Convingeri literare I.M.Rascu by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

I n

I. M. RAŞCU . ; .1

ţi

i i

CONVINGERI LITlii

: !

*1 8“

j; lj

:VVr9 w

Masu m i :

: :

V fer "• - . .

BUCUREŞTI 19 3 7

m ă

• *. ;

V-£

. y

<£■ Im

L V •

> :

' i

'-V

T '•{

;

i .5

CONVINGERI LITERARE

✓

■

1 i

?! ■'

:■

■:

n *

i! •• r

Îi

L M. RAŞCU

C0NVIH6ER1 LITERARE I. Princesa Bi'oescu ; Armând Godoy; Leon Bocquet; Ren6 Ghil; Francis Jammes.

II. Mihal Codreanu; M. Săulescu ; G. Bacovla; V. Demetrlus; Eugeniu Sperantia ; Perpessicius; Ilarie Voronca ; George Dumitrescu; Ion Minulescu ; Al. Lascarov-Moldovanu ; I. Petrovici; Alex. şi Getta Rally ; I. E. Torouţiu. III. I. Slavici; I. L. Caragiale; M. Kogălnlceanu; N. Bălcescu ; IVI. Eminescu ; V. Alecsandri.

BUCUREŞTI 19 3*7

■

01, M16.2^®

.: ■

. .

«■©.-

;£ a

M A

r>.

Paginile următoare conţin reproducerea cîtorva recenzii. din multele pe care le-am publicat, timp de mai bine de douăzeci de ani, prin revistele ce am făcut să apară, în diverse epoci. Ele nu prezintă alt fir de legătură — cuprinsul lor fiind dictat de cărţile ce primeam — decît nepărtinirea în aprecieri şi do rinţa de a informa cinstit pe cetitori. Repugnîndu-mi incompetenţa, care — după expresia lui Faguet — a de venit şi la noi un „cult“t n’am vorbit decît despre cărţi ale căror preocupări îmi erau familiare. După un bâtrîn precept, de mult însuşit, am căutat să critic cartea, nu persoana — lămurind intenţiile, comentînd ideile, explicînd atitudinile, completînd cercetările au torilor. Poate că, din această pricină, strîngerea la un loc a rîndurilor ce am scris, în variate prilejuri, nu va fi cu totul nefolositoare, pentru unii. Am adăugit acestor dări de seamă o conferenţă rostită la Radio, despre Francis Jammes, un articol — inedit — asupra lui Alecsandri şi două capitole, des prinse din lucrarea Ecouri franceze în opera lui Eminescu, publicate în revista îndreptar (1930); aceste din urmă studii sînt fragmente din citata lucrare, numai în ceea ce priveşte materialul ce conţin, nu şi redac tarea lui (subiectul acelei lungi cercetări fiind desvoltat după un alt plan şi elementele aici concentrate fiind împrăştiate acolo, în diferite diviziuni ale tratărei). Cum mi se cer destul de des frînturile din acel studiu, publicate în revista îndreptar, şi cum co lecţiile complete ale acestui periodic pot tot mai greu să se înfiripeze, din pricina puţinelor exemplare ce mai posed din Nr. 1, am găsit că o reproducere a celor două fragmente de sine stătătoare ar fi opor tună, mai ales că apariţia în întregime a lucrărei \

pare a mai întîrzia. Natural că e de dorii ca ele să fie judecate în lumina lămuririlor ample ce dau. asupra naturei delicate a subiectului, în numeroasele pagini ale Introducerei acelei cercetări, publicate fie în îndreptar (N-rele 6, 7 şi 9, din 1930), fie în gazeta literară Secolul, din Craiova (N-rele 24, 25, 26 şi 28, din 1932). Am împărţit întregul conţinut al volumului în trei diviziuni: 1) autori francezi contimporani 2) autori romîni contimporani şi 3) scriitori clasici romîni. I. M. R. 1 fevruar 1937

•i.

PRINCIPESA MARTHA BIBESCU DOUA PORTRETE: FERDINAND AL HOMÎNIEI, ANATOLE FRANCE. „Cultura naţională", i030.

Două portrete, care reconstituesc două personalităţi nu numaidecît opuse, ci în imposibilitate de a sta, cît de departe, alături; nu numai din pricina întîmplătoare a unor diferenţe de „specialităţi“, de atitudini sau de crez, ci din totală lipsă de puncte de contact. Un rege şi un romancier; un rege credincios, timid şi mar tir, iar în vecinătate : un scriitor de un scepticism şi de o fineţe complexe. De ce această capricioasă apropiere, între hotarele unei cărţi de reduse dimensiuni ? Totuşi, două tipuri desprinse ca din cadre de romane virtuale. Şi, paralel cu ele, alte figuri, aproape tot atît de co lorate de suflul mişcărei vii, deşi schiţate fugar. In preajma Regelui — prezenţa fastuoasă şi impunătoare a Reginei, apoi Princesa Antonia, gravul Rege Carol, cutare soţie de ambasador şi pînă la Suzana, „slujnicuţa bască“, îndrăgostită de fotografia tînărului Prinţ, totul încadrează, în rame de vieaţă amplă şi elocventă, figura uman conturată a Regelui, căreia autoarea i-a dăruit aureolă de zguduitoare frămîntări sufleteşti şi poate de nebănuit adevăr. Desigur, Ferdinand al Romîniei nu era numai aşa cum se desprinde din paginile pioase şi pline de sim patie ale scriitoarei. Dar o mare parte din icoana omu lui, acele trăsături pe care autoarea a avut prilej să le cunoască şi să le reţie, sînt solid reliefate şi preg nant valorificate, în paginile ce reuşesc a fi — fără ca intenţia să se trădeze o singură clipă — un vibrător panegiric. Tot astfel, alături de Anatole France — figura Doam nei A de C... apare mai vie, poate, chiar decît acea a „Domnului Bergeret".

I- M. Raşcu

Talentul de romancieră al Princesei Bibescu ^e mai direct pus în evidentă aici, ca nicăeri aiurea. In pa gini de roman el poate fi adesea eclipsat de anumite elemente, pe care economia întregului le-ar reclama: descrieri, efuziuni lirice, etc. Dinamic prin excelentă, acest dar apare în portrete (indispensabile romanului) în conturările lui reale şi distincte. Portretul este esenţă de roman şi este piatra de încercare, pentru a dovedi că posezi darul dificil. Un romancier adevărat e tot deauna un portretist; un portretist, chiar cînd na scris opere epice de „longue haleine", e un romancier „în devenire" şi ascunde o vocaţie susceptibilă de a fi trezită. Princesa Bibescu face parte din prima categorie. Catlierine-Paris şi mai ales inteligenta, sincera şi pito reasca evocare: Isvor, le pays des saules (lucrare pe care am fi dorit-o tradusă în romîneşte înaintea acestor Două portrete), dovedesc prisoselnic aceasta. E de ajuns a pomeni aici doar de veşnic via Baba Uţa, din a doua carte citată — personaj complex, va riat, misterios ca basmele bătrîne şi mai conturat decît înseşi creaţiile vieţei. Prin el, autoarea n’a putut face, după o expresie consacrată, „concurenţă stărei civile", deoarece personajul a existat in realitate, deci era trecut în catastife şi rubrici oficiale. Dar autoa rea a „developat", după un clişeu viu, un portret care a întunecat modelul, iar acesta — asemeni umbrei Sărmanului Dionis — a rămas, flasc şi inert, pe patul prozaic al existenţei. In locu-i, umbra lui luminoasă şi-a luat drumul spre stele. Tot aşa — cu Regele Ferdinand. Cîţi nu l-au apro piat şi cum se îndărătniceau cu toţii să nu observe decît aparenţe şi atitudini ce pot fi înşelătoare! Mulţi nu l-au bănuit că ar fi putut fi şi aşa. Era în reali tate astfel? Cine ştie şi, la urma urmei, la ce ar folosi să se ştie precis aceasta? Să trăiască şi azi, fiecare doritor de a-l vedea cu tot dinadinsul—desigur că l-ar reda în chipuri felurite. Lumea exterioară întrebarea s'a pus adesea — este oare aşa cum se oglin deşte în ochii noştri? Lucrurile şi fiinţele încunjurătoare apar schimbate în lentile, în globuri de grădm , în geamuri colorate şi chiar în oglinzi. Privirile noastre pot fi şi ele un instrument optic care alterează

Convingeri literare

realitatea: „şi tot astfel dacă închid un ochi, văd mina mea mai mică decît cu amîndoi"... Romancierii înzes traţi cu acut spirit de observaţie sînt numai ochi. Gîndiţi-vă în ce măsură sînt ei în stare să vadă oa menii şi aspectele — mari, luminoase, interesante. Avem nevoe de ei, ca să ne dea iluzia măcar a grandoarei lucrurilor omeneşti — sau, poate, adevărata realitate, ce nu se revelează tuturor. Romancierii şi artiştii sînt vieţuitoarele care sezisează pentru noi colorile, nepercepute de toţi, ale traiului cotidian.

ARMAND GODOY 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9)

A Josi-Maria de Heredia. Lemerre, 1925. Triste et tendre. Emile-Paul, 1927. Hosanna sur le sistre. Emile-Paul, 1928. Monologue de la tristesse et colloque de la ioie. Emile-Paul, 1928. Quatre nocturnes. Emile-Paul, 1929. Le drame de la Passion. Emile-Paul, 1929. Le Brasier mystique. Emile-Paul, 1930. Les litaaies de la Vierge. Albert Messein, 1930. Le poeme de VAtlantide. Emile-Paul, 1931. 1

Placheta, extrem de elegant imprimată, cuprinde pa tru sonete, pe care D-na Segond-Weber, de la Co media Franceză, le-a cetit cu prilejul inaugurărei mo numentului poetului, in grădina Luxembourg, la 17 octomvre 1925. E un model de poezie bună ocazională, specie de la care nu se pot cere valori absolute şi nici adîncimi îndrăzneţe de cugetare... „Marele public" re clamă totdeauna, în asemenea oeaziuni, versuri sonore şi ceva „panache". 2 După cîteva plachete de versuri, „care l-au revelat unei elite“, D-l A. G. face să apară prima sa carte de poeme, cu titlul de mai sus, de a cărei nouă edi ţie ne ocupăm aici. Poetul Jean Royere scrie o căl duroasă prefaţă de analiză pătrunzătoare a poeziei acestui scriitor, de o fecunditate şi de o supleţă de in spiraţie care au atras vertiginos atenţia asupra operei sale, deja bogate. „Spaniol prin naştere şi prin cultură, el a ales limba noastră, din pricina valorei sale expre sive şi a muzicalităţei sale", ne spune prezentatorul volumului. Tot el constată complexitatea inspiraţiei

Convingeri literare

poetului: evocarea Antilelor natale, obsesia climatelor exotice — ceea ce serveşte drept acompaniament descrierei peisagiilor franceze, familiare şi ospitaliere. In ceea ce priveşte ritmul versurilor sale, D-l J. Royere observă cu drept cuvînt că autorul acestei colecţii „compune în mod simfonic". Din asociaţii de forme metrice—în cercate de alţii mai înainte, dar mai ales neîncercate — poetul clădeşte simfonii cu ritmuri ascendente, apoi des cendente, de un efect ce răpeşte muzicei întreaga taină. Cîntece de vis şi de moarte sînt îmbrăcate în acea stă măestrită haină, de un misticism suav. In Chansons cr&oles, D-l A. G. ne produce în ver suri efectul luminei — şi sufletul său strigă de dragos tea de vieaţă, de iubire şi de parfumuri. In Robes, cîntă măreţ vechile costume păstrate în vitrine de muzee ; Robes d’hiver, robes cl’âtâ, lourdes, lâgdres, De mousseline vaporeusc ou de velours... pentru ca în Stele potir Charles Baudelaire să ce tim unul din cele mai muzicale imnuri adresate cân tăreţului „Florilor Răului", precum şi o interpretare personală a frumuseţei ce caracterizează opera de căpă tâi a tuturor generaţiilor din ultima jumătate de veac. 3

Admirator fervent al lui Baudelaire, însă adept al artei poetice a lui Verlaine, ale cărui precepte literare le aplică, în variate ritmuri imparisilabice, cu entu ziastă măestrie, D-l A. G. şi-a luat, parcă, drept de viză versul aceluiaşi muzical poet: „de la musique avant toute chose"... Volumul de faţă este o încercare originală şi îndrăzneaţă de a îngemăna arte cu demarcaţiuni, pînă azi, prea reliefate. Luptător al noului cu rent, pe care iniţiatorul Iui, D-l Jean Royere, l-a pus în circulaţie: viuzicismul, D-l A. G. a dat o strălu cită exemplificare principiilor acestei tendinţe. Cartea apare „sous le signe de Verlaine", al cărui nume e pus în fruntea primelor poeme: Je t'apporte la tcndre cadence Des ruisseaux que tiddit le soleil. şi după ce îşi revarsă admiraţia în trei inspiraţii avîntate, poetul schiţează ca un fel de „program*1 al visu rilor şi al cîntecelor sale:

I. M. Raşcu

Chantons avec la terrc, avec le ventf avec Ies etoiles ■ Chantons, le sistre au poing et le coeur debordant d’/iarmonieChantons Ies cierges et Ies larmcs et Ies funâbres voiles Au lieu de gâmir lâchement Ies repons de Vagonie. Crions le cri de joie aux echos du Golgotha sinistre: Hosanna, hosanna, hosanna, hosanna sur le sistre. Autorul a ascultat muzică aleasă : îmbătîndu-se de ritmurile ei interioare, de balsamul clocotitor al modu rilor, a scris apoi în cuvinte ceea ce melodiile îi scrisese în suflet. Şi astfel au prins vieaţa vorbelor : noc turne şi berceuse, valsuri şi preludii, balade şi studii de Chopin, sonatele lui Bethoven, romanţele lui Mendelsohn, „Consolatia" lui Liszt, „Reveria" lui Debussy, „Erotica" lui Grieg, „Carnavalul" lui Schumann, Rondo şi Larghetto de Bach, etc. N’am avut prilejul să compar adecvaţia cadenţei, a tonului, cu operele muzicale respective, dar cred că ar fi o miraculoasă voluptate a sufletului să asculţi lectura expresivă a acestor melodii verbale, acompa niată de adevăratele melodii cari le-au creat. Audiţia unui concert simfonic nu cred că-ţi lasă pe suflet mai multe petale de tonuri scuturate decît cetirea acestor poeme, de o tristeţe muzicală şi tran scendentă. 4 O primă şi importantă caracteristică : muzicalitatea. Ideea e un suport mai mult sau mai puţin util ; totul e armonia unor rînduri, al căror sens preocupă în grad minor. Şi pentru crearea acestor armonii, ritmul e un factor primordial — mînuit de maestrul inspirat, cu o dexteritate singulară. Versuri lungi, neobişnuite în limba franceză, devin sub dalta artistului cizelator luminoase contururi, sculptate din blocuri de soare. Facilitatea „turnărei" acestor versuri care, deşi origi" nale, par totuşi stereotipe, reduc la prima lectură^ ceva din cuantumul de emoţie artistică ce ar putea însoţi versurile cetite. Dar imagini pregnante vin la adîncire şi reflexie — să ne desmerde atenţia cu melodii insinuante: Deja le vent fait fremir La future feuille morte... sau: Pourquoi m’as-tu donne cecorps} ce corps infame

.oi

Convingeri literare Qul s'assourdit et qui se courbe ă cfiaque hiver Et pou.rqu.oi donc, Seigneur, m’as-tu donne cetteâme Plus indomptable et plus sonore que la mer ? sau: Je retrouve le chant des matelots Sous la voix nonchalante des fontaines, Et mon amour s’allonge avec Ies flots, Pour embrasser des terres tres lointaines.

Toate poeziile se completează una pe alta. In toată culegerea sînt doar două lungi poeme. Scopul autorului a fost, se pare, de a ne da o armonie to tală, rezultată din cetirea întreagă şi continuă a cărţei. Cînd desprinzi cîteva note dintr'o simfonie, ele pot părea banale sau nevalorificate. Numai impresia între gului va fi hotărîtoare. Lectura tuturor poemelor din volum ne lasă în suflet parfum de note picurate şi o malancolie dulce, ca o înserare de toamnă. 5 Cele patru nocturne sînt: Le Corbeou, a lui Edgard Poe, Ghanson de A. dela Porta, Fleurs du ciel de J. Marti şi Nocturne de Jose A. Silva. Prima a mai fost redată în franţuzeşte, în cîteva celebre versiuni, printre care cea din urmă aparţine D-nei Lucie Delarue-Mardrus. D-l Armând Godoy ne-o prezintă într'o potolită formă ornată cu versuri de 7 silabe, de cea mai curată factură clasică. Noc turne a lui Jose A, Silva oferă vii şi săltăreţe ver suri, într’o formă ce are toată frăgezimea unui poem original, căruia variaţia măsurei şi a ritmurilor îi im primă cea mai comunicativă mişcare: Luciole, te serrant contre moi, muettc et pale, Sous le lourd pressentiment d’amertumes infinies, Tu marchais. Comme un soupir, comme un souffle, comme un [râie, Tu glissais par le chemin des futures agonies. Legile versificaţiei franceze par încălcate triumfător de poet, care crează muzici nouă, de o înlănţuitoare amplitudine. 6 Din subiectul acesta, care e mai mult decît un su biect de literatură şi în care legiune de artişti şi-au

I- M. Raşcu

topit personalităţile, ca şi fluturii în para lumînărei autorul Litaniilor Fecioarei a reuşit să închege o poemă simplă, considerată de un autor francez drept capodopera sa. A redat, după textul Sfintei Evan ghelii, pe care a căutat să-l reproducă aproape literal, toată drama Pasiunei, fără „umpluturi, fireşti în com poziţii ce caută efectul şi fără digresii prea insistente, Sub egida personajului numit, în poem, TJne voix, au torul şi-a îngăduit uneori discursive impresii şi elanuri mistice, ce se cetesc cu emoţie. Exemplu de transcriere fidelă a textului sfînt: L'Evangeliste: Et puis, pendant qu’ils mangeaient, Jesus prit un [pain et le b£nit Et le rompit et, le donnant â ses disciples, II leur dit: Prenez, mangez ! Voici mon corps. Ensuite il dit, levant le verre: Voici mon sang! Buvez-en tous ! Moi j’en bois pour [la foi deraiere. Mais fen boirai plus fard avec vous, au Royaume [de mon Pbre. In a doua parte a poemului, persoane, pasări, ele mentele naturei, cer Mîntuitorului să învie, dar el rămîne mut, pînă ce aude întrebarea unui copil: Jâsus, petit Jesus, je tombe de sommeil, Puis-je dormir, săr de Te voir ă mon reveil? Vas-tu ressusciter demain? Est-ce bien vrai? Jăsus Oui, oui, tu peux dormir. Je ressusciterai. Redată într'o formă variată ritmic în mod măestrit, cu interveniri personale de largă viziune mistică, Drama Pasiunei arată pînă la ce grad de potenţă artistică se poate ridica un poet, cînd pe lingă dex teritatea formală — neîntrecută — ştie să simtă şi să creadă.

7 Puţine cărţi de versuri mi-a fost dat să văd, în ca.r^ cunoştinţa formei în general şi a ritmurilor în specia să fi însemnat o mai variată şi mai completă stăpînn"e a tuturor mijloacelor producătoare de efecte artistice. Poate că autorul abuzează chiar, în acest volum, de darurile sale multiple. Paginile acestei—necontestat ingenioase opere par uneori un fel de întrecere pentru

Convingeri literare

a stabili un record. In cele patru mari diviziuni ale cărţei, cîte treisprezece poeme defilează în faţa pri virilor şi a simţurilor noastre, în treisprezece ritmuri variate eroic — dela versul de 3 silabe : Une goutte De rosâe Sar mori doute S’est brisie pînă Ia maestosul şi puţin obişnuitul vers de 15 silabe ’ O mer, o mer sonore, ensevelis-moi dans ton ăcume Et j’oublierai cette eau cristalline et trouble qai me hanţe.. Mergînd ascendent, ritmurile acestea îmbracă sen timente de un misticism clocotitor şi profund, care se traduce prin forme săltăreţe sau largi, reuşind să creeze, la sfîrşit, o impresie muzicală amplă, care te urmă reşte insinuant îndelungă vreme. 8 Din coardele atît de variate ale inspiraţiei D-Iui Godoy, una răsună mai luminos şi mai suav decît toate celelalte, atît de melodioase şi ele: acea a inspiraţiei religioase. Cultul Sfintei Fecioare capătă, în versurile acestei colecţii, o poezie de ardoare tinerească, redate prin vorbe simple, grupate în cîte două catrene şi un distih. Titlurile scurtelor invocaţii sînt înseşi versetele străvechilor litanii latineşti, ce răsună atît de melo dios sub bolţile catolicelor temple: o tentativă ase mănătoare cu acea, altădată încercată de Verlaine, care a pus în lapidare versuri toate capitolele Sfintei Liturghii. Asemănătoare încercare—mai puţin naturaleţa inocentă a expresiilor verlainiene, ca şi muzicalitatea lor spontană. La D-l Godoy, compoziţia strînsă şi prudent condusă prezintă totuşi acea înlănţuire discretă care subjugă şi plînge pe inimi: Măre de la divine Grâce, assiste-moi, Que je puisse moar ir et vivre pour la Foi! Fais jaillir de mon coeur le triomphal „je croisu ! Qai tremble avec Ies sourds craquements de la Croix. II est encor trop faible, il ch'erit trop la Tombe ; En face da Calvaire il songe aax hicatombes ; Je le veux aussi pur qae Ies larmes qui tombent De ton denii itoilâ sur les blanches colombes. Convingeri literare

I. M. Raşcu Mere de la divine Grâce, soutiens-moi! Emplis d’aube la nuit de mon dernier pourquoi. (Mater Divinae Gratiae) Lectură legănătoare şi purificatoare, ca un cîntec

de orgă.

In această plachetă, dedicată lui Francis Jammes : Allons souffriry ami; toute nouvelle epinc Fera briller dans Vătne une nouvelle fleur. Allons! toif couronnâ par la Douleur Divine, Moi, portant sar mon coeur ta Divine Douleur, autorul încearcă să redea, în opt variate sonete, „mul tipla splendoare” a Oceanului, în diferite clipe ale timpului mai întâi şi în deosebitele înfăţişări ale fiinţei sale. In descrieri transpar ecouri din suferinţe sau din inchietudinea sufletească a poetului care, contemplînd întinderile marine, are viziunea lui Iisus mergînd pe valuri: Viens Jesus, mon Jesus adore! Goutte ă goutte Ma douleur tombera sur ta douleur. La roate De VInfini devicnt le sourcil d’un enfant. Ie ne crains ni le ciel, ni Vhomme sans clunierc, Ni la Vie aux yeux clos. ni la Mort ephemerc. Je sais que ton sourire est lâ qui me defend. Poezia D-lui G. capătă tot mai mult o largă semni ficaţie transcendentă, blîndă ca o binecuvîntare.

LEON BOCQUET L12S 8RANCHES LOURDI2S, Albert Mcesein, 1929.

In ultimul poem al culegerei, premiată de Academia franceză şi pe care autorul ne-o oferă acum în a treia ediţie, poetul Lebedelor negre imaginează cele două judecăţi ce se vor exprima despre opera sa: II sera grand denia in, parce qu’it a souffert vor spune unii din viitorii cetitori, iar alţii vor apos trofa pe cîntăreţ: Pleureur sentimental, il manque d’envergurc, caracterizîndu-i opera: Un poeme d’amour ă tant d’autres pareil, ale cărui versuri ...ne parlent que d’automne, Et d'ombre clegiaque et de jours sans soleil... Ambele aprecieri conţin o parte de adevăr şi au torul, formulîndu-le, a dat dovadă de spirit autocrific şi de rară intuiţie, deşi le spune pe cele din urmă cu oarecare amărăciune bine înăbuşită. Sînt versuri scrise înainte de război, pare-se— şi producerile despărţite în timp de uriaşul cataclism sînt profund deosebite între ele ca sens, ca vieaţă şi ca tonalitate. Pe la 1910—1915 se cin ta aşa cum suspină vorbele din paginile ce străbat azi, cu emoţia călăto riilor în timp, restrospective. „Nu ştiu, e melancolia secolului care moare",.. lar gul şi retoricul vers al lui Vlahuţă, ar putea fi para frazat, vorbind de un început de veac tot atît de me lancolic, deoarece era totodată un sfîrşit de eră, pe cerul căreia mijeau, arare, roşietece şi tulburătoare aurori. Melancolia anilor de dinainte de război, scep-

I. M. Raşcu

rr“br« c“ :rL‘° isxtsi«s*

Nenorocirea pîndea la răspîntii:

Le soir tombe; au foyer le malhear s’est assis. Poetul mai vorbeşte duios de „1 etreinte de la terre", în poezii de o rusticitate de vis fumuriu, în cadrul că ruia şi moartea pare un înger „cu părul blond şi des" —de aceea e cîntată ca şi o amantă. Ni se mai pomeneşte de „ma jeunesse morte", din care sufletul vrea uneori să evadeze în vaporoase că lătorii. O langoare dezolată, o subtilizare bolnăvicioasă de sentimente caracterizează poezia acelei epoci de li nişte mocnită, prevestitoare de prăbuşiri şi de crude dezastre. Poezie de amurg, de romantism dulceag uneori, de „valse lente**, ea ne vorbea de „terasele cerului", de „balcoanele nopţei", de „le silence pensif", mai ales de această largă şi cuceritoare tăcere, element static, care închidea parcă toate inspiraţiile în ziduri de eterne crepuscule. Muritorii vegetau într'o prelungă şi amorţitoare aşteptare, străbătută numai de curentul electric al amintirei, care singură dădea sens traiului, venind vertiginos din trecut, păşind dîra prezentului şi afundîndu-se, sub formă de aspiraţii vagi, în viitorul incert. Şi în toate aceste melodii ale inspiraţiei e vorba mai cu seamă de toamnă, de toamna personificată şi prezentată în hieraticele ei înfăţişări. După trecerea in revistă a acestor aspecte, auto-etichetarea poetului, ca „melancolique et tendre", e firească şi lapidară. E ceva, în această poezie duioasă, din melodiile lui Rodenbach, deşi melancolia apare mai virilă în Les branches lourdes. . . Tot în versurile acestea, ecouri din bamain piing muzică insinuantă pe gînd: Cetait un soir d’azur, de reve et dentner^rfe3e’bas Un de ces soirs si beaux, qu'on se parle tont bas. amintesc de aale lui H. de Regnier, cîntăreţ al Veneţiei *au al pă

Convingeri literare

mintului italian, ce zîmbesc trist şi din cadrele poe ziei D-lui Bocquet. Pe alocuri, un vers ca : Tu grgvis Ies dcgres de la haute terrasse... trezesc în minte sonorităţi din armonioasele sonete ale lui Heredia. Saltul de la acest fel de literatură sentimentală, elegiacă, retorică, la acea din zilele noastre: sportivă, practică şi care, după sfatul verlainian, a sucit gîtul re toricei— a trebuit să fie făcut peste o prăpastie uriaşă. Alexandrinele D-lui B. sînt corecte, monoton de co recte şi, pe lingă elementele mai sus semnalate, ele cuprind şi admirative rechemări în prezent ale unor figuri literare dispărute: Collin Muset, La Fontaine. Autorul încearcă să păşească apăsat, ca să lase în pămîntul ce străbate urma paşilor săi, pe care ţine să o hărăzească urmaşilor, ca pe un testament. Atavisme poruncitoare vor să dea vieţei autorului directive con turate, dar oboseala fizică a strămoşilor plugari apasă pe suflet şi-l anemiază. In lumea acestor inspiraţii eterice, ca tablourile unui Carriere, D. Leon Bocquet e maestrul sigur pe arta sa, care ştie să trezească, din procedee şi mijloace întrebuinţate şi de alţii, efecte reale, de o puternică sugestie şi de o largă rezonanţă. Modest şi retras din mişcările literare prea zgomo. toase, poetul a cizelat răbdător un vast poem, în care suferinţa etern omenească a vibrat intens, cu sonori tăţi ce te urmăresc insistent, ca şi un apus de feerie, peste un decor de iazuri moarte.

RENE GHIL CHOIX DE POfc.MES, Albcrt Messeit), 1030.

Tristă şi superbă activitate ! Tendinţe urmărite per severent, timp de patruzeci de ani, fără poticniri şi fără lndoeli. Operă clădită pe baza acestor tendinţe, ce nu şi-au găsit adepţi. Şi o operă (Oeuvre). alcătuită din numeroase volume, al cărei conţinut cere sforţări pentru a fi asimilat şi e departe de a împrumuta sufletului atitudini de avînt, de entuziasm sau de vibraţie. Plă cerea artistică e de natură cerebrală prin excelenţă, căci autorul construeşte ceea ce el a numit o poezie instrumentală şi mai tîrziu ştiinţifică. Născut la 1862, Rene Ghil moare prin 1926, cu desăvîrşire eşit din circulaţia numelor des repetate. Pe la 1886 a debutat, imitînd pe Mallarme, dar îndată personalitatea lui proprie s'a conturat şi teoriile-i destul de complexe au început a fi expuse în broşuri ca Le Trăite du verbe sau La Poesie scientifique. Metoda o împrumută filosofiei evolutive şi, prin opera sa, poetul vrea să reprezinte însăşi lumea. E un fel de mare frescă poetică, o Legendă a veacurilory mai formidabilă şi mai vastă decît a lui Hugo. In poemele ce va scrie totul va fi ordonat conform legilor ce conduc universul. Cunoştinţele ştiinţifice ale epocei îl vor ajuta să-şi solidifice opera, legînd-o de legile naturale. In modul acesta, sunetele şi ritmul vor fi utilizate după criterii nouă. Timbrul vocalelor se apropie de instrumentele de muzică, dar în acelaşi timp exprimă diferite sentimente fundamentale. Iată deci teoria „corespondenţelor" între sunete şi sentimente, între sunete şi colori, dusă la extrem şi lăsînd In urmă faimosul sonet „A noir, E blanc"... al lui Kimbaud. Instrumentaţia verbală a lui Ghil „combină cu vintele după afinităţile lor sonore". Ritmul are şi e

Convingeri literare

coloarea lui expresivă; el va corespunde energiei su fleteşti care-i dă vieaţă, decise va contracta sau am plifica, după acel element. Cezură clasică nu va exista în această poezie, în care rimele intervin întîmplător şi timid, iar strofele devin largi perioade. Această operă concepută în trei părţi: Dire des Mienx, Dire des Sangs, Dire de la Loi, vrea să evoce subiecte atît de vaste, încît preocupările obiş nuite ale cîntăreţilor lirici par, pe lîngă aceste eşafo daje uriaşe, glume sau fredonări improprii... Şi totuşi... Cine va putea spune, cu adîacă sinceritate, că le pre feră poezia lui Ghil?.., Poetul nu va cînta ochii iubitei sau amărăciuni de ordin personal şi aproape Dici una din temele clasice ale poeziei lirice nu va forma, în aspectele ce cunoaştem, preocuparea lui. Dragostea la dînsul aspiră spre marele Tot, căci „dragostea ome nească nu e decît unul din valurile Dragostei cosmice". In fiorul iubirei pămînteşti plîng toate constelaţiile şi „pasiunile împrăştiate în timp şi spaţiu". Acest mis ticism astral l-a condus la vasta viziune a lucrurilor, care participă la ritmurile ce dau impuls vieţei Totului. Această vieaţă e suprema realitate pentru poet şi în ea se cufundă şi se topeşte vieaţa omului. Poezie „ştiin ţifică" asia înseamnă pentru Ghil, căci „ştiinţa îl in teresează în măsura în care îi îngădue să surprindă legăturile tainice între vieaţa omului şi vieaţa Marelui Tot". Imbrăţişînd întreaga existenţă cosmică, poetul schiţează largi profeţii, căci concepţia sa despre lume îl va forţa să eounţe efectele, după cauzele consta tate. Ghil a fost din acei care au profetizat cataclismul din 1914 şi a fost desigur unicul om care a făcut această revelaţie în versuri şi cu douăzeci de ani îna intea marei prăbuşiri: Aux armes! Citâs d’Europe... Ie soir de deuil est arriv&I Totuşi Ghil e mai ales un poet epic. In această ca litate el încearcă un poem al Universului, în care lu mea condusă de ideea evoluţiei tinde tot mai mult să-şi dea seama de ea însăşi. Epoca pozitivismului, în care trăia poetul, îşi căpătă astfel epopeea sa. In ten dinţa de a-şi expune viziunea evolutivă a universului, Ghil găseşte izvor de inspiraţie şi sprijin în legendele

I- M. Raşcu

vechi indiene, pe care le-a studiat cu pietate. Ca şi vechii epici, poetul vrea ca epopeea ce scrie să oglin dească în ea tot ceea ce ştiinţa timpului său relevase despre om şi umanitate. Ghil a animat natura, dîndu-i un clocotitor elan vital, care din nefericire nu se co munică şi cetitorului, din pricina temperamentului mai mult rece al poetului, din pricina intelectualismului său de prea pură esenţă. Epopeea ne prezintă trei părţi distincte: o epopee cosmică, una a umanităţei şi una modernă. In cea dintăi ni se arată formaţia pămîntului, a vieţei, după teoria transformistă; cea de-a doua încearcă recon stituirea epocilor preistorice, iar în cea din urmă, îna inte de Verhaeren, Ghil a cîntat poezia energiei, a uzinelor, a Bursei, a războiului. Opera aceasta se resimte de construcţia teoretică prea anticipată şi prea totală a ei. De la începutul ca rierei sale, poetul a văzut clar toate aspectele operei ce va produce, odată cu toate diviziunele şi subdivi ziunile eirŞi nu s'a abătut o clipă, în lunga sa carieră, de la acest plan uriaş, pe care nu a reuşit să-l înfăp tuiască în întregime. Imense aspiraţii, ameţitoare concepţii, aridă şi descurajantă realizare. Volumul ce recenzăm ne prezintă, într'o pricepută alegere, ceea ce e mai demn de cunoscut dintr'o operă atît de inaccesibilă şi împrăştiată pînă azi în zeci de plachete. Domnii Gabriel Brunet, Noel Bureau şi Paul Jamâtî, în studii şi notiţe —din care am împrumutat unele relatări de mai sus — fac mai comodă înţelegerea operei lui Ghil şi dau pilda unei desinteresate şi pioase admiraţii.

FRANCIS JAMMES, POET RUSTIC In unele ţări străine, anumite regiuni devin familiare gindului, nu atît prin ghidurile documentate care Ie detailează frumuseţile, ori prin bogăţiile naturale — cît, mai ales, prin opera scritorilor, „specializaţi" în valo rificare de aspecte dragi. Cînd prilejuri tardive te poartă prin lumea unor astfel de privelişti, ţi se întîmplă să nu-ţi poţi aminti dacă în adevăr le-ai mai văzut în precisa realitate sau dacă nu cumva porţi în suflet reminiscenţe de îndepărtate lecturi. Şi nu ştiu pentru cine confuzia e mai măgulitoare: pentru scriitor, a cărui creaţie artistică a putut fi confundată cu însăşi creaţia naturală, sau mai degrabă pentru natură — că a fost luată drept operă de artă. Care dintre cetitorii poetului Francis Jammes n'â avut iluzia că peisagiile din vecinătatea Pirineilor francezi îi sînt familiare, ca şi acele din albumurile ce foileta în copilărie ? Jammes a evocat o lume de dureri potolite, de cîntece, de nostalgii şi de credinţă, între hotarele regiunei rustice, în care îşi petrece o vieaţă simplă, închinată poeziei şi lui Dumnezeu. E un rapsod care a înţeles glasul lucrurilor, al plantelor şi suferinţa mută a blajinelor animale — care a cîntat peisagiile şi cerul, dar şi „proza de toate zilele", în deletnicirile umile ale semenilor săi, pămîntul şi munca. Nu e, totuşi, un „poet al ţărănimei"—formulă ce pre supune, pe alocuri, tendinţe sau preocupări de ordin social; nu e nici un cîntăreţ „populist", aşa cum se etichetează astăzi cei ce evocă lucrurile rurale şi su flete simple şi cu atît mai puţin, un scriitor pentru popor — ci e un adevărat „poet rustic", aşa cum lui însuşi i-a plăcut să se intituleze, un aed al rusticităţei, în cel mai larg înţeles al vorbei: vieaţa legată

I. M. Raşcu

reuşeşte, astfel, să fie expresia celei mai nuanţate jvtex«rtlS^ICe' ”Pe fIuerul cioplit grosolan, voi cînta delicat , afirmă poetul, care ne mai spune că a zu grăvit natura, aşa cum ar fi copiat litere după un model de caligrafie. Totuşi, na făcut numai atît, A contopit aspectele şi fiin{ele, a înfiripat o poezie a colorilor şi a vieţii pure, făcînd din contraste — ar monie. Animale care mor, privind îndurerate, fără sa înţeleagă şi — alături de aceste întunecate imagini — chipuri feciorelnice, zîmbind printre roze şi ploaie, „toate acestea, spune poetul, alcătuesc un amestec, un lucru blînd şi trist, pe care omul cu trăsăturile as pre l-a numit vieaţău. In cadrul de vibrantă rustici tate, oamenii sînt descrişi fidel şi obiectiv, aşa cum slnt zugrăviţi cerbii, şopîrlele sau paserile; ei sînt priviţi cu acea curiozitate trează faţă de orice operă a Creatorului. Din cînd în cînd, o vorbă notată ajută definiţia unei atitudini. Dintre fiinţele cuvîntătoare îl atrag, mai cu seamă, cele nefericite sau fetele gin gaşe, de o candoare palidă. „Am în acelaşi timp sufletul unui faun şi al unei adolescente", recunoaşte poetul. Din acest suflet şi din cel al modelelor sale umane, Jammes împrumută lucrurilor şi animalelor, care devin astfel entităţi de o clară personalitate. In Romanul unui epure, „eroul" este fricosul patru ped hărţuit de cîni, şi de a cărui soartă îţi simţi afcîrnate atenţia şi întreaga duioşie. Ii urmăreşti peri peţiile — şi sfîrşitul bietului animal, sfîrşitul obişnuit al epurilor de cîmp, ia proporţiile unui tragic desnodămînt uman. Această lume evocată colorat şi mai ales patrupe dul personaj, săltînd prin „cimbru şi rouă", îţi amin tesc de Jean Lapin din alegoriile lui La Fontaine. Ca şi clasicul fabulist, Jammes vibrează sufleteşte, cînd contemplă natura. Ca şi autorul „Greerului şi al Furnicei", poetul contimporan priveşte lumea, pe care o cîntă cu înţelegere şi adesea cu sprinţară ironie. Din aspecte rustice, amîndoi storc subtile constatări. Fabulistul însă era un mare distrat, care îmbrăţişa în largi priviri sintetice „natura-mamă", ştiind să-şi

Convingeri literare

însuşească sufletul ei, înainte de a o cunoaşte, in toate amănuntele, prin savantă disccare. De aici acele cîteva anacronice înregimentări şi caracterizări zoologice, care amuză. Jammes, în schimb, este cu noscătorul erudit al lumei ce descrie: speciile florilor, atitudini caracteristice, „ticuri" chiar de-ale animale lor, detalii imperceptibile pentru muritorii comuni, sînt trecute în revistă şi accentuate cu educată pri cepere. Jammes e numai atenţie analitică, atunci cînd e vorba de vieaţa care-1 inspiră. Ai impresia că, îna inte de a le zugrăvi, a mîngîiat fiecare petală de floare şi fiecare frunte resemnată de umil animal. Dar mai mult decît la Fontaine, la Jammes întîlnim, pe lîngă sarcasm fin, spirit de observaţie şi plastici tate, — un sentimentalism viril, interior, adine uman, însă fără eftine expansii; o dragoste pentru personagiile sale, cu atît mai intensă, cu cît ele sînt mai umile : „O cini sărmani — exclamă el — simţiţi voi, cînd vă mingii craniile teşite, toată efuziunea inimei mele ?M Şi apoi, adresîndu-se altui animal, mai oropsit decît cel dintâi: „îmi eşti frate, o măgăruş umil. înaintezi domol. Ai aerul că, mergind, îţi spui: Nu pot să um blu mai repede. In adevăr, nu mai poţi—cazi. Atunci oamenii te bat şi trag de funia care ţi* e legată de bot, atît de tare, îneît gingiile ţi se ridică şi lasă să se vadă bieţii tăi dinţi galbeni, care au păscut numai suferinţe". Iar cînd un viţeluş e tirit spre abator, poetul găseşte, în acest spectacol, prilej pentru cea mai mişcătoare lamentaţie: Era grozav, o, bietul viţeluş cum îl tîra la abator, mai adineaori, cum se'mpotrivea şi cum se străduia să lingă picăturile rămase din ploaia scursă’n tîrgul trist,pe ziduri cenuşii de case. 0, Doamne, şi ce bun şi blînd părea el, care toate drumurile pline de scoruşe le ştia. O, Doamne, tu care nc-arăţi atîta îndurare, Zi-mi că va fi pentru noi toţi, odată, o ertare Şi că'ntr’o zi, în cerul luminat, rior să mai fie Viţei micuţi şi drăgălaşi să-i ducă la măcelărie, ba chiar că, dimpotrivă, deveniţi mai simţitori, le vom încununa corniţele cu flori. O, Dumnezeul meu, fă tu ca sărăcuţul ăsta de viţel Să sufere cît mai puţin cînd o intra cuţitu'n el. Versurile acestea, transpuse cu măestrie de poetul Perpessicius, ne arată că Fr. J. a împrumutat ceva din

I* M. Raşcu

larga dragoste franciscană pentru cei „care nu cuvîntă“ şi în care, ca şi Sfîntul de Ia Assise, poetul vede fraţi, deoarece şi la ei descopere dureri ce merită compă timire. Nu există subiect umil, după Jammes. „Nu trebue să deosebim arta de vieaţă. Toate lucrurile, spune el, sint bune de descris, cînd sînt naturale—şi lucrurile devin frumoase, cînd le priveşti cu simplitate". Să contemplezi vieaţa, aşa cum deschid copiii ochii miraţi asupra aspectelor ei. Meticulos—să notezi cu emoţie ceea ce-ţi cîntă imnuri în suflet. Şi melodii su fleteşti ispititoare trezesc mai ales lucrurile simple — deci totul e izvor de poezie. „Totul cîntă în univers" spusese La Fontaine, cu o expresie de largă intuiţie, plină de rezonanţe. De aceiaşi convingere, Jammes— care n’ar fi putut niciodată exclama, ca desamăgitul Jules Laforgue: „ah, cît de cotidiană e vieaţa!" — a găsit poezie de pură esenţă tocmai în acest element zilnic, pe care-1 urmăreşte, dealungul celor patru ano timpuri, scriind astfel un ingenios Almanah al poetu lui rustic. Sînt artişti, creatori de vieaţă, despre care s’a spus că fac concurenţă stărei civile, înmulţind numărul mu ritorilor, prin nepieritoare realizări. S'ar putea spune că Jammes face concurenţă, într'o privinţă, însăşi succesiunei naturale a sezoanelor. In paginile „Almanachului" său, după trista perindare de zile ploioase, pomii înfloresc în livezi, iar „muncitorii cu-a lor plu guri" aruncă fecunditate în brazde negre. Mai tîrziu, căldura dospeşte sub coji de fructe, viile se culeg, iar „cîmpia, cînd începe să moară, atunci devine mai fru moasă". In cursul acestor perindări de anotimpuri, poe tul notează tot ce îi chiamâ privirile mirate. Astfel, admirîn d fructele livezilor, piersica devine „rezumatul soarelui", iar mărul împovărat sub greutatea roadelor roşii „pare un cer de unde se ivesc sute de figuri de îngeri bucălaţi, având în josul obrajilor frunze, în loc de aripi". Intre flori, notează farmecul liliacului violet, „liliacul greu de ploae, care pare cerul solid al grădinei". Pe alei, florile de castani sînt „candelabre ale căror făclii nu pălesc la lumina amiezei", iar crinul „înălţat către cer, se roagă. Nu-1 întrerupeţi, spune poetul, decît pentru a-1 aşeza la picioarele Maicei Dom nului". „Nu pot să încerc vre-un sentiment, mai a-

Convingeri literare

daogă el, care să nu fie întovărăşit de imaginea unei flori sau a unui fruct. Amintirea mea este vegetală*. Insă pe lingă plante, toate vieţuitoarele ce trăesc aproape de pămînt, după cum am văzut, îi sînt fami liare. Analizînd şi iubind creaturile multiple, ce împo dobesc scoarţa pâmîntească, poetul ajunge de se simte îndrăgostit etern de solul ce l-a produs parcă şi pe el, ca pe o plantă: Vreau să îngenunchez pe pămîntul natal, Vreau să mor de dragoste, recunoscîndu-l. Şi recuno3cînd acest pămînt şi privindu-1 din nou, cer cetător, poetul găseşte, în sfîrşit, un ţel al drumurilor sale trudite : In mijlocul cîmpiilor se înalţă biserica — Acolo este refugiul şi acolo e visul. Paşii îl poartă spre sanctuar şi întrînd în încăperea Iui, toată natura, in juru-i, se preface într'un templu nemărginit. Fr. J. a ajuns la Dumnezeu, prin natură. Iubind animalele, plantele şi făpturile cuvîntătoare, a iubit pămîntul şi pe cel care a creat toate şi care e prezent în toate. La această răspîntie a activităţei sale, poetul îşi recunoaşte misiunea : să cînte pe Dum nezeu „modest şi bine*. De acum înainte opera lui J. devine un imn pentru Creator şi pentru Creaţie, un uriaş poem religios. Concepţia aceasta, care va rămînea cea statornică, va fi exprimată şi artistic valorificată în producerea de căpetenie a lui J.: Georgicele creştine—poem agricol, savant în formă şi plan, simplu în concepţie şi inspi raţie, ce aminteşte, desigur, opera virgiliană, dela care poetul francez a împrumutat prestigiul titlului celebru. Bucolic şi didactic, avîntat şi minuţios în acelaşi timp, poemul prezintă, în largul cadru al celor şapte cînturi ce conţine, o frescă armonioasă a îndeletnicirilor rus tice, în specială legătură cu munca omenească („tot deauna măreaţă'*) legată de brazde, înobilată de cre dinţă şi de dragoste. Jammes cîntă aici, în cuminţi distihuri alexandrine, „frumuseţea pe care Dumnezeu o dă vieţei de toate zilele". Ca şi în „Almanahul" său, însă în proporţii mult mai ample, se zugrăvesc aspecte din desfăşurarea anotimpurilor: sfîrşitul verei, culesul

I. M. Raşcu

viilor, patriarhalele nun{i la tară, cu mese îmbelşugate in jurul cărora sufletele rîd, slujbele la biserici 'm vreme de iarnă; se arată apoi scene de moarte umilă, cu obiceiurile ce sfinţesc această taină; se evocă fe cioarele rustice, care — cu gesturi ancestrale — se în torc acasă, purtînd, ca „Rodica“ noastră, ulcioare pe umăr ; asistăm la seceriş, la clăci, unde ascultăm legen de pitoreşti şi pătrundem sub bolţi de păduri veştejite, în toamnă şi în singurătate. In mari paranteze, abil in troduse în întreg, ni se dau sfaturi de ordin agricol; se condamnă, ocazional, maşinismul modern, ucigător al Poeziei; ni se vorbeşte de bolile ce bîntue toamna, apoi ni se povestesc întîmplâri cu eroi necăjiţi, îndră gostiţi totuşi de vieaţă şi de pămînt. Iar peste toate aceste elemente, planează suave invocaţii, ca acea (din cîntul 111) către Sfinta Fecioară, sau rechemarea figurei Mîntuitorului în cadrul acţiunei sau apariţii de îngeri ori de binecuvintări eucharistice pe lanuri de grîu. Personagiile de frunte din această descriptivă epopee sînt pămîntul şi omul care-1 munceşte, peste care co boară protecţia Divinităţei; căci mai înainte de orice— şi autorul o spune hotărît şi subliniat, în Prefaţă şi în titlu—Georgicele alcătuesc o carte creştină. Alţii, înainte de Jammes, au mai cîntat pămîntul şi darurile lui. Poetul o ştie—dar ştie deasemeni că şi el a văzut lumea năseîndu-se sub ochii săi şi pentru asta are impresia că şi el a contribuit cu ceva, prin observaţiile ce le-a , cules şi sufletul pe care l-a pus în ele, la înfiriparea | ei treptată. Poemul care a oglindit o, întreprins în vîrsta coaptă, e, după expresia lui, fructul pe care floa rea îl dărueşte Verei. Naivităţile, poate voite, din primele opere, au dispărut. Totul e exact, egal şi clasic în evocările agreste ale versurilor ; dar oricît simpatia, ____ subiectul ales ar fi accen dragostea ________ autorului pentru tuate, poetul se fereşte de idealizare beată şi pripită. Idealizarea presupune tendinţe, iar tendinţa retorică, elocvenţă. Jammes însă şi-a însuşii, în această privinţă, „crezul" lui Verlaine: „ia elocvenţa şi suceşte-i gîtul . Simplitate si adevăr, inocenţă, iubire de pămînt, umilinţă şi adoraţie pentru Dumnezeu: aceste formule alcătuesc ceea ce s’a numit jammism.

