Eroii Unirei_Jertfa lui Costache Negri

CĂRŢILE

vV/T

■a

*..

Mc fZ I

.

. *

■b

1 ’

>

\

-

ti

.r.Riptuf

■ T. SAMSQTmW normatjIst vi l'BLÎOTECA FLACĂRA No. 9

1$JD|ţ;v: EROII U

BUCUREŞTI riPOGKAFiA Profesională, Dimitrie C. Ionescu - 9. — STRADA CÂMPINEANU. — 9 1912

■

: . //

6

01 AUfi m9

T. SAMBOT1N*&

^oRi^r^ ,,¥î Jq ;

V

REVOLUŢIA DELA 48 ÎN FRANŢA Anul 1848 găsi pe Guizot de 7 ani în frun­ tea trebilor publice din Franţa. Nici un mi­ nister nu durase până atunci atât de mult.

Această îndelungată şedere la putere se explică pe de-oparte prin protecţia deo­ sebită pe care regele Ludovic-Philip o acordâ regimului lui Guizot, cu care Suvera­ nul Franfei se înţelegea de minune, iar pe de alta, prin faptul că guvernul nu lăsa să se aleagă deputaţi decât oameni hotărîţi să-i voteze toate capriciile. Şi aceasta era foarte uşor din cauza re­ gimului cenzitar mulţumită căruia numărul alegătorilor era foarte restrâns. Aproape pretutindeni 100 de alegători erau de-ajuns pentru a alege un deputat. In aseme-

; :

—4— ■

nea condiţii, conruperea se putea uşor fac prin promisiuni de favoruri personale: slujbă, o bursă pentru un copil, un debit d tutun.

Dar sistemul acesta exasperase popula; tia. De-aceea, Franţa întreagă era ener-. vată, un curent pe fată ostil guvernului, ş chiar regelui care sprijinea acest guvern), sufla dela un capăt la celălalt al ţărei. Toţi; cereau reforma electorală* Guvernul însăi ţinea prea mult la foloasele puterei ca săconsimtă s’o acorde.

Opoziţia contra guvernului Guizot, pe tema reformei electorale, a început încă din anul 1847, cu aşa numita Campanie de banchete.

Se organizau pretutindeni banchete mari; la cari se rosteau discursuri şi toasturi pen­ tru rege şi pentru reforma electorală. La început commesenii erau numai burghezi regalişti. Apoi au început să iâ parte şi re­ publicani. La banchetele tinute la Paris, nu se mai ridica toastul pentru rege. Dar a-, ceastă manifestaţie anti-regalistă ajunse; mai pronunţată, după ce, la banchetul dela

— 5— Mâcon, poetul Lamartine, deputat al opo­ ziţiei, rosti un vehement discurs care se sfârşea cu cuvintele: Dacă regalitatea tace Franţa să roşească de vifiile ei oficiale, ea va cădea.

In Februarie 1848 se organiză la Paris un banchet monstru. La acest banchet făgăduiră să ia parte 86 deputaţi. Guvernul îl interzise. Comisiunea însărcinată cu or­ ganizarea banchetului chemă gărzile na­ ţionale să vie în uniformă, dar fără arme, înaintea Madeleinei, la 22 Februarie, ora 12 ziua; trebuia să primească deputaţii şi să meargă în corpore la sala banchetului ca să protesteze contra- interzicerei. Gu­ vernul opri manifestaţia; deputaţii protes­ tară, dar renunţară să mai vie la banchet.

Publicul, adunat în jurul Madeleinei ca să vadă manifestaţia, intonă Marsilieza şi stri­ gă: „Trăiască reforma!“. Jandarmii şi gar­ da municipală traseră asupra mulţimei.

Seara mulţimea prădă o prăvălie de arme şi dete foc băncilor din grădina Tuileriilor.

In timpul nopţii lucrătorii din cartierele j-epublicanp se înarmară şi ridicară bariga-

— 6 —

de. Dimineaţa guvernul dădu semnalul pentru adunarea gărzei naţionale. Dar garda eră nemulţumită de rege, şi refuză să mear­ gă în potriva răsculaţilor. Mulţi începură chiar să strige: — Trăiască reforma! Jos Guizot!

Ludovic-Fiîip se obişnuise să vadă în garda naţională reprezentanta opiniei pu­ blice. Miniştrii îi propuseră să disolve gar­ da naţională. 131 refuză. Atunci Guizot îşi dădu demisia. Demisia fu primită.

Atunci par’jă un suspin de uşurare se auzi în întreg Parisul. O bucurie de nedescris făcu să vibreze tot sufletul Franţei.

Vestea aceasta neaşteptată fu salutată prin manifestaţiuni provocate de marile mo­ mente naţionale. Seara tot Parisul a fost iluminat. Mişcarea părea astfel isprăvită.

Dar, în timpul serei, o ceată de manifes­ tanţi, venită din cartierele muncitoreşti re­ publicane, străbătu bulevardul cântând, pe aria apelului gărzii naţionale: „Lampioane!

Lampioane!“ Scopul acestei manifestaţiuni era ca toată lumea să-şi ilumineze, casele.

In faţa ministerului afacerilor streine, pă-

!

i ;

j ■

, j i.

— 7 — zit de câţi-va soldaţi (acolo locuia Guizot), ceata strigă: „Jos Guizot!“. Şi un mani­ festant trase un foc de revolver.

Soldaţii răspunseră printr’o şarjă asupra mulţimei. Mulţi manifestanţi căzură. Au fost peste douăzeci de morţi.

Republicanii se folosiră de acest prilej ca să atâte poporul. S’a luat o căruţă, s’au încărcat în ea cinci cadavre, s’a înhămat Ia ea un ştrengar şi republicanii cu tortele aprinse înconjurară acest car mortuar. Si­ nistrul cortegiu străbătu ast-fel străzile Pa­ risului făcând un sgomot tumultuos. In că­ ruţa cu morţi steteâ-un lucrător care, din când în când, agita cadavrul sângerând al unei femei tinere, strigând: — Răsbunare! Poporul este sugrumat! Şi acest înfiorător cortegiu răspândi pre­ tutindeni svonul că guvernul a trădat po­ porul ca să-I măcelărească.

In timpul nopţii toate cartierele republi­ cane fură acoperite de baricade. Pe străzi nu se mai putea circula. Acum republicanii nu mai strigau: Trăiască reformai ci: Tră­ iască republica.

— 8 —

Situaţia era din cele mai grele, Regele, care atâta timp a refuzat să facă dreptate poporului exasperat, a început să tremure în palatul său. Şi în noaptea aceea gro­ zavă a avut, desigur, o clipă viziunea înfiorătoare a ghilotinei înroşită de sângele nobil al lui Ludovic ai XVlII-lea şi al Măriei Antoaneta.

Mareşalul Bugeaud fu numit comandant suprem al trupelor din Paris. Acest mare­ şal, celebru prin campaniile din Algeria, dar urît de poporul parizian din pricina temperamentului său brutal, sălbatec, a primit ordinul să înece în sânge mişcarea de stradă.

In dimineaţa zilei de 24 Februarie, el tri­ mise trei coloane contra cartierelor răs­ culate. Aceea care mergea spre Bastilia fu oprită în drumul ei de răsculaţii baricadaţi.

Ludovic Filip porunci să se concentreze soldaţii la Tuilerii, nădăjduind că va pu­ tea face garda' naţională să meargă în po­ triva răsculaţilor. Intorcându-se, soldaţii, fiind înconjuraţi de mulţime, ridicară puş­ tile cu paturile în sus. Cu chipul acesta răs-

— 9 — vrătiţii înaintară până la Tuilerii şi intrară.

La amează regele ieşi călare pe piaţa Carousel, ca să însufleţească trupele prin pre­ zenţa sa. Câţi-va soldaţi din garda naţio­ nală îl întâmpinară şi, încrucişând baione­ tele de-asupra calului său, strigară: Tră­ iască reforma! Ludovic-Filip se oprî de­ moralizat şi reintră în palat.

Pe Ia ora două după amiazi, cineva in­ tră grăbit în palat şi spuse regelui: Sire, mulţimea e la porţile palatului !

Viaţa vă e în primejdie. Un singur mijloc mai este ca să scăpaţi regalitatea: abdica­ rea Majestăţei Voastre.

Ludovic-Filip se încruntă, după o privire bănuitoare aruncată celui ce-i dăduse, cu­ prins de spaimă, acest sfat prietenesc. El se retrase ca să discute cu fiii săi dacă trebue să abdice sau nu. După câteva clipe, intră în camera reginei. Palid de emoţiunile ce-i dedea revoluţia ale cărei valuri furioa­ se se loveau frenetic de chiar porţile pala­ tului, el vru să vorbească. Glasul îi fu însă înăbuşit de tumultul de afară din care acum se desluşeau vocile multe cari strigau:

— 10 — — Abdicarea! Abdicarea!

Unul din fiii regelui, căzu în genunchi, rugând pe tatăl lui, cu lacrimi. în ochi, să cedeze voinţei poporului. In sfârşit, Ludo- | vic-Filip se hotărî. Cu mâna tremurândă de regretul părăsirei tronului, el îşi iscăli abdicarea. Şi, astfel, nepotul lui, contele de Paris, deveni rege.

Acum era prea târziu însă. Răsculaţii nă­ văliseră în Tuilerii. LiMoVic-Filip şi fa­ milia lui fugiră pe din dos. Mulţimea pă­ trunse în apartamentele regale, dărîmă tro­ nul şi aruncă pe ferestre mobilele regelui.

Ducesa de Orleans, mama contelui de Paris, păşi în camera deputaţilor, aducând pe fiul ei; majoritatea o declară'regentă în numele lui Ludovic-Filip II. Dar mulţimea năvăli în Cameră, vociferând. Ledru-Roliin, singurul deputat socialist, se suî la tri­ bună şi, adresându-se mulţimii, propuse in­ stituirea unui guvern provizoriu. Lamartine, marele poet care înflăcărase Franţa şi Eu­ ropa întreagă cu poeziile lui umanitare, lua cuvântul şi citi numele celor şapte depu-

— 11 — taţi cari trebuiau să alcătuiască guvernul provizoriu.

In vremea aceasta, lucrătorii republicani întocmiră o altă listă, se aşezară la primă•rie şi proclamară republica.

Guvernul dela Cameră hotărî să guver­ neze împreună cu cel dela primărie sub tit­ lul de: guvernul provizoriu al republicei franceze.

Printre aceia cari au fost martorii acestor scene, în timpul cărora patriotismul şi do­ rul de mai bine făcură să se verse atâta sânge, erau şi mai mulţi români, moldoveni şi munteni, cari plecaseră din ţara lor ca să culeagă pentru folosul patriei pildele de renaştere ale civilizaţiei. Unii din ei au lup­ tat chiar şi pe baricade. Printre aceştia era şi un bărbat frumos, în puterea băr­ băţiei, cu plete bogate ce se armonizau cu nişte ochi adânci de cuminţenie şi cu o bar­ bă stufoasă, nobilă. Acesta eră: Costache Negri.

El a închis în sufletul lui generos tot fo­ cul care a aprins incendiul revoluţiei Ia Pa-

— 12 — ris şi, Îndată după proclamarea republice], a plecat în tara lui să ducă scânteile pe'cari le aşteptă situaţia de acolo, ca să isbucnească mişcarea prefacerilor.

'

TINEREŢEA LUI C. NEGRI Cine a fost Costache Negri? Azi lumea l-a uitat. Din când în când se pronunţa nu­ mele lui cu o admiraţie plină de nedume­ rire. Totuşi acum 30—40 de ani, când ros­ teai în Moldova numele lui Cuconii Cos­ tache, orice moldovean se descoperea cu respect.

Costache Negri se poate caracterizâ în două fraze: el a fost un om care a putut să aibă cea mai mare avere din ţara Mol­ dovei, şi a murit sărac; a fost un om care a avut prilejul să fie domn, şi a refuzat.

Cu aceste două trăsături se desenează perfect tot sufletul acestui mare român.

O inteligenţă adânc văzătoare, matură în cele mai neînsemnate judecăţi şi un su­ flet gata oricând la orice jertfe personale,

— 14 — — acesta a fost Negri. 0 abnegare aproape inadmisibilă şi un devotament exclusiv în. chinat patriei, — acestea au fost însuşirile mari cari au făcut din C. Negri una din per. ) sonalităţile de mâna întâiu din timpul revoluţiunei şi al Unirei.

C. Negri s’a născut Ia Iaşi, în anul de tristă amintire al răpirei Basarabiei, 1812.

Tatăl i-a fost Petrache Negri, ministru de finanţe al Moldovei, iar mama Zulnia, fru- ^ moaşa fată a lui Miron Donici.

Mama lui rămase văduvă de tânără. Du­ pă patru ani de văduvie, dânsa se mărită cu logofătul Costache Konachi, poet foarte apreciat pe vremea aceea, om învăţat şi cel mai bogat boer din cuprinsul Moldovei.

In casa acestui om de carte şi-a petrecut' C. Negri o bună parte din anii tinereţei, în­ conjurat de iubire şi de tot felul de cărji folositoare cari i-au hrănit îmbelşugat din vreme inteligenţa atât de bogat înzestrată.

Konachi ţinea foarte mult la el. A vrut \ să-l înfieze şi să-i lase moştenire toată a-r verea, — patru milioane. Negri a refuzat însă. Konachi îi pusese o singură condiţie:'

— 15 — să-i adopte numele. El n’a vrut cu nici un chip însă să renunţe la numele părinţilor Iui. Şi astfel, C. Negri s’a mulţumit toată viaţa cu moşioara rămasă dela tatăl său, $ânjina, din judeţul Covurlui, care-i dedea un venit cu totul neînsemnat.

Ceeace l-a făcut atunci pe Negri să re­ fuze moştenirea condiţională a lui Konachi, — spune Bolitineanu care i-a fost unul din cei mai buni prieteni, — a fost senti­ mentele lui nobile, cavalereşti, împinse pâ­ nă la sublima abnegaţie de persoana lui.

Actul acesta arăta ce va fi mai târziu C. Negri.

Mama Iui Negri — dela care el a moşte­ nit în bună parte pornirile lui generoase — era cea mai frumoasă din cele 8 fete fru­ moase ale lui Donici. Fetelor lui Donici Ii se zicea pe vremea aceea — ca o dovadă de-celebritatea frumuseţii lor — cele opt muze. Frumuseţea Zulniei Negri stăpânea atât de puternic pe poetul Konachi, încât până şi în poeziile sale dorul de ea îl gă­ sim mereu ca un ecou de dragoste trainică.

Aşa, de pildă, despre ea spunea Konachi — afirmă d-1 Gh. N. Munteanu-Bârlad:

!

— i6 — Ta ieşti zi, tu ieşti noapte, Tu ieşti viată, tu ieşti moarte; Căci după a ta voinţă Să preface a mea fiinţă...

Ah! zic viata şi lumină Când îmi ca(i cu milă tină; Zic intunerec şi moarte Când tu cap întfaltâ parte! ■ Tot farmecului ei se atribue şi inspirarea acestor versuri, cari odată au fost celebre în toată tara: Zori de ziuă se revarsă Si eu ochii n'am închis; Cum să-i închid când ei varsă Pârae de foc nestins.

i

)

Studiile începute în casa părintească, în­ tre un tată vitreg şi o mamă care se iubeau ■ ca doui amanţi în primele zile ale dragos- ] tei lor, Negri şi le-a continuat la institutul' J francezului Cuânin din Iaşi, unde marele) r bărbat a fost coleg cu Alexandri, Kogâl-j niceanu şi Cuza, cu cari a legat o prietenie P din cele mai trainice. ! ^

— 17 — Asupra tineretei lui' Costache Negri mai găsim următoarele amănunte în broşurică d-lui Gh. N. Munteanu-Bârlad: In pensionul Iui Victor Cu6nin, Negri eră din ceata copiilor cari făceau primele în­ cercări de teatru românesc şi la care, afa­ ră de Negri, se mai deosibeau Kogâlniceanu, Alecsandri, Mavrocordat, Docan, Vârnav, Asachi care era mai în vârstă şi mai 2 ales şcolarul Matei Milo, care scria şi piese l' de teatru, reprezentate de copiii artişti.

Fiindcă reuşise deplin o reprezentaţie dată cu prilejul suirii pe tron a voivodului Mihai Sturza, la 1834, actorii, între cari şi Negri, atunci în vârstă de 22 de ani, căpătară daruri dela Domnitor, câte un ceas de aur şi laude.

Reprezentaţiile urmară în casele boerului Coanta, dela Copou din Iaşi, transfor­ mate în teatru de varietăţi, şi unde pe la 1835 dădeau reprezentaţii actori italieni şi ) nemţi, şi se jucau piese uşoare „cu păcă­ leli şi meşteşuguri ale trupului*4 pe care le putea înţelege şi acela ce nu înţelegea lim­ ba lor. Acolo şi-a făcut, ca şi alţi tineri, eBiblioleca „Flacăra“ Aro. 9

2

\

- 18 — ducaţia artistică Costache Negri; şi când, apucăturile desgustătoare ale reacţionari! lor din societatea moldovenească din 1840, scoteau din răbdare pe Negri, el îndemna / pe prietenul său, poetul Alecsandri, „să le fixeze în formele artei teatrale"; multe din tipurile rămase vestite azi, de funcţionari coruptibili „umiliţi cu cei mari şi obrasnici şi lacomi cu cei' mici" descrişi în teatrul lui Alecsandri, sunt datorite îndemnului lui.

Negri.

Când învăţatul călător francez St. Marc Girardin, a vizitat Moldova în 1836 şi a în­ tâlnit pe tânărul Costache Negri într’un sa­ lon din Iaşi, a rămas suprins de înţeleaptă lui judecată şi de priceperea nevoilor po­ porului său. Negri i-a povestit din apucătş-) iile reacţionare ale unei părţi din societa­ tea moldovenească.

In mijlocul tinerilor de pe vremea lui, mai inimoşi şi mai aprinşi Ia fapte, Ne­ gri se deosebea prin cumpătarea şi modes-j tia lui, prin firea blajină şi prin vorbele aşezate ca ale unui bătrân sfătos. Adeseori se încingeau discuţii aprinse între ţinem

— 19 — cari dobândiseră cultura germană şi cei cu cultura franceză. Aceste discuţii se termi­ nau uneori prin dueluri în fundul grădinei Copou din Iaşi. Multe scandaluri au fost potolite prin firea blajină a lui Negri şi de aceea prietenii îi ziceau în glumă „moş Costache sau unchiaşul“. De multe ori în focul discuţiilor de laudă a culturii franceze şi a celei germane, Negri se făcea aprig apără­ tor al însuşirilor neamului său.

Costache Negri, ca şi tatăl său adoptiv Costache Konachi, n’a putut suferi politica de hatâruri şi lăcomie, inaugurată de Voevodul Mihai Sturza; de aceea a stat mult timp retras dela afacerile publice sub acea­ stă Domnie.

Negri iubea foarte mult călătoriile. El cunoştea bine ţara cu poziţiunile ei pito­ reşti, cu munţii şi mănăstirile ei. însoţit de credinciosul său servitor Aii, culegea le­ gende, cântece populare şi aventuri de că­ lătorii. Aii fusese mameluc în garda lui Na­ poleon I şi fugi pe o corabie, care sosi la Galaţi. Negri l-a avut mult timp în serviciul

KŢ-

!'•;

- 20 său şi chiar a pus pe un mare pictor să-i facă portretul.

In scurta biografie pe care distinsul prozator d-1 Em. Gârleanu a publicat-o despre C. Negri, găsim următoarele aprecieri juste: „Vor fi mulţi acei cărora suntem datori recunoştinţa noastră; vor fi mari faptele lor. Dar nu e unul căruia să i se cuvină tot respectul, întreaga noastră admiraţie, cum i se cuvine lui C. Negri.

