Unite, acest mare patriot s’a mulţumit să-şi facă datoria şi să se reîntoarcă modest la el acasă, pe Valea Trotuşului! O aşa aba­ tere dela procedeurile patriotice româneşti, nu putea fi trecută cu vederea! O aşa mo­ destie, literalmente a culcat la pământ pe toţi oratorii: pe reprezentanţii gălăţenilor, pe reprezentantul Ligei, pe reprezentantul Aca­ demiei şi al guvernului, precum si pe d. Nicolae Iorga. Discursurile tuturor acestora, s’au trans­ format într’o apologie a modestiei. In Costachi Negri s’a serbat Duminica trecută un erou al modestiei naţionale. Bine înţeles al modestiei care va să fie şi la noi odată, în viitor, după exemplul dat de Costache Negri.

In această apologie, reprezentantul gălăţe­ nilor, d. Petrovici, a pus nota melancolică şi pănă la un punct ironică: Negri ar fi avut cel dintâi dreptul să spună, ca cxpreshme a purului adevăr.• Totul pentru tară, nimic pentru noi“ căci el mai mult ca toti a dat totul pentru tară şi na cerut nimic pen­ tru dinsul.

Reprezentantul Ligei Culturale, d. Forţu, a pus nota melancolică a comparaţiunilor istorice: Iar in urma luptei\ atunci când după atâta

87 truda biruinţa se anunţă, el, C. Negri nu se gă­ sea nici în rândurile celor cari îl trâmbiţau, nici în al celor cari îl foloseau,—ci asemenea urnii antic din cei mai rari, se retrăgea în pacea patriarhală a căsuţei lui de pe malul Trotuşului.

Ce măreţ, ce sublim exemplu de cel mai curat sacrificiu, de cea mai curată abnegaţie!

Reprezentantul Academiei, d. Duiliu Zamfirescu, a pus nota critica: Printre caracteristicile popoarelor tinere, nepă­ sarea şi exageraţiunea sunt două atribute interne, de cari deopotrivă s’ar cuveni să ne ferim.

Să nu uităm pe acei cari ne-au făcut bine, dar când ne aducem aminte de ei să nu umflam lau­ dele. In această notă justă, se ţine oraşul Galaţi, când ridică un monument lui C Negri după j6 de ani de la moartea sa şi 100 de ani de la naş­ terea sa.

In pleiada de bărbaţi cari au făurit statul nos­ tru de azi, figura lui Costache Negri se desprinde vie, dar nobilă şi austeră.

Reprezentantul guvernului, Ministrul Indus­ triei, a pus, prin contrast cu p reocupaţi unile sale, nota mistica: Credinţa lui Negri in viitorul ţărei noastre a. fost atât de mare, în cât în tot ce a crezut sa înde­ plinit. A crezut în unirea ţărilor surori, în secu­ larizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor.

A izbutit în toate, pentru că era cu totul desinteresat.

Iar d. N. Iorga, a pus următoarea notă justă : întâia oară se ridică în România statuie unui om pentru că, ajungând foarte sus şi putând răsbate si pană la cea mai înaltă culme a puterii şi strălucii!, a ştiut să rămâe modest şi sărac.

(Noaa Ro viata Romunu No. 11—24 Iunio 1912).

§8

UN EVENI/AENT Duminică s'a inaugurat la Galaţi monu­ mentul unui om care toată viaţa a lucrat nu­ mai pentru alţii, chiar jertfindu-şi interesele per­ sonale cele mai elementare: C. Negri.

Evenimentul acesta este cu atât mai ciudat, cu cât Costachi Negri n’a lăsat nici măcar urmaşi care să îngrijească de nemurirea me­ moriei lui. Monumentul său este deci, o operă de spontană recunoştinţă naţională, datorită iniţiativei unor oameni de inimă: D. Panait D. Petro vi ci, P. Radovici, G. Pernic, Gr. Guţu, St. Rainu, D. Drăgănescu, Gr. Antonescu, C. V. Constantinescu şi Gh. Munteanu-Bârlad.

După Eminescu, Galaţii au reînviat pe Costaclii Negri în bronz. Hotărât lucru; din oraş al intereselor comerciale acest mare port a devenit patria dezinteresărei şi a recunoştinţei naţionale. („Revista Flncura^, An. I, No. 36, 1912).

DUPĂ. INAUGURARE Drept încheere a tuturor celor ce s’au zisşis'au scris cu privire la inaugurarea statuei lui C Negri, credem nemerit a reproduce următoarele aprecieri ale ziarului „Tribuna Liberală“ din Galaţi.

Oraşul Galaţi s’a îmbogăţit încă cu un mo­ nument, de astă-dată o statue, — unica statue până acuma în Galaţi, căci celei’alte (Cuza, Cogălniceanu şi Eminescu) sunt busturi, de proporţii mai mari sau mai mici.

