Ethnos Revistă de grai, studiu și creație romînească, Ion Diaconu, Focșani, anul II 1942-1942 by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

r <:

ETHNOS £

REVISTĂ DE GRAI STUDIU ŞI CREAŢIE ROMI NEASCĂ 1

PUBLICATĂ DE

Ion DIACONU

•î

F0C$HNi ANUL II

1942 -1943

FASC. 1-2 *

REVISTA APARE ANUAL ÎN DOUÂ ORI TREI FASCICOLE înregistraţi la Tribunalul Putna — Secţia 1."«ub Nr. 7616 | 1940

r Abonament anual . Lei 600 Pentru instituţii, autorităţi, întreprinderi particulare şi streinătate . . . . „ 1200 Pentru Învăţători, preoţi, studenţi şi elevi................................................ . „ 400

REDACŢIA: Prof. Ion DIACONU — Liceul „Unirea" - Focşani (Rom.nia) ADMINISTRAŢIA *,

Prof. Ion DIACONU — Focşani

: : i

Manuscriptele, cărţile şi revistele de recensat şi in schimb se triinit redacţiei, Nici un manuscript nu se Înapoiază.

îi.

£ I H N O S REVISTA DE GRAI, STUDIU ŞI CREAŢIE ROMlNEASCĂ PUBLICATĂ DE

Ion DIACONU

î FOCŞANI ANUL II

1942 - 1943

FASCICOLELE 1-2

OV^19* •V.

gp-c' v R A NCE A &U:i!v 7vfn

////

CUPRINSUL Paj».

I. CIOCÂRLAN, Amintirile unui învăţător, II (Spiru Haret şi anul 1907j............................ Mircea TOMESCU, Graiul din OU....................................... I. A. BASSARABESCU, Amintiri literare, II. . . . . Leca MORARIU, Prodigioasa spontaneitate creatoare a lui Ciprian Porumbescu....................... Mihaîl SADOVEANU, Cartea pentru popor ..... Cezar PETRESCU, Roman şi realitate.......................' Anton BALOTĂ, Ler, Doamne — moştenire autohtonă . Gheorghe I. BRATIANU. Nicolae lorga apărător al drep turilor româneşti ......

7 31 133 152 169 176 198 203

MATERIAL FOLKLORIC

Ion DIACONU, Folklor din Vrancea, III (material liric) M. GREGORIAN, Folkhr din Oltenia de Sud, II (I. ba lade : „Cîntecu lu Pătru haiducu, Corbca, [on ăl Mare, Siţă Cătănuţă, Ştefan-Vodă şî Miu aiducu, Stănislav, Ţovan Jorgovan, Marcu vitcazu, Antofiţă al lu Vioară, Voinicu iortoman, Letinul şi nunul, Neguţa" ; Descîntece . .

212

218

NOTE CRITICE ŞI BIBLIOGRAFICE

Aspecte bîo-bibliografice:

Leca Morariu, Miron Cosfin (p. 294; I. D); N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, II (p. 296 ; I. D.) ; Dan B o 11 a , Cazul Blaga (p. 298 ; I. D).

istorice: f

C. C. Giurescu, Istoria Rojnănilor, III1 (p. 299 ; I. D.).

filologice : D. Caracostea, Expresivitatea limbii române (p. 301; I. D.).

literare: Panait I s t r a t i, .Ciulinii Bărăganului ( p. 303 ; I. D.); Mihail Sadoveanu, Ostrovul lupilor (p. 309; I, D-); I. A. Bassarabescu, 0pere complete, I, II (p. 320 l- P-)-

iolklorici: G. T. Niculescu - Varone, Cei-Mai de seamă folklorlşli români (p. £22; I. D.) ; G. B a i c u 1 e s c u , Activitatea folkloristică a lui Nfcolae Fillmon (p. 341 ; I. D.); Tiberiu Alexandru, Muzica populară bănăţeană (p. 344; I. D.); D. A. V a s i 1 i u , Metamorfozele tn folklorul român norddunărean (p. 345; I. D.); D. A. V a s i 1 i u , Sufletul Românului tn credinţe, obiceiuri fi datini (p. 347; I. D.); D. S t r u n g a r u . Folclorul Moldovenimel orientale (p. 350; I. D.); Al. Iordan, Les relatlons culturclles entre Ies Roumains el les Slaves (p. 352; I. D.).

etlwogr&fice : 1 .

s j

Anton Balotă, Salul, tzoor de via/â românească (p. 355; A. lor* dănescu); Al. P. Arbore, Ctleua păreri cu privire la mculturalizarcam satelor (p. 365; I. D.); Th. Capidan, Macedoromânii — etnografie, istorie, limbă (p. 372; I. D.); 1. Chalcea, Din GorJ — Note şi observaţiuni cu caracter etnografic (p. 373; I. D.J, ÎNSEMNĂRI

I, A. BASSARABESCU, Care e menirea literaturii române ? (p. 390); Mihail DRAGOMIRESCU, Menirea literaturii române (p. 391); C. RADULESCU - MOTRU, Menirea literaturii române (p. 393); Mihail SADOVEANU, Care e menirea literaturii române? (p. 396). Ovld Densusianu — comemorai (p. 396 ; I. D.); „Edituri" şi „editori" (p. 399); Eresti anti-lingvistice (p. 402); G. G. LONGINESCU, Amintiri despre Petru Liclu (p. 404). CURSUL PERIODICELOR ROMlNEŞTI 1. Bibliografie folklorică — penodice, III (p. 407). 2. Reviste actuale (p. 407). — Convorbiri literare, Anuarul Arhivei de Folklor, Buletinul Institutului de Filologie romtnâ „Al. Phillppide", Fât-fru* mos, Preocupări literare, Revista Limbii şl Culluril germane, Revista Funda ţiilor Regale. Mărfi dialec/ologice (p. 38, 51, 53). Planşe elhnografice (p. 132). Resumatul articolelor pentru streihâtate

— Deutsche Inhaltsangabe der Artikel (S, 411). R6sum6 des Arllcles (p. 411). ERRATA ET ADDENDA (p. 421).

CC5 I ■

E T H N O S

»*

■

î 6 A N

CIOCÂRLAN

AMINTIRILE UNUI

5. Satele şi conducătorii lor în perioada premergătoare lui 1907. Spiru Haret un luceafăr legendar, un Sfânt al neamului românesc. ÎNVĂŢĂTOR (II) Abia după 25 - 30 de ani dela împroprietărirea înfăptuită de gu (1895-1940) vernul Domnitorului Alexandru Cuza, prin Mihail Kogalniceanu, satele noastre se găseau într'o stare economică de plâns. Aceasta arată tuturor celor în măsură să vadă şi să înţeleagă că durerile celor dela brazdă nu mai pu teau fi înăbuşite multă vreme. Şi nici nu se putea să fie altfel. Un vizionar — deşi sincer în gândul de bine ce credea că face, dar fără multă judecată în ce priveşte aprecierile sociale-economice din acel timp — prin legea împroprietăririi ce-a conceput şi legiferat a despoiat ţăranii de cel mai sfânt drept ce-1 aveau din moşi-strămoşi asupra folosinţei pământului de pe moşiile unde vedeau lumina zilei. Orice sătean venea pe lume cu dreptul de a folosi atât pământ cât putea să muncească pe dată ce se însura, întemeind o căsnicie. Asemeni era îngăduit să crească şi vitele trebuitoare muncii, iar din păduri tăia lemnul pentru foc şi cel pentru con strucţii de case. Din bălţi şi râuri aşişderi îşi scotea peştele pen tru hrană. Şi pentru toate aceste folosinţi fără anumite restricţii, cari să dăuneze bunului mers in viaţă, sătenii dădeau zeciuială din produse şi făceau anumite zile de clacă, fără plată, pe mo şia proprietarului mare, la diferitele lucrări agricole şi gospodă reşti. Mai dădeau apoi şi câte puţine păsări din cele ce creşteau. In vremuri depărtate, când s’a fost înjghebat această tovâ-

ETHNOS7

? i

t i

i i

îi

;

fâşie între prOprîetarul-fcoier şi clăcaşî, îndatoririle de numea din partea sătenilor — îndatoriri de-o parte şi de alta cari au al cătuit un drept, un obiceiu al pământului — nu au fost de bună seamă atât de apăsătoare, precum ajunsese în timpul din urmă. Ele erau mai aspre, mai apăsătoare pe acolo pe unde proprie tarii erau mai fără inimă şi sătenii mai puţin dârzi. Şi înăsprirea acestor raporturi s'a petrecut in deosebi după ce străinii de neam : Armeni, Greci, Bulgari şi în Moldova Evreii, sau infiltrat la stă pânirea pământului prin cumpărări şi arendăşii. Ori cum, acel obiceiu al pământului a fost socotit de toţi sătenii cari au supraveţuit răpirii lui ca de mai mare preţ faţă de dreptul vre melnic şi fără nici o îmbunătăţire simţită, ce li s'a dat prin legea de la 1864. Aşa simţeau şi judecau Ştefănache Bălţalu şi Toader Budai din Pădurenii judeţului Putna. In acest sat de pe malul Şiretului, am găsit, de pildă, în 1896 feciori ai împroprietăriţilor cari se plângeau, blăstămând : — Să nu-i primească pământul sub coaja lui, pe boierii cari ne-au luat drepturile ce-aveam din moşi-strămoşi să stăpâ nim, lucrând şi noi ogoarele cât ne ajutau braţele! Necunoscând ce fusese cu legăturile dintre proprietarii şi sătenii moşiilor, iar pe reformatorii acelor vremuri socotindu-i atunci cum îi socot şi-acum, că au crezut o dreptate de folos şi uşurătoare ceea ce au făcut pentru pătura ţărănească, nu înţele geam plângerea şi blestemul ce-1 auziam. Şi adesea în sfatul ce făceam sărbătorile la şcoală, le spuneam că păcătuesc socotind de asupritori ai lor tocmai pe cei mai mari binefăcători. Oamenii oftau înghiţânduşi amarul, dar tăceau, bănuindumă de bună seamă şi pe mine tot din tabăra duşmanilor, bine înţeles ai celor mai noi. Nu peste multă vreme însă m'am încredinţat că urmaşii clăcaşilor aveau dreptate nu numai să plângă şi să blesteme, dar să se gândească şi la redobândirea bunurilor de care fu sese despuiaţi. In acel sat, de pildă, puţinul pământ ce li se dăduse prin împroprietărire, se fărâmiţase pînă într’atâta între urmaşi, încât nu puteau să adune de pe el pâinea trebuitoare vieţii lor necăjite. Iar vite şi păsări nu mai puteau prăsi ca pe vremuri, căci nu aveau unde. Plăteau iemaşul pe moşie cât nu făceau vitele; şi cât li se lua pentru aceasta, putem judeca după aceea că pentru

8 ETHNOS

fiecare cioc de gâscă ori de raţă care ciugulea iarbă de pe iemaş şi se adăpa în baltă, trebuiau să are, să secere ori să pră şească o prăjină'. Iar când în locul feciorilor de boieri plecaţi şi rămaşi să huzurească în străinătate, moşiile din Moldova au trecut în arendăşia jupuitoare a neamului fişeresc, iar cele din Muntenia a altor neamuri hrăpăreţe, sătenii — şi cei răzeşi şi cei clăcaşi — gemeau sub apăsarea streină. Erau anii când în sufletele satelor dospea sămânţa revoltei, şi asta cu atât mai primejdioasă şi de neînlăturat, de oare ce toţi cei puşi să-i apere şi să-i cârmuiască nu numai că-i lăsase în voia soartei şi-a lăcomiei streine, dar şi ei mai lăcomeau la puţinul ce le rămânea. Primarii, notarii, subprefecţii şi jandarmii erau prieteni cu cei cari îi asupreau, acum nu numai prin zilele de clacă ce încă le rămăseseră într'o for mă ori în alta, dar şi prin anumite învoeli agricole drăceşti, în cât nu le rămânea sătenilor decât sufletul obidit şi ochii ca să plângă. Şi parte din preoţi, pe ici pe colo erau tot în tabăra asupritorilor. Şi fără pic de părtinire, fără să păcătuesc împotriva adevărului, pot spune că în vremea aceea învăţătorii singuri, mai ales cei tineri, erau de partea asupriţilor. Atunci a încolţit ideea „Cercurilor Culturale*', cu propa ganda pentru înfiinţarea băncilor populare şi a cooperativelor de arendare şi cumpărare de pământ. Dar cum aceşti „socialişti" răzvrătitori, cari erau învăţătorii, nu puteau să se adune ca să se sfătuiască între ei, ori la o lallă cu sătenii, la început — prin 1896- 1897 — ne adunam în taină pe-ici pe-colo în nopţile sărbătorilor. In unele din aceste adunări am făurit statutul „Cercului Cultural" al plăşii din care făceam parte. Conceptul, în ortografia vremii, se găseşte printre actele mele vechi. Adunările se ţineau în taină, e drept; dar cei cari veghiau pentru „liniştea satelor" tot au prins de veste şi-au făcut ra poarte ce-au ajuns pe la ministerul de interne şi cel de instruc ţie. De la interne s’au dat ordine straşnice de oprelişte, iar de la instrucţie marele Spiru Haret a împrăştiat peste tot circulări prin cari căuta să reglementeze aceste adunări,' îndreptăţ ndu-le. învăţătorii din toată ţara — căci mişcarea printr’o nvnune a în ţelegerii vremurilor era aproape generală — sau bucurat şi au pornit la lucru.

ETHNOŞ9

In primii ani, 1896-1897-1898, mare ispravă nu sa făcut,

SSHrSSiSîŞŞ !

credintat şi pe acel al internelor că mişcarea cercurilor culturale prin adunările săteşti era numai de folos, căci se mai domoleau astfel nemulţumirile ce fierbeau la sate. Tot atunci, odată cu or ganizarea temeinică a cercurilor culturale, S p i r u H a r c t a numit prima echipă de conferenţiari săteşti oficiali, cum au fost: Al. V 1 a h u ţ ă , Gh. Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Artur G o r o v e i, Dr. Iliescu - Lespezi şi Ioan Ciocârlan. Şi-am cutreierat ţara cu toţii de la un capăt la altul, dându ne seamă de fierberea cea de obidă din sufletul satelor. Peste tot eram în tâmpinaţi şi întrerupţi în vorbire de strigătul prevestitor de : „Noi vrem pământ"! Din acest strigăt şi din aceea ce se desprindea din întreaga viaţă a satelor, poetul Coşbuc a făurit semnificativa poezie cu acel titlu ce prevedea scânteieri de foc. Şi în tot timpul cât am cutreierat ţara în acei ani premer gători lui 1907, m'am minunat cum de au înţeles atât de greşit emanciparea economică şi politică a satelor oameni ca M. Kcgălniceanu şi ceilalţi tovarăşi de lucru şi ideile ce le-au avut. De Domnitor nu vorbesc, de oarece el avea rolul său de veghetor asupra întregului tot, ce alcătuia o ţară ca a noastră. El era nu numai al ţăranilor, ci al tuturor: mari şi mici, bogaţi ori săraci. Şi mirarea mea era cu atât mai mare, cu cât în perioada frământărilor revoluţionare de după 1848, marele Ion Ghica, Bălcescu şi toţi ceilalţi ideologişti au dus lupta împreună cu Kogălniceanu. Şi-apoi pe vremea domniei lui Cuza, fiind la o laltă ori pe rând miniştri, nu se putea să nu-şi cunoască ideile economico-sociale, de cari erau animaţi, şi mai ales în ce priveşte viaţa sătenilor. Deci Kogălniceanu trebue să fi cunoscut princi piile sănătoase ale lui I. Ghica în ce priveşte împroprietărirea sătenilor, principii cu totul opuse celor ce-au călăuzit împroprie tărirea dela 1864. 0 dovadă a deo.'ebirei de păreri în această chestie —între felul de a vedea a lui Ion Ghica şi a lui Mihail Kogălniceanu *o avem in scrisoarea de mare valoare a celui dintâi, Insula Proşia, trimisa lui Vasile Alecsandri, în Mai 1885, din Londra, Abia după 20 de ani dela împroprietărire Ghica se încredinţase

10 ETHNOS i

de marea greşală ce se făcuse prin împroprietărirea de la 1864, care deposedând pe toţi sătenii din neam In neam de dreptul ce-aveau să se hrănească pe pământurile unde se năşteau, în zestrase cu mici petece de pământ singura generaţie de săteni ai vremii aceleia. In ce privea generaţiile celelalte, viitoare, la ele nu se gândise legiuitorul. Pentru ca să îndrepte stările acelea nenorocite, a scris I. Ghica acea faimoasă schiţă socială, Insula Prosta, care e o capodoperă în care se tratează cu multă com petenţă toate chestiunile ce sunt încă şi în zilele noastre de ac tualitate, şi vor mai fi. Iată, de pildă, în acele pagini tratează problema tovărăşiilor ţărăneşti de arendâşie, împroprietăririle pe loturi nu mai mici de patru hectare, cari să se ridice până la 1620, rămânând indivizibile. Selecţionarea seminţelor, a vitelor au tohtone, drenage, asolamente şi irigaţii. Industria mare, industria casnică. Institutele de credit şi cari datorii se pot uimări, vân zările pe datorii practicate de evrei, cooperativele, foloasele lor, colectivismul şi comunismul, etc. In această scriere nu e o chestie atât de mică, ori cât de mare, din viaţa economico - socială care să nu fie tratată cu o competsnţă care nu a fost întrecută până acum la noi. Pot spune fără greş cjî legiuitorii noştri de reforme sociale se pot inspira şi de-aici înainte din părerile acelui om care a fost Ion Ghica. Iată, de pildă, ce spune el — adică proştii din insulă: La noi un lot de pământ e de 4 hectare. O fermă nu poate fi mai mică de un lot. Este dovedit prin experienţă că o fermă mai mică de 4 hectare in loc de a da venit, aduce pagubă, căci nu poate să facă şi plugărie şi să ţie şi vite. Şi la noi toate împroprietăririle s'au făcut şi cu loturi mai mici, şi fără vite şi celalt inventar plugăresc ! Apoi, mai departe: La noi [spun ProşlcniiJ lotul de 4 hectare sau mai mare nu se poite fărâmiţa, fiindcă lotul este o uniune agricolă indivizibilă. Un om poate să aibă mai mult de 4 hectare, dar nu poate avea mai puţin ; o fermă mai mică de 4 hectare, este ruinătoare. Şi loturile nu se pot fărâmiţa, căci după legea noastră a Proştilor numai unul din moştenitori ia lotul întreg, fiul cel mai mic, iar ceilalţi fraţi se despăgubesc din cealaltă avere...

Despre marea industrie, care se creiază prin vămi grele pe produsele streine, asemeni are cuvinte de mare ironie. In ce pri-

ETHNOS 11

veşte industria casnică pe care o ralitate, scrie următoarele :

crede izvor de bogăţie şi mo-

La noi Proştii s'a perfectă car. poat. e»sţa. şi câ dcla »

^ ^

cca mai Oo.nopiopr|u.zis

dar'avem°ra^aerlaşi d"lui. In şco^e doastre. copiii toti. fete şi băe\i. trebue să invete un meşteşug, să aibă o meserie.

t :

Despre împrumuturile cămătăreşti, cari sărăceau şi sărăcesc pe cei mulţi fără de minte, asemeni are păreri cu mult cuprins

de judecată : Evrei cămătari nu mai avem, căci dela o vreme s’au Împuţinat bine, căci legea nu mai permite Împliniri de datorii contractate de trân tori şi risipitori. După legea noastră actuală, o datorie ca să poată fi exigibilă trebue să se dovedească că Împrumutul a avut origi nea sa In trebi de comerciu sau de" industrie, Intr'o afacere productivă, iar nu pentru lux, joc de cărţi sau băuturi. Datoriile contractate de ri sipitori, ori care ar fi vârsta lor, nu sunt luate In seamă de justiţie.

•: i •

/ !

■

Aşa era la ,proştii“ din acea insulă — spun eu ; pe câtă vreme la noi, în ţara desmăţului fără frâu, toţi deştepţii au făcut risipă f&ră nici-o socoteală, pentru ca apoi să vină cu principiul „portofoliilor putrede'1 pe cari le achitau cu multe milioane din banii ţării şi cu legi de conversiune, prin cari cei economi erau deposedaţi de banii strânşi, pentru ca toţi risipitorii, toţi cci cu luxul şi jocul de cărţi să nu mai plătească ce-au împrumutat şi-au cheltuit fără minte. Prin aceste legiuiri ai-ultimilor ?ni s'au dat lovituri de moarte tuturor băncilor, şi'n deosebi acelor populare, pentru cati Spiru Haret cu generaţia lui de învăţători luptase să le înfiinţeze. Şi dacă s ar fi tras învăţăminte din cele petrecute până acum, tot ar fi un semn bun. Dar, pe cât se vede, politici enii conducători stăruesc a merge tot pe căile pierzării... Şi iată de aceea notez aci din acel învechit Ion Ghica, ce rămâne încă mereu tânăr şi de actualitate prin scrisul său.,. Tot de o vădită actualitate e şi’n chestia selecţionării vitelor şi a cerealelor, preconizând selecţiunea din exemplarele tipice autohtone, iar nu streine. Despre bănci şi cooperative de arendare şi cumpărare, ca şi despre „colectivism naţionalist11 şi „comunism internaţionalist4' are păreri ce nu pot fi clintite din tăria judecăţii omului cuminle. Iată de ce, vorbind acum despre starea economică a sate-

12 ETHNOS

lor, am ţinut să îndemn pe oricine să hărnicească a cunoaşte ce-a scris acel mare om care a fost Ion Ghica. Tot în aceeaş vreme scrisese opere de seamă în materie de economie rurală şi experimentase pe-ici pe-colo eruditul I. I o nescu-dela-Brad. Dar nici unul din aceştia nu au fost înţeleşi şi preţuiţi în ţara lor. Dovada că şi I. Ghica şi Ionescu-dela-Brad au fost che maţi să lucreze în ţări streine, spre a folosi altor neamuri. •/ Şi ai noştri, şi cei mai vechi şi cei mai noi politiciaDi, au legiferat aşa cum s'a legiferat împroprietărirea dela 1864 şi cele lalte cari au mai urmat! Aceste legi nestudiate, în loc să aducă o bună stare la sate, au produs pretutindeni un haos de întune ric şi sărăcie. Şi-atunci numai după 25-30 de ani dela împroprietărirea care fusese, a trebuit să se ridice un om n o u , un mare om, u n Sfânt al neamului care a fost Spiru Haret. Acesta, prin înţelegerea Iui inspirată din dragoste şi milă, a tre buit să se trudească mult pentru a drege ce stricase înaintaşii.

4. Spiru Haret şi ţăranii.— Spiru Haret al poporului, al ţărănimii, Spiru Haret apostolul, ba chiar Sfântul fără de prihană aş putea să spun, a fost prea puţin cunoscut, şi nici pe-atât preţuit. Cei care în adevăr l-au cunoscut, dar s'au temut de cin stea lui de viaţă, de munca fără pată şi îndeosebi de darul ce avea si stăpânească sufletele mulţimilor, „liberării'' cari îl făcuse „prisonier" în partidul lor, l-au cunoscut de bună seamă, dar au cercat sâ-i difuzeze lumina ce radia numai spre podoaba parti dului, din care acest om făcea parte fără să vrea. Şi-au reuşit politicianii în buna parte să-l izoleze de masele populare, cu toate că acest Sfânt bun şi milos spunea adesea învăţătorilor cu care se înconjura : Mi voi simţi cel mai fericit om numai atunci când voi putea să lu crez pentru binele satelor, în afara partidelor politice. Acuma că nu se poate altfel, Dumneavoastră, Învăţătorii, să mă ajutaţi să fac puţinul bine ce-mi este cu putinţă din rândurile politice unde mă aflu.

Aceştia, învăţătorii, l-au cunoscut, l-au iubit şi într'o mă sură oare care au spus cuvintele ce se puteau spune de către

ETHNOS 13

;

!: •

■

;

1 ■

! ji

:: . i

. -

i l;

Ii; :

i■

„iste modeşti luptători pent.u şeful lor. Dar „u sa spus atât cât ar ft trebuit cât era o datorie sfânta a se spune pentru Lucea fărul fără pereche, dar şi fără prihană. M’a mustrat mulţi ani la rând gândul ca nici eu nu am spus, nu am dat la lumină puţinul cât ştiam despre El, scump odor al Neamului Românesc! ... Acum când mă tem să nu vie un ceas care sa ma cheme in alte sfere, cu sufletul plin de atâtea fapte ce se cereau de stăinuite, încerc să schiţez intro foarte mică măsură — cu sla bele mele daruri — chipul acestui sfânt. Născut la 1851, In Iaşi, din spiţa răzăşească a Hareţilor cari se trăgeau din cei răspândiţi iii satele răzăşcşti din Judeţul Putna : Crucea, Clipiceşti, Domneşti, Rugineşti şi altele, a cunoscut lipsa cu suferinţele ei iacă din frageda copilărie.' Şi tot in lipsuri şi-a trăit viaţa de studii secundare şi universitare, ba şi primii ani ai omului de carieră care era profesorul şi inginerul Spiru Haret. Dar aceste lipsuri, aceste suferinţi în loc să-l doboare, cum s’ar fi aşteptat ori şi cine, dimpotrivă — după cum spunea acest mare om adesea — l-au întărit, l-au oţelit şi i-au format sufletul să fie înţelegător şi pentru suferinţele altora, ale celor mulţi, din viţa cărora se trăgea. Şi astfel Spiru Haret a devenit’un simbol al muncii. Om al ştiinţei, om al realităţilor, şi-a îndrumat viaţa mai întâi muncii, în şcoală şi în practică inginerească, de măsurător ăl pământu rilor unde a întâlnit şi cunoscut atât pe stăpânii proprietari, cât şi pe iobagii ce-şi duceau viaţa cu greu. Pe cei dintâi cred că nu i-a unt, dându-şi seama că în mentalitatea lor nu puteau concepe altfel viaţa în care se pome niseră; iar pe ceilalţi, mulţi şi oropsiţi, îi iubea cu patimă şi multă milă creştinească, făurind planuri cum să le poată veni in ajutor. In aceste peregrinări de vacanţă, ce le folosea cu măsură tori prin codri şi câmpii, şi-a adus aminte de ce scrisese Ion Ghica şi lonescu-dela-Brad, precum şi de ceea ce văzuse şi ce tise prin ţările streine ce le colindase. La toate aceste gânduri s au adăugat şi cunoştinţele culese din viaţa ţăranilor, cunoscuţi la câmp ori la munte. Cu cei pe care-i găsia la lucru din întâm plare, ori îi căuta anume, la seceriş, la praşilă ori la treier, îşi făcea de vorbă ca din întâmplare, deschizând cu mult meşteşug

14 ETHNOS

.•

gurile ca să spună tot ce Ie stă pe suflet. Auzia, nu uita nimic şi saraf unde făcea popas de noapte, pe lângă însemnările ingi nereşti, adăuga într'un carnet aparte şi pe cele ce priveau viaţa celor legaţi cu atâta suferinţă de pământ. Cu cei caii-1 ajutau la măsurători se purta însă ca un frate. împărţea cu ei greul muncii dintr'o zi, dur şi merindele multe-puţine câte Ie avea... Când se punea la masă, îi aduna pe toţi în jur, mâncau şi cisluiau asupra atâtor lucruri din care, fără să bănuiască tovarăşii, aduna mult material de notat în carnetul ce nu era de breasla ingineriei. Din aceste tovărăşii, dragi lui, fie că însemna, fie că nu, el nu uita pe cei care i-a întâlnit şi cunoscut. Dovada o avem în scrisoarea lui Haret trimisă învăţătorului din Potlogi, unde, după mulţumirile pentru osteneala ce-a pus-o pentru ajutorul în lucrările de hotărnicie ce făcuse în acea co mună, adaugă: Printre sătenii cari au lucrat cu mine pe câmp, era un tânăr pe care ii chema Niţă, dar nu m’am gândit să-l întreb şi de celalt nume. In convorbirile mele cu dânsul l-am văzut aşa de plin de părere de rău, că nu a putut să înveţe mai mult de două sau trei clase, încât i-am făgăduit să-i trimet ceva cărţi ca să aibă ce ceti. Şi aşa am făcut un pachet, cu ceva numere din reviste şi de la „Steaua", cari pe mine nu mă costă nimic, sau mai nimic, dar cari lui poate-i vor prinde bine. Ceea ce te rog, este ca pachetul acesta, să*i spui să vie să-l iee dela D-ta... I l-aş fi adresat lui de-adreptul, dar sunt vinovat că nu l-am îatrebat de nume. Iată ce suflet mare, apostolic se desprinde din această scri soare ! De aceea oamenii satelor cari l-au cunoscut ca inginer măsurător se minunau nu atât de instrumentele cu cari măsura depărtările, cât de ochii cu priviri scânteietoare ce-i pătrundeau până în adâncuri de suflet, cât şi de vorba dulce care, îndată ce era auzită, nemerea drept la inimă şi deslega taine ce nu puteau fi aflate de nimeni. Când am ajuns, de pildă, în Păuneşti, sat răzăşesc, unde Haret măsurase multe veri moşiile Prinţului Ruspoli, moş Neculae Marin, veteran din 1877, om al curţii, care a fost nelipsit în preajma lui Spiru Haret, mi-a vorbit cu deosebită pietate de spre acest inginer când ne-am luat de vorbă despre el. — Ei, Domnule învăţător! Pomenişi de Domnul Ioginer Haret. Apoi să-ţi spun eu ce fel de ora era. Şi cu faţa luminată ca de-un gând ce-i face o deosebită

ETHNOS 15

plăcere si-1 împărtăşească unui alt iubitor al celui care era Spiru Haret" in primul nostru slat a prins fir de vorba prm re ofta ce-i aducea aminte încă de altcineva dus din lume, dar tot iubit