C. Negri este unul dintre alcătuitorii Ro­ mâniei de astăzi. Şi dacă prin faptele lui este unul dintre cei mai însemnaţi, prin ca­ racterul Iui e cel mai mare. Sunt câteva zile numai de când, serbându-se împlinirea a 50 de ani dela Unire, numele lui C. Ne­ gri a fost învăluit, o clipă, de restrângerea luminoasă a recunoştinţei noastre. Altfel, despre el s’a vorbit până atunci puţin, în; anume împrejurări,' şi cu acea înfrânare caracteristică, oarecum, generaţiilor de as-} tăzi. Lucrul nu e greu de înţeles. A fost o vreme, — nu mai depărtată decât cu vre-o: 15 ani în urmă, — când asupra trecutului,

— 21 — nostru cel mai. apropiat, apasă o uitare gro­ zavă, un fel de nerecunoştinţa aproape, care învăluise în cutele ei mohorîte şi nu­ mele luptătorilor mari de odinioară. Printr’o mincinoasă înclinare a sufletului ome­ nesc, s’ar părea, uneori, că virtutea are ncvoe de îngăduire iar eroismul de iertare! îmi amintesc bine că, într’un lung şir de. ani de învăţătură, numele unui C. Negri na ră­ sunat niciodată în clasele şcolilor prin care am trecut. Dar ce pildă mai la îndemâna tuturora de cât cea următoare: Oraşele noastre sunt destul de bogate în statui; s’ar păreâ că o lume, în piatră şi în bronz, se ridică pe urma celor ce se duc. Şi totuşi nu din chipurile acele putem deslegâ istoria României, şi, ciudat, din chipurile celorlalţi, din chipurile acelora a cărora privire nu se ridică de-asupra soclurilor de granit, — fi­ indcă nu le au, ci se desluşeşte în inimile noastre, — fiindcă au început să bată. Fi­ reşte, de-asupra numelor lui Kogălniceanu, Negri, nu se putea trece; se spunea despre ) dânşii, aşa, cum spre pildă, la lecţia de geografie şcolarul spune, cu gândul într’a-

f - — 22 — iurea, că: Negoiul şi Ceahlăul sunt cele mai înalte vârfuri ale Carpatilor. Dar vine vre­ mea când sufletul se încălzeşte, când reciinoaşterea se face. Atunci uitarea se to- % peşte, cum de pe acele piscuri înalte se topeşte ceaţa în bătaia unui răsărit de soare..

Pentru mulţi de astăzi Negri ar fi ceeace se zice: „un modest“; a dat tot şi n’a cerut nimic în schimb. Alţii i-ar zice, tot cu un cuvânt împrumutat: „un naiv“; a putut totul, şi n’a făcut nimic pentru el. E vremea.-* să se recunoască însă, că Negri a fost un caracter, cel mai mare şi mai curat care s’a ridicat din sânul neamului nostru. Şi-a iu-, bit ţara cu o dragoste sălbatecă aproape; nu s’a uitat o singură clipă la interesele, la familia, la sănătatea lui. Nimic nu puteâ fi pus mai presus de ţară şi Domn. A raspins totdeauna orice răsplată care pe alţii i-ar fi încântat, orice onoruri cari pe alţii i-ar fi îmbătat. N’a linguşit pe nimeni, ba, mai mult, uneori, când prietenii şi chiar Domnul stătea în cumpănă, el mergep drept, şi îşi spunea cuvântul făţiş, fără şo­ văire. Iar când, după măreaţa faptă împli-

— 23 —

nită, i s’a părut că alţii sunt meniţi să ducă soarta tării mai departe, a ieşit din luptă, s’a dus la moşia Iui la Mânjina, ş i nimic nu l-a mai putut face să iasă din umbra, pe care însăşi strălucirea faptelor lui, i-o aşterneâ ocrotitoare.

1 .

■

> I

NEGRI ÎN ITALIA. In tinereţe Negri a călătorit mult. Cea dintâi călătorie mai mare a făcut-o în Ita­ lia. Acolo a petrecut mai mulţi ani, înainte de 1848, cu bunii săi prieteni Vasile Alexandri şi Alecu Cuza. In special au vizitat cu - o deosebită plăcere Veneţia, Florenţa şi Neapol.

Dar nu numai frumuseţile artistice ale acestei ţări l’au atras pe Negri în Italia.

Chiar în timpul acestor petreceri cari au lăsat în sufletul lui impresii neşterse, preocuparea lui de căpetenie era tot patria. Deaceea, el făcu să fie primit în societatea carbonarilor, conspirând împreună cu ei pentru libertatea Italiei şi a patriei sale.

Dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.

) |

r

) .

(•

L

— 25 —

' '%

Negri a căutat Insă ca în Italia să fie fo­ lositor tarei sale nu numai din punctul de vedere politic. Aşa, de pildă, din Veneţia a cumpărat de 200.000 lei monede, medalii şi tablouri istorice pe cari le-a dăruit mai târziu muzeului Universităţii din Iaşi.

Vizita în Italia i-a ispirat lui Negri câte­ va pagini, adevărate capod’opere de proză românească. Reproducând aceste pagini credem că vom face pe cititori să priceapă mai bine impresiile pe cari acest mare bărbat le-a cules în patria Artelor. întâia seară. Şedeam pe malul canalului; şi liniştea ’ era mare, căci la ceasul acela numai când şi când câte o gondolă întârziată, cu micul fănar, încet se legăna după lovirea lopeţii. Un dulce vânt răcoritor ne mângâia de marea căldură a zilei; şi spre trecere de vreme, beam ţigarete şi priveam la măre­ ţele palaturi acum în risipuri, vorbind între noi de slava şi bogăţiile lor de odinioară,

- 26 Teodor sta mai departe, şi cânta încet o melodie din tara noastră; părea că-mi aduce aminte de patria depărtată. Şi eu, ascultându-1, nu mă putui opri de a simţi oareşcare mâhnire, gândind la acele locuri \ unde-mi petrecusem cei dintâi ani, şi de , care acum mult pământ şi deosebite ţări ne despărţea. înstrăinarea silită, pentru cine o pătimeşte, ades are o epocă, unde nici auzind nici văzând ceeace te împrejură, ti-se pornesc toate simţirile spre o aducere aminte de o vreme şi de întâmplări trecute; f iar într’acea deplină lipsă, ceeace rămâne spre a dovedi de fiinţa omului, se împreună într’o singură, puternică patimă, ce păţiţii îi zic dorul.

Teodor cânta cuvinte ce numai eu înţele­ geam. Câţi la noi le aud, şi nu vor să le înţeleagă! Acum până şi armonia Europei, scoborându-se din scară în scară, soseşte în necunoscutele provinţii, într’un hal, unde mai jos nu poate pica. Dar neastâmpărata iubire a înaintitoarelor prefaceri o înnalţă1 într’atâta, încât din vârful unde ajunge,; sfarmă şi calcă în picioare fără nici o greu-

;..._

IZxi ir*-

— 27 — tate, rămăşitile unor imnuri patriotice, ce acum se pierd cu totul în haosul civilizaţiei noastre.

Antonio, după ce-1 ascultă şi el câtăva vreme, se sculă, şi-l lovi peste umăr : — „Ajungă-ti, îi zice, cu glasul acesta trăgănat ce seamănă a fi un psalm de îngro­ pare. Noi nu murim încă; suntem tineri, ş’avein lung viitor înaintea noastră“. Cu cântecul tăcu Teodor, dar nu răspunse.

— „Voi, prinse iar a zice Antonio, cu obi­ ceiurile voastre cele aziatice — însuşi cân­ turile v’arată traiul — sunteţi bucuroşi să vă lase cineva în pace, ca, fără osteneala drumului, să putefi călători într’o lume ce o alcătuiţi în închipuirea voastră. Cine ştie prin ce locuri eşti tu acum cu gândul?4* — „Nu prea departe, ci chiar în fată, zise Teodor de astă-dată; tu vezi, Antonio, acest palat ce stă înaintea noastră? la dânsul gândeam, iar nu aiurea, — şi mă poţi crede44.

La-signora Letitia, patroana casei, ce sta pe un jâlt, împrejurul căreia eram cu totii, începu altă vorbă.

— 28 — — „Curios îmi pare acest tânăr, zise lasignora, după ce se auzi vuietul păsurilor lui pe Scări; curios cu totul. Să-şi mai aducă aminte după atâta vreme, şi să mai găsească mulţumire de a gândi la acest palat, de unde pot zice, să nu-1 fi ajutat Madona sfântă, el nu mai eşeâ teafăr „poate nici cu viată“.

— „Cum? — întrebă Antonio; ce i s’a întâmplat? Noi nu am aflat nimica. Spune-ne ce este ?“ — „Nu ştiţi, răspunse Letiţia mirânduse; apoi dar nu cred, domnilor, c’aş face bine de a vă povesti acea întâmplare a lui; căci el poate vrea să nu se mai ştie, şi să se uite“.

Dar multele noastre de isnoavă întrebări şi rugăminţi, o înduplecară; se făcu între y noi tăcere, şi începu dama, într'acest chip: — „Cinci ani vor fi acum, când, într’o seară, se opri dinaintea casei mele barca dela Mestri, şi se scoborî dintr’însa un tâ­ năr, cu o carte de recomandatie dela soră- * mea din Verona. Teodor însuşi. De-i făcui ' primire bună puteţi să vă închipuiţi, mai j

— 29 — ales de pe ceea ce-mi scriea Paolina de dânsul; şi afară de aceasta ei îmi plăcu cum îl văzui. Şi voi ştiţi bine cu toţii, că femeile, supt clima noastră, nu ascund sim­ ţirile lor, atât în prieteşug sau dragoste, cât şi ’n ură.

■ „De multe ori mergeam cu dânsul în gondolă la Lido, la teatruri, sau supt ar­ cadele dela San Marco; şi de ce-1 cunoş­ team mai mult, de ce-mi era mai plăcută adunarea lui. EI atunci nu era aşa flegma­ tic şi melancolic, ci, dinpotrivă, îndestul de vioiu şi vesel; dar întâmplările schimbă pe oameni. „Tinereţea mai ales e supusă celor mai neaşteptate prefaceri; şi ades aburul înfo­ cat al patimilor, suflând peste dânsa, se veştejeşte fără vreme, ca floarea câmpului în lunile verii şi supt soarele răsăritului. „Acest palat din faţă ce odată a fost una din-slavele Veneţiei, eră locuit atunci de signor Fabriţio, un doctor de pravili, prea însemnat, într’acest oraş, şi de signorina Bianca, fata Iui. „Dela contandina smolită cu ochii mari,

w

— 30 —

negri, din cari-ti aruncă mii de raze ce zic atât de mult — până la dama de rang în. nalt cu chipul umbrit de melancolie, cu căutătura umedă, şi cu sufletul în ochi dulci ca clima Italiei, şi strălucitori ca soarele f ei — rar s’ar fi găsit vreuna, de a putea fi mai presus decât Bianca. „In nopţile senine când alba lumină a lunii se revarsă în plin, şi când umbra palaturilor de marmoră tremurând se răsfaţă în oglinda apei, se auzeau de multe ori ar- ; monii pătrunzătoare; — şi pe o aşa vreme [ împodobită de fire, omul simţeşte mai mult decât obişnuit. Diletanţi mulţi se aduna în casa Biancăi căci ea era bună cântăreaţă; şi cu toate că la acele ceasuri de linişte, Veneţia zăcea în odihnă, se vedea supt fe­ restrele ei un mare număr de gondole pline f de ascultători, între care Teodor, cum am aflat mai pe urmă, eră unul din cei mai ne­ lipsiţi. Ades mă trezeam în melodia acelor serenade, şi nu mă depărtam din balcon, j până nu tăcea cu totul. Nevrând vedeam ) atunci pe Teodor întorcându-se. „Peste puţin dobândi şi el intrare într’a-1 !

I

— 31 — cel palat. Cum şi în ce chip nu vă pot spu­ ne, căci nu am putut şti. — Nu-1 mai aud acum, dar într’acea vreme el sună bine din mandolină; mai ales nişte ariete napoli­ tane, ce cred că plăceau mult Biancăi, pentru că în urmă ades le cântau amândoi. „Plimbările noastre la Lido tot le făceam, şi câte odată îl întrebam de noua lui cu­ noştinţă. El îmi răspundea, însă vedeam că-1 supără acea vorbă, şi aşa nu-i mai zi­ ceam nimic. Intr’o seară, după o serenadă îndelungată, proaspete fiindu-mi încă în minte cântările ce răsunaseră în fată, — vă mărturisesc că mă lovi un fel de zulie ce mă cuprinse fără veste; şi cu toate că ştiti pe Teodor, că şi acum cam este favoritul meu, însă nu voiu prescrie deosebitele turburări ce m’au necăjit într’acea noapte**.

Acolo stătu şi-şi opri graiul la-signora, ca şi când ar fi vrut să-şi aducă aminte cu de-amănuntul de vremea povestirii ei. Noi ştiam că ea, cum s’ar zice limba noastră, făcea haz pe Teodor, căci avea pentru dân­ sul o mie de mici băgări de seamă ce plac atâta de la o femee. Dar pentru ca să ne

— 32 — despăgubească oarecum de acea deosebire cu noi era mai iubitoare şi bună decât ar fi fost poate în orice altă împrejurare. Ea singură nu tăgăduiâ acea părtinire, căci era slobodă şi Venetiană....................

O Italie! ţară împodobită! Ale fiilor tăi simţiri se desvălesc fără stavilă supt jugul puternic al multelor patimi! Intr’o silnica împotrivire cumplit trec anii şi curând viata scurtează! împiedecarea înnăduşă, sfarmă acea dumnezeiască scânteie, ce pe o parte a omenirei o ridică, atât asupra celeilalte.

Italie! Te slăvesc în cerul tău de-apururea lin şi albastru, în veşnica ta primăvară cu ai tăi cedri şi portocali, în frumuseţea fe­ telor tale, cu părul lung, negru, şi neted, picând ca o mătasă pe obraz în inele îm­ pletite. Dar mai mult te slăvesc în a ta nefăţarnică slobozenie, şi în văzduhul tău în­ focat ce aprinde simţirea până şi în sufle­ tele cele mai nesimţitoare!... „In cinci ani multe se prefac, începu ia-1 răşi la-signora, dar în noaptea aceea o* dihnă nu putui afla. Văzui până la cea de;

— 33 —

pe urmă lopată depărtându-se cu repezi­ ciune; şi încet încet sc stinseră toate lu­ minile. Numai singurătatea întunerecului stăpânea acea tăcere, când s’arătă peste :) canal o lampă, a căreia pară, împrejurată • de aburii lagunelor se prevedea ca printr’o • rază neagră. Tot odată zării de astă parte î un om, învălit în tabarul ce bine cunoşteam, t că desleagă dela stâlp gondola, se pune • într’însa, şi pluti spre locul, unde, când şi N când se mai înălţa câte o rază obosită. Aii junsă, deschise uşa despre apă cu mare înte lesnire, ca şi când n’ar fi fost dintâia oară; e. ş’atunci îl perdui din vedere. Uitai tot! O a singură simţire numai rămase în mine: a; spaima amară. Tremuram pentru că ştiam î- că la noi ferul pătrunde adânc, dar pe furiş d,işi vânzător. Paolina, soră-mea, era şi ea în i- Veneţia, spre petrecerea carnavalului. O e-, trezii şi-i spusei tot. — „Să nu-1 lăsăm 1- singur zise ea îndată; să trimetem pe Pietro, ca, întâmplându-se ceva, să-i poată fi ;de vr’un folos. Pietro dormea, dar după ce j. înţelese bine îşi luă stilul, — căci Teodor > era iubit de toti în casa noastră — şi porni,' le

Biblioteca „Flacăra“ No. 9

1 *i .

3

— 34 — şi degrabă-1 văzurăm şi pe dânsul In Ctej parte, umblând dinaintea palatului. ^ trecu mult şi un ţipăt de femee, cu răcnete bărbăteşti, pătrunse de grozăvie linişte,, nopţii. Se deschise un balcon cu sălbatic/ mânie, şi un trup pică în canal. . , , 1 «

„De-acolo înainte nu am mai putut % dea, căci noi femeile suntem de fire slabe Ştiu numai că după ce îmi venii în simţiri mă găsii în casă la Teodor. El zăceâ per* pat, mai mort, plin de sânge şi de apă, a faţa prăpădită; şi din părul lui cel Iun; curgea şiroae. Paolina plângeâ şi Pietroi priveâ cu jale. In gondola ce l’au adus si văd şi astăzi rămăşiţe de pete roşii. Poat nu aş mai fi în stare de a suferi O' aşa du* ioasă noapte! S’ar fi curmat şi a lui Teodc cele de pe urmă ceasuri de slabă viaţi dacă nu l’ar fi ajutat tinereţea ca pe c iubit al ei. El pătimi tare şi lungă vrem; Când începu a se însănătoşi, îl luă Paolii cu dânsa la Verona, de unde apoi a umblat mult prin lume; şi când nu mait dăjduiam de a-1 vedeâ, sosi, fără

—— -y- •

! <

i < c t \ r t

— 35 —

într’Q seară, iarăşi cu barca dela Mestri, însă nu singur. Cât pentru familia din fată, cum li zic eu, într’aceiaş ticăloasă noapte fugî la o vilă pe Benta; şi se întâmplă că nu mai văzu Veneţia Signor Fabritio.

Bianca, după cum am auzit, se mărită cu un conte din oraşul Mantua, unde ea acum şi-a aşezat locuinţa; — şi aşa fu că rămase palatul Foscari pustiu44.

Cu aceste de pc urmă cuvinte sfârşi de povestit la-signora, şi noi tăceam. Iar An­ tonio nu se putu opri de a zice, cam cu mâ­ nie: „Oh! Femeile, femeile! toate sunt aşa!

Ifi pui pentru dânsele viata în primejdie; te omoară, te înneacă; şi ele, ca să te mân­ gâie, dacă mai trăeşti, se dau celui dintâi i care găsesc, ca şi când nu ai fi fost nimică“.

— „Cum vorbiţi, domnilor, zise Letitîa, cu aşâ mare uşurinţă dinaintea unei dame de secsul eî. Dar voi răspunde că aşâ sun­ teţi şi voi cu ioţii, iubitori de si'neşi; nu ' vreţi să ştitî nici de jertfele ce vă fac fe­ meile! Toate aşezările societăţii sunt în po­ triva lor. Ba încă şi voi, prin o nemărgi-

— 36 — nită sţrâmbătate şi nemulţumire, le ocăriţi— fiind poate de o mie de ori mai răi decât dânsele“.

Zicând aceasta ne dete sară buna şi câte o sărutare la toţi ; căci aşa era obiceiul ^ doamnei Letiţia. Ne bătu un pic inima, dar se trecu cu răcoarea nopţii; şi, auzind clo- i potul dela San Marco sunând ceasuri târ­ zie, ne traserăm fieşcare spre o întăritoare i odihnă. >

Seara a doua.

Dulce-s serile Veneţiei, şi mai dulci încă j nopţile ei, atunci când în tăcere caldele vântişoare lin gonesc aburii lagunelor — şi,, desvălite, la leneşa lumină a lunei, măreţe/ se arată goticele palaturi ale foştilor straş­ nici domnitori ai mării. Gondola repede lu­ i necă pe faţa canalurilor, purtând cine ştie câte fierbinţi amoroase a juniei jurăminte, ; sau câte negre posomorâte hotărîri, în se- i t creţul acoperământ al ei făcute, şi adese f supt dânsul şi săvârşite; Gondola poartă;

— 37 —

melodioasele serenate Ia ferestrele falnicei frumuseţi, ce uşor le deschide spre a face loc mânei mulţumitoare, care, după bătăile inimei sale, cu aprindere sau cu linişte, flu­ tură alba batistă, ce câte odată în feluritele ceţi ale văzduhului cade în apă. Gondola vine, gondola se duce tot cu acea moale legănare, ce melancolic te îmbată de mii de năluciri a viitorului neînţeles, dar pururea mult plăcute.

