Conferințe_1890_1906_autori_multipli by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

£ i* m| ,.

-K: «V-r ^ V ,%W* /iV^

w■

>. ; ir- * *':•

> i

..44 sh^ ^

P» > ■?*

yî~*

/ ±*

foţ^T#A: *

■

;5V *-"••■

*) •

V,' * ' -*-

:Ji t

y .

■

/ •

A'*»

>*•

■*

■ “^V i T

■

■ X*- x

■*i • \<

. I

♦• •**•»

K. l- ■ /fi. ,Jtc

->-

rfS V

r: ,** ’V y? <;V V Wvf| Ti

■’

■

&f$r' *■

r- *W> *

#•

*' *

0. 5>s

j<,

vi..7

s-T •

■•.-<>

L’-S

sPPsk*

‘

N î:> ;

S 5

V -

^iii m

PS,

»?r;;!:îw 4

rj;

I I §■ £ a

tei* ^SSSS/L V »g 5* #•

‘ţ4'-

■4

{

I FOND DOCUlmTAR [

24 IANUARIE TU>H „UNIREA11 CONFERINŢĂ ŢINUTA LA SERBAREA ŞCOLARI DIB 24 IANUARIE 1906 ÎN PALATUL ATENEULUI DE

Th. Avr. Aguletti INSPECTOR AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SECUNDAR

EDITURA MINISTERULUI CULTELOR ŞI INSTPUCŢJUNEI PUBLICE

-- -

!>•

F0CŞA>M BUCUREŞTI IMPRIMERIA

1906

STATULUI

i *

|' ' ' i

1 1

■

Doamnelor, Domnilor, Iubiţi şcolari, Naţiunea română ca şi biserica creş tină — cu a cărei viaţă de sbucium, pri goniri, dar şi de finală izbândă se asea mănă aidoma — îşi are calendarul său istoric cu sărbători amintitoare a faptelor de restrişte ori de înălţare din trecut. Unele din acestea au o mai mare însem nătate, altele una foarte mare, cum ar fi cele «legate» ori cele «împărăteşti» ale bisericei. Pe toate însă poporul le cins teşte după cuviinţă, dând pe bună drep tate cestor din urmă toată solemnitatea şi pompa. O astfel de «împărătească» sărbătoare naţională este ziua de azi, ziua de 24 Ia-

nuarie, ziua Unirei Principatelor Ro mâne, ziua de naştere a României. De aceea şi noi, drept credincioşi şi iubitori fii ai naţiunii, ne-am întrunit la olaltă — « mic şi mare, tânăr şi bătrân » — în acest templu cultural românesc, ca să o prăznuim cu toată înflăcărarea patriotică.

I Că ziua de 24 Ianuarie constitue una din cele mai vrednice de pomenit date din istoria neamului nostru întreg; şi că, prin urmare, măreaţa ei sărbătorire e nu se poate mai îndreptăţită; uşor se poate învedera. Cu mult înainte de aceşti timpi de faţă, străbunii noştri alcătuiseră pe locurile, unde şi azi trăim — «din Carpaţi până la Mare, de la Tisa în răsărit» — o singură stăpânire. Era stăpânirea răsăditorilor romani. Vremile însă, sub cârma cărora stau bieţii oameni şi ticăitele lor întocmiri, au nimicit-o curând. De atunci seminţia românească s’a fă râmiţat mult sub influenţa atâtor împre-

jurări neprielnice, s’a istovit aproape în lupte nepotrivite, şi a încăput sub puterea a felurite Domnii străine şi vrăşmaşe. Şi a stat aşa veacuri uitate. Mult încoace, printr’un norocos joc al soartei, parte din aceste frânturi izbutiră să se pună mai la adăpost de vânturile turbate, închegând cu nespusă trudă şi sforţare, două mititele organizme politice, două stătuleţe. Astfel luară naştere Mun tenia şi Moldova. De bine-de rău acestea putură să dăi nuiască până la noi. Cu cât năduf însă şi-au târît ele viaţa prin noianul de izbe lişti, ce fură sorţite să străbată, nimeni nu—şi poate da cu gândul. Iar într’un timp aşa de vitreg se roti seră împrejurările, în cât pe nesimţite se pregătea şi sărmanelor ţărişoare—prin în călcări, cutropiri şi răşluiri din trupu-le— aceiaşi desnădăjduită soartă ca a frântu rilor frăţeşti din robia celor de altă lege, de altă limbă, de alt sânge. Şi mare pră păd ar fi fost pe neam stârpirea aceasta

a singurelor urme existente de viaţa na ţională. Pe marginea îngrozitoarei prăpăstii, în pragul nimicirei veşnice, pe povârnişul prăvălirei zdrobitoare, cele două ţări su rori găsiră, printr'o comună şi supremă silinţă, chipul mântuirei. îmbărbătate de căldura şi lumina învietoare a Apusului — a Apusului înru dit mai ales — ele călcară în picioare şarpele pizmei şi al zavistiei, spulberară ori-ce umbră de egoism, îşi porniră ini mile spre jertfirea celor personale, şi-şi întinseră frăţească mână de ajutor. Pricepeau că numai aşa vor fi mai în măsură să aibă trecere în ochii marilor şi prea pofticioşilor vecini; că numai aşa vor fi mai în stare să se apere dârz de vre-o viitoare năpustire duşmănoasă: că numai aşa vor fi mai în putinţă să se desvolte cu folos pe toate căile: — de oare-ce nu mai aşa vor conlucra spre un singur scop şi într’o singură direcţie atâtea alese inimi şi minţi româneşti.

8 i \

Pe temeiul unor astfel de gândiri şi hotărîri căpătă fiinţă actul din 24 Ianuarie 18$9) când prin Unire, se trase brazdă peste vechile hotare dintre Ţara Româ nească şi Moldova, întinzându-se «horă mare şi frăţească pe câmpia românească».

4 ■

i■

r 1

?■ 1

* V

î-

i» ■

S’a scurs de la săvîrşirea acestui fapt dătător de viaţă aproape o jumătate de veac. Dar ori cât de mult timp s’ar fi pus, şi se va pune, între el şi noi, nu trebue să scăpăm o clipă marea luî însemnătate şi nu trebue să tânjim un moment întru a ne înălţa gândul către toţi cari se os teniră fără preget întru zămislirea lui. Intâiu şi întâiu mintea ne poartă către acei nepieritori fii ai neamului ce ilus trară perioada unionistă dintre 1848 şi 1859, direcţii părinţi ai «Unirei». Anume : Către revoluţionarii din 1848, cari îm bibaţi şi înflăcăraţi de ideile liberatoare— răsfirate în lume de nobila, generoasa şi

•10

falnica Franţă — puseră prima urzeală conştientă a României: Către pribegii de după Balta-Liman, cari prin scrisele şi vorbele lor pironiră atenţia Europei şi a congresului de la Pa ris din 1856 asupra rostului Românilor la Dunăre ; Către naţionaliştii Divanurilor ad-hoc din 1857, cari nu şovăiră o clipă a for mula categoric şi spre ştiinţa tuturor ches tiunea «Unirei» : Către alcătuitorii Convenţiei din 1858. cari înduplecaţi de rugămintele şi drep tatea Românilor hărăziră acestora, prin semi-unire, izbândirea unei părţi din în focata lor dorinţă : Către unioniştii din 1859, cari nestră mutaţi în hotărîrea lor desăvârşiră lătu ralnic actul Europei prin alegerea uneia şi aceleiaşi persoane ca Domn al ambelor ţări surori: In sfîrşit către acela, care prin cugetile şi pornirile lui mari şi patriotice, prin toată personalitatea sa, fu cel mai po trivit «om nou, la timpuri noui», către

•!]

I I

alesul de acum 47 ani, către Alexandru loan I Cuza. In al doilea rând ne ducem cu gândul spre înainte-mergătorii acestora. Perioada unionistă amintită a avut bine înţeles plămăditorii ei, dacă nu cu idei aşa de lămurite, aşa de netede, aşa de în chegate într’această privinţă, totuşi des tul de binefăcătoare, destul de înălţătoare, destul de îndrumătoare către largile şi luminoasele orizonturi naţionale de mai târziu. Aşa fură cei ce ajutară în ori-ce chip şi pe ori-ce cale — în secolii XV, XVI, XVJI— la sălăşluirea limbei româneşti în slujba bisericească, în trebile domniei, în literatură, trezind prin aceasta conştiinţa naţională şi credinţa într’un singur tot românesc. Aşa fură cei ce elaborară diferite scrieri — cronicarii, istoricii şi învăţaţii secolilor XVII, XVIII şi parte din XIX—vânturând astfel Românilor i:lei de obştească ori gină romană, de mare şi unitară întindere teritorială, de neclintită stăpânire de vea-

curi a pământului în care au fost îm plântaţi. Aşa fură, în sfîrşit, cei ce prilejiră miş carea naţională din 1821, comuna ad ministraţie a Regulamentului Organic şi prielnicile întocmiri asemănătoare ale Domniilor dinainte de 1848. In fine, ne putem afunda cu mintea tot mai mult în vultoarea trecutului. Toţi marii şi micii noştri voevozi pot fi socotiţi fără greş ca inspiratori ai «Unirei». Prin cerbicoasele lor lupte creş tineşti şi româneşti, ei păstrară neamul, păstrară legea, păstrară limba strămo şească şi le lăsară talisman neprihănit ur maşilor. Aceştia îşi făcură un ideal din con servarea moştenirei primite şi din datoria de a o trece la fel celor de după ei. Şi astfel se urmă din generaţie în ge neraţie. Aşa încât, atunci când primejdia ame ninţă moştenirea lăsată, trebui fatal să nu se găsească alt mijloc de scăpare decât «Unirea». Altfel «s’ar fi dat pământul

\ 1

care era frământat cu sângele moşilor şi strămoşilor». Iar printre toţi aceşti ai noştri Domni tori fu unul în deosebi, care dete o ge nială indicaţie faptului săvârşit în 24 Ia nuarie 1859. Fu acela, care în mod fulgerător îm preună, acum trei veacuri, într’un singur trup politic, Muntenia, Ardealul şi Mol dova. Fu acela, care din năstav dumnezeesc trase liniile — nu cu gândul lămu rit, dar cu braţul hotărit — ale unui vi itor mare program naţional. Fu năpraznicul Mihcihi Viteazul. Tuturor acestor factori şi tuturor aces tor împrejurări, să le închinăm astăzi în treaga noastră amintire.

III Lauda actului «Unirei» însă şi a tutu ror celor mai de. aproape ori mai de de parte ai lui făuritori nu se poate mărgini numai la atât. Mai completă, mai caldă, mai bine meritată apare ea, când privim şi roadele neasemuit de bogate ale strălu citei fapte de acum 47 ani. Şi într’adevăr: Statul înjghebat în 1859 a căpătat într’un restimp, destul de scurt pentru vieaţa unui popor, un avânt uimitor pe toate tărâmurile. Şi-a însuşit chipul de guvernare occi dentală. Şi-a sporit bogăţia prin înmul ţirea şi îmbunătăţirea tuturor mijloacelor de desvoltare, îmboldire şi ajutor a vieţei

-1

materiale. Şi-a alcătuit puternică şi pro prie fiinţă sufletească prin îngrijirea ele cele religioase şi culturale. Şi-a câştigat prin fer şi sânge dreptul de a trăi nea târnat, şi de a se înălţa la treapta de Re gat. Şi-a creeat într’un cuvânt un rîvnit loc de cinste printre celelalte state mai vechi şi mai cu faimă. «Unirea» a dat frumoase, dorite şi pre văzute rezultate şi deci cu atât mai mult se cuvine a fi preamărită. Un lucru însă. Fătul politic românesc din 24 Ianua rie 1859 a avut parte şi de o «creştere» aleasă. A avut norocul .să încapă pe mâna unor educatori demni de născătorii fireşti prin dragostea, dezinteresarea şi patrio tismul Ur. Şi mai vârtos a fost ursit să dobân dească un părinte adoptiv — dar câţi pă rinţi legitimi se pot asemui cu El? — care de 40 de ani ii duce paşii într’una spre lumină, într’una spre fală, într’una spre strălucire.

•16

M. S. Regele Carol I este acest tată nepreţuit, căci: Cei dela 1859 plăsmuiră «Unirea», dar El o păstră şi o întări; Cei dela 1859 izvodiră România, dar El o luă în braţele Sale părinteşti —toc mai, când plăpânda fiinţă era să fie înghi ţită de piericiune — o strecură prin văl măşagul tutulor nevoilor, îi dete tot fo cul iubirei Sale fără pereche şi o aduse astfel la înălţarea ce ne minunează. Unirea şi Domnia Regelui Carol I aproape se contopesc, căci numai pe ele şi prin ele s’a clădit mândrul edificiu na ţional al României.

fii

IV Dar proslăvirea faptului azi aniversat trebue făcută şi din alt punct de vedere. Anume, trebuesc luate în seamă şi spe ranţele în viitor, ce el insuflă şi a căror îndeplinire pare a nu fi aşa de îndepărtată. Negreşit. Constituirea şi vieaţa de până acum a României au avut fericite înrâuriri peste graniţe asupra fraţilor, ce încă sunt osân diţi să ducă jugul oblăduirilor maştere. Ati zădărit în ei mândria naţională şi conştiinţa de neam, i-au oţelit în trudnicile lor lupte pentru păstrarea naţionalităţei, şi le-au asigurat putinţa de a-şi ţine neatinsă, neştirbită şi nepătată întreaga lor făptură de popor deosebit. 2

? %

■18

Aşa s’a întâmplat în frumosul Ardeal, aşa în dulcea Bucovină, aşa în mănoasa Basarabie, aşa în sângerânda Macedonie. Printr’aceasta s’a pus piatra funda mentală a acelei splendide clădiri politice româneşti, al cărei plan de mult este croit şi a cărei ridicare cu inima palpitândă şi cu ochii umezi de bucuria izbânzi o aşteptăm. Printr’aceasta s’a început perioada asemănătoare epocei premer gătoare lui 24 Ianuarie 1859. Printr’a ceasta s’a deschis larg şi spornic drum unirei tutulor Românilor. De altfel nu poate fl decât .aşa. Obârşia noastră romană şi imperială nu îngădue până la nesfârşit împilarea streină. Programul-testament rămas dela «poetul spadei» din secolul XVI nu e îndeplinit pe deaîntregul. In viaţa sufle tească a poporului român nu se vorbeşte de prinţi ori regi, ci în basme, legende şi povestiri se întâmpină totdeauna: a. fost odată un împărat..., era odată o împăirăţiey... fu un fiu de împărat...

o»

O voce lăuntrică ne spune — şi cele făptuite până acum o îndreptăţesc :— că trebue să vie minutul sublim, când o şi mai mare «Unire» românească se va de săvârşi, când serbătoarea de astăzi cu adevărat «împărătească» va ajunge, când stăpânitorului nostru îi va putea striga tot leatu—cum zice un poet militar — ....tră itciscă « împăra tu ».

Săltăm de bucurie în acest 24 Ianuarie gândindu-ne la cum s’a făcut şi la tot ce s’a făcut până acum. De mai mult entu ziasm naţional însă vom tresări în cel viitor mult aşteptat. Dar în prepararea acestei biruinţi stră lucite să nu pregetăm a munci sârguincios, hotărît dar înţelepţeşte. Veşnic cu ochii minţii ţintă pe farul limanului mân tuitor, să ne grăbim..... încet a-1 ajunge. Arzătorul dor românesc să-l avem prea puţin pe buze — în împrejurări mari şi rari — şi prea mult în cuget şi în simţiri — în toate clipitele zilelor şi nopţilor. Numai aşa şi numai atunci ne vom în vrednici să sărbătorim acel mare 24 Ia nuarie, complimentul celui de astăzi. In aceste sentimente de bucurie şi spe ranţă să strigăm pe toată întinderea ro mânească : Trăiască 24 Ianuarie simbolul ZJnirei Româneşti! Trăiască Românismul!

24 IANUARIE 1859 CON FERINTĂ ŢINUTĂ IN SEARA DE 4 FEBRUARIE J895 LA PARIS cu ocasiunea aniversSret fondăreY „ Ligel Culturaleu

ION T. GHICA

BUCUREŞTI STABILIMENTUL GRAFIC I. Y. SOCECLT 59, Strada Berzet, 59.

1895.

■

•

, ' ■1

*, 44 574

■

Domnilor, Diua de 24 Ianuarie, a cărei aniver sare o serbăm a<Ji, are pentru noi o îndoită însemnătate, căci dacă in această $i la 1859, prin Unirea Prin cipatelor, s’au pus bazele solide ale libertăţeî ţ&rilor române, cu treî-<Jecl şi doi de ani mai târziu în $iua de 24 Ianuarie 1891, s’ati pus bazele lup tei pentru libertatea românismului. Să-mî daţi voe să vS descriu, astăseară, memorabila $i de 24 Ianuarie 1859, când poporul român a făptuit unul din cele mal gloridse acte ale is toriei ndstre. Vom vedea cu toţii cât de vie era consciinţa naţională şi cât de măreţ în luptele sale era poporul

4 —

român; vom vedea că într’acele tim puri noi nu aveam de luptat numai cu străinii, caii de secol! se amestecat! în trebile lăuntrice ale ţărilor române, dar şi cu ace! car! pentru a-şî satis face ambiţiunile nesăţiose dedeaii aju tor străinului şi se sprijineau pe baio netele ruseşti, nemţeşti or! turceşti întru satisfacerea ţelului lor invidios. Ijjx. (Jiua. de 22 Maî 1858 Convenţiunea din Paris î-şî începe deliberările, şi în cele nouă-spre-<Jece şedinţe ale sale ajunge la conclusiunea, observată de representantul Anglie! lordul Cowley, de a se lua „în seridsă băgare de seamă dorinţele populaţiilor, de care este tot-deauna trebuinţă a se ţine socoteală" !). Dupe aprdpe tre! luni de deliberare, în <Jiua de 19 Au gust, se subscrie Convenţiunea „pentru organisareci definitivă a Principalelor

! 1) Acte şi Documente relative la Istoria Benasceret României, publicate de Ghenadie Petrescu, Dim. A. Sturdza şi Dim. C. Sturdza Voi. VIL pag. 21 .

— 5 —

Româneu,. prin care se decide ca fie care principat să fie guvernat de un yhospodar“ (art. 3), care va fi ales pe viaţă (art. 10) de către o adunare electivă aleasă pe şeapte an) (art. 16)1); penă la alegere însă, administraţiunea Principatelor va fi încredinţată uneî căimăcămiî conform disposiţiunelor regulamentului organic. Penultimul ar ticol al Convenţiuneî adaogă: „fisele comisiunî se vor ocupa imediat de confecţiunea listelor electorale, cari trebuescsă fie alcătuite şi afişate intr’un termen de cinci septămănî. Alegerile se vor săverşi trei septămănî după publicaţiunea listelor. A $ecea <Ji ce va urma, deputaţii trebuesc să fie re uniţi, în fie-care Principat, spre a pro ceda, în termenul stabilit mai sus, la alegerea hospodaruluî". „Această convenţiune, se exprimă d. Xenopol, este o lucrare forte stranie, o silinţă supremă a combinaţiei diplo*) Acte şi Documente. Voi. VII. pag. 314.

6 —

matice, care tot-deauna a căutat să domine prin idei, adesea ori prin cu vinte, interesele reale şi puternice ale vieţeî. Ea este un amestec hibrid şi nefiresc de unire şi despărţire, în care caută să se împace interesele deosebite ale puterilor pe capul poporului ro mân. Ne contenit i se arată unirea, dar i se pun stăvili pentru ca ea să Lnu se realiseze. Se apropie unda de buzele lui; dar când vrea să bea ea se îndepărtează"1). „In privinţa principiilor adaogă d-1 Xenopol, după care urma să se în drepte de acolo înnainte mersul trebilor în ţările române, Convenţiunea de \ Paris introduce în ele principiul con stituţional, însă în adevărata lui fiinţă bazat pe egalitate şi nu numai carica tura lui precum fusese constituţiona lismul regulamentului organic"2). Convenţiunea prevedea o comisiune *) A. D. Xenopol. Istoria Românilor. Voi. VI. pag. 622-623. 2) Idem pag. 623.

r \

V ■

— 7

centrală, care î-şî avea sediul în Foc şani şi al cărei scop era ca să lucreze pentru unificarea tutulor legilor ambe lor Principate, atăt civile căt şi admi nistrative. Mai se prevedea în disposiţiunele hotărâte de Convenţiune şi o singură Curte de casaţie pentru Justiţia Principatelor; unificarea organisăreî ar matelor ţărilor surori şi întrunirea lor subt o singură comandă la vre-un cas de nevoe1). Un pas fu făcut în spre Unirea Prin cipatelor, căci Convenţiunea stabilise o unire în legi, în armată şi în instituţiunî, dar de fapt ele rămâneau des părţite ca şi mai înnainte. Succesul însă era îndrumat şi toţi ămenil noş tri! politic! primiră cu bucurie Conven ţiunea din Paris. f „Puterileoccidentale, ţlice Ion C. Brătianu, luptându-se pentru libertăţile Europei, ne-au făcut şi nouă niţică *) ion N. Şoimescu. România, Rusia şi întreita alianţă. Buc. 1889, pag. 92.

\ .

— 8 —

parte din cea-ce ati dobândit prin singurile lor sacrificiurî; să primim dar cu "recunoştinţă acest mic dar, care este convenţia de la- 19 August şi, cum ne glie amicii noştri din Occident, să ne servim de mijldcele ce ea ne dă, ca să dobândim, cu sudorea franţei ndstre, cea ce cerem cu viers setos de la strâini; atunci numai vom fi dove dit prin faptă că merităm s<5rta, posiţiunea ce ambiţionăm şi că pretenţiile exprimate înnaintea Europei cu atâta solemnitate erau la înnălţimea vredni ciei ndstre naţionale*'1). Dorinţele exprimate de Divanurile ad-hoc ale ţârilor surori în filele de 7 şi 9 Octombrie 1857 fură nesocotite. Unirea Principatelor intr’un singur stat, principe domnitor de viţă strâină care să pună capăt ambiţiunilor fără mar gini ale boerilor, guvern constituţional representativ, tdte acestea rămaseră neauzite de representanţii Europei. Dacă *) Acte şi Documente. Voi. VII. pag. 509—510.

■

— 9

însă, dorinţele poporului român, fura neascultate de Convenţiunea din Paris, bărbaţii noştri! politici, nu se deteră îndărăt şi reîncepu lupta cu mal mare râvnă; dacă Unirea Principatelor nu fu primită de Convenţiune, poporul nu desarmă şi luptă ca să impue Europei voinţa lui nestrămutată. Nu câte-va is călituri de plenipotenţiari pot pune stavilă aspiraţiunelor unul popor conscient de a sa naţionalitate. Convenţiu nea putea decide ori şi ce ar fi voit ea, poporul român însă cerea intr’un singur glas: Unirea, această idee sfântă care vibra cu tărie în tdte stratele poporului de la Severin şi până ’n Dorohoî. Un singur mijloc rămăsese de încer cat spre a făptui Unirea şi acesta eraţi adunările elective convocate spre a alege pe Domnitorii Munteniei şi Mol dovei. Acum lupta devenea din ce în ce mal înverşunată: alegerile da-vor un resultat fericit? Acum sosise ulti mul moment când lupta întreprinsă de

partidul naţional unionist cu atâta tă rie şi încredere în naţiune să-şi pro ducă rddele sale. In ţară nu aveau de luptat numai cu streinul doritor de a cuceri ci şi cu râvna boerească de a domni, orbită de privilegiile de care se bucura de la cei a tot puternici în că de sub regulamentul organic. Aceasta era luptă mai grea de înfrun tat şi mult mai înverşunată. In resultatul alegerilor era isbânda Unirei, căci cei aleşi aveaţi să decidă în mod definitiv de sorta ţârilor su rori. Lupta era încordată între parti dul naţional unionist şi boerii potriv nici ideei de Unire, căci dacă reuşita nu va fi a unioniştilor, atunci un vii tor turbure aştepta pe Românii din Principate, un viitor plini de intrigi şi dând streinului drept de a interveni ori şi când în afacerile ţârilor ndstre. Iată în ce fel se exprimă partidul na ţional liberal în apelul sâu către alegâtorî: . „Subscrişii dar, partisani ai unei

—

bune şi neatârnate Adunări, declară, In faţa naţiei că ei nu ati, nici în iveală nicî în ascuns, vre-un candidat de domnie; că eî nu aii nicî nu vor • cunoşce de domn al ţSreî de cât pe acela, care le va eşi legiuit din urna Adunăreî obşteşti. Prin urmare toată activitatea nostră trebue să se con centreze în formarea acestei Adunări din elementele cele maî închezăşluitore, din omeni! ceî maî oneşti, ceî maî capabili, ceî maî plecaţî cu inima către binele ţgreî, ceî maî recoman dabil! in ochi! compatrioţilor lor ; si guri fiind noi, că numai o asemenea Adunare, o maî repetăm odată, pote să ne aleagă Domnul cel bun, să ne facă legile cele maî bune şi maî po trivite cu interesele ţfirel, şi aşa să pue capSt desbinărilor şi lirelor din lăuntru şi să restatornicească între Ro mân! împăcarea şi fericirea publică. Crezând că există un steag care să pdtâ ridica maî presus de toate stea gurile ivite pănă acum, şi pe care nu

vedem Înscrise de cât nume de can didaţi la domnie, că aceasta este stea gul naţional al respectare! şi desvoltăre! constituţie! prin neatârnarea Adunăre! legislative, subscrişii în nalţă acest steag şi se strâng împrejurul

seu!"1). In Muntenia Căimăcămia care trebuia să presideze alegerile era compusă din: Iancu Mânu, Emanoil Băleanu şi Ion Filipescu, câte-şi trei boerî supuşi stre inului şi având ordin ca să scoată din urne deputaţi potrivnici unire!. Lesne ne putem închipui că nelegiuirile şi in gerinţele cele mal flagrante s’au comis cu ocasiunea alegerilor. Protestări vi! se ridicară în întreaga ţară; totul însă fu zadarnic. Dumitru Brătianu şi Nicolae Golescu protestează energic că tre împăratul Napoleon III. Iată în ce fel se exprimă cel d’ântâ! în protes tul său: *) Acte şi Documente. Voi. VII. pag. 1034—1035.

I „La caîmacamie vient de biffer en ^masse, des listes des electeurs et des eligibles, et sans aucun fondement, tous Ies noms qu’elle ne voulait pas y -voir figurer, et c’est dans ces conditions qu’elie se propose de faire proceder aux elections le 13 de ce mois.... Sire, avec elections telles que Ies ont prdparees selon leurs bons plaisirs Ies cai'macams, Ies ex-ministres da prince Stirbey, on aura a coup sur en Valachie l’election, ou pour mieux dire la nomination, du prince Stirbey a l’hospodorat, c’est k dire un gouverneur autrichien. Tandis que s’il nous est permis de faire nos dlections librement, en conformite avec Ies prdscriptions de la convention, nous aurons une assemblbe independante et un prince naţional»1). Cetăţenii ţârilor române protestează din râsputerî în contra atentatelor la libertatea alegerilor: cetăţenii oraşului Acte şi Documente. Voi. VII. pag. 1380—1381.