]

1 ; i

■}

ca şi cestălalt, despre care vorbeam. — In viaţa mea, uite, că s om bătrân, n'am întâlnit de cât doi oameni cari sâ te farmece cu ochii şi cu vorba : pe cel din tâi, pe Maiorul Şonţu, l-am cunoscut ca soldat sub comanda, in timpul războiului cu Turcii. Se uita odată Ia noi, ne striga : „După mine, băeţi“ ! Şi ne fermeca, pornind la moarte ca la nuntă. Şi după o clipă, cu ochii ridicaţi a făcut cu mâna semnul urcării spre cer, adăugând cu glas muiet de lacrimi: — Şi el s'a dus acolo, sus, de unde venise ! Şi-un alt suflet, la fel cu cel dintâi am cunoscut la Domnul Spiru Haret. Dacă ne-ar fi privit şi*ar fi grăit: „In foc, oameni buni" ! în foc am fi sărit, cum îndemna el. Mulţi boieri am văzut în viaţa mea, şi pe mulţi i-am auzit fălindu-se numai din gură că iubesc pe ţărani. Cu toată vorbăria lor, ii simţeam că erau mincinoşi. Domnul Inginer Haret vorbea puţin, fără să se laude ; pri vea mult, înţelegea aşişderi şi-ţi dădeai samă că iubeşte pe cei obidiţi, cum poate numai bunul Mântuitor a iubit. De meşteşugul lui ingineresc, proprietarii n'aveau cuvânt să fie nemulţumiţi; dar de ochii şi suîletul cu care îl înzestrase Dumnezeu posăserii [arendaşii] se temeau până la groază. In zilele de lucru, când plecam dela conacul moşiei, Dom nul Inginer în trîsură cu instrumenturile de trebuinţă, iar noi aju toarele călări — vichilul arendaşului se grăbia să ne îndemne a-1 purta tot pe drumuri ocolite, până la locul începutului de lucru. Şi asta ca nu cumva să mai dee ochii cu obijduiţii ce se aflau la muncă pe moşie. Cum ieşiam însă în luminiş de zare, Domnul Inginer prindea cu ochii pâlcurile de oameni răzleţiţi într'o parte ori alta şi poruncea Dumnealui vizitiului pe unde şi pe ce hăţaşuri să apuce. Cunoştea doar moşia mai bine ca noi. Şi cum era om gră bit, îndată ce ajungea în preajma celor ce săcerau ori prăşiau pentru boier, se opria, le dădea bineţe dulci pentru ca apoi să-i întrebe : — Şi mai aveţi, mai aveţi de lucru ? — Avem mult, boierule, că, uite, abia începurăm; şi-apoi

16 ETHNOŞ

prăjina cu care ni le măsoară, întinde falcia ca'n poveşti! Vorba ceea : „Să tot munceşti şi numai isprăveşti*4 ! — Şi prăjina de care pomeniţi, face minunea asta la orice măsurătoare ? — Aşi, de unde ? Când e purtată peste lanuri, ca să cro iască fălcii şi pentru semănăturile făcute pe socoteala noastră, se strânge, se „chirceşte" de croeşte numai un „puişor" de falcie... — grăiau oamenii cu amărăciune şi deschis, ştiind ce suflet au în faţă. Minunile măsurătorilor de pe moşiile cu arendaşi hrăpăreţi le cunoştea Domnul Inginer; dar întreba, aşa, mai mult să afle ce ştiu şi cred sătenii, pentru ca după aceea şi mai întunecat la faţă de cât îi era feleşagul, să pornească mai departe, spre alte pâlcuri de oameni ce roboteau la alte munci, dar cu ace leaşi păsuri de obidă. — Şi dând lămurirea aceasta, veteranul nostru mai adăugă: — Odată, n'oi uita cât oi trăi b adj o cura ce i-a tras-o arendaşului dela moşia din Domneşti. Măsura „Ţiioarele" în do sul pădurii Statului. Era în vremea prânzului; şi de jos, dinspre „Tăeluri", se auzi flueratul maşinei dela treier, vestind peste mi rişti şi în preajmă adunarea la mâncare. Domnul Inginer cum prinse flueratul în auz, porunci sâ-i vină trăsura în preajmă. Am chiuit vizitiul şi într'o clipă a sosit lângă noi. Rânduind ca unii din oameni să rămână în preajma instru mentelor, pe mine şi pe pădurar ne-a luat alături şi în faţă şi-am pornit, potrivit poruncii, spre maşina de treier. Când am ajuns, toţi oamenii: bărbaţi, femei şi copilandri, prăfuiţi de sus până jos ca nişte arătări din altă lume, stăteau care şi pe unde pu teau, pe maldăre de paie, ori în picioare, şi ciuguleau cu vădită scârbă din fărămiţelele de peşte sărat ce ţineau într’o mână şi din mămăliga neagră ca pământul ce ţineau în alta... Inghiţeau ori nu înghiţeau, sărmanii, dar mai mult scuipau, fie de scârbă, fie ca să arunce oasele. Aceştia erau cei mulţi. Puţinii cari nu se putuse încumeta să guste din peştele, mai mult putred decât sărat, se adunaseră toţi în picioare, în jurul unor scânduri bătute pe ţăruşi unde sor beau dintr'o mâncare cu zeamă, un fel de borş de cartofi ameste caţi cu gulii. Cele câteva străchini ce abureau cu mâncarea de pomină, deşi nu erau cine ştie cât de încăpătoare, totuşi nu se

goleau uşor, căci mulţimea de linguri ce se abateau de-asupră-

ETHNOS 17

i) ;! i t

1 ;

i. ■

! '

; < J:

I fi; iii •i <

ll i

J; I

iii!'

le, numai cât se muiau, pentru ca apoi făcând drumul până la gură după mămăliga cea neagră, sa fie scuturate de restul za mei, aşa... intr o parte. , - i. . Va fi fost, poate, şi-o deprindere, ca sa nu duca lingura înapoi în blid, fiecare, cu bale din gura lui; dar cred c’o făcea şi de scârbă, căci gustând şi eu de-a minune din zama dela cazan, mi-am dat sama că nici porcii n'ar fi mâncat-o ! Aşa fel era prânzul şi toate mesele ce se dădeau munci torilor de pe moşie; Moş Marin, în timp ce povestea, nu se putu ţine să nu scuipe cu scârbă intr'o parte, ca şi cum ar fi simţit şi-acum în gură aromele mâncărilor de pe acea vreme... Iar apoi n'a uitat să adauge : — Şi Domnul Inginer Haret a trecut pe la toţi oamenii în parte, s'a uitat, a mirosit peştele şi borşul, precum şi mămăliga. Iar, ca şi cum i-ar fi făcut mare poftă merindele acelea, a cerut bucătarului — un ţigan urât şi murdar — sa-i pună ciorbă dela cazan într'un fel de bidon lung de tablă, pe care l-a înşurubat bine cu un capac. A mai luat o felie de mămăligă şi doi peşti dintre cei cari scăpase nemâncaţi de guri îngreţoşate şi le-a învelit pe toate în hârtie de ceea inginerească. In vremea asta vătavul care văzuse că boierul cel nepoftit se cam speriase de bucatele de pomină ce dăduse muncitorilor, tot învârtindu-se cu pălăria în mână, pe lângă Domnul Inginer Spiru Haret, îndrăzni să-i gră iască : — Vedeţi Dumneavoastră, Cucoane, de prânzul ista s’a în tâmplat să aibă oamenii o mâncare aşa cum s'a putut găsi aici pe câmp... Da pentru amiază, avem fasole dreasă cu oloiu şi brânză de oi... Atunci or mânca şi ei mai a cătării. Iată, aici avem un butoi de brânză din care să Ie ţinem mesele o săptă mână in şir. Şi grăind, omul curţii se îndreaptă spre baraca de scân duri purtată pe roate, în umbra căreia se vede un butoi acope rit cu saci. Crezuse omul că boierul căruia îi vorbise, lăudându-se, va fi mulţumit numai cu auzitele. Cum Domnul Inginer a pornit într acolo, a dat fuga şi vătaful de-a ridicat coperişul , cercând să cureţe în grabă murdăriile şi mucegaiul de deasupra, încercarea asta grijulivă i-a fost însă tot in pagubă. Poreclita brânză, stârnită din pacea ei veche, a duhnit până departe

18 ETHNOS

miros greu, ce întrecea pe cela al peştelui. Dându-şi sama că n'o nimerise cu lauda bucatelor sorocite pentru nămezi, omul îngăimă iarăşi ca prin gura altuia : — De, brânză bună a fost ea ; da aici în câmp, în cocăi t u 1 de vară, îşi mai schimbă gustul şi câte odată duhneşte aşa, o mirăialăa mucegai, cum se zice... Boierul cel iscoditor n'a zis nimic, s'a apropiat de butoi şi de sus, de departe, prin miros şi vedere şi-a dat sama de ce otravă mai aştepta muncitorii şi pentru de amiaza care venea. Ţinând cu orice chip să aibă proba şi din acele bucate, a scos un p ă r ţ e 1 de hârtie din buzunar şi repede, cu lopăţica de lemn ce era de-asupra, a scos o porţioară din brânza împu ţită şi înverzită de mucegai. S'a uitat la ea doar numai o clipă şi-apoi s'a grăbit s'o ferece în hârtie ; căci pe cât îşi dădea sea ma era gata să-i fugă de pe lopată. Iar cum nici hârtia nu-i dă dea o chezăşie că va putea să păstreze brânza ceea atât de lău dată, a închis-o într'o cutie de tinichia şi mi-a dat-o de-am pus-o in torba ce purtam, alături de bidonul cu ciorbă, de mămăligă şi peşte. Iar ca să dumirească pe toţi cei cari îl urmăreau cu luare aminte de ce face, zâmbi cu vădit amar şi grăi: — Uite-aşa, câte odată îmi vine şi mie pofta, oameni buni, să gust din bucatele cu cari vă hrăniţi Dumneavoastră, — Cu care ne îmbolnăvim, boierule — îndrăzniră să gră iască mulţi din cei cari i se adunase în jur. — Cred c'o fi şi-aşa; că doar îţi fi ştiind mai bine ca ori cine din cei ce nu cunosc ce fel de mese vi se întind aici pe

câmp, la o vreme ca asta! Şi, iată, tocmai pentru aceea am să le cerc azi 'şi eu, şi boierul Dumneavoastră. — Când numai cât le cearcă cineva, poate n'o să aibă ha bar... Ar trebui să muncească din greu ca noi şi să mănânce ca noi zi de zi, la fel, ca să le afle de gust — au mai adăugat câţiva din muncitori. Şi-apoi am plecat fieşte care la treburile ce ne aşteptau: gi la treier şi adunat de pe câmp, iar noi la măsurătoare. Mergând în trăsură, eu nu eram dumirit: ce are de gând dă facă Domnul Inginer cu bucatele ce luase? Ajunşi iar în preaj- , ma pădurii la instrumentele lăsate în paza pădurarului, Domnul Inginer a scris repede un bileţel pe care mi l-a dat să-l duc la ETHNOS 19

1li

: I '

hi !

M i

1 r 1

■

•.

: ; ■

\ ■

. H

. rii V!

.• .

n i

f am fost &>aac vechilului. Am ****** acolo împlinindu-mi solia. bănuit că e ceva nou pe-acolo ce nu se vedea în fie care zi, am şi am mai aşteptat. Domnul Inginer Haret, care ştia cala curte era aşteptat pentru dimineaţa aceea boierul cel mare, Moch,, se vede ca .-a scris poflindu-1 la pldure unde ajunsesem cu măsurătoarea ,n parchetele ce pusese în tăiere. Ostenit va f. fost arendaşul, dar n'a avut încotro şi, adăpostit de arşiţă în trăsura cu podit, a luat-o după mine, către marginea moşiei unde era chemat. Ajuns acolo, Domnul Inginer l-a primit frumos pe „boierul Mochi", cu zâmbet pe buze şi vorbe lămuritoare asupra încălcării ce vedea că stă s'o facă arendaşul în dauna moşiei statului. Aşa ii arătă hărţile vechi şi pietrele de hotar. Sau dus împreună pe*o lăture şi pe alta şi-apoi s'au întors iarăşi în poeniţa de popas. Domnul .Inginer venise cu acelaş zâmbet senin, iar boierul Mochi întune cat că putea să fie în primejdie să piardă lemn scump de pe-o fâşie bună de loc. Pământul nu era al lui, puteau să-l împartă ori cine între ei. II durea preţul stejărişului de care trebuia să se lipsească. Ş'au stat multişor de vorbă, schimbând mereu, când unul când altul, zâmbet senin cu chipuri pline de îngândurare. Avea fieştecare ceva de apărat: arendaşul cel bogat o părticică din avut, iar Domnul Inginer dreptatea de care nu se despărţea niciodată. Intr'un târzior, apropiindu*se vremea meselor boiereşti, când soarele vine în răscruci, sfatul cu interes a luat sfârşit, şi-au început poftirile la masă. Arendaşul îndemna pe Domnul Inginer să meargă la conac, iar acesta — spunând că i-ar face mare plă cere ca boierul să ia masa cu Dumnealui acolo în pădure — a nceput pregătiri ca oaspetele să n'aibă cuvânt să nu primească îndemnul. A înşurubat „măsuţa” de lucru cu mai mult temei pe trun chiul unde o aşeza de obşte pentru înseilările măsurătorilor, a in velit-o cu faţa de masă curată şi-apoi în timp ce aşeza de-oparte şi de alta scăunaşele de pânză cu trei picioare, mai adăugă vorbe cu îndemn: Intro poeniţă de codru, ca aceasta, cu umbră răcori•loare şi iarbă deasă, e o plăcere să iei masa, Domnule Fişer. Chiar când nu ai cine ştie ce bucate alese, ele tot nespus de bune iţi par. Noi cei cari trudim mult pământul, măsurându-1 ori

20 ETHNOS

V.'i i •

1! !

tiUincindu-l, ştim bine aceasta; de aceea hti ne îndurăm sa dăm o masă ori cât de săracă din codri, pe una cât de bogată dintre pereţii unor camere. — Aşa-i, poate aveţi dreptate ! Şi, iaca, rămân să vă fac Dumneavoastră plăcere, iar nu mie, căci eu sînt deprins cu altă viaţă — grăi arendaşul, în timp ce se aşeza pe scăunaşul ce i se dăduse. Şi, zâmbind, Moş Marin ţinea să mă lămurească şi pe mine : — Eu cred că Boier Mochi primise poftirea la masă cu gând să aibă pricină de momeli . pentru Domnul Inginer, ca să nu-i ştirbească din copacii ce trebuia să-i laie... Da el nici nu bănuia ce-1 aşteaptă. Şi-aşa, se arătau amândoi mulţumiţi şi'ngăduitori. Când masa a fost gata cu blidele ce aşteptau să primească c’orba... de pui, mult lăudată, Domnul Inginer a cerut toiba cu merindele. I-am dat-o şi-apoi m'am dosit după tufele dese, lângă tovarăşii mei, de un le puteam să vedem şi s’auzim tot. Când sau încredinţat c’au rămas singuri, a scos bidonul cel înşurubat la arii, l-a desfăcut şi-a turnat o parte bună în farfuria domnului Mochi, iar restul în cealaltă ce o avea dinainte. Privi o clipă când la oaspete, când la abureala ce se ridi case din blide şi îndemnă: — Pofteşte şi ospătează, căci e ciorbă minunată ; e drept, ea a fost pregătită pentru alţii, dar norocul făcu să ne putem şi noi înfrupta. Domnul Inginer, după ce a grăit, lăudând mâncarea, a prins lingura şi-a sorbit. Boier Mochi insă a rămas cu ochii holbaţi şi cu lingura în mână. Mirosea, privea nedumeiit şi nu ştia ce să creadă. Iar cum Domnul Inginer tăcea, privea şi sorbea cu tot dinadinsul, tovarăşul puse lingura pe masă şi încrucişând mâinile spre subsioară, ingăimă : — Cucoane Spiru, eu nu pricep de ce ai făcut asta la mine...! — Văd eu bine, Domnule Fişer, că nu-Ji place sorbi tura ce-aflaşi la masa noastră. Nu face nimic; om da-o la o parte, şi-om cerca alte bucate, că, uite, mai avem. Şi grăind, scoase pachetul cu peştele: — Uite, grăi, avem aici saramură de peşte proaspăt prins chiar azi din Şiret.

ETHNOS 21

ti =

; •:

■

' li!

IV-

!•

!i i

. *

,''

ifi:

’ i

\ ,•

•J

Iii :

•1

< ; ' I ;

iiI I:

; !

Cu zâmbet trist însemnat pe buze, împinse unul oaspelului, iar pe celălalt şi-l puse dinainte. îmbucă o fărâmă de pane, iar înainte de a gusta din peşte mai -îndemna : — Poftim, luaţi. Ori nici aceştia nu vă plac . In vremea asta domnul Mochi, rămas cu mâinile prinse la piept, privea cu fata întunecată şi ochii nedumeriţi, în timp ce Domnul Inginer mai adăugase : _ îmi dau seama că nici peştele nu-ti place. Da n’o să se întâmple asta până la sfârşit. Putină brânză boierească, un Camenbert, tot ai să guşti. Şi grăind, scoase brânza din cutie şi desfăcând hârtia, o puse la mijlocul mesei în blid. — Iată, renumita brânză din care te poftesc să guşti grab nic ; altfel, uite, că porneşte să fugă în toate părţile peste marginele blidului... Domnul Inginer după ce-a îndemnat, a privit .şi-a tăcut. Tovarăşul de masă, Boier Moch», la fel a tăcut; dar nu s’a pu tut tine şi şi-a întors într'o parte faţa cu nas cu tot; iar după o clipă s'a sculat, rămânând mai la o parte, aşa, in picioaie, cu privirea dusă aiurea, ca o stană de piatră. Atunci măsurătorul de pământuri măsurându-şi şi pe oaspete cu privirea de sus până jos, grăeşte a jălanie: — Doamne, Doamne, va să zică meseanului meu nu i-a plăcut nimic ! Şi sculându-se la fel, se apropie de Domnul Mochi, întinzându-i o fărâmă de mămăligă ce-adusese dela arie : — Iată, de bună seamă că nici pandişpanul acesta nu ţi-o fi plăcând ? Domnul arendaş a privit o clipă; iar apoi plecând ochii în jos, a grăit cu un simţit amar în voce: La începutul acestei mese — întocmită ca la teatru — eu am spus că nu înţeleg... Acuma când am văzut până la sfâr şit, am priceput tot. Ceea ce s'a adus pe masa asta din pădure, e din mâncarea oamenilor de pe câmp dela treier. Da spune Mochi cuvânt mare... notează mata, Cucoane Spiru, că n'are să mai fie cum a fost L. Şi grăind cu umilinţă, s'a plecat până la pământ, după care ea dus de s'a suit in trăsură sub podit şi-a plecat spre conac. In urmă-i, după ce am râs mult de păţania boierului Mo-

22 ETHNOS

chi, am curăţit masa pentru ca să se rânduiască pe eă aite mân* căruri. Şi Domnul Inginer a îmbucat singur pe îndelete, în timp ce faţa aci i se întuneca de gânduri, aci i se lumina de zâmbet. înaintea ochilor avea, se vede, când pe sătenii obidiţi, când pe boierul Mochi pe care-1 umilise aşa cum i se cuvinea. Şi de-atunci, o bună bucată de vreme cât a umblat Dom nul Ingner cu instrumentele lui pe moşie, muncitorii au avut mâncăruri mai omeneşti. Şi iaca aşa l-am cunoscut eu pe Domnul Inginer Spiru Haret, ţie-l Dumnezeu multă vreme sănătos ! — adăuga badea Neculai Marin atunci când venea vorba despre acest mare cm. Din astfel de întâmplări, cari trebue să se fi petrecut nu numai pe un câmp trudit de muncă, ci pe multe pe cari le va fi măsurat Spiru Haret, se va fi răspândit şi hula de „instigator al ţărănimii*1, instigator al răscoalelor din 1907. Cei cari îşi dă deau sama că un om ca Haret cu sufletul, mintea şi inima lui — din poziţia politică unde se afla — le-ar putea primejdui po sesiunea pământului şi a robilor de pe el, au uneltit împotriva marelui apostol prin toate mijloacele : intrigi, linguşiri, amenin ţări, ba chiar prin ridicarea tovarăşilor politici împotriva celui ce dădea o adevărată aureolă partidului în care se afla. Că aşa s’au petrecut faptele de atunci, avem dovada celor vorbite in parlament împotriva „instigatorului Haret" care era numit „omul şcoalei, omul răscoalei". Şi cea mai mare durere pentru acest suflet curat de sfânt, era faptul că unele acuzaţii de acest fel i se aduceau chiar din rândul tovarăşilor de partid. Dar el nu se înfricoşa, ci dimpotrivă, se mândrea de tot ce făcuse pentru ridicarea satelor. Şi-atunci când chiar P. P. Carp, ca prim-ministru în 1912, face aluzie la acuzaţia pe cari unii o adusese lui Haret, că a fost şi el un „instigator", Haret îi scrie aşa : Veţi şti, Domnul meu, că acuzaţiile de instigare, chiar repetate de Dumneavoastră, nici nu mă turbură, nici nu mă înspăimântă. Vă declar că am instigat şi înainte de 1907 si după 1907; că instig şi azi pe cât pot, şi voi instiga atât cât voi mai avea zile. Am instigat şi voi instiga pentru scoaterea ţărănimii din întuneric, neştiinţă şi sărăcie, pentru scoaterea ei de sub robirea streinilor şi a cămătarilor, a celor a căror parte o luaţi Dumneavoastră astăzi prin încurajarea trusturilor, prin per secutarea băncilor populare şi a obştiilor săteşti. Instig pentiu masa

- ETHNOS 23

I îl

ii! Celor desmoşleniţi de soartă, de vitregia timpurilor şi de o oligarhie fără suflet, să se ridice şi ei in rândul oamenilor. Declar pentru a zecea oară că nu retractez, nu reneg şi nu regret nici un fapt, nici un rând din ce am lucrat, am scris sau am vorbit in viaţa mea politică.

H .

Iată, acesta a fost Spiru Haret. Aşa l-au cunoscut satele, ţăranii lui dragi, precum şi noi învăţătorii cari l-am ascultat şi l-am urmat. •! Câmpuri -Putna, 1940 August 30

i Însemnare.— Cu paginile de faţă se închee opera literară, puţină şi modestă, a ţăranului acesta zbuciumat: un fiu credin cios pămlntului şi scrisului romînesc. „Amintirile" de faţă, întoc mite de Ioan Ciocârlan din îndemnul şi cu grija cui ii cunoştea vieaţa încercată, ar fi putut evoca timpul eroic al for mării învăţămîntului nostru primar — epoca lui Spiru Ha ret—precum şi fazele unui talent literar parcă prea retras, vrednic însă de consemnat. Mîntuite, ar sta fără îndoială ca un document cultural de prim ordin, pe lîngă semnul lor literar făţiş: acea prelingere lirică în evocare, uneori oprită de accentul polemic resorbit. Dar în paguba literaturii noastre, la 17 decembre 1941 scriitorul moare, fără să fi putut măcar termina această autoîografie ce poate fi amintită fără îndoială, cel puţin bibliograic, m orice manual corect şi informat al literaturii romîneşti — nolo;mS .tul°.ru],i Crea°0 pînă la „învăţătorul" Ciocârlan. Crorilor. Şi^J aS^Z* ^tre ce^e puţine din mediul învăţătoTitditie ~ CU literare" (v. I. Diaconu,

; ! ; !

;

alcâtue romîneascâ’ focşani, 1936, II, 113) ceste note biog p ,n matenalul solid al bibliografiei lui 'C. A*idta adesea nu P°t li lichidate de vreme. Se vor conLe publică ' ,Cr*,e de C, redaetării din 1940 ; pagini din urmă,

24 ETHNOS

vremelnicia oraşului nostru — şi de

alte vremelnicii asemenea — în pacea satului Cîmpuri al lui Moş Ioari Roată. De curind trăia acolo primăvara şi vara, epuisat de-o su ferinţă ce-1 pîndia din anii tinereţii. Printr’o degradare lentă a trupului — ciudată şi inexplicabilă pentru sufletul unui visător ca el — destinul ll încercase într’atîta, îndepărtîndu-1 de lumea florilor şi de vraja parfumurilor pe care le evita primăvara ca pe-un duh rău. Primăvara — anotimpul feciorelnic al renaşterii naturii — chinuia neînchipuit pe C. Teiul, spuma diafană a flo rilor şi miroasele lor îl enervau, adîncindu-i durerea şi izgonindu-1 chiar dintre oameni. Atunci el rătăcia dela oraş la ţară, ori unde i se părea că se poate feri de miresmele crude ale ano timpului. Bătrînul cu figura de ascet indic, cu privirile adînci şi analitice, cu vocea cumpănită şi vorba extrem de prevăzătoare era astfel un exilat al suferinţii brutale. Nu se ferea să destăinue cuiva dramatica mutilare a sufletului său în care simţirile contra ziceau absurd sensibilitatea de artist. Şi totuşi în această tortură patetică C. era harnic: scria. In cea din urmă primăvară mai calmă a vieţii şi-a scris precipi tat pagini dintre cele mai documentare, ce se văd aici. Memo rialistul le lucra febril, speriat de timpul actual şi poate grăbit de semnele fatalităţii... De aceea „amintirile" au o imediată neo rânduială formală. Incisivitatea lor — în privinţa stărilor politice ale timpului — pornia dintr’un sentiment de revoltă amară, co mun fără abatere vieţii lui C. In politică el a fost un spectator mereu iritat. Era din rasa oamenilor greoi pentru cursa ameţi toare a vieţii de-acum. Om taciturn, suflet generos, incoruptibil, profund duios, discret şi poate chiar distant, C. apare un inte lectual de mare prestigiu. Orgoliul său a fost refugiul în liniştea austeră. Singurătatea era profunda lui armonie interioară. In ăceastă ostracisare proprie — ca o cumpănă deplină — omul fu aproape singur chiar într'ai săi. însăşi prietenii: puţini i-au trecut pragul modestei locuinţe, apoi şi mai puţini sau apropiat în anii din urmă de liniştea-i discretă. In acest fel orice acţiune a lui C. era o sforţare tragică de-a nu se apropia de oameni, inegali mai ales în politică. Aşa,a suferit refuzînd, dar na rămas ostatecul partidelor. Din asemenea strigăt in deşert pleacă ana tema ţăranului decepţionat în dreptatea semenilor săi robiţi pînă mai ieri de partidele politice. Cum se vede, e realizată într’un

— ETHNOS 25

■

■ r I•

* : i!

!. .

i 11 ; le '•i.