Convingeri literare

In veacul de blazare şi de negaţie în care trăim, lec tura unei opere clădită pe astfel de concepţii îţi re varsă în suflet răcoare proaspătă, ca aceea pe care o simţi cînd, prin arşiţa verei, treci pe lingă fîntîni cu apă vie, 1930

ConviTigei'l literare

MIHAI CODREANU STATUI (MM)

Cel mai necontestat titlu de glorie al distinsului poet ieşan este fără Îndoială Sonetul, în cadrul stră lucitor al căruia a ajuns, după o îndelungă şi penibilă muncă, să fixeze unele din cele mai curate şi mai se nine armonii. Poetul Codreanu nu este numai un cîntăreţ ce preferă citeodată această pretenţioasă formă de concise dimensiuni ; el este un iubitor îndărătnic al celor 14 versuri endecasilabice, un meşteşugar serios şi un erudit al poeziei, aşa încît îl putem con sidera fără exagerare ca pe cel dintâi şi singurul ade vărat sonetist al nostru. Căci desigur nici bătrinul Asachi cu: Cele neguri ce-s în rîpci Aheronului născute, A'lor aripi întinsese peste-a Daciei cîmpie... nici Sihleanu cu: Peste ţărmuri depărtate Vezi tu rîul călător... şi nici chiar Eminescu, la care sonetul n'a fost o pa siune şi n'a fost cultivat cu o precisă respectare a formei sale — care nu e facultativă — nu pot fi consi deraţi ca „specialişti* din acest punct de vedere. D-l Codreanu, al cărui temperament s’a simţit pu ternic atras către acest laconic mod de exprimare a frămîntărilor sufleteşti, s'a devotat lui cu tot entu ziasmul — poetul ar adăugi: „stăpînit şi rece"— găsind în el aproape singurul mijloc, în vremea din urmă, pentru notarea melodiilor sale sufleteşti;... şi în acea stă privinţă — şi numai în aceasta — autorul „Statuilor" ar putea fi comparat cu recele, cu olimpianul Heredia. Aspecte de sentimente şi idei variate se vor perinda îmbelşugat din foiletarea celor 138 de pagini ale vo-

I. M. Raşcu

Imnului. Evocarea trecutului va fi refugiul de predilecţie al poetului. Toate perspectivele şi fazele acestui trecut vor fi încrustate în armonia severă a ritmurilor faina vremurilor biblice va prinde glas de harpă, cînd artistul va rechema din codrii veacurilor măreţia Po topului : Dar glas de tunete I-a spus cuvlntul Şi-a poruncit torentelor să cadă, Cînd Dumnezeu n’a mai putut să vadă Păcatele ce’nlunccau pămîntul... Şi s*a pornit atuncia groaznic vtntul... Şi fost-au norii trăsnetelor pradă Şi-a fost potop... şi-a turmelor grămadă Sub munţi de valuri şi-a găsit mormint ul... Un tablou biblic, însă, va fi reprodus adesea nu numai de dragul frumuseţei sale, ci pentrucă poate prileji o reflexie asupra unei stări de lucruri, unei atitudini generale a omenirei E vorba de TuttiuI Bcibel: Babelic turn, măreaţa ia ruină Născutu-s’a din setea de lumină Ce pururea pe om va să-l ucidă,— Căci visul tău în veci o să rîvnească Spre lumi de unde să se prăbuşească Din cărămidă peste cărămidă. * • 0

După Biblie, antichitatea îi răpeşte deasemenea acorduri de evocare admirativă : In faţa piramidelor. bogate, Doar Sfinxu'ndreaptă, zimbitor, profilul: Surîde c’un sarcasm etern, copilul Cel răsfăţat al vremilor uitate. Lumina claselor sacerdotale Si pompele măririlor regale De-acest surîs sint toate cîntărite: Căci de-a pierit Egiptu’n noapte-adîncă, Pe urma gloriilor lui cernite, ^ w Eternul Sfinx şi-acum sunde inca. Tot antichitatea îi inspiră artistice variaţii, pe tema ispititoare a mitologiei: sonetul intitulat Migrena olympică e caracteristic prin originalitatea şi prin uşoara şi nobila ironie ce-1 parfumează : Durerile-mi de cap nesuferite Mă ’nctntă mult—căci Jupiter, odata,

Convingeri literare

Avu şi el o criză blestemată : Vulcan îl vindecă pe nesimţite. Cu muchea unei barde ascuţite, Lovit-a ’n creştet pe cerescu-i tată. Dar, fulgerînd, din tidva ’nsîngcrată Ţişni Minerva'n seînteeri subite. Feraru’ încremeni văzînd minunea Şi fruntea-şi prosternă. înţelepciunea Rosti atuncia strania sentinţă: „De mine ’n lume n’ar fi fost nevoe, De n’ar fi fost suprema suferinţă Şi capul nu l-ar fi durut pe Joe“. Dar D-l Codreanu va sculpta „statui" şi'n marmoră medievală... Castelul părăsit—această obsesie a unui şir întreg de generaţii plingătoare—l-a urmărit şi pe D-sa şi singurătatea lui haotică i-a inoculat regrete, căci Baroni şi conţi şi duci şi toţi magnaţii S’au stins din fastul încăper ei sale. E-un gol imens, cu bolţi monumentale, Ce dau fantastice halucinaţii... Figura mongolică a lui Atila, oprindu-şi galopul nebun în faţa Romei, înfăţişarea inspirată a Iui Mahomet pornind agale, ca să înfrunte gluma norodului, „spre titanul din zări“, prouunţînd „silabele divine" : „Cînd muntele la Mahomet nu vine, Se duce singur Mahomet la munte*— îi alimentează sonete viguros conturate, clasice în preciziunea.lor cioplită... Dar lumea medievală e mai întăi de toate Spania, cu veşnicii ei trubaduri şi paji buclaţi, cu punţile înlănţuite ale castelelor şi cu violele răsunînd pe sub ferestre. Puternica atracţie ce a exer citat această lume asupra închipuirei poetului, scăldindu-i sufletul în „nostalgii medievale", se vede mai ales din legănătoarele versuri cu care începe sonetul de la p. 35 : Mi-i dor de lumi trăite prin romane, Cu trubaduri ce intră pe’nserate Jn tainice castele fermecate Şi se ’ndrăgesc cu blonde castelane... S’aud bătăi, la poartă, de ciocane Şi-un paj discret, cu pletele buclate, Desleagă lanţul punţei ridicate, Cu roze’mpodobită şi liane...

I- M. Raşca Şi in legătură cu apusele vremi medievale, sufletul

sstrt

ciclu întreg de sonete, poate cele mai armonioase şi mai sugestive ale întregei colecţii. ^ Din deal, de pe Galata, umbre pale jertfind în jos; pe drum clipesc lumine ■ Jar laşul îngrădit de verzi coline, Sub raze de luceferi doarme’n vale. Pieri legenda strălucirei sale! ...Şi'nmormîntată'n scumpele ruine, Povestea vremilor celor senine Surîde’n somn cu zîmbete de jale. „Povestea vremilor celor senine" surîde însă şi în privirea, înveşnicită în bronz ori în marmoră, a lui Miron Costin, Ştefan cel mare sau Alecsandri, înaintea cărora poetul îngenunchează în versuri muzicale,.. Şi peste toată această lume de măreţii prăbuşite, luna îşi scaldă lacrimile în Bahluiul leneş, care curge'ncet... ca o reptilă, Cu solzii plini de stropii uri murdare.. Trecutul, în poezia D-lui Codreanu, nu este un prilej pentru lungi tirade şi declamări artificiale... El nu va fi cîntat nici pentru a îmbărbăta prezentul, nici pentru a-1 înjosi... Evocarea sa apare, în aceste scurte poeme, mai mult ca un control şi ca o subliniere ale puternicului sentiment de iubire a frumosului, pe care poetul fl caută însetat pretutindeni... Fără a filosof* adine asupra nimicniciei gloriei omeneşti — au avut grijă alţii, înaintea D-lui Codreanu, să banalizeze aceste reflexii—D-sa se mulţumeşte să învie, în colori puţine dar viguroase, fragmente caracteristice din armonia veacurilor de altădată... Dar reînvierea trecutului naţional trezeşte un nou sentiment; acel al iubirei de ţară. Ciclul Patriei, alcă tuit din şapte sonete, va cînta Dorul care Din văi şi munţi şi valurile-albastre Se'naltă'n zbor de doine către astre, Co gingăşie-atît de-armonioasă, Cum nici un neam nu i-a simţit fiorul... va da vieaţă tablourilor pastorale, scenelor istorice, va intona cîntece de haiducie, va înălţa rugăciuni sp

Convingeri literare

Domnul, pentru curăţirea pămîntului acestuia de vrăj maşi, care ne bintue... cu furtune Şi-ogorul părintesc mereu ni-l fură... pentru ca, la urmă, în patru strofe avîntate, să sinte tizeze toate aceste simţiri şi imagini, într'un tablou mîndru al Patriei care i-a dat naştere: Eu rio slăvesc ca pe-o icoană vagă, Ci’n tot ce văd ea capătă'ntrupare; In tot ce simt fiorul ei tresare Şi’n tot ce am fiinţa ei mi-i dragă! Ea-i munţii mei şi codrii plini de vlagă Şi-a rîurilor mele legănare, Tot cc-i pustiu, cînd sint în depărtare, Cînd vin spre ea începe să m’atragă... D-l Codreanu nu se poate abţinea — deşi dorinţa îi este de a-i rămînea în urmă „o rece armonie de so nete* — să nu fie sentimental, cald şi chiar pasionat, cînd îşi exprimă iubirea erotică ce-1 stăpîneşte şi cînd se va pregăti să intoneze pentru „ea* şi apoi pentru cetitorii săi „eternul cîntec", după cum îl numeşte, în titlul ciclului cuprinzător de asemenea inspiraţii... La început, sufletul îi va vibra măsurat, agale, pa timile ferbinţi topindu-se întrio resemnare dureroasă: Lirismul meu... cu fruntea abătută într'un sonet umil îngenunchează Şi urma voastră, Doamnă, v’o sărută .. sau : Adeseaori cînd te privesc, îmi pare Că eşti sculptată'n marmora din care A fost sculptată Venere Astarte... Şi-atunci, slăvindu-te ca pe-o scîntee Din flacăra nepieritoarei arte, Eu nu cutez să te iubesc, femee... pentru ca, mai tîrziu, sentimentul din ce în ce mai înăbuşit să izbucnească fie In cuvinte arzătoare şi nervoase: In pieptul meu e clocot de suspine " Şi m’au gonit din ceata lor satirii, Că nu mai rîd, de cînd te ştiu pe tine— fie în tînguiri de un curat idealism, ce amintesc prin aceasta erotismul suav din unele poezii ale lui Eminescu:

1* M. Raşcu Ridică'ncct lăsatele perdele Cu mina ta uş?r înfiorată de misterul umbrei încărcată Răsări în spumă albă de dantele. De-ai şti ce tristă-i fără tine luna lu ai veni la geam întotdeauna bă-fi scalde păru'n blondele ei raze... Acest idealism, ce rareori la noi şi-a găsit expri mare mai fericită, apare şi mai plastic in terţinele ce urmează: ...de-aşi atinge scumpa ta fiinţă Cu cea mai mică umbră de dorinţă, Aşi profana iubirea mea curată, Căci mi-aşi muşca, pe-a tale buze, visul... Şi’n sărutarea mea necumpătată, Ca'niăiul om mi-aşi pierde paradisul... Mai notăm — printre sentimentele reprezentative ale poetului — şi pe cel al naturei, pe care-1 găsim în multe din paginile volumului, cu aceiaşi cumpătare precisă de calificative şi tonuri... Un stejar lovit şi schilodit de mînia tiăsnetului rămîne aşa dealungul anilor, servind drept cuib pentru vulturi... Lumina ce cade, noaptea, din înaltul boitei, asupra crengilor lui „uscate şi macabreu, inspiră autorului un minunat Efect de lună: ...Şi doarme'ncins de supărare-adîncâ, Pe cînd cu ochiul ei de şarpe, Luna Hipnotizează pacea lui de stîncă... In general, noaptea cu tainele ei scăldate în linişte şi în umbră va servi adesea ca model cîntăreţului. . Cine din admiratorii D-lui Codreanu nu e urmărit de eterica melodie din Somnul tozcIoy ? Dorm trandafirii, dorm... o violină Ingînă dulci preludii de iubire... melodie ce se transformă în adevărat concert de sunete, raze şi colori, în cele două din urmă terţine. Iţi pare noaptea ca din crini sculptată, Atît de dulce e şi de curată^ Aroma ce din sînu-i se ridica... Dorm trandafirii, dorm... pc cînd zefirii Adie'ncct, încet inel, cu frica, ^ Din somn să nu-mi trezească trandafirii. E de observat însă că şi la D-l Codreanu, ca şi Ia alţi poeţi de-ai noştri, natura e de multe or. un cadru

Convingeri literare

pentru fixarea şi înfrumuseţarea sentimentelor expri mate... Amintim pentru aceasta So7iata lunei, Sonet artezian (o simbolizare erotică, de efect), Eterna tri nitate, O noapte şi altele. Din atenta examinare a „Statuilor", se poate des prinde şi o atitudine a poetului în faţa vieţei, o con cepţie anumită asupra lucrurilor din natură, o uşoară filosofie ce pluteşte discretă printre rînduri. Fără a fi deosebit de profund, poetul e în genere un intelectual ce caută să scruteze enigmele încuniurâtoare, atît cit îi pot îngădui legile poeziei... Şi în sonetele sale — o calitate preţioasă — D-l Codreanu a ştiut să... cugete îa cadrele bunului simţ. Gîndurile sînt împrăştiate cu măsură şi pricepere, în ritmul versurilor sale — ele nu-s subliniate şi, natural, nici desvoltate.,. Efectul lor e mai mult sugestiv şi deschizător' de orizonturi lu minoase... In modul acesta, un rînd va cristaliza o cu getare, o strofă va indica o atitudine: Nu te conduce nimeni; slai de sine... Şi-fi eşti tu singur Dumnezeu—şi Firea E un pustiu pe care nălucirea II umple cu castele ori ruine... In acest catren, ca şi în versul: „în lume eşti sau lumea e în tine ?“, e condensată întreaga concepţie a poetului asupra vieţei şi a rostului pe care l-ar avea omul în univers... Faţă de suferinţă, cîntâreţul n’are nici revolta aspră a romanticilor, nici teama mentalităţei burgheze : Nu fe’ngrozi, poete, de durere Şi nu fugi de dînsa niciodată: Ea face poezia mai carată Şi-i dă o mai statornică putere... Poezia izvorăşte din suferinţă... (idee banală, dar abil exprimată, prin ajutorul unei comparaţii ingenioase): poezia doarme’n suferinţă Cum doarme diamantul in cărbune. Faţă de Dumnezeire, autorul are o atitudine cu to tul rezervată. El adoră însă altă „divinitate", în faţa căreia se prosternă, umil: E’n tot, şi-i tot. In roza ce’nfloreşte E sevăy şi-i parfum şi e coloare... E melodie’n cîntec de vioare... Şi noapte şi lumină se numeşte.

42 Raşca E da şt nu. E leagănul şi dricul, E Dumnezeu-Satan într’o fiinţă... — salut şi slavă Lui pe veci: Nimicul.

H.C,*rUllaVaI.a^tei conceP{i>> atitudinea poetului ar trebui să fie indiferenţă eternă şi neşovăitoare faţă de tot ce există în natură, atitudine pe care autorul ar vrea chiar să o sintetizeze în Scrisoare postuma: Vieaţa e o serbătoare plină De cintece, de jocuri, veselie, De flori, de sărutări, de poezie, De visuri, de-armonii şi de lumină. E-un bal; e o petrecere deplină; Alai de zgomotoasă frenezie; E un banchet superb; e o beţie Cu vin gustos, in spumă cristalină. Iar moartea-i somnul; e adînca pace, E-odaia ta' în care totul tace; Ţi-e patul ce te-a şt captă cu odihnă. Frumos, vîriejnl vicţei l — dar te-apasă.. Şi doritor atunci de-a morţei tihnă, Te furişezi din bal şi pleci acasă. Cu alte cuvinte, nepăsare faţă de orice atracţie, de orice ispită ce te încunjoară ; vieaţa e mai bine sâ n’o trăeşti, cînd „vîrtejul ei te-apasă... “ Aşa ar fi, dacă poeţii nu ne-ar oferi mai totdeuna adorabile şi inerente contraziceri. Nu vom aduce nici o învinuire D-lui Codreanu, pentrucă de multe ori a eşit din indiferenţa sa, care l-ar fi plăcut să fie olimpiană şi a putut, ca noi toţi, să spere, să se înfioare, să se înflâcăieze... De altfel, sufletul său e departe de a fi pătruns de acea seni nătate obiectivă şi veşnică : din contra, el e chinuit de îndoeli — şi deşi i-ar plăcea o linişte neturburată să-i stăpînească fiinţa, poetul-ateu rîvneşte în acelaşi timp fericirea drept-credincioşilor : Şi cum n’aşi vrea să cred... şVn prostenare Să’nalţ spre Tatăl braţe umilite, Să plîng şi să mă rog să-mi dea ertare. Avem prin urmare a face cu un suflet profund zbu ciumat , chinuit de nelinişti ce-1 îndepărtează mult de pacea olimpiană. Sufletul acesta, departe de a se fu rişa din bal şi a pleca acasă, la orice oră, cu indife renţa aceluia ce neştiind, de ex., danseze, ar p răsi petrecerea abia începută - dimpotrivă, găseşte

Convingeri literare

farmece îd vieaţa aceasta, pe care nu crede de priso6 să le proslăvească... Poetul va înălţa imnuri de admi raţie patriei, naturei, pe care o va preamări în miile ei de aspecte, iubirei ce-i va îmbălsăma simţirea, fru mosului de pretutindeni, decît care nu ştiu lege mai strălucitoare, Căci m’a robit eterna lui fiinţă... Şi-mi trebuc substanţa lui senină, Cum voi aveţi supremă trebuinţă De aer, apă, hrană şi lumiw. Ei, cînd îţi trebue „substanţa lui senină", ca şi himina şi hrana, atunci nu te mai furişezi cu una cu două din bal, şi nu mai pleci acasă... Atît i se pare poetului de firească starea de zbucium al su fletului, de îndoială şi chiar de tortură, îneît într’un rînd, săturat nu de zgomotul balului, ci de liniştea „odăiei în care totul tace", săturat adică „de privirea lipsită de poezia lacrimeiu, „de-avîntul lipsit de mlă diere", el strigă : —Dă-mi înapoi suspinele, Durere... E contrarul atitudinei din Scrisoare postumă. Şi atunci... să ne erte poetul, cînd nu-i vom mai putea lua tocmai în serios afirmaţii de felul aceleia

de la pag. 121 : Şi-atunei zîmbind ne dănt mai bine seamă Că pajul Cupidon, tragedianul, E un actor banal de panoramă... cînd ştim cu ce delicateţe deosebită a fost tratat în alte sonete acelaşi actor, ce ştie să nu fie banal în toate împrejurările... încă odată : atitudinea poetului în faţa vieţei nu este seninătatea neturburată, ci ea e alcătuită din nelinişte, din zbucium, pe care cîntăreţul ar vrea să le mascheze, dar care izbucnesc sincer mai în fiecare poezie... Şi mor geinînd că n'am putut pe lume Să cuceresc din clipa-mi nemurirea Şi-aceluia ce-am fost să-i las un nume... Acesta e lirismul „stăpînit şi rece“ ? Dar aici am atins întrucîtva chestiunea temperamen tului artistic al autorului, care acum se va putea des-

4-4

I- M. Raşcu

prinde uşor, căci ne va râmînea doar să întregim fi zionomia sufletească schiţată în nodurile de mai sus. Autorul „ Statuilora este un suflet complex, pe care nu-1 poţi caracteriza cu o singură trăsătură de con dei. Am văzut că în cuprinsul volumului său sînt îm prăştiate cu dărnicie — pe lingă inspiraţii obiective, cc se găsesc mai puţine decît s’ar părea la prima vedere — şi produceri cu totul subiective. D-l Codreanu nu e un parnasian, propriu zis. Romanticul e mai puter nic în D-sa, decît olimpianul,., şi aceasta n'o spunem noi, ci singur o mărturiseşte, involuntar, în majorita tea sonetelor sale, ce-s departe de a alcătui... „o rece armonie". Intrucît, de ex., nu e sentimental-romantică Sonata lunei, din care am citat na ai sus, cu alt scop, cîteva versuri?... Intrucît, deasemenea, nu e pătrun să de o duioşie comunicativă melodioasa Cantilena

mamei ?

Iluminînd cu raze aurite A sufletului meu pustietate, Un cîntec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E-un cîntec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De braţul mamei tainic legănate Şi’ncetişor pe sînu-i adormite. îl cîntâ’n vtnt un flaşnetar pe stradă, Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca’n sufletu-mi aduccrile-aminte... Şi-ascult... şi sorb motivul Cantilenei... Şi’n corul vrem Hor de mai ’na iute Mă frige-o lacrimă din colţul genei. Intrucît efectul aici e mai puţin mişcător, mai pu ţin duios, decît în cunoscutele O mamă, dulce mamă, din negura de vremi... sau O lene grea se lasă din cerul cald de vară... aceiaşi temă, ale unor poeţi ce-au fost două poeme cu totdeauna străini de atitudinile nepăsătoare, îndiiereEeadevărat sentimentalism în acest sonet.şi încă un sentimentalism clocotitor, ce pare oarecum ma înăbuşit şi mai puţin expansiv, pentrucă e cnstal.zat

Convingeri literare

în haină severă de sonet. Şi observaţia aceasta nu e nlimai pentru Cantilenei mamei, ci încă pentru multe altele. Cetiţi de ex. Nostalgii medievale, sau Vedenii . In nopţile cînd luna nu se-arată Pustietatea asta ’ntunecată îşi pierde cu desăvîrşirc lustrul ; Iar către parcul unde mor castanii, Se furişează umbre: Castelanii Ascultă frămintîndu-se austrul... care sint produceri prin excelenţă romantice, ca şi so netul In părăsire: Clopotniţa încremenită’n vreme Slăvire către Domnul nu mai sună; Doar noaptea cîte-odată, pe furtună, Bătrînul clopot de arumă geme. Tot aşa De inimă-albastră şi altele. Exemplele s'ar putea înmulţi cu prisosinţă ; cetitorul le poate alege singur. Şi dacă lucrul stă aşa, ne întrebăm atunci cum rărnîne cu „lirismul meu e stăpînit şi rece", cu „recea armonie de sonete", cu „valuri reci ca rîndurile-aceste", şi cu altele asemeni... reci mărturisiri ? Să ne erte D-l Codreanu, dacă vom afirma că această atitudine a D*sale e mai mult o afectare... o poză ; o poză care-1 prinde, o afectare simpatică, totuşi... o poză. Dovadă pentru aceasta avem analiza necontenită pe care poetul o exercită asupra lui însuşi; la fiecare moment îşi diseacă simţirile, şi le studiază şi totuşi simţirile sprin tene şi neascultătoare îl iau înainte, nevoind să ştie de „codul poetic", după care cîntăreţul ar dori să se guver neze... Sigur... e aşa de „interesant" să fii senin şi ne păsător!... Atîţia mari poeţi au putut să fie astfel! D-l Codreanu vrea şi D-sa să fie din pleiada lor : N’am vrut să gem în jalnice cuplete, Ci vrut-am să rămîe după mine, O rece armonic de sonete... Numai că simţirea nu prea ascultă, totdeauna, de ordinele voinţei... Un poet care repetă mereu că e se nin, căutînd întruna să convingă pe cetitori de acea sta, un scriitor care-şi trădează predilecţia personală pentru o astfel de atitudine sufletească, reclamînd-o în fiece clipă, impunîndu-şi să şi-o păstreze şi căzînd oarecum în extaz, atunci cînd i se pare că a pus stă-

1- M. Ka^cu p-mire pe ea, nu poate fi senin, nepăsător în Doe-

firescmdint7JmeStăPÎnirCa *' ' *'** părea lucrul cd mai D-l Codreanu îşi dă prea mult seama de starea aceasta sufletească, pe care o rîvneşte, pentru a nu presupune—atunci cînd ea există—că e voită. Şi mai găsim o dovadă că e voită, în titlurile celor mai multe sonete din volum... Autorul, pentru a nu da impiesia că-şi cîntă sentimente proprii, a mascat lucrul, alegîndu-şi titluri foarte meşteşugite: Dumnezeul Ateului, Amurgul solitarului, Plîugerile unui apostat, PUn gerile unui estet, JRigoletto fâcînd paradoxe regelui sfiu. Scrisoare postuma, găsită la un sinucis, Testamentul, unui poet necunoscut etc. E de prisos a spune că ce titorii nu pot cădea în cursă, deoarece atît Ateul, cît şi Solitarul, Apostatul, Estetul, Rigoletto, Sinucisul şi... poetul necunoscut, seamănă ca două picături de apfi cu... poetul, foarte cunoscut, Codreanu... Dar admiratorii făuritorului de „Statui", care i-au urmărit activitatea prin atitea pagini de reviste, şi-l amintesc ca pe un cîntăreţ ultra-sentimental şi chiar plîngător... Cine a cetit Spre soare sau întâiul sărut va recunoaşte că un astfel de temperament nu se poate schimba cît ai bate din palme, luînd o înfăţişare cu totul opusă celei pe care o avea la început... Natural că între atitud nea avîntată a poetului de atunci şi acea de mai tîrziu este o oarecare deose bire... D l Codreanu a căpătat însuşiri de conciziune, de exprimare prin termeni proprii şi aleşi cu minu ţiozitate ; inspiraţia sa ni se prezintă acum îngrădită în 14 versuri, ce totdeauna de departe par rigide ); sufletul i-a devenit mai matur şi mai stăpîn pe sine decît în prima tinereţă, totuşi... prăpastia nu e atit de uriaşă între poetul de atunci şi cel de astăzi... De altfel autorul, în momente de sinceritate, îşi măr turiseşte singur taina sufletului, în sonete ce nu mai sînt găsite nici în camere de sinucişi, nici în pagini de testamente ciudate... ’ată, de ex. Flori de sera, dedicate sonetelor din volum, în care însuşi poetul vorbeş j. „Olimpica sonetului măsură'".

Convingeri literare

47 i

Culesu-v’am sămînţa de prin stele Şi-am răsădit-o'n brazdele durerei; V’am încălzit cu razele Himerei Şi v'am stropit cu lacrimile mele... iar in Decor simbolic, dedicat „criticului", e şi mai ex presiv : Doar de-l asculţi mai bine 2, prinzi de veste Că freamătul izvorului lunatic Ascunde sub cenuşa lui jăratic, Deşi ca ghiaţa glasul parcă-i este8 Ceea ce era de demonstrat. Prin urmare: ca să afli adevărata caracteristică a eîntecului D-lui Codreanu, trebue... „să-l asculţi mai bine". Acest lucru am încercat să facem in rlndurile de mai sus. Despre arta cu care sint sculptate „Statuile", vom vorbi mai puţin, pentrucă, in vremurile de astăzi, ni se pare că e mai mult o datorie pentru un poet, deeît un merit, crearea în forme cit mai sculpturale... Insă muzica deosebit de nobilă, armonia ritmurilor, „ansamblul" de melodii cuceritoare ce se împrăştie din atîtea sonete, alcătuesc o calitate reală a talentu lui D-lui Codreanu, care nu poate rămînea nesemna lată. Somnul rozelor, Simbolism de toamnă, între al tele, nici n’ar mai putea fi „puse pe muzică"... Sînt orchestrări complicate, de un efect covîrşitor... Dar şi D-l Codreanu, ca orice om, e supus greşelei. Defectele sale ies mult mai în evidenţă, decît în pro ducerile cutărui autor mediocru... Poetul îşi alcătueşte cuprinsul sonetelor, cu ispiraţii culese din lumea întreagă: toate epocile omenirei, toate anotimpurile, toate sentimentele aproape sint eternizate în trupul ritmat al statuilor sale... Şi în căutarea aceasta de note cît mai variate, uneori poetul poticneşte... Cîteodată sonetele nu cuprind absolut nici o „idee" : o obser vaţie fugară asupra naturei, o „pointe" ştrengăreşte strecurată în vre un ultim terţei, imagini presărate cu dărnicie, îţi dau impresia înşelătoare a unui cuprins plin şi populat de bogate elemente artistice... Sînt so2. JC vorba do Cintccul poetului. 3. In versul din urmă... iarăşi adorabila obsosio a D-lui Codreanu.

48 l* j"'1',*'

Raşcu

co.DS"“* li " ii tu „.putinii si.t ,ei,

ver^ticatc şi împodobite cu mâestrie: Atila Minunea Profetului Ţepeş Vodă. O inspiraţie aminteşte pe Alecsandri din „Pasteluri" : Pastorala. Ţepeş Vodă ammleşte pe... Bolintineanu. Intîlnim şi tablouri obiecpVe« adevărate acvarele schiţate cu pricepere: Plopul' Efect de lună; altădată semnalăm simboluri, mai tot deauna însă explicate didactic în ultima parte a poezi ei: Huhurezul. Ca şi'n ruina ce se prăbuşeşte, (Jn huhurez în mine locueşte: E suflctu-mi pustiu şi singuratic. ori Barcarolă, ori Şarpele cu clopoţei: Acest demonic şarpe —e Cuvîntul. împreunarea vorbelor şi a colorilor ce aîcătuesc ta bloul merge în unele poezii erescînd, oferindu-ne la urmă efecte de artă fulgerătoare, ca în Noaptea so netelor : Era o noapte de sonete plină Şi le prindeam cu farmec de surdină, Pe-a strunelor uşoară mlădiere... Dar au pierit duioasele cuplete, Şi-au stins misterioasa adiere In noaptea-aceea plină de sonete. Altele, ca „Somnul rozelor", pe care ne vedem si liţi să o pomenim şi de aslădată, sînt cu drept cuvint clasice ca perfecţie. Mai rareori, ca în Simbolism de toamnă, autorul stabileşte „corespondenţe" între stă rile sale sufleteşti şi elementele naturei încunjurătoare, sugerîndu-ne aspecte de zări larg deschise, în azurul cărora să ne putem completa aspiraţiile: Ascultă glasul frunzelor pălite, Cînd gem de vîniul toamnei biciuite Şi cad... şi mor... îngălbenind cărarea. E comedie plinsul lor şi-i dramă, Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea, Ascultă glasul frunzelor de-aramă. Spuneam mai sus că defectul-„puisqu'il faut I’appeler par son nom“ - se semnalează mai uşor m

Convingeri literare

poezia D-lui Codreanu... In adevăr, într'un sonet al O-sale, Suspin neronic, versuri ca: De-un dor zmintit tot sufletul meu geme... Şi-l tot gonesc... şi’n pace nu mă lasă devin supărătoare;... supărătoare sînt şi oarecare gre şeli de limbă : Cum pe morminte iese viorele. şi unele rime nu tocmai fericite: pană cu icoană, ce nu pot avea scuza asonanţei voite (permisă în poezia, contimporană), deoarece sînt plasate într'un sonet, care există numai atunci cînd ordinele lui tiranice sînt ascultate,.. Nu tocmai plăcute sînt şi unele rime puţin origi nale, ca de ex. duioasă, luminoasă, glorioasă, fru moasă (p. 39) — patru adjective ; sau porneşte, visco leşte, prelungeşte, croncăneşte (p. 46) — patru verbe, la acelaşi mod şi la acelaşi timp, E în orice caz ceva nepotrivit pentru sonete ce-au fost „sculptate ’n mar moră cu dalta" — al căror autor, cu toate acestea, poate fi considerat printre distinşii poeţi de astăzi... 1914

Convingeri literare

M. SĂULESCU DEPARTE (19U)

Pesimiştii, amărlţii şi scepticii pot să se bucure sau, dacă nu, să-şi mai economisească interminabilele bo cete la căpătâiul liţeraturei romîneşti tradiţionale şi sănătoase... Simbolismul nu e încă un pericol public, oficial.,., căci în toiul activităţei Iui de„. cucerire, me reu se ridică glasuri, chemînd „spre alte zări albastre", spre zările vechei literaturi şi ale „manierei" strămo şeşti, inspiraţiile contimporanilor — ale D-lui M. Săulescu de ex., care, în volumul său Departe, tine să-şi afirme cu mîndrie sufletul său romînesc („O, sufletul acesta de mine, romînesc!") şi care conştient de însuşirile i poetice, moşteniri fireşti ale scriitorilor noştri de altădată, îşi dedică volumul cu mărinimie „înain taşilor" săi... Această gravă şi înaltă conştiinţă a unei tainice che mări dă poemelor sale un aspect de avîntată mîn drie, simpatică în orice caz... ba cu atît mai priete noasă, cu cit autorul, în mărinimia sa — pe care ne-am grăbit a i-o recunoaşte — ne dă avansuri şi nouă... „simboliştilor"... In adevăr, D-l S. nu e străin de felul de a scrie al acestora... ba, pentru unele poezii, am putea spune, din contra.,. Firul inspiraţiei vechi apare împletit cu cel ai exprimărei artistice nouă; tînguiri prea cunoscute, comparaţii şi versuri mai puţin fericite, se îmbină cu îndrăzneţe ciocniri de cuvinte şi imagini, pe care ne-am deprins a nu le întîlni de obicei decît în paginile unora din aceşti huliţi dar obsedanţi artişti ai şcoalei moderniste... Dl S. a plecat însă cu prevedere la drum. D-sa ne face impresia unui călător supus la... regim, ce şi-ar lua în valiză medicamentele şi merindele prescrise de medic, dar care, din cînd în cînd, plictisit de atita

Convingeri literare

cumpătare burgheză, ar înghiţi pe furiş cîte un pahar dintr'o „nepermisă" băutură delicioasă sau şi-ar linişti stomacul, revoltat la un sfîrşit de masă, cu dulciuri alese... Decît, ele sînt de multe ori indigeste pentru organismele nedeprinse. Nu vrem să zicem că acesta ar fi în totul cazul autorului nostru, care, de altfel, trebue să o mărturisim, e un temperament foarte so ciabil, cînd binevoeşte să nu ocolească terenurile bles temate de alţii... D-sa cîştigă în felul acesta avantajul de a nu fi socotit străin de nici una din grupările literaturei noastre, rămînînd ca prin manifestările sale ulterioare să... opteze pentru una sau pentru alta, sau să continue a simpatiza cu amîndouă, lucru ce fără în doială e mult mai practic. Cetirea volumului Departe strecoară cetitorului pă reri întrucîtva şovăitoare, dar în general favorabile... Lumea evocată de poet, deşi de multe ori îndestul de cunoscută, e ispititoare şi comunicativă... Sînt sumare şi plastice descrieri de natură, totdeauna colorate de anumite stări sufleteşti: O lebădă pe ape, o salcie plecată, Şi luna sus, departe, o frunte ’ngîndurată, E tot ce poate-adesea în suflet să strecoare Atîtea tainici gînduri în care, cu’ntristare, Iţi vezi întregul suflet o clipă împărţit... meditaţii şi reflexii filosofice — multe de acestea : Nimic nu-i veşnic, iată, doar trecerea spre moarte Uşoară, fără ştire, — e singurul etern. Şi peste-atîtea vise şi zbuciumuri deşarte, Ca stavilă, pe toate, doar clipele s’aştern... gînduri uşoare, simpliste uneori: O, cine ştie, poate e totul o părere... —Şi cei ce plîng, ca şi acei ce rid O luptă duc, amară... —O, ştiu că doar în suflet sînt toate ce ne-apar... atitudini sentimentale, mai rar : Te chem! Dar numai ochi-mi pot să-ţi vorbească ţie... Căci mintea mi-e de vorbe în faţa ta pustie. De-ar fi să poţi o clipă afla ce vorbe n'am... mai des — întrebări şi iscodiri fără de rezultat asupra misterului ce ne încunjoară :

52 b M. Raşcu -Oez1rusnic1 n SHlet un dor de depărtare* melancolia clipelor trecute? Şi, nu rareori, o îndoială dureroasă, un pocite ce re ■ vine mereu : aHnc T nu Pricepem astăzi — Poate ii ad incul sufletelor noastre bintalţu care luptă pentru noi... T. *l afcultăm doar glasul din inimile noastre, $i poate asta-i calea, ori poate alta e... — U, poate pentru dorul de căi îndepărtate... ...Orz poate pentru mine şi poate pentr’un gînd Pe care nu-l ştiu încă, dar va sosi cur îmi

etc... t Din fugarele reproduceri de versuri de pînă aici, s a putut vedea că poezia D-lui S. e o poezie inte lectuală;, că D-sa, fără a avea o concepţie originală despre vieaţfi, e muncit de problemele sufletului omenesc şi de întrebări cărora se sileşte să le dea un răspuns. Terenul acesta, e cam periculos pentru un poet, deoarece, dacă nu e purtată de aripa avîntului sincer, poezia, în cazul ăsta, împrumută ceva din rigiditatea prozei grele şi monotone... O salvare mai poate fi în strălucirea unei forme magnifice, care — cu părere de rău trebue să o spunem — e absentă din volumul

Departe. Avîntul însă salvează adesea efectul şi înlătură de zastrul unei monotonii obositoare. Poetul are „sufluu — şi ştie să-şi îmbrace de multe ori sîmburele inspi raţiei, în melodii de energie cuceritoare... E prea mult totuşi preocupat de fond; tendinţa de a reda gînduri cu totul dificile şi... profunde, în haină de vers, îl urmăreşte prea sever, ceea ce face ca o poemă cum e acea intitulată Durerea lui Zaust, care con ţine o îmbelşugată şi neproporţionată cantitate de reflexii filosofice, să conţie prea puţină adevărata poezie şi să nu mişte, prin urmare, aşa cum ar ii cerut-o titlul. De altfel, uneori însuşi abuzul de me ditaţii şi atitudini filosofice devine cu totul dăunător

i&sitss.sîsa

Convingeri literare

glndirile acestea sînt redate cu discreţie artistică sau cind totul e concis şi cumpătat învăluit în vorbe, poe zia prezintă efecte simţite, nebănuite, pe care sufletul le primeşte, înfiorîndu-se. Iată sfârşitul bucăţei intitulate Presi?nţirey din care am transcris mai sus, cu alt scop, cîteva versuri: Poate'n adine — şi nu pricepem astăzi — Poate’n adlncul'sufletelor noastre, Sînt alţii care luptă pentru noi, Şi poartă un îndepărtat război, Pentru cetăţi pierdute’n zări albastre, Pe care ti'o să le cuprindem noi, Dar pentru care — cine ştie cînd?— Ne vom vedea luptînd... Şi astfel numai poate presimţiţii O clipă depărtată ce-o să vie ; Şi ne-aminteşte inima pustie C’o să luptăm, c’o să cădem, c’o să murim Şi sufletul neînţeles ne doare De ’nfrîngerile viitoare Pe care nici nu le gîndim... versuri puternice, cu singular efect artistic, care exală ceva din parfumul acelei poeme de zguduitoare fru museţe, a lui Ephr. Mikhael: fristesse de septembre : Quand le veni automnal sonnele deuil des chenes, Je sens en moi, non le regret du clair eti, Mals l’ineffable horreur des floraisons prochaines. Un defect general al poeziilor adunate în această colecţie e lipsa de sistematizare logică, de înlănţuire firească a ideilor. Autorul, care pare a avea multe de spus, nu se gîndeşte nici la felul în care îşi va învesmânta gândirile, nici la rînduirea lorprincipala sa preocupare e să şi le exprime. E mai mult gînditor decît artist. Din cauza acestei lipse pe plan, nu toate poeziile sale se susţin pînă la capăt... Emoţia merge crescînd, însă nu culminează mai niciodată la urmă (de multe ori nu culminează nicăeri), ci de la un punct se tărăgănează mereu, pînă cînd autorul, obosit şi cam stingherit, sfîrşeşte poezia prin cel mai palid vers ce l-ar fi putut găsi. Iată un exemplu: Aeternitas. In adevăr, ţi-e necaz aici (acesta e cuvân tul) că autorul a neglijat atît de mult sfârşitul, stricînd întregul efect al bucăţei, ce putea (cu oarecari şlefuiri de formă) să fie una dintre cele mai frumoase ale culegerei:

I- M. Raşcti

Un car cu boi, un popă, cosciugul, o băi rină v* seara ce coboară, pe toate’ncet stăpînă... E vorba, după cum se poate vedea, de o înmormîntare simplă, primitivă, Ia {ară. Tabloul schiţat, deşi nu tocmai concis, e emoţionant. Pe înserate; popa »pe nas“ rugăciunea morţilor. Bătrîna plînge'n poală şi boii merg la pas. Liniştea, trei plopi ce veghează la marginea dru mului, satul ce rămlne in vale, sînt atîtea elemente ce dau poetului mijlocul de a zugrăvi un peisaj bine conturat şi mişcător... Ah, dar sfîrşitul!... Pricepi că’n lumea asta tot e prilej de dor, Deşi în fire toate-şi urmează cursul lor... Vorba Iui Miron Costin : Toate-s nestătătoare, toate-s neşte spume... Alte încheeri de poezie nu sînt atît de lipsite de efect, cît sînt lipsite de gust... De ex.: E secetă, î.n care poetul pare a fi ispitit de un uşor joc de cu vinte, căci după ce ne descrie pustietatea naturei încunjurătoare, ce se zbate In ghiarele dogoritoare ale secetei, comparînd-o cu tristeţea deşartă a sufletu lui său : Mi-e sufletul ca un deşert palat Ce-aşteaptă ca stăpînul să-i revie Din fara’n care a plecat... Şi-i cald şi trist afară, Ca’n orice zi de secetă de vară... închee: In van palatul poarta şi-a deschis... Stăpinu-i mort în ţara depărtată... E secetă de vis. ceea ce e aproape un „calambur", la care nu ne aşteptam nici pe departe, după un început atît de po somorît şi grav. Alte poeme — aşa e de mare lipsa de preocupare artistică a autorului — par mai mult nişte copii abia schiţate sau planuri de viitoare produceri, ce au iost In grabă date Ia tipar, netranscrise şi necorectate, rămînînd ca mai tîrziu să fie revăzute. Repetări su părătoare de cuvinte (poate între altele), fraze neci zelate (şi, Doamne, aşa de uşor de cizelat!):

Convingeri literare

Şi-atuncea eu voi putea să ştiu Cari sînt drumeţii care străbat atit pustiu. Intîlnim şi simboluri... Unele din poezii prezintă în totul înfăţişarea producerilor literare mai nouă. Iată de pildă Excelsior, In noapte, Cuiburile, Pre simţire, In Pacific departe şi altele, neuitînd nici Celei aşteptate care (dar cazul nu se repetă) e o îngînare, nu neîndemînatică, a poeziei D-lui Minulescu. Eminescu se răzbună şi el, ceva mai apăsat: Azi nu mai cred în tine şi nu mai pot, la toc, Pe vechile altare s’aprind eternul foc — In van răsună glasul sub bolţile paştii, Tu nu-mi auzi chemarea, tu nu mai poţi să vii... Că niciodată poate n'ai fost, şi-i vis că eşti Şi'n van azi strig la ceruri, căci nu poţi să vorbeşti, Iar de-ai vorbit vreodată, poale că eu ţi-am spus... E timbrul Melancoliei: Cine e acel ce-mi spune povestea pe de rost ?... Despre formă s’a arătat şi pînă aici cîteceva în treacăt... şi din cele citate se poate vedea clar că în prezent D-l S. nu e un maestru în această privinţă — şi e de mirare, azi cînd (i s'a repetat, ştim, de multe ori) orice începător e stăpîn pe vers, unii avînd muzicalitate bine pronunţată. Probabil că D-sa e unul din dispreţuitorii formei sonore (şi nu e sin gur, de altfel). Se va convinge poate curînd că o in spiraţie cît de înaltă, de originală şi de atrăgătoare, pierde enorm redată într'o înfăţişare negligentă. Arta e şi meserie, e muncă îndelungată, îndărătnică... Fără o complexă atenţie asupra tuturor elementelor poeziei, nu poţi crea în adevăratul înţeles al cuvîntului. Forma perfectă în artă e prima condiţie a existenţei ei... Ca încheiere (ne place să încheiem cu aprecieri fa vorabile) vom semnala frumuseţea îndrăzneaţă - pă tată ca de obicei cu stîngăcii de formă — a trei poeme în special: In Pacific departe, Carnet de drum şi în noapte, din care vom cita, în întregime pe acea din urmă : Ce trist răsună noaptea, pe strada adormită, Grăbiţii paşi ai unui drumeţ întîrziat... II urmăreşti cu gîndul, pe strada adormită, II urmăreşti cu gîndul, cu mintea obosită, Şi paşii pînTa tine tot mai pierdui străbat. Se leagă-atîtea gînduri de-acest pribeag ce trece,

1* M. Raşcu

Necunoscut acuma şi’n veci necunoscut, E altui sau e-acelaşi drumeţul care trece Şi turbură tăcerea şi pacea nopţii, rece, E altul sau e-acelaşi ce poate-a mai trecut? întotdeauna totuşi aceiaşi paşi răsună Şi poate noaptea face să sune toţi la fel, Incit cîţi inşi trecură în unul se’mpreună, Şi pentru noi doar paşii unui drumeţ răsună Şi’n veci aceleaşi gînduri se’ndreaptă către el. Auzi cum vin spre tine şi cum se pierd, departe ? In fiecare noapte e-acelaşi om grăbit ; Şi totuşi cltc inimi şi suflete deşarte, De fericire’n vieaţă n’or fi trecînd departe Pe drumu-acesta-al nopţeij tăcut şt nesfîrşit! Dintre poeţii de azi, D-l S. e printre acei care pro gresează vădit cu fiecare poezie pe care o publică: o evoluţie uşor sezisabilă se sculptează pronunţat chiar in paginile volumului. Dar — (obişnuitul dar şi obişnuitele sfaturi obligatorii)... va trebui să-şi con centreze subiectele şi să dea mai multă atenţie limbei In care scrie — şi cînd zic aceasta, nu mă gîndesc la lungimea poeziilor, ci la prolixitatea exprimărei, după cum nu mă gîndesc nici la cine ştie ce nepermise neologisme, cît la improprietatea sintactică a frazei, ce apare pe alocurea — şi mai ales să dea mai multă atenţie corectitudinei formei poetice, care (nici nu mai încape discuţie) e todeauna necesară. 1914

i; i

t !

;

G. BACOVIA cu voi Cetirea celor 32 de scurte poezii, ce cuprinde noua culegere a poetului Scînteelor galbene, mi-a purtat amintirea departe, în trecut, în atmosfera de veşnică toamnă melancolică a Iaşilor tinereţei... încă din cla sele gimnaziului, descoperisem numele ce am scris mai sus, dedesubtul unor scurte inspiraţii versificate, apărute în efemere publicaţii ieşene, cu galbenă copertă... Apoi, după cîţiva ani, acest nume de ciudată sonoritate slavă devenise obsesie pentru harnicul cetitor al combativei, nedreptei adesea şi bine scrisei reviste Romînul literar, redactată de înzestratul, nedreptul şi combativul Caion... Rîndurile ce mai tîrziu au delectat pe atîţia cetitori ai plachetei Plumb treceau acum neobservate, strivite între fecunditatea versificată laborios a uitatului Mircea Demetriade şi inspiraţiile atîtor alţi începători, mai toţi de veritabil talent şi dintre care, peste puţin, unii au reuşit să-şi creeze un nume. Admiraţia mea pentru armonioasele clntece ale lui Bacovia—pe care le ceteam colegilor, în seri fumurii, pe malul iazurilor moarte,, din împrejurimile capitalei Moldovei—mi-am exprimat-o, cu entuziasmul nereţinut al celor 20 de ani, într’un lung foileton, intitulat Un cîntâreţ al Toamnei, pe care l-am publicat pe la 1910, în Opinia, unde re dactam o rubrică literară. II amintesc căci, dacă nu mă înşel, acel articol e cea dintâi menţiune critică asupra poetului atît de necunoscut pe vremea aceea şi despre care, pe urmă, s’a scris o întreagă literatură. După un an mi-a fost dat să descopăr, într'un fund de uliţă noroioasă, cu panta sprijinită pe trepte, la lumina unei lămpi cu „abajurul" prăfuit, pe autorul atîtor melodii ce-mi îneîntase vegetarea adolescenţei. La lumina aceea mortuară, revăd—printre alţii—pe

M. Raşcu viitorul ministru Pan Halippa, camarad mai vîrstnic de Universitate şi doritor de a se iniţia în tainJl r teraturei nouă Ii aud giasul potolit, recitîndu-ne do‘ moale inspiraţii din viitoarele „Flori de d pîrloagâ" •»» Revăd printre fizionomiile de atunci şi pe acea a nefericitului Gh. Savui, tinăr purtat de zvăpăiate ambiţii şi care astăzi continuă poate pentru toţi utopice pla nuri şi visuri,f------între rpereţii de mormînti cil ai VoUivUliUl Ospiciului QC de Ia oOCOia... Bacovia cînÎA itî Şt. Petică, acînta poemele Ilui companiindu-se din vioară şi atunci lumina lămpei se micşora intenţionat în „interiorul capsulei de aramă0. II revăd, tot în acel an, pe autorul poemelor a căror lectură mi-a deschis portiţa amintirilor, pe scena şubredului teatru „Pastia", cetindu-şi, cu acompaniament de muzică în surdină, alături de M. Codreanu, Enric Furtună şi de subsemnatul, ciudatele-i poeme, neapreciate pe atunci decît de cîţiva ciudaţi muritori. Va fi o mîndrie pentru mine gîndul că, în 1911, clnd am întemeiat la Iaşi revista Versuri, transformată curînd în Versuri şi proză, am dat cea mai fericită ospita litate poeziilor Iui Bacovia, care sub alt pseudonim (G. Andoni) şi-a publicat în acele pagini, azi intruvabile, cîteva din poemele mai tîrziu atît de admirate şi care au făcut succesul colecţiei Plumb. Trebue să adaug că poeziile, la apariţia lor în revistă, au întîmpinat numai ironii, critice violente şi au alimentat pa rodii îndărătnice. Neînţelegerea era aproape unanimă. Colaboratori de ai noştri, din Bucureşti, îmi scriau să încetez a publica „elucubraţiile44 care ne fac „rea at mosferă". . . „ . . , Calificativul de „trăsnit" cred că lut Bacovia i sa aplicat întâia oară, într'o vreme în care neînţelegerea pentru opera sa luase proporţii satisfăcute, aproape tot atît de întinse ca şi admiraţia de azi pentru aceiaşi operă imitată şi cultivată ^de cei ce au schimbat poetului „porecla în rfenume". „a prins" totuşi nu mult după acele vremurTşi nu ”şi-a^desminţit........................ întru nimic faima ce s a creat producerilor sale risipite, trunchiate, şi care arată mai mult posibilităţi feerice de reahzăn. art.^rt.ce, d*at şlefuite în jghebări conturate definitiv sau creaţii "

.d,X

p*""

S“cn X

Convingeri literare

de a face „artă”, de a cizela sau de a trezi efecte, de suprafaţă. Poezia sa, din această cauză, pare a oferi material pentru o plămădire ulterioară, care însă nu e posibilă în nici o împrejurare, îngînarea cîtorva versuri bacoviene avînd—dacă nu definitivul exterior—cizelarea amplă şi închegată, în ţesătura internă, a stărei su fleteşti, ce dă adesea impresia falsă a unei realizări ca pricioase. E o poezie de sensaţii extrem de subiective şi adesea excepţionale. Rebel la redarea frumuseţei uşor vizibile, poetul „surprinde" inspiraţiile, aşa cum ai surprinde, din vertiginoase trenuri, aurorile alergînd pe cîmp .. E o poezie de fulgerări şi de sclipiri grăbite. B. are fobia expresiilor bine spuse şi a versului tras răbdător la rindea. Expresia comună, plată chiar, nu-l înspăimîntă, neconcepînd deghizarea ad hoc a gîndirei: „Şi simţi fiori de nebunie" spune poetul, neîntortochiat şi direct, în cursul unei poezii cu alte notaţii mult mai rare. Expresiunile nu sînt pentru autor plate sau alese—ele sînt numai spontane şi misiunea lor e de a descifra stări caracteristice de suflet, sub formele pe care întîmplător le încheagă resursele treze. De aceea ne lovim nu odată de barbarisme sforăitoare (Sepulcre violate...) sau de un macabru vădit demodat, ori de expresii pe care poetul nu le-ar schimba, pentru că sînt ecoul spontaneităţei unor imagini şi sensaţii, nu expresii ticluite în vederea unui efect ce nu-l intere sează decit în grad minor. Şi atunci (Balada) inspiraţia de un romantism teatral, cu gesturi largi—poate pre zenta îndoelnice aspecte. Sprijinită pe o blazare larg revărsată peste digurile sufletului, notaţiile se vor face punctat, prin iniţiale de sentimente. Inspiraţia devine, astfel, obscură uneori, nu din cauza ideilor absconse, ci din pricina cîtorva sugerări, de o parcimonioasă relatare, ale stărilor de suflet, pe care dacă nu le-ai trăit cîndva (măcar în „vieţi anterioare1') în zădar vei căuta să le analizezi după stereotipa formulă: „ce-a vrut poetul să ne spună aici ?" Despre cetitorii, care nu sînt în stare să ofere poetului cetit elementele de întregire a inspiraţiei sale, e locul să li se strige: „vae victis". Versurile devin un registru de însemnări din vieaţa sensaţiilor. Treceri rapide şi nelogice—ca în vis—de

i ! ! )

I. M. Raşca la o stare sufletească la alta sîut notate laconic mtr un rind destrămat şi „pince sans rire“: ’ genii întristate care mor In cerc barbar şi fără sentiment, Prin asta eşti celebră ’n Orient O, ţară tristă, plină de humor. Alteori întîlnim notaţii de observare atent-realistă; un gest, o fulgerare de gînd sau de sunet, cu efecte ce pot părea prozaice: Pe drum, la aceiaşi oră, se tîrîe un lanţ de fer. O zi fără anotimp, şi ordine militară... Şi prin vecini se-aud mici pregătiri de masă... pentru a siîrşi cu un vers de un larg sens transcedental: „O fiinţă supremă dintre noi ne cunoaşte”. Reprezentativă e Belşug: chin sufletesc şi observaţie de febră analitică, delirantă poate: A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul — Numai acuma e niciodată... Adînc prezentul închide tomul. Exasperarea prozei: „tîrg jidovit“, dugheni, cotiugare, coceni, crîşme... cuvinte aspre, rebarbative, care întreţin şi amplifică impresia de neant şi de noroae putrede... Şi mereu idei pîlpîetoare, crîmpee de ima gini, „asociaţii" de vis: „In adevăr / Şi înoptate zîngăniri... / Apoi va avea loc un bal / sau o serbare de spiritism. / Atîtea sînt de făcut... / Cînd tu apari numai ca o amintire! / Cum ninge repede, repede ... In genul acestor poeme, pe care scriitorul le construeşte de predilecţie, semnalez Furtuna: Prin codrii Bacăului Vîjîe vîntul Şi’ntunecă lumea Un cer ca pămîntul. sau Vae soli:

T‘'°‘ “'îfti'Kf„XS'S.TÎirSS.™

Pentru ca la sfîrşitul căreia, ilogice şi lapidare, strălucesc versurile: -Un corb va trece peste Oraşul, prin ninsoare, noaptea, d‘“tpeiade‘lu şi de vin, fstfTcTnYvZVt'FsTne’nt^acă acei care vin.