Veneţia... Neapoli... Oh! vrâsta se duce...

Chiar rece inima-i fie, — cine v’au cunos­ cut nu vă mai uită!

In una dintru aşa nopţi şedeam pe balco­ nul despre canal privind, privind, şi Ia mulţi gândul apucând un depărtat sbor spre su­ venire felurite, — când veni Madona Letiţia, patroana noastră, ţiind în mână o cutie, şi zicându-ne cu obişnuita ei şăgal­ nică dragoste: „Iată-vă ţigaretele domni­ lor, plăcuta voastră trecere de vreme, şi, în adevăr, chiar şi simbolul tinereţii a mul­ tora din voi: foc şi cenuşă ce se prefac în fum“.

Nu ştiu? la aşa cuvinte pentru ce pe noi

li

— 38 —

câţiva Moldoveni ne cuprinseră o înăduşită simţire; căci repede ne trecâ multe. prjn minte, şi înteleserăm că drept nimeri pa. troana. înţelegând însă şi ea, prin a noastră tăcere impresia ce ne pricinuise, se grăbi j 5 a adăogi pentru mângâerea noastră, prin acel subţire şi plăcut curs ce ştiu femeile a da conversaţiei, că; „Fumul de şi însem­ nează zădarul, dar îi tot odată şi dovadă de foc; iar că cenuşa aceea ce o spulberă vântul în mii de atome, a biruit şi ea ele- } monturile, coperind cu nenumărată moarte, multe mii de agere fiinţe, de a cărora urme 1 şi astăzi Italia e plină44.

Unul din noi sărută mâna Madonei în mulţumire de îndreptarea cuvintelor ei din­ tâi, şi toti ceilalţi urmară aseminea, pri- \ mind câte odată şi câte o strângere de ' mână, mai mult sau mai puţin vioaie. „A propos, domnilor, zise patroana', fi­ indcă suntem ajupra vorbireî cenuşă, voi: care aţi fost la Neapoli, unde acest potop s şi-a întins aşa cumplit vărsările sale, ar V trebui $ă ne spuneţi ceva despre acel mare

— & —

şi frumos oraş, de care se zice în.limba noastră că: „Vezi Napoli ş’apoi mori“. „Aş fi dorit şi eu mult a-1 vedea; dar vă mărturisesc că nu mi-a fost inima îndestul de tare, de a părăsi pentru o aşa mare că­ lătorie, fosta odinioară frumoasă, iar acum tristă şi necăjită, biată Veneţia... Aici de nu altă, măcar trecutele patriotice tradiţii mă ţin într’o simţire de mângăioasă mulţumire, ce nu mi-ar putea pricinui oricare alt loc, cât de covârşitor în vesele petreceri neno­ rocitei mele Veneţii14. Şi zise aceste puţine cuvinte doamna Letiţia cu multă jale, căci îi tremură glasul, şi prepusărăm că trebui să verse şi vreo lacrimă-două mult amare.

Nicăiri ca’n Italia simpatia pentru robita patrie nu se desveleşte la femei mai cu în­ focare. Şi aceasta, o adăogire la multele lor celelalte împodobitoare daruri. îşi iu­ besc locul naşterii, îi vorbesc frumoasa-i limbă, se ţin de caracteristicul port al mantiliei negre şi al vălului alb, ce după per­ soană, spre a fi văzute sau nu, îl boţesc sau îl deşiră pe frumoasele lor obraze. Străi-

— 40 — nile obiceiuri şi mode în loc de a fi primite cu turburarea noutăţii, ca în oareşcare ţară de a mea cunoştinţă, sunt acolo de­ făimate. Zic în oareşcare ţară care aceea > este a noastră, unde nu pricep pentru ce ' tot ce-i naţional, îi tot odată şi urat şi hulit; j şi unde mai toţi cât pot, se silesc cu feluri ; de jărtfiri de a întroduce neînsemnate obi­ ceiuri, portul şi mai vârtos limba a altor noroade, crezând, socotesc eu spre pildă, L că vorbind o limbă străină, neapărat şi sunt f de acea naţie; orbire ce ne-a adus a nu fi nici moldoveni, şi mai puţin încă orice altceva.

Noi, câţi eram atunci la Veneţia, ştiu că ne răsplăteam de-o asemine antinaţională 1 urmare, vorbind între noi cu o nespusă dul- ) ceaţă, mai ales în locuri .depărtate, maica limbă, şi având încă drept fală de a o înţe­ lege numai noi. „Spune-mi Teodor despre Neapoli, spu­ ne-mi ceva, zise de isnoavă Madona Leti- \ ţia, căci noaptea aşa-i de senină şi lumi- j noasă, încât am face greşeală să nu ne bu-1 curăm de dânsa încă multe ceasuri4*.

— 41 — Iar Teodor ce era obişnuit a împlini tot­ deauna, ca şi ceilalţi, plăcerile patroanei, începu aşa: „Neapoli, Madona, întru adevăr că esteun rar oraş, atât prin frumuseţea climei, a firei, a poziţiei, cât şi a sângelui, căci sunt bărbaţi, şi mai cu prisos femei multe, mult frumoase; femei Madonă, cu ochi negri, coperiţi de lungi gene, ce învăluesc căutătura ca albii, uşorii nouri, ce trec peste palida lună pe o răcoroasă noapte a Italiei; femei cu simţiri aprinse şi netăgăduite, ca şi în toate celelalte părţi a acestei ţări, unde, par’ca-i pricină aprinderea văzduhului, că firea rămâne fire, iar nu o silită comedie"!

Acolo tăcu Teodor, adueându-şi poate aminte de cine ştie ce întâmplări dovedi­ toare celor de pe urmă a Iui cuvinte. Dar peste puţin se întoarse către vechiul său tovarăş de drumuri, Antonio, şi-i zise că pentru povestirea ce avea a face, i s'ar cu­ veni o ţigaretă, aprinsă gata; căci acest Teodor, deşi inima-i poate nu sta în pace, dar dintre noi era cel mai leneş; şi cu felu­ rite chipuri, mai vârtos de Antonio se ani-

— 42 — nâ, spre a-i face această mică, prfeteneafc că slujbă, zicând, (şi Intre aceasta spunea adevărul) că o ţigaretă făcută de meştera mână a lui Antonio, în ceasuri rele îi eră o mângâetoare tovărăşie. Şi iar începu Teodor aşâ: „In vreme ce mă aflam la Neapoli o cumplită scenă.se petrecu în acel oraş. „Terezita şi Luizela, două fetite, ca doi îngeri de frumoase, şedeau cu tatăl lor, ce eră un bogat juvaergiu, în uliţa Toledo, cea mai frumoasă din Neapoli, şi-şi petre­ ceau ziua amândouă în scumpa magazie; căci tatăl lor, Don Mateo, era în altă parte îndeletnicit cu lucrătorii şi căpitanii coră­ biilor lui, ce călătoreau pe coasta Africei, pentru negoţul mărgeanului şi al pietrilor scumpe. „Mai totdeauna în acea magazie se adu­ na mare număr de eleganţi tineri, ce-i tră­ gea mai mult acolo dulcea frumusetă a ti­ nerelor fetite, decât scumpetea petrilor. Dar dintre aceşti toţi unul era de dânsele mai cu plăcere primit — un Sicilian ce-i zicea Rugiero; — parcă-1 văd şi le văd, căci nu

J !

f

k

k

■'

— 43 — trebue să v’ascund, că multe ceasuri am pierdut şi eu degeaba cu Terezita şi Luizela. „Sunt unele oarbe nenorociri ale întâm­ plării ce crud îneacă inimile în otrăvitor venin! Fetiţile mele îndrăgiră amândouă pe acel Sicilian, cu dragoste italiană! El însă de mult se hotărîse a jertfi tot pentru Luizela numai. In căldurile verii la Neapoli se preface noaptea în zi, şi soarele în za­ dar cearcă a străbate prin jaluziile închi­ se, după care se ocroteşte de fierbinţeală-i toată suflarea. Dar când noaptea soseşte, se deschid uşile, ferestrele, şi se varsă în uliţî tot norodul, spre a o petrece în trebl şi în desfătări. „Intr’o noapte de acestea, târziu, des­ pre zi, sta surorile amândouă una lângă alta, într’o adâncă tăcere; căci de mult în­ tre dânsele lipsea acea frăţească netagăduire a micilor secrete, ce, cu atâta dra­ goste şi uşurinţă, îşi fac fetitele una alteia. „Luizela, zise Terezita, tie ti-i drag Rugiero, şi mie mi-i drag; din noi cine îi dragă lui?“ Iar sub ferestrele lor se auzeau melo-

I

— 44 —

!

dioase armonii... Serenadele, Madonă, ja Neapoli, sunt pătrunzătoare. Maridola cu strune de sârmă, şi un alt instrument, ce şi chiar în ţara noastră este cunoscut, drâmba j — dar la Neapoli înpătrită de mare, şi cântată cu o dulceaţă ce-tr supără nervii, şi un mic trianglu de metal în care loveşti cu un alt metal a cărui sunet argintiu, grabnic te ; trezeşte, şi din cea mai adâncă adormire; 1 acestea alcătuesc serenadele Napolitane. Oh!, băeţi! Să le auziţi ca să credeţi simţirii ce insuflu. „Şi un glas cânta: i Delle belle bella !

Tenera Luisella... „Destul strigă Terezita; mă rog, mă rog, închide fereastra**, şi nu se maî auzi ni- S mica. „A doua zi era lume multă dinaintea ca­ sei lui Don Mateo, căci Terezita, fetita, se i ucisese, cu sfărâmături de diamanturi, înghitindu-le. Peste trei zile o duseră în pă- V mânt cu pompă mare, şi vuia tot Neapoli i de cumplita întâmplare, ce se aflase acum j în tot amănuntul, Inţre multă lume ce erâ

h

— 45 — adunată, Rugiero sta răsbătut de adâncă şi mare ticăloşie, şi urmă prietenii fetiţei, pă­ truns de acea desnădăjduire ce se leagă de simţitoarele suflete. Don Mateo îl văzu; şi cu o satanică pornire de fiară sălbatecă, se aruncă asupra lui, şi într’o clipă, fără a fi oprit de nimeni, îl întinse în sânge la pământ, — pe acel pământ ce era curând să acopere fragedele rămăşiţe a Terezitei ficei lui. „La Neapoli mulţi, şi mai toti, în orice întâmplare, nu se despărfesc de un ascuns stil, ce unii poartă în sân sau prin bas­ toane. „Don Mateo fu hotărît de galere, iar Luizela n’am mai ştiut ce s’a făcut; decât, când trecui pe uliţa Toledo, găsii magazia de pietre scumpe peste tot închisă, şi deasu­ pra uşii o madonă coperită cu-n văl negru, arzându-i dinainte două mari făclii. „Am sfârşi.t“, zise Teodor. Madona Letitîa se sculă de pe covorul pe care şedeam cu totii, şi începu a zice cu o grea oftare: „Tragică soartă fu a fetelor lui Don Mateo, şi înţeleg, domnilor, pentru ce o femee îşi

— 46 — pierde îndată orice nădejde: pentrucS ne, cazul unei asemenea patimi, când dă peste dânsa, ea nu are slobozenie, nici silita în, deletnicire a bărbaţilor, spre a se putea 1^ C cu dânsele; decât deapururi, fată în fată cu \ cu patima-i, de multe ori îi biruită de dân- I sa cu cea mai de pe urmă silnicie*4. Şi se trasă patrona dându-ne obişnuita ; sărutare de „noapte bună**. Noi mai şezurăm încă mult pe balcon. Era linişte şi se i, auzea numai din vreme în vreme clopotele f bisericilor numărând ceasurile.

Vorbeam de maica Patrie căci dragostea către dânsa la nime nu-i mai fierbinte, decât în inimile depărtaţilor.

■

S A treia seară.

r

In acea vreme Cara Osman Iasâji, beiul de Tunis, supus sultanului Amurat... căci j noi venetienii, zise doamna Letiţia, ştim l până la cele mai însemnate încungiurărl: ale trecutei slave a patriei noastre; şi vă j zic aceasta ca să nu rîdeti de ştiinţa mea în ] i î .

■

asemenea nume varvare... Cara Osman deci se află într’o dimineaţă înconjurând os. frovul Chipro cu putere multă. „Lovirile răsboinice şi vitejiile în amân­ două părţile fură mari, până ce, aflându-se la Veneţia încungiurarea Chiprului, se re­ peziră nebiruitele galere ale Republicei sub condotierul Iago Malatesta în ajutorul os­ trovului. Pe de altă parte cavalerii de Rodo, venind şi ei cu flotâ lor, apucară pe turci în mijloc, şi-i sfărîmară de istov, împarţindu-şi Cavalerii cu Veneţiana toată bogata pojijie turcească. Trimise Malates­ ta Ia Veneţia şi Galera capitană a lui Cara Osman Iasâji spre dovadă de biruinţă a ar­ melor Republicei, precum şi nenumărate steaguri, luni şi cozi de cai, semne răsboi­ nice ale Musulmanilor.

Tot atunci muri şi Dogiul Morazini; iar Regina Catarina Kornaro, mâhnită, se în­ toarse la Veneţia, unde şi dărui de buna sa voe rigatul Chiprului republicei Veneţiene, pentru care fu şi numită prin decretele se­ natului : Fiică iubită a acestei Republici...

Cinste ce până atunci numai Bianca Ca-

,

— 48 —

pelo se învrednicise a primi, pentru multele politice folosuri ce pricinuise ea patriei sa. le. Acest lucru ar trebui să vă dovedească domnilor, că multe femei vestite, în multe i rânduri, s’au aflat în mai strălucite role, ? decât mulţi bărbaţi. Şi aceste de pe urmă cuvinte le zise doamna Letiţia cu o mare ii mulţumire de sineşi. „Intru adevăr răspun- 1 se acolo Antonio, că (atunci) când firea cu I i dragostea se pun a.înzestra pe femei, apoi! 1 întregimea meritelor lor, este mult mai co- \ f vârşitoare decât a bărbaţilor, dar ar fi de! i dorit, ca această dragoste mai de multe! s ori să se întrebuinţeze de către fire“. — r „Râvnitorilor bărbaţi, strigă Madona Leti- c tia, aceasta las să vă răspundă chiar în { limba voastră, acela ce odinioară are să ti fie scriitorul acestei a noastre sfezi, cum ? a că .singura deosebire ce este între noi şi ii voi, se lămureşte din însuşi menirea ce pur- j ş: tati, — bărbaţi adecă cu barbă, căci pe dân-! sa vi se jazimă-toată vestita voastră vred-; şi nicie!“ Acest sarcasm românesc, după ce ^ t( rîserăm cu toţii de dânsul, mai că ne do-1 d: vedi că a sa tragere ar putea fi adevărată; i i

— 49 —

'

} •

)

însă acea mai de aproape descoperire a adevărului, se cuvine cu dreptul la doctorii ' de limba, a cărora număr mai vârtos este mare In megieşita soră patrie. „Hazail, începu iarăşi doamna Letiţia, păţi rău la întoarcerea sa cu regina Chipro, căci fu învinovăţit că ar fi avut la Chipro relaţii cu Turcii, şi că prin a sale îndemnări i-ar fi tras către acest ostrov. Aceste în­ vinovăţiri se făceau la Veneţia cu un chip foarte uşor, căci fieştecare puindu-le pe hârtie, le arunca într’o bortă făcută anume spre aceasta în zidul palatului Dogilor, ca­ re, şi astăzi a rămas faţă şi s’a numit atunci ca şi acum: Gura morţii. „Bătrânul evreu Hazail, răpit fiind noap­ tea de bravii care erau tainicii împlinitori ai straşnicului sfat al Veneţiei, ce se alcătu­ ia din zece judecători, fu adus înaintea lor, şi de acolo nu se ştiu ce se mai făcu. „In zadar Catarina Cornaro, stăpâna sa, şi cu familia ei ce eră puternică, cercară toate chipurile de a află pe bătrâna, cre­ dincioasă slugă. „După nniltă vreme numai fu ştiut că Biblioteca „Flacăra“ No. 9

4

— 50 —

evreul Hazail Ben Asur, învinovăţit şi d0, vedit de urmări necredincioase cu duşmanii republicei Venetiane, fu hotărît spre moar. i tea lagunelor, care se dă întru acest chip; S II punea pe vinovat într’un sac ce se coseâ * la gură, şi se pecetluiâ cu leul venefian, îj lega de amândouă capetele două mari pie­ tre, şi aşa îl ducea într’o gondolă, noaptea, t 1 în lagune, unde, cetindu-i-se hotărlrea ‘ morţii la para unei făclii, îl arunca în apă , 1 pentru veşnicie; şi atunci striga un domns3 ? al nopţii, sbir al sfatului de zece, în glas! mare: „Asemine pier duşmanii puterniceij -s Republice, pe care să o aibă marele Marco t în a sa sfântă pază“.

Această marmoră, pe care eu vorbesc şi s voi ascultaţi, fu de Catarina Cornaro îna- ^ t dins adusă din ostrovul Chipro şi pusă aice,' în tystirianul evreesc, în aducere aminte a j d vechiului rabin, credincioasei slugii sale, şi I n cuvintele săpate pe dânsa zic în limba n ' d evreeascăt „Şi tu peatră mută să mărturiseşti vea­?n curilor ce ţi-e dat a răsbate, nevinovăţia lui i i

.

— 51 — Hazail Ben Asur, şi zădarnica târzie recunoştinta a patrioţilor Morozini“. „Iată, domnilor, adăogă Madona Letitia, , după o scurtă tăcere, că după pofta voastră v’am spus o adevărată întâmplare a patriei mele. Dar nu cred că v’a plăcut mult, fiind încunjiurări de trecuta strălucire a bietei Veneţii, care nu poate pricinui, vouă străinilor, ca mie Venetianci, acele dulci şi totodată triste loviri ale bătăii de inimă“. ' Ş’acolo tăcu.

Noi multemirăm, ca totdeauna, prin o sărutare de mână, pentru necurmata bună­ tate ce aveâ ea cu noi; mai ales de a ne spune mai toate serile povestiri ce ne făcea să petrecem vremea în cea mai mare multămire.

Ne luarăm iar de vorbă de Nică băeţelul, de starea şi de pornirea lui, şi zice unul din noi, că fioros lucru îi părea gondolele venetiane, peste tot negre, cu acoperământul din mijloc ca un cer; şi că mai vârtos bolnavul băiet trecând în una din ele pe ca­ nal, ni se închipuia un mort ce-1 duceau la îngropare.

T

— 52 —

„Aşâ-i, zice Madona Letiţia, însă vă tre. bue a şti că de mult şi mulţi ar fi schimbai negreata aceasta; dar n’a fost cu putinţă j căci stă în aşezările Senatului nostru, gondolele, în semn de veşnică jale, pentru," moartea fiului Dojei Orio Loreda'no, să! nu poată fi altminterea decât pentru tot­ deauna negre. Aceasta a rămas o pravilă j la care nici stăpânirea de acum nu s’a în-| potrivit căci“... N’apucase bine a sfârşii doamna Letitia aceste de pe urmă cuvinte, > j când se ivi înaintea noastră o catana nem-1 i tească ce ne spuse că se împliniră ceasurile ( hotărîte pentru închiderea porţilor cetăţii' j ! r dela Lido.