■

f t V

mII ;

: ! i ■

5S ti

articulat primitiv, prea spontan, fără neobosita elastil polemic îatr’adevăr superioară. Manuscriptele din urmă borare de artă redactări, fără .esitările ale lui C. iţi arată pe scriitorul primei ....... ... chinuitoare ale expresiei, fără remanieri şi tendinţa unei punficări ideale a stilului. El a scris printr'un stil de-a-dreptul vorbit. Vorbia pe cum scria. Cine l-a cunoscut de aproape, îşi dă sama de-această semnificare esenţială a scrisului său. (E. L o Cei ce l-au socotit dincolo de valoarea artei vinescu, Istoria lit. rom. contemp., Bucureşti, 1937, 200), sau altul — chiar în anul morţii — „neînsemnat" pentru litera(G. Călinescu, Istoria lit. rom., 566) nu l-au tură văzut ca pe-un vestitor sfios al scrisului romînesc aplecat spre elhnicism. Aşa trebue înţeles I. C. Asemenea destin e drept că leagă chiar talentul de neamul său cum e prinsă umbra de con turul materiei. Numai investiţia artei îl poate ajuta să evite ac centul declamatorie şi tonul demonstrativ prin care scrii'orii regionalişti minori subjugă de obicei subiectul literar, artificializindu-1. Nu e încă timpul unei totalisări critice în privinţa lui C,, căci au rămas manuscripte peste care ochiul atent şi răbdător trebue să se abată. De sigur că vor fi în acest scris din suferinţă încă. noi mărturii că I. C. a lucrat numai prin sine, fără să co pieze şabloane literare sunătoare şi să imite idolii vremii lu;, de-a-dreptul, sau să contrafacă vre-o modă literară. Mai bine aşa decît robul tendenţionismului cosmopolit de unde trebuia să în ceapă paralisia literaturii romîneşti. N a fost propriu-zis un scriitor de largă circulaţie. El s a menţinut în zona redusă a periodicelor provinciale. Publica de stul de rar în revistele aristocrate. Era un autentic isolat, instreinatul de toate practicele oculte ale literaturii de profesie, abătindu-se din viitoarea cafenelelor literare şi neslujind din in teres nici unui manifest literar, oricît de comod şi de ulii i-ar fi fost. I.C. na fost un profesionist încarnat: si trăiască prin litera tura vîndută la librărie, ci s'a închinat exclusiv unei norme estetice, ca şi unui sens etic în literatură, prin vocaţia cită a putut-o avea. Nu scria din sila redacţiei, ci numai la chema rea subiectului. A fost în toată cariera lui literară un cava* Ier: una din cele mai vînjoase resistenţe ethnice în faţa de-

romînisării scrisului nostru artistic. De aici de sigur că porneşte perfecta acoperire a lui C. faţă de influenţe, coloarea ethnogra-

26 ETHNOS

fică aspră a subiectelor sale literare şi retragerea din gloata scribiruşilor romîni ori venetici în care mania scriitorului public fierbe şi inundă. Inaderenta lui către largurile literaturii e de altfel zodia sub care trăeşte şi apune scriitorul nostru rural: el râmîne ca un ecou modest — şi suficient adesea — al ţărînei lui natale. O cîntă în tonuri simple, scăzute şi puţine: cîntec monocord fără amploarea lirismului înalt. Mai este apoi cronicarul unui colţ de umanitate. In acelaş timp e crainicul vieţii trudite de-aici: se face una cu durerile obştei. Dar tocmai aceşti „cîntăreţi" prea locali sînt firele iniţiale de unde se trage literatura matură, condiţio nată de talentele împlinite (caşul e comparabil cu semnificaţia literaturii populare faţă de literatura de artă). Ele sint asemenea culmilor simetrice de plai, egale, rareori abrupte, dar străjuind piscurile semeţe care singure se pot atinge de apele albastre ale infinitului cosmic... Intr'un necrolog se însemna o parte din revistele unde-a publicat scriitorul (Făt-Frumos, XVI, 158-9). Poate erau uitate unele şi necunoscute altele. Căci, e drept, în acelea dar şi în Adevărul literar, Căminul (1- 1925, n-rele 10-11), Crai Nou (1-1918, n-rele 5-6), Ethnos (I1, 156), Glasul Putnei (I- 1920, n-rul 11), Lumina (B.-Pesta, IV - 1908, n-rul 16), Răvaşul (IV, n-rul 2), Revista Asociaţiei învăţătorilor (1-1900, n-rul 7, ele.), Şcoala viitoare (1-1898), Tribuna nouă (Arad, II, n-rele 90, 108, 115), Vremea nouă (1-1910, n-rul 1 ; II, n-rul 5; 111, n-rele 2-3) strecoară /. C. pagini de literatură descriptivă domoală, alături de articole judicioase în lupta pentru reforma învăţămintului primar. O muncă publicistică apreciabilă, prin urmare. Mai cu samă în Vremea nouă — periodic se pare că înfiinţat mai mult din chibzuinţă şi acţiunea lui — publică acest învăţător articole de folos pedagogic grabnic, cerînd reforma şcoalei pri mare după nevoile sufletului rominesc şi nu importuri, calapoa (II, n-rul 5 ; 111, n-rele 2 - 3). de streine, copieri fluşturatece Lupta acolo ager lingă G. Bogdan-Duică, la rîndu-i un cunoscător seve.r al problemelor pedagogice generale (I, n-rul 5; II, 1, 4, 5; 111, 1, 4-5; V, 8-9; VI, 1). Odată s'a crezut că i se poate vorbi fără părtinire despre literatura sa care e încă de admis că pe lingă părţi conturate

are şi imperfecţiuni — orînda oricărui act creator întru totul o-

ETHNOS 27

“v.2”.: ■£, “ ,p«,2 Atunci era vorba de romanul Tainele muritor din care publi case înaintea volumului unele fragmente de-un contur hterar su ficient (Frăminlări didactice, XVI, n-rele 13-14 ; XVII, n-rul Hotărirea de a-1 analisa fără înconjur porma şi din cre6). diata că scăderile evidente poate l-ar feri pe scriitor în romanul nou la care lucra atunci (probabil că sar fi intitulat „Ursitul" ; cf. Frăminiări... V, n-rul 3). C. însă fu amărît şi apăru rcacţio(Focşanii, 111, n-rul 71 ), ca şi altă dată conira lui nar Mircea El ia de (Un răspuns d-lai Mircea Eliade, VăleniiA dojenit pe cel ce, analizîndu-i romanul, de-Munte, 1938). credea (ca şi astăzi) că datoria criticului e de-a nu idiliza eroarea sau meritul cuiva, fie el chiar prieten. In manifestarea criticei literare e un act de disciplină logică şi de suverană in teligentă analitică să arăţi in mod desinteresat realisările şi insuc cesele unui „mare lucrător*1 — vorba lui Thibaudet. Totuşi C. a voit să fie anti-critic. Şi-a dojenit. Dojana... să rămînă in pacea deplinei resemnări creştine ! Nu se poate însă apăra mai bine memoria lui I. C. — de i-ai fost prieten — decît făgăduindu-ţi fa(ă de opera lui a n'o omagiomaniza nici odată, ci a o socoti ca pe-o contribuţie modestă in prefacerea literaturii romineşti spre universalism. La ce-ar folosi broboada criticei indulgente ? Sau surlele unor cuvinte îngroşate, supuse, neincăpătoare? Lauda pentru ce, este prea al nostru să nu întunece puterea adevărului (cf. Frâmîntâri.., XIX, n-rele 1-2, p. 5, 6)! Căci dintele vremii sfărâmă suveran gloria închipuită, ori măcar exagerată. Peste omagiile festive şi dincolo de aprinderea mărunţică a sfertodocţilor şi zerodocţilor timpul inexorabil cerne valoarea după alte porunci decît ale potrivitelor socoteli omeneşti...

!■ ‘ţ

;

I!! . -

t !

i < ;

;

1 i

Aşa dar: l. C. a fost un slujitor credincios al sciisului romîaesc. „Venerabilul scriitor moldovean** rămîne pentru Mircea Eliade chiar un „glorios scriitor al copilăriei noastre** (Cuvintul, 19 fevr. 1938). Iar pentru generaţia sa de învăţă (ori mireasma amintirii îl evocă aproape ca pe înlîiul apostol in lupta de renaştere a şcoalei primare romineşti pe bază de organisare profesională (v. FrămintărL, XIX, n-rele 1-2, p. 12, 16, 35,42 ; Şcoala şi viaţa, n-rele 7-9, iunie 1942). C. a fost un î n v ă -

28 ETHN05 :

ţător chiar in sensul gnosei creştine,, nu numai după semnifi caţia cealaltă a cuvîntului, învăţător:pedagog, de care urmaşii săi cunplit modernisaţi se feresc, unora plăcîndu-le avan să li şc spună profesori... C. era un ,,suflet mare, apostolic1', cum zicea el despre Spiru Haret. El nu e nici „neînsemnat", nici dincolo de „artă", ci: a fost în slujba literaturii romîneşti — prea modest şi adaptat vre mii sale. •* j Literatura sa chiar dacă uneori se vede că e rudimentara, cu nole prea locale, e numai a sa. Face parte din categoria re dusă — şi pe nedrept renegată multă vreme — a scrisului re gionalist ce şi-a dobindit rang literar dela Calendal, Nerie, Poema Ronului şi Mireille ale lui Mistral încoace, iar la noi dela Coşbuc şi Sadoveanu (acest gen de literatură locală, în care oa-. menii se colorează în pitorescul lor elhnografic prin natura pictorică unde trăesc poetisaţi idilic). Prosa lui C. are şi elemente uzate, dar sint altele de in teres. Personagiile, prea in serie, au sporadic valoarea omenea scă generală, păstrindu-şi insă toată valoarea documentelor pre cise ale mediului lor local. Sint cîte odată copii elhnografice ire ductibile. Aceasta însamnă într’o privinţă îndepărtarea dela ma iestatea artei literare superioare ce se cuvine să păstreze măsura neclintită între literatura artistică eternă şi prosa militantă (scri sul de propagandă, literatura uşor apologetică, sau cea tenden ţioasă cu orice preţ, ori cea voit legată de-un anume aspect ethnic preferit). Aceasta e o literatură de gustat pe Ioc: e intimistă, de expresie curat locală şi alipită momentului; nu poate căpăta respiraţia vastă a operelor cu destin universal. S'ar putea numi literatură episodică asemenea produs literar aservit unui moment social în criză, sau timpului în revoluţie. Ea e demon strativă, probantă — adică oratorică şi abusiv descriptivă (descrierea putindu-sa identifica intr'un peisaj geografic real). Şi /. (?. a fost oarecum un demonstrativ în scrisul său. Era într'acestea clientul biricidei sămănătoriste ciad entusiasmaţii naivi, gazetarii stîngaci şi copiştii literari au contrafăcut obositor şi stereotip portretul real al ţăranului romîn ca în operaţia stîngace a unui fotograf de iarmaroc. Iar apologetica semănătoristă a fost un ton gene ral în- tot cursul celor două decade literare 1901-1920, dela care nu se puteau abate scriitorii ţărani prin origine, ca el.

ETHNOŞ 29

!« « • -

' :fc

A trăit într'o epocă literară războinică şi fără îndoială u« neori constructivă. Dar din vasta compilaţie semănătoristă pentru prosa romînească va supraveţui, peste toate veacurile literare, talentul polisimfonic al lui Mihail Sadoveanu-, Asemeni vegetaţiei fragile dar ornante şi prevestitoare de largi culmi arborescente, ceilalţi încă vor respira multă vreme sub imensa lui umbră... Apoi se vor contopi în cursul nesfîrşitei evoluţii literare. Şi nu vor figura măcar nici ca nume proprii isolate in întinsul cimitir al cărţilor moarte care este istoria literâturilor.. Dispariţia lor va fî lentă ca depărtarea în fumul zărilor a unui zbor de pasere obosită: în fluturarea timpului relativ vor fi menţionaţi decorativ doar de istoria literaturii naţionale. To■ tuşi odată şi acest inventar va fi pentru dînşii ilusoriu : cînd va ajunge un uriaş dicţionar nomenclator. Atunci truda lor se va risipi în colbul vastelor rafturi de bibliotecă... Fiindcă geniul chiar înfruntă greu încremenirea veşniciei.

f ■

i ’

■

îi

i :

■

. ţj

♦

li : 1

;

Iii: • .

■

.« '!

■

•;

I }

: »

30 ET«N0Ş

t' I

GRAIUL

LĂMURIRI INTRODUCTIVE

1.— Poziţiunea geografică. Pla toul Judeţului Olt e cuprins între D I N bazinul riului Olt, la apus şi al „Vezii", la răsărit, neatingând nici JUDEŢUL OLT muntele nici Dunărea. In partea nordică se găsesc dealuri mari brăzdate de văi adinei, toate cu direcţia nord-sud. In partea sudică dealurile se pierd şi-s înlo cuite cu cîmpii întinse, puţin accidentate, străbătute de gîrle, care n’au apă decît în timpul ploilor. Cea mai mare parte din terenul judeţului Olt e formată d:n dealuri, majoritatea acoperite cu păduri şi livezi de pruni. In trecut, pădurile erau mult mai întinse, chiar şi în sud. Azi, în acea parte, n'au mai rămas decît resturi, ele fiind tăiate şi pământul dat agriculturii. Partea nordică, însă, este şi acum de stul de împădurită, aproape 25% din suprafaţa terenului, aci găsindu-se marile păduri ale Statului: Seaca, Topana, etc. Prin aşezarea sa, judeţul acesta este regiunea care face şi a făcut legătura între Muntenia şi Oltenia. Rîul Olt n’a fost nicicind „o stavilă in relaţiunile dintre ţinuturile corespunzătoare celor două maluri'* (1). Ceva mai mult: moşiile din Olt se în tindeau, adesea, şi în Romanaţi sau Vilcea (v. mai ‘jos). 2.— înfăţişarea şi portul locuitorilor din jud. Olt. Tipul locuitorilor din Olt nare nimic deosebit de cel cunoscut din Mun tenia şi Oltenia; e tipul Romînului în genere. Statura mai mult (1). I. Ionaşcu 1934, I, p. V.

Biserici, chipuri şi documente din Olt, Craiova

ETHNOS 31

rr i i

l i : i

■

liii

: i f t

{

i >

;

î ■

i ii' ■ ;

li1 r

1 .1

isH

CUmaFemeea, de statură mai mică, dar robustă, are părul bo gat. Bitrînele poartă coade legate cu gife, iar cele tinere coc. La copile, adesea, părul este retezat. Portul $a orăşenizat complet. Fusta de sicmbă a luat locul zăvelcilor, iar bluza, uneori cu mîneci scurte, înlocueşte na. Cirpa apare numai la bătrîne, iar in zile de sărbătoare şi la nevestele in vîrstă, numai în nord. Deasemenea şi cortelul, ca şi jacheta frumos împodobită cu găitane. Portul bărbaţilor este şi el orăşenizat. Rar, şi în special în nord, vechiul costum se mai menţine, iar vara se poartă numai cămaşa lungă peste izmene, legată la mijloc cu bete sau brîu (v. imaginile). Opincile, adesea de cauciuc, apar rar, fiind înlocuite- cu bocanci, ghete sau sandale. Portul zilelor de sărbătoare s'a schimbat şi el. Numai la fete intilneşti iia, vîlnicul sau zăvelcile.

: ;

(1). V. şi c. Gamillscheg, Die Mundart uon Serbuneşti-TituIeşti, Jena, 1936, p. 186.

32 gTtfMOŞ

i; ■

ş "'fr=S

in afară şi puţin înclinaţi. Semnificativ că, uneori, aceştia poartă şi numele de familie „Coman, ceea ce ar pleda pentru o origină

■

fata brună şi părul negru. Ochii vioi, sprin-

3.— Ocupaţia locuitorilor din Olt este agricultura. In nordest, unde griului nu-i prea prieşte, dealurile sînt pline de livezi de pruai. Mai fiecare locuitor are cîte o livadă, iar cei mai în stăriţi fac peste 1500 vedre (1 vadră = 10 litri) poşirca. Ţuica rezultată din poşircă este dusă „la vale" de ţuicari, care pe lîngă rachiul lor, transportă şi pe al acelora care au mai puţin. Unii ţuicari, chiar dacă n au pruni şi deci posibilitatea de-a avea pro dus al lor propriu, şi-au făcut o adevărată meserie din această ocupaţie. In peregrinările lor ajung până la Turnu-Măgurele, Ca racal, Corabia şi chiar spre Calafat. Tot de aci, din nord, din pădurile numeroase, locuitorii duc lemne „la vale“, venind îna poi cu carul plin de porumb sau grîu. Mai rar se văd asemenea

deiureni, sau munteni (1), ducînct spre sud cireşe, vişine, ther£ sau pere, pe care le vînd pe bucate. In timpul muncii, seceratului în deosebi, din această parte nordică, dincolo de linia Urşi-Făgeţel-Vaţa, pornesc la vale toţi cei ce-s în stare să muncească, de unde se reîntorc după 2-4 săptămîni. Ei nu se opresc numai în sudul Oltului, ci trec în Teleorman, spre „Ruşii de Vede" (Roşiori), „Lisăndria" (Alexan dria) şi ajung chiar şi în Vlaşca. Practicată mult în com. Aluniş, mai puţin în cîteva comu ne vecine, este marchidânia (.= comerţul ambulant). Tot timpulanului, bărbaţii, dela 18-60 de ani şi chiar peste 60 de ani, sînt plecaţi de acasă şi nu vin decit la sărbători, în deosebi Crăciun sau Paşti, doar pentru cîteva săptămîni. Aceştia au o tolbă (de aci expresia: a umbla, ase duce cu tolba şi numele lor — lolbar. Marchidan, cuvîat cunoscut de ei, e mai puţin întrebuinţat), in care ţin mărunţişuri — amici, ace de cusut, fluturi, ceva stambă, etc. — şi pe care o poartă pe spate. In timpul iernii adună, de prin sate, păr de porci, blăni de iepuri, etc., şi le vînd la oraş. Regiunile în care umblă sînt Oltenia — jud. Dolj, Romanaţi şi mai puţin Vîlcea — Moldova (partea sudică, în special jud. Covurlui şi Tecuci) şi judeţele Brăila, Rîmnicu-Sârat, Buzău, Ialomiţa, Pra hova, Dobrogea iar acum în urmă şi Transilvania (jud. Braşov, Trei-Scaune, Tîrnaveie) (2). Fiecare marchidan îşi are regiunea şi chiar satele sale, care se moştenesc din tată în fiu. Mulţi au făcut avere frumoasă. Azi, vechile tolbe au dis părut, iar locul lor l-a luat căruţa cu coviltir, adevărată prăvălie ambulantă trasă de un cal. Termenul de lolbar e şi el pe cale de a fi înlocuit de marchidan. Ocupaţia e veche, din 1888. Prin ea se pot explica unele influenţe linguistice şi folclorice. Astfel, bătrînii spun că ,.pluguşorul“ e un obiceiu adus de marchidani.

(1). Menţionez că locuitorii din sud numesc pe cei din regiunea delu roasă munteni, iar pe cei din depresiunile subcarpatice, chiar din Muntenia Ungureni, pe clnd cei din partea nordică a judeţului numesc pe cei dinspre munte „deiureni", iar pe cei din sud dă la vale. (2). Vezi: Mircea Tomescu, Emigra/llle din comuna Aluniş şi in fluentele lor.., in Arhhele Olteniei, an. XXI (1942), p. 65 (sub tipar).

ETHNOS 33

« ■

In uitimui timp, ud mart număr de bărbaţi, şi chiar fete şî f • îsi caută de lucru în Bucureşti- De aci se întorc cu parale frumoase, dar şi cu obiceiuri urite. Şi locuitorii aceştia sint t. t nord-estică. In această parte sau înfiinţat chiar curse din zona speciale de autobuze particulare, care se duc şi vin de trei ori pe săptămînă la Bucureşti. Se vede deci din cele expuse că zona cea mai frămîntată este cea din nord-est, cea pe care am cercetat-o mai temeinic. De aci. şi marea apropiere a graiului tinerei generaţii de limba literară, ca şi numeroasele neologisme şi accentuata diferenţă de vorbirea bătrîn;lor. Tot din această regiune se întîlnesc numeroase emigrări. Locuitorii din comuna Rîjleţu-Vieroşu şi Govora şi-au cumpărat teren agricol în sud, la Bircii, Bălţaţi şi Bacea, unde, parte din ei, şi-au stabilit copiii prin căsătorie. In Tîmpeni cîteva femei erau din Poboru, venite acolo prin căsătorie. Cînd cu colonizarea Dobrogei de sud, tot din această parte au plecat o mulţime de colonişti. Dintre marchidani mulţi s'au aşezat cu familia în sa tele prin care umblă. Numai din Aluniş au emigrat, in acest mod, vre-o zece familii (v. mai jos).

t i

LĂMURIRI ŞI DATE ASUPRA ANCHETEI

r ij r ,

11 i ,n i :

•!

4.— Pină acum, graiul din Olt, numai plasa Vedea, a fost cercetat de Ernst Gamillscheg, Die Mundart von Serbăneşti-Tituleşti, Jena-Leipzig, 1936, Vili+ 230 p. Foarte minuţios alcătuită, această lucrare păcălueşte prin grefarea foneticei graiului, pe un sistem fonetic strein. Astfel, E. Gamillscheg notează pronunţii ca: Wnk'iu, truink, iu/n'/, etc. (v. p. 79), care nu se intîlnesc în Olt. De asemenea, din urmărirea textelor, acest neajuns se vede clar: Tatal al mieusau: Am ruiskut tot aita an iarkalef..., ka de treisprezece ani ma pomenesk..., şi sam..., (v. p, 201). Astfel de pronunţii nu se aud în Olt. In graiul unui localnicele ar suna: Tatăl mieu (sau tatăl...); Am nîiskid tot aiâa în Zarkalets (numele satului)ka cV (sau chiar dă) treispe an1 mă pomenesk..., sî (sau s\) sa-m. In cele două cercetări asupra graiurilor din întregul domeniu

34 ETHNOS i l <

rOmîneSc, anchetatorii aU vizitai şi cotriune din Olt. Astfei, 6. W ei g a n d a cercetat graiul din comunile Coloneşti (430), Măr gineni (431), Priseaca (432) şi Berea (433) (v. Die Diakkte der Grossen Walachei, în Jahresbericht fur rumănische Sprache, Vili, p. 234-324). Pentru Atlasul linguistic romin, Sever Pop a cerce tat comunile Tîmpeni şi Dumitreşii (Nr. 805 şl 890 din hărţile AlR I), iar Emil Petrovici comuna Negreni (nr. 791 din ALR II). 5.— Date asupra anchetei. In timpul a două vacanţe de vară am urmărit aspectele graiului din judeţul Olt. Am cercetat în adîncime, întrebuinţmd şi un chestionar, şase comune: Aluniş, Bălteni, Isvoru, Leleasca, Rădeşti şi Valea Ungureni cu satul dorica. Cu acelaş interes am urmărit graiul şi în comunile: Timpeni, Bacea, Păroşi şi Potcoava, cu singura deosebire că, n'am întrebuinţat chestionarul. Tot din aceste 10 comune am adunat şi texte. Şi în fine, în alte cinci comune, am urmărit numai anumite fapte fonetice, în deosebi palatalizarea lui f şi u, in Barcăneşti împreună cu'satul Olteni, Corbu, Mirceşti, Optaşi şi Vafa. 6.— Lămuriri. Comunile alese spre cercetare sînt, în de osebi, din regiunea nord-estică a judeţului. Alegerea e justificată prin aceea că această regiune formează o unitate linguistică mai unitară, supusă aceloraş condiţii istorice şi sociale. Spre a avea, însă, termeni de comparare cu graiul din sud, am cercetat cîteva comune şi din acea regiune. Metoda urmată în cercetarea graiului din Olt este cea pre conizată, la noi, de d-1 prof. Al. Rosetti şi întrebuinţată de d-1 D. Şandru (1) (v. Bulletin linguistique, I-Vl). Chestionarul întrebuinţat e alcătuit din 300 de cuvinte, din tre care 40 de neologisme. Din lipsă de spaţiu nu vom repro duce decît 215 răspunsuri. N'am întrebuinţat fraze, căci răspun surile obţinute n'ar fi fost interesante. Am căutat să stau de vor bă cit mai mult şi cu cîţi mai mulţi săteni. Din convorbire am notat formele interesante. Pe baza acestora se sprijină, în deo sebi, descrierea graiului. (1). Metoda expusă amănunţit şi de real folos pentru cercetători în: D. Şandru, Clleva îndrumări pentru cercetarea graiului, Buc., 1940 (Extras din Ind/umărl pentru monografiile sociologice).

ETHN0S 35

Ill

Răspunsurile, ca şi textele cuiese sau formele obţinute din

i l!

convorbiri, le-am notat fonetic.

' : !:

‘ii

n ih•' \

i!) bii

jfl

j j/f

'; i

1 ;•

■

■!

; ii

•

st : ;

\ ii ;

■

•:

« 7 — Date asupra comunelor anchetate. Aluniş. Aşezată la confluenţa pîrîului Aluniş, dela care şi-a luat numele şi care se numeşte aşa dela o pădure de aluni, această comună este formată din satele: Aluniş, Qptâşani, Gruiu, Căiânoi, Nâgodeşti şi Tomeşti. Pe malul Vezii a existat pînă în 1906, cătunul Bă jenea, ai cărei locuitori ar fi venit aci în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. După 1906, din cauza revărsărilor Vezii, în timpul primăverii, sau mutat in celelalte sate. Satul Aluniş, sat de moşneni, este cel mai vechi. Prima atestare despre acest sat, cunoscută pînă acum, este din 1499 (1). Cătănoii se numea „acum o sută de ani“ Angheleşti (2). Ambele numiri derivă dela nume de persoană, Cei din Năgodeşti numeau, pînă acum 10 ani chiar, Cătănoii simplu „Sat". Cătunul Nâgo deşti şi-a luat numele dela un om Nagoda, propriu zis aceasta era porecla lui. In a doua jumătate a sec. XVIII, după amintirea ce încă se păstrează in familie,a venit de la munte şi sa aşezat in apropierea cătunului un oarecare Toma. Urmaşii săi, din care unul căsătorit cu o fată din munte, dela care moşteneşte doi munţi, s’au chemat Tomescu. Şi au format un nou cătun, 7o-

meştii. Prin comuna Aluniş trece Drumul Oiiţ pe care coborau spre Dunăre şi urcau spre munte, ciobanii. Raporturile dintre ei şi săteni nu erau tocmai bune şi adesea ajungeau la bătăi. To tuşi, uneori iernau chiar în comună, pe actuala moşie Vlădescu. Nu se stabileau însă în comună şi bătrînii nu-şi amintesc să se fi aşezat vre-un ardelean aci. Un singur „secui" (?) s’a aşezat şi „stringtn bani a kumpărat o rîjniţă s-ambogătsît. Lokuitori i-au strikit rijniţa, l-a bătut ş-a fug.t". (St. Dumitrescu, v. dale la tex te). Se pare deci, că locuitori veniţi de aiure, afară de cei din cătunele Băjenea şi Tomeşti, nu s’au aşezat în comuna Aluniş. In schimb, in ultimul timp, mulţi au emigrat în regiuni destul de

■!

i i; i

(2). lbld„ 1. i

!1 ; i

;

(1). Vezi: Ion aş cu, /. c,p. 201. Pentru datele istorice voi folosi, In majoritatea caşurilor, această lucrare, folositoare prin date bogate şi docu mentele publicate, lipsită insă de sinteză.

* , *

36 ETHNOS

■

depărtate. Astfel, în jud. ialomiţa, com. Griviţa sau aşezat doU& familii, iar în o altă comună, al cărei numenu-1 cunoaştem, încă două, în Rtmhicu-Sărat 10, în Covurlui 2, iar în Dobrogea circa 30 de familii. Graiul din comuna Aluniş se deosebeşte de cel al regiunii studiate, printr un stadiu de evoluţie mai înaintat spre limba li' terară, prin numeroase sensuri pejorative şi neologisme. 2°. Timpeni. Primul document ce cunoaştem, atestînd această comună e din 1637 (v. Io naşe u, op. cit., p. 140). N. Drăgan.u (Dacoromania, I, 109) derivă acest nume din Timp (-\-eni) tempa cuvînt preroman. Al. Philippide crede câ vine dela bulg topu (> timp(a), (Originea Rominilor, I, 460). E. G a m i li se heg admite că numele comunei ar veni de\a.* fimpa (op. cit., p. 188). Poporul, însă, dă o altă etimologie. Pe aci trecea dru mul dela Craiova la Bucureşti. Aci avea Irc un popas. Poşta trebuia să ajungă de fiecare dată „la timp" la acest popas. De aci expresia: „Haida s-ajungem „la timp", şi apoi numele locu lui „limp" şi al comunei Timpeni. Admisibilă este însă, etimo logia lui N. Drăganu. Parte din locuitori sînt veniţi dinspre Dunăre. Bătrînii pre cizează chiar comuna Flămînda (Teleorman) din care au venit. Spre o emigrare sudică ne duce şi lexicul bogat in turcisme (vezi şi paragraful 13). 3°. Bocea. Din trecutul acestei comune n'am putut afla nimic. Bătrînii spun că ar fi o aşezare de ciobani, ceea ce nu mele confirmă. Graiul său şi in deosebi lexicul — de pildă în comunele vecine se spune potul şi numai aci taragot, bent, etc. — ne fac să credem că este o comună ai cărei locuitori sînt, în întregime, veniţi din nordul jud. Gorj, după cum crede E.Gamillscheg (op. cit., p. 195) sau, mai degrabă, din Ardeal. Influenţa turcească se vădeşte şi în lexicul acestei comune, • 4°. Potcoava. Nu putem spune nimic din trecutul acestei comune. Aflăm doar că, prin 1808, cîteva familii din Bereşti, un fost sat al comunei Văleni, care se sparge în acest an, sau aşezat în Potcoava (1). (1). I. Lăzărescu, Monografia comunei Văleni din jud. OII, In Şcoala noastră, revista asociaţiei Învăţătorilor din Olt. an. VI (1937), Nr. 1, p. 38.

ETHN0S 37 3

TT 5°. Izvora, intr'un document din 1528 (v. Ionaşcii, op.

: ;•i ;

■

mună iar acum face parte din Izvoru. Satul Izvoru il mtîlnim intr'un hrisov din 1696 (v. I o n a ş c u , op. cit., p. 146). Graiul bătrinilor prezintă particularităţi arhaice, pe cind al tinerilor tinde să se apropie de limba literara.

ii:•îl U

£i ^umSsaîufFitet'^pînă nu de mult forma singur co

’V. . !li

■

: ;

CU P

; ;

M r>

nrA i

rţw*»l

f.vVL \~ / A o

[Mmt

oî S* O

• i;

CorJfaX j

■

ftfottjtţj

an**

■■

cil

• rv

«Ml

■

JUD. OLT. localltflti oachetftţg.

Vj o

t»

* <y

i i

deleni. Prin Ciorîca trece „Drumul Oii".

Am cercetat graiul* din satul Ciorîca şi Valea Ungureni.

% ■

i! -

p»

5 j.

■

-A

®-'Ancţtr

'«ţMNw li °

£ t,{

o j4«*

Ci-A }

6°. Valea Ungureni. Comuna e formată din satele Ungureni, Valea Mare, dorica, Gherăseşti şi Gojgărei, de stul de depărtate unul de altul, despărţite de cîte-o vale şi înconju rate de pădure. Din tre ele pare a fi mai vechi dorica, numit astfel dela valea apro piată, vale ce-o întîlnim, cu acest nume, în anul 1499 (v. I o n a ş c u , op. cit., p. 210). Satul Valea Un gureni, care a dat şi numele comunei ce mai înainte se chema Valea Mare, este o aşezare a ciobanilor ar

7°. Bâlteni. Comună de şes, avînd aproape o formă circu lară şi mai multe uliţi, care se înlretae. La 1U km. este gara

Mierleşti.