14 —

Piteşti protestează energic1), apoi avem un protest al unui mare număr de cetăţeni către „consulii puterilor garante făcută în <Jiua de 27 Noembrie (9 Decembrie) 18582); la 3 (15) Decembrie un alt protest,' dar de astă dată „făcut Miniştrilor afacerilor stră ine al puterilor garante"3). Totul însă fu zadarnic: plângerile nu fură ascultate şi ingerinţele urmară cu aceiaşi tărie de şi alegerile băteau la uşe. In Moldova, căimăcămia era compusă din doi unioniştî: Anastasie Panu şi Yasile Sturdza şi dintr’un boer ultra retrograd, vrăşmaş mişcăreî unionişte, Ştefan Catargiu. Desbinăriie şi certu rile se născură numai de cât în sănul Caimacamilor căci Ştefan Catargiu, pre tendent la domnie protejat de Turci, voind să-şî prepare alegerea în jude ţele Moldovei se opunea din răsputeri la orl-ce măsură de libertate a colegi 1) Idem Voi. VII. pag. 1044. 2) Idem Voi. VII. pag. 1053. 3) Idem Voi. VIL pag. 1186.

sra

lor sSI unioniştî. Lupta se ascuţise forte mult şi crescea din ce în ce, căci termenul alegerilor se apropia mereu; „această luptă a celor doi caimacami Anastase Panu şi Vasile Sturdza, <Jice d-1 Xenopol, contra intrigilor din lăuntru şi a încercăreî Turciei de a mănţinea pe cale piezişă influenţa pe care o pierduse pe faţă, constitue unul din elementele cele mai de seamă ale is toriei poporului romăn. Ea ni-1 arată pe deplin trezit la consciinţa de sine, apărănd cu energia pe care i-o da te melia juridică, posiţia câştigată prin tratatul de Paris. Dacă Europa apusană întinsese mâna el naţionalităţel române, ea nu galvanizase numai un corp mort şi fără viaţă, ci scăpase de mdrte un organism ce vroia să trăească. Norocul cel bun al poporului român a vrut însă ca în guvernul acela ce era să preşadă la actul cel maî însemnat al regenerăreî sale, ale gerea domnilor, să se nimerească, cel

16 —

puţin în una din ţări, aceea ce era menită de sărtă a aduce la mărire neamul întreg, două suflete mari, două inimi generăse şi neinteresate, care să jertfească personalitatea lor binelui ob ştesc. Fără Anastasie Panu şi fără Yasile Sturdza partidul naţional nu ar fi triumfat în Moldova; acelaş domn nu ar mai fi fost ales în ambele ţări şi visul unire! cine ştie dacă vre-o dată ar ma! fi fost îndeplinit"1). In sfârşit <Jiua de 13 Decembrie sosi şi alegerile se efectuară în amăndouă ţările. Resultatul fu puţin favorabil unire! şi ma! ales în Muntenia succesul era forte slab. In Moldova din 64 deputaţi aleşî, 30 erafi candidaţi de-aî partidului na ţional unionist, iar 34 potrivnic! uni re!. Aceştia din urmă însă erau îm părţiţi în două tabere opuse: 21 partisanî a! fostului domn moldovean Mi!) A. D. Xenopol. op. cit. Voi. VI. pag* 633.

17 —

hâil Sturdza iar 13 partisanl aî lui Grigore Sturdza, fiul celui d’ântâî. In Muntenia Unirea era serios com promisă, căci alegerile eraţi în majori tate favorabile lui Gheorghe Bibescu fostul Domn, care era mai mult ca sigur de reuşită. Partidul naţional din Muntenia vă* . d£ndu-se învins, luptă din răsputeri ca să amăne alegerea Domnului care era hotărâtă pe <Jiua de 5 Ianuarie 1859, voind să aştepte resultatul ale gere! moldoveneşti. Dacă în alegeri nu reuşi pe deplin, in această luptă suc cesul fu al s6ti. In <Jiua de 5 Ianuarie 1859 adună rile legislative se întruniră in Iaşi. Lupta era cu atât mai grea, cu cât unioniştii moldoveni nu se înţelegeai! uşor asupra candidatului la domnie şi dacă „mihăileniî“ cu „gregorienii“ s’ar uni candidatul retrograd ar fi eşit vic torios şi visul scump al Unireî s’ar fi distrus. Ce era deci de făcut ? Discuţiunele urmară p6nă în seara de 3 44-574

— 18

Ianuarie când deputaţii unioniştî se în truniră în casa Iul Costache Rolla spre a lua o ultimă decisiune asupra cam didatuluî de propus. înţelegerea nu se stabilea cu nici un preţ, căci discuţiunele erau forte aprinse, fie-care avănd câte un candidat la domnie. Mihalache Kogălniceanu părăsi adunarea forte su purat de certurile pentru domnie, cari se năşceau tocmai acum când lovitura cea din urmă trebuia dată şi când tre buia să se profite de cearta şi anta gonismul ce exista între tată şi fiţi, între Mihail şi Grigore Sturdza. Dacă cearta ar fi durat în sănul unioniştilor, greşeala ar fi fost un pericol pen tru viitorul ţărilor surori. Târziu când discuţiunile erau încordate, Pisoski, unul din adunare, pronunţă numele co lonelului Alexandru Cuza, dar „ca o scântee electrică străbătu acest nume prin gândurile tuturor, neintâlnind nieăerea împotrivirile de care se lovise celelalte“ *). *) A. D. Xenopol. op. cit. Voi. VI, pag. 635.

— 19

Succesul era al Unioniştilor şi în diua de alegere la 5 Ianuarie lupta fu uşor de dat. Victorie strălucită încu nună luptele partidului naţional, căci profitând de desbinările Sturdzeştilor, colonelul Alexandru Cuza obţine una nimitatea voturilor, afară de cele trei ale luî Ştefan Catargiu, caimacam, Grigore Sturdza şi Niculae Tstrati cei mai înverşunaţi partisanî aî separatis mului. Adunarea electivă comunică Sulta nului în modul următor triumful idee! ^unioniste, alegerea Iul Cuza: Sire, „In conformitate cu articolele 12 şi 13 a convenţiei de Paris, subscrise în tre representantul Maiestăţii Vdstre Imperiale şi între representanţiî Pute rilor garante driturilor PrincipatelorUnite Moldova şi Valachia, în a 9-a $i de la convocarea sa şi compusă fiind de 49 membri, adunarea generală a Moldovei a procedat astă-^î în 5 Ia-

— 20 —

nuarie 1859 la alegerea Domnului, şi cu unanimitatea voturilor a ales pe Domnia luî Colonelul Alexandru Ioan Cuza Domn ţ&reî Moldovei. Plină de încredere în augusta vdstră bună-voinţă pentru Principatele-Unite şi în conformitate cu art. 12 din suscitată convenţie, promulgată prin împărătes cul Hatişerif de la întâii! a lunel Rebiul-Evvel 1275, adunarea generală a Moldovei vine respectuos a cere împărătdsca Vdstră învestitură pentru Dom nul nostru. Dumnezeii să prelungdscă augustele dile ale Maiestăţii Vostre Im periale, Dumnezeii să bine-cuvinteze împărăţia Vostră. Acdsta este dorinţa cea mai vie şi cea mai statornică a adunării elective a Moldovei şi a în tregii naţii romăne.“ *) Pe când ideea Unirei eşi uşor victoridsă în Moldova, în Muntenia din contră greutăţile eraţi mari faţă de nesuccesul în alegeri şi faţă de a tot 2) D. A. Sturdza. J)ece Maiu. Analele Academiei romăne. Seria II. Tom. IX. Secţ. II. pag. 13.

— 21 —

puternicia candidaţilor anti-unioniştî. To tul sta în ufmătbrea cestiune: alegevor deputaţii Munteniei pe alesul Mol dovei ca ast-fel Unirea să fie deplină? Acesta era planul capilor partidului liberal unionist căci numai prin acăsta îndoită alegere se asigura un viitor fe ricit ţărilor surori, mal ales că Convenţiunea de la Paris încheiată la 19 August 1858 nu prevedea de loc ca şul^ când s’ar efectua alegerile într’o aceiaşi personă ce deslegare era să se dea cestiuneî. Acest fapt părea impo sibil plenipotenţiarilor adunaţi în jurul mesei verde şi nimeni nu s’a gândit a prevedea caşul întâmplat. Această scăpare din vedere a congresului a fost spre fericirea nostră, căci dacă s’ar fi putut întrevedea cele ce s’au întâm plat, de sigur că Europa, graţie influ enţelor Turciei şi Rusiei, adunată în congres, nu ar fi permis îndoita alegere a Munteniei şi a Moldovei. îndată ce vestea alegere! lui Cuza, sosi in Bucureşti o deputăţie fu tri-

measă la laş! spre a felicita pe umo ri işti de isbânda strălucită ce atl re purtat cu atăta abnegaţiune. In Bucucureşt! fierberea era cu atât mai mare cu cât succesul alegerilor lăsa dorit. Poporul Capitalei care se arătase atât de însufleţit de ideea Unire! se afla într’o nelinişte continuă câc! erail decişî a se opune cu orî-ce preţ la re uşita candidatului ajutat de străin!, j In filele de 22, 23 şi 24 Ianuarie 1859, poporul Bucureştean a fost plin de vigore şi entusiasm, dovedindu-ne că e conscient de ideile naţionale şi că nici o putere nu-1 va putea opri în calea luî de libertate. Vom stărui maî mult, Domnilor, în tru descrierea acestor trei <Jile, căci ele sunt dovadă de puterea şi vigărea poporului nostru, ne arată cum şcie el a lupta atunci când e vorba de na ţionalitatea lui, de libertăţile sale. In dimineaţa ţlile! de 22 Ianuarie poporul Capitale! se adună în număr fărte mare subt dealurile Mitropolie!,

■

— 23 —

căcî începeati şedinţele adunăre! elec tive, care se anunţau a fi forte sgomotdse. Nimeni nu putea pătrunde în curtea Mitropoliei căci porţile eraţi în chise şi păzite cu oştire; şi numaî cu bilet de la poliţie se permitea intrarea înnăuntrul curţeî bisericeî. La orele <Jece de dimineaţă începe Te-Deum-ul iar peste un ceas, la unuspre-^ece, deputaţii păşesc în sala de şedinţe spre a-şî ocupa locurile. Intr’acest timp, poporul se aduna mai numeros şi ne-ţinând seamă de porunca stăpânire! năvăli în mijlocul Curţeî deschizând porţile cu forţa căci cei ce le păzeau nu puteau resista mulţimeî poporului. Şcolarii, precupe ţii şi calfele de cismarî fură ce! ce luară o parte forte activă la deschi derea porţilor Mitropolie!1). Caimaca*) Tntru descrierea amănunţită a evenimentelor petrecute în aceste trei memorabile glilo ne-am ser vit forte mult şi cu mare folos de o broşură din 1861 întitulată: 22, 28 şi 24- Ianuarie 1859 şi dato rită penel mult regretatului N. T. Orăşanu, care a fost unul din energicii conducători al poporului în timpul acestor ţlile de luptă şi frământări.

— 24

mii Iancu Mânu şi Emanoil Băleanu sunt primiţi cu fluerăturî şi strigăte de nliuideo“\ „poporul, ne spune Orăşanu, care era în fruntea lui, nu maî representa o adunătură de oameni, ci o mare vie ale cărei valuri abia se putea mişca şi care ameninţa sa nă vălească pe uşi şi pe ferestre în Ca meră, ca să-şi susţie drepturile şi prin cipiul sSuK1). In incinta Camerei, şedinţa era furtundsă şi discuţiunele fdrte aprinse. Se începu prin verificarea titlurilor aleşilor, căci unii deputaţi nu întru niseră majoritatea voturilor alegato rilor. In urma apelului unioniştilor, doi numai din deputaţi se retraseră de la şedinţă şi aceştia fură: Principele Alexandru Ghica şi Radu Golescu ; cei lai ti însă nu voiafi cătu-şi de puţin să se maî supue unei nouă alegeri. Şe dinţa fu cât se pote de sgomotdsă şi după cinci ore de deliberare deputaţii *) Op. cit. mal sus pag. 31.

-- 25 —

se despărţiră pe la ceasurile patru dupe prânz fără de a lua nici o hotă râre. Poporul se retrase în linişte, spre a reveni în numâr şi maî mare a doua <Ji. „piua de 23 Ianuarie, şlice Orăşeanu, dete lovitura cea mare putere! guvernului şi demoralisă cu desăvâr şire pe inimici! poporului"1). Şedinţa a doua fu şi maî furtundsă de cât cea d’ântâî, căc! deputaţi! na ţionali, cerură suspendarea aleşilor pen tru car! se primiseră protestul’! din partea alegatorilor. Atât fu de ajuns ca majoritatea să înceapă a protesta, căc! într’ânsa se găseaţi numeroşi ce! ale căror alegeri erau viţiate. In acest timp în curtea Mitropolie! poporul se neliniştea şi aştepta cu ne răbdare noutăţi de cele ce se petre ceau în încinta Camere!. Armata subt comanda majorului Muşceleanu intră şi se postă în mijlocul mulţime!. Poo

2) Idein pag. 38.

26 —

porul se irită şi începu a striga „afa ră oştirea11! şi spărgând uşile intrăreî Camerei ameninţa a intra în incintă. Deputaţii înspăimântaţi de furia po pulară aţâţaţi de venirea armatei sus pendară şedinţa şi însărcinară pe doi din cei mai populari deputaţi ca să liniştească mulţimea. Ion Brătianu şi Dimitrie Ghica vorbi poporului, asigurându-1 că oştirea va fi gonită din Cur tea Mitropoliei. Strigăte de „jos tira nii11 „trăească libertatea“ „afară oşti rea11 isbucniră din mii de pepturi. Ge neralul Vlădoianu,1) partisan al Unirei, asculta glasul poporului şi dete ordin ca trupele să se retragă, atât infante ria care era în mijlocul curţei bisericeî cât şi cavaleria care ocupase uli1) Asupra acestuia, unu! din martorii oculari al acestor evenimente, ne spunea că era omul devo tat al fostului domn Alexandru Ghica, care v&ţlend că nu va fi ales sb dădu de partea unionistilor numai şi numai spre a nimici alegerea lui Bibescu. Ast-fel se explică şi purtarea fostului Domn şi a generalului Vlădoianu.

— 27

ţele lăturalnice. Mulţimea se linişti şi aştepta cu nerăbdare hotărîrile ce se vor lua în şedinţă. Pe la ceasurile patru, şedinţa Came re! se isprăvi decimând ca a doua şli să proceadă la alegerea Domnitorului. Curtea Mitropolie! se goli căci po porul condus de Nicolae Orăşeanu, Racoviţeşti!, Grigore Serurie, Popa Grigore şi alţi tineri voioşi de luptă, se retrase pornind în spre bariera Colintineî unde ţărani! car! voîati să intre în oraş eraţi impedicaţ! şi vrei-o două sute dintr’ănşiî fură închişi in zalhanaua de la capul oraşului. Uşor fu ca ţărani! să fie puşi în libertate, şi cu toţi! intrară în oraş ca să predea po liţie! pe soldaţii car! arestaseră pe sătenî. Numărul celor car! străbateau uliţele oraşului, ţărani cu orăşeni, se ridica la două-spre-<Jece mi!, după cum ne spune unul din ce! ce luară parte la această manifestaţiune populară.1) *) Aceste evenimente sunt forte amănunţit; des crise în citata broşură a lui Orâşanu.

— 28 —

In seara ţlileî de 23 Ianuarie, aju nul alegere!, deputaţii unioniştî aveaţi o consfătuire intimă la hotelul Concor dia, unde se discuta asupra alegere! de a doua ţii. In această adunare se ho tărî definitiv ca şă propună de candi dat la scaunul Muntenie! pe alesul Mol dove! Alexandru Cuza. Această hotărîre înţeleaptă a unioniştilor era sin gurul mijloc spre a eşi învingător! căcî candidatura lu! Nicolae Golescu, despre care se vorbise un moment, nu avea nic! un sorţ de isbăndă faţă de marea majoritate a Bibesculuî. Tot în această întrunire, deputaţi! unioniştî însărcinară pe unul din colegi! lor, pe Yasile Boerescu ca să ia cuvăntul şi să propue candidatura lu! Cuza. Ast-fel se sfârşeşte <Jiua a doua de frământări, cliua de 23 Ianuarie. Dacă în primele două <Jile poporul exercitase o mare presiune asupra de putaţilor, în a treia şi ultima <Ji de 24 Ianuarie, trebuia cu or! ce preţ ca succesul să fie pe deplin al său; tre-

— 29 —

buia să se dea lovitura de mtfrte can didatura retrograde a Bibesculuî şi să se încununeze cu succes luptele unioniştilor liberali. Unirea trebuia făptu ită ; Cuza trebuia ales fie chiar cu pre ţul sângelui. Fierberea era mare şi dealurile Mi tropoliei cu Imprejurimele sale eraţi acoperite de lume. Tot Bucureştiul ve nise şi împreună cu el şi sătenii de prin judeţe, ca să fie faţă la împlini rea celui mal mare act al istoriei nbstre contimporane. Planul unioniştilor era următorul: la cas de se vor vedea învinşi, popo rul să năvălească în incinta Camerei ca să împiedice votarea şi alegerea lui Bibescu. Curtea Mitropoliei răsuna de strigătele mulţime! cari ameninţaţi pe deputaţii cari nu vor vota pe candi datul Unire!. Măcelarii, cari veniseră in număr forte mare începu a-şl as cute cuţitele cu sgomot mare.1) Era *) A. D. Xenopol. op. cit. Voi VI. pag. 636.

— 30 —

indescriptibil entusiasmul şi ho târî rea poporului din acele momente. Ce se petrecea într’acest răstimp în incinta' Camerei ? Deputaţii potrivnici Unire! se în spăimântară de furia poporului care ameninţa fără încetare şi eraţi pregă tiţi a ceda lupta. Yasile Boerescu, rostesce un admirabil discurs în nu mele partidului liberal unionist şi sfârşesce prin a propune la scaunul Mun teniei pe Alexandru Ion I Domn al Moldovei. Vom reciti acum cuvintele pline de patriotism ale lui Vasile Boerescu, căci ele sunt dovada unei iubiri de ţară şi încredere în popor. Intr’ănsele se oglindesc energia şi voinţa fără de mar gini a generaţi unei care ne-a prece dat. Iată cum răsuna vocea Iul Vasile Boerescu în mijlocul adunărei elective, într’aceste grele momente când cu câte-va minute mai târziii era să se

— 31

decidă de sdrta ţârilor şi poporului ro mân în viitor: „Pentru ce suntem împărţiţi în douâ câmpuri? „Pentru ce ne numim noi şi vot? Aii nu suntem toţi Români? Au nu avem toţi aceiaşi patrie? Ati nu suntem toţi fiii aceliaşi mume? Pentru ce s6 <Jicem noi şi voi? de ce să nu şlicem noi Românii? Nu avem toţi aceiaşi amore, nu simţim toţi aceleaşi senti mente pentru mama ndstră comună? Care este causa divisiunei ndstre ? Care este mârul de discordie dintre noi? „Acest mâr de discordie, să nu-1 ascundem: el este Domnia. Cine va fi Domnulu? Fie-care 'şi are covincţiile sale, fie-care ’şl are simpatiile sale personale; fie-care din noi crede că ţara sa va fi mai fericită având de Domn pe cutare şi pe cutare. Dar dis cordia esistă: căci nu toţi cugetă ase menea. Din astă discordie, resultă dis creditul Camerei, discreditul nostru.

— 32 —

Nimeni numai are credinţă la noî ; anarhia nu e departe şi inimicul e la porţile nostre. Cum să respingem anarhia? cum să respingem pe str&inî? Făcînd să piară punctul care ne des parte. „Noî declarăm că nu avem nici un candidat; Domnia-Vostră aveţi vre-unul? Se pdte. Insă nici unul din noi toţi, nu cred că a venit aci cu hotărîre a face să fie candidatul s6u, cu orî-ce preţ. Toţi suntem Romani şi nimeni nu ar vroi ca candidatul s6ti să ajungă la tron pe urme de sânge, sati sprijinit de strSinî. Ar fi o ofensă pentru ţară de a crede că ea a putut trimite la Cameră asemenea dmenl. „Ca să ne unim cu toţii asupra aceluiaşî candidat este posibil! Cred că nu; fiind-că; am <Jis, fie-care 'şl are credinţa sa. Dar a ne uni asupra unui principiu este posibil? Da. Asupra li nul principiu ne putem uni; mai cu s&nă când acest principiu este cel mal

■

— 33 —'

mare al naţionalităţel ndstre. Acest principiei este acela al TJnirii. „Să ne unim dar toţi asupra prin cipiului de Unire, asupra acestui mare principiti ce are să reînvieze naţionali tatea nostră. „Să ne dăm mâna ca fraţii şi să cugetăm că sun.tem muritori, că avem să mal trăim câţi-va ani, şi că copiii şi strănepoţii noştri afi să moştenescâ un viitor glorios creat de noi! „A ne uni asupra principiului Uni re!, este a ne uni şi asupra persdnel ce represintă ăst principiei! Astă personă este Alexandru Ion Cuza, Dom nul Moldovei! „Să ne unim ca fraţii asupra aces tui nume şi posteritatea ne va întinde mâinele şi consciinţa ndstră va fi îm păcată, că ne-am împlinit cu religiositate o datorie sfântă “A) x) Diarul Naţionalul dela 1S59 îa care se afla re produs discursul rostit de Vasile Boerescu în această $i de 24 Ianuarie. 44,574

■— 34 —

Ast-fel răsuna glasul patriotic al lui Yasile Boerescu în incinta Camerei, pe când afară poporul era neliniştit, aşteptând cu încredere în representanţiî s8i, succesul idee! măreţe de care era însufleţit şi pentru a cărei apărare ve nise în aşa mare numSr. Efectul pe care Ta produs acest dis curs a fost neaşteptat: la mulţi dintre deputaţi le curgeau lăcrămî, mişcaţi de cuvintele rostite, cari au făcut să vi breze puternic simţimintele patriotice penă şi la cei mai îndărătnici partisanî ai separatismului. Dimitrie G-hica, alt deputat liberal, fdrte popular, cu lacrămile în ochi se sculă şi rosti urmStdrele vorbind des pre cele propuse de Yasile Boerescu: „Această idee î-mî veni, fraţilor, în acel moment critic de eri, cănd popo rul cu oştirea erau la aşa puţină dis tanţă, când un sânge de fraţi era aprope să se verse! Să ne dăm mâna,

■

— 35 —

să fim fraţi, şi să nu tragem asuprăne blestemele posterităţelV) Ast-fel ştia poporul să se rostească prin representanţiî săî cu o voinţă fără de seamăn şi încredere într’un viitor fericit. Discuţiunele continuară fără întreru pere dela unu-spre-dece până la şease ore seara când începu votarea. Momentul acesta, era unul din cele mai critice căci se decidea sdrta viitore a două ţărî surori. De resultatul votuluî depindea fericirea ori nenoro cirea ţârilor române. Care va fi resul tatul votuluî ? Cine va eşi învingător Bibescu sad Cuza, despărţirea sad fi nirea? Neliniştea era la culme ; grija cuprinsese pe toţi, căci nu se putea prevede cu nici un chip resultatul vo tuluî Adunăreî. Poporul pătrunsese pănă în intrarea Camerei şi un semn aş*) Veţi! în fiarele timpului tote amănuntele asu pra discursurilor rostite.

— 36 —

tepta numai ca să-şi înceapă acţiunea energică a sa. In spre înserate despu ierea srutinulul începu şi urma forte încet; voturile lui Cuza eşeaQ unul dupe altul şi când numărul de 35, care represinta majoritatea cerută spre a fi ales, fu atins de candidatul unio nist, de Cuza, entusiasmul era de nedescris, bucuria era fără de margini. In sfârşit ultimul vot fu scos din urnă şi Alexandru Ion I, alesul Moldovei fu proclamat Domn al Principatelor Uni te. Incinta Camerei isbucni în aplause şi strigăte de „uraiar valurile poporului răsunaţi puternic de victorie şi fericire. Muzica începu să cânte „ho ra TJnireî“, iar poporul porni triumfă tor purtând pe uliţele Capitalei victo ria libertăţeî, isbânda Unireî. Soldaţii jucaţi „hora TJnireiu‘ şi fraternisati cu fraţii lor în sunetele muzicel şi la lu mina torţelor. Până noptea tânjiu, ţinu această indescriptibilă fericire, căci po porul se ducea pe la casele deputaţi-

— 37 —

lor spre a le mulţumi de succesul şi de patriotismul de care aii dat dovadă. Ar trebui un geniu puternic ca să potă descrie sărbătorea şi fericirea în tregului popor român din seara de 24 Ianuarie 1859, căci a fost una din cele mai gloridse <Jile ale românismului şi libertăţeî Iul. Iată şi notificarea pe care Camera electivă a Munteniei a făcut-o Sulta nului anunţându-î alegerea Iul Cuza ca Domn al Munteniei. „Sire, „In urma convenţiei încheiată la Pa ris la 7/i 9 August 1858, şi promulgată prin înaltul Hatişerif al Impărătescei vostre Măriri, săvârşindu-se alegerile deputaţilor, asemănat disposiţiilor anexului al doilea al «Jisei convenţii, Adunarea electivă s’a deschis la 22 Ianuarie (3 Februarie) 1859. „După verificarea actelor de alegere,

; - 38 -

Adunarea s’a constituit astâ-<JÎ, 24 Ia nuarie (5 Februarie) 1859, într’un mod legal, şi dupâ ce şî-a format biuroul prin votare, a hotărît în unanimitate să procedeze la marele act al alegerii Domnului. „Luând de basă stipulările articolu lui 12 al convenţiei, care mărginesce termenul acestei operaţii, şi alinea a doua de la acelaşi articol, care cere trei părţi din numârul membrilor în scrişi spre a se putea procede la ale gere; „Având în vedere condiţiile de eli gibilitate prescrise de art. 18 al con venţiei ; „Adunarea electivă a Principatului Ţâ rii Românesci, aflându-se compusă de şese-(Jecî şi patru membri de faţă, cari formâză mai mult de trei părţi, a pro cedat, prin vot secret, la alegere, in totă liniştea, maturitatea şi buna orânduială, şi a ales, cu unanimitatea tu turor voturilor, domn al acestei Ţâri

~ 39 —

“

pe Măria Sa Prinţul Alexandru Ioan I Cuza, Domnul Moldovei. „Această alegere, fiind făcută după tote formele cerute, Adunarea Electi vă, conformându-se celei din urmă alinea a articolului 13 din convenţie, se grăbesce a o supune cu cel maî adânc respect la înalta cunoştinţă a Măririi Vdstre împărătesei, cu rugăciune de a bine-voi să dea alesului ţării învestitu ra prevăzută prin citatul articol."1) Nu putem păşi înnainte. fără a nu ne putea pune următdrea întrebare: cum s’a făcut că majoritatea deputa ţilor ostili Unirei au votat in $iua de 24 Ianuarie 1859 pe candidatul naţio nal propus de minoritatea unionistă? Răspunsul este greti de dat, şi cu atât mai greii cu cât antagonismul cel mai mare exista intre majoritate şi *) Ve$I acest document reprodus în lucrarea d-lu! D. A. Sturdza, fyece Mane. Analele Academiei române. Seria II. Tom. XI, secţ. II, pag. 18 — 14.