Deci ne pornirăm cu gondolele, şi, ajun-' c gând la palatul ei, ne dete Madona Letiţia ^ s obişnuita sărutare; iar târziile ceasuri delar s, San Marco nu mai băteau multe, căci tre- g cuse de miezul nopţii. : p;

x,£ 4

N

I Cc

i

. I

>

PROPAGANDIŞTII REVOLUŢIEI. In anul 1841 C. Negri se ’ntoarse din I; Italia. El se stabileşte atunci la moşioara i^lui, Mânjina. Pe vremea aceea, Mânjina • ajunsese o localitate însemnată, cu aceiaşi c celebritate politică şi literară caşi Mirceştii i lui Alexandri. Acolo Costache Negri, fră­ mântat de ideile umanitare şi eliberatoare i- ce umplea văzduhul Apusului, începu să 2 4 studieze rosturile şi stările .din Moldova ca la" să desluşească soluţiile ce trebuiau pre-■ gătite.

In special, Negri studiă chestia împro­ prietăririi sătenilor şi a Unirei principa­ telor. * Şi aceste chestiuni nu Ie studiă singur Negri, ci împreună cu bunii săi prieteni , cari veneau mereu să-l viziteze la Mânjina.

■S

I

— 54 — Şi veneau acolo şi prieteni din Moldova, ca Alexandri, Kogâlniceanu, etc., şi prieteni din Muntenia, ca Bolintineanu, maiorul Const. Filipescu, N. Bălcescu, etc.

Despre rolul pe care l-a jucat Mânjina i pe vremea aceea, precum şi despre Intru. I nirile ce se ţineau acolo, Alexandri scrie: „In anul 1845, Mânjina erâ locul sfânt, biserica de întâlnire pentru tineri, de unde eşiau apostoli ai Unirii şi soldaţi ai ţării". „Ziua sfântului Constantin şi Elena, erâ * nu numai o sărbătoare pentru Negri, darj şi pentru amicii lui. In fiecare an, veniaui la acea zi, mulţi tineri dela Iaşi şi dela Bu­ cureşti, ca să iâ parte la serbarea de fami-l lie, dela Mânjina, serbare frumoasă, patrio-j tică, şi care luă în curând un caracter na- ^ ţional. : „Vizitele noastre amicale la Mânjina pen­! tru ziua lui Negri, scrie Alexandri, petre- j cerile frăţeşti în mijlocul familiei sale, în­ zestrată cu cele mai frumoase calităţi ale spiritului şî ale iniinei, vor rămâneâ suvey* nire neşterse din memoria noastră. „La Mânjina tinerii osteniţi şi descura* ■

-1

L

— 55 —

jati de greutăţile misiunei lor, prindeau o nouă putere pentru luptele viitoare; Mol­ dovenii şi Muntenii aveau ocaziune a se cu­ noaşte de aproape, a se stima, a se iubî, a > pune Ia un loc sperările lor, a face proecte măreţe pentru renaşterea patriei comune, a se înţelege pentru formarea unui opinii pu­ blice în tară; zic patrie comună, zic tară, ' pentru că la Mânjina nu mai erau Moldo­ veni şi Munteni, dar Români; nu erau două » ţări pentru Români, dar o singură tară, o patrie comunăI... Unirea exista în inimi, ea se tălmăci în cuvinte şi prinse rădăcină ca o plantă cerească pe acel loc ars de soare şi lipsit de plantele umbritoare ale pămân­ tului. „Două puncte foarte depărtate existau pe fata pământului, în care Românii generatiuneî nouă, începură a se întâlni : unul în Franţa, în cuartierul studenţilor din Pa­ ris, şi celălalt în Moldova, la moşia lui Costache Negri“.

Dar ceea ce se discută la Mânjina nu ră­ mânea acolo. Tinerii prieteni străbăteau tara, din oraş în oraş, din moşie în moşie, ■

T

f

— 56 — propagând ideile lor de libertate şi de unire.

Despre aceste patriotice întreprinderi vorbesc ca despre nişte fapte cu-adevărat mari toii cei cari au avut prilejul să le cunoască de-aproape.

Sunt rare clipele când oamenii au putut să găsească în sufletul lor atât entuziasm şi atâta încrezătoare putere de stăruinţă, în cât să urmărească cu atâta energie o idee până s’o vadă realizându-se în întregime.

Despre aceste curse de propagandă, găsim în romanul lui I. Adam, Rătăcire, ur­ mătoarele instructive însemnări: Mă afund tot mai cu sete în negura tre­ cutului. învăluirile fumurii ale vremei mă îngroapă tot mai mult. Cu ochii mintii retrăesc zile de măreţie: Eră pe ’nserate! Părinţii se astâmpărau prin chilii. împrejurimile amorţeau în li­ niştea cuminte a amurgului. La poarta monăstirei se opreşte ‘un rădvan. Porţile se deschid şi intră vre-o patru boeri tineri, înaintea cărora egumenul s’a ploconit până Ia pământ. Erau floarea nobilimei noastre,

;

1 n

t

I :v

i (

•

— 57 — oameni învăţaţi şi cu dragoste pentru norod.

Părintele Pamfilie îşi făcea rugăciunea > de seară în biserică. Au întrebat de el ş’apoi s’au retras cu totii în arhondărie.

Egumenul i-a cinstit cu masă şi cu bău­ tură aleasă. După masă, Pamfilie i-a luat în chilie la dânsul. M’am strecurat şi eu într’un colt. S’au mirat cu toţii de gândul lui deşuchiat de-a se călugări. El da trist * din cap şi-a zis cu pornire caldă: — Fiecare trebue să lucreze după price­ pere şi înclinare la repararea unui colt din dărâmătura noastră naţională. Şi-a schiţat apoi în trăsături largi şi grăbite planul lui de luptă: — Poporul se ’ndrumează pe calea lui cea bună prin credinţă. Amvonul este şcoa­ la cea mai ascultată. Preotul poate face din mulţimea credincioasă ce vrea, după cum gospodina pricepută, dă orice formă alua­ tului din mâinile ei.

Ceilalţi se înflăcărează. Se vorbeâ de Popor, de viitorul tarei, de alegerea unui domn pământean, de lucruri nemai visate

I — 58 — de mintea Românului batjocorit şi trăit] umilinţă. Cuvintele lor căpătau şi mai mult farmec, când mă gândeam că-s grăite de guri scumpe, gândite de capete de sus. îmi veneâ să fug aşa în noapte, prin sat, să 5 strig ca un desmetic să se scoale poporul prostit din moleşirea somnului, că Dumnezeu s’a îndurat să-l răscumpere din iobă­ gie şi neştiinţă, prin devotamentul celor mai de seamă odrasle ale boierimei noastre. j -i- Leapădă rasa şi hai cu noi. Va fi luptă % crâncenă, ne trebue energie şi număr.

— Mergeţi voi pe calea asta, schimbaţi orânduiala veche, daţi la pământ putregaiul şi afumaţi cuprinsul bine ca să piară şi adierea mucigăiată a aşezămintelor de tor­ tură şi de tristă amintire, — treceţi birui­ tori în spre mântuire, eu viu cu mulţimea / din urmă, eu vă pregătesc turma.

Gândurile şi vorbele lor se îmbrăţişau cu căldură în jurul aceloraşi idei: înălţarea ţăranului, întronarea lui în vechiul loc de cinste; stârpirea ciocoismului josnic, mic la j suflet şi mare în pretentiuni, pentru trium­ ful demnităţii neamului românesc. Să se

— 59 — ridice trufaş, ştejarul batjocorit de omizi atâta vreme, să răsufle liber acela care a dus, prin întunericul vremilor, pe umerii lui de uriaş nenorocit, comoara care face mân­ dria noastră naţională: limba, legea şi obi­ ceiurile. Să se înfrupte şi el din mana pă­ mântului nostru blagoslovit, pământ păs­ trat de el cu atâta îndărătnicie şi dragoste, apărat de cotropirea străinilor cu oţelul braţelor lui înlănţuite.

— Care e mai mândră de cât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pă­ mânt? Care alta se împodobeşte în zile de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?... Vulturul din văzduh caută la tine ca la pământul său de naştere... pentru ce zâmbetul tău e aşa de amar, mândra mea ţară? Răsbunătorul prevestit nu s’a născut oare?...

— Cinge-ţi coapsa, ţară română!...'

Frumoasele strofe din Cântarea Româ­ niei treceau din gură în gură, fie-care spu­ nea câte o bucată împrospătându-şi avân­ tul ca la un isvor dătător de putere. Au cântat doine şl balade hoţeşti. S’au spus

— 60 —

poveşti şi glume. Am trăit o noapte de gân­ dire şi simţire curat românească. Se extaziau la scăpărările minunate din versurile populare, slăveau pildele înţelepte şi as­ cuţimea glumelor ţărăneşti.

— Un popor care se ridică până la ast­ fel de înălţime de frumuseţi, e un popor de rasă nobil. A-l lăsa mai mult în robia-niştor pitici, e să întorci rânduiala dreaptă. Cei înrăutăţiţi şi slabi s’au folosit de somnul şi blândeţea leului, ca să-l încătuşeze. Min­ ciuna şi tirania stăpânesc azi virtutea şi energia noastră naţională...

— Unirea şi împroprietărirea ţăranului...

Unul înalt şi uscăţiv, cu ochi dulci Ia privit, cântă răzemat de horn: Frunză verde de năgarâ, La Focşani între hotară, Cântă-un cuc de se omoară, Intfun nuc cu frunza rară: Ş’aşă cântă de duios, De-atârn' crengile în jos...

— Să mergi cu noi, Bogdane, să pui şi tu umărul la ridicarea celor de jos. Are sa

— 61 —

>

t

t

I.

fie încăerare crâncenă; nu simţi tu nevoe să-ţi desmorţeşti braţele?

— Şarpele e moleşit de belşug, stă în­ tins Ia soarele nepăsărei, să-i dăm Ia cap, ca să scăpăm cuprinsurile de înveninările lui otrăvitoare.

— Să dăm iureş în ciocoimea cocoţată pe nenorocirea străbunilor noştri.

— Să deslănţuim leul robit...

Eră o pornire hotărîtă, o înflăcărare copleşitoare. Strânşi de braţe, cu ochii aprinşi de răsvrătire, păreau hotărîţi Ia ori ce în­ cercare.

Părintele Pamfilie îşi răcoreşte degetele nervoase, petrecându-Ie prin şuviţele bo­ gate ale pletelor lui negre. Deschizându-şi privirile mari, le afundă aşa în depărtarea minţii şi oftând obosit, face un semn trist din mână: — Duceţî-vă singuri, luptaţi cu încredere, Dumnezeu şi dreptatea e cu voi. Eu am gândurile mele. Când veţi stăpâni ţara, şă întrebaţi şi de mine ce aveţi de făcut. Eu sunt călugăr, legat de cruce...

In zori s’au despărţit cu inimile strânse

— 62 — de întristare şi de emotiune. Am rămas cu părintele Pamfilie în pragul porţii, privind mu{i pe urma rădvanului înbrobodit de colb.

Intr’un timp, părintele a ridicat mâna în spre ceî duşi, făcând într’acolo semnul cruci.

I-am zărit o lacrimă.

— Ştii cine-a fost?

— Cine?

— Negri, Russo, Alexandri şi Kogălniceanu.

Am rămas în uimire. El s’a retras în chilia lui şi a scris toată ziua.

i

i,

*

1 f

Precum la mănăstirea aceasta, aşa a um­ ' blat Negri, împreună cu prietenii lui din ^ oraş în oraş, din boer în boer, ca să să- 4 dească în toate inimile ideea unirei princi- i $■ patelor şi a împroprietăririi sătenilor. tr. loi

Pâ:

jliei

C. NEGRI ŞI CARBONARI. Felul de a face ast-fel propagandă, C. .Negri l-a învăţat în Italia, unde a fost în contact cu toate societăţile secrete, al căror scop eră realizarea idealului naţional ita­ lienesc. Şi în special, C. Negri a trăit mult în tainele Carbonarilor.

Carbonarii erau patrioţi italieni, organi­ zaţi în societăţi secrete. Numele acesta vine dela cărbunarii din munţii napolitani cari sau organizat cei dintâi în asociaţie pa­ triotică pentru a lupta în potriva stăpânirei locale franţuzeşti. ^ Pilda acestor cărbunari s’a întins însă, aşa în cât, după 1815, carbonarii se răs­ pândiseră pe tot cuprinsul pământului ita­ lienesc.

— 64 — Ca să înţelegem mai bine care era $CtJ precis urmărit de aceste asociaţii, să % ^ Iu'şim întâi care eră situaţia naţională Italiei pe vremea aceea.

După cum se ştie, Napoleon cel mareea/ cerise Italia întreagă, dând diferitele ei sta. te, diferiţilor lui mareşali. Iar după con. greşul dela Viena, dela anul 1815, cân! : Bonaparte a fost în mod definitiv InvinJ i Italia a rămas îmbucătătită.

La nord era regatul Sardiniei, cu capi-3 tala la Turin, în Piemont; restul Italieid: < nord (Milanul şi Veneţia) alcătuiâ regatr’ < Loinbardo-venetian, care făceâ parte di, ] imperiul austriac. Italia centrală se împar' | tea în stătuleţe din cari cea mai mare parii; ] erau supuse Papei, — statele papale. Res^ ţ tul erâ împărţit între marele ducat al Tos/ 1 canei, cu capitala la Florenţa şi cele doui mici ducate al Modenei şi Parmei. Italu ( sudică erâ unită în regatul celor două Sj ( cilii, sub un rege din familia Burbonilor,cr c * reşedinţa la Neapole.

Prin urmare, după anul 1815 Italia er», c mai îmbucătăţită chiar de cât pământul jfrj < ■

— 6S — a

mânesc şi tot atât de înstrăinat caşi nefe­ ricita noastră ţară. Norocul ei a fost însă că stăpânirea străină eră reprezentată printr’o singură naţionalitate: cea austriacă. In schimb, împăratul Austriei întreţinea în Italia o armată destul de puternică spre a ţine în frâu ori-ce veleitate de independenţă a diferitelor state în care Italia eră împăr­ ţită.

Patrioţii italieni doreau să isgonească pe străini din cuprinsul tărei lor. Dar acest scop nu se putea realiză lucrând pe faţă.

La cel mai mic semn de revendicare na­ ţională, armata austriacă ar fi intervenit.

De-aceea, opera patriotică trebuiâ săvâr- * şită în ascuns şi patrioţii erau siliţi să îinbrace haina sinistră a conspiratorilor. Şi ast-fel, carbonarii, dintr’o asociaţie cu caracter cu totul particular, au ajuns să cu: cerească pe aproape toţi patrioţii italieni : din vremea aceea. ^ Scopul lor eră să facă să reînvieze vel chea Italie, desfiinţând micile state absolute cari-i îmbucătăţeau puterea şi o făceau să-şi'ispăşească gloria trecută prin jugul Biblioteca Flacăra.No. 9.

5

— 66 — austriac, şi unind pe toti italienii într’o sin : gură naţiune.

In această imensă ligă intră mai cu sea.' mă nobilii, burghezii, ofiţerii, avocaţii şi V medicii. Deşî scopul ei eră patriotic, % / li Carbonarilor avea un ritual ce aduceâ mult s cu al confreriilor criminale. Ce vreţi? Sunt P în viata popoarelor clipe nefericite, când ic idealul naţional este interzis şi când urmă­ rirea lui este o crimă. Din aceşti criminali se aleg martirii nobili ai neamurilor. in Deşi din liga Carbonarilor putea face al parte ori-ce bun italian, totuşi erânevoe ni de o ceremonie deosebită pentru admiterea unui nou membru.

Itc Şedinţele acestea solemne se ţineau tot-lNco deauna noaptea, în diferite case sau însub-^ţit terane. De-obicei nu se adunau mai mulţi Ac la un loc de cât 20 de membrii (adică o sec-: ne ţiune). Toată lumea vorbea încet, — obicei tai luat de teama spionilor austriaci cari mi-nu şunau în tara întreagă. Secţiunea era preziypa î lin dată de un şef.

După ce noul venit arăta toate dovezile vn că este un sincer patriot, — de alt-fel ori-ce toi

r5

— 67 —

v nou membru trebuia să fie recomandat de , aiţii mai vechi, — se rosteau, cu cea mai N mare solemnitate, cuvintele sacramentale, f Apoi noul Carbonar jură că va fi tot-deauna £ ia ordinele şefului, că nu va pregeta să-şi f sacrifice averea şi viata pentru salvarea t patriei şi unitatea poporului italian. In urmă &: to(i cei de fată se sărutau. !■ Unirea Italiei era lozinca acestor conspi& ratori patrioţi. Şi, din clipa ce un italian i intra in această ligă, el eră trup şi suflet ct, al ei, rămânea orbeşte la dispoziţia ordik nilor şefului secţiunei din care făcea parte, fc; Deşi, la un moment dat, aproape întreaga Italie cultă făcea parte din această imensă ii-v confederaţie naţională, totuşi nici o secV ţiune n’aveâ mai mult de 20 de membri.

1<; Această dispoziţie s’a impus tocmai din c- nevoia de a se păstra cea mai desăvârşită ei taină asupra activităţii carbonarilor. Având iii numai 20 de membri o secţiune, pe de-o1- Aparte şedinţele ei se puteau tine cu mai pu­ ţin sgomot; iar pe de alta, dacă in sânul le vre-unei secţiuni s’ar fi aflat vre-un trădă* lor, trădarea n’ar fi putut să compromită i

— 68 — pe prea mulţi oameni. Cei suspecţi, de ai* fel, se pedepseau cu moartea.

Carbonarii au complotat în mai multe state. La anul 1820 ofiţerii, câştigaţi ţjE' carbonari pentru cauza naţională, au % o revoluţie la Neapole şi au încercat să iad una şi în Sardinia ca să obtie o constituţie Austria trimise însă numai de cât o armaţi care restabili vechiul regim în ambele ţâri Această primă înfrângere nu descurajă însă pe Carbonari. Ei îşi continuară, cu pt teri sporite, opera de propagandă. După re volutia dela 1820, isbucniră revolte în fe­ lia centrală în potriva papilor şi a duci * cari, ca să-şi menajeze interesele lor part- i culare, luptau în potriva intereselor det1^ nire şi pentru păstrarea regimului de apa/ sare străină. S’a întâmplat, prin urmare/ s în Italia aceea ce peste câti-va ani trebu i să se întâmple şi în ţările româneşti, a Ei ce vreţi? Pe cât se pare, popoarele $ un fond comun de infamie care, indepei?-" dent de gradul de civilizaţie şi cultură W l cari au ajuns, în anumite timpuri, şi-l1112 d nifestează prin aceleaşi nemernicii.

w

— 69 — Atunci s’a deslăntuit în potriva Carbo!=; narilor urgia stăpânirei, atât din lăuntru cât şi din afară. Ziarele lor erau confiscate, ^ revoluţionarii erau zilnic aruncaţi în temti^niţe, cei mai îndrăzneţi erau împuşcaţi. Şi li acest regim de teroare a durat, până aproaât pe de anul 1848.

I Acest regim l-a apucat în Italia şl Cosrs tache Negri. Marele patriot moldovean, ejj' care a asistat la campania plină de entu­ ziasm şi eroică stăruinţă, a avut prilejul :uj să vadă şi persecuţiile grozave pe cari pa;, martirii unităţii italiene au trebuit să le înn[ dure. Şi, întorcându-se în Moldova, Negri u:; a dus cu el şi ceva din sistemul de propapv gandă al Carbonarilor, şi mult din entude: ziasmul şi energia lor de luptă. :2/ Când ne gândim azi la zelul dezintereire. sat pe care acest bărbat l-a desfăşurat în interesul Unirei ţărilor surori; când neaducem aminte cât de neobosit era el ca i]g* să meargă din oraş în oraş, din moşie în gpgjnoşie, propagând şi punând Ia cale când ră; Unirea pricipatelor, când reforme de ri0 dicarş a stăreî săteanului; când ne înfă-

— 70 — tişam înaintea minţii noastre răbdar ea aceea de benedictin cu care "" Negri a IUCrai şi a aşteptat, veşnic încrezător, veşnic de speranţă, până ce a văzut realizându-se atâtea visuri naţionale şi democratice, '* — nu putem să nu recunoaştem că, dacă Costache Negri a renunţat la averi şi ia tron, rămâne o glorie pe care de-acum în. colo el nu mai are puterea să-o respingă, şi care reese strălucitoare din toate faptele sale: gloria unui modest dar mare Car­ 3. bonar.