Convingeri literare

Poemă finală aruncă vie lumină peste aceleaşi sub tile procedee: Ea trebue să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni; Ascuns în pivniţa adîncă, fără a spune un cuvînt, Singur să funie? acolo neştiut de nimeni, Altfel e greu pe pămtnt... Atitudini de ingenuă tragedie lăuntrică, de trup ce nu vibrează decît prin fiorii sensaţiilor... Poezie a stelelor sclipind pe ape şi a tăcerilor pre lungi, în care surprinzi fulgerător întreaga muzică a spaţiilor infinite. 1930

V. DEMETRIUS

VERSURI. „Biblioteca pentru toţi0, Nr. i^OO. (f. a,).

Autorul şi-a reîmprimat, în această culegere, „Ver surile din tinere{e (1895—1901), apărute acum treizeci de ani aproape şi de mult dispărute din librării. Ediţia a fost „revăzută şi adăugită", totuşi D-i D. ne asigură că nu a stricat „caracterul de frăgezime, de inocenţă, de ignoranţă chiar, iniţial şi potrivit", pe care-1 aveau primele sale inspiraţii. Nu avem posibilitatea să facem, acum, confruntări de texte, dar credem autorul pe cuvînt, căci în mare parte versurile sale din prezenta culegere au multe din aceste caractere. O ediţie tardivă a unor uitate poezii din adolescenţă ne face totdeauna impresia unor proprii portrete vechi, pe care tîrziu, cînd tîmplele încărunţesc şi ochii reflectă obosită lumină, le fixăm miraţi, ca şi cei ce s'ar găsi pe neaşteptate în faţa necunoscutelor apariţii. Am fost noi vreodată în fiinţa aceea jună şi dibuitoare ? Pri virile acelea au fost cîndva ale noastre ? Povestea va gilor amintiri şi impresii ce le recapitulăm, blazaţi adesea, nu cumva e „repovestită de o străină gură" ? Poeţii care nu se repetă dela un volum la altul pot avea orgoliul rar de a şti că au dat omenirei, printr'un joc de dublă creaţie, mai multe fiinţe aparte, pe care doar un acelaşi nume le îmbrăţişează. Sint cel puţin zece V. Kugo, care au trăit intre 1802—1885... In sensul acesta, un scriitor ce nu de mult şi-a ti părit şi el primele-i încercări, de acum cincisprezece ani, avea dreptate să spue, într’o colorată şi mîndră introducere, că „volumul de faţă aparţine unui Poe mort, în vîrstă de 24 ani“. Ah, deliciul rafinat de a-ţi să spue, în prefaţa volumaşului său — plin de zumzete

Convingeri literare

fragede, de melancolie dibuitoare şi pală, de lumină de lună şi de peisagii tomnatice... E vorba, în ele, de „vraja serilor tîrzii", de „stăpînitoarea-albastrei mări*4, de o lume pe care, in trăsături generale, o mai cu noaştem din Patriarhalele lui Iosif, din poeziile de ti nereţe ale lui Artur Stavri, ale lui Nanu... Nu vrem să precizăm împrumuturi (aceşti cîntăreţi scriau cam în aceeaşi vreme), ci mai mult să constatăm un comun domeniu de inspiraţie, o plivire colectivă de „teme" ce pluteau pe atunci în aer... Totuşi: Fecioare ’n alb tăcute vin Şi blînd se-apropic de mine. ne-ar aduce parcă în amintire alte cîntece, mai cuno scute, de suavă melancolie, iar versurile: Da, c dînsa ce scrisese Tremurînd scrisoarea-aceasta. ca şi Cin’ ţi-a dat cicoarea? cine? Ah! nu-ţi fie de deochi! împreună cu altele: Şi vîntul sta domol prin trestii De farmecul vederei-acestei.... ar răspîndi ecouri precise din cea mai obsedantă mu zică poetică a timpului. Dar nu numai din ea. In aceeaşi vreme, AI. Macedonski avea şi el, sau începea să aibă, adepţi credin cioşi, dispuşi a-i relua procedeele poetice şi a-i aplica îndrumările. D-l D. e dintre aceştia: Lang-ang- alang Răsună ’n gang Vibrări de-aramă lungi, prelungi, In strîns ecou, ca ’ntr’un cavou, Sonor, în zbor uşor, fac cor. Cred că niciodată, în poezia romînească, nu s'au exaltat mai mult locurile comune, temele-clişee, ca în ultima decadă a veacului XIX. Poeţii care, utilizînd procedeele larg răspîndite pe atunci, au reuşit totuşi să se menţie la suprafaţă, să reziste şi să depăşească epoca atit de critică, au arătat că erau dintre „cei chemaţi" şi că aveau posibilităţi de premenire şi de întrevăzute creaţii adevărate. Din mijlocul acestora au

■

I. M. Raşcu

pornit chemările de reîncire poetică (unele — chiar Îd plină producţie tipicară, după tradiţionale reţete), iar altele — îndrăzneţe — mai tîrziu, ceea ce a făcut ca poezia de astăzi să fie, dintre genurile literare de la noi, cea mai amplă şi mai personal conturată, părînd doar, în ultimul timp, că cedează pasul romanului. D-l D. şi-a exprimat în tinereţe un crez modest şi timid, cu accente ce au arătat de cîteva ori resurse variate de vocabular şi realizări ce nu se îngropau niciodată prea afund în covorul de frunze moarte al inspiraţiilor epocei. 1930

EUGENIU SPERANTIA PASUL UMBRELOR Şi AL VECIEI (i9SO).

Prefacerea izvoarelor de inspiraţie, evoluţia sigură şi neîncetata căutare sinceră a unor posibilităţi nouă de exprimare par a fi caracteristicile elocvente ale unei adevărate vocaţii poetice. Mai mult decît artistul dra matic — ba poate chiar contrar acestuia, despre care s'a putut susţinea, de curînd, că e cu atit mai mare cu cît rămîne, în creaţiile lui, acelaşi — poetul, ca să poată trezi în suflete „splendoarea multiplă", trebue să ne ofere o inimă înzestrată cu nenumărate resurse: „le coeur innombrable". Nu concomitent, ci la inter vale ce corespund unei oglindiri serioase în propria fi inţă, unui examen de conştiinţă... poetică, sau unor crize sufleteşti fecunde, opera va semnala, abundent, cercetă torului aspecte de surprinzătoare premenire. Ele vor pă rea — ca şi florile pomilor învestmîntaţi din nou în fie care primăvară—aceleaşi, deşi în realitate vor fi altele. Noua culegere a D-lui Sperantia subliniază, faţă de întâiul şi unicul volum de poezii al său, multe din în suşirile de care am vorbit în rindurile precedente. Cuprinsul poemelor, atmosfera, inspiraţia generală, fac tura, stilul—toate diferă de primele aspecte ale ve chilor sale producţii. Un singur element a rămas şi a luat totodată proporţii, îmbinîndu-se uneori discret cu altele şi înăbuşindu-şi, astfel, eventuale efecte prea accentuate: elementul „livresc". Dar despre răsunetul pe care, în poezia de azi, ar putea să le trezească no taţiile de acest gen, ar trebui să se expue consideraţii prea desvoltate. Vom semnala numai că şi elementul de care vorbim e capabil, cu măsură mînuit, să redea — atunci cînd e armonizat cu spontaneitatea inspira ţiei de bază — ecouri de o bogată rezonanţă poetică. Avîntul cutărei bucăţi din culegerea D-Iui Sperantia Convingeri literare

I. M. Raşcu

pf.rte-c apărat, stingherit citeodată de triumful acestor atitudini şi de tonul brusc devenit didactic. Orişice stea este virf— \n care autorul însufleţeşte tot ce-1 încunjoară: Orişice geamăt e-un ton din melodiile lumei, Once cuvînt e-un grăunte fecund dl atltor poeme... şi în care ascensiunea inspiraţiei vibrează muzical, mai departe: Firul de iarbă, stropul din lac, streaşină casei, Clmpul întins şi trunchiul trăsnit şi norul şi piatra, Totul vorbeşte.... — conţine, prin sfîrşitul ei, o grăitoare pildă pentru maniera notată. Plutitorul văzduhului — deasemeni, mai ales prin „subiectul'* prea compus, prea de „temă" poetică şi prin versuri cărora plasticitatea imaginei nu le potoleşte riscata expresie de rigiditate savantă : Insă prin golul abstract, iată concretul apare: Moară de vînt căpiată, zbughind-o cu sgomot prin nouri Acelaşi efect şi în figura forţată din Hexametrii

viscolului : Fulgii şi ei iscălesc prin vînt metafizice versuri. Genul şi maniera indicate le întîlnim şi în unele poezii din ciclul Baladele vîrstei de aur. In Pruncul, de exemplu. Copilul nou născut se agită, gîngureşte, rîde: Sufletul lui e un vis ţesut dintr'un cîntec de leagăn — vers minuaat ca expresie, ca „lume* evocată, ca sugerare. Totuşi pătrunderea, spiritul de analiză ale poetului micşorează valoarea efectelor lirice^ suave. Copilul are obsesia sinului matern, îl caută în fiece clipă, îl chiamă... Dar în zădar, bucuros, în ritmul plăcerei respiră. Sinul e numai miraj, sinul e numai „ideeu. Chiar sfîrşitul, mult mai reuşit ca redare şi ca sens poetic, este încă rezultat dintr'o viziune prea de căr turar a tabloului: Cît despre ultimul vers, el e deadreptul un fel de „morala fabulei*, colorată de o sprintenă „pomte .

Convingeri literare

Cîte asemenea vin să-l hrănească de-aci înainte l Acelaşi element analizat se prezintă însă sub aspecte mai potolite, în alte poeme. In Cîntecul Crişului, I — unde găsim chiar şi un citat latinesc — tonul domol al inspiraţiei, iubirea profundă pentru vechiul pămînt, „ocrotit părinteşte de munţii lui Iancu", se armoni zează alinâtor în versurile : Ceea ce trece de simţuri (cum spune iubitul Novalis) Este desigur oricînd mai aproape de sufletul nostru — pe care autorul le repetă, cu gust, la sfîrşitul ulti mului poem al culegerei, pusă astfel sub auspiciile unui blînd visător (tonul întrueîtva vehement din acea po ezie era, şi pentru aceasta, poate mai puţin potrivit şi nu cadrează nici cu temperamentul poetic al scrii torului). Am isprăvit cu „rezervele". E. Sp. ne dă — în Baladele viratei de aur — epopeea părţei înflorite a existenţei. Pe toată această grupare de cîntece, din placheta sa, freamătă zefiruri şi rîd ochi desmerdaţi de soare.... Un fel de „legendă aurită", cu exalări de parfum ale sufletelor pure, cu avînturi de tinereţe creatoare. Din ciclu se desprinde — proaspătă şi luminoasă — Copilandrul. Notaţii realiste ce ar fi alimentat chiar o „schiţă", adîncire, înţelegere ale lumei copiilor şi o ingenioasă intuiţie a însuşi sensului central din atitudini nevinovate şi nebuloase. (Freud? Dar „livrescul" din poemele lui Sp. începe să devină pentru noi o obsesie....). Copilul ese dela şcoală. Lume şi zîmbete pe strada care „e un mic univers populat cu mi nuni şi ispite": pomi roditori cu fructe crude, „trăsuri cu codirla vacantă", oameni „buni de ’ngîaat pe la spate" şi mai ales ziduri, ziduri albe, „ca foi dintr'un caet de dictando". Copilul se simte atras de acest clmp gata să rodească la o simplă atingere... Jocu-i dictează un cal! ziua de mine o spadă, dar un erotic poem îi inspiră strămoşii, hipnotic. Prins în gigantic asalt, dînsul ezită o clipă, însă răpit de-un atavic fior se decide deodată. Scrie-apăsat un poem, rezumat într’o vorbă obscenă... Apoi, cu sufletul pur, pleacă pe drumu-i de vise. In primul ciclu, care dă şi titlul culegerei, poetul reuşeşte să ne arate (în Rapsodia clipelor, de pildă) tot ce poezia e în stare să admită, ca filosofare. Cli-

!• M, Raşcu pclc să fugăresc nebune pe stinca destinului, se rostogoiesc „de pe puntea ce spînzură * n aer“: Vas/a genune le’nghite în maestatea tăcerei— Lit de asemenea mor.... ce felurit străluciră! Tot fi°rui tragic al necunoscutului clocoteşte în ad mira bilii Hexametrii nopţei, unde simbolul discret suggerat crează emoţii şi sonorităţi. Singur rătăcit pe cîmp, în noapte. Se aud cînii lătrînd, departe. Două lumini. Închipuirea clădeşte ospitaliere înterioruri: Poate-un oraş neştiut o să-mi apară deodată, O, de-aşi putea să-l ajung, paşii pe stradă să-mi sune. Globuri electrice ’n şir să văd, elocvente şi juste, Calm legănînd pe asfalt albastrele firelor umbre. Aşi rătăci fericit pe uliţi cu porţi zăvorite, Numai să ştiu că’mprejur visuri se torc prin iatacuri. Dar un adevărat interior, plin de căldură comuni cativă de cadru colorat, întllnit în cărţi cu scoarţe bătrîne, ne dau Hexametrii „liedului“ de Kohler, exem plu via de ceea ce poetul e capabil să creeze din inspiraţie spontană, din evocări conturate, învestmîn^ate în poezie tînără: Cîntă băiatul cel mic la pian şi mama-l învaţă... ...Fiece sunet e-un suflet mărunt ce apare pe lume... ...Fiece sunet e-un dor, fie ce sunet iubeşte... ...Fiece sunet sfîrşeşte murind, răpus de regrete. Copilul cîntă.... Mama-l ascultă zîmbind şi ’n umbra odăei stau astfel, neştiutori de destin, plini de dorinţa să zboare.... Tonul versurilor (în penta şi hexametri, nu totdeauna destul de riguros şi de sever cizelaţi, ni se pare) e cînd şăgalnic, zglobiu, cînd duios, ca un cîntec de leagăn. Pe alocuri termeni riscaţi, „tari“—alături de alţii, suavi. Contrast nu fără efect, adesea calculat. Treisprezece poeme din care se desprinde, totuşi, o impresie de uni tate distinctă, de muzică egală, amplă. Nota nouă a culegerei (elegant prezentată ca artă tipografică) e îm binarea între tonul livresc-erudit şi expresia ce vrea să fie firească. Conştiinciozitatea artistică a poetului — desvoltat timp de ani de zile în atmosfera de semn şi nobil idealism de la Vieaţa nouă-a ştiut să . îmbine . ambele aspecte şi să ne redea, după o atit de mdelungă pauză, cartea semnificativă a unui temperament ales, îndrăgostit de Frumos.

PERPESSICIUS ITINERAR SENTIMENTAL. „Cultura naţională", 193H.

Tonul celor mai multe din poeziile pe care autorul le adună în această colecţie este — în ciuda sensului acelui pseudonim rebarbativ, schimbat de poet în... renume — de cele mai multe ori glumeţ şi ironic. Este o ironie uşoară, de „pince sans rire* şi adesea cu înfăţişări de „pointe*. E adevărat că acest aspect nu presupune numaidecît un temperament sprinţar sau optimist: Lumea mă crede vesel, dar astă veselie Nu spune al meu suflet, nu m'arată ce sint. „Masca* aceasta de şăgălnicii continue poate fi, nu rareori, rezultatul unor desamâgiri adinei şi poj ghiţa unui scepticism îngăduitor. Totuşi ca impresio nează la primul contact cu opera şi împrumută, pen tru „marele public*, caracterizăm producţiei, trăsă turile ce rămîn pregnante în amintire. Uneori poetul pare a abuza de „efecte* din fami lia celor uzitate şi atunci nota e forţată şi poeziile capătă înfăţişare de producţii umoristice — şi nu văd care ar fi inconvenientul — sau chiar de „cronică rimată*, şi aici inconvenientul apare, căci în acest caz se evidenţiază o redare prea facilă a unor crîrapee de impresii fugitive, trecute prea în grabă prin . .. „prizma temperamentului*. Cît despre genul în sine, în care se circumscriu astfel de inspiraţii, mărturisesc că nu mă raliez la opinia acelora care par a-1 exclude dintre specii literare ce ar merita titlul de „poezie*. Terenul Poeziei (cu p mare) a fost prea îngrădit în trecut, de atîtea manualei principii şi coduri, pentru a nu-1 elibera, astăzi măcar, generos şi total. Nu există „ma-

I* M. Raşcu

lent. „Poezie e în toate cazurile contrare. Eminescu na scris în alt ton: Intre paseri, Pajul Cupidov Kamadeva şi Meditaţiile Sărmanului Diojiis, unde e vorba de mîţe, curcani, şoareci şi... purici. Căci şi in poemele lui P. întîlnim lucruri desprinse din vieaţa de toate zilele şi descrieri realiste de interiorurij ca şi stări sufleteşti obişnuit umane : o aşteptare într un restaurant de gară, bucuria de a fi găsit casă, înfă{işarea unui bordei, etc. In toate — o însuşire acută de a nota detalii elocvente, ce devin importante prin valorificarea verbală ce li se dă şi, mai ales — surprin deri măestrite de aspecte, ce rezumă într’un vers o largă viziune care se întregeşte în imaginaţie. Sensaţia unei călătorii în trăsură, la sfîrşit de drum, e contopită, întreagă şi culminant, în versul: Acum şi caii-aleargă cu gîturile-aproape. Moleşeala unui interior cald: O blîndă toropeală se’ntinde peste toate, Chiar muştele tardive prin somn încep să’noate. Peisaj de toamnă : Prin aer, pretutindenea cît vezi, Pluteşte destrămatul tort al Runei. Poetul a ştiut să ceară neologismelor toată muzica litatea de care a avut nevoe, iar nume proprii — li vreşti obsesii — i-au perlat inspiraţiile cu picături ce colorează întregul: O, cum gemeau prin vînt, plîngînd cu aspră voce, Năvalnica Lycoria şi Phyllodoce ... Găsesc — fără a mă gîndi să stabilesc filiaţii — o apropiere de temperament între Perpessicius, autorul unor poeme scurte, de o duioşie suavă, şi poetul fran cez âtît de puţin cunoscut la noi : P.-J. Toulet, crea torul acelor delicioase Contrerimes, muzicale şi concise, care surprind nuanţe de sensaţii şi care pe o glumă, pe o situaţie în sine banală, brodează o floare poe tică de cea mai autentică şi mai emoţionantă specie, ce tăinueşte adesea profunzime de duioşii mă buşit eExemple, la poetul romîn : De-ar mai Wka o ,

In memoriam verae, Pe-o creanga de vişin u

Convingeri literare

cîteva petale, cît şi unele din poeziile cu „pointe" finală. (Şi tot în această ordine de idei, ar mai fi, poate, de reamintit Tristan Dereme). Forma pare, pe alocuri, voit încălcată în regulele-i imobile. Dar unele rime ne arată că scriitorul îşi îngădue — fără a avea scuza asonanţelor, ce nu par dorite în asemenea cazuri — licenţe scrîşnitoare : noas tre cu albastre, de ex., care ar trebui interzise ... prin lege, iar autorii amendaţi cu sume fantastice!! Şi fiindcă fu vorba de „licenţe** — iată una (într'o pitorească traducere din Ronsard): Dar însă, cle-ar veni de la Cassandra vre-un trimis... Dar însă ? Ştiu, se găseşte şi în Odobescu, totuşi . .. i,asta nu-i, o, asta nu-i“ o expresie corectă . ..

ilarie voronca 1) A doua lumină (1930). 2) Zodiac (1930). 3) Incantaţii (1931) 1

După titlu şi preocupări generale, o serie de „eseuri", cura s ar numi azi; după gen de tratare — nişte „poeme in proză , cum le-ar fi spus adolescenta noastră. Desigur, mai întăi de toate poeme, produse de o imagi naţie veşnic trează şi voit îndrăzneaţă, la fiecare pas. Autorul îşi iubeşte arta pasionat: „poemul e carnea şi sîngele nostru, reflexul de cositor al artei — trecute printr o conştiinţă a suferinţei —- e singura noastră stemă, singurul nostru îndemn". Se vede lămurit, din fiece pagină, acest lucru şi nu-1 vom contesta. Vom reproşa doar autorului că-şi îngădue prea multă echi libristică expresivă, cînd e vorba să-şi expue gîndirea. D-l I. V. face ca şi aviatorul, care crezîndu-se omni potent stăpîn pe aparatul său, descrie — înainte dc aterizare — volute îndrăzneţe, în aer, pînă ce reuşeşte să-şi frîngă gitul. Autorul va reuşi să ajungă şi el la acelaşi rezultat, dacă va continua să deseneze pe hîrtie arabescuri, numai de dragul lor şi al atitudinei epatatoare de burghezi. Nu-i cerem, fără îndoială, să utili zeze clişee de sintaxă uzată, dar să ne fie îngăduit a spune că... există o măsură în toate, care nu se lasă depăşită. Nu sînt rejete pentru a indica depăşirea şi nici demarcaţii liniar notate, ca ia „întrecerea puţerei", dar ceva ţi-o arată lămurit, cînd autorul nu mai e pe teren stabil. D-l I. V. ţine să treacă mai la fiecare padină dincolo de graniţele „admisului m materie de exprimare. Nu sin tem dintre acei care decretează ca elecubraţii orice manifestare ce nu e şi a lor. Kostu

Convingeri literare

celui ce vrea sâ dea seamă obiectiv de conţinutul unei lucrări este să caute a se transpune şi în planul punctelor de vedere străine, pentru a judeca operele rebele şi în lumina concepţiilor care le-au dat naştere. L’ar autorul desarmează bunăvoinţa celui ce observă la D-sa cali tatea de pătrundere plină de iniţiativă a imaterialului. Despre miracol şi De profundis sînt pline de crîmpee de sens şi vădesc, desigur, atitudine elocvent perso nală... iar pe lingă ele şi acele capitole, mai ales, în care ni se vorbeşte despre arta poeziei: „într'un poem nu se poate pătrunde cu înţelegere, ci printr’o exaltare11... „Asemeni Ioanei d'Arc, poetul aude voci"... etc. Autorul 'însă animează inutil de mult vorbele şi le dă o fizionomie prea silit reliefată; uneori reuşeşte chiar să le împrumute „măşti rîzînde"... Un ex.: „amîndoi vorbeam ca şi cînd am fi murit de-acum“. Oarecare nesiguranţă în sintaxă—şi vorbe, vorbe mul te, pentru fulgerări de imagini şi pentru capete de gînd înşiruite fără logică, din care totuşi ţîşnesc mereu in genioase posibilităţi, ce rămîn a fi plămădite. 2

Sînt poeţi care par a-şi scrie poeziile numai de dragul unei imagini, pe care o aşează totdeauna în ultimul rînd al celei din urmă strofe, ca un punct culminant cu dibăcie pregătit şi sprijinit pe cîteva versuri-pretext. A prezenta imagina nudă şi izolată li se pare o im prudenţă mult condamnabilă şi de aceea o... gătesc (să mi se erte expresia) cu sosul unor înseîlări mai mult sau mai puţin vagi, pentru a o face mai savuroasă. Şi astfel imagina găsită... în sudoarea frunţei e păs trată cu grije. pînă ce strofele anterioare îi înjghebează un alai onorabil. Contrariul acestei procedări e larg exemplificat de D-l V., în tot volumul său de poeme. D-sa nu construeşte poezia de hatîrul unei singure figuri de cugetare, ci înşiră imaginile nenumărate, de dragul întregului poem, pe care nu-1 concepe fără acest cortegiu stră lucit de sclipiri metalice, atît de abundente în poemele D-sale, atît de varii şi de ingenioase cîteodată (şi trebue să adaug: atit de forţate, alteori) încît ele sfîrşesc prin a obosi cea mai răbdătoare atenţie. N’am putut admite niciodată, pentru un poet, necesitatea dicţionarului de

M. Raşcu

rime, după cum nu înţeleg să-{i forţezi chinuitor mintea ca să vînezi o imagine şi să revii triumfător, cînd un singur vinat de acesta iţi umple tolba inspiraţiei. Dar fiindcă un asemenea caz nu e acel al D-lui V,, {in să spun că şi extrema contrarie e dăunătoare, poate şi mai mult, efectului artistic. Imaginile cred că trebue să se strecoare firesc, prin văzduhul inspiraţiei unei poezii, ca rîndunelele ce fulgeră oglinda apelor liniştite... D-l V. însă gîndeşte, simte şi viază în metafore, pentru că vede pretutindeni numai „corespondenţe" şi oricît de alese şi plăcute ar fi ele, luate izolat, — în econo mia aceluiaşi poem, apar de multe ori ca mîlul ce opreşte înaintarea corăbiei spre larg... In Brăţara nop ţilor, ele aveau frescheţa noutăţei limpezi şi tinereţa sveltă a piscurilor însorite, ceea ce neutraliza oarecum roirea lor prea îmbelşugată... („Marea se culcă la pi cioarele vîntului, ca un cîne bătut"). In noul volum, croit după aceiaşi factură, în care numai figura poetică suplineşte rolul rimelor — inexistente în paginile Zo diac-ului — ca şi ai ritmului, mai totdeauna cu voinţă îmbucâtăţit în frînturi nearmonice, metaforele îngrămă dite pe mai multe pagini consecutive (am numărat — nu odată — atîtea imagini, cite versuri şi uneori chiar două-trei, în acelaşi vers) dau impresia, în ceea ce pri veşte calitatea lor, a unui început de istovire şi tră dează „maniera", oricît de bogate resurse — aproape unice, prin fecunditatea lor, în literatura noastră — ar prezenta autorul. E o experienţă, aceasta, ce poate avea succesul noutăţei, pentru o singură carte *, repetată şi ia cea următoare, ea tinde să-şi înăbuşe, prin însăşi prezenţa concomitentă şi multiformă a mijloacelor, tocmai însuşirile cele mai colorate, ce devin obişnuite în armii ce defilează... (In mijlocul unei vii îmbelşugate, rareori mai fiinţează pofta noastră pentru strugurii, atît de ispititori de la distanţă sau în coşurile vînzătorilor). Din cauza aceloraşi procedee poetice, cărora li s au stors toate posibilităţile, în zădar am căuta, în cartea nouă a D-lui V., un poem de efectul tumultuos şi plic al celui de al Xl-a din Brăţara nopţilor: Acum, In tipografii,maşinile dorm ca nişte peşti uriaşi... Totuşi aşi fi nedrept dacă n’aşi găsi şi aici, din miile

Convingeri literare

de imagini risipite darnic, cu gesturi de semănător, unele destul de lapidare şi de largi, în înţelesul lor pitoresc şi muzical: Spre Caraiman se înalţă steagul neînduplecat al vulturului sau: Pădurea se tîrăşte în genunchi, pînă în dosul casei. ori alta : Somnul, cu un baldachin profilat pe creştet... şi încă: ® Flăcările de pe comori sînt fundele serbătoreşti ale munţilor. Apele duc bijuteriile răcoarei mai departe. Veveriţele, ca nişte ulcioare pline de vinul roşcat al frunzei... In pîrău e un cîntcc potolit, cum îl auzi în scoică.... Pasul preotului, ca o limbă în clopotul sutanei... Dar acestea sînt culese dintr'un vraf de atîtea altele, ce apar uneori fără gust („o pasăre scoate numărul cîştigător din sacul ecoului"), prinse în alveolele ver surilor, numai dintr’un obicei ce pare a fi devenit ob sesie. Versurile astfel se aliniază unison-gîlgîetoare şi înăbuşă, ca zăpada ce ar strivi mireazma florilor în colţite în primăvară, sentimente delicate (acel al naturei e real şi cu aspecte vii: a se vedea poemul VII) sau o sensibilitate acută şi care surprinde nuanţe, încercate parcă altădată, în vis (pentru exemplificare, vezi poemul XI, pg. 48). Dar niciodată nu poţi avea impresia că anume poezie trebue să se termine acolo unde autorul îi pune punct final. Ea ar mai fi putut continua, tot atît de abil, dacă nu firesc, pe încă un număr egal de pagini. Acel „şi cîte altele", pus de autor la sfîrşitul unui poem din Plante şi animale, ar fi la locul lui în josul ultimului vers al fiecărui capitol din actuala carte. 1930

3 O etapă curioasă, deşi nu cea mai roditoare în cariera poetică a D-lui V., prezintă cartea aceasta artistic ti părită, de o editură care ne-a surprins în vremea din urmă cu alegeri îndrăzneţe, ce par uneori a sfida gustul obişnuit al „publicului mare". Talentul real, însă cu manifestări atît de absconse,

I- M. Raşcu ' -Va f.vo!ua des>gur luminos şi va escalada nălţimi mai puţin înourate decît acele de care se agată victorios numai cîteodată, în încercarea totuşi vie s! curajoasă ce ne oferă astăzi. De aceea cred că despre o vocaţie reală, dar încă nebuloasă, putem vorbi răspicat şi fără menajamente dulcege. împărţirea în 11 poeme a întregului este cu totul capricioasă şi nu pare a se sprijini pe nici un criteriu concludent. Un poem are 8 pagini. Tot atît de bine ar fi putut avea 16. Altul se întinde pe 15 p2gini. Tot atît de logic ar fi putut avea 32. Următorul ca pitol acaparează 16 pagini, iar altul 17. Dublarea acestei cifre n'ar fi părut mai nelalocul ei decît pare etalarea inspiraţiilor pe un număr mai redus de file. Cred că tot atît de îndreptăţit ar fi fost autorul să fi scris 2-3 poeme în toată cartea sau, la nevoe, Dumai unul singur, căci nici un indiciu formal sau intern nu dictează demarcările silnic impuse. Toată cartea e dovada unei echilibristice verbale, poate unice. Un debit de expresie clocotitor se re varsă pe file ce se succed răbdătoare. Imaginile abundă — fericite sau adesea biciuite şi trase de pâr. Din cele dintâi: „Şi peste mine au trecut roţile destinului" ... (p. 17) sau .. . „aerul se umple de tine. ca ochiul cerbului de izvoare" (18) ori „trîmbiţele verei au iz bucnit în roze" (27) , . . „inima primăverei bătînd la uşă" (29) , . . „taurii iau amurgul în coarne" (44). .. „Inima, ca un clopot de han bătrîn, tresare" (56)... „numele tău iubit săpat invoce ca ntr’o bancă .. . (72), la care se mai adaogă îngemănări de vorbe de un farmec azuriu, adevărate : „cuvinte poposite în pri măvara gurei”. .. (65). Din imaginile de a doua categorie : „bmgele ca un păstrăv se ascunde sub bolovanul roşu al inimei (19) sau : „în artere planează bufniţa de mîne" (107) etc. Sînt expresii care întrec marginile îngăduite ale aso ciaţiilor sau sugerărilor — pentru care nu exista re ţetă, e adevărat, dar care se impun prin acei srniţ al echilibrului verbal, care trebue să stea la baza al CăD/neca°uzaărdebHulS’ enorm şi a puternicei avalanşe Um vede în situaţia de a repeta de imagini, autorul se

Convingeri literare

unele figuri, Ia cate mai apelase în trecute culegeri: „Pădurea pînă la uşă, furişată tiptil", se spune în această plachetă, ceea ce nu e decit reluarea temei deja întrebuinţată în Zodiac: „Pădurea se tîrăşte în genunchi pînă în dosul casei". Apoi se mai poate semnala o ciudată predilecţie pentru unele vorbe, de ex. pentru barbarismul „ringlodâ“ : „Surîs ca o mănuşă, uitat în pian, în fluer/ Din ringlodă spre-albastru—mai profund suind" (p.15), „Şi am venit spre tine, cum grindina spre ringlodă" (p. 19), „Un cîntec, o odă/ Pentru tine mai scumpă/ Cum stă o ringlodă/ Din respiraţie să se rumpă" (p. 32), „Sub pielea de ringlodă căldura să se ’nhame" (p, 69), „Ringlodă revenită, cupolă dintr’o vară'* (75), „Şi anotimpul trece, cu turmele ’n ringlodă“ (92). .. Obositoare obsesie, care denotă absenţa spiritului autocritic şi graba înfrigurată de a însemna vers după vers. Uşurinţa vădită a compunerei — deşi diluată — a dat autorului un surplus de încredere, vădit dăună toare. De data aceasta n’a mai dispreţuit rima, ca în anterioarele culegeri. Dar asonanţa îi e prielnică, deşi ne arată îmbelşugat că nu-1 sperie obstacolele. Astfel „solitudini" rimează cu „tu, din\ cristalele privirei ai împletit hamac" (p. 28) iar lumina, rimează (mai mult sau mai puţin) cu „via care ’n imn al trecut ca o cometă" (p. 35). Piepten are drept corespon dent eufonic versul: „Şi apariţia 'n sînge a lămpilor e'n piept, e’nj aurora care pune pe stînci o brăţară" (p. 37). Alt exemplu, nu mai puţin ingenios: „Şi liniş tea amară ca un tutun în pipă-ij Cînd forma ta în slova lăuntrică o pipăi“ (p. 50). Ca şi această pildă deconcertantă ; „Furtunile — ca ’n ghiaţă corăbii ’nchise ’n carne/ Şi ochii de tenebre cari ne veghează, cari-ntj Duc pasu ’n şovăire spre adăpostul stînei" (p. 76). Alteori rimele prezintă un pronunţat caracter ... etnic (p. 84) „Lebăda legănîndu-şi între cuvinte gîtulu ar rima, zice-se, cu: „Amiaza ce-şi desface în evantai omătul11. Un fel de rime â la hallebarde şi misericorde, afară doar dacă D-l V. e convins că trebue pronunţat găitul ori omîtul. In alt Ioc, (p. 76) ni se dau la rimă cuvintele mătănii—adăpostul stînii, arătînd pe autor ca recidivist.

1* M. Raşcu

Poetul cultivă mai ales alexandrinul, în această carte: „un vers izbit în vine cu săruri şi cu plante" vers pentru care nu înclină definitiv, deşi îi arată şi lui simpatie, el fiind „mînzul care va spumega în frlne". —„Versul care va rupe dogma" e, însă, tot versul liber : „Versul, şopîrlă suplă fugită din fiinţă", pentru ca, superioare lui, să apară „versurile invizibile",... „versul adînc, nesfîrşit ca o oglindă" şi pe care „ceti torul nu-1 înţelege". Ritmul alexandrinului apare voit incorect pe alocurea — şi e păcat. Poetul e mult mai interesant cînd e muzical şi mai puţin căutător de efecte silite, ca de exemplu acele cazuri cînd găseşte estetic să întrebuinţeze forme populare : boglii (p. 70) celelante (p. 71) etc. Cu toate excentricităţile ce oferă, D-l V. pare de astădată călător spre ţinutul poeziei mai cuminţi şi mai accesibile. A reuşit pînă azi să ne arate că poate bate unele recorduri tehnice şi să se releve ca un rege al imaginilor în serie, fără legătură între ele şi de multe ori fără vre-un înţeles. Rămîne acum să ne etaleze un suflet, o simţire logică, o credinţă şi să dea conturare mai precisă unor inspiraţii, care dacă pornesc dintr’un izvor limpede, nu e motiv ca ploi de imagini înşirate de dragul lor să le turbure undele, încît să facă, pentru mulţi, nebănuită limpezimea sursei. 1932

GEORGE DUMITRESCU CENUŞA SFÎNTA (1930)

A cinta durerea, nenorocirea proprie, în mod sincer şi stăruitor, înseamnă să-ţi cîştigi, numai prin aceasta, o mare parte din bunăvoinţa cetitorului, predispus prin definiţie să compătimească atitudinile de exaltare a su ferinţei acut resimţită. D-l G. D. însă cîştigă şi mai mult din această simpatie, prin aceea- că oferă versuri atent cizelate, deşi nu aduc, în factura lor, aproape nimic din fiorul nou, din muzicalitatea cu misterioase resurse ale versurilor pe care ne-am deprins să le cerem astăzi acelora care încearcă să redea vechi sen timente şi teme. Căci totul e această armonie internă, această prezentare tainică a materialului, prin mijloace nedefinite, dar care alcătuiesc „cheiaM artei. Nu vreau să spun prin astfel de rînduri decît că armoniei reale a versurilor din acest volum şi efectelor de formă ce ele ne arată, le lipsesc doar o măestrie mai perso nală, mai aparte, o redare căreia autorul să-i fi im primat mişcarea vie a unei procedări artistice, tineresc premenite. Rime ca: pară-odinioară, departe-moarte, coastă-castă, etc. în poezii care, în clasica şi normala lor înfăţişare, nu vor să se prevaleze de efectul asonanţei; ritm cuminte şi — afară de o excepţie — domol şi tradiţional, dau impresia de „dejâ-vu“ literar, după cum retorismul unor inspiraţii şi temele amintesc de Cerna sau de losif. Totuşi poezia D-lui D. pare nouă şi merge direct la suflet prin sinceritatea ei tragică şi mai ales prin curăţia lilială a sentimentelor ce exprimă. E unul din puţinele imnuri ample închinate, în literatura romîneascâ, Dragostei pure şi, aşi spune, renăscătoare — dacă zguduitoarea durere suferită ar fi dictat auto rului alte atitudini decît acea din Elegie, de ex. unde,

!• M. Raşcu

acesta, adresîndu-se lui Dumnezeu, îi vorbeşte de „greşala-ţi neertată (Vf, făcîndu-i morală ca unui semen de-al său,^ imputîndu-i grija ce o are de şerpi şi de... mărăcini, în dauna oamenilor, pe care-i jertfeşte, jefuind vieaţa lumei de raza preacurată a sufletului lor. Vom recunoaşte că asemenea atitudini de reproşuri în serie, adresate Creatorului, ne reîntorc în epoca în care „La Icoană", „Dormi iubito" şi alte discursive compoziţii rimate găseau entuziaşti. Noi dorim din suflet înzes tratului autor al poemelor din Cenuşă sfîntă să ajungă într'o zi — pentru liniştea şi mîntuirea sufletului său încercat — la concluzia celei de a doua poezii mai sus citate, deşi ţine de pe acum să ne asigure că... nu se ’ndoae, frînţi de suferinţă, Genunchii mei din scoarţă de stejar. „Que sais-je?" Cîţi n'au crezut poate, de mult, acelaşi lucru ! Şi cu ce mistuitor regret nu murmurăm şi noi poate, astăzi, versurile pe care, atît de comunicativ de astădată, le spune — în aceiaşi neînchegată Elegie — autorul: .. n’aveam, Doamne, timp să te gîndesc Nici să-fi aprind pe rugul meu tămie Şi n’am cercat în imnuri să te cresc, Ca pe-o lumină care-o să rămîe. Şi atunci, de-aceea poate, Doamne, tu Minaşi furtuna care mă bătu... Nu găsiţi că e mult mai înţeleaptă şi mai rodnică pentru suflet resemnarea blîndului Iov, decît „socoteala pe care, bieţi oameni, sîntem mai totdeauna dispuşi să o cerem deopotrivă şi băcanului din colţ, care ne-a dat lipsă la cîntar şi... lui Dumnezeu, care prin hotărîrile sale, ni se pare că ne-a lovit crunt? De aceea sîntem gata să-i arătăm noi cum trebuia să procedeze şi aceasta, pentru circumstanţă, adesea în pasionate disertaţii poetice, care pun în relief şi mai pregnant mizerabilul orgoliu omenesc... , . , , Cînd D-l G. D. sa resemnat numai să-şi cmte du rerea şi a uitat grija de a intenta procese, a dat cîteva note vibrante şi curate. Pentru ele poezia rommească îi va fi, fără îndoială, recunoscătoare.

ION MINULESCU CETiŢr-LE.NOAPTEA. ,Cultura Naţionala*, -1950.

Stendhal spunea că va fi apreciat pe la 1880. (Mi se pare că se găsea în Italia, cînd a făcut această afir maţie; de aceea — aflîndu-se, probabil, în afară de graniţele ţărei sale — şi-a putut îngădui luxul să fie profet). Domnul Minulescu, la el în ţară, a încercat curajoase pronosticuri, în contra oricărei prejudecăţi. Prudent, n'a voit totuşi să indice epoci precise. Ro manţele sale (din 1908) nu erau nici pentru 1925, nici mai tîrziv. pentru 1930; erau, pur şi simplu, pentru N'am putea spune de cînd anume romanţele acestea au încetat să mai corespundă titlului; dar că au încetat e lucru vădit. Preocupat de a depăşi cadrul vremei sale în poezie, D-l Minulescu pare astăzi să fi rămas în urma acestei vremi, cînd scrie proză fantastică. La 1908, Casa cu geamuri portocaliii In grădina prietenului meu puteau părea nouă. Astăzi, aceleaşi nuvele, doar cu titlurile schimbate, nu mai reuşesc să trezească ecouri surprinzătoare. „Maniera11 e prea vi zibilă — şi repetată, în acelaşi volum, de patru ori, devine cam obositoare şi cu aspecte de expeditive reţete. Nu vom putea contesta totuşi verva comunica tivă a stilului: un stil „voit", mai ales în unele locuri comune gazetăreşti ale sale („clişeul" la un moment dat se repetă de vreo cinci ori : pag. 15, 51, 74, 103, 119) şi în săltăreaţa lui armonie ştrengărească. Abuz de imagini, de comparaţii năstruşnice, mai toate cu nuanţă umoristică : „Fulgere dese şi repezi luminau pentru o clipă împrejurimile şi trăsnetele încheiau parcă, după fiecare detunătură, cîte un capitol din poema tragică pe care ploaia o cetea cu glas tare", (p. 32). Pretutindeni foind comparaţiile, vorbele parcă şi ca se succed harnice şi guralive : „pădurea parcă ofta şi Convingeri literare

M. Raşcu ne sfătuia să vin tel se ip 84)e - ni p«

«cu2’p«tfc-

f»ndl*ut“.4° M“d«>to*>4 p. iîi.T„* e

Î30) etc. Totdeauna stilul prezintă, mai mult sau mal puţin discret această atitudine de veşnică persiflare de gasconadă consecventă şi de satiră. Un personaj e r^j4 ce} pe_1 ascultă să continue povestirea: „Ai răbdare... n ai cetit In autorii noştri cum se continuă o# poveste . Scoji o ţigară sau mai bine zis umpli o pipă, o aprinzi, tragi 2-3 fumuri, oftezi din greu, şi pe urmă începi din nou". Trăsătura aceasta e dibaci Dlasată în cursul unei expuneri (p. 37). Tendinţa de a‘ epata cu orice preţ cetitorul nu e însă tot atît de dibace. De la titlu şi pînă la ultimul rînd, ea e pururi vizibilă, căci e pururi scoasă pe primul plan. Autorul ştie că subiectele sensaţionale... după război mai aîes, cîştigă pe cetitori mai repede decît realitatea abjectă a unui conflict social sau banalitatea siropoasă a unei dragoste false". Şi are grijă să o afirme în plină expunere a unei nuvele, (p. 127). Subiectele sensaţionale cer imaginaţie avîntată şi scri itorul afirmă convins (p. 145): „Unde nu e imaginaţie nu e artă mi e literatură. E numai ziaristică de caIapod". In adevăr, cu toată afectarea lor de realism şi cu toate notările adesea amănunţite, povestirile acestea plutesc în atmosferă de un romantism abundent, de ro man-foileton. Fapte abracadabrante se succed cu ne miluita şi „minunile" sînt enunţate, fără o colaborare prea efectivă a unei fantazii laborios constructive sau ingenioase. Te întrebi, uneori, de ce autorul se opreşte la cutare pagină şi du continuă încă pe atitea. O serie de alte duzini de „minuni“ n ar cere sforţări prea di ficile, ca să fie plasate lingă cele anterioare. Dacă un oersonaj cu chip de om (deşi mişcîndu-se in cadru real) nare umbră, apare în 3-4 locuri diferite deodată ridică şi distruge clădiri uriaşe în «tev“

uriaşe palate, ci oraşele şi satele prin care

Convingeri literare

Mai ales că autorul ni-1 prezintă drept Necuratul, care in vremea neutralităţei rătăcea mereu prin părţile Predealului şi era prieten cu poetul... Oreste!? Există o logică a fantaziei, pe care în zădar am căuta-o în povestirile din Cetiţi-le noaptea; lipsite de acest suport, ele rămîn ne valorificate. Modelele literare ale O* lui Minulescu să nu-i fi indicat lămurit procedee pentru astfel de lucrări ? In povestirile fantastice ale lui Theophile Gautier ele erau totuşi foarte vizibile, iar în cele ale lui Edmond About spiritul era fecund şi scrutător. (Cunoaşteţi hilarianta Le nez cVun notaire ? Ce model minunat ar fi putut fi ea pentru un autor ce se simte chemat să exploateze astfel de subiecte! Dar extra ordinara Eve future a lui Villiers de l'lsle Adam, pentru care ştim că autorul Omului cu inima de aur are un adevărat cult! Lectura ei pasionată să fi fost pentru scriitorul nostru atît de puţin fecundă?) Din partea unui artist ca D-l Minulescu, ce a făcut în bună măsură educaţia literară a unei mari părţi din publicul nostru cetitor, sîntem în drept să cerem produceri mai rafi nate şi mai puţin expeditive sau uşoare, în procedeele şi îd ţesătura lor.