Comitetul statuei lui Negri a fost compus din D-nii profesori P. D. Petro vi ci, fost pri­ mar al oraşului, ca preşedinte, P. Radovici septuagenarul nostru concetăţean, care a lucrat

§9 cu atâta hărnicie şi sincer entuziasm pentrxi ridicarea acestei statui, Gr. Fernic marele in­ dustriaş, fost şi actual preşedinte al Camerei de Comerţ, Gr. Guţu fostul director al liceului „V. Alexandri", Şt. Rai nu distinsul şi bine­ cunoscutul nostru concetăţean, D. Drăgănescu fruntaşul comerciant şi preşedintele ligei cul­ turale, Gr. Antonescu fostul medic veterinar al oraşului, C. V. Constantinescu simpaticul avocat şi Gh. Munteanu-Bârlad, profesor şi publicist, autorul atâtor pagini frumoase din trecutul oraşului Galaţi şi autor al interesantei cărţi: „C. Negri, via/ţa şi vrednicia lui". Cum se vede un comitet larg în care fie-care avea partea sa de acţiune.

E o mare cinste pentru D-l P. D. Petrovici, preşedintele comitetului, de a fi ştiut să lucreze ast-fel, încât cea mai deplină uni­ tate şi armonie să domnească de la început până la sfârşit în comitet, şi de a fi procedat aşa, în cât toată lumea ştia că statuea lui C. Negri se ridică de toţi cetăţenii gălăţeni, al căror mandatar era comitetul.

Munca pentru strângerea sumei de 30.000 lei cât a costat statuea, s’a făcut pe tăcute, fără nici un zgomot. Căci — după cum ne spu­ nea D-l P. Rado viei — me ritul cel mare e al gălăţenilor cari au contribuit cu mâna largă de şi anonim, pentru a avea pe C. Negri al lor în mijlocul lor.

In ce priveşte monumentul, nici comitetul, nici preşedintele său, n’au impus artistului cutare concepţie sau cutare atitudine, şi bine au făcut. Au lăsat pe artistul sculptor liber să evoace şi să nemurească în bronz după in­ spiraţia sa şi cum va crede el mai demn fi­ gura marelui C. Negri.

%

De asemenea alegerea locului pentru aşe* zarea monumentului a fost foarte fericita şi nu se poate aduce nici o critică întemeiată în această privinţă. Piaţa regală e frumos or­ nată prin acest monument, care prin nimic nu aduce vre-o jignire nici bunului simţ, nici bunului gust estetic.

In ce priveşte artistul, constatăm cu plă­ cere că statuea e opera unui sculptor român de adevărat talent, D-l Iordănescu, şi că to­ tuşi e mai reuşită de cât multe din statuele ce le-am comandat sculptorilor străini de monumente mai mult sau mai puţin funebre.

Chiar şi turnarea monumentului s’au făcut întrun atelier românesc, al D-lui Răşcanu, din Bucureşti, originar din Galaţi.

In ce priveşte serbarea, constatăm lipsa cu desăvârşire a acelui fast care micşorează săr­ bătorirea unui mare defunct. Au venit şi un ministru, şi oameni fruntaşi, cari au vorbit ad­ mirabil. Ei bine, statuea lui Negri era mai mare de cât toţi. Simţeai, că în adevăr e sărbătorit Negri, iar nu ministrul sau cutare fruntaş.

De aceea inaugurarea statuei lui Negri a luat aspectul unei serbări spontane şi sincere •populare. Şi impunătoarea procesiune pe jos dela biserică la monument în frunte cu P. S. S. Episcopul Nifon, şi îngrămădirea fără piedici a poporului în jurul ei, şi entuzias­ mul cald care a domnit, totul era simplu, dar plin de o majestoasă armonie. Nimic nu era de comandă.

A lipsit cu totul acea adulare înjositoare ce se obicinueşte în jurul unui ministru. Nici comitetul n’a intrat în sufletul ministrului, nici ministrul în al comitetului. Cuvintele mi­

nistrului ca şi ale tuturor oratorilor au fost de bun simţ şi fără pathos-ul caracteristic. Era o legătură sufletească demnă între toţi pentru unul şi acelaşi scop : admirarea acelui ce a fost C. Negri. Şi în sfârşit a făcut o admirabilă impresie lipsa banchetului, care, după sărbătorirea unui bărbat nemuritor al neamului, face să se uite şi să se scoboare acea sărbătorire până la adu­ larea unui om al zilei.

§2

SUMELE ADUNATE de pe listele de subscripţie, de la reprezentaţii teatrale şi de cinematograf de la serbări şi conferinţe cum şi din donaţiuni No.

Numele persoanei care a primit lista şi al subscriitorilor

50

L. Petrini 10, Dr. Macry 5 lei, Const. Florea 5, I. Veinrib 5, Brall C. 3, Max Buys 8, M. Ghinsberg 5, Y. Dumitrescu 4, Victor Ploii 4, Jean Stoicovici 5, Jacob Kofler 3, Al. C. Munteanu 2, G. Georgiade 5, D. Egumenide 2, S. Doltfus de Meru 3, îndese. 6, idem 5, M. JEIelmi Chesoglu o, Cli. T. Kensoglu 5, M. Keusogln 5, indes. 5, I. D. KobnetC°5, Max Veissblutli 10, M. Yeissblutli fii 3, indes. 5, Al. Kalavrejos 5, Anton Czunfcu 5, Vasile Barlas 3, Th. Petrini 10. G. Xonescu 2, Al. D. Broşteanu 1, V. Arnanescu 5................... ..............................