I I

8°. Leleaaca. După datele cumunicate de L Ciucă, învăţă*

i ? I ; t

î>

{

38 ETHNOS

i 1

tor, care pregăteşte monografia comunei, au venit aci, prin 1753, patru fraţi: Simion, Niţu, Badea şi Stan Lelesceanu, din Mehe dinţi şi, aşezindu-se pe moşii Drăgoescu, azi Tărfăşescu, au în fiinţat comuna ce le poartă numele. Faptele sînt confirmate şi de onomastică : mii multe familii se numesc M^din\eanu (<C Mehe dinţi). Mai lîrziu au venit alte familii din Vilcea şi Argeş. In timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu vin şi alte familii de olteni. Locuitorii ies rar din comună. Graiul se păstrează încă intr'un stadiu arhaic. 9°. Păroşi. Numele satului îl înlîlnim într'un hrisov din 1509, la Arhivele Statului, Condica schitul Seaca. 10°. Rodeşti. Satul e pomenit într’un hrisov din 1654 (v. Io naş cu, op. cit., p. 71). La vechii locuitori se adaogă alţii, veniţi din regiunile învecinate. Un bătrîn spune că un străbun al său, Oprea Braţ a venit aci din Teleoiman. O bătrînă susţine că bunica sa era din Şuteşti (jud. Vilcea), şi că a venit aci după revoluţia din 1821, iar o altă bătrînă afirmă că ai ei „iera din Ardjil; tata bătrîn iera dă la munte, a venit şî s-a căsătorit aici*'. ORIGINEA LOCUITORILOR DIN JUD. OLT. CURENTE DE EMIGRARE 8.— Din trecutul judeţului. Atras, prin poziţia sa geo grafică, în sfera de interese a Banatului de Craiova, Oltul a avut un rol însemnat în istoria Ţării Romîneşli. Boierii săi hotă rau adesea asupra alegerii domnului, iar în 1532 reuşesc să im pună ca domn pe Vintilă din Slatina. N'au uitat aceşti boieri pioşi, a căror origine se pierde uneori în legendă (1), nici b;serica şi au zidit mînăstiri (2), care vor fi avut un însemnat iol cultural. Parte din ei însă, în dorinţa de a-şi mări moşiile şi a

(1). H a s d e u credea că familia Bălăceanu, din Olt, ar fi existat In 1260 ; v. Magnum Etimologicum, III, Buc., 1893, col. 2927, şi tom. IV, p. CXLVII urm. (2). Manea, Vornic, zideşte prin 1515 minăstirca Seaca; v. Mircea To rn c s c u, Un oechlu lăcaş dc închinare: Schitul Seaca*Olt, In Arhiua Ro• mtnoască, VII (1941), p. 133. Pentru alte asemenea ctitorii, vezi I. I o n a ş c u. op. cit.

ETHNOS 39

teni nu le rămînea decit drumul pribegiei şi aşezarea pe alte moşii. Astfel au dispărut multe sate* (2), atestate de hrisoave, dar

]

neexistente azi.

II ■

î •j

L'r •

5 J

j I I

f t

\ I Bn ■

■

iu 1. ti

: r ! I-

! :

^ vieaţă aIc locuitorilor din nord erau

altele decit ale celor din sud. In nord era mai multă stabilitate şi mai multă siguranţă. Satele sînt mai dese şi au un trecut mai depărtat. Prin păstorii ardeleni, care colindau, după cum vom vedea, întregul judeţ, aveau legături mai strînse cu Transilvania şi ei înşişi erau, în parte, ciobani. In sud, din causa invaziilor turceşti, locuitorii erau mai puţini şi veşnic gata de pribegie. Sa tele sînt mai puţine, de dată mai recentă şi mulţi locuitori ve niţi de aiure. . Drept locuinţă, atît cei din nord cît şi cei din sud, aveau bordeiul, mai primitiv poate în sud. El s'a menţinut pînă nu de mult (cca. 1850). Satele erau aşezate pe văi şi adesea în lumini şul unei păduri. In nord bordeele erau ceva mai strînse, mai apropiate unul de altul, pe cînd în sud erau destul de răsleţe. Drumul trecea, în genere, pe lingă marginea satului şi mult mai departe, incit bordeele nici nu se vedeau. Numai sub BibescuVodă sătenii sînt obligaţi să-şi alinieze bordeele şi să le „scoaţă la linie". De atunci datează şi termenul „linie" pentru şoseaua care străbate mijlocul satului. 9.— A cerceta originea locuitorilor din Olt şi curentele de emigrare, înseamnă, într’o măsură oarecare, a cerceta originea locuitorilor din întreaga regiune. Această problemă a format obiectul mai multor lucrări. In cele de mai jos ne vom opri nu mai asupra curentelor de emigrare în judeţul Olt. 10. In lucrarea Die Mundart von Serbăneşti-Tituleşti, Emst Garaillscheg încearcă, într’un capitol de incheere, să precizeze originea locuitorilor din jud. Olt, oprindu-se la părerea că

(1). însuşi Mihai Viteazul sileşte unele sate de moşteni să se vîndă Iui: satul Coloneşti, de pildă; v. I o n a ş c u , op. cit., p. 49. (2). Un cas mai recent: Prin 1806-1808, slugerul D. Văleanu pune,- prin forţă, stăpînire pe ogoarele moştenilor din Bereşti, sat al corn. Văleni-Olt. Aceşlia sparg satul. Parte din ei se aşează In Potcoava-Olt, iar alţii in Găvăneşli şi Bivoliţa-Teleorman, Vezi amănunte in I. L ă z ă r e s c u , /. c., 38.

40 ETHNOS r

i >[

■

„baza populaţiei este formată dintr'un amestec de Slavi, Romani, Tătari şi Cumani (1). Dintre aceste neamuri, Slavii şi-ar fi men ţinut limba pînă azi, în Brebeni şi Coteana (2). In altă parte spune : „Trăia, deci, pela sfîrşitul evului mediu, în jud. Olt de azi, o populaţie foarte amestecată: Bulgari, Cumani, Tătari şi printre aceştia Romîni emigranţi din Transilvania, poate altoiţi cu Romini, care ar fi venit din Oltenia învecinată" (3). Dela început trebue să relevăm ignorarea datelor istorice şi a justei raţiuni a faptelor. Astfel, se ignorează atestările despre existenţa Vlahilor în aceste părţi încă înainte de venirea Cuma nilor sau concomitent cu ei {4), precum şi faptul că formaţiuni politice romîneşti se opun năvalei tătaie (5). Se confundă Bul garii veniţi prin sec. XV-XVI cu Slavii sec. VI, asimilaţi de bă ştinaşi şi se admite că o populaţie venită de aiure, nu prin cu cerire, ceea ce este cu totul altceva, ci prin imigrare şi-ar fi asimilat populaţia peste care s'a aşezat. Să discutăm totuşi, argumentele aduse în favoarea acestei teorii. Pentru a dovedi existenţa şi fondarea unor sate de către Cumani, Ernst Gamillscheg citează două nume : Teleorman şi Comani. Dar amîndouă aceste toponimice indică trecerea nu mai, nu şi continuitatea unei populaţii cumane. De altfel, Comani (sat în Olt) apare tîrziu în documentele locale ; îi întîlnim în 1603 (6). In orice cas, fie chiar mai vechi, numele său trebue derivat dela un nume de persoană (7), ca şi Comânifa, sat mai (1). „Den Gundstock der Bevolkerung bildet das Volkergemisch von Slawen, Romanen, Tartaren und Kumanen" ; op. cit., p. 189. (2). Vezi: loc. cit. (3). „Es lebte also im spăteren Mittelaltcr im heutigen Gerichtsbezirk Olt eine bunt zusammengewurfelte Bevolkerung: Bulgaren, Kumanen, Tartaren und dazwischen aus Siebenbiirgen eingewandertc Rumănen, vielleicht verstărkt durch Rumânen, die aus dem benachbarten Oltenien gekommen ware.. ; op. cit., p. 186. (4). Vezi: C. C. G i u r e s c u , Istoria Romînilor, voi. I, ed. II. Buc., 1938, p. 326. V. si N. Iorga, Romtnii in cîteua noi izvoare apusene, io Reu, ist., VI (1920), p. 193-201. (5). G i u r e s c u , op. cit., p. 347. (6). I o n a ş c u , op. cit., p. 62. (7), V. şi Iorgu Iordan, Rumănische Toponomasiik, Bonn-Leipzig, 1924, p. 100. Contra afirmaţiilor lui G. vezi şi Iorgu Iordan, in Buletinul Inst. de filologie romtnti, Al. Philippide, V (1938), p. 343 şi urm.

ETHNOŞ 41

- -1

I ■

ta „ordul judeţului. Astfel de nume sint obişnuite in onomastica „oastrâ. din cele mai vechi timpuri ş. ch.ar ş. m cele mai fente ^"Tnsli'^autorul?simpndfparecS, slăbiciunea argumentelor sale,

1 il

î ■

■

ii v

a r ■

! ■

! ! »

. :

■ I

afirmă că „cel mult Şerbăneştii de jos există de pe timpul cumano-tătarilor'1 (2). Dovada că Şerbăneştii sint urmaşi ai cumanilor? Marele număr de cai, ce se găsesc în comună şi renumele locuitorilor de mari hoţi de cai. In realitate, cei mai mulţi cai sint în Bărcăneşti, iar în raport cu numărul locuitorilor, lo cul iutii* îl ocupă Poiana (cu coeficientul 1,693), apoi Perie\i (0,615) şi în al treilea rînd Şerbăneştii (0,603) (3). Cit priveşte celălalt argument că, Şerbăneştii sînt renumiţi hoţi de cai, dacă Ernst Gamillscheg ar fi cunoscut Maldăru, ultimul in deosebi, ar fi renunţat şi la acest argument. Pentru a da un suport istoric teoriei sale şi spre a putea susţine că al doilea element component al populaţiei din Olt este cei tătăresc, transformă ipotesa lui C. C. G i u r e s c u că, „o bună parte a Munteniei, probabil pînă la Olt, era sub dominaţia tătară" (4), în fapt sigur, afirmînd că „marginea de apus a imperiului tătăresc a fost, după Giurescu (Ist. Pom., voi. I, ed. I, p. 334), Oltul" (5). Ca aşezări tătare dă satele Tăta rei (in realitate se pronunţă, în graiul local, Tăiârăi) < Tată reni = aşezare a Tătarilor şi Tătuleşti <Tatu. Numele se explică insă, în interiorul limbii noastre. Tătarăi, derivă dela Talaru, obişnuit nume de persoană şi chiar toponimic (6). Ar putea fi însă, la origine, un nume pejorativ, fapt des întîlnit în toponimia şi onomastica locului: Năgodeşti <Z Nagodă, porecla unui cm. In caşul nostru, Tătărăi: Tătari (urmaşii unui Tătarv) + răi — locuitori răi ca Tătarii. Tatu, din care trebue derivat numele salului Tătuleşti, e des întîlnit în onomastica romînă. Amintim că Tăios se chema

!:• i: (1). In Lovişte, de pildă. Vezi; I. C o n e a , Ţara Loviştei, Bucureşti,

i iţ,

1934.

K a

42 ETHNOS

i i

(2). Gamillscheg, op. cit., p. 187. (3). După datele statistice ale Prefccturei. (4). Giurescu, op. cil., p. 348, Sublinierea ne aparfre. (5). „Die Westgrenze des Tartarenreichs... war nach Giusescu S 334 der Olt" (Gamillscheg, op. cit., p. 186). (6). Vezi: I. C o n e a , op. cit.

■ 1 '

I; :i i

conducătorul unei formaţiuni politice romîneşti, după N. I o r g a şi N. Bă nes cu, între anii 1086-1091 (I). Caracterul romînesc al acestei formaţiuai politice îl afirmă cei doi cercetători, basaţi pe numele conducătorului, Tatos, care ar fi nume romîn. E cert, însă un lucru: Tatos apare în onomastica locului înainte de ve nirea Tătarilor şi nu-1 putem considera ca influenţă tătară, ne cum să.admitem că derivatul său Tătuleşti, formaţiune pur romînească, ar putea fi o aşezare tătară. Că rămăşiţe cumane şi tătare s'au contopit în massa romînească ce exista încă dinainte aci, este mai mult decîtadmisibil. Nu se poate preciza însă în ce măsură. In orice cas în măsură mai mică în părţile nordice decît în cele sudice. In părţile nor dice, începînd cu dealurile acoperite de păduri, putem spune că numărul lor e atit de mic, incit poale fi neglijat. Cumanii vor fi venit aci împinşi de alţi năvălitori, iar Tătarii, în măsură şi mai neînsemnată, după repedea lor retragere. Că Slavii au avut un rol însemnat în formarea poporului romîn şi deci şi a locuitorilor din Olt, este sigur. Ei însă au fost asimilaţi de populaţia băştinaşă şi oricit de încet s'ar fi făcut această asimilare, era un fapt îndeplinit în 1241 (2). Bulgarii din Brebenii-Sîrbi şi Coteana au venit aci mai tîrziu, iar limba ce-o vorbesc este un fragment al bulgarei de azi şi nu continuatoarea vechei slave. 11.— Stratul băştinaş. Recunoaştem că existenţa stratului băştinaş dovedită temeinic prin atestări istorice, din cele mai vechi timpuri, nu este posibilă. Regiunea deluroasă din nord, unde satele sînt şi azi, unul lîngă altul, acoperită aproape în în tregime de păduri, era, in vremurile vitrege ale năvălirilor priel nică aşezărilor şi vieţii omeneşti. Dealurile ofereau hrană îndea juns, iar codrii adăpost sigur (3). Aci s'a menţinut populaţia bă

ii). N. I o r g a , Cele dinţii cristalizări de slat ale Rominilor, în Rev. ist., 1919, p. 103-113 ; tf. B ă n e s c u . Cele mai uechi ştiri bizantine asupra Rominilor dela Dunărea de jos, în Anuar, Inst. de ist. Cluj, I (1921-22). (2). Giurcscu, op. cit., p. 266. (3). Că la adăpostul codrilor s'a format şi menţinut poporul romîn nu în munţi, e fapt recunoscut dc mai mulţi învăţaţi. Vezi: Giurescu , op. cit., p. 260 şi G. V â 1 s a n , O fază in popularca fărilor romîneşti, in Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., 912.

ETtiNOS 43

sc coboştinaşă a iud. Olt. Iar cind împrejurările le permiteau, rau şi mai jos, spre a semăna şi culege, reîntoreîndu-se toamna, iar cu timpul aşezîndu-se chiar acolo. Această stare se menţine pînă azi. Sînt locuitori din Rijleţa, care-şi au locurile de agricul tură in comunile Bălţaţi şi Bircii, cam 60 km. mai la sud şi la care nu merg decit în timpul verii. Primul sat atestat de documente este Cireaşov, într'un hrisov din 1392 (1). Satul, însă, este mai vechi. Un alt hrisov din 1654 (2), vorbeşte de existenţa Comănifei pe vremea lui Negru Vodă. După 1400 se atestă tot mai numeroase sate, In deosebi în partea nordică. In documentele publicate de I o n a ş c u (3) sînt atestate, pînă la 1500, 9 sate: Cireaşov (1398, 36), Mirceşti (ante 1418: vezi Sacerdoţeanu, Aşezările.., p. 105), Aluniş (1499, 201), Călugări (idem), Creţi (id.), Drăjeneşti (id.)t Făgeţel (id.), Drăgceşti (cca. 1500, 135), Curtişoara (cca. 1500, 126). Stoiceni (1495-1508, 1771). Dintre acestea Drăjeneşti se cheamă azi Vineţi, iar Stoiceni a dispărut — in 1545 se chema Drăculeşti. Intre 1500 - 1550, două hrisoave dela Arhivele Sta tului^) atestă 14 sate; Brătoteşti (1509), Crîşmari (azi Poboru, 1509), Muşeteşti (1509), Păroşi (1509), Vulpeşti (1509), Bălăria (1519), Băneşti (1519), Bilcereşti (1519), Buiceşti (1519), Criva (azi Buciumeni, 1519), Negreni (1519), Vai-de-ei (1519), Voiceşti (1519) şi Voinigeşti (1519). Inlonaşcu se atestă încă 4 sate: Plopul (azi Rîjleţu-Govora, 1513, 201), Batea (1524, 5) Căzăneşti (1526-29), Dăneşti (azi Dăneasa, 1541, 44), Neacşu (1519, 154c) dispărut ca nume şi Topana (1519, 1545). Deci, in 50 de ani, încă 20 de sate atestate. Este imposibil a susţine că aceste sate siot formate din colonişti veniţi de aiure Numele lor romîncşli, rar slave, cum şi faptul că mai toate apar in regiunea bine îm pădurită, ne îndrituesc a afirma că ele sînt aşezări ale băştina şilor romîni. Neatestarea lor, pînă la această dată, nu se datoreşte decît faptului că, fiind sate de moşteni, hrisoavele n’aveau

■

I I

(1). Vezi: A. Sacerdoţeanu, Aşezările omeneşti în Ţara Româ nească pînă la' 1418, In Arhiua românească, VII (1941), p. 100. (2). I o n a ş c u , op. cit., p. 108. (3). Io naş cu, op. cit. Cifrele din paranteză indică, prima anul, iar a doua pagina din lucrarea lui lonaşcu. (4). Arhivele Statului, Bucureşti, Condica Schitului Seaca Muşateşti.

ETHNOŞ 44

nici un rost a le menţiona. Ele sint menţionate mai tirziu In le gătură cu sătenii ce-şi schimbă ogorul cu vre-un boier ce voia să îazestreze o mînăstire, sau ciad boierii încep să le cumpere, fie prin bună înţelegere (1), fie „printr'un procedeu special caie frisa raptul" (2). Tot în partea nordică întilnim şi o bogată onomastică şi toponimie romînească, arare cu elemente slave. Cităm tot din hrisoavele publicate de Ionaşcu. — a) Onomastică: Buhai (1645, 71), Bătinac (1734, 73), Bălea (1624, 106), Balomir (1734, 73), Berbeace (1697, 21), Beşliu, Boha 0509) (3), Costea (Î51P), Cranga (1654, 88), Crăciun (1509), Dobrun (1734, 73), Dovleac (1708, 148), Dumbravă (1629, 72), Iepure (1519), Foame (1519), Fuge (1519), Jintifă (1810, 115), Negrea (1509), Manea (1509), Le pădat (1509), Leul (1519), Moş (1509), Muşuroae (1816), Pungă (1725, 90), Răzgăiatu (1744, 136), 7a/u/ (1615, 135), Tinjală (1611, 56), etc. — b). Toponimie: Albota, Aliiniş, Auşul, Arama, Căcănău (1593, 40), Cărpeniş (1645, 57), Ciocîrla (1592, 54), Corneşti (1762, 83), Cucueti, Curmătura Noatenului (1528, 210), Sa tul Dianei = Dienci (1646, 120), Făgefel, Fontănele (1593), Lupoaea (1534, 211), Merişani (1691, 28), Muşat (1509), Nevoia (1499, 209), Obîrşea Boului, - Fetei (1528, 210), Obirşea Ursului (1519), Păroşi (1509), Piscul Fagului (1519), Sprîncenata (p. 228, n. 8), Timpeni (1637, 140), Valea Ciinelui (1528, 210), - Şoi mului (1519), etc. Dintre particularităţile fonetice, existente şi azi numai la bătrini, relev palatalizarea labio-dentaleîor /> s şi u> z: fiei> ser, syer, vierme > zyerme, zerme, pe care o considerăm ca UDa din caracteristicele graiului băştinaşilor. Ea nu se intilneşld in nici una din regiunile din care vin eolenjştii ce se vor aşeza in Olt, ci se găseşte tocmai in Maramureş. Această particularitate a graiului lor, băştinaşii au impus-o şi coloniştilor. Reiese din cele spuse mai sus că în Olt, Ia adăpostul co drilor, a continuat să vieţuească în timpul năvălirilor o popula-

(1). Ionaşcu, op. cit., p. 188. (2). ibidem., p. 49. (3). Numele care sînt urmate, In paranteză, numai de anul In care apar, sint luate din cele două hrisoave dela Arh. Statului, Condica Schitului Seaca.

ETHN0S 45

> sec. ţie romineascâ ce-şi asimilase elementele slave venite prin fi contopit şi rămăşiţe cumane, poate VI (I). In acest strat se-vor şi tătare, neînsemnate insă, ca număr (2). ir.’"

! l

12.— Stratul venit din regiunea dealurilor şi depresiu nilor subcarpatice. Am spus mai sus că populaţia din regiuneă dealurilor, cînd vremurile erau liniştite, cobora spre şes, pen tru agricultură. O parte din această populaţie s'a aşezat, cu tim pul, definitiv în noua regiune. Alţi emigranţi au coborît din regiunile subcarpatice, care* erau încă din vechime, bine populate (3), In amintirea bătrînilor este încă vie această coborîre dinspre mun te (4). Oricît de vagi ar fi informaţiile lor, nu pot fi neglijate. Trebue însă supuse criticei şi nu trebue, mai ales, uitat faptul că în amintirea locuitorilor' dăinue, totdeauna, direcţia ultimului val de emigrare. Originea subcarpatică a unei părţi din populaţia Oltului ne este atestată, în primul rînd, de toponimie. Un sat al comunei Poboru se cheamă Richiţeni. Sufixul -eni arată o emigrare. Nu mele presupune o rădăcină Richife-Ie. Locuitorii acestui sat spun că au venit aci din Richiţele - Argeş (5). Numele satului este o dovadă în plus de adevărul spuselor lor. De o emigrare dintr'o localitate Spini povestesc şi locuitorii comunei Spineni (6). In Lovişte există satul Spinu (7). Aci, deci, trebue căutată originea unei părţi din locuitorii Spinenilor din Olt — amintim că satul Vineţi, al aceleaşi comune, există încă din 1499 şi se numea Drâjeneşii (8). (1). Vezi: Giurcscu, op. cit., p. 248 urm. (2). Vezi; I o r g a , Reuelajii toponimice, I Teleormanul, unde se con stată existenţa unor aşezări romineşti încă din vechime, cu numele de Rumănaţl, chiar In judeţul vecin, Teleorman. (3). Vezi: I. Gonea, Ţara Louişlei; M. P o p p , Modul de grupare şi de distribuire a populaţiei In Subcarpafii Munteniei, In Rtv. geogr. rom., III (194), f. I, p. 57 şi M. N. P o p p , Conlribufiuni la uiafa păstorească din Argeş şi Muscel, In Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr., LII (1933), p. 230. (4). Pentru asemenea date v. C. Alcxandrescu - I. G. Sfin ţesc u , Dicţionar geografic al jud. Olt, Buc. 1895. (5). Ibid., 201. (6). Ibidem, p. 254. (7). C o n e a , op. cit. (8). I o n a ş c u , op. clt„ p. 201.

46 ETHNQS

Tot comună de colonisare, cu locuitori din Loviştc, ar pu tea fi satul Dăneasa, care într'un hrisov din 1541 e numit Dqneşli (1). In acşst cas, locul de emigrare arii satul Danu (2). Şi, în fine, nume ca Delureni şi Pădurarii — ultimul dispălut ca nume (3) — înseamnă locuitori veniţi dinspre dealuri şi păduri,.dar pot însemna şi locuitori de dealuri şi păduri, iar onomasticul Topclogeanu ne arată că această familie a venit din ' regiunea Topologului. 13. — Stratul sudic. Populaţia din valea Dunării (4) este nevoită să urce spre dealuri şi regiunea împăduiită, pentru â-şi căuta adăpost şi scăparea de năvălirea şi incursiunile tătăreşti, iar mai apoi turceşti. Multe sate sînt distruse şi locuitorii'nevoiţi să-şi caute scăpare în pădurile apropiate, întemeind acolo .un nou sat, sau în codrii din regiunile deluroase. Literatura populară este plină de amintiri, care zugrăvesc această vieaţă de sbucium. Se spune, ca să dăm un singur exem plu, că pe la anul 1587, actualul sat Alimăneşti „era aşezat cu 'vre-o 3 km. mai spre S E , lîngă Călmăţuiu, cam în mijlocul Boianului. . Inţr'o zi de Paşte, năvălind Turcii fără veste, pe cind lumea era încă in biserică, satul fu prădat şi lumea măcelărită. Cîţi au putut scăpa s'au ascuns într'o pădure dtn apropiere, lingă tîrla unui cioban bogit, ...numit Aii sau Aliman. Noul sat sa nu mit apoi Alimăneşti" (5). Cam in aceeaşi regiune, în care le genda localizează satul dispărut, a existat salul Boioni, unde în 1559 a avut loc o luptă între boierii pribegi şi Petru-cel-Tinăr susţinut de Turci (6). La această dată deci, satul Boieni a fost distrus — de acum el nu mai apare în hrisoave — iar locuitorii, ce-au putut scăpa, s au ascuns în pădurea apropiată, întemeind satul Alimăneşti De asemenea, locuitorii din Tîmpeni spun că o parte au venit din spre Dunăre, precizînd chiar salul Flămînda. Imigrarea însă are loc tîrziu, în 1827 - 1829, cînd, după chiar a(1) Jbid., p. 44. (2). C o n e a , op. cit, (3). Vezi: I o n a ş c u , op, cil., p 87. (4). Despre densitatea ropulaţiei In valea Dunării şi existenţa unui cu rent sudic, vezi: V. Mihăilescu, Confribu/ie la studiul popula/iei , în Bul. Soc. Regale Rom. de Geogr., XXXII (1912), p. 105. (5). Alexandrescu - Sfinţescu, op, cit., p 3. (6). Magazin istoric pentru Dacia, I, p. 182.

ETHNOS 47

fI I

f1 !

testările documentare, locuitorii satelor Flămînda, Măgurelele, 6dăile etc., bordeile fiindu-le „dărîmate pînă m fata pămmtului de armatele ce s’au luptat, aci", parte au fost luaţi de Turci şi trecuţi peste Dunăre, parte sau împrăştiat prin satele judeţului Uneori emigrarea spre nord e causată de alte împrejurări. In cele citeva date asupra comunei Potcoava am văzut cum sa tul Bereşti e spart de boierul asupritor, iar moştenii iau drumul pribegiei, aşezîndu-se o parte din ei şi in Potcoava. Desigur că acesta nu-i singurul cas. Odată cu Romînii din valea Dunării şi din aceleaşi cause, urcă şi Bulgarii/ care in unele comune au dispărut, iar ia alte se menţin pină azi.'Ca aşezări bulgăreşti, în care emigranţii au fost asimilaţi avem Sîrbii, Măgura şi Milcov <C Milco, nume de per soană. Bulgarii se menţin, în parte, in Brebeni-Shbi şi Coteana. Urmele curentului de imigrare sudică a rămas şi in topo nimie. Un sat ca Fugarii (2) sau Băjenea— sat pină în 1906, acum loc — şi Drumul Băjenarilort care urcă dela Dunăre spre munte, sint mărturii ale acestui curent de emigrare, care s'a pro dus în etape succesive, urmat poate, de reveniri. Parte din fu gari ajung pînă in Transilvania (31. In limbă, acest curent a adus o puternică influenţă turceas că, resimţită, mai ales, in lexic. Despre ea vom vorbi mai jos. 14.— Stratul de emigrare transilvăneană. In studiul ci tat, Ernst Gamillscheg afirmă că „emigrarea din Ungaria a început (în regiunea Oltului)... cel mai tîrziu în sec. XlVa (4), aducînd în sprijinul acestei păreri un singur argument, incert şi acela. Intr'un hrisov al lui Mircea-cel-Bătrin către mîţiăstirea Tismana, printre alte sate donate se citează şi Ugureii („probabil Ungureii ) (5). Ernst Gamillscheg crede că forma veche ar

(1). Vezi: M. P o p e s c u ,• Raiaua Turnul, In Reuisla Arhivelor, 111, 2 (1939), p. 256. (2). Satul Fugari, lingă Optaşi, e pomenit in ms. 3530. Bibll. Acad. Rom (cca 1825), f. .49 r. (3). S. Dragomir, Documente privitoare la rclofiile cu Sibiul, p 72.

(4). Gamillscheg, op, cit., p. 185-186. (5). G i u r e s c u , op. cit., p. 478.

48 ETHNOS

& tost Ungureni, locuitori veniţi din Ungaria = transilvania Ş» localizează acest sat în Olt. Credem Insă că nu poate fi vorba de Ungureii din Olt, din moment ce toate celelalte sate sînt din Romanaţi şi Dolj, iar Ungureii din Olt sînt; tocmai la hotarul cu Teleormanul, deci destul de depărtat, incit pisarul ar fi indicat judeţul. Trebue să fie alt sat. Apoi nici sufixul -eni nu putea trece la -eii, fiind simţit şi tratat ca atare. Nici stările sociale nu ne îndreptăţesc să admitem o imigra re transilvăneană în secolul al XlV-lea „cel mai tîrziu". In acest timp Amlaşul şi Făgăraşul, regiunile din care vom vedea că vin emigranţii, erau încă sub stăpînirea voievozilor romîni. Erau deci aceleaşi condiţii de vieaţă, deoparte şi de alta a munţilor. Poate că nici numele de „Ungurean" pentru Rominii transilvăneni nu apăruse, rămînînd ca numele satului Ugureii (sau Ungureii ?) din documentul pomenit, să fie explicat pe altă cale (1). Apoi, chiar sub Unguri, citva timp, ciobanii din această regiune s'au bucu rat de drepturi deosebite (2). Numai mai tîrziu, cînd încep per secuţiile, încep şi locuitorii — care nu totdeauna erau ciobani — a emigra. Că emigrările sint causate de persecuţii şi schingiuiri şi nu din dorinţa de trai mai bun care de fapt nici nu se putea găsi în Ţara Romînească, unde uneori sate întregi de moşteni se sparg, sau pentru a avea păşuni bune, ne-o dovedesc şi hrisoa vele, în care se vorbeşte de schingiuiri groasnice (3). La aşeza rea în noua regiune, imigranţii aveau a înfringe obiceiurile ţării, care spun că „nici domnia, nici visteria şi nici logofeţia Divanului domnesc nu ştie ca vre-un sudit ardelean să aibă munţi ai lor clironomie veche14 (4), spre a-şi putea înjgheba o gospodărie, fără a depinde de vre-un boier. Cele mai adesea insă, ei deve neau clăcaşi, neavînd dreptul de a cumpăra lucru stătător (5).