Da, Costache Negri a fost unul din Căr­ bunarii căruia li se datorează înfăptuirea idealului nostru naţional suprem: Unirea.

7

anul revoluţionar în moldova.

Revoluţia care isbucnise în Europa în­ treagă, nu se putea să nu găsească un ră­ sunet şi în ţările româneşti. întâi ea isbucnl în Moldova, unde reformele lui Mihail Sturdza pe de-oparte, iar pe de alta apă-' sarea rusească, isbutiseră să nemulţumeas­ că şi pe tinerii liberali, doritori de un re­ gim nou, şi pe boerii bătrâni, obişnuiţi să se acomodeze cu toate situaţiile.

La revoluţia din Moldova a luat parte şi C. Negri, care s’a întors dela Paris înadins pentru a ajută mişcarea revoluţionară. în­ toarcerea i-a fost însă pentru scurtă vreme de oarece, îndată ce revoluţia a fost înă­ buşită în Moldova, C. Negri, împreună cu mulţi alţi tineri, fiind exilaţi, a trebuit să se întoarcă din nou la Paris.

— 72 —

Iată cum arată d-I Xenopol că s’au pe, trecut lucrurile în Moldova la 1848: In ziua de 27 Martie se adunară vre-o mie de oameni la hotelul Petersburg din Iaşi, cu scopul ca, după o consfătuire co­ mună, să-şi depună tânguirile la picioarele tronului. La acea adunare asistă şi minis­ trul trebilor din lăuntru, aga oraşului, câţi­ va deputaţi din adunare şi alţi dregători.

Consfătuirea se deschide sub preşedinţia lui Gr. Cuza, bărbat cunoscut pentru talen­ tele şi convingerile sale patriptice nestră­ mutate. Lascarache Roset arată cum, din cauza abuzurilor ocârmuîrii, sufăr şi ţă­ ranii, şi boerii, şi agricultura şi comerţul; cum ţara întreagă merge la pieire.

Cuvântarea elocventă a lui Roset gă­ seşte sprijin puternic în Alecu Cuza (vii­ torul domn), Vasile Ghica, şi alţii. Minis­ trul văzând întorsătura ce o luase adu­ narea, făgădui îndreptarea relelor şi, pen­ tru a îngrozi pe manifestanţi cu interven­ ţia străină, citeşte o adresă a consulilor, prin care gereau asigurarea averei supu-

— 73 —

! şiior lor faţă cu mişcarea ce se observă la : Iaşi* Adunarea dela hotel Petersburg alege o .comisie de 16 bărbaţi, alcătuită din boieri 'şi negustori, care să formeze în 24 de ore o jalbă către ocârmuire.

Această petiţie cuprindea 35 de puncte j şi cerea'stârpirea abuzurilor şi a conrup| ţjei, înbunătăţirea stărei locuitorilor săteni, | înflorirea negoţului, uşurarea agriculturei •iprin desfiinţarea dărilor , împovărătoare, j înfiinţarea de şcoli elementare, libertatea i tiparului, etc., etc.

Petiţia comunicată principelui fu privită | de el ca produsul unui complot urzit contra ; stăpânirii. El se închide numai decât în ca(.zarmă împreună cu soţia lui, iar pe fii săi f:îi trimtie cu 1000 de soldaţi să prindă pe ; capii complotului.

Armata calcă întâi casa lui Costache Sturdza, unde însă nu găseşte nimic; după aceea alte locuinţi, cu acelaşi rezultat. In Sfârşit, după mai multe cercetări zadarnice, armata dă de conjuraţi, strânşi în casele W Alecu Mavrocordat, unde s$ făceau toţi

-74 — că petrec, ca să nu dea nimic de bănuit au. torităţilor. Când armata intră, casa lui Mavrocordat răsuna de cântece la pian şi de râsete. Cu toate astea, toţi conjuraţii sunt arestaţi, transportaţi la cazarma în care se închisese domnitorul şi pe drum bătuţi crunt. Apoi toti fură surghiuniţi, care pe la mănăstiri îndepărtate, care peste hotare.

Printre aceştia fu Costache Negri. La Paris, Negri se stabili în cartierul latin, care, un moment, se transformă într’un adevărat centru de propagandă românească.

Acolo el se întâlni cu Eiiade, fraţii Go­ leşti, N. Bălcescu, Costache Rosetti, Bolintineanu, Ion şi Dumitru Brătianu, şi alţi re­ voluţionari patrioţi, expulzaţi, după poto­ lirea sângeroasei revoluţii din Muntenia.

După cum în Moldova Negri era gazdă la Mânjina, tot aşa el deveni gazdă la Pa­ ris. Aproape tot venitul moşiei şi-l cheltuia în bine-faceri, întreţinând pe socoteala sa tineri săraci. Adesea se ’mprumutâ dela că­ mătari, cu dobândă ruinătoare, ca să întreţie 15 exilaţi din tară şi mai mulţi surghiuniti din Bucovina. De-aceea, în timpul

, ; ?

^

^

(

3 < j ;

- 75 cât a lipsit din ţară, moşia Mânjina era cât p’acî să fie vândută. ~ La Paris, Negri şi Alexandri se împriete­ niră cu cei mai de seamă bărbaţi de Stat, cari le făgăduiră sprijinul lor pentru ridi­ carea principatelor. Printre aceştia erau în primul rând: Quinet şi Lamartine.

De altfel, tot timpul cât au stat Ia Paris, atât Negri cât şi Alexandri au desfăşurat o activitate prodigioasă în vederea Unirei.

Din această vreme se semnalează memora­ bilul toast pe care Costache Negri l-a ţinut tinerilor din Paris, în noaptea Sfântului Ştefan.

Iată în întregime acest document care este o adevărată profeţie: „Depărtaţi de darnicul sân al maiceî Pa­ triei, fraţilor Români, dulce ne e astăzi a înnoi neperitoarea amintire a marelui Şte* fan, domnul răsboinic, zidul creştinătăţii, către care s’au sfărîmat în trecerile lor ne­ număratele ordiî ale păgânătătii, zidul ne­ clintit, ce în timp de 46 de ani a oprit învin­ gerile sălbaticilor cohorte musulmane, cari aveau de ţintă cotropirea Europei.

— 76 — {

„Şi, insă, care a fost răsplata noastră pentru atâtea lupte crâncene? Numai Prestigiul istoric, căci sângele vărsat Pentru Europa este acoperit cu o neagră uitare! „Adâncă pildă: pe nădejdea şi pe ajuto­ rul altora să nu cate în zadar a se răzimâ suferitoarea omenire! „Câţi alţi domni pământeni au luat parte la acea îndelungă luptă pentru sfânta cruce! nume strălucite, cari vor rămâneă veşnic neşterse din inimele fiilor României, pe cât timp va mai bate în lume o inimă de român! „Mircea mare în pace, mare în răsboaie! „Mihai Viteazul, frunte între viteji, bi­ ruitorul a sute de mii de duşmani, c’o mână de fruntaşi cât şi el nepăsători de moarte. „Novac hatmanul, mâna dreaptă a lui Mi­ hai, el care striga înaintea unei crunte lo­ viri : — „Agerii mei fraţi, decât o vieafă cu ruşine, mai bine zece morţi cu cinste!“ „Şi însă, inima-mi se împovară de mâh­ nire, când gândesc că acel Mihai, de care în vrşmea lui poporul cântă:

— 77 — Viteazul Mihăi Sare pe şapte cai Si strigă Banatul vai!

Acel Mihai purtă foc şi sabie în Moldova!

— Asemenea Ştefan, însuşj marele Ştefan purtă sabie şi foc în Ţara Muntenească, ţară de frăţie! Cruntă neunire, dintre care isvorî în urmă slăbirea şi robia amândoror tarilor; căci cine le-ar fi călcat, la un loc fiind ele, când în parte fiecare împrăştiâ grozava spaimă! „Matei Basarab al Valahiei, şi Vasile Lu­ pul al Moldovei, vrednici de străbaterea veacurilor, înfiinţează şcoli spre lumina­ rea neamului, şcoli prin care mult mai te­ meinic se ridică un popor, decât prin cru­ dele mijloace de sânge şi de stârpire! „Ei înzestrară şcolile cu averi de moşii... astăzi pradă unor călugări greci de prin munţii lumii! Dar bun este Dumnezeul pă­ rinţilor noştri! Veni-va odată ziua dreptă­ ţii» unde fiecare să rămâie cu ale sale! „Fraţilor! azi e ziua sfântului Ştefan, azi e sărbătoarea Domnului Ştefan-cel-Mare, acest fiu al unei mame române, care, înă'

L^

.

"1

— 78 —

duşind glasul inimei, zicea de pe zidurile cetăţii Neamţului: „Mergi fiule de te bate cu duşmanii tării noastre, şi să nu mi te întorci decât mort învins, sau viu învin­ gător!“ „Azi e ziua să serbăm sfânta aducere aminte a atâtor bărbaţi de slavă, care ne-au păstrat o patrie dulce şi frumoasă! „Aşezaţi precum suntem, în mijlocul în­ doitului despotism al Europei şi al Asiei, să ne dăm împreună frăţeasca, ajutătoarea mână de unire, şi să zicem cu totii: „Trăiască Moldova! Trăiască Valahia!" dar învrednicească-ne Dumnezeu să pu­ tem striga într’o zi: Trăiască România unită!“ Atunci, fraţilor, soarele luminei va pătrunde şi va împrăştia adâncul întunerec în care zăcem; atunci numai vom ii ceeace trebue să fim, adecă fiii unei singure şi puternice moşii! „In visurile meie înflorit se arată viitorul României. Suntem milioane de Români răsletitil... „Ce ne lipseşte ca să ajungerii un neam

r"

— 79 —. kj iare? Unirea, numai Unirea!... Să trăiasfcL Unirea Românilor! îtij jtUrarea şi închinarea mea este ca acea’fstâ strălucită zi, în care ne-am adunat ca sa serbăm falnica umbră a lui Ştefan, pa­ tronul, faptelor măreţe, această zi să fie şi 21 pornirea unei strâns încleştate legări între I noi de a lucra, cu toţii, la rădicarea din tă: rână a României, şi de a ne trezi însfârşit , îa glasul eroicului său trecut, strigând cu t !totii: Trăiască unita Românie!44 Despre rolul pe care au avut să-l înde1 j plinească şi pe care l-au îndeplinit cu vred; nicie „pribegii44 dela 1848, d-1 N. Iorga j scrie: L „Anul 1848 a fost un an de durere pentru ^oricine a fost în stare să simtă dureri mari după bucurii uşoare şi după mari nădejdi zadarnice şi unde n’a curs .sânge, s’au văr­ sat destule lacrămi, făcând să rodească pă! mânturi sterpe până atunci. In stoluri au Aplecat pribegii spre Apus, bătând la toate : uşile şi cerşind dela toate măririle. Aceasta nu o făceau însă în însuşirea lor de Moldo: v^ni sau Munteni, ci, cum li se ziceau de

. **i

r

'

8d — obiceiu în Paris, cu oarecare mirare faţâ dneamul nou, de care nu se auzise până ' f tunci, în însuşirea de Moldo-Români - 1111 sa%,erâ cum spuneau aceia cari ştiau mai bine $ ie: gândească şi mai scurt să formuleze, în în. pre suşirea lor de Români. c România Viitoare, cântată până' atunci unu în versurile poeţilor, predicată până atunci poa în scrisul istoricilor, recomandată în expc. por nerile economiştilor, România Viitoare fost înfăţişată diplomaţilor Europei în me­ dat; moriile scrise de fruntaşii tineretului româi por de pretutindeni. brit Unii vorbeau' de cea mai mare Românit ogl: de cea mai legitimă, întinzându-se pe toi irui teritoriul naţional şi luându-şi înapoi tot c^, e al ei pentru a-1 da aceluiaş Stat, avân^nu în frunte acelaş stăpânitor. De fapt, acela} ,je( vis nebun se frământa în minţile tuturora, $ dar cei mai cuminţi îl spuneau mai pufic mai decât ceilalţi. Nimeni însă, dintre revolu­ uni ţionarii învinşi, dintre republicanii Repirâ $ blicei strivite^ dintre turburători turbură* ioai rilor înăbuşite, nimeni dintre ei nu puteâ ^ să vadă viitorul în altă înfăţişare decât a j

I

— 81 — Unirii Principatelor. Cu un singur imn de A dureroasă nădejde, România unică, măcar '1 în cuprinsul îngust deln Carpaţi la Dunăre, Sera salutată de toţi aceia cari ştiau să cân(te sau să vorbească în acest an de mare i prefacere sufletească. Şi prefacerile sufleteşti sunt în vieaţa : unui popor esenţiale; fără ele nimic nu se poate pregăti, şi cu dânsele e sigur un po\ por totdeauna de clădirea viitoare care se :^va ridica pe aceste nesguduite temelii. 0* dată ce în sufletul conducătorilor unui poi por, în chip mai limpede, şi în chip mai um| brit şi mai slab în sufletul celorlalţi, cari i oglindesc totdeauna mai şters concepţia fruntaşilor, odată ce, va să zică, în conştiinţa deplină sau în slabul instinc care nu poate vorbi încă, se întemeiază o stare k de conştiinţă, poate fi sigur orcine că acea):\ stă stare de conştiinţă va schimba ordinea ţ materială, care nu e niciodată altceva decât ‘k un coeficient al celei dintâiu.

Sarcina pribegilor, înainte şi după în^ toarcerea lor din streinătate, trebuia să fie ^ dintre acestea: o sarcină de care nimeni

ti

n

Biblioteca Flacăra Xo. 9.

°

— 82

n’ar fi putut să scape. Se întrebuinţau t prejurările timpului, orice împrejurare^" d înfăţişă timpul, orice turburare ar ar ordinea de lucruri existentă în Europa, pen P' tru a smulge dela aceste turburări şi r^s' ' ci boaie, dela aceste negocieri diplomatice şi tratate, acea nouă stare de lucruri mate- flt rială care singură putea să corespundă cu ril noua vieată morală creiată în sufletele ro. ci o mâneşti.

Cu aceasta intrăm în criza politică a U- / P‘ nirii, care nu e însă decât faza ultimă a unei ră schimbări de multă vreme pregătită şi ser- ni vită de mai bine de un veac de toate pute­ m rile sufleteşti ale neamului nostru. Momen­ & tul nu se mai înfăţişează astfel nepregătit, ce providenţial, căzut din ceruri, sau dăruit de ea oameni buni, de cine ştie unde: împăraţi, regi, ambasadori, filo-români de pretutin­ deni; el scade într’o. privinţă, dar se ridică într’alta. Căci schimbările cele mari sunt cele îndelung pregătite, acelea pentru care V s’au dat multe lupte şi s’au dăruit multe • suferinţe, acelea a căror realizare a stat

.

— 83 —

multa vreme în ciezul uimi popor, în rugă­ ciunea lui de dimineaţă şi de seară. Şi iarăşi nu se coboară oamenii Unirii prin aceea că ei au stat numai în clipa feri­ cită a îndeplinirii, în serviciul unui vechiu şi înalt ideal, mai presus de o singură ge­ neraţie omenească. Căci, dacă îşi are me­ ritul în îndeplinirea unui astfel de fapt ori­ cine', în orice timp, a scris un rând, a făcut o faptă, a vărsat o lacrimă sau a lăsat să picure o picătură de sânge pentru dânsa, rămâne în cea mai mare lumină şi e vred­ nic de cea mai mare laudă acel rând de oa­ meni care ştie să prindă clipa prielnică şi găseşte în energia lor sufletească mijloa­ cele trebuitoaire pentru a-i smulge tot ce ea putea să deie“.

Dintre aceştia a fost şi C. Negri.

7

£

£

;s !

JERTFA LUI C. NEGRI. Sub domnia liberalului domn Grigore Ghica, Costaehe Negri, împreună cu mulţi alţi expatriaţi, s’a întors în Moldova. In tim­ pul acestei domnii, C. Negri a fost şi mini­ stru. De altfel, Grigore Ghica era un tânăr frumos, însufleţit de ideile cele mai înain­ tate, dornic de binele patriei şi partizan în­ focat al Unirei. Fiind prieten personal cu ; Negri, acest domnitor—fiu a! iui Gr. Ghica pe care Turcii l-au tăiat la 1877 fiindcă se împotrivise Ia răpirea Bucovinei — făcea adesea, împreună cu ministrul său favorit, plimbări prin tară pentru a deşteptă în toa- V te sufletele dorul de mărire a patriei.

Atât ca ministru, cât şi în calitate de „agent al Moldovei la Constantinopole Pel1'

— 85 —

tru a reprezenta interesele naţionale în chestiunea călugărilor greci, C. Negri a fă­ cut în mod stiălucit dovada nesecatelor 1 sul® putei i de muncă, a tactului sau diplo­ matic şi a temeinicei sale pregătiri politice.

In toate scrisoi ile pe cari el le trimite, în acea vreme din Constantinopol, copiilor lui, se vede continua şi excesiva preocupare de binele Moldovei. , Iată, ele pildă, următoarea scrisoarea adresată fetei sale, Joseta, la 22 Oct. 1857 : Scumpa mea fiică, Joseta, Am gata 25 mii ducaţi, iar Manuel Iepu1 reanu, însărcinatul meu de afaceri, a dat chiar hârtie la Divan astfel că strigările vor avea loc în Vinerea cea mai apropiată, şi toată această afacere a Mânjinii va lua sfârşit odată. Ţine deajuns doar. Şi apoi, mai e şi o altă combinaţie pentru voi, şi anume, de a primi 15 mii ducaţi dela Alexandri, în loc de 5 mii ce are să vă dea.

El o va face bucuros; dar nu vă sfatuesc,

— 86 —

'

pentru că pământul se va urca la 0 va­ loare fabuloasă după reorganizata ţării 0 să fie bine, copiii mei; nu perdeţi curajul şi răbdarea; — căci acestea nu se perd decât la vârsta mea. Cele două surori ale mele, Zulnia şi Catinca, vor sosi la Iaşi peste opt zile.

• i ■ ■':{ i -i' De geaba am scris cu toţii şi am sfătuit pe Cocuţa să plece şi să se îngrijească în Italia, şi nici într’un caz să nu se întoarcă i în Moldova. Asta n’a slujit la nimic. Aici eu sunt toarte ocupat, dar e ultima mea preo­ cupare politică, şi după ce voiu ajunge să văd această (ară organizată definitiv, în ori-ce fel ar fi, voi începe să mă ocup puţin şi de familia mea, de afacerile mele, şi mai ales de sănătatea mea, care e destul de zdruncinată, de şi nu arăt.

Cu bine deci, scumpii mei amici; vă înbrăţişez pe amândoi din toată inima. In cu­ rând afacerea se va sfârşi. Alecsandri e aici, şi aşteaptă deznodământul, care va fi destul de neplăcut pentru dânsul.