AL. LASCAROV-MOLDO VANU 12 Cohortele morţei, „Cartea rominească“, 1930

3>’ srxss ss’icsKr.g,»' 1

Din cele două feluri mai însemnate de a evoca răz boiul (nu semnalez şi pe cel de al treilea — pur şi simplu odios: al persoanelor care n’au luat parte la luptă şi totuşi se simt obligate să cînte ditirambic ciocniri de trupe şi asalturi) nu prefer pe nici udu! : nici metoda „sforăitoare", a atitudinei „patriotarde" şi cu „foc bengal", nici reţeta realistă, â la Barbusse, de un umanitarism tendenţios şi, de multe ori, străin artei. Dar mai pot exista încă multe alte nuanţe în felul de a da vieaţă unor astfel de subiecte. însăşi tema e atît de complexă, încît realizările ei nu se impun numaidecît în formulare stereotipe — şi cineva se recomandă prea mult tributar modei, cînd se simte obligat să ur meze căi prea bătătorite. D-l Al. L.-M., fără tendinţe îndrăzneţ afişate, de originalitate cu orice preţ, a ştiut totuşi, cînd a vrut să evoce din proprii amintiri grozăvia unor vremi de apocalips, să nu se gîndească la formule sau la drumuri jalonate, ci să lase sufletul să vorbească, îndurerat şi sincer. Dintr’un lung trecut de creaţii, în parte la umbra semănătorismului sadovenist, expresii „consacrate" re vin şi aici, obsedant. „Tunurile buhăiau zădarnic" (28), „buhâesc tunurile" (173)... „tunurilebuhăicm necontenit" (ibid), „o a doua buhăialâ înfundată grohăi undeva" (242),' sau: „s’a prăbuşit la piciorul patului" (58), etc. Ca dar din propriul bun, apare, în repetate rîndun, şi calificativul spăimos, pentru care autorul pare a

Convingeri literare

arăta o părintească predilecţie. Dar cine dintre scriitori n’are ticurile sale verbale ? Mai curioase şi, întrucîtva neplăcute, sînt — într’o carte, al cărei stil e îngrijit şi armonios — repetări de cuvinte scăpate în fuga con deiului: „II petrecui cu privirea pînă ce se urcă pe culmea zarei... Acolo, soldatul se opri un răstimp, pri vind zările, ca şi cum s’ar fi întrebat încotro s'o apuce de data aceasta. Cum şedea aşa, în zareu... (124) Sau: „Pe urmă, îmbrăcîndu se în verdeaţă, ne primi larg în sinul ei pădurea. Toate ceasurile de răgaz Ie măcinam în mijlocul pădurei. Mai cu osebire soldaţii. Ofiţerii, ca oameni mai subţiri, aveau alte îndeletniciri în ase menea vreme, — puţini erau cei care-şi răcoreau su fletul la umbra pădurei. Dar soldaţii nu cunoşteau altă mîngîere decît pădurea11.,. (136). Dorinţa de a reda cît mai realist unele scene (e greu să ne scuturăm dintr'odată şi complet de toate influen ţele) se manifestă uneori prin fraze inestetice: „avui un fior: un fir iute şi subţire, de sîrmă înroşită, rui se

prelinse din ascunzătoarea cefei pînă în şezut* (127). Stilul vrea să fie, pe alocurea, retoric şi acest reto rism (mă gindesc între altele mai ales la acel repetat „Da... Da...M, atît de teatral) nu prinde în asemenea povestiri, ce cîştigă totdeauna prin simplitate şi grai reţinut. Chiar patriotismul ad-hoc, de care autorul de altfel nu abuzează, nu e la locul său aici. Cetitorii pot întregi stări sufleteşti, pe care scriitorul le poate doar sugera. Procedările generale apar, după o continuă cetire, prea schematice în înfăţişarea lor. Ni se prezintă un personaj, apoi ni se vorbeşte, la urmă, de moartea lui, adesea survenită năprasnic. Sfîrşitul conţine nu odată o descriere de natură. Luate separat, unele schiţe apar umile şi sărace ca interes propriu zis — însă după cum, în întreg, iese în evidenţă repetarea unor formule de plan şi expunere, tot astfel din cetirea tuturor bucăţilor, constatarea de mai sus dispare şi interesul creşte, nai vitatea unei situaţii nu se mai evidenţiază şi armonie de impresii se desprinde d>n lucrarea — prin excelenţă egală şi echilibrată. Bucăţile cu titluri speciale nu sînt propriu zis nuvele sau schiţe, ce se pot ceti indepen dent, ci capitole dintr'o prezentare epică tumultuoasă. Viziuni largi şi zguduitoare în tragedia lor ne scot, cu

86 !• M. Raşcti

pe unul din cei mai înzestraţi cintăreţl. „Refacerea” ...are un răs,unef mai puternic şi mai stăruitor m paginile cfirţei, decit însuşi războiul şi aceasta dă prilej autorului să adîncească şi mai mult (fără atitudine epatatoare de psicolog analist) sufletul oş teanului martir şi al mulţimei chinuite, căci e vorba atunci de clipe de răgaz tragic şi nu de ciocniri sau învălmăşeli rapide. Groaza căderilor de cetăţi, a năvălirei duşmanilor, pribegiile fără ţel pe drumuri nimicite de ploi, spitaiuri ce închideau suferinţi de infern, defilări nebuloase ale regimentelor ruseşti, figuri predestinate de luptători obsedaţi de sfîrşit, chipurile Suveranilor ţărei şi apoi întimplâri vertiginoase, pîlpîind ca fulgere pe ape şi din care se încheagă un sens, un aspect, o suferinţă sint inelele lanţului de povestiri pe care ni-1 oferă Cohortele Morţei. Capitolele Trec Bulgarii la Goştinu sau Dinaltu lume închid adevărate viziuni de suferinţă şi prăbuşiri dan teşti. Este, mai ales în cea de-a doua citată schiţă, o gradată redare a delirului, a stărei de suferinţă în care se găseşte un rănit, — ce ne arată resurse nouă ale artei autorului şi o stăpînire solidă a mijloacelor de a trezi emoţia sfredelitoare : mijloace de redare sacadată a stărilor sufleteşti şi de notare grabnică, înfrigurată, a unor glnduri şi simţiri pîlpîind sub vîntul febrei. Găsim adesea şi plastice imagini: „creşteau din apă nuferii amintirei” (129), ori constatări care denotă sen sibilitate trează: „Un cocoş, la egale răstimpuri, cucuriga clar şi nu ştiu de ce trist, foarte trist, cum cucurigau cocoşii în copilărie, cînd treceau alaiuri de mort spre cimitir” (130). Merită mai ales citat ceva din luminoasa pagină, de o clocotitoare frumuseţe^ in care se reproduc glodurile întinerite după boală, cind cel care le rosteşte tare, năruit sub povara nefencirei neamului şi a sa, îşi arată totuşi solemna fericire de a mai respira sub soare şi de a mai gusta vieaţa in toate clipele ei minunate: „Am să mă duc pe drumul de cară din vale şi ara să merg cînlînd... Am să rup din stejarul din margine o frunză şi am să şuer .n

Convingeri literare

ea cîntecul, care-mi va veni pe buze... Şi n'am să mă mai întristez de nimic. Am să mă gîndesc la bine... Am să mă opresc la un şipot şi acolo am să stau de vorbă cu pămîntul şi cu ai mei, cei depărtaţi... Am să le spun că: uite, venim, venim curînd să i ridicăm din sclavie, — că-i iubim, laolaltă cu ţărna şi cu tre cutul şi cu viitorimea toată... Da, da, am să plec de indată pe drumul de cară din vale.. “ (131). Cineva poate să nu aibă specială predilecţie pentru arta aceasta simplă, cinstită şi sinceră, care e a au torului — dar nimeni nu va putea să nu recunoască un farmec real al ei. într’o astfel de carte, unde mai îna inte de orice formulă sau atitudine literară se impune însăşi durerea premenitoare, redată mai totdeauna cu simplitate şi măreţie, în acelaşi timp, în tot ce ea a avut mai fecund pentru sufletul unui neam. 2 0 povestire odihnitoare, ca o pernă înfoiată, de ţară, dintr’un conac bătrînesc, în care ar mirosi a mere şi a sulfină. Q evocare plină de vibraţii sufleteşti, pentru o lume fixată de autor într'un trecut relativ (ce ar vrea să fie anterior războiului dela 77, dar care de fapt e lumea şi de azi a unor aşezări tihnite de ţară — sau dacă azi nu ne mai e îngăduit să vorbim de tihna, lumea de eri, lumea de zîmbete fără griji, de aspiraţii simple, de dragoste pentru pămînt, de mese îmbelşu gate şi de visări potolite). Eroul, Sandu, e totdeauna fericit şi. . . zîmbeşte în toate paginile cărţei, iar eroina, iubita lui: Mărioara, în aceleaşi pagini, ne apare mereu sfioasă şi cu ochii mereu în jos. Şi iată povestea: o dragoste înfiripată cîndva, departe, la o moşie moldo venească. Pasiunea această lilială e redată de autor paralel cu succesiunea anotimpurilor, cu întîmplări rus tice mărunte, cu desfăşurări de obiceiuri bătrîne — şi prin lumina ei trec, ca fluturii prin flacără de lumi nare, tipuri zîmbitoare, îndrăgostite de vieaţa, cu as piraţii aşezate şi cu suflet tînăr. Toate se topesc în principala acţiune, — deşi unele din ele trăesc mai viu decît eroii îndrăgostiţi, care se mulţumesc doar să zîmbească şi să se uite în pămînt. Chipuri ca ale Doamnei Elena, Lizuca şi mai ales acel al căpitanului Balmuş rămîn în amintire prin gesturi vii sau prin atitudini

I. M. Raşcu

SS£sS“5Saa“*

mărit să creeze — realist — vieaţă. Cartea sa nu e un roman, E un poem idilic, un poem de o clasică armonie a compoziţiei (exceptînd sfirşitul strident, nelalocul lui: moartea lui Sandu, în război. „Biserica năruită" e ruina lingă care bătrîna eroină evoacă trecutul înaripat şi risipit). Povestitorul ne-a reînviat, ca unii dintre poeţii romantici, în trăsături adesea fluide, deşi colorate, o lume în cadru patriarhal şi ne-a făcut, printr’o formă comunicativă şi sonoră, să uităm că lucrarea nu e scrisă în versuri, aşa cum ne rămîne impresia, după ce am cetit-o. E vădit că arta autorului e debitoare celei a Dlui Sadoveanu*), dar trebue să recunoaştem că dintre adepţii acestuia nici unul n'a dus la o maturitate mai amplă mijloacele de săvârşitului povestitor moldovean decît evocatorul „Bisericei năruite". Aceste mijloace nu sînt complexe, dar au ajuns, cu acest volum mai ales, să fie sigure şi adîncite. Ne gindim la prozatori mai vechi, cu reputaţia stabilită, la Gîrleanu, de ex. şi nu-i putem compara compoziţiile îngrijite, însă pline de mireazmă didactică adesea şi de ceva voit, cu spontaneitatea aceasta de izvor ce răcoreşte, a povestirei Dlui L. M. Pentru asta paginile ce amintesc altele mai cunoscute nu ne fac impresie puţin agreabilă, ca la alţi scriitori. Zugrăvirea drumurilor desfundate şi a ploilor putrede de toamnă ne duc, de pildă, cu gîndul spre „Bordeenii lui oadoveanu, iar chipul vătafului ne aminteşte pe acel a) Baciului Micu din „Vieaţa la ţară" a lui Duiliu Zamfirescu. „Da, măi copile Sandu, aici, pe acest pamin în care m'am ridicat, găseşti tot ce vrei • •• v1 133aî departe: „Pămîntui — acesta e adevărul cel mare şi neclintit. El îţi dă şi putere şi nădejde şi încă acea ostoire de vieaţă, — acea mulţumire pe care n o poţi găsi nici întro altă parte. Aici vremea trece ca omvrednicire a lui Dumnezeu". Sau: „sîntem ai p nnD tului acesta. Lîngă el şi prin el trebue să tr^im. lat , *) învăluiri dc clipe (p 5*2): învăluiri alo viatului 0Dgafuioaro de clncpă (Oi), l«i trăgea luioruI ungdor girare (id).cuzornUă slaba împrăştia.... o lumină o « a \ curtea prinsul hăului (\b\), ospăţ-ii şi jocul nunţet so prăbuşiră apoi conacului 1174^.

Convingeri literare

vreau şi eu să mă statornicesc aici, pe vecie. El îmi este tată şi mamă" ... Nu-i aşa că parcă recunoaşteţi . tonul boerului Dinu Murguleţ sau al lui Matei Damian, exaltînd frumuseţile Bărăganului ? Apoi vorba cu Baciu : — Cum o duci, tată baciule ? — Plouă avan — dar glasul lui nu era de ocară, ci mai mult de cutezanţă, de înfruntare. — E bine pentru arătură. — De asta nici vorbă. Baciul Micu — nu ? Altădată, cînd facem cunoştinţă cu Moş Coti, ne răsar în minte imagini şi din luminoasa schiţă Spre Coteşti, a poetului Imnurilor păgîne. Totuşi descrierile mai ales ne urmăresc şi unele din ele se ridică pînă la valoarea unor adevărate pagini de antologie: Ocări proaste cad pe nămolul surd, iar ghioage lustruite zboară prin văzduh, fără să ajungă ţinta, spre vita răsnită de ocol. Oile behăesc moale şi ud pe după perdelele rare, în preaj ma unui foc care nu se poate aprinde cu flăcări. Un fum rău la miros se tîrăşte pe jos, de parcă ar căuta vre-o 'gaură, prin care să se ducă la ţiul pămîntului, să-i spună că sus plouă de nu se mai isprăveşte. (72). Cînd primăvara crudă apare, „ca o fiinţă imensă, pămîntul îşi spală faţa atunci, cu căldură potopitoare. .. Şuvoaie, mici la început, se porniră, adunîndu-se în zbîrciturile feţei lui, mărindu- se în prăvălire şi adăogindu-se altora, spre a o curăţi desăvîrşit de semnele iernaticei sclavii. Treceau, spălau — şi lăsau luminei soarelui priveliştea goliciunei desrobite, care rîdea in hohote de clisă şi de argila". (145) Pag. 154 e de asemeni mătăsoasă şi îmbălsămată de mirezme : In taină, firea pregătea, şi ea, zile şi nopţi încărcate de vrajă. Cer senin, ca un cristal de ametist palid, prin care se infiltrau subţiri ape de bumbac alb şi fin, — zări întinerite şi parcă mi rate de năpădirea apelor de verdeaţă din cîmpie, — plopi în ne contenit freamăt de argint pufos, ca un s?mnal de chemare pentru incîntârile din văzduh, — şi hohot de soare, în cascade aurii şi transparente... Iar cînd seara, ca o vrăjitoare, îşi tri mite i mîna ei de abur nevăzut spre lumină, ca s’o stingă,— deodată, o nouă magie se strecura nesimţită spre cuprinsul hău lui. De undeva, noaptea păşea, mătăsos şi cu ochi de întunerec, aprinzînd mii de luminiţe pe pămînt şi stropind cerul cu pul bere aprinsă de aur... Porneau apoi mirezmele tuturor visă rilor ... Pe culmi clipeau focuri, — prin văzduh foşneau stri găte ciudate, — pe undeva nechezau sirepele goanelor ielelor,

I* M. Raşcu

lprnnnS°î “âjjuşit —ha şi căţelul pămîntului lătra abia auzit în gropile comorilor negăsite de nimeni... Pe drumuri fosfor~ lumini1 ?dc"*cnil.or> mingîetor şi lesne înşelător, se legăna* lumina ireală, visul zilei de mine al îndrăgostiţilor... ' ca o Descrierile, ca şi povestirile răzleţe, converg spre ca pitolul Nunta, evocare epică plină d? sevă, de tine reţe şi de dor. Povestirea aceasta, cu largi aspecte statice, se des făşoară echilibrat şi egal, pe pagini însorite. Armonia o strică doar, din cînd în cînd, aceiaşi predilecţie a autorului pentru expresii perifrastice, ca şi în cealaltă carte ce vom prezenta aici cetitorilor: apa lacrimilor; canaturile sufletului; firidele pline de painjenii uitărei; diamantele negre ale aducerei aminte (toate Ia pag. 12); ămpul sufletului (66); toartele văzduhului (71); zidul sufletului (S?); văgăunile veacurilor, unt delemnul bun al dragostei (10b). Pe alocuri, expresii franţuzeşti surprind şi scrîşnesc, în cadrul vocabularului de parfum arhaic: vorbirea căzu (56), schimbase des de garnizoană (99) . . .Dar aceste asperităţi se topesc în apa largă, cu sclipiri de anafor, a povestirei, ce se cere cetită în călătorii dealungul ţarinelor moldoveneşti sau . . . „in finul de curind cosit" .. . E ceva din tinereţea fiecăruia din noi îd ea ; sînt vrăji, sînt limpezimi ce ar fi fost cu putinţă să se înfiripeze . . . E un leac în contra încordărilor citadine, în contra grijilor materiale de azi şi chemările sănătoase ale cărţei par braţe întinse către azur, din noroiul unor tranşee moarte. 3 Scriitorii noştri de azi ne au deprins foarte puţin cu producţii ca acele pe care D-I L. M. ni le hărăzeşte, într’o carte cu unitar cuprins şi cu preocupări sufleteşti şi religioase de cea mai sinceră şi mai călduroasă esenţă. E cea dintâi lucrare de imaginaţie a autorului, închinată unor astfel de subiecte, — Dacă ai cunoaşte, apărută nu de mult, cuprinzînd o serie de expuneri în mare parte teoretice, în legătură cu jeiaomenu1 re ligios. începutul schiţează mai mult de cit o făgăduia ă si-1 aşteptăm pe autor să-l vedem luptind piept la piept cu realizări mai ample şi mai grele de sens ar tistic In largă măsură, lucrarea e alcătuită din povestiri

Convingeri literare

religioase, redind mai arareori nelinişti rodnice pentru suflet şi mai adesea înfiripări simple de stări interioare puţin complexe sau analizate doar în înfăţişările lor generale, care duc la comode şi aşteptate deznodă minte, nu totdeauna suficient motivate. Lipsa de mobiîuri sezisabile în unele acţiuni omeneşti din realitate, absenţa — măcar în aparenţă — a cauzelor determi nante nu pot fi, desigur, luate drept criteriu în creaţiile artistice, care cer, în economia alcătuirei lor, chiar exces de documentare şi de dovezi, pentru a împru muta aspectul verosimilităţei unor acţiuni, altfel greu acceptate de cetitor, chiar în planul creaţiei literare. Este adevărat câ în subiecte ca acele tratate de D-l L. M., astfel de cerinţe apar mai reduse, dat fiind factorul suprem care intervine în acţiune sau o hotăreşte. E vorba de manifestările de graţie divină, care lucrează tulmultuos şi brusc, fără ca firul cauzalităţei să poată fi totdeauna distins. Astfel de metamorfozări pe drumul Damascului rămîn, totuşi, excepţionale şi convertirile — pentru că despre ele e vorba în schiţe ca Poştele, Oaspetele necunoscut, învierea lui Serafim. Jntr’o noapte de Crăciun — au mai totdeauna la bază un substrat complex de stări sufleteşti, care încep să ia fiinţă în cele mai nebuloase forme şi care explică aspecte şi decizii necxpîicabile fără cunoaşterea pro fundei vieţi interioare care le-a provocat. Căci nu există poate fenomen mai greu de sens, bazat pe comori de mobiluri ce dorm în subconştient, pe teren de vaste posibilităţi nerealizate timp de ani de zile, decît acel al convertirilor religioase. Graba de a prezenta asemeni procese sufleteşti numai în finalurile lor stereotipe şi în vagi trăsături exterioare poate duce la rezultate foarte onorabile ca utilitate şi să dea fiinţă unor pro duceri literare ce pot fi un preţios aliment pentru su fletul unei tinerimi prea adesea dezorientat de lecturi echivoce ca rost şi tendinţe. Dar primejdia e mare de a cădea în „manieră" şi a înmulţi aspectele unei li teraturi foarte răspîndite în străinătate, care tocma din cauza excluzivei preocupări a efectului moral, uşor acceptabil şi a nivelărei oricăror nuanţe în aspecte, nu reuşeşte să dea totdeauna şi fiorul artei, ce nu exclude de loc preocuparea de care am vorbit, ci din contră, aşi putea spune că chiar o condiţionează.

I- M. Raşcu n a căzu* în acest exces, asupra pericoluliii căruia nu-am îngăduit a-i atrage doar, prietenes c din^nl °"Sia ll a.tmge tan^ential> citeodată. Alte schije din volumul acesta arată însă, în surizătoare lumină ^e'a* Pn^ da aut?Vr1 intr’° viitoare activitate ascenoentă. Unele povestiri fantastice sau simbolice (Pustiul )mul care şi-a pierdut umbra, Palatul neisprăvit) Pa5e Parte schiţe ca: Eu nu rabd, ci primesc ; Udata, departe; Du-te in numele meu şi mai ales rofesorul de vioară stau dovadă de unele posibilităţi pe care scriitorul ar putea cîndva să le cultive, cu şi mai multă amploare, lărgindu-le cadrele şi adîncindu-le sensurile generatoare. Atunci, sînt sigur, autorul va căuta să scuture din florile stilului său — de cele mai dese ori muzical şi cursiv — unele asperităţi, cum sînt acele „clişee** semănătoriste : „seara căzuse din hăuriu (p. 36), „mi stuiţi în hăul patimilor" (69), „părea o fiinţă enormă, cît hăul* (30), ori sadovenistele expresii: „un cutremur adine îi prăbuşi fiinţa" (58), „omul se prăbuşiintr'un plins fără oprire" (57), sau cacofonii: „o ruină verderoşiatică, ca de aramă" (42). Tendinţa de a amplifica fraza prin precizări metaforice sau simplu determina tive este prea frecventă, pentru a fi totdeauna de efect. Autorul spune: „veselia îi frămînta măruntaele trupu lui" (51). Gîndurile unui personaj veneau „dinspre văgăunile întunecate ale minţei" (53). Despre alt cutare personaj ni se afirmă că are „nu ştiu ce în coşul piep tului (55), tot astfel, mai departe: „trase tare aer m coşul pieptului11 (59), sau: „simţea în coşul pieptului o zbatere furnicătoare" (67). „O jale cenuşm . . . cu prinse toate zările minţei preotului (60). „Nici o păre re de rău nu aburi sticla clară a sufletului * (69), iar lacrimile se urcă spre......... căuşele pleoapelor (70). Paralel cu acestea găsim însă şi fraze cizelate răb dător şi cu rezonanţe interioare de calitate aleasă, d ex. ' • poporul de cocori se ducea spre alte zări de căldură, de vale, de parcă ar fi fost imensul al unei săgeţi nevăzute scăpată din arcul vremei ( )■ Aceste daruri şi frumoasele tendinţe ale scriitorului pre«tes' - pe terenul povestire! religioase - o îmbietoare desfăşurare de realizări, pe care le aşteptăm cu simpatie.

-s-•.---------

IOAN PETROVIC1 1) Impresii din Italia. „Casa şcoalelor", 1920. 2) Peste hotare. „Casa şcoalelor**, 1931. 1 Sînt rare descrierile de călătorie care pot reda sensaţii — şi asta din pricină că autorii lor sînt rareori poeţi. Dar descrierile pot interesa nu numai prin darul poetic al autorului lor, căci dintr’o călătorie nu numai pitorescul este elementul ce se impune atenţiei, ci sînt atîtea alte aspecte şi piobleine. Şi, de altfel, se pare că moda descrierilor â la Chateaubriand, cu evocări obligatorii de răsărituri de lună sau apusuri de soare, cu exclamaţii şi atitudine admirativă ad-hoc, a încetat de mult să mai fie cultivată. Aşa se explică de ce chiar poeţi specialişti în lirism şi visare, cînd îşi redau impresiile din călătorii, se feresc de vechile procedee şi sînt mai bucuroşi să descrie 9 „buiabesă" ori să povestească o anecdotă, decît să se lanseze în îmbelşugate şi picturale tirade. E adevărat că în des crieri de călătorii un peisaj nu se poate reproduce minunat prin vorbe: taina lui trebue surprinsă şi atunci redarea poate fi şi întîmplătoare sau numai no tată, Cu astfel de procedee autorul va reda şi mai mult înfrigurarea voiajului, dinamismul unor stări su fleteşti mobile, ca şi peisagiile care călătoresc mereu alături de noi. D-l I. Petrovici, deşi poet, s'a ferit însă pe cit - a pu tut şi mai mult decît alţii de lirism şi de coloare şi — ceva mai curios — s’a ferit şi de filosofare, de re ■ flecţii prea subliniate şi pe larg expuse. D-sa a înţeles deplin care trebue să fie rostul unor „impresii" ca ace lea ce-a voit să ne ofere. Procedînd astfel, s'a aşezat firesc în şirul clasicilor autori de descrieri ai noştri, conti-

I. M. Raşcu

nuindu-le concepţia şi atitudinea. Sion. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Alecsandri, Odobescu asa înţelegeau sa. ne comunice impresiile, făcînd cel mult din cînd în cînd deoarece epoca reclama imperios aceasta, concesii modei descriptive atit de răspîndite. încolo, interesul sălăşluia m redarea vioaie a faptului, în notarea rapidă a unor aspecte, în evidenţiarea unor înfăţişări glumeţe şi în reamintirea, prin asociaţii de idei, a cutărei ches tiuni în mai mult sau mai puţin directă legătură cu o temă ce se impunea discuţiei. Pedantismul le re pugna şi trebue să recunoaştem că autorul cărţei de care mă ocup aici a căutat să se scuture cît mai mult de dînsul, împrumutînd pentru atingerea scopului un ton şăgalnic şi detaşat, reproducînd întîmplări hazlii, pe alocuri de o accentuată ştrengărie, ironizînd mai cu seamă şi nevoind niciodată, nici atunci cînd admiră, să pară epatat sau să pară că epa tează. Autorul vrea să păstreze, în cursul alingerei unor subiecte de actualitate, imparţialitate fermă, totuşi propriile-i opinii transpar cu uşurinţă. Atitudinea ad mirativă pentru Mussolini e cu toate acestea tempe rată discret de cutare episod, de cutare conversaţie uşor ironică — iar acea . .. mai puţin admirativă pentru Papă îşi găseşte echilibrul în notări atente şi sincer apreciatoare ale altor aspecte în legătură cu ambianţa vieţei religioase a Romei. De această vieaţă D-l P. se apropie cu interes civilizat, cu înclinări spre stimă, totuşi nu odată şi cu trează ironie, chiar maliţioasă. Această trăsătură de căpetenie a autorului dă pagi nilor cărţei sale ton variat şi atractiv uneori, iar „butadele“ sale nu arată blazare, ci. din _ contră, . „ . suflet . tînăr, deschis curios asupra vieţei. Căci in toate aceste descrieri D-l P. apare mai ales tînăr- Pe alocuri notaţiile detailata ale unor întîmplăn diverse, in sine de o foarte mică însemnătate, care desprinse dra ca drul lor ar părea chiar groteşti, ne dau impresia adolescentului bucuros că e lăsat să zburde pe întin deri şi care cu privirile setoase reţine şi povesteşte totul. E curios că la ansamblu aceste detalii nu disDlac găsindu-le chiar, după lectură, calităţi miste rioase de animare a întregului, altfel poate prea grav arid. Reflecţiile, evocările şi descrierile (rari/, tnsau

Convingeri literare

timplările şi evenimentele de ordin istoric sint dozate cu un bun simţ ce se impune a fi semnalat. 0 inte ligenţă trează şi iscoditoare caută la fiecare pas „cauza lucrurilor". latr'un ioc vrea să-şi dea seama ce e cu ... „s'a stins vieaţa falnicei Veneţii"—în altul vrea să reconstitue existenţa antică a Pompeiului; aiurea problemele actuale îl preocupă intens. O evocare istorică, unele rînduri descriptive, o anecdotă şi o intîmplare hazlie se succed. Neprevăzutul călătoriilor.. . Autorul pare veşnic fericit de a nota, de a întreba, de a ne comunica ce a aflat — şi mai ales de a-şi perinda sub priviri aspecte şi oameni. Cartea sa repetă unele lucruri deja spuse şi fixează unele reflecţii, care nu totdeauna sînt cu desăvîrşire nouă. Totuşi paginile ei se cetesc rapid şi chiar pasionat. Darul de „causeur" al autorului te subjugă, iar stilul său, care vrea — fără să reuşească totdeauna — 9ă fie natural, are ceva aşi spune „gazetăresc" în el (dacă vorba n’ar fi la noi cu desăvîrşire compromisă), ceva nelucrat şi netras la rindea, care e încă un element de armonizare la în tregul săltăreţ, uşor şi captivant. 2 Autorul şi-a făcut o specialitate literară din amintiri, şi din descrieri de călătorii, care sînt tot un fel de amintiri, avînd însă elementul narativ doar ca un ca dru larg. In ambele genuri de lucrări, subiectivitatea celui ce scrie e veşnic prezentă şi gusturile, părerile, chiar micile întimplări accidentale nu ne sint tăinuite, într’o minuţioasă expunere, ca de scrisoare priete nească. Nu cunosc totuşi „gen" mai variat decît des crierile de călătorii; aproape fiecare autor de astfel de lucrări, dacă poate avea comun cu altul similar unele trăsături de temperament sau de concepţie, va proceda însă fără să se gîndească la anumite legi de alcătuire, cînd va voi să-şi aştearnă impresiile pere grinărilor sale. Descrierea de călătorie este ... însuşi omul. Fără să fie, cum s'a mai spus, literatură pro priu zisă, acest gen poate cu toate acestea alimenta opere tot atît de masive şi veşnice, ca şi orice altă categorie de scrieri. Exemplificări, din două epoci literare deosebite: Voyage en Italie, a lui Taine şi Sc&enes de la vie future de G. Duhamel. Şi nu cred

96 I- M. Raşcu că aceşti doi autori să fi dat dovadă do „«j *• iar tonul doctoral, dc pe alocurea, al celui dintâi “a putut face mei mtr’un caz, o impresie neplăcută In t.enfa doctorală" poate fi la baza unui studiu ” a unui curs şi din cetirea sau audierea Iui să scoţisau cele mai multe foloase. Spun toate acestea, deoarece regret, mai cu seams după cetirea volumului de faţă, că D-l P. în mod voit abuzează de „notaţia nepretenţioasă", cum o Dumeşte D-sa, scriind pagini care „se cetesc uşor", poate prea uşor şi. negii jind să insiste asupra atîtor lucruri în adevăr interesante, pe care cultura D-sale i le-ar fi sugerat, în desele prilejuri ale variatelor călătorii între prinse. Unele pagini, în care abia se însăilează astfel de expuneri, ne fac şi mai viu regretul de care am vorbit, cu atît mai mult cu cît talentul suplu al au torului ar fi ştiut să şteargă praful pretenţiei şi al „doctoralului", de care se fereşte, de pe suculentele file. D-l P. are însă şi în volumul acesta, ca, şi în cele înrudite cu el, doiul de a evada pe cît se poate din cele mai familiare preocupări ale sale şi atunci se complace în a nota mereu schimbările de vreme şi de temperatură, incidente neînsemnate, unele con vorbiri sau anecdote şi descrierea fidelă a odăilor de hotel, a unor colţuri de oraş, pe care cetitorul nu le poate nici identifica, dacă nu Ie-a văzut, nici reconstitui. Căci deşi sufletul autorului e sensibil, larg şi foarte susceptibil la poezie, totuşi notările D-sale nu dau acel fior al realului, surprins de creatorii artişti, care din cîteva vorbe reuşesc să învie un peisaj. De aceea admiratele descrieri le vom găsi în romanele clasice sau în evocările pline de coloare vie ale celor şpecializaţi în literatura beletristică. La D-l P. peisajul nu e intuit şi redat sintetic, printr un proces de re creare tainic. Dorind să fie numai credincios mode lului, D-sa scrie gospodăreşte : IConigsee este una dintre cele mai frumoase privelişti care se pot mchinnia sau l?am tot despre Konigsee, spune că pentru fle de S? virdi cum n£i văzut un altul" (ibid,) ca ceva mai departe să noteze: „Dimineaţa de sep temvre era ideal de frumoasă" (21) sau: „timpul nu vr”a să se dreagă" (113). Mont-Blanc e „superb la privit din toate părţile" (117) ori: „trecătoarea e lungă

Convingeri literare

şi nu scade în farmec pînă la sfîrşit" (140), apoi: „E vreme ideală" (195) etc. Lyonul este „un oraş frumos", iar Stuttgartul e „paradisul Germaniei"; „cartierul pa latului e tot ce poate fi mai frumos si mai artistic" (215), „feeria nopţei era deosebit de frumoasă" (159). Semnalări cuminţi, dacă vreţi, dar care nu te transpun în inima priveliştilor, ci îţi dau, cel mult, impresia că vezi corecte cărţi poştale ilustrate, aşa cum sînt, de alttcl, şi reproducerile-clişee, din paginile cărţei. Totuşi — şi aici talentul necontestat al Dlui P. se afirmă triumfător— din asemenea mijloace umile, auto rul reuşeşte să creeze o atmosferă şi să întreţie o atenţie pasionată. Voe bună, îmbelşugată dispoziţie şi dragoste de vieaţă abat cursul analizei mijloacelor sale şi ştiu — insinuant — să subjuge prin stilul vioi, deşi nu totdeauna de o ţinută prea aleasă şi prin verva unei curiozităţi tinereşti. Astfel reuşeşte să ne dea cel mai colorat şi evocator capitol al cărţei: O re vedere melancolică, în care a lăsat sufletul să vor bească, pătruns de „melancolie şi tristeţe," la revederea Leipzig-ului de altădată. Ia fond, unele pagini ale cărţei nu alcătuesc „des crieri de călătorii," cît reflexii „pe marginea" unor peregrinări cercetătoare. Şi aceasta am fî voit să ne ofere întreaga culegere, — reflexii în genul acelora (de la pg. 85), în care ni se evocă impresiile produse de au dierea operei Kuryanthe a lui Weber. Dar ce folos ! In capitolul următor, autorul nu-şi uită obiceiul : „Motăresc întâi şi’ntăi să mă reped (sic) la lena" şi apoi : „Toate semnele de stricare a timpului s’au ri sipit" etc., etc. Uneori, cînd devine mai îndrăzneţ şi deci mai plastic, chiar dacă expresiile nu sînt prea proprii, susţine că „soarele te dogorea ca un muştar" (106) şi atunci ştie să evoce, excepţional, „nori cu pîntecele vînăt" şi „vapori încolăciţi, ca nişte foci albe într’un ocean întunecat" sau „munţi aşa de simetrici, că par nişte aripi de vulturi în zbor" (145). Dar ase menea imagini nu vin des sub condeiul care aleargă, grăbit să închee volumul. Graba în compunere, în alcătuirea cărţei, e o cre dincioasă oglindă a grabei în care s'a făcut călătoria. După Raite prin ţară, n'ar fi fost oare mai nimerit de data aceasta titlul: Raite peste hotare ? Unele priConvingeri literaro

I. M. Raşcu

velişti sînt văzute rapid, prin întuneric, de la fereasta hotelului sau şi de la o mai mare distanţă. „Poate să fac o raită pe Neckartrasse" (2). Dar nu o face, deoarece: „trotuarul se bălţeazâ cu stropi”. Plouă. „Păcat” exclamăm şi noi cu autorul, care de altfel e foarte comod, în tot cursul excursiilor sale. O distanţă mai mare îl înspăimîntă. „Ca să nu mă ostenesc fără folos, merg atît cît se poate cu un tren electric" (123). Posibilităţile „de vizitări comode, în autocare moderne, bine utilate", îl bucură nespus. Suirea pe Mont-Blanc i se pare doar „o chestie de egoism şi de orgoliu" (117), odată ce avionul zboară la înălţimi cu mult su perioare. In definitiv, volumul de faţă — distractiv, şăgalnic pe alocurea şi variat — dă o idee de ce ar fi putut oferi doctul său autor, dacă s’ar fi gîndit mai mult şi la noi cetitorii care, într'o măsură, putem avea aceiaşi dorinţă, aplicată de D-sa călătoriilor, — anume de a prefera des crierile, care să ne ofere, şi în forma lor, maximum de confort şi de tihnă aşezată.

ALEXANDRE RALLY ET

GETTA H£L&NE RALLY B1BLI0GRAPHIE FRANCO-ROUMAINE -premiere pârtie. Toma I. Lca oeuvrcs fraiiraiscs dea auleurs roumains. Turna II. Les oeuvres fran^alses rclaiivea ă la Jîoumanie. Paris, Ltbratrio Ernost Lorous, 1930.

Dacă azi a ajuns un ioc comun ideea că o biblio grafie nu poate fi niciodată completă, trebue să adău gim că recenzia unei bibliografii cu atît mai puţin poate avea pretenţia de a prezenta în întregime calităţile şi defectele operei ce studiază. Fără îndoială că şi în rin gurile ce vor urma aspecte întregi ale lucrărei ce ana lizez nu vor fi semnalate, nu numai din pricina eco nomiei planului, ci şi din imposibilitatea de a mă di versifica omniscient şi de a cuprinde specialităţi ex trem de variate. Scopul meu nu poate însă fi aici de a întreprinde dări de seamă ample şi a completa fiece capitol al lucrărei vaste, pe care autorii au întreprins-o. Avînd ocazie, datorită specialităţei mele şi a preocu părilor dictate de un anumit studiu, să cercetez, acum cinci ani, acelaşi material aproape, ca şi autorii Biblio grafiei de faţă, voi fi în măsură — mai cu seamă asu pra unor aspecte ale acestor volume — să dau cîteva lămuriri precise şi să contribuesc, poate, prin aceasta, la îmbunătăţirea, pentru o nouă ediţie ce ni se promite, a lucrărei, care ne e prezentată azi, de înşişi autorii ei, ca: „un veritable monument eleve a la majeurc gloire de l’amitiă franco-roumaine“, şi care va fi, cînd va apărea în întregime, „un don magnifique fait â notre pays“ (p. LVilI). Din lipsă de suficient spaţiu disponibil, voi lăsa la o parte consideraţiile generale asupra importanţei unor întreprinderi de acest fel, avînd a spune multe ÎA le gătură cu înfăţişări precise ale operei.

100

I. M. Raşca

0 a) Fără îndoială v . că o asemenea întinsă cercetare pre supune muncă şi perseverenţă; le recunosc pe deplin. Mai mult: sînt pus în situaţia delicată de a fi oare cum stingherit, înşirînd punctele ce mi se par pasibile de critică. Aceasta, din pricină că autorii au avut di plomatica şi rafinata prevedere de a presupune aproape toate obiecţiile ce li s’ar aduce şi de a avea aerul că le recunosc pe rînd, respingîndu-le însă în acelaşi timp, cu argumente astuţioase. Totuşi ,.jenaa aceasta nu poate fi decît trecătoare, scopul urmărit de mine fiind de a informa imparţial pe cetitori şi de a fi de folos autorilor, arătîndu-le unele lipsuri ce pot fi uşor îndreptate. b) Lunga Introducere a lucrărei este un model de prudenţă şi de prezentare analitică extrem de conştiincioasă, care se pierde, poate, în prea multe amă nunte. Totul e trecut în revistă, — anunţat, prevăzut. Stilul e săltăreţ, vioi, şi de multe ori spiritual. Tonul — adesea prea sigur. Oarecare „eşiri“ compătimitoare la adresa cutărui cercetător, ce nu ar fi dus la bun sfirşit similare încercări, nu fac bună impresie. Ben gesco, tratat cu respect şi aşi zice şi cu oarecare re cunoştinţă, a fost poate, după autori, prea conştiin cios In metoda şi aplicările ei. „II a souvent trop bien fait" (p. XVIII). Şi apoi lucrarea sa e azi epuizată. Cit despre Adamescu... (p, XIX). Bibliografia de faţă—adevărată Bibliografie franco-romînă — există (p. XII). Aceasta este calitatea ei incontestabilă^ care merită autorilor toată absoluţiunea, deoarece s au însărcinat să dea şi o a doua ediţie (ibidj. „On nous passera un cri de triomphe. Nous sommes fiers de notre ouvrage (p. XVIII). Bengesco nu prezintă decît 1500 de lu crări, dar cu numeroase repetiţii. Autorii operei de faţă au, susţin ei, 6738 de numere, din care s ar fi scăzut repetările. Nam avut răgazul să controlez numărul vo lumelor citate, dar repetiţii există, proporţional, poate mai multe decît la Bengesco. . . c) Lucrarea e dedicată D-Iui N. Iorga, căruia î se adresează ditirambice elogii: „1 humaniste de &en}Q ’ „journaliste et polemiste de genieM şi se vorbeş e espre ale sale ,.dons naturels quasi-magiques (p. AVUi;. Calificativele se înşiră, deopotrivă de superlative, pe încă 25 de rînduri compacte, unde mai cetim, intre ai-

Convingeri literare

v • V

1 !

I ..... &_ -

161 -v

telc : „le plus ardeDt, le plus clairvoyant, le plus eprouve ami da la France" etc. etc. Am impresia că nu numai „lauda de sine nu miroase bine..." d) In cursul aceleiaşi Introduceri ni se notează toate serviciile pe care lucrarea ar putea să le aducă ceti torilor şi din fiecare rînd, din fiece cuvînt se desprind atîta încredere şi viril triumf, încît concesiile făcute eventualelor critice, „modestia" ad-hoc din multe pa gini, apar prin contrast ciudate şi, ce e drCpt, nu predispun pe cetitor numaidecît la indulgenţă, A prevedea o critică nu înseamnă implicit a o res pinge şi severitatea faţă de alţii reclamă, desigur, acelaşi tratament mai întăi faţă de tine însuţi. Evident câ nu voi cere autorilor să dea în opera lor ceea ce n’au avut intenţia să ne prezinte, însă voi fi în drept să constat limpede că afirmaţiile făcute nu sînt şi ve rificate totdeauna prin exemple, iar făgăduelile date în mod precis nu sînt în toate cazurile ţinute. e) Autorii par prea severi cînd e vorba de catalo gul Bibliotecei Academiei romîne. Nu mă erijez în apărător al acestei Instituţii, neavînd în nici o măsură calitatea de a o face, dar ţin să întorc autorilor pro priul lor procedeu de apărare, pe care-1 pot aplica acestui criticat catalog. Bun sau rău, el există şi poate fi utilizat cu folos (autorii înşişi nu contestă aceasta), iar perfecţionarea Iui treptată fără îndoială că nu e exclusă. f) Autorii recunosc că o serie de teze susţinute în Franţa şi semnate cu nume evreeşti ar putea să aparţie unor cetăţeni âi altor ţări decît Romînia. N’ar fi fost, în acest caz, mai prudent şi mai ştiinţific să se fi re nunţat, pentru această ediţie, la citarea unor astfel de lucrări, pînă la sigura verificare a originei autorilor ? g) In „Indicele" foarte folositor din al doilea volum nu ni se indică tomul în care se găseşte citată o lu crare, ci numai numărul ei respectiv. Cercetarea rapidă sufere din această pricină. h) Bibliografia aceasta nu e critică Recunosc că era şi greu să fie, deşi acesta ar fi idealul — un ideal ce n’ar fi fost, poate, absolut imposibil de realizat, în ceea ce priveşte măcar specialitatea autorilor. Controlul, dis tanţat cel puţin, al conţinutului unor opere ar fi îm piedecat înregimentarea lor sub rubrici sau împărţiri

102

I* M. Raşca

“a,^eIn" le7 era Iocul- Volumul II cuprinde diviziunea intitulată: Les oeuvres franţaises rclatives ă la Roumame.adică (lămurirea nu e de prisos) operele scrise in limba fr-anceză, de autori a căror naţionalitate e iaaiierentă şi care tratatează despre lucruri în legătură cu Rominn. Dacă titlul de mai sus n ar avea acest sens, volumul II n ar fi, în mare parte, decît o repe tare a primului volum intitulat: Les oeuvres franţaises des auteurs roumains. In volumul II nu trebue să se reproducă, din titlurile operelor deja citate în primul tom, decît acele care prezintă cărţi cu un conţinut re lativ la Romînia şi, în plus, acele ale scriitorilor de altă naţionalitate (Francezi, desigur, cei mai mulţi), care tratează subiecte de aceeaşi natură, — în voi. I cuprinzîndu-se toate operele scrise de Romini, în franţuzeşte, indiferent de conţinutul lor. Acest plan, pe care l-am crezut, la prima vedere, şi al autorilor ar fi fost foarte lămurit şi foarte satisfăcător, dacă i s'ar fi respectat cu stricteţe cerinţele. Or, cu toate indicaţiile precise ale celor două mari subdiviziuni semnalate pe coperţile ambelor volume, găsim în cel de al doilea („Oeuvres fran^aises relatives â la Roumanieu) opere ca : Et îwus nous sommes aiînes Ici de Matei Roussou, al cărei con ţinut n’are, după cît îmi amintesc, nimic relativ la Ro mînia. De asemeni n’au, în conţinutul lor, nimic relativ la ţara noastră poemele talentatului nostru compatriot Charles-Adolphe Cantacuzene, ale cărui plachete sînt toate trecute în revistă şi în acest volum, pe lingă cel mai dintâi, singurul unde Ie era locul, (Şi _poate mult . potrivit era ca în voi. I să se reproducă numai titlurile cărţilor In care nu e vorba de Romini, despre asemenea produceri rămînînd a se ocupa cel de al doilea tom). De asemenea, sînt siguri autorii că în Histoire d’Edmee ou VExpiation de H6lene de Golesco sau în Un devouement sublime sovs la Terreur (ambele citate în v. II), de aceeaşi scriitoare, e vorba de Roraîni ? In acelaşi voi. II se trece cartea Iui R. de Vezelay (pseudonimul unui scriitor romîn) : En Espagnc, în care nu se face pomenire de (ara noastră; în schimb, Madame de Presmes, de ace laşi,—carte în ale cărei pagini găsim o schiţă cu su îec naţional — nu e deloc menţionată în acest tom. Mnt menţionate, totuşi, volumele (cu nimic rominesc in ele; ale lui Tristan Tzara sau piesa de teatru : T ieux drame

Convingeri literare

103

japonais de Cîmpineanu-Cantemir sau Le Gigantesque (e vorba de un copac) de Adrien Le Corbeau. Pot da încă numeroase exemple de acest fel. (Pe lingă cele de mai sus: Georges Bibesco—Au Mexique (1862), Vladimir Ghica — Pensees pour Ia suite des jours etc., etc.) i) Dar lucrarea aceasta prezintă şi lipsuri care ar fi putut fi şi mai uşor evitate. Autorii susţin că au cer cetat, cu atenţie, mare parte din cataloagele Bibliotecei naţionale... Neavînd timp să consulte, să foileteze ma joritatea cărţilor acolo notate, s’au mărginit, adesea, să cerceteze titlurile, care erau reţinute mai ales cînd dădeau o indicaţie sigură asupra conţinutului lucrărei. Dar titlurile pot fi de multe ori înşelătoare: se poate vorbi de ţara noastră într’o carte al cărei titlu nu amin teşte întru nimic aceasta. Din numeroasele exemple ce pot da, desprind doar pe acestea: în Les miile et un fantârnes de Alex. Dumas-p6re, se vorbeşte, într’o povestire, despre Moldoveni Această povestire a fost tradusă în limba noastră de D. Anghel şi St. O. Iosif, cu titlul Strigoiul Carpaţilor, apărută într'o colecţie popu* Iară. In volumul academicianului Edouard Estaunie — Le Silence dans la campagne, se găseşte o nuvelă: Pages roumaines, în care se evocă minunat o mină ştire de călugăriţe de Iîngă Cîmpulung. Autorii înşiră cîteva lu crări, despre chestiuni romîneşti, ale Iui Robert Scheffer. Se omite, însă, Le Prince Nardsse, roman al cărui erou e Romîn — şi Idylle d’un Prince, în care, cu materialul din Orient royal, se alcatueşte un tendenţios roman. Ar fi să transcriu aici mare parte din Indicele lucrărei mele: Le Poumain et la terre roumaine dans la litlerature francaise, isprăvită încă din 1926 şi care-şi aşteaptă un editor, dacă aşi continua cu inşirarea unor astfel de opere. Reţin afirmaţia autorilor, care proclamă că au cetit tot catalogul imprimat al Biblio tecei naţionale din Paris. E curios, în acest caz, cum le-au scăpat din vedere lucrări ale căror titluri le-am văzut şi eu imprimate „en toutes lettres", în aceleaşi cataloage. In catalogul pe fişe tipărite există romanele lui Jules Verne, din care Le Pilote du Danube şi po pularul Le Chăteau des Carpathes (acesta din urmă, tradus — pare-mi-se — şi în romîneşte) arată chiar după titlurile lor că sînt lucrări „relatives â Ia Roumanie4'.

104

1* M. Raşcu

(Ca să nu mai vorbesc de Claudius Bombarnac, de aceiaşij. Catalogul tipărit (ajuns la litera L) a fost mai cu atenţie cercetat ? Poate, — totuşi în acest catalog există notat romanul (în trei volume) L'heroine moldave, de Madame Gacon-Dufour, apărut în 1818, Ia Paris şi netrecut în Bibliografia de care mă ocup. Despre aaceastă carte (cota de Ia Biblioteca naţională e : Y~, 37716 —17—18), am vorbit pe larg într’un articol apărut îa revista franceză Gallia (juin, 1929) de Ia iaşi, pe care un bibliograf al lucrurilor franco-romîne ar fi trebuit să n’o ignoreze. (Un roman frangais oublie relatif aux Boumains). Şi e curios cum un titlu atît de elocvent, ca acel al cărţei de care vorbim, a putut să le treacă neobser vat autorilor, cînd au avut în mină catalogul, pe care spun că l-au cetit în întregime (I, XV). Dacă ar fi consultat şi alte cataloage ale acelei Biblioteci, cel al -.Istoriei Franţei" de ex., ar fi găsit bogate clemente de completare a lucrărei — şi în curs de şase ani, cît ni se spune că s’au consacrat operei, nu era cu ne putinţă să se facă această despuere migăloasă, totuşi cu rezultate ce răsplătesc munca. j) Alteori te deconcertează lipsa cite unei cărţi a unui autor, din care se dau totuşi altele. Se citează corespondenţa Iui E. Picot de N. Georgescu-Tistu, dar nu se citează cartea aceluiaşi despre scrierile lui Picot relative la Romini. In Les oeuvres franQiises des auteurs roumains, nu se notează cartea despre N. Milescu de P. P. Panaitescu, deşi era cunoscută autorilor, care o trec numai în cel de al II-Iea volum Ca să nu ingrămădesc prea mult material, mă opresc, ca de obicei, la cite un exemplu sau două ceea ce ne in teresează aici mai mult fiind metoda care, uneori, presupune grabă, a autorilor, decît unele lipsuri în sine. k) Unele afirmaţii sînt pur şi simplu vădit eronate. Vorbind cu „orgoliu" (I, XL) de lucrările ce cuprind călătorii în Principate şi din care se promite o culegere de pagini alese, autorii afirmă că ei semnaleaz aici, pentru întâia oară, scrierea postumă a lui Edouard Grenicr— En Moldavie, despre care ni se spune ca unul din autorii Bibliografiei pregăteşte un studiu * ' XL şi Nr. 467). E extrem de ciudat că, în 1930, D-na şi D-l Rally nau reuşit să afle că despre această luorare s'a vorbit pe larg, acum vre-o 20 de ani, în mai

Convingeri literare

105

multe numere dia răspîndita revistă Convorbiri literare, de către Prinţul Viadimir Ghica, într'un lung studiu ornat cu reproduceri în text şi plin de extrase (Co?iv. lit. 1909, pp. 1267-1278, 1910, pp.44—66 şi 336-350, 1912, pp. 147-158, 677-686, 1205-1220). l) Clasificarea din al doilea volum lasă mult de dorit, fiind capricioasă şi arbritară adesea. Autorii recunosc unele desavantagii, susţinînd că, astfel, au evitat ce titorului să întreprindă căutarea de „disjecta membra" bibliografice ale unui subiect. Cred că, asupra acestui punct, autorii îşi fac iluzii. In cap. intitulat Les Ghica nu e trecută (să dau iarăşi un singur exemplu) piesa AtiienaiS a lui Ch. Bouscharain, în care e vorba de asasinarea Domnului Moldovei, aparţinînd sus-numitei familii; în schimb, această lucrare se găseşte sub ru. brica Litterature frangăise ă sujet roumain, al cărei titlu ar cuprinde mult mai mult decît cele 2—3 pa gini ce oferă*). m) Un capitol (II, 55) e consacrat lui Despot-Eraclid—însă despre Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare nu există capitol aparte. n) In Voi. II este un capitol Ouvrages gencraux sur les Roumains et leur pays (p. 5). La cap. Relations de voyaget autorii recunosc (II, 12, notă) că acele cărţi pot face parte şi din cap. mai sus citat. In unele lucrări se poate vorbi de mai multe ches tiuni; unde Ie înregimentezi în acest caz? o) In acelaşi volum, o carte e pusă de două ori. Repey—Discours prononce ă la se mce solenuelle de VAcademie Mihaleenne ă Tassy, Van 1886. (Nr. 6068, sub titlul: Question de Venseignement public en Moldavie et ancien enseigncment şi Nr. 6905—sub rubrica: Litlerature(?) frangaise ci sujet roumain). Alt exemplu: Vaillant — Aux Roumains apare sub titlul: De la Convention de Balta-Liman ă VUnion des Principautes (II, 83) şi Ia rubrica Les Ghica (II, 88). Cu astfel de metodă, se repetă manejul armatei, ce defilează necontenit pe scenă, fără ca pentru aceasta să fie nevoe de prea mulţi soldaţi, fondalul decorului întreţinînd iluzia numărului. p) Bengesco e pus uneori la contribuţie şi acest *) Despre tragedia lui Bouscharain, cf. o analiză a mea. in rovîsla Observatorul, V, 5—6.

