Cum se dezorganizează învățământul

1

tI.

M.

R A Ş C U

PROFESOR DE LICEU rOST MEMBRU AL ŞCOALEI ROMÎNE ÎN FRANŢA

Cum se desorganizează Învătămîntuî

*

BUCUREŞTI 1933

l OZZZZkS&rr -k

J

r

m.

w

I

$ ţ

} 4 ■

■

i t

I ! t

'

'

I,

»

i

J

I.

M.

R A Ş C U

PROFESOR DE LICEU FOST MEMBRU AL ŞCOALEI ROMÎNE ÎN FRANŢA

Cum se desorganizează învăfămMul UN ASPECT DIN MULTE ALTELE

.

■

* ‘ ■

i

I \

BUCUREŞTI 1933

V.

» ff

!

R

■»

c 01. aug. vm

I

-• ;

*

i

: :

SS>;

li

VRANCEA

. &\

\"Dulli“ Zamfireseu"

*

^£r' ^y-A cu U***.

s? ^0\ • C/^p—

! '!

/

I

; 1 J

f

\

t

Rîndurile ce urmează au fost scrise în luna ianuar a anului şcolar trecut. La începutul lunei ur­ mătoare s’au decretat — după cum se ştie — starea de asediu şi censura, ceea ce m’a făcut Să mă interesez neîntîrziat de condiţiile ce ni se cereau să satisfacem, pentru a putea obţine autorizaţie, în vederea tipărirei unei cărţi. Mi s}a spus. atunci că manuscrisid ar trebui prezentat unui.. Domn Comisar, că el ar fi cetit de un Domn Maior... sau cam aşa ceva. Fireşte că, renunţînd să fac orice demers în această privinţă, dale fiind condiţiile alît de... ispi­ titoare ce ni se impuneau, am renunţat implicit, pentru epoca in care eram gratificaţi cu măsura aceasta de cruntă înăbuşire a cuvîntului liber, la publicarea paginilor din broşura de faţă. Din ne­ fericire pentru înuăţămîntul nostru, ele sînt însă, astăzi, mai de actualitate decît în anul trecut, în urma altui şir de ilegalităţi mai flagrante şi în urma loviturilor repetate pe care Ministerul de Instrucţie a înţeles să le aducă învăţămîntului şi în anul şcolar ce începe.

Public deci acum acele pagini, fără să schimb ceva din ele, căci — încă odată — actualitatea nu a infirmat, ci, din contra, a scos şi mai pronunţat în evidenţă aspectele grave ale lucrurilor indicate în rîndurile ce prezint astăzi cetitorilor. La această expunere, care — în mare parte — rămîne o dis­ cuţie de principii, în cursul căreia se dovedesc ilegalitatea şi primejdia măsurilor luate, am inter­ calat (pe lingă unele fapte ce ilustrează afirmaţiile ce fac, culese totdeauna din cele mai sigure surse) şi cîteva note ce cuprind lămuriri complementare şi trebuincioase argumentărei. Am adăugit, cleasemenea, şi un „Post-scriptum“, in care m’am măr-

4 ginit, doar să trec în revistă o mică parte din ile­ galităţile săvîrşile în acest an şcolar şi care piui în lumină şi mai accentuată considerentele expuseî în conţinutul principal al tucrărei de faţă. Pentruca la noi se obişnueşte a se nega cu seninătate orice fapt ce nu ar conveni să fie cunoscut_ şi pentruca, mai ales, realul pericol ce decurge din masul i arbit rare se tăgădueşte cu îndărătnicie, am fost silit să ating unele chestiuni, care precizate atît cîl e posibil să se facă aceasta — sini in măsura sai indice toată grozăvia situaţiei create, de autoritatea superioară şcolară, oropsitului nostru învăţămînt. Scrupulul de a nu atinge anumite sus­ ceptibilităţi, cu atît mai sensibile cu cît sînt angajate în interese directe, nu trebue să primeze grija de a spune adevărul. Ştiu bine că el „fără mască, printre oameni, lesne nu e priimiiDar nu văd de ce l-aşi deghiza în vre-un fel, cîlă vreme, spunindu-l lămurit, nu urmăresc nici jigniri, nici menajamente, ci numai îndreptarea unui rău pro­ fund. Natural că nu vizez în rîndiirile respective decît pe acele persoane de a căror activitate mi-a fost dat să iau cunoştinţă, dar chiar dacă aşi cu­ noaşte mai puţine cazuri grave decît cele relatate, încă procedarea Ministerului ar trebui să ne dea de gîridit şi remedii drastice şi imediate să se impue, pentru a evita eventuale apariţii şi ale altor cazuride acelaşi gen — care pot fi şi mai primej­ dioase. Căci sistemul adoptai — pentru a satisface interese, şi nu pentru a scuza necesităţi — e cel ce produce relele, pe care in mică parte le desfăşor în paginile acestei broşuri. Toate faptele citate sînt absolut autentice şi ele nu au fost expuse decît după ce am controlat afirmaţiile ce mi sJau făcut şi după ce m’ani convins în mod necontestat de per­ fecta lor veracitate. Cînd am avut cea mai mică îndoială, în această, privinţă, le-am lăsat la o parte, deşi relatarea lor mi-ar fi putut veni în sprijinul unor păreri exprimate. Nume proprii n’am dat mai nicăeri, căci interesează cazurile în. sine, nu per­ soanele.

Am căutat să prezint un istoric succint al ches-

!

1

!

f

5 Hunei, rezumînd părerile pro şi contra ce s’au adus în discuţia destul de vie din ultimul timp. Neur­ mărind nici un scop lăturalnic, ci dorind să-mi arăt o convingere adîncă, asupra unei chestiuni dela rezolvirea căreia atîrnă, după mine, însuşi viitorul Şcoalei noastre, aşi fi mulţumit să pot atrage atenţia spiritelor obiective asupra unei primejdii reale9 care sapă temeliile — destul de şubrede şi fără măsurile arbitrare din vremea recentă — ale Şcoalei noastre, neîncetat lovită de alîţia guvernanţi ce s’au succădat la conducerea ei.

Se vor găsi remedii curajoase şi rădicate, pentru .înlăturarea — atît cît mai e timp — a răului ce ameninţă cultura şi fiinţa sufletească a generaţiilor de mine sau cei conduşi de fatale interese vor fi pus Şcoalei noastre „soroc de săvîrşire?i( Atît cît atîrnă de mine, mi-am strigat revolta încătuşată de luni de zile. Acei pe care îi mai doare sufletul de învăţămîntul nostru, scoborîl prin po- • liticianismul endemic al vremei actuale, să reac­ ţioneze aşa cum conştiinţa le dictează. In ceea ce mă priveşte, sînt oricînd gata sări secumlez, cu orice sacrificiu, în acţiunile lor drepte, pentru a face să înceteze cea mai urîtă criză prin care a trecut vre-odată biata noastră Şcoală.

I

4 oct. 1933 I. M. R.

ţ

■

Profesoarele în învăfămîntul secundar al băeţilor 1 Deşi motivul, care — în acest an şcolar*) — a pro­ vocat discuţii prin ziare, dăinueşte cam de după răz­ boi, luînd în vremea din urmă proporţii ce a'u devenit •extrem de îngrijorătoare, faptul privit în sine şi mai ales în urmările lui abia acum a trezit pro­ teste, urmate de unele apărări îndărătnice. Dar proteste cu aspect de publicitate n’au fost, parerni-se, decît două: acel al D-lui prof. N. Iorga (în Parlament) şi altul, ai colegului I. Frollo, în presă.

Aceasta nu înseamnă că printre membrii corpu­ lui didactic secundar (bărbaţi şi chiar femei) nu ar fi şi alţii care să le împărtăşească. Dar mul­ tora din aceştia, care nu au legături directe cu gazetăria cotidiană, le repugnă orice demersuri în acest sens; unii se mulţumesc să-şi exprime opi­ niile verbal, iar alţii se mărginesc a-şi formula ideile numai atunci cînd sînt siliţi să o facă. Din nefericire, sînt şi foarte mulţi care, datorită pro­ verbialului indiferentism romînesc, s’au revoltat la început, pentru ca mai apoi, cu fatalismul carac­ teristic nouă şi rezumat în formula franceză: „laisser faire, laisser passer“, să-şi însuşească acea stare de suflet care admite orice, ştiut fiind, doar, că „nu se reformează lumea de azi pe mîne“ şi că „obiceiul pămîntului“ nu se poate uşor schimba.

Această nenorocită mentalitate, pe care nu ştiu 1) 1932—1933.

I-

8 cc neam oriental, din cele ce-au avut în trecut legaturi cu poporul nostru, ne-a infiltrat-o atât de organic în simţuri, a încurajat mereu la noi toate încălcările flagrante ale legilor, toate abuzurile şi chiar toate crimele. îmi aduc aminte de cuvintele unui orator francez, pe care-1 ascultam, acum cîţiva ani, vorbind despre noi, la o întrunire publică din Pa­ ris. Ei bine, ceea ce-1 mira în grad extrem pe acest vorbitor, care vizitase de curînd ţara noastră, era temperamentul Ronunului, entuziast la început, apoi degrabă căzut în indiferenţă. „Se întâmplă o nelegiuire nemaipomenită;, o sftdare a dreptăţei; lumea strigă, se agită — şi apoi calmul revine cu viteză. Totul intră în matca nepăsărei. Romînul se mulţumeşte să dea din umeri şi.... să se obişnuiască". Indiferent de tendinţele personale ce voia să ilustreze acel orator, constatarea sa era de­ parte de a fi neadevărată. Creangă o spusese de mult, sub o înfăţişare mai glumeaţă şi mai pito­ rească.

Se putea să facem excepţie, măcar de data aceasta, dela clasica noastră linie de conduită? Cu­ vintele D-lui Iorga din Senat, prin care atrăgea atenţia asupra consecinţelor grave ale unor măsuri ilegale, poartă, în stenogramă, la sfîrşitui consta­ tărilor penibile ce exprimă, menţiunea: „ilaritate" şi aceasta la ambele sale intervenţii în acest sens.

Iată cum priveşte „maturul corp" unele probleme vitale nu numai pentru şcoala romînească în spe­ cial, ci pentru formarea sufletului unei generaţii.

Pe de altă parte, articolelor limpezi şi convingă­ toare ale D-lui Frollo li s’a răspuns, ignorîndu-se principale părţi din argumentare, sau recurgîndu-sc la insinuări, ironii, care trădau un ton agresiv şi oarecum ameninţător. Evident prea eram obişnuiţi eu toţii să nu reacţionăm la nici o nedreptate şi sa acceptăm orice, cu' frunţile abătute. Nu poate fi socotită decît ca o sfruntată îndrăzneala a spune adevăruri neplăcute celor interesaţi. De aceea ma aştept ea şi aceste rînduri să trezească reacfnim similare. Gravitatea faptului în sine nu va putea chip, sdruncinată prm deplaînsă fi, în nici un

!

I

9 sarea chestiunei sau prin glume, căci ilegalitatea şi primejdia rămîn, oricum ar căuta unii să le explice sau să le acopere.

Dela început ţin să afirm că nu am intenţia să jignesc pe nimeni, cîtuşi de puţin, prin rîndurile ce urmează. E de prisos să spun că nu vreau să extind constatările şi reflexiile mele la absolut toate cazurile din aceiaşi categorie. Totdeauna sînt ex­ cepţii — şi onorabile excepţii, cum se spune — în orice „ansamblu” de împrejurări. Aşa dar, fără în­ doială că indignările, dacă se vor produce, vor fi din tabăra acelor persoane care au de menajat anumite interese, atinse de afirmaţii ce pot răni suscep­ tibilităţi devenite cu atît mai sensibile, cu cît în­ călcarea unor dreptuK reale, săvîrşite ide ele, este mai accentuată.

Convingerile insă mi le voi spune fără reticenţă şi voi căuta — atît cît e cu putinţă pe această cale a tiparului — să pun principalele puncte pe i. Căci absolut toate nu se pot pune, din motive pe care cetitorul neprevenit le va sezisa in cursul acestor pagini, care nu ipot fi nici o succesiune de picanterii sau de scene amuzante, dar nici — pentru scrupule inoportune — nu pot renunţa să prezinte, măcar o parte din penibilul adevăr.

Cele ce urmează nu sînt rezultatul unei anchete sau a unor cercetări ad-hoc, ceea ce nu înseamnă că-mi lipseşte documentarea trebuincioasă în ma­ teria ce tratez. Neavînd însă nici timpul disponi­ bil, pentru culegerea tuturor informaţiilor şi repugnîndu-mi şi procedeul, cînd e vorba de ali­ mentat un atac, mă voi mărgini la cazuri, întîmplător auzite, dela oameni, însă, demni de toată încrederea.

Sînt absolut convins că dacă aşi fi vrut să adun „material” dela toate şcolile din Capitală şi dela mai multe din provincie, realitatea s’ar prezenta — din numeroase puncte de vedere — mult mai gravă decît cum o voi expune, după destule exem­ ple ce ocazional am putut culege.

In al doilea rînd, trebue să arăt că, nefăcînd nici într’un fel politică şi nici avînd gîndul de a

35T

10 o face, expunerea mea nu va trebui să fie interpretată ca un act de ostilitate faţă de Ministerul de Instrucţie. Nu atac persoane, care îmi pot fi simpatice în chip1 deosebit, ci sistemul în sine, indiferent în ce „oficină" a fost ticluit şi pus în aplicare. Dacă alt partid sau persoană l-ar fi con­ tinuat, patronat ori creat, atitudinea mea ar fi fost absolut aceeaşi. Şi cu atît mai puţin voi vorbi „pro domo". Străin, dela începutul carierei mele, de orice tendinţă de „acaparare", de care sînt învinuiţi, de obicei, pro­ fesorii, nefigurînd decît foarte rareori în comisii de examene particulare şi, pînă acum, niciodată în cele de bacalaureat, n’am protestat în nici o ocazie în contra unei stări de fapt care mi-a rămas tot­ deauna indiferentă. Nu sînt „lezat" de loc, în inte­ resele mele materiale, de măsura pe care o desaprob. Mobilul intervenţiei mele este deci de ordin absolut obiectiv. N’am vrut să fiu considerat, prin tăcerea mea, drept complice al unei stări die lu­ cruri echivoce şi care în anul acesta, mai ales, a devenit mai mult decît alarmantă, şi de aceea am crezut necesar să-mi spun cuvintul modest; nu pen­ tru a lua apărarea colegului Frotlo, care a arătat că ştie să se apere singur, şi nici din dragul de a polemiza cu persoanele care s’au simţit vizate de protestul său_ — deşi voi fi silit să discut afir­ maţiile lor, dela care voi porni în argumentarea mea. Nici ca un omagiu pentru aceste persoane, nu înclin a crede că le voi convinge vre-odată. Dar aceasta are mai puţină importanţă. Dorinţa mea e de a lumina pe cîţiva cetitori nepreveniţi, care pot avea o înţelegere necompletă a unei chestiuni ce a fost, cred, cunoscută trunchiat, din cauza unor pledoarii prea subiective.

Nu voi întreprinde o expunere pur teoretică. Voi rezuma, foarte pe scurt, faptele şi voi analiza apoi argumentele ce aduc, în două articole de ziar, două D-ne profesoare, probabil „Ies porte-parole" ale co­ legelor lor, atinse de protestul adversarului. Nn mă îndoesc că D-nele ardoare ale acelor rîn duri, avînd în vedere spaţiul parcimonios al unei gazete’, şi-au

m

11 selectat cu multă atenţie argumentele şi nu au exprimat decît pe acele mai importante, acelea care sînt, oarecum, cvintesenţa dovezilor şi a îndreptă­ ţirilor ce ar fi putut exprima. Diseutîndu-le, în cîteva cuvinte, pe fiecare, vom vedea la ce se reduce „dreptatea" cauzei ce apără şi, adăugind apoi cîteva considerente proprii, vom putea îmbră­ ţişa chestiunea în toată gravitatea ei care, inten­ ţionat, s’a căutat să-i fie scăzută.

In cel dinţii articol al său (Universul, din 29 sept. 1932) D-l I. Frollo, se ridică împotriva călcărei de lege făptuită, pe o scară întinsă, prin numirea de profesoare, mai înlîi în examenele de bacalaureat pentru băeţi şi apoi în chiar învăţămîntul secundar al aceleiaşi categorii de elevi. Nici­ odată, ca în luna septemvre a acestui an şcolar, nu s’au petrecut la Ministerul de Instrucţie mai multe călcări de lege2). Numiri de profesoare la liceele de băeţi s’au mai făcut şi sub precedenta guvernare ţărănistă — şi sub alte guvernări, adaug eu — dar într’o proporţie mai redusă; urmările lo­ cale au fost totdeauna triste.

D-l lorga a făcut lege, în 1931 (art. 35, al. 2), prin care se pune capăt acestui abuz. Dar legea a rămas numai pe hîrtie. Siluirea ei e dublă, ba cliiar triplă, căci art. 83, al. 3 „nu admite detaşarea decît pentru ca imul clin soţi să fie adus în loca­ litatea in. care celalt soţ îşi are funcţiunea la stat şi numai pentru a suplini catedrele bugetare legal: mente constituite şi aflate libere“. Călcările de lege ale Ministerului de Instrucţie s’au ţinut lanţ, cînd, în acest an, s’a adus întrJo localitate, la un liceu de băeţi, o fată (deci o călcare de lege), fără deci să se aducă o soţie în localitatea bărbatului (a doua nesocotire a legei), şi nu la o catedră bu­ getară, ci la ore luate din catedra legal cuvenită

P

2) E vorba de anul şcolar 1932—33. Autorul articolului n a prevăzut ce era să se întîraple în vara şi toamna anului 1933.

r 12

i

I

altor profesori sau la ore... căutate cu luminarea (a treia ilegalitate). Acest început poate crea un sistem primejdios, „prin instalarea femeilor în învăţămintul băeţi!or“. La examenul de bacalaureat din toamna trecutăs) s’au numit elemente femi­ nine destule, chiar în licee unde nu se prezentau decit băsţi şi nici măcar cu scuza că nu s ar fi găsit profesori pentru acele locuri1). Mai mult. legea bacalaureatului prevede — pe lingă unele lucruri, în sesiunile de toamnă, mai ales, inaplica bile — o menţiune, din care reese că ar trebui să fie, în comisiile de examinare pentru bacalau­ reat, măcar un profesor ţdela liceul de unde provin candidaţii. Autorul dă o pildă, dintre altele, a unei comisii în care nu a figurat însă nici un profesor al candidaţilor prezentaţi; în schimb, printre exa­ minatori, erau două profesoare. In alte locuri, con­ trar prevederilor ari. 21, al. 6, au fost numiţi ca examinatori în astfel de comisii profesori de şcoli comerciale sau normale şi totuşi..., după biata lege călcată, membrii comisiunilor examinatoare trebuiau traşi la sorţi (dintre cei în drept,bine înţeles). Au­ torul închee, arătînd factorii politici variaţi care au colaborat la efectuarea acelor numiri.

In al doilea articol (Universul, din 10 decemvre 1932), acelaşi autor constată urmările penibile ale acestor măsuri — ce erau de prevăzut — şi pe care însuşi Ministerul de Instrucţie le recunoaşte indi­ rect, cînd a dat prin Inspectorat ordinul cu Nr. 27.094, din 12/XI 1932: „Se pune în vedere şcoalelor de băeţi ca să ia măsurile necesare ca D-nele şi D-rele profesoare să poarte în clasă şorţ de co­ loare închisă, dcslul de lung şi larg, pentru a nu-i (sic) stînfeni mişcările corpului şi braţelor<( (sic).

Prin această dispoziţie se reglementează o vădită călcare a prevederilor legale. Art. 35 din vechea lege a invăţămîntului secundar (1928) îngădue, în 3) 1932.

4) A se vedea, în această privinţă, pentru ilegalităţile săvîrşile şi în iunie 1933, articolul judicios al D-lui P.' I Teodorescu, din Adevărul de joi 28 iulie 1933.

I

!

4i i

13 anumite împrejurări, să intre persoane de sex fe­ minin ca profesoare în liceele de băeţi, la cursul inferior. Legea D-lui lorga, din 27 iulie 1931, pro­ mulgată în Monitorul Oficial Nr. 96, din 22 april 1932, sună aşa (art. 35, al. II): „In gimnaziile şi liceele de băeţi, corpul didactic va fi format nu­ mai din bărbaţi”. Deci nu se pot tolera femei in asemenea şcoli, nici măcar la ci. /. Ministerul, dînd circulara de mai sus, se complace în ilegalităţile săvîrşite şi chiar le reglementează. Ele n’au nici scuza necesităţei. Băeţi buni şi care mor de foame s’ar fi găsit oricînd1, pentru a fi numiţi. Explicaţia acestor călcări de lege trebue căutată în purul favoritism. „Şi încă ce favoritism!”... Autorul a fost zece ani de zile profesor la Seminarul peda­ gogic din Bucureşti. Dintre sutele de candidate, uncie cu reale aptitudini didactice,; n’ar fi reco­ mandat pe nici una pentru învăţămîntul băeţilor şi e de regretat că au trebuit să-şi facă practica la o şcoală ca aceea. „La noi şi în special la Bucu** reşti, este o nenorocire morală menţinerea per­ soanelor de sex feminin în liceele de băeţi”. D-l lorga, în urma relatărilor ce i s’au făcut, „a oprit în mod absolut prezenţa fetelor ca profesoare” în aceste şcoli. Cîndi, astă toamnă, s’a protestat la Minister în contra numirilor nelegale, care totuşi au continuat, s’a răspuns că s’ar produce „o pertur­ bare socială”, dacă s’ar reveni asupra detaşărilor deja făcute. Totuşi, prin circulara dată, Ministerul recunoaşte indirect o perturbare mai gravă. Nu pentru „a nu stînjeni mişcările corpului” se ordonă profesoarelor să poarte şorţ. Imaginaţia elevilor, pervertită la mulţi de lectura unor anumite publicaţii, confiscate zilnic, va continua să lucreze şi după aceste măsuri. Să nu înmulţim posibilităţile de agravare ale acestei plăgi, p>înă la remedierea ei.

Autorul închcc, exprimîndu-şi speranţa că se vor găsi, poate, persoane, care să prefere revenirea asupra măsurilor ilegale „decît îndîrjita persistenţă”.

In al treilea articol * (Curentul, din 29 decemvre 1932), care e o reluare a temei din cele anterioare, in urma unei apărări feminine — D-l Fr. constată i

-

■ ■'

14 că chestiunea de mai sus nu se, poate discuta teoretic, „cît timp avem legi, care reglementează orice numire în învsăţămînt". In rezumat: a) Nu­ mirile de profesoare în şcolile secundare de băeţi sînt ilegale; b) Prin aceste numiri, s’au încălcat drepturile reale ale unor băeţi merituoşi şi săraci, c) Ilegalităţile comise pornesc din favoritism. Pro­ blema morali ţaţei trebue să primeze. Chiar dacă legea nu s’ar opune, nu trebuesc numite lomei în învăţămîntui băeţilor, din motive care ar fi să se arate, împreună cu faptele pe care se bazează, în şedinţe secrete ale Parlamentului, în caz cînd vre-un Ministru ar vrea să prezinte un proect de lege, în sensul mai sus pomenit. Autorul nădăj­ duia că, atrăgînd.u-li-se atenţia asupra pericolului, unele profesoare ar imita exemplul camaradelor, care au renunţat, din delicateţă, a lua pînea cu­ venită colegului sărac îşi a fi „obiectul analizei, al glumelor, al poreclelor şi al conversaţiilor atîtor elevi cu mintea plină de glndurile cele mai urîte“.

In orice caz nu se aştepta să se neglijeze, de cei ce discută chestiunea, latura ilegalităţei, să se treacă uşor asupra laturei etice a problemei şi să se afirme că la un obiect, dintre cele douăzeci pre­ date de profesoare, cîteva fete ar eşi din Univer­ sitate mai bine pregătite decît cîţiva băeţi. Au­ torul citează exemple, care ar dovedi că acest ar­ gument nu e de loc întemeiat şi sfîrşeşte scoţînd în evidenţă oarecare doză Ide sfidare în întîmpinările ce s’au adus expunerei sale.

Aceste întâmpinări au apărut în ziarele Curentul (21 decemvre 1932) şi Calendarul (22 decernvre 1932). Să vedem la ce se reduce argumentarea autoarelor acelor articole, în care îşi apără cauza şi drepturile ce le-au fost contestate.

Prima trece foarte uşor peste chestiunea atît d,e importantă a ilegalităţei. Desigur, o ilegalitate mai mult sau mai puţin ce poate „conta“ într’o ţară unde ea, adesea, domneşte. Totuşi, pentru a nu neglija cu desăvîrşire această latură, se susţine

!

\

15 că degeaba ne agităm, cită vreme... „spărtura se făcuse", fiind „cîţiva ani de cînd funcţionează regu­ lat, fără daună pentru nimeni (sic), mai multe profe­ soare la şcoale comerciale şi la liceul de apli­ caţie al Seminarului pedagogic". „Fără daună pen­ tru nimeni?“. Se va vedea, în cele ce urmează.