G. Fernic 100, Arnould 100, Fabricele-TJnite 50, L. Braunstein 20, Dinerman 20, Osias Auschnit 20, V. Vandertalen 100, Const. Wolff et C° 50, Jacques Rubenstein 20, H. Benţing 50, Societatea anonimă, forestieră fostă Goelz 100, Banca de Credit român 50, Lucrătorii din Uzina Fernic 22.50 ..............................................

Stepano, şeful vămii 2, S. Păsculescu 1, D. Bodescu 1, S. Ciancin 1, P. I. Obroceann 0,50, Apostolescu 0,50, S.Buhman 2, M. Sfat 2, Simionescu 1, C. Ernici L şi alţ-ii 34 persoane a 0,50.....................................................................

D V. Cerchez, Prima Societate Economică prin directorul său D. V. Cerchez 40, D. V. Cerchez 5, Istrate 5, Frăţilescu 5, Vlasopol 6, A. Tatn.ru, 2.............................................................

Brutăria Cooperativă Galaţii.......................

Societatea Cooperativă „Dunărea'1 10, I. T. Economide 6, G. Alavromali 5.......................

Părintele Cosma 5, Lucreţia L. Cosma 5, Pre­ otul I. Corciovei 18, G. Munteanu 2, D. Teodorescu 2, St. Cealâcu 2, Lima 2...................

Dr. D. Stnvrescu 10, Rado viei 5, Gheorghiu 2, D. V. 2, M. Rado vi ci 2......................................

Primăria Fălticeni..........................................

G. Rădulescu-Ploeşti......................................

Amiral Eustaţiu 20, Mircea şi B. Eustaţiu 2, Doamna Eustaţiu 1, D-na Elisabeta Abramof 1, Lt.-Comandor Toescu V. 5, Sublocot. Pogonotu 1, Adm. Toma Nicolae 5, Comandor Iorgulescu 5, Lt.-Comandor Neculescu Rizea 5, şi alte 51 persoane..............................................

Primăria Crăeşti..............................................

Listei

17

101

63

107 104 83 45 117 28 24

152

De reportat.

Lei

B.

140

742 50

31

62 100 20 36 20 50 20

126 1 50 1349 00

88 No.

Listei

80

8

79 5

34 6

3

120

Numele persoanei care a primit lista şi al subscriitorilor

Lei

B.'

Report .

1349 00 Părintele Ţigâu 5, Enache Frangulea 2, Ioan Dobrică 2, Costaclie Ghenghina 2, Ion Bujoreanu 2, Gh. Varlan 1, Adunaţi în biserică 10.35, Tudorache Nedelcu 1, Enache Bejan 1, Nicu H. Gonea 2, Petrache Pavel 1, D. Avram 1, şi alte 18 persoane cu 0,50...........................

35 65 Grigore Guţu.— N. Constantinii! 20, Gr. Guţu 20, C. Calmuschi 5, Econom St. Vârgolici 20, U. Chousserie 10, I. Mazăre 5, losif Vasilescu 5, Gh. Misirliu 2, Gr. Forţu, 5, N. Velichi 5, Gli. Codreanu 5, N. Alexandrescu 5, N. Pivniceru 5, T. A. Badărău 5, D. Dan 5, Ioan Bohociu 2, Alexandru Niculescu 5, C. Teodorescu 2, Indiscifr. 2, V. Surdu 3, H. Zafiratos 20, Jus­ tei- 20, Gr. Malaxa 5, Clasa V liceală 5, cl. II B. 4, cl. VI 14, cl. Vin 6.50, cl. III 10.80, cl. I A 7.20, cl. IV 17.50, cl. II A,7.30 cl. I B, 7.80, Vladicoglu Alex. 2, Elevii cl. VIL 16 50, Georges A. Caranfil 20, Necolai Oaranliî 5. G- G. Garan­ ţii 5, B. Curtovici 3, P. Rado vi ci o, Chiriac Vla327 80 dicoglu 10.............................................................

Părintele T. Alexandrescu 2, Petru Altangiu 2, Necunoscut 1, Colecta făcută în biserică 25 la învierea Domnului 20...................................

Colonel Frangulea 5, Dr. Ciornac 3, Dr. Georgescu 2, Dr. Gruescu 1, Col. Negreanu 2, Dr. Scurtu 2, Indescifr. 2, Dr. Niculescu Savol 2, St. Ionescu Em. 1, Cap. Alexandrescu Gb. 8, Maior Doxachi Ivanovici 1...................................