(1). Iorgu Iordan propune derivarea dela Ungur; v. Rumănische Toponomaslik. (2). Şt. Meteş, Păstori ardeleni tn Principatele Romine, In Anuar. Inst.ist. nationalâ-Cluj, III (1924-25), p. 294-355 şi Dr. A. V e r e s s , Pâstoritul ardelenilor tn Moldova şi Ţara Romînească. . (3). I o r g a , Acte rom. din Ardeal, privitoare la legalurile Secuilor cu Moldova, Buc., 1916, p. 186 şi Hurmuzachi, III, p. 344. (4). Met e ş, op. cit, p. 332. (5). V e r e s s , op. cit, p. 74.

ETHNOS 49

Prima ştire, cunoscută pină acum, despre emigrarea tran silvăneană o avem într’un document d.n 1485 (1), dec. dela fi nele secolului al XV-lea. Emigrarea in mare începe, insa după revoluţia lui Horia, 1784 (2), şi apoi, după a Iui Avram Iancu, 1848, cind vin şi se aşează în Principate sate întregi de ardeleni. Mulţi dintre emigranţii aceştia nu sînt ciobani. Uneori, aşezarea Ardelenilor în Ţara Romîncască este în lesnită de voievozi, fie sub forma unor colonizări organizate (3), fie chemîndu-i pentru muncă (4). Irf fina, al treilea aspect al emigrării transilvănene este pur ciobănesc. Veniţi în Ţara Rominească pentru păşuni, aceşti cio bani s'au aşezat, cind condiţiile sociale şi mai ales politice i-au forţat, dincoa de munte, întemeind sate nouă sau aşezîndu-sc în satele existente. Fiecare din aceste trei aspecte ale emigrării transilvănene îşi are o regiune deosebită de aşezare şi, primele două, se pot urmări bine pe basa toponimiei. Transilvănenii plecaţi dela căminurile lor din causa perse cuţiilor} s'ali aşezat în regiunea imediat vecină muntelui, coborind rar spre aceea a micilor dealuri. In mare parte şi-au pă strat ocupaţia principală, ciobănia. Printre ei însă, erau mulţi şi agricultori. Satele întemeeate de ei se deosebesc prin denumirea Ungureni. In Olt, asemenea aşezări sînt Ungureni, Lisa, care intr'un document din 1565 (5) este numită Liseni = locuitori veniţi din Lisa-Fâgăraş, şi poate Dejeşli ■< ung. Deshaka (6). • Locuitorii veniţi prin oblăduirea voievozilor sau boierilor sau aşezat, in deosebi, în cîmpie, în aşa zisele Slobozii. 0 asemenea aşezare ar putea fi şi satul Slobozia din judeţul Olt. Aşezările ciobăneşti propriu zise, se întilnesc în stepă. To tuşi, în mod sporadic, parte din ciobanii ardeleni sau aşezat şi in regiunea dealurilor, în satele existente, pierzîndu*se în massa

(1), Hurmuzachi, III, p. 344. (2), N. P o p , Ciobânia la Ungurenii din dreapta Oltului, în Bul. Soc. Reg. Rom. Gsogr., LI (1932), p. 151 şi Conlribufinl... (3). M e t e ş, op. cil., 353. (4). I o r g a , Studii şi Documente, V, p. 28. (5). I o n a ş c u , op. dl., p. 232, noti 2. (6). N. D r & g a n u, Toponimie şi Istorie, Cluj, 1928, p. 31.

50 ETHN02T—■ f i

băştinaşă, râr înfiinţînd sate nouă. O asemenea aşezare, în Olt, este Valea Ungureni, după- indicarea bătrînilor şi a numelui co munei. Toponimicile Stina Sultanului, Odăile şi Dealul Siinelof trădează însă, aşezări ciobăneşti organizate de Turci, desigur că din elemente romîneşti, poate chiar locale. Se vede, credem, că aşezările transilvănene sînt puţine în judeţul Olt. In schimb, ciobanii ardeleni au colindat întregul ju deţ. Drumurile pe care coborau spre Dunăre, toamna, şi urcau spre munte, primăvara, se numesc pînă azi „Drumul oii". Un a----1 semenea drum intră în Olt la Ciorîca şi-l stră ^—’jCyirnaurenL —u V/ bate în lung, trecînd .orie.j prin Aluniş, Constantineşti, Greci. De aci VaîzOC5\ merge drept spre Du O &QAlunis / s năre, prin cîmpia BoCD \ ianului, paralel cu şo /•ii rccş îi \ seaua judeţeană de pe • £âolesiî □ . î OftiŞ! \ valea Oltului şi trece Qprlil } în Teleorman pe la est de Plăviceni. Al doi 9'icÂX7--., lea drum intră în ju Bdîieni l deţ pe la est de valea \ EelBqccâ \ Ungureni, trece prin sa 1 Topana, Păroşi, Ră'p/mpay j I deşti, Brebeni şi la Greci se uneşte cu pri mul. Adeseori, aceşti harta cuv.rîwSUNICÂ.ŞI SARciobani iernau în Olt, | ZAR. în Alimăneşti, rar A} luniş, Brebeni, Greci, © carsfin ■O Mierleşti, Recea, Va O Zar si? lea Ungureni chiar. □ rândunio* . „ ® rîndurică^ Tivea. Regiunea de başti Q rîndurică, nă a acestor „Ungu S rînduvea. reni" este Ţara Oltu

lui. Un nume ca Liseni — azi Lisa — ne aminteşte comuna Li sa din Făgăraş. Din aceeaşi regiune, iar în parte şi din regiu nea Sibiului sînt ciobanii care au colindat judeţul Olt, iar parte

ETHNOS 51

I i 1 i

i '

: ; ' /

. intr'un pomeinic ai Scliituiui 6reci (l) se ias i au şi aşezat aci Răşinari. Spre aceeaşi regiune ne duc şi dică chiar o comună: faptele de limbă, precum fonetismele zarzăn, rîndurea, jene, etc. Şi mu alee lexicul: 1krUmpene, lăhuză. pielite - notat Aluni,, unde aşezări cfobăneşU n’avem - etc. (2), or.g.nare din ŢaTş. Oltului şi întîlnite • în judeţul nostru numai in comunele prin care trece „Drumul Oii". 15.— Stratul de emigrare olteană. Oltenia este una din provinciile cele mai puternic romanizate şi cu o populaţie veche şi numeroasă. încă din vechime, o parte din această populaţie emigrează în Banatul vecin (3) şi chiar în sudul Moldovei (4). In tot decursul istoriei, judeţul Olt a depins de Banatul Craiovei. Craioveştii aveau chiar moşii în acest judeţ (5). Ion Fîntîneanu, boier din Balota-Mehedinţi, se căsătoreşte in 1841 cu Elena Bumbeş din Făgeţel (6). Un alt boier, Udrişte din Drăgoeşti-Olt,' avea, prin 1571-90, moşii in Mehedinţi (7). Locuitorii din Dumbrăviţa-Mehedinţi se vînd, în 1630, lui Andrei Spătarul Rudeanu din Cîrciumari (Poboru-Olt) (8), care avea moşii şi în Vîlcea. *

I (1). I o n a ş c u , op. cit., p. 256. (2). Ernst G a m i 11 s c h e g crede că regiunea Făgăraşului ar fi, la rindul ei, regiune de colonizare cu locuitori din Munţii Apuseni şi nord-vestul Transilvaniei. Spre argumentare citează forme ca miljok, u — î: sokrt-lo, sklab, întîlnite în Olt, ,dar nu şi in Ţara Oltului. Formele se pot explica în interiorul graiului de aici, ele întilnindu*se şi aiure, de pildă în Tecuci şi Bu zău (v. Iorgu lorda'.n, Buletinul Phllippide% V (1938), p.344. CU priveşte epenteza lui k era extrem de obişnuită şi se înttlneşte, la bătrini, chiar Ia cu vintele începătoare cu siflanta s: skandale — sandale. S'ar putea să fie o in fluenţă slavă. In orice cas Credem că este o caracteristică a băştinaşilor şi nu a emigranţilor „ungureni". (3). Vezi: Şt. Minciula, Infiltrări de populaţii streine in Banat, în But. Soc. Reg. Rom. de Geogr., XLVI (1927). (4). C. C. Giurescu, mOltenlim şi Basarabia..., în Reu. Ist, Rom., X (1940). (5). Ionaşcu, op. clt„ p. 36. (6). tbtdem, p. 206. (7). tbtdem, p. 178-179. (8). tbtdem, p, 118, nota 2.

52 ETHNOS *

' i

în aceste con diţii trecerea populaţiei, deoparte şi de aita â rîului, era normală. Insă imigrarea olteană în massă şi pe o scară întinsă în judeţul Olt începe după ocuparea provinciei de Au stria (1718) Acum locu torii Goslavăţului-Rcmanafi, poate că nu toţi, trec în Olt, unde întemeiază comuna cu actlaş nume. De asemenea o parte din locuitorii satului Plâviceni-Romanafi trec riul şi pun temelie satuTui Plăviceni - Olt. Unele sate poartă numele Olteni, care trădea ză originea locuitori lor. In Leleasca, cîteva familii se chea mă Mşdinfeanu (= Mehedinţeanu < Mehedinţi); ele sînt venite aci din Me hedinţi. In fostul că tun Băjenia (Aluniş), peste familiile de fugari dunăreni s’au aşezat, după cum îşi amintesc bătrînii, şi băjenari olteni, în timpul re voluţiei lui Tudor Vladimirescu. Bâtrînii, în spusele lor, precisează chiar anumite localităţi de emigrare. In Rodeşti, o bătrînă afirmă că bunica sa a venit din Şuteşti - Vilcea, iar unii bătrîni din Al beşti spun că strămoşii lor sînt din Vilcea şi Romana ţi (1) „In a doua jumătate a secolului XVIII, un oarecare Toma... din salul

(1). Alex-andrescu-Sfinţescu, Op. cit,, p. 2.

ETHNOS 53

! 4

'i i

Iii !

/• <

* -

deiu în Vişa, satul Cătănoi-AIuniş (1). In Bălăneşt,, afta i. aceiaşi sursi (2), că imigraţii au venit d.n R^tca, Orojd.bobu (Romana(i) şi Corabia. sk'<f şi zg' < o indică ş. Dol,u ca re giune de imigrare. Deci, judeţele care au furnizat locuitori Ol tului sînt Mehedinţi, Dolj, Romanaţi şi Vilcea (3). Nu-i exclus să fie şi Gorjul, însă nu avem pînă acum dovezi sigure. 16.— Din cele expuse în acest capitol, se poate vedea cit de complexă şi anevoioasă este urmărirea curentelor de imigrare Intr'o regiune oarecare. Pentru judeţul Olt am stabilit patru asemenea curente. In faptul că ne-am ocupat de fiecare în parte, nu trebue văzut decît un procedeu metodic, justificat din punct de vedere cronolo gic. Aceste curente nu-şi au aria de colonizare bine determinată. Ele se întretae în spaţiu, după cum se întretae şi în timp. Sin gur curentul de imigrare olteană se succede intr'o perioadă mai reslrînsă, 1718 1738, ocupaţia austriacă a Olteniei. In schimb cu rentul transilvănean şi dunărean se întind dealungul citorva sute de ani: începind cu 1485 primul şi cu cca 1350 cel dunărean. Adesea într'un sal avem mai multe straturi de imigranţi. Desigur că precisarea lor, pe basa datelor ce avem, este exclusă. Amintirea sătenilor însă le indică. In Bărcăneşti, de pildă, bălrînii spun că o parte din locuitori au venit din părţile muntoase, iar alţii din Oltenia. Cei din Oltenia s'au aşezat mai la o margine şi au înfiinţat partea satului numită Olteni.

(1J. Mircea T o m e s c u , Migrafille din comuna Aluniş (jud. Olt) şi influentele lor, p. 7 (Extras din Arhivele Olteniei, XXI (1942). (2). Alexandrescu-Sfinţescu, op. cil., p. 10. (3). Reccnsind lucrarea Iui I o n a ş c u , Biserici, chipuri şi documente din Olt, regretatul N. I o r g a -O explicaţie arheologică şi istorică a jud. Olt, In Bul. Corn. mon. ist., XXVI (1933), p. 122, vede în numele satului Di• enct o mărturie a unor colonişti veniţi din jurul Vidinului = Diiulul, Deci s Dlenci — Dl — eni — Diiu. Etimologia nu-i justă, aşa că nici originea locuito rilor satului nu-i precisă. într'un hrisov din 1663 (I o n a ş c u , op. cit., p. 120), satul e numit satul Dlanet (— Diani — Dienci),

■

54 ETHNOS

PARTICULARITĂŢILE ORAIULUI DIN JUD. OLT

17. Diferenţieri dialectale. Adine frămîntat de mişcările populaţiei, după cum sperăm că s'a putut observa, graiul din jud. Olt pare că a fost unitar. Singurile diferenţe ce se pot con stata, pe bisa materialului linguistic, sînt din domeniul lexical. In sud găsim o puternică influenţă turcească, iar in nord una transilvăneană. Influenţa turcească în lexicul graiului din sud a fost atît de puternică, incit a pătruns în toate domeniile : arta<)Qik, karaboi, klik, dulfuri. siu dulvuri, poluri, scia, etc. In nord, lexicul a fost adus de ciobani, chiar şi in comunele prin care au trecut numai : androk, brdf, buşdulâ, beteag, berbeniţâ, krumpene, pitoaiCe, etc. Urmele influenţei ciobanilor se văd şi în fone tică : brabete = arabele, zarzări, rîndurea, (vezi harta acestor două ultime cuvinte la p. 51), etc. Adesea, unele cuvinte turceşti se intîlnesc şi în nord -aba, fileri, iminei, etc. — iar din cele transilvănene pătrund şi în sud: brabete, imaş, şînik, etc. Aceste cuvinte sînt însă, puţine, aşa îneît diferenţierea lexicală intre nord şi sud a fost, după cum şi este pentru bătrîni, destul de accentuată. Azi in graiul din Olt deosebim aceleaşi zone. Cea sudică se caracterizează printr’o mai grabnică evoluţie către limba lite rală, prin lipsa palatalizării lui /+/ şi u + i — apare numai în formele verbu’ui a fi —. Caşurile de falsă regresiune însă ne do vedesc că palatalizarea a fost generală şi în sud. In nord for mele palatalizate sint, in graiul bătrînilor, destul de bine conser vate, coborînd pînă aproape de linia ferată Slatina - Piteşti care coincide, aproximativ, cu limita dealurilor. Deosebirea cea mai interesantă între nord şi sud rămîne tot cea lexicală, mai puţin accentuată acum ca în trecut. In sud se aud termenii bomb, plointe, taragot, iar în nord, zarzăr, plo ios, patul sau dra(j[. Nordul mai are anumite cuvinte pe care sudul nu le cunoaşte, căci sînt strîns legate de ocupaţia ţuicăritului: bolbotine, otkâ, prăştină, etc. In comparaţie cu bătrînii, graiul tinerilor tinde către limba literară. La ei nu se mai aud forme arhaice sau palatalizate, dar sînt frecvente falsele regresiuni: vieşire, vavistiuQasâ, viiare ( = ziare), etc. De asemenea multe cuvinte întrebuinţate'de bătrîni, deşi le cunosc, le evită.

ETtfNOS 55

A). PARTICULARITĂŢI FONETICE Vocale.

18.— [a]. I. a accentuat sau nu a devenit ă în cuvinte ca : ă'mbar şi hâ'mbar, ăşki, âri'pi -dar aşk'iie, aripă-, dărak, Ic'krr, mărâm' -dar maramă-, părmak, păgubi, băzma, bă/a'uti, kâza'n, kăna'ua, făsu'le, mărk'idan, păa’r - şi par - maidan şi plâiuas. După d şi p a a putut trece la ă prin analogie cu prep. de > dă şi pe > pa. a > î in fisule, îmbar şi jindar, forme rari. a (<. ea) > e în şerpe, prin analogie cu pluralul. a > 03 în Kuzqu. II. (1) a>ă: kăfenaa, kănâelarş, kâ'pital, kări'ndar, făbri'6, kazărml, răklă'me şi lăkrâ'me. a>u în konstutat = constatat. a> ca în peha'gră şi ikzQa'măn,

|i i

19.— [e]. I. Urmat de consoană, e iniţial apare iodizat: î'era, ieftin. e > ă după d, p, s, f, /, z, şi $: dădJmult, dăunăz, pă, pândelete, pădărfad, sănin, să (< se), vfăl, jag, jăp, a jăli — e < $a < a slav — a jăkmăni, pătrunjăl, zăr, Dumnezeu, şal, Şer vet, etc. Acelaşi fonetism după r, mai rar însă; lăznarăle, Ogiczanu, răzmate, a răzma, kufăre, etc. In nărod (<sl. nandu) avem fonetismul originar.

■

i '

e> i: Lisandru şi Alisandru, liontina, Brcbini, potikreşle, uniorl, strikorătnare. In Arujilina, vilrig, Kalirina, păiuiindin[ (< pretutindeni), prin asimilare, ca şi in expresia : rîti-iduce = nu te-i duce. Tot prin asimilare e>i in n'O'nă şi kinipâ, fonetisme notate în Timpeni, Valea Ungureni, Bace a, Leleasca şi Aluniş — în ultima localitate numai dela subiectul C (vezi chestionar). e din prep. de, în frază, este redat prin î: di'kolo, pădi'la vale. Dacă silaba următoare sau mai bine zis, cuvintul ur mător începe cu o vocală, avem e > ă; dă vne vine ?

! (1). Sub II vom indica particularităţile neologismelor.

56 ETHNOS I

Prepoziţia pentru apare sub două forme: pintru şi pintru, iar în peste, pe lingă tratamentul aşteptat, păsteţ cu e > a, avem formele piste şi piste, prin analogie cu pentru. Substantivul belşug (*< ung. bolseg) are două forme : bilşug In sud şi bi'şag In nord. e>o in numele proprii Dospind şi Valorikă. -e redat prin o şi ă în fomeie-fămeie este fonetism normal; forma intermedi ară : f&meie este obişnuită. Prin asimilare s'a ajuns şi la forma fâmoie, mai rară, insă. Toate aceste forme cu e > o, <5 sau â, sînt caracteristice bătrînilor. e > u prin asimilare în laptului (gen. - dat.). Acelaşi fone tism in (JuiQuvea ( < âerâevea). e >■ ea în vedvrQi, v$re, (pl. dela vară), 6'reşe sau cirşaşe, fonetisme notate în nord. In Rădeşti am notat şi forma berbşak. Literarul heleşteu are formele aleşlen, aleşteie sau aleşiiie şi aleştaie, cu a originar (cf. ung. halasto). II. e > a : raţetă < reţeta şi palagă < pelagră. a >■ <?a în adreasâ. e> i: ispirQază, ikzQamă", ispre, izista, iiliminat, ipiskvp, ituuă, ispiiiţili < expiră, examen, expres, exista, eliminat, epi scop, etuvă, expediţiile ( = scrisorile); sikretar şi sikritar, riurvă, sikret, lilifon, tiligramâ, per citor, aţine n, arindâ, proiiat, mai stru, iroplan, airoplan şi iriphane, ioroplane şi airupran. e> ă: Fălinar, ikzcimăn, răvizoru (ait), revoluţia şi răviluţiii, libărat. In sărvic, serv.6 şi sirvic, avem e>o, ă, î. 20.— [ij.—I. i > e în kâpestere, bălegOr, a nemeii— fone tism normal —, Nekulaie, vâlneC-2, notate, în deosebi, dela ti neri. In formele verbului a termina — general —, i> e prin a similare. Numele propriu Frusina > Ftusuno, în Timpeni numai; u este asimilat. Pentru nisip se cunosc formele normale nisip şi nasîp (< sl. nasupu, ultima notată în nord, ca şi formele vişân, vişân'i, vişânc, notate în Izvoru, Aluniş — numai la bătrîni şi foarte rar — , Valea Ungureni, Leleasca, Păroşi şi Rădeşti. In Profa, comună apropiată- de Aluniş, un sat se numeşte Vişâneşti. Forma obişnuită este vişin. Pentru i am mai notat ă şi în formele

ETHNOS 57

piersăk şi arzătoare. — Frasin (lat. fraxinus) apare sub formele: frasin, frasdn şi frasiăn în Bălteni şi frasân in comunele din nord: Valea Ungureni, Leleasca şi Rădeşti. i>*f. Precedat de d, t, /, s, ş, ţ, şi z, i > î: din, Slătini, nojife, jîjâu, sila, singur, Vasile, poşîrka, şi, alikă, supliîjoară, zîij.0, mazî'it, etc. II. Precedat de d, ti j, s, ş, f, şi z, i din neologisme este supus aceluiaşi tratament din cuvintele obişnuite. i>a: si să prezante, depandâ, ko molară — metaiezâ şi a > ă prin asimilare — <1 să se prezinte, depinde, kălimară. i > e în trebunal, trebut, isperşaza. 21.— [o].— Precedat de r, o > d în: răiu^d, a râtvnjl şi rotunjoară ( = muşcată).— In a lăkui şi văpsa, a văpsi, ă este originar. o trece adesea la u: altuite, cumag, făsule, Gvgulesku, muor, rumin, sudă, /ui'crg, etc. — 60rap ( < turc. corab) apare sub forma cyrap. Bătrînii cunosc, mai adesea, forma cQQtap; deci 0 > e'> ca > c- — Pentru tokîie se mai întîlnesc şi formele ccakiie şi C^ak^ie. o>\p, in: vjos, uoi, n^Qiple, yobiele, lifJ'vQcme, fyok, etc. ■

o>ya în yayd (pl. dela ou). o > 92 în formele de indicativ şi subjonctiv prezent, pers. III, ale verbului a kosta, prin analogie cu koastă. Acelaşi fone tism in toadăuna > tot-de-una, tqz\\q, ioană ( = front) şi, mai rar, în #ar<ori. II. In neologisme o suferă, adesea, transformări curioase: o> a: akupat; o> e şi i: likotimnt, prefesor, prifisnară, prifisor; o>a: aUmănată; o>i: răvilutîie. In auukat, frunt, /ur me, nurmala, ipiskup, avem fonetismul obişnuit. 22.— [u], u > o: koptor, koraj, grangore, greotâf, mator, Paolina, rdotâf, etc. u > i: bîjorj pizdării, pozînar, supfînoră, etc. Dela bă-

58 ETHNOS

trîni am notat şi formele: komînă, porinkă, porîmbiet, iar in Timpeni şi dilvur\ dar şi duhuri — u > î se intîlneşte şi la ne gaţia nu, în expresii ca: nî ti i duce. Acelaşi fonetism în sckriid <C sokru-tău. — Pentru şosea avem formele şusc.a, şusă şi şutşca. u > ă prin asimilare : strikărătoare. II. u > în monament; u^> i în volintir. 23.— [ă]. I. ă >■ a : pagin, fonetism rar ; în aiakat, a >• a prin asimilare. tuliy, kîrpător', gildâu, tîlmac, virfj'u etc. Sădilă şi săină au şi forma sîdilă şi sîină, iar pentru zăvelkă avem trei fonetisme : zăvelkă, zîvelkă şi zuveikă. In ultima formă avem : ă > u ca şi in nimunui sau nimului. ă > e — prin asimilare : toate e/ea, mesteceni, mesele (mă sele), metrşafă (şi metrice), nemete, rc ceată, rcCită (< răcită) ; prin analogie: tiner, tineră (pornind dela formele de plural), â > e şi în: peiiak < pâluiak, umer, gredinâ, mezerik'e, renuk’i, for me notate în comunele din nord şi numai dela bătrîni. Acelaşi fonetism şi în formele de perf. simplu ale verbului a da : deici» deteş, etc. ă > i apare în nimiez, nimiăz şi rişk'iior. Formele nor male — nămiez, râşk’itor se înlîlnesc mai rar. ă>î în rişk'itor, forma cea mai frecventă. 24.— [î]. I. i > i în tiner, — a şi iinâr, — ă, forme analoge cu pluralul şi notate numai în nord. Se cunosc însă, in deosebi de tineri, şi formele literare. Acelaşi fonetism, şi tot în nord, le-am notat în sprinceană, linikâ, mănince, irliie. Tot în nord, şi tot la bătrîni în deosebi, se întîlnesc şi for mele părh, pârâ\\ pentru literarul pîrîu. 25.— Vocală accentuată + oclusivă prepalatală, muiată > vocală -f- iod -j- oclusivă prepalatală muiată.

a: Kostaik'e, Mărinaik'e, roîk'iu, straik'inâ, etc. e: strcik'e, Iwdeik'e, ureik'e, veik'e, zeije. Mai rar se au de şi neitfină.

- ETHNOS 59

! 1 1 6: oikh, roik'e, etc, u: păduik'e, 0 (ojenuik'e, etc. i: ridiik’e, niiO'nâ. In Păroşi, Leleasca, Rădeşti şi Izvoru am notat, dela fe meile de peste 60 ani, şi fotoii ia, deci e + /'>ft + r. Pentru literatul doniţa avem doiniiă (cf. pol. doinija) cu iod originar. Pronunţia cu iod a lui / -f- k1 <f, apare sporadic. Celelalte sînt generale şi atit de înrădăcinate, incit apar şi în vorbirea ce lor culţi. însuşi profesorul D. Caracostea întrebuinţează în prelegerile sale forma păreik'e. Scrisul semiculţilor notează ade sea acest fonetism. Grafia „oichi" am întîlnit-o chiar la absol venţi a patru clase secundare, iar Stoichina, Mandaiche, etc. apar aproape regulat în pomelnicele răsfoite prin biserici. f

;

■

Ernst Gamillscheg în Die Mundart von Serbaneşti- Tituleşti, p. 79, notează şi forme ca grainiţâ, grated, etc. Cred că e vorba de o falsă notare, căci asemenea fonetisme n’am întilnit nici în Timpeni, unde ni se dau ca existînd. 26.— Vocalele urmate de oclusivă nasală pierd nasala sau o au redusă: an fost; on kark; un om; simbătă; împărat; etc. Uneori, vocala precedentă apare nasalizată: o om; ka, ţsrxk, etc. In oenuik’e < genuîde < (jznak'e < denunk’e şi amelifâ < ameninţa, nasala a dispărut complect. Grafia semiculţilor nu notează, cele mai adesea, această na sală: nută = nuntă (2 ori pe o c. p.), schibat = schimbat (absol vent a patru clase secundare], idivizilor = indivizilor (absolvent al seminarului Curtea de Argeş) Costadin, Stacu, Ilica (pe un po melnic).

Vocale în hiat. In genere, hiaturile sînt reduse la vocală, rar diftong. 27,— aa > a, a. Hiatul aa, provenit prin sincoparea lui h, este redus la a şi chiar a: p$r, par, za$r şi zar, etc.

60 ETHNOS

28.— aiZ> i în locuţiunea adverbială pi6 <Zpe-aici. . 29.— au> a in formele verbului a kăula > a kăta : kat <C kaut, etc. II.— In neologismele autopsie > otopsiie şi paupertate !> opertate, hiatul au > o. 50.— eu> O în O&eniia <C Eugenia. 31.— ia > t-a. Hiatul ia, provenit prin sincoparea lui h, este redat prin diftongul ia în Mioi, Mîalak'e şi Mialcik'e. 32.— ii > i în finkâ, tind, ştinfâ, etc. 33.— io > jof i îq gabrionetâ şi, mai rar, gabrinetă <C gerbrionetâ. 34.— oa oya. Hiatul oa a fost redus prin epenteza semivocalei y; a/oa/ > alouat, etc. 35.— oo >> o în neologismul komparativă *< cooperativă. 36.— Hiaturile sintactice sînt şi ele evitate şi reduse la <> vocală. 1°. 2o. 3o. 4o, 5°. 6°. 7°. 8°.

a-a >» a ka al iăt.i > k-nl tău, ploiţ-îista, noru-t-aia, etci e (> ă) -a > a : d-astăz. d-asuprat etc. e ( > ă) - o > O, o: d-Odatâ, d-odaiă, etc. e ( >* 6) -u > u : p-unskaun ; d-un an. etc. etc. i-u > u : im-umbla... < îmi umbla i (> i) - u > u; ş-u" etc. u-â >* o ; băiat- o s/o, etc. <?-ar-a/>a/: firal...<fire-ar-al...

Vocale finale.

37.— [e], Precedat de /, /, iar în formele de plural şî’ de r, e final devine o şi ă: koajă, uşă, păpuşă, postată, frumu seţe, kovQar(c)ă, topQar(c)â, răznarfejâ, etc. e din articolul -le>i: potecili, oili, etc. 38.— [i]. După v, ă, j, fac, fad, duj, uj, urş, nepof, plural, i a dispărut după ce porumb', namen1 kartcf, etc.

ş, t, z şi r, i a dispărut: duc, sat,.' or, miinf, az, vez, etc. In formele de a muiat consoana precedentă : lup1, I articol devine î în aceleaşi con-

ETHNOS 61

ditii ca i medial. Forma atonă a pronumelui personal, pers. I, a pierdut pe *: să-m dai, să-m fad, etc. De asemenea /*>/. în le gături sintactice: t-a spus, f-a venit, etc. 39#_ [u] <art-zz/. în cuvintele urmate de un pronume po sesiv, a devenit z, rar i: bărbati-mio, sokrî-so, etc. De asemenea în legături sintactice ca: nî ti-i... 40.— [ă] în formele adverbiale a căzut: afar, în kas, etc. Acelaşi fonetism şi pentru unele forme verbale : aharg Paraşk'ivo, ad bani, etc.

i 1

* 41.— [î]. Un i ultra scurt, născut prin pronunţare explosivă, se aude la cuvintele terminate în consoană: kojt, nasf, batikt, prinzi, etc. Uneori se aude u in loc de î: mîlu, nasu, etc. Cînd acest sunet lipseşte, consoana e pronunţată explosiv sau muiată: astăz', muşi1, grajd1, deşt1, etc. Grafia semi-culţilor no tează şi ea acest fonetism: căndă, batikâ, fostă, etc.

Diftongi.