Savuraţi însă logica argumentărei. Deoarece au mai funcţionat profesoare în învăţămîn tul băeţilor, în­ seamnă că nu trebue să se protesteze în contra a numeroase alte cazuri similare prezente, deasemenea bazate pe călcarea legei, ca şi în mai toate împrejurările din trecut, căci şi profesoarele (toate!) numite înainte de 1928, ca şi cele numite la cursul superior, după acea dată, ca şi tocile cele numite în acest an (1932—33) la şcolile de băeţi, au func­ ţional şi funcţionează prin nesocotirea dispoziţii­ lor clare şi categorice ale legei. Primejdia creărei precedentului este, la noi, mai vie ca în orice altă ţară, căci pe un precedent nenorocit se bazează oricînd — ca şi cum acesta ar crea un drept — acel ce vrea să acopere sau să motiveze un act arbitrar5).

I

5) Ştiu că se susţine, de cei care au prezidat la aceste culcări de le ge, cum că ,,deslegarea“ li s’a dat de către Contenciosul Ministerului, care a stabilit că prevederile legale nu sînt nesocotite prin aceste numiri, cită vreme e vorba doar de profesoare utilizate, suplinitoare sau detaşate, nu de titulare.

Eu aşi întreba, însă, pentru ce se consultă Contenciosul în această privinţă, ca şi cum ar ii vorba de o problemă juridică extrem de dificilă şi nu se cer lămuriri legiuitorului însuşi, care trăeşte în. carne şi oase şi care poate arăta ce a înţeles prin textul său de lege.

Sînt convins, date fiind şi intervenţiile ulterioare ale D-lui Iorga — căci de D-sa este vorba — că textul său nu poate fi, nici intrăm caz, susceptibil de o astfel de interpretare tendenţioasă şi subiectivă. După consumarea unor ilegalităţi, alte tertipuri nu se pot găsi pentru a le acoperi sau scuza!

Dar ca dovadă că nici'Însuşi Ministerul nu se poate prevala oricînd şi faţă de oricine de un argument ca acesta, e că la interpelările şi întrebările din Senat nu s’a invocat astfel de scuză inabilă’ care — de altfel — cade dela sine, cîtă vreme băeţii, ce au toate drepturile asupra locui’ilor ce li s’au re­ fuzat, există în mare număr şi au rămas fără ocupaţie. Şi ca să se vadă cît preţ pune însuşi Guvernul, în alte

H

16 Şi apoi cînd se vorbeşte de „detaşarea“ şi J}utilizarea" numai a cîtorva profesoare în liceele de băeţi, se afirmă — îmi place a crede că din ne­ ştiinţa ştiinţă — o-------------------neexactitate.

--Spun C--------—oefo aceasta, deoarece eu — | însumi, fiind un om căruia nu-i place a privi în curtea vecinului, am crezut pînă' în timpul din urmă .că, în adevăr, e vorba de cazuri excepţio­ nale, de cîteva numiri şi am auzit aceasta şi dela alţii:, care erau convinşi că nu pot exista decît 2 3 cazuri de acest fel. „Dar cînd am privit în juru-mi şi-am văzut că e o boală“, o boală adine înrădăcinată la noi, mi-am dat seama că a tăcea înseamnă a aproba — şi aceasta nu mi-o puteam impune, cîtă vreme cunoşteam, şi încă nu în toată desfăşurarea lui abuzivă, tristul adevăr. „Nu e vorba de numiri lde£initive“ ? Ba da. S’au făcut şi asemenea nu­ miri, în provincie.

Mi se va obiecta că de astfel de lucruri nu poate fi răspunzător guvernul actual, căci numiri de acestea nu s’au făcut în toamna trecută (1932).

Chestiunea e indiferentă pentru expunerea mea, cîtă vreme prin aceste rînduri nu urmăresc să atac un anume guvern sau un anume partid, ci să în­ fierez toate abuzurile săvîrşite în dauna invăţămîntului, indiferent de autorii lor. Căci şi acele nu­ miri, chiar siib egida legei dela 1928, au constituit un abuz, deoarece prin acea lege se tolerau astfel de acte numai în cazul cînd ar lipsi bărbaţii doritori de a ocupa locurile respective. Or, cred că nimeni n’ar putea susţine în mod serios că asemenea nu­ miri s’au făcut din lipsă de elemente bărbăteşti, şi nu din motive de altă natură, care au avut întîietate şi la ilegalităţile dela începutul acestui an şcolar. împrejurări, pe holărîrile Contenciosului, iată ce spunea, în şedinţa dela 14 fevruar 1933, însuşi D-l Ministru de Finanţe, în' plină Cameră, ca răspuns unui deputat ce invocase un astfel de aviz: „D-l Ministru de Finanţe spune că D-sa ştie cum se dau avizele la Contencios. Vă pol: aduce mine oricîte avize pro şi contra vreţi" (citat după ziarul Uni­ versul) .

!

1

I

17 Şi, de altfel, pentruee, la inaugurarea actualei acti­ vităţi şcolare, nu s’a procedat la transferarea, în şcolile unde aveau dreptul să funcţioneze, a acelor elemente numite titulare la instituţii, în care — cel puţin acum — nu au nici o îndreptăţire legală să-şi continue activitatea?6).

Dar se uită că mai sînt şi suplinitoarele, de care nu sc pomeneşte în nici unul din cele două articole (deci elemente care nu sînt nici „detaşate", nici „utilizate") şi care ocupă locuri cuvenite băeţilor, fără titluri superioare celor ale lor, şi totdeauna, dacă e vorba să luăm în consideraţie şi legea, fără drepturi — pur şi simplu; elemente feminine care n’au nici examenul de capacitate şi nici Seminarul pedagogic, de multe ori. înainte de război, pentru licenţiaţii cei mai distinşi, era atît de greu să se obţină o suplinire de catedră, chiar în provincie (nu mai vorbesc de Bucureşti, unde lucrul era aproape cu neputinţă), —• iar acum, aceste locuri, chiar din Capitală, se capătă uşor, după prealabile stăruinţe, de persoane feminine, dintre care unele abia şi-au isprăvit studiile universitare, neavînd nici măcar un an de practică in învăţămînt şi care nu au — ca şi alte camarade ale lor, chiar posesoare de titluri complete — nici un interes puternic de a locui în Bucureşti, dar pe care mirajul Capitalei le atrage, deşi în centrele regionale de unde vin ar avea şi biblioteci, şi seminar ii pedagogice şi alte înlesniri didactice la îndcmînă. N’ar avea însă, probabil, atracţiile, prilejurile de distracţii, ca să nu mai vorbesc de alte perspective, pe care se vede că le oferă cu dărnicie oraşul lui Bucur7).

( \ ;

6) In timpul din urmă mi se spune că s’ar fi admis prin lege ca profesorii dela şcolile desfiinţate să poată fi înca­ draţi (deci definitiv numiţi) la orice şcoli, de orice categorie şi din orice oraş. Ergo...

7) Una din aceste persoane, care deţine — în calitate de titulară — o catedră intrăm centru cultural regional, motiva, nu de mult, într’un cerc de cunoscuţi, detaşarea ei la Bucu­ reşti, prin faptul că se plictisea in oraşul ei de origină, care e „cu desăvirşire lipsit de vieaţă".

Dealtfel, intenţia — larg încurajată de oficialitate — a unora din aceste elemente e mai mult decît evidentă. Nu2

___

I

k

18 Dar la urma urmei, ce importanţă prezintă eticheta rea ilegalităţei, cită vreme legea actuala nu admite femei în învăţământul băeţilor sub nici un motiv şi în nici o calitate (căci dacă legiuitorul s ai fi gîndil la unele tolerări, ele ar fi /osf formulate). Şi de altfel primejdia — pe care o voi arăta în partea a doua a acestei expuneri — este absolut aceeaşi, fie că e vorba de suplinitoare, de detaşate, de uti­ lizate sau de titulare, între care elevul nu face nici o deosebire. mai aşa se explică tendinţa lor îndărătnică de a li numite sau detaşate la şcoli de băeţi — cînd şi la acele de lele s’ar putea găsi, după metodele in cinste la Ministerul de In­ strucţie, orele necesare pentru- satisfacerea _ competiţiunilor.

Dar cancelariile acestor şcoli n’ar prezenta, probabil, inte­ resul celor ale şcolilor de băeţi, atunci cînd ţii să urmăreşti, cu orice chip, anumite scopuri. Şi de ce să ne ascundem după deget? Aceste tendinţe apar clare din atitudinea multora.

Una din aceste persoane spunea satisfăcută, într’un cerc de prieteni, la auzul vestei că a fost numită la un liceu de băeţi: „Dacă nu m’oi mărita nici în acest an, nu mă mai mărit, niciodată".

Această tendinţă — chiar nemărtarisită — e vizibilă pentru multe din ele, atât la şcolile de băeţi din provincie, cît şi la acele din Bucureşti. Aşa se pot explica unele veritabile „flirturi" prin cancelarii, cu „chihotiri" pe la colţuri, „fa­ soane" studiate şi fel de fel de „minauderies". Tot aşa se explică atîtea şi atâtea alte împrejurări... La unele şcoli, Di­ rectorii galanţi expun, în Anuarele ce fac să apară, fotografiile unor profesoare, nu numai în grup, ci chiar în medalion, în ţinută cît mai avantajoasă, iar cînd alţi Directori nu întrebuinţează aceste procedee utile şi cava­ lereşti, unele profesoare nemulţumite nu uită să-şi expue chi­ pul în vitrina celor mai centrale ateliere fotografice, în ati­ tudini studiate de „femee-vamp." Am avut prilejul să foiletez, nu de mult, mai bine de 150 Anuare de ale şcolilor secun­ dare de toate categoriile, pe ultimii 8—9 ani. Din studiul, chiar neamănunţit, al tablourilor corpului didactic se poate uşor constata (eu am numărat 11 asemenea cazma) cum unele profesoare dela şcolile de băeţi, înţr’un an sau doi dela nu­ mirea lor, reuşesc să se mărite cu profesori dela aceeaşi ■şcoală. Cînd acest lucru nu se întâmplă, se găsesc profesoare care se mulţumesc cu mai puţin. Una s’a căsătorit cu un pedagog al şcoalei la care preda, iar alta... chiar cu un elev al său. Cazuri absolut autentice — în sine, fără în­ doială, de loc reprobabile, dar se va conveni că şcolile noastre nu pot avea menirea de a servi drept teatru al unor ' asemenea desfăşurări de tendinţe.

L

19 Necesitatea detaşărilor în anumite cazuri exista şi înainte de război. Dar pentrucă, în acelaşi timp. exista parcă pe atunci şi mai multă omenie şi mai puţină voluptate cinică de a încălca prescripţii le­ gale categorice, nu se puteau admite prea uşor abu­ zuri flagrante — şi elementele respective, cu toate nevoile lor imperioase, nu aveau decît să se resem­ neze şi... să aştepte. Odată cu Romînia Mare, au crescut însă şi competiţiunile şi îndrăznelile, ca şi tot soiul de favoritisme. Cu sfidarea oricărei pre­ vederi a legilor, se admite şi se acordă totul, cind interesul politic sau personal o cere. Şi acest interes, mai ales astăzi, nu cunoaşte margini şi nici un scrupul nu-1 poate opri.

Se iau ore din catedrele bugetare ale profesorilor obligaţi (pînă la douăzeci de ani de activitate în învăţămînt) să predea cincisprezece ore, cel puţin, pe săptămînă, lăsîndu-i, în acest fel, numai cu două­ sprezece, pentru ca diferenţa de trei să fie dată pro­ tejatelor, care obţin alte şase ore, în alte... două licee.

Materiile acordate nu interesează totdeauna în cel mai înalt grad. Se oferă, aceloraşi persoane, şi încă în plină Capitală, ore de'Şt. Naturale şi de Chimie, sau de Romînă, Istorie şi Geografie, deşi fiecare din ele are ca specialitate numai unul din obiectele ce predă. Se găseşte, de ex., la o Şcoală comercială, o profesoară suplinitoare de Franceză, care are ca specialitate Germana şi Romîna, sau alta care predă tot Franceza, deşi e specialistă în Ştiinţele fizicochimiee. O absolventă... a Şcoalei de menaj din Viena se numeşte, acum cîţiva ani, suplinitoare de Franceză şi Germană, la un liceu de băeţi clin Dobrogea. La alt liceu similar din Ardeal, găsim — tot pe atunci — o profesoară care predă Matematica, Romîna şi...

Gimnastica, iar alta, specialistă în Geografie, a predat Limba romînă. La alt liceu, tot din acea provincie, o profesoară preda Matematicile la clasele I—V, Fizica la cl. III'şi... Caligrafia la cl. I, iar la un gimnaziu de băeţi, tot din Ardeal, profesoara de Gospodărie dela şcoala de fete preda Istoria şi Şt.

Naturale.

20 Exemple de acestea — şi nu numai pentru anii trecuţi — s’ar mai putea da nenumărate. Aşa dar nu o absolută nevoe ca cineva să fie numită la materiile în care e abilitată. Mai mult. Se numesc, in şcolile de băeţi, profesoare la obiecte la care un elementar bun simţ ar arăta că locul lor nu e acolo. ^_u fost şi sînt profesoare care predau Ştiinţele rsaturale la cursul superior de băeţi, deci şi in cl.

VII, unde programa analitică indică, între alte chestiuni de tratat: Fecundaţia, Embrion, înveli­ şuri foetale, Uterus, etc. Mai putem adăugi că nu o singură dată aceste profesoare se întîmplă să fie tinere Domnişoare. Dar acest lucru nu înseamnă mult, faţă de altele ce s’au petrecut deasemenea în binecuvîntatul nostru învăţământ secundar: în anii din urmă au fost, în provincie, Domnişoare care predau... Higiena, în clasele IV şi VIII de băeţi, după vechea programă (anii 1925—26 şi 1926—27), iar mai de curînd, în cl. VII. Trebue să adaug că programa prevede pentru ultima clasă dela liceele de băeţi, la acest obiect şi un capitol despre... boalele venerice! Şi pentru ca abuzurile şi cinismul autorităţii şco­ lare superioare să nu se oprească aici, e bine să se ştie că au fost numite, în trecutul apropiat*), pînă şi profesoare de Educaţie fizică în şcolile se­ cundare de băeţi — şi nu numai la primele clase9).

Alteori se iau cele cîteva ore ce prisosesc unui profesor (încă odată — eu nu am de acestea, deci nu-mi apăr propria cauză) şi care :— după ani de zile — vin ca o meritată răsplată, pentru multe elemente muncitoare şi capabile, ce se sbat în nevoile vieţei şi care, în mod cinstit şi legal, pot tinde a-şi 8) Şi chiar în anul şcolar actual.

9) Despre catedra de Gimnastică suplinită, la un gimnaziu de băeţi, de două femei în curs de un an, şi de cea de Mu­ zică — suplinită de profesoara de Gimnastică, Directorul însuşi spune, în Anuarul său: „Educaţia fizică şi Muzica, în anul acesta, au avut parte de o soartă maşteră".

Se arată cum o D-nă, maestră de Gimnastică Ia acel Gimnaziu, după două luni ..a trebuit să renunţe" la ore.

Constatarea cred că e destul de elocventă.

.

A

i ' 21 asigura existenţa, lucrînd cu rîvnă, în casa lor. Tot astfel li se răpesc ore dela clasele paralele extra­ bugetare (nu am nici de acestea — deci nu mi s’a luat mie personal nimic) prin strădania lor înfiin­ ţate şi din iniţiativa lor create şi care sint o bine­ venită şi modică răsplată pentru unii, în aceste vremi de scumpete şi de scăderi sălbatece şi con­ tinue ale salariilor. .

Mi se va spune că aceste calamităţi ating şi pe femei. Foarte just. Şi cred că nimeni nu va avea nimic împotriva faptului ca profesoarele să ia, din astfel de cauze, oricît de multe ore se pot imagina — însă în şcolile lor. „Peste... şcoala noastră nu ne pare bine să se lăţească", aşi vrea să adaug, pa;rafrazînd pe Miron Costin, deşi îmi dau seama că nu se va găsi un singur element feminin, din cele interesate în cauză, care cu imparţialitatea Vizirului din tabăra dela Nistru să răspundă: „Drept ai grăit".

Principalul lucru care trebue reţinut şi care nu se cunoaşte de publicul mare este, aşa dar, că numărul profesoarelor în învăţămîntul secundar al băeţilor e, în toată ţara, mai ridicat decît se poate închipui, iar în Bucureşti el atinge proporţii care trădează abuzul cel mai necruţător. Nu vorbesc nuraaidecît de şcolile comerciale, aceste... colonii ale învăţămîntului nostru, unde se trimet — de cîţiva ani şi in mod sistematic — toate solicitatoarele îndărătnice, agresive chiar, toate elementele feminine greu de „cazat" aiurea sau care vor să-şi creeze, cu orice chip, un drept cîştigat asupra învăţămîntului din cutare oraş. Începutul se face adesea prin aceste năpăstuite şcoli de băcţi, unde „cei în drept" (ce ironică numire!) au grijă să detaşeze, sau chiar să transfere, în respectabil număr, elementele feminine stăruitoare şi neobosite, fără să se ţină seamă de interesul real al instituţiilor respective, sau de drepturile nesocotite ale candidaţilor băeţi, rămaşi pe dinafară. Şi s’a putut totuşi susţine, cu sînge rece, că aceste numiri au fost făcute „fără daună pentru nimeni". E cazul să se spue că „sătulul nu crede celui flămînd". Ce ştie sau ce vrea să ştie comoda apărătoare a practicelor şi răsbătătoarelor

22

~ .P f5 1111 din pricina lipsei de locuri, ci pentru a î sau nesocotit în mod arbitrar > sfintele lor rep uri apărate de lege. Cunosc profesori capabili ?*ac . vreme îndelungată, în fundul provinciilor, ara putinţa de a nădăjdui cîndva o deplasare mai ~ mer^ată desigur, după un stagiu atît de răbdător, în depărtate meleaguri. De unde să aştepte ei salvatoarea transferare, cînd calităţile lor neafişaţe nu impun şi cînd, iarăşi în majoritate, nu au putinţa să întreţie atotputernice relaţii? Alţii, originari din Capitală şi locuind aici, candidaţi la aceleaşi posturi ce li se cuvin, tineri cu însuşirii strălucite şi cu titluri şi care ar fi primit bucuroşi un locuşor oriunde, au fost sistematic înlăturaţi.

Cunosc cîţiva din aceştia, publicişti distinşi, ele­ mente cu vocaţie subliniată pentru învăţămînt, însă fără sprijin politic, fără calităţile de insinuare şi răsbatere ale unor camarade de ale lor,* a căror influenţă, bazată pe anumite însuşiri („astfel ţi-este sexul, nu e vina ta‘c, vorba lui C. A. Rosetti) ,in mod fatal nu puteau să le aibă, şi care au fost în»* lăturaţi cu cinism, răspunzîndu-li-se, la protestele lor îndreptăţite, de către înalţi demnitari ai Minis­ terului cărora se adresaseră, în desperare de cauză: „aveţi titluri, clar n’aveţi nici un. drept“. Şi astăzi* mulţi din aceştia, cu hainele uzate, în prada desnă;dejdei, înmulţind numărul şomerilor, rătăcesc pe străzile Capitalei, în căutarea unei ocupaţii, care sa le asigure existenţa chinuită şi batjocorită cu voinţa de puternicii zilei. Iar în vremea aceasta, fericitele lor camarade — dintre care nici una cel puţin m Bucureşti, n’ar fi rămas în mizerie daca nu ar ţi fost plasată — îşi etalează blănurile scumpe prin cancelariile şcolilor, al căror acces le-a fost inter# solicitatori bărbaţi, deşi locurile uzurpate loi atîtor li se cuveneau.

Protestele verbale ale tuturor au rămas fără urmări.

In ţara noastră nimeni nu se mai emoţionează de nimic. Unii din cei nedreptăţiţi au cautat sa dc

\ i

I

(

23 alarma prin gazete. Li s’au închis porţile şi aici. „Asociaţia profesorilor", după cîte ştiu, n’a pro­ testat energic şi repetat, în această privinţă, iar „Asociaţia licenţiaţilor", nici ea, n’a' ridicat un pro­ test unitar. Şi atunci ilegalităţile şi-au urmat cărarea în tihnă, abuzîndu-'se de acel indiferentism, carac­ teristic neamului nostru, care tolerează orice, odată potolit primul acces de revoltă.

Aşa se împinge la anarhie o generaţie şi aşa se ucid în suflete cele mai curate şi mai tinere aspiraţii, înfrînte de bunul plac al celor chemaţi să facă dreptate.

Ce să mai vorbim de un caz elocvent ca acela al unui profesor din Rîmnicul-Vîlcei, care după o activitate utilă, de o vieaţă, închinată Şcoalei, după studii şi lucrări, îşi vede cererea de transferare la Bucureşti respinsă, în timp ce atîtea alte cereri, semnate de nume feminine ce aparţineau, însă, ade­ sea, unor soţii sau fiice de personagii sus-puse, cînd nu aveau — pe deasupra vînzărei — atracţia, calităţilor fizice ale celor ce le purtau, au fost rezolvate favorabil şi rapid, nu pentru ca solicita­ toarele să fie mutate în şcolile lor, ci în acelea care nu le aparţin şi care le sînt interzise de legile noastre sărmane şi inutile.

Căci şi din punctul de vedere al legei actuale a învăţămîntului, ca şi din acela al legii din 1928 chiar, toate aceste detaşări, utilizări şi oricum li s’ar mai spune sînt abuzive şi deci nule de drept, deoarece actuala lege le interzice categoric, iar cea veche le admitea numai pentru cursul inferior, numai în chip excepţional şi numai în caz cînd lipsesc bărbaţi — prescripţii călcate, uncie după altele sau toate dintr’odată, în anul curent.

Dcla şcoli comerciale s’a trecut, pe încetul, la şcoli dc alte categorii şi în toamna trecută liceele din ţară şi — mai ales — cele din Bucureşti, acele şcoli al căror corp didactic, pînă mai dăunăzi, alcătuia adevărata elită a învăţămîntului ţârei, din care erau un merit şi' o cinste să faci parte, au de.venit şi ele ţintele tuturor ambiţiilor şi ale competiţiunilor feminine. în acest mod, în prezent, nu e

24 liceu din Capitală unde să nu fi fost introdusă, în toamna trecută, măcar o profesoară (cel puţin); la multe sint cîte trei, la altele cinci sau şase, iar la unele şcoli chiar cifra aceasta e depăşită. Vorbim de licee, deoarece la şcoli de comerţ mi s’a spus că s’a ajuns chiar pină la cifra de... 15—16, deci mai multe pro­ fesoare decît profesori. Dacă nici o astfel de stare de lucruri nu poate fi numită abuzivă sau revoltă­ toare, nu ştiu in ce alte împrejurări aceste mode­ rate calificative ar putea fi mai cu justeţe aplicate.

Vedeţi, aşa dar, că nu mai poate fi vorba de „cîteva numiri“. Aceste „numiri" s’au făcut fără criteriu, care să aibă în vedere interesul învăţământului: dela clasa I şi pînă la clasa VII, indiferent dacă profe­ soarele — Doamne sau chiar Domnişoare — sînt, în acest din urmă caz, abia cu vre-o cîţiva ani mai vîrstnice decît elevii lor10).

După astfel de fapte constatate, în mod firesc ne-am întreba cu toţii de unde atîtea catedre libere, atîtea ore vacante în învăţăm intui secundar al băeţilor, din Bucureşti — aşa de rîvnit în fiecare an de sute de candidaţi—şi chiar la cel clin provincie?

Sistemul „găsireî" acestor ore şi al întruchipărei unei catedre din astfel de frînturi întrece în inge­ niozitate multe încercări similare şi are specialişti consumaţi în Ministerul de Instrucţie, specialişti ascultători şi maleabili, extrem ele preţuiţi de supe­ riorii lor asaltaţi de cereri. Unul din aceşti „specia­ lişti" a şi primit — după cît mi se spune — din 10) Deseori au fost numite suplinitoare chiar fără licenţă, adică simple absolvente de Facultate, care lotuşi erau puse să predea indiferent ce obiecte, pînă în ultima clasă de liceu. De multe ori cînd în cutare Anuar se indică, pentru cutare suplinitoare, titlul de „absolventă de Facultate", nu e exclus ca persoana respectivă să fie numai studentă. Ce e oare in realitate, cînd nici măcar acest modest titlu nu e specificat?

Nu mai vorbesc de suplinitoarele de titulari, nu de ca­ tedră, mai ales în teritoriile alipite: ele sînt adesea elemente fără titluri, fără vocaţie pentru învăţămînt, care sînt puse la acele locuri fie pentru economie, fie ...din alte motive. Şi trebue să notez aici că aceia care, în special, abuzează de astfel de numiri sînt parlamentarii şi inspectorii şcolari.

25 partea şefului său încîntat de o asemenea vocaţie, porecla de „Scobelef”, pentru dexteritatea ce arată în a... „scobi” ore de acolo de unde nu te-ai aştepta şi >de a alcătui din ele, „în doi timpi şi trei mişcări”, catedre capabile de a satisface ambiţia Doamnei sau Domnişoarei X, ale căror cereri nu pot fi respinse. Şi în felul acesta, (se ocupă de ani ide zile ore în învăţămîntul comercial al băeţilor din întreaga ţară, iar din anul acesta, şi în licee. Ce interesează pe cei cc-s puşi să aibă privegherea în mai de aproape a tuturor instituţiilor de învăţămînt secundar, dacă nevoile Şcoalei sînt atinse cu astfel de măsuri, dacă s’au nesocotit drepturile atîtor candidaţi? E uşor a ne bate cu pumnul în piept, a declara la ocazii că „principial” sîntem contra unor astfel de procedee, a vorbi ironic de apostolatul obscurilor muncitori ai Şcoalei, a face pe moralistul la fiece clipă — şi de fapt a patrona sisteme care, în fond, ating şi prin­ cipiul legalităţei şi pe acela al moralităţei.