24 Primăria Focşani cu adresa No. 3.477 din 10 Julie 1909 . ’...................................................

2C0 Colonel Deşliu 20, Major Ghica 10, Lt.-Colonel Popovăţ 10, Midie Capit. Ceapâru 2, Sub­ locotenent Dimitriu Ion 1, Sub-locot. Al. Constantinescu 1, Cristoforatu 5, Intim club 20, Margules 5, Speridoc Hr. 5, Regimentul 11 Şiret .12, Idem 9, Adm. Gh. Ionescu 2, cu adresa No. 840 din 10 Julie 1909 a Regimentului 11 Şiret .........................................................................

102 G. C. Ionescu, Inspector şcolar. — Gh. Tănăsescu 2, Ioan Fulga 1, C. Dragulin 1, A. Bujoescu 1, Cl. Tibaea 1, Elena Boerescu 1, Costacea 1, Pol. Dem. Rădulescu 1, Ioan Titorian 1 şi alţii.........................................................

24 Primăria corn. T.-Bujor 10, D. Dracopol 1, 1 Gh. Boicof 1, D. Spiratos 2, P. Metaxa 1 şi alţii.

24 95 2112 40 De reportat.

04 No.

Listei

1

112 106 22

23

15

21

169 4 89

7S 139 122 43 134

Numele persoanei care a primit lista şi al subscriitorilor

Lei

B.

Report 211240 P. D Petrovici 40, Lipa Braunstein 100, V. Galaţi 100, Serbarea de la Gradina publică îm­ preună cu Soc. Cantina 781.90. (Proces-Verbal de la 15 Sept. 1909) ..............................................

1021 90 Primăria Iaşi, cu adresa No. 19 275 din 81 August 1909 .................' s . ... |ţ. . ;J ?

1000 Societatea Economica „Zimbrul1 .....

50 Ştefan Rainu 10, P. Atanasuli 40, Ilie Gugis, 20, I. Corvissiano 40, N. Atanasulis 20, S. Vespremi 20, I. Caraianopol 5, Banca co­ mercială româna 25, C. Petrescu 5, P. Alexandrescu 5. . . ’rej . . .'V-. * . . .

190 State C. Vâleanu 10, Ilie Stroescu 5, Eufr.

Trancu 1, Aurel Cupşa 5, Aurel Bunea 16, Ioan A. Bunea 2, G. N. Raicoviceanu 5, Ionel D. Vasiliu 3, Similache D.Vasiliu3, Angelo Frunzănescu o, Etingher Gb. 2, Nicu Stoicovici 2, Alex. Stoicovici 2, V. Georgeacopol 2, Aurel 85 A. Bunea 2 şi alţii..............................................

I. C. Constantinescu 5, C. Calmuschi 5, G. Varnali 2, I. Militam 2, Dr. f. Velichi4, V. C. Marinescu 8, Teodor S. I. 3. Ai. Popescu, Dr. V. Popescu 4, V. C. Budeanu 2, Ag. Popescu 2, 38 Em. Geovgescu 1, P. Moisescu 2...................

C. Nazarie 5, I. Schatken 1, A. Oateliu 1, Zabaria Xonescu 1, Ioan Şerbănescu 1, Ion Negoescu 11, I. Manoilescu 1, N. Ciobanu 1, C. 34 10 Alexandrescu 1, O. Pop 1, Normaliştii 13 10 .

Comp. Apelor 150, A. G. Hayles 20, Clywton 200 10, G. Macri 5, A. Haselen 5, Indescifr. 10 .

Panaite Ionescu 5, D. G. Tăzlăuanu 5, D.V. 15 Buzdugan 5.......................................................

I. loanovici.— M. Bălaie 1, C. Costin 1, Ginghină .1, Gr. Anastasiu 2, L. Baranovschi 1, Aurel loanovici 1, Ecat. loanovici 1 şi alte 21 20 40 persoane . . . *■'i ■ -w................... 1 - • Pâr. AL Tihan 5, Sacii. Grigoriu 1.50, Argintescu 1, M. Popovici 1, Radovici 0,50, D-şoara 10 F. Tihan 1 ..............................................................

5 G. 7'anoviceanu...................................... ... • Primăria Jorâşti cu adresa No. 1.249 din 29 4 50 Septembrie 1909 ................... ... . .. • ■ • • ■ General Vartiadc 20, Col. Cocorăscu 2, Ad-tor Ionescu 1, Ad-tor Dimitrescu 1, Dimitrescu 1, 27 Capit. Eliade 1, Gabur 1, Popescu 1 • * • ■ Primăria Pisc. Dimitrescu 1, C. Economu 3, Banca populară 2, Ştefan Botez 1, cu adresa 6 50 No. 1499 din 3 Octombrie 1909 .......................

4819 80 De reportat.

No. Listei

Numele persoane! care a primit lista şi al subscrlitorilor

109 29

Report .

Societatea de asigurare „Dacia RomâniaM .

Primăria Constanţa cu adresa No. 4.954 din 11 Iulie 1909 ..........................................................

N. Jijie'. . . ; ' . .... . v . . . . • •

98 9 154 107 142 42 92 .146 | 96 100 62

159

30 155 156 99

87 189 82

Lei

B.

4819 80

20 1000 1

Alfons DairOrso 20, Bancjue en comandite 120 Aug Dall’Orso 100 .......................................