— 40 —

minoritate. Cam acesta şi triumfătdre? Fi-va mărirea actului ce era să se fâptuească şi represintat prin alegerea Iul Cuza, ori fi-va presiunea fără de margini a poporului, care adunat cu miile aştepta resultatul votului? Sigur câ explicarea acestei probleme nu residă de căt în puterea pe care popo rul o arată în momentele grele, de cât în influenţa puternică pe care va lurile populare o exercită asupra ori şi cărei resistenţe. Frica cuprinsese pe deputaţii potrivnici Unirei şi se şcie cât de grozav se rSsbună poporul atuncî când drepturile sale, ideile sale, libertatea sa sunt nesocotite şi călcate în picidre. Grdza de resbunarea popo rului fu causa gloriosului vot de la 24 Ianuarie 1859. Din momentul când votul Munteni lor alese pe Cuza-Vodă, semi unirea care exista până acum deveni o unire deplină şi puternică. Nu se mai aş tepta de cât formalitatea recunoşcereî de către curţile europene, cari ori cât

iţ

— 41

de ostile ar fi fost nu putură de cât a confirma voinţa poporului român exprimată cu atâta mărire. • Prin Unirea Principatelor, generaţiunea de la 1848 î-şî vedea munca ei titanică încununată cu succes strălucit, î-şl vedea realisându-se una câte una luptele sale întreprinse pentru liberta tea Românilor. „ Votul de la 24 Qhenarie, ne spune Ion Brâtianu într'un memoriu adresat lui Cuza-Vodă „la prima sa venire in Muntenia“ a deschis o eră de intărire, de mărire şi de fericire naţională, nu numai fiind-că aceste două Principate s'au unit sub Măria Ta, dar fiind-că Societatea din ţara Românească s’a- emancipat de apăsarea unei clase ce poprea desvoltarea puterilor naţionale. “x) O viaţă nouă se deschidea acum '*) Acest memoriu al lui Ion C. Brâtianu fu presintat lui Vodă Cuza de d. Dimitrie A. Sturdza. Tipărit apoi in broşură de 16 pagini la 1859. Vezi pag. 10.

— 42 —

Românilor, viaţâ plină, de libertate şi neatârnare. Acestea sunt pe scurt evenimentele cari au dat naşcere lui 24 Ianuarie 1859, aceastâ $i scrisâ cu litere de aur pe paginele istoriei ndstre contim porane. Acestea sunt faptele părinţilor noştri, acea generaţiune“.... de felul căreia v& desfid să găsiţi, ţlice dl. G-. I. Ionnescu-Gion, în fastele istoriei universale, vre-una având norocul şi minunile de energiă pe cari le are dea lungul veacului nostru această uri aşă generaţiuneV) Nu trecu mulţi ani şi această ple iadă de luptători ne-a dat r&sboiul In dependenţei de la 1877 — 78, acele lupte viteze cari au dovedit strâinătăţei că oşteanul român şcie a lupta şi muri pentru neamul sâu, pentru mo şia sa. Râsboiul avu ca urmare Regatul ro') Gr. I. Ionnescu-Gion. Mihail Kogălniceanu şira* pirea Basarabiei, conferinţă, făcută la Ateneu. Buc. 1894, pag. 6.

— 43 —

mân, liber, independent, care cu frun tea sus, mândru de nişce copii aşa viteji, şi-a luat locul ce i se cuvenea în mijlocul Statelor Europei. „Sunt atât de multe, adaogă d-1 lonnescu-Gion, atât de neprevăzute şi atât de pline în urmările lor, faptele cari ad făcut România de astă-^î, în cât de a-î voi să le arăţi în lumina strevă^Stdre a istoriei vii şi elocinte, care să vorbească adânc şi sufletului şi inimeî, ţi-ar trebui, pe lângă timp şi înalte însuşiri de mare istoric, ţi-ar trebui şi acel vS£ de vultur şi acea putere entusiastă ale poetului epic care ’şi ridică eroul şi pe soţii luî în slă vile cerului, unde rămân de veci obiect de neschimbată admiraţiune pentru presinţi şi viitorime".1) Au trecut Zeci de ani de linişte şi de pace în care ne-am bucurat de viaţa nouă a libertăţeî, dar acum sosise tim pul ca să ne întdrcem privirile în ju rul nostru şi să ne îngrijim de sdrta fraţilor noştrii, cari gem subt genu*) G. I. lonnescu-Gion. op. cit. pag. 6.

— 44 —

chiul streinului, ameninţaţi a-şi pierde limba şi naţionalitatea lor. Dacă noi suntem liberi şi independenţi, bre îieaj mul românesc se bucură de libertate pretutindeni ? Dacă noi vorbim şi tră im româneşce, bre peste tot, Românul î-şî desvoltă limba şi naţionalitatea ? De sigur că nu. Ungurul şi Rusul, voesc a înnăbuşi neamul românesc răpindu-î nu numai libertatea dar şi limba sa şi neamul său. Aceste popbre, rămăşiţe din invasiunea barbarilor în Europa, nefiind încă pătrunse de civilisaţiunea timpu lui, voesc prin forţă tiranică şi nemilosă să desnaţionalisese pe fraţii noş tri! spre a-şi întinde asupra-le dominaţiunea lor. Cunoscem cu toţii cruzimile şi ne legiuirile asupritorilor; admirăm toţi luptele de naţionalitate ale fraţilor din ţările vecine, cari sunt aruncaţi, unii în Seghedin şi Yactz, alţii în Siberia şi Caucas. Aceste energice lupte da naţionali-

— 45 —

tate ne-a cuprins de grije şi studenţi mea bucureşteană, într’un avănt pu ternic şi plin de naţionalism, aii pus în <Jiua de 2 Ianuarie 1891 bazele yLigel •pentru unitatea culturală a tutulor Româniloru, ca ast-fel să, putem veni în ajutorul fraţilor noştri şi ală turi cu eî să luptăm pentru mărirea neamului românesc. Prin întemeerea „Ligeîic noi am îm brăţişat causa tuturor fraţilor noştri! spre a-î scăpa de autoritarismul crud şi fără seamăn al străinului; ne-am îndreptat mai cu seamă privirile în spre cei ce gem în puşcăriile ungureşti, ne avănd altă vină de cât, că aii apărat naţionalitatea poporului român în con tra şovinismului şi furie! Magyarilor. Prin crearea „Ligeî“, noi am luat apărarea, în faţa Europe!, a neamului românesc în contra străinului care fără milă, voeşce să sugrume or! ce scântee de naţionalitate a poporului româ nesc. Mişcarea naţionalistă pornită din i-

- 46 —

nimile tinere şi pline de patriotism ale studenţimei bucureştene, s’a întins din ce în ce mai mult, a trecut graniţele în ţări streine şi pe <Ji ce merge cuj cereşce cercurile politice ale Europei, ast fel că a di nu e om politic frances, englez, italian sati german, care să nu se ocupe de cestiunea naţională. Toţi aceştia într’un singur glas ati condam nat purtarea Ungurilor şi s’aii mirat, cu drept cuvânt, cum. de la sfârşitul veacului al XIX se mai găsesce în centrul Europei un popor ale cărui apucâturî sunt demne de sălbăticii din mijlocul Africeî. Lupta de naţionalitate este între prinsă cu puteri mari, şi ori cât de grele şi nemildse vor fi loviturile Un gurilor, poporul român nu se va în doi nici odată, ci va şti să-şi apere limba şi ţara sa; dacă insă vrăjmaşii nu vor înceta cu prigonirile fără de seamăn şi cu lupta de desnaţionalisare, Românii atunci vor fi în dreptul lor apărându-şi fiinţa şi neamul lor.

1*1

— 47 —

Cuvântul ultim este al Europei, căci densa e chemată şi dat(3re chiar, a lua apărarea tuturor Românilor subju gaţi, dacă nu voeşce ca mai târziu să deslege cestiunea naţionalităţilor prin mijldce neprevăzute dar legitime, atunci când vrăjmaşul nesocoteşce drepturile cele mai sfinte de libertate şi naţio nalitate.

■

XXIV Conferinţă ţinută la serbarea şcolară din 24 Ianuarie 1905 în Ateneul Român DE

DI MITRE ONCIUL

EDITURA MINISTERULUI CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNEI PUBLICE

BUCUREŞTI Atelierele grafice I. Y. SOCECU, Strada Berzei 50

1905

75944

#fWU0TE5

Ş* FOCŞAWI v^Âicr

O ■.

A Domnule Ministru} Domnilor şi Doamnelor, Iubiţi şcolari, «E scrisă'n ceruri sfânta Unire, «E scrisă'n inimi cu foc ceresc! «O Românie, l’a ta mărire «Lucrează braţul dumnezeesc ! » Cu aceste înălţătoare cuvinte, isvorite din credinţa vie în viitorul românesc, poe tul laureat al Gintei Latine, nemuritorul nostru Alecsandri, însufleţea în 1857 inimile pentru Unirea îndeplinită apoi la 24 Ianua rie 1859. Astăzi serbăm a 46-a aniversare a acestei zile mari a istoriei noastre, zi de serbătoare naţională. Cu adevărat «scrisă în ceruri» şi «scrisă în inimi cu foc ceresc», cum zice poetul, era

Unirea ce a creat România de astăzi. Scris le-a fost celor doua ţeri surori, Ţeara-Românească şi Ţeara Moldovei, unite de natură prin aşezarea lor geografica, unite de istorie prin alcătuirea lor naţională şi poli tică, scris le-a fost, chiar dela începutul lor ca state româneşti, să fie unite într’o Ro mânie singură şi nedespărţită. Precum apele lor se unesc în albia Dunărei, precum munţii lor se unesc în lanţul Carpaţilor, precum câmpiile lor se unesc în şesul românesc, — deasemenea cele două ţeri era unite prin aceeaşi origină, prin aceeaşi limbă şi lege, prin aceeaşi simţire a fiilor sei. Conştiinţa unităţii lor naţionale era în conştiinţa nea mului întreg, era în conştiinţa tuturor care, în bine sau în rău, au avut atingere cu ele. In frăţească unire, Muntenii şi Moldovenii, la întemeiarea ţerilor lor, gonind de aci pe Tătari, ultimele orde barbare ce s’au revăr sat peste mănoasa câmpie dintre Nistru şi Carpaţi, au luat în stăpânire pământul unde era menit Românului creştin să tragă brazdă în ţelină, să-şi aşeze statornic casă şi masă, să-şi ridice triumfător tron şi altar. In frâ

ţeasca unire, Muntenii şi Moldovenii, apărându-şi statul lor naţional în cele doua Principate, neîntrerupt menţinute ca întru pare a vieţei noastre politice şi naţionale, au ţinut piept sumeţilor Unguri şi Poloni care năzuia sa-i supună, şi s’au ridicat spre a scutura jugul turcesc în zilele lui Mihai Viteazul, care trecător i-a unit sub sceptrul seu. Şi tot în unire, Muntenii şi Moldovenii, dupe grele lupte pentru existenţa lor poli tică şi naţională, au înlăturat urgisita dom nie a Fanarioţilor şi au frânt jugul suzerani tăţii turceşti, de care s’a liberat învingătoare România unită. Dela întemeiarea lor ca state româneşti, în secolul al XlV-lea, şi până la unirea lor într'un singur stat naţional, acum 46 de ani, conştiinţa unităţii naţionale a celor două teri surori a ţinut vie ideea ce a urmat apoi sa îmăptuiască unirea lor. Dacă totuşi Unirea ce a dat fiinţa României de astăzi nu s’a făcut 1 decât la 1859, causa era mai întâiu în con cepţia de stat a timpurilor mai vechi, apoi mai ales în împrejurările externe.

Dupe concepţia de stat generală în evul mediu, statul era una cu dinastia. Şi la noi cât timp era vechile dinastii naţionale, Ba sarabii în Ţeara-Românească, Muşaţii în Moldova, ideea de stat în ambele Princi pate era nedespărţită de dinastiile mo ştenite. Când Mircea cel Bătrân, domnul ŢereiRomâneşti, înlăturâ pe usurpatorul Iuga dela tronul Moldovei, el nu se gândea să ia el însuşi domnia acestei ţeri, ci el susţinea pe moştenitorul legitim al tro nului moldovenesc, Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Vodă Muşat. Tot aşa Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, când detronâ în Teara-Românească pe Radul cel Frumos, închinat Turcilor, cum şi dupe detronarea lui Basaraba Laiot şi a lui Basaraba Ţepeluş, carii deasemenea trecuse de partea Tur cilor, el puse în domnie şi susţinea vlăstari de ai dinastiei Basarabilor. Si în Teara-Românească şi în Moldova, drepturile moştenite ale dinastiilor, consaerate prin legătura sacro-sanctă dintre popor şi casa domnitoare, era considerate deopotrivă

ca inviolabile. Aceste drepturi inviolabile, recunoscute şi respectate în ambele Princi pate, dacă nu eră observate cu aceeaşi ri goare faţă de persoana domnitorului, care se alegea dintre fiii de domni şi putea fi înlocuit cu alt membru al dinastiei, fiu de domn, ele totdeauna au fost păzite cu sfin ţenie faţa cu dinastia însăşi. Fiind dată această concepţie de stat pe fun dament dinastic, unirea celor două Principate româneşti într’un singur stat era exclusă cât timp fiecare din ele avea dinastia sa moşte nită. Dar îndată ce cu ultimii descendenţi ai Muşaţilor pe tronul Moldovei se stinse vechea dinastie a terei,—în linie bărbătească cu Aron Vodă, fiu natural al lui Alexandru Vodă Lăpuşneanul, în linie femeiască cu Ştefan Răzvan, fiu natural al lui Petru Vodă Şchio pul, fiul Doamnei Chiajna, — dindată resări ideea unirei sub dinastia terei surori. Era ; măreaţa Unire naţională din 1600, făcută de Mihai Viteazul ca domn al Ţerei-Româneşti, Ardealului şi Moldovei, unire, din nefericire, si cu el căzută. i

; încă înainte de a cuceri Ardealul, Mihai /avea în vedere unirea Moldovei cu ŢearaRomâneasca. Ideea resari din lupta între prinsă pentru desrobirea naţională de sub jugul turcesc, spre care sfârşit el încheie, abia ce se împlini anul dela suirea sa pe tron, alianţa din 1594 cu ţeara-soră şi cu principatul Transilvaniei. Pe lângă aceasta, el avea şi un motiv dinastic. Aliatul seu Ştefan Răzvan, descendent al Muşaţilor prin buna sa Chiajna Doamna, fiica lui Petru Rareş, şi ultimul lor vlăstar pe tronul Moldovei, descindea în linie bărbătească, ca fiu al lui Petru Şchiopul, din Basarabi. Du pe moartea lui, în luptă cu Ieremie Moghila, adus la dom nie de Poloni şi străin de vechea dinastie a terei, Basarabii Ţerei-Româneşti era în drept să pretindă, ca moştenitori colaterali, suc cesiunea la tronul moldovenesc. Fără a invoca acest drept, dar negreşit ''' fZ/ —" nii1 tara a se întemeia întru cât-va pe el, Mihai Viteazul, dupe stingerea dinastiei mol doveneşti, pretindea domnia Moldovei. Pe la începutul anului 1598, cerând pentru aceasta consimţemântul aliatului seu Sigismund Ba

thory, principele Transilvaniei, ale cărui pretcnţiuni de suzeranitate asupra Moldovei şi Terei-Româneşti el fusese nevoit a le recunoaste, el îi făcea cunoscut planul seu de a goni pe Ieremie Moghila din Moldova şi de a ocupa ţeara pentru sine. Moldovenii, zicea el, aşteaptă numai sosirea lui spre a-i da domnia. Dar evenementele ce au urmat apoi dupe abdicarea lui Sigismund Bâthory dela tronul Transilvaniei chiemara pe Mihai mai întâiu în Ardeal. Numai dupe cucerirea Ardealului, el putu aduce la îndeplinire planul seu pentru Moldova, cucerindu-o din mâinile lui Ieremie Moghila şi ale Polonilor, în Maiu 1600. (Jnirea celor trei ţeri sub sceptrul lui Mihai Viteazul era, dupe concepţia lui însuşi, mai strinsa între Moldova si Ţeara-Românească decât cu Ardealul. Pe când în Ardeal, cucerit în numele împăratului ca rege al Ungariei, Mihai se mulţumea sa fie numai voevod-guvernator cu drept ereditar în linie bărbătească, în Moldova, ca şi în Ţeara-Românească, el pretindea domnia ereditară «şi pre feciori şi pre fete >, cum zicea în cererile formulate

pentru împăratul. Icieea unei uniri mai strinse între aceste două ţeri sub dinastia de drept, cum reiese de acî, se întemeia pe conştiinţa legăturilor mai apropiate dintre ele, din punct de vedere politic-naţional, ca şi dinastic. Această primă unire a ţerilor surori, de Mihai Viteazul adusă la îndeplinire pentru un moment şi cu el căzută, este cea dintâiu manifestare a ideei unităţii naţionale. Eroul ei, ucis în câmpul Turdei, a căzut jertfă pentru ideea întrupată prin dânsul, idee lă sată moştenire generaţiunilor următoare şi problemă altor timpuri. El a căzut jertfă, pentru ca să se adeverească cuvântul: Nici o idee mare nu învinge fără de jertfa! Mihai Viteazul, primul representant al uni tăţii naţionale, este şi ultimul representant al timpului vechilor noastre dinastii ale Basarabilor şi Muşaţilor, care până atunci (cu mutări dintr’o ţeară într’alta, în timpul din urmă) au domnit în neîntreruptă linie bărbă tească. Dupe moartea lui, urmează, în am bele Principate, domni din diferite familii, între care unii şi descendenţi de ai Basarabilor în linie femeiască, pe lângă trei în

linie bărbătească., însă fără continuitate di nastică. Desfiinţarea dinastiilor a avut drept ur mare căderea tot mai umilitoare a Princi patelor sub jugul turcesc, care în sfârşit ne-a adus nedemna domnie a Fanarioţilor cu urmările ei ce se resimt încă. Această decadenţă politică şi umilire naţională, prin trei secoli şi mai bine, înlătura, bine înţeles, ori ce posibilitate de aspiraţiuni naţionale mai înalte, nutrite de ideea căreia Mihai Viteazul i-a dat vieata.

In urmă, mişcarea naţională din 1821, desfiinţând domnia Fanarioţilor şi restabilind domniile pământene, dădu un nou avânt Naţiunei. Epoca restauraţiunei sub domniile pământene tacii sa reînvie ideea Unirei ca un nou soare de lumină şi de vieaţă, şi ne aduse,Unirea din 24 Ianuarie 1859. Precum mişcarea din 1821 s’a făcut şi în Ţeara-Românească şi în Moldova în ace laşi timp, asemenea şi tendinţele unioniste

' 12

s’au manifestat în acelaşi timp în ambele Principate, înaintând deopotrivă până la în deplinirea Unirei. Cea dintâiu manifestare a acestor tendinţe apare în epoca de naştere a Regulamentului organic, 1829—1831, la stabilirea protectoratului rusesc în urma păcei dela Adrianopole din 1829. In Ţeara-Românească, ideea Unirei fu ex primata atunci printr’un memoriu de 25 puncte asupra dorinţelor naţionale, redactat pe la 1829. Intre cele 25 puncte se afla cererile următoare: «Valahia şi Moldavia să se împreune şi să facă amândouă un prinţipat. Prinţipatul acestor întrupate provinţii să fie de sine şi neatârnat de Turchia. Forma cârmuirei acestor două pro vinţii să fie monarhie dupe moştenire. Cârmuirea acestei nouă monarhii să se încredinţeze la vre-un prinţ din fa miliile domnitoare în Germania-de-sus, fără însă a se supune sau a se întrupa monarhia aceasta cu alta»*). *) Documente privitoare la istoria Românilor X, 647 sq. Dupe o copie a lui V. A. Urechia, care credea că originalul în posesiunea sa ar fi din biblioteca poeţilor Văcăreşti.

Acestea era punctele de căpetenie ale do rinţelor naţionale în Teara-Românească când se începu lucrarea Regulamentului organic în 1829. Unirea, neatârnarea, dinastia, cu un principe ereditar din familiile domni toare în Apus, acestea constituia pe urma programul nostru naţional până la îndepli nirea Unirei în 1859, până la stabilirea Di nastiei în 1866, până la cucerirea Indepen denţei în 1877. In acelaşi timp, şi în Moldova era ase mene aspiraţiuni. La proiectul rusesc pentru noua organizare a Principatelor, vistierul Iordache Catârgiu, membru al Comisiunei pentru alcătuirea Regulamentului organic al Mol dovei, propuse unirea ambelor Principate sub o singură domnie. Această propunere, pri mită de Comisiunea întreagă, fu agreată şi de guvernul rusesc. Dar când, la redac tarea ei spre a fi înaintată Curţii Imperiale şi Obşteştei Adunări, Iordache Catargiu cerii a se prevedea ca principele acestui nou Stat sa nu aparţină nici uneia din cele trei puteri vecine (Russia, Austria şi Turcia),

u proiectul unirei întâmpinâ oposiţie din par tea ruseasca şi fu părăsit.*) Totuşi în Regu lamentele organice ale ambelor ţeri s’a pus articolul următor : «începutul, relighia, obiceiurile şi ase mănarea limbei lăcuitorilor acestor două Prinţipaturi, precum şi trebuinţele îmbelor părţi, cuprind din însuşi descăle carea lor elementurile nedespărţitei uniri, care sau împedicat şi sau întâr ziat de întâmplătoarele înpregiurări. Mântuitoarele folosuri ale rodului ce sar naşte din întrunirea acestor două naţii sânt netăgăduite. Elementurile întru nirii a Moldo-Românilor se află aşe zate prin acest Reglement prin ase mănatele temeiuri ale administraţiei acestor ţări».**) Ideea Unirei, astfel manifestată la noua organizare a Principatelor prin Regulamentul organic, găsi resunet şi în literatura acelei epoce. La 1830 Ioan Văcărescu, în poesia *) Acte si Documente relative la Renaşterea Român,-ei III, 827. **) Analele Parlamentare ale României I 2, 222. Reg. Mold. Art. 425. = 1 1, 257. Rcg. Val. Art. 371 (cu mici deosebiri de redactare).

iLa Milcov», zicea la adresa riului ce despărţea pe fraţi: «De unde-ţi vine numele, parau fără putere, «Ce despărţirea neamului tu îndrăzneşti a cere ?. . Despreţuire fraţii dau puteri-ţi ne’nsemnate! «Căci, despărţit ori depărtat, fratele e tot frate.» Scrierile poeţilor, istoricilor şi publicişti lor, înflăcărate de cel mai cald patriotism, ca şi cele două foi periodice, Curierul Ro mânesc al lui Eliade Rădulescu în Ţeara-Românească, Albina Româneasca a lui Asache în Moldova, ambele întemeiate în 1829, în treţinea mereu focul sacru al aspiraţiunilor naţionale şi alimentă conştiinţa naţională, pre gătind astfel Unirea şi renaşterea României. Iată ce zice despre acest curent, în 1834, o corespondenţă franceză din Bucureşti: «Cele două Principate, unite prin comu nitatea originei lor, a limbei lor, a istoriei lor şi a posiţiunei lor politice actuale, aspiră a se contopi într’un singur Stat... Eu irTam pus în raport, la Iaşi, cu tot ce

se putea afla acolo ca oameni care iau oarecare parte la afacerile publice; si, fără nici o provocare din partea mea, toţi, dupe cele dintâi vorbe schimbate, îmi exprima mereu această, dorinţă... La Bucureşti am aflat aceeaşi dorinţă în fundul inimilor, dar aci oamenii se ex prima cu mai multă reservă... La ideea unirei celor două ţeri se adaugă aceea de a încredinţa domnia unui principe străin. Aceasta este deasemenea o do rinţă generală, care nu e năbuşită decât în acei care ar simţi interesele lor parti culare compromise prin realizarea ei; şi încă se găsesc mulţi, chiar între aceştia, care se ridică mai presus de această consideraţie.—Tatăl mieu a fost domn, îmi zicea Beyzade Ghika, un chiul mieu este acum, şi totuşi nu este sacrificiu ce n’aşi face spre a procura ţerei mele cele două singure baze de existenţă care pot să-i permită a spera oarecare stabilitate: unirea celor două Principate şi aşezarea unui principe străin. — Noi am primi cu lacrimi de recuno ştinţă ori ce principe străin, ori şi care ar fi, îmi zicea marele vornic Filipescu.» :) '*) Acte şi Do cununIr III, S26 sqq.