Acest an şcolar de pomină, care va rămînea în amintirea celor puţini îndrăgostiţi de învăţămînt ca un veritabil regim fanariotic, ar fi mai potrivit să poarte numele de „anul Scobelefilor”, deoarece metoda a găsit adepţi, a fost brevetată şi aplicată şi în liceele de băeţi, împînzite astăzi cu elemente . feminine de diferite categorii, din care mai toate sînt sau în foarte de aproape legătură cu sus-puşi ai zilei sau tinere şi înzestrate cu însuşiri fizice atrăgătoare — fără a mai vorbi de cazul, ideal pentru ele, cînd întrunesc ambele condiţii.

S’a putut susţine, totuşi, generalizîndu-se acuzaţia şi aplicîndu-se tuturor profesorilor — deşi chiar persoana care o formula se ridica în contra gene­ ralizărilor ce i se părea că există in articolul ce discuta — că „adevăratul mobil al iritaţiei D-nilor profesori” ar fi „interesul egoist de castă”, revol­ tat că li se micşorează beneficiile provenite din orele dela clasele paralele, pe care „dacă ştiam noi că Ministerul arc să vă trimeată pe D-stră femeile aici, nu ne mai băteam'capul să le înfiinţăm”.

Spiritul meu de imparţialitate mă opreşte să tăgăduesc că ar fi existînd, pe alocurea, şi profesori

I

26

1IrL drepţi, să ne întrebăm dacă nu cumva se t,asesc şi printre profesoare cazuri asemănătoare, oa chiar încă mult mai grave, căci „interesul egoist" ai acestor persoane este atît de accentuat, încît le îndeamnă să acapareze drepturi ce nu li se cuvin nici intr un chip, să se introducă în şcoli al căror acces le e interzis după lege şi siă ia pinea delagură a atîtor bărbaţi, care — cel puţin — au justificata pretenţie de a locui în casa lor. Dacă sînt unii aca­ paratori sau nu printre aceştia e o chestiune care o putem rezolva între noi, acasă la noi şi ne priveşte exclusiv pe noi profesorii, şi nu înţelegem cu ce drept se amestecă în asemenea lucruri elementele care sînt cel mult tolerate în locurile noastre, prin bunătatea, slăbiciunea, indiferentismul nostru sau prin lipsa de unire care totdeauna a caracterizat corpul nostru dăscălesc, ce-şi merită, de cele mai multe ori, soarta. Admiţînd chiar că ar fi la unii interesul de a-şi menţinea ore ce le sînt întrucîtva rentabile şi pentru care, de altfel, depun muncă, — de ce pare lucrul atît de revoltător? De ce „interesul" de partea noastră să fie reprobabil, iar de partea D-lor să fie întru totul justificat? Cum? Să vezi (că o casă a ta, pe care ai clădit-o cu sacrificii, îţi e ocupată pe negîndite de alţii, care n’au nici un drept asupra ei — şi tu, pentru a nu fi învinovăţit de „interes egoist", să te resemnezi a sta cu braţele în­ crucişate şi a te culca afară, în zăpadă? Aceasta ar dori D-nele profesoare dela noi, care cer, în plus, nu numai să nu le fim „ostili“, dar să le primim' „cu colegialitate nepărtinitoare", cu alte cuvinte să le fim recunoscători pentru onoarea ce ne fac ide a ne lua locurile. De aceea, se vede, că unele pătrund în şcolile de unde au uzurpat catedrele cu­ venite altora, cu agresivitate şi atitudini marţiale, ceea ce scoate şi mai mult în evidenţă, la aceste persoane, favoritismul, graţie căruia desigur au ajuns în posturi ce nu le puteau fi legal rezervate.

Căci conştiinţa dreptului ce-1 ai de^ a te găsi într o situaţie oarecare îţi indică o ţinută de modestie şi

I

:

i

i

■

27 de bună cuviinţă, pe care nu le pot totdeauna ma­ nifesta persoanele ce consideră locurile lor, ocupate samavolnic, drept moşii proprii, de care pot dispune după bunul plac, frecventînd cursurile în mod ca­ pricios, dovedind prin aceasta şi mai mult că ha tirul le-a instalat în locuri asupra cărora cred că au drep­ turi de proprietate inalienabile11).

Ce-ar spune Dumnealor înşile, dacă li s’ar întîmpla acest lucru — în «şcolile statului în care funcţio­ nează legal? Profesorii bărbaţi au fost scoşi de acolo, acum cîţiva ani, după o legiuire şcolară în contra căreia, pe cît ştiu, nici unul dintre noi nu a ridicat vre-un protest. Iarăşi sînt informat că în anul şcolar curent * (1932—33) nici o numire de aceasta nu s’a făcut şi nimeni dintre noi nu va găsi că s’a procedat rău. Profesori bărbaţi nu mai sînt decît în unele «şcoli particulare de fete şi aceasta nu contrar legei, ci în conformitate cu ea, care admite ca la aceste instituţii bărbaţii deja angajaţi să-şi poată continua activitatea. Personal, deşi con­ sider prezenţa acestor elemente la şcolile de fete cu mult mai puţin gravă şi nepotrivită decît aceea a femeilor în şcolile de băeţi, pentru motive ce nu e locul a le discuta aici — mă declar, totuşi, şi contra acestui lucru, necesar, poate, altădată, cind era lipsă de profesoare şi cînd bărbaţii erau solicitaţi să-şi dea concursul, pentru ca şcolile respective să poată funcţiona. Astăzi însă, cînd elementul dăscălesc feminin e atît de numeros, încît ajunge să invadeze (acesta e cuvîntul) şcolile de băeţi — unde nici mă­ car nu are drepturi cîştigate prin tradiţie — e salutar reşi just ca şcolile de fete să-i fie — toate date în întregime, iar cele dc băeţi să rămîe ale pror» fesorilor şi mimai ale lor.

Totuşi se aruncă acestora, refugiaţi între zidurile propriilor lor locuinţe ameninţate, acuzaţia de aca11) Şi, în adevăr, ce legături sufleteşti ar putea avea aceste persoane cu nişte catedre ce le deţin, din necesităţi trecătoare şi practice, pentru îndeplinirea unor rosturi de ordin foarte puţin ideal şi mai ales cu frînturi de catedre presărate pe la diferite şcoli? Numai aceste condiţii de funcţionare arată îndestul „eficacitatea4' întregei lor activităţi.

28 parare — din partea cui? Din partea celor mai clasice elemente acaparatoare pe care le-a avut vre­ odată şcoala romînească. Vorba ceea: „Zi-i, mamă, eă-i guşată, ca să nu-ţi spue ea întîi“.

Să ne mai întrebăm acum, după cele arătate în treacăt pînă aici, dacă au existat favoruri cînd a fost vorba de aceste numiri? Cred că lucrul e evi­ dent pentru toată lumea neinteresată în cauză. E de ajuns ca cineva să fi discutat cu atîtea din .pro­ tejatele de astă toamnă, ca să le fi auzit spunînd, cu ton degajat sau sfidător: ,,Pe mine m’a adus sau m’a numit D-l Inspector Cutare”, „pe mine D-l Cutare“, „pe mine D-l A“, „pe mine D-l B sau D-l C“, etc. In articolul al doilea, din cele menţionate, se vor­ beşte de profesoarele detaşate, din care „cele mai multe“ ar fi soţii de profesori sau de funcţionari de Stat. Se recunoaşte, implicit, că sînt altele care nu îndeplinesc această condiţie. Mai departe: „D-rele favorizate alcătuesc un procent redus”. Deci se afir­ mă lămurit că există, în învăţămîntul băeţilor, ase­ menea „Domnişoare favorizate”. Mai mult: „şi n’au fost ţoale favorizate în modul pe care îl lasă să se înţeleagă D-l profesor (Frollo)”. Aşa dar, sînt şi de acelea, favorizate şi în acest mod!! „Ceea ce era de demonstrat” V Ministerul ar putea spune cu vădită dreptate: „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”... Autoarea acelor rînduri, care se erijează în apărătoare atît de di­ bace a Ministerului de Instrucţie, uită să ne mai spue — pentru ca pledoaria’ ei să fie şi mai com­ pletă — că în toamna trecută acele detaşări şi nu­ miri de suplinitoare nici n’au fost publicate prin ziare, pentru a nu se putea constata de oricine ile­ galitatea flagrantă şi abuzul vinovat care se săvîrşise. In schimb, dă toată dreptatea aceluiaşi Mi­ nister, pentru cuvintele ce-ar fi fost pronunţate acolo, ca răspuns la o protestare, în legătură cu chestiunea ce ne preocupă: „nevoia nu cunoaşte legi”... „Este cel mai bun răspuns (adaogă D-na profesoară, ca şi cum ar aprecia, la examen, pe

:

i !

29 un elev), căci deşi legile trebuesc respectate, să nu se uite că sînt făcute de oameni şi pentru, oameni”. Noi ne vom permite să adăugim că legile din Franţa, pentru ca să dăm un exemplu, sînt făcute, desigur, tot de oameni şi tot pentru oameni şi cu toate acestea ele se respectă în curs de sute de ani şi nu arareori vizitatorul unui oraş francez are prilejul să. cetească pe ziduri cutare ordin sau anunţ, bazate pe cutare articol de lege din...

1881, 1850 sau din anumită lună (Brumaire sau Thermidor) a unui an din timpul primei Republici. Şi după cît ştiu, Franţa nu a pierdut nimic şi nu merge mai rău decît noi, 'din cauza acestui respect consecvent al legilor. Nu ar fi cazul să o imităm în asemenea lucruri vădit folositoare şi să n’o ci­ tăm numai cînd ni se pare că un anumit aspect din vieaţa ei ne convine pentru cauza ce apărăm?

Căci la noi, în acest fericit Orient, legile sînt făcute tocmai pentru a fi nesocotite sau a fi aplicate, mai ales atunci cînd interesul' celor a tot puternici re­ clamă aceasta. Şi pentru că veni vorba de Franţa, „aşa de re­ fractară ascensiunei femeilor” (mizerabila!) — cum o caracterizează una din D-nele autoare ale apă­ voi spune că felul cum a rărilor menţionate fost expusă chestiunea, în această privinţă, nu e concludent şi nici nu o complet. E adevărat că, în timpul războiului, s’a făcut apel, acolo, la unele profesoare — pe lîngă profesorii pensionari, che­ maţi în mult mai mare număr — pentru învăţămîntul băeţilor. Dar aceasta, după cît ştiu, în spe­ cial la cursul inferior şi numai în puţine licee de provincie, din care unele erau colegii comunale.

Faptul că măsura de care vorbim a fost cu totul sporadică atunci, se poate vedea şi din titlul cărţei invocate a uneia din aceste profesoare: D-ra Jeanne Galzy — La femrne chez Ies gargons, care indică îndestul caracterul excepţional şi sensaţional al îftiprejurărei. S’ar putea astăzi vorbi la noi de aşa ceva? Şi apoi cine a avut prilejul s’o vadă pe D-ra Jeanne Galzy, în înfăţişarea-i cu adevărat austeră şi înobilată de suferinţă fizică (este şi autoarea

f

30 cărţei Les allonges, în care zugrăveşte agonia celor ce se mistue de morbul lui Pott, de care şi ea fusese atinsă) nu arată dibăcie dacă o citează pentru susţinerea pledoariei. Şi de altfel cartea sa nu tinde să dovedească necesitatea introducerei elementului fjeminin în şcolile secundare de băeţi, ci numai să înşire o înlănţuire de impresii, inteligent expuse, despre unele timpuri triste, în toiul anor­ male. Dar, în ţara noastră, autoarea articolului re­ cunoaşte că şcoala „funcţionează în mod' normal ‘ şi deci crede că e un motiv în plus ca măsură in­ troducerei acestor elemente să dea „rezultate bune .

Dar D-ra Galzy n’a generalizat impresiile sale pentru întreaga ţară, impresii care, chiar încadrate în pro­ vinciala şcoală unde funcţiona, nu duc la această concluzie. Odată ce la noi nu mai sînt „vremurile de bejenie“ prin care am trecut (şi fără să aplicăm această măsură) nu poate fi dovedită cîtuşi de puţin necesitatea introducerei unei reforme anor­ male, în timpuri care n’o cer în nici un fel, cu at-ît mai mult cu cît elementele bărbăteşti, singure in drept a ocupa aceste locuri, abundă12). E adevărat că. după război, în urma pierderilor serioase, pe care le-a suferit corpul didactic bărbătesc al învă­ ţământului secundar din Franţa şi în urma înscrierei în mare număr a fetelor în Universităţi, s’a venit cu un proect de lege — reclamat, deci, de împre­ jurări şi de nevoi imperioase — prin care se acorda candidatelor dreptul de a depune examenul de agregaţie pentru băeţi (cu mult mai greu decît cel 12) Şi încă cine a cetit cu atenţie acea carte invocată va putea vedea destule lucruri care nu-şi au un mers limpede şi normal. Autoarea le semnalează cu sinceritate, avînd cel puţin marea scuză, pe care nu o are majoritatea camaradelor ei din ţara noastră, de a nă fi solicitat locul ce I-a ocupat timp de doi ani, căci i-a fost impus, din cauza împrejurărilor.

Autoarea trece în revistă alîtea şi atîtea lucruri semnificative, •care se pot ceti nu numai printre rînduri, ci sînt chiar direct exprimate în paginile inteligente şi netendenţioase ce a scris.

Nici într’un şir al acestei cărţi scriitoarea nu are măcar aerul să susţie că s’ar fi aflat acolo la locul ce i se cuvenea în chip firesc — ci impresia contrară reiese din mai toate rîndurile.

31 pentru fete) şi a avea teoretic posibilitatea de a funcţiona şi în acest învăţămînt. Insă, în urma unei astfel de măsuri, nu s’a creat nici un abuz şi numirile de femei în învăţămîntul băeţilor nu s’au făcut decît acolo unde aceştia lipseau cu desăvîrşire.

Provincii întregi au rămas neatinse de reforma dic­ tată de nevoi acute: Gironde, Alsacia, Lorena, de ex., precum şi altele. Astfel de numiri se constată în colonii şi în provincii, la liceele propriu zise din Paris nefiind, în anul şcolar trecut, decît un singur element feminin, iar la acele din „banlieu“ numai două, şi nu la ultimele clase.

Dar chiar dacă în Franţa lucrurile s’ar petrece cu totul altfel şi încă n’ar fi o îndreptăţire pentru noi să o imităm, în totul, cînd prăpastia ce ne desparte de ea, în privinţa mentalităţei, este de multe ori uriaşă. Ne trebue veacuri de rafinament prin cul­ tură, prin educarea sufletului, prin cizelarea gus­ tului, pentru a putea considera stările dela noi şi de acolo după aceleaşi criterii. Trecutul greu de creaţii masive şi de experienţă intelectuală şi morală bogată noi nu-1 avem şi deci socotesc că e o dovadă de prezumţie să credem că ne putem alătura, în toate împrejurările, situaţiilor existente în unele ţări şi care sînt rezultate fireşti şi îndelung fecun­ date ale unui complex de condiţii locale, imitate inutil. îmi amintesc cum, cu vre-o cîţiva ani în urmă, la Paris, un distins profesor universitar romîn, sosit de curînd în acel oraş, îşi exprima ocazional mirarea pentru atitudinea exterioară, în public, a bărbaţilor faţă de femei. Constatarea o făcuse in Metropolitan, * unde văzuse că femeile frumoase, care urcau în diferite staţii, nu erau prada privirilor avide, de o curiozitate indiscretă şi jignitoare, ale bărbaţilor, care-şi continuau lectura ziarului şi coborau, fără ca mai înainte să-şi fi măsurat vecinele cu privirile, din cap pînă în picioare, aşa cum — adăugea inter­ locutorul meu — se petrec lucrurile în tramvaele oraşelor noastre. Comentariile ce însoţeau aceste constatări erau foarte semnificative pentru stările de lucruri şi mentalitatea ce încă domnesc la noi.

32 Găsesc, de curînd, într’un ziar, aceste rînduri, subtile şi juste, ale D-lui V. Eftimiu şi care com­ pletează accentuat relatările de mai sus: „Parisul intelectual înseamnă lipsă de sensualism, — spi­ ritualizare. Toate sînt sobre, imateriale, acolo. E o tendinţă generală, a femeilor să fie cît mai puţin planturoase, a scriitorului cît mai puţin în­ cărcat, a cetăţeanului — cit mai simplu“. Fără în­ doială, pentru acei ce cunosc Parisul numai din anu­ mite romane cu succes în Orient, sau pentru cei care, vizitîndu-1, au căutat să-l cerceteze prin prisma distracţiilor nocturne şi a rafinatelor atracţii ce caracterizează de altfel suprafaţa oricărui oraş mare, .

— rîndurile de .mai sus vor părea ciudate. Parisul adevărat eşte însă atît de fundamental deosebit de ceea ce mulţi dintre ai noştri caută în el sau reuşesc, într’un stagiu mai lung sau mai scurt, să cunoască, încît îţi trebue o pregătire sufletească şi o anumită vocaţie pentru a-1 înţelege, a-i surprinde sensul şi a-ţi întregi fiinţa cu elementele regene­ ratoare ale atmosferei lui. Nu voi uita acele slujbe religioase reconfortătoarc, în bisericile Cartierului latin, armonioase ca un cîntec de orgă, pline de sute de studenţi, care în cea mai austeră disciplină înain­ tau în coloane reculese, spre luminile altarului, pentru a primi Sfinţa împărtăşanie; pietatea adîncă a politeenicienilor, care in biserica St. Etienne du Mont îşi au capela lor, unde în fiece Duminecă primesc, în mare număr, aceeaşi divină hrană — şi mai ales predicele din Postul cel mare (în bisericile St. Scverin sau St. Jacques du Haut Pas) ale Părintelui • Janvier, invitat anual de studenţii şi studentele dela Litere şi Drept, cărora le vorbea, odată, despre castitatea sufletului şi a trupului, ceea ce la noi e subiect de glume eftine, dar care acolo, pentru tinerii în adevăr credincioşi, este o realitate. Im­ presionează desigur camaraderia sinceră şi firească între aceşti tineri, purtînd pecetea unor veacuri de tradiţii selectate şi educaţie familiară pură; im­ presionează seriozitatea multor băeţi şi mai ales a fetelor, atît de fals cunoscute sau mai bine zis imaginate la noi, lipsa lor de „aere“, de afectări

33 ridicole, de „poze”. O astfel de lume şi o mentalitate ca aceasta nu le putem creea de azi pe mine, forţîndi lucrurile şi iinitînd măsuri care acolo sînt rezultatul unei educaţii îndelungate, ce va veni poate şi la noi pe încetul, dar care acum — în această înfă­ ţişare — ne lipseşte cu clesăvîrşire.

A motiva introducerea unei măsuri, în stările de lucruri din ţara noastră, prin faptul că ele există şi aiurea, fără a căuta substratul social şi moral care le condiţionează, înseamnă a imita gestul copilului răsfăţat, care pentrucă şi-a pus în gură havana tatălui său, iar pe cap jobenul acestuia, crede că poate avea şi toate... „prerogativele” persoanei că­ reia aparţin acele lucruri şi se crede, in naivitatea lui, cu desăvîrşire altul.

Dar am văzut mai sus că în Franţa, unde refor­ mele ce discutăm ar fi fost, poate, mult mai firesc să fie introduse, ele totuşi n’au fost în asemenea măsură. Noi vrem să depăşim însă şi pe Francezi în experienţele noastre educative, făcute de altfel pe spatele şi în dăuna tinerimei, după cum se va vedea în rîndurilc ce urmează. ;

;

I

Un alt argument ce se aduce în apărarea cauzei ce analizăm e că „numărul candidaţilor care se pre­ zintă să... ocupe catedrele de Limba franceză (din licee) e inferior nu numai cantitativ, dar şi din punct de vedere al pregătirei profesionale candi­ datelor la aceleaşi posturi”. Această constatare nu poate face o dovadă de oportunitatea introducerei profesoarelor în învăţămîntul băeţilor, chiar admiţînd că ea ar fi în totul justă (lucru de care, per­ sonal, mă îndoesc). Logica argumentărei (căci pe acea constatare a unui distins profesor universitar se bazează eşafodajul întregului aparat al pledoariei D-nei profesoare) e de o tristă şubrezenie. Limba franceză e un obiect din cele vre-o douăzeci care se predau în licee şi care, toate, au reprezentante în învăţămîntul băeţilor, cîtă vreme am văzut că se găsesc acolo şi profesoare de Gimnastică13).

13) Dar şi la Limba franceză rezultatele sînt adesea vădit 3

i i I

34 A fost, totuşi, o vreme, şi nu prea depărtată, cînd prezenţa femeilor, chiar în cursul primar de băeţi, era găsită ca nelalocul ei, riscată şi cu rezultate dău­ nătoare Şcoalei. Şi aceste constatări nu erau făcute de persoane retrograde, ci de specialişti în ale învăţămîntului, cu autoritate şi cu răspundere. Take Ionescu este cel ce a introdus institutoarele în primele două clase ale şcolilor primare de băeţi, prin legea din 1893. Precedentul se făcuse. In 1900, prin o altă lege, acelaşi Ministru da acces elementelor feminine şi la clasele III şi IV primare, şi la nemulţumitoare, căci chiar la acest obiect se numesc, in învăţămînlul băeţilor, elemente feminine nepregătite (unele condici de prezenţă pot sta dovadă pentru greşelile vădite de limbă săvîrşite de respectivele profesoare, despre care e uşor de închipuit, după aceste indicii, ce greşeli orale vor face în clasă).

In privinţa aceasta reproducem cîteva constatări, desprinse dintr’un Anuar, ale unui Director de Şcoală comercială ele­ mentară din bucureşti, şcoală la care Limba franceză a fost predată (ca la multe altele similare) de diferite profesoare suplinitoare sau detaşate — numite doar pe un an sau doi: „In situaţia provizoratului de azi, suplinirile anuale ale nesfîrşitelor detaşări duc la rezultate negative; se propune mai totdeauna în spiritul liceului, iar rezultatele sînt că ab­ solvenţii, după trei ani de limbă franceză, nu ştiu cum se zice pe franţuzeşte băcan, băcănie, brutar, cîrciumar, ceai, cofe­ tărie, cofetar, lăcătuş, catifea, boiangiu sau să explice nu­ miri franţuzeşti ca serge, coton, coton hydrophile, atlase, lin, satin, batiste, mousselines, drap, taffetas, appret, maroquin şi cîte altele întîlnite de elev la cursul mărfurilor, la contabilitate, în geografia economică sau în practica comer­ cială, în atîtea discipline ale lui obligatorii.

Este deci urgent necesar ca studiul limbei franceze în şcolile elementare de comerţ să fie obligator, numindu-se la el profesori stabili, pregătiţi anume in vederea scopului, încetîndu-se cu numirile anuale de suplinitori, care nu dau nici un rezultat practic, ci produc numai o cheltuială zădarnică în bugetul statului".

Dar nu numai la Franceză' se numesc adesea elemente ne­ suficient pregătite. In provincie mai ales şi mai cu seamă la marginile ţărei se face un abuz vinovat din numirea de supli­ nitoare la cele mai importante obiecte. Intr’un Anuar (1931— 32) al unei şcoli de acestea, Directorul spunea cu vădită amărăciune: „tocmai la obiectele importante ca Limba romină, Limba franceză, Drept, Psicologie, n’am avut nici un s pecialist, materiile fiind predate de Domnişoare... numai licenţiate".

!

i

i

35 cele rurale mixte, cu un singur post. Intinzindu-li-se un deget, ele au încercat să le apuce pe toate, iar astăzi — după cum se vede — vor să ne cuprindă mina întreagă. Proectele lui Take loneseu au trezit proteste hotărîte în publicistica vremei. Astfel, în ziarul Voinţa naţională pe 1900, în mai multe foi­ letoane, se arăta inoportunitatea noilor legiuiri. Ci­ tez: „Este uşor să zici că femeile sînt mai bune educatoare decît bărbaţii; dar un legiuitor serios treime să se mai preocupe şi de chestia dacă, la noi in ţară, cu obiceiurile noastre, cu împrejurările noastre, atîta ajunge, pentru a se pune soarta în­ tregului învăţămînt, a cărui bază este cel primar, în mîna unor fete tinere, care nu vor fi în stare a face faţă greutăţilor ce vor întâmpina în cale“. Cît priveşte rezultatele reformei dela .1893, ele nu au fost strălucite. Continui citaţia din acelaşi ziar (sub­ linierile sînt ale mele): „Inspectorii şi revizorii, precum şi cei care urmăresc de aproape afacerilej şcolare, vor putea spune D-lui loneseu cu cît clasele de băeţi, ţinute de institutoare, sînt inferioare celor ţinute dc institutori. Acesta este un fapt cert, a cărui explicaţie stă în mare parte în aceea că insti­ tutoarele nu au energia necesară pentru a domina temperamentul turbulent al băeţilor noştri, chiar pînă la vîrsta de 9 ani, pe lingă alte cauze, pe care ar fi prea lung a le expune aiciu. Mai departe: „învă­ ţătoare săteşti avem şi azi şi toată lumea ştie ce sînt şcolile care sînt pe mîna lor“. Lucrurile mer­ geau mai bine în cele din oraşe? Nu. „In şcolile urbane de băeţi, clasele ţinute de femei nu sînt superioare celor ţinute de bărbaţi, ci din contră.