Cu totul al vostru, şi toate urările de bine C. N, la toţi ai noştri de pe-acolo. ' K ■ v-t

— 87 —

3

De alt-fel, aceiaşi grije permanentă de interesele tării se desprinde din toate scri­ sorile lui familiare. De-aceea, până şi cele mai intime bileţele au înfăţişarea unor acte oficiale. Spre pildă, cităm şi. următoarea scrisoare pe care o trimite după 2 ani, în ziua de Paşti a anului 1859, fetei sale Iosefina: Scumpii mei copii, Vasile şi Josefina,

In loc de a vă certa pentru leneşa voastră nepăsare fată de mine, eu vă trimit cele mai calde felicitări pentru sărbătorile Paştelui. Vă doresc să le petreceti voioşi, fără : prea multă grijă, cum îi stă bine vârstei voastre, şi mai ales fără singurătatea şi plictiseala pe care o îndur aici la Stambul. Obiceiul ce-1 aveam de-a mă găsi în aceste sărbători în mijlocul familiei mele, i mi-erâ cu totul plăcut, şi cu-atât mă doare ' mai mult amintirea lui. Dar ce-i de făcut ? răbdare. Se spune că răbdarea schimbă frunza dudului în mătasă, dar proverbele

— 88 — nu sunt adevărate decât în teorie. Norocea' sunt sănătos şi, mulţumită lui Dumnezeu vă voiu îmbrăţişa în curând, căci cinci pil teri au recunoscut în mod oficial alegerea Prinţului Cuza ca domn, şi Turcia, fie că va primi sau nu, misiunea se va termină in amândouă cazurile. Doresc mult sa am veşti de voi, şi în aşteptarea lor vă îmbră­ ţişez din inimă. Dacă acum sunteţi la Epureni, şi dacă Maria şi Manolache sunt acolo, îmbrăţişaţi-i din partea mea. Nu mai ştiu nimic de sănătatea mătuşii Catinca, şi în caz când vă veţi hotărî să-mi scriţi, îmi veţi dâ veşti despre dânsa. Cu bine scum­ pii mei copii, vă îmbrăţişez înc’odată din toată inima, şi vă rog a nu mă uita cu totul.

C. Negri.

Iar în anul 1862, într’o scrisoare adre­ sată tot fetei lui, Iosefina, el mărturiseşte în sfârşit în faţa stărei lui materiale nu toc­ mai înfloritoare : „De alt-mintreli e de nevoe să mă ocup puţin şi de micile mele afa­ ceri, pe cari le-am neglijat cu totul, pentru a mă ocupă numai şi numai de afacerile

r — 89 —

;

i\ ::

■

;[ ;l ■| ;

; | !

:

ţării mele, cari nu-mi vor aduce nimic altceva, de cât satisfacţia ce am, de-a vedea, unele, şi dintre cele mai grele, norocos te rminate".

Râvna aceasta neobosită pentru binele ţârei, spiritul de continuă jertfă personală, cultura sa deosebită au făcut ca, la 1859, când a fost vorba să se aleagă un nou dom­ nitor în Moldova, numele lui Costache Negri să fie înscris pe lista candidaţilor ală­ turi de al Iui Kogâlniceanu, V. Alexandri, Gr. Ghica, Constantin Hurmuzachi, etc. Şi atunci omul de jertfă a făcut suprema jertfă. In omul matur s’a deşteptat tânărul care odinioară refuzase cea mai mare avere din Moldova ca să-şi poată păstră un nume căruia, strălucire neştearsă numai el i-a dat. Şi ast-fel, Costache Negri a re­ fuzat, de astă-dată tronul — suprema mă­ rire — după cum odinioară refuzase mi­ lioanele boerului Konachi.

Scrisoarea pe care a adresat-o cu acel memorabil prilej bunului său prieten, Vasile Alexandri, va rămâne o pildă de înalt

— 90 — patriotism şi abnegaţie, O reproducem în întregime : Iubite Vasilicâ, Am auzit că vre-o câtf-va din prietenii noştri ar fi gândit şi la mine pentru viitoa­ rea domnie, atunci chiar când voi ştiti cu tofii că, pe lângă altele, apoi îmi lipsesc ne­ tăgăduit şi multe din însuşirile prescrise de noua Convenţie, pentru a ajunge legal la aşâ treaptă. Să pornim dela supoziţia, că nu numai această auzire, dar chiar şi în­ deplinirea ei, departe de a fi unul din acele multe vuete zădarnice, ce pururea răsună la aşâ timpuri ca acest de acum, ar fi din potrivă un adevăr sigur şi uşor de realizat, totuş nu am alta de zis, decât că rog pe prietenii noştri, hotărîtor, să înlătureze ase­ menea combinare, pe care nici întfun chip nu o pot primi.

Cu toate că nădăjduesc că nu va avea triste sfârşituri, dar Convenţia din Au­ gust mi se pare foarte restrânsă în privinţa legii electorale. Mulfi prin asprimea zisei

— 91 — legi se află înlăturaţi din drepturile Ţării dintre care şi eu unul. Poate că judec iii felul acesta, clin piicină că tocmai sunt şi eu în cauză; dar ce-i un fapt nestrămutat, este că ’n prescrisele legei de astăzi, eu nu am nici un drept. Deci, de nu pot fi nici ales, nici măcar alegător la deputăţie, lămurit se înţelege, cu atât mai puţin încă, pot fi ceva mai mult; sau spre a vorbi limbagiul scârbos dar pozitiv al cifrelor: de nu am şase mii galbeni capital, nu pot avea trei mii galbeni venit pe an; fiind hotârît chiar în sfaturile împăraţilor, ca banii să fie un neapărat merit. Totodată, de vreme ce nu m’am încercat a-mi face drepturi pentru deputăţie, când nu le aveamf asemenea nu ? mă voi încercă a mi le face pentru Domnie când le am încă şi mai puţin. Plec dar capul naintea pravilei şi găsind rele în alţii încer­ cările de a o călca, sau a o înconjură, cu atâta mai rele trebue să le găsesc acestea pentru mine însumi. 5’apoi deşi alegereai Domnului este o chestie cu totul secundară şi subordonată la alegerea deputaţilor na­ dei, care aceasta este totul, dar sunt de

— 92 — ajuns bărbafi moldoveni mai vrednici de în. sărcinat cu povara Domniei, cari au şi cule. vârâte drepturi legale şi cu care astăzi nu mă pot asemănă decât în deopotrivă durere * pentru binele acestui al'nostru pământ.

De auzirea, cu care-fi încep scrisoarea de fufă nu este numai o zădarnică, vorbă deşartă, precum atârn mai mult a crede, apoi rogu-te a obşti prietenilor noştri aceste, ce-(i scriu, ca singurul meu răspuns. ; 1858, Decembre 2 Al tău bun prieten Tâţgul-Ocnei.

C. Negri. 'Şi ast-fel, în urma cererei sale, Negri a fost şters de pe lista candidaţilor. In acelaş timp, un alt candidat al partidului na­ ţional, şi acela care, în clipa aceea aveâ mulţi sorţi de isbândă, se ştergea singur, prin unul din acele violente gesturi cari în­ cremenesc.

E vorba de fostul domnitor Grigore Ghica, prietenul intim al lui C. Negri.

Iată ce scrie în această privinţă d-1 N. Iorga : „Ea ar fi pus pe tineret în oarecare în-

- 93 curcătură: atâţia dintre dânşii îi datoriau prea mult pentru a lua o atitudine duşmă­ noasă faţă de el, şi opinia publică întreagă, întru cât se poate vorbi de această opinie publică în Moldova anilor. 1856—1859, era pentru Domnul frumos, încă tânăr, desinieresat, şi vădit patriot.

Ghica însă nu erâ un om de luptă: cele d’intâi săgeţi trimise de duşmani împotriva lui, săgeţi într’adins înveninate, cu otrava care-i putea face mai rău, a suspiciunilor privitoare la integritatea lui personală, îl răniră adânc. O veche nebunie, de care su­ ferise câteva săptămâni, îl atinse din nou, şi, într’un timp când opinia publică fran­ ceză, când lumea franceză fierbea de inte­ res pentru rezolvarea chestiunii Principa­ telor, pusă de presa întreagă, şi de reviste, pe planul întâiu, în momentul când numele său ajunsese familiar poporului pentru care el avea mai multă simpatie şi din mijlocul căruia îşi luase o a doua soţie, în acel mo­ ment Grigore Ghica făcea în zadar jertfa unei vieţi nobile şi încă folositoare popo­ rului său, înpuşcându-se, de deznădejde că

— 94 -nu poate scăpa de calomniatorii săHiresr în castelul du M6e“.

In urma acestor întâmplări, se născu mari nedumeriri printre oameni politici din Mol­ dova. Nimeni nu mai avea păreri Precise în privinţa celui care trebuia să fie noul domnitor.

Chiar în sânul partidului naţional se iviră mari neînţelegeri. Pe Kogâlniceanu nu vo­ iau unii fiind-că prea era democrat şi împărtăşeâ vederile lui C. Negri în chestia rurală; pe L. Catargi nu-1 voiau tinerii fiind-că prea era reacţionar; pe V. Alexandri, din pricina aptitudinilor lui mai mult lite­ rare decât politice, îl voiau numai 18 inşi.

Intre Mihai Sturdza, fostul domn, şi fiul său Qrigore, amândoi candidaţi la domnie, voturile erau împărţite, din pricina adân­ cilor lor neînţelegeri.

Discutându-se odată, în sânul partidului naţional asupra persoanei viitorului domni­ tor, Lascar Catargi, strigă furios : — Eu nu voi dâ nici odată votul meu pen­ tru acela care, dacă s’ar face domn, mi-ar lua moşiile şi le-ar dâ ţăranilor !

Iii t

; .

— 95 — Aluzia eră la C. Negri.

Acestei furioase eşiri, M. Kogâlniceanu răspunse enervat : .

Nici eu nu voi dâ votul meu d-lui Ca' (argiu care, dacă ar fi Domn, m’ar trimite peste hotare, pe mine care sunt pentru în| proprietărirea ţăranilor ! ; Şi Kogâlniceanu eşî furios. Era ora 11 noaptea. întrunirea aceasta se ţineâ în caI sele lui Rola. Când plecă M. Kogâlniceanu, /mai mulţi voiră să-l imite.

Atunci Pisoschi se repezi la uşe, o în­ chise, scoase un revolver şi ameninţă că se împuşcă dacă nu se hotărăşte numele can­ didatului partidului naţional.

Reluându-se desbaterile, Pisoschi, care se aşezase la gura sobei, rosti numele lui Cuza. Ca o scântee electrică străbată nu­ mele acesta prin gândurile tuturor, fără să întâmpine vre-o înpotrivire. Până şi Lascăr Catargiu semnează hotărîrea. Toţi s’au s oprit, prin urmare, la fostul pârcălab al Ga- • laţilor.

Alexandru Beldiman a fost trimes chiar in Uoapţea aceea la Kogâlniceanu ca sa

— 96 — semneze şi el procesul verbal. Trezind^ din somn, Beldiman îi prezintă hârtia, ţj nând ascuns cu mâna numele candidatului Kogâlniceanu întrebă : — Cine este? Mihai Sturza ?

— Nu! — răspunse Beldiman.

— Grigore Sturdza ?

— Nu. — Atunci dă-mî să iscălesc!

Iar când citi numele lui Cuza, Kogâlni­ ceanu isbunci într’un râs de mulţumire. '

L.L. --

.

COLABORATORUL LUI CUZA. Negri a renunţat la domnie fără nici o umbră de părere de rău. Sufletul lui întreg şi toată fiinţa lui erau închinate binelui pa­ triei. De aceea, Cuza a găsit, în fostul mi­ nistru al Iui Grigore Ghica, un colaborator . tot atât de zelos caşi Kogâlniceanu.

Imediat cie Cuza a fost ales domn în Mol­ dova, Negri a fost trimis în Bucureşti pen­ tru a pregăti alegerea acestuia şi în Mun­ tenia. După ce, mulţumită în bună parte, entuziastelor sale stăruinţe, prima formă a * Unirei s’a făcut, Negri a plecat la Constantinopol în calitate de agent al principatelorunite. Şi atunci a început opera lui mare, Biblioteca Flacăra No. o

.

7

— 98 — • care-1 pune în rândul întâi al făuritorilor Unirei.

Despre activitatea desfăşurată de c Negri la Constantinopol, d-1 Qh. N. Mum teanu-Bâdad scrie: Activitatea lui Negri ca agent al Dom­ nului la Constantinopol formează una din paginile cele mai frumoase ale bogatei sale cariere politice.

Două mari idealuri preocupau acum spi* ritul său: Unirea definitivă şi chestia ave­ rilor dela mănăstirile închinate. Pentru amândouă şi-a pus toată puterea talentului său.

După trei luni dela plecarea din tară, în 14/2«j Aprilie 1859, Negri comunică Domnito­ rului că „Consiliul de miniştri dela Sublima Poartă, cu marele amiral Mehmet-Ali-Paşa şi puterile europene, s’au pronunţat cu hotărîre contra învestiturei Alteţei Voastre".

Sultanul mai ales erâ furios de îndoita alegere a lui Cuza ca Domn. Toată politica turcească, însă o învârtea atunci marele vi­ zir Aali-Paşa, la care se ducea mereu Negri cu ambasadorul francez, spre a-1 convinge

i f t

(

i

— 99 — sâ cedeze Tu favoarea Principatelor. Negri Întrebuinţa toată dibăcia sa diplomatică ? pentru a dobândi recunoaşterea Unirei. Mai ' pe urmă el comunică lui Cuza că: „are te­ mei a crede că zdravenele sale declaraţii în ceeace priveşte Unirea, au produs un efect priincios“. „Am deprins pe toată lumea de aici, a crede, scria Negri, că dacă Sublima Poartă } nu ar lua In curând o hotărîre categorică, în privinţa Unirei, înălţimea Voastră îm­ pins de nevoe, aţi proclamâ-o dela sine, nu mai târziu, decât la deschiderea Adunărei“.

Negri mai declara, că dacă Turcia ar mai trăgănâ lucrurile, şi Unirea nu ar fi primită, , el va cere să fie rechemat în ţară. Această ' hotărîre era dovada unui nemărginit curaj în împrejurările politice de atunci. Negri ameninţâ pe marele Vizir Aali-Paşa cu o . revoluţie în ţară, care ar îngreuiâ situaţia Porţii. Atunci ambasadorii interesaţi să va^ dă linişte în împărăţia Sultanului, şi chiar ! Aali-Paşa, rugă pe Negri să nu pripească ; : lucrurile şi să mai aştepte până se vor lim-

I

— 100 — pezî turburările provocate de Sardini a> care se prefăcuse în regat.

In fine după multe memorii adresate înaltei Porţi şi ambasadorilor din Constautinopol, Negri depeşă cu bucurie lui C uza vestea iradelei de învestitură ca Domn în Iunie 1859, şi cea definitivă la 5 Ianuarie 1860.

In Aprilie acelaş an, Negri veni în ţară, unde stă la Suceava trei săptămâni, pentru odihnă şi interese de familie, după căderea ministerului Manolache Costache Epureanu, ruda sa.

După recunoaşterea îndoitei alegeri, noul Domnitor trebuia să se prezinte în fata Sul­ tanului, după obiceiul- tradiţional. Negri, prin trecerea de care se bucura Ia Poarta şi prin simpatiile câştigate la ambasadorii puterilor străine, pregăti lui Cuza o primire triumfală în capitala Turcilor. Programul de serbări a fost fixat chiar de Negri împreună cu ambasadorul francez şi cu ma­ rele vizir. La 22 Septemvrie Cuza, care ve­ nise cu vaporul dela Giurgiu la Galaţi, erâ aşteptat aici de trei zile de doi coloneii

ii

t

51 * e 0

° 11 * fle 31 it ai

.

-i * ::n

^ \

.

■ — 101 — turci, pentru că şi Cuza eră colonel, trimişi de Sultan să-l însoţească, în călătorie. In suita Domnitorului era şi. poetul Bolinti• neanu ca ministru de instrucţie publică, f care cunoscuse atunci pentru prima oară Galaţii. El hotărî să se înfiinţeze aici li n Gimnaziu, care să poarte numele Domnito­ rului; dar ministrul Neculai Creţulescu so! coti mai nimerit, ca în portul comercial Ue la Dunăre să se înfiinţeze şcoala de co­ merţ „Alexandru Ioan I“, care funcţionează şi astăzi.

Bolintineanu a povestit în cartea sa: „Că­ lătoria Domnitorului Principatelor Unite la Constantinopol din 1860“ primirea pe care Sultanul a făcut-o lui Cuza ca unui adevărat suveran.

Dacă pentru îndoita alegere ca Domn a Iui Cuza, Negri a luptat cu mare energie Ia Constantinopol, pentru unirea definitivă din 1862, munca sa n’a fost mai puţin pre­ ţioasă. f „E uşor de zis : Noi am voit unirea şi ea j s!a făcut; dar câtă luptă, câtă trudă, câtă Wgie desfăşurată de fruntaşii vieţei po­

1 — 102 —

;

'

litice româneşti din acea epocă !“ Câte nopţi nedormite, câtă pâne amară susţinut existenta acelor buni români, numai spre a duce la bun sfârşit dorinţele unei ) ţări !

Erau mulţi români, care se îndoiau chiar de putinţa unei uniri sincere; aşa eră Costachi Negruzzi, care a scris şi o broşură unde susţinea părerea că: „o unire adevă­ rată şi nefăţarnică, va fi numai atunci, când vom avea Galaţii de capitală a ţării".

Pe Negri însă nu-1 interesă unde va fi ca­ pitala, el doriâ să vadă odată pe români uniţi.

Dar greutăţile cele mai mari, erau con­ centrate la Constantinopol, unde ambasa­ dorii nu priveau cu ochi buni îndoita ale­ gere de Domn a lui Cuza. Ei nu voiau acum cu nici un chip să recunoască Unirea defi­ nitivă a Principatelor. Poarta deasemenea punea toate piedicile, având şi cuvântul hotărîtor, ca putere suverană, car.e credeâ ştirbită integritatea teritoriului împărăţiei otomane, garantate de tratatul de Paris. .Toată greutatea răspundere! eră deciîn-

i

— 103 — -fedinlată lui Negri. El muncea „fără revaus şi fără obosire44 pentru a izbuti să se bJalizeze Unirea definitivă, „singurul prinpiu de viată pentru naţiunea română“ cum r..ceă el.

De astă dată însă, greutăţile de învins erau cu mult mai mari, căci se impută acum guvernului român, că „tolerează la Galaţi, comitete revoluţionare şi îngădue debarcarea de arme de pe vasele italiene4*.

Negri se folosi de acest prilej, ca să atace jurisdicţia consulară dela noi, spunând că „guvernul se loveşte mereu de protec­ ţia supuşilor străini, de către consuli44.

In toate discuţiile ce ie avea cu repre­ zentanţii străini, Negri eră energic, hotărît şi fără şovăială, declarând, că dacă nu se dă de bună voe unirea, „Principele va fi nevoit să proclame singur unirea defini­ tivă, spre a păstră liniştea în ţară“. De teamă să nu se facă turburări în Princii pate, Aii Paşa comunică lui Negri că Poar­ ta a acordat şi unirea definitivă în Noeinvrie 1861; iar la 25 ale lunei, Teodor Caiimachi, secretarul lui Negri, sosi la Galaţi

— 104 — "cu firmanul pentru recunoaşterea „UnireţunP definitive**. Bucuria în ţară era nemărgi^tun' nită. La Constantinopol toţi ambasador^ tret felicitară pe Negri, şi toate jurnalele tim-adre pului lăudau succesele lui, pentru recunoaşfan < terea îndoitei alegeri şi a Unirei definitive a cai Principatelor. "^Vna v Şi la câte încercări n’a fost pusă răb- ji darea şi cinstea lui Negri în timpul înde- $ Iungatelor deliberări cari au precedat re- a cunoaşterea oficială a Unirei de către pu- i teri.