105

!■ M. Kaşcu

lucru ni se arată clar, numai cînd lucrarea respectivă nu se găseşte la Bibi. naţională; în alte cazuri, de obicei numele înaintaşului bibliograf nu este semnalat, deşi TÎt* ^atoresc sigur unele informaţii, ca de pildă: Alba Monte (M-lle Opran de Craîova) (No. 8 bis, p 1» Tome 1) etc. q) Unele nume de autori nu sînt bine transcrise : I. D. Stefanesco e, în realitate, I. D. Ştefănescu (I, p. 294) şi cind îţi aminteşti că autorii spun : „Comment blâmer Ies braves Ştefănescu qui sont devenus Slefanesco" (I, XXV), scăparea din vedere nu se mai pre zintă ca prea uşoară. Cîteva titluri — deasemeni; Cin glons vers Ies souvenirs et cinglons vers Ies r&ves, de Charles-Ad. Cantacuzene e — corect: Cinglons Ies souvenirs, etc. ţ) Se afirmă că opera bibliografică ce ni se prezintă „nu conţine decît lucrări scrise în franţuzeşte". In voL I, p» 13 (No. 168) ni se citează totuşi Voichiţa de Bomanie, dramă originală istorică de Gh. Asachi, Iassy, 1863. — Apoi, Gramatică franţeză pentru elevii romîni de C. Aristia şi de acelaşi: Prescurtare de gramatică franţozească (N-rele 161, 159), etc. care sîîit scrise în romîneşte. s) „Jurnalul" lui Querard, citat numai sub cotele de la Academia Romînă, există şi la Bibi. naţională. Mă opresc aici cu relatarea observaţiilor mele notate cu prilejul studierei celor două volume. In rezumat, o lucrare a cărei utilitate n'ar putea fi contestată, dar care, totuşi, lasă o impresie de ceva mai puţin consistent, mai puţin solid decît opera de acelaşi gen a lui Bengesco. Importantă prin proporţiile ei şi întreprinsă cu tineresc şi încrezător avînt, trcbue, cu toate acestea, să i se circumscrie cadrele şi însem nătatea, fixîndu-le la adevărata lor semnificaţie. Aşa cum se prezintă această Bibliografie franco-romînă,' cu tot folosul ei şi cu toată hărnicia de care autorii au dat dovadă, nu e mai puţin o migăloasă listă de cărţi, aşa cum prezintă vastele cataloage de librărie. Constatarea aceasta nu tinde de loc să coboare valoarea lucrărei, ci numai să încerce a-i stabili justele proporţii interne, cărora autorii au cătat să le depăşească uneori sensul, exagerîndu 1. 1930

I. E. TOROUŢ1U 1) Herman Sudermann în litcralura romînească (1930). 2) Heinrich Heine şi Heinismul în literalura romtnească (1930). O favorabilă constatare despre ambele cărţi este artistica Foi prezentare, ca tehnică a tiparului şi ca înîăţişare generală exterioară. O rezervă, tot despre amîndouă aceste lucrări, aşi avea de făcut asupra limbei şi a stilului, mai ales, în care sînt scrise şi care oferă, negligenţe sau impro prietăţi. In legătură cu prima carte, cred că se impune, pe lingă constatarea dragostei ce-a arătat autorul în al cătuirea ei (care iarăşi ar fi o remarcă pentru amîn două) şi o rezervă serioasă faţă de planul, de metoda după care a fost alcătuită. Şi mai întăi cuprinsul nu corespunde decît în parte, şi în foarte mică parte, ti tlului. Despre Sudermann î?i literatura romîiiească nu se tratează decît în cele din urmă trei pagini ale mi cei lucrări. Tot restul volumului e consacrat redărei consecutive a părerilor istoricilor literari şi ale criti cilor germani despre opera scriitorului analizat. Şi mă întreb: care e utilitatea unei astfel de întreprinderi ? Pe noi ne-ar fi interesat — ca să îngelegem rostul real al pubîicărei acestei cărţi — ce crede autorul despre dramaturgul german şi cum reuşeşte să susţie părerile ce, eventual, ar fi expus. In realitate, D-sa citează aidoma aprecierile asupra lui Sudermann, ale criticilor literari germani: Otto von Leixner, Robert Konig, Albert Soergel, Ad. Bartels, Ed. Engel, etc. D-l T. spune, totuşi, următoarele, în ainte de a proceda la reproducerea pe rînd a opiniilor scriitorilor de mai sus: „Desigur că şi cei mai puţin

■

108

M. Raşcu

Atunci ?... Dar chiar această procedare ar fi putut fi fructuoasă, dacă autorul, dorind cu orice chip să ne redea pă rerile conaţionalilor autorizaţi ai lui Sudermann, ar fi făcut o sinteză din acele ce se apropie între ele şi o aranjare logică a lor, redîndu-le în rezumat sau într’o personală expunere, însoţite de credincioase comentarii. D-sa a vrut însă să-şi ia revanşa faţă de noi, publicînd şi cealaltă lucrare, despre Heine — mai perso nală, mai instructivă şi mai plină de miez, fără să fie nici ea lipsită de unele aspecte echivoce, în ceea ce priveşte aranjarea materialului sau anumite tendinţe, ca de ex. acele ce scot în evidenţă antisemitismul au torului, deplasat cu desăvîrşire în astfel de scrieri (cf. pp. 10, 19, 21, 23, 57, 172). Folosul acestei lu crări, mai cu seamă în a doua parte a ei, în care se studiază traducerile în romîneşte ale poeziilor lui Heine, nu se poate, însă, contesta. E un bogat material in formativ acolo, cu rîvnă şi cu pietate adunat şi sînt aprecieri de cele mai de multe ori juste asupra vaIoarei acestor transpuneri. Documentarea în partea aceasta e conştiincioasă. Unele realibilitări sînt bine venite, în special acea a lui Pencioiu (pp. 175 —179), iar „Tabloul sinoptic* (pp. 203—224) e o răbdătoare con strucţie, extrem de utilă. Cîteva îndreptări se impun, măcar în treacăt: Gerard de Herald (p. 136)-probabil o greşală de tipar— e, în realitate, Gerard de Nerval. Wilhelm v. Kotzebue n'a putut fi „cel dintâi traducător, in colaborare cu Carmen Syiva (?}, al unei antologii din poezia populară romînească“ (p. 41), deoarece această tra ducere apare, după arătările din notă ale autorul ui, la 1856, Ia Berlin: liumăffische Volkspoesie. (In rea litate la 1857). Ce ştia Carmen Syiva despre literatura populară romînească, în 1856, cînd n'avea decît vre-o 13 ani şi cînd desigur încă nu visa că va fi, întrozi, soţia Domnitorului Carol al Romîniei ? . acum o completare - căci acesta e şi rostul mat

Convingeri literare

109

sau stlnca Lorei, frumoasa fermecătoare*, de Gr. Alexandrescu. In revista I ăt-Frumos (VI, 3) acelaşi, autor, într’un vioi, spiritual şi extrem de bine docu mentat studiu: Loreley, fragment din al doilea volum al lucrărei Heine şiReinismulîn literatura românească, aduce anele acuzaţii D-lui G. Baiculescu, din pricină că acesta, într’un articolaş din Adevărul literar (21 deceinvre, 1930) s’ar fi inspirat din cartea de care mă ocup aici. îmi voi îngădui, în legătură cu chestia de mai sus, să completez cu date precise pe aniîndoi... „preo pinenţii*. D-l T. greşeşte cînd susţine că bucata in proză a lui Gr. Al. e o „prelucrare* a unei legende „care stă la baza poeziei lui Heine: Ich weiss nicht, was soli es bedeuten !“ {Heine şi Heinismul, p. 108). E mult mai aproape de adevăr în articolul citat din „Făt-Frumos* : Loreley, în care, revenind asupra chestiunei, susţine de astădată că „proza poetului romîn n'are nimic comun cu poezia Iui Heine decît doar numele, stinca şi nuditatea unor motive (?)*. Greşeşte iarăşi cind presupune că „iz vorul de care s'a folosit Gr. Al. ar fi al (lui Nikolaus Vogt)“. (De astfel, mai departe, D-sa singur se îndoeşte de aceasta). Se apropie din nou mult de adevăr, cînd, în continuare, îşi exprimă credinţa că „poetul romîn s'a folosit de un text francez*... Se înşeală însă şi mai rău D-l G. Baiculescu, atunci cînd pare a considera poemul în proză Lorelei de Gr. Alexandrescu, alături de Inmormîntarea poeziei a aceluiaşi (ambele repro duse de D-sa în Adevărul literar, din 21 decernvre 1930) drept originale. G. Dem. Teodorescu arătase încă de mult (Cercetări asupra proverbelor romîne, Bucu reşti, 1877, p. 47) că Gr. Al. „haiducise prin codrii literaturei germano-franceze* traducînd, fără să indice izvorul, Inmormîntarea poeziei după scriitorul german Karl Simrock, prieten al lui Heine, şi Legenda Lorelei, frumoasa fermecătoare, după X. B. Saintine — Le Chemin des âcoliers, Paris, 1870. N’am avut încă posibilitatea să verific afirmaţiile lui G. Dem. Teodorescu, dar după cît ştiu nimeni pînă azi nu i-a infirmat susţinerile. Şi, de altfel, pentru cineva, oricit de puţin familiarizat cu limba franceză, traducerea celei de a doua bucăţi, din această limbă, e evidentă, de n'ar fi în ea decît o expresie întîmplătoare, întîlnită la începutul bucăţei: „el o priveşte şi

110

---------------------------------------------------

1. M. Raşca

se simte mişcat de compătimire", care nu e probabil deciţ redarea stmgace a expresiei: „emu de compassion , din modelul utilizat. ^ Dar unde D-l T, se înşeală şi mai mult este cînd afirmă răspicat că Lorelei a lui Gr. Al. „a fost pu blicată întâia oară în Almanahul Ghimpelui 118741 [Reme şi Heinismul p. 108, Lorelei (Făt-frumos p 97)J. In realitate a fost publicată, ca şi cealaltă tradu?ere >“-Proză a ®u’ Gr. Al.: Inmorminturea poeziei in 1873, în ziarul Romînul, — Lorelei. în Nr. din 3 fevruar, iar cea de a doua, în Nr. din 25 ianuar. D*1 T. pune la îndoială afirmaţia D-lui Baiculescu, anume că ambele bucăţi mai sus citate ar fi fost pu blicate şi reproduse în diferite gazete ale timpului — adăugind ironic că dacă „descoperirea" s'ar dovedi, aceasta ar însemna de fapt „un pas înainte pe drumul deschis şi bătătorit de II. Chendi"... „De unde s'ar putea deduce că G. Baiculescu ar şti mai multe decît Ilarie Chendi, numai că nu le spune" — şi închee: „Ştiinţa criticului rămîne o simplă afirmaţie scăpată din fuga condeiului sau pentru umplutura frazei". Nu! D-l G. B, ştia ce spune, cînd susţinea că cele două bucăţi „au fost publicate şi reproduse în diferite gazete şi reviste ale timpului". Afirmînd acestea, e drept că autorul ştia „mai multe decît îl. Chendi", dar nu le spunea... et pour cause. In adevăr, Inmormîniarea poeziei a apărut nu numai în Almanahul Ghim pelui (1874), ci şi în Romînul din 25 ianuar 1872 şi în Trcinsacţiuni literare, p. 24 (acelaşi an) iar Lo relei a apărut nu numai în acel Almanah, ci şi în Romînul (3 fevruar 1872) şi în Columna lui 1 raianţ p, 63 (acelaşi an). Toate aceste lucruri D-l G. Bai culescu le ştia (după cum le ştiu şi eu) dintro carte pe care D-l T. era dator să o cunoască, anume: Is toria literaturei romîne moderne de G. Bogdan-Duicfi, Cluj, 1925, p. 276, despre care autorul articolului şi ai descoperire^ din Adevărul literar nu pomeneşte, dînd bucăţile în proză ale lui Gr. Al. drept ^ ne™’ noscute şi adăugind că i-au căzut D-sale, „mai mtăi In mînă“. Alt ecou, ia G. Baiculescu, din cartea lui Bog dan- Duică. Acesta spusese (p. 276): „numele lui (yr. Al) era dorit de gazete, care-şi făceau cu el — reclamă . La G Baiculescu (loc. cit.): „Gr. Al. a fost totdeauna

Convingeri literare

111

un scriitor căutat şi cu numele lui se mîndreau re vistele (sic)w. Aşi mai fi vrut să arăt aici unele împrumuturi di recte făcute de scriitori romîni din poezia lui Heine, fără ca să fie vorba de traduceri propriu zise, dar despre influenţa lui Heine asupra literaturei romîneşti autorul promite să se ocupe într’un al doilea volum al interesantei sale monografii. II aşteptăm. 1930

III

Convingeri litcrai'e

I. SLAVICI NUVELE (ediţie comentată de Scurtat Struţcanu) Craiova, „Scrisul rorninesc" ff. a.)

E unul din cele dintâi trei volume ale colecţiei Cla sicii romîni comentaţi, pusă sub competenta îngrijire a D-Iui N. Cartojan, profesor la Universitatea din Bu cureşti. Editorul nu-şi propune să dea numaidecit ediţii sa vante, nici „opere complete". Scopul său este de a oferi tineretului, acelui din şcoli secundare în special, într'un volum sau două, cele mai caracteristice pro duceri ale unui scriitor clasic romîn — redate totdeauna în textul lor autentic — însoţindu-Ie de un minuţios stu diu introductiv, de comentarii ale bucăţilor reproduse şi de note explicative. Mărturisesc că am deschis cu oarecare jenă primul volum ce ni s'a trimis, din această colecţie, cînd am văzut că scriitorului, despre a cărui ultimă şi răsună toare activitate s'a vorbit atîta — I. Slavici — i se con sacră o lungă biografie, cu mult mai desvoltată decît acele pe care le intîlnim în cărţile tovarăşe, despre Bălcescu sau Alecsandri. Sentimentul meu a crescut,, pe măsură ce înaintam în cetirea biografiei, deşi trebue să constat că autorul ei, care e, faţă de scriitorul studiat, într'o situaţie ce ar fi făcut, poate, pe alt co mentator, înzestrat cu mai puţin tact, să subscrie un veritabil panegiric, a ştiut să nu forţeze nota decît arare şi să pue la punct unele chestiuni penibile, sta bilind greşeli, pe cure s’a silit însă să le motiveze pe larg şi insistent. Si mă întreb dacă această insistenţă asupra unei activităţi politice comp’et ratate nu e in discretă şi inoportună, cită vreme ea nu are legătură — din fericire — cu opera literară a scriitorului dis-

116 î* M. Raşcii cuţat Şl cu atiţ mai mult cu cît comentatorul cred că sîmna^t Ut reUŞ1 Să fa,că Pe cel analizat nici pe departe simpatic, aşa cum desigur i-a fost intenţia. „„“f® c.ă desPre o activitate ca a lui Slavici nu se poate scrie cu explmatii, motivări, condamnări tre cătoare, analize de mobiluri sufleteşti, etc. Ea se cere sau aprobată^ necondiţionat — dacă e cu putin{ă — sau condâmnâţă în masă. Orice comentariu al acestei ac tivităţi,^ orice silinţă de a o situa în cadrul unor con cepţii înrădăcinate — o agravează, făcînd-o şi mai abominabilă şi voi încerca să arăt, atît cît îmi îngădue spaţiul pentru ce. Jn oricare din aceste cazuri, nu-i pot vedea rostul de a fi discutată pe 22 pagini compacte (cînd analizei operei literare i se consacră nu mai 9), în fruntea unor clasice nuvele şi mai ales în fruntea unei ediţii ce se adresează tineretului şcolsr... Scriitorii mari pot avea — ca oameni ce erau — destule păcate. De ce să Ie scoatem mai mult în evidenţă, prin trudite motivări şi mai ales de ce să Ie desgropăm din cenuşa sub care poate uitarea începea să le aco pere ? Şi le ar fi acoperit, mai demult, cu totul, dacă ele n'ar fi fost sfidător etalate pînă Ia sfîrşitul unei lungi existenţe, cu o îndărătnicie înăcrită şi cu o lipsă de comprehensiune, pe care nici comentatorul nu le poate tăgădui. Slavici credea „că mîntuirea neamului romînesc nu poate veni decît de la... împăratul austriac". A crede ceva greşit e firesc; a o crede însă timp de 60 de ani, în contra oricărei evidenţe, e mai mult decît ne firesc şi consecvenţa de felul acesta devine lamenta bilă D-l Str. e silit să spue în cîteva rînduri: „I mărul Slavici nu înţelegea că"... sau: „de aceea na price put"... Na priceput limp de 60 de am ! EI susţinea că Romînii trebue să fie, orice s’ar mtimplci, alături de Coroana habsburgică". (p- 10). împrejurării din urmă au explicat că acest „orice s ar ^t mp a , pe care l-am subliniat, nu era o simplă vorbă. ..Unirea Romînilor, a tuturor Romînilor, într un singur stat, nu Sa intra în mintea Iui Slavici, nici chiar după reaMizarea unităţei culturale. Fără Âustnacim mnlocd

Convingeri literare

117

o mare operă culturală... rezemîadu-se pe monarhia habsburgică" (15). Şi pe cînd Eminescu, prietenul lui SI., „era convins că existenţa Austriei este o calami tate", acesta „credea contrarul" şi — recunoaşte D 1 Str. — „aici era greşala fundamentală a lui SI." (16). La 1878 „n'a văzut în ce consistă generozitatea Aus triei, în timpul congresului de la Berlin" (19). Cînd comentează unele documente, în legătură cu vieaţa Romîailor, „SI. dă dovadă de o naivitate extraordinară, în ceea ce priveşte interpretarea" lor (20). Autorul înşiră falsele teorii ale scriitorului (Austria ocupă Bu covina, pentru ca Rusia să nu se mai poată întinde asupra ţărilor romîne; Ghica-Vodă ar fi fost o unealtă a Rusiei; „ideea unei Dacii a fost plăzrauită de Ma ghiari", ca să lupte contra Casei de Austria... „şi alte multe asemenea naivităţi", adaugă D-l Str., care arată, cred, cu astfel de constatări, principala lipsă congeni tală a lui SI., izvorul important al întregei sale atitudini). Lectura biografiei devine cu totul penibilă, cînd e vorba de activitatea prozatorului în ultimii ani. La 1914 intră redactor la Ziua, „organul de propagandă al puterilor centrale". D-l Str. comentează: „închinătorul Coroanei habsburgice era la postul său11 (22). Apoi iată-1, în timpul cînd Moldova sîngera îmbucătăţită, la Gazeta Bucureştilor: „loan Slavici îşi face o datorie în a stă rui să susţie cauza Puterilor centrale" (22). Despre această atitudine se spune doar că acel care o avea „nu mai era în ritmul vremei sale". E adevărat că se mai adaugă: „Camarazii săi de politică germanofilă au ştiut să se abţină, în timpul ocupaţiei străine, de la orice manifestare a gîndurilor lor". Admiţînd că aşa au făcut Mi „camarazii săi de politică germanofilă" — constat că lucrul a fost pentru unii posibil şi că SI. n'are nici această circumstanţă uşurătoare, deoarece el „s’a cre zut obligat să scrie pînă la urmă ceea ce gîndea" (22). Noi am greşit, susţinea el, „punîndu-ne alături de (Rusia)". Triumful aliaţilor, întregirea ţărei i au adus bucurie? De loc. „Ceea ce s'a întîmplat ulterior nu l-a clintit o singură clipă din nestrămutata lui credinţă" (22). Dar se va zice poate că SI. vedea primejdie nu mai în vecinătatea Ruşilor şi că unitatea politică, în sfirşit înfăptuită, îi era scumpă. Nici asta ! De la sfîrşitul războiului şi pînă Ia cel al vieţei sale, „el nu vedea

118

d,Si“r,f,î dta

I. M. Raşcu

Vd,"v“d,“ Sv“ ?.‘“l!

bucurat din mimă de unire. Rîndurile ce am citat ceva mai sus dau răspunsul dezolant şi la această în doială : „Unirea tuturor Romînilor într'un singur stat nu putea intra în mintea lui SI., nici chiar după realizai ca unităţei culturale11, Aşa dar e clar că autorul Nuvelelor a murit întristat că unirea s’a făcut şi mai întristat încă, desigur, că Imperiul habsburgic s a prăbuşit, — ambele lucruri, în contra prevederilor lui de 60 ani, prevederi pe care na voit să şi le amendeze şi a căror netemeinicie na voit o clipă s’o recunoască. Şi despre acest om, „care a vrut să-şi îndrumeze politiceşte neamul şi a greşit" (23), „ care n'a cunoscut nici oamenii, nici împrejurările reale, care s a aplecat zădarnic asupra vieţei, spre a cerceta rosturile neamului său" (ibid.), se spune că „a lăsat în urma Iui relieful unui frumos caracter" (o!), iar despre întreaga sa activitate politică se adaugă, drept încheere: „admirabilăpildă de statornicie într’o ideeCe păcat de rezervele făcute mai sus, dacă se ajunge Ia asemenea concluzie! Adevărat că pe lingă fraza citată se mai spune : „înfricoşătoare rătăcire a unui moralist — ce ar fi trebuit să fie ţinut cu sila departe de vieaţa politică /“ (23). In alte locuri din Introducere se mai constată că „o fire contemplativă ca a Iui nu era făcută pentru vieata politică" (10) şi că „toţi visătorii, oameni politici (şi Slavici a fost „un mare visător") au fost mteresânţi, dar inutili" (21). Dacă se constată, prin urmare, că Si. nu era făcut pentru politică şi ca activitatea lui, care a fost inutilă, ar fi trebuit cu Sila împiedecată acordă atîta spaţiu povestirei

ne care un altui dintre ..camarazii săi de politică ge

as»"

public, aşa cum se cuvine unui bun cr ,ş

;

119

Convingeri literare

despre Slavici: el „a trecut prin vieaţă cu rară înţe lepciune şi superioară îngăduinţă" .(?!) Nu ştiu de ce D-l Str. citează aceste vorbe sub reproducerea foto grafică a mormîntului, pe a cărui piatră s'au gravat cuvintele de mai sus. Introducerea D-sale nu numai nu le justifică, dar le infirmă pe de-a'ntregul. Aşi fi preferat să ni se dea — în dauna unei bio grafii nefolositoare, în majoritatea amănuntelor ei — o analiză literară mai amplă şi mai adincită, aşa cum autorul ediţiei ar fi fost desigur capabil să o facă, dacă spaţiul nu i-ar fi fost răpit de o lungă pledoarie. Din cele patru nuvele reproduse, Budulea Taichii rămîne cea mai reprezentativă pentru un talent real şi cinstit, lipsit de prea multă adincire, însă just şi minuţios observator al vieţei simple, obscure, fără ges turi şi fără clocotitoare izbucniri. Huţu e un „lip“ şi, alături de el, Dascălul Clâiţă şi cimpoerul Budulea sînt de asemenea icoane vii ale unei lumi necăjite, care şi-a găsit în talentul lui SI. fidelă oglindă. Gura sa tului nu mai întruneşte caracterele precedentei şi ca drează neplăcut cu ea ; e mai puţină naturaleţă în situaţii şi mai ales în dialoguri. Ţăranii vorbesc în ton de clamator („Ah! Marto", „o! cît de mult... am visat" etc) şi declaraţiile lor de dragoste (p. 167) sînt aproape după reţeta celor mai autentice tirade romantice. Popa landă, pentru anul 1873 cînda fost scrisă (au torul avea atunci numai 25 de ani), e o revelaţie. La „Se mănătorul", treizeci de ani după această dată, nimeni— afară doar, uneori, de D*1 M. Sadoveanu—n'a dat bu căţi mai sigure, mai mature şi mai bine povestite deeft aceasta. Păcat că „teza" moralizatoare e prea evidenU ! Ar fi fost poate util să se indice, sub titlul fiecărei nuvele, data publicărei sau compunerei ei. De asemeni era practic să se adauge o tablă de materii, chiar cu indicsţiile subimpărţiiilor, pe care comentatorul le in troduce in capitole, mai totdeauna cu dibăcie. Şi era de asemeni mai bine dacă lipseau unele negligenţe de stil (un exemplu la p. 5, aliniatul 3), ca şi unele greşeli de tipar, care citeodată sînt de un efect grotesc. „Convorbiri literare" devin organul „luniunei" (14), iar cinele Scormon (p. 45) „rămase turtit la păraînt... muşeîndu-şi coada neîncetat". 1930

I. L. CARAGIALE OPERE I. NUVELE ŞI SCHIŢE (edilie îngrijită de Paul Zarifopol) „Cultura Naţională“ 1930.

!îS“«fccSSăSS

CU..?z,ta.fea. ?ea mai răbdătoare, o edifie în care se face critica textelor, studiindu-se în amănunte variantele lor lexicale sau stilistice. Cu excepţia unor scrieri din tinereţe, risipite într'o foae umoristică, editorul tinde să dea „sensul lui Caragiale îotregM, obscrvînd cu multă dreptate că : „texte literare nu se publică în scopul unic de a face educaţia estetică a generaţiilor, ci şi din interes istoric, de exemplu, din trebuinţa adică de a cunoaşte un talent şi o producţie literară aşa cum au fost*, (p. XI). Ceea ce e nou în ediţia în adevăr occidentală aD-Iui Z. şi ceea ce, în acelaşi timp, impune în chip deosebit este atitudinea celui ce tipăreşte textele şi care nu e nici o clipă entuziast-subiectivă, aşa cum o întîlnim adesea Ia alte similare încercări, ai căror autori se simţeau obligaţi să acorde scriitorilor lor toate me ritele literare, recunoscîndu-le toate inovările şi toto dată şi superioritatea vădită asupra tuturor confraţilor naţionali şi mai ales — aşa cum recomandă o anumită modă — străini. D-l Z. spune desluşit că această pro cedare e rea: „Unii diletanţi pretind să tratăm operele celebre, aşa cum „mamitele* din mahala îşi răsfaţă „puişorii*, ascunzînd poznele şi defectele acestora (p, XLIV), la care adaugă următoarea constatare pe deplin îndreptăţită: „o bucată rea nu scade voloarea unei bucăţi bune din aceeaşi operă ; o bucală bună nu ajută nimic celei rele* (ibid). Concluzia întroducerci

Convingeri literare

121

plină de idei şi de caracterizări ample ar trebui me ditată în special de anumiţi tineri avîntaţi, care cred că servesc pe marii noştri scriitori, tămîindu-i cu laude ditirambice : „...autorii mari n'au trebuinţă de precauţiile protectoare ale fanaticilor mai mult ori mai puţin pri cepuţi, mal mult ori mai puţin sinceri". Conform principiilor stabilite, D-l Z. ne prezintă un studiu care nu e elogios cu orice preţ şi nu vrea să ascundă umbrele. Una din acestea e şi „retorica" lui Caragiale, în bucăţi unde locui ei e mai puţin potrivit, ca de ex.: Făclia ele Paşte; propriul comentar al au torului, „care nu se poate opri de a imagina teatral", este „deplorabil" (p. XXIV). E just că scriitorul ana lizat e vădit iritat de „sentimentalismul gros" — dar un oarecare sentimentalism, sub forma ceva mai dis cretă a unui retorism ispititor, îşi face adesea drum şi robeşte cîteodată şi mijloacele literare ale lui Caragiale. Lucrul e surprinzător pentru acest nemilos ironist, pentru acest spirit rece şi incisiv, dar, în fond — nu numai obsesia unei mode extrem de răspîndită era pricina ci şi, cred, o cută din temperamentul înăscut al maestrului, nu una preponderentă, recunosc, totuşi o cută reală şi vizibilă. Intr'o recenzie nu se pot spri jini atari considerente pe bogate exemplificări sau ex puneri, de aceea trimit pe cetitori la Introducerea D-lui Z., care analizează cam aceeaşi chestiune, pe îndelete, cînd recunoaşte „gustul lui C. pentru situaţii extreme şi coincidenţe ciudate" (p. XXXIV). E desigur vocaţia sa de scriitor dramatic, care se afirmă mai peste tot. C. căuta... cu luminarea subiectele de nu velă. „Eu de hatîrul povestirei caut într'adins cuvinte" spunea odată autorul Momentelor, arătînd prin aceasta cultul său pentru îmbinarea de fapte, cult atit de sub liniat, încît adesea convenţionalul se simte. Un subiect căutat cu orice preţ şi găsit nu poate fi decît romantic sau. vădit artificial. Neromantice şi naturale nu-s decît subiectele care se impun. In făclia de Paşte sînt mult combinate şi migălos construite situaţii, legate cu vizi bile... sfori dramatice. In Păcat întilnim recunoaşteri de roman sensaţional, focuri de revolver, amoruri ilicite, etc. Elemente de aceeaşi categorie ilustrează şi cuprinsul nuvelei In vreme de război: un preot şef de bandă, moarte simulată, nebunie, etc. Cum ar mai fi rîs C.

122

I- M. Raşcu

fpu“t“‘“,a ÎSw “

convms cind spusese, totuşi ironic : „o frază de nuanţă lirică... şade bine . Din păcate, pe C. asemenea ele ment „nu-1 prinde", ca să întrebuinţez o altă expresie a sa. Scena intervenţiei procurorului, în Păcat, pentru a-i răpi preotului pe copilul său natural, apare nemo tivată şi de o naivitate penibilă. De asemeni scena studenţilor, din 0 făclie ele Paşte, „apasă prea greu, formînd întrucîtva corp străin în substanţa, cu toiul în alt ton, a tabloului" (p. XXI). Nu numai atît; întreg acel pasaj dă o impresie vagă de tendinţă epatatoare, căreia C. pare a-i cădea mai întăi victimă. El însuşi pare fericit de dialogul ticluit şi degustă discuţiile asupra teoriei lombroziene, iar cuvîntul „student" are acolo ceva din sonoritatea aceluiaşi cuvînt în Patima Roşie a D-lui Sorbul: ceva ce presupune din partea celui ce-1 întrebuinţează o atitudine mascat-admirativă, lucru ce s’a mai arătat, în privinţa piesei citate, de către D-l Ibrăileanu, dacă nu mă înşel. Asupra comicului, a umorului caragelian se fac cele mai largi reflexii, atunci cind se analizează schiţele ce evidenţiază acest element. Lipsa de loc mă opreşte de a le reda în desfăşurarea lor. îmi permit să cred totuşi că D l Z. forţează nota cînd constată, analizînd comicul lui C., că el e „caricatural, dar exact vero simil" (p. XXVII) — părere ce se prezintă ca o concluzie a analizei schiţei 25 de minute, unde „verosimilul exact" nu e prea evident J este el oare mai mult în ciclul ce are ca personaj pe Marius Chicoş kostogan? Orice s’ar spune, comicul aici este mai ales de cuvinte (asta nu înseamnă că e de aceeaşi superficialitate şi sem nificaţie ca la Alecsandri) şi toate trăsăturile dascălului ardelean, scoase în evidenţă cu jusfeţă de critic, puteau fi puse în lumină cu mai sigur efect artistic şi fără propteaua şubredă a elementelor de vocabular stropşit. Umorul adevărat şi pur al lin C. îl găsim aiurea: în multe din schiţele volumului A/cmcMte.un expuncrea concisă, sigură, de un haz sănătos, gluma vioae, ironia acută ascund totuşi şi în ele, citeodată, procedee pentru a provoca rîsul, de o calitate nu toc-

Convingeri literare

123

mai aleasă, iar caricatura uneori e vădit „şarjată". De altfel şi editorul nu poate să nu recunoască (p. XLI), „pe alocuri, excesele caricaturei". Două loturi e re prezentativă din acest punct de vedere. Dar reprezen tativă pentru toate resursele carageliene, intensificate şi valorificate unitar, rămîne La hanul lui Mînjoală: mişcare mai vie, interes mai susţinut, „fior" mai de plin şi mai gradat risipit în concise pagini, limbă mai limpede şi mai cursivă, stil mai adecvat cuprinsului şi atmosferă mai bogat creată nu se pot întîlni în toată literatura romînească. Foarte justă observaţia că deprinderile ziaristului Caragiale deviau frazele de la sensul lor artistic, pălindu-le cu îndrăzneţe şi improprii neologisme (exemple la p. XXV). Aşa cred că se pot explica şi unele ca cofonii şi mai ales unele cazuri de lipsă de acoid, care nu par de loc a fi greşeli de tipar (deşi se găsesc şi de acestea, însă exlrem de puţine, în cartea analizată). In rezumat — o operă puţin bogată, cu încercări serioase din partea autorului de a^şi diversifica spti-, tudinile şi preocupările, un spirit dureros de observaţie, cave preschimbă aspectele adesea („văd monstruos") şi care ţine să sublinieze înfăţişările crude, amare, sărace, prozaice. Lume măruntă şi meschină, cu orizont restrîns, formează modelul în care artistul caută cu rîvnă „subiecte" ; lume care îl revoltă prin cotidianul element banal, dar în care- scriitorul pare a se fi cu fundat cu resemnare orientală. Cum nu a căutat mai cu dinadinsul să evadeze din ispiraţiile dictate de ua astfel de mediu ? Desţărarea sa şi chiar desgustul nu i-au adus o premenire totală a izvoarelor de inspi raţie, — cel mult o secătuire treptată a lor. Negativ şi uscat, C. a părut cald numai cînd devenea retoric şi cînd devenea retoric, părea artificial. Observaţia sa era ca simunul care usucă şi arta sa apărea descura jată, printr'o ţinută sigură, ce presupunea ucenicie de numeroase generaţii precedente şi prin cursivitatea colorată a stilului. Artist prin excelenţă, într'o epocă în c u'e şlefuirea frazei şi conştiinciozitatea creaţiei erau excepţii, C. rămîne în naraţiile sale ca un om ce nu şi-a arătat totdeauna măsura, ci pare că a pipăit, cu seriozitate şi atenţie, clape din care nu s’a hotărît să scoată întreaga armonie virtuală.

124

I. M. Raşcu

Desigur greşesc, dar mărturisesc că nu pot vedea clar criteriul editorului, în ceea ce priveşte aranjarea şi alegerea bucăţilor. Din Momente nu sînt date toate schijele şi nici măcar acele analizate în Introducere. Vor urma ele într'un alt volum? Pentru care motiv ? Şi de ce nu ni se spune lămurit aceasta ? Apoi, deşi C. n’a dat împărţiri logice în volumele îngrijite de el, găsesc că lunga şi tragica nuvelă In vreme de război, aşezată între uşoarele schije Două loturi şi Telegrame, nu e acolo la locul ei, într’o ediţie definitivă, care n'ar trebui să neglijeze unitatea impresiei, chiar în dauna cronologiei, pe care n’o văd absolut necesară, cînd e vorba de bucăţi atît de disparate, ca ton şi subiect. 1930

M. KOGĂLNICEANU OPERE (ediţie comentată de N. Cartojan) Craiova, „Scrisul romincscu (f. a)

Din colecţia Clasicii romîni comentaţi, despre care am mai avut prilejul să vorbim, paginile alese de către D-l N. Cartojan, înfăţişînd cele mai caracteristice as pecte ale operei marelui istoric şi orator, ne oferă icoana unei personalităţi puternice, cu variate resurse şi a cărei însemnătate, de primul ordin, atîta vreme a fost ignorată. Mai de mult, în învăţămînlul secundar, numele lui Kogălniceanu nu era pomenit decît în pa ginile Retoricei, nu însă şi în acele ale Istoriei literaturei romîne, unde numai tîrziu şi-a putut face o in trare, în adevăr triumfală. Introducerea D-lui Cartojan încearcă să prindă toate feluritele înfăţişări ale unei personalităţi complexe, dar am impresia că oferă cu zgîrcenie parcă cetitorilor elementele ce alcătuesc şi în tregesc imaginea sufletească a celui studiat. Totuşi cele 27 de pagini ale Introducerei sînt clare, metodic expuse şi pun la punct cu aleasă competenţă ches tiuni în legătură cu activitatea culturală şi politică a scriitorului. Ca material, ni se dau: Programul „Daciei literare", două „Schiţe de moravuri", cinci Discursuri şi o scri soare (deşi titlul ciclului e la plural). Poate n'ar fi stricat, tocmai pentru a corespunde titlului, să se mai fi dat şi cîteva din scrisorile atît de pitoreşti şi de semnificative ale Iui Kogălniceanu, din timpul cînd se afla la Luncville şi Berlin. Desigur toate paginile de „beletristică" ale scriitorului nu puteau fi puse la înderaîna publicului şcolăresc, căruia se adresează în special colecţia, avînd în vedere unele pasagii şi mai ales termeni cîteodată riscaţi. Schiţele reproduse pre-

Î26

î. M. Raşcu

zmtă, fără îndoială, însemnătatea lor, mai ales pentru 184^ di^flUni d°CU“eîît fre (în MoIdova se cetea, pe la 1840,dintre romancierii francezi, mai cu seamă Balzac şi... râul de Rock, etc.), deoarece valoarea propriu zis literară, cu toată înrudirea ca stil şi manieră cu unele produceri similare ale Iui C. Negruzzi, nu este de o calitate prea accentuată, spiritele fiind adesea silite, forma naivă şi tendinţa de idealizare (Scene pitoreşti din obiceiurile' poporului) prea vădită. Originea „semănătorismului", literar şi teoretic, aici irebue căutată, în primul rînd, ca şi în programul „Daciei". „Discursurile" rămîn partea cea mai solidă a operei lui K. Trebue să constatăm că, din această operă, dacă sînt părţi mai cunoscute, acele sînt tocmai Discursu rile — reproduse mereu în ediţii populare. Cred că prezenta colecţie ar mai fi putut însă da (pe lîngă discursurile mai însemnate — şi fără să se treacă peste un maximum de 350 p. de ex.) şi alte pagini ignorate de marele public şi puţin familiare chiar celor iniţiaţi. Cu atît mai mult, cu cît se făcuse acest pas, cînd s'a reprodus interesanta scrisoare către Baronul de Jomini. Nu ştiu dacă e cunoscut la noi studiul pe care K. îl publică, în 1849, în fruntea unui număr din La Revue de VOrient (V, pp. 273—280), intitulat: Gallicie. Les Rlithetlien? şi în care sc ocupă de tendinţele Ru tenilor de a desnaţionaliza şi încorpora pe Romîni. Articolul e iscălit Le Major Kogalnicean şi conţinu tul Iui ar prezenta şi azi destul interes, poate chiar şi unul de oarecare actualitate. Nu numaidecît ediţia de faţă, care are o tendinţă precisă, dar altele — ce-ar fi să apară — ar putea da si cîteva din unele pagioi mereu pomenite, cind e vorba de acest scriitor, dar de loc cetite. Mă gmdese, ' între altele (articole din Propăşirea, din Romima literară) Ia acea „comedie prelucrată" : Doua {*feiD™x potriva unui bărbat, al cărei model 1 am găsit in Ueux : femmes contre un hommepar Dumano.r et Brunswick. Paris (Variel6s, 4 acut, 1834) Marchand 1834. Gr. m co 14 D. Le Magazin thMral, Tome Iii. Si în legătură cu împrumuturile lui K„ amintesc aici

Convingeri literare

127

gue des Cigains, Berlin, 1837, nu e decît o traducere după o lucrare germană a lui Graffunder (apărută la Erfurt, în 1835). M'am avut prilejul să compar textele. A fâcut-o cineva sau o va face ? Ed. Thouvenel, care pune la contribuţie, în al lV-lea capitol al cărţei sale: La Hongrie et la Valachie (Paris, 1840) studiul luiK., apără pe autorul Iui, susţinînd că: „tout en mettant â profit Ies recherches de ses devanciers, il a prouve qu’il etait riche de son propre fondsw (p. 234, notă). De asemenea Contesa Dash, in romanul său Miha81 le Moldave, Paris, 1848, voi. I, Introd , vorbeşte despre Ţigani, folosindu-se de materialul din cai tea lui K. Dar, de altfel, K. însuşi n'a tăgăduit influenţa scriito rului german asupra acestei lucrări a sale, recunoscîod (la pp. IV şi 35) că a împrumutat aproape tot cap. Langue des Cigains, din Graffunder şi trimete pe cetitor la această certe, din care mai citează şi unele cîntece ţigăneşti (p. 36). Şi fiindcă o recenzie, mai ales despre o lucrare de istorie literară, nu implică numai aprecieri, ci şi dis cuţii în legătură cu chestiunile susţinute şi mai ales contribuţii la întregirea materialului oferit, amintesc deci de afirmaţia ce făcuse K, (în Discursul rostit la jubileul de 25 de ani al Academiei, p. 111 a Opere lor) că numele franceze de Roumain şi Roumanie el le-a întrebuinţat mai întăi. K. nu ne spune uode a în trebuinţat aceste voibe. In orice caz, în Histoiredela Valachie etc. (Berlin, 1837)—nu, căci acolo întilnim formele : „Ies lettres românesa, „leslitleratcurs românsu (p. XflI), „Ces etats des Româns...u, „etat romănu (p. 19), „en român...11,{p. 74) etc. şi nici în Esquisse sur Vhistoire, Ies moeurs et la langue des Cigains, unde găsim, de asemeni, „Ies Româns“ (p. 24). Cartea lui K. în care, pentru prima oară la el, întîlnim forma Les Roumains, este Fragments tires des Chroniques moldaves et valaques, Premiere pârtie. Tassi, 1845, pp. V, VI, VII, etc. K. însă îşi făcea iluzii crezînd că — odată noua formă pusă în circulaţie — cele vechi nu mai puteau avea încă sorţi de izbîndă şi nu numai sub pana lui Asachi. Thouvenel (op. cit.) vorbeşte de Roumain (p. 191, etc.), Contesa Dash sptme Rouman, la litterature roumane (op. cit. î, 18), însă: La Roumanie (II, 259),

128

I M. Raşcu

danubiennes, p. 17; vorbeşte despre: „(Ies) droits politiques des Pnncipautes roiimanes", iar Romînii erau Les Roumans (p. 73). Voînesco, în traducerea Doi nelor lui Alecsandri (1853), caută forma care „să ex prime adevărul", fără să fie sigur că a găsit-o. Sub pana sa se perindă vocabulele: Roumcin, poesie roiimain, Românie şi odată (p. 7) Roumanie; Romain— însă şi Roumain (p. 60). La 1858, St. Marc Girardin scrie : Roumanie şi Ies Roumciins (Revue des denx mondest 1858. Les voyageurs en Orient). Şi tot el spusese, Ia 1848 (Revue independante, 25 janv.) La Roumanie, deşi, în acelaşi an, în Revue de VOrient (p. 414), se mai scria încă Les Roumounes. In 1856 apare Les Roumaîns... de E Quinet. In Brises d'Orient a Iui Bolintineanu (Paris, 1866) cetim: „poesies roumaines". Vaillant a scris o întinsă lucrare sub titlul La Românie (1845); alte dăţi ezită între această formă şi La Rou manie sau chiar Roumania (Episode de la question d’Orient, 1842, p. 40). In 1836 scrisese (Grammaire valaqne) : la langue romenesque şi mai tîrziu înlocueşte calificativul, ce i se pare rebarbativ, prin române (1840), dar tot în acelaşi an: Vocabulaire franţais-roumain, etc. înainte de K., Salabery (Essai sur la Moldavie et la Valachie, 1821) numea Muntenia: Zara Rumanesca, iar pe ţărani: Rumans sau Romains. Contemporanul acestuia, Laurenţon, (Nouvelles observations sur la Valachie, 1822, p. 22) numeşte pe Romîm : Roumouns. ■ In concluzie : a) vorbele Roumain şi Roumanie semtîlnesc consecvent în limba franceză, cam de pe la 1850 ; bl înainte de această dată, ele alternează cu altele, ex trem de variate, după cum sa pututvedea d.nexemplele de mai sus. c) K. nu e cel dintâi care întrebu inţează cuvintele Roumain şi Roumanie. 1930

N. BĂLCESCU SCRIERI ISTORICE (ediţie comentată de P. P. Panailescu) Craiova, „Scrisul rojninesc“ (f. a.)

Un volum, care va fi o adevărată binefacere pentru studentime şi elevi de şcoală, ca şi pentru publicul mare, deoarece textul integral al scrierilor editate este corect redat, iar notele ce-1 însoţesc, comentariile fiecărei opere şi mai ales studiul introductiv sînt pon derate, concise şi puse la punct cu siguranţa şi apa ratul serios ştiinţific cc caracterizează toate studiile personale ale valorosului istoric, D-l P. P. Panaitescu. Editura îşi arată tot folosul întreprinderei ei curajoase, prin volume ca acelea de care mă ocup aici. Nu voi încer ca, fireşte, nici să rezum paginile introductive şi nici să analizez conţinutul celor două articole istorice, al celor patru biografii şi al celor trei lungi studii ale lui Bălcescu, pe care această ediţie ni le prezintă. Voi căuta doar — fără pretenţie de a completa expunerea solidă, în care autorul n'a pus decît ceea ce a vrut şi ceea ce trebuia să pue — să fac citeva fugare incur siuni în opera şi vieata istoricului romîn, mai ales în ceea ce priveşte unele puncte, deobicei mai puţin subliniate pînă azi. Şi mai întăi, cîteva observaţii de detaliu asupra ediţiei de fată, D-l P. P. aşează notele explicative, totdeauna Ia sfîrşitul bucăţilor. E o metodă, care poate fi foarte bine admisă, căci se întrebuinţează adesea. To tuşi, avînd în vedere scopul ediţiei, înclin a crede că no tele în josul paginei (cu tot desavantajul lor) ar fi fost ceva mai utile, pentrucă, în majoritatea lor şi vrîndnevrînd, ar fi fost consultate. Notele puse Ia urmă sînt rareori parcurse de priviri mai ales neexperi mentate, ca acele ale tinerilor cetitori ai colecţiei. Convingeri literare

130

I. M. Raşcu

Remarc totodată că despre unele nume se dau prea sumare explicaţii. De ex.: despre Michelet (p. 25, nota 7) se spune doar : „celebru istoric francez" — fără să se dea» nici pentru el, nici pentru alţii, indicaţii asupra vremei (secolul, dacă nu anii) în care a trăit. Apoi nu toate vorbele neînţelese sînt tălmăcite. Un ex. : „sicaiă", la pag. 30. Revista franceză ce a publicat traducerea „Puterei armate" a lui Bălcescu, pe care Vaillant a prezentat o ca propria-i operă, se numea exact Revue de l’Orient (nu „Revue d'Orient"), iar Propăşirea nu era „revista lui Kogălniceanu, Alecsandri şi Negruzzi" (p.6 — asta .era Dacia Literară /); Pro păşirea avea ca redactori pe Alecsandri, P. Balş, I. Ghica şi Kogălniceanu. Dar, desigur, e vorba de simple scăpări din vedere, inerente unei lucrări şi care nu prezintă gravitate. N’am avut prilejul şi nici răgazul să colaţionez textul editat cu tipăriturile după care s’a făcut, dar am impresia că autorul ediţiei a modernizat ortografia scrierilor publicate de D-sa. Aşi fi găsit de folos să ni se fi spus .clar aceasta. Personal, cred că autorul a făcut foarte bine, procedînd astfel, din mai multe puncte de vedere. Mai întăi, scriitorii noştri clasici au trăit într'o epocă în care limba şi mai ales ortografia erau foarte nesigure. Acelaşi autor scrie acelaşi cuvînt în mai multe feluri — (la Eminescu şi încă se pot observa asemenea lucruri). In astfel de împrejurări, redarea absolut exactă a unui text poate părea puţin cam pedantă. Şi apoi trebue să se aibă în vedere şi scopul ediţiei. „Clasicii romîni comentaţi" apar într o colecţie care nu ambiţionează să dea numaidecît cetitorilor ei ediţii critice. Dar mai e ceva. Vechile sisteme de scriere sînt adesea extrem de rebarbative, fără să mai presupunem cazul, frecvent pe atunci şi nu tocmai rar nici azi, cînd autorul nu cunoaşte bine ortografia. A reproduce, constant şi cu sfinţenie, greşeli vădite nu cred să fie, pentru asemenea împre jurări, o procedare recomandabilă. . In studiul introductiv, intitulat „Vieaţa şi opera lui Nicolae Bălcescu*, comentatorul, care. mai e şi autorul unei documentate lucrări, pline de contribuţii nouă, asupra biografiei lui Bălcescu, a scos în lumină, am cît i-a îngăduit economia planului, chestiuni puţin de

Convingeri literare

131

bătute pînă azi de cei ce au vorbit de marele istoric. De ex.; D-i P. P. ne pomeneşte uneori despre atitu dinea anticlericală a lui B. Ea era profund înrădăci nată la autorul „Puterei armate" şi explicaţia pe care o dă editorul e cea justă. B. era sub directa influ enţă a anticlericalilor francezi. Simpatia sa pentru Michelet e cunoscută şi atitudinea, in chestia mai sus amintită, a istoricului francez nu e mai puţin. B. se plinge că nu poate sta la Roma, din cauza... „mizera bililor de călugări" (p. 8), iar altădată (p. III) spune : „Cărţile, care ar fi putut lumina lumea, erau în minile popilor şi interesul lor era ca lumea să fie în întune ric*. Scurt şi mai ales convingător ! D-l P. P. ne mai afirmă (p. 6) că B. a fost „unul din iniţiatorii societăţei secrete Frăţia, care pregătea revoluţia de la 1848". Se ştie că pe acea vreme mai cu seamă (astăzi, de altfel, nu cu mult mai puţin) cunoscuţi bărbaţi politici şi literaţi, ca de ex.: Ioan Cîmpineanu, Gr. Cantacuzino, Ion Voinescu II. Rosetti, Vâcărescu, etc., erau înscrişi în lojile francmasonice. Să fi fost şi Bălcescu printre ei ? Lucrul n'ar fi de loc exclus. Foarte îndreptăţite părerile autorului despre Istoria Romînilor suO Mihai Vodă Viteazul (pp. 19—20). Caracterul ei de operă de artă este concis şi just scos în evidenţă. In legătură cu tendinţa generală a istori cului, cred că şi el şi-ar fi putut însuşi fraza lui Augustin Thierry, pe care l-a avut de altfel ca model literar : „J'avais l'ambition de faire de Part, en meme ternps que de la science". E adevărat că Th. a făcut mai multă ştiinţă decît B. Istoricul francez s’ar fi ridicat în contra unor procedee de metodă sau stil de ale scriitorului romîn. El n’ar fi admis discursurile puse în gura lui Mihai şi toate părţile prea „romanţate", prea â la Chateaubriand, din paginile operei romîneşti. Nu avem decît să cetim prefaţa volumului Dix ans d’eludes historiques, pentru a ne convinge de rigurozitatea me todei salş ştiinţifice, care însă nu excludea podoabele măsurate ale stilului. Despre vieaţa la Paris a lui B. autorul n’a putut da, în aceste sumare pagini de biografie, amănuntele pe care ni le-a prezentat în voluminosul său studiu, mai sus citat. Este destul de răspîndit la noi obiceiul de a se arăta, mai ales prin manuale, existenţa în exil a lui

-132

I. M. Raşcu B sub colori prea romantice şi vădit exagerate Ni se că B. a trăit uitat de toţi şi câamurU materiaÎPnCC “ a.Vut de luPtat din cu mizeriile respondentei STdta ne^c tcol cluzu mtrucitva deosebite. Fără îndoială că istoricul nostru era departe de a fi fericit, în tot timpul cît a stat ia afară de ţara Iui „mult dragă" şi că iarăşi foarte adevărat e că a murit „cu numele ei pe buze". Dar în cursul acestui trist exil, B. rareori a fost sicgur şi vieaţa pe care o ducea du a avut decit întîmplător aspectul existenţei unui om lipsit de mijloace. Locueşte în Rue du Bac (Nr. 63) şi în rue St- Dominique (Nr. 18). Această casă din urmă, mai ales, e situată în aris tocraticul cartier St. Germain, şt ea există şi azi, spre deosebire de acea din prima stradă, care a dispărut. Heiiade, Rosetti locuesc prin cartiere mult mai populare şi prin case simţitor mai modeste. Bălcescu e tutorele, la Paris, al fratelui lui I. Ghica ; acesta duce o vieaţă cam dezordonată, făcind datorii, pe care le garanta şi le plătea bietul B.f ce nu odată se plînge prietenului său. La Londra (unde e primit în audienţă de Lordul Palmerston', cît şi la Paris, frecventea?ă lume aleasă şi bogată. La Viile d'Avray, locueşte într'un „châlet" etegant şi călătoriile aici şi la Kyeres nu se făceau, dacă nu ar fi dispus de mijloace băneşti serioase. In timpul boalei, e încunjurat de fratele său Costache, de sora sa Sevastiţa, de prieteni aleşi şi devotaţi (Negri, Aîecsandri — între alţii), printre care un Ioc aparte îi ocupă Maria Cantacuzino, cumnata Iui I. Ghica şi vii toarea soţie a lui Puvis de Chavannes, căruia K serveşte drept modei pentru celebrul tablou : „Ste Genevieve veillant sur la viile endormie", aflător la Pantheon. Această bună prietenă îl întovărăşeşte şi la Hyeres. Dacă B. moare singur la Palermo, cred că e şi o întimplare ; cineva n’ar fi întîrziat să yie_ lingă e ar boala a progresat vertiginos, surpr.nzînd împrejurăr le. In impresionanta fotografie pe «re D-l P. ^ a dat mai întăi la iveală şi care reprezintă f B.imbe.b. c putină vreme înainte de moarte, se pot observa pe de getele scriitorului două inele - d.n care cel de pe al natrulea deget al mînei stingi pare a fi o & Să fi fost B logodit ? Dintr'o scrisoare a Mane. Can !