Las să se judece ce va fi, cînd tot aceste tinere de 18 pînă la 20 de ani vor fi însărcinate şi cu clasele III şi IV, unde vor avea şcolari pînă la 14 ani, şi care va fi autoritatea lor“.

Autorul rîndurilor mai sus citate este Spiru Haretu), a cărui competenţă în chestiuni şcolare 14) Schimbarea legilor Instrucţiei. (Extras din ziarul „Vo­ inţa naţională", Buc. 1900 — p. 52. Celelalte citaţii sînt dela pp. 49, 50 şi 55).

36 nu-i va putea fi contestată nici chiar de D-nele profesoare care rezolvă orice probleme de acest fel în cîteva rînduri, prin tăgăduiri sau glume.

Ce ar spune bietul părinte al Şcoalei, dacă s’ar trezi azi şi-ar vedea elemente feminine între 21 şi 30 de ani, profesînd, nu în clasele III şi IV primare, ci în ultimii ani ai şeoalelor secundare, la băeţi în vârstă nu de 14 ani, ci de 18, 20 sau trecuţi peste sorocul recrutărei? Ce-ar spune, văzînd liceele — se­ lecte pe vremuri — ale Capitalei .(dintre care chiar şcoala ce-i poartă numele nu face excepţie), populate de asemenea elemente introduse acolo nu în virtutea unei legi, ca acea pe care el o combătea, ci prin călcarea legilor votate, care astăzi valorează la noi cit şi „petecul de hîrtie", atît de reputat în preajma războiului european. Acelaşi autorizat bărbat, vor­ bind. de chestiunile ce am reprodus, adăugea sem­ nificativa frază: „Nu insist şi asupra altor consi­ deraţii, de natură foarte gravă, mai ales cînd este vorba de şcoală". • Aceste fapte „de natură foarte gravă", dacă erau constatate la învăţămîntul primar, ne închipuim cît de serioase vor fi cînd se vor produce la cel se­ cundar, despre care D-l N. Iorga spunea, în inter­ pelarea pomenită: „Domnule Ministru, scoateţi fe­ meile acestea dela şcolile de băeţi din Bucureşti, dela licee. Vă puteţi închipui o fată de douăzeci de ani, făcînd lecţie unor mustăcioşi, unor băi'boşi, care nu se gîndesc la lecţie, ci înainte de toate la calităţile fizice, mai mult sau mai puţin vizibile, ale Domnişoarei sau Doamnei profesoare. Să înce­ teze acest scandal! Protestează licenţiaţii că li se iau locurile de către fete, care se pol hrăni foarte bine şi în familie“ (Neamul romînesc, din 30 noemvre 1932).

Aceste constatări nu sînt făcute, după cum se vede, nici de D-l Frollo, nici de mine — ci de un Ministru al Şcoalei, mai în măsură decît oricine altul a cunoaşte existenţa unor fapte, de care doar în

37 Senat, unde sînt destui cu interese de apărat în această privinţă, se mai poate rîde16).

Dar cu astfel de consideraţii, sînt silit să trec la alt ordin de idei mai delicat desigur, dar în acelaşi timp de o importanţă şi mai mare: acela al primejdiei morale ce decurge din nesocotirea unei legi şi din sfidarea tuturor realităţilor care, ■oricît le-am contesta, vor da rezultate dezastruoase şi vor nimici sufletul unei generaţii, de care astăzi pare că nimeni nu mai are grijă. Şi aici ar fi de amintit, din nou, unele cuvinte ale lui Haret (din aceeaşi scriere): „interesele ţărei sînt prea scumpe, prea mari, prea sacre, pentru ca un fiecine să-şi permită a face dintr’msele literă pentru ambiţiile sau interesele sale, ori ale coteriei saLe“. , 15) S’au publicat la noi articole şi chiar studii mai întinse, în care autorii s’au arătat adversari ai sistemului de a intro­ duce femei în învăţămîntul secundar al băeţilor, ba unii le cred nelalocul lor chiar în acela al fetelor. „Bărbatul nu simte de loc nevoia să-şi modifice firea sub influenţa femeii şi nici aceasta din urmă nu aspira la reali­ zarea unei astfel de opere educative. Feminitatea este în discredit şi ca dovadă despre aceasta avem tendinţa de emancipare a femeii culte".

In dorinţa de a deveni ca şi bărbaţii, ea vrea să renunţe la delicateţea ce a degenerat de multe ori în slăbiciune. „Gra­ ţiile şi răsfăţul n’o mai satisfac". Bazat pe aceste conside­ rente, autorul crede că, pentru cîtva timp măcar, educaţia fe­ telor ar trebui astăzi făcută tot de bărbaţi.

Apoi — punînd punctele pe i — acelaşi autor spune: „In învăţăraînt nu trebue să pătrundă decît treptat, treptat şi excluziv acele femei de cultură, care se vor fi lepădat nu numai de rochia decoltată şi tuburile cu suliman, ci şi de schimele şi graţiile afectate, do capriciile şi elanurile enigmatice, de accesele sentimentale şi de toate slăbiciunile sexului lor.

Socot că, exceptînd pe acele femei a căror influenţă asupra copiilor de ambe sexe nu o cred cu nimic deosebită de acea a bărbaţilor, profesorul de sex contrar nu are ce căuta în şcolile de băeţi şi e foarte la locul său în şcolile de fete".

(Em. M. Brandza, Pedagogie şcolară, „Cartea Romînească", f. d. pag. 8.).

38 2 In privinţa delicatei chestiuni ce mă văd silit să tratez în cele ce urmează, una din apărătoarele colegelor sale spune: „cu o maliţioasă dibăcie, pro­ fesorii tîrăse discuţiunea spre un teren pe care femeile, din cauza rezervei lor fireşti, se pot cu greu aventura16). Să încercăm totuşi"... încercarea pare a nu fi fost chiar aşa'de grea, deoarece, în cele două coloane de foileton ce urmează, cu toată „rezerva firească" — chestiunea e tratată destul de amplu şi de precis, pe alocurea; ba se spun încă lucruri mult mai conturate decît cum o făcuse cel ce abia atinsese unele aspecte ale primejdiei asupra căreia atragem atenţia. Nu mai vorbesc de al doilea articol, în care se exprimă chiar lucruri riscate, într’o formă ce ar vrea să pară spirituală, dar care nu reuşeşte să fie decît echivocă şi cel puţin penibilă sub pana unei femei37). Aceeaşi persoană constată că „desbaterea'... nu-şi avea locui într’un cotidian", ceea ce n’o împiedică pe D-sa ca tot intr’un cotidian să răspundă, punînd mult mai multe puncte pe i şi exprimînd idei care „planează" şi sînt „uşor de dedus" din articolul încriminat, dar care în fond nu erau exprimate în discretul, poate prea discretul rechizitoriu ce scrisese D-l Frollo1*). „Ceea ce se 16) „Rezervă firească" la acele persoane care, prin îndă­ rătnice stăruinţă sau prin favoruri, au reuşit să ia locul altora şi să se instaleze, ca In ţară cucerită, la liceele do băeţi!

17) In legătură cu şorţul ce se recomandă profesoarelor dela şcolile de băeţi: „Dar ce vor purta profesorii dela li­ ceele particulare de fete?" Nu e aşa că întrebarea e de o fineţe... deconcertantă? Din păcate — pentru autoare — găsim un „spirit" foarte asemănător şi într’un număr din revista „încotro", care întîmplător mi-a căzut în mînă, într’o cronică extrem de riscată, ca ton şi expresii, în legătură cu funcţionarea femeilor în învăţămîntul băeţilor.

18) O altă dovadă de logică şubredă în argumentare — ceea ce e foarte firesc, cînd aluneci pe panta subiectivităţei ispititoare —■ e în rîndurile: „...poate că intenţia din care a isvorît acest articol să fi fost, întrucît îl priveşte personal pe D-l prof. Frollo, sinceră şi autorul să fi fost animat de o desinteresată dorinţă de epuraţie şi ridicare a nivelului

39 poate ceti printre ronduri" e, desigur, ceea ee vreai să ceteşti, pentru nevoia cauzei. E suficient să arăt aici că, în căldura polemicei, s’a ajuns să se afirme cum că autorul articolului din „Universul" a dat a înţelege că profesoarele favorizate „ar fi în stare să provoace pe elevi la rele", pentru ca cetitorii să-şi poată da seama în ce ton se crede căi e potrivit a se răspunde unor afirmaţii care nu puteau lăsa loc — cel puţin în cadrul expresiilor întrebuinţate — unor asemenea interpretări necăjite. Şi să se mai spue că „profesorii tîrăsc discuţiunea spre un teren"... etc. In realitate sîntem „tîrîţi" noi înşine către terenul acesta, pe care trebue să-l atingem şi lăsînd orice ipocrit scrupul la o parte şi, în ceea ce mă priveşte, orice „rezervă firească", să ne hotărîm a pune odată chestiunea — atît cît se poate — în cruda, supărătoarea, dar elocventa ei lumină19).

Căci e o provocatoare sfidare să se tăgăduiască moralităţei şcolarilor; însă cuvintele D-sale l-au Ircîdal .şi ceea ce se poate ceti printre rînduri este tocmai contrariul”...

Dacă intenţia este sinceră, clacă autorul a Cost animat de „o desintenesata dorinţă de epuraţie”', cum e posibil ca vor­ bele să-l fi trădai; ce să fi trădat, dacă intenţiile îi erau curate, aşa cum se recunoaşte?

19) Nu scriu aceste lucruri într’o gazetă — mai întîi din cauza dimensiunei expunerei, dar undeva trebue să le strig, ca să fie măcar de cîţiva auzite, fie că, în cele din urmă, îndreptarea va veni acum, mai tîrziu ori niciodată. întîi de toate e o chestie de conştiinţă care mă sileşte să vorbesc.

Nu mă adresez nici .dorurilor” indicate D-lui Frollo cu o tristă ironie: Ministerului de Instrucţie sau Asociaţiei, căci în asemenea cazuri se ştie absolut sigur că nimeni nu va avea urechi de auzit sau că nimeni nu se va sezisa cuî folos. La autoritatea unde se răspunde: „nevoia nu cunoaşte legi” (şi de-ar fi fost măcar, în realitate, nevoe!) sau că reintrarea în legalitate ar însemna în cursul anului, ,,o per­ turbare socială”; la autoritaeta unde se strigă unui solicitator revoltat de nesocotirea muncei sale: „ai titluri, dar n’ai nici un drept” (în loc să i se spue mai plastic: „n’ai nici o rudă la Ierusalim”), nu ar fi în zadar să baţi la uşile adesea misterios încuiate? Şi apoi rîndurile colegului Frollo au fost aduse la cunoştinţa celor vizaţi, în plin Parlament, de profesorul Iorga. Ce măsuri s’au luat? Atît la prima, cît şi la a doua intervenţie ale acestuia, nu s’a răspuns nimic asupra chestiunii ce discutăm. Şi cînd intervenţia unui fost Ministru de Instrucţie nu are nici un rezultat, poate cineva

40 în mod absolut realităţi de necontestat şi pe care lesusţin foşti miniştri şi profesori vechi,, ce au avut prilejul să-şi dea seama uneori chiar direct de ele.

Pericolul asupra căruia persoane care declară, oă nu vorbesc „pro domo*4 — dar care, de fapt, par a voi să-şi apere... în mod retrospectiv sau chiar socoti că' sîntem atît de naivi incit să^ credem că slabul nostru glas de amărîţi profesori secundari va fi mai ascultat acolo unde astă toamnă nu s’a ţinut seamă decît de glasu­ rile celor interesaţi? . ,,Asociaţia profesorilor1* n’a reuşit încă să impue multe alte deziderate ale dăscăliraei, din motive care nu am a le analiza aici; în chestiunea detaşărilor ilegale din toamna anului trecut nu s’a făcut — după cum am mai spus — un protest precis, energic şi unitar, cei de acolo mulţumindu-senumai cu făgădueli vagi de îndreptare şi care — dealtlel — nu au fost respectate. Vezii că în „Asociaţie“ sînt, natural, şi profesoare şi atunci, cu diplomaţie, s’au menajat, probabil, anumite susceptibilităţi. Mi se spune că într’o şedinţă s’a. discutat totuşi chestiunea ce tratez aici şi după expuneri pro şi contra, mai mult sau mai puţin obiective, nu s’a ajuns Ia nici un rezultat. Nu e singura discuţie care, la „Asociaţie", dă asemenea roade.

Cui să ne mai fi adresat? Parlamentarilor? Colegul Frollo îmi spunea mai deunăzi: „De unde să pot eu găsi tocmai pe acei parlamentari care să nu fi avut protejatele lor, în numirile ilegale de asta toamnă? Am scris şi eu unde am putut, adăugea D-sa. Am făcut ca Diogene, care cînd era revoltat de ceva, rostogolea butoiul, ca să se audă“. Răul — dacă e un rău — produs de publicarea acelor articole în ziare e, în orice caz, simţitor mai mic decît acela ce zilnic îşi continuă opera primejdioasă distructivă asupra şcolarilor, prin prezenţa profesoarelor în clasele de băeţi. E curios că isgomotul produs de rostogolirea butoiului n’a fost auzit cum trebue la Minister, unde însă continuă să se audă alte gla­ suri de solicitatoare. In urma publicărei articolelor pomenite şi în urma întrebărilor D-lui Iorga, din Senat, se făcea, în vacanţa de Crăciun, la Ministerul de Instrucţie, o nouă ten­ tativă de a se aduce, ca suplinitoare — acum, la mijlocul anului — un element feminin, la două licee de băeţi din fcentrul Capitalei şi se încercau, în consecinţă, diplomatice şi „delicate" presiuni asupra unor profesori, pentru a-şi ceda din orele lor persoanei solid protejate, făgăduindu-li-se în schimb alte „avantaje" şi favoruri. Spre onoarea lor, pro­ fesorii respectivi au refuzat propunerea şi au rămas puţin afectaţi de motivul care voia să sprijine necesitatea presiunei: „boala" solicitatoarei şi nevoia de a se căuta cu medicii specialişti ai Capitalei. „Unde eşti tu Haret-Doamne", să vezi cum liceele tale au ajuns astăzi pînă cînd şi sana­ torii comode?

41

i

!

cu anticipaţie anumite concesii sau defecţiuni — este evident şi înseamnă a ne face vinovaţi de cea mai elementară lipsă de perspicacitate sau de fla­ grantă, rea--credinţă, dacă l-am trece cu vederea.

Prezenţa sistematică şi continuă a unor femei în faţa elevilor este o primejdie de care cei care au provocat această stare de lucruri ori nu-şi dau seamă totdeauna, pe deplin, ori sînt de un rafina­ ment şi de un cinism fără păreche, în procedeele lor.

Nimeni nu va putea reduce, cu seriozitate, raţio­ namentul la absurd, arătînd că de vreme ce şcolarii noştri au şi alte prilejuri de a privi persoane de sex contrar, constatarea noastră ar fi lipsită de temei. Fără îndoială că elevii pot avea ocazie să asiste, şi fără posibilităţi de risc, la conferenţe ale unor elemente femeeşti, ale unor profesoare, de ex.

E cu totul altceva decît situaţia ce se creează prin prezenţa unor astfel de elemente că profesoare permanente într’o clasă de băeţi. Profesoratul în­ seamnă colaborare; înseamnă lucru de fiece clipă alături de clasa întreagă; sînt hărţi de cercetat, teme de îndreptat, sînt teze de supraveghiat, note şi observaţii de scris în carnetele de zi, e lucrul la tablă, sînt orele de Caligrafie şi Desen, cînd pro­ fesorul se aşează alături de elev, pentru a-1 ajuta în activitatea sa, etc., etc. Fără îndoială că, în stradă, şcolarii pot avea adesea spectacole puţin reconfortante; pot vedea acolo scene riscate sau pur şi simplu odioase. E un motiv, cu toate acestea, ca ele să fie, chiar şi în mai slabă copie, imitate în clasă? Dacă are întâmplătorul prilej să asiste, în piaţă, la o spargere de capete, rezultă că trebue să-i repeţi scena şi în ore de studiu? „Tocmai prezenţa cotidiană a profesoarelor pe catedră va ta ai pune frîu, prin obişnuinţă, acelei „imaginaţii", acelui „joc de fantezie" de care se teme D-l profesor".

Lăsînd.la o parte procedarea de a pune în ghilimele tocmai cuvintele care, în această împrejurare, ex­ primă tragice realităţi, de care preopinenta pare, în cel - mai bun caz, că nu-şi dă seamă — luăm act de formula atît de practică şi de simplă prin care

42 s’ar remedia toate relele ce ispitesc sufletul şi trupul omenesc: obişnuinţa.

Dacă un aliment turbură digestia, dă-1 pacien­ tului. în cantitate respectabilă, pentru a-1 obişnui; dacă frigul înghiaţă trupul, lasă totuşi pe om în ger, ca să-l... obişnueşti, dacă cineva se stinge de foame, nu-i da cumva de mîncare, de teamă să nu păcătueşti contra metodei... obişnuinţei. Cînd ve­ dem că unii elevi se simt tentaţi să cetească anumite cărţi cu fond licenţios sau să contemple imagini vătămătoare pe coperţile revistelor etalate la chioş­ curi, noi să le cumpărăm pe toate şi să li le pu­ nem la îndemînă, pentru a-i... obişnui!? Ingenioasă şi modernă metodă, într’adevăr, a cărei autoare nu ştie, probabil, că sînt tentaţii cu care unii oa­ meni nu se obişnuesc niciodată şi care devin cu atît mai primejdioase cu cît se repetă şi prin re­ petiţie statornică ajung să obsedeze, minînd su­ fletele adolescenţilor. Nu cu spectacole date săptămînal, la ore fixe, pentru bucuria ochilor şi a simţurilor avide de vinovate sensaţii, se creează ,,obişnuinţa“ salvatoare. Nu cu tinere profesoare de Desen, silite să se aşeze în bănci alături de elevi aproape copţi ca vîrstă, se remediază prin ,,obiş­ nuinţă “ un rău pe care trebue să fim orbi ca să-l contestăm. „Urcarea unei femei pe catedră poate stîrni oarecare curiozitate în primele cinci minute (sic)... îndată ce profesoara s’a impus- prin valoarea ei personală, coloarea părului ei şi forma sprîncenelor iasă indiferenţi şi pe fete şi pe băeţi“. De unde ştie D-na autoare a rîndurilor citate? E dovadă de metodă expeditivă şi puţin critică a judeca subiectiv în astfel de împrejurări şi a generaliza impresii personale, poate, însă pentru majoritatea cazurilor cu desăvîrşire neconcludente.

O asigur pe D-na polemistă că dacă fetele rămîn, cum afirmă D-sa, indiferente, băeţii rămîn cu mult mai puţin. Putem concede că, la urma urmei, co­ loarea părului şi forma sprîncenelor profesoarei ar putea deveni indiferente, cu timpul, şi elevilor — dar desigur alte atracţii na, de vreme ce o femee nu prezintă privirilor numai coafură şi sprin-

43 cene. (A se vedea, în această privinţă, şi circulara Ministerului, relativ la „şorţul de coloare închisă" şi care are în vedere nu... podoabele de care vorbeşte apărătoarea camaradelor sale — căci, în cazul acesta, s’ar fi ordonat ca profesoarele să intre în clasă... îmbrobodite — ci alte elemente, probabil cu mult mai evidente, de vreme ce s’au luat măsu­ rile de care mă voi ocupa). Şi vă închipuiţi ce poate însemna, mai cu seamă pentru elevii care locuesc în internate, aceste apa­ riţii ce le pot tortura simţurile cu obsesia pre­ zenţei lor.

Dar mai întîi ar trebui să fim siguri că acea „va­ loare personală" de care ni se vorbeşte, a pro­ fesoarelor, există în adevăr. Cînd însă ne amin­ tim că elementele care sînt în discuţie se găsesc în aceste locuri nu datorită valonei lor personale didactice (căci, dacă asemenea criterii ar fi pre­ zidat la numirile în chestiune, ar însemna să avem acolo foarte mulţi băeţi de necontestat merit) — ci altor considerente de care am pomenit, precizarea ce se face e cu totul şovăelnică. Şi această „valoare personală", chiar dacă ar exista, n’ar emoţiona prea mult pe elevi, atenţi în special la înfăţişările mai direct sezisabile. îmi amintesc, de cînd eram şcolar, că profesori sa­ vanţi, minunat pregătiţi, nu aveau nici o autoritate, pe cită vreme alţii, care abia îşi cunoşteau ma­ nualul, aveau talentul să se impue dela început şi să fie chiar respectaţi. Căci c vădit necunoscător al lucrurilor şcolare acel care susţine şi repetă banalizata frază că cel mai perfect apreciator al profesorului e elevul.

Dar ni se mai serveşte, în sprijinul cauzei, un argument în adevăr uluitor: „A da profesoare băeţilor îi învaţă să cunoască şi să preţuiască o anu­ mită categorie de femei, serioase, demne, cu cali­ tăţi intelectuale... Cine ştie dacă aceasta nu va în­ demna pe unii să caute mai tîrziu aceleaşi calităţi' la tovarăşele lor de vieaţă?". Aşa dar, iată liceele devenite... agenţii matrimoniale! Daţi, prin urmare, 'băeţilor profesoare, ca nu cumva să se înşele mai

44

ărşşL? E*xLfa trrr nemulţumindu-se numai cu nişte copii ale modelelor ce î-au impresionat în chip deosebit s’au grăbit sa-şi arate preferinţa pentru original (vezi cazul de acum ciţiva ani, al unui elev de clasa a VII-a a liceului din oraşul C., şi care a devenit, îndată după absolvire, soţul profesoarei sale20).

In altă parte a articolului din care am citat rîndurile de mai sus şi în care se vorbeşte atît de elo­ gios despre toată categoria aceasta de profesoare, ni se mai spune că fetele care ar fi putut nemulţumi, mai înainte, „prin aspectul lor cochet, vor şti să se prezinte în mijlocul elevilor lor cu înfăţişarea austeră de mamă sau de soră mai mare". Eu îmi voi permite să amintesc — fără să generalizez şi fără să contest, deci, în mod absolut posibilitatea exis­ tenţei unor asemenea cazuri — zicătoarea franceză: „qui a bu boira". Cînd cineva s’a deprins zi cu zi să fie cochetă, cu greu1 îşi va putea impune atitudine austeră, iar „şorţul de coloare închisă", el însuşi, nu va contribui prea mult la aceasta. In timpul răz­ boiului, în cîteva admirabile articole, pline de revoltă sinceră, D-l Iorga a înfierat pe acele femei — unele din ele intelectuale sau din înalte clase sociale — care, pe străzile nefericitului Iaşi, îşi etalau — în mijlocul mizeriei crîncene ce ne ucidea — luxul lor ostentativ şi vinovat. In aceeaşi epocă, revoltat de aceleaşi aspecte, poetul Vlahuţă publicase la Iaşi o poezie satirică ocazională, în care se descria tipul aceleiaşi femei frivole, pretutindeni vizibilă, cu atît mai sfidătoare cu cît mizeria mediului în care evolua cra mai accentuată. Cine nu-şi aminteşte de atunci refrenul biciuitor, insinuant ea un leit-motiv: „Fustă 20) Dar oare numai la profesoarele lor elevii pol găsi modele de... seriozitate, austeritate, etc.? Mamele şi surorile lor să nu aibă nici un rol în asemenea chestiune? Oare top elevii trăesc în medii compromise, ca numai în şcoli să poala găsi elemente demne de imitat — şi numai decît printre femei, iar familia să le fie inspiratoare doar de exemple fara interesă

45 scurtă, ghete albe, buze roşii“? Şi dacă în acele vremuri tragice multe femei nu-şi puteau impune ţinuta austeră, demnă şi serioasă ce ar fi fost fi­ rească, de ce să credem că astăzi, în altfel de vremi şi tocmai la nişte şcoli de băeţi, femeile îşi vor însuşi înfăţişări care multora din ele le repugnă din principiu ? ...„Fustă scurtă, ghete albe, buze roşii"...

Nu ştiu ce înţelege autoarea prin „austeritate“, dar mulţi colegi de-ai mei şi cu însumi am putut constata nu odată că însuşirea care le este cu dăr­ nicie împrumutată de D-sa, camaradelor, nu poate fi aplicată tuturor persoanelor ce predau în şcoli de băeţi şi din care multe se prezintă, atît în pro­ vincie cît şi la Bucureşti, în ţinută ce ar contrasta nu numai cu o înfăţişare austeră, dar chiar cu o elementară modestie.