42.— [ga] ea >■ ia în pron. pers. a IlI-a sing. De asemenea -ca > ia mai des după consoanele 6, Q, n, mai rar în alte cazuri: diarşaf, 6{a < cea, (ftam, fâaba, niamuri, adineaori, dial şi deal, leuştian şi leuştean, dovliak şi dovhak, etc. ea>a după 6, (j, r, s, ş, ţ, z şi /: Garşaf, Gankă (< zi deam kă), sprindanâ, <)ană - după {j avem mai adesea ea > iadiraşă, Oporanka, sară, samă, — fonetism original —, şosa, şoşa, şa, şade, urzală, ojăjaskă, slujaskă, etc. - veak > vak, iar deanak (turc. canak) > Genak. 43.— [ta]. Foarte rar, şi numai în forme adjectivale deri vate din verbe, ara notat trecerea acestui diftong la ie: inkiriiete — fonetismul se explică prin asimilare —, tâief — prin analogie cu femeninul — , etc. In am mingiit-o, avem ia > i, i

44.— [ie] > /, mai rar ii, în formele verbului a ieşi > a işî: işti, isîş, işU etc. iişii, iişii, etc. Reducerea diftongului la vocala i se intîlneşte şi în forma atonă fi-mea < fiie-mca şi, mai rar, la imperfectul verbului a fi: ira, etc. (< iera). «2 ETHNOS

45.— [oa] >q in pidşre. ga > 9, o îa k<?te, tomnili {pi. dela toamnă), litfioni <; lujivane sşi în formele verbului a toarce >* a lorâga' şi a sknate >- a skotca oa !> va în ianuare şi mvară, dar şi ianoareţ moară. oa > no a : voala, finoare, brnoaskă, etc. 46.— [y ă] > n&, no >9 : doij.0, onO, roy<5, do no, plovo, ro*?, zîo, /om, etc. Grafia /om pentru /uflm am intîlnit-o de patru ori în • scrisul unui absolvent al. seminarului din Curtea-de-Argeş, iar .plouo, douo, la o absolventă a patru clase secundare. 47.— [au] > a în agust, fonetism normal. 48.— [oy] > ăv în birăv (ung. biro). 49.— [ăy] > 9 > »o : tat-so, fi-svo, etc. 50.— [oi] > di în apdi. 51.— Diftongii finali, desinenţe ale genitiv - dativului, sint reduşi la vocale : ei > ii > i sau ei >* ii > ii > î, iar ăi > î£>/: .ftam, lămbi, uşît kasi, mămikî, Loa^kî, Greoki, etc. T r i f t o n g i. 52. — [iey]. Pronumele iev > io. 53.— [iQa] > ie in filiere < fuioare prin asimilare. Fone tismul este destul de rar. Consoane.

» 54.— [b] +1, e > 6' b<j: 06'ie/e, 6'me, grăhjită, poru^bfji, etc. Palatalisare completă numai în nâmţjii, mai rar năfb> p, surda corespunzătoare : patik, lup — frecvente, mai ales, în sud —, paiantă, Opidat, pozînar, etc. b > m în mazmele — fie prin asimilare, fie prin analogie cu maramă. — Pentru bălbătaie avem şi vălvătaie. II.— b > v în livrăriie şi movilă = mobilă, b > d în dicikletă, fonetism rar. 55.— '[p]. este semi-palatalisat în aceleaşi condiţii cu b : 0-

ETHNOS 63

■;

p'inkâ. piiior, pk'ieor. slupk’i. Pk'eatra Neamţului. Pk'ileşli. etc.. n> b în lambă şi balton, forme generale. p > f în filosirii, fielostrii, prin analogie cu fiară — lanţuri,. de care se atîrnă tuciul cînd se fierbe mămăliga.

. t

56.— [d] > t în invalitu, (tetei, etc. şi în prutu (<prundu), Oltului, notat in Leleasca. d> z in gloz dă sare, dar şi glod.

;

'• '

II.— Din neologisme notăm : p’mdUită < apendicită şi arve^tist < adventist.

i i

57.— [t] > k în interjecţia U\k’e < uite. Pentru literarul „roşii*1 avem formele părlâtfele şi plaiQQele..

I j

II.— Notăm : andreu, a medika -medik'ez — prin analogie cu medic.

58.— [k]>^: gârneţ frâng, gabrioletă, prepeleag (<rut. prypryliaka). k urmat — în legături sintactice — de * sau e devine k' r fak’-e'i, tak'-\o, etc.

■

\ \ '

59.— [g] > v în vardişti, dar şi gardişti (sg. vardist). Sub influenţa iodului din cuvîntul următor, g din formele verbale este muiat: leţ)-\0, bOf}-\0, etc.

i i

60.— [m]. Urmat de I sau iod, m apare muiat: multâm'im,. lum!ii, m’ie, dum'itale, etc. m > n l-am notat mai rar, însă foarte des in vorbirea tatălui meu: sd-?i-ioy, dUnita le, ni[e. f

. ■

i i:

■

51#— [n]. Pentru rîndunikă am notat, în unele puncte ale anchetei — v. harta acestui cuvint — şi formele rîndurea şi rîndurikă. A doua se explică din prima, care este forma originară contaminată cu forma rîndunikă. Fonetismul apare numai la ceicare nau urmat cursurile primare. In Aluniş l-am notat numai, dela subiectul C. n>l, prin asimilare, în alimale, iar în a Qmeiifa < a ameninţa,, prin analogie cu melifă. II.— Din neologisme notăm: solitar<sanitar şi karcelare<kaneelare, mai rar.

:• ;

64 ETHNOS

62.— [l]>r; parările; în Timpeni l-am notat şi pentru infere(j < înţelegi şi să nu-r uit < să nu-1 uit. / > n ; gabrionetă. II. In neologisme / > r apare în kârindar, trebunar, prăvării. 65.— [r] a dispărut prin disimilare totală în adv. paikâ < parecă şi formele de ind. şi subj. prez. ale verbelor a Cere, a speria, etc. : cei, spei, etc. r > 7 in: murdal, a murdăli, pilostril, dar şi pirostrii, etc. r>n în zarzări şi zarzăne, fonetism notat numai în comu nele prin care trece „Drumul Oiiu. In Izvoru am notat acelaşi fonetism şi in viezune. II. Tratamente analoge, pentru r, avem şi în neologisme: kolitfent, riuoruer'i, gardilop, aotilerea şi sekton. 64.— Una din particularităţile fonetice interesante ale gra iului din jud. Olt este palatalizarea labio-dentalelor />s şi v^> z. Acum această particularitate este pe cale de dispariţie. Cunoscînd-o şi tinerii — în Izvoru, o copilă de II ani, Pirşaagă Filoftela, cls. a 4-a primară, reproduce forme palatalizate au zite dela bunica sa — palatalizarea acestor consoane n'am pu tut-o nota decît dela bătrîni şi mai ales bătrîne. Multe din ele însă, o evită, fiind luate în rîs de cele tinere. In Păroşi, o femee de 35-40 de ani, la întrebarea mea că, pe bătrineşte, cum ii zice Ia ciorbă (fiertură), spunea cu mare haz că să întreb pe „Roşulcaska", o bătrină, „care la fiertură nu-i zice fieriurât i£ zice sertură, şî la vierme nu-i zice vierme, ii zice zerme", iar în Izvoru, o bătrină de 65 ani — Floarea Sian Negrilă — era cer tată de nora sa şi imediat corijată cînd pronunţa forme palata

lizate. Totuşi palatalizarea aceasta este frecventă şi generală, intîlnind-o la toată seria cuvintelor cu f + z, e, u-hz, e, în nord* pe cînd în sud n'o întîlnim decît în formele verbului a fi. 65.— [f] > s: o si, să siiet sinkă < fiindcă, a serbe, siem<?o, serăstrQii, sika{, wsifje, etc. Formele apar numai la gene raţiile de peste 30 de ani şi în sud numai la herbul a fi. Forma fs apare rar: să fsiie, a fserbe; mai frecventă este

ETHNOS 65

: forma sf: sfi-suo, o s/i, să-sfi ştiut, etc. Forma generală insă, pentru nord desigur, iar pentru sud numai la verbul a fi, este I

cea cu s.

i :I

’

;! Ii ; i

■

Stadiul ti e aproape inexistent. Totuşi, l-am notat In Păroşi Leleasca, Valea Un gureni, Bălteni şi nu mai în formele verbu lui a h: a h'i, etc., destul de rar. In satul Olteni-Bărcăneşti am notat />• sk'. Fonetismul e adus din Dolj, de unde au venit şi locuitorii. Pentru neologisme am notat palatalizarea

lui f numai in sidea <. fidea, în vorbirea tatălui meu. f > p în potografiie, < fotografie, prin analogie cu poză.

! i

I ■

iii' ?

! :• i

66.— [v]. Ceea ce am spus despre f>s se poate spune şi de spre v>z. Notăm cîteva forme palatalizate: zită, zifăl, zerme, ziafă, ziif (verb), mozil\t etc. In afară de această formă am mai notat: vz, rar însă: vzin, vziforezt Vziorika (în Izvoru), etc., zg în Olteni-Bărcăneşti: zfjiarbâ, zfjermănos, etc. Palatalizarea lui v in sud n'am putut-o nota — exceptînd caşul specificat mai sus, din Olteni. False regresiuni: viestre = ziestre, vavistiuoasă = zavistioasă .’şi viiare=ziiare — ultima numai dela mama mea, Izvoru, Leleas ca şi Valea Ungureni, v iniţial căzut în vikkan > ikkan, ikleşug. •66 ETHNOS

v > b în brăbil, brabeţ, bolbură, kukubea (ultima formă 'notată în Timpeni). v > /: fo <fro <C vre-o, tilfu — mai rar — şi făgaş (ung. • vâgas). v > m în kukumea — notat în Timpeni. v intervocalic este sincopat: bioli, biolife. v final vocalizat în beţiv, befîte •< beţiv, beţivă. 67.— [s]>z în ovăz, plezne, bazma, zburat—dar şi sburat. — In şăţ •< şes, s >■ ca şi în spaţ <Z spas. — In şuşa <C şosea, s > ş prin asimilare. 68.— [z]. In formele de plural, z > j: duj, braj, &ru/i, &a• maraj, etc. Acelaşi fonetism în a jugrăvi < a zugrăvi şi fugrav. 69.— [ş] > <5 prin asimilare, în carâaf. ş > z în zmek'er. 70.— [ţ] > s prin asimilare, în sinsiia-sa < sfinfiia-sa. 71.*— [j]>ş: vrăşmaş. 72.— [h] > &; zafcdr (dar şi zarj, Rakova, etc. 73.— [c] > f în luţernă şi ţimen. 6 > în (JurOuvea. — In dovleji ca şi în my < nid — în frază numai: nij nu ştiv — avem d>/. Fonetismul acesta, ca şi <5> k' în dek'emvre, k'ipic < cupid, e rar. 74.— [g] > g' în g'enunk'e, g'enuik'i. fi > / în formele verbului a betegi > a beteji, dejete, jene « (ultimile două forme din Leleasca), Jena < Gena. — In deşt <Z deget, avem tfe > ş. 75.— [k']><7 în butfetar, fonetism rar. k' > f în fitănf, fonetism general. 76.— [tf] > 6' în ze&'e, zejfc'e, dar mai adesea zefoj zeiţje. (j > v în vizduri. — Pentru a tforsăi avem şi forma a (jorsăi. Consoane finale.

77.— Ia frază, consoanele finale şi chiar silabe întregi sînt

ETHNOS 67

dispărute : su fast, poa să meargă, a fos vorba (v. şi apocopa)In genere, cînd cuvîotul următor începe cu o consoană, prece dentul terminlndu-se tot printr'o consoană, consoana precedentă dispare: a fos vorba, to rumînu (art.), etc. Cuvintele izolate şi finale de frază, terminate prin consonantă, sînt pronunţate explosiv. Uneori, din causa acestei pronunţii, se naşte o vocală sumbră ultra-scurtă : /, rar u. m final a căzut în aku <C akum. Grupuri de consoane. 1. Grupuri iniţiale. 78.— [gr] > gl în Gligore, Gligă. 79.— [pl] >• pr în formele verbului a plivi > a privi. 80.— (sk'J >■ şk': şk'it, şk'itur], a şk'imba, a Şk'inova.

81.— [sf] > f: a se fii <Z a se sfii, a firşi} feşnik. sf>s: a se sii — rar — (*< a se sfii), sinsiia sa < sfinţija sa — ar putea fi vorba de palatalizarea lui f<sf—, sîniâ, sînt <sfintă, sfînt. 82.— [sl] >• skl în graiul bătrînilor, fonetism nolat rar. Tot la bătrîni şi tot rar, se aude skandale < sandale, sklab, sklabă.

83.— [sp] > p in formele verbului a prijini < a sprijini. 84.— [vr] > v> f: vo> fo.

i, ■

2. Grupuri mediale.

! 85.— 86.— 87.88.— odihni > a

. ■

[bs]>p/: supfwară. [dn] > n : vrenik, -d, vreniciie. [ft]>M în triklor. [hn]>A:nf n în formele derivate dela verbele a se se odikni şi a tihni > a tikni, a se odini, etc.

89.— [km], [kn] >mn în formele derivate dela a tokmi> a tomni, tomna < tokmai, etc., a domni < a dokni. 90.— [ks] > s: Alisandru, Lisandru, Lisandra. II. In neologisme avem ks>z, s: qzekuiă, izaminu (art.)f. izistă, ispre.

ii : 1 '*

68 ETHNOS

91.— [kş] > $ în formele derivate dela vetbul a mişora <Z a mikşora. 92.— [kt] > pt: Viptor, - oara, faptor. kt Z> ft: doftor, dofloriîe. kt > /; titori, aisitir. Acelaşi fonetism în neologismul proitat. 93.— [kţ] > ţ în formele derivate dela a fumkţioma > a funfiona: fun[iisomar, funfiie, etc. 94.— [it] > nt în formele pronumelui demonstrativ com puse cu - lalt, - ă: ăstalant, astălantâ, âelălant, alanter'x, etc. 95.— [mb], [mp], [mv] > n6, np, nv (nb), prin diferenţiere — m ia poziţie slabă pierzîndu-şi elementul labial— : sfabăta, po rumb, timp, noenvre, noenbre, inbrăka, inpârat, 6cnhă <C ziceam kâ, etc. Fonetismul apare şi în grafia semi-culţilor: schimbi, unblat, în scrisul unui absolvent a patru clase secundare. 96.— 97.— 98.— 99.— 100.— 101.— 102.— 103.— 104.— k'iia, etc. 105.—

[nd] > m : fimkă, urne, gimeskâ, etc. [nt] > md: Kostandim} -a. [pk] > fk în grifka. [pl] > pr în airopram, airupran, iropram. [pt] > kt: sektembre; -pt > /: percitor. [rb] > /: provei. [rh] > r Aranţjel. [rt]>/f: koveliur\ — analogie cu coviltir? [sk'] > şk'; ca şi grupul iniţial: Paraşk'iva, a deş[sţ] > pţ în neologismul a supfinea.

106.— [şk] > t în klofă; frecvent însă e fonetismul kloşkăr cu pluralul kloş6\, dar şi kloşi\. 107.— [st]. In puştii, să impuşce — şi celelalte forme ale acestui verb — avem fonetismul normal. şl > şc în unele forme ale verbului a şti: nu şcy..f ieşc, etc. 108.— [tk]>p&: fus dă lepkă şi porecla Pepkan < Petkan, notată în Aluniş.

ETHNOS 6£ 5

;

_ [tr]> t în parte din formele de subj., imperativ şi gerunziu ale verbului a intra: să inţi, să intă, infin, etc. HO.— [vn] > mn : pimnifă, isprămniâel, ibomnik, a rîmni. Hl#__ [str]>s/ şi s: irimesturi, dar mai adesea trime suri < trimestruri. 3. Grupuri finale.

112.— In deşd, notat o singură dată în chestionar, avem •o formă compromisă: deşt + defiet > deşt).

113.— Grupurile finale mp, nd, rm, pt, etc. >* m\ n‘, r, p\ etc.: yestim\ kiri, mergin\ jandar, op1 «opt), etc. Aceasta însă, numai în frază, rar izolat. In genere, grupurile finale pierd, 3n frază, rar izolat, ultima consoană.

! :

■

Accidente generale.

’ .

114.— Aspiraţia se întîlneşte rar: boar ori, helc-a, etc.

■

1 ;

115.— Proteza lui: a: a acere < a cere — analogie cu a acira ; a aura < a ura, aşa-i auraş, etc.; a ardika şi a aridika sau îrdika: poţ s-aridic mai repede...; alimonată, adă < dd.> a foarte adesea: -a-nkoa. g: âicca şi gaicea. m: munk’eaş < moş + unk'caş; m-am momorît, i-am momorît şi chiar l-a momorît. Formele se explică, primele exem ple, prin propagare consonantică, iar la ultimul prin analogie. s: a skobori, skorkoduş — notat în Valea Ungureni — , Sfranţa, sprefektură. îm, in: a înregula, a se înruina, inruinată, a se împlimba, inkolorat, -â, îndelikat, -ă, a se impănci, a invărga, etc. II. Dintre neologisme notăm: atistiment, mutomobil, şoroilan.

=;!i j

si1 i

; i H.. > i .

;

116.— Afereza lui: a: păi de « apoi de), ieroplan, iroplan, Lisandru. e: Lisaveta, a se nerva (analogie cu nerv).

70 ETHNOS

i: Onete « Ionete), Taliian <C Italian, î : a neka, nkga, nainte, neskă < ineskă < gîndesk kă. îm, în; a cerka, a se mulţî, a păîejăni, păiejânal, a kurka — rar — <a inkurka şi a se răi. d: a uce <C. a duce. g: îneskă <Z gîndesk kă. h: ambar, a se aimanala, arnik, îrdăn, îrtiie şi fWtfe, o/, ududoi, etc. /: numai în frază: înga, m : a obiliza şi omiliza. n : urmală <C normală (şcoala), s — vezi grupul iniţial sf, sp, etc. v: ikhan, a ikleni, ikleşug.* du : mneata mata, -le. di: mneafa <C dimineaţa. go : Gulesku < Gogulesku. iz : a goni <C a izgoni; pentru acest verb avem şi forma a zgorni. ne : nenea > nea : Nea Ii.ion, nea G'eorQe. zi: 6eakă} Ceankâ, ceamkă <C ziceam kă. 117.— A p o c o p a .— Truncherea sunetelor şi chiar silabelor finale, una din caracteristicele generale ale graiului popular, este destul de frecventă şi In Olt. Cînd am vorbit despre vocale, con soane şi grupuri consonantice finale, am relevat şi această prob lemă. A p o c o p a este frecventă în următoarele caşuri: lo. Indicarea gradelor de rudenie: ta-so, fra-mio, văr-mio, etc. Să se observe că formele sînt articulate: tatăl său, fratele meu, etc. 2o. Numirile populare ale sărbătorilor: Sînvăsîi, Sîmpietru, Sintiliîe, Sînmăriia, etc.—forme normale de altfel. 3o. In formarea numeralului cardinal dela zece in sus: un~şpe, dolşpe,... dooşuna, etc. 4o, In propozi{iunile eliptice: a"koa < dă înkoa, ios'kă <

ETHNOS 71

-f-r— i

iey zik kă, nU’Şce < nu ştiu ce, t*? &o/nau < ieşti bolnav, pQa sd...< poate să, îneskă < gindcsk kă, de-io < ce-i detei iey.. 118.— Elemente d e i c t i c e / Contrare fenomenului apocopei sînt alipirile de sunete sau chiar silabe la cuvintele prea uzate, spre a le da un suport fonetic mai puternic. Aceste adăogiri, numite „elemente deictice*, nu au nici o valoare semantică. Rolul lor este pur fonetic. Cele mai obişnuite elementedeictice sînt:

| J

' t

-a : akuma, adikăle'ca, aicea, a d/ia. -ca : nikăirea, — nikâierea —, akolea, -de: înkoace. • da, de, dea : aida, aide, aidşa <C hai. -le, ha : apâile, - ha, adikălele, - ha, etc. 4 -nea : apâinqa. -likă: fafâlikă. -ş, şa : aicişa, aiâeaşa, akuş, akuşa. -şik, -a : akuşikj akuşika. -şile, -ha : r-evaşile, -ha kiţvaşile, -ha. -tele, -ha : adikătele, -ha. 119.— Epentezalui: e: ie semene dă ploaie, iesele, — fonetisme rari. i: şiknalâ şi şikQală, — fonetisme întîlnite în nord şi la bătrine in deosebi, — Plevina, etc. ă: şâlăvari. k: skandale, sklab, etc. — fonetisme notate rar şi numai dela bătrîne. g: leguşhan—analogie cu legume — fonetism rar, pognojii, dar şi pomnojii. I: katolnik, mekalnik, mai des melkanik. r: merkanik, allruif < altoiţi, vargoane — rar — şi zerpelin. n : bolenlin — prin anticipaţie. 120. - Sincoparea lui: e: a răzma<. a rezema. In cuvintele articulate cu le>lit. după ce e>i a dispărut, mai ales cînd este precedat de r: ar borii, grangurii, timpurii, gşamurli, koverjli, maşinii, etc. Prece dat de r, acest i a dispărut aproape general. In celelalte caşurimai rar.

72 ETHNOS

h şi v intervocalici : paor > par, biol, etc. Uneori avem silabe întregi sincopate : jumate <C jumătate >* juma, domle, mînk — mai rar —, a se izvi < a se izvodi, dar şi forma normală este obişnuită. 121.— M etate za.— Diftongii consonantici ir<C.ri, ur<Z ru şi ui < lu apar în CirslQa, gurmaz, gulguş, fonetisme rare. / metatezat în miijok, sflekâ, polekră, a (se) polikri. In neologisme metateza apare des, transformind cuvintul, încît cu greu recunoşti forma originară. Iată cîteva exemple: akseţjerai, balneare, kămălarâ, ăerfitikat, a lâkrâma < reclama, mofidikat, a petrinde, priciptor, risipikâ, fraivan, valimie. B. PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE Substantivul. 122.— Forme de singular. 1°. Masculine. Balaur are şi forma balaure. — Dela femininul krumpenâ - krumpene, a vem forma masculină krumpen - krumpen’i — întrebuinţat mar mult la plural, cu un sens colectiv. Slugă, însoţit sau nu de adjectiv, este masculin numai cînd se raportă la o fiinţă masculină: am un slugă (era băiat) prost. Aceasta ne dovedeşte că ţăranul dă cuvîntului genul natural şi nu pe cel gramatical. Pentru sensul abstract: a™ să-m iau o slugă, se întrebuinţează forma feminină. — In vorbirea bătrînilor din nord, rar la tinerii fără şcoală, umăr păstrează vechea for mă neutră : umer, pl. umere. — Un mare număr de substantive masculine sînt formate cu sufixul -oi, din subst. feminine epigene: bibilikoi, litroi — sens pejorativ, melifoi, păsăroi, rînduroi, etc. 123.— 2°. Feminine. Dela masculinul lup avem Lupa — poreclă—, iar dela unk'i-unk'e (= tante). Durere} -z> durimi. — Au păstrat forma arhaică, în nord numai, substantivele nor şi sor: mi-e nor; am onor; am săfak o nor pă cinste; şedea la o sor, sor ku mă-sa; sor ku iei; ie sor ku... (elev cls. IV, lic. comerc. Slatina), etc. Expresiile norumea, soru-mea, etc. sînt obişnuite şi în sud. Dela pl. zale avem. forma de sg. zală. ETHNOS 73-

124— Formarea pluralului. 1«. Masculinele ter minate în r au — în graiul unor bătrîni - aceeaşi formă pen tru ambele numere: măgari, primari, pădurari, etc. Arareori am notat, pentru singular, forma primarin, sekretariv, etc. Cînd sub stantivul se termină în altă consoană iar marca de plural este -i, pluralul este indicat prin alterarea consoanei: lup', vulp', kîin, minzaf, munf, etc. După 6, 0, /, ş, ţ, z, j a dispărut: saâ, fa0, duj, uş, munf, braz (v. şi paragr. 37). Dela lapte avem pluralul lapţ, rar lăpţ; dela soare -sori, mestoakăn - meste6en\.

ii {

!| ! i;

! * ii ■

125.— 2o. Femininile, care în limba literară au ca desi nenţă a pluralului -e, în graiul din Olt au-j, dar şi-e: ceafă-ctfi, lakră-lăkri, pernă-perni, sukală - sukăli, pagubă - păgubi, extrase, poate, din formele articulate. Altele au -e, pentru -i: barbăbarbe, limbă - limbe, iarnă - ierne, dar şi bărbi, limbi, etc. Măsea are pluralul mesele, manta - mantăi, şa (<. şea) - şăi, sor - sore, butiie, pronunţat şi butş - buf, iesle - iesli şi ieslur\. 126.— 3°. Neutrele în r, ş, / formează pluralul în <?, ă — vezi şi vocale finale —: kovoară, topoare, răzoarfcjâ, păpuşă, braţă, etc. 127.— Majoritatea substantivelor neutre este caracterizată prin desinenţa -uri, desinenţă ce se dă tuturor substantivelor ne însufleţite. Dar -uri nare numai rolul de-a indica genul, rol ce-a rămas pe un plan secundar, ci şi de a indica colectivitatea (1). Cum pentru popor noţiunea de colectivitate echivalează cu mult, care la rigoare ar putea avea o limită, el a mers şi mai departe a dat desinenţei -uri puterea de-a indica neprecisul, mai mul tul decit mult, infinitul chiar. Numai ţinînd sama de această ca racteristică a terminaţiunii -uri, se poate explica coexistenţa du blelor plurale. Tot spre această constatare ne duce şi faptul că asemenea forme apar, în deosebi, în materialul adunat pe basa chestionarului.

(1). Clteva cuvinte despre Semnificafia desinenţei -uri in graiul din Jad. Olt, am publicat in rev. Preocupări literare, an. V (1940), p. 560.

74 ETHNOS

:: >

La unele substantive, desinenţa -uri era de aşteptat. Sem nificaţia de vag, neprecis, nu reiese clar din asemenea substan tive, Asupra lor nu insistăm, aceasta fiind forma lor normală. Semnificaţia de vag este însă evidentă la substantivele, care, pe lingă forma literară de plural, au, în graiul din Olt, încă o for mă, caracteristică prin -uri: basm, -e, -uri î brăcinar, -e, -uri; kălkîî, -uri; kirstaş, -uri; kot, -oate, -turi; /culme, -j, -uri; c<?arcaf, -uri; cerfitikat, -uri; k'imir, -uri; fier, -uri; fus, -uri ; jors/tf, -uri; licin, -uri; makat, -e, -uri; maidan, -e, -uri; obraz, -/, -uri; os, oase, osuri; o/iA:, -ce, -uri; par, -e. -uri; prî"z, -uri; şor/, -uri; spital, -uri *, su/, -uri î zăvelka, -6\, -duri î velinfâ, -e, -uri; vîlnik, -ce, -uri. După cum se poate vedea din urmărirea exemplelor, unele substantive au numai forma de plural în -uri. Mult mai pronunţată este semnificaţia specificată mai sus în forme ca : bolbotinuri, bumbakuri, daruri, iesluri, mînzături, muiereturi — avînd şi o nuanţă pejorativă — pometuri, pouesturi, pruneturi, semnuri. In pluralele formate dela substantivele colective, indicarea mai multului decît mult, nu mai are nevoe de-a fi subliniată: averuri, beruri (< bere), kîlfuri, dămînkăruri, inuri, nisipuri, ştimuri, zaruri. Menţionăm că forme interesante pentru evidenţierea afir mării noastre se găsesc şi în răspunsurile date la chestionar de subiectul A. 128.— Dualul se întîlneşte în expresii ca: o păreik'e dă boi, - dă disatf, - dă kase, etc. 129.— Declinarea. 1°. Rerje > refa trece din grupa masculină a declinării a III-a, în aceeaşi grupă, declinarea a Il-a. Trecerea s'a făcut pornindu-se dela forma de genetiv - da tiv : lu recile > lu reQu (prin asimilare şi analogie) şi apoi forma refjii pentru nominativ. 130.— 2°. Genetiv - dativul. Relevăm formele cu prepo ziţia : a. la: moşiia asta iera la doi băiet; dă apă la vaci, etc. b. dă < de: fofeze dă virtelnifă = fofezele vîrtelniţcî, etc. Genetiv-dativul numelor proprii se formează cu lui sau lu: .pădurea lu Dumitresku; păru lu Skarlat; etc. Se întîlnesc, dar îmai rar, şi forme derivate prin flexionare : Predij Mirii, GeneETHNOS 75

w- ;

:■

: i

j ! :

:■

■

li i

tiv-dativul cu lui, lu este foarte frecvent şi la substantivele co mune : lu tatăl iei; i-a dai şl lu Rusu şî lu Bulgaru ; t-a spus lu dudele (v. texte). Uneori întîlnim şi forme compromise.: să i-odai lu (aţi Lini, etc. Substantivele în -a, (nearticulat -â) precedat de k sau sr fac genetiv - dativul în î ( <C ăi, ei) : maiki, Voikî, Anikî rar, în loc de -kî se aude -k'i—, Leankî, Ilinki, taikt, kasî. Flexiunea de genetiv - dativ, ei > ii !> i : stikla lămbi; a kani, a oglindi — mai des oglinzi şi oglinzi—etc. In caşurile enumărate la capitolul vocalelor (p. 56 ), acest i > i: broaskauşi; apa Vezi; stîlpu porfî, etc. 131.— Acuzativul. Uneori substantivul ce şade în acuza tiv este articulat: ie noaptea şî nu vede. Interesant acuzativul redat prin foima genetiv - dativului l ştiu pă morţi. — Dintre acuzativele cu prepoziţie amintim acuza tivul cu: la: melif la in; dă: m-a luat dă mint (= mi-a luat min ţile) ; pă <C pe apare mai des cu valoarea de prin = „par": am trimes pţ maşina (cursă); i-am dat (= trimis) o skrisoare pă Oeorffe. 132.— Vocativul. Numele proprii feminine au vocativul în ă: Iuoană, Radă, Măriwară. Se întîlneşte însă, la parte din sub stantivele acestea, şi vocativul în o: Riţo, Măriio, etc.