Aşa cugeta, aşa simţea patrioţii care ne-au dat moştenire ca patrie o Românie unita. Ideea Unirei, care stăpânea astfel cuge tarea şi simţirea românească în ambele Prin cipate, aştepta numai momentul oportun pentru realizarea ei. Cea dintâiu ocazie se oferi în 1841, la căderea lui Alexandru Ghica, primul domn sub regimul Regula mentului organic în Ţeara-Românească. Unioniştii, prin delegatul lor Ion Ghica, oferiră atunci domnia Ţerei-Româneşti lui Mihail Sturdza, domnul Moldovei, spre a realiza uni rea cea mult dorită.*) Dar încercarea nu isbuti, şi Russia făcu să se aleagă George Bibescu. Dacă toate inimile patriote tindea spre idealul naţional al Unirei, minţile încă nu era destul pregătite pentru atingerea lui. Iar programul naţional era unirea sub un principe din dinastiile occidentale, nu sub un domn pământean care nu putea să înlă ture pretenţiunile numeroşilor compeţitori la domnie. *) Ion Ghica, Scrisori (ecl. II) pp. 183. 248. 75M-i

Realizarea unirei în sensul programului naţional întâmpina cea mai mare piedecă în suzeranitatea turcească şi în protectoratul rusesc. -JJjiirea. sub un principe clin dinastiile occidentale trebuia, mai curând sau mai târ ziu, să scuture şi jugul suzeranităţii turceşti, şi cătuşele protectoratului rusesc, deopotrivă apăsătoare asupra vieţei noastre naţionale. Aceasta o prevedea prea bine şi Turcii şi Ruşii: de aci oposiţia lor contra tendinţelor unioniste. Cele două puteri suzerane şi protectoare era secundate şi de vecina Austrie, care, urmărind mai demult anexarea Principa telor româneşti, căuta a le tine în atârnare de influenţa sa predominantă. Pro gramul naţional, aşa precum i-a dat ex presie Moldoveanul Iordache Catargiu în Comisiunea pentru alcătuirea Regulamentu lui organic, ca şi memoriul contemporan din Teara-Românească, excludea, cum am văzut, dela tronul ţerilor unite pe membrii dinastiei austriace, ca şi pe cei ai dinastiei ruseşti, deopotrivă cu vre-un candidat din imperiul Otoman. Cele trei puteri vecine,

din punctul de vedere al intereselor lor proprii, avea deci cuvânt sa împiedece uni rea astfel concepută şi contrară Intentiunilor lor în Principate. Dar nici puternica împotrivire a marilor puteri încunjurătoare, nici ori ce putere ome nească din lume nu mai putea să împiedece avântul măreţ ce Românimea redeşteptată îl luase spre o nouă vieaţă, spre un alt vii tor; nu mai putea să stingă focul ceresc al ideei naţionale, aprins în inimile româneşti de pretutindeni ; nu mai putea să oprească pulsul de vieaţă renăscătoare al României unite, a cărei renaştere o ocrotea braţul dumnezeesc. Mişcarea revoluţionară din 1848, îndrep tată în Principate mai ales contra pro tectoratului rusesc, ale cărui cătuşe apăsa mai greu acum decât jugul suzeranităţii tur ceşti, iăcii să se manifesteze din nou ideea Unirei, înnăbuşită cât-va timp de puterea protectoare. Intre «Dorinţele partidei naţionale din Moldova», redactate de Mihail Kogălniceanu

la 1848, reapare şi unirea Principatelor, «unirea care — cum se zice aci— este dictată atât de vederat prin aceeaşi origina, limbă obiceiuri şi interese, încât ea este încuviin ţata de însuşi acel Reglement pe care Ru sia cu armele în mână îl sprijin este» (adecă Regulamentul organic). «Să avem credinţă în viitorul no stru!»— exclamă autorul Dorinţelor.— «Să ne arătăm vrednici da fericirea şi de libertatea ce Tatăl cel de sus, dela întemeiarea lumei, au pregătit tuturor popoarelor, şi care, prin urmare, curând sau târziu, trebue să vie şi Românilor!»*) Asemene idei şi simţeminţe avea resunet şi în Ţeara-Româneasca. Aci Nicolae Bălcescu, expunând planul mişcarei ce revoluţia ro mâna trebuia s’o îndeplinească spre a-şi ajunge scopul, arata ca ţintă a dorinţelor poporului român unitatea fi neatârnarea naţională**). Prin unitatea naţională se înţe legea acum unirea tuturor Românilor. Dorinţele partidei naţionale din Moldova la 184.8, reedi tate de G. Mărzescu, pp. 59. 63. **) Ion Ghica, Amintiri di?i pribegia dupe 1848, p. 475*

Acestor aspiraţiuni naţionale, poetul «De-\ şteptârei României*, însufleţitorul Alecsandri,/ le dâ expresie în măreţele viersuri : «Sculaţi fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie! «Peste Moina, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi «Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie, «Şi de-acum pe veşnicie «Cu toti mânile să daţi!» Despre aceste năzuinţe, manifestate în mişcarea revoluţionară din ambele Princi pate, ministrul afacerilor străine al Russiei, corniţele Nesselrode, în o circulară către mi siunile diplomatice, din Iulie 1848, zicea: «Boierii moldoveni refugiaţi în Bu covina. .. pregătea o răscoală, al cărei resultat trebuia să fie, ca şi în Valahia, asasinarea sau expulsiunea hospodarului, răsturnarea ordinei stabilite şi uni rea celor două Principate într’un singur Stat, îără oare-cari legături cu Russia şi cu Poarta Otomană.» Iar cu privire la Ţeara-Românească, el zicea:

«Proiectul lor viitor este de-alminterea învederat. El reiese din programul lor, şi proclamaţiunile lor nu-1 tăinuesc. Acest proiect este de a restaura, pe o bază istorică ce n’a existat nici odată, vechea lor naţionalitate, adecă de a în ceta să fie provincii, şi de a constitui, sub numele de regat daco-român, un nou Stat deosebit şi independent, la forma rea căruia ei ademenesc pe fraţii lor din Moldova, din Bucovina, din Transilva nia şi din Basarabia.»*) Cabinetul rusesc atrăgea atenţia puterilor europene asupra complicaţiunilor ce ar tre bui să urmeze de aci, şi căuta să justifice măsurile luate de Russia, ca putere protec toare, spre întâmpinarea lor. Dupe înnăbuşirea revoluţiei prin ostile turceşti şi ruseşti, tendinţele unioniste amu ţiră pentru cât-va timp în Principate. Dar propagatorii lor găsiră adăpost în Apusul civilizat, unde capii partidului revoluţionar, împinşi spre emigrare, fură nevoiţi să se exileze. Emigraţii români împlură lumea *) Acte şi Documente II, 4 sqq.

apuseană de plângerile lor şi deşteptară simpatiile fraţilor latini din Occident, cu Francia în frunte, pentru causa română. Acestor simpatii, susţinute şi prin intere sele puterilor occidentale în Orient, datorim liberarea de protectoratul rusesc, în urma răsboiului din Crimeia, provocat de Russia prin pretenţiunile sale nemăsurate de a-şi întinde protectoratul asupra tuturor creştinilor ortodoxi din imperiul Otoman. Combătută, în aceste pretenţiuni, de puterile occidentale care veniră în ajutor Turciei, Russia fu în vinsă de ostile aliate ale Franciei, Angliei şi Sardiniei (premergătoarea Italiei unite). Prin tractatul de Paris din 1856, cu care s’a încheiat pacea dupe acest răsboiu, Princi patele române, ca state dependente de impe riul Otoman, au fost scoase de sub protecto ratul rusesc şi puse sub garanţia colectivă a celor şeapte puteri dela Congresul de Paris. Cu aceasta, năzuinţele şpre unire, mani festate dela începutul protectoratului rusesc încoace, intrară într’o nouă fază.

n La Congresul de Paris, chestiunea Unirei a fost pusa în discuţie de către plenipoten| ţiarul Franciei, corniţele Walewski, în urma ; dorinţelor exprimate în acest sens din partea ambelor Principate. înşişi ultimii domni înainte de Unire, Barbu Stirbey în Ţeara-Româneasca, şi Grigore Ghica în Moldova, a căror numire pe 7 ani, conform convenţiei dela Balta-Liman din 1849, expira chiar în 1856, s’au făcut inter preţii desinteresaţi ai dorinţelor naţionale în această privinţă. In memoriele adresate de ei Cabinetului francez şi Congresului, ei cerea unirea sub un principe ereditar din dinastiile europene, ca singurul mijloc de a resolva chestiunea Principatelor, atât în in teresul lor cât şi în interesul Europei*). Era cea mai convingătoare dovadă ce ambii domni, prin acest act de luminat patriotism, o dedea Europei despre nestrămutata voinţa a Natiunei. In consecinţă, la Congresul de Paris, ple nipotenţiarii Franciei propuseră ca Congresul *) A de şi Dociim. II, 966 sqq. III, 206 n.

sa admită şi să proclame unirea Principatelor într’un singur Stat, unire ce respunde ne cesităţilor şi intereselor adevărate ale celor două ţeri. Propunerea, susţinută şi de pleni potenţiarii Angliei şi ai Sardiniei, fu admisă şi de cei ai Russiei, care, nemai având ce pierde în Principate dupe desfiinţarea pro tectoratului, căuta să-şi recâştige astfel sim patiile pierdute. Dar plenipotenţiarii Turciei şi ai Austriei se opuseră ţ cei ai Prussiei nu luară parte la Congres decât mai târziu. Faţă cu oposiţia celor două puteri adver sare Unirei, Congresul decise deci ca Poarta Otomană să convoce imediat, în fiecare din cele două teri, un Divan ad hoc care să se pronunţe asupra organizărei definitive a Prin cipatelor *). Pronunţarea Divanurilor ad hoc, convocate •> în 1857 sub guvernul provisoriu al locote nenţilor domneşti (numiţi caimacami), era hotărită de mai înainte. Ea nu putea să fie decât Unirea. *) Acte si Docum. II, 1015 sqq. 1067 sq.

Unirea, dorita de inimile tuturor ce sim ţea româneşte, resunâ dela un capăt la altul al Ţerei. Articole, memorii şi broşuri, pu blicate în Ţeară şi în străinătate, înflăcăra inimile, întărea convingerile, pregătea tărâ mul pentru marea operă naţională ce era de îndeplinit. Poeţii, în frunte cu Alecsandri, acel «rege al poesiei» a cărui liră a resunat la toate ac tele mari ale Terei, intona cântarea lor însufletitoare la renaşterea Patriei. Acela care în 1857 cu glas de profet zicea: «E scrisă’n ceruri sfânta Unire!... O Românie, l’a ta mărire lucrează braţul dumnezeesc!» — în acelaşi timp el cânta poporului redeşteptat Horei Unirei: «Hai să^dăm mârnă cu mână «Cei cu iriimş: română, «Să ’nvârtim hora frăţiei «Pe pământul României. Hvlăi Muntene, măi vecine, «Vino să te prinzi cu mine «Şi la viaţă cu unire, «Si la moarte cu ’nfrăţire! y y

«Amândoi suntem de-o mama, «De-o lăptură şi de-o seamă... «Amândoi avem un nume, «Amândoi o soartă ’n lume. Era cântarea de redeşteptare pentru o nouă vieaţă, hora de înfrăţire, în zorile unui alt viitor. In Septembre 1857 se deschiseră Divanurile ad hoc în ambele Principate. In a 7-a sa şedinţă, la 7 Octobre, Adunarea Moldo vei primi, dupe înălţătoarele cuvântări ro stite de Constantin Hurmuzaki şi de Mihail Kogalniceanu, cu 81 voturi pentru şi cu 2 contra, propunerea semnată de 20 de de putaţi, cuprinzând următoarele cinci puncte, ca «cele întâi, cele mai mari, mai generale si mai naţionale dorinti ale Terei» : “

«1) Respectarea drepturilor Principa telor şi în deosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor lor capitulaţii în cheiate cu Poarta. 2) Unirea Principatelor într’un singur Stat sub numele de România. 3) Prinţ străin cu moştenirea tronu-

lui, ales dintr’o dinastie domnitoare de ale Europei şi ai cărui moştenitori sa fie crescuţi în religia Ţerei. 4) Neutralitatea pământului Princi patelor. 5) Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti Adunări, în care să fie representate toate interesele Naţiei.» Proclamarea votului de către presidentul Adunărei, Mitropolitul Sofronie, care sculându-se declară: «Adunarea au încuviinţat», fu primită cu cea mai vie însufleţire, în ne sfârşite urări de «Vivat Unipa ! »*) în ziua următoare, în Adunarea Terei-Româneşti, Costaclie Kretzulescu făcu o pro punere identică, cuprinsă în patru puncte (fără punctul relativ la neutralitate, din cele cinci puncte ale Adunărei Moldovei). Pro punerea fu data în cercetare unei Comisiuni de urgenţă. A doua zi, la 9 Octobre, Ion Bratianu citi raportul Comisiunei, care con chidea la primirea celor patru puncte. Adu narea, în număr de 99 deputaţi presenţi, *) Actet fi Docum. VI i, 63 sqq.

sculându-se întreagă, strigâ : «Să trăiască Unirea! Sa trăiască România!»*). Unirea ţerilor surori, proclamată de Divanurile ad hoc în memorabilele zile de 7 şi 9 Octobre 1857, era cel mai mare act politic al istoriei noastre ce s’a săvârşit până atunci dela unirea din zilele lui Mihai Vi teazul. Era actul de renaştere a României. «Unirea — zicea adresa A dunărei Ţerei-Româneşti către Adunarea Mol dovei, votată în şedinţa din 9 Noembre, — Unirea de acum va fi steaua vieţei noastre, şi plini de încredere într’însa să strigăm împreună: Trăiască România una şi nedespărţită!»**). Iar în ultima şedinţă a Adunărei Moldo1 1 vei, la 21 Decembre, Mihail Kogălniceanu zicea : «Cinci milioane de Români, cu bra ţele întinse, cu ochii pironiţi către acel mare punt unde are a se hotărî soarta patriei lor, aşteaptă cu toată încrederea marele cuvânt care va introduce bucu*) Acte si Docum. VI 2, 28 sqq. **) Ibid. VI 2, 1S1.

ria şi fericirea în mijlocul unei întregi naţii, acel cuvânt care va vesti învierea României unite şi autonome !»*). Acel cuvânt trebuia să-l rostească puterile garante, confirmând votul Naţiunei. Spre a da hotărirea lor, plenipotenţiarii celor şeapte puteri garante se întruniră în Maiu 1858 la Paris, în conferenţele pentru organizarea Principatelor. Plenipotenţiarul Franciei, al cărei împărat Napoleon III, amicul demn de neuitată re cunoştinţă al Românilor, susţinea causa na ţională, recomanda aprobarea cererilor Divanurilor ad hoc, în special «unirea Mol dovei şi Valahiei într’un singur principat sub domnia unui principe străin». Propune rea, susţinută şi de plenipotenţiarii Russiei şi ai Sardiniei, fu însă combătută cu stă ruinţă de către plenipotenţiarii Turciei şi ai Austriei, adversari declaraţi ai Unirei. Ple nipotenţiarul Prussiei, admiţând în principiu cererile Divanurilor ad hoc ca expresiune adevărata a dorinţelor naţionale, contestate *) Acte şi Docum. VI i, 496.

de adversarii Unirei, cerea o examinare prealabilă a drepturilor respective ale Tur ciei şi ale Principatelor. In cele din urmă, fu admisă propunerea mijlocitoare a pleni potenţiarului Angliei, adecă de a «combina (cum zice Procesul-verbal al acelei conferenţe), prin asimilarea instituţiunilor admi nistrative, un sistem ce ar putea satisface dorinţelor Principatelor, salvagardând totuşi drepturile legitime ale puterei suzerane»*). Conform acestui mod de a vedea şi pe temeiul unui proiect presentat apoi în acest sens de către plenipotenţiarul Franci ei**), cele şeapte puteri încheiară convenţia dela Paris, semnată în 19 August 1858. Ea con ţinea următoarele disposiţiuni principale : Principatele vor fi constituite sub denu mirea de «Principatele-Unite ale Moldovei şi Valahiei», remâind sub suzeranitatea sulta nului şi sub garanţia colectivă a puterilor contractante. Fiecare din ambele Principate va avea un ’) Acte şi Docuvi. VII. 267 sqq. *9 Jbid. VII, 274 sq.

domn ales de Adunare, o Adunare proprie aleasa pe 7 ani, şi guvernul seu propriu. Ca instituţiuni comune, ambele Principate vor avea o Comisiune centrala şi o Curte de Casaţie, cu sediul la Focşani. Comisiuă * nea centrală, compusă din 8 Moldoveni si 8 Munteni, parte numiţi de domn, parte aleşi de Adunări din sinul lor, va pregăti legile de interes comun, care vor fi votate de Adunări; de competenţa ei va fi tot ce priveşte unitatea legislaţiei, uniunea va mală, poştală şi telegrafică, sistemul mone tar şi alte chestiuni de utilitate comună. Miliţiile în ambele Principate vor fi or ganizate la fel, spre a putea forma, în caz de nevoie, o singură armată *). Organizarea impusă Principatelor prin con venţia dela Paris nu respundeâ nici pe ju mătate la dorinţele Naţiunei, formulate de Divanurile ad hoc. Dar înţelepciunea patrio ţilor care atunci conducea destinele Ţerei a priceput totuşi să aducă la îndeplinire, pe •) Acte si Docum, VII, 306 sqq.

k..

temeiul acestei convenţiuni, Unirea din 24 Ianuarie 1859. Convenţia nu prevedea dacă domnul pe care fiecare Principat avea să-şi aleagă tre buia să fie altul în Ţeara-Româneascâ şi altul în Moldova. Unioniştii se înţeleseră deci ca şi Ţeara-Românească şi Moldova sa aleagă pe aceeaşi persoană. Alegerea eră fixată, pentru ambele Principate, pe ziua de 5 Ianuarie 1859. Pe când Moldovenii se presentară'Ua alegere în ziua fixată, unio niştii din Ţeara-Românească lipsiră dela Adu nare spre a aştepta resultatul alegerei din Iaşi, şi făcură ca ea să-şi amâne lucrările până la 24 Ianuarie. Adunarea Moldovei alese, cu unanimitatea voturilor exprimate, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. «Alegându-te pe Tine domn în ţeara noastră, — zicea Mihail Kogălniceanu în cuvântul rostit dupe alegere — am vroit să arătam lumei aceea ce toată ţeara doreşte : la legi nouă om nou. O Doamne, mare şi frumoasă îţi este misia. Constituţia din 7(19) August ne 759-14

însemnează o epocă nouă, şi Măria Ta eşti chiemat să o deschizi! Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare; iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii ‘ blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. Nu uita ca, dacă 50 de deputaţi te-am ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni! >*) Dar nu peste două milioane numai, ci peste cinci milioane de Români era chiemat să dom nească Alesul Naţiunei. La 24 Ianuarie Adunarea Terei-Românesti uni votul seu cu acel al ţerei surori, alegând cu unanimitate pe acelaşi domn.**) Aşa s’a făcut Unirea din 24 Ianuarie 1859, acum 46 de ani. Zi măreaţă, slăvire tie ! Era însă numai primul pas spre Unirea cea dorită şi mereu înteţită de Naţiune, dela începutul Regulamentului organic încoace, ") Acte şi Docum. VIII, 345. **) /bici. VIII, 593-

şi cerută de Divanurile ad hoc. Spre a face un pas mai înainte, trebuia înlăturate mai întâiu dificultăţile ce resultâ din oposiţia pu terilor ostile Unirei, Turcia şi Austria. Obţinând, cu sprijinul'' Franciei, recunoa şterea ca domn al Principatelor-Unite, Cuza Vodă realiză, până în trei ani, şi unirea de finitivă. In 1860 mergând la Constantinopole spre a face — cum zicea — o «visită de curtoasie»*) sultanului, el ştiu să câştige încrederea suzeranului, şi obţinu, în cele din urmă, consimţemântul Poartei pentru unirea definitivă prin contopirea ambelor guverne şi ambelor Adunări de până atunci. La 11 Decembre 1861 unirea definitivă fu proclamată. In Proclamaţia sa, domnito rul zicea: «Românilor ! Unirea este îndeplinită... In zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul Natiunei, ati întrunit speranţele voastre într’un singur Domn. Alesul vostru vă da astăzi o singură Românie. Vă iubiţi *) Monitorul Ţerei-Româneşti din iS Qctombre 1S60.

patria, veţi şti dar a o întări. Să tră iască România! »*) In Adunarea Ţerei-Româneşti, la procla marea unirei definitive, Barbu Catargiu, ro stind un celebru discurs, zicea: «Unirea e săvârşită... Toţi simţiţi cât e de mare acest cuvânt: el cu prinde în sine făgăduinţa mântuirei si viitorul Ţerei. De aceea el a circulat ca o scânteie electrică în inimile noastre ale tuturor; şi sunt încredinţat că stră moşii noştri au tresărit şi ei astăzi de aceeaşi fericire, şi cu lacrimi de bucurie ne binecuvânta din înălţimile cerurilor. Unirea s’a făcut... Unirea noastră dar e azi sub scutul înţelepciunei şi al înfrăţirei; şi înţelepciunea, ştiţi, Domni lor, ca ne vine dela Dumnezeu; înfră ţirea între oameni e unul din cele mai de căpetenie comandamente ale religiunei noastre. Să zicem dar cu biserica: Ceea ce Dumnezeu a unit, oamenii sa nu îndrăznească a mai despărţi».'"'") *) Monitorul '('erei-Româneşti din ii Decembre 1S61—Mo nitorul oficial al Moldovei din 12 Decembre 1861. **) Suplemenl la Monitorul No. 17. Adunarea legislativă a Ţerei-Româneşti. Şedinţa dela 11 Decembre 1861.

La 24 Ianuarie 1862 Adunările ambelor teri se întruniră la Bucureşti ca primul par lament al României unite.*) Astfel ziua de 24 Ianuarie are o îndoită însemnătate în istoria noastră: ea este ziua Unirei din 1859 a Principatelor-Unite, şi ziua Unirei definitive din 1862 a României.

Dupe unirea definitivă din 1862, din cele patru puncte ale Divanurilor ad hoc mai remâneâ de îndeplinit acela prin care se cerea domnia ereditară sub un principe din dinastiile europene. Prin alegerea lui Cuza, această dorinţă nu avea sa fie înlăturată. Alesul Naţiunei însuşi se considera numai ca depositar al su veranităţii ce, în momentul oportun, urmă să fie transmisă principelui care va fi chiemat să întemeieze dinastia. In Mesagiul seu pen tru deschiderea sesiunei parlamentare pe 1865—1866, el zicea : *) Supliment la Monitorul No. 19. Adunarea legislativă a României. Şedinţa dela.24 Ianuarie 1862.

«Fiţi convinşi că eu n’aşi vrea o putere care nu s’ar întemeia decât pe forţă. Fie în capul Ţerei, fie alăturea cu D-Voastre, eu voiu fi totdeauna cu Tara pentru Ţară, f&ră altă ţintă decât voinţa naţională şi marile inte rese ale României. Eu voiesc să fie bine ştiut că nici odată persoana mea nu va fi o împiedecare la ori ce evenement care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost fericit a contribui. In Alexandru Ioan I, Domn al Românilor, Românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, pe acel colonel Cuza care a proclamat, în Adunarea ad hoc şi în Camera electivă din Moldova, marile principii ale regeneraţiunei României, şi care, fiind Domn al Moldovei, declara oficialmente înal telor Puteri garante, când primea şi coroana Valahiei, că el primeşte această îndoită alegere ca expresiune neîndoiel nică şi statornică a voinţei naţionale pentru unire, — însă numai ca un deposit sacru.»*) Vederile domnitorului asupra alegerei sale, *) Monitorul din */iî Decembre 1S65.

şi intenţia lui de a abdica în favoarea prin cipelui ereditar din o dinastie europeană, pe care Ţeara îi cerea, sunt clar exprimate în acest ultim Mesagiu al seu. Dar starea din lăuntru şi împrejurările din afară au adus mai curând abdicarea silită ce a urmat la ir Februarie 1866. De şi cu abdicare si lită, peste care evenementele ulterioare au întins giulgiul împăcăciunei, numele lui Cuza Vodă, personificând Unirea, este şi remâne în scumpă amintire Ţerei recunoscătoare. Cu domnia lui Cuza Vodă se încheie pe rioada restauraţiunei sub domniile pămân tene, începută cu mişcarea naţională din 1821, perioada ce ne-a adus renaşterea Ro mâniei, Unirea şi îndrumarea spre o nouă desvoltare. Alegerea Principelui Carol, astăzi Regele glorios al României, şi întemeiarea Dina stiei, cu care începe o nouă epocă de înflo rire şi consolidare, o nouă perioadă a isto riei noastre, a realizat visul scump al Naţiunei de aproape jumătate de secol. Şi dacă privim îndărăt lungul şir de lupte şi suferinţe prin care au trecut predece-

sorii şi părinţii noştri spre a ne lăsa moştenire o Românie unită, independentă, în cununată cu regala coroană de oţel, şi spre a întemeia Augusta Dinastie de care de acum înainte este legată soarta Ţerei si soarta Neamului, remânem pătrunşi de re cunoştinţă şi admirare pentru iubirea şi cre dinţa lor, credinţă care ne face să excla măm şi noi cu poetul : «O Românie, l’a ta mărire «Lucrează braţul dumnezeesc!» însufleţiţi de această credinţă, să unim pu terile noastre spre atingerea idealului na ţional care este : o Românie înaintând înfloritoare mereu tot înainte spre viitorul ce menirea ei i-1 păstrează. însufleţiţi de acest ideal, să unim glasul nostru în patriotica urare : Trăiască Regele nostru Carol I şi Regina noastră Elisabeta Doamna! Trăiască Augusta noastră Dinastie! Trăiască România!

$T8MN G8L Mm MU şi

mu Mih/ii VmmYi DOUE CUVÂNTĂRI COMEMORATIVE DE DIMITRE ONCIUL

Profesor la Universitatea clin Bucureşti

Cu un Proiect clin 1564 relativ la capul lui Mitvai Viteazul Comunicat de GH. ADAMESCU

Se vinele în folosul fondului pentru ridicarea unui monument funerar lui Mihai Viteazul in Mănăstirea Dealul.

BUCUREŞTI Atelierele grafice I. V. SOCECU, Strada Berzei 59 19 0 4.

% ■ j /S^o PREFAŢĂ Pelegrinagiul la mormântul lui Ştefan cel Mare în mănăstirea Putna, făcut la serbarea cehii de al patrule centenar al morţii lui, au atras din nou atenţia asupra mor mintelor domnitorilor noştri. De ijo de a?ii sub stăpânire austriacă, mormântul cehii mai mare dom?i al Mol dovei, ca şi celelalte morminte domneşti ce se află în Bucovina, au avut parte de bună întreţinere şi de cuvioasă îngrijire, urmăndu-se buna tradiţie de pană atunci. Iar în timpul din urmă, cu ocazia lucrărilor de restaurare la sfanţul locaş ce păstrează ţerâna marelui erou al Romanilor, sa luat disposiţia ca, din mijloacele fondului bise ricesc al Bucovinei, mormântul să fie înfru museţat cii monume?itală podoabă, demnă de memoria feridtpomeni tutui ctitor şi domn.

In România liberă, cel mai glorios domn al Ţerei-Româneşti^ Mihai Viteazul\ al cărnii cap, despărţit de trupul remas în câmpul Turdei, a fost înmormântat în mănăstirea Dealul, unde acum se află scos din mormântui seu, reclamă dela noi nu mai puţină solicitudine. Acum 40 de ani, Adunarea legislativă a votat un credit pentru depunerea acestei relique întrun «sicriu cu piedestal de mar moră», în biserica Mihai-Vodă din Capi tală, cu pompa cuvenită marelui domn. Dar proiectul a remas nerealizat, şi capul lui Mihai Viteazul, în starea în care se găseşte încă astăzi. Iar acum trei ani, la aniversarea trecentenară a morţii eroului, «Liga pentru uni tatea culturală a tuturor Românilor» a luat iniţiativa de a se forma un fond pentru ridicarea unui monument funerar în mănă stirea Dealul, spre a se păstra în mod cuvenit capul aceluia care, icnind Ţeara-Ronească, Ardealul şi Moldova, a căzut jertfă ca domn al tuturor Românilor. In acest scop sau ţinut conferinţe istorice în Capitală

si în judeţe, al căror produs din vânzarea biletelor de intrare era destinat pentru acel fond. Un comitet special, constituit sub presidenţia rep osatului V. A. Urechia ca President al Ligei, avea să îngrijească de ad ministrarea fondului şi de lucrările pentru ridicarea- monumentului funerar. Produsul conferinţei ce am ţinut atunci în Ateneul Român, la serbarea comemorativă din 8 Noembre igoi, se păstrează de Comi tetul central al Ligei, pentru scopul arătat. Produsul conferinţelor ţinute în judeţe sa depus pe numele D-lui Prof. Gr. G. Tocilescu, murind într acestea V. A. Urechia. Publicând acum acea conferinţă, împre ună cu cuvântarea ce am rostit la serbarea comemorativă a morţii lui Ştefan cel Mare, în mănăstirea Putna, la j Iulie din est-an, destin produsul din vânzarea ediţiunei de 10.000 exemplare în folosulfondului pentru proiectatul monument funerar, ce a hiceput a se forma din iniţiativa Ligei, încredmţându-l îngrijirei Comitetului. Adaug aci, în legătură cu cele de mai sus, o interesantă comunicare din partea

D-lui G/i. Adamescu, secretar general al Ministerului Cultelor fi lustru cţiunei Pu blice, care a binevoit s o pună la disposiţie pentru acest scop. UN PKOIECT DIN 1864 PENTRU ADUCEREA CAPULUI LUI MIHAIU VITEAZUL IN BUCUREŞTI

Chestiunea unui monument funerar pentru capul lui Mihaiu Viteazul fiind la ordinea zilei, socotesc ca va prezenta interes să rea mintesc despre o încercare de acelaş fel — cu oarecari deosebiri — făcuta acum 40 de ani şi rămasă neîndeplinită. In 1864, Ministrul de instrucţiune de atunci, Dimitrie Bolintineanu, adresează Consiliului de miniştri un referat ca să-l autorize a cere Domnitorului voie să prezente Adunării un proiect de lege pentru deschiderea unui cre dit de 31.000 lei (vechi). Cu această sumă avea sa se acopere cheltuelile aducerii ca pului lui Mihaiu Viteazul în Bucureşti şi aşe zării lui într’un «sicriu cu piedestal de marmoră».