In această privinţă, ca un exemplu eloc- ;h vent, avem următoarea mărturie a lui D. Bolintineanu, care a fost unul din bunii prieteni ai lui C. Negri: ci „D. Negri puse în această mare chestie i inima sa, urmă toate fazele lucrurilor uni- I rei şi avu fericirea să fie un mare mijloc de jj reuşire în aceasta pe lângă puterile garante cari-1 stimau şi-l iubiau. „Ţara n’a făcut de cât să ceară Unirea şi, prin alegerea Domnului Moldovei, sa ;ţ

t

I — 105 —

a un pas cutezător către unire. Puterile £ J? iat unirea; dar câtă lucrare şi insistenta, i trebuit a se face! Propunere!; oeuUe:' ^ ^ ■ adresat chiar agintelui ţărei, a : ' ' * lan de unire cu un Domn în Bucureşti 1 caimacam la Iaşi pe viaţă, numit de lima Poartă care eră să fie C. Negri.

I Dar C: Negri nu a voit cu nici un preţ să ;j primească alt ceva de cât unirea defini.jyl şi a stăruit pe această cale. „Astăzi acest om care a lucrat cu atâta M atât la începutul arăturei în tărâmul j'mirei cât şi la actele cele mai mari naţio­ nale şi sociale sub Domnia trecută, trăeşte -laja lui Cincinatu, la casa sa, în sărăcie.

Naţia nu se gândeşte la dânsul nici chiar •entrua’i ţine socoteală de serviciile ce i-a Scut pe când ea revarsă favorurile sale aiapra capului acelora cari au servit parti­ de sau fracţiile politice în lupta de dis­ trugere. »0 naţie recunoscătoare către cei ce îi 8c servicii emininte, ar fi votat lui C. Ne® o moşie recompensă în locul moşiei % care a sacrificat-o pentru naţie. Nu

' - 106 4* ştim dacă ar fi primit vre-o recompensă,dar ştim că naţia nu i-a oferit nici chiar o mulţumire morală. Nefericite sunt naţiile unde reprezentanţii lor despreţuesc serviciile oamenilor mari şi încarc de recorapense şerbii facţiilor“.

Dar Unirea nu este singura chestiune care s’a rezolvat mulţumită sprijinului pu­ ternic al lui Negri. O altă cauză, căreia el i s’a dedicat cu aceiaşi abnegare şi zel, a fost secularizarea averilor mănăstireşti.

Despre acţiunea lui Negri în această direcţie găsim tot în Bolintineanu următoarele însemnări : „Secularizarea averilor monastirilor zise închinate era un proces vechiu în­ tre ţară şi între călugării greci. Eră proclamat de revoluţia din 1848, eră cerut de dlvanurile ad-lioc. Istoricul acestui proces este lung; începe înainte de Matei Basarab.

Sub domnii greci s’a agravat în defavorul ţărei. Abuzurile călugărilor în administraţia lor, trecuseră toate hotarele. Ei formau un stat în stat. Chestia era la Constantinopole.

Domnul Cuza, pe când spera a termină a-

j /

i

i

f

r 2 Ir

1111 ® 1

'

— 107 —

j cest proces într’un mod cum să nu mai fie j pici un apel din partea călugărilor, miniştrii săi, Creţulescu, Tel, în Bucureşti se gră­ beau a scoate limba greacă din biserică.

Scoaterea limbei grece din biserici, mă­ sură care ar fi trebuie să urmeze seculari­ zarea şi schimbarea călugărilor greci cu români, făcută mai înainte de acele două condiţii, aduse conflicte grave. In sărbători I se văzură bisericile închise, căci călugării j {jind încă stăpâni, protestară, ceea ce aduse revolte de şcoli excitate de guvern, aceasta aduse demisia ministrului cultelor D. Tel. In biserică nu se schimbă nimic.

Nu mult după aceasta, agentul tarei dela Constantinopole, Costache Negri, dete un ! niemorand la toţi ambasadorii puterilor ga­ rante, că România secularisează toate acele averi şi promite o subvenţie odată 1 pentru tot-d’a-una.

Iată memorandum în această privinţă.

Altefă, „In momentul ce am avut onoarea de a

— 108 — vă prezentă, Alteţa Voastră a putut vedea pe ce drepturi necontestabile guvernul ro­ mân se bazează spre a veni la conclusia arătată acolo, care este de a conceda o dată pentru tot-d’a-una şi într’un scop cu totul pios, un capital pentru venitul destinat a ii afectat la trebuinţele locurilor sfinte. Con­ form acestei concluzii, guvernul Principatelor-Unite consacră 80 milioane de lei tur­ ceşti la locurile sfinte în 29,889,020 lei ce Egumenii greci datorează României în ur-, marea stipulaţiilor de mai ’nainte şi în 51.110,980 lei în acompt cu condiţiile urmă­ toare : 1. Acest capital va fi pus sub garanţia colectivă a Sublimei Porţi, puterilor ga­ rante şi Principatelor-Unite.

2. Comunităţile religioase vor fi datoare a dă socoteală pe fie-care an de întrebuin­ ţarea produsului acestui capital.

3. In nici un caz comunităţile sus zise nu vor putea înlătură dela scopul său produ­ sul, nici a atinge capitalul.

4. Egumenii greci vor întoarce la monastirile noastre podoabele şi vasele sacre cu

r

— 109 — cari le-au înzestrat străbunii noştri, cum şi documente cari li s’au încredinţat după inventările cari se află în arhivele noastre.

Alt-fel încă guvernul Principatelor-Unite ca să vie încă în ajutor coreligionarilor lor din orient consacră cu aceleaşi condiţiuni mai sus arătate în art. 1, 2, 3, suma de 10 milioane lei pentru fondarea unei şcoli laice la Constantinopol şi unui spital, în care vor • intra creştini din ori-ce rit. Aceste două aşezăminte se vor pune sub direcţia supremă a unui consiliu compus de şase membri ro­ mâni numiţi de guvernul Principatelor-U­ nite şi de doi alţi membri aleşi de comuni­ tatea greacă din Constantinopole. Consiliul va fi preşezut de agentele PrincipatelorUnite.

Ast-fel’este, Alteţă, în această chestie, cel din urmă cuvânt al guvernului Principa­ telor-Unite, bazat pe dorinţele patriei noa­ stre.

Subscris, C. Negri. îndată după ce agentul dete acest me­ moriu şi îl comunică guvernului din Bucu-

— 110 — reşti, ministerul încheie un jurnal subscris de consiliul de miniştri, prin care hotărau ceva contra principiului secularizărei, ceva nou şi original. D. Negri primind acest jur­ nal cu ordine a se comunica îndată Porţei, şi Puterilor garante, îl puse la o parte, foar­ te supărat; scrise Domnului că nu mai poa­ te să prezinte puterilor o idee contrarie de cea dată şi oferi demisia sa. Apoi se retrase la Mondania cu Bolintineanu, aşteptând re­ zultatul acestui incident. Apăru într’un jur­ nal în Bucureşti un articol fulgerător con­ tra manoperei ministerului cu jurnalul său pentru suspendarea secularizărei monastirilor închinate. Aceasta turbură ministerul, Van Sanen, directorul ministerului de afa­ ră, merge la redacţie spre a se informa cine a dat această ştire jurnalului. Redactorul răspunse că ’i-a venit dela ambasadă. îna­ inte de a pune în mişcare poliţia şi procu­ rorii spre descoperirea autorului, după da­ tina vechilor vornici, căzu ministerul re­ pede. Iată ce era cu chestia secularizărei monastirilor.

Domnul cheamă consiliul şi îl determină

T — 111 — retrage jurnalul, şi scrise agentului său că aprobă în purtarea sa, şi să stăruiască c calea secularizărei. Ministerul demisio­ nează. Cogălniceanu fu chemat la minister, lupa cererea lui C. Negri“.

La Constanţinopol, Negri a lucrat mult i de folos pentru pregătirea grandioasei rimiri pe care sultanul a făcut-o lui Cuza?0dă în capitala Turciei.

jlie jbir

A ' ${

bile jle

mc

ÎNTRE MÂNJINA ŞI MIRCEŞTI.

In; :ris hi

Preocupările politice, activitatea patrio­ tică atât de intensă şi de rodnică, nu-1 în-j \U străinară pe Costache Negri nici de plă­ cerile artei şi ale literaturei. Prieten intim£ cu marele bard naţional, Vasile Alexandri>; cu Nicolae Bălcescu, cu D. Bolintineanu, |fU i Negri se simtî el însuşi poet şi la toate pri-; lejurile însemnate ale vietei de atunci su­|lD fletul lui vibra în ritm de vers. arc Pentru prima oara _ a * fost cunos- cută această nouă însuşire a Castelanului T de la Mânjina când s’a vorbit în Moldova ■a de desrobirea tiranilor sau, mai precis, I când obşteasca adunare a proclamat, la 31 iii Ianuarie 1844, sub domnia lui Mihai Sturza, i prin două legi, dezrobirea ţiganilor mitro-

— 113 — gliei, episcopiilor, ai mănăstirilor şi desjjţjirea ţiganilor Statului. ! ^ fost un entuziasm de nedescris cu ajst prilej. Ideile umanitare cari încălzeau getul lui Negri păreau că au început să-şi ■jle realizarea pe pământul Moldovei, aLci când s’a votat această lege. însăşi Vasile Alexandri, entuziasmat ^a :ris atunci cunoscutele versuri: 't slăvesc, o zi ferice, sfântă zi de li■j bertate!

-fu a cărui mândră rază sufletul român -J străbate, 4 slăvesc, o zi mărită pentru patria-mi i. iubită, )»}u cifrarăţi ochilor noştri omenirea desrobită!

I jln ochii patrioţilor de pe vremea aceea, Robirea unei robii, fie chiar şi a ţiganilor, !â proporţiile uriaşe ale desrobirei unui II m, a desrobirei propriului lor neam, şi a i:-aeeea tot tineretul a sărbătorit ziua de s' ‘Ianuarie 1844 ca pe o adevărată clipă

^ ţională. . )“

biblioteca flacăra No. 9. '

J.

8

— 114 — S’a organizat cu acel prilej un mare ban­ chet. S’a tipărit, în onoarea acelui eveni­ ment extra-ordinar, un almanach care cuprindea toate poeziile scrise înadins cu ocaziunea aceasta.

Iată poezia, căreia i s’a găsit şi o va-. riantă, pe care Negri a închinat-o zilei de 31 Ianuarie 1844: 31 IANUARIE 1844.

Cruda vânzare de oameni şi mai cruda despărţire A fiilor de părinte prin tirana neagr’orbire, Fie veşnic blăstâmatâ ! şi ca Iuda, vănzâtorul, Cine vinde, vândut fie ! şi vândut cumpârătorul!

Destul neamule, robire !

Te trezeşte fericit, Căci glasuri de omenire In sfârşit s’au auzit!

A Moldovei naltă faptă nu e râs amăgitor, Nici nădejde depărtată pentru tine, biet ' popor,

I

< S l î î C j) ; *;$, c, j j

m

— 115 — Căci inima sa creştină, căci româna ei simţire Şters'au o grozavă vată de pe trista ome­ nire. hzi în zile-aşâ slăvite, întfale voastre lăcaşe Turbarea fie-vâ mare! şi primiţi la ea părtaşe Toate-acele mândre inimi de putregaia neatinse.

Ce de dorul libertăţii sunt în lume viu aprinse.

De-acum, ţară strălucită, te'ngâmfează, te măreşte.

Si recunoştinţa vie a fiilor tăi primeşte.

Căci izvorul de robie azi în tine conteneşte Si mândru va fi, Moldovo, acela ce te nu­ meşte.

Destul neamule, robire!

Te trezeşte fericit!

Căci glasuri de omenire In sfârşit s’au auzit.

Am spus că, cu prilejul votărei acestei fcgi de desrobire a avut loc şi un mare ban-

— 116 — chet. Au luat parte la acest banchet’mulţi din tinerii patrioţi cari luptau pentru căşti- 1 garea libertăţilor, în frunte cu V. Alexandri şi C. Negri. Ceeace a dat însă un pitoresc deosebit acestui banchet a fost prezenţa bulucbaşilor Ţiganilor din Iaşi. Amestecul acela de feţe bronzate şi albe, intimitatea aceea nivelatoare dintre sclavii de eri şi stăpânii lor, aveau un farmec, cu totul deo­ sebit pentru aceia cari, sărbătorind pe aceia cari deveniseră liberi, se gândeau cu entuzism la clipa când poporul lor întreg nu va mai fi slugă nimănui.

La acel banchet, Negri a ridicat un toast în versuri, care a smuls aplauzele tuturor conmesenilor.

Iată în întregime acest toast : Sculaţi Mâi fraţi Sculaţi l Din greu somn vă deşteptaţi Ca nişte turba(i Alergaţi, Căutafi, Jucaţi,

— 117 — Şi Vadunaţi Fii şi taţi. ' Pahar închinaţi, Căci bir na daţi; Şi de pângâraţi Sânteţi scăpaţi, Răscumpăraţi.

Turnaţi Şi închinaţi Mulţi ani la deputaţi Şi din inimi strigaţi Ura Măria ta!

Uşor li-i bine-a face, Şi lui Dumnezeu îi place ; Căci ne-au tras cu scris puţin Din rece-a robiei sin.

Sculaţi Măi fraţi Sculaţi!

Din greu somn vă deşteptaţi. etc., etc. la acum vremea ne vine Să serbăm zile mai line,

— 118 — Uitând tot ce-am pătimit, In necaz munciţi cumplit.

Sculaţi Măi frafi Sculaţi!

Din greu somn vă deşteptaţi, etc., etc.

Vorbă multă sărăcie; Dare-ar Domnul to(i să fie Ca noi astăzi desrobifi; Ş’atunci chiar cu to(i răcniţi: Sculafi Măi fraţi Sculafi!

Din greu somn vă deşteptaţi, etc., etc.

:

Intre Mânjina şi Mirceşti s’a legănat ta­ ( lentul poetic al lui Costache Negri. Când Ia I; conacul său, când la al Iui Alexandri, când 5 Ia Răducănemi lui Lascar Rosetti, azi aici, f mâine dincolo, C. Negri îşi aşterneâ în ver­ suri gândurile şi simţirile cu convingerea că ori cine scrie, pe ori ce tărâm, face un li

— 119 — mare serviciu patriei sale. Pe vremea aceea de incultură, se considera ca o datorie pa­ triotică de mâna întâi ca toţi cari ştiau să scrie să-şi aştearnă pe hârtie ideile.

De multe ori, C. Negri lucra împreună cu ! Alexandri. Aşa, de pildă, odată, aceşti doui I mari prieteni se aflau la Blânzi, moşie si! tuată în judeţul Tecuci, a sorei lui Negri, i Elenco Negri. Acolo au răsărit multe din „lăcrimioarele4* lui Alexandri şi acolo sburau gândurile îndurerate ale bardului de la Mirceşti, când a scris Steluţa: Ţu care eşti pierdută în neagra veşnicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu, Si care-odinioară luceai atât de vie, \ pe când eram în lume, tu singură şi eu.

0, blândă, mult duioasă şi tainică lumină! ' In veci printre steluţe te cată-al meu dor, ty-adesea-ori la tine, când noaptea e senină, h plaiul nemuririi se’nalţă c’un lung sbor!

Aşâ dar, cum steteau într’o seară senină, ie vorbă Elenco Negri, V. Alexandri şi C.

i

— 120 — Negri, la Blânzi, fermecaţi de plăcerile ce le stârnise în suflet acea frumoasă noapte, se hotărîră să scrie împreună o poezie al cărei subiect trebueâ să fie O noapte la ' Blânzi.

După propunerea Elencei Negri, care eră şi gazdă şi care, cel puţin în ceea ce pri­ veşte pe Alexandri, era oare cum muza acelei inspiraţii subite, se hotărî că poezia trebue să cuprindă următoarele idei: Câm­ pia — Noaptea — Poezia — Amorul — Mâhnirea — Prieteşugul — Luna — Trecerea nopţii către zi — Despărţirea — AIL narea.

V. Alexandri a compus partea I, adică aceea care cuprindea Câmpia, Noaptea, Poezia şi Amorul. C. Negri restul.

Iată în întregime partea compusă de C. i Negri : O NOAPTE LA BLÂNZI. Ţu din ceruri spre pedeapsă, pre pământ nestinsă pară,

— 121 — Ce robeşti crunt omenirea, mâhniciune mult amară, [)e laie şi cu cruzie, al meu suflet ce pă­ trunzi Rătăcindu-l in oftare, mângâierea i-o as­ cunzi. $fn adânc inimei mele ' Unde tu te-ai afundat, In isvorul de dureri grele Mă arunci neîncetat *

i

Tot de-acolo isvorăşte — Căci tu locul tot riai prins, $i dulce senin zâmbeşte O rază ce tu riai stins,

1 .

i

*i i

o. . Prieteşugul ce alină, Ca un limpede pârâu, Arşiţa de chinuri plină Ce ’nvăpae focul tău. *

2

Dar când noaptea ’ntunecată, Dormind negru muta fire, Se întinde înstelată

— 122 — De ’nmiită strălucire, Luna *n pace cu mândrie Către cer s'a rădicat, Si văpaia-i din robie Printre munţi s'a înălţat.

A ei lumină măreaţă Dulce-i, dulce de slăvit, Când pe ceruri fără ceafă Albă, lină s'a ivit.

Dar apoi când fără veste O fantazm' o nălucire, Ca minune de poveste, In obosită gândire Te opreşte 'n visuri line Intr'un farmec întristat....

Două mici senini lumine Dulce 'ncet te-au deşteptat — Atunci ziua şi cu noaptea, încleştând razele lor

I

p'

— 123 — Cu ’ndoite palizi fete, într’o luptă grea de dor, Se despart vremelniceşte, ca mai grabnic mai uşor Să s arunce una ’n alta, întfa lor tainic amor.

Pentru ce voi, zi şi noapte, prin a voastră strâns’unire, Atunci când inima-mi rece, de bătut a con­ tenit, Fără voe-mi mă învingeţi, cu aprig’ tiran' obire A simţi că sunt în lume, ceasuri bune de 1 iubiţi Nu cuvânf ah l nu cuvinte Ci uimire şi tăcere, Căci suflet cât de fierbinte A spune n’are putere, )

i

Când a despărţire! ceasuri, Prin a vremii grabnic sbor, In durere-fi triste glasuri Se lovesc, răsun şi mor...

— 124 — Dup’a inimei pornire Spre zile de desfătare, Soseşte cruda lovire Ş'un deşert plin de ’ntristare, Căci în noi sfânta fiinţă A pus veşnica plăcere, Spre zadarnica dorinţă, Şi pierduta mângâere, Că de-a pururea să ’nvie In trecuta înfocare, Şi în dor de nebunie (vijelie) S’arunce slaba suflare.

Pe-un crunt cal, voinic şi ager, când tearunci cu nepăsare, Când copita-i scânteiază, şl pe cer luna răsare, Orizontul turburat, când arată 'n depărtare Mii de chipuri ne 'nfelese, gonite de vântul tare,

:

ii

e i

$ a j] % :iS k, ^ îi

Durerea-mi atunci s’alină Ş'al meu suflet împăcat

— 125 — La al lanei alb lumină In văzduh a aruncat, In simţirea sa fierbinte Pe-al ei grabnic luciu sbor, O aducere aminte De frăţie. şi amor.

Anecdota acestei poezii a fost povestită • de V. Alexandri lui A. Papadopol-Callimach.

Tot A. Papadopol-Callimach mai poves­ teşte următoarele despre colaborarea lui V. Alexandri şi C. Negri : ■La 1845, V. Alexandri se afla în tara de ) jos a Moldovei şi petrecea la moşia priete­ nului său Costache Negri, la Mânjina.

Intr’amurgul unei seri minunate, amân­ doi prietenii veneau călări dela câmp spre casă* înnotând în oceanul de lumină ce răs­ pândea apusul soarelui pe câmpiile acele 4 nemărginite ale tarei de jos; umbrele cailor se întindeau înaintea lor şi fluturau pe pă­ mânt ca nişte fantasme ale pustietătei în ■

— 126 — care. călătoreau. Deodată C. Negri zice lui Alexandri : — De mult n’am făcut versuri, şi în astăseară, nu ştiu pentru ce, îmi trec prin minte strofe şi versuri despărechiate, care cer a se împreuna. Hai să scriem în colaborare o poezie... care-a fi.