■

133.— Articolul. Enclitic. Articolul -/ nu se aude niciodată: lupu, gîndu, omu, etc. La plural, articolul -j sa contras cu i precedent şi sa redus, în anumite caşuri (v. paragra ful 20) la î: oameni, saci, fra\î, kokoşî, obraji, etc. Articolul -le >■ -li: kasili, kobilili, oili, etc.

!• I ,i

. .

134. Proclitic. ce/> o/, 6ea^>a. In expresiile tip: satu dă dala deal, articolul proclitic este exprimat prin prepoziţia

dă < de.

Adjectivul. f

' i!

li;

135.— Beţiv are şi forma befiu, rar însă, iar pentru femi nin befîie. Adjectivul uşor are femininul plural uşure, iar cînd 76 ETHNOS

nu-i precedat de substantiv, forma de plural este invariabilă: uşurl: iele sînt mai uşuri. , Pronumele.

136.— Personal. Notăm formele: io, iei, ia, îm, m, (t şi chiar f. Celelalte sînt cele obişnuite. Forma atonă le, rar i, pers. a III-a, se întrebuinţează foarte des în urma verbului în deosebi la perfectul compus şi în propoziţiunile eliptice: să fi vîndutu-le ; am făkutu-le pi6ere dă nonă snop1; am spusu-le şî lor; am datu-le kit o măr; am spusu-i. Adesea se întrebuin ţează şi forma pleonastică : le-am dusu-le ; i-am spusu-i, etc. 137.— Demonstrativ. Masculine: ala, ăla, aia, â(af ăştia, aşiia, âilanţ, etc. Forma ist se întîlneşte în formele ad verbiale iestimp, iestan.— Feminine : aia, asta, ă!ca, astea, ăstea, 138.— In propoziţiunea: iera un notar Teişanu şî ăsta iera kam surd, ăsta are valoare de pronume relativ. Numeralul.

139.— Numeralul cardinal dela 10 pînă la 19 inclusiv se formează din şpe precedat de numărul respectiv: unşpe, doişpe, etc. Dela 20-99 este format din numerile care indică rangul ze cilor şi unităţilor, legate prin şi: dooşuna, dooşdoi, treişunu, etc.f exceptînd cincizecişiunu, cincizecişinouă, care au foima: ainzeşunu, etc. 140.— Ce are, uneori, valoare de numeral distributiv: să afle ce dă feti; ce ( = kite) vite, ce ( = kite) binale.

Verbul.

141.— Şi-au schimbat conjugarea verbele: a roi (conj. IV). >a roia (conj. I); a kurrje şi a (se) skurţje (conj. IV) > a kura şi a (se) skura (conj. I). Verbul a (se) împăka este de conjuga rea a patra: a (se) mpăcui. Dela conjugarea a III-a au trecut la a Il-a verbele: a duce> a ucea, a face> a jăcea, a toartei ETHNOS 77

<1 tor6ca, a skoate > a skotca, prin deplasarea accentului pe uliima silabă. 142.— Verbele a speria, a termena, a zgii, a bănui şi a da au şi forma reflexivă : a se speria, a se termena, a se zgii, <z se bănui—aşa mă bănui = aşa cred eu, aşa bănui,-a se da. — A ride apare numai ca reflexiv: a se rîde.

■

! ;1 !

■:

143.— Prezentul indicativului şi conjuncti vului. 1°. Se conjugă fără sufixul -esk, verbele a potoli şi găzdui: potol, potoli, potole, etc.; găzdui, găzduie, etc. In schimb a dăspărţî este conjugat cu sufix: dâspărfâsk, dăspărţăşti, etc. 144.— 2°. In conjugarea verbului a roi > a roia, -esk este înlocuit cu -ez, sufixul conjugării intîia. Cu sufixul -ez se con jugă şi verbele: a expira > a ispira, a termena, a observa şi a (se) preda: fi să ispir cază, îi termencază, să se termeneze; observez, să să predeze, etc. — Fără -ez se conjugă verbul a să ra : săr, sări, sară, etc.

!! j

145.— 3°. Prezentul verbelor a căror formă originară, pen tru persoana a I*a sg. se termină în -d au -z, iar cele în */, au -/» prin analogie cu pers. a H-a sg.: auz, krez, şşz, tunz, văz, simţ, skof, trimet, elc* Acelaşi -z sau -f apare şi la pers. a IlI-a sg., modul conjunctiv: să auzâ, să krează, sa şază, să sîmfă, să skQafă, etc.

4°. Prezentul verbului a putea', pod, pof, poate; pers. a IlI-a sg. conj,: să poafă.

î!

I 1

. ft'i

ii ] ii

1 i fiii

il ! i I

146.— 5°. Tot prin analogie cu pers. a Il-a se explică şi formele verbelor: a pune, a mină, a mîn$a ( = a se adăposti, a găzdui): pui, pui} pune (-să puie); mii, mîi, mină (-să mîie), mînăm, minaf, mină (-să mîie); mii, mii, mine (-să mîie), minem, mîneţ, mîn (-sa mîie). 147.— 6°. In formele de prezent ale verbelor a cere, a durea, a pieri, a sări şi a (se) speria, r a fost complet disimilat: tei, 6ei, ăere — şi 6en (să ceu), prin analogie cu dau, ian, etc. — f -să 6e(e); să (mă) dşaie, să te doaie, să-l doaie; piei, piei, piere (-să pieie); sai, sai, sare (•să saie); (mă) spei, (/e) spei, <sfl) spere — şi speriie (-să (sd) speie).

78 ETHNOS

148.— 7°. Verbele a făcea, a torcea, skotea, trecînd la con jugarea a Il-a, au formele prezentului conform acestei conjugări. 8°. Dela a (se) la: [mă) lan, (te) lai, (sâ) lă, (ne) lăm, (vă) laţ, (sa) lă. 149.— 9°. In expresia: nu-i ie (m-ie) dă broadă = nu i se brodeşte, prezentul este redat prin perifrază. 150.— Perfectul simplu este timpul cel mai frec vent. Niciodată însă, nu se raportă la acţiuni îndepărtate. For mele de perfect simplu ale verbului a fi: fusăi, fusăş, fu — far fusă —, fusărăm, fusărăţ, fură.— Dela a da : detei, deteş, dete, deterăm, deterăţ, deteră. — Dela a înţelege: înţelegui, -uş, -u, etc., notate în comunile din nord şi destul de rar. 151.— Mai mult ca perfectul se întrebuinţează rar. Apare mai des redat prin perifrază : participiul verbului a fi Hfie participiul, fie gerunziul verbului de conjugat: zidea k-a fos văzut ban akolo; ...am fos kăzuţ prizonieri; a fost avîn; a fost dînd (vezi texte). 152.— Viitorul. Formele auxiliarului sînt: oi, oi — rar oi —, o, om, of, or. — Pentru redarea viitorului se întrebuinţează mai des forma compusă din auxiliar şi conjuctivul verbului: o să mii, o să vin, etc. — Pentru a se la, avem şi un viitor apro piat exprimat prin prezent: mă lan dă sară. — Viitorul se mai exprimă prin conjunctiv: kîn să dăsprimăvărează începe aratu ' (= cînd se va-), şi chiar prin infinitiv: pîn-a măsura = pînă vei măsura, pîn-a veni = pînă va veni, etc. 153.— Imperativul. Notăm: (sa) taie, skriiafi-l, lăiete. Formele de imperativ sînt, adese, trunchiate: fă = să faci, păza, etc. Conjunctivul serveşte des pentru redarea imperativu lui : să te-uc, să viie, etc. 154.— Infinitivul, forma scurtă, înlocueşte conjunc tivul : începurăm a veni ku pîrgă, etc. Mai des apare, cu valoare de subjonctiv, precedat de prepoziţia de: ie greu dă s-a ha o maşină; sunt nevoit de-a termina (scris de un absolvent a patru clase secundare), etc.

155.— Gerunziul. In formele de gerunziu, n intervocalic a dispărut: fiind, viindf etc. ETHNOS 79

156.— Participiul trecut dela a înţelege e înfele— gut. — Acest participiu este, uneori, substantivizat: karc-aveţ obi6e\u ku lăutu ăst-al vostru; mănînkă din vrutu lui.

Adverbul.

157.— Notăm adverbele: dindăsarâ, deanderetili, grămadă (stătui o grămadă), groază, iestimp, iestan, pădârîn ( = pretutin deni), plointe (reproduce un participiu latin (1), notat în sud, (la 1 iu peni), taman = tocmai. — N\am corespunde francezului | rien*1" şi se întrebuinţează pentru a evidenţia caracterul negativ al propoziţiunii: nam n\am.

I ;

I! Ji

Prepoziţia.

iiMlii

158.— Frecventă întrebuinţarea lui de > dd in sens final :, aine d<? păstrare; kăuş dă băut apă; etc. In aceste caşuri, de= pentru. De aci forme compromise ca : kăuş pentru dă băut apă. — Pă <.pe = din : nu s’a luat pă dragoste; pă = peste : ş-a /yat-Q-aşa pă kîmp. — Dăla = din vremea ; ziăe kă sa/y-ar ekzisfa dăla Mirloa.

! ij'

Interjecţia.

fii

159.— Dintre interjecţii notăm: aba, oi, aide, a[dem, ai de/, bă, mă, bre, b[a, fa, na, dckâ, e\şî, ţuguţu, âtfea, gâieşa (pentru porci), uş, ni, udir, kuţu, ă[s, pis, bir. — Interjecţiile care folosesc la alungarea sau chemarea animalelor şi în deosebi: ai», a[de, aidem şi aide/, au sens de verbe imperative.

C). PARTICULARITĂŢI SINTACTICE

! Ij

:: ■

' ! i

3 i .

;

Pentru a avea o privire de ansamblu asupra faptelor de limbă relevate, am amintit la capitolul consacrat morfologiei şi fapte sintactice strîns legate de primele şi care puteau fi tratate,

(1). Vezi: Al. Graur, Cronica lingulsllcă. Expresii militare şi ciuile* în Viaţa Romtneoscâ, an. XXXII (1940), nr. 3, p. 112.

80 ETHNOS

tot atit de bine şi la acel capitol, incit acum nu vom avea decit foarte puţin de spus. 160.—* Desacordul este o caracteristică generală, obişnuită şi semi-culţilor, a graiului din Olt: dakă ie dci; maî kuminlv-ai mei; unii a venit; apele kurd, etc. Deci: desacord între subiect şi predicat, desacord între substantiv sau pronume şi adjectiv, desacord între auxiliar şi participiu. 161.— Propoziţiunile potenţiale sînt construite cu c fi i o fi Mitroi; O fi venit, etc. Conjuncţiile kă şi dă servesc pentru formarea finalelor : să puie ovâs kă să kată; skrii-o kă ie frumoasă; o lăsăm dă să kQave sămînfa; o băgăm dă să topeşte. D). FORMAREA CUVINTELOR

162.— Relevăm, mai întii, cîteva verbe formate din sub stantive : a kăpi(î <C kăpi{â- (vezi rus. copihj. = accumuler, amasser = a face finul căpiţe şi chiar copită); a împleteri <C pleteri= a îngrădi, a împleti un gard cu pleteri; a învarga < vargă = a ţese în colori, în vărgi; a se măiori *< matur; a se obida <C obidă = a. se supăra; a sivi <Csiv - vezi bulg. sivejq (siveio) = a> deveni siv, a cărunţi. 163.— Prefixe: bo : bobilkă = oală scundă şi largă ; dăs < des : a dăskloâi, a să dăsvăra. 164. — Sufixe: -an : bâietan, bîltan, = gîldău, ţâpălan = om dela deal şi om de nimic ; -ar : tutunar; -ărije : vităriie = vite multe şi locul unde pasc aceste vite ; -aş : pozăroş; -ăv.t: pisălăis ; -kă: ruskă, /opălankă; -casă: învăţătoreasă ; -ikă: tâlikă, fîrikâ, bukăturikă, ulcikâ; -işte : semenişie; -oakă: gildoakă; - oară: kopicoară; -oc: glugoc; -şoare: deştişoare; -şorej: mikşoni. Desigur că prefixele şi, în deosebi, sufixele sînt mult mai numeroase. Am ţinut să relevăm numai pe cele mai puţin obiş nuite şi formele mai rare. CHESTIONARUL Chestionarul folosit pentru cercetarea graiului din Olt este compus din 206 cuvinte obişnuite, adaptate condiţiilor locale şi ETHNOS 81

m :

I fc i i

din aproape 40 de neologisme mai frecvente. Majoritatea cuvin telor obişnuite sînt cele întrebuinţate de d. D. Şandru llj, m anchetele sale. La aceste am adăogat cîteva cuvinte privitoare la ţuicărit şi ţesătorie. Interogarea s’a făcut indirect; subiectul n a fost izolat, ci lăsat in mediul său. Cînd răspunsul mi s a părut nesigur, nu l-am notat. Ezitările subiectului le-am indicat prin puncte de suspensie.

A). PERSOANE INTEROGATE

I. (A).— Mărivoara Fiilip din comunaAluniş, 17 ani; pă rinţi şi bunici din aceeaşi localitate; nu ştie carte ; n’a ieşit din comună.

:i i

2. (B).— hion Tomesku, Aluniş, 28 ani, părinţi, bunici şi soţie din aceeaşi localitate; ştie să scrie şi să* citească şi a ur mat 5 clase primare; a stat 5 ani în Bucureşti (1927-1932), — 3 ani ca vînzător de ziare, iar 2 ani ca militar.' Se ocupă cu marchidăriea şi umblă prin j’ud. Romanaţi şi sudul Vîlcei. Acum, în timpul concentrării, a fost şi prin Transilvania (j‘ud. Sibiu) şi jud. Brăila.

; '! ;.

3. (C).— Negulina Marin Manca, Aluniş, 86 ani; născută din părinţi originari din Aluniş; nu ştie carte; a fost .la vale, la secere, pîn Lisăndriie, Karakâl, Ruşi dă Vede "şi „la Drăgăşani" la cules de vie.

■

■'

4. (D).— Ko"standin Udup, Izvoru, 17 ani, 7 clase prima re, părinţi şi bunici din localitate; a fost cu poşircă „la vale" pină la Corbu (45 km.) şi Valea Mate (50 km.). 5. (E).— Kosta"dina &cor(le Tonesku, Izvoru, 47 ani, nu cunoaşte carte, părinţi din localitate, bărbatul din GărdineştiArgeş (est 10-15 km.); deplasări numai în Piteşti, cite o zi, două. 6. (F).— hmna Zoană, Valea Ungureni, 72 ani, nu ştie carte, părinţi şi bărbat din localitate; a stat—la mătură — în

iii

(1). Ţinem să aducem şi pe această cale mulţumiri d-lui prof. Al. Ro se 11 i şi d-lui asistent D. Şandru pentru sfaturile date In decursul an chetei.

•I

82 ETHNOS

: Bucureşti 3 luni (1930); pentru muncă, în timpul verii, a fost prin Ciulniţa (Ialomiţa), Ruşi dă Vede, Lisăndriie, Konţăşti (Te leorman). 7. (G).— Iij.on Lufu, Valea Ungureni. 50 ani, părinţi ori ginari din localitate, iar soţia din Gura Boului (3 km. spre sudest); nu cunoaşte carte ; in timpul răsboiului a fost prizonier în Bulgaria şi apoi, cu trupele de ocupaţie în Ungaria *, în timpul verii s'a dus pînă de curînd „la vale“ pentru muncă, prin ju• deţele Olt, Vlaşca şi Ialomiţa. 8. (H).— Kâlina Stoika, Bălteni, 20 ani, părinţi din locali tate, iar soţul din Zorleasca (sud-vest 5 km.); ştie carte — 4 clase primare ; deplasări numai în zilele de tîrg, joia, la Slatina, însă nu în fiecare săptămînă. 9 (I).— Kişin Mălkan, Bălteni, 53 ani, părinţi din locali tate, ştie carte — 3 clase primare. S'a ocupat cu geambăşia (ne gustor de vite) şi a ajuns pînă la Craiova, Bucureşti, Constanţa şi judeţul Roman. 10. (J)— Mările Dumitru Cauşo.sku, Leleasca, 66 ani, pă rinţi din Simbureşti (nord 1 km.), nu ştie carte; a fost la Cra iova timp de trei zile (1930), şi rar cite o zi-două pe la Slatina. 11. (K).— Simionesku (hortfe, Leleasca, 17 ani, tată-său din localitate, iar mama din Poboru (sud 8 km.), ştie carte — 5 clase primare a fost 3 luni la Paşcani (Moldova) ca băiat de pră vălie. 12. (L).— Marin Krâcun, Rădeşti, 40 ani, părinţi originari din localitate, ştie carte — 2 clase primare, n’a făcut armata; a fost 1 lună prin Bucureşti şi 3 luni în Constanta.

B). RĂSPUNSURILE LA CHESTIONAR 1. Cap, „tete".— 1: kaP (pl. doi,... doyo kapete); — 2, 3, 4 : kap (pl. kapete); — 5, 11: kap ; — 6, 7, 9, 10, 12: kap; — 8 kapu (art.); — 3: kapuri. 2. Creştetul capului, „tete, chevet". — 1: kreşteli kapului; — 2, 4, 11: kreştet; —3: kreştetu kapului; —6: kreştetu... al

ETHN0S 83

9: kapului; _7f 10: kreştetu (art.); — 8: muoalili kapului; kreştet* ; — 12: krcştcti. 3. Mătreaţă, „pellicule". —1: mn... trgaţă ; —2, 3, 4, 7r.. 8, 10: mătreaţă; — 4 : metreaţă ; — 5 : pleşteve ; — 6 : plesne ;, — 10 : metrice ; — 12 : koj'î; — 3 : metreaţă ; plesne.

' ■

4. Păduche, „pou*1. — 1, 3 : pâduike (pl. păduik'i); — 2: piăduk'e (pl. pîâduik'i); —4, 12: pîăduik'e ; - 5: păduik'e ; — 6,. 10: păduik'; —7: pîduik'e; —8, 10, 11, piduik'i-

5. A se la, „se laver la tete". — 1 : m-am lăut; — 2, 4, 5, 6: te lai; — 3: mă lay ; — 7 : te kurâţăşti; — 8 : ne spălăm pă kap*; — 9 : s-a lăut; — 10: dă® ku apă siartă ; — 11: baie;. — 12: să kurâţeşte.

! !

6. Ochiu, „oeil“. —1, 2, 5: yoik" ; —3, 4: yoik'; — 6: oik'; 7, 8, 9, 12 : yoik'i; — 10 : luminili oik'ilor ; — 11: oik'i-

i |

7. Geană, „cil". — 2, 4, 5: geană (pl. gene); — 3, 6, 8, 9, 11 : gene (pl.); —8: genili (pl. art.); — 10: jene, jenili (art.) ; — 12: geana (art.). • 8. Sprinceana, „sourcil*. — 1 : s'princeana yoik'ului; — 2, 3, 4: sprinceană (pl. sprincene); — 6: sprincene ; — 7, 8, 9, 11 : sprîncene ; — 10, 12 : sprincenili. ! ! 9. Nas,,, nez". — 1 : nas« (pl. art.: nasurli); —2, 11 : nasî (pl. nasuri); — 3, 5, 7» 8, 9 : nasu (art.); — 6 : naşi; — 10 : nasu. —12: n*as.

10. Obraz, „visage". — 1 : obrazu (art.), (pl. obraj); — 2: obraz (pl. obraji); —3, 6, 12: «obraz (pl. obraji); - 4: «obraz (pl. obrazuri); —5, 7, 9, 10, 11: obraz (pl. obraji); — 8: yobraz*.

. , i

• ! .

11. Limbă, „langue". — 1, 3, 6, 11: limbă ; — 2 : limbă (pl. limb'); — 4: limba (art.), (pl. limbe); — 5, 7, 8, 9, 10, 12 : lim ba (art.). 12. Gingie, „gencive". — 3 : gingeili; — 4 : gingiie ; — 5 !• gingija (art.); —6, 11, gingi (pl.); —7, 8,9, 10: gingiili; — 12

ftingije. 84 ETHN’OS

■;

13. Cerul gurii, „palate". — 4, 2, 7, 9, 10, 11 : ceru guri; — 3, 5, 6, 8, 12 : ceriu guri. 14. Barbă, „barbe". -• 1, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 12: barba (art.), (pi. baTbe); — 2 : barbă (pl. bărbi) î — 6, 11: barbă ; - 9 : bărbiia (art.); — 9 : Barba ie kare kreşte. 15 Urechea, „oreille". — 1 : ureik'ea (art. ; pl. ureik'i ; —2, 3 : ureik'e (pl. ureik'); — 5, 6, 7, 11: ureik'e ; — 8 : ureik'ili; — 10 : ureik'ca ; — 12 : ureik'i. 16. Ceafă, „nuque". —1 : ceafa (art.; pl. ceafe); —2: ceafa (pl. cefi); — 3 : gurmazu (art.); — 4, 5, 6, 10, 12 : ceafa (art.); — 7, 8, 9, 11: ceafă ; — 6: Gurmazu gitului, pă bătrîneşte. Da aku zicem ka-ăştca tineri. 17. Umăr, „6paule". — 1, 2, 4: umăr" (pl. umere); —3, 9, 10, 11: umăr (pl. umeri); —5: umăr (pl. umere); —6: umar (pl. umeri); —7: umeri (art. pl.); —8: umeri (pl.); —12: umere (pl.). 18. Mină, .main". —1, 3, 11 : mină (pl. miinj); —2, 4, 5, 6, 9, 10: mină (pl. miin); —7, 8 : mîinili (pl. art.); —12; mîin» (pl.). 19). Deget, „doigt“. —1 : deştu (art.; pl. deşte); — 2, 4: deştf (pl. deşte); — 3 : deşii (pl. deşte); — 5, 10, 12 : deşte (pl.); — 6 : deş£ ; — 7, 8 : de&ete (pl.); — 9 : deştul (art.); — 11; dejet (pl. dejete). 20. Cot, „coude". —1, 2, 11: kot (pl. koluri); — 3, 12: kyot (pl. kuoturi) ; — 4 : kyot (pl. kyote); — 5 : kot (pl. kpte); — 6, 7 : kyot; — 8 : kotili (pl.); — 9 : kotu (art ; pl. koate); — 10: kot (pl. kotele). 21. Subsuoară, „aisselle*4. —1: supţiyQară (pl. a. supţiyoare; b. supţîyori); — 2: slupţîyoară (pl. siypţiori); — 3: sipţîyoară ; —4: subţîyoară; —5, 6, 7, 8,9, 11, 12: supţîyoară; — 10: suPţîori). 22. Pintece, „veatre“. — 1, 2: burtă (pl. buri); —3, 10: iinima ; — 4 : buttă (pl. burte) ; — 5, 7, 8, 11 : burta (art.): — 6, 9 : stomaku (art.); — 12 : a. burtă ; b. iinimă ; — 3 : burta; păi tot akolo ie şi burta şi iinima. — 6: mă doare la iinimă.

ETHNOS 85 6

■

23. Inimă, „coeur". — 1. 6, 10, 12: sufletu (art.); — 2; inima (pl. inimi); — 5 : splina (art.); — 7, 9 : iimma. 24. Picior, „pied". —1,2: p'icoru (art.), (pl. p'icoare): —3: piicor (pl. piicere); —4: pk'icor (pl. pk'icgare); — 5, 6 : pk'icor (pl. pk'icgre); — 7 : picoru (art.); — 8, 10 : piicerli; — 9 : picoarili (pl. art.); — 11 = piicor ; — 12 : piicere ; — 10 : aku le zice picQarili.

r. f

25. Genunchi, „genou". — 1, 2: genuini (pl. genuik'uri); — 3 : genuik'i (pl. genuik'e); — 4 : genuik'ul (art.; pl. genuik'e ) ; — 5, 7 : genuik'e ; — 6, 12 : genuik'e ; — 8, 9 : genunk'i; — 10, 11 : genunk'e. 26. Talpa, „plante du pied". — 1 : talpă (pl. talpe); — 2, 4, 5: talpă (pl. tălp'); — 3: talpa (art. ; pl. tălpi); — 6, 7, 9, 12: talpă; — 8, 10: tălp'ili (art. pl.); —11 : labă.

27. Vină, „veine". — 1, 3: vină (pl. vinili); — 2 : vină (pl. v'ine); — 4 : vină (pl. viine); — 5, 11 : vine ; — 6, 7, 9, 12: viinili; — 8: v‘inili; — 10: vinele. 28. Os, „os". —1, 11 : os (pl. oase); —2, 3, 4, 5, 7, 10, 12: yos (pl. yţ?ase); —8: yoasili (pl. art.); —9: yosu (art.). 29. Tată vitreg, „beau-pere". — 1 : tată vitrik; —2: tată viitregi; — 3, 6, 8 : tată viitregi; — 7, 9 : tată d-al doilea ; — 10: tată zitreg; —11: tată v’itreg; — 12: vitreg. 30. Bunic, -â, „grand-pere, -mereu. — 1 : tătuţu bătrîn ; mămiţa bătrînă; — 2, 3, 6, 7, 8, 10: bătrîn, bâtrînă ; — 5 : tata bătrînu (art.); raă-sa bătrină ; — 9 : tată mare ; mamă mare; — 11, 12: tata bătrîn; mama bătrînă. 31. Fiu, „fils". —1: fii..., fii-syd; —2, 8, 9, 19: fecor (pl. fecori); —3: băiat (pl. băieţ); —4, 6, 7, 11, 12: fiiu ; -5: fsi-mio. 32. Fiică, „fille", — 1: fie-sa; — 2, 8, 11 : fikă (pl. fiice); — 3, 6, 9, 10: fată ; — 5: fsj-mca; — 7 : fsikă. 33. Copil, Menfant“. - 1, 3, 5, 6, 10, 11: kop'il (pl. kopiii); —2: prunk (pl. prunci);—4, 7, 8,9, 12: kgopil.

34. Sorfl, „soeur1'. — 1, 2, 4, 5: soră (pl. surori); —3, 6: sor; — 7, 8, 9,12: soră ; — 10: sor (pl. sore); 11 : sor* ; — 10: ■dak-aş avea o fată, ar si sor ku iei.

86 ETHN0S

35. Mătuşe, „tante‘\ —1, 2, 3, 5, 6, 7 : unk'e ; —8: mîtuşe ; — 9 : tuşă ; — 10 : unk'e-mca ; — 12 : tuşă (art.). 36. Noră, „belle fille*. —lf 2, 5, 12: noră (pi. nurori); — 3, 6, 10 : nor ; — 4, 8 : n‘oră ; — 7 : nyoră ; — 9 : noră ; — 11: noru-mea. 37. Ginere, „gendre". — 4 - 12 : ginere.

-1,2, 3 : — ginere (pl. gineri);

38. Nunta, „noce". — 1 ; nu°ta (art.; pl. nunţ); —3: nun tă (pl. nunte); —2, 4-12: nuntă. 39. Naş, naşă, „parrain, marraine". — 1 : nunu, nuna (art.); — 2 : naş (sg. şi pl.); naşă (pl. naşe) î — 3 : naş, naşe ; — 4 : naş, naşe(sg.)— 5, 6 : naş, naşa (art.); — 7, 8, 12 : naşu (art.), naşa (art.); — 9 : naşi; — 10 : nun ; — 11 : naş. 40. Fin, „filleul". — 1, 2, 4, 6, 12: fiin (pl. fi-n); —3, 5: fsin ; — 7: finu (art.) ; — 8, 9, 11 : fiini (pl.); — 10: fiine (vo cativ). 41. Mire, mireasă, „mărie, mari£e“. —1, 4, 8, 12: ginerii (art); mireasa (art.); —2, 3, 5, 6, 7, 10, 12; ginere, miircasă ; — 9 : mire ; mireasă. 42. Gemeni, (copii), „jumeaux*'. —1, 2, 6, 7, 10: gemen; — 3, 5, 8, 9, 11, 12: gemeni; —4: g'emeni. 43. Bărbat, „mâle, homme‘\ — 1 : bărbalî-so ; — 2-5; 6, 7, 10, 12 : bărbat (pl. bărbaţ); —6, 8: rumîn; —9, 11 : soţ. 44. Nevastă, „epouse". — 1, 2, 8, 9, 10, 12: nevastă (pl. neveste); —3, 4 : muiere ; — 5 : neviastă ; — 6 : femeie ; — 7, 11 : soţîie. 45. Cămaşă, „chemise“. —1: kămaşe (pl. kămăşuri); —2: kămaşă (pl. kămăşi); — 3, 6, 11: kămăşă (pl. kămâşi); — 4: kămăşc (pl. kămăş); —5, 7, 8, 9, 12: kâmăşă; —10: kămaşe. 46. Brâcinar, „courrole â serrer le pantalon". — 1: gumilastru; 2: brăcinar (pl. brăcinaruri); — 3, 5,6, 10: brăcinari; — 7 : nasturi; — 8: băieri; — 9: kolan; — 11: brăcinar; — 12:

brăcinare (pl.).