Există unele din aceste persoane, care veneau şi vin, în şcolile la care predau, atît de parfumate, incît transformă atmosfera cancelariei în adevărată at­ mosferă de „boudoir". îşi poate oricine închipui cît de propice pentru studii devin în clasă astfel de ostentative „atribute" ale unei feminităţi ce vrea să se afirme prin orice mijloc. Altele din aceste per­ soane se prezentau şi se prezintă la curs fardate,, decoltate şi cu buzele pronunţat văpsite, incit mai mulţi ani de-a-rîndul, un Director din Bucureşti a trebuit să le atragă atenţia asupra acestui lucru, nepotrivit de loc cu mediul în care se găseau. Unele s’au conformat măsurei impuse, altele, consider!ndu­ se, probabil, „jignite", au preferat să plece decît să-şi schimbe obiceiul. Nu mai vorbesc de unele ati­ tudini ale acestor persoane, în cancelariile şcolilor de băeţi, unde găsesc foarte potrivit (de ce nu?) să fumeze, sau de obiceiul unora de a scoate din poşetă, de îndată ce pătrund acolo, toate obiec­ tele trebuincioase „pour se refaire une beaute", ori de obiceiul altora de a sta pe scaun picior peste picior, astfel îneît, dacă se poate, fusta să ajungă deasupra genunchilor, nici de blănurile sfidător de luxoase (din preţul cărora s’ar hrăni un licenţiat nevoiaş timp de un an de zile) şi pe care posesoarele

46 lor înţeleg sa le transporte mereu şi în clase, parcă pentru a sfida sărăcia bieţilor elevi, din care unii w .ca 11 ar exista Comitetele şcolare — ar fi siliţi ®awvie adesea în sdrenţe, la cursuri. Cît despre îm­ brăcămintea unora din aceste persoane, cred că nu mai încape discuţie, de vreme ce, în acest an, însuşi Ministerul de Instrucţie, care nu poate fi suspectat de lipsă de bunăvoinţă faţă de elementele plasate de el cu atîta generozitate, s’a văzut silit, desigur în urma întîmpinărilor şi a informaţiilor ce i-au fost comunicate, a le impune acel celebru „şorţ de coloare închisă*4, a cărui „ofensă gratuită** nu noi le-o arun­ căm purtătoarelor lui, ci însăşi autoritatea care le protejează. Descrierea îmbrăcămintei de care înţe­ legea să se folosească în anii din urmă şi în cel actual majoritatea profesoarelor dela şcolile de băeţi e lămurit cuprinsă, deşi indirect, în circulara pome­ nită. Cînd se vorbeşte de „şorţ de coloare închisă** inu e aşa că se arată, în acest fel deghizat, că mai toate costumele de pînă acum erau de colori ce nu cadrau cu atmosfera ce trebue să domnească într’o clasă? Iar cînd se recomandă ca şorţul să fie „destul de larg şi de lung1*, nu este evident că măsura a trebuit să se ia, deoarece rochiile de pînă atunci erau prea strimte, reliefînd prea mult formele, şi prea scurte, deşi în timpul din urmă — după cîte ştiu — nici moda nu mai reclamă aceasta? Vă înr chipuiţi ce spectacol aveau zilnic elevii înaintea ochilor, pe la 19*28—29, mai cu seamă, cînd rochiile se purtau, de unele persoane, chiar pînă deasupra genunchiului, iar spre sfîrşitul primăverei, aceiaşi şcolari aveau prilejul să contemple mîneci scurte, bluze deschise larg, şi pantofi decoltaţi, lucruri care s’au putut pe alocurea vedea şi în anul din urmă, prin anumite şcoli şi chiar şi la începutul celui ac­ tual, ceea ce a provocat măsura de care ne ocupăm2i). fetele de.

21) Şi cînd te gîndeşti că, pe vremea lui Ilarei, ■ ilŢ—13 ani,- care erau numite institutoare la şcoli ele băeţi, nu aveau voe să apară în faţa copiilor (de 7 8 ani, din prima clasă chiar) cu rochii scurte (şi se ştie cît de puţin scurte erau rochiile chiar ale fetelor de pe atunci), ci cu fusta pînă în pămînt, aşa cum purtau persoanele mature — iar

47 Că „şorţurile au fost adoptate la şcolile de băeţi încă din anii trecuţi şi fără de circulară", cum ni se afirmă, să mi se dea voe să nu cred. Nu contest' existenţa cîtorva cazuri cu totul disparate, căci dacă ele ar fi fost generalizate,, cum parc a se susţine în citatul de mai sus, nu ar fi devenit necesară măsura din toamna trecută a Ministerului. Şi îmi închipui, în urma căror constatări alarmante s’au văzut silite acele puţine persoane, în trecut, să-şi înfrîngă fi­ reasca şi inerenta cochetărie şi să-şi impue „fără de circulară" portul unui şorţ apărător de priviri iscoditoare şi prea curioase. Cît despre măsura pre­ văzută de circulara din urmă, deşi datînd de cîteva luni, n’a fost încă peste tot aplicată, iar unele din profesoarele care — din diferite motive (din pru­ denţă mai ales) s’au conformat ei, au găsit şi aici un subterfugiu, îmbrăcînd — în mod neregulat, de altfel — un şorţ tot atît de strimt şi de kcurt ca şi ve­ chiul costum, care după cum ştim nu se distingea prin excesivă lungime, iar altele — găsind că portul unei aceleiaşi haine devine prea monoton — au re­ nunţat, după sacrificiul unei încercări temporare, cu desăvîrşire la acest pîrdalnic şorţ, care nici măcar nu poate fi de coloare... deschisă, ştiind, probabil, ce soartă au circulările în ţara noastră şi ce vigilente sînt autorităţile, dela care au emanat, în a le face respectate22). în anii din urmă nu s’a găsit nimenea să le impue, pină acum, acest „şorţ; de coloare închisă" — „destul de iung şi de larg", cînd era vorba ca elementele feminine să apară chiar în faţa unor băeţi de 18—20 ani!

22) Către sfîrşitul acestui an, şorţul nu mai era purtat de nimeni, costumele şi încălţămintea deschise (nu numai în ceea ce priveşte coloarea) făcîndu-şi obişnuita şi sfidătoarea apariţie. Eu însumi am putut vedea o profesoară,' care intra în clasele de curs superior, îmbrăcată într’un costum... roşu.

Din provincie mi s’a comunicat că astfel de Costume colorate bătător la ochi sînt şi mai frecvente, iar în majoritatea oraşelor de acolo, cu toată circulara, nimeni n’a purtat şorţ vre-odată. Nu m’aşi mira să aud — faţă de lipsa de vigilenţă a organelor de control — că mine, poimine astfel de ele­ mente îşi îngădue a veni la şcoală, pe vremuri mai calde, chiar în „chaussettes" albe. Pe calea pe care am pornit orişice e cu putinţă.

< ;

HI

48 şa incit cînd vine cineva să ne vorbească, în genera/, de „austeritatea” înfăţişărei profesoarelor uela şcolile de băeţi, să ni se dea voe să suridem ne­ încrezători. (Natural că în rîndurile de mai sus am vorbit de cazuri pînă acum existente, deci nu numai privitoare la anul şcolar curent şi aceste constatări nu angajează, desigur, aspecte viitoare, care nu pot infirma, totuşi, realităţi trecute şi actuale, de mulţi cunoscute).

Dar argumentările pledoariei nu se opresc aici.

Se mai constată, nici mai mult nici mai puţin, că existînd în larga lume şi cazuri de pervertire, de in­ cest (se .dau chiar exemple: Jules Renard, care mărturiseşte în „Jurnalul” său că „prezenţa mamei sale îl turbura” şi opere literare în care se pomenesc cazuri asemănătoare) asta nu înseamnă că trebue să se recomande despărţirea mamei de fiu, a tatălui de fată si a fratelui de soră. Ba, în împrejurări ca cele mai sus citate, desigur că da. Totuşi ele sînt destul de rare, pe cînd turburarea provocată prin prezenţe feminine în faţa copiilor şi a adolescenţilor se întilneşte, din păcate — din păcatele celor ce le îngădue sau le provoacă — pe o scară mult mai întinsă, şi aici „despărţirea” se poate impune, în adevăr, „fără daune pentru nimeni”. Căci dacă, în cazurile citate în foileton, cele „cinci minute” n’au fost suficiente pentru ca persoanele sau eroii pomeniţi să se liniş­ tească prin... „obişnuinţă”, de ce se susţine că acest scurt interval de vreme ar fi deajuns, pentru ca elevii să rămîe nepăsători la calităţile fizice, „mai mult sau mai puţin vizibile”, ale unor femei ce nu le sînt nici mame şi nici surori? Apărătoarea cauzei camaradelor sale mai susţine în cele ce urinează — aşa, fără nici o legătură directă cu sensul argumentărei de pînă atunci — că „nici (profesorii) examinatori nu rămîn indiferenţi la farmecul candidatelor”. Cum, aici cele „cinci minute” de rigoare sînt depăşite? Apoi dacă oameni maturi nu-şi pot stăpîni înclinările şi se lasă conduşi de ele în acti­ vitatea lor profesorală, cum se pretinde unor a(lor lescenţi să fie mai „tari de înger” şi să rămîe în toate cazurile, mai grave —> prin continuitatea lor

49 prelungită — decît cele invocate, absolut indi­ ferenţi?

Se pare, totuşi, că s’a găsit una din cauzele prin­ cipale ale răului: „lini repugnă... să vorbesc de anu-. mite cenacluri de profesori, făcute spre a savura im anumit gen de anecdote". Cine ar putea tăgădui cu tot dinadinsul, existenţa unor asemenea... să le zicem „cenacluri"? Dar se va găsi măcar o singură reprezentantă a sexului feminin care să recunoască faptul real că şi printre femei, unele (chiar cînd sînt profesoare şi chiar la liceele de băeţi) nu so dau in lături nu numai de a asculta, ci chiar de a participa la conversaţii frivole, de a se „preta" la discuţii extrem de uşuratece eu unii colegi, fie la un pahar de vin, în cancelarie, cu prilejul unei serbări înainte de vacanţa de Crăciun, fie în recreaţii ierna­ tice, in jurul sobei? Nu voi ajunge totuşi la conclu­ zia că dacă anumite eleve se complac adesea în •conversaţii scabroase, vinovate trebue făcute educa­ toarele lor, chiar cînd printre ele ar fi şi de acelea din categoria menţionată. Dacă însă „repugnă" atît de mult acest lucru la profesori, aşi 'întreba pe D-nele, atît de pudice în asemenea împrejurări, ce caută — nepoftite — printre*- ei, unde nu au prilejul să audă decît astfel de vorbe ce le rănesc „rezerva firească"? Atunci cînd un lucru îţi displace, îl eviţi.

Pentru ce Dumnealor au aerul să-l caute? Mai de­ parte se arată că gravele stări de lucruri, pe care D-l Iorga şi D-l Frollo le-au constatat, sînt datorite oarecum neglijenţei profesorilor, cărora „le incumbă în primul rînd şi încă de mult datoria de a trans­ forma (pe elevi) în fiinţe umane"23). Ba se mai cere imperios ca Şcoala să fie „un mediu purificat, ase­ menea celui al familiei, unde şcolarul trăeşte lao­ laltă cu mama şi surorile". „Un mediu purificat"... tocmai ceea ce stăruitor cerem noi, dar aceasta nu se 23) Dar, pentru Dumnezeu, tot răul vine, mai ales, din fap­ tul că elevul este mai întîi de toate o biată „fiinţă umană11 („humain, trop lmmainl‘), cu puterea de rezistenţă adesea «labă — mai ales în împrejurări care constituesc un abuz, în ■ceea ce priveşte încercarea acestei şovăitoare puteri de apărare.

4

50 poate obţine — e atit de greu de înţeles? — în con­ diţiile anormale ce s’au creat azi învăţămîntului, din vina acelora ce tocmai au curajul să reclame unlucru care — fără să căutăm a jigni pe nimeni — din cauza prezenţei lor, oricît de inocentă şi de „austeră*4, nu se poate obţine. Dacă noi constatăm că, totuşi, unele lucruri ce lasă de dorit nu se pot schimba de azi pe mine, ni se răspunde: „Aşa dar, educaţia, în mod fatal, nu mai are nici o putere44.

Putere miraculoasă şi imediată desigur că nu; D-l Iorga spusese, în comunicarea sa dela Senat, la 10 dec. 1932: „Nimic nu poate să schimbe psicologia curentă a tinerelului nostru". Dacă nimic e prea mult spus — nici într’un caz această mentalitate nu e posibil să se schimbe cît ai clipi din ochi şi in condiţiile detestabile ce s’au creat învăţămîntului oe azi. Educaţia nu e o maşină, în care să introduci o monedă, să învîrteşti de o chee şi apoi să aştepţi ca „obiectul44 să-ţi cadă în palmă. Ea e operă îndelungă de ţăbdarc, de stăruinţă, de dragoste şi de absolut devotament. Fără un larg concurs de împrejurări, fără colaborare de forţe, ea se reduce la un formalism-~sterp. Ceea ce ni se cere, în asemenea cazuri, e să imităm munca cizmarului sau a croitorului,, care ar coase fără să facă nod la aţă. Unii diriginţi de clase vizitează gazdele şcolarilor, pentru a lua eventuale măsuri de a-i feri de promiscuităţi pri­ mejdioase ori de prezenţe continue, turburătoare,, şi în cadrele şcoalei, căreia i se pretinde educaţie cu rezultate imediate şi efective, aceiaşi elevi sînt supuşi sistematic şi oficial la primejdiile de care vreai să-i îndepărtezi în afară de zidurile instituţiei.

De ce să fim condamnaţi la această muncă de Sisif, numai pentru ca ambiţiile, interesele personale şi dorinţele de distracţie ale unor elemente feminine îndrăzneţe să fie larg satisfăcute? Noi să dregem zilnic ceea ce — zilnic — D-lor strică? Acesta trebue să fie rolul profesorilor în şcolile lor? Să asiste la prăbuşirea întregului eşafodaj, ridicat cu atîtarîvnă, ce nu va fi contestată, a unora şi cu atîteasacrificii? Se exprimă sfidător uimirea că elevii pot fi „aceste mici bestii44 şi că profesoarele ar

■

/^Biblioteca Juc/eţeana %

i

vramc^K

\ D putea trezi şcolarilor „aceleaşi iiriagmi'desgiliîateâr'd (Cit şi o artistă de varieteu". Dar cine a făcut lege că numai o artistă de varieteu e capabilă să trezească „imagini desgustătoare", cum le numeşte autoarea articolului? (Poate tocmai, dată.fiind vîrsta şcola­ rilor neexperimentaţi, o artistă de varieteu le va trezi mai puţin). Nu! Nici şcolarii nu sînt aceste „mici bestii“, nici profesoarele nu sînt artiste de varieteu. Dar să nu uităm vorba înţeleaptă a D-lui Iorga: „băeţii sînt aşa cum sînt, admiţînd că pror soarele ar fi aşa cum ar trebui. Să fie**. Şi să nu mai uităm că mica bestie doarme, totuşi, în fiecare dintre noi; şi în mine, şi în D-sţră, D-nelor profe­ soare, şi în toţi semenii noştri. Ne putem socoti adevăraţi oameni, în sensul demn şi amplu ai euvîntului, numai în măsura în care sîntem în stare să înfrânăm şi să învingem această „mică bestie" ce sălăşlueşte în fiecare fiinţă umană. Dar cum să cerem asemenea lucru unor adolescenţi şi copii neexperimentaţi, supuşi — din fire — tuturor vui­ turilor păcatului, lipsiţi adesea de binefacerile unei educaţii profund religioase, singura după. mine care •oferă mijloace eficace pentru a rezista tuturor por­ nirilor rele şi a ispitelor? Sensualitatea e precoce în multe cazuri. Sînt copii de 8—9 ani care devin .sensibili la anumite asjpecte şi pot fi distruşi şi tru­ peşte şi sufleteşte, pentru o vieaţă întreagă, dacă nu sînt scoşi din vreme, cu cea mai atentă îngrijire, în afară de contingenţe primejdioase.

Căci chiar dacă la o vîrstă crudă nu-şi dau seama pe deplin de unele impresii, ele încolţesc tăcut în 'fundul sufletelor şi mult mai tîrziu se trezesc imaginile ce dormeau în subconştient, mai intens ca niciodată şi-J urmăresc apoi îndelung.

Un romancier, profund psicolog, spunea că un ado­ lescent la vîrsta de 13—14 ani se îndrăgosteşte uşor de orice fernee- pe care ar vedea-o mai des şi mai de aproape. Astfel de împrejurări ar putea fi evitate — măcar pentru elevi — cu oai'ecare bună­ voinţă. Dar cine să o aibă astăzi?

E lucru cunoscut că între două vîrsţe, mai cu seamă, băeţii trec printr’o grea criză a simţurilor.

V

52 Cit de penibil le e părinţilor şi educatorilor să-i ferească de ispite care-i pot prăbuşi uşor in pră­ pastia destrăbălărei! Ii vezi, în primii ani ai stu­ diilor secundare, că-şi pierd puterea de atenţie, hăr­ nicia şi voiciunea şi devin palizi, gînditori şi suprasensibili. Cită prudenţă trebue atunci celor ce au grija lor, pentru a le ocupa spiritul, pentru a le sustrage atenţia dela orice ar putea să-i turbure. O clipă de neprevedere, de uşurinţă, şi totul se nărue tragic, adesea fără putinţă de revenire. Cînd hotarul intre candoare şi vinovăţie e depăşit, grija trebue să fie şi mai mare, ca să nu eternizăm începuturi dezastruoase, ce ar fi putut fi oprite la timp. E dela sine înţeles cit e de vinovată procedarea autori­ tăţilor Şcoalei, care dau acestor adolescenţi nefor­ maţi prilejuri de pervertire a .simţurilor, cu aerul cel mai inocent din lume, susţinînd că-s exagerări spusele acelora ce atrag atenţia asupra marei greşeli ce se comite şi a mai marilor primejdii ce decurg din măsuri pripite, interesate, sau, de un rafinament vinovat, cînd nu sînt, pur şi simplu, indiferente.

Cine poate evalua intensitatea tragediilor sufletului şi ale simţurilor, petrecute in depărtatele medii şcolare ale provinciilor, de care atît de puţin ne preocupăm? Cîte aspiraţii nimicite, cîte familii în care, insinuant, se introduce păcatul clandestin, cîte suflete nevinovate răpuse de aspecte în aparenţă normale, totuşi adine dăunătoare în ochii celor ce ştiu şi vor a privi şi dincolo de suprafaţa reali­ tăţilor imediate21).

Destul de mare, pentru aceste suflete curate de adolescenţi, e primejdia ce decurge din vecinătatea unor colegi iniţiaţi, din neglijenţa familiei, în toate tainele rafinate ale simţurilor trezite. Sînt, încă din ci. III, elevi ce sufăr de boli venerice, sintj atîţia alţii care se complac, încă din cursul primar, 24) Doctorul Fournier afirmă că în licee şi în internate anumit viciu foarte răspîndit printre adolescenţi constitue o regulă şi este practicat pe scară întinsă, iar un preot profesor îmi spunea nu de mult, şi fără să-l întreb eu, că dintr’o clasă întreagă de peste 40 de elevi în vîrsta puberţaţei, numai doi nu erau prada acestui răspîndit viciu.

53 in expresii obscene. Dar toate astea rămîn, pentru acele suflete de care pomeneam, exemple... teoretice, nu tentaţii concrete de fiecare clipă. De ce să le adăugim, şi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume, şi aceste noi prilejuri, mai convingătoare decît cele­ lalte, pentru că mai vii şi mai permanent vizibile?

Medicii şcoalelor, în generalitatea cazurilor, ştiu că nu se preocupă de aşa ceva. Ei găsesc —■ şi atîtea alte persoane, odată cu ei — că totul e „natural", dela „o anumită vîrstă". Fireşte, că dacă punem chestiunea aşa, dacă susţinem că un copil trebue să-şi facă iniţierea sexuală dela 12 ani, orice dis­ cuţie e de prisos. Noi ăştia, însă — „catolici medie­ vali" — credem cu tărie în necesitatea şi eficacita­ tea morală mîntuitoare ale castităţii, în educarea tinerimei. Credem că numai ferind sufletele adoles­ cenţilor, atît cît atîrnă de noi, de absolut orice is­ pită sensuală, le vom salva, oţelindu-le, reconfortîndu-le şi dîndu-le posibilităţi de armonioasă des­ făşurare. Diriginţii de clasă ar avea, din acest punct de vedere, un interesant rol de îndeplinit, ca şi pro­ fesorii de Religie, ce sînt şi duhovnici în acelaş timp, căci cred oă nu toţi vor fi ca acel preot ce am cunoscut şi care, în ziua împlinirei vîrstei de 15 ani ai fiului său, i-a pus discret, pe masa odăei lui, „Educaţia sexelor" de Eraclie Sterian25). Unul din preoţii profesori îmi arăta, ocazional, dezastrul pro­ vocat printre elevi de lecturi licenţioase sau de anu­ mite filme de cinematograf. Rezultatul, mi-1 spunea aceeaşi persoană, era destul de trist pentru cîţiva, care căzuseră pradă viciului, încă dela o vîrstă necoaptă. Şi cînd — măcar acum — ar trebui să interviu rolul Şcoalei, cei care ideţin destinele ei toarnă gaz peste foc, mărind mijloacele de turburare a simţu­ rilor şi grăbind prăbuşiri iremediabile.

Cunosc un părinte — al cărui fiu, precoce în pri,25) Dar să admitem, totuşi, că sistemul acesta e cel ni­ merit. Oare în şcoală, în instituţiile de cultură, unde ni se cere să introducem rapid „atmosferă de purificare", să fie locul potrivit pentru practicarea acestei precoce „iniţieri"?

54 vinţa desvoi tarei simţurilor, şi-a schimbat brusc ■caracterul încă din cursul primar, unde avusese, în tot timpul celor patru ani de studiu, numai institu­ toare tinere. Părintele, îngrijit, cu drept cuvînt, de starea, fiului său, care trăda apucături anormale, se bucura, pe pragul intrărei acestuia in liceu, că va fi ferit, măcar de acum înainte, de ceea ce făcuse să-i devieze preocupările. Care nu-i fu mirarea cînd la şcoala secundară unde fusese înscris constată că trei din obiectele de studiu îi sînt predate de trei profesoare, mai tinere decît institutoarele ce avusese.

Alt elev, în aceeaşi stare ca cel de mai sus (cazurile acestea sînt mult mai frecvente decît s’ar putea crede) nu avea în clasa I a liceului la care urma decît o singură profesoară, e adevărat, dar aceasta preda trei obiecte, deci era prezentă în clasă 6 pîhă la 8 orc săptămînal. Şi atunci mă întreb cum rămîn pă­ rinţii, in majoritatea lor, atît de indiferenţi la aceste lucruri? Ei care se agită adeseori cu uimitoare perseverenţă pentru o notă rea meritată sau pentru un rezultat de fine de an, la fel — nu găsesc Lotuşi că e dreptul lor de a cere intrarea în legalitate, cinci soarta copiilor lor e în ioc? Dar Comitetele şcolare n’ar avea, oare, şi ele o părticică de răspundere în tolerarea unor astfel de abuzuri, mai ales acum cînd •sînt silite — în atîtea instituţii — să plătească ele înşile profesorii? Oare rolul lor e să îngrijească numai de partea materială a vieţei şcolarilor (minu­ nată misiune şi aceasta, la unele şcoli cu strălucite rezultate) şi atît de puţin de cea sufletească? Marea lipsă a oamenilor ajunşi la maturitate este că uită cu totul cruda experienţă a virstei lor tinere. Li se pare că ei au fost exemplare unice şi că urmaşii lor nu pot fi decît imuni în faţa celor mai obsedante ispite. (Reflexia — extrem de justă o face un cunoscut dramaturg francez). Este, desigur, în acest fel de a judeca lucrurile, pe lîngă expresia unui feroce egoism, şi dovada unei comprehensiuni extrem de îngrădite-6).

26) Despre un singur părinte am auzit că' ar fi intervenit indignat — acum cîfiva ani — la direcţia unei şcoli din

55 Ceea ce e foarte grav e că majoritatea profesoa­ relor puse în această situaţie îşi dau perfect seamă •de starea de turburare ce o provoacă în elevi şi totuşi stăruesc a rămînea în locurile pe care ştim cu.m le-au ocupat27). Au fost cu toate acestea unele (pu­ ţine!) care — renunţînd, după o penibilă experienţă, la această misiune de educatoare ale băeţilor — au declarat că n’ar mai repeta-o1 pentru nimic în lume, că situaţia era echivocă şi enervantă, elevii fiind atenţi în fiece clipă la îmbrăcămintea, la orice miş­ care, la orice atitudine ale profesoarei lor şi că orele de clasă se succedau într’o încordare de loc recon­ fortantă. Să admitem totuşi, prin absurd, că ar putea exista şi persoane din acelea atît de... eterate încît să nu-şi dea seamă de realităţi uşor de constatat.

Dar cînd li se atrage atenţia asupra vinovatei stări de lucruri pe care prezenţa lor o creează, prin comu­ nicări documentate rostite în Parlament, prin articole de ziar scrise de persoane cu prestigiu, cînd din atîtea fapte auzite se pot constata indicaţii elocvente în sensul celor arătate aici şi de noi, perseverenţa în a rămînea pe loc, in asemenea condiţii, cînd se ştiu „convoitees“ în fiece clipă a activităţei lor, pare mai mult decît semnificativă pentru o mentalitate modernă alarmantă. Şi dacă elementele în adevăr provincie, cerînd să înceteze „excursiile ştiinţifice” (?) pe care suplinitoarea ţinură clela cursul superior le organiza totdeauna numai în doi, cu fiul acestuia, şi astfel „perechea“ era mereu văzută pe şesuri, prin cimitir, în plimbări prelungite pînă seara tîrziu, cînd elevul se reîntorcea obosit acasă şi fără dispoziţie la lucru.

27) Una din aceste persoane povestea cum, în preajma orelor ei de clasă, era bătălie între elevii mai mari pentru ocuparea locurilor din banca întîia. Alteia i se ofereau buchete de flori, alteia i se spunea de elevii mai îndrăzneţi că „e frumoasă”, alta declara cu naivitate de ingenuă că nu ştie de ce şcolarii ce se. apropiau de ca totdeauna „se înroşeau şi se ruşinau”, iar într’o şcoală din Capitală, în cursul acestui an, era, Ia o anumită clasă, adevărat mezat pentru locurile clin banca întîia, ai căror primi ocupanţi căpătau copioase „trataţii” dela colegii năpăstuiţi din fund, care în acest chip se puteau delecta şi ei, contemplînd anumit spectacol cc, dat fiind lipsa unei catedre, se oferea, uşor ochilor.