Convingeri literare

133

tacuzino ştim că vorbea „de dorinţa unei vieţi de fa milie, de care a fost atit de lipsit" şi adăuga, constatind mersul rapid al boalei; „Qu'importe apres tout. Să trăiască ţara noastră0 (P, P. Contribuţii la o bio grafie a lui N. B.t p. 146). Intr’un articol din gazeta Concordia (1857) — reprodus ca prefaţă la poemul Cintarea Iiomîniei (1858) de D. Bolintineanu — se spune (după informaţii date de I. Voinescu II) că „multele suferinţe şi nopţile de studiu, precum şi un amor nenorocit, au săpat sănătatea lui Bălcescu". Dintr'o frază aruncată întîmplător într'o scrisoare a sa, putem trage oarecare concluzii relativ la modul cum B, trăia in Paris. Anume el spunea că va putea rezista cel mult două luni, cu o sumă de 500 franci, pe care o aştepta de la mama sa, din ţară. Aşa dar, cu economii, va cheltui 250 fr. lunar. E clar, prin ur mare, că era deprins cu un venit simţitor mai mare. Or, înainte de război (şi pe vremea lui B. şi mai mult), se putea trăi modest la Paris, cu 125 150 fr. lunar. Cu un venit superior sumei de 300 fr. pe lună, se făcea lux. Fireşte că sînt clipe, chiar pentru cei mai avuţi, în vremea petrecerei lor în străinătate, cînd rămîn fără bani, mai ales in preajma sosirei venitului din ţară. Cred că întîmplător N. B. se găsea în astfel de clipe, la Palermo, în zilele agoniei şi morţei sale, pe „plaiul ÎQstrăinărei". In legătură cu aceasta trebue observat că B. nici nu dorea să se stabilească în patria sa, curînd. Dorinţa ce exprimă în scrisori e de a locui îq Moldova sau în... Dobrogea. Un biograf şi bibliograf francez, Querard, într’un „jurnal" al său : Le Quârardt 1855, 2 voi. (II. p. 575) vorbeşte despre N, B., spunînd că a murit în Franţa (?) „apres 1850“. Adaugă că se ocupa de mult cu o Ristoire de Vancienne Dacie (sic) „et il avait recueilli beaucoup de materiaux". (Cf. şi P. P. Panaitescu, Con tribuţii etc. p. 38). In legătură cu stilul lui B., despre careD-lP. P. face instructive observaţii» aşi vrea să atrag atenţia asupra faptului că B., întocmai ca mulţi dintre contemporanii săi scriitori romîni, era un cetitor asiduu al publicaţiei franceze Les annales romantiques (despre răspindirea la noi a acestei colecţii, cf. N. I. Apostolescu — L’i?i-

fluence des romantiques frangais sur la poesie rou-

134

I- M .Raşcu

pp. 45—50). Foiletind Istoria Romînilor sub Mihalţ V Viteazul, îţi atrag atenţia repeţirile unor aceleaşi formule, la sfîrşit de expuneri: „Astfel vorbi Minai ...., „Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat“.„ „Astfel ...... , fu_ bătălia de la Sibiu“. „Astfel fu sfîrşitul lui Andrei Battori, prinţ, cardinal şi episcop de Varmia, în Prusia“, etc. Asemenea întorsături de fraze găsim des în povestirile istorice, pe care numita re vistă le publică: „Ainsi s’eteignit une des plus brillantes lumieres qui aient lui dans Ie seizieme siecle (Les An. rom. p. 51, 1826} sau : „Telle fut la fin de ce Coligny, qui avait assiste a six batailles rangees....; hai de Charles IX, dont il effaţait Ia splendeur, abhorre de Medicis, dont il contrariait les destins... venere des siens comme un etre surnaturel; austere sous la tente du soldat, chaste â la cour de Medicis, sans peur sur les champs de batailles'* etc. (ibidem, 1825, p. 187 — ambele fragmente sînt din scrieri semnale Audin). Tonul este acela din atîtea pagini ale Istoriei lui B — Negruzzi, un alt cetitor pasionat al publicaţiei franceze, închee AL Lăpuşneanu: „Astfel fu sfîrşitul lui Alexandru Lăpuşneanu"... La p. 176, D-l P. P» reproduce o fotografie pe care i-a comunicat-o subsemnatul. Cred că dacă s'ar fi scris sub clişeu: „casa în care probabil a locuit N. B. la Viile d’Avray, în exii“ ar fi fost mai în concordanţă cu explicaţiile ce însoţeau trimiterea clişeului cerut. Căci nu pot da ca absolut sigură această identificare, lipsind probele integrale şi irefutabile, pentru dovadă. Adresa lui B. la V. d’Avray era: Sentier des Vignes, Le grand Châlet. îngusta şi scurta uliţă se chiamă azi Chemin Pradier, iar casa a fost identificată cu aproxi maţie, după cercetări la Primărie şi după informaţiile date de unul din cei mai bătrîni locuitori ai pitorescului tîrguşor. 1030

D. MURĂRAŞU NAŢIONALISMUL LUI EMINESCU (f. a.)

Cum „eirinescologii" — ca să întrebuinţez un nou termen cu circulaţie zeloasă — au, zice-se, ca primă caracteristică, negarea oricăror merite tovarăşilor de îndeletniciri şi cum şi autorul acestor rînduri nu e străin de preocupări în legătură cu studiile eminesciene, îmi recunosc, în circumstanţă, o situaţie oarecum de licată, ceea ce nu mă va îndemna, totuşi, cînd ocazia s'ar ivi, să preamăresc însuşirile unei lucrări lipsite de calităţi, dar nici să scad cu orice chip meritele unei munci evidente şi cu rezultate ce nu se pot neglija. Volumul Dlui D. Murăraşu e izvorît dintr'o astfel de muncă şi ţin, de la început, să subliniez utilitatea lui solidă. Fără îndoială se pot găsi—ca oricărei lu crări, de altfel—lipsuri şi acestei contribuţii asupra na ţionalismului celui mai mare poet al nostru. Voi avea prilejul să spicuesc, în cele ce urmează, cîteva din ele. Dar acele relatări nu vor putea să întunece — şi de altminteri nici nu vor avea acest scop — aportul real ce prezintă cercetarea copioasă şi, trebue s'o spun* curajoasă a Dlui M. Căci e un curaj să „ataci" un subiect de o asemenea anvergură, subiect cu multiple faţete, cu „trape" vi clene, cu perspective de probleme complicate şi să în- * cerci analiza unui sistem, cu nuanţe ce par uneori con tradicţii şi pentru care planul cel mai potrivit pare tot deauna mai puţin potrivit decît altul, ideal, ce nu vrea să se închege. Au trecut patruzeci şi trei dfe ani de la moartea lui Eminescu şi nimeni n'a încercat, pînă la Dl M., un studiu amănunţit şi documentat al naţionalismului său — cel mai caracteristic şi mai bogat aspect sufletesc al scriitorului. Chiar dacă acest studiu ar prezenta

136

I. M. Raşcu

lipsuri mai mari, încercarea de azi, cinstită şi aridă, trebue socotită cel puţin ca o croire de căi ce se vor bătători cu vremea şi fără îndoială ca un serviciu ne contestat, deoarece pune la îndemîna cetitorilor înfă ţişări adesea necunoscute pînăazi, din personalitatea po etului, autorul utilizînd mare parte a articolelor din zia rul Cimpul, neadunate în nici o culegere şi, aşi îndrăzni să spun, necetite în întregime aproape de nimeni. Este nedrept să ceri autorului unei lucrări altceva decît a voit el să dea — şi obiceiul e foarte frecvent Ia noi. In adevăr, i s'ar putea exprima Dlui M. dorinţa de a-1 fi văzut dînd o sinteză susţinută a ideilor po litice ale Iui Em.; un studiu larg al curentelor so ciale ale epocei; un rezultat al formulărei lor cît şi geneza sau filiaţia ideilor exprimate în atîtea articole. Scopul autorului pare a fi fost, însă, mai îngrădit şi, din cauza aceasta, mai prudent. Desigur că şi mai modest. Dar ceea ce rămîne un cîştig real şi ceea ce este un merit precis al lucrărei e că lectura ei poate scuti pe cetitorul.. • mijlociu de cercetarea amănunţită (şi care cere multă răbdare) a tuturor articolelor po litice şi sociale ale marelui gazetar. Cu atît mai mult acest folos se reliefează, cu cît astăzi lectura aceasta, pentru mulţi muritori din diferite colţuri ale ţârei, es te imposibilă, neexistînd deocamdată o ediţie a lutuîn care ror articolelor acestora, iar ziarul „ Timpul se găseşte majoritatea lor, neafiîndu-se decît la Bibli oteca Academiei — şi încă şi acolo colecţia e necom pletă. La pag. 3 a lucrărei, D-l M. spune : „am voit să arăt formele sub care se prezintă naţionalismul eminescian, trăsăturile lui generale şi caracteristice, expresia lui literară. Scopul lucrărei mele e lămurirea ideilor şi atitudinei lui Em. naţionalistul şi arătarea calităţilor literare ale operei privită sub unghiul problemei Toate bune, dar e adevărat că „lămurirea dată, fără studiul izvoarelor acestor idei, nu pare suficientă. Dacă însă această parte lipseşte, cea care există nu e de neglijat. Autorul devine şi mai precis în explicaţiile ce dă mai departe. „Desigur nu voi încerca să-l fixez pe Em. în cadrul european al mişcărilor politice Şi sociale, dar voi căuta să fixez trăsăturile naţionalis mului eminescian în ambianţa sentimentală şi îdeoio-

Convingeri literare

137

gică a societăţei romineşti contimporane*'. Printr'o raţionată şi viitoare diviziune a rnuncei, fizionomia poetului, întreagă, ar râmînea să se desprindă şi cu ajutorul altor studii paralele ce s'ar mai întreprinde şi atunci lucrarea Dlui M. şi-ar rotunzi rolul ei de „con tribuţie" la înlesnirea elucidărei unei probleme. Bazat pe acest proect, autorul schiţează în mari trăsături planul său: Partea \-Formele naţionalismului emi nescian, studiind pe rînd: 1) Naţionalismul entuziast şi afirmativ 2) Naţionalismul criticist 3) Naţionalismul cultural. Partea II - Natura naţionalismului emines cian: 1) Desvoltarea gîndirei lui Eminescu 2) Sub stratul afectiv şi ideologic al naţionalismului emines cian 3) Privire sintetică asupra naţionalismului emi nescian. Partea III - Expresia literară a naţionalis mului eminescian: 1) Scriitorul 2) Poetul. Ia Partea I forma e strict analitică, de spicuiri fidele desprinse din unele articole ale scriitorului, încadrate în succinte, poate prea zgircite comentarii. E un ex pozeu atent, clădit din crîmpee de citaţii şi din rezu mări conştiincioase. In Partea II m'aşi fi aşteptat să văd o sinteză ceva mai pronunţată. Primul copitol însă e urzit tot din citate şi din „trimiteri" neobosite. Doar la sfîrşitul celui de al doilea capitol din această parte dacă autorul prinde realmente „tonul" ce trebuia, deşi unele idei redate aici par repetarea altora deja expuse. Nu găsesc potrivit că s’a amestecat, în aceleaşi capi tole, analiza articolelor teoretice şi a poeziilor patriotice, care trebuiau tratate cu altă metodă adecvată şi după alt criteriu. Apoi rezumatele poeziilor sînt prea di dactic expuse şi urmăresc prea deaproape textul. Sînt un fel de . . „transformare de poezie în proză", cum se zicea pe vremuri. Poezia e mai întăi sugerare. Trebue redate miezul ei, sufletul ei: „rien que la nuance" — nu rezumatul. In această redare sîrguincioasă, autorul râmîne atît de fidel originalului, încît reproduce chiar versuri aproape aidoma: „virtutea e o nerozie, iar geniul e nefericire" (p. 329), „Eminescu le cere (acestor oameni) ca măcar pe strămoşi să-i lase în pace să doarmă în colb de cronici" (ibid). Uneori transcrie chiar rimele versurilor: „Acestea sînt vremuri cunos cute de cronicari şi rapsozi. Prezentul însă e plin de saltimbanci şi de irozi* (p. 338), . . . „de la Boian la

133

I- M. Raşcu

VComii‘DZneâSint r °mizile ee C0ple?c£c C°>nn (p. •347), fratele Kommului Romînului — cade t o h „Codrul u.urui — irateie (ibidem)ref 1ZVOarele“1 Seacc1' e sărac el în tară săraca “

In totalitatea părţilor şi a capitolelor, impresia ce-mi ramme e că materialul cules e cam aruncat cu ţăpoiul, citeodată Unele reveniri asupra aceloraşi idei (ceea ce nu poate fi motivat de revenirea scriitorului asupra aceloraşi teme, în mai multe articole ale sale), repetiţii, lipsa, de cîteva ori, de legătură logică, de continuitate firească, între ideile reproduse, ale lui Em., expun con cepţiile poetului cam pe acelaşi plan şi le prezintă ca prea asemănătoare între dinseîe, fără nuanţe şi fără evidenţierea mai subliniată a unora din ele. Tendinţa autorului de a ne reda, cu orice chip, as pectul preocupărilor similare acelor ale lui Em. — mai la fiece capitol — e uneori ratată întrucîtva, din cauza imposibilităţei de a cuprinde în totalul lor aceste pre ocupări. Rezultatul oferă înfăţişări de uşoară superfi cialitate. De pildă, felul cum chestia ţărănească s’a mai oglindit în spiritele contimporanilor (pp. 174-177) sau, aiurea (pg. 298), cînd D-l M. tine să ne stabilească unele influenţe exercitate asupra formărei cugetărei politice a poetului. Tabloul de nume e cu totul necomplet. Mai lipsesc mulţi autori — et des meilleurs. Nu era mai potrivit să se fi renunţat la asemenea liste de nume, mai ales cînd pare că autorul îşi propusese chiar _____-aşa ceva,. de la început ? Căci pe alocuri, trebue s'o mărturisesc, se observă oarecare grabă în adunarea materialului, în îngrămădirea lui şi mai ales m redac tare, deşi, în general, tonul lucrărei nu e cel de improvizaţie. Prezenţa unui plan rapid elaborat apare de ex. ex. în în cap. cap. Biciuitorul prezentului, unde după ce ni «je expun unele idei ale lui Em., se vorbeşte de ideile altora (pp 82 83), pentru a se trece apoi iar la părerile poetului studiat. Poate tot din pricinile arătate, redac tarea etalează unii termeni eronaţi : clacata, biciue, destăinue sau alţii prea . . . regionalişti :„pretu in eni Em. vede numai pişicherlic“ Este cuvintul Ssta .n

t'SXS. :^tcorecrte,'/dacrSâ nu smuceşte prin

Convingeri literare

139-

însuşiri necomune, niciodată nu cade în platitudini propriu zise — ba aşi putea spune că e chiar susţinut, pentru cele 360 pp. dense ale volumului. Despre o carte ca aceasta, generatoare prin excelenţă de discuţii şi completări, ar fi fără îndoială încă de spus mulie, în legătură -cu aspectele problemelor anali zate. Dar pentru aşa ceva mi-ar trebui cadrele unui stu diu, nu ale unei recenzii. Totuşi aşi vrea să ating aici, măcar în treacăt, o chestiune destul de importantă : aceea a . . . francofobiei lui Em. , chestiune pe care D-l M. o discută şi D-sa în Partea I, Cartea III, cap, Vf: Xenofobul, capitol ale cărui conţinut şi afirmaţii — „Em. . . , trece uneori dincolo de critica franţuzismuîui şi atacci societatea şi cultura franceză" (p. 156) — s'ar cam opune părerei ce D-sa exprimă la pg. 227, cînd desvoltă principiile călăuzitoare ale doctrinei scrii torului : „Critică a galomaniei, clar şi recunoaştere a superiorităţi culturei francezeCred că autorul gre şeşte cînd susţine că: „Em e constant în atitudinea sa împotriva influenţei franceze" (158). Nu. De altfel D-l M. nu e primul care are aerul să arate pe poetul nostru ca pe cineva care mai mult ar fi antipatizat cultura şi poporul francez. D 1 P. V. lianeş — ca să nu citez, deocamdată, decît un nume — (în Prietenii Istoriei literare I, p. 19) are aceiaşi atitudine. Cred că aceste constatări sau reflexii se bazează pe o utili zare necompletă a articolelor politice ale scriitorului. Nu trebue să se tragă concluzii din afirmaţii disparate, şi e bine să avem în vedere totalitatea opiniilor, care pot părea contradictorii, dar care, în fond, exprimă acelaşi suflet şi minte complexe şi mai ales oglindesc activitatea mobilă, prin forţa împrejurărilor, a unui gazetar. Dacă am lua Mortua est ca prototip al concepţiei poetice eminesciene, am risca să formulăm o judecată greşită. Tot astfel şi cu atitudinea lui Em., în chestia ce ne preocupă; Desvolt toate aceste idei aiurea, într’o lucrare în cea mai mare parte inedită—aici mărginindu-mă să înşir o citaţie-două, pentru a îndepărta, atît cît e posibil deocamdată, o părere ce şi-a făcut loc îndrăzneţ în opinia publicăA nu admira pe Corneille sau Racine, a te ridica

140

I- M. Raşca

în contra franţuzomaniei, nu înseamnă numaidecît a nu iubi Franţa sau a fi împotriva ei. Şi sînt în măsură de a afirma: Em. iubea profund hranţa, avea chiar o slăbiciune, explicabilă Ia un Romîn, pentru ea. Faţă de Germania îşi putea exprima, uneori, admiraţie. Sufletul său vibra insă pentru Franţa, chiar cinci tendinţele şi actele politice ale acesteia erau de natură să-i pue la grea încercare sentimentele. Re produc aici unele rînduri din Timpul, scrise de poet cu prilejul morţei lui Gambetta (1882, 31 decemvre) şi pe care încă nimeni nu Ie-a citat: „Deşi am avea să ne piîngem mult de conduita guvernului francez faţă cu noi, în aceste de pe urmă timpuri (. . . chestia Du nărei, îti special. Nota recenzentului), nu ne putem împiedeca de a trimite marei surori latine (toate subli nierile sînt ale recenzentului) expresiunea durerei şi compătimirei noastre, pentru nenorocirile ireparabile care o lovesc — . . Datoria noastră e de a impune tă cere oricărei nemulţumiri şi de a saluta cu respect acest nemărginit doliu". Iar Ia urmă: „astăzi Franţa este aruncată într’un necunoscut înspăimântător. Fran cezii n’ar trebui să piardă din vedere că există undeva un om cu privirea arzîndă, cu surîsul satanic, cu pieptul gifîind de dorinţe, care priveşte acest duel fratricid (între extremele politice. N. R.), spre a se arunca din nou asupra pradei sale şi a consuma opera începută la Sedan Mai e nevoe de comentarii? Em. scrîşneşte de necaz, cînd vede ce rol şters în ţelege să joace Republica franceză în afacerile Orien tului: „este nedemn şi de trecutul şi de reputaţia numelui francez". Ura Iui Em. se îndrepta, deci, în contra Republicei demagoge, nu a Franţei. Araărit de felul cum oamenii acestei Republici au găsit de cuvi inţă să rezolve chestia navigaţiei pe Dunăre, gazetarul de la 7impui îşi arată mirarea dureroasă că lovitura ne a venit „tocmai de la aceia pe care ne învăţaserâm a-i iubi şi a-i respecta. Şi a trebuit toată încre derea dragostei şi toată tăria caracterului naţional, spre a rezista acestei nesocotite lovituri". (limpui, 1832, 29 iunie) Decăderea politică ce o constată în Franţa e datorită, după Em., numai celei de a Ill-a Republici şi demagogiei care o caracterizează, „intre-

Convingeri literare

141

ruptă—de la începutul secolului,—de Napoleon I, de monarchia constituţională şi de Napoleon III" .., „Este de necrezut cum acest popor mare întru toate a scăzut deodată în toate manile staţiunile vieţei politice, cum această naţiune care a exercitat totdeauna un fel de predominare asupra lumei întregi. . . cum acest pămînt roditor de oratori, de oameni de stat, de geniuri politice, războinice, s'a stîrpit deodată şi nu mai pro duce decît urători de răspîntii". (Ibid). Felul cum Bismarck tratează Franţa, umilind-o, îl doare pe poet: „iacă unde a ajuns (Franţa) în zece sau doisprezece ani de demagogie4* (Ibid.) Constată cu durere că această demagogie vine să dea o lovitură de graţie magistraturei franceze, introducînd sistemul alegerei re prezentanţilor ei de către popor. „Magistratura fran ceză este magistratura cea mai luminată şi mai in tegră din Europa, deci demagogia vrea s'o dărîme“. (Ibid.). Să judece cetitorii dacă astfel de rînduri sînt ale unui francofob Şi se mai găsesc şi altele, în opera politică a lui Em., şi mai concludente decît acestea. Reproducerea, aşa dar, numai a unor păreri, popula rizate de vechile ediţii mai ales, nu rezolyă o chesti une importantă, care nu trebue grăbit tratată sau parţial. Aşa zisa francofobie a lui Em. era de fapt, prin urmare, antipatie faţă de franţuziţi şi faţă de regimul dema gogic ce-1 constata în politica Franţei. A fi împotriva unor scriitori nu înseamnă că eşti în contra culturei ţărei căreia ei aparţin. Cunosc un francofil notoriu, care nu poate suferi pe Paul Valery1). — Foarte interesante şi convingătoare argumen tele ce aduce D-l M., pentru a dovedi că articolele din 1 impui sînt ale lui Em. (pp. 316, 343 şi mai ales XXXIII.) Cred că era util să se aducă toate argu- ' «lentele ce se puteau produce în această privinţă, căci *,cei interesaţi" (şi „eminescologu" numără şi de acekS&iiră cu atitudinea Iui Eminoscu fată do Franţa, şi articolele subN.7c"a 2? 25,\6lrf- C98a,'<19^: N‘rol° 6» 7 şi 9j şi dÎQ rovisla Secolul (1932; j 'doi din aceste articole menţionate, precum şi din celo două studii asucunrîno tor P°0,plu*. reproduso iu acost volum, ca şi foarto multe din acolo conf*ii)7°i n roconz'a do faţă, împreună cu citate introgi (aidoma transcrise) şl tnrîqj 5, e.co, 30 dosprjnd din ea—au fost culese şi copios utilizate (lără a so mărBfar-,1,?1 do puţin sursa) in articolul întitulat Emitiescu şi Franţa, semnatL. ' ?l Publ,cat iu rovista Observatorul (IX, 7—10,1936).

1-42

!• M. Raşcu

ştia) vor cu orice chip, cînd o idee nu Ie convine pentrucă răstoarnă unele afirmaţii anterioare ale lor să nege faptul că anumit articol ar fi al lui Em. (ştiut fiind că articolele poetului, din T., apar neiscălite). Adunînd numai unele din aceste tăgăduiri „ad hoc", s’ar crede că Em. nici na colaborat la acest jurnal! De aceea poate era bine să se mai dea indicaţii întru stabilirea patemitâţei contestate. Mai iată cîteva : „Ca paserea Phoenix din antichitate care, prefăcută în ce nuşă prin flăcări, reapărea mai radioasă" . . , (1881, 15 fevr.), „adevărul e o farsă ; onestitatea — o nerozie", „erorile legate de o mînă de pămînt", „aceştia sînt dintre cei ce se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte" (1882, 25 april) ; „tinerimea aceea care, la Paris, va culege preceptele la Mabille", „aceste idei culese din moralul Mabilului" (1883, 30 mart.); „parvenire fără muncă" (83, 17 fevr.) şi mai ales: „Tu (Ştefan) ale cărui raze ajung pînă la noi, ca şi acele ale unui soare ce demult s'a stins, dar a cărui lumină călăto reşte încă mii de ani prin univers după stingerea lui . . .“ (83, 18 iunie)2). S’ar mai putea găsi şi alte asemenea exemple. Toată lumea vorbea şi vorbeşte de salahoria lui Em. la 'limpid şi unii ar vrea să-şi închipue pe poet scriind în ziar la un an odată. A scrie chiar un articol pe zi nu e o salahorie. Atîţia gazetari de azi fac aceasta şi au, paralel, şi alte grele ocupaţii. Cel puţin jumătate din gazetă era scrisă de Em. Iată o proprie mărturie a lui : „Dacă n’am scris multora din ei (membri ai Junimei. N. R.) cauza e că la „limpulu amin fie ce zi de umplut o coală de tipar (împreună cu Slavici)"3). {Scrisoare către I. Negruzzi, Ms. 2255, f. 313). Şi iată şi o altă mărturie, tot a poetului: „Sînt singur la negustoria asta de principii şi peste aceasta bol nav" (Scris, de la 1882, către un prieten din Iaşi), cit. de Vlahuţă: Curentid Eminescu şi poezia nouă, pp. 19—20). , « — Ar mai fi, între altele, de pus la punct o ches tiune în legătură cu antisemitismul lui E. Poetul nu era în contra tuturor Evreilor: „Nu vorbim de mese riaşii buni şi nu în contra lor e îndreptată vre-odată 2) O imagine asemănătoare — citată do Dl M. după Timpul 83,9 doc. 3} şi Slavici n’a fost multă vreme cu Em. Ia acest ziar.

143

Convingeri literare

o vorbă a noastră". Aceştia „sînt netăgăduit folositori", „Această categorie de meseriaşi e utilă şi necesară şi asupra ei nu pierdem nici o vorbă". (T. 81, 30 oct.) Em. se ridică împotriva consumatorilor neproductivi, Evreii veniţi din Rusia şi Galiţia. Familiile vechi israelite erau, îaaînte de 1848, pe acelaşi picior de egali tate cu ceilalţi cetăţeni; „familia Daniel, bună oară, din Iaşi, era considerată ca familie boerească, în rînd cu oricare alta. Oameni nu tocmai bătrîni ţin bine minte ce onorabili din toate punctele de vedere erau puţinii membri ai comunităţilor israelite". Evreii nou veniţi au scumpit traiul.au exploatat poporul incult . . . relaţiile vechi, frumoase, întemeiate pe o absolută bună credinţă, s’au descompus . . . Iată cum s'a năs cut chestia israelită" (T. 81, 26 oct.)4). — Păreri ponderate şi juste (la p. 279) în legă tură cu admiraţia poetului faţă de trecut. — Titlul de capitol: Profetul viitorului (sic) nu e prea forţat şi echivoc? — Pe unii autori citaţi, D-l M. îi numeşte D-l (Iorga, Rădulescu-Pogoneanul, Marin Ştefănescu, Densusianu, lbrăileanu), pe alţii însă numai pe nume: Z. Arbore, FI. Sion, Burac. De ce? Dar să ne oprim aici cu observaţiile de amănunt, în legătură cu o lucrare ce deschide largi orizonturi pentru desvoltâri ample. Sfirşesc, subliniind încă odată munca depusă de autor şi rezultatele ei merituoase. 1932

P.**25^26*Q Pr‘v‘Dla ac°stei chestiuni, şi studiul meu: Eminescu şi Alecsandri,

EMINESCU ŞI LAMARTINE S a vorbit la noi, cu autoritate şi competenţă, despre mîluenţa exercitată de ^ autorul Primelor meditaţii asupra lui Alecsandri; sa arătat, necomplet însă, deşi cu îmbelşugate detalii, rolul pe care poetul francez l-a avut în cizelarea inspiraţiilor poetice ale unor scriitori romîni, mai cu seamă în întâia jumătate a veacului trecut. Influenţa aceasta a fost una din cele mai fe cunde din întreaga noastră literatură, iar rapiditatea împrăştierei ei în ţară la noi e desigur unică. îndată după apariţia celui dintâi volum de poeme, Lamartine a început să fie tradus şi imitat de scriitorii romîni. Heliade — ca să ne oprim la un ex- sau două — pre zintă publicului romîn,la 1830, Meditaţiile, iar în prima colecţie de versuri a lui Alexandrescu (1832), găsim ecouri directe pînă şi din Barmonies po&tiques et religieuses, carte apărută cu doi ani mai înainte. Eminescu laudă în Epigonii pe înaintaşii săi, dintre care cea mai mare parte erau imitatori ai marelui cîntăreţ romantic, către opera căruia era cu neputinţă ca întreaga-i atenţie să nu se întrepte şi ea, încă din anii adolescenţei... Ceea ce*l atrage spre autorul Pacului e desigur, mai ales, melancolia lui cu muzicale ecouri, e acea izolare în durere şi e desamăgirea ce-i inspiră dorul de moarte. Acestea erau, într'adevăr, accentele „lamartiaiene", mai uşor şi mai direct sezisabile pentru cetitorii epocei, ce ştiau să aleagă din fiece operă ele mentele corespunzătoare unei stări sufleteşti comune. [ ondtemps on n'a trouve daDs Ies Meditations que ce quon y cherchait: des larmes” l. Eminescu n'a găsit totuşi numai aceasta în opera al cărei credincios cetitor a fost; poetul Melancoliei n'avea nevoe să caute „laPaul Hazard, Lamartine. Par s, Pion, i02T>, p. 32.

145

Convingeri literare

crimi“,în paginile literaturilor străine. El a fost urmărit însă mai mult de sonoritatea unor versuri, de muzica înlănţuitoare a unor imagini şi expresii poetice, de colorate descrieri, care i au servit uneori drept cadru al unor proprii inspiraţii, şi de unele cugetări îmbrăcate discret în haina lirismului, — fără sâ-şi fi însuşit, pentru aceasta, şi întreaga structură a concepţiilor lui Lamartine sau toate familiarele lui „teme". Predilecţia lui Eminescu pentru cuvîntul liane e, cred, un răsunet lamartinian, căci în opera poetului francez acest cuvînt devine obsesie2). Tot acolo se vor beşte de „celestes concerts" (Le Vallon), de „musiques des cieux" (Jocelyn, IV-e ep.) sau de: „Le chceur mysterieux des astres de la nuit" (L’immortalii&) t iar la Eminescu de „cîntarea sferelor" (La o artistă). Acelaşi nume propriu alcătueşte o rimă sonoră: „svon-Endymion" (Olana) şi „rayon-Endymion" (La mort de Socrate), întorsături de fraze, rămase populare printre nenu măraţii cetitori ai scriitorului francez, par transpuse îndepărtat, în unele versuri romîneştt care, în orice caz, le pot aminti. O, valuri ale sfintei mări Luati-mă cu voi*. au ceva din mişcarea cunoscutei apostrofe : „Emportezmoi... orageux aquilons", din L’lsolement, după cum : „Moartea succede vieţei, vieaţa succede la moarte" (Epigonii) apare ca un ecou vag din: „L'ele sort de 1 hiver, le jour sort de la nuit" (La mort de Socrate)t sau mai ales din : „Le jour succkde au jour, le mois au moisu... (Jocelynt iV-e ep.)f ori: „L'etre succede â 1 etre“. (Le Pelerinage de Ghilde-Harold). In Luceafărul cetim; Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte, iar în L immortalite a lui Lamartine : „Tout marche vers un terme et tout naît pour mouriru. Imagina din " S’Ste^laSVTapb™’

d0S b°'S

"fii c ?} ,a P0,lce ontravaient chaquo pas... -Le rffi qu'obscîrduf ““ r°Ul'S d°* ” lume julouso, etc... (toate exemplele, din Jocelyn) 3* Cc suflet trist. Convingeri literare

146

I. M. Raşcu

al doilea vers o găsim în L’infini dans Ies cieux, unde e vorba de acele „valuri de fiinţe", despre care ni se spune: „Leurs tourbillons flottants retombent pour renaitreu% pentru ca în Jocelyn (II-e ep.) să se revie asupra figurei, deşi, de data aceasta, e vorba de va lurile unui lac, care „renaissent pour tomber et tombent pour renaître**. Miezul i uaginilor de mai sus ne e redat în versul: „Pourquoi donc vivons-nous si ce n'est pour mourir?" (La mort de Socraie). Tot în Lu ceafărul, Creatorul spune lui Hyperion : „Un soare de s'ar stinge ’n cer / S'aprinde iarăşi soare", iar în Nouvelles meditatioîis, poetul francez se adresează Naturei: — „Un astre dans le ciel s’eteint; tu le rallumes". Alte ecouri îşi fac drum, cînd notele unui vers în cheagă o imagine vie : ... „inima voastră o liră" spusese Eminescu vechilor scriitori, în Epigonii, după cum Lamartine se adresase sie-şi, în primul poem din Harmonies: Mes jours ne se ronţ plus qu’un eternei delir e, Mon âme qu’un cantique et mon coeur qu’ une lyre. Şi Alecsandri spusese: „Ca o Ură dulce inima-mi trezită / cîntă"... ( Vis de poet), iar Gr. Alexandrescu (Frumuseţea): „Chipu-i e crin, porfiră/Inima ei o lirău — comparaţii pornite, probabil, din acelaşi izvor lamartinian. • u Expresia din Epigonii: „Cu-a ei candelă de aur ... o întîlnim de asemenea la poetul francez (Chant d’amour, din Rfouvelles mcditations): „Comme une lampe d*0r“ Versul din Jocelyn (II-e ep.): „Le rocher pend ici sur I'onde ea precipice" aminteşte de Stîncă stă să se prăvale In prăpastia măreaţă4 Tabloul de la sfirşitul poeziei Singurătate: ...eu stau şoptind cu draga^ Mînă ’n mînă, gară ’n gura... ne aduce în amintire vorbele din acelaşi mai sus citat poem (IV-Q ep.): „Sa main dans ma main... son tront SU[amaaraneC“numise pe Lord Byron (L’Homme) : „ange 4. Floare albastră

Convingeri literare

147

ou demon”, cuvinte care au urmărit pe poetul romîn, ca şi alte expresii din acelaşi poem: „J'aime de tes concerts la sauvage harmonie", de ex., care-i suge rează un calificativ asemănător în Epigonii: „şi ca Byron treaz de vîntul cel sălbatec al durerei*... De altfel Byron, ca şi Ossian, pare a-i fi devenit familiar autorului, mai cu seamă prin intermediul poeziei lamartiniene. Ruine, palate, lacuri şi lumină de lună erau elemente specifice ale inspiraţiei bardului scoţian, a cărui influentă asuprâ-i Lainartine o mărturiseşte. „O, lune, sur ces murs epands tes blancs reflets” e unul din versurile inspirate direct din Ossian, după cum altele (tot despre lună) reproduc mai vag similare ecouri: Astre aux rayons muets, que ta splcndeur est douce Quand tu cours sur Ies monts, quand tu dors sur Ia [mousse, Que tu trembles sur l’lierbe ou sur Ies blancs rameaux, Ou qu'avec l’alcyon tu flottes sur Ies eaux6. sau: „glissant soudain sur Ies mers irritees4' (Les Etoiles), care ne evoacă începutul Scrisoarei I: Lună tu, stâptna murei... ...Peste cîte mii de valuri strălucirea ta străbate, Cinci pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate. Dorinţa de a asculta, în noapte, buciumul . de Ia stînele de oi* e echivalentă aceleia exprimată şi de alţi ro mantici apuseni, şi în special de cîntăreţul „Grazzielei” : du penchant des collines prochaines Entendre au loin montcr le doux chant des pasteurs6. In timpul nopţilor, îngerul de pază sau iubita îl ve ghea la căpătâi: Cînd suflelu-mi noaptea veghea în extaze Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază... ...Că-a supr a-mi c’un zîmbet aripile-a 'atins...1 In Souvenir, L., evocînd figura iubitei „pierdută 'n neagra veşnicie*, spune : Quand je dors, tu veilles dans l’ombre, Tes ailes reposent sur moi. In Şi dacă (ramuri bat în geam), poetul dădea vieaţă şi sens acelor „corespondenţe* între imaginile 5. Paymrje dans lo yolfe de Gâves. . r piIrc “ Amcdea de 1J... Les Annciles romcintiqves, 1828 (colecţie foarte colita, po vremuri, la uoi in ţară), v. înger dc pază.

148

J- M. Raşcu

trecute şi contingentele actuale. Souvenir aduce mai fleteşt’ fXprimate’ aceIea?i impresii şi aceleaşi stări ’ suTandis que la terre sommeille, Si fentends le vent soupirer, Je crois Ventendre murmurer Des mots sacres ă mon oreille. Si j’admire ces feux epars Qui des nuits parsement le voile, Je crois te voir dans chaque âtoile Qui plait le plus ă mes regards. Et si le souffle du zephyre M’enivre du parfum des fleurs, Dans ses plus suaves odeurs Cest ton souffle que je respire, etc... După imagini şi impresii disparate, poetul romîn e înclinat să reţie şi unele gîndiri rostite în formă lapi- ‘ dară, ca de ex.: „tout notre etre est dans l’heure presente" (R&flexion)... Tot ce-a fost ori o să fie In prezent le-avem pe toate8. sau: » " .lumea asta 'ntreagă e o clipă suspendată" (Scrisoarea I)... Lam. vorbise şi el9] de această „mi nute qui passe", de această „clipă" : Eclair qui sort de Vombre et rentre dans la nuit, Minute que le temps prete et retire ă l’homme ,0.

Vieaţa e, astfel, oaza Ou Vhomme n’apercoit, sous ses yeux effrayes, Qu’abîme sur sa tete et qu’abîme ă ses pieds u. ceea ce, prin alte vorbe, Eminescu exprimă, cind scrie despre „clipa suspendată", că „îndârătu-i şi nainte-i întunerec se arată". Ideea nimicniciei întregei vie{i omeneşti, care se va cufunda în neant, o găsim exprimată şi în Jocelyn (II-e ep.) : Chaque siecle, chaque heure, en poussiere il entraîneu Ces fragiles abris de la sagesse humaine: Empires, lois, autels, dieux, legislations. Totul e înşelător: visurile, înţelepciunea, artele... 8. Clossa. ................... P. Eternitâ de la nalure et bnevete de Ihommc. 10. Pourquoi mon ăme est-elle triste ? 11. Jocelyn, VIII 6p. 12. E vorba de timp.

Convingeri literare

Les efforts reunis des siăcles et du monde Ne peuvent retarder la mort d’une seconde ,3. însăşi gloria e vană: „Oare glorie să fie a vorbi într'un pustiu ?“ (Scrisoarea II). Qu’est-ce que la gloirc ? Un vain son repete, Une dârision de notre vanitâ u... Cu alte cuvinte : Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închini™... Iar cînd e vorba de stele, taina rostului lor ne încinge : Oricîte stele ard în înălţime ...Cu-a lor lumină şi cu scînteiarea Ce-or fi ’nsemnînd, ce vor nu ştie nime. Creştin fervent, L., în Les Etoiles, circumscrie mis terul numai în sfera omenească: De ces astres brillants Dieu seul connaît le nombre, et la distance et l’âge. deşi îndoiala pare a-1 cuprinde cînd strigă (Lfoccident): „ou donc allons-nous tous?“ Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează ,c... razele clipelor luminează aspecte trecătoare, care se vor stinge, cînd aceste raze vor înceta de a mai luci. „Muşti de-o zi“, valurile de fiinţei vieţuitoare apar pe rînd în „imperiul unei raze". Atomes... Chaque rayon du jour en Neve sans fin l7. Toate aceste aspecte infinitezimale, ca şi cele măreţe, sînt opera Creatorului: „celui qui du neant a cree la matiere" (Stances, XIX). Poetul francez construeşte eşafodajul unei vaste cosmogonii: Ces spheres, dont Vether est le bouillonnemcnt, ? Ont cmpruntă de Dieu leur premier mouvement. La Eminescu : Dar deodată-un punct se mişcă : cel dintâi şi singur. Iată-l Cum din haos face mumă, iară el devine tatăl. Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumei, ‘î

149

13. Epitrc ă M. Samtc-Beuve. ic *)0ur(Ill°i rnon âme est-ellc triste ? 15. Scri8om'ea II. *6. Scrisoarea I. 17. Vinfini dans les cieux.

150

l- M. Raşcu

E stăpinul fără margini peste marginile lumei. ...De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii..'*. In La Chute d’un ange (VIII-* vision) găsim aceleaşi viziune şi explicaţie a formărei lumei: . Tout est ne d’un seul germe... ...De ce germe divin que le temps râmifie Tout naît, tout se nourrit et se diverşifie. Timpul nu reuşeşte „din goluri a se naşte", deoarece ... „le temps naît du temps, la chose de la chose" ,9). Născîndu-se din aceste haosuri, omul doreşte să se întoarcă în împărăţia lor şi pentru aceasta îi e sete de veşnica odihnă : „mi-e sete de repaos" 20), din care cauză cere Creatorului: „să ’ngâdue intrarea-mi în veşnicul repaos“ 21) ; aceiaşi atitudine e redată în versul: „Je me sens un besoin de repos infima(Joce/7/?/(XX-© ep.). In altă ordine de inspiraţii, găsim — în opera poetului Căderei unui înger—întrebări caracteristice, întîlnite şi la Eminescu. De ex. ...qu’est-ce que l’Amour ? (Pourquoi mon âme est-elle triste ?) alături de titlul lui Em.: Ce e Amorul ? Dar în ţesătura poemelor mai lungi, cu tot eventu alul lor model ce a putut fi dat la iveală mai de mult, se pot găsi, disparat, elemente fragmentare, împrumutate din diverse surse şi contopite armonic într’un întreg sculptat şi unitar 22). Astfel, cu tot basmul lui Kunisch despre care s’a vorbit, Luceafărul a utilizat şi unele atitudini şi imagini poetice din vasta producţie lamartiniană: Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea... spune palidul zburător, fecioarei îndrăgostite, după cum un minuscul erou al poetului francez spusese (în L in secte aii6): Pour vetir un corps en ce lieu, Hier fai qiiittâ mon etoile. In La Chute d’un ange găsim, între alte numeroase detalii narative, şi o situaţie ce e apropiată acelei din poemul romînesc. Îngerul Cedar se transformă în mu18. Scrisoarea I. 19. Jocelyn, H-e £p. 20. Luceafărul. li-

Articolul jespre Eminescu).

Convingeri literare

151

ritor, luînd chipul sub care Daidha, care îl iubea pa sionat, îl visa mereu: Cet ange Vattirait d’un Invisible aimant ...Adorer sans pouvoir monter ă ce qu’on aime. îngerul, pentru dragostea femeei, îşi părăseşte fraţii: ious Ies anges mes frăres Plongent au firmament et parcourent Ies spheres; Ils m’appellent en vain, moi seul je reste en bas: II n’est plus pour mes yeux de ciel oii tu n’es pas. Pentru idolul său pămîntesc, va fi în stare chiar să părăsească nemurirea : Combien de fois, tente par un attrait trop tendre, Ne pouvant t’elever, je brulai de descendre, D'abdiquer ce destin, pour t’ăgalcr ă moi, Et de vivre ta vie, en mourant comme toi. Combien de fois, aime dans mon ciel solitaire, Lassâ de mon bonheur et regreitant la terre, Ce cri, ce cri d’amour dans mon Qme entendu Sur mes lâvres de feu resta-t-il suspendu I Fais-moi mourir aussi, Dieu qui la fis mortelle! Etre homme! quel destin! oui, mais etre aim& d’elle! In poezia lui Eminescu, Luceafărul îşi privea iubita prin oglindă, de unde „luminiş pe trupu-i se revarsă'*: Ea îl privea cu un surîs, El tremura 'n oglindă, Căci o urma adine în vis De sufiet să se prindă. Tot în oglindă vede şi Daidha pe îngerul de care era îndrăgostită, iar acesta îi strigă: Daidha! que ne puis-je animer cette glace Ou sous des traits menteurs chaque nuit tu me vois... ...Oh, si pour te parler je pouvais seulement Transfigurer mon etre et descendre un instant! Cedar reuşeşte să-şi schimbe făptura: Or, en transfigurant son invisible image, L’ange avait prit d’instinct la forme et le visage De cet etre ideal dont Vapparition Hantait de Daidha Vimagination, Quand, dans le tendre extase ou le sommeil la plonge, Son angilique amour la visitait en songe. Sub apariţia de om, acesta Părea un tînăr voevod Cu păr de aur moale... Lamartine ne vorbeşte şi el despre „Ies bouclesd’or bruni de ses epars cheveuxM, ale Îngerului căzut.

152

!• M. Raşcu

Mai tirziu acesta va regreta întruparea lui pămîntească: Ai-jc oublie le ciel pour veiller lă sur toi? In poemul Călin, cu toată vădita lui coloratură de basm popular, poetul a ştiut şi de astădată să-şi ia bunul său unde îl găseşte, utilizînd întîmplător trăsături şi note diverse, pentru închegarea întregului. Astfel tabloul cu fata de împărat care doarme nu pare a fi un ecou numai din Th. de Banville, cum s'a susţinut23): După pînza de painjăn doarme fata de ’nipărat, înecată de lumină e întinsă in crevat; Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb : cu ochiu-l măsuri Prin uşoara ’nvineţire a subţirilor mătăsuri; Ici şi colo a ci haină s’a desprins din sponci şi-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăţiea ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se ’mprăştie, Tîmpla bate liniştită ca o umbră viorie, Şi sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Braţul ei atîrnă leneş peste marginea de pat, De a vîrstei ei căldură fragii sinului se coc, A ei gură-i discleştată de-a suflărei sale foc. Ea zîmbind îşi mişcă dulce a ei buze mici, subţiri, Iar pe patu-i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri. In L'i Chute d’un ange următorul tablou prezintă trăsături elocvente, prin paralelismul care s’ar putea stabili cu"nodurile de mai sus: Un rayon de la lune eclairait son beau corps; ...Son bras droit, qu’elle avait ouvert pour sommeiller, Arrondi sous son cou, lui servait d’oreiller; L’autre, suivant des flancs Vonduleuse cambrure, Replic sur lui-meme autour de la ceinture, Noyait sa blanche main et ses doigts effilts... Dans des debris de fleurs de son doux poids foulees... ...Les cheveux, qu’entr’ouvrait le vent leger du soir, Ondoyaient~sur ses bras comme un gr and voile noir. Laissant briller dehors ou ses âpaules blanches, Ou la rondeur du sein, oii les contours des hanches, Et Toval arrondi de ce front... ...Ces yeux etaient fermes par l’ombre des longs ctls. Mais le tissu veine de ces paupUres closes Se teignait tranparent de pâles teintes roses... Ses deux coins indecis ou cette bouche expire Se noyaient dans un vague ou naissait le sounre... Ses membres delicats aux contours assouplis Ondoyaient sous la peau sans marquer aucuti pu... 23. r. Şiadbei, Viea[a rominească, sopţemvre 192o. .} <

Convingeri literare

153

De son sein le pur souffle dormant.. Ses ttvres...

...s,entr,ouvraient...'xi. Dar nu numai aceste versuri. In Le dernier Chant de Ghilde Ha/rold ne este evocată o asemănătoare viziune : Lă... Une jeune beautâ dori sur un lit d’âbene. Son front est dâcouvert; le sommeil en ses jeux Semble avoir dispersâ l’or de ses blonds cheveux, Qui flottants sur son sein que leur voile caresse Jusqu’au pied de son lit roulent en longue tresse. Şi ni se vorbeşte, mai departe, despre „(lVun de ses bras pendants", peste podoabe şi flori care încunjură patul: „Iar voinicul se apropie"... Immobile il contemple, au chevet de ce lit, Cette femme qui dort et qu'uti songe embellit.

In Calin: A frumseţei haruri goale, ce simţirile-i adapă, încăperile gîndirei mai nu pot să le încapă 2S. In nuvela Cezara găsim una din cele mai colorate descrieri de natură; acea a peşterei lui Euthanasius, pentru care descriere Em. a acumulat nuanţe vii, cu lese de pe varii palete: „Lumea mea este o vale, încunjurată de toate părţile de stînci nepătrunse, care stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate şti acest rai pămîntesc, unde trâesc cu. Un singur Ioc de intrare este — o stîncă mişcătoare ce acoperă maestru gura unei peştere, care duce ptnă’nIăuntrul insulei. Astfel cine nu pătrunde prin acea peşteră, crede că această insulă este o grămadă de stînci sterpe înălţate în mare, fără vegetaţie şi fără vieaţă. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stîncile urieşeşti de granit, ca nişte păzitori negri, pe cînd valea insulei, adîncă şi desigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de viţe sălbatece, de 24. De această viziune, «voinicul s’apropie»... ca şi in Luceafărul, caro.-, «pas cu pas pe urma oi alunecă ’n odios. «La porto s’ouvro: un hommo â pascompUSs s avanco» (7,e dernier Chant du pelerinaje de Ch. I-Iarold). 25. Găsim in ooomul francez—fixată po alt plan do anţiuno—pină clnd şi coxocuţia'», priu veliomonto vorbo, a bătrinului cu opoziţia dirză: «ExâcrabJe vioillard, fyi’an lăcho et caduquo»... iar la Em.: «O, tu crai cu barba ’n noduri, ca şi cllţii cind nu-i porii»... etc.

154

1- M. Raşcu

ierbun malţe ş1 mirositoare, în care coasa na intrat niciodată. Şi deasupra păturei afinate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale*'. Tot în La Chute d’un unge, Lam. ne zugrăveşte un decor avînd puncte de contact cu primul: Cetait un sol en pente aux flancs de la montagne. Dou Ies yeux dominaient la mer et la campagne Et que le roc coupâ comme un ardu rempart, De son mur de granit cernait de toute part. Dar farmecul insulei lui Euthanasius îl fac mai ales izvoarele : „In mijlocul văei e un lac, în care curg patru izvoare care ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua şi toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratecă a văei şi prin depărtare, prin iarba verde, pe costişe de prund, le vezi mişcîndu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu, aruncîndu-se în braţele bulboanelor în care se învîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, pînă ce suspinînd de satisfacere s'adîncesc în Jac“. In cadrul decorului evocat de poetul francez se vor beşte despre un izvor care... tombant d’une grotte profonde Sur Ies fleurs en rosee y distillait son onde... . On Ventendait chanter...2C Descrierile luminoase din Jocelyn rie întregesc şi ele înfăţişarea unor astfel de locuri: se vorbeşte acolo (II-e ep.) de aerul „elastique et tiede“ al insulei, iar în Cezara se spune: „o căldură cu miros voluptuos pătrundea raiulu\ „parfum dans Ies airs“, Ia care se mai adaugă: „aerul acestei insule era plin de serbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor &” dică: „voi d'insectes dores et bourdonnements d ailes • Tot aici se vorbeşte, ca şi în Cezara, de intrarea „se cretă" a insulei: Jl fautt pour decouvrir cet antre souierrain, Ramper en ecartant Ies feuilles de la main. In insula lui Euthanasius, Ieronira—ajuns din întîmlarc —Mvăzu o bortă, cîtai băga mîna,care corespundea undeva... se uită pe ea... văzu tufişuri mari ?m «m un miros adormitor de iarbă. El cercă să mărească

zara): Căderea Îngerilor.

Convingeri literare

155

borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mişcă. El îl urni — bolovanul se ’ntoarse ca ’n ţîţîni şi lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu- se Acelaşi aspect în Jocelyn: Le rocher vif et nud encldt de toules parts La grotte enveloppee en ces sombres remparts, Mais du câte du lac une secrete issue Fente entre deux grands blocs, ât roite, inapergue.. Laîsse entrer le rayon et le jour du midi. On ne peut du dehors d&couvrir l’interstice. adică: „Un singur loc de intrare este — o stîncă miş cătoare ce acoperă maestru gura unei peşteri"... In aceste rînduri simple şi directe, n'ai zice că vor beşte Sihastrul lui Em.? ...Mon ăme s’assoupit au murmure des eaux... ...Oui, c’est lâ qu’entoure d'un rempart de verdure, D’un horizon bornâ que suffit ă mes yeux, faime ă porter mes pas et seul dans la nature A n'entendre que Votide et ne voir que Ies cieux. Repose-toi mon ăme, en ce dernier asile 27. In Cezara: „Stîncile fac ca orizontul meu să fie în gust. O bucată de cer am numai, dar ce bucată". Şi apoi: „Mă sting... Mă voi aşeza sub cascada unui pîrău... cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător",,. In această insulă: „de jur împrejur stau stîncile urieşeşti de granit" : „des monts tout blancs de neige encadrent l'horizon". „Bucata de cer" e „un azur în tunecos, limpede, transparent": „un pan bleu de ciel pur sur nos tetes". Apa murmură şi cîntecul ei, topit în zgomotele deşertului, pare „la basse sans repos d’un Clemei concert“: „e o muzică eternă în tăcerea văratecă a văei". „Valea insulei e acoperită de snopuri de flori, de viţe sălbatece, de erburi înalte şi mirosi toare" : Au dessus de la grotte un lierre enracine Etend comme un rideau ses feuilles et ses grappes. Lacului din insula lui Euthanasius i se vede „cărarea de prund pe sub apă" ; cel din decorul alpestru e Jac limpide — / dont le creux transparent jusqu’au fond se devoile...". Trecînd la Sărmanul Dionis, găsim — în paginile 27. Cit. d?ipă Faguet, Cc que discut Ies Uvrcs, 68.