VII

Consiliul îl autoriză, şi Bolintineanu face următorul raport către Domnitor: «Capul marelui Domn şi ostaş Mihaiu Vi«teazul se află de mult timp depus în bise«rica Dealul, de lângă Târgovişte. Această «nobilă rămăşiţă este aici mai mult ca o cu«riozitate decât ca o relicvă, căruia (sic) «se cuvine tot respectul şi toate onorile «demne de cel mai strălucit erou al Româ«niei de dincoaci de Milcov. Subsemnatul, «spre a mulţumi una din frumoasele Măriei«Voastre dorinţi, de atâtea ori exprimată, «vine a Vă propune, cu cel mai adânc re«spect, ca acest nobil cap să se transporte «în Capitala României, în> biserica sa Mihaiu«Vodă, încredinţându-se mai cu osebire guar«dii oştirii române. Rog totdeodată pe Măria«Voastră să încuviinţaţi ca să se decidă o «zi pentru aceasta şi a se numi o comi«siune de cei mai bătrâni generali şi coloneii «Români ai oştirii române, spre aducerea «acestei rămăşiţe în Capitală, cu pompă şi «onorile cuvenite marilor Domni Români. «Iar cât pentru cheltuiala transportării şi fa«cerii unui sicriu cu piedestal de marmoră, «rog pe înălţimea Voastră să bine-voiţi a «mă autoriza spre a cere un credit de treizeci «şi una mii lei la Adunarea legislativă».

■’iv '■

VIII

Raportul1) poartă data de 24 Martie 1864. Jurnalul Consiliului de Miniştri e semnat de: Kogălniceanu, Bălănescu, Steege, P. Orbescu, D. Bolintineanu şi A. Iacovachi2). In şedinţa de la 27 Martie 1864 Aduna rea ia în desbatere proiectul de lege. Iată ce citim în darea-de-seama a Adunării: «D. Ministru de Culte dă citire unui me«sagiu Domnesc, în alăturare cu proiectul de «lege pentru un credit de 31 mii lei spre «aducerea capului lui Mihaiu-Bravul în Bucu reşti. <rMai mulţi deputaţi cer urgenţa acestui «proiect de lege. «Se pune Ia vot. «Se primeşte. «Se citeşte proiectul de lege, şi punându-se «la vot, rezultatul scrutinului este cel următor:

1) Jurnalul şi celelalte acte ce pomenesc ac\ se găsesc în Dosarul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, No. 373 din 1864. 2) Este cabinetul Iui M. Kogălniceanu, venit în capul afa cerilor la 11 Uctombre 1863 .şi care a făcut lovitura de stat de la 2 Maiu 1864. In timpul când s'a făcut jurnalul, eră astfel alcătuit: Kogălniceanu, prezident şi interne; General Al. Iaco vachi, răsboiu; L. Steege, finanţe ; N. Roseti-Bălănescu, externe şi ad interim control ; D. Boli?itineanu, culte ; P. Orbescu, lu crări publice, ad interim justiţie.

IX «Votanţi 63, Majoritate 32, Bile albe pentru «59, Bile negre contra 4. «Proiectul e adoptat» J). La 1 Aprilie prezidentul Consiliului

mimica Ministerului de Culte ca proiectul de lege s’a adoptat în numita şedinţa şi-i alătură textul legii, care e următorul: LEGE:

«Art. I. Se acordă d-lui Ministru al Culctelor un credit de lei treizeci şi una mii «No. 31.000 pentru translaţia capului lui •CVlihaiu-Viteazul de la monastirea Dealului în «Capitală, în biserica Mihaiu-Vodă, şi pentru «facerea unui sicriu cu un piedestal de mar«moră pentru depunerea acestei ţărâne. «.Art. II. Acest cap este mai cu osebire «încredinţat guardei oştirii române». Prezident, Lascar Catargiu. Secretar, Anton I. Arion.

Până aci lucrurile merg bine; dar în zadar căutăm în Monitorul Oficial, printre legile promulgate, şi pe aceasta, căci ea a rămas— 1) Colecţiunca desbaterilor Adunării legislative pe 1863-64. pag. 1402.

aşa votată de Adunare — în cartoanele Mi nisterului. In aceste cartoane mai aflam un raport al lui Bolintineanu către Domnitor, cerând sancţionarea; dar acest raport — pe care o mână a scris obişnuita rezoluţie: «se sanc ţionează» — a rămas nesancţionat, şi Mini strul a scris într’un colţ fatalele cuvinte: <La dosar*. Ca anexă la acest raport se găseşte tex tul legii transcris, gata a fi prezentat suve ranului, dar lipseşte şi semnătura acestuia şi acea a Ministrului Justiţiei. De ce nu s’a sancţionat legea? De ce a rămas neîndeplinită această frumoasă şi pa triotică hotărîre? Gh. fidamescu. l

Astăzi putem să sperăm că întreprinderea de acum nu va avea soarta proiectului din 1864. Pentru onoarea României, pentru onoarea Naţiunei, această veche datorie nu mai poate să fie amânată. Bucureşti, în August 1904. b. Oncful.

LA CENTENARUL AL IV'* AL MORŢII LUI

ŞTEFAN CEL MARE CUVÂNTARE ROSTITĂ IN MĂNĂSTIREA PUTNA LA 3 IULIE 150*

Ir^alt ţ)rca$fîQţite Ştăpâr)C, 5erer)i55irr)<2 E>. «presideQt al £Jerei, ^B>orT)Qilor şi E>oarT)r)<2lor, ^orr)âr)i şi CrcştiQi,

O voce dincolo de mormânt, dela poetul Diimbravei Roşie, pătrunde aci şi zice : «Erou plin de lumină, el e menit în lume, «Pe secolul ce-1 vede să şape al seu nume «Şi să respândă raze pe secoli viitori. . . . «Fiinţă de-o natură gigantică, divină, «El e de-acei la carii istoria se’nchină». Istoria se închină eroului care, însufleţit de geniul nemurirei, din scânteia sa divină a dat nouă viaţă şi lumină unui timp întreg şi unui întreg popor. Istoria se închină eroului acum patru secoli trecut la nemurire a cărui amintire o serbătorim astăzi:

Ştefan cel Mare

eroului slăvit al vechei Moldove, al neamului român, al creştinătăţii: Ştefan cel Mare. Ţeara toată, şi ’m'preună cu dânsa, întreaga Românime serbătoreşte amintirea lui, prăznuind al patrule centenar al vieţei lui celei dincolo de mormânt. Şi dela un capăt la altul al ţerei lui, pe care el cu mândrie o numea «poarta creştinătăţii», din înălţimile celor 44 de mănăstiri şi biserici ce el a redicat spre , lauda lui Dumnezeu pentru biruinţele sale, resună tânguitor cântarea de slavă a clopo telor, unită cu cântarea întregei Biserici ortodoxe-române, chiemând sufletele româneşti la credinţă şi virtute, care putere de viaţă dă şi fapte mari îndeplineşte. Este spre a preamări pe un erou ai ţerei, erou al nea mului, erou al istoriei. In complexitatea multiplă de cause şi efecte din care se desveleşte istoria omenirei, ma nifestarea popoarelor active în. istorie este determinată esenţial de mediul înconjurător ce-1 dă aşezarea geografică, de împrejurările timpului, de însuşirile rasei şi de acţiunea personalităţilor istorice. Din această com-

. Ştefan cel Maie

plexitate se înalţă întotdeauna, ca munţii giganţi deasupra câmpielor, marile persona lităţi istorice, prin acţiunea lor hotăritoare în viaţa popoarelor. Intre personalităţile care astfel au deter minat istoria şi viaţa poporului român, în condiţiunile date prin aşezarea geografică a ţerei, prin împrejurările timpului şi prin însuşirile de rasă ale poporului, străluceşte mai presus măreaţa imagine a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei dela 14 Aprilie 1457r) până la 2 Iulie 1504. Aproape jumătate de secol, în cea mai lungă domnie ce a fost dată ţerei lui, el a dominat scena istoriei române, respândind gloria armelor româneşti şi lauda numelui român în cele patru părţi ale lumei. «Toate gurile te nu mesc, şi toţi într’un gând preamult te laudă», îi scrieâ papa. Sixt IV. Iar el însuşi, în ajunul morţii, zicea medicului veneţian care-1 căuta: «De când sunt domn al acestei ţeri, 36 de răsboaie am dat, în 34 am învins, şi 2 am pierdut»2). «Om preaînţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii sei, îndurător şi drept,

Siefan cel Mare

mult apărător şi generos» : aşa îl caracte rizează medicul Matei Muriano în relatiunea sa către dogele Veneţiei3). Iar cronicarul ţerei încheie povestirea acestei domnii bine cuvântate, zicând: «După multe răsboaie cu noroc ceau făcut, cu mare jale au răposat marţi, Iulie în 2... Domnitau Ştefan Vodă 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, şi au zidit 44 de mănăstiri şi biserici, şi era însuşi ţiitor peste toată ţeara.4)... Era bărbat vi teaz, norocos şi cu frica lui Dumnezeu»5). Mărturiele istoriei se unesc în cuvântul poetului: «Măreţ în sinul luptelor «Şi’n pace-a fost măreţ».

Ştefan, hui lui Bogdan II Voevod şi al doamnei Oltea-Maria, prin tată, nepot al lui Alexandru cel Bun din neamul Muşaţilor, prin mamă, strănepot al Basarabilor, astfel vlăstar al ambelor dinastii române din cele doue ţeri surori, a luat în mână sceptrul Moldovei în zile de grea cumpănă pentru ţeară şi neam.

Ştefan cel Mare

Alexandru cel Bun lăsase urmaşilor moştenire o ţeară tânără ca stat, dar bine în tocmită în lăuntru şi respectată în afară, mică între marile puteri vecine, dar tare prin voinţa de viaţă a cetăţenilor şi prin iubirea lor de ţeară. Din nefericire însă, lipsa unei norme bine stabilite pentru succesiunea la tron, în urma sistemului ereditar-electiv ce se practica în ambele Prin cipate, dedea mereu prilej la certe pentru domnie, certe pe care şi vecinii râvnitori de a-şi supune ţerile române căuta să le pună în serviciul intereselor lor. Astfel Mol dova, sub urmaşii lui Alexandru cel Bun, ca şi Ţeara-Românească, sub urmaşii lui Mircea cel Bătrân, au ajuns să fie mereu turburate de lupte lăuntrice, însoţite de amestecul funest al străinilor, al Polonilor şi Ungurilor în Moldova, al Ungurilor şi Turcilor în ŢearaRomânească, cu pretenţiunile lor de supre maţie. Vrajba şi urgia între fraţi le-au sfâ şiat în lăuntru, le-au umilit în afară. Mai reu decât duşmanul din afară loveşte întotdeauna duşmănia din lăuntru! .. In cele din urmă, sub Petru Aron, un fiu natural al lui Ale73574

Ştefan cel Mare

xandru cel Bun, Moldova ajunse să fie va sală şi Poloniei şi Ungariei, şi în acelaşi timp tributară Turcilor. De această umilinţă o liberă braţul lui Ştefan, care venind cu oaste din Ţeara-Românească, în Joia mare 1457, bătu pe Petru Aron, ucigaşul tatălui seu Bogdan, şi luă în stăpânire tronul strămoşesc dela Suceava, fiind proclamat domn al ţerei, la Dereptate. Serbătoarea Invierei, ce coincidea cu aceste evenemente, eră tot-de-odată o serbătoare de reînviare a Moldovei. Eră însă un timp de mare cumpănă nu numai pentru Moldova şi neamul românesc, ci pentru toată creştinătatea, * când Ştefan veni să ia domnia. Cu patru ani mai înainte, cetatea Sfântului Constantin, cu ultima remăşiţă din imperiul Cesarilor romani, căzuse în mâinile Turcilor. împărăţia creştină a Resăritului fu desfiinţată, aceeaşi soartă având şi celelalte state creştine ale peninsulei Balcamce, care toată deveni osmană. Cuceritorul Mohamed II îşi aşezâ tronul la Cornulde-aur, şi semiluna înlocui crucea de pe

Siefan cel Mare

Sfânta-Sofia. Groaza cuprindea inimele des curajate ale Europei creştine. In aşa timp veni, ca trimis de Providenţă, Ştefan al Moldovei, «luptător al lui Christos>, cum îl numea sfântul Părinte dela Roma. Un alt «luptător al lui Christos», Ioan Corvin de Huniad, şi acesta Român de viţă, murise un an mai înainte, lăsând desolată Ungaria şi lumea creştină. Era acum rândul lui Ştefan, ca principe fruntaş în fruntea Resăritului creştin, să ducă mai departe lupta pentru cruce. Lupta pentru cruce era menirea lui. Lupta pentru cruce este gloria lui. Coroana lui de glorie au alcătuit-o însă şi lupta pentru cruce, şi lupta pentru neatârnare, şi faptele păcei: coroană de întreită glorie. înainte de a întreprinde sfânta luptă con tra duşmanului creştinătăţii, Ştefan avea să susţină lupte cu vecinii creştini spre a-şi apăra moştenirea. Răsboindu-se cu Polonii şi cu Ungurii, la care detronatul Petru Aron aflase adăpost pentru ca să fie readus la domnie la timp oportun, el făcu pace cu ei

Ştefan cel Mare

numai dupe ce-şi câştiga recunoaştere prin puterea armelor sale, învingătoare peste Nistru, pfeste Carpaţi şi la Baia. Odată cu pacea, Ştefan restabili cuminte şi vechile legături ale Moldovei cu Polonia, recunoscând suzeranitatea coroanei polone, în condiţiuni ce-i garanta integritatea tro nului şi a ţerei, cum şi mână liberă în afară. Iar prin pacea cu Ungaria, dupe în vingerea repurtată asupra regelui Matiaş Corvin la Baia în 14 Decembre 1467, el dobândi în Ardeal cetăţile Giceul şi Cetateade-Baltă cu ţinuturile lor, ca feude ungu reşti, prin care regele Ungariei urma să salveze măcar aparenţa unei suzeranităţi asupra domnului Moldovei. Relaţiunile lui Ştefan cu Ungaria au continuat apoi să fie cele mai bune până la sfârşitul domniei sale. Astfel împăcat cu Polonii şi cu Ungurii, el putea să întreprindă marea luptă con tra duşmanului comun, care de mai bine de un secol ameninţa Europa creştină şi civi lizaţia ei. Pentru această luptă trebuia câştigat şi domnul Terei-Românesti. Dar aci domnea 1 >

Ştefan cel Mare

vasalul devotat al Turcilor, Radul cel Frumos. Acesta trebuia deci sau să fie întors la causa creştina, sau să fie înlăturat. Răsboaiele întreprinse contra lui, în acest scop, era în ceputul ostilităţilor lui Ştefan cu Turcii. In luptă cu domnul Moldovei, Radul, susţinut si ajutat de Turci, pierdu tronul şi viaţa, învingătorul Ştefan puse domn Ţerei-Româneşti pe Basaraba Laiot spre a-1 avea drept amic devotat sie şi causei creştine. Prin alianţa ţerilor surori şi cu sprijinul Ungariei şi Poloniei, luptătorul lui Christos spera şi credea la isbândă să conducă oastea cre ştină şi cu biruinţă secolul să încunune. Sperarea şi credinţa lui eră în Zeul ocro titor al biruinţelor sale de până atunci asu pra protivnicilor şi necredincioşilor, în Zeul care l-a menit neamului seu şi creştinătăţii, Dumnezeul credinţei, al nădejdei şi al dra gostei lui de Creştin şi de Român. *

Lupta contra duşmanului Credinţei fu în cepută cu noroc prin o învingere asupra Tătarilor, la Lipinţi, aproape de Nistru,

Ştefan cel Mare

unde ordele tătăreşti ce năvăliră în Mol dovă fură sdrobite de Ştefan. Spre lauda lui Dumnezeu pentru această primă biruinţă asupra necredincioşilor, învingătorul sfinţi atunci, cu mare solemnitate, mănăstirea Putna, în 3 Septembre 1470, pe care şi-o alese locaş de veşnică odihnă. In anul următor el începu lupta pentru înlăturarea lui Radul, cel plecat Turcilor, dela tronul Ţerei-Româneşti, luptă sfârşită cu isbânda, dupe trei ani. Atunci pentru prima dată, Ştefan încrucişa sabia cu paloşul Turcului. Până peste hotarele Europei pătrunse faima acestor învingeri. Şahul Persiei, Uzun Hasan, şi el în luptă cu Turcii, oferi alianţa sa «marelui şi milostivului domn, stăpân mare în ţeara sa, Ştefan Voevod», cum îl nu meşte în scrisoarea adresată lui, cerându-i în acelaşi timp să îndemne pe toţi principii creştini ca să unească armele lor cu cele 5 ale Perşilor spre a sdrobi pe duşmanul comun 6). Când această scrisoare sosi în Moldova, o oaste turcească în putere de 120.000

Ştefan cel Mare

venea ca să resbune înfrângerea suferita în Ţeara-Românească. Basaraba Laiot, pus în domnie de Ştefan, dar nevoit sa se dea apoi de partea Turcilor, înmulţi cu oastea sa rândurile turceşti. Ştefan nu avea sub arme decât 40.000 de Moldoveni, pe lângă 5000 de Secui şi 2000 de Poloni care-i venise în ajutor, cu totul vr’o 47.000 contra unei întreite puteri duşmane. Lângă Vasluiu el dădu vestita bătălie dela Podul-Inalt la Racova, în 10 Ianuarie 1475, sdrobind cu desăvârşire pe duşman. Era cea mai stră lucită învingere ce armele creştine au re purtat până atunci asupra Osmanilor. Cronicarul contemporan al Poloniei, Ioan Dlugosz, încheie povestirea acestui preamemorabil evenement istoric cu celebrele cu vinte : «O, bărbat minunat, întru nimic mai prejos eroicilor principi pe care-i admirăm atât de mult: care în zilele noastre o învin gere atât de strălucită, între principii lumei cel dintâiu, a repurtat asupra Turcului! Dupe judecata mea, el este cel mai vrednic de a-i se încredinţa principatul şi comandamentul

Ştefan cel Mare

a toata lumea, mai ales contra Turcului prin comuna înţelegere şi hotărire a creşti nilor» 7). Iar papa Sixt IV scrieâ eroului dela Racova: «Faptele tale contra necredincioşilor Turci, duşmanii noştri comuni, ce le-ai îndeplinit până acum cu atâta 'înţelepciune şi vitejie, au adăugat atâta strălucire numelui teu încât toate gurile te numesc şi toţi într’un gând preamult te laudă»8). Şi chiar cronicarul turcesc, uimit de învin gătorul oştilor lui Mohamed, zice: «Mare bărbat şi Turcilor asemenea, de ai noştri neînvins» 9). Ştefan însuşi, adresând dela Suceava în 25 Ianuarie o misivă către principii cre ştini, prin care le anunţa învingerea şi-i in vita să participe la continuarea luptei contra duşmanului comun, le scrieâ: «Prealuminaţilor si măriţilor din toată 1 5 1 creştinătatea, în ori-ce loc va ajunge această scrisoare a noastră, Noi Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţerei Moldo vei, omenoasă închinăciune şi dorinţă de toate bunurile pentru binele Mărielor Voa-

Ştefan cel Mare

stre trimitem. Necredinciosul împărat turcesc de multă vreme a fost şi este derâmătorul creştinătăţii, şi în toate zilele se gândeşte cum s’o subjuge. Deci facem cunoscut Mărielor Voastre că, pe la sfânta Bobotează de curând trecută, Turcul trimise asupra noastră o mare oaste a sa de 120.000, . . . încă şi pe domnul Munteniei cu toată pu terea lui . . . Iar noi ne armarăm şi merse răm împotriva lor, cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic, noi în faţa duşmanilor creştinătăţii. Invinsu-i-am şi i-am pus sub picioarele noastre, şi pe toţi i-am repus cu tăişul săbiei, pentru care lucru Dumnezeu fie lăudat. Dupe aceasta, necredinciosul Turc vrea să-şi resbune cu capul şi cu gândul seu asupra noastră, voind să cuprindă această poartă a creştinătăţii ce întâmpină în ţeara noastră, de care lucru Dumnezeu să ne pă zească. Şi dacă această poartă ar fi pier dută de mine, toată creştinătatea ar fi ame ninţată. Deci cerem prietenielor voastre să vă redicaţi fără preget asupra duşmanului creştinătăţii cât mai este timp. Noi din această parte făgăduim pe credinţa noastră

Ştefan cel Mare

creştinească să stăm cu capul nostru şi să lup tăm până la moarte pentru creştinătate. Aşa făcând şi voi din cealaltă parte, pe uscat şi pe apa, de astă data cu ajutorul lui Dum nezeu celui atotputernic să-i tăiem dreapta. Deci nu întârziaţi!»10) Ce măreaţă se arată personalitatea eroului prin aceste proprii cuvinte ale sale! Ce mân dră conştiinţă de sine şi de însemnătatea ţerei sale în marea luptă ce el întreprinse, şi ce judecată dreaptă despre gravitatea momentului pentru creştinătatea întreagă! In numele legei lui Christos el chiemâ pe toţi principii creştini la lupta sfântă, cu credinţa tare în biruinţa ce trebuia să încoroneze armele legiunilor unite ale creştinilor. Dar cuvântul lui cel plin de credinţă nu găsea resunet în inimele sceptice ale con temporanilor sei, şi el remase să ţină piept el singur furtunei îngrozitoare ce nu întârzia să se descarce asupra lui şi asupra Moldo vei sale.

Ştefan cel Mare

In anul următor, sultanul Mohamed în persoană, cu înfricoşată oaste, împreună cu Basaraba Laiot, oaste în putere totală de 200.000, ajutorată încă şi de 30.000 de Tătari, veni să-şi ia resbunare. Lui i se puse în cale Ştefan singur, numai el cu Mol dovenii sei 40.000 n). In vreme ce Turcii urmă să treacă Du nărea, Tătarii făcură o diversiune, jefuind ţeara dela Nistrul de jos până lângă Su ceava. Dupe ce bătu şi goni ordele tătă reşti, Ştefan, lăsând ostaşii ţerani pe câte va zile să-şi caute vetrele pustiite, se re trase cu restul oştirei spre munţi. Aci, la Valea-Albă, loc numit de atunci Răsboienii, Thermopylele Române, în 26 Iulie 1476, cei 10.000 de curteni călări cu care eroul remase să susţină eroica luptă se închinară morţii. Floarea Moldovei remase atunci pe câmpul de răsboiu. «Mulţi din boierii cei mari au picat», — zice cronicarul— «şi vitejii cei buni au perit cu totul atunce. Şi fu scârbă mare în toată teara, şi tuturor domnilor şi crailor de prin pregiur» 12). Ştefan scăpâ ca prin minune, cu puţini ai sei. Era înfrân-

1 18

Ştefan cel Mare

gerea lui cea dintâiu. El fu înfrânt, dar nu învins. Era o înfrângere din acele ce remân înscrise în cărţile istoriei ca fapte de neperitoare glorie. «Eu şi curtea mea» — zicea el prin solul seu la republica Veneţiei — «am făcut tot ce am putut, şi s’a întâmplat ce v’am spus. Care lucru eu judec că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele. Lăudat fie numele lui!» 13) Lăudat fie numele lui: căci învingerea re purtată de Mohamed era ca ş’o înfrângere. Turcii părăsiră Moldova cu mari pierderi, fără să fi luat nici o singură cetate, şi fără nici un câştig în afară de prada ce făcuse. Decimaţi prin boală şi foame, ei mai fură loviţi de Ştefan, la întoarcere, aşa încât, cum spune un cronicar austriac, «mulţi au fost ucişi în fugă, mulţi s’au înnecat în Dunăre»14). Era — cum şi regele Ungariei, Matiaş Corvin, zice scriind către papa — «o fugă ruşinoasă» 15). Legenda ce ne-a transmis cronicarul Neculcea, în «Oseamă de cuvinte de bătrccm>, atribue această miraculoasă isbânda a lui Ştefan îmbărbătărei lui prin un cucernic se-

Ştefan cel Mare

hastru, care-i făgădui biruinţa pentru o mă năstire, şi poveţei primite dela muma vred nică de fiul ei, muma care nu l-a lăsat să intre învins în cetate, trimiţându-1 să învingă sau să moară în răsboiu. Isbânda fu câştigată şi asupra lui Basaraba Laiot, pe care Ştefan, în unire cu oastea ungurească ce-i veni în ajutor prea târziu pentru a se folosi de ea contra Turcilor, îl scoase din nevrednica domnie. Dupe patru ani, luptele cu Turcii înce pură din nou. Ştefan căuta să înlăture dela tronul Ţerei-Româneşti pe un alt Basarab rătăcit, Basaraba Ţepeluş, şi acesta pus în domnie de dânsul, dar devenit apoi, ca şi Laiot, partizan al Turcilor şi susţinut de ei. învingător asupra lui Ţepeluş, care fu resturnat, cu tot ajutorul primit dela Turci, el avii apoi să îndure nenorocosul răsboiu din 1484 pentru Chilia şi Cetatea-Albă. Dupe eroică apărare contra unei puteri duşmane de 300.000 de oameni şi 100 de corăbii16) care veniră asupra lor cu sultanul Baiazid II în frunte, cele doue cetăţi căzură în mâi nile Turcilor. Era al cloile din cele doue

Ştefan cel Mare

răsboaie pierdute de Ştefan, care si de astă dată remase fără nici un ajutor dela vecinii creştini. Până în doi ani dupe aceasta, el bătu pe neîmpăcatul duşman de doue ori, la Catlabuga şi la Şcheia, ultimele lui lupte cu Turcii, dar fără să poată recuceri cetăţile pierdute. încercarea din urmă a lui Ştefan de a face o coaliţie contra duşmanului crucei, pentru care el căuta să câştige şi pe marele-duce al Moscovei, Ivan Vasilievici, cuscrul seu, nu isbuti. Legăturile de pace ale Ungariei şi Poloniei cu Poarta, cu care ambele state încheiara armistitii, îl siliră să renunţe a duce mai departe lupta sfântă, lupta pe care o începuse cu atâta credinţă şi entusiasm, lupta pe care o susţinuse cu atâtea sacrificii şi decepţiuni. Cine poate să ştie ce biruinţe pentru creştinătate el ar mai fi putut să îndeplinească, dacă principii cre ştini îl secunda cuvenit. El singur luptând eroica luptă, mântuinţă au adus neamului seu. Mântuinţă i-au adus, ajutându-1 să treacă prin acea mare criză a cărei victimă au devenit toţi ceilalţi creştini din Sud-estul Europei, şi ferindu-1 să îm-

Ştefan cel Mare

partă aceeaşi soartă nefericită, aşa încât Sta tul român putu să păstreze şi mai departe, de şi sub suzeranitate turcească, o viaţă po litică a sa proprie, o viaţă naţională. El astfel, întrun timp de «cumpănă mare pământului nostru şi nouă», pasul soartei l-a hotărit.