56 nevoite să reclame, în caz extrem, această situaţie — fie din cauza stărei lor materiale, fie din cauza necesităţilor impuse de legăturile căsătoriei — ar mai avea, să zic, oarecare slabe circumstanţe ate­ nuante, ce să spunem de acelea pe care condiţiile de mai sus nu le silesc la aceasta şi care, fără soţ în oraşul unde funcţionează şi, pe deasupra, şi dispunînd de suficiente mijloace de trai, vin să ia din rafinament, din dorul de variaţie, din simpla tendinţă de a vedea „cum e“ locurile ce se cuvin unor băeţi rămaşi fără ocupaţie?

Condiţiile de funcţionare a tuturor acestor per­ soane in şcolile de băeţi sînt penibile pentru cine cunoaşte împrejurările şi mă mir, într’adevăr, cum fiinţe care revendică pentru ele „rezerva firească", repulsia pentru „un anumit gen de anecdote" şi pentru chestiunile în discuţia cărora ci-că ar fi tîrîtc de profesori „cu o maliţioasă dibăcie" pot suporta situaţii riscate şi extrem de dificile şi aceasta chiar în curs de ani întregi. Ce aţi spune de o femee care s’ar lăsa în stradă fixată înde­ lung de un bărbat şi n’ar evita imediat cercetătoarele şi jignitoarele priviri? Ei bine, profesoarele dela şcolile de băeţi se lasă fixate, şi de bună voe, nu de una singură, ci de cincizeci de priviri, în medie, pe clasă — iar zilnic avînd, multe din ele, cîte 2—3 ore, dacă nu mai numeroase, sînt aduse în situaţia de a suporta, nu un minut, două (ca în stradă sau tramvai), ci ore întregi nenumărate pri­ viri cercetătoare şi curioase, care mai totdeauna ascund sensuri elocvente. Nu mai vorbesc de tre­ cerea pe săli — ocupate pe două rînduri — de elevi ai tuturor claselor, din care mulţi în costum sumar de sport, în recreaţiile ce preced sau urmează orele de Educaţie fizică, sau de asistenţa la ser­ bări, cînd toată şcoala e prezentă sau de străba­ terea curţilor arhipopulate, cînd îmbrîncirile, voite sau nu, sînt cele mai benigne din neplăcerile ce nu se pot evita. Ce să mai spunem de trecerea la closete a elevilor sau de eventuala trecere, sub privirile jucăuşe ale spectatorilor adolescenţi, spre aceleaşi locuri, ale profesoarelor? Să mai vorbesc şi

57 de pornograficele desenuri sau inscripţii ce împodo­ besc pereţii closetelor şcolăreşti? Dar cine dintre aceia ce le-au frecventat ca elevi nu le-a păstrat peni­ bila şi demoralizanta amintire? Le convine profesoa­ relor de azi să se ştie modelele, inspiratoarele celor mai multe din aceste desenuri şi inscripţii? Exerciţiile sumare şi primitive încep încă din cursul primar şi continuă, progresiv, spre ultimele clase, paralel cu proferarea expresiilor obscene -şi cu practica lu­ crului, de cele mai de multe ori. Pentru cîţi din noi aceste aspecte erau nimicitoare, cînd eram şco­ lari! Nu cred că astăzi să se fi schimbat ceva în această privinţă, ba avînd în vedere condiţiile de funcţionare a şcolilor de băeţi, înclin a crede că acele manifestări, acolo unde nu e o supraveghere specială, au avut prilejul să se intensifice-8). Cînd au fost cazuri ca într’o şcoală, numai la cursul inferior, să funcţioneze 6—7 profesoare, ba chiar mai multe, cum vreţi ca -elevii să răinîe veşnic im­ pasibili, ei care, în unele cazuri, chiar fără acest stimulent găsesc destule prilejuri de escapade ale simţurilor şi de concretizare a cerinţelor „micei bestii?" Iar şcoala, în loc să caute să potolească în ei porniri primejdioase, să le dea încă. prilej de liberă desvoltare a lor?

Dar aceste desene nu-şi îngrădesc cîmpul de împrăştiere numai în pomenitele locuri, ci ele se găsesc şi pe caetelc elevilor, pe foi volante. Nu rareori supraveghetorii şi profesorii le află la şcolari de cL III, de a Il-a, ba chiar la cei din cl. I — nu mai 28) Nu de mult ara auzit, întîmplător, vorbindu-se despre două asemenea inscripţii de o cruntă obscenitate, scrise pe uşile sau pereţii closetelor a două licee din Bucureşti: unul cen­ tral, cu privire la o profesoară de curs superior şi altul periferic, la adresa tuturor elementelor feminine ce pro­ fesau acolo. Lucruri urî te, desigur, dar de care vinovaţi trebue făcuţi, în primul rind* nu cei ce au săvîrşit faptul, ci -aceia care au provocat împrejurările ce i-au dat naştere,. ; fără să se gîndească, probabil, mai serios, la urmările peni­ bile ale unor măsuri pripite.

î

58 puţin rafinate şi pregnante, în care nu odată tot profesoarele sau măcar numele, poreclele ori un „atribut" de ale lor „joacă rolul principal". (Nu sînt mulţi ani de cînd la o şcoală dindlucureşti un astfel de desen, pe o hirtie făcută gogoloş, a fost aruncat profesoarei, pe catedră, iar alteia, în pro­ vincie, în acest an şcolar, i s’a pus, tot pe catedră, o adevărată declaraţie de dragoste). In ceea ce pri­ veşte poreclele, fără îndoială că mai toţi profe­ sorii le au — dar lucru curios e că atunci cînd există şi porecle indecente ele se aplică profe­ soarelor. Să mai vorbesc de cazul delicat cînd una din aceste persoane devine însărcinată şi continuă să apară, în această situaţie, în mijlocul elevilor — sau de urmările altor „accidente" de sex, greu de pomenit, dar sigur întâmplate şi foarte cu pu­ tinţă să se mai repete? Dar de cazurile conver­ saţiilor intre elevi, în recreaţii, pe stradă sau aiu­ rea — cum a fost acel crîmpei de convorbire între doi şcolari, dela două licee diferite, auzit înţimplător în tramvai, şi nu de mult, de un coleg şi în care numele şi persoana unei profesoare reveneau in expresii puţin măgulitoare pentru ea? A ştiut D-l lorga pentru ce a luat măsura de strictă inter­ zicere a acestor elemente în şcoalele în care pre­ zenţa lor ducea la asemenea rezultate, deoarece re­ latările ce primise erau prea alarmante' pentru a se mai fi putut tolera situaţii uneori pur şi simplu scandaloase. Căci cum veţi numi un caz, din mai multe, ca acela petrecut acum cîţiva ani, la o şcoală din provincie, în care cestorul unei clase, de coni­ venţă cu aproape toţi colegii săi, desprinde, după darea absenţelor, tăblia abia inţînată a catedrei, pe care se afla profesoara, pentru ca toţi elevii să-şi delecteze privirile la un anumit spectacol, iar unii din ei să se dedea — în hazul celorlalţi — la practicarea „coram populo" a unor îndeletniciri vi­ novate? Rezultatul a fost că nu s’a luat atunci nici o radicală măsură, deşi faptul a fost cunoscut imediat de cei în drept, iar în acest an, ca o sfi­ dare parcă a realităţei şi a legei, numirile de ele­ mente feminine s’au generalizat, şi în Bucureşti,

59' şi la cAirsul superior al liceelor de băeţi — şi pretu­ tindeni. Nu e just, aşa dar, ceea ce cu autoritate s’a spus pe vremuri că: „peirea ne-a venit prin şcoală?“. Aceasta fiind realitatea, eu plîng pe băr­ baţii care îngădue soţiilor lor, pentru oricît de im­ perioase nevoi practice, să se expue în asemenea situaţii grave, chiar cînd aparenţele pot fi linişlititoare şi înşelătoare, dar mai ales compătimesc pe acei părinţi care singuri îşi trimet fetele înocupaţii de acestea, a căror primejdie probabil nu o înţeleg îndeajuns; nu e nevoe, totuşi, să isbucnească un scandal, pentru ca situaţia imposibilă să existe şi apoi anumit amor propriu şi anumită, să-i zicem, „jenă“ opresc, atît din partea profesoarelor, cît şi a elevilor, mărturisirile multor lu­ cruri ce rămîn lăsate în umbră, fără ca pentru aceasta să fie mai puţin reale.

I

Se mai vîntură, de mult, un argument de o va­ loare foarte relativă, pentru a se susţinea oportuni­ tatea măsurilor de care mă ocup — anume că profesoarele n’ar fi tratînd pe elevi „spre deosebire de D-nii profesori, cu pitoreştile epitete de rigoare în aceste şcoli". Generalizarea e absolut nedreaptă.

In opt ani de studii liceale, nu-mi amintesc decît de un singur profesor care să fi practicat acest obicei, iar în cariera mea de dascăl — în care, personal, cred că n’am întrebuinţat niciodată epi­ tete insultătoare — n’am intîlnit deo'ît 5 sau 6 co­ legi ce aveau reputaţia că le utilizează- Că vor fi mult mai mulţi nu contest, dar de ce să se ne­ glijeze numărul acelora care nu intră în această cate­ gorie şi de ce să se procedeze prin generalizări, tocmai de acele persoane care se ridică împotriva lor?

Eu nu voi generaliza, susţinînd că în oraşul meu natal — cel puţin pe vremea cînd îmi făceam stu­ diile — erau la şcolile de fete profesoare şi Direc­ toare al căror vocabular admonestator adresat ele­ velor întrecea cu mult în pitoresc şi plasticitate orice încercare asemănătoare a vre-unuia din das­ călii oraşului; — iar la cîteva şcoli similare, pînă

60 azi, calificativul „idioată" e oricînd în limbajul uzual al orelor de clasă.

Dar mai e un „Ioc comun*', de multă vreme şi cu îndărătnicie pus în circulaţie: „prezenţa femeilor în clase... ar face să domnească o atmosferă de blîndeţe şi de politeţe". Adevăr foarte relativ, de multe ori desminţit — şi la şcoalele de fete şi la cele de băeţi — de realităţi de necontestat. Voi afirma aici, fără teamă, de a fi desminţit (cazurile ce cunosc sînt din ultimii 6—7 ani, în care intră şi cel actual) că există profesoare, atît în şcolile secundare de băeţi din provincie, cît şi în cele din Bucureşti, care aplică elevilor, în mod sistematic (şi gravitatea începe mai ales dela aceasta) pe­ depse corporale. Mă dispensez, din respect pentru cetitori, să intru în descrierea acestor procedee, dar nu mă pot opri de a constata că faptul trecerei sub tăcere a mai tuturor cazurilor respec­ tive şi a lipsei de măsuri in toate împrejurările similare denotă şi nepăsare din partea multora din cci chemaţi să remedieze răul, dar mai ales o stare de suflet lămurit vinovată şi complice. Căci pe cînd un profesor, pe care-1 cunosc foarte bine, şi care în cursul unei cariere de 22 de ani, închinată in întregime Şcoalei, ce i-a fost pasiunea vieţei lui întregi, pentru că — în mod excepţional — a aplicat o corecţie părintească unui elev de cl. I, înrăit pînă, în fundul sufletului şi pervers, e tîrît prin judecăţi de un părinte demn de progenitura sa; pe cînd un director de liceu e „dat la gazetă" pentru o altă asemenea corecţie aplicată unui şcolar; pe cînd o profesoară, dintr’un centru regional, de­ oarece a procedat la fel faţă de o mică elevă, cu desăvîrşire recalcitrantă, e amendată sub regimul D-lui Iorga, fără anchetă prealabilă, personal de acesta, prin telegramă publicată mai întîi în ziare şi anunţată apoi la Radio, pe toată Ţara romînească — în anumite şcoli de băeţi aceleaşi pro­ cedee, mult mai grave prin condiţiile şi împreju­ rările în care se produc, sînt practicate în mod sistematic de anumite profesoare, fără ca nimeni să ceară încetarea sau sancţionarea lor.

61 Elevii, care nu odată seplîng în contra acestui sis­ tem, de astă dată se complac în a-1 primi şi chiar, pe .alocuri, în a-1... provoca, iar diriginţii — din diferite motive — se fac că închid ochii, mulţi din profesorii care îl cunosc — deoarece, mai totdeauna, autoarele sistemului îl aduc la cunoştinţa colegilor în plină can­ celarie — îl aprobă şi îl admiră... curtenitori, Direc­ torii îl tolerează (cînd nu cer ei înşişi persoanelor respective să-l practice asupra elevilor, indicînd şi procedeul29); părinţii se complac pe semne .şi ei, aflîndu-1, sau îl ignorează, din cauza jenei copiilor de a-1 mărturisi; anumiţi inspectori, chiar dacă l-ar şti, probabil că n’ar lua' măsuri, deoarece mai toate elementele în discuţie sînt protejatele regimurilor atotputernice — şi astfel complicitatea se lărgeşte ‘si stările acestea de lucruri, de un dezastruos rezultat pentru sufletele de adolescenţi, continuă să se pe­ treacă în instituţiile de... educaţie, de care pe puţini îi mai doare inima. E de ajuns să spim că metoda aceasta se aplică nu numai şcolarilor de cl. I-a şi a Il-a, ci chiar acelora din cl. III, IV şi pînă în prima clasă a cursului superior (cel puţin atît am aflat deocamdată), deci unor băeţi între 11 şi 18 ani, dacă nu mai mult, pentru a-şi dă seamă oricine, care nu are interes de a se ascunde sub ipocrite şi vagi consideraţii... pedagogice, că faptul este cum nu se poate mai scandalos, atît din punctul de vedere al intenţiilor — din care mai totdeauna porneşte — cît şi din acela al turburărei profunde şi adesea ire­ mediabile ce vinovata măsură, practicată chiar întîmplător, produce în fiinţa şcolarilor. Căci chiar utilizat de asemenea persoane, în cursul primar, asupra copiilor, procedeul poate da oricînd rezul­ tate dezastruoase. Cetitorii îşi amintesc, desigur, din Confesiunile lui Rousseau, de mărturisirile ce acesta face în legătură cu pedeapsa corporală ce o primea, la vîrsta de 8 ani, dela M-ile Lambercier, fiica pastorului la care stătea în gazdă, şi cît de 29) Am auzit de un astfel de specimen, existent, acum cîţiva ani, la un liceu de provincie, iar astăzi profesor în ‘Capitală, cu pretenţii de consumat pedagog.

i

62 mult îl pe. care

.P..c3ivi:«p~”S,sCf?fiv==°S'££#?!*& ■ varh* A i °blŞllult Pe vremea aceea, cînd era oh^. * .”eduFaţ*e” infantilă - de îndată ce a ■ ln wPrlvlI>ile copilului zorile trezirei unor • * 1 njouai ,,educatoarele” noastre din ziua de sau n au oclii pentru a vedea, ceea ce e greu de conceput,^ sau — lucru cu mult mai grav • — se complac în stări vinovate, puse sub egida autorităţci oficiale, care se interesează adesea de mersul treburilor în învăţământ ca şi de... un pinten stricat, lnu amintesc de un roman francez, al unui scriitor premiat cu premiul Goncourt, Henri Deberly, şi care studia — dacă vreţi — tot un caz de sadism feminin, aplicat asupra unui copil de 8 ani. Titlul acelei povestiri tragice, L’Inipixdente — ar fi de actualitate azi, cînd e vorba de unele „educatoare” din învăţămîntul secundar al băeţilor. Şi măcar dacă procedeul ar fi eficace! Dar, în clasele unde sînt profesoare femei nu domneşte, propriu zis, „blîndeţe şi politeţe” ci — în numeroase cazuri pur şi simplu anarhie (sgomot, bătae cu gogoloşi de hîrtie, dare pe ghiaţă pe parchet, eşir.i din bănci, strîmbare pe la spate etc.30) care nu în­ cetează chiar după aplicarea măsurilor mai sus men­ ţionate, cînd „debandada” e şi mai mare, transformîndu-se, pentru mulţi, în spectacol amuzant, care-i

30) Chiar una din apărătoarele funcţionarei femeilor în aceste locuri recunoştea oarecum faptul, cînd susţinea că arti­ colul D-lui Frollo ar apărea — zice-se — „ca o încurajare (dată elevilor) spre a continua atitudinea de necuviinţă faţă de profesoarele respective”. In unele condiee disciplinare se poate vedea, nu odată, notarea unor pedepse date de Director (scăderea notei la conduită sau eliminarea penti u mai multe zile) „pentru dezordine sistematică, provocată în ora” cutărei profesoare. In unele clase li se aruncă, de către elevi, gogoloşi de hîrtie în sîn, în altele se dau drumul şoarecilor prinşi şi utilizaţi ad-hoc, etc. Trebue sa recu­ noaştem că multe din persoanele puse în asemenea condiţii se feresc de a face cunoscut vreodată neplăcerile ce le au în clasă, din teama de a im-şi pierde, poate, locul ce au ocupat cu atîtea stăruinţă şi intervenţii.

63 -distrează vinovat, dar nu le schimbă întru nimic purtările. Iar în împrejurările — rare — eînd prin asemenea mijloace apucăturile exterioare sînt schim­ bate, anarhia morală e în culmea ei, căci simţurile sînt pervertite şi dezastrul sufletesc îşi face opera-i nefastă. In toate aceste cazuri, remediul necesar nu poate fi decît unul singur: îndepărtarea grabnică a însăşi cauzei din care decurg asemenea rele. Cu toate că personal detest aplicarea pedepsei corpo­ rale, în orice împrejurări, dar mai ales în mod sis­ tematic, susţin că ar fi mult mai puţin primejdios —- deşi, fireşte, respingător — ca ea să fie apli­ cată de zeci d'e bărbaţi, asupra elevilor, sau de zeci de femei, asupra elevelor, decît — în ca­ zuri de acestca( — chiar o singură dată, de o profesoară, al cărei procedeu nu numai că nu-şi atinge absolut niciodată scopul obiectiv al sancţiunei, dar duce la rezultate pe care nu le ignorează, dar le neglijează, din anumite motive, toţi cei che­ maţi să poarte grija „educaţiei" şcolarilor. Şi dacă am protestat, mai sus, împotriva interpretărei ce se dăduse unor rinduri ale D-lui Frollo, căruia i se aducea, în treacăt, învinuirea că ar fi susţinut, des­ pre anumite profesoare, recrutate în anumite con­ diţii, că ar îndemna pe elevi la rele — ceea ce nu spusese, de altfel, autorul articolului la care -se răspundea — eu, în ceea ce mă priveşte, susţin aici lămurit că despre multe elemente feminine din învăţămîntul băeţilor, care aplică — fie şi o singură dată — asemenea pedepse şcolarilor,, se poate spune cu drept cuvînt că îndeamnă, indirect, pe elevii lor la rele.

Dar chestiunea extrem de penibilă ce a trebuit să ating, pentru a risipi aserţiuni generalizate şi false, scoate în relief altă latură nespus» de se­ rioasă în preocupările educaţiei: scandalizarea co­ piilor. Nu cunosc crimă mai mare ce s’ar săvîrşi asupra unor suflete fragede decît aceasta. Printre elevii noştri se găsesc, totuşi, exemplare atît de lUiale, de cizelate şi de sensibile, îneît a le turbura pura oglindă a fiinţei lor, conştient şi prin mij­ loace, de altfel, neeficace, înseamnă să ne încărcăm

64 sufletele cu cel mai formidabil dintre păcate. A. ,>rivi?-;iCILniU U1nor asPirafii imaculate, limpezimea priMiilor, harul gîndunlor, cu metode rafinate ce pot procura un anumit gen de satisfacţii culpabile înseamnă să frîngem cu voinţă posibilităţi de nor­ mala evoluţie, de sănătoasă rodire a fiinţei în­ tregi. Ce vină cunoaşteţi mai mare şi mai liotărîtoare decît aceasta, de care cei ce au oferit prilejul unor asemenea desfăşurări de circumstanţe vor avea a da seamă odată — şi crîncen — în faţa A tot Puternicului? Dar chiar dacă nu s’ar pro­ duce, pe alocurea, acest abuz vinovat, care e de natură să transforme orele de clasă în curstiri de pervertire ■ a simţurilor şi încă numai prezenţa — chiar „austeră", dacă există — în aceste instituţii, a profesoarelor, poate duce aproape la acelaşi re­ zultat nefericit.

Natural că nu-mi fac nici o iluzie în privinţa eventualeJor îndreptări ce ar fi să se introducă în această ordine de lucruri. Dacă ar fi să cred cîtuşi de puţin în aşa ceva, aşi începe, adresîndu-mă celor răspunzători de mersul învăţămîntului, cu vorbele — rămase, de altfel, fără efect — ale D-lui lorga: „Scoateţi toate aceste femei, dela liceele de băeţi".

Redaţi şcoalei noastre secundare „atmosfera pură“ care domnea în ele înainte de război, cînd preocu­ pările elevilor erau ferite de tentaţii imediate, cînd hărnicia şi ocupaţiile lor statornice cel puţin nu erau împiedicate de apariţii turburătoare şi de ile­ galităţi nimicitoare de suflet. Erau şi pe atunci, şi vor fi totdeauna, destule atracţii primejdioase pentru tinerime, ca să nu le mai mărim, voit sau nepăsător, marele lor număr, în contra cărora pro­ fesorii conştienţi au luptat mereu, pînă azi, cu dîrzenie şi adesea cu deplină eficacitate.. Acum ne-aţi luat şi putinţa acestor rezultate fericite. Vă sînt ele atît de indiferente?“31).

31) E locul poate să atrag atenţia aici asupra unui fapt extrem de anormal, de echivoc, dai- care trece aproape nebăgat în seamă. E vorba de Seminarul pedagogic universi­ tar, care e un liceu de băeţi: „Titu Maiorescu , şi in care

65 Dar' fiindcă nu-mi fac de loc iluzia unor asemenea eventuale îndreptări, nici chiar într’un vii­ tor mai îndepărtat32) mă resemnez — odată ce mi-am strigat revolta — şi mă aştept ca, în urma celor scrise, numărul ilegalităţilor s,ă crească, cel puţin în proporţia de pînă acum. Odată ce ni s’a spus că „împrejurări fatale" (curat fatale!) ne vor sili să colaborăm, acasă la noi, cu aceste elemente fe­ minine, care probabil îşi pregătesc terenul pen­ tru o viitoare invazie sub scutul legilor — ce îmbu­ nătăţiri să nădăjduim în prezent? Din contra, mă aştept ca acelea ce pînă azi s’au mulţumit numai cu locurile bărbaţilor dela şcolile de comerţ, nor­ male şi dela licee, să ceară — şi să obţină — alte locuri, de Directoare ale şcolilor de băeţi, de prose admit să facă practică, în vederea ocupărei unui loc în învăţămînt, nu numai licenţiaţii, ci şi licen[iatele. Vă închi­ puiţi la ce se reduc, în aproape tot cursul anului, orele de clasă în acel liceu, în care elevii asistă, ca la un veritabil spectacol, la perindarea — în faţa ochilor lor lacomi — a ne­ număratelor tinere candidate, care apar adesea în toalete şi prezentări extrem de bătătoare la ochi. Cum pot elevii aceştia să-şi pironească gîndul la studiu, cînd nu numai oi’ele, ci şi recreaţiile le sînt populate de aceste apariţii, de care privirile şi simţurile lor se lasă mult impresionate?

Ca şi candidaţii, toate aceste tinere candidate trebue, pe lingă alte îndatoriri ce li se cer, să prezinte „portretul psicologic44 ai unui elev. Odată ales acest şcolar, e necesar ca autoarea portretului să aibă cîteva întrevederi şi convor­ biri cu „subiectul*4 Aceste convorbiri au loc pe săli şi se transformă adesea în adevărate „flirturi*4. Elevii urmează, paralel cu studiile lor oficiale, o „şcoală*4 care adesea li se pare mult mai utilă şi mai practică pentru calea vieţei.

Cu toată criza, se pot găsi sute de milioane în ţara aceasta, pentru atîtea şi atîtea scopuri şi întreprinderi nu totdeauna de o necesitate absolută, şi nu s’au găsit, în zeci de ani, fondurile trebuincioase, ca să se organizeze un Seminar pe­ dagogic pentru licenţiate, într’o şcoală de fete, singurul loc unde prezenţa lor ar fi îndreptăţită.

32) Şi cum să-mi fac această iluzie, cînd — dacă luăm doi dinti’e „foştii şi viitorii Miniştri** de Instrucţie — vedem că cel dintîi este acela care a legiferat pentru prima oară abuzurile şi anomaliile ce se practicau sporadic de-a-lungul ţârei, prin numirea profesoarelor în învăţămîntul băeţilor, admiţîndu-le pentru cursul inferior, iar un neam apropiat al celui de al doilea funcţionează, în acest an şcolar (1933—34), ca detaşată la un liceu de băeţi din Bucureşti?

5

;

66

pe calea ce am inaugurat — vom aştepta multă vreme să vedem şi minuni de felul celor pornemte?31).