156

I. M. Raşcu

ce-i încheagă subiectul şi concepţia — influenţe diverse, adinei sau de suprafaţă, asimilate şi transformate adesea de poet, după intimele-i predispoziţii. Portretul eroului, ca şi acel al tatălui său, e alcătuit şi din tră săturile pe care le găsim în zugrăvirea chipului mamei lui Lamartine, aşa cum el se desprinde din Gonfessions ale poetului francez. Faţa Iui Dionis „era de o dul ceaţă vînătă albă, ca şi marmura în umbră... şi ochii... erau de acea intensivă voluptate, pe care o are cati feaua neagrău. „Ses traits sont si deiicats, ses yeux noirs ont un regard si candide et si penetrant". „Păîul numai cam prea lung curgea în viţe pînă p)e spateu... Portretul tatălui lui Dionis reprezintă de asemenea un chip „cu părul negru şi lung"... In textul francez ni se vorbeşte de „ses cheveux tres noirs, mais ties fins, tombent avec tant d'ondoiements et des courbes si soyeuses le long de ses joues jusque sur ses epaules". Casa lui Dionis, din „mijlocul unei grădini pus tii", .. era „cu ochii de fereastră spartă". „Nişte trepte de lemn duceau în catul de sus al ei". In Confessions ni se descrie o casă de asemănător aspect: „...on voit une grande et haute maison percee de fenetres rares et dont Ies murs eleves, massifs et noircis par la pluie et brailles par le soleil, sont relies, depuis plus d'un siecle, par de grosses des de fer. Une porte haute et large, precedee d’un perron de deux marches, donne entree dans un long vestibule"... In Tocelyn (VI-e ep.) ni se vorbeşte de asemenea de o casă la care Sept marches d’escalier Sonore, chancelant, conduisent au palier Qu'un avant-toit defend du vent et de la neige E aceiaşi „casă veche a cărei streşină de şindrilă era putredă". . c. Dialogul dintre Dan şi umbră: — „Ce simţi? — oimt braţele mele pierind în aer şi cu toate astea căpătînd puteri uriaşe ; simt cum deslipindu-se atomele greoae ale creerilor mei, mintea mea devine clară ca o bu cată de soare" aminteşte ceva din atmosfera convor bim dintre Jocelyn şi Laurence, din poemul lamar-

tini an:

- Que se passe-t-il donc, Laurence, aussi dans toi? Est-ce qu’un poid secret t’oppresse ainsi que moi r

Convingeri literare

157

— Oh! je sens, me dit-il, mon coeur preţ ă se fetidre; Mori âmc cherche cn vain des mots pour se repandre. înaintea acestui dialog, tăcerea era atît de profundă în odaia lui Dionis, „încît pare că aude gîndirea, mi rosul, creşterea chiar a unei garoafe roşii şi frumoase, ce creştea într'o oală între perdelele ferestrei lui". In Jocelyn se spune: Dans l’air de la nuit, sans haleine et sans voiles, On aurait enlendu palpiter Ies âtoiles. Maestrul Ruben spusese învăţăcelului său: „Tu eşti ca o vioară, în care sînt închise toate cîntările, numai ele trebue trezite de o mină măiastră şi mina ce le va trezi înăuntrul tău sînt eu". In poezia L’esprit de Dieu, Lam. scrie: Nous ne sommes rien de nous-meme Qu’un instrument melodieux... .. Jusqu’ă ce que la main puissante Touche la cor de frimissante Ou dorment Ies clivins accords. In aceiaşi nuvelă revin în cîteva rînduri idei pe care Em. le-a exprimat în diferite forme. De ex : „Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, secolii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, şi în aceste clipite oamenii ar lucra tot atîta şi ar cugeta tot atita ca în evii noştri — evii lor pentru ei ar fi tot atît de lungi, ca pentru noi ai noştri". Şi in alt loc, unde umbra vorbeşte lui Dan, înaintea hotărîtoarei lui călă torii : „Clipele vor fi decenii şi în aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi, se vor stinge şi se vor naşte popoare...". In înălţimi, Dan vede pămîntul ca un bulgăre: „Fărmăturile acelui bulgăre se numesc imperii, infuzorii abia văzuţi de ochii lumei se numesc împăraţi şi milioane de alte infuzorii joacă... pe supuşii",.. acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, pur tau războae şi poeţii lor nu găseau în Univers destule metafore şi comparaţiuni pentru apoteoza eroilor". In L’Lnfini dans Ies cieux poetul arată lumea deta ilată şi nebănuită a microscopicelor aspecte: •

Chaque atome de feu que dans l’immense ether Dans Vabtme des nuits Voeil distrait voit flotter ; Chaque itincelle errante au bord de l’Empyrie, Dont scintille en mourant la lueur azurie;

158

I. M. Raşcu

Chaque iacfie de lait qui blanchit Vhorizon, Chaque teinte du ciel qui n’a pas mente un nom, Soni autant de soleils, rois d'autant de systemes... In „imperiul unei raze“ joacă infuzorii şi în ele se urcă „etamina florilor", pe care o agită lumina: Vair y deviat visiblc; ei dans ce clair milieu On voit tourbilloner des milliers d’etincelles, D insectes colores, d’atomes bleus, et d’ailes Qui nagent en jetant une lueur de Dieu! ...11 en faudrait un monde ă faire un gr a in de sabie, Le regard infini pourrait seul Ies compter. ...Pourtant, chaque atome est un âtre! Chaque globule d’or est un monde habite, Chaque monde y râgit d’autrcs mondcs peut-etre, Pour qui Vcclair qui passe est une âternite! Dans leurs lueurs de temps, dars leur goutte d’espace, lls ont leurs jours, leur nuits, leur destin et leur place, La pensee et la vie y circulent ă flot. (Jocelyn, IV-e ep). Tot în această nuvelă întîlnim cugetarea: „Vieaţa-i visul sufletului nostru44, care ca formă o găsim în opera lamartiniană, în care vieaţa-i numită „scnge qui s’evapore" (Pourquoi mon âme, etc.) iar ca sens larg şi învăluitor se desprinde din Confidences: nle spectacle est dans le spectateur44. Din cele spuse — fugare spicuiri, în legătură cu ele mente ce rămîn a fi desvoltate şi fixate într'o ambi anţă de constatări sau explicaţii — reese că poetul romîn a găsit în poezia lui Lamartine cîteva din as pectele propriului său suflet, fără ca ele să i angajeze resursele interne şi posibilităţile mai adinei. Căci deşi s’a exercitat şi asupra poetului francez o influenţă a vieţei antice, deşi atît în Jocelyn cît şi în La Cliute d'un anget în Les Recueillements, se poate constata şi o influenţă a filosofiei indiene28) şi cu toată colora tura vagă de sentimente şi atitudini împrumutate filo sofiei germane (Sainte-Beuve stabileşte apropieri între Jocelyn şi Hermann şi Dorothea2*), iar nu demult s’a vorbit si de ecouri din gîndirea lui Herder30)), totuşi 28. M. Citoloux, La podsie philosophique du XlX-e sieclc, Paris, 19P5,2 voi. pp. 80,67 29. Aug. Dupouy, France et Allemagnc, Paris, 1913, p. 81—02. 30. J. Roger Charbonnol, La philosophie dc Lamartine, Paris, 1912, p. 14.

159

Convingeri literare

temele adinei şi concepţiile în legătură cu aspectele sufleteşti hotărîtoare nu le găsim în poezia eminesci ană. In plus, Lamartine nu are înţelegere pentru Evulmediu şi Renaşterea iarăşi îi e străină. Scriitorul no stru a găsit însă, într’o operă cetită cu pasiune şi către care îl atrăsese muzica unei melancolii comuni cative, — înfăţişări mai ales exterioare, de amănunt, care împrumutate, au putut imprima producerilor sale o atmosferă, descriptivă mai ales, de vagi „enluminures". E neîndoelnic că Em. a asimilat cu înaltă conştiinţă artistică elementele disparate, pe care neistovita lui sete de a cunoaşte şi a preface i le-a oferit. Dacă n’ar fi procedat astfel, opera sa nu ar prezenta astăzi atît de definitive trăsături şi nu ar ocaziona tot mai nu meroase studii de simpatie şi explicare. Spunem aceasta şi de astădată, pentrucă e un obicei la noi de a nu se acorda suficientă înţelegere încercărilor de acest fel, protestîndu-se şi susţinîndu-se că „Eminescu al nostru'* nu a putut fi de nimeni influenţat, ca şi cum acest lucru nu s’ar fi întîmplat cu toţi marii ar tişti şi ca şi cum lucrări de lămurire a surselor şi genezei inspiraţiei lor ar putea să micşoreze cit de puţin merite indiscutabile. Operele utilizate şi asimilate de marii creatori sînt ca ploile ce fecundează pămîntul fertil. „Indreptar“ (1930, Nr. 11).

1 I

! ; ! i

EM1NESCU ŞI THEOPHILE GAUTIER *) SĂRMANUL DIONIS şi CEZARA

Influenţa lui Th. Gautier asupra lui Eminescu — odată cunoscute împrejurările în care poetul romîn a venit în contact cu literatura franceză şi mai ales cu modelele ce şi le-a asimilat l) — este uşor explicabilă şi lămurită de multe împrejurări din vieaţa şi evoluţia cunoştinţelor literare ale scriitorului nostru. Şi de altfel, cînd Em. îşi începe activitatea, Gautier nu era un necunoscut pentru literatura noastră : Al. Russo îi avea opera drept „carte de căpătâi*4 şi de aceea o cere în surghiunul său de la Soveja. Alecsandri de asemenea o ceteşte cu drag şi ecouri din scrierile poetului francez se pot semnala, pe ici şi colo, în producerile în versuri ale „bardului** nostru2). Faima jiletcei roşii de la premiera lui „Hernani** trebue să fi fost în floare, cînd autorul „Pastelurilor** porneşte la studii în străinătate, în 1834. Era firesc ca Em. să se simtă atras, printre scriitorii contimporani francezi, mai ales de acesta. Influenţele ce se exercită asupra lu G. — şi despre care nu ne vom ocupa, pe larg, aici — formează trăsătura de unire între poetul francez şi cel romîn. Autorul „Simfoniei

/ ,•

'• N'

j \.•

’) Articolul acesta, împreună cu cel precedent — npăruto in 1930 — conţin eiteva spicuiri din materialul propriu zis al unei cercetări mai desvollate. Proporţiile comentariilor ce Însoţesc In ea exemplificările sint aici mult reduse, din cauza spaţiului rostriDs al rov'stei unde aceste fragmente au fost publicate. Do !a apa riţia lor, ele au servit ca punct de plecare, sugerări sau izvonro... do inspiraţie pentru mai multe studif, cercetări şi chiar Dontru cutare curs universitar. Puţini din coi caro an utilizat acest material ori au pornit de ladinsul au înţeles că oste o datorie de elementară onestitate menţionarea precisă a sursei. Adaug aici că apropieri Intre Th. Guutier şi unolo asDecto alo operei Iui Em. am tăcut încă din 1923, în Anuarul Societarei „Gr. Alexandrescunumăr iubilar. Focşani. 1. Cf. Introducerea studiului Ecouri franceze in opera, lui Eminescu, in îndreptar, N-rele 2, 6, 7, 9. 2. Cf., peliogă cărţii o D-lui Ch. Drouhef, despre „Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi" şi N. I. Apostolescu : „L’infl. dos romantiquos franţais sur 'la podsio ro imaine" — Anuarul Socielulei literare „Gr. Alexandrescuu, număr jubilar, Focşani, 1923, p. 8P. ’

Convingeri literare

161

în alb majoi" e un admirator fervent al litera turei ger mane. Heine în special ii e familiar (în traduceri). Prin Heine, ceva din romantismul german a trecut în arta lui G.3). Goethe, Novalis, Tieck, Uhland, Biirger, Grimm, îi alcătuesc, de asemenea» îndelungă vreme, lecturi de predilecţie4). Dar literatura fantastică e cea care îl atrage mai mult. Chamisso şi mai cu seamă Hoffmann sînt cei mai iubiţi din reprezentanţii acestui gen. Două modele permanente a avut G.: Hugo în poezie şi Hoffmann în proză 5). Un „prodigios dar de asimilaţie'* este caracteristica de căpetenie a talentului lui G. G), ce excela printr’o imaginaţie a formei şi nu atît prin facultatea inventivă primordială, fantazia lui complăcîndu-se în brodâri sensaţionale şi ingenioase, pe o temă adesea căutată aiurea 7). Totuşi nu trebue să luăm literatura fantastică a lui G. ca fiind debitoare exclusiv celei germane. S'a spus cu drept cuvînt 8) câ gustul pentru fantastic nu era nici francez, nici germen, în această epocă, — ci european, ca şi însuşi romantismul. Sub puternica influenţă a Iui E. Poe, acest fel de pro ducţie împrumută aspecte nouă şi astfel asistăm Ia desfăşurarea, în Franţa, a unui gen cu însuşiri distincte de producerile corespunzătoare ale altor literaturi. G. a vulgarizat povestirea fantastică în ţara sa; n’a in ventat-nimic (şi în privinţa aceasta Gerard de Nerval îi e superior), dar a dat strălucire genului, pe care l-a continuat9). Fără îndoială că Em. a cetit pe Hoffmann, dar în mare măsură atracţia sa pentru acest scriitor i-a venit şi din contactul continuu cu literatura franceză, unde Hoffmann era „mai cunoscut şi mai iubit decît în Germania“ ,0) „Elixirul Diavolului", povestirea scrii torului german, prezintă desigur oarecare asemănări generale cu unele părţi din Sărmanul Dionis, dar aceste elemente le găsim mai elocvent şi mai aproape de po vestirea romînească, în cutare nuvelă a Iui Th. Gautier, 3. A. Dupouy, France et Allemagne, Paris, 1903, pp. 20"—210. 4. L. Reynaud, L'influencc allcmandc en France, Paris, 1922. 5. Rettît gor. J.e conte fantastique dans le romantis’mc frangais, Paris, 1908, pp. 62—65. K. Lauret, Hoffmann en France, Tievve rhânane, 1922. 6. Ani. Albalat, Flaubert ei ses amis, Paris, 1927, p. 43. 7. V. Foui’do/, Figures d’tiier et d’aujourd’hxti, Paris, 1883, p. 2. 8. Dupouy, o. c. p. 102. 9. Rettinger, o. c. p. 81. La p. 18 aulorul susţine că origina povestiroi fantas tice trebuo căutată în Franţa — Le Diablc amoureux ni lui J. Cazotto fiind din 1772. 10. lbidem, p. 28. Convingeri literare

■11

I 162

I. M. Raşcu

din care Em. Ie-a utilizat direct. Dovada pentru aceasta avem faptul că la sfirşitul povestirei Sărmanul Dionis, autorul însuşi citează pe Theophiie Gautier, împrumutindu-i unele constatări, pe care le traduce din fran ţuzeşte 1l), arătînd prin aceasta cît de familiare îi erau toate scrierile poetului francez, nu numai povestirile fantastice. Apoi alte pasagii ale nuvelei romîneşti sînt numai în opera lui Gautier şi împrumuturile de situaţii, descrieri şi chiar întimplări se fac şi din alte nuvele ale scriitorului francez, nu numai din acea care pre zintă unele asemănări cu sus citata povestire a lui Hoffmann. Eminescu, de altfel, nu-şi îngrădea niciodată curiozitatea la un singur model ,2) şi în această pri vinţă nu era unic, deoarece Heine proceda tot aşa 13), iar Th. G. utiliza — ca şi ceilalţi, desigur, fără un plan preconceput — acelaşi sistem al asimilărei multiple şi creatoare. Popularitatea poetului francez — datorită mai ales activităţei sale de jurnalist — era foarte pronunţată în preajma anului 1870, pentru ca Eminescu — harnic cercetător al literaturei apusene — să nu-şi fi fixat întreaga-i atenţie pe o operă atît de bogată şi de com plexă. Cetitor neobosit al gazetelor franceze, din care desigur se găseau şi colecţii mai vechi prin redacţii şi prin sediile Societăţilor frecventate de poet, Em. ajunge să urmărească foiletoane, cronici şi producţii beletristice, din aceste publicaţii periodice. Le Moniteur universel, Le Journal officiel, unele din aceste gazete, sînt organele în care Th. G. îşi publică multe foiletoane. La Viena veneau toate ziarele principale franceze şi numele lui G. se putea întîlni mereu în coloanele lor, pînăîn preajma morţei scriitorului. Afini tăţi de ordin artistic existau între autorul lui Albertus şi cef al Luceafărului. Fondul scrierilor lui G. e mira culosul şi la Em. de asemeni acest element predomină, mai ales la începutul activităţei lui literare. Zugrăvirea caracterelor nu e o însuşire a lui G., care are predi lecţie pentru fantazie. Exotismul iarăşi e un element comun la aceşti artişti. Ca şi poetul francez, Em. nu .

11. Discuţia asupra insomnătăţei acestui pasaj, a locului do undo il împrumuta, a felului iu care poetul romin ii traduco, am facut-oin Nr. 10 al revistei Inareptar (*930) şi nu vom mai reveni aici asupra ei. y 12. Cf. îndreptar, Nr. 2. 13rl. E. Torouţiu, Loreley, Făt-Prumos. VJ, 3.

Convingeri literare

163

se complace, îa ceea ce priveşte forma versurilor sale, în ritmuri comode, în rime banale, ci este un cizelator de preţ al limbajului poetic l4). O curioasă asemănare se poate stabili între dînşii chiar şi în ce priveşte munca de salahor, pe care au închinat-o gazetăriei, ce le-a răpit mult din vremea trebuitoare pentru construcţii de opere mai vaste şi mai masive. Timp de vre-o treizeci de ani, G. încîntă pe cetitorii săi cu povestiri fantastice, cu totul neegale ca valoare. Unele se resimt de febrila activitate a poetului, care scria ca să-şi cîştige traiul, furnizînd necontenit ma nuscrise pentru foiletoanele ziarelor. Cele mai bune povestiri sînt acele de la începutul activităţei sale, şi e curios că favoare faţă de public au căpătat mai cu seamă celelalte, fabricate în grabă, prolixe şi cu stilul fără strălucire ,5): Jettatura, Avatar, Spirite, cunos cute — unele din ele — şi la noi. In multe din aceste povestiri subiectul are ca temă dedublarea uneia şi aceleiaşi fiinţe. Această dedublare era motivul de pre dilecţie al lui Hoffmann, care „lansase" moda ,6). Ea îl va preocupa şi pe Eminescu, în Sărmanul Dionis. Dar pînă la stabilirea de asemănări în legătură cu această chestiune, vom trece în revistă şi alte apro pieri şi aspecte învecinate. Intr’un studiu entuziast despre Heine I7), Th. G. face o scurtă descriere ce aminteşte ceva din zugrăvirea casei în care locuia Dionis : ...„Ies portes gemissent en tournant sur leurs gonds rouilles... La mousse .. et la bardane ont pousse entre Ies dalles disjointes de la terrasse... Ies fleurs, etouffees par Ies mauvaises herbes"... La Eminescu: „Uşa mare deschisă a balconului ca tului de sus se clatină scîrţîind în vînt şi numai într'o ţîţînă“... „lobodele şi buruenele crescuse mari în tufe negre-verzi". Un portret ce zugrăveşte G. (în Le fruit â&fendu) aminteşte „portretul cu ochi albaştri" al tatălui Iui Dionis: ochii aveau „des langueurs de clair de lune 14. L. Poulain, Traces de l'irtfluence ullcmandc dans Vocuvre de Th. G., ' Paris, 1914, pp. 55, 57 passim. 15. Rettingcr, o. c. pp. 76—78. 16. Poulain, o. c. p. 61. Găsim astfel do lame şi la alţi scriitori francezi, ca do ex. la Balzac: L’eliceir de longuc vie, imitat din Hoifmann. 17. ca introducere la Bcisehilder, 2 voi. Paris, 1858.

164

I. M. Raşcu

et des rayons d'un bleu veloute que nul peintre ne saurait rendre". In Jettciiura, eroina priveşte portretul mamei sale, pe care n'o cunoscuse. „Les couleurs presque evanouies... faisaient songer au portrait d’une ombre plutot qu'â celui d'une vivante". Umbra înaintează spre cea care o priveşte: „C'etait bien la miniature agrandie, developpee, se mouvant avec toute la realite du reve". Situaţia e mult apropiată de cea din Sărmanul Dionis, cînd eroul privind „portretul cu ochi albaştri", acesta se desprinde din cadru şi vine spre cel care-1 fixa — şi toate acestea pentrucă Dionis urmase sfaturile pe care Maestrul Ruben i le dăduse. Ducîndu-se la el, spre a se îndruma în ocultele- i cercetări, eroul se opri înaintea unei case. „Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină**. „Une lumiere rougeâtre fiitrait â travers Ies interstices d'une porte..." (Th. G., La pipe d’onhm), notează scriitorul francez, în cursul unei po vestiri a sale. In Le pied de momiet portretul unui negustor ca balistic ne aminteşte mult chipul maestrului Ruben : C’etait une singuliere figure que celle du marchand. Un crane immense. . entoure d’une maigre aureole de cheveux blancs, que faisait ressortir plus vivement le ton saumon-clair de la peau, lui donnait un faux air de bonhomie patriarcale, corrigăe, du reste, par Ie scintillement de deux petits yeux jaunes... La courbure du nez avait une silhouete aquiline qui rappelait Ie type oriental ou juif. Les mains maigres, fluettes, veinăes, pleines de nerfs en saillie... onglees de griffes semblables â celles qui terminent Ies ailes niembraneuses des chauves-souris, avaient un mouvement inquietant â voir... ...Ce vieux drâle avait un air si profond6ment rabbinique et cabalistique qu’on l’eut brulă... il y a trois siecles. Alt portret, schiţat în Avatar, ne aduce aminte de doctorul care apare la sfîrşitul nuvelei Sărmanul Di onis : „Ce crâne nu, poli comme de rivoire.-. Les rares poils gris qui flanaient encore sur l'occiput" Din aceiaşi povestire putem desprinde portretul altui personaj (Octave), cu trăsături asemănătoare celor ale tatălui lui Dionis, din pictura obsedantă : „...d’epais che veux noirs, aux boucles abondantes... ses yeux longs, veloutes, d'un bleu nocturne... s’alIumaieDt parfois d'une etincelle humide...". Portretul din camera lui Dionis re prezenta şi el un tînăr „cu păr negru şi lung... cu

Convingeri literare

165

nişte ochi albaştri mari... Ochii cei albaştri ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorit atit de limpede", etc. Mai departe se vorbeşte despre „trăsurile feţei de o paloare delicată, umeda, moale"... Dar însuşi Dionis avea „ochii tăiaţi în forma migdalei", care „erau de aceiaşi intensivă voluptate, pe care o are catifeaua neagră/. Un vraci (preot indian) vorbeşte la fel cu Maestrul Ruben: „Si, apres avoir fait Ies gestes consacres, je prononqais ce mot, ton âme s'envolerait pour animer l'homme ou la bete que je lui designerais". E vorba de un cuvînt magic, a cărui taină o deţine acest preot. Un doctor, ucenic al său, încearcă dificila operaţie de a despărţi sufletul de corp: „Deja, le charme agit. Les notions de temps et d'espace se perdent, la conscience du moi s’efface, les paupieres s’abaissent... la pensee s’assombrit, tous les fils delicats qui retiennent l'âme au corps sont denoues". (Th. G., Avatar). Contrastul dintre divinitate şi demon — temă iubită de Eminescu — îl întîlnim şi în povestirea lui G. Ciad doctorul a schimbat lui Octave Labinski fiinţa sa în acea a rivalului său: „Docteur (spune acela) vous a vez le pouvoir d’un Dieu ou, au moins, d’un demon". In dignarea lui Dan, din nuvela eminesciană, în contra lui Ruben, după coborîrea sa pe pâmînt, poate fi apropiată de acea a eroului din Avatar, în contra Doc torului care i-a schimbat sufletul: „Je ne sais â quoi tient, docteur du diable, que je vous etrangle de mes mains"... Căci, în nuvela lui G., un doctor, trăit multă vreme în India, învăţase de la Fakiri taina de a trece sufletul dintr'un corp într'altul. Acest doctor (Balthazar Cherbonneau) vrea să transporte sufletul lui Octave de Saville, amant fără speranţă al contesei Labinska, în corpul contelui Olaf Labînsk». Reuşeşte. Contesa refuză orice bunăvoinţă acestui personaj, în care nu-şi recu noaşte bărbatul. Octave cere doctorului să pue sufletul la Ioc. Doctorul n’are succes în această încercare. Lasă să zboare sufletul Iui Octave şi, ca să nu fie acuzat de omor, trece sufletul său în acel al victimei sale şi el moare. In această povestire mişună reminiscenţele indiene. Doctorul învăţase în India taina cuvintelor atotputer nice, a „formulelor evocatoare, a silabelor Verbului

166

I- M. Raşcu

creator". Desigur astfel de silabe se găseau scrise dea supra porţei închise din lună, prin caie eroii din Săr manul Dionis „n'au putut trece niciodată". „Prover bul era o enigmă chiar pentru îngeri" : ceva in genul cuvîntului misterios spus (în Avatar) preotului brah man, de Wishnou, zeul cu zece încarnaţii. Acest Wishnou are un corespondent în nuvela romînească : pe Zoroastru şi cartea*i plină de formule absconse. O altă povestire, La Cafehere,, ne vorbeşte de asemenea despre un portret, care „...sortit... la tete de son cadre et, apres de grands efforts... sauta lourdement par terre". In Sărmanul Dionis: „El., mai în toarse încă şapte (foi) şi umbra (lui) se desprinse încet, ca dintr’un cadru, sări jos de pe părete..." Eroul aceleiaşi povestiri franceze face următoarele mărturisiri, atunci cînd povara corpului nu-1 mai apasă : „Je n’avais plus aucune idee de l’heure ni du lieu ; le monde reel n’existait plus pour moi et tous Ies Iiens qui m’y attachaient etaient rompus: mon âme, dSgagee de sa prison de boue, nageait dans le vague et l’infini; je comprenais ce que nul homme ne peut comprendre, Ies pensees d’Angela se râvelant â moi sans qu’elle eut besoin de parler“. Cu alte vorbe, — pe lîngă rînduri şi situaţii asemănă toare cu cele respective din D. (şi pe care cetitorul familiarizat cu nuvela lui Em. le* a putut recunoaşte) — „cuvînta umbra şi el îi auzea cugetările". Alte apropieri din aceleaşi două nuvele : eroul—emo ţionat profund de visurile ce are, într'o cameră unde se află singur, în timp de noapte, văzînd cum portre tele ies din cadre şi dansează — cade leşinat pe par chet : „Je t'ai trouve tout du long etendu par terre" îi spune un prieten. „El (S. D.) căzuse cît era de lung pe podeaua camerei lui". Eroul povesteşte : „Lorsque je repris connaissance j’etais dans mon lit; A. C. et P. B. 18) se tenaient debout a mon chevet". Asemănă toare situaţie în S, D., cînd acesta zăcea în pat, cu prins de friguri, iar la căpătâi îl vegheau Doctorul şi tatăl Măriei. In altă nuvelă, Omphale, unele descrieri ne amintesc locuinţa lui Dionis: „Ies herbes avaient fait irruption dans Ies allees"... 18. două nume proprii exotice, care nu interesează in circumstanţă.

Convingeri literare

167

(Casa) etait dans un etat de degradation complete, Ies mura faisaient ventre; de larges plaques de crăpi s’etaient dătachees et gisaient â terre entre Ies orties et la foile avoine; une moississure putride verdissait Ies assises inferieures; lesboisdes volets et des portes avaient joue, elle ne fermaient plus ou fort mal... la corniche toute dămantellee par l’infiltration des eaux pluviales .. Lumina lunei pătrunde in odae: La lune dormait sur Ies carreaux et projetait dans la chambre sa Iueur blanche et blafarde. De grandes ombres, des formes bizarres se dessinaient sur Ie plancher et sur Ies murailles.

In povestirea romînească: „Luna îşi vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestrele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreţii posomoriţi aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari, argintoase, ca reflectare a ferestrelor**. O tapiserie măiastră reprezenta pe Hercule dormind Ia picioarele Omphalei: „Omphale se detacha du mur et sauta Iegerement sur Ie parquet“. Situaţie apropiată de cea din nuvela trecută şi de cea cu umbra din S. D. Povestirea La viorie amoureuse ilustrează — pe lingă tema vampirismului, care nu ne preocupă aici — şi fe nomenul dedublărei personalitâţei — ca şi Le chevalier double. Ceea ce ne interesează mai mult, ca element de asemănare cu S. D.ţ e faptul că eroul primei po vestiri, Romuald, e preot care trăeşte două vieţi: cea reală şi cea din vis: Tantot je me croyais un pretre qui revait chaque soir qu’il etait gentiJhomme, tantot un gentilhomnie qui revait qu’il ătait pretre. sau, cu alte cuvinte : Mon exisţence s’etait compliquee d’une existence nocturne entierement differente: Ie jour, j’etais un pretre du Seigneur, chaste, occupe de la priere et des choses saintes; Ia nuit, des que j’avais fermă Ies yeux, je devenais un jeune Seigneur...: et lorsqu’au Iever de l’aube je me reveillais, ii me semblait au contraire que je m’endormais et que je revais que j’etais pretre. Je ne pouvais plus distinguer Ies choses de la veille, et je ne savais pas ou commenţâît la răalită et ou finissait l’illusioiu Identică situaţie în S. D. Eroul acestei nuvele se I visa călugăr sub numele de. Dan, pe cînd „călugărul Dan se visase mirean cu numele de DionisM. Toată povestirea poetului romîn e bazată pe acelaşi fenomen al dedublărei personalitâţei. Alte detalii din acelaşi text francez ne pot şi mai

168

I. M. Raşcu

' bine arăta familiarizarea poetului nostru cu dînsul. Em. ne vorbeşte de „mînuţele de ceară", de „mînuţele albe şi transparente ca ceara" ale Măriei. La Gautier : „ses mains patriciennes, d’une delicatesse infinie, aux doigts Jongs et poteles et d’une si ideale transparence qu’ils laissaient passer le jour". Şi cind, în aceeaşi nuvelă, cetim rlndurile: „Notre existence coulera comme un reve et ne sera qu’un baiser eternei", ne amintim de vorbele lui Dan, adresate Măriei: „Vino cu mine in lume... vom trăi aşa de fericiţi acolo unde vom fi. Din visurile noastre vom zidi castele".., sau de caracteri zarea ce face autorul, după ce îndrăgostiţii au ajuns, în zbor, la lună: „Călătoria lor nu fuse decît o săru tare lungă". Cu vre-o cî{iva ani înainte ca Eminescu să fi scris Sărmanul Dionis, Th. Gautier compune, în 1865, o lungă nuvelă fantastică, Spirite, care deşi mai slabă decit toate celelalte ale sale, a fost mult gustată de cetitorii popularului ziar Le Moniteur universel, unde au apărut mai întăi peripeţiile savant ticluite. Fără a intra, nici de astădată, în detaliile subiectului, vom spune doar că e vorba de o îndrăgostită care, nefe ricită în iubire, moare în mînăstirea unde-şi ascunsese durerea. Duhul ei vizitează pe tînărul iubit, căruia, prin spiritism, îi apare în oglindă19) şi-i comunică tragedia viefei sale. El pleacă în lungi călătorii, pentru a uita. Ucis de bandiţi, sufletul lui se va uni cu al ei, în ceruri. Portretul eroului prezintă trăsături familiare pentru cetitorii Sărmanului Dionis. ...„Sa tete... avait une expression... qui faisait plaisir â voir"... „deuxyeuxbruns".. „Les cheveux d'un brun chaud se massaient en petites boucles fines et tordues qui repoussaient le fer du coiffeur... Bref, Malavert etait ce qu'on appelle un joii garqon". Dionis avea şi el „plete de o sălbătăcită neregularitate". Şi: „Nu era un cap urît acel al lui Dionis !“ Dorinţa eroului e de a părăsi lumea, pentru a trăi în veşnicie cu fiinţa ce l-a iubit: Un soir il se dit: Puisque Spirite ne peut reyetir un corps et se meler â ma vie autrement que par la Vision, si je cle19. Ea II privea cu ua suris, El tremura ’a oglindă. (Luceafărul).

Convingeri literare

169

pouillais cette genante enveloppe mortelle, cette forme epaisse et lourde qui m’empeche (de m’dlever avec Târne adoree aux spheres ou planent Ies âmes ? 20-). Rezultatul acestei încercări e'cel pe care-1 cunoa ştem din povestirea romînească: Guy cprouva un effet singulier; il lui sembla que le senti ment de sa personnalite Ie quittait, que ses souvenirs individuels s’effacaient comme ceux d’un reve confus, et que ses idăes s’en allaient hors de vue, comme ces oiseaux qui se perdent dans Ie ciel. Cînd eroina cîntă la pian, ne reamintim de cîntecul Măriei, în palatul din faţa camerei lui Dionis: Bientot elle se remit au piano et fit jaillir du clavier une melodie d’une puissance et d’une douceur incomparables... Pen dant ce final elle s’etait levee; ses rnains ne faisaient plus Ie simulacre d’effleurer le clavier, et Ies melodies s’echappaieiit du piano eu vibrations visibles et colorees, se repandant â travers Tatmosphere de la chambre par ondulations lumineuses, comme celles qui nuancent I’explosion radieuse des aurores borăales. In nuvela lui Em.—scenă echivalentă: Dintr'o fereastră deschisă din catul de sus, el auzi prin^ ae rul nopţei tremurînd notele dulci ale unui clavir şi un tinăr şi tremurător glas de copilă adiind o rugăciune uşoară, pare că parfumată, fantastică... un înger alb, îngenunchiat, cu mînîle unite, ...cînta o rugăciune divină, adîncă, tremuiătoare... întredeschise ochii şi văzu prin fereastra arcată şi deschisă... o jună fată muiată intr'o haină albă, înfiorînd cu degetele ei sunţiri, lungi şi dulci, clapele unui piano sonor şi acompaniind sunetele uşoare ale unor note dumnezeieşti cu glasul ei dulce şi moale. Peisigiul din lună are corespondenţe concludente la scriitorul francez: La voie lactee ruisselait sur Ie ciel, fleuve de soleils en foison. Les etoiles que je voyais sous Ieur forme et leur grandeur veritables, dans Tânormite dont Timagination de Thomme ne saurait se faireaucune idâe, scintillaient avec des flamboiements immenses et farouches; derriere celles-lâ et entre leurs interstices, â des profondeurs de plus en plus vertigineuses, j'en apercevais d’autres et d’autres encore, de sorte que le fond du firmament n’apparaissait nulle part et que j’aurais pu me croire enfermee au centre d’une prodigieuse sphere toute constellee d’astres â Tinterieur. Leurs lumieres blanches, jaunes, bleues, vertes, rouges, atteignaient des intensites et des eclats â faire paraître noire Ia clartă de votre soleil, mais que Ies yeux de mon 20. situaţie asemăaătoare—şi io Luceafărul.

170

I. M. Raşcu

ârae supportaient sans pune. J’allais, ]e venais, montant, descendant, parcourant en une seconde des milliers de lieux â travers des Jueurs d’aurore, des reflets d’iris, des irradiations d’or et d'argent, des phosphorescences diamantees, des ălancements stellaires, dans toutes Ies magnificences, toutes Ies băatitudes et tous Ies ravissements de Ia lumiere divine. J’entendais Ia musique des sph&res dont un âcho parvint â l’oreille de Pythagore; Ies nombres mysterieux, pivots de l’univers, en marquaient le rythme. Avec un harmonieux ronflement, puissant comme le tonnerre et doux comme la flute, notre monde entraîne par son astre central, circulait lentement dans l’espace, et j’embrassais d’un seul regard Ies planetes... Jeconnaissais leurstructure, leur pensăe, leur but, aucun secret de Ieur vie prodigieuse ne m'etait cache. Je lisais â livre ouvert dans ce po6me de Dieu, qui a pour lettres des Stoiles. La Em. „îngerii... treceau ducînd în poalele lor ru găciunile muritorilor". La G.: . Parfois passait quelque \ grand ange portant un ordre de Dieu au bout de rinfini". Chiar încheerea nuvelei poetului nostru începe cu o frază-reminiscenţă din acelaşi scriitor francez : „Două \n v vorbe concluzive" — La G. (Mademoiselle Daf'nâ): „Maintenant quelques mots pour finir“. Trecînd la Cezarcit sîntem înclinaţi să ne exprimăm o bănuială, anume că în această povestire sînt două părţi distincte: una proprie a lui Em. — indiferent de reminiscenţele şi împrumuturile asimilate, fireşti la orice mare artist — şi alta, o traducere după un text fran cez. Partea personală e acea descriptivă şi acea în care întîlnim unele concepţii şi expresii scumpe poetului („serbători murmuitoare“, „vicleană ca un copil“, „el aruncă cîrma şi lopeţile în apă“, „imperiul unei raze", etc.) — cealaltă e partea anecdotică, de un exotism subliniat, împrumutată probabil dintr’un foileton al vre unui ziar. In cele două povestiri publicate în „Cu rierul de Iaşi“: Cezara şi La aniversară, găsim ceva din stilul Iui Musset (Le fils du Titien, de ex.) dar şi a lui Dumas-pere, ca şi al lui... Paul de Kock, pe alocuri. Deci literatură de la frontiera unde se întîlnesc „confecţiunea" şi cu arta. Talent dramatic, lovi turi de teatru, uneori sentimentalism, alteori ironie. Octave Feuillet, foarte popular pe atunci, pare a fi fost unul din autorii de predilecţie, printre cei cetiţi de scriitorul nostru. In ceea ce priveşte a doua parte, „traducerea", putem cita unele expresii suspecte. O replică: „Ei, asta-i prea tare!“ — care nu e decît

Convingeri literare

171-

franţuzescul: „c'est trop fort*. Apoi: „eu rămîn într’o confuzie* (?!). Ce să mai spunem de „amicabil"' (amicalement), sau de această frază exotică în con strucţia ei: „în luptă cu oceanul bătrîn, ca se simte reîntinerind, ea «urîde cu gura încleştată de energie"? Apoi: ...„ochii ca zărul, neexpresivi şi cam tâmpiţi" (un peu niais ?), „roze albe" şi mai ales: „Cezara se sperie .. li veni ideea ciudată că pictorul are de gînd să dee paravanul într’o parte... Dar nu era astau (Mais ce n’etait pas cela ?J sau: „acuma Castelmare are jocul liber*. Şi iarăşi construcţii franceze: „El se desculţă şi sărind de pe o piatră pe alta cercetă stîncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie şi dulce", etc... ...„el s’apropie... văzu tufişuri mari şi-r veni un miros adormitor de iarbă. El cercă să mă rească borta cu puterea roînilor, dar era un granit greu de înlăturat, numai un bolovan mare păru că se mişcă. El îl urni — bolovanul se întoarse ca ’n ţîţîni şi lăsă o mică intrare, pe care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede" etc... sau: „ea slăbise de grijă, sărmana copilă*...21). In Cezara, vorbindu-se de tînărul călugăr Ieronim, se pomeneşte de tabloul pictorului Francesco, intitulat Cădere* îngerilor şi ni se spune că Ieronim a fost ales să „pozeze" pentru demon22). „L’etranger etait beau comme un ange, mais comme un ange tombe*23) (Th. G., Le chevalier double). Chipul eroinei: „faţa îi era de o albeaţă chilimbarieP întunecată numai de o viorie umbră, transpariţiunea acelui fin sistem vînos"... La G (Le fruit defendu): ' „elle etait pâle comme de la cire vierge 24), ses tempes et ses mains transparentes25) laissaient voir un delicat lacis de veines azurees"... Ni se mai vorbeşte despre „boltita frunte" a Cezarei, după cum G. ne vorbise de „le front large, plein, bombew a unui model al său (Portraits con iemporains). Descrierea insulei Iui Euthanasius se pare a datori \

21. La aniversară (in romiaeşto nu o frecventă numirea „aniversară", barbarism (lupă franţuzescul „annivorsairo") aminteşte stilul şi atmosfera povestirilor lui BanviUe din Contes fderiques. 22. „Ce frumos demon In Căderea îngerilor“. 23. O, eşti frumos cum numa ’n vis Un demon se arată. (Luceafărul). 24. „Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri (Din valurile vranei). 25. „minuţele-i albe şi transparente ca ceara" (S. D.)

172

!• M. Raşcu

cutare element din care e compusă şi unor rînduri ale poetului, francez. Acesta spusese (La Th&baide) că ar vrea să'se retragă într'o pustietate, Avec un horizon sans couronne d’azur, Bornant de tous cotts Ies regards comme un mur şi dorea să moară între aceste orizonturi, la fel cu pustnicul Euthanasius: Jusqu’ă ce que le lierre autour de moi s'accroche... Je demeurcrais Ies genoux au menton Mes pieds prendraient ra cine et je deviendrais arbre. Aiurea (Le pavilion sur Veau) poetul zugrăveşte un lac; Sous le cristal de l’onde folâtraient par bandes des poissons d’azur ecailles d’or... et Ies larges feuîlles du nymphăa... s’etalaient paresseusement sous la trasparence diamantee de ce petit lac alimente par une source vive. Excepte vers le milieu, ou le fond 6tait forme d’un sabie argent6 d’une finesse extraordinaire.. tout le reste de l’etang etait tapisse du plus beau velours vert. Sar spune că e chiar lacul din sihăstria bătrînului prieten al lui Ieronim. Dar şi îvrCezara,, ca şi mai ales în Sărmanul Dionis, se pot constata aceleaşi reminiscenţe de filosofie bu— distă, aceeaşi influenţă a lucrurilor în legătură cu vechea Indie.' Or, mai înainte de Schopenhauer şi înainte de revelaţia doctrinelor budiste în Franţa, Th. G. aspiră către întunecata Nirvana, „către acea letargie absolută în care fiinţa pierde orice capacitate de a suferi, pentru că a pierdut orice posibilitate de a simţiM2GJ. Un ecou al cunoscutului vers din mai sus pomenita Thebaide : Ne plus penser, ne plus aimer, ne plus hai'r... îl găsim în vorbele spuse despre Ieronim, care în insula vrăjitâ±Jţrâeşte: „fără durere, fără vis, fără dorinţe". In aceste vorbe din Cezara se cristalizează aceiaşi atitudine obsedantă pentru Em. şi care la G. — adînc : cunoscător al Indiei27) — era încă din tinereţe unul din aspectele familiare ale personalităţei sale. In aceiaşi poezie mai spunea: 26. M. Spronk, Les ariistcs littăraires, Paris. 1839, pp. 36- 37. 27. Cf. pentru aceasta şi lucrarea sa: L’art moderne, Paris, 1856 pg. 39 şi urm.

Convingeri literare

173

Je veux dans le neant rcnouveller mon etre, M’isoler de moi-meme et ne plus mc connaîtrc Et comme en un linceul, sans y laisser un pli, Restcr enveloppe dans mon manteau d’oubli. Imaginea din ultimele versuri pare a fi wurmărit întrucîtva pe Em, în următoarele rînduri din scrisoarea lui Ieronim către Cezara: „Adesea cînd mă urc pe o piatră înaltă, îmi pare că în creţii mantalei aruncată peste umăr, am încremenit şi am devenit o statue de bronz, pe lingă care trece o lume ce ştie că acest bronz nu are nici o simţire comună cu ea“. In acest fel se vede că Em., încă din prima tinereţe, din ţară, şi mai ales din vremea petrecerei sale la Viena, se familiarizase cu literatura franceză, pe care o cetea în original, studiind opere, imitîndu-le sau traducîndu-le. Theophile Gautier este unul din scri itorii care i-ău fost mai aproape de suflet şi de care s'a simţit atras mai mult, datorită temelor cultivate de el şi faţă de care şi poetul romîn simţea de mult de osebită înclinare. In perioada începuturilor sale literare, Em. îşi în dreaptă în multiple direcţii neobosita-i activitate curi oasă, culegînd ca albina de pe flori polenul unor ima gini, teme sau idei, ce-i vor fecunda tot mai ingenios resursele artistice personale. „îndreptar", 1930, Nr. 12.

V. ALECSANDRI PROZA (ediţie comentată de Alexandru Mar cu) Craiova, „Scrisul rominesc“ (}. a.)

Volumul e împărţit în Amintiri: O primblare prin munţi, Iaşii în 1844, Balta-Albă, înecarea vaporului Seceni pe Dunăre, Vasile Porojan şi Povestiri roman tice : Buchetiera din Florenţa, Muntele de foc, Istoria unui galben şi a unei parale, Dridri şi Mărgărita. Lipseşte 0 călătorie în Africa, dintre bucăţile de consistenţă şi caracteristice talentului poetului, precum lipsesc şi altele de mai mică însemnătate sau întindere. Totuşi din cea dintâi se dă un fragment: Muntele de foc, reprezentativ pentru anumită etapă din cariera de prozator a lui AL, dar nu şi cel mai interesant din povestirea mai sus pomenită. Şi de altfel, după cum şi comentatorul remarcă, fiind şi multe .analogii îatre această povestire şi Buchetiera din Florenţa, poate era mai bine de se reproduceau şi alte frag mente din 0 călătorie în Africa, dacă nu chiar întreaga scriere, lăsîndu-se, în acest caz, la o parte înecarea vaporului Seceni pe Dunăre, care, de altfel, e tot un fragment, din Un salon din Iaşi. Dar acestea sînt criterii ce pot varia după aprecieri şi trebue să recu nosc că într’un singur volum nu ar fi încăput tot ce Alecsandri a scris în proză şi nici măcar tot ce a scris mai însemnat. De aceea editura şi comenta torul ne promit două volume. E întrebarea dacă nu vor sacrifica în întregime, la al doilea, bucăţile din care acum s'au reprodus fragmente. Recetind astăzi povestirile şi descrierile mai sus po menite, am constatat încăodată cît de comode sînt aprecierile Denuanţate ale opiniei publice şi cît de greu e să schimbi, întrucîtva măcar, aceste catalogări ce

Convingeri literare

175

se moştenesc din generaţie în generaţie. Publicul mare cere scriitorilor specializarea pe care e deprins să o constate în activitatea cetăţenilor. Un artist care pro duce în mai multe genuri în mod fatal va fi sacrificat în ceea ce priveşte unele din ele. In Grigore Alexandrescu trăeşte, mai întăi de toate, „fabulistulindifeferent de valoarea, reală, a celorlalte produceri; în Bolintineanu vedem doar pe autorul Legendelor isto rice, în Costache Negruzzi pe prozator, etc. Cazul e şi mai trist, cînd o singură producţie întunecă pe toate celelalte. Cine cunoaşte din Mureşeanu altceva decît Un răsunet sau din Arvers altceva decît sonetul ce lebru? Dar chiar astăzi m'aşi mira dacă mi s’ar spune că mulţi intelectuali mai reţin şi alt vers din Haraucourt, afară de „Partir c'est mourir un peu“... Sînt cele mai bune produceri acele care, astfel, „trăesc în veci de veci şi rînduri de vieţi" ? Nu. Sînt cele mai norocoase, fiind născute „sub o stea bună“. Pentru noi Alecsandri e „poetul" prin excelenţă, e autorul Cîntecului Gintei latine, al Horei Unirei, al Ser gentului, al lui Peneş Curcanul, etc. A „prins" ca poet şi poet — numai poet a rămas. E atît de comod ca excepţiile sau devierile să nu comande gîndului sfor ţări şi să nu-i răpească răgazul de a se odihni satis făcut pe catalogările „toutes faites*’ ! D-l Marcu are dreptate să regrete că poetul a sa crificat... „calităţi înăscute" de prozator „orgoliului de poet liric admirat şi de poet dramatic aclamat'*. Publi cul mare nu cere decît rareori opere de înaltă calitate estetică — altfel nu s'ar explica succesul atitor drama turgi şi romancieri mediocri, în dauna artiştilor veri tabili, care-şi aşteaptă, mai mult sau mai puţin resem naţi, cetitorii „lor". Insă chiar artiştii veritabili preferă să-şi cultive nota ce a găsit un mai grabnic ecou în mulţime, înăbuşindu-şi-o pe acea mai puţin înţeleasă. Numai unii din ei ştiu să ridice publicul înspre dînşii. Exceptînd Pastelurile, Al. e popular astăzi mai ales prin lucrările care sînt, pe scara valorei estetice, cu mult mai prejos de proza sa. Şi mai ales de proza sa din ciclul intitulat de comentator : Amintiri. De altfel ce e bun şi atrăgător în al doilea ciclu: Povestiri ro mantice e tot partea de amintiri personale ale poe tului. Al. ar fi fost un memorialist minunat. Tot ce

176

I. M. Raşcu

poartă pecetea sfătoşeniei lui mucalite şi vioae e înlănţuitor şi merge direct Ia suflet. In legătură cu aceste lucruri: se găsesc bogate ase mănări ca ton, stil şi atmosferă, între „amintiri" şi multe din „Scrisorile" lui C. Negruzzi şi chiar Intre „povestirile romantice- ale „bardului" şi cele similare ale lui Negruzzi. Acesta însă e prin excelenţă „pro zatorul", deci el trebue să fie superior lui Al.# poetul care scrie şi proză. Totuşi întrucît, pentru cei care nu sîntem tîrîţi pe panta aprecierilor stereotipe, Zoe e su perioară Mărgăritei, sau mai ales variatei, coloratei bucăţi intitulată Dridri ? (vorbesc de partea pur ro mantică, de la începutul povestirei, nu de amintirile din partea a II* a, care fără îndoială că ar putea figura în „cea mai pretenţioasă antologie a literaturei noastre clasice"). Toată naturaleţa în expresii şi In atitudinea artistică din aceste scrieri e adevărat că Al. şi-o perde, pe măsură ce înaintează în vîrstă şi glorie şi mai ales atunci cînd scrie versuri. In împrejurările acestea, el — clar-văzătorul din tinereţe şi chiar din proza maturităţei — începe a vedea fals; şi nu numai trecutul (viziunea acestui trecut a dat, în piese de teatru mai cu seamă, imagini neverosimile şi realizări sforăitoare, artificiale), dar însuşi prezentul e privit prin sticle tri colore. Ce deosebire dintre Rodica şi aprecierile vioae, ironice, adevărate adesea, din paginile de proză 1 Şi desigur aici e veritabilul Alecsandri. Ce păcat că ma nualele de şcoală nu pot acorda, din cauza programei analitice, mai multă atenţie acestor scrieri reprezen tative şi vii! In Dridri autorul pare a-şi ironiza pro priile avînturi de revoluţionar patruzecioptist, cînd constată cu ce indiferenţă sătenii ascultă părerile tînârului boer, păreri care erau şi acele ale generaţiei şi clasei sale ; expansia lui se loveşte de zăgazurile domoalel firi a ţăranilor, foarte concis şi plastic zugră vită. In 0 primblare prin munţi, procedeele, aspectele romantice sînt ironizate — totuşi excepţii se pot con stata; e prea puternică moda vremei obsedată de ro mantism, ca tînărul poet să nu se lase tîrit de farmecul răspînditelor reţete literare, ce aveau curs bogat pe atunci. Aşa de ex. e scena din 0 primblare prin munţi, în care un călugăr de la Pîngăraţi, vizitat pe neaştep tate de excursionişti, povesteşte acestora, fără să se lase

Convingeri literare

177

prea mult rugat, o zvăpăiată şi tragică poveste de dra goste, trăită de el cu 22 de ani în urmă — ceea ce nu l-a împiedecat, după istorisire, să iasă ca nebun din chilie şi să rătăcească o noapte întreagă, „ca o nălucă pe malurile Bistriţei". Dar asemenea pasagii sînt parcă înădite în întreg, sint parcă un fel de „avans" făcut gustului epocei şi adesea se pot lăsa la o parte, fără ca interesul descrierei să sufere (D-l Marcu a şi făcut acest lucru, chiar în scrierea de care e vorba, eliminînd din ea povestirile intercalate : locider şi Mărinda şi 0 intrigă de Bal-Masche, ce nu făceau parte, de altfel, din 0 primblare prin munţi,, nici la prima ei apariţie în Propăşirea). In rest domină însă nota de care vorbeam: lipsă de naivitate, umor, „â propos“-uri glumeţe şi uneori spirituale, dorinţa de a se scoate efecte hazlii din împrejurări şi situaţii — şi vervă, tinereţe cuceritoare în tonul expunerei. Balta-Albă cu drept cuvînt e socotită de comentator „drept una din cele mai izbutite scrieri în proză ale poetului". Nimic din ea nu loveşte neplăcut atenţia. Scrisă la 1847, ea atrage prin cel mai firesc ton de povestire, ce se poate imagina, prin cea mai bine condusă expunere a unor hazlii întîmplări, cum — pe vremea aceea—numai la C. Negruzzi dacă se mai puteau constata. Balta-Albă e totodată şi o pagină documentară extrem de pre ţioasă, prin amănuntele ce ni le dă asupra stărilor de lucruri din Principate, asupra obiceiurilor, a drumurilor, a vieţei sociale. Descrierea aceasta a fost tradusă în franţuzeşte şi a apărut, în 1854, în revista L’Illustration (în patru numere consecutive : 596-599) şi cu men ţiunea „traduit du Moldave" (?), purtînd titlul: Le lac Blanc şi semnată Basile Alexandri. Primele trei foile toane prezintă şi cîte o pitorească ilustraţie, toate „d'apres M. Aman, de Valachie", şi anume: „La caroutza de poşte valaque", „Le village de Balta-Alba" şi „Le lac Balta*Alba" (sic). E cunoscută oare la noi această traducere — foarte cursivă şi colorată ? Mie rai-a atras atenţia asupra ei D-l L. BaidafP). ’) Această Informaţie din recenzia de faţă, scrisă şi tipărită Ia 1930 —a fost re petată şi In lucrarea mea: 32 de opere din literatura rominu, Bucuroşti, 193?, p. 101. Jnl934, Vieaţa rominească (N-role 4-5, din 31 mart) publică un articol; Vasile Alecsa.7Ulri, inspiratorul lui T. Aman (60-fll), căruia i se adaugă şi reproducerea acelor ilustraţii Eomnalato do mino, in rfndurilo in caro nu uitam să dau titlul, numerele şi data revistei in care ele apăruse (precum şi titlurile ilustraConvingeri literare

:/?