— Bucuros, răspunse Alexandri. Ce su­ biect să tratăm ?

— Un subiect fantastic şi naţional.

— In soiul acesta avem multe de ales, pentru că poporul nostru are o mulţime de prejudeţe şi de superstiţii poetice.

— Să alegem dar Strigoiul replică C. Ne­ gri, şi formându-ne planul baladei s’o împărfim în două. Tu să compui partea I şi eu partea II. Propunerea fu primită, şi cei doi prieteni se puseră pe lucru acasă, noaptea pe lună.

Iată subiectul baladei: Partea I. (Scrisă de Alexandri). Un tâ­ năr voinicel se desparte de logodnica lui şi alergând călare pe câmpii, la miezul nopţii, vede în depărtare nişte lumini tainice. El se îndreaptă către acele lumini prin întu-

j

j

— 127 — flerec, şi cade într’o prăpastie unde moare, gră preot, şi se preface In strigoiu.

I ^ceasta este partea I pe care o compuse Alexandri.

Costaclie Negri compuse Strigoiul partea II. Aceasta erâ inedită şi cunoscută numai prin copii căpătate dela Alexandri sau dela C. Negri. Dar la 1855 V. Alexandri publică această parte II a Strigoiului în jurnalul România literară, cu învoirea lui C. Negri, intovărăşind-o de o prefaţă, în care Alexan­ dri povesteşte cele ce am zis, în prescur­ tare, mai sus.

Iată în întregime partea a doua a Stri­ goiului, adică aceea pe care a compus-o Negri, într’o singură seară : Copilă cu mare jale, Pe duioas’a crucei cale Plânge-amar şi ne’ncetat; Dar In lume au hotare Orice chinuri cât de-amare; S’a ei lacrimi spau uscat Nestatornice fiinţe,

■

^ i2â — Ades fetele ’n căinţe De vremea ce-au prăpădit, Contenesc a lor oftare, Când zăresc în depărtare Un vis dulce, fericit.

Fata ’n ani de tinereţe, De plăceri, de frumuseţe, Dori ceas de măritat; Şi zicea tainic în sine: „Nu-i nădejde pentru mine A-mi fi parte de bărbat ?“ \

Iată, cu sgomot soseşte, Şi la pragu-i se opreşte Nunta ’n vesele urări; Iar copila mult voioasă, Dela inima-i duioasă ’ Goni negrele ’ntristăru Sună buciumul, răsună: Şi mireasa se ’ticunună, La horă s’aruncă ’n joc; Iar o cruce’n depărtare Sus pe munte’n crâng la zare

— 129 — Roş luceşte ca un foc !

Veselia conteneşte; Văzduhul se înnegreşte Şi 'n furtună clătinat, Codrul de sălbatici fiară Ce răcnesc, urlă şi sbiară, De un huet spăimântat.

i

I

i

Fioros, cu ’ntinse brută, Cu crunţi ochi, veştedă faţă, Strigoiul de sub pământ S'arată ca o mustrare, Şi’n mireasa cu uitare Svârle târnă din mormânt.

i I

Pe fata necredincioasă De jălirea cea duioasă Ce în râsu-i a tăcut, Rece, rece ca de ghiafă, Şi pe ochi cu neagră ceată O ’ncleştâ strigoiul mut; Şi ca vântul în turbare Pe-o umbră albă călare •Mlioleca Flacăra A’o. o.

9

— 130 — Ce n'atinge pe pământ, Cât săgeata iute-o duee Lângă el, sub sfânta cruce, S'o îngroape în mormânt.

Miez de noapte, neagră lună !

In ceriuri fulgeră, tună...

Dar copila a scăpat, Căci glas de cucoş răsună, Si strigoii toţi s adună Sub pământul blăstemat!

!

1 • f -ri

, c

Lângă crucea 'nbrâţişatâ Zace fata leşinată Ş’a ei viată, s'a oprii; Dar rouă de dimineaţă In zadar o 'ntoarce 'n viată; Căci mintea i s'a răpit.

i

I

l'4 ii

4

APUSUL LUI C. NEGRI. După abdicarea lui Yodă-Cuza, Costache , Negri s’a retras în mod definitiv din viata politica, trăind în Tg.-Ocna cu amintirile măreţe ale vietei lui pline de fapte glori­ oase, a căror realizare a ajutat-o şi el într’o bună măsură.

Ultimii ani i-a petrecut în mare sărăcie.

Moşia Mânjina, — al cărei nume a rămas legat de complexul de fapte cari au prece­ dat Unirea şi de toată mişcarea culturală dela jumătatea veacului al opt-spre-zecelea, — a pierdut-o. Intr’o căsuţă retrasă din Tg.-Ocna a trăit până la 1876, acela a >carui viaţă a fost un lanţ întreg de jertfe şi de fapte închinate patriei.

De acolo scria mereu scrisori, glumind : :

' — 132 — asupra situaţiei lui, zeflemisând politica tarei şi sfătuind pe toţi să aibă răbdare.

Iată, de pildă, cum descria Negri închisoa­ rea lui dela Tg.-Ocna, într’o scrisoare adresată copiilor lui Iosefina şi Ştefan: 22 Noemvrie 1874, Ocna.

-■

Dragii mei copii Ştefan şi Iosefina, Iată-mă sechestrat pentru un timp neli­ mitat în târguşorul pe care îl locuesc, şi care în stil mai pompos de edilitate locală se numeşte cu măreţie: Urba Ocnei. Zic timp nelimitat fiindcă acea Capuă pe care o locuiţi, poate prin plăcerile ei să retină încă mult timp pe sora mea Catinca. Poate că nu ar fi prea înţelept să lipsim amândoi şi să lăsăm comorile noastre în voia întâmplarilor haine.

Cu toate acestea, şi în urma multor gândiri mai adânci, m’am hotărît să viu să vă văd şi să'vă sărut, cum voi putea să mă mişc de aici. Zăpada care cade în pusderie

i

j < i ji |j j

Jj

s *

— 133 — ne va uşura în curând mijloacele —lăsând deci palatul nostru în paza Domnului, în primul rând şi apoi în a unui străjer care din 15 în 15 zile şueră odată pe noapte în faţa sus numitei bărătci. Şi pe urmă mai e ceva — suntem închişi aici ca într’o insulă, întocmai ca Robinson.

Ca să putem ieşi avem la est şi la vest Trotuşul (Tortuosus după zisa lui Laurian), în )• amândouă părţile fără poduri — la sud Carpatii, şi la nord Tazlăul, tot fără pod bine înţeles — astfel că pentru a ajunge pe us­ cat trebue să pândeşti unul din rarele mo­ mente în anotimpul acesta în care apele mai descresc puţin, aşa ca, trecând prin ele, apa să nu fie mare decât până deasupra ro\ (ilor.

Aceasta este, scumpii mei copii,-poziţia noastră topografică, pe ale cărei obstacole, ca un nou Crusoe, le voi învinge, ca să viu să vă îmbrăţişez din toată inima cât voi puteâ mai curând.

Cu totul al vostru, C. Negri..

— 134 — Totuşi în această locuinţă modestă, el trăia fericit gândindu-se că, dacă atât i-a rămas din toată averea lui, a fost pentru că tot ce avusese, în interesul tarei şi al isbândirei politicei naţionale clieltuise. Dar acea modestă casă s’a bucurat de onoruri de cari puţine palate au parte. Acolo a fost de multe ori Alexandri, Princesa Elena Cuza, şi chiar Domnul Carol. La 12 August 1866, principele de Hohenzollern a fost găzduit în modesta căsuţă a Iui Negri când a fost la Tg.-Ocna.

Uitimii ani şi i-a petrecut acolo culti­ vând zarzavaturi şi flori, citind literatură şi scriind scrisori pline de umor prietenilor şi copiilor Iui. Din când în când se duce sau la Iaşi, sau Ia Mirceştii lui Alexandri.

La 1869 Costache Negri a fost ales, fără să candideze, deputat la Bucureşti. El n’a primit. Credincios hotărîrei de a rămâne departe, sub noul regim, de trebile publice, a refuzat mandatul. Refuzul acesta l-a fă­ cut cunoscut Adunărei prin următoarea scrisoare adresată Iui Alexandri, scri­ soare pe care bardul de Ia Mirceşti a ci-

'

i

! j

j :'

— 135 — tit-o în Cameră, în şedinţa de la 12 Maiu 1896: Domnule Alexandri, Dumitale îti pun sarcina de a arăta d-lui preşedinte al consiliului că pe cât m'am simţit înalt onorat cu alegerea mea de de­ putat, în însăşi capitala ţării noastre, cu atât rămân şi întristat d’a nu putea răs­ punde la a ei încredere, atât de falnică pemtru mine.

S’ar părea că rămân asemenea îndărăt şi în datoriile mele, ca ale fiecărui către {ara întreagă; dar destul m’am sbuciumat şi eu în timpul trecut, şi astăzi nu-mi ră­ mâne de cât a face Ioc aitora, nu numai cu călduroasa dorinţă pentru binele obştesc, dar mai tineri, mai cu ştiinţă de lucrurile prezentului şi mai cu bună sănătate de cât mine.

C. Negri.

Deşi a refuzat să fie deputat, totuşi, m acelaşi an a primit să facă parte din co-

— 136 — misia pentru delimitarea graniţelor din spre Austro-Ungaria. Aceasta a fost ulti­ ma funcţiune pe care a îndeplinit-o. In această calitate, Costache Negri a adresat un raport către primul ministru de atunci, M. Kogâlniceanu, raport din care se des­ prinde. ca din toate scrierile sale, tot pa­ triotismul de care era însufleţit.

Din când în când, el scria câte-o scrisoare prin care batjocorea câte-un obicei la mo­ dă. Iată, ca pildă, următoarea scrisoare din care se vede cât de mult îl plictiseau bacşişurile, deşi trăise atâta vreme în ca­ pitala patriei bacşişurilor : 21 Decembrie 1871, Ocna.

Scumpii mei copii, Iată-ne iarăşi în ajunul unui nou an, care adăogându-se la cele trecute, numai ele singure formează un capital mărişor de e•xistentă pentru acei cari, ca mine, după cum ar zice amicul nostru poetul Vasile.

— 137 —

•

j j | I | |

pluteşte'de mult timp In jos pe fluviul vieţei. Mi se pare chiar că spune el undeva că pentru unii undele acestui fluviu sunt limpezi, culoarea cerului, pentru alţii gălbui şi tulburi; iar pentru alţii când de o culoare, când de alta, şi că după părerea lui, pen­ tru aceşti din urmă, navigaţia e cea mai bună... toate astea sunt poezie; el se fereşte de cuvântul brutal dar adevărat: bătrân, îmbătrânim.

Acum fie pe apă sau în altă parte — tot aceea-i.

Asta — odată lămurită, o să vă spun că cu cât navighez mai mult pe numitul fluviu, cu atât mă mir regulat la fie care an nou de tăria pe care o pune toată lumea ca să perpetueze două plăgi, din care una e o prostie iar cealată o excrocherie — născo­ cite odinioară de nenorociţii ceia de Ro­ mani.

Vreau să vă vorbesc de acel obicei poli­ ticos, dar prost, de a se încărca unii pe alţii în această epocă, de urări deşarte care — cu toate că rămân numai în stare de po­ liteţă şi mai ales de neîmplinire, nu urmea-

— 138 —

ză a se obişnui mai puţin de 2000 de ani în şir. Să vedeţi ce mai gălăgie şi ce şir de preocupări stârneşte în alte părţi obiceiul acesta; dar cu civilizaţia o să ajungă să ' se introducă şi la noi, şi din u.n ce întâm­ plător să devie neapărat general.

Până aici tot ar fi cum ar fi, dar ce să mai zici şi de celălalt abuz tot aşa de stră­ vechii!,. exploatarea omului de către om, sau aşa zisul bacşiş, care, într’un fel, el nu e prost, şi care, prezentându-se subt o mie şi una de forme, te jăfueşte ziua în amiaza mare, şi fără ca justiţia să se ames­ tece în aceasta, sub cuvânt că-ţi urează un an .nou fericit. Şi când te gândeşti că de douăzeci de veacuri nu s’a găsit nici un reformator îndrăzneţ — un Luter al finan­ ţelor care să distrugă din rădăcini acest delict, care dăunează unei părţi a societăţii în folosul celeilalte.

E mâhnitor, e dureros!!!

Dar voi veţi înţelege paraponul meu târ­ ziu, aducându-vă aminte că am petrecut atâţia ani nenorociţi, din pricina aceasta, în ţara bacşişului prin excelenţă.

'

— 139 — De şi în proporţii foarte mici, atât pentru mine cât şi pentru cei ce vin sa mă felicite de anul nou, din categoria aceasta, mă gândesc pe de acum cu groază la această dată prea apropiată... dar răbdare; şi vă sfatuesc să o aveţi şf voi. Să luăm biata lume aşa cum se găseşte, cu atât mai mult, cu cât nu suntem decât în trecere prin ea. Şi apoi în risipa aceasta a bacşişului e o mângâere pentru noi; aceea de a şti că ge­ neraţiile viitoare vor sorbi până la fund acest pahar prezent, trecut şi viitor.

Iată, dragii mei, la ce mă face să mă gândesc acest an nou.

Dar, asemenea oilor lui Panurge, fac şi eu cum fac şi ceilalţi — şi cu toate teoriile mele, vă urez ceea ce v’aţi putea ura voi înşi-vă. Şi cum sunteţi tineri şi cum, de sigur, nu vă gândiţi de loc la aceasta, vă urez mai vârtos deplină sănătate; căci aceasta e în adevăr, adevărată bogăţie a vieţei. Vă do­ resc prea mult şi m’am simţit prea bine lângă voi, înconjurat de cele mai duioase îngrijiri, ca să nu doresc să mai viu să vă

— 140 — îmbrăţişez, mai curând. Aş fi făcut-o chiar de mult, dacă n’ar fi fost oarecare greutăţi foarte grele de’nşirat. Totuşi în Ianuarie am să vă cad musafir, nădăjduind că voi sfârşi în curând ceea ce am de făcut şi aş­ teptat aci.

Vă îmbrăţişez de mii de ori şi din toată inima, asemenea şi pe copii.

Cu bine şi doresc o revedere pe cât de grabnică, pe atât de dorită.

C. Negri.

In anul 1876, Negri răci, în timpul ernei nemai pomenit de geroase. Ultima scri­ soare rămasă de la el este aceasta, prin care exaltă vremea şi oamenii din tinere­ ţea lui activă şi-şi băteâ joc de trenurile moderne: 27 Iulie 1876, Ocna.

Mult iubita mea Josefina, Am primit drăguţa ta scrisoare şi m’am întristat şi mirat în acelaş timp de boala pe care ai avut-o la picior şi de spaima ta,

— 141 —

'

j

i

t I

crezând că ar fi cangrenă. Asta nu merge aşa de iute, cum {i-ai închipuit, şi cred că în timpul de fată nu mai ai nimic. Grădina noastră, despre care-mi ceri ştiri, e foarte bogată în buruieni, din pricina celor cinci­ zeci de zile de ploaie neîntreruptă pe care le-am avut aici.

Pomii se frâng de roade, dar toate crude şi stricate de zisa ploaie, aşa că, făcând toate socotelile, anul, în privinţa ateasta, e foarte rău. Şuvoaiele din munte de asemenea au făcut, sau au săpat, mai bine zis, o prăpastie în grădina mea, care face, pe cât se pare, un efect minunat de pitoresc, pentru iubitorii de natură câmpenească, dar de loc pentru mine. In sfârşit, răbdare şi în asta ca şi în multe altele. Cât despre drumul de fier de care îmi ceri noutăţi, sunt de părere că s’a amânat Ia calendele greceşti, de către conducătorii noştri de acum. Răbdare iarăşi, căci e aproape sigur că Anicuta şi Alecută, odată oameni mari, vor merge dela Adjud la Ocna, cel puţin la 1900 cu tramvaiul. Cât despre mine, per­ sonal, sunt mulţumit de asta, căci nu mai

A

— 142 — pot suferi euştile celea ale trenului, baloane pământeşti, născociri ale civilizaţiei de bă­ cănie, de unde nu poţi vedea totuş decât în fugă. Am ajuns să oftez de părere de rău după Privilcghio şi poştele sale, dar ră­ mân rece în faţa lipsei unei bune trăsuri şi a patru cai buni de poştă, căci ţie, căreîa-ţi place latineasca, îţi voiu spune : Alea jacta est.

Că o să vin la Iaşi, dragă Iosefino, nu ţi-aş putea făgădui. Asta din mai multe pricini destul de însemnate. Mă duc câte odată la Mirceşti, unde n’am mai fost de şapte luni; asta o fac ca să mai uit niţel prezentul, tăbărând asupra trecutului, des­ pre care sfătuim cu Vasile con amoref fi­ indcă asta ne cam priveşte, puţintel. Ca doi bătrâni cari au văzut multe, şi îmbrăcaţi, ca omul în casa lui, noi vorbim de vremea noastră, de vremea noastră a amândurora, aceea a acelui trecut, de care-ţi spuneam maz sus. Şi fără laudă găsim că pe vremea noastră lucrurile erau mai bune ca acum.

Poate că-i cam încrezut lucrul acesta, căci se zice că totul progresează şi continuă:

i

1 - 143 jar omul e înzestrat cu egoism, dela care putini ştiu şi pot să se abţină. N’am putut să mă duc anul acesta la Slănic şi mai pu/(in încă la băi de mare, de care, pare-se, am oarecare nevoie. La urma urmei, am socotit că asta nu mai merită atâta oste­ neală. Mă scald în Trotuş — Tortous-ul în­ văţatului Laurian — e patriarhal, puţin costisitor, şi mai ales lesnicios, căci, după cum ştir, Trotuşul acesta e aproape în gră­ dina mea.

Mă întrebi dacă.mă duc la Mirceşti şi când? Ai oare gândul să vii şi tu? O! atunci aş face-o cât de curând.

Apostol, birjarul, mă duce la Bacău: ple­ când de aici la 4 dimineaţa — Ia Bacău mă bag într’o cuşcă şi lunec până la Mirceşti, unde ajung Ia 6 seara, tocmai Ia timp pen­ tru ca să cinez „â la fran<?aise“.

C. Negri.

Negri muri Ia 28 Septembrie 1876, aproape singur, Ia Tg.-Ocna. La 1 Octom­ brie a fost înmormântat în curtea bisericii logofătului Răducanu-Racoviţă, din Tg.-

!•

'

■

.

— 144 —

-

VJ •

Ocna, lângă zidul altarului. Anul acesta se Când a murit Negri, marele Eminescu a împlinesc o sută de ani dela naşterea lui. scris In Timpul un articol, din care ex­ I tragem : P „Poet în momentul de răgaz, zicea el, prozator eminent şi patriot bun, eu inima dreaptă şi fără patimă, şi cel mai distins ■ diplomat al ţărilor româneşti, Costache t Negri trăia retras la Târgul-Ocna cu amin­ tirile unei vieţi bogate, închinată întreagă acestui popor, acestei ţări. ii Astfel pământul românesc primeşte în i braţele sale pe copiii săi adormiţi, cu a- ij ceeaşi blândetă ca sânul mamei; el, în care j zac comorile trecutului nostru, îşi adaugă ij câte o nouă comoară, şi astfel ni se face J mai scump, tot mai scump. Dormi, Cos- 1 tache Negri, în pământul din care te-ai născut, pe care l-ai iubit, pe care l-ai apă- , rat viata toată şi fie-ti ţărâna uşoară, şi - *| reamintirea veşnică44.

■

-

• • i.: '

• .