Primăria Smulţi cu adresa No. 885 din 2 Oc­ 4 80 tombrie 1909 ............................... ...........................

20 Alecu Dimitriu............................... ....

13 50 Primăria Frumuşiţa ........................................

Inginer N. Stefânescu 10, Membrii Intim 20 Club 10 . . .*......................................................

M Roman 10, O. D. Amelio 2, D. Colios 20 1 şi alţii ..... ...........................................

Primăria Braniştea. Zaharia Soare 10, Moise Şapira 5, I. Gargert 5, I. Gargera 5, V. Boozu 5, Ion Verjar 5 şi alţii cu adresa No. 57 958 din 7 Octombrie 1909 . . ............................

Teodor Dimitriade 10, Aneta, Dimitrie şi 20 Maria Dimitriade 10..............................................

Locot. Colonel Mincu 5, Societ. Covurlui 20, Hristodor Bradea 2, I. Râiciulescu 4, C. G. 33 Deleanu 2.................. ....

Colonel Stamatopol, Ariana Teodorii 2, D-na Eliade 2, M. Beştelei 2, D-ua Conţi 1, D-na loanide 1.50, M. Cristesou 1, Locotenent 12 60 Cristescu 1 şi alte 5 persoane................... • .

P. D. Petrovici (supl.) Manole H. Steliau 50, Fraţi Sure 40, Alexandrescu şi Ioanid 40, Cofetăria Carol 20, Gologan 5, Inginer Badescu 5, Carol Dienst 3.50, Câpit. Stavrică 20, 191 50 Francovici 4, Indiscifr. 4.....................................

Primăria Tulcea (Subscripţia Comunei cu adresa No. 5513 din 6 Octomb. 1909) ....

50 Primăria VarIezi (cu adresa No. 1246 din 9 Oct. 1999). ..........................................................

1 Primăria Cudalbi 20, Panait Sepătoru primar 5, G. Stoicescu 1, Gb. Andone 1, şi alţii cu adresa No 1860 din 12 Octombrie 1909). . . .

35 Constandacbe Consiantmescu 10, I. Manoliu 3, G. Burghelea 2, Marcu Nicolae 3,H. Mihai 3. Marcu Popa 1, N. Hangare 5 şi alţi 28 .

50 Primăria Piseu ..... ;■% . .

6 50 Maniţiu & Negoescu.............................. ... .

10 Primăria Băneasa cu adresa No. 916 din 15 Oct. 1909 ..................................... ...................

4 Părintele Stăncescu 5, Ion Bradea 2, N. Florescu 2, Vasile lacob 2, C. Bicheru 1, N. Dra* gan 1, L Edelştein 3, Gh. Munteanu 1 şi alţii.

23 De reportat .

6532 70

S6 Numele persoanei care a primit lista şi al subscrlitorilor

No. Listei

Lei

B.l

Report. 6582 70 Părintele Vârbosu 2, Adunaţi cu cutia din popor 16.50, Al. Dami&n 0.50, G. Cepraga0,50, P. Teodor 0.50......................................................

20 72 Părintele Perju. . . . ...............................

5 16 T. Pralea 3, Onorina Pralea 2, St. Stavrache 1, C. D. lonescu 1, Dereenis 1, Nat. Ciobanu 1,Euf. Trancu 1. Lucreţia Valianu 1 şi alţii.

13 57 Emil Vulpe............... ...................................

20 54 Cantacir/Ano-Băleni...........................................

10 P. D. Pebrovici (supl.) Cuzmin 60, Boteli 40, 179 Max Fisclier 40, CI. Buluc 20, Ghenghea 10. .

170 Sterian Teodoru (P. lonescu 1, I. Paraschi88 vescu 1, I. Giutac 2, N. Pâscanu 1)..................

5 Al. M. Pantazi 10, Filip Heilpern 10. ...

20 51 52 20 Zaharia «Soare Io an...........................................

20 94 Fulger şi Adam..............................................

20 177 Dumitrcscu Campina ...............................• Primăria Peclie, C. I. Radovici 2, Gostin 133 Dobrea 1, Vanghelie. St. 1 şi alţi, cu adresa 5 75 No. 1308 diu 23 Oct. 1909...................................

2 50 37 1 TeoLogu Teodorovici......................................

J37 |j Primăria Oancea Const. Ganea 2, I. Popa 1, 4 j1 Pendi 1 cu adresa No. 31 din 81 Oct. 1910 .

20 164 Carolina Petrina . ...........................................

180;' Notro Dame de Sion 32.40, Elevele externe 140 jl 25.1.0, Elevele interne 8,50............................... no,;I, Primăria Smardan loan Vrânceanu 4. Tudo|j rache Pătruţa 2, Şerbu Voinea 1, şi alţi 2 0.50 8 60 cu adresa No. 769 diu 19 Octombrie 1909 . .

135!' Primăria Sl.-Conachi M. Sachini 4, L. Machles 11 || 2, I. Hortoban 3, Al Stoicescu 1, şi alţii. . .