In greaua luptă ce a purtat pentru cruce şi neam, Ştefan străluceşte nu mai puţin şi prin faptele păcei. Cele 44 de mănăstiri şi biserici zidite de el şi bogat înzestrate, din care 7 sunt în Bucovina, era tot atâtea locaşuri de cultură a neamului românesc, de învăţătură creşti nească şi de întărire sufletească. Literatura cultivată în ele, cea bisericească şi cea pro fană, în care se distinge mai ales istorio grafia prin analele dela Putna, scrise în această mănăstire, a fost întemeietoare pen tru cultura literară din urma. Architectura, pictura şi odoarele lor sunt cele mai pre ţioase monumente ale artei naţionale. Iar averile hărăzite lor, ca şi multor mănăstiri

Ştefan cel Mare

ale ctitorilor de mai înainte, — averi din care s.’a format, în cea mai mare parte, şi marele fond bisericesc al Bucovinei, creat de fericit-pomenitul împărat Iosif II, — au asigurat Bisericei şi Ţerei mijloace bogate de bună-stare şi prosperitate. Aşa viaţă de domn nu era menită să se sfârşească fără ca ea să fie încoronată, dupe gloria luptei pentru cruce şi dupe gloria. faptelor păcei, şi de gloria neatârnărei. In Codrul-Cozminului, la 26 Octobre x497, Ştefan, înfrângând trufia suzeranului polon, îsi cuceri neatârnarea desăvârşită. Neîntelegerile ce au precedat această ruptură se arătară curând dupe pacea încheiată de Po lonia cu Poarta în 1489, pace prin care aşteptatul ajutor dela puterea suzerană pentru recucerirea cetăţilor Chilia si Cetatea-Albă se dovedi ca făgăduinţă amăgitoare. Când apoi, dupe moartea lui Matiaş Corvin în 1490, coroana Ungariei era dispu tată de Vladislav, fiul regelui polon, şi de Maximilian de Austria, fiul împăratului german Stefan se declarâ pentru nobilul Habsburg. Maximilian ştieâ să preţuească ami-

Ştefan cel Mare

cia lui. El îi dădu plenipotenţe extraordi nare în Ardeal si provocă staturile transil vane sa dea ascultare domnului Moldovei, împuternicit să primească, în numele lui Maximilian, jurământul de credinţă al Ar delenilor şi să-i apere17). Această apropiare a lui Ştefan de imperiul german şi de casa Habsburgilor este o frumoasă probă de pă trunderea sa politică, care nu eră mai prejos de geniul seu militar. Şi este o minunată ursită a istoriei, în tainele ei nepătrunse, cum Auguştilor urmaşi ai amicului seu cu vederi largi le-a fost destinat să ocrotească mormântul seu şi fundaţiunile sale pioase în această ţeară. Relatiunile lui Ştefan cu Polonia, devenite în acel timp ostile, au urmat să fie, şi dupe recunoaşterea lui Vladislav ca rege al Un gariei în urma păcei lui cu Maximilian, tot mai încordate, până când vechile legături de vasalitate fură rupte cu desăvârşire în Codrul-Cozminului. Pacea mijlocită apoi de regele Ungariei fu încheiată în 1499, prin un tractat de alianţă defensivă şi ofensivă între domnul Moldovei şi regii Poloniei şi 73574

Ştefan cel Mare

Ungariei ca aliaţi egali, alianţă îndreptată mai ales contra Turcilor 1S). Secolul se încheia cu un resultat din cele mai mari ale istoriei române: Ştefan, domnul Moldovei, dupe 43 de ani de lupte vite jeşti şi de înţeleaptă domnie, intra într’un nou secol ca suveran singur stăpânitor, în neatârnare recunoscută de suzeranii de altă dată ai Moldovei, încununat de glorie, ad mirat în câteşi patru părţi ale lumei. Era un moment de înălţare cum neamul româ nesc n’o avuse până atunci şi cum n’a mai avut-o de atunci decât în zilele noastre. Când pe urmă, înainte de a se împlini patru secoli, gloriosul Urmaş al gloriosului Domn conducea peste Dunăre vitejii Ro mâniei ca să recucerească neatârnarea ţerei lor reînălţate din seculară umilire, umbra eroului dela Racova şi Rasboieni, dela Baia şi dela Codrul-Cozminului însufleţea inimele eroilor dela Griviţa şi Plevna, Rahova şi Smârdan. Şi când chipul străbunului reapărea în bronz în capitala Moldovei, înconjurat de trofee din răsboiul Independenţei, România, în-

Ştefan cel Mare

coronata cu regala coroana de oţel, îl saluta prin glasul poetului care a cântat gloria lui: «O. Ştefane!........ «Azi Ţeara mândră te primeşte, «Purtând coroană de oţel. «Tu, ce viteaz ai apărat-o, «Priveşte-o ! . . Demnă-i s’o priveşti: «Independentă ai lăsat-o, «Independentă o găseşti». împreuna cu Ţeara recunoscătoare, Istoria se închină lui. Este resplată în Istorie! Şi cât timp va fi sub soare suflare româ nească, numele lui preamărit va fi din veac în veac !

Spre a-1 preamări pe el, Români din toată ţeara şi de pe tot pământul românesc, împreună cu buni creştini din alte neamuri, ne-am adunat astăzi aci la mormântul lui. Venitam la acest mormânt ca la un isvor de viaţă şi de virtute, isvor de însufleţire

20 .

Ştefan cel Mare

şi de îndemn spre fapte patriotice şi creşti neşti. Venitam pentru ca, preamărindu-1 pe el, sufletele noastre să le înălţăm şi să le întărim, neamul să ni-1 cinstim şi ţeara ce în sinul ei păstrează acest preascump odor. Acum 400 de ani, mare jale şi plângere era în toată ţeara Moldovei, jale şi grijă in creştinătate. Căci zice cronicarul : «Ingropatau pre Ştefan Vodă în mănă stirea Putna, cu multă jale şi plângere tuturor lăcuitorilor ţării, cat plângea toţi ca după un părinte alor ; că cunoştea toţi că sau scăpat de mult bine şi apărare. Ce după moartea lui, îi zicea sfântul Ştefan Vodă, nu pentru suflet ce este în măna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile sale ceale vitejeşti, carele nimene din domni, nice mai nainte, nice după aceia, nu Iau agiuns» 19). Iar medicul venetian Leonard de Massari, martur al ultimelor momente ale lui Ştefan, la 24 de zile dupe moartea lui, scrieâ din Buda către dogele : «Ştefan Voevod, fiind aproape de moarte, precum în viaţă, aşa şi la moarte s’au arătat

Ştefan cel Mare

înfricoşat şi înţelept. Căci înţelegând ca este zizanie între boieri pentru alegerea noului domn, îndată porunci de-1 duseră în câmp unde era adunaţi toţi ai sei, şi puse de prinse pe capii zizaniei de ambe părţile şi-i dete morţii». — El ştieâ că zizania este vrăj maşul cel mai primejdios al neamului. — «Apoi le cuvântâ lor, zicându-le că, dupe cum simte, peste puţin trebue să moară, şi nu mai poate să-i stăpânească şi să-i apere; el nu vrea să le lase alt urmaş decât pe care ei şi-l vor alege domn şi pe care îl vor socoti mai vrednic să-i stăpânească şi să-i apere de duşmani. Atunci toţi aleseră pe fiul mai mare, care era lângă dânsul şi . pe care el îl voia. Şi aşa el iarăşi porunci de-1 duseră afară, şi puse pe fiu în scaunul seu, şi puse de-i jurară toţi credinţă, şi aşa înainte de moarte făcu pe fiu voevod. Apoi se întoarse în pat, şi peste doue zile îşi dete su fletul şi muri. . . Dumnezeu să păzească» — continuă Leonard de Massari— «ca nu cum-va Turcii să ia această ţeară, căci atunci Po lonia şi Ungaria ar fi strivite, şi în urmă toată Italia şi creştinătatea» 20).

Ştefan cel Mare

In primejdie toată creştinătatea : acesta eră simţemântul lumei creştine în faţa eroului adormit, marele apărător al creştinătăţii. înregistrând moartea lui Ştefan, cronicarul contemporan al Poloniei, Matia de Miechow, zice: «O, bărbat triumfător şi victorios, care glorios a triumfat deft toţi regii vecini ; om fericit, care toate darurile norocului le avea în plin ; şi ceea ce natura dă altora numai în parte, unora înţelepciune cu astuţie, unora vir tuţi eroice şi dreptate, cea mai aleasă din toate virtuţile, iar altora biruinţă asupra vrăjmaşilor, acestuia ea toate de odată le-a hărăzit si-i i le-a dat, ca să strălucească întru toate!»21). «Fostau bărbat care», — zice un alt cro nicar polon, Martin Kromer, — «pentru inima lui cea mare, pentru înţelepciunea şi iscu sinţa lui în ale răsboiului şi pentru faptele lui răsboinice ... cu noroc săvârşite, în veci vrednic este să se pomenească» 22). Cu aşa laude îl pomenesc la moarte şi alţi cronicari străini. Aşa era judecat, aşa era plâns, acum 400 de ani, domnul Moldovei, în toată creştinătarea. Astăzi, nu jale şi plângere ne-au

Ştefan cel Mare

adunat la mormântul lui, ci recunoştinţă şi admirare pentru el, dor de înălţare şi întă rire sufletească pentru noi. Măreaţă Umbră, revarsă lumina ta asupra noastră şi asupra neamului teu întreg, şi spre faptele iubirei de ţeară, ale iubirei de neam, ale iubirei de lege, virtuţi prin care tu străluceşti în veacuri, îndreaptă şi uneşte cugetele noastre ! Români din toată Ţeara, Români de pre tutindeni ! Uniţi în jurul acestui mormânt, împărăteşte ocrotit de M. S. prealuminatul împărat şi Duce Francisc Iosif I (strigate: Trăiască!)j şi unind glasul nostru în stri gătul «Trăiască împăratul!» —să unim cu getele noastre, pentru ca toţi într’un gând să redicăm sus inimele şi, împreună cu preamăritorii eroului cei dincolo de mormânt, să zicem rugăciunea: «Etern Atotputernic, o Creator sub«lime, tu ce dai lumei viaţă şi omului «cuvânt, în tine crede, speră întreaga «Românime. Glorie ţie ?n ceruri, glorie «pe pământ!

Ştefan cel Mare

«.Etern Atotputernic, o Creator sub«lime, tu care ţii la dreapta pe Ste«fan, erou sfânt, fâ ’n lume sa străluce «iubita-i Românime. Glorie ţie ’n ceruri, «glorie pe pământ!» Glorie !

NOTE 1) Cronicele moldoveneşti dau data de 12 Aprilie, în Joia mare. In 1457 Joia mare era la 14 Aprilie. 2) Documente privitoare la istoria Românilor VIII, 36. 3) Ibid. 4) Ureche, ed. Kogălniceanu, Letopisiţele ţerei Moldovei I, 145. 5) Cronica dela Putna în traducţie polonă, ed. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti, p. 228. 6) Columna lui Traian 1876, p. 465 sq. 7) loannis Dlugosz opera omnia, ed. Przezdziecki XIV, 623. 8) Docum. II 1, 14. 9) Leunclavii Historia Musulmana (ed. 1591), col. 64b. 10) Columna lui Traian 1876, p. 420 sqq. (în italieneşte) = Monuraenta Hungariae historica. Magyar diplomacziai emlekek Mâtyâs kirâly korâbol. II, 301 sq.

Noie

11) Scrisoarea lui Balthasar de Piscia către papa, din Vratislavia, 16 Septembre 1476. Co lumna lui Traian 1876, p. 376 sqq. 12) Ureche, Letopis. I, 131. 13) Docum. VIII, 24. 14) Iacob Unrest, Chronicon Austriacuin. Iorga, Acte şi Fragmente III, 98 sq. 15) Docum. VIII, 23. 16) Docum. VIII, 28. 17) Archiv flir Kunde osterreichischer Geschichtsquellen, a. II (1849) t. II, 410. 18) Docum. II2, 449. 19) Ureche, Letopis. I, 145. 20) Docum. VIII, 41. 21) Chronica Polonorum (ed. 1521) p. 375. 22) De oricine et rebus gestis Polonorum (ed 1558) p. 679.

LA CENTENARUL AL IIH* AL MORŢII LUI

MIHAI VITEAZUL CUVÂNTARE ROSTITĂ IN ATENEUL ROMÂN LA 8 NOEM BRE 1901

■2>oarr)0<2lor, 2)orT)r)ilor,

Astăzi, în templul ce se înalţă pe colina Mihai-Voda, cel mai bătrân monument istoric al Capitalei, sacru martur al vremilor de acum 300 de ani; astăzi, în sfântul locaş dumnezeesc, închinat de Mihai Vodă Viteazul, la înălţarea sa pe tronul părintesc, împăra tului ceresc care era credinţa şi sperarea în menirea lui, — rugăciunea noastră cu rugă ciunea unui întreg popor se înălţa spre ceruri, într’un singur cuget, într’o singură simţire. Era pomenirea religioasă a jertfei îndepli nite, acum 300 de ani, de către eroul care, ca un falnic meteor de flacără, ca şi venit din altă lume, a luminat o clipă orizontul întreg al neamului român, luminând spre a se face jertfă pentru ideea prin el întrupată,

Mi hai Viteazul

idee lăsată moştenire generaţiunilor urmă toare şi problemă altor timpuri. Pentru acea stă pomenire, rugăciunea noastră de astăzi unea inimele româneşti de pretutindeni în pietatea pentru măreţia jertfei, cu simţemântul viu al trecutului glorios fără de noroc şi al presentului plin de sperare în viitor. Uniţi în această pietate, uniţi în acest simţemânt, ne-am adunat şi acum aice, să ono răm memoria aceluia care capul seu l-au adus jertfă pentru ca să învieţuească o idee dătă toare de viată neamului seu: ideea Unităţii române. Şi cum am putea să onorăm mai cuvenit memoria eroului martir decât patrunzându-ne în inimă şi suflet de marile lui fapte şi de măreaţa jertfă adusă de el ? Să deschidem deci cartea scrisă cu spada lui în istoria neamului nostru şi’n istoria veacului seu, şi luând aminte cuvântul îndreptătorului adevăr al Istoriei, să aducem prinosul inimelor noastre pe altarul jertfei lui.

r Mihai Viteazul

Istoria lui Mihai Viteazul, cuprinzând opt ani de domnie şi de lupte, este prea bogata în fapte pentru ca să poată fi îmbrăţişată, măcar cât de pe scurt, într’o conferinţă. Pentru scopul serbării comemorative de astăzi ne vom mărgini deci a lua în privire mai ales punctul de culminaţie al domniei lui, representat prin unitatea naţională din 1600, şi tragicul sfârşit a cărui aniversare trecentenară o serbăm. Unitatea naţională, de Mihai Viteazul adusă la îndeplinirea pentru un moment şi cu el căzută, nu putem zice că era în ideea lui înainte de a se întreprinde lupta prin care el a făcut-o. Acele timpuri nu era pregătite să conceapă, în mod abstract, ideea unităţii naţionale. Şi fiind-că ele n’au putut s’o con ceapă, trăinicia ei era legată de spada unui singur om. Iar acel om, în adevăr, ca şi po porul seu, au ajuns la concepţia ideei numai dupe ce sabia lui a concretizat-o. Şi în viaţa sufletească a popoarelor se confirmă adevărul psicologic: «Nihil in intellectu, quod nou anteci in senstt» (Nimic nu este în minte, ce mai intâiu n’a fost în simţuri). Şi de-oare-ce

Mihai Viteazul

el a întrupat ideea ce azi ne însufleţeşte, el este şi remâne părintele ei. el eroul ei. Am ţinut sa spun aceasta înainte de a trece la expunerea faptelor, pentru ca faptele sa nu fie judecate dintr’un punct de vedere . greşit. Unitatea naţională făcută de Mihai Vitea zul a fost, în condiţiunile date atunci, resultatul luptei întreprinse de el pentru desrobirea ţerei sale. întreprinsă cu inima mare, lupta victorioasă a dat resultat mare. Spre a scutura jugul turcesc care de secoli apăsa Ţeara-Românească, Mihai, îndată ce luâ domnia, căută să câştige mai întâiu ali anţa principilor vecini ale căror ţeri suferea sub acelaşi jug. In acest scop el trimise, în Iulie 1594, solii sei la Sigismund Bâthory, principele Transilvaniei, şi la Aron Vodă, domnul Moldovei, principate tributare Tur cilor, ca şi Ţeara-Românească. Ambii principi fură căutaţi pe atunci şi de solii papei şi ai împăratului Rudolf II, cu propunerea ca să se alăture la liga creştină ce urma să se formeze, sub conducerea împaratului, contra Turcilor. La Mihai, solii

Mihai Viteazul

nu venise, dar el era pus în cunoştinţă de spre acest proiect. Solia lui către cei doi principi vecini găsea deci terenul pregătit. Pe lângă comunitatea de interese, ca ţeri creştine sub acelaşi jug barbar, cele trei principate mai avea şi comunitatea legături lor etnice, cum şi comunitatea vechilor le gături politice din timpul fostului regat ungar, încă vie în conştiinţa lor. Principatul Transilvaniei, românesc prin majoritatea po pulaţiei sale, dar unguresc prin elementul dominant şi prin organizaţia sa politică, se considera ca moştenitor al pretenţiunilor de altă dată ale coroanei ungureşti asupra Ţerei-Româneşti şi Moldovei ca ţeri depen dente. Astfel, propunerea de alianţă a lui Mihai fu primită de Sigismund în aştepta rea recunoaşterei suzeranităţii sale, forma litate ce de altmintre domnul român era gata s’o îndeplinească, cum a şi făcut apoi, în vederea scopului mai înalt al desrobirei de sub jugul turcesc. Pe la începutul lui Noembre 1594, tripla alianţă proiectată de Mihai fu încheiată, la Bucureşti, cu solii principelui Transilvaniei 73574

Mihai Viteazul

şi ai domnului Moldovei1). Această alianţa transilvano-moldo-româna eră cel dintâiu pas spre unirea celor trei ţeri ce avea sa se în deplinească apoi sub sceptrul lui Mihai. Alianţa fiind încheiată, lupta pentru desrobirea naţională începu, în faimoasa noapte din 12 spre 13 Noembre, cu omorirea Tur cilor în Bucureşti şi în Iaşi, urmată de lup tele la Dunăre până în iarna următoare. Bătălia dela Călugăreni (13 August 1595) şi luptele urmate apoi la Dunăre şi la poa lele Balcanului au desăvârşit înlăturarea ju gului turcesc în Ţeara-Românească, în Mol dova şi în Transilvania, prin sabia lui Mihai, viteazul căpitan al oştilor învingătoare.

Ajutoarele ce Sigismund, conform alian ţei încheiate, trebuia să le dea în luptele pentru desrobire, ambiţiosul principe Tran silvan le luâ ca motiv pentru a cere aliaţi lor sei recunoaşterea formală a suzeranităţii sale asupra Ţerei-Româneşti şi Moldovei. Aceste pretenţiuni îi fură chiar recuno scute de împăratul Rudolf, în tractatul înche-

t -

' :

Mihai Viteazul

iat cu el la 28 Ianuarie 1595, în care era cuprinse şi ambele principate române ca ţeri sub protectoratul principelui Transilvan, pe când acesta, la rândul seu, recunoscu suzeranitatea împăratului, ca rege al Unga riei, asupra Transilvaniei2). Dupe acest trac tat, Sigismund luâ pomposul titlu de «principe al Transilvaniei, Moldovei şi Ţerei-Româneşti şi al sacrului imperiu Roman», chiar înainte de a obţine recunoaşterea formală a suze ranităţii sale din partea domnilor români. Pretenţiunile neîntemeiate ale lui Sigis mund afiară oposiţie în Moldova. Aron Vodă încheiase, încă înainte de tripla alianţă dela Bucureşti, un tractat de vasalitate cu împă ratul Rudolf, încheiat de solul împărătesc, la Iaşi în 16 August 15943). Bazându-se pe su zeranitatea împăratului, Aron refuzâ să re cunoască suzeranitatea lui Sigismund. Sub pretext de trădare a causei creştine din partea lui, el fu redicat de trupele lui Si gismund, pe la Sf. Gheorghe 1595, şi dus în Ardeal, iar în locul lui fu pus Ştefan Răsvan, fiu natural al lui Petru Şchiopul, ca vasal al principelui Transilvan.

Mihai Viteazul

In acelaşi timp, solii lui Mihai, trimişi la Sigismund «pentru tocmeala», primiră ruşi nosul tractat de vasalitate ce li se impunea, la Alba-Iulia în 20 Maiu 1595. tractat pe care Mihai, ameninţat de Turci în ajunul Călugărenilor, nu mai putea să-l respingă4). Un asemene tractat încheiară apoi şi solii lui Ştefan Răsvan pentru Moldova, la 3 Iunie acelaşi an5). Astfel tripla alianţă, încheiată la Bucureşti pe la începutul lui Noembre 1594, pentru scuturarea jugului turcesc, au adus ŢearaRomânească şi Moldova în dependenţă de principatul Transilvaniei, care, la rândul seu, deveni şi el dependent de coroana Unga riei sub casa de Habsburg. Unirea politică a celor trei principate aliate, tăcută prin tractatele de vasalitate încheiate cu Sigis mund, era un pas mai mult spre unirea lor sub Mihaiu. încălcarea din partea lui Sigismund, la înlocuirea lui Aron Vodă prin Ştefan Răsvan ca vasal al seu, provocă imediat amestecul Polonilor în Moldova, ţeară mai înainte de pendentă de Polonia. Sub pretext de apă-

Mihai Viteazul

rare contra Turcilor, în realitate însă spre a restabili vechea autoritate a coroanei poloane în ţeara odinioară vasală ei, Polonii intrară în Moldova, chiar pe timpul bătăliei dela Călugăreni, şi puseră domn pe amicul lor Ieremie Moghila, care se recunoscu va sal al Poloniei. Când Ştefan Răsvan, silit a se retrage în Ardeal, se întoarse, în De cembre, cu trupe transilvane, spre a relua domnia, el fu bătut de Ieremie si sfârsi în ţeapă6). Dupe el se sfârşi, în inchisoarea lui Sigismund, şi Aron Vodă (1597), şi el un fiu natural de domn, al lui Alexandru Lăpuşneanu. Ei au fost ultimii descendenţi ai Muşaţilor pe tronul Moldovei. Noul voevod, Ieremie Moghila, obţinu, prin intervenţia Poloniei, şi recunoaşterea din partea sultanului. Astfel restabilindu-se legăturile anterioare cu Turcii, domnul Mol dovean, susţinut şi de Poloni şi de Turci, nu numai că nu făcea parte din liga creştină, dar era chiar duşmanul hotărit al lui Mihai şi al coaliţiei anti-turceşti. Pe când în Moldova neîntemeiatele pretenţiuni de suzeranitate ale lui Sigismund

Mihai Viteazul

şi încălcările lui fără rost au avut drept urmare aceste schimbări în dauna triplei alianţe şi a ligei creştine, în Ţeara-Românească, tractatul de vasalitate, primit de Mi hai sub presiunea împrejurărilor, a remas o goală formalitate, întru cât priveşte rapor turile dintre vasal şi suzeran. Aşa trebue să înţelegem spusele croni carului nostru, care dupe Călugăreni zice: «Atuncea Bator Sigmon, deacă văzu pre Mihai Vodă cu atâta vitejie şi cu atâta în ţelepciune, slobozitau ţeara Românească cu tot venitul ei, ca să fie iar pre seama lui Mihai Vodă»7). Astfel raporturile lor au continuat să fie cele ale aliaţilor înainte de tractat, Mihai menţinându-şi superioritatea militară şi ce dând cuminte lui Sigismund aparenţa unei supremaţii politice.

O schimbare însemnată se produse însă prin abdicarea lui Sigismund dela tronul Transilvaniei, urmată la începutul lui Aprilie 1598. împăratul Rudolf, căruia Sigismund îi

Mihai Viteazul

cedase ţeara, lua locul suzeranului nominal de până atunci. Noul suveran al Transilvaniei, cu autori tatea de împărat al «sacrului imperiu Roman» şi de rege al Ungariei, capul ligei creştine contra Turcilor, avea autoritatea supremaţiei în tot cuprinsul terilor dependente de im periul şi de stăpânirea sa. In acestea era cuprinse nominal şi ţerile române. Chiar vasalul polono-turc Ieremie Moghila recu noştea până la un punct această autoritate. In aşa împrejurări, bine înţeles, Mihai urma să se considere ca fiind sub suprema ţia împăratului. Luptele cu Turcii începând din nou, el avea şi nevoie de sprijinul lui. In acest scop, el cerea, odată cu ajutoarele trebuincioase, o hotărire netedă în privinţa legăturilor dintre dânsul şi împăratul. Luptele lui victorioase cu Turcii îl fă cuse reazemul principal al ligei creştine în Resărit, fapt de care imperialii ştieâ să tină seamă, Cererea lui Mihai era deci bine-venită şi trebuia satisfăcută fără preget. Comisarii imperiali, însărcinaţi cu guvernarea Ardealului şi a părţilor ungureşti,

Mihai Viteazul

veniră ei înşişi la curtea domnului român spre a face legătura. In 9 Iunie 1598 ei încheiară tractatul dela Târgovişte8), hotăritor pentru politica ulterioară a lui Mihai. Prin acest tractat, domnul cu mitropolitul şi cu boierii ţerei recunoştea unirea TereiRomâneşti cu coroana Ungariei, precum fu sese mai înainte sub foştii regi, şi pe împă ratul ca rege legitim şi ca suzeran. Mihai şi descendenţii sei în linie bărbă tească să stăpânească ţeara ca vasali ai îm păratului, cu drept ereditar. împăratul se îndatora să-i plătească soldă pentru 5000 de soldaţi şi să-i dea ajutor, la cererea lui Mihai, alţi 5000 de soldaţi sau solda pentru ei. In schimbul acestui ajutor, Mihai era da tor să combată pe Turci şi pe alţi duşmani ai împăratului, în Ţeara-Românească, în Ar deal şi în celelalte părţi ale Ungariei. La 9 Iunie, data tractatului, Mihai jurâ, în biserica mânăstirei Dealul, credinţă împă ratului şi legătura încheiată9). Această legătură făcea pe un luptător ca Mihai nu atât vasal al împăratului, cât stă-

Mihai Viteazul

pân pe situaţia militară dela Dunărea de jos. Domn ereditar al Ţerei-Româneşti, el avea şi îndatorirea să intervină în Ardeal şi Ungaria, cum şi în Moldova ca ţeara dependentă de coroana Ungariei, contra duşmanilor creştinătăţii şi ai împăratului, în datorire care pentru el constituia un drept. Oamenilor aleşi, datoria este un drept, şi dreptul datorie. Astfel, în împrejurările ce le-au adus evenementele următoare, tractatul dela Târgovişte eră punctul de plecare şi toată baza de acţiune a lui Mihai în Ardeal si în Moldova. Cu acest tractat se încheie faza pre gătitoare a unirei, care, începând cu tripla alianţă din 1594 şi înaintând apoi prin legăturile de vasalitate ale Ţerei-Româneşti şi Moldovei cu Transilvania din 1595, a dus, în cele din urmă, prin mijlocirea tractatului dela Târgovişte, la unirea celor trei ţeri sub Mihai. încă mai înainte de ce evenementele îl chiemară în Ardeal, Mihai se gândea la cu cerirea Moldovei. Puţin înainte de abdicarea

Mihai Viteazul

lui Sigismund, el îi cerii acestuia consimtemântui să gonească pe Ieremie din Mol dova şi să ocupe ţeara pentru sine : Mol dovenii, zicea el, aşteaptă numai sosirea lui spre a-i da domnia10). Iar dupe abdicarea lui Sigismund, repetând propunerea, el scrieâ comisarilor imperiali că aşteaptă numai apro barea împăratului spre a pune în lucrare proiectul; şi cu toate că planul e socotit ca inoportun, părerea lui este că «neghina trebue scoasă din grâul curaţi u). Ieremie însă ştiu să se pună bine şi cu împăratul, asigurându-1 de credinţa şi alipi rea sa 12). Aşteptarea lui Mihai fu deci ză dărnicită pentru moment, şi până a putea pune în lucrare planul seu pentru Mol dova, evenementele îl chiemară mai întâiu în Ardeal. Nestatornicul Sigismund Bâthory, căindu-se de abdicare, se întoarse dupe patru luni spre a lua iarăşi domnia Transilvaniei. El fu pri mit cu entusiasm de către conaţionalii sei. Dar dupe şeapte luni el abdicâ din nou, de astă dată însă în favoarea vărului seu Andrei, la sfârşitul lui Martie 1599.