Persoanele care vor beneficia de noile privilegii nu vor fi ele direct vinovate de a fi luat, astfel drepturile cuvenite bărbaţilor. Căci nu femeile au numit profesoare în şcolile de băeţi, ci tocmai bărbaţii; nu femeile le tolerează în locurile ce nu le aparţin, ci tot aceia dintre noi care, în posturi de răspundere, ar fi procedat poate la fel. Nu degeaba am fost numiţi, de multe din aceste soli­ citatoare satisfăcute: „sexul slab“. In majoritatea cazurilor merităm porecla, pe care ne-am şi arătat în stare să ne-o schimbăm în... renume. Bărbaţii le-au adus aici şi de aceea aceste persoane au pătruns în casele noastre cu atîta îndrăzneală, ca într’o ţară cucerită, pentru că ştiu slăbiciunea acelora ce le protejează şi a celor gata să cedeze 33) Diriginte de clasă au şi fost numite de mult şi în destul de respectabil număr. Diriginţii, între altele, sînt ţinuşi, după Regulament, să viziteze gazdele elevilor. La un liceu de băeţi din Ardeal, funcţiona — acum cîţiva ani — o Domnişoară dirigintă la cl. IV. In prefaţa pe care Direc­ torul acelui liceu o scrie, pentru Anuarul ce a făcut să apară, se spune că „toţi diriginţii au vizitat gazdele ele­ vilor". Se abuzează, la unele şcoli de băeţi, de numirea pro­ fesoarelor (chiar suplinitoare, chiar maestre) în astfel de posturi. La un liceu de băeţi din Basarabia, acum doi ani, funcţionau la ultimele clase (a Vl-a şi a Vll-a) două diri­ ginte (profesoare suplinitoare), pe cînd la cl. V dirigintele era un bărbat. Una din ele avea, în adevăr, 8 ore în total numai la clasa a cărei dirigintă era!! Cine îşi dă seamă de •rostul şi însemnătatea acestor însărcinări didactice poate aprecia şi gradul de sfidare şi de abuz al unor asemenea numiri. , , . .

34) De altfel, de atîţia* ani de cînd se face aceasta riscata experienţă, ce rezultate s’au putut constata? Absolvenţii «coaielor de comerţ, de exemplu, unde profesoarele sînt în număr covîrşitor, ies ei mai deosebiţi sufleteşte din scoală, în urma faptului că în acele instituţii ar fi domnind o , atmosferă de blîndeţe şi de politeţe?" Sînt ei mai buni, inai blajini, mai omenoşi, mai cuviincioşi, decit camarazu lor dela liceele în care pină în acest an nu iusese decit sporadic introdus sistemul educativ... salvator.

67 la primele „fasoane". Şi au dreptate — cu ase­ menea oameni e firesc să procedeze aşa.

Insă tot nu mă pot opri de a m'ă mira că nu s’a găsit nici un diriginte să protesteze în contra prezenţei în clasa lui — de care e direct răspunzător — a acestor elemente ce-1 împiedică simţitor în activitatea educativă. Nu mă pot opri de a mia mira că, dintre inspectorii inamovibili35), nu s’a găsit deasemeni unul, după cît ştiu, care să ri­ dice glasul de protest împotriva măsurilor pe care e cu neputinţă ca toţi să le aprobe. Dar mirarea mea e mai dureroasă cînd văd cum Directorii de şcoli secundare — adevăraţii răspunzători „înain­ tea lui Dumnezeu şi a oamenilor" de educaţia ele­ vilor ce le sînt daţi în grijă — au neglijat să se unească şi au primit, în majoritate fără proteste, ca în şcolile în care altădată şi-au desfăşurat acti­ vitatea strălucită un Gion, un Angliei Demetriescu, un Laurian, un Păun, un Gh. Dem. Teodorescu, un G. L. Froîlo să funcţioneze astăzi tinere fără titluri suficiente sau detaşate, susţinute de ale re­ gimului. vŞi se mai vorbeşte la Asociaţie şi aiurea • de „scăderea nivelului intelectual şi moral al învăţămîntului secundar de azi". Ar fi fost sensaţional şi minunat să se fi petrecut lucrurile altfel36).

35) Nu vorbesc de ceilalţi, care fund numiţi de partide, nu numai câ nu se pot ridica în contra protejatelor acestor partide, dar nu ştiu cum să le servească mai umil.

36) Aceşti Directori sînt cu atît mai vinovaţi — în caz că n’au protestat în contra unor astfel de abuzuri — cu cît ei înşişi nu odată recunosc că situaţia ce se creează şcoalei lor e anormală şi duşmană progresului. Din precuvîntaren scrisă de un Director din aceştia, în Anuarul unui liceu clin Moldova, pentru anul *1930—31: „Lipsa titularilor clela aceste catedre s’a resimţit mult, mai ales la catedrele ocupate de Domnişoare. O disciplină mai riguroasă a trebuii impusă, pentru ca şcoala să nu sufere (sic). Cu începerea noului an şcolar, catedrele li­ bere au fost ocupate de profesori titulari, aşa că şcoala a intrat pe drumul ei normal de progres din toate punctele de vedere".

Altul, deasemenea, anunţa că „Direcţiunea... a luat toate măsurile disciplinare ca să... sustragă (pe şcolari) dela in.clinaţiunile dăunătoare şi periculoase vîrstei lor fragede".

68 După mine — şi aşi fi nemîngîiat dacă cineva clin cei pe care îi stimez în mod deosebit, ar lUa m nume de rău o convingere adîncă, pe care mă simt dator să o exprim — nu Ministerul trebue făcut în special vinovat de măsuri pe care mulţi Mi­ niştri încearcă totdeauna —presaţi de stăruinţe —- să le ia. Vorba lui Creangă: „dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă şi dacă-i popă să cetească"!

Eu aşi adăugi, date fiind mentalitatea şi obiceiul pămintului dela noi: „şi dacă-i Ministru, să facă ilegalităţi". Căci de cînd lumea un guvern are de satisfăcut o numeroasă clientelă politică şi recunosc că e naivitate, la noi, să-i pretinzi respectul legilor, cînd el caută să:şi satisfacă partizanii.

Dar Directorii de liceu — mai ales ,1a Bucureşti — nu sînt toţi creaturile Ministrului. Sînt şi de aceia care se găsesc la locurile ce ocupă prin merite evi^ denţiate şi cu asentimentul tuturor colegilor, iar pe deasupra sînt şi inajnovibili. Nici într’un caz, oricît patimile politice ar fi deslănţuite la noi, asemenea exemplare de elită n’ar fi avut de suferit neplăceri dela nici un regim, pe urma opoziţiei lor dîrze şi statornice, în legătură cu respectul legilor. Unii din aceştia, care ţin serios şi profund la şcolile lor, s’au opus. la început cu înverşunare unor măsuri abuzive şi interesate, dar mai apoi favorurile scan­ daloase, ambiţiile sus-puşilor, ca şi unele împrejurări fatale au triumfat, contra voinţei lor, aducîndu-i în situaţia de a tolera o stare de lucruri dăunătoare şi ilegală, pe care ştiu, în fond, cît o detestă. Insă precedentul în aparenţă neînsemnat creează la noi primejdii ameninţătoare — şi de aceea răspunderea „perturbărei sociale", de care se vorbea la Minister, N’ar fi fost mai simplu, în acest scop, să se fi luat măsuri ca să nu mai funcţioneze, la acea şcoală (aşa _cum se întîmplase lucrurile în acei an) o Domnişoară suplinitoare, de 26 de ani, la cursul inferior, iar alta, de 25, la toate cla­ sele, dela I-a Ia a VUI-a? Cîte rele nu s’ar remedia daca fiecare şi-ar da seamă ce răspundere apasa asupra sa, in funcţia pe care o deţine şi care — în învăţămînt poate mai mult decît oriunde — ar trebui să fie o misiune înalta şi sfîntă!

69 'ar Ii trebuit, cred, să o ia, mai curînd sau mai tîrziu, asupra lor, Directorii, anumiţi Directori mă­ car, şi să scutească prin acest gest energic, cel puţin anumite şcoli, de prezenţa unor elemente introduse acolo pe baza arbitrariului şi a stăruinţei fără scrupule.

Va trece vreme şi poate vre-un Ministru se va gîndi serios că nu e numai cu numele „părinte al Şcoalei“ şi va reuşi să redea învăţămîntului se­ cundar vechea lui strălucire şi întemeiatul lui pres­ tigiu. Va rămînea totuşi neştearsă în veci, în exis­ tenţa unor şcoli, defecţiunea vinovată, abuzivă din ultimii ani şi mai ales din cel actual — ceea ce pentru instituţiile cu tradiţie luminoasă şi solidă va fi o dureroasă şi eternă mustrare.

Nu-mi fac nici o iluzie asupra puterei cuvîntului sincer şi chiar a dreptăţei imediate, într’o lume condusă adesea de criterii practice. Dar ţin să remarc, încheind, că numai acele exemplare — idintre persoanele numite în asemenea împrejurări, opuse prevederilor legale şi celor etice — care, prin impo­ sibil, îşi vor da seamă, cel puţin în ceasul al 12-lea, de echivocul prezenţei lor în locuri ce, din diferite motive, au uzurpat şi, în consecinţă, vor găsi că e şi decent şi echitabil să le părăsească neîntîrziat — numai acelea vor merita, măcar acum, epitetele elogioase cu care apărătoarele lor le-au împodobit anticipativ şi extrem de binevoitor, atunci cînd nici o împrejurare sau atitudine de a lor nu le îndreptăţia. Ştiu că mulţi din cei ce vor ceti aceste rînduri vor da din umeri, considerînd că chestiunea tratată e de un interes strict profesional şi deci lipsit de o semnificaţie socială largă. Cunosc şi profesori care se desinteresează cu totul de probleme de acest fel, opunînd un sfidător „ei şi“ tuturor aspectelor vii ale unor stări de lucruri oricît de alarmante în rezultatele lor.

Totuşi nu sînt singurul dintre aceia care consideră — fără nici o exagerare — o chestiune cum este cea discutată tot atît de importantă ca şi... tratatul dela

1

70 Trianon, de ex. Din nerespectarea acelui tratat ar decurge înstrăinarea unor teritorii ee ni se cuvin prin drepturi străvechi imprescriptibile; din perpe­ tuarea unor astfel de măsuri ilegale şi imorale, sufletul unei generaţii ar fi pierdut. Şi cu ce să populezi teritorii asupra cărora poţi avea drepturi, idacă ele nu vor fi locuite decît de „suflete moarte“, de tineri cu o educaţie echivocă şi care cresc în atmosfera de nerespect al legilor şi de anihilarea — din cauza împrejurărilor — a oricăror directive etice.

De aceea am cercat să adaug un glas de sinceră şi curată revoltă la acelea care au vrut să se facă auzite, chiar dacă s’ar intîmpla ca el să fie — cum e de aşteptat — înăbuşit brutal de vacarmul suscepti­ bilităţilor jignite sau de acela al intereselor de­ mascate.

20 ianuar 1933

POST-SCRIPTUM Spuneam, in prefaţa aoestei broşuri, că în toamna anului şcolar curent s’au făcut atîtea ilegalităţi în ceea ce priveşte învăţămîntul secundar (şi prin „învăţământ secundar" înţeleg aici, ca şi în toate paginile precedente, şi pe cele comercial şi normal) incit nu numai afirmaţiile şi considerentele de mai sus sînt, mai ales acum, de o subliniată actua­ litate, dar — cu drept cuvînt s’a susţinut că. dacă cineva ar vrea numai să înşire toate călcările de lege şi toate actele arbitrare săjvîrşite în ulti­ mul timp, n’ar putea să le facă a încăpea în cadrul unei broşuri. De aceea cetitorul va înţelege că nu voi prezenta aici decît o sumară şi fragmentară expunere, trecînd în revistă doar cîteva din acele măsuri care sînt de natură a aduce şcoalei lovi­ turi ce vor avea tragic răsunet în viitoarea ei desfăşurare.

Mai întîi ţin să arăt că argumentul pe care îl repetau anul trecut apărătoarele numirei de fe­ mei în învăţămîntul băeţilor — anume că acele numiri, fiind simple detaşări şi utilizări, au un caracter cu totul provizoriu, aşa îneît ele nu trebue să alarmeze pe nimeni — pentru anul şcolar curent nu-şi are sensul să mai fie invocat. In toam­ na acestui an, treeîndu-se peste orice considerente etice şi pedagogice, s’au făcut — în baza unui fel de lege trecută, zice-se, în galop, astă primă vară, prin Parlament — nu numai detaşări şi supliniri, extrem de abuzive (şi care sînt categoric oprite de legea în vigoare), ci şi încadrări, pe baza măsurei că profesorii dela şcolile desfiinţate pot fi trecuţi, cu toate drepturile, la orice şcoală, de

I

72 orice categorie, din orice oraş. Aşa dar, în teorie, nu se exclud nici Şcolile militare, nici Seminariile teologice şi dacă încă nu s’au făcut astfel de numiri şi acolo, să nu ne mirăm cînd — date fiind procedeele de azi — se va ajunge, eurînd, şi la aceasta. Încadrările sînt de fapt transferări. Multe pro­ fesoare dela şcolile desfiinţate sînt, deci, trecute definitiv în şcolile de băeţi, ocupînd astfel, pînă la ieşirea lor la pensie, locurile cuvenite atîtor elemente bărbăteşti, care aşteaptă şi ele prilejul de a fi transferate într’un oraş mai convenabil sau la Bucureşti. Cunosc un astfel de profesor, care — detaşat de aproape zece ani în Capitală, unde îşi are familia—s’a bucurat anul trecut, cînd — în sfîrşit — a aflat că s’a făcut o catedră vacantă în specialitatea sa. A cerut-o, dar ea s’a dat, pentru totdeauna, unei profesoare dela o şcoală desfiinţată. Calificativul „provizor", adăugit numai unor nume de profesoare încadrate la şcoli de băeţi, n’ar trebui, cred, interpretat ca un caracter trecător al numirei, ci ea titlul corespunzător al persoanei încadrate, căci la profesoarele cu titlu definitiv nu s’a adăugit acest cuvînt. Prin urmare, numai dacă profesoara astfel încadrată va cere singură transferarea la o şcoală de fete, va putea trece locul liber unui bărbat; dacă nu, nimeni nu o poate îndepărta din acel post. E de ajuns să se consulte ziarul ,,Universul" din 17 iulie a. c., pen­ tru a se vedea, şi în această privinţă, cum s’a abuzat de o măsură, fie chiar legală, dar de o legalitate atît de dăunătoare Instituţiei pentru care a fost creată. Ceea ce spuneam, în rîndurile do mai sus, că profesoarele „îşi pregătesc o invazie sub scutul legilor", s’a adeverit. In vreme ce pro­ fesorii dela şcolile desfiinţate n’au fost încadraţi decît într’un număr infim la cele de fete: vre-o cinci (şi nu protestez contra acestui fapt în sine, ci vreau să arăt numai criteriul vădit părtinitor faţă de profesoare, care — numai după acel ziar citat — se găsesc aproape o sută la număr, în­ cadrate la şcoli de băeţi), elementele feminine se in-

73 stalează statornic, ca în ţară cucerită, la locurile ce nu li se cuvin. Şi dacă se va consulta cu atenţie ta­ bloul aceloraşi numiri, se va putea vedea că nu toate încadrările provin numai din pricina şcoli­ lor desfiinţate, şi că, în plus, foarte multe pro­ fesoare sînt aduse, cu acest prilej, în pururi rîvnita Capitală. In urma acestei măsuri, numeroase din şcolile desfiinţate s’au reînfiinţat, fiind autorizate să funcţioneze ca extrabugetare. Profe­ soarele, odată utilizate aiurea, n’au mai fost aduse înapoi, ci la acele locuri care acum nu mai aveau titulare au fost numite alte persoane de sex feminin, care şi ele trebuiau plasate, iar cele dintîi au avut prilej, desigur, să fie îneîntate de întâmplarea mulţumită căreia s’au trezit de­ finitiv numite în învăţămintul din Bucureşti. Este atîta goană feminină după catedre şi frînturi de catedre din Capitală, îneît unele din elementele numite în provincie refuză să se prezinte la şco­ lile respective, mulţumindu-se chiar cu un număr neînsemnat de ore (care, de multe ori, fiind extra­ bugetare sau suplementare, nici nu li se plătesc), numai ca acestea să fie la un liceu din Bucureşti (cînd acel liceu se întâmplă ,să fie şi de băeţi, toate idealurile sînt atinse). Protecţiile de tot felul le dau cel mai perfect concurs. Iată, de ex., în acest an s’au înfiinţat cinci catedre de Franceză la cinci şcoli comerciale de băeţi. La nici una n’a fost numit un bărbat, ci la toate au fost încadrate profesoare tinere, fără stagiu suficient în învăţămîntul din provincie, aşa cum ar fi fost echi­ tabil. Şi în timpul acesta, elemente bărbăteşti, de o necontestată valoare, foşti elevi ai Şcoalei nor­ male superioare din Paris, de ex., abia s’au putut învrednici de o detaşare condiţionat obţinută. Să se noteze că aproape nici una (dacă nu chiar nici una) din profesoarele dela şcolile comerciale din întreaga ţară nu este abilitată pentru învăţămintul comercial, care cere speciale titluri şi studii, ce totdeauna se reclamă profesorilor. Nu numai atât.

La aceste năpăstuite şcoli (dar despre care din şcolile de azi s’ar putea spune că nu sînt nă-

74 păstuite?) se numesc, în examenele particulare cîtc odată, nu ^profesorii respectivi, aşa cum legea ar cere-o, ci se aduc ad-hoc profesoare dela licee, fără nici o legătură cu acele instituţii.

Competiţiunile în privinţa şcolilor de băeţi sînt nenumărate. La încadrările din vara trecută erau profesoare, care cereau cu îndîrjire locuri la ast­ fel de instituţii, nevoind să primească nici măcar şcoli comerciale şi cu atit mai puţin pe cele de meserii. Scopul lor era liceul. îşi etalau, pentru aceasta, titlurile şi „foaia personală": „Eu am mai funcţionat la un liceu de băeţi şi am fost la înăl­ ţime". Una din acestea, numită la o şcoală de comerţ, cu toate sforţările ei de a i se da catedra dela şcoala ce rîvnea, a exclamat aproape satis­ făcută: „Ei, de aici oricînd mă pot muta la un liceu de băeţi".

Dar să presupunem că aceste încadrări s’au făcut pe baza unei legi — de altfel arbitrare, nedrepte şi interesate. S’au făcut însă, în plus, şi transfe­ rări propriu zise de profesoare, dela şcolile lor la ale noastre, fără ca vre-o umbră de preve­ dere legală să poată îndreptăţi acest lucru. In ceea ce priveşte detaşările, abuzul e atît de mare că e greu să «fie caracterizat în cîteva rînduri. Mai întîi, aşa cum s’au efectuat, legea le opreşte categoric. Trebuiau aduse profesoare la şcolile la care au dreptul să funcţioneze (nu la cele de băeţi) şi numai la ore bugetare şi nuănai în caz de necesitate de ordin familiar (so­ ţia în oraşul unde e bărbatul). Ce veţi spune însă de o dispoziţie ca aceasta, prin care o pro­ fesoară dela o şcoală de fete din Bucureşti & detaşată la o şcoală de băeţi din acelaşi oraş?

Pentru ce? Şi de 'altfel nu toate detaşărije au fost publicate în ziare, la vreme. Intre 1—15 sepftemvrew aflu că s’au făcut altele, clandestin. Cuinosc elemente feminine, detaşate la liceele de băeţi din Bucureşti, care nu erau trecute pe tabloul publicat în Universul din 25—26 august a. c., sau nu erau trecute ca detaşate la şcoalele în care azi funcţionează. E de prisos să mai susţin aici

75 că orice adevărat om al şcoalei consideră detaşă­ rile ca cea mai aprigă .plagă. Un Director de pe vremuri, dintr’un oraş oltenesc, a reuşit să facă din şcoala sa un adevărat model ,de instituţie occi­ dentală, refuzînd cu dîrzie orice detaşare de pro­ fesori la acea instituţie. Detaşările de băeţi sînt in­ ferioare, şi în acest an, ca număr, celor de fete, care sînt, natural, trecute în special la şcolile ce nu li se cuvin. Să mai spicuim din aceste feluri de numiri e greu, deoarece cazurile de arbitrar şi de sfidare a oricăror prevederi legale sau de ordin pedagogic sînt multiple. E de ajuns să notez in treacăt că s’au dat, de ex., unei profesoare 2 ore de muzică, în completare, la un liceu de băeţi din Capitală şi că o profesoară de Gim­ nastică, dela un liceu de fete din Basarabia, a fost detaşată la un liceu de băeţi din regiunea Bucureşti37). Pentrucă unele din aceste elemente au fost detaşate în oraşe unde nu existau ore vacante pentru ele, Ministerul — în dorul de a le servi cu orice preţ — cere tuturor Direcţiilor de şcoli secundare din ţară să înainteze de ur­ genţă tablouri cu repartiţia catedrelor şi orelor dela şcoalele respective, pe anul şcolar 1933—34. Cu orice chip trebucsc „scobite “ de oriunde orice ore, din care ar fi cu putinţă să se creeze un simulacru de catedră. Ministerul e prea asaltat de partizani politici, ca aceştia să poată fi refuzaţi uşor. Pre• tenţiile lor se extind peste tot şi la toate posturile din care s’ar putea alimenta. In consecinţă, Mi­ nisterul mai cere Direcţiilor de şcoli secundare să nu mai angajeze secretari în posturile libere, ci să declare Jocurile vacante, pentru ca să se nu­ mească oficial în ele, de către autoritatea şcolară, persoanele agreate. Pariez că vor fi numite şi aici femei, indiferent de şcoli.

Să mai notez şi felul cum se fac aceste numiri?

Să mai vorbesc de invadarea birourilor Ministe­ rului de solicitanţi şi chiar de samsari? De biletele 37) De altfel şi suplinitoare au fost numite la acelaşi fel de catedre sau la şcoli mixte.

76 de recoman'daţie, de răspunsuri „VJ ,oficia ie" ca acestea„a, eşti din partid?" etc. Nu aşi fi crezut totul, dacă din întîmplare nu 0 & văzut şi auzit acestea eu însumi, în cele două zile cînd, fund chemat la Minister, într’o chestie profesională, a trebuit să mai urc scările acestei Instituţii pe care eram fericit că nu le urcasem, în zece' ani de zile, decît de două ori.

Numirile de suplinitoare se făceau şi în cursul nopţii, cînd strada clocotea ,,de sgomot şi de... urlet şi de sbucium". In urma unor astfel de numiri, Ministerul, numai pină la 27 sept. a. c., primise 400 de petiţii de protest din partea licenţiaţilor nedreptăţiţi. Tendinţa, căreia i s’a dat publicitate, de a se reveni asupra ilegalităţilor săvîrşite la numirea de suplinitori, e o diversiune vinovată.

Mai întîi, pentru că ilegalităţile nu s’au făcut nu­ mai la numirile de suplinitori, ci şi la cele, în spe­ cial, de profesoare detaşate şi încadrate, şi apoi comisia însărcinată cu revizuirea titlurilor celor numiţi la ce rezultat va putea ajunge? Afară de aceasta, cum s’a arătat, ea e alcătuită din oameni de-ai regimului şi, în al doilea rînd, chiar dacă va constata realmente că solicitatoarele satisfăcute au titluri necesare, se va dovedi prin aceasta că li­ cenţiatele au dreptul de a fi introduse la şcolile ce le sînt interzise prin lege? Felul vinovat în care s’au făcut aceste numiri o arată chiar „apă­ rarea" penibilă a Ministerului în această privinţă: ,,Ziarele de dimineaţă au anunţat revizuirea mi*> mirilor de suplinitori în învăţămîntul secundar. Sub acest titlu prezentată, chestiunea nu corespunde exact realităţii, deoarece nu este vorba de o revizuire propriu zisă, ci cu totul de altceva", etc. Şi mai departe: ,,D-1 Ministru şi D-l Subsecretar de stat P. Andrei au hotărît să fixeze un termen înlăuntrul căruia să se poată revizui toate eventua­ lele erori"... etc. Fără alte comentarii..

In urma acestor samavolnicii practicate cu nemiluita, sînt în prezent licee din Capitala in care mai toate orele dele clasele extrabugetare sînt populate de femei. La un liceu de elită, cu trecut

77 ilustru, sînt numai 14 (ceteşte paisprezece). La unele gimnazii de băeţi, de aici sau din provincie, aproape tot corpul didactic e format din profe­ soare. In total sînt, după acelaşi ziar, mai susi citat, 139 (una sută treizeci şi nouă) de suplini­ toare la liceele de băeţi, numai din regiunea Bu­ cureşti (fără Capitală, ale cărei numiri de supli­ nitoare nu s’au publicat — et pour cause). Este necontestat, de vreme ce şi Ministerul a admis să se revizuiască acele numiri atacate, că s’au comis abuzuri flagrante. In cursul operaţiilor de plasare a solicitantelor protejate, se putea auzi, din partea unui personaj influent: „Aceasta (era vorba de o candidată) e a mea, ailaltă e a Iui X (aici numele unui Ministru), asta a lui Y (alt Mi­ nistru sau parlamentar influent)” etc. La Limba fran­ ceză s’au numit, aproape pretutindeni, numai femei.