13,! Nicolae Duda 5, Societatea Branşelor 15, i Al. Ttretcu, AI. Dima 2, Şmil Rozenzvei 1, T. 42 t Ţancu 1, D. Zamfir 1_ şi alţi. . . ....................

4 50 129 |j Primăria Măluşteni. ............................... ... • 16511 Fraţii G.Panu. George Panu 20, Cari Herchhorn 10, Wyss Iselin C° 20, Indiscifrabil 10, ji O. ICleiner 10, Isidore Grtinberg 10, P. I. Ban105 cotescu 10, Ausclinit 10, Bember Saecliter 5 .

14S j Primăria L, Catargi. Preot Tebeica 1, No1 35 I taru 85 b. . . . , . • . • ■ ? • • 20 205 Elena Georgandopol..............................

1631| loan Popovici (Târgu Nou) 10, loan Anas. tasiade 5, D. Penciu 5, Sava Vasile 5, C. Sterea 2, P. Varnaliu 1, Drăgan Gh. 5, Petru Sto49 50 ianof 1, I. Venen 5 şi alţi 17 subscriitori . .

50 Jlie Cljmi 20, X 10, Leon Clinii 20. . . . ■ 59 Primăria Vlâdeşti cu adresa No. 1926 din 139 1 8 Noembrie 1909 .................................................

7320 De reportat.

77

■

97 No. I Listei

Numele persoanei care a primit lista şl al subscrîitorllor

Report . Ştefan II. Ştefan Soc. Branşelor 30, Colo­ nel Aurel Cupşa 20, Ştefan H. Ştefan 10 . .

213 Ioan Ilangiof.................................................. .

175 I. D. Kohn Comp. 20, Ion Găgiulescu o, Bernstoin Graf 5, I. Lendorf 2......................................

4S Ion Coltofeanu & Dohreanu 10, P. I. Bancotescu 5, Antonel Dracopulos 5, Adolf Mordler o, Zveifel et O0 5 . . . . . ....

1S1 Medic Veterinar Antonescu, Const. Pascali 5, Franţa Konvicka 5, I. Simionoviei 10, S. Iţicovici 2, Grigorato 2. I). Livada 2, Buirn Sper-ling 2, H. Krotler 2. I. Tahami 2, I. Alterescu 2; Herscu Haim 2, Iosef Koulpi 5, Vangheli L. 2. E. Antei 2, H. Koulpy 20, Claudatos 5, II. Claudatos 10, Petru Caclaman 2, A. Popescu l, Foţi Hali 2. H. Livada 2 şi alţi.....................

19 Fraţi Stoicovici....................................................

223 Nicolae F. Gheorghiu 5, P. Ghenglaină 1, Y. Stoenescn 2 ..........................................................

11 Dini. N. Cioceanu 5, Dim. Stavrache 1, Lu­ cia Negru 1, Victoria Alexandrescu 1, Atanasiu P. Nicolae 1, Antonescu Nicolae 0.50, mai mulţi elevi 3 ......................................................

75 Econ. Velichi.............................................................

176 Ecat. Jurase ...................................... ....

197 C. Antacho..........................................................

Panaite Oarda 6.60, P. Toporeş 1. Preot 19J Chebac 1, Capotă 1, C. Corcioavă 0.50 . • • Moritz Schvartz. Sava Cristoforato 2, A. Lust168 garten 2, F. Feldsteiu 1, Moscovici 1, Sterea Dimitriu 2 şi alţii 4 lei.........................................

Corn eliu Dotez . ,...............................................

41 Th- Deleanu ....

•••••••• ; 206 Gr. Fotnche o, Z. Fotaclio o, C. Ghenghea o.

245 Papadopol H. 1, Marbu Taibes 1, G. Ghenea 1, Mendel Vais 1 şi alţi 6 lei............................... ....

V. P. Vasiliu.

1S8 Ştefan Cozmiade 30, Atanase Cozmiade 2, 158 Neculai Cozmiade 2, Andrei Cozmiade 2, Ton Nedelco 1, Bem. I. Nedelco 1, Iordacln iSedelco 1, P- Braşovan 2, Enachi P, Braşovan 1, Serbau P. Braşovan l, Dinictl Marin 2, Aicu D. Marin 1 Nicolai Gheorghiu 2, Gh. Eftimie 1, Gh Florea 1. Gr Şeni 1, Acliibu Gazetovici 3, lor’m Ştefan 1, Ilie Matei 1, Tanase Furţănescu 2, C. Moraru 1, M. Mihachi 1, Drton Crăciun 1, Samoil Camorsschi 2, Samoil Roling 3, Lascar Goldstein 2, Ilie Roiman 2, A. Damian 1, lanco Moscovici 1, N. Crezios 2, De reportat.

166

LJ

Lei

7320 80 60

10 32

30

109 100 8

12 60 2

5 10 1012 10

50 2-1

10

7815.30

98 No

Listei

115

247 237 243 81 220 242

26 249

I

76 241 86 221 112 185 219 172

201 12 141 145

Numele persoanei care a primit lista şi al subscriitorilor Report .