I Mihai Viteazul

împăratul era prea nehotarît pentru ca sa întreprindă o acţiune energică spre restabili rea autorităţii sale în Ardeal. Astfel reinstala rea Batoreştilor în principat se făcu fără ca ei să fie combătuţi de imperiali în mod efectiv. Aceste schimbări, negreşit, trebuia să aducă cu sine o desorientare în politica lui Mihai. Şi Sigismund şi Andrei îi cerea re înnoirea legăturilor anterioare cu principatul Transilvaniei. Mihai trebui să satisfacă aceste cereri, reînnoind — cu Sigismund îndată, cu Andrei abia dupe oarecare esitare — legă turile de alianţă si de vasalitate «ce avuse mai înainte cu Sigismund», cum zice actul dat lui Andrei13). Dar aceasta nu altera legătura făcută cu împăratul, al cărui vasa Mihai continuă să fie, cu drepturile şi îndato ririle stipulate în tractatul dela Târgovişte. Pe când îndoita vasalitate, la care astfel îl aduseră ciudatele împrejurări ale timpului, putea sâ pară o scădere, puterea lui Mihai, căutat ca aliat şi de împăratul şi de Bâthory, eră din contra în creştere. Steaua lui se înălţă.

Mihai Viteazul

In vreme ce relaţiunile lui Mihai cu îni. paratul era cele mai bune, atitudinea lui Andrei Bâthory îi inspira serioase îngrijiri. Pe când pe de o parte Andrei ceruse, cu multă insistenţă, reînnoirea legăturilor cu Mihai, pe de altă parte el întreţinea relaţiu nile cele mai prieteneşti cu duşmanul lui de moarte, Ieremie Moghila, şi cu Polonii, pro tectorii acestuia. In acelaşi timp, el se puse în înţelegere cu Turcii, fiind gata să reînnoească legăturile anterioare cu ei. El primi asigurări de protecţiunea sultanului, în schim bul unui tribut de 10.000 de galbeni. Această politică a lui Andrei Bâthory şi situaţia creată de el era pentru Mihai in tolerabile. Iar tractatul dela Târgovişte îi impunea îndatorirea, sau, cum înţelegea el, îi dedea dreptul de a combate în Ardeal pe duşmanii creştinătăţii şi ai împăratului. Pe temeiul acestei legături de ordine su perioară, el trebuia să se considere ca deslegat de legătura cu Bâthory, cu atât mai mult cu cât acesta a nesocotit-o: a nesoco tit-o, fâcându-se prietenul duşmanilor lui; a nesocotit-o, desfăcându-se de liga creştină,

Mihai Viteazul

CU care în supremă legătură eră făcute toate legăturile lui Mihai. Adversar al ligei creştine şi amic al duş manilor ei, Andrei Bâthory, a cărui presenţă pe tronul Trasilvaniei era un permanent pe ricol şi pentru causa creştină şi pentru Mihai personal, trebuia înlăturat. Faţă cu politica nehotărită a imperialilor, Mihai simţea că nu eră altul decât el care să-l înlăture, şi mai ales că nu trebuia s’o facă altul. El se oferi deci să cucerească Ar dealul pentru împăratul 14). încă înainte de a primi respunsul împăratu lui, care întârzia prea mult, Mihai trecu munţii, cu oaste de vr’o 40.000, spre a da vestita bătălie dela Şelimberg lângă Sibiiu, în 28 Octobre 1599. învingător, el intra în triumf în Alba-Iulia, în ziua de 1 Noembre. Capitala ţerei primea pe cuceritor ca pe noul seu stăpân. La porţile cetăţii, representanţii ca pitalei, în frunte cu episcopul, îl saluta de bună venire, felicitându-1 pentru cucerirea ţerei şi urându-i domnie fericită şi viaţă în delungată. Oastea jurâ credinţă împăratului, lui Mihai şi fiului seu16).

Mihai Viteazul

La 4 Noembre Mihai vestea împăratului bi ruinţa repurtată şi-i închina ţeara cucerită1G). La 20 ale Iunei, dupe ce toate oraşele Ar dealului făcuse succesiv omagiul lor de supu nere, Mihai deschidea dieta solemnă, convo cată în numele împăratului, şi primea jură mântul representanţilor ţerei, iar el jura să păzească constituţia ţerei, privilegiele si li bertăţile ei17). Mihai primea jurământul Ardealului în nu mele împăratului, luând pentru sine numai titlul de guvernator şi locotenent imperial; dar simţemântul tuturor era că Ardealul era al lui Mihai. El însusi, având conştiinţa lucrului îndeplinit şi măsurând însemnătatea lui, era hotărit să nu mai dea Ardealul din mână decât odată cu capul. Această hotărire se manifestă îndată dupe cucerire, când generalul imperial George Basta, conform instrucţiunilor ce avea, veni cu oaste în Ardeal. In urma propunerei lui Mihai de a cuceri Ardealul pentru împăra tul, Basta, comandantul trupelor imperiale în Ungaria superioară, primise ordin să fie gata spre a ocupa ţeara în momentul opor-

Mihai Viteazul

tun. Dupe ce Mihai îndeplinise cucerirea pe respunderea sa proprie, fără să aştepte hotărirea împăratului, Basta veni şi el cu trupele imperiale. Insă Mihai îl provocă foarte energic, în 11 Noembre, să se întoarcă, nemai având trebuinţă de ajutorul lui, sosit prea târziu.18) Generalul imperial, care spera să primească el însărcinarea de guvernator, nu era dis pus să asculte de această provocare. Dar trebuind să evite un conflict cu Mihai, care cucerise ţeara în numele împăratului, el ieşi din Ardeal. El ieşi cu ură în suflet, ură care urmâ să fie apoi atât de funestă pentru Mihai şi pentru marea lui operă.

Nu ne putem opri aci asupra lungilor negociaţiuni ce au urmat apoi între Mihai, ca cuceritor, şi curtea imperială, nici asupra modului de procedare al acesteia, cu politica ei nehotărită. Cu toată mulţumirea ce îm păratul arăta lui Mihai, care trebuia sa con sidere aceasta ca recunoaştere a situaţiei create de el, curtea imperiala esitâ să ia o hotărire definitivă în această privinţă.

Mihai Viteazul

Iarna trecuse, şi sosise primăvara, iar Mi hai tot nu avea în mână respunsul aşteptat. Şi el nu cerea la început decât recunoaşte rea lui ca guvernator al ţerei cucerite de el • şi necesarele ajutoare de bani şi de trupe spre a putea susţine lupta începută în numele împăratului şi pentru causa creştină, împăratul însă nu admitea mai mult de cât stipulaţiunile tractatului dela Târgovişte, şi cerea lui Mihai să se întoarcă cât mai curând în ţeara sa spre a apăra graniţa contra Turcilor. Mihai nu se gândea deloc să se confor meze acestui mod de a vedea, şi continua să guverneze ca domn, dacă nu plăcea gu vernatorul. Mânios, el zicea că nu va da din mână Ardealul, pe care el singur l-a cucerit fără nici un ajutor dela împăratul, şi care, dupe drept, lui i se cuvine. El formulâ apoi cererile sale cu mult mai redicate : el cerea domnia ereditară a Ar dealului, unit cu Ţeara-Românească, cum şi comitatele ungureşti dincoace de Fisa care odinioară au aparţinut principatului Transil vaniei *, deasemenea ceea ce va mai cuceri

Mihai Viteazul

de acum înainte dela Turci să fie a lui si a casei sale. Dacă împăratul va primi pro punerile lui şi-i va acorda ajutoarele cerute, el va săvârşi contra Turcilor, într’un an, lucruri care nu s’au făcut în o sută de am; iar dacă propunerile lui vor fi respinse, el să fie deslegat de jurământ. «împăratul» — zicea el în instrucţiunile date solilor sei— «bine să ia amente că, Ardealul si tara Rumănească în ce loc săntu, tot norocul creştinătăţii iaste aruncat pre aceaste 2 ţări, carele săntu baştele (= bastioanele) şi apărătură a toată creştinătatea *, că, Dumne zeu să ferească, de ar apuca Turcul aceaste 2 ţări, ar fi peire a toată creştinătatea ! > Aceste cereri atât de hotărite ale vitea zului conştient de valoarea sa părea imperia lilor peste măsură de exagerate; dar nimene nu avea curagiul să le opună un refuz tot atât de hotărit. Respunsurile ce-i aducea solii imperiali, ca şi solii lui trimişi la îm păratul, abia atingea chestiunile esenţiale ale dorinţelor lui şi le lăsa nehotărite 19). Tăria de voinţă şi arzătoarea patimă cu care Mihai ţinea acum la domnia Ardea73574

Mi hai Viteazul

lului şi a părţilor dincoace de Tisa, pe când mai înainte el se mulţumea cu demnitatea de guvernator, arată în mod neîndoios că el în cepu să cuprindă cu mintea şi cu inima toată măreţia operei ce o îndeplinise ca domn ro mân. El ardea acum de dorinţa să cuprindă şi Moldova, necesară spre a îndeplini unirea neamului seu. Nici odată el n’a ţinut atât de mult la cucerirea Moldovei ca acum, şi el o întreprinse cu riscul de a pierde tot, încă înainte de a-şi fi asigurat posiţia în Ardeal. Motivele pentru a atăca pe Ieremie Moghila era aceleaşi ca şi în 1598, când Mihai arăta pentru prima dată intenţia de a lua domnia Moldovei. Dar atunci această dorinţă se presentâ mai puţin hotărită ca de astă dată. Prefacerile urmate apoi în Ardeal îl făcură să amâne acest plan, şi el îl amânâ cu judecată cumpănită. De astă dată însă, o patimă îl arde, îl mână fără astâmpăr, nu-i lasă timp să cumpănească. Era patima unei idei măreţe: ideea Uni tăţii naţionale. Ideea născuse în sufletul lui mare.

Mihai Viteazul

La 8 Maiu 1600 Mihai trecea munţii , Pnn pasul Oituzului, intrând în Moldova cu oaste de 40.000, parte din Ardeal, parte din Teara-Românească. Peste opt zile el era la cetatea Sucevei, de unde, în 16 Maiu, el dâ veste comisarilor imperiali despre cucerirea Moldovei. Moldovenii îl primiră ca pe un mântuitor, şi mai toată oastea moldovenească trecu la el. Ieremie, cu puţini credincioşi ai sei şi cu Polonii ce-i venise în ajutor, se refugie în cetatea Hotinului. Mihai îl urmări ; în 20 Maiu el era la Hotin. Lăsând acolo o parte din oaste pentru cuprinderea cetăţii, el se întoarse la Suceava, unde în 29 Maiu primi jurământul de credinţă al pârcălabului cetăţii, ca «domn al Ţerei-Româneşti, Ar dealului şi Moldovei». Era jurământul dat celui dintâiu domn al acestor trei ţeri unite, domn al tuturor Românilor. Suceava, cetatea atâtor amintiri scumpe ale trecutului nostru, ea cea dintâiu au adăpostit între zidurile sale pe Domnul tuturor Românilor. Cetate sfântă, închină ciune tie! 1

Mihai Viteazul

Dela Suceava, Mihai merse la Iaşi, un de intra la r Iunie şi primi jurământul bo ierilor. Pe la sfârşitul lui Iunie el se în toarse apoi în Ardeal, lăsând în Iaşi un guvern militaresc pentru stăpânirea ţerei cu cerite 20). Din zilele împăraţilor romani, ţerile unite de Mihai sub sceptrul seu n’au mai fost unite sub o singura domnie. Şi era o minu nată coincidenţă că tocmai atunci se îm plinea 15 secoli de când Traian împăratul a pus mai întâiu piciorul pe pământul Da ciei spre a o face ţeară română. Se putea un mai mândru jubileu ? Traian şi Mihai-Viteazul sunt, în trecutul nostru, cele doue nume mari care înfăţi şează în istorie unitatea Românimei. Dar este o veche zicătoare : «Ovine Irinum perfectum». In treime este deplină tate. Să sperăm şi să credem că nepătrunsul viitor ne păstrează un al treile nume!

Mi hai Viteazul

Unitatea naţională, îndeplinită de Mihai între 8 si 16 Maiu 1600, zile mari ale isto riei noastre, cum n’am mai avut apoi în trei secoli până la 10 Maiu, este punctul de cul minaţie al domniei şi vieţei lui. Apoi ur mează un prea repede declin. Reîntors în Ardeal, Mihai găsi situaţia mult mai dificilă decât la plecare. Pentru imperiali, ca şi pentru staturile transilvane nu mai era îndoială că el ţinea Ardealul nu * atât în interesul casei imperiale cât pentru sine, şi că era hotărit să-l ţină cu ori ce preţ. Totuşi nu dela imperiali veni iniţiativa spre a-1 înlătura, ci dela nobilimea ungurea scă. Trufaşii Unguri nu se putea împăca cu gândul ca un Român să le fie stăpân. Ura lor contra domnului român, sub a cărui ocrotire îndelung nedreptăţiţii «Valahi» în cepură să-şi afirme dreptul lor la viaţă de cetăţeni, se întărită cu atât mai mult în urma unor măsuri riguroase ce Mihai se văzu nevoit să ia fată cu unii nobili resvrătiţi. Astfel focul urei ungureşti, necontenind să ardă sub cenuşă dupe sdrobirea stăpâ-

Mihai Viteazul

nirii acelora care o revendica în numele «Uniunei celor trei naţiuni» privilegiate, sta sa isbucnească în plina rescoală. Iar Mihai, viteazul, biruitorul, generosul Mihai, «poet al spadei», nici nu se gândea cum sa înlăture pericolul ce-1 ameninţa. Grija lui era numai împăratul. Dela împăratul el aştepta acum ultimul cuvânt. Prin solul împărătesc el îi trimitea următoarele cereri: Mihai consimţea să fie numai guvernator al Ardealului, dar cu drept ereditar în linie bărbătească, şi numai dupe stingerea des cendenţei sale bărbăteşti, ţeara să revină împăratului. Teara-Românească şi Moldova să păstreze, sub domnia ereditară a familiei lui Mihai, «şi pre feciori şi pre feate», vechile aşeză minte, sub suzeranitatea împăratului; iar dupe stingerea casei domnitoare, ele să aibă dreptul de a-şi alege domnul. Ca parte a principatului Transilvaniei, el reclama din nou comitatele dintre Tisa şi Ardeal, «cum au fost mai dennainte vreame» ; iar cetăţile bănăţene ce se vor libera dela

Mihai Viteazul

Turci să fie ale lui în mod ereditar. Deasemenea ca posesiune ereditară a familiei sale, şi în linie femeească, el cerea Făgăraşul, îm preună cu unele cetăţi în Ardeal şi în părţile dincoace de Tisa. Celelalte cereri era pentru ajutoarele ce împăratul avea să-i dea21). Aceste cereri, cu unele mici modificări, au fost aprobate de împăratul, prin un act din 12 Septembre 160022). Dar când respunsul împăratului ajunse în Ardeal, «soarta lui Mihai» — zice colegul meu d. Iorga23), presentând în nouă lumină istoria eroului — «soarta lui Mihai şi, împreună cu dânsa, soarta Ardealului şi soarta noastră a Româ nilor se hotărise. Fără vina lui, fără vina directă a curţii din Viena, puternicul domn căzuse». Lupta dela Mirislău, dată in 8/is Septem bre, în care generalul Basta, rivalul de moarte al lui Mihai, venind cu oaste să apere Ar dealul pentru împăratul contra resculaţilor Unguri, s’a unit cu aceştia contra lui Mihai, această nenorocită luptă a derâmat dintr’o lo vitură toată clădirea măreaţă a eroului român.

Miliai Viteazul

Ardealul fu pierdut, şi în acelaşi timp Po lonii intra în Moldova ca sa readucă pe Ieremie Moghila, şi trecea Milcovul ca să pună pe fratele seu Simion domn la Bucureşti. Nenorocos în aceste lupte, Mihai pierdu tot, remânând numai cu capul, cum zicea el. Un gurii şi Polonii, trufaşi şi neiertători, îl sdrobise. El căuta acum scăpare la împăratul. Primit de acesta la Praga, dupe lungă esitare, Mihai fu însărcinat, împreună cu Basta, să recuce rească Ardealul. împăcat cu Basta, amândoi, dar fiecare cu oastea sa deosebită, dădură Ungurilor sub Sigismund' Bâthory, care iarăşi luase domnia Transilvaniei, lupta dela Goroslău, în 3 August (st. n.) 1601. Ungurii fiind învinşi, Ardealul fu recucerit. Dar acum vechea rivalitate între Mihai şi Basta pentru demnitatea de guvernator isbucni din nou. Cu ea reveni şi ura neier tătorului Basta, ură nutrită demult în suflet pentru ofensele şi asprele cuvinte, primite în trecut dela lesne aprinsul, dar şi lesne iertătorul Mihai. Acestei uri neîmpăcate, cum şi uneltirilor

Mihai Viteazul

duşmane pe lângă Basta, căzu victimă Mihai, ucis în cortul seu din tabăra de lângă Turda, de asasinii trimişi de Basta, în re vărsatul zilei de 9/i9 August 160124).

Nu ne vom opri asupra prea dureroaselor amănunte ale acestui omor, crimă comisă asupra unui întreg popor. Nu ne vom opri, căci nu am găsi cuvinte pentru durerea ce sfâşie ori ce inimă românească. Nici nu voim să zicem cu cronicarul nostru: «Pentru aceasta dar cadese să blestemăm toţi creştinii pe neamul unguresc, mai vârtos, căci sânt oameni răi şi hicleani încă din fealiul lor- aşijderea şi pre Basta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungureşti de au ucis pre Mihai Vodă fără nici o vină. Unii ca aceia de trei ori să fie anatema!» 25). Nu ! . . . Căci nu cu blestem voim noi să încheiem serbarea în memoria eroului care pentru în frăţire a luptat, pentru înfrăţire a murit. Mă reaţa lui umbră, care planează deasupra noastră, ne chiamă la înfrăţire.

Mihai Viteazul

El a căzut jertfă pentru ideea întrupată prin dânsul-, el a căzut jertfă, pentru ca să se adeverească cuvântul: nici o idee mare nu va învinge fără de jertfă! Şi dacă Istoria, care resbună toate şi multe iartă, îi va ierta pe ei, iertaţi să fie şi de noi. Şi-i vom ierta atunci cu atât mai cu îngăduinţă, căci capul lui ni l-au lăsat nouă. Această moaşte să ne unească cugetele, pentru ca toţi într’un gând spre el să înăl ţăm inimele. Români, gândiţi-vă la capul lui Mihai Vi teazul ! . . . Acest cap este o glorie a noastră. Acest cap este. un ideal al nostru. Şi acest cap, el este încă . . . aşa cum îl puteţi vedea în mănăstirea Dealul, unde aşteaptă un mor mânt cuvenit26). Români, iarăşi zic: Gândiţi-vă la capul lui Mihai Viteazul! . . . . Cu Mihai Viteazul se încheie o însemnată epocă a istoriei noastre. El este ultimul representant al timpului vechilor dinastii ro mâne ale Basarabilor şi Muşaţilor, care au

Mihai Viteazul

domnit până atunci în neîntreruptă linie băr bătească. Cu strălucirea lui, ele s’au stins precum o stea se stinge în ultima sa fiăcărare. Urmează apoi o lungă perioadă de de cadenţa politică si umilire naţională, până când unirea celor doue ţeri surori, de el mai întâiu unite, a dat un nou avânt Naţiunei. Sub o nouă dinastie, astăzi România, unită şi independentă, încununată cu regala coroană de oţel, păşeşte cu încredere spre viitorul ce menirea ei i-1 păstrează. însufleţiţi de credinţa vie în viitor, să unim cugetele noastre în patriotica urare : Trăiască Regele nostru Carol I şi Regina noastră Elisabeta Doamna ! Trăiască Augusta noastră Dinastie ! Trăiască si înflorească România !

NOTE

1) Cronica Ţerei-Româneşti, ed. Laurian şi Bălcescu, Magazin istoric IV, 277. Cf. Documente privitoare la istoria Românilor III 2, 59. 2) Bethlen, Historia de rebus Transylvănicis III (ed. II), 519 sqq. Docum. III 2, 76 sqq. 3) Docum. III I, 193. 4) Docum. III 1, 209, 472. Magaz. ist. IV, 280 sq. 5) Docum. III I, 477. 6) Docum. III 2, 162. 173. 7) Magazin ist. IV, 284. 8) Pray, Dissertationes historico-criticae, p. 155 sqq. Docum. III I, 287 sq. 9) Docum. III 1, 289. 10) Bethlen IV, 109. 11) Docum. III I, 287 (unde scrisoarea, cu data 7 Iunie 1598, este arătată greşit ca fiind adre sată lui Andrei Bathory). 12) Docum. III 1, 285. 13) Docum., III 1, 329 sqq.

Note

14) Monumenta coraitialia Transylvaniae IV, 316. Cf. Docum. III I, 334 sqq. III 2, 321 sqci! Bethlen IV, 315 sq. 15) Docum. III 1, 511 sqq. (pus greşit la 1597 în loc de 1599.) 340 sqq. 364 sq. 423. III 2, 328 sqq. XII, 474 sqq. 16) Docum. III i, 339. 17) Mon. com. Transylv. IV, 429 sqq. Docum. IIIl, 431 sq. III 2, 333 sq. XII, 483 sq. 18) Docum. III i, 351. 19) Docum. III I, 356 sqq. III2, 337 sqq. IV 1, 1—41. XII, a. 1599 Noembre — a. 1600 Maiu. Iorga, Documente noue relative la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul. Analele Academiei Române XX (1898), 456 sqq. 20) Docum. III 2, 353 sqq. 448 sqq. 468 sqq. 530 sq. IV I, 50 sqq. 83. IV 2, 2isq. 24. 248XII, a. 1600 Maiu—Iunie. Supl. II 1, 598 sqq, Szâdeczky, Erdely es Mihdly Vajda, Temesvâr 1893, P- 34121) Docum. IV I, 213 sqq. XII, 955 sqq. Iorga, Documente noue, 1. c. p. 483 sq. 22) Mon. com. Transylv. IV, 539 sqq. Cf. Do cum. IV 1, 130. 23) Scurta istorie a lui Mihai Viteazul, Bu cureşti 1900, p. 91. 24. Docum. IV I, 266. VIII, 224 sqq. XII, 1218 sqq. 1229. 25) Magazin ist. IV, 300 sq. Istoria ţerei Ro mâneşti, ed. Ioanid, p. 70. 26) Spontoni, secretarul lui Basta, în Historia della Transilvania, Veneţia 1638, p. 171 sq., spune

Note

despre capul lui Mihai: «Dupe aceasta se ţinu consiliu ... şi se hotări a se trimite capul lui Mihai în Valahia . . . Capul fu deci imbalsamat şi predat comisului lui Mihai, care îl ceru cu cea mai mare stăruinţă spre a-1 duce în Valahia». — Capul lui Mihai fu înmormântat în mănăstirea Dealul, lângă mormântul tatălui seu Petraşcu cel Bun, unde Radul Buzescul cu soţia sa Preda, fiica Banului Mihai cea, au pus următoarea inscripţie: t S1H4S 3fl[4(5 4HHc]THTXa UIH P'Ii||nOGrtT&A KIUIXa ' KPeqiHHSASH A\HXflHA||A\ilP6A6 E06E0A4fl$ OOcT A©mII UTiPTiGh || PXA\’EH6L|Jh Ulii UPA^AA^h UIH AAG)A||A0E6h . 4HFIcTHT£a TPSn 3fh(«) K'hH||niIii TOPAGh. UIH KT*FU AtfS S4HG H'Ea\||Lţn fIX <DOGT. *3P0. AXHtf SlEr(ScT) ÎI||3Ha(i). il-iHc(T'K) HmUTPt. 00$ nXc HCsnil.i PHAoa EX[>](kkSa h) ÎKsn'hHC’bjGfAj nPGAfI • Aci literele suprapuse ale inscripţiei, pe care am copiat-o la faţa locului, sunt date prin mi nuscule ; literele deteriorate sunt puse între [ ], iar cele adăugate, între ( ). Data morţii, 8 Au gust, trebue socotită drept 9 August înainte de resăritul soarelui. — Papiu Ilarianu, Tesaur de monumente istorice I, 395, a publicat această in scripţie, transcrisă cu litere latine, dupe o copie a maiorului Pappazoglu, din 1860, unde se află greşit: «jupan Radu bărbatul jupănesei Preda». La restaurarea bisericei, în domnia lui Bibescu Vodă, craniul lui Mihai a fost scos din mormânt şi se păstrează, împreună cu un craniu atribuit lui Radul IV (fundatorul mănăstirei, al cărui epi taf însă nu se găseşte aci), într’un mic scrin cu geamuri, la vederea taturor, ambele cranii fiind

Note

însemnate cu numele respective. (AAIXflIA BIT*fi3£A EOGEOA- A*tSa l601. — PilA^A E06E0A Ht* AAap<. 1508). Craniul lui .Mihai, şi dupe înfăţişare, ca şi dupe mărturiele ce avem, are toate criteriele autenticităţii. E timpul ca nepreţuita reliquie să găsească o adăpostire demnă de memoria aceluia care a fost şi este Mihai Viteazul.