•Licenţiaţii, crud nedreptăţiţi, au protestat, dar au rămas, şi de astă dată, cu protestul şi cu... foa­ mea — ca şi anul trecut, de altfel, cînd li s’a făgăduit solemn că ilegalităţi nu se vor mai întîmpla. Dar Ministrul şi-a călcat cuvintul şi faţă de licenţiaţi, şi faţă de Asociaţie, căreia i s’au făcut aceleaşi făgădueli. Sfidarea e mare, cînd în posturi de răspundere şi de activitate serioasă se numesc „simple copilandre” — abia eşitc de pe băncile Universităţii, fără experienţă şi de multe ori fără cunoştinţe suficiente3S). Dar chiar titularele, în general, dela şcolile de băeţi, sînt departe de a alcătui elita învăţămîntului feminin, care ştie să rănite la şdplile de fele. Consultaţi sutele de Anuare tipăritc de Direcţia atîtor şcoli de băeţi din Capitală şi din provincie şi veţi constata — cu... excepţionale excepţii — că, la rubrica lucrărilor personale, toate numele profesoarelor strălucesc prin absenţă, pe cînd profesorii cu opere ştiin­ ţifice sau literare abundă.

Anomaliile se succedă. In Universul dela 3 aug.

38) Ancheta despre care a fost vorba mai sus ar fi consta­ tat -—■ aşa cum anunţă ziarele — că numeroşi suplinitori numiţi (adică suplinitoare) nu au nici Seminarul pedagogic.

78 19o3 se publică un anunţ al Ministerului de Tn strucţxe, prin care se arată că, în învăţămintul se' cundar al fetelor, se găsesc două catedre vacante de Şt. naturale. Atunci, dacă există catedre vacante de acest obiect, în învăţămintul fetelor, pentru ce pr0. fesoarele continuă să fie numite în acela al băeţilor?

In. acelaşi ziar, chiar a doua zi, se anunţă că o fată a fost numită la un gimnaziu de băeţi, tot la St naturale. v Procedarea arbitrară a autorităţei şcolare e deplin, evidenta. Dar nu numai aceste catedre sînt vacante la şcolile de fete, ci există — in Bucureşti, în special — la astfel de şcoli ore dela clase extra­ bugetare, care sînt ocupate de profesoare dela aceleaşi instituţii, pe cînd profesorii bărbaţi nu au dreptul, în şcolile lor, la astfel de ore, date mai totdeauna elementelor feminine protejate.

Protestele care s’au făcut de cei lezaţi au. fost — în general — destul de timide pînă în timpul din urmă, cînd pare că unii din aceştia nu mai pot to­ lera, indiferenţi, abuzurile. Iată, de ex. în Uni­ versul din 23 iulie a. c. se publică o întîmpinare a profesorilor nedreptăţiţi prin transfera­ rea de profesoare în locurile ce li se cuveneau.

Intre altele, ziarul — rezumînd pretenţiile lor — «pune: „Dacă nu cer să prepondereze, cel pu­ ţin să fie egali în drepturi la transferări^. Cine ştie să-şi ceară sfintele lui drepturi încălcate cu cinism, tn acest mod umil, merită să-şi rabde soarta. „Nu cer să prepondereze“ în şcolile lor?

Atunci să plece, făcînd loc protejatelor regimu­ lui. Pe slăbiciunea unor astfel de elemente sau bazat totdeauna aceia care au vrut să-şi facă, nestingheriţi, interesele. Şi vina cea mare nu e a acelora care au încălcat drepturi sfinte, ci a nedreptăţiţilor care au tolerat aceasta şi mea în modul nedemn pomenit.

Căci elementele feminine, odată încurajate „ prin atitudinea timidă a tuturor celor ce nu ştiu sa reac­ ţioneze vor pretinde, în curînd, totul. Spuneam, m cuprinsul studiului ce precedează aceste săPnu ne mirăm dacă asemenea persoane vor a.) ng

79 să ceară chiar posturi de Directoare în şcolile de băeţi. Ei bine, le-au obţinut deocamdată la gimnaziile mixte, unde uneori pot fi mai mulţi elevi decît eleve (vezi cazul recent de numire a unei Doamne, la o astfel de şcoală, în Basarabia).

In sfirşit, în toamna actuală, după atîta înde­ lungată tăcere în această (privinţă, „Asociaţia pro­ fesorilor" pare a-şi fi eşit dintr’o rezervă care n’a fost cea mai mică pricină a stării de lucruri de azi.

După cîteva întruniri, a hotărît să protesteze printr’o broşură în care s’ar consemna toate cazurile de ilegalităţi în legătură cu toate numirile din urmă. Aşteptăm această publicaţie, cu atît mai multă nerăbdare, cu cît „Asociaţia" e în măsură să cunoască în amănunte faptele arbitrare şi nelegale săvîrşite în vremea din urmă, dorind ca hotărîrea să ia în adevăr fiinţă şi mişcarea de protest în contra oricărei samavolnicii să fie statornică şi egală.

Asociaţia licenţiaţilor universitari pare, deasemenea, să se fi mişcat, măcar o bucată de vreme, dar în urmă văd că protestele ei au încetat, toc­ mai cînd ele ar fi trebuit să se intensifice, căci aflu că nedreptăţi strigătoare au fost patronate de cei mai influenţi membri ai Ministerului, care o zi după ce declarau că nu mai au o singură catedră pentru licenţiaţii solicitatori, acordau to­ tuşi locuri protejatelor, cu neamuri sau cu proptele directe în Minister.

In ultimul timp pare însă să se fi petrecut un revi­ riment în opinia publică, deoarece protestele în contra ilegalităţilor care ne preocupă se succedă.

Articolele fiind numeroase, nu ne vom putea opri asupra tuturor. Le presimţim, însă, şi mai nume­ roase în ciirînd'0 deoarece un duh rău pare că inspiră Ministerul, care după fiece protest găseşte de cuviinţă sa săvîrşească imediat alte acte sfidă­ toare. Toate, însă, au o margine în această Iunie, mai ales răbdarea, chiar la Romîni, unde poporul1 e proverbial prin rezistenţa lui pasivă.

D-l I. Frollo, în două articole din „Universul" (23 şi 30 sept. a. c.) arată cum, la un singur

80 liceu de băeţi din centrul Capitalei, au fost nlasif„ şapte profesoare detaşate şi şase suplinitoare mai deşi6!13 C aSie C ex(,rabruSetarc şi la ore suplementare deşi la un liceu de fete apropiat există asemenea Qre, tara ea ele să fie atinse pe această cale. Arată deasemenea — ceea ce am schiţat şi eu mai sus —’ netemeinicia argumentului oficial cum că numirile acestea ar fi fost consfinţite prin învoirea dată ide Contencios şi deasemenea — convins în sfîrşit de ceea ce am susţinut totdeauna, că-marii vinovaţi în aceste ilegalităţi, nu sînt atît cei din fruntea Ministerului de Instrucţie, cît Directorii şcolilor _ autorul articolului arată partea serioasă de vină a acestora, cărora, în special, se datoreşte starea de plîns a instituţiilor de cultură din ziua de azi, la noi. In adevăr, s’au găsit, printre Directorii de licee, şi de aceia care să intervie personal la Mi­ nister, pentru a li se acorda numirea sau detaşarea vre-unei tinere profesoare la şcoala ce conduc, iar alţii — inamovibili în locurile lor — n’au găsit că e cazul să se opue, cînd li s’au trimes — în locurile legal cuvenite unor profesori care le erau vechi colegi — paisprezece profesoare! Din fericire au fost, în acest an, şi de aceia (adică, de fapt, a fost . numai unul) care au ştiut să se împotrivească încercărilor de coborîre a nivelului Şcoalei, prin numiri nepotrivite şi ilegale ale protejatelor regimului.

Graţie energiei şi hotărîrei lor, sînt şcoli lipsite — cel puţin în orele oficiale, de dimineaţă de spectacolul penibil ce domneşte în toate celelalte.

D-zeu să-i ajute pe aceşti dîrzi şi demni apărători ai prestigiului corpului didactic să reziste pînă la sfîrsit ^ In alte două articole, tot din Universul (dela 28 sept. şi dela 6 oct. a. c.), D-l I. Nisipeanu, pre­ şedintele „Asociaţiei", aduce protestul sau in aceasta privinţă. Trebue, fără îndoială, sa fie mari de tot nedreptăţile făptuite, mai ales în acest an daca acela care, prin alcătuirea ce prezidează, ,,e chemat să susţie şi interesele" colegeRor sale, după atita vreme atace sistemul cunoscut, care

81 proporţiile celui mai desăvîrşit abuz. 0, dacă D-sa ar li intrat în luptă încă din anul trecut, cel puţin, cîncl arbitrarul numirilor ilegale a început să atingă şi liceele, poate şcolile de azi n’ar oferi spectacolul trist ce-1 prezintă. D-sa vorbeşte în numele „Aso­ cia ţiei“ şi cuvintul D-sale ar fi avut greutate mai mare decît acela al unei persoane izolate. Dacă ar fi scris dela început — nu unul, ci trei, cinci articole asupra chestiunei ce atinge acum, poate că îndrep­ tări reale nu s’ar fi adus imediat, dar opinia publică şi-ar fi putut forma o convingere, încă de atunci, asupra faptelor astăzi expuse şi, în acel caz, protes­ tele ce apar acum ar fi atins-o şi mai puţin. Dar e mai bine mai tîrziu decît niciodată.

D-sa constată cu drept cuvînt meritul legei D-lui Iorga, prin care acesta interzicea în mod absolut numirea de profesoare la orice clasă a liceelor de băeţi. (Acelaşi simţ de echitate mă îndeamnă să recunosc că — dacă D-l lorga n’ar fi decît autorul acestei legi şi af aceleia, nerespectată azi, prin care inspectorii învăţămîntului secundar trebue aleşi dintre profesorii universitari — şi încă n’ar merita critica extrem de severă şi generalizată ce se aduce întregei D-sale activităţi la Ministerul de Instrucţie, activitate — vai — nescutită, c drept, de enorme scăderi, care — la vreme — nc-au surprins p:e toţi extrem de dureros). Mai departe arată marea primejdie, din punct de vedere etic, a acestor nu­ miri şi se ridică in contra plăgei detaşărilor, ca şi a desfiinţărilor vinovate ele şcoli, care au dus la confecţionarea unei „legi“ cu efecte dezastruoase.

Tot D-sa protestează împotriva felului părtinitor şi abuziv în care, şi în acest an, s’au alcătuit co­ misiile examenelor de bacalaureat. Să mă ierte D-l Nisipeanu dar, după cît ştiu, D-sa a primit să facă parte din astfel de comisii, în mai multe sesiuni din pirecourmă, deşi — chiar în acest articol nizează refuzul profesorilor de a face parte din ele „şi nici unul din cei nenumiţi, absolut nici unul să nu primească a-i înlocui pe cei demisionaţi . Şi cu cred că aceasta e cea mai bunjă soluţie^ dar ce sorţi ide isbîndă voim ca să aibă, dacă noi înşine 6

82

r

să :j7:zr^0r? De aitf,ei— *>* **

damnat auvernu u1^’ care deasemeni a contegalilătOe m°arte <ca 04 N-) Pentm şi În acest an n T naUiră şl carc tosâ a Primit ni.ml/ ' . > ,■ so^la sa> tot profesoară, să iic nunuta mtr’un liceu de băeţi din Capitală. tninrnt 3 !Slnt Procedce oare „dau apă la moară» ■ , Pormti să săvârşească samavolnicii Şi nu astfel de atitudini îi pot opri de a le mai continua. Cu surprindere mai constat că Drum nou curajoasa gazetă ce vorbeşte cu lux de amănunte despre toate ilegalităţile guvernului, despre aceasta care, orice s’ar spune, jiu e cea mai mică dintre ele păstrează... de Conrart le silence prudent.

In Adevărul dela .1 oct., D-l A. Graur ia poziţie dirză contra acestor proteste, apărînd larg cauza profesoarelor dela şcolile de băeţi. Recunoaşte, to­ tuşi — deşi indirect că măsura e ilegală, dar nu se revoltă de loc in contra ei, ci în contra altor nedreptăţi. învinovăţeşte pe profesorii ce au vorbit despre această chestiune că n’au vorbit de loc despre alte abuzuri mai mari. Cred că acuzaţiile se pot aduce reciproc, între cele două părţi în discuţie: după cum profesorii ce protestează contra faptului de azi n’au protestat contra altor abuzuri, JD-1 Graur, care a protestat in contra altora, n’a spus un singur cuvînt de desaprobare pentru acesta.

• Şi dacă e totdeauna „cel dintîi“ care semnalează ilegalităţile, pentru ce despre cea mai nouă (şi, încă odată, nu cea mai mică) n’a fost măcar... cel din urmă care să exprime un cuvînt de protest?

Că sînt abuzuri mai mari decît cel care ne-a preo­ cupat în rîndurile de mai sus? Poate. Depinde, totuşi, de păreri. D-sa crede aşa. Alţii cred al l-fel, considerînd pe acesta ca pe unul din cele mai mari. Şi chiar dacă, în realitate, ar fi abuzuri mai evidente, de ce să nu protestăm şi in contra celor mai mici.

Cineva să nu se caute de... gripă, de ex., pe motiv că sînt şi boli mult mai grave? Dar, de altfel, cred că nu e justă acuzaţia că nici unul din cei ce discută această ilegalitate na discutat şi altele. Insă chiar dacă ar fi aşa, de ce sa obligam

I

83 pc cineva să vorbească numaidecît despre ceea ce nc-ar conveni, mai ales cînd acel cineva găseşte că chestiunea de care se ocupă în special e una din cele mai însemnate?

S’au alarmat aceştia, pentru că se găsesc doar „cîteva profesoare" în cancelariile şcolilor de băeţi?

Nu s’au alarmat, pentrucă ele se găsesc în can­ celarii, unde prezenţa lor pare chiar a delecta pe unii, dar pentrucă se găsesc şi în clase unde această prezenţă, oricît ar putea delecta şi acolo, oferă multe inconveniente, care e regretabil că. se pot tăgădui atît de uşor. „Cîteva profesoare?" Cînd numai la un liceu din Capitală sînt... 14, iar gim­ naziile sînt aproape complet ocupate de ele, numărul lor nu mai poate fi exprimat prin vagul „cîteva".

Cauza indignărei profesorilor care au protestat? „Totul se reduce la o meschină chestie de cîteva sute de lei pe lună". Am arătat mai sus» că acu­ zaţia nu c dreaptă, cîtă vreme pentru aceste orc profesorii depun, şi ci „muncă cinstită", ei se gă­ sesc în casa lor, nu iau ore ce nu li se cuvin, ete. Şi apoi nu toţi cei ce protestează au asemenea orc. Dar aceste detaşate şi suplinitoare, atît de cu îndîrjirc apărate, nu vin oare şi ele, în locurile ce ocupă, tot pentru cîteva „meschine sute de lei", la care nici măcar nu au drept legal? „Muncă cinstită" o fi aceea a clementelor care n’au cerut orele şi care au interese strigătoare în oraşul unde funcţionează. Şi încă... Dar pentru celelalte, vorbele de mai sus nu sînt de loc potrivite. E atît de penibil să vezi la noi că orice idee, susţinută cu tărie şi cu sorţi (de izburdă, este explicată prin interesul celui ce o exprimă. O epigramă spune: „Galbene i se par toate celui ce-are gălbinare"... Tar conveni au- torului acestei acuzaţii să i se reproşeze acelaşi lucru, ea mobil al apănărei sale? Nu-i aşa că nu? Şi dacă D-sa să zicem că ar face excepţie^ în această privinţă, aproape toţi ceilalţi care au apărat aceeaşi cauză e sigur că au vorbit „pro doino — şi atunci de ce „interesul" să se vadă la cei ce şe ridică în contra unei măsuri, care se poate să D-l nu convină altora? Iată — printre aceştia

1 '

84 lorga nu şi-a apărat interese .materiale; D-lui Frollo nu i se luase nici o oră anul trecut, cînd cel dintîi a protestat contra acestor ilegalităţi; mie nu mi s’a luat niciodată nimic, etc. Atunci? Şi, anul acesta se poate explica mobilul atacurilor’ — atît de ex­ peditiv, numai pe aceste considerente? După cît ştiu, semnatarii articolelor în contra acestor abuzuri au protestat şi în contra altora, la vremea lor.

D-l lorga de ex. nu s’a ridicat în contra' nici unui abuz? Dacă n’ar fi dccît acest caz, şi încă Învinuirea ce se aduce acelor ce atacă ultimele măsuri dela Ministerul de Instrucţie n’ar fi în­ dreptăţită. A te revolta contra acelora care, în timpul din urmă, au atins chestia imoralităţii acestor numiri ilegale, e să treci prea uşor peste alte con­ statări similare, care s’au făcut în trecut. Căci nu numai D-nii Frollo şi Nisipeanu au susţinut aceasta.

D-l lorga a fost de aceeaşi părere, unii Directori, deasemeni, au apărat acelaşi punct de vedere, în Anuarele şcolilor lor. Ilaret, „omul şcoalei", a spus-o răspicat, chiar atunci cînd nu se putea pune chestia decît pentru învăţămîntul primar; ziarele tot mai multe — au început să o recunoască (Universul din 6 oct. a. c. numeşte aceste măsuri „ridicole şi antipedagogice"). Dar chiar Ministerul de In­ strucţie nu se gîndeşte să conteste riscul lor, cînd dă ordine, ca cel de anul trecut, despre „şorţul de coloare închisă"; şi numai faptul că, în mijlocul tuturor abuzurilor, s’a oprit de a numi profesoare la Seminariile teologice, arată că tot considera aceste numiri ca ceva anormal, într’o privinţă, căci dacă ele ar fi absolut fireşti şi utile, nu văd ce l-ar fi împiedecat să numească profesoare şi acolo.

Numai pentru cine refuză să vadă realitatea nu e lămurit lucru că prezenţa profesoarelor in şcolile de băeţi e, cel puţin, o distracţie a ochilor pentru mulţi din elevi, care găsesc delectare în acest spectacol ce li se furnizează, tot mai abundent, de Ministerul de Instrucţie.

Dacă s’ar face o anchetă printre şcolari, sint convins că aproape toţi ar vota pentru o asemenea măsură, din considerente, însă, pe care desigur

I

85 nici unul clin ci nu le-ar putea mărturisi. Iată: la un liceu de băeţi din centrul Capitalei, un elev din cl. IV îndrăzneşte să întrebe pe un pro­ fesor, în preajma părăsirei catedrei, dacă loc­ ţiitorul lui va fi o profesoară şi mai ales dacă acea persoană ,,e tînără şi frumoasă”. Preocupările majorităţei elevilor, trădate prin această întrebare, se văd clar din atîtea atitudini ale lor.

Mai departe, cel ce ia apărarea numirilor de pernei în învăţămîntul băeţilor găseşte că c firesc, în cazuri de ilegalităţi, „să fie atacat Ministerul , nu profesoarele”. Dacă Ministerul le-ar fi trimes cu sila la locurile ce ocupă — fără îndoială că numai el ar fi răspunzător de acest procedeu. Dar cînd cea mai mare parte din cele astfel numite au cerut, şi cu insistenţă, catedrele ce li s’au dat, sau nu le au refuzat, după ce li s’au oferit, chestia se schimbă mult şi răspunderile se cer a fi împărţite. La sfîrşit, într’o sentimentală „chemare”, autorul pro­ clamă că „dacă profesoarele mai au o singură pică­ tură de sînge în obraji”, vor reacţiona la acuzaţiile ce li se aduc. Ar fi echitabil să se adauge că dacă profesoarele în cauză au acea picătură de sînge în obraji, îşi vor da demisia din posturile ce ocupă fără drepturi şi fără chemare.

Cît despre bărbaţii profesoarelor dela şcoalelc de băeţi pe care autorul îi aţîţă în contra celor ce-şi permit a avea, asupra chestiunei, alte păreri decît acelea pe care D-sa le împărtăşeşte, să mi se dea voe să cred că nu au nici un motiv temeinic să fie supăraţi. Nu pot fi supăraţi de atitudinea noastră, dacă soţiile lor nu intră în categoriile citate. Eu am spus dela început că nu extind observaţiile făcute asupra tuturor cazurilor. Iar dacă ele intră în una din aceste categorii, a se supăra pentrucă cineva se mărgineşte să constate echivocul unor situaţii în­ seamnă a da cea mai strălucită confirmare celor spuse, nu numai aici, ci în toate articolele, întîmpinările şi interpelările citate. A te supăra în contra acelora care — orice s’ar spune în această privinţă, în căldura discuţiei — din mobiluri perfect obiective atrag atenţia asupra unei stări de lucruri pe care ei

86 sincer o suridoînH? ; Primieidioasă <şi în contra căreia cermă sun dc îndreptare, este a se supăra cineva pecS npunc carantină unui vapor ce intră în nori P C soaneior de pe bord MesigU li se «cp] acul a, dar nu cel care dă alarma şi cere măsuri ce prudenta apărare poate fi făcut vinovat. Nu vina noastră dacă o serie de colege se găsesc în locuri ce nu li se cuvin şi desigur nu putem fi 1 acuţi vmovaţi dc faptul că, atacînd un sistem ne care îl găsim detestabil, indirect atingem şi sus­ ceptibilitatea unor persoane chiar mai puţin vinovate decît altele de prezenţa lor la catedre ia care nu noi le-am chemat. Soţii care n’au cunoscut echivocul unei astfel de situaţii, acum că li s’a atras atenţia asupra faptului, clacă vor să constate obiectiv Vă în adevăr lucrurile, aşa cum se petrec, nu sînt fireşti, să nu înlesnească, măcar de azi înainte, funcţionarea soţiilor lor în condiţii atîfc de nepotrivite, asupra cărora chiar Ministerul a ştiut să atragă odată atenţia.

Ni se mai spune că nu trebue să uităm că c vorba dc femei. Cum să nu uităm noi, cînd multe din ele înşile par a fi uitat aceasta? Căci dacă n’ar fi uitat, nu s’ar găsi în locurile ce ocupă. Vor egalitate cu bărbaţii, susţin că au absolut aceleaşi drepturi ca şi noi, chiar în locurile noastre, dar cînd e vorba de da­ torii — şi de riscuri ce rezultă din îndeplinirea aces­ tor datorii — atunci îşi revendică prerogativele sexului. Să redevie femei din toate punctele de vedere şi atunci nimeni nu le va atinge „nici măcar cu o floare!“ A arăta primejdia prezenţei profesoarelor la şcolile de băeţi nu înseamnă a face un act de nepoliteţe. înseamnă a spune adevărul Dar a lua (şi cu ce insistenţe agresive din partea unora!) orele ^ ce se v.-...* cuvin altora — aceasta c politeţe?

Ameninţări? La ce pot .serva? că cci ce le proferă consideră cauza violenţele, chiar deghizate, apar atunci cînd lipsesc îndreptăţirile serioase, argumentele. E adevarat ca m^Alnrlnarii destul de enervate, prin presa anul

1

87 sfidătoare şi chiar ameninţătoare, invocînd uneori intervenţia eventuală a soţilor. Aşa dar nu se mul­ ţumesc să pătrundă în şcolile noastre numai sub protecţia aşa ziselor legi şi mai ales a favoritismului şi a arbitrarului, ci şi sub aceea, mai concretă, a baio­ netelor! In adevăr, cîteva din ele nu pot avea decît această ultimă soluţie. Prea le fugea, în timpul din urmă, terenul de sub picioare. Au început a se agita părinţii, Comitetele şcolare, profesorii. Dacă nu vom confirma şi de astă dată „obiceiul pămîntului“, chestiunei i se vor ida urmări tot mai ample.

O situaţie ca aceasta, hotărît, nu mai poate dăinui, căci sfidarea legilor şi a considerentelor morale trebue să găsească un liman, oricît ar fi îndrăgite de mulţi atitudinile comode şi oricît numeroşi din­ tre noi ar dori să ia focul, dacă se poate, cu mînile altora.

In ceea ce mă priveşte, o spun aici răspicat: că numai nimicirea fiinţei mele mă poate opri de a-mi striga mereu revolta şi de a cere dreptate.

Orice altă violenţă, de orice fel, nu mă >va putea opri de a-mi face datoria, pe care conştiinţa mi-o dictează. Cei care mă cunosc ştiu că nu am obiceiul să mă intimidez de nfei un risc, cind lupt pentru o cauză dreaptă.

In rîndurile de mai sus, n’am făcut, decît să des­ copăr o parte din înfăţişările penibile ce prezintă Şcoala în anii din urmă, datorită nepăsărei vinovate sau a tendinţei de a se da mereu acces favoritismului.

O spun aici cu glasul îndurerat — pentru ca cine are urechi de auzit să audă — că in dosul zidurilor şcoalelor noastre din Capitală, ca şi din provincie, se petrec adesea lucruri predate în scoarţe de tăcere, lucruri „inavuabile44, cum se spune, şi chiar ade­ vărate tragedii sufleteşti.

Am dat semnalul de alarmă, nu pentru cei din fruntea Şcoalei care, după orice strigăt de acest fel, înţeleg să înteţească — din ambiţie parcă — măsurile arbitrare, — ci pentru părinţi, pentru oa­ menii care ştiu să privească nepărtinitor o chestiune delicată, oricît le-ar atinge ca anumite suscepti-

88 bilităţi, pentru profesorii de orice sex, pentru pu­ blicai mare, în sfîrşit. Vor cere măsurile de în­ dreptare, a căror cheie o avem in mînile noastre, dar pe care n’o putem mînui decît uniţi — sau vor lăsa Şcoala să se prăbuşească iremediabil?

10 octomvre 1933

f

^Jiofeco -Judeţeană

Lancea A. V-. nDuiliu Zamfi resSu"

&

î : ' : :

' twsrmmji ASTE oWlGE

Sammmi 5îrfc»6u*JlM»«iS BUCUREŞTI H

; 1

tiS

a ;.

i 30 lei

%

< :

;