Nioolachi Nicolicoanu 3, Stiva Cristoforato 4, Gr. Zipoto 2, I. Caliracos 2V G. Ţigantes 2, G. Gologan 1, A. Vasiliu 1, N. lonescu 1 şi alte 34 persoane.......................................................

Primăria Roman. D-ra Olga Macri 1, D-ra Elena Teodorescu 1, H. Mavrichi 1, N. Apostol 2, Ing. Helberg 1, Indiscifrabîl 2, cu adresa No. 4754 di 3 Decembrie 1909. .....................

Ap. Papndopol.......................................................

Ion Daniilescu 5, Morfeta 2, Costin 1, Dinu Penu 1, Indis. 0-50 . ............................................

N. Iacovache .................................................. ... .

Econom. N. Gadei 4, G. Caranfil 5, Ghiriacliiţfi Caranfil 5, Sachelar A. Pipos 3, Gh. St. Samvilă 1, Andoni Silion I ..............................

N. Cincu . . . . ................. V - . •' ■ • ■’ Econom C. Caduc 2. Manoli Sahini 3, Gostachi P. Alexia 1, Dela X 2.45, Panait C. Panait 2, Preot N. Ursache 2, V. Pamfil 1 D. Corciovâ 1, N. Gani 0.50..........................................

Costnclie Gh. Plesnilâ 50, Gh. Plesnilâ 10.

Sterea Dimitriu 5, Gh. G&yrilescu 1, I. Codreanu 1, Sava Cristoforato 2, Gr. Zapatis 2, T. Manole 1. Gh. Curi 1, Indescifrabil 2, Lupu Zilter l. şi alţi 4 a L leu......................................

Păr. David Popescn 1, Gh. Velea i, şi alte 18 persoane. . . . ■ J . ;i.......................................

Sava Cristoforato...................................................

Gh. Serban avocat Tulcea . • ......

Beneficiu de la festival........................................

Caro] Reihn............................................................

Primăria Iaşi (din partea secretarului) . .

Gh. Gheorghiade (pierdut lista) .................

D. Ţaranu idem . . ......................................

Sava Petroi.............................................................

Dr D. Vitzu ........................................................

P. D. Petrovici supl. Mihel Daniel 100, Const.

Balae 20, D. Hristo forat os 20, Gotesman 20, Tănase Zisu 5, P. A Hangiu 5..............................

De la conferinţa d-lui Dr. Antonescu . .

Andrei Anghelopol o, H. 2, I. Schvartz 2, Indescifrebil 2, Anghel Teodorof 2, D. Voiculescu 1, S Vasiliu 1, D. Penciu 1 şi alţi . . .

Econom G Popescu...........................................

Primăria Folteşti T. Dimitriu 1, D. Stanceseu I, Ioan Ciobanu J, P. Bujeniţă L şi alţii (cu adresa No. 2155 din 19 Decembrie 1909) .

Primăria Vânători. Tndiscif. 2, I. Lascar 5, D. 1. Dragomir 1, M. Paladi 1. . . ■ . . . .

De reportat.

Lei

B.'

7815 30

141

8 20 9 50 10 19 100

14 95 60

20 12 90 5 5 492 50 20 18 ' 20 10 8 5 170 121 25 5 10 9 9154 15

y

99 No. Listei

192 251 IBS 207

103

84 222 212 19S 229 209 208

224 215

65 251 20

227 178

Numele persoanei care a primit lista şl al subscriitorilor

Lei

B.

Report .

9154 15 P. Jeles B, Aron Segal 1, Feldstein 2, ,P. Altarigiu 1, D. Voiculoscu 1 şi alţi....................

11 50 Vasile Curtovici 6, M Vocu 2, A. Tatuşescu 2, C. Rotelich 1..................... ... ................................ ll Primăria Rogojeni. I. Tofan 2, C. Duma 2, C. Stănescu 1, Indiscif. 0.25 cu adresa No. 149 din 7 Februarie 1910......................... ....................

5 25 N. N. Dario 5, I. Carianopol 2, V. Nadl 2, Sam. Pineles 2, Charles Rosenthal 2, G-eorge Nicolau 2, A. Liehter 2, Pardovitz 1, X 1, Indiscif. 2, M. Jtos*enberg 1, N. Crustali 2, Ca28 russo 2, Pantazi Crustali 2 ........ .

20 D. Stnmatiade........................

• Din vânzarea de broşuri Teleor de către d-1 21 Gr. Anton eseu............................ ................................

Trei zeci lei beneficiu de la Balul meseria­ 30 şilor...........................................

• • Econom l!ie Gherghişan 15, Gabril Moistu 2, Stoian Diraitriu 2, Vasile Miron 1.....................

20 5 Eman oii Caracas ..................................................

4 D-r D. Milos......................................................

9 Sterea Cotoreann 7, G. Crustali 2.................

12 Iir, Bradea 5, Ion Bradea 5, N Bradea 2 .

Din cutia Vetrii Luminoase. ......

52 35 10 N. Lcnguceanu.....................................................