BOBE ISTOMORlt 1

PB tTMOASE i

DIN VIAŢA LUI

CUZA-VODĂ

\ *

IjOŞ ION R04TĂ Şl CUZA VODĂ Anecdotă de

Ioan Creang-ă. Intre ţăranii fruntaşi cari au luat parte împreună cu boeril, cu episcopii şi cu mitropolitul ţerei la «Divanul Adhoc» din Moldova, în 1875, era şi moş Ioan Roată, om cinstit şi cuviin cios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindene. — Numai atâta, că moş Roată, după câte văzuse şi dupe câte păţise el în viaţa sa, nu punea temem pe vorbele boereşti şi avea gădiliciu la limbă; adică spunea omului verde în Extras din „Almanackul României Jnne“ Viena 1883.

ochi fie cine-a ii, când el scormolia ceva la inima. Aşa e ţeranul, nu prea ştie multe. Si mos’ Ion Roată fiind tă> ’ ’ ran, cum v’am spus, de şi se învred nicise a ii acum printre boeri, nu avea ascunzători în sufletul seu. In »Divanul Adhoc« din Moldova, erau boeri de toată mâna: şi mai mari şi mai ^fiiicî. şi mai bătrâni şi mal tineri; şi maî învăţaţi si mai neînvătatî, cum ăl apucase timpul. Intre aceşti din urmă, erau de al de bătrânul Alecu Forăscu poreclit şi Tololoiu, Grigorie Cuza şi alţi câtl-va de al de aceştia, cari tiinduse de obiceiurile strămoşeşti ascultau în toate sărbătorile cu evlavie slujba bisericească de la început pănă la sfârşit, cântând şi cetind la strană deavalma cu dascălii şi preuţil bisericeî, iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărţiau bucăţica de pâne cu orfanii, cu văduvele si cu altî nevoiaşi, cum apucase din părinţi. — Atâta-I ajungea capul, atâta făceau şi ei pe vremea lor,

I — 5 — D-zeu să-î ierte şi să-I odihnească unde or fi acolo, că bună inimă aveau. Dar să ne întoarcem iar la »Divanul Adhoc«. Aci ca în toate adunările de felul acestora, se făcea vorbă multă; şi iera lucru firesc să se facă, fiind în luptă timpul de faţă cu cel trecut pentru cea mai dreaptă cauză a numelui ro^ mănesc: »Unirea,« sfânta Unire! Boerir cel mal tineri, crescuţi de mici în străi nătate numai cu franţuzească şi nemţască erau cârtitori asupra trecutului şi cel maî guralivi, tot-odată.—Vorba, portul şi apucăturile bătrâneşti nu le mal venea la socoteală. — Şi din această pricină unii în aprinderea lor numeau pe cel bătrâni: rugini învechite, işlicari, strigoi şi câte li mai venea în minte, după cum li era şi creşterea; dă! În văţaţi nu-s?..... Nu-I vorbă, că şi nătăngia unor bă trâni era mare. — Une ori, când se măniau. dădeau si el tinerilor câte un ibrisin pe la nas, numindu-I: bonjurişti,

— 6— duelgil, pantalonarl, oameni smintiţi la« minte şi ciocoi înfumuraţi, lepădaţi de lege, stricători de limbă şi de obiceiuri. — In aşa împuncişare de idei se aflau boeril bătrâni cu tineretul din ^Divanul Adhoc« al Moldovei—cu toate că, şi unii şi alţi erau pentru »Unire«. Numai atâta că bătrânii voiau *Unire« cu toc^wnealâ, ear tinerii »Unire« fără socoteală, cum s’a şi făcut. — Toate ca tdte, dar mare luptă aveau uni dintre boeril tineri cu coconul Alecu Forăscu, care, una două, ăl tolocănia, mustrându-I Ba că nu vorbesc drept româneşte, cum vorbeau părinţii lor, ci au corchezit graiul strămoşesc de nu-î mal înţelege nimene; ba că »umblaţi cu şurubelesă ni trageţi butucul,« ba că »face omul cu cineva o tovorăsie cât de mică si tot urmează învoială între părţi; ear nu aşa, cu ochii închişi; căci »dacă n’aî carte, n’ai parte« scurtă socoteală> ba că de când cu străinătatea, v’aţî în străinat şi legea şi limba şi inima şi )

chiar dragostea sătenilor; şi după ne păsarea şi risipa ce o facem, svărlind banul pe lucruri de nimica, puţin mai avem de înstreinat; şi nu-î departe vre mea acea, pe cât văd eu. Întrebaţi pe bieiiî nimernici de săteni, să spue el,, dacă mai cunosc cine li e stăpân. Au rămas ca nişte căni aî nimănui; sărtranil oameni. Cine se scoală mal de diminentă acela e mal mare în sat la eţ de-î horopseşte şi-î tuhăeşte mal răuie cât pe vite.—Ciocoismul şi străinii să trăiască şi las pe denşi că ne scot el la covrigi, ba că: »val de ţara care ajunge s’o pue copiii la cale«; ba că: » vorbă multă, sărăcia omului« şi dacă li-î treaba de aşa, facă el ce ori şti, că el mal bine se duce acasă, că-I plouă caii în spate şi stau vitele cu dinţii la stele din pricina slugilor ; cărora, puţin li pasă de munca stăpânului şi câte şi mai câte năsdrăvaniî de al de aceste. Las’ pe bătrânii să te descânte şi să te judece eî în legea lor, că nu’ţî mal

trebue alt popă — Şi iacă aşa cu al de cuconul Alecu Forescu.— Acum vine alta la rend: Intru una din zile, cum vorbia fru mos un boer dintre cei tineri, eaca şi moş Ion Roată sare cu gura: Aveţi bunătate, de vorbiţi mai moldoveneste. > ' cucoane,' să ne dumirim si < noi; căci eu unul, drept vă spun, că nu pricep nimica, picatele mele! — Un oare care boeriu imtimpină atunce pe moş Roată, zicendu-I cu glas po runcitor şi răutăcios: »Dar ce nevoe mare este să înţelegi tu, mojiciile: Tacă-ţî leorba, dac’aî venit aici; c’apoî intoarce-ne-vom noi acasă şi lielbet! Nu ţ’alua nime de spate, ce ştiu eu.... Auzi obrăznicie! ? — Tu. cu opt zeci ele mii ele fălci ele moşie şi ei un ghiorlan civn petec de păment şi uite, ce gură face alăture cu mine!.... Moş Roată simţindu-se lovit pănă în suflet, răspunde atunci cu glas plingetor

— 9— »Dar bine, cucoane, dacă nu v’a fost cu plăcere să pricepem şi noi câte ceva clin cele ce spuneţi dumne-vostră de ce ne aţi mal adus aici să vă ba teţi joc de noi? Eî, cucoane, cucoane! Puternic eşti, megieş îmi eşti, ca răzeş ce me găsesc şi ştiu bine că n’are să’mî fie moale, când m’oiu întoarce acasă, unde me aşteaptă nevoile. Dar să nu ve fie cu supărare, ia palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunse de pălămidă şi pline de bătături, cum le vedeţi, vă ţin pe dumne-voastr? de atâta amar de vreme si vă fac de huzuritl de bine.—Si mal mult de cât atata: ori ce venetic în ţara asta, este oploşit de dumneavoastră, şi-l priviţi cu nepăsare cum ne suge sângele şi tăceţi şi-l îmbrăţoşaţl! — »Numaî noi, vite de muncă, ve sun Din tem dragi ca sarea în ochi. mojici din ghiorlanl şi din dobitoci nu ne mal scoateţi! Dumnezeu să ne ierte şi să ne iertaţi şi Dumne-vostră,

— 10 — '

cucoane, dar cu adevărat, aşa este! V’aţî deprins a lua focul întot-deauna cu mâinele noastre cele mojiceşti. şi tot. noî cel horopsiţl!« Sfânt să-ţî fie rostul, moş Joane, câ al vorbit din durere, răspunse atunci coconul Alecu Forăscu şi sunt fericit că stal alăturea cu mine. De cât un bonjurist c’o mână de învăţătură, mal bine un ţăran cu un car de minte. La aceste vorbe, mulţi dintre boeri s’au simţit atinşi; cel cu pricina.... a rănras ca opărit. Ear Colonelul Ale xandru Cusa a dat mâna prieteneşte cu mos Ion Roată. In sfârşit, după multe desbaterî fur tunoase urmate în »Divanul Adhoc« s’a încuviinţat »Unirea« şi apoi depu taţii s’au întors fie-care pe la vetrile lor. Peste câţi-va ani dupe aceasta, tre când Guşa Vodă spre Bucureşti, a poposit la Agiud, unde Fa întâmpinat o mulţime de lume, ca pe un Dom nitor. — Printre lumea ce se înghesuia, |

r —u — cu treabă— fără treabă, iacă se zăre şte o hârtie fâllaind pe deasupra capetelor mulţime!, în vârful unei prăjini. Cuza Vodă înţelegând că trebue să fie vr’un suflet necăjit, face semn să-i se deschidă calea. Şi când colo, un ţăran bătrân cade în genunchi dinain tea Domnitorului, sărutându-I mâna cu lacrămile în ochi, şi dându-I o hârtie scrisă pe toate părţile. He, he! Moş Ion Roată, prietenul şi tovaroşul cel vechiu din »Divanul Adhoc,« lucru negăndit! Ridicării moş Ioane şi spune-mi fără sfială, ce du rere al? Ta făcut cineva vr’un neajuns?— Moş Ion Roată vădend că după atăţia ani de zile nu Ta uitat Colonelul Alexandru Cuza şi că l’a primit cu atâta bunătate, a început a plânge cu hohot şi a’l ruga să-I cetească hârtia. Vodă fiind gata de plecare şi vădend că hârtia lui Moş Roată cuprinde multă polologhie, zisă cu blăndeţă: »Spune,.

(

— 12 — Moş Ioane din gură ce al de spus, că mal bine am să înţeleg.«—Atunci moş Roată viindu-şî în simţiri, începe a se jelui cum urmează: Luminarea vdstră! De când cu păcatul cel de *Adkoc« n’am mal avut zi bună cu megieşul meu cel puternic, stăpânul unei moşii foarte mari, pe care-’l cunoşti. Măria ta! N’am gândit, nenorocitul de mine, că dumnealui, un boeriu aşa de mare, putred de bogat şi cu învăţătură, să-şi pue ■TOtttea cu unul ca mine, de la nişte » vorbe nesocotite ce le-am zis si» eu atunci într’un necaz. Numai Dum nezeu sări dea sănătate şi bine, dar amarnic m’a lovit în avere si în cinste ! Crede, Măria ta, că nici eu n’am fost aşa de sec între cel de o seamă cu mine. Dar cnm de am ajuns acasă goană şi prigoană pe capul meu din partea boeruluî, în tot felul: Intăi şi întăl a pus înadins pe fe ciorii boereşt! să-mi caute pricină şi

■. — 13 — să me aducă la sapă de lemn. Şi ace ştia ca oamenii fără judecată şi piz maşi făceau toate chipurile sataniceştl, sau el de-adreptul şah prin alţi, cum se dea vitişoarele mele măcar de un pas pe moşia boerească; şi apoi sub cuvânt că au făcut stricăciune, să mi le poată ucide fără nici o cruţare! Şi astâdl împuşcă-I porcii, mâne vacile şi boii, poimâne căişoril; în altă zi iei oile dinapoi cu grămada şi dule la curte; îţi poţi închipui Măria ta, ce ur gie grozavă e pe capul meu? ^ Vedend eu de la o vreme că nu mal încetează cu jafurile, mi-am luat inima în dinţi si m’am dus la boeriu să me jâluesc. Şi boerul, în loc de un cuvent bun m’a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi oa meni ce se aflatt atunci la curte, în cât am crezut, că a căzut ceriul pe mine de ruşine! Ba încă m’a şi ame ninţat că, altă dată, de mi-a mal călca piciorul în ograda boerească, are să )

}

— 14 —

poruncească să mă întindă la scară şi să me bată cu biciul! Şi răndueală asta, Măria ta, în câţî-va ani de zile m’au calicit cu desăveşire şi mi-a ridi cat şi cinstea, care pentru mine a fost cel mal scump lucru. Cuza-Vodă a stat neclintit si s’a uilat tintă la mos Ion Roată cât â vorbit el. Şi când a isprăvit vorba, Vodă ia pus două fişicurî de napoleoni în mână, zicendu-I cu bunătate: Tine mos loa acest mic dar de la mine, şi întimpină-lî nevoia de azi pe mâne cum te-a lumina cel de Sus. Ear pe boeriu, lasă-1 în judecata lui Dumne zeu, căci, »E1 nu bate cu ciomagul.« Lui moş Ion Roată i se umplură ochii de lacrimi, şi sărutând mâna lui Vodă, ca semn de mulţumire, zise of tând: Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne Măria Ta? ?

Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza Vodă. sărutându-1 şi

■

— 15 —

pe un obraz şi pe altul, in faţa mul ţime! adunate de acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale moş Ioane, că pe unde te-a scuipat boeriul, te-a scrutat Domnitorul ţereî şi ţ’a şters ruşinea.

Iaşi' 1882, Noemhrie 13.

— 16 —

HORA LII CIZA VODĂ. Trageţi hora mare mare, Cuza sfărâmă hotare! Trageţi hora mare, mare, Din CarpaţiI şi păn’la mare Unde Cuza se iveşte Ţara nostră creşte, creşte, Pepornl se îmulţeşte Inima întinereşte. Cât vom fi toţi în unire Nu n'e frică de peire Nici de ura ce desbină, Nici de sabie streină Nici d’amară asuprire. Nici de lanţuri şi hrăpire Traglţl hora mare, mare, De la munte pun’la mare.

Lupte mari strălucitore Nume pline de onore, Fala veche şi bătrână Trece în inimă română.... Trageţi hora mare, marc, De la munte pân’la mare. Trageţi hora lată, lată, Că mi e inima ’necată Şi la glasul de unire Cura plânşi de fericire Mâine spada românească. Pote încă să lovească Trageţi hora mare, marc, Cuza calcă pe hotare.

Trageţi hora, ventul bate Şi’n teiTÎmurl depărtate Locul ţerel o dreptate Duce veste de unire Simte paşi cel de frate Duce veste de mărire; Şi trăsare’n bucurie Căci a ţerilor Unire Ca în timpi de vitejie Ne va duce la mărire.... Calul suflă, salta, bate ; Trageţi hora, mare, mare, Focul peptul lui strebate... De la munte pân’la mare,.... Trageţi hora mare, mare, Din CarpaţI şi pân’la mare Trageţi hora şi mal mare Cuza sfărâmă hotare ! Fala ese din morminte Şi ne aduce nouu-aminte Bolintinecmv.

./ ' $

’

\ H

■

f. « *

■

9 T

' /

O AVANSARE EPIZOD DIN VIAŢA LUI CUZA- VODĂ <3e

M. Schwarzfeld,

învelit într’o manta largă, Cuza-Vodă ieşi din Palatul s6u din Iaşi prin .o portiţă dosnică, mergend pe de lătur! şi ocolind stradele principale. El merse ast-fel fără a se opri în drum, când de odată începu să sufle un vent pu ternic şi praful se ridică în vertej. CuzaVodă se înveli ma! tare în mantaua sa si cercă să-sî urmeze drumul înainte. Dar abia se linişti puţin ventul 3

— Reprodus din Anuarul p. Is. VI. 2

— 18 —

şi începu să cadă o ploie straşnică, care’l sili să se gândească la un adă post. Era în mahala şi nu vedea de cât câte-va bordee la mici distanţe, lo cuite, pe cât ştia de Evreii. Cuza-Vodă nu stătu mult pe gân duri şi se hotărî să intre în bordeiul cel mal apropiat. »Nu-î vorbă, îşi şopti Vodă, bordee prea posomorâte, şi apoi mal şti cum o fi înăuntru.... Şi Evreii sunt oameni, dar nu se prea îngrijesc de curăţenie. Şoptindu-şî ast-fel ajunse la cel mai apropiat bordeiu, unde bătu în uşă şi întră în pripă. — M’a apucat ploia asta grozavă, zise Cuza-Vodă şi cred că nu ve su păraţi, că am ales locuinţa voastră drept adăpost. — Nici de cum, boerule î Fi bine venit, ît răspunse o femee de verstă de mijloc, dar încă destul de frumosă, cu nişte ochii vii, luminoşi, care se ridicase din locul eî^ şi puindu-î un

— 19 — scaun fără razăm', singurul scaun din casă, îl pofti să şază. — Mulţumesc zise Cuza-Vodă, puindu-se jos. Dar ce spuză de copii, zise el, când privi bine în jur. Cinci ba şese, să vă trăiască. — Să trăiţi şi D-v6stră, boerule, îl răspunse femeeâ; nu zic nu, suntem cam bogaţi de copil. — Dar nevoieşî la câştig, zise băr batul ce şedea într’o parte, pe pat. — Cum nevoieşî? zise Cuza-Vodă mirat, văd că casai casă, curăţică ca la omeni cu voie bună. Apoi copiii sunt frumoşi şi rumeni Ia faţă, cură ţel, nevasta oglindă nu alta şi d-ta om voinic, om cu putere de a lucra. — Slava Domnului, de astea nu mă plâng; da nici nu stau cu mânele la sin. Nu-î vorbă, câştigul nu-1 după nevoie. Dar am nevastă vrednică şi * nevasta vrednică umple casa cu puţin.« — Asa » o 11.7 zise Cuza-Vodă. Se făcu o mică tăcere şi Cuza-Vodă

— 20 —

se uită mal de apr6pe la bărbat, femee şi copii. Era pentru densul o sur prindere neaşteptată, scena ce i se în făţişa aci. Bărbatul zimbea pe furiş soţiei sale şi ea îl privea cu ochii el scânteitorl cu atâta dulceaţă, că par’că ar fi fost în primele zile ale căsăto riei lor; apoi se uitau cu gingăşie la copil. Mal ales femeia urmărea fie-care pas al copilului, ce se lupta să biru iască o farfurie cu ciorbă; si se vedea că deşi îşi iubeşte toţi copiii seî, portă totuşi o mal mare dragoste acestui co pil, cel mal mic din toţi. Atunci CuzaVodâ îşi ţinti mal mult privirea asu pra acestui copil şi-î plăcu în deoseb să observe cum copilul se uită pe fu riş la densul şi apoi la muma sa că reia zimbea mereu.... Cuza-Vodă era forte emoţionat şi ’şl mărturisea a nu fi azistat încă la o scenă mal duiosă. Când copilul băgâ de seamă, că CuzaVodă se uită la el, prinse curaj şi zise:

»Boerule, nu pofteşti să mănânci cu mine?.... Pdte ţi-I f6me!« La auzul acestor vorbe, muma în cruntă sprinceana şi copilul tăcu. Dar Cuza-Vodă zise zimbind: »Mititelule, de mi-ar fi foame, mal că aş mânca cu tine, dar aşa, nu-ţi fie cu supărare. — Haia, strigă bărbatul, cum ţi-se pare copilul nostru? Mare obraznic mai e! — Haia se chiamă nevasta d-tale ? întrebă atunci Vodă. — Da, respunse el. — Da pe D-ta cum te chiamă? — David, respunse el. — Şi pe mine, adause copilul, pe mine me chiamă Manole. —• Să trăeştî, Manole zise Vodă, apoî urmă ast-fel în gândul seu: Să fie aceştia într’adever Evrei? Ce-i drept, ei grăesc o limbă românească de nu-i cunoşti, dar Haia asta nu-mi prea sună româneşte. Evrei, şi aşa omeni duioşî?

— 22 —

Şi apoi pe cât arata a fi săraci, pe atât par a fi şi cum se cade; şi vezi ce curăţenie!... O cum trăesc omenii în greşală!.... < Şi fîind-că după un timp, ventul numai văjăia şi ploia numai batea aşa în geamuri, Cuza-Vodă se apropiă de terestră, să vadă cum e pe afară. Copilul începu atunci să rîdă tare. Cuza-Vodă se Morse brusc şi se uită plin de mirare la copilul ce sta lângă el. — De ce al rîs asa deodată, băetelule, îl întrebă el cu blândeţe. — Cum să nu rîd boevule ? vrei să vezi nopte prin terestră? Cu lenea nu se face trebă!—Apoi deschise uşa şi sări repede afară. — Boerule, zise el întorcendu-se, vezi, sunt ud. Dar încalţe ştiu eu cum e pe afară. — Iartă-1, boerule, zise tatălu seu de tot speriat, e copil. El nu ştie pe boerl de cât după nume şi apoi aşa i

— 23 —

i-am învăţat eh pe toţi copiii meî, ca să fie deştepţi la lucru şi gala la trebă. Căci dacă n’ar fi aşa, Dumnezeu ştie ce s’ar alege dintr’enşil; cu munca, orî cum, nu rămâi pe jos. Vedeţi, toc mai ca ştrengaru ista micii, e şi fata mea. Da o fată deşteptă şi harnică la lucru, boerule, şi cum munceşte, dră guţa, mai ales acum de când e mi reasă ! — Ce, ai o fată logodită? întrebă Vodă. — Da boerule, am o fată, să ’ml trăescă o sută şi doue-decî de ani. o fata, nu alta: »jumătate de zestre,« dar păcat numai că cea-l’altă jumătate îî lipsesce. — Nu prea înţeleg, zise Cuza-Vodă. — Ce se înţelegi boerule? Ci că frumoseţa e cât o jumetaţe de zestre, spune o voi'bă veche la noi. — Ce verstă are copila d-tale, în trebă Cuza-Vodă. — E cam de vr'o opt-spre-zece ani,

— 24 —

boerule. Dar o fată, ştii, cum e mai dragă. Şi logodnicul el un pul de voi nic. E încă în miliţie, Sergent în reghimentul de linie. Da peste o lună îşi isprăveşte slujba şi atunci o să vedem ce a^zice Dumnedeu. — In care reghiment e flăcăul vos tru si cum îl chiamă? - - De chemat îl chiamă Strul Iosub Harapu şi se află aci în reghimentul de la Palatul Domnesc. Un uşor zimbet trecu pe buzele lui Cuza-Vodă. ' — Şi cum zici că o cheamă pe mireasa ? — Copilita mea, să ’mî trâească, respunse el, se chiamă Hana şi de s’o cununa, se face o hărăpoaică de ale albe, să tot cauţi să le găseşti. — Părdalnicul de nume, zise acum femeea roşind puţin. Strul Iosub e un voinic, cu chip gingaş de muere, şi. de n’ar fi nevoie miliţia ceea, mai aş zice că-1 prinde haina militărescă!

— 25 — — Aşa... Haia, zise bărbatul rîzend, eu nu ştiam P Tu l’al Îndrăgit de tot pe flăcăul... de aceea ţi-al luat grija de la mine... Că rele-s bătrâneţe le la om. 1 se ureşte şi nevestei cu tine. — Tinereţele sunt cam zburdalnice, adause Cuza-Vodă, si nu trebue să te plângi de nevasta d-tale, ci, mai vârtos întinereşte şi dumneata pe lângă densa! Intr’aceste micul Manole ieşi afară cu sgomot şi reintră cu vorba: Vremea s’a liniştit acu de tot, nu mal plouă de fel! Cuza-Vodă se sculă, mulţumi omenilor pentru buna primire, le dori nopte bună şi se pierdu în întunerec. 9

Câte-va zile după acesta întâmplare, Cuza-Vodă merse ca de obiceiu, în plină uniformă, la inspecţia armatei. E. observă cu atenţie mişcările trupe-

— 26 —

lor şi nu puţină plăcere îî aduse un lenăr sergent, cu o înfăţişare voinică, dar cu trăsuri fine femeeslî. Acesta făcea mişcările cele mai regulate din tot plutonul seu, şi acest pluton, era un pluton model. — Ştie ceva carte, băetu ista? întrebă Cuza-Vodă pe ofiţerul, ce sta lângă dânsul, arătând spre acel sergent. — Da, Măria Ta, Harapu e un bă iet forte cum se cade: citeşte şi scrie bine şi ştie pe de rost tote instrucţiile militare. — E de mult în slujbă? — Şi-a împlinit aprtfpe termenul de serviciu. — Şi de când a înaintat la gradul de sergent? E un vechili sergent, Măria Ta. El a primit gradul după primul an de serviciu. Şi de ce a rămas pe loc, de ce nu Taţi îndemnat să depue un examen iIo înaintare?

— 27 —

— Măria Ta, el nu e Român! — Un soldat român, care nu e Ro mân! Acesta nu pot înţelege. — Da, Măria Ta, după nume nu se cundşte, dar sergentul Harapu e jidan. —Jidan, zise Cuza-Vodă cu asprime. In rendurile armatei mele eu nu voiii să aud acest cuvănt. Tot soldatul Ro mân e Român si cel brav, orî-care ar fi religia lui merită a fi avansat. Are Harapu purtări bune? — Am fost tot-dauna mulţumit de el. Cuza Vodă clătina din cap în semn de satisfacţiune, şi întrerupse vorba cu ofiţerul. Când se dădu repaus, Cuza-Vodă se apropiâ de Harapu, îl lovi pe umer si-i zise: »Brav sub-locotenent, Harapule!« Harapu remase de tot uimit. — Să trăeştî Măria Ta, sunt sergent. — Nu, de azî înainte porţî epoletele de sub-locotenent. Sub-locotenenj

— 28 — ■

i.ule Harapu ieşî din linie şi te pune în rândul ofiţerilor. Harapu nu ştia ce se facă de ui mire. Soldaţii dinprejur arătau semne de bucurie, căci îl iubeau cu toţii; iar ofiţerii se uitau cu mirare unul la altul. Când Strul losub Harapu ieşi din linie, Vodă zise: «Aşa resplăteşte CuzaVodă pe soldaţii săi cei vrednici.» Şi adause încet: «Şi pe un viitor ginere al unor omeni cum se cade.» Harapu tresări. Dar Cuza-Vodă puse un deget la gură şi el tăcu.

In sera acelei zile, când Cuza-Vodă eşi ca de obiceiu prin portiţa sa dosnică, învălit în mantaua cu care îl văzusem în bordeiul evreesc, simţi nişte paşi uşori îndărătul său. El se opri atunci şi văzu că se apropie de el o fată, a căreia figură părea răpitdre la reflexul Junei pline.

— 29 — — Măria Ta, îl zise fata închinându-se adânc, m’am rugat azi să me •lase inăuntru în Palat şi păzitorii n’au voit! Iartă-me Măria Ta, că am aştep tat aici, pentru că nu pot să nu mul ţumesc Măriei Tale.... — Dar... zise Cuza-Vodă. De odată observă el lângă fată pe un copil mic şi îl recunoscu la mo ment. Micule Manole, zise Vodă, tu estî! — Da Măria Ta boerule, zise el. Asta-i sora mea. Să fi vedut cum a plâns suriora! Şi mama aşa a plâns... apoi bădiţa spunea că-i ofiţer... Cuza-Vodă era adânc mişcat. El se plecă spre copil şi-l serută pe frunte. Apoi întorcendu-se către fată, îl zise: «Dar tu dragă fetiţă, ce zestre al? — Am zestrea cea mal frumosă din lume, un drag logodnic.... ofiţer. — Si numai atât frumdsă fetiţă?.,. j

’

— 30 —

Nu, nu se pole, viaţa îşi are nevoile el. Lasă, că me mal gândesc eu la voi. Hana, fericita logodnică, îşi sterse doue perle, ce-i lunecare din ochi. Copilul sărea în jurul el, fără să înţelegă ceva; ear Cuza-Vodă se depărtă cu, paşii grăbiţi murmurând în sine: «Domne cum sunt Evreii! De unde atâta gingăşie şi simţire la omeni batjocoriţi, huliţi şi hărţuiţi de atâtea veacuri!.... Şi credeam că-î cunosc în destul. O, dacă toţi al noştri ar putea zice ca mine....»

A doua zi la vremea prânzului, un aprod aduse un pachet cam greu în bordeiul evreesc, spuind că e de la Măria Sa Domnul. Muma deschise pachetul şi găsi în el o însemnată sumă de bani. O parte destinată pentru miresă şi o parte pen tru micul Manole.

— 81. —

Cine ar putea spune., ce se petrecu atunci în inima bietei mume, şi ce simţimente animau întrega familie?!...

Bucuresci, Februarie 1883.

■

;

1» ^" •

<v vV ■

','/*</ < sjŢy-k

lVaJ;U2 'X- *T

'Z. r

K, 2^;;»v

"“i

“

rv p?-

"t* -v *

a,;

i,. •<■

* A-

'. 4

¥> ^

-s

W-:.;

!T vif/? Se ^ V.*-. >

' -Vr.^

;%*'

.,v>

iv-

•V A Vii V*3

: V -

• ,**f\ > * "V

> -

' vi '

;

>v*f

î >* ~

- -^r *1

K - %v 1

y -• •*.

•>

V->1-

o- '

S^f' l

VlO^'1

•£ ■

* f .

. «U

,->4

N \

*J$S

-:s