17S

I. M. Raşcu

Istorice unui galbăn şi a unei parale, prin variaţia de teme ce desvoltă, prin transiţiile dibace de la o ches tiune la alta, prin citaţiile multiple, prin descrierile şi naraţiunile intercalate — pare un fel de.,. Pseudolcinegetilcos al literaturei moldoveneşti, avînd în plus, faţă de clasicul „fals tratat", elementul tendenţios sa tiric, mereu accentuat. Din paginile de proză ale lui Ai. putem desprinde uneori chiar aforisme, care se pot cita: —- „Vrei să fugi de durere? zise copila; în zădar, ea-i umbra omului! — Dar poate că omul e umbra durerei! Adio... (Mărgărita, 330). Se poate constata o curioasă asemănare de stil, de procedee, de ton şi de „mişcare" între producerile în proză ale mai tuturor scriitorilor noştri din veacul trecut. Cetind „amintirile" lui Alecsandri, „srisorile" lui Negruzzi, sau unele din acele ale lui I. Ghica, schi ţele lui Kogălniceanu, „Memorialul de călătorie" al lui Alexandrescu, „Suvenirurile contimporane" ale lui G. Sion şi chiar unele pagini din Al. Russo, asemănările mai sus semnalate se impun atenţiei răbdătoare. Cîteva trăsături, mai cu seamă, ies în evidenţă: tonul şăgal nic, bine dispus al povestirilor, dorinţa de a găsi un cuvînt de spirit, verva naraţiei şi tinereţea sufletului. E de notat, de asemenea, că pasagiile de inspiraţie sau factură romantică par înadins intercalate şi dozate cu măsură în întreg. Ele par excepţii în tonul unitar al expunerilor şi nu odată contrastează cu restul cuprin sului. Se pare că unii autori se simt datori să cedeze şi cerinţelor vremei, iar alţii introduc asemenea pasagii numai atunci cind ele se fac în mod imperios recla mate. Temperamentul scriitorilor— care în majoritatea cazurilor şi în ciuda epocei, nu e romantic — se desvăluie, astfel, mai elocvent. Găsesc că D-l Marcu, în echilibratele şi concisele D-sale introduceri şi analize, n a scos în evidenţă temperamentul clasic al lui Al. (din contra, în cartea D-sale: V. Alecsandri şi Italia, P* 69, consideră pe poet „romantic desăvîrşit"), ches tiune asupra căreia au insistat mai de mult, compe tent şi convingător, D-nii Ibrăiieanu şi Drouhet. LDfArf.!^?iciaatul ?,bicoi al PSmlatalui, autorul acelui articol, D-l Al. Ior°n.aTdacă nu izvorul informaţiilor sale, cel puţiu somnolarea ^lnf«î;narmanterioară .şieDt repetată a «descoperirilor» ce face.

Convingeri literare

179

Proraiţînd al doilea volum de proză a lui Al., autorul ediţiei fâgădueşte in acelaşi timp şi „o analiză literară completă a operei" scriitorului. Ar fi fost mai natural şi mai ales mult mai util dacă această analiză ar fi apărut acum, în fruntea celui dintăi volum de scrieri ale lui Al.; căci pentru folosinţa fructuoasă a textelor reproduse In cartea de faţă, studiul introductiv ce ni se dă este mult prea sumar. Textului lui Al. pare a i se fi păstrat fonetismul şi formele caracteristice — sau cel puţin tendinţa aceasta a existat, deşi în practică ne lovim de ciudate incon secvenţe în transcriere. In multe locuri, D-l M. copi ază: „sdruncinăturile briştei se înmulţea" (22) „Romînii... sta în drum şi se uita la noi" (ibid), „valurile se isbeau (24), apoi: „unul din noi s’au culcat cu faţa în sus, zicînd că au şi murit" (41), etc..., forme ce există în textele tipărite de Alecsandri, dar care cred că ar fi trebuit să dispară intr'o ediţie ca aceea a „Clasicilor comentaţi", care se adresează mai ales tinerimei din şcoli superioare sau secundare. A reda textul autentic al unui scriitor cred că înseamnă a reda fonetismul caracteristic sau chiar cel dialectal, dar care nu prezintă o vădită călcare a unor reguli gramaticale peste tot admise. Ce fel de construcţii romîneşti vor învăţa şcolarii noştri, cetind: „un lucru ce au prici nuit toată nenorocirea" (28) sau: „două lacrimi îi curgea pe obraz" (29), forme (mai ales cea de-a doua) cu totul desuete şi condamnate. D-l lorga, în ediţia de Poezii lirice, întâia epocă (1840—50), ale lui Al., spune cu atîta evidentă dreptate, în Prefaţă: „Aceste forme (au la singular in loc de a, galbine în loc de galbene, ace în loc de avea, dizmierdător în ioc de dezmierdător, gioc în loc de joc), care se află în cele dintăi ediţii ale poeziilor lui Al., trebue înlăturate, neavînd nici un rost şi nici o îndreptăţire. A le păstra ar fi să se strice limba literară uniformă... şi a se da un exemplu rău“ (sublinierile sînt ale noastre). Şi să se noteze că D-l lorga dă o ediţie, am putea spune, critică şi, cu toate acele schimbări ce le-a admis, e îndreptăţit totuşi să susţie că dă un text „autentic şi contimporan^. Cu atît mai mult cred că aceste lucruri trebuiau observate, cînd se dă o ediţie ca aceea pe care o recenzez. Dar dacă s’ar fi menţinut felul de

180

I. M. Raşcu

transcriere mai sus notat, ar fi fost un criteriu, dis cutabil poate, totuşi unitar. In alte pagini şi bucăţi, editorul însă transcrie : „toate planetele se uitau cu ochii strălucitori" (74), „urletul cînilor ce alergau pe sub garduri” (82), etc., forme actuale, însă neexistente în textul primitiv al lui Al. (ediţia Prozei sale, Minerva, 1910 — în a cărei Prefaţă ni se declară că „schim bări de text din partea editorului nu s’au făcut”— dă, peste tot, forma de singular pentru plural, la verbe— aşa cum scrisese Al.: planetele se uita, cînii arăta dinţii, etc.). De ce aici, în bucata Balta Albă, nu se respectă aidoma textul, care fusese respectat în 0 prim blare prin munţi ? In prima bucată se transcrie giudecător, ca în text, iar în cea pomenită în al doilea rînd, cuvîntul scris de Al. şidem e redat şedem. Exemplele se pot înmulţi, dar deja această dare de seamă a luat proporţii. Chestiunea redărei unui text e desigur de accentuată importanţă, de aceea cred că editorul unor scrieri trebue să dea de la început lămuriri pre cise despre criteriul adoptat, care însă, în orice caz, se cere să fie unitar. Notele puse în fruntea bucăţilor reproduse cuprind caracterizări concise şi juste; unele greşeli de trans criere, ce schimbau, în ediţii anterioare, înţelesul frazei, sînt corectate şi volumul ne mai prezintă instructive reproduceri fotografice, după portrete, locuri şi ma nuscrise. 1930

ALECSANDRI... Şl POEZIA PURĂ In concluzia lucrărei mele Eminescu şi Alecsandri (Bucureşti, 1936), susţineam—Intre altele—despre au torul „Pastelurilor": „Fără să-i exagerăm însuşirile, trebue să spunem că, de multe ori, versuri de ale sale par în adevăr pentru mai tîrziu şi recetit astăzi, scri sul său oferă sporadic muzicalităţi verbale şi efecte poetice, care par creaţii din vremea cea mai nouă". (p. 66). îmi propun să discut aici, în cîteva rînduri, chesti unea mai sus indicată, sprijinind-o pe unele exemple, spicuite fugar în opera cîntăreţului „tînăr şi ferice". E vorba mai ales de acele versuri sau chiar strofe — adesea de sine stătătoare — avînd o personalitate sonoră sau uneori internă, destul de lămurit contu rată. D-l I. Pillat, într’un articol: Poezia pură şi Eminescu (Convorbiri literare, 1936, p. 309), spune că asemenea versuri „se pot număra pe degete" la Alecsandri, în a cărui operă poetică ele apar accidental.... Să Ie... numărăm, aşa dar, şi să vedem dacă în adevăr existenţa lor — într’o operă de altfel mult mai voluminoasă decît acea clasică a lui Eminescu şi mai veche, din punct de vedere cronologic—este chiar atît de rară. Autorul vorbelor citate nu e, din fericire, printre scriitorii de azi, care consideră pe Alecsandri ca o non-valoare sau ca un talent cu desăvîrşire demodat, îa totalitatea producerilor lui. Insă aceştia sînt destui şi se găsesc obligaţi, de cîte ori binevoesc să treacă în revistă şi poezia bardului, să o aprecieze cu un dis preţ vizibil, neuitînd, chiar pînă în timpul cel mai re cent, să o compare în mod obligator cu acea a lui Eminescu. In această comparaţie preconcepută şi în

182

1- M. Raşcu

multe privinţe nedreaptă, bietul Alecsandri fireşte că e mai totdeauna prezentat ca înseilătorul nedibaci de locuri comune versificate, ca scriitorul care n’a reuşit să redea decît sentimente superficiale şi armonii cu totul obişnuite—iar în talgerul obsedantei balanţe, 6pera cîntăreţului de la Mirceşti apare, pentru aceşti categorici discernători de merite, uşoară şi neconsis tentă ca un fulg. Am avut prilejul să-mi exprim mai pe larg părerea, în privinţa acestei paralele—de cele mai de multe ori pedantă şi neconvingătoare — în lucrarea pomenită la începutul acestui articol. Pastrind naturalele raporturi şi proporţii, pot aminti aici că şi V. Hugo, la Francezi, a avut, în anii ulteriori morţei sale, cam aceiaşi soartă, scrisul său fiind comparat de unii cu aportul literar al simboliştilor sau al poeţilor şi mai noi—şi aceasta cu scopul de a se scoate în evidenţă numai deficien ţele fecundului autor al „Contemplaţiilor". Nu mai vorbesc de atitudinea nefavorabilă, ironică chiar, a unor tineri publicişti de la noi, faţă de acelaşi uriaş creator al „Legendei veacurilor". Explicaţia cea mai lămuri toare a acestei aprecieri pripite e desigur faptul că opera poetică a lui V. Hugo (ca şi acea a lui Aleesandri) nu e cunoscută doar decît din puţine pagini ale ei—şi acelea cetite cu prejudecata că nu vor putea face să vibreze nici o coardă a sufletului, deprinsă cu un arcuş mai delicat, mai suplu. Şi cînd soarta postumă a lui V. Hugo e aceasta, pentru unii, ne închipuim ce-a putut aştepta pe AIecsandri... Greşala unor astfel de grăbiţi judecători este că ei valorifică produceri ale trecutului, după considerente absolut actuale, nevoind sau nefiind în stare să se transpună* în timp, pentru o mai echitabilă apreciere şi mai largă înţelegere. Ca şi evenimentele istorice din evuri dispărute, operele literare şi ele trebuesc cîntărite cu măsura relativităţei, de cele mai de multe ori; scutite de comparaţii nepotrivite, ce urmăresc a dis cerne, cu orice chip, premii de valoare şi explicate, de obicei, prin împrejurările contimporane lor, prin ascendenţa ideologică şi sentimentală, prin înclinările neamului sau ale epocei cărora aparţin. Păstrînd ast fel de criteriu, în judecata operelor trecutului, adese-

Convingeri literare

183

ori vom fi răsplătiţi de strădania noastră, întîlnind şi pagini care se desprind luminos din ambianţa vremei, prezentîndu-ne înfăţişări de frumuseţe obiectivă, ce se pot elibera triumfător de cadrele unei epoci îngrădite. Ele vor tăinui însuşiri valabile pentru toate neamu rile, străluciri care nu poartă pecetea unei perioade precise şi ferecată în considerente de actualitate. Fi reşte, aceste aspecte vor fi rare, deci cu atît mai demne de preţuit şi analiza lor, constatarea valorei lor in trinseci, ne vor îndemna să fim mai puţin dispreţui tori faţă cu terenul arid şi întins, din care—totuşi— a putut să-şi ia zborul aripi atît de înalt filfîietoare. După cum s’a vorbit altădată, la Francezi, de ro mantismul clasicilor, s'ar putea vorbi astăzi, pentru multe literaturi, de „poezia purâ“ a unor vechi poeţi, poezie care—ca şi aurul în nisipul anonim al rîurilor —ar străluci modestă şi s’ar cere extrasă cu răbdare şi atenţie simpatică. Numai aplecat cu dragoste asu pra cintecelor naive din trecut, vei putea găsi şi me talul de preţ, pe care îl vei curăţi de zgura sau as perităţile ce-1 ascundeau şi vei încerca să-l dai la iveală, pentru a-1 aprecia şi mai intens toţi cei nepreveniţi şi nepărtinitori, care din întîmplare au trecut pe lîngă el şi nu l-au recunoscut întotdeauna, Alecsandri n'are nevoe de nepotrivitul serviciu de a fi decretat poet de o mărime neobişnuită. Cu toţii ne putem da seama de resursele lui, în general cuminţi şi fără însuşiri uriaşe, de vocaţia lui poetică reală, dar fără înălţimi ameţitoare şi, iarăşi, fără adîncimi care să surprindă. Dar dacă lucrurile stau aşa, nu înseamr ă că opera lui nu e în stare să prezinte fi cîteva piscuri însorite, a căror lumină poate împrumuta văilor şi rîpilor înfăţi şări mai puţin rebarbative. Nu voi constata, în acea stă rapidă expunere, toate frumuseţile care desigur se găsesc în opera celui ce a scris „Doinele"1). In co rul de aprecieri mai mult nefavorabile, pe carele-a suferit opera aceasta, după moartea cîntăreţului, au răsunat—mai cu seamă în vremea mai nouă—şi gla surile unor critici care au căutat să pătrundă mai puţin grăbiţi în ţesătura unor produceri, ce nu se caracteri1. Multe din acestea au fost relevate şt analizate pe larg, în lucrarea: 32 do opere din literatura rominu. Bucureşti, 1933, pp. 10—142.

184

I. M. Raşcu

zează numai prin asperităţi. Citez, din aceste nume, pe acel al D-lui H. Sanielevici. D-sa, îotr’un articol intitulat: Pastelurile lui Alecsandri (Noi studii critice. Bucureşti, Socec, f. a.) a scos în evidenţă, cu inteli gente argumentări — părţile pline de frăgezime şi de tînăr avint, ale acelor inspiraţii, ce scot în relief „fineţa simplicităţei" scriitorului de mulţi nedreptăţit, care „după Eminescu şi alături de Coşbuc.... este cel mai mare poet al ţărei". (Cf. şi articolul, din acelaşi volum, Controversă în parabole). Eu voi plivi, aici, doar cîteva versuri de ale lui Alecsandri, care vor arăta, nădâjduesc, că măcar prin elet „bardul" nu apare chiar aşa de învechit, cum au susţinut unii. Alecsandri şi „poezia pură"? Dacă prin poezie pură înţelegem mai ales armonie interioară — de ce nu ? Vom găsi poate (măcar atitea cîte să le numeri pe degete) şi la acest poet versuri care — cel puţin par ţial— să prezinte, cum spunea Pere Rapin, „de certaines choses ineffables et qu'on ne peut expliquer". Abatele H. Bremond, în cunoscutul său studiu 2), scrie: „Tout poeme doit son caractere proprement poetique â la presence, au rayonnement, â l'action transfor mante et purifiante d’une realite mysterieuse, que nous appelons poesie pure". Şi mai departe intîlnim afirmaţia cu aspect paradoxal: „...pour lire un poeme comme il faut, je veux dire poetiquement, ii ne suffit pas et d'ailleurs il n’est pas toujours necessaire d'en saisir le sens". E adevărat că în poezia lui Alecsandri nu vom întilni versuri de un rafinament extrem, care ar pierde dia farmec dacă ar fi explicate, cum s’a putut spune despre acele ale lui G. de Nerval, de ex., dar aşa după cum le-a făurit talentul autorului lor, ele se pot cita izolate de context şi încă să-ţi pătrundă muzical în suflet şi să poată satisface chiar exigenţe rafinate. E drept că ginditorul francez Ernest Hello a scris, in privinţa aceasta, o frază gravă, deşi poate prea su biectivă: „Le plus grand malheur qui puisse arriver au style, c’est de se faire admirer independamment 2. La poesie pure, Paris, 1926.

Convingeri literare

185

de l'idee qu'il exprime". Se găsesc totuşi exemple care, excepţional desigur, pot infirma zisa aceasta. Bremond citează versul lui Malherbe: „Et Ies fruits passeront la promesse des fleurs" sau al lui Racine: „La fiile de Minos et de Pasiphae" — adăugind că „pentru a simţi farmecul unui vers, nu e nevoe să cunoşti poe mul în care el se găseşte". In cazurile de mai sus ne aflăm — cetind acele versuri (şi altele la fel cu ele) — sub imperiul unei „magii sugestive6 sau „odihnitoare". Muzica verbală care e „inseparabilă de poezie" le caracterizează, le înalţă şi le transformă într’o „verita bilă incantaţie". Alecsandri — ca să revin la poetul ce mă preo cupă— ştia la rîndu-i să surprindă cîteodată acest ne definit mister al poeziei şi versurile, în care el se în crustează, devin, în opera sa, stelele luminoase ce ne conduc către lamura talentului său, cu modeste, în general, dar incontestabile resurse. Şi mai înainte de toate Alecsandri avea darul bo găţiei, a! invenţiunei verbale, poseda instrumentul care îl ajuta să poleiască răbdător cuvîntul, cînd avea ră gaz sau cînd credea că lucrul se impune. Adesea re curge, ca şi Coşbuc mai tîrziu, la termeni noi, creaţi de dînsul, care deschideau orizonturi vocabularului său, aerisindu-1. Desigur că, mai ales, aceşti termeni erau reclamaţi de rimă 3). Dar nu numai de ea. Măsura versului nu odată îi aduce sub condeiul poetului. Astfel, în Murad Gâzi Sultanul ni se va vorbi de „totimea siderală" ; în Păjnrea Bucovinei, despre „co roana cezarinău. Altădată va spune: „Ah, părul tău lung, negru, ca aripa corbie" (Legenda rîndunicăi)t iar în alt loc (Palatul Loredano) ne va evoca „frumoasa contesinâu. După ce va nota, la un capăt de vers, că 3. Da batirul rimei, e in stare să scrio chiar uu cuviol, pentru caro Îşi oxprimaso cea mai profundă aversiune: onoare. Ţi-am dat avere, nume, putere şi onoare, Din cuibul tău de vienne, tc-arii scos la lurne’n soare. (Garda Saraiului) Dar ca să arate că a cedat numai unei imperioase necesităţi, incarcuoşto acoastă rimă de altele, in care cuviotul onor reintră iudrepturilo, o clipă (şi numai odată) pierdute. Şi lot de hatirul rimei va face pe eroul din Murad Gâzi Sultanul si Becri Mustafa să oxclamc : .....cum îndrăzneşti a zice Că’n lumea ’mpurutească c altul mai ferice, Mai mare, mai puternic, mai falnic decit ou ?

186

I. M. Raşcu

„Şoimul tău, Miţică dragă, poartă-o zale ninsorie“ (Buchet, calul favorit al D-rei Maria Docan), va carac teriza arhitectura Mînăstirei Curtea de Argeş (Legenda Sfinţirei bisericei din Argeş): Cu măestrele-i cioplele Cu-a ei turnuri învîrtele, Carc-atrag ochii la ele. Tot acolo ni se va vorbi de „coline 'podgorii Imagina poetică : „seceriş de stele" va fi transpusă prin „stelnic seceriş" (Stelele)*). Vom maiîntîlni încă asemenea creaţii verbale, în După doi secoli: „De-o linişte templie natura era plină", în Iarna vine : „cri văţul fioric“y în Pe coastele Calabriei: „In stînga e Carybda sălbatecă, stîncie", etc. înainte de autorul Scrisorilor, Alecsandri încearcă a stoarce sonorităţi din alăturări de nume comune — sau de altă funcţiune gramaticală — cu nume proprii: „mandolina" va rima (Palatul Loredano) cu Palestrina şi tot acolo el cu Rafael: în Garda Saraiului întîlnim alte îngemănări de vorbe : Dervişul de la Mecca, El Djen Zaet Mansur, Primblînd ochi cu durere pe morii, jur împrejur — iar în Cîntec sicilian ne vom lăsa vrăjiţi de îmbinarea verbală ingenioasă : La Palermo, 7z Monreale, Sînt păduri de portocale, care par versuri desprinse din opera poetică a Iui Duiliu Zamfirescu. Altedăţi Alecsandri va şti să scoată chiar din neo logisme efecte sonore neobişnuite: Horaţiu, orice-ai spune, nu făr’un grav motiv Te-ai izolat aice, ca un tablou votiv. (Fîntîna Blanduziei, I, 8) sau: Amice, te păstrează ca un specimen rar De tot ce-i în natură mai extraordinar. (Ovidiu, IV, 4) 4. Cuvînt po care şi Emînescu il va strecura iu cutare „postumă", unde e vorba de o stea : Şi sufletul liber, privirea-i sfinţită ‘O ’nalţă pe stolnicul, marele plai.

Convingeri literare

187

Efectul muzical va fi cules şi din armonii imitative, cum e, de ex., acea care se găseşte în poemul Ana Doamna: Deodată se trezeşte pădurea şi răsună De-un tropot de copite pe ghiaţă ropotind — mai puţin cunoscută decît onomatopeea similară din Dan căpitan de plai. Astfel de procedări netezesc calea plivirei tot mai harnice în cîmpul armoniei şi rezultatele se vor putea culege, în toate colecţiile bardului. Mai întăi o muzică internă, de o comunicativitate insinuantă: Vin la mine, Voinicele, Că eu noaptea ţi-oi cînta, Ca pe-o floare te-oi căta, De deochi, de soarte rele Şi de şerpi te-oi deseînta. (Baba Cloanţa) E melodioasa vrajă repetată a descîntecului popu lar, care picură pe simţuri taina Iui melancolică. In Hora erupe însuşi ritmul jocului rustic, zglobiu ca un cal nărăvaş : Tot aşa, tot voiniceşte, Nu mă daţi, măi, de ruşine, Căci guriţa ce-mi zîmbeşte Vira dracu ’n mine. Şi apoi, după ce flăcăul strigă ca o culminaţie dă tătoare de chiote şi extaz: „De nime nu-mi pasă", începe a-şi diseca gîndirea şi a o reda analitic, cu îndărătnicie triumfătoare şi hotărîtă (parcă îl vezi bătînd repetat cu opinca praful tăpşanului) : Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vraja ciocoiască, Nici de Turc/nici de Cazacul! Şi apoi, deodată, ridicînd fruntea în soare şi scuturîndu-şi pletele : Ţara să-mi trăiască! Şi cobza îi ţine hangul mai departe, iar el învîrte cu aceeaşi tărie lanţul horei, pe care o auzim şi o vedem în fiecare vers. E poate o inspiraţie unică Ia noi, în care ritmul cîntecului şi al mişcărei să fie redat mai viu şi mai sprinţar în cadenţe — dinamice ca un film.

18S

I. M. Raşcu

Pentru a întări impresia înrudită cu armonia, pe care o poate produce redarea unor situaţii, poetul va repeta, la capăt şi apoi imediat la început de vers următor, un acelaşi cuvînt: Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite, De ţi-e calul de bun soi, Că ’n mormîntul fără pace Şi sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi. (Strigoiul) Procedeul e repetat şi în Gondoleta. Alte versuri îţi lasă un parfum suav în suflet, prin elocvenţa lor muzicală, ce reiese din întorsături de fraze extrem de simple, cîteodată chiar banale, dar atît de lapidare ca succesiune de sunete, îneît n‘ai putea schimba o silabă din ele : Ah, vieaţa pentru mine, Scump înger, fără tine Nu are nici un bine Nu are nici un dar5 (Pe mare) Tot astfel ne apare refrenul din iahtul: Zbori pe luciul viu al mărei, Barcă mică sprinteioară, Mergi în voia întîmplărei Ca o lebădă uşoară. sau această strofă din Muntele de foc: Varsă ’n cupa mea de aur Vinul roş ce desfătează, Şi mă ’mbată, mă turbează, Ca şi sîngele pe taur. Mai reprezentativă decît acestea e Tudora de la Tîrşor, cu repetarea stăruitoare a rusticului nume, la începutul fiecărei strofe : Tudora de la Tîrşor La fereastra-i se iveşte, Ca o floare de bujor Ce în soare străluceşte. Tudora de la Tîrşor Prin fereastra ei priveşte 5. Versuri sub impresia cărora a fost probabil Eminescu, atunci cind a scris : .Dar in acest cer mare co’n mii de lumi luceşte | Tu nu ai nici un ingor, tu nu ai nici o stea" (G. Călinoscu, Opera lui Mihai Eminescu, V, p. 365).

189

Convingeri literare Pe Mihai învingător Care trece şi-o ocheşte. Tudora de la Tîrşor Cu Mihai se îndrăgeşte

In cele şase strofe ale cîntecului, versul întâi sună ca un zdrîngănit de cobză, ce ar ţinea isonul celor lalte rînduri pline de tinereţe. Tot nervoase şi personale, prin ritmul lor sacadat, sînt şi strofele poeziei Mărgărita din Muncel, carac teristice şi prin vorbele de la cesură, cu accent pe ultima silabă—caz extrem de rar în versificaţia romînească : Mama pentru-a ei copil are scumpe dezmierdări, Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări. Plînsul lui e plînsul ei; orice-l doare, pe ca doare. Ea trăeşte pentru el) cînd el moare, şi ca moare. Mărgărita din Muncel născu mîndru pruncaşor, Ce muri pe sinul ei, legănat cu mare dor. Ea îl duse la mormint, lîngă inima-i de ghiaţă, Legănîndu-l ne ’ncetat, ca şi cînd ar fi în vieaţă. Celelalte două strofe nu mai au nici pe departe muzica tristă şi abruptă a celor dintâi, impecabil ci zelate de cîntăreţul care surprindea taine poetice dă tătoare de alese armonii — ca şi în Cîntecul lui Noe junior: Frunză verde de scumpie M’am născut sub crengi de nuc, Intre doi butuci de vie Şi ’n cîntarea unui cuc. — versuri care mai bine decît multe altele pot carac teriza pe adevărat „veselul Alecsandri". Cîntecul Arăpesc — ElR’ba are aceiaşi sprinteneală şăgalnică, dar totodată şi plină de virilă energie *. Sultanul de Maroc Are ’n împărăţie O sută şi o mie De armăsari cu foc. Dar jur pe Dumnezeu Că el cu veselie Mi-ar da averea-i mie In schimb pe calul meu. Strofele următoare formează un întreg simfonic per fect echilibrat, prin repetarea la începutul şi mij locul lor a celor două versuri caracteristice: „Sultanul

190

I- M. Raşcu

de Maroc" şi „Dar jur pe Dumnezeu*. Cu mijloac e simple, dar cu bun simţ dozate, poetul reuşeşte să ne răsădească în suflet sonorităţii fecunde. începutul către Soare parcă ar fi desprins din antaziile lui D. Anghel: O! Soare, Creatorul cînd de pe tronul său Ţi-a zis să fii, vrînd lumei să dea supremul bine, Atunci el cu mîndrie s'a oglindit în tine Şi chipu-i sfînt rămas-a în veci pe discul tău. Atunci o liniştire profundă s’a lăţit Pe neagra frămîntare ce clocotea în haos Şi lumile gustat-au întâiul lor repaos Şi cea dintâi zîmbirc sub ceruri s'a ivit. Atunci o armonie sublimă la auz Eşi din a ta harpă cu strunele de raze Şi ’n noaptea-i Universul fu vesel ca să vază Pe calea veşniciei eternul călăuz. etc.. Caracterizări concise şi fericite întîlnim aiurea, ancorîndu-se puternic în memorie: Vînful e copil zburdalnic, fără milă nici mustrare, Care 'mpinge 'n rea furtună toate vasele pe mare. (Vîntul) Acest vers amplu, legănător ca o navă, ne va con duce în lumea altor evocări substanţiale, care deschid deodată, în faţa ochilor, lumi de lumină fericită : Şi cerul şi pămîntul preschimbă sărutări, Sub raze aurite şi vesele cîntâri. (Oaspeţii Primâverei) cuvinte în care gîlgîe izvoare şi ciripit de pasări6). Cînd privighetoarea intonează „imnul ei de fericire", sufletului 1 se pare că aude, prin a raiului cîntare, Pe-ale îngerilor harpe Iunecînd mărgăritare. (Concertul în luncă)7 6. Totuşi olo par a fi şl un ecou—după toato aparenţele—din versul lui Edouard Grenior, prietenul poetului romin: «Le ciel'rit ă la torre et la torre au ciol rit» (Le premier jour de l’Eden). 7. Acest vers a fost fericit redat, in traducere franceză, de G. Bougesco: «ot l’on croirait ontendre | Dos porles s'ggroner sur Ies harpes dos cioux». (Pastels, Bru xelles, 1902). Alecsandri a mai fost tradus In franţuzeşte, cînd mal stlngaci, clnd mai cu apli cată pricopore, dai- colo mal rouşlte ram In tot truuspunerile pe caro însuşi poetul şi le-a făcut în această limbă, redlnd citova din poeziile salo populare (BaUaclcs

Convingeri literare

191

Şi tot în acest poem mai întîlnim ingenioasa apro piere : „Fluturii - flori zburătoare" sau armonia imita tivă, deseori citată : „şi duioase turturele cu dor lung, cu jale hmgă“ Şi alte cîteva versuri, fericit reliefate, s'ar mai putea culege din Pasteluri: Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe spune bardul în Sania, vocalizînd un proaspăt stih ono matopeic 8)! Dar toate aceste melodii, spicuite aproape Ia întîmplare, ne vor călăuzi spre taina poeziei întrucîtva ine fabile, vaporoase, cu muzică nedefinită în vers, cu fră gezime vibrătoare şi pură... Adresindu-se iubitei sale (în Despărţirea), cîntăreţul îi va spune: Mergi, dragă, plutind vesel, ca pasărea uşoară Ce'n faptul dimineţei din cuib la ceruri zboară, Lovind a sa aripă de rouă şi de flori. In 0 noapte la ţară arată cum un „glas de înger", venit din stele, cîntă îndrăgostiţilor: Ferice de acela ce c’o simţire vie Slăveşte armonia şi ’nalt a poezie Şi geniul său gustă plăceri ameţitoare, Zburînd la nemurire, ca vulturul in soare.. In Cîntecul Margaretei ni se vorbeşte de Bosfor Unde călătorul, vesel îngînat, Doarme 'n legănarea lungilor caice. ct chanls populaires de la Uoiananic, recueillis et traduits par V. Alecsandrl, avec une introduction par M. Ubicini, Paris, E. Dentu, 1855). Despre ecoul poe ziilor populare ale lui Al. în literalura franceză a epocoi, cf. 32 de opere din li teratura rominu, p. 8fi—93. Menţionez ocazional aici şi unele puţin cunoscute tălmăciri franceze din acest poet, datorito lui Maurico Cohen şi publicate în Literatorul Iui Maccndouski, ti, 1881. Prima strofă din Dor de călătorie: Primăvara cea verzie Cu cosila-î aurie Mi-a sosit voios in ţară Drăguliţa primăvară o redată astfel: Cheveux d’or, verlc parurc, Le riant ct doux pHntemps A l'appel de la naturc Notts o.rrive dans Ies champs. CDdsir de voyager) 8. Cf. H. Sanielevici, o. c.

I. M. Raşcu

192

Aceiaşi viziune senină, de plutire ireală, ne este evocată în Marea Mediterană, pe luciul căreia poetul vede Corăbii călătoare Ca paseri pribegind.... Iar cînd un corp feciorelnic străbate undele (ca în Legenda rîndunicăi) glasul cîntăre{ului răsună vrăjit şi evocarea planează în lumină de basm : Acum pe lingă trestii ea lunecă uşor Şi vrînd la mal să iasă, pătrunsă de-un fior, Pe sinul ei ud încă ea părul îşi adună, Se oglindeşte ’n apă, se oglindeşte *n lună Şi umbra-i diafană, cu formele-i rotunde, In lină legănare se clatină pe unde. Tot acolo, un singur vers crează viziuni plastice, răcoroase.* Mult îi plăcea copilei s’alunge rîndunele Ce lunecau prin aer şi o chemau la ele, S'alerge pe sub bolta bătrînilor arini. In Ieri şi astăzi, omul e comparat cu natura. Ca şi ea îmbătrîneşte şi abia îşi suportă iarna: Dar el nici că mai zăreşte, După timpul de ninsori, Primăvara ce zîmbeşte Intre soare şi ’ntre flori. Expresie minunată, pierdută in maldărul unor şiruri puţin personale, din care cu atît mai mult se dejghioacă tînără şi plină de noutate verbală. Fata iernei e „frumoasă ca o moartă" Dar ca statue de ceară Doarme făr’a se trezi De cu zori şi pînă'n seară De cu seară pină’n zi. (Prier şi fata iernei) In Legenda de la Borna ni se evoacă, la început, o privelişte muntoasă, de o măreaţă salbâtăcie. Cu zeci de ani înaintea D-lui Topîrceanu (care nu-1 iubeşte de loc pe Alecsandri) s'au scris versuri desprinse parcă

^ din Balada Munţilor:

Ca fiinţele din basme Pe sub pîclă se arată Munţi, gigantice fantasme, Stînci cu fruntea fulgerată.9 9. Orice scriitor de talent datoreşte totdeauna ceva din ideile, din procedeele»

Convingeri literare

193

Iar în strofa următoare se găsesc notaţii redate cu atîta discreţie şi delicateţă, cu o artă atît de ponderată şi sobră, încît orice poet mare de azi, fie el cît de rafi nat, s'ar simţi desigur fericit să iscălească asemenea rînduri: Mai de vale-o blinda ciulă La izvoare se adapă Şi voioasă ea sărută Cerul oglindit în apă. Ritm, rimă, imagine — totul e cizelat şi definitiv în această strofă, atît de puţin cunoscută. Că nu toată poezia în care se găseşte catrenul de mai sus prezintă aceleaşi calităţi ? Dar pe vremea cînd ea a fost com- pusă ce operă din literatura noastră se caracteriza prin aspecte egale ca valoare ? Chiar producerea po etică a lui Eminescu nu ne înfăţişează numai culmi, ca din atmosfora lileraturei salo—înaintaşilor. Ece nihilo niltil. D-l Topircoanu, ovident. nu faco excepţ'G do la această regulă. Dor in poezia D-salo nu so vor găsi nani ai citeva tonalităţi amintitoare alo oporoi unor predecesori caro Ii sint aproape de inimă [un exemplu: «Nu vino uirae'n uşa moa să bată:». (Sonclepluvioasc) şi: «N'aşi vrea ca nimo’n uşa rnoa să bată» (Emiuescu)l, ci şi alto ima gini sau ofccte vorbule, ce no vor purta gindul către acei străbuni literari, pe caro pootul Ii socoteşte demodaţi: Alecsandri do ex., caro dună D-sa «nu mai poate satisface exigonţclo cetitorului modern». (Cf. IJ. Saniolovici, op. cit. p. :69). Totuşi se pare că, uneori cel puţin, bardul satisfăcusc astfel do oxiRonţo. căci strofa mai sus citată din 1‘ricr şi fata iemei, printiJun proces de coea co s'a numit «falsă momorio», a putut'deveni,“sub pana suplă acelui ce a scris Balade vesele si triste : Greu mi-i dragă fură tine Şi te cliem de-atilea ori, A7a din zori şi pină’n seara, CU din seara pînâ’n zori. (Catreno) iar almosfera, cadrul din strofa lui Alecsandri: Fericit acel ce noaptea rătăcit in viscolirc Stă,aude’n ciniji lătrarc şi zăreşte eu uimire O căsuţă drăgălaşă, cu ferestrele lucind, Unde dulcea ospeţic il rntimpină, zimbind... io urmăresc şi în acosto versuri din Pastel sentimental al D-Iui G. Topîrceanu: O, e-atit de bine, citul pe drumuri ninse, Inlilncşti o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Cînd te prinde noaptea călător la drum... Cazul so mai repeta in literatura noastră şi cu alţi scriitori Iluştri. Eminoscu critică aspru piesele istorico ale lui BolintiDeanu şl, totuşi, in opera Iui se găsesc reminiscenţe din ele (vezi D. Murăraşu, Din izvoarele poeziei „Epigonii", Buc 1P36, p. 9—11) iar din neeruţatul său advorsar Potrino, autorul Epigonilor îm prumută tocmai caracteristica lui Alccxnndri: «acel rego-al poeziei». Constatarea reminiscenţelor sau a împrumuturilor literaro neintenţionate o uneori foarte instructivă: e un fol do «proba», care adesea se poale faco, lu le gătură cu iurudirilo sufleteşti sau literaro intre scriitori, oricit unii din oi nu ar voi să so recunoască In oglinda ce Ic-o pui înainte. Noutate propriu zisă nu există, in ceea co no-am desprins a numi impropriu : «creaţie literară»; totul e folul cum redai o idee sar chiar o imagine. Vorba D-luiTopîrceanu: „Toatc-s vechi a zis poetul | Chiar şi cintocul acesta | A mai fost odinioară | Publicat in Zcnd Avesta.“ Convingeri literare

■13

194

I. M. Raşcu

să nu mai vorbesc de acea a altui mare talent: Macedonski, plină de scrîşnitoare contraste, în privinţa calităţei. Intrucît, de ex.f un distih ca acesta—găsit, să zicem, într’un manuscris de-al lui Eminescu—ne-ar putea sur prinde că a fost scris de autorul „Luceafărului"? înger căzut! Infipt-ai piciorul tău în tină, Mlşcînd din vreme ’n vreme aripile ’n lumină. El e desprins totuşi din al doilea verset al Strofelor despărechiate (Varia) şi aparţine veşnic tînărului bard. E adevărat că opinia publică şi-a format clişee de judecată, pe care e foarte greu să le schimbi, Alecsandri e cunoscut mai cu seamă din unele versuri banale sau mai bine zis banalizate de o admiraţie otova, ne critică, a generaţiilor ce i-au urmat. Cîteva inspiraţii patriotice, eftine ca realizare estetică, alte poezii (chiar unele Pasteluri, printre dînsele) cu înfăţişări de cu minţi compoziţii didactice, unele diminutive şi califi cative de „umplutură"—i-au fost fatale. Şi i-a mai fost întrucîtva fatală reputaţiei sale postume „răsăritul falnic" al lui Eminescu, Ia care totuşi se închina re semnat şi înţelegător „apusul" celui ce-a scris Senti nela romină> Dorinţa de a pune totul la cîntar, de a cataloga — fără absolut nici o necesitate — a dus la o îndărătnică valorificare nefavorabilă a poeziei lui Alecsandri. Semnalul unei reacţiuni de dreptate, în această pri vinţă, a fost dat pe alocurea, în timpul din urmă. E bine să sprijinim asemenea tendinţe şi să le subliniem. Din scoborîrea unui talent al literaturei noastre, nu va avea nici într'un caz de cîştigat un altul şi cu atît mai puţin Eminescu. Acest poet nu are nevoe ca ad miratorii săi să protejeze durabila-i glorie cu astfel de pledoarii, de care el mai ales nu s'ar bucura, deoarece autorul „Doinei" nu numai nu considera „învechit" pe „veselul Alecsandri", ci — aşa cum am dovedit-o pe larg, aiurea găsea farmec şi recreare senină într'o operă, faţă de care mai totdeauna şi-a exprimat cea mai sinceră admiraţie.

CUPRINSUL Pag.

Princesa Bibescu. . - • • • • • Armând Godoy . ................................. • • Leon Bocquet .-if- -v •> - • .jp Rene Ghil.............................................................. Francis Jammes, poet rustic.............................

12 19 22 25

Mihai Codreanu................................................. M. Săulescu .......................................................... G. Bacovia.......................................................... V. Demetrius...................................................... Eugeniu Sperantia............................................. Perpessicius.......................................................... Ilarie Voronca...................................................... George Dumitrescu.............................................. Ion Minulescu...................................................... Al. Lascarov-Moldovanu...................................... Ioan Petrovici...................................................... Alex. et Getta Hei. R&lly................................. I. E. Torouţiu......................................................

35 50 57 62 65 69 72 79 81 84 93 99 107

I. Slavici.............................................................. I. L. Caragiale...................................................... M. Kogălniceanu......................................• . • N. Bălcescu.......................................................... Eminescu (Naţionalismul Iui) de D. Murăraşu . Eininescu şi Lamartme...................................... Eminescu şi Th. Gautier................................. V. Alecsandri ....................................................... Alecsandri... şi poezia pură..................... * .

115 120 125 129 135 144 160 174 181

ÎNDREPTĂRI »>

{

18 . 65 . 91 . 95 . 107 . 108 . 109 .

15 (de jos)

126 134 141

7 (de jos) . 17 ( „ ) . 4 (notă)

. . .

lî •

6 ( 20 10 19 2

( ( ( (de

să se cetească

în loc de

rîndul

Pag.

„ ) • ” ) . „ ) . n ) . sus) .

1(4*

•«ru. -’ ’

autocritic . . autocritic . . taţiile ta iile . . tocmai tocma nu trebue virgulă îngelegem . . înţelegem realibilitări . . reabilitări trebue virgulă înainte ele cuvîntul „acelaşi", şi nu după. 1 am ... • l-am trebue punct după B. Uuele . . . Unele O;? • c-

’' '

La p. 131, din lucrarea de faţă, vorbind despre apropierile dintre Aug. Thierry şi Bălcescu, subliniam şi oarecare deosebiri între aceşti istorici, în privinţa procedeelor de metodă sau stil. „El (Thierry) n'ar ti admis discursurile puse în gura lui MihaiM... etc.—la care adăugeam : „Nu avem decit s| cetim prefaţa volumului Dix ans d’&tudes historiques, pentru a ne convinge de rigurozitatea metodei sale ştiinţifice". Aşa e, dar.. socoteala de acasă (teoria) nu se potriveşte totdeauna cu cea din tîrg (aplicarea). Cercetînd cu atenţie şi celelalte opere ale scriitorului francez, am constatat că, deşi în menţionata prefaţă se ridică împotriva „absur dităţilor" unor cronicari şi istorici din trecut, învinuindu-i că au travestit istoria naţională *), totuşi cl în*) Rene Doumic şi Leon Levrault, în lucrarea lor: Etudes litteraires sur Ies auteurs franţais, Paris, f. a. dau chiar unele amănunte (p. 384) despre metoda acestor istorici, dintre care unul: Bernard de Girard, seigneur du Haillan, „fait prononcer de belles harangues, ă la faţon de Tite-Live ou de Thucydide, par Charles Martel et AbdGrame, sur le champ de bataille de Poitiers“...

197 suşi, într'o operă ca Histoire de la concjuQte de VAngleterre par Ies Hormands, procedează la fel, vorbind (întocmai cum va face, mai tîrziu, şi Bălcescu, în mo nografia sa) de prevestiri şi superstiţii populare, care anunţau apropierea nenorocirilor ce erau să se abată asupra Angliei; astfel ni se evoacă apariţia unei co mete, în timpul regelui Harold, ni se povestesc visu rile soldaţilor, înaintea marei invazii, apoi ni se re produc reflexii de ale oştenilor, dialoguri, ca într'o adevărată nuvelă şi — în sfîrşit — chiar discursuri sînt puse în gura eroilor: de ex. Wilhelm Cuceritorul se adresează trupelor sale, printr'o cuvîntare emoţionantă, Ia începutul bătăliei de la Hastings (a cărei desciiere c făcută în tonul şi cu mijloacele pe care Ie vom găsi şi în zugrăvirea luptei de Ia Călugăreni). Amendînd şi completînd, deci, cele spuse la p. 131, accentuez aici şi mai mult asemănările între aceşti doi scriitori. Bălcescu are două feluri de lucrări isto rice (în privinţa stilului şi a metodelor): cele stabilite numai pe rece interpretare a documentelor—cu stilul ştiinţific, chiar arid: Puterea armată la Bomîni, Sta rea socială a muncitorilor plugari—şi Istoria Bomînilor sub Mihai-Vodă Viteazul, caree o povestire avîntată, prezentînd în cea mai mare parte aspecte de roman istoric. Th’erry făcuse acelaşi lucru cu Histoire de la conf/uete de VAnglettere şi cu Recits des temps me^ovingiens —redactînd însă într’un stil mai rece, mai adec vat unei veritabile opere istorice, scrieri cum sint: Considerations sur Phisfoire de France sau Essai sur Vhistolre de la formation et des progres du liersEtat **).

**) Despre unele apropieri între Thierry şi Bălcescu mai vor besc, intre alţii, P. P. Panaitescu, Contribuţii la o biografie a.llt! N; Bălcescu.,. Buc. 1924, p. 153 şi Ion Breazu, Michelet itfH711™1’ CIl,i’ 1935* care totuşi se înşeală cînd susţine, la p. 106, nota 5, că Bălcescu „n’a putut cunoaşte'4 opera lui ThiHistoire du Tiers-Etat,,,căci ea a apărut în 1853“. Multe părţi din aceasta carte apar însă mai întâi în Revue des deux mondes (1846-1850), publicaţie pe care, fără îndoială, istoricul romul o cerceta cu asiduitate.

LUCRĂRI DE ISTORIE LITERARA DE

1. M. RAŞCU

1. AnuarulSocietâţei literare „Gr. Alexandrescu", Nr.l. Focşani, 1920. Rezumate de conferenţe şi note des pre: N. Bălcescu, Eminescu, Vlahută, DobrogeanuGherea, ele. Epuizat. 2. Anuarul Societâţei literare „Gr. Alexandrescu", Nr.2. Focşani, 1921. Rezumate de conferenţe şi note des pre : Prosper Merimee, Em. Augier, Cei doi Dumas, Verlaine, Baudelaire, M. Kogălniceanu, D. Dăscălescu, Al. Macedonski, Bucura Dumbravă, etc. Epuizat. 3. Anuarul Societâţei literare „Gr. Alexandrescu", No.3. Focşani, 1922. Rezumate de conferenţe şi note des pre : Moliere, Augustin Thierry, Octave Feuillet, Contesa de Noailles, Jancu Văcărescu, Conachi, Gr. Alexandrescu, Bolintineanu, 1. Ghica, etc. Epuizat. 4. Anuarul Societâţei literare „Gr. Alexandrescu",No.4, jubilar. Focşani, 1923. Rezumate de conferenţe şi note despre: Moliere, Pascal, Theophile Gautier, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Delavrancea, St. O. Iosif, etc. Epuizat. 5. 32 de opere din literatura romînă. Bucureşti, 1933. Studii şi analize literare despre: Miron Costin, Ion Neculce, Alecsandri, Russo, C. Negruzzi, Odobescu, Duiliu Zamfirescu. 100 lei. 6. Eminescu şi Catolicismul. Bucureşti, 1935. 25 lei. Eminescu şi Alecsandri. Bucureşti, 1936. Epuizat.

199

8. Convingeri literare. Bucureşti, 1937. 45 lei. In pregătire (pentru a apărea în cursul anului curent): Alte opere din literatura romînă. Studii despre: 4 9. Cronica lui Ion Neculce ; „Alcătuiri şi tălmăciri“ de

C. Conachi; Poezii de V. Cîrlova; Poeziile lui I. Heliade-Rădulescu; Al. Russo: „Amintiri", „Cu getări" ; N. Bălcescu: „Istoria Romînilor sub MihaiVodă Viteazul" ; Nuvelele lui C. Negruzzi; Poeziile lui D. Bolintineanu; Poeziile lirice ale lui Gr. Alexandrescu; Epistolele şi satirele Iui Gr. Alexandrescu; „Amintiri din copilărie" de I. Creangă; Poe ziile de iubire ale lui Eminescu; G. Coşbuc : „poetul ţărănimei" şi al naturei; Poeziile lui Macedonski.

** r

A NC

•i..

**5^^u Zm-M'* -.y -

■J

1 I

;

■

1 i i

TIPOGRAFIA „CERNICA" Seminarul Monahal C. 14|937.

;

i <•! ;

■

•i

■

‘

(

'I l

/ ;

TIPOGRAFIA CERNICA SEMINARUL MONAHAL C. 14 937

•r