Inginer C. Duşescu 2, D. Pascali 1, C. Badensciii 1, i. Vesperimi 5, Braverman 2, N. Dimitresou 2, Gustav Eicler 10, Franga 1, şi alte 31 persoane (cu adresa Locurilor No. 780 din 48 26 Februarie 1910)........................................ . • • • Costică Dimiiriu 2, B. Huţa .1, I. Lichten4 berg 1............................. .............................................

V. Tulbure 2, C. Caranfil 2. T. Pascal 0,50, Ghiţă Gheogbe 1, T. Emanoil 1, Sandu Panu 1, C Bentiou 1, D. Talianu 1, Dumitru Zisu 2 14 40 şi alţii..........................................................................

10 T. Titan ea..............................................................

10 T Daniilescu......................................... • • ■ /. Ciuciu 20, Distileria de lemn 10, N. Florian 5, Ad-ţia Stirbey 20, Dinermau _et Weclis* Ier 10, Ioan Grigorie 2, T. Teodosiu 2, Gh. Zisul 5, Ioan Serbau 1, Eugeniu Vendel 4, D. Popescu 15, Gr. Viclescu 2, indiscifr. 1, Leon Volftelich 1, Societatea Goetz secţia podurilor 10, indiscifr. 5, Societatea anonimă 153 pentru esploatare de păduri 50.....................5 G. Caranfil..............................................................

D. C. Nanu 2, St. Dumitrescu 1, Petrache 8 Oprea 1, A. Edelstein 2, N. Bobocea 1,'Indis. 1.

De reportat.

9645165

Numele persoanei care a primit lista şl al subsorlitorllor

No. I Listei

199

254 225 140 202 7 232

191 20-4 130 240 2161

255 18

174

Report .

N. C. Donea, pierdut lista Toma Aburel idem . . . .

Ioan 'fanase 10. Niţă Dimitrescu 5, TomaRadulescu 2, lorgu Silivestru 2, V. Rohrlicli 2, Anton Giobanu 2, Braverman 2, Nica Paraschia 2, Teodora Vocu 1, Filotea C. Dimitrescu 10. şi alte 24 persoane a 1 leu şi Ionel Stoenescu 3Petrieă Gheorghiu..............................................

Timoftei Cuzmin 10,1. Nichită 2, V. Averi an 3, A. Boteli 2, D. Ivanov 0,50...............................

Primăria Căneşti Ilie Lepădatu 1, N. Teodoraşcu 1, N. Popovici 1, Alex. Modiga 1 şi alţii cu adresa No. 727 din 22 Martie 1910 .

Anton Doiciu ...........................................................

Doctor N. Tăcheanu 10, D-r Teişeanu 3, Ar­ hitect D. Hitachi 3, Dr. Orăşanu 3.................

C. făşcanu 3, Adm. do plasa G. lonescu 2, Jacob Jacobson 2, V. Paraschivescu 2, Un bine­ voitor 5, T. Dragomir 2, N. Filipescu 1, Gh. Giuhurea 1, Constantin Ifrim 1, D. Coba 2, I. Nenu 1, D. Dropol 2 şi alte 8 persoane . . .

Trajan Nioa...........................................................

Inginer Victor Guţu J.0, C. Gomanescu 5, G. Io ani d 2..........................................................................

Primăria Slivna cu adresa No. 710 din 16 Aprilie 1910....................................................................

Banca agricolă prin D-l Stănculescu . . .

Trajan Mardan 3, A. Rădulescu 2, Preotul Sârbu 1, S. Popovici 1, I. Tăcu 1, N. Burbea 1, Petraclie Pleşeal. C. Dodu 2, anonim 1, Preo­ tul Tebeica I, D. Popovici 1, Soc. pentru in­ dustria cânepei 5 şi alte 11 persoane ....

J. Parcmbli...........................................................

Damian Drăgăneseu 100, Maria D. Drăgăneseu 100, Cecilia D. Drăgăneseu 50, Al. X Constantinide 100, Gh. Drăgăneseu 30, Dim. D. Drâgănescu 30, Ioan D. Prodrom 20, I. Drăgăneseu 20 L. V. Patriciii 20, L V. Hilohi 10, V. Mosora 10, G. Munteanu 2.50, I. Ceanga 5, Indescifr. 2, Idem 20, ComşaFulga 5, B. Beloi 2, D. V. Teodorescu 2, A. Constantinescu 2. Dydachi 2, Cons. Şerbii 2, I. V. Panaitescu 5, lî.Vlasopol 10, Ion Cetăţeanu 5, Indescifrabil 2, Preda Ionescu 20, D. Drăgăneseu 30, Milita Comandor Bălescu 20 .......................................................................

De la Conferinţă şi Serbare a se vedea pro­ cesul verbal de la-.27-_A.m-iHe 1910......................

.................

m

^^

/ \

\ ,•

reportat.

A NCSA . ,cG^

Lei

9645 65 10 5 \ 65 5 17 50 9 85 10 19

33 2

17 5 90 100

32 20

527 273 30

îooo:—

11797,20 . 1