ETHN0S 87

47. Haină, „vetement". — 1 : jorsiy (pi- jorsiuri); — 2, 4^ 10: flanel (pl. flanele); — 3 : jiletc ; —5: flaniel; —6: şubă;. — 7, 9: aină ; —8: zăbun ; —11, 12: haină; —1, 3, 6: fla nel ; — 9 : kîn aveam dă dimiie, aia i să spunea gurluk*. O fată de 20 de ani, Aluniş: io am auzit pă Jandaru (porecla unui lo cuitor) zikindu-i ilik". i

48. Manta, „manteau**. — 1 : manta (pl. man..., mantauii); — 2, 8, 12 : balton (pl. baltgane); —3, 7, 10 : kortel; — 4 : zeik'e ; — 5 : zeige ; — 6 : zeik'; — 9 : şubă ; — 11: palton ; — 7 : zeige, dakă iera niagră; — 10: ăl alb kortel, ş-ăl negru zei&e.

49. Glugă, „capuchon". — 2 : gluguşi (pl. gluguşuri); — o ;. gluguş ; — 6 : kapişon ; — 8, 9 : glugă ; — 12 : glugă ; — 6 : b. glugoc.

B».

■

1 i

■

50. Ciorapi, „bas". — X, 2, 4, 9*. corap (pl. corap'J; —3: cyarap (pl. cyarapi); — 5 : cyrap (pl. cerap'); — 6 : coarap*; — 7 y 11 : corap' (pl.); — 8 : corap (pl. ecarapi); — 10 ; cerapi î — 12 corap.

■>

iI i

52. Obiele, „bandes d’etoffe dont Ies paysans s'enveloppent le bas de la jambe", —1, 2, 6, 11, 12: obiele; —3, 4, 5, 8, 10 : yobiele ; — 7 : yobiele ; — 9 : yobială.

! I

51. Căpută, „cou-de-pied". —2: a. şosete; b. kapute; — 3 ; turcaku (art.); —5, 7 : kăpute ; — 6 : turec ; —8, 11 : şo sete ; — 9 : tuzluc; — 10 ; cerapi.

53. Opincă, „sandale des paysans". —1, 2, 6, 7, 10, 11 : opiinkâ'(pl. opiinc); —3, 4, 5, 8, 9, 12: yopiinc (pl.).

■

54. Nojilă, „laniere de sandale, lacet". — 1, 2: kurya (pl. kurele); —4, 5, 8, 9, 12; kurele; — 3: tîrsîni ; —6; tîrsîri ;. — 7 : noji{e ; — 10 : nojiţe ; — 11 ; aţă ; —5 : tîrsîni; — 9 ; nojiţe ; — 11: kurele.

, i

55. Caşmir, „cachemire". —1, 4, 7: batistă (pl. batiste); — 2 : kaşmir; — 3 : boscele ; — 5 : tulpan; — 6 : maramă ; — 8, 11 : bazma ; — 9 ; tistimel; — 10: băzmale; - — 121 bazmale ; — 3: la ăle albe .le zicem tulpane ; — 5, 7: tistimel; — 9 ; bazma; — 10: raărămi; le zice" multe feluri: băzmale, mărămi, ăle albe batiste, tulpanurj.

88 ETHNOS ! : '

56 Cirpa, „fichu, voii sur la tete".— 1-9, 12: kîrpă (pl. kirpe); - 10 : ştergariy. 57. Iie, „chemise de paysanne brodee et paillelee". — 1 : kămaşă (pl. kămăşuri); — 2-6, 9, 11 : iije (pl. iii); — 8, 10 : kămaşă (pl. kămăşi). 58. Rochie, „robe de femme“. — 1, 2, 3: roik'e (pl. roik'ii); — 4-8, 10, 11, 12: fustă (pl. fuste); —3: fiustă. 59. Briu, „ceinture (de laine)". — 1 : briy (pl. briuii); — 2, 3, 6, 8, 11 : briy (pl. brine); — 4: briu (art.); —5, 7, 9, 10, 12: briy. 60. Zăvelcâ, „tablier charge d'ornementalions". — 1 : zăvelkă (pl zăvelcuri); — 2-7, 10, 11 : zâvelkă (pl. zăvelc); — 8: vălnece ; — 9 : zivelc ; — 12 : zivelc. 61. Vilnic, „tablier double, chargi* d'ornementations". — I, 3, 6, 7 : fotă (pl. fote); — 2, 4, 11: vilnik (pl. vilnice); — 5 : vilnice; —8, 9, 10: Iote; — 10; fote, ce poartă-aku; ce-a pur tat mai dă mult le zicea vilnice. 62. Pat, „lit*'. — 1, 3, 11, 12: pat (pl. paturi); —2, 4, 5, 6, 8, 9 : pat*; — 7 : p‘at; — 10; aşternut. 63. Cearceaf (aşternut), „drap de lit**. — 1 : cearşaf (pl. cearşafuri); — 2 : ciarşaf (pl. ciarşafuri); — 3, 5 : pătură (pl. pă turi) ; — 4 : cearcaf (pl. cearcafuri); — 6, 11: pătură ; — 7, 12 : piâtură ; —8, 9: aşternut; — 10: pîâturi; — 10; akuş poartă carcafuri. 64. Plapumă, „couverture**. — 1 : plapumă (pl. plapumuri); — 2 : cergă (pl. cerg) ; — 3: plapome (pl. plăpom'); — 4, 5, 6: pătură; — 7 : p'ătură ; — 8, 11: plapoma (art.); — 9: plapumă; — 12: plapomca; — 1 : cergă (pl. a. cerge ; b. cerguri); — 10 : noi îi zicem cergă, ş-astea d-a işit aku plăpomi. 65. Perină, „oreiller". — 1 : pernă (pl. pernuri): — 2, 3 ; pernă (pl. perne); —4-7, 11, 12: pernă; — 8, 9: kăpătîi; — 10: perină (pl. perin). 66. Macat, „courte - pointe". — 1-5, 7, 9, 10: makat (pl. makaturi); — 6 : kovoare ; — 8 : makate ; — 11; makat; — 9 ;

ETHNOS 89

I-

peritare, aşa-i spunea mama. 67. Velinţă, „tapis*. — 1, 3: velinţă (pl. velinţuri) ; — 2, 47, 11 : velinţă (pl. velinţe); — 8, 9, 12: velinţă. 68. Ladă, „coffre*'. — 1 : ladă (pl. lădu...f lăzuri; doyo lăzuri); — 2 : ladă (pl. lăzi); — 3 : lakră (pl. lăkre); — 4 : ladă (pl. lăz); —5, 8, 9, 11, 12: ladă; —6, 10: lakră; —7: lakră (pl. lăkri). 69. Ştergar, „essuie - main“. — 1 : ştergar (pl. ştergaruri); — 2 : şărvet (pl. şărvete); — 3 : şervet (pl. şervete) ; — 4: ş<?rvetu (art.); (pl.: şervete); — 5 : ştergare; — 6, 7 : şytvet; — 8, 10, 12: şărvet; —9, 12: prosop. 70. A melifa, „broyer (le lin)". — 1, 8: meliţăm ; —2, 3, 5, 6. 8, 10: meliţ; —4 : să meliţă; —7, 11, 12: o dai la meliţă. 71. Darac, „carde". — 1, 3, 4: dărak (pl. dărace); — 2, 8, 9, 11, 12: dnrak ; — 5 ; dşraku (art.); — 6 : dărag* ; — 7 : dăraku (art.); — 10 : dârak. i

72. Fuior, „quenouille de chanvre ou de lin". — 2: fuior (pl. fuioare); — 3, 6: fuier (pl. fuiere); — 1, 4, 7, 8, 9: fuier. 73. Cîlţi, „bourre". — 1 : kilţ (pl. kilţuri); — 3: pizdariie (pl. pîzdării); — 4, 6-11 : zgreben ; — 5: kilţ. 74. Lina, „laine". — 1 : lină (pl. linuri); — 2 - 12: lină.

75. Ştim, „laine qui reste en tampon dans le peigne". — 1, 2; ştim (pl. ştimuri); 3-6, 4, 8-10, 12; ştim; —7: ştimu (art.). i

76. Fust ,fuseau". — 1 : fus (pl. fusuri); — 2, 4-7, 11: fus (pl. fuse); — 3 : fus; — 8, 10 : fus (pl. fus?); — 9, 12 : fusu (art). 77. Rişchiior, .dăvidoir". — 1; rişk'itor (pl. rjşk'iloare); — 2, 5, 10; rişk'itor (pl. rişk'itoare); — 3, 6; rîşk'itori (pl. rîşk'itpare); — 7 ; rişk'itoriv ; — 8, 9 : rişk'itor; — 11 ; rişk'itor; — 12; rişk'itoriy. 78. Jurebie, „echeveau". — 2, 4, 6, 8, 12: jurebiie (pl. jurebii); — 3: jurebjiia (art.); pl. jurebjii); — 9: skul; — 10: jurebie; — 11: a. păpuşă, b. kukle.

90 ETHNOS

79. Virtelnifă, „devidoir". — 1: vutelnită (3 ori); — 2-12: vîrtelniţă (pl. virtelniţe) ; — 3 : fofeze dă vîrtelniţă. 80. Stîrciog, „axe du devidoir". — 2: popi (pl. popuri); — 3 : ţîgankă ; — 4 : kui ; — 5 : poponeţe ; — 7, 9 : stîrcog; ---- 8 : stîrcog* ; — 10 : kiocump. 81. Sucală, „touret, rouet â bobins". — 1 : sukală (pl. sukaluri); — 3: sukală (pl. sukăli); — 4, 6, 7, 8, 10-12: sukală. 82. Fus de letcă, „broche de devidoir*4. — 1, 2 : fus dă lepkă ; — 3, 4 : fus dă let'kă ; — 5f 6: pat*; — 8, 9, 11 : roda“ ; — 10: fus dă dăpănat; —- 12: duroi ; — 11 : patu dă dăpănat. 83. Mosor, „bobine". — 1,2,9: mosor (pl. mosoare); — 3; mosor (pl. mosoară); — 4, 5, 6 : myosor; — 7 ; myosoare ; — 8, 10, 11, 12 : mosor. 84. A urzi, „ourdir". — 1,6: urzăsk; —2: urzăsk;—3, 7 : urzăşti; — 4 : urzaskă ; — 5, 10: urzîm ; — 8 : urzim*; — 9, 12 : urzăşte. 85. Urzitoare, „ourdissoir". — 1, 2, 4: urzătoare ; —3,5, 6, 7, 12: liergătoare ; — 9: urzoi; — 10: urzători. 86. Viarbă, „echeveau**. — 2, 3, 4, 5, 8, 9, 11: vierbe; — 6, 7 : viarbă ; — 10: ziarbă (pl. zerbe); — 3: trei sire o viarbă, doyo, doyo zerbe; zece zerbe le leg şî face o păpuşă; — 10: trei sire face o ziarbă. 87. Sul, „rouleau". — 1, 2, 11 : sul (pl. suluri); — 3, 4, 5, 6, 7: sul (pl. sule); — 8, 9, 10: sul. 88. Război, „metier â tisser". — 1: război (pl. războiurj); — 2, 3: război (pl. războaie); — 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12: răz boi; — 6; argea; - 3: nu iera războaie, teşeam afar pin ar-

gele; — 6: război. 89. A năvădi, „ourdir". — 1,5, 6, 9, 12: năvădeşte;—3: năvădeşti; — 8: năvădim; — 10: năvădesk. 90. Iapă, „pedales (du metier â tisser)'1. — 1, 3, 5, 6, 7, 9, 11, 12: ponojii; — 7: pognoşii; — 10: pomnojii. ETHNOS 91

w\ 1 91. Cioaca. „poulie, moufle, du metier â tisser“. — 1 : kăţăi. _ 3, 5, 7, 12 : coace ; — 6 : păkănele ; — 8 : cokănaie — 9: cokănele; — 10: eoknlaie ; — 11: kai; — 3 : le ziceam skripeţ; aku nu mai sin skripeţ, Ie zicem coace. 6: kă{ăi.

92. Suveica, „navette (de tisserand)", — 1 : suvelniţa (art.);. (pl. a. suvelniţuri, b. suvelniţe); — 2, 4 : suveikă ; — 3 : suvelniţă (pl. suvelniţe); — 5, 6, 7, 8, 9, 10f 11 : suvelniţă.

\ I

93. Tindeche, „temple, templet". — 1 : l'indeik'e ; — 2 : tendeik'e ; — 3 : tindek'e ; — 4, 5, 6, 7, 10: tindeik'e ; — 9: tindeik'ije; — 3: ie ku zîmbţ.

■ ■

■

: :

‘ !

■

94. Natra, „chaîne, ourdissure ; l’espace d’entre le dernier rouleau et Ies fils des toiles". — 3, 5, 6, 7; 8, 9, 10: natră ; — 3: tai natra.

■

95. Spas, „l’espace d'entre le premier rouleau et Ies filsdes toiles“. — 3, 5 : spas; — 6 : spas (pl. spasuri); — 8 : na tră ; — 10; spasu. ■

i 1

96. Piedin, „bout de l'etoffe, qu'on ne peut pas tisser".— 1, . 3, *6, 10 ; piedin ; — 2, 5, 7 : piedyn. 97. Trimba, „piece de toile en forme de rouleau". — 1 :: timbra; — 3, 5, 9, 10, 11; trîmbă ; —6, 8 : vig* (pl. viguri); — 7,

. : '

12: vâlug. 98. Oaie, „brebis", —1, 2, 8: yoaie (pl. yoi); — 3, 4, 5,. 6, 7, 9, 10, 11, 12: yoaie (pl. yoi). 99. Berbec, „belier". — 1,2: berbek (pl, berbec'); — 3, 10, 11: berbek (pl. herbec); — 4, 5, 7, 8 : berbek; — 6, 9: berbeku (art.); — 12: berbyak. . i

100. Miea, „agnelle". — 1, 4, 5, 6, 7, 11 ; mia (pl. miele);. — 2: mica ; — 8 : raiyoară; — 10: mia.

11 i

■

101. Cap/e, „ver-couqin". — 2, 5: kăpiiiată; — 3: kapie; — 4: a kăpiiiat; — 6: kăp'iiin; — 7, 10: kăpiiate ; — 8: kăp'iiat*; — kapiy ; — a kâpjat; — 9: nărod (f. năroadâ).

. <

■

102. Strecurătoare, „passoire, tamis". — 1 : strikărătoare (pl. slriklrători); — 2, 7, 11: strikorătQare; — 3: strikorătoare (pl.

92 ETHN0S

■

: ; ■

l ■

: ;

strikurători) — 5, 10, 12 : strikurătoare ; — 6: strikurătuare ; — 8 : strikărătoare : — 9 : strikurători (sg. m.). 103. Zer, „petit-lait". — 1 : z'ăr (pi. zăruii); — 2, 5, 7 ; zfăr (pl. zăruri); — 3: zâr (pl. zăruri); 4, 8, 10, 11, 12: zăr ; — 6 : zăru (art}; — 9 : zor. 104. Urdă, „fromage blanc avec le petit-lait*'. — 1, 2, 3, 4, 5, 7, 9, 11, 12 : urdă ; — 6 : brînză la fok ; — 8 : urdă : — 10: brînză siartă. 105. Săculeţe, „sac dans lequel Ies bergers mettent le fro mage â la pis-. — 1, 2: săkulete (pl. săkuleţ); — 3,4, 6, 7, 10, 12: săkulete; — 5: sâukulete ; — 8, 9: sădilă ; — 11 : săkuleţ (sg.); — 11: sădilă. 106. A se zeurdi. — 1, 2, 5, 6, 7, 9, 10, 11 : s-a zăurdit; — 3, 8 : s-a strikat; — 4 : s-a akrit; — 12 : să zăurdeşte ; — 1: s-a făkut z'ăr. 107. Viţel, „veau". — 1 : viiţăi (pl. viiţăi); — 2, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 12: viiţăi; — 3, 5: vziţăl; — 12: v»iţel; — 10: u fu ie ziţâl şi la o a" ie mînzat. 108. Stearpă, „brehaigne*'. — l: s'tearpă ; — 2, 4, 5, 6f 9, 10, 11, 12: stearpă; — 3: sterpe; — 7: sterpătură; — 8: stiarpă. 109. Streche, „taon, etre affale". — 2 : boiştea (art.); — 3, 4, 6, 7 : streik'ea (art.); — 5: boişto; — 8: boişte; — 9: streik'iia : — 10: streik'ia ; — 12: goana. 110. Mira, „poulin". — 1 : minz (pl. mînzuri); — 2, 4, 7f 8, 9, 10, 11, 12; mînz (pl. minj); — 3: mînză (pl. minze); — 5, 6 : minz. 111. Căpăstru, „licon". — 1, 2, 3, 6, 10: kăpăstru (pl. kăpestre); — 4, 5, 8, 9, 11, 12: kăpăstru ; — 7: k'ăpăstru; — 10:

kăpic. 112. Friu, „frein, harnais". — 2, 6, 7, 9, 10, 11 : Îrîy —3: frîu (frine); — 4, 5: kăpic. 113. Grajd, „ecurie". — 1: grajd (pl. grajduri); - 2; grajd* (pl. grajduri); — 3, 4, 5, 10, 12: grajdi (pl. grajduri);

ETHN0S 93

... .-.J î

! I

— 6, 7: grajd'; — 8, 9 : grajd'; — 11 : grajdl; — 7: koşarrsă zicea yodată ; — 9: koşare. !

114. Iesle, „creche". — 1, 9, 11 : iesle (pl. iesluri); — 2: iesle (pl. iesli)); —3, 10, 12: iesle; 4; ies'lc; —5: iesele ; — 6, 7 : ies'le ; — 8: iesl'e.

: : I ;j . i ■

115. Scroafa, „truie". — 1, 2, 4, 11 : purcea (pl. purcele); — 3: skroafă (pl. skroafe); — 5, 8, 9 : purceaua (art.j; — 6, 7, 10, 12: skroafă.

I i

116. Borfoasă, „truie pleine“. — 1, 2, 5, 6, 8: borţoasă; — 4: purcea nefătată ; — 9: grea ; — 10: greyoaie ; — 11: ie <lăpusă.

!i .

s 3

117. Vier, „verrat". — 1, 5, 8, 9, 10, 10, 12: vier (pl. ■vieri); — 2 : vieri; — 3 : v'ieri (sg.); — 4; pork ; — 6, 7 : vzer.

I :

118. Galife, „volailles". — 1, 2, 4, 5, 9, 12: păsări; 3, 7, 11 : ligiyoane ; — 6 : ligiyou ; — 8 : pisări î — 10 ; pă..., găin ; — 2 : ligioane ; — 5: ligiyoni; — 9: oreteni.

119. Cloşca, „couveuse", — 1, 2: kloşkă (pl. kloşti); —3: kloşkă (pl. kloşc); — 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12: kloşkă ; — 9 ; kloţă. '

120. Ou, „oeuf“. — 1, 2: oy (pl. oyo); — 3: yoyo ; — 4 : voyo ; — 5, 6, 7, 8, 11: oyo; -r- 9 : yoyă ; — 10 : yayo ; — 12:

oy0.

! , : !

' h

I! I

122. Vrabie, „moineau". — 1, 3, 5, 8, 11 : pasăre (pl. pă sări) ; — 2: pasăre (m. păsăroi) î — 4, 12: vrăbii; — 6 : gibe ; — 7: g..., vrabiiie ; — 9 : brabeţ; — 10: brăbji; — 7 : gibă, si-r-ar a drakului.

I i

•

121. Rindunicâ, „hirondelle". — 1, 2, 4, 6, 8, 10, 11, 12: riadunikă (pl. rindunic); — 3: rfodurca (pl. rindurele); — 7: rindurikă; — 9: rî°dunika (art.).

123. Alte pasări, „d’autres oiseaux". — 1 : koţofană (pl. koţofeu), grangurii, cokănitoarya, pupăza, turtureaua, ploieri: —2: koţofană (pl. koţofene), gaiţă, kotobatură, presură, pitulice ; — 3 : koţofană, găiţ, uli, găi (sg. gaie); — 4: piţigoi, cinteză, gioroaie, ^aiţă, botgros, grangore, pupăză; — 5; koţofană, găiţ; — 6:

■

} l

;: •:

1 I

^4 ETHN0S

: : I

koţofana (art.), gaiţa (art.); — 7 : koţofană, gaiţă, «oară, lurturia, uliu, kăkău î — 8: cokănitori, prepeliţe, cori; — 9: koţofeni, • coc, gâran ; — 10: coară, turturele, cokîrlani, kuk‘, pupeze, grangore ; — 11 : turturele, kuk, vrăbii, cinteză, uli, coară, şoavă ; — 12 : kuku (art.), perîmbiei, grangurii (art.) , pupăză, kokorj. 124. Mălai, „farine de mais". — 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11, 12: mălai; — 3, 7, 10: pielm ; — 6: pielm'. 125. Hambar, „magazin â farine". — 1 : butoi; — 2, 7, 12 : ambar ; — 3 : sinsiiak (pl. sinsiiece); — 4, 5 : hambari: — 6, 8, 9 ; ambar; 10: hîmbari; — 11 : hămbar; — 7 : putină. 126. Căpistere, „huche". — 1» 4, 5, 10, 11 : kăpistere ; — 2: kăpisteriu; — 3,6: kîpistere; — 7,12: kăpestere; — 8, 9: kopaie. 127. Sită, „blutoir". — 1 : s'ită (pl. site); — 2, 3, 7, 8, 10, 11, 12 : curu (art.); — 4, 6: sită ; — 5 : sita (art.); — 9 : cur. 128. Tuci, „chaudron (en font), marmite". — 1, 2, 3, 4, 5, •6, 7, 8, 10, 11, 12: tuc (pl. tucuri); — 9: kăldare ; — 9: tuc. 129. Pirostrii, „trepied". — 1, 5, 6, 8, 9: pjirostrii ; — 2, 7, 10, 11 : piilostrii; — 3: fiersotri; — 12: fiilostreie. 130. Făcălef, „bâton â remuer". — 1, 2, 3,'6: făkăleţu •(pl. făkăleţe); — 4, 7, 8, 9, 10, 11 : făkăleţu (art.); —5, 12; făkâleţ; — 3: mălaiu ku gripka.

131. Pline, „pain". — 1, 2, 4, 7,« 8, 9, 10, 11, 12; pîine '(pl. pliu); — 3: piiae (pl. piini); — 5, 6 ; pîine. 132. 7'ăst, „four de champagneV — 1: ţăst‘ (pl. (osturi); — 2, 5: ţăst (pl. ţeste); — 3, 4, 9, 10, 11, 12; {ăst (pl. ţeste); — 6 : ţeste; - 8 : ţăstu (art.); — 9: şî-n spuză. 133. Fasole, „haricot". — 1, 11: fasole; — 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12: fasule; 3: fisule ; — 1 : fasule. 134. Sfeclă, „betterave". — 1: s‘feklă (pl. sfekle); — 2, 3, 4, 5, 8, 11, 12: sfeclă (sfekle); - 6, 7: sflekă (pl. sflec); — 9: -sfekla (art.); — 10: sekle.

ETHNOS 95

■

!; 135. Ridichie, „radis". — 1, 5: ridiik'e (pi. ridiik'ii); — 28,9, 12: ridik'iie ; — 3, 6: ridik'i; — 4 : ridiik'e ; — 7 : ridiik'i; — 10, 11 : ridik'e. 136. Pătrunjel, „percil”. — 1, 2, 5, 7, 11 : pătrunjăl ; — 3,. 4, 6, 8, 9, 10, 12: pătrunjel.

1'i | ii • i

137. Cartof, ,,pomme de terre". — 1, 2, 4 : kartof (pl. kartol'J; — 3, 6, 9: krumpeni; — 5, 8, 9, 11, 12: kartofi; 7: krumpene ; — 3 : şî piicoaice, le zîeţa ; — 5 : kî" ieram kopiil le zicea pecoaice; — 4 : krumpeni.

138. Car, „chariot". — 1, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12: kăruţă (pl. kăruţe); — 2, 3, 8: kăruţa (art.); — 9 : kar; — 3 : kar. . li : !

■

139. Brişcă, „cabriolet". — 1, 2: kăruţă; 4, 5, 6, 7, 8, 9,. 10, 11, 12: brişkă; — 3: brişkă (pl. brişc). 140. Cabrioletă, „cabriolet". — 1, 9: şaretă; — 2, 11: gabrioletă (pl. gabriyolete); —3, 4, 6, 7, 10: gabriyonetă (pl. gabriyonete); — 5: gabrioletă; 8: gabriyonetă; — 12: gabrio letă.

141. Părţile plugului, „Ies parties de la charrue". — 1 : koarne, roate, fier; — 2: grindei, koarne, korman, fier, rotile ; — 4: rotile, grindeiy (art.); trupiţă, korman; — 6: fieru plugu lui, fiery-ăl lung, grindei, korman; — 7 : plug, rotile, tînjeli, jug, koarne, fiery-ăl lat, grindei; — 8: kyoarne, kyormane, grindeiy (art.); 9: grindei, kormană, kuoarne, iieryăl lung, fier y-ăl lat, roţili ku samaru lor, lanţu dă direkţiie; — 10: plas,. ser lung, korman; — 11 : r^iotile,’grindei, trupiţă, fier, korman,. kyoarne; — 12: grindei, kormanu (art.), koarnili (art.), tinjală.

, i . '

142. Cobile, „sellette (de la charrue"). — 1, 2, 3, 4, 6, lt. 8, 9, 10: kobiile; — 5: a. kopiiliţe ; b. kopiile; — 12: kobiilili

(art.). i

;

ii;

143. Otic, „long bâton, muni â son extremii dune petite pelle en bois“. — 1, 2, 6, 8: yotiku (art.) (pl. yotikuri); — 3: rikîitoare; — 4, 5, 7, 9: yotik ; — 10, 12: otik; — 11 : otik (pl. oti.. ce, otikuri). 144. S/og, „tas“. — 1, 2, 3, 5, 7, 10, 11, 12: stog (pl. sto guri) ; — 4: stol; — 6, 8: stog; — 9: şură.

96 ETHN0S I ■

9: stog dakă ie mai mik ; — 12; şiră. 147. Arioi, „air". — 2, 3, 6, 10, 12: arioi; — 4, 9 ; ariie ; — 7 : ariyoi. 146. Pomi, „des arbres fruitiers“. — 1 : duji, prun, meri, peri, vişin, cireşe, kaisic, piersic; — 2: vişin, cireş, măr, p*ăr, prun, nuk*, dud ; — 4 : dut, viişăn, măr, kais, piersek, zarzări; — 3 ; măr (pl. meri), păr, (peri-pl.), mere, pere, prun, cireşi, vjişîn, piersek, dud, zarzăr ; — 5 : p*ăr, prun*, viişin*, gului; — 6 : mâr, prun, nuc, peri, cireş, cireşe, gutui, piersik, zarzâl, zarzăne ; — 7 : prun, pir, măr, nuk, gutui, zarzăn, zarzăne ; — 8 : zarzări, pruni, meri, peri, cireş (pl.), viişin, gutui, kaisic, nuc; — 9 : meri, peri, prun, gutui, kaisic, piersic, cireş, viişin, nuc, bombari; — 10: prun, vişin, nuc, duj ; — 11: prun, zarzăn, c-reş, piersăc, kaiş, vişin, duj ; — 12 : prun, vişăii, meri, gutui, zarzăne. 147. Vie, „vigne". — .1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12: viiie, — 3 : v'iie. 148. Vier, „vigneron". — 1 : viiiaru (art.); — 2, 7 ; viijeru (art.); — 3, 8, 10 : pîndari (sg.); — 6 : pindariy ; — 9 : paznik ; — 11 ; pîndar. 149. Tiscovinâj „marc". — 2, 3, 7, 10, 11, 12: tiskoviină ; — 4: drojde; — 5 : boşk'ină ; — 6, 8 : drojdije ; — 9 : boaskă. 150. Vin, „vin'*. — 1 : v'in ; — 2: viin (pl. viinuri); — 3, 5, 7; vzin; — 4, 9, 10, 11, 12: vin; — 6, 8 : viin; — 6: aşa să zicea, zin ; — 10: (mustul) după ce serbe, dă-1 pune la bu toi şî serbe, să face zin. 151. Drojdie, „sediment". — 1 : boroginâ ; — 2, 6, 8, 9, 10: drojdiie; — 3: drojdie; — 5: drojdie; — 7: drojd^î — 11 : drojdija; — 12: boaskă.

152. Pahar, „verre". — 1: paaru (art;; pl. pahare); — 2: paharu (art.; pl. paare); — 3 : pâr (pl. pâre); — 4, 5, 7: paarr — 6: par; 8: pahar; 9, 10, 11 : pahar; — 12: păâr.

153. Butie, „grand tonneau". — 1, 2, 3f 4, 5, 7, 10, 11 r. butije; — 6: butije (pl. buţ); — 8: butoi; — 9, 12: putină (pl. putini); — 5 : linuriETHNOS 97

154. Poşircâ, „marc, vinaigre". — 1, 2, 3, 4, 6, 7, 9, 10, 12: poşîrkă ; — 5: boaskă. 155. Cazan, „chaudiere". — 1 : kazan (pl. kazanuri); — 2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 : kazan (pl. kazane); — 5 : kazan ; — 6 : kăzan ; — 11, 12: kazan. 156. Ţuică, „eau dc vie“. — l, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11: . ţuikă ; — 3, 12 : raik'iy. 157. Otca, „eau de vie de mauvaise qualită". —2, 11, 6: yotkă ; — 3 : piişuoalkă ; — 4, 5: puşlete ; — 7 : şotiţă; — 6: şotiţă ; — 7 : puşliak; — 8: păi dakă n-am făkut, nu şţiy. 158. Botă, „la petite baril, barillet". — 2: botă; — 3: berbeniţă (pl. berbeniţe); — 4: byotă ; — 5, 6, 7, 9, 10, 11 : botă; — 12 : fedeleş; — 3 : nainte nu iera akoperită ; aku yare dor o gaură dănkape cokanu pă ia. 159. Ţancţ „jauge". — 3, 4, 6 : ţank ; — 5 : kyot; — 7, 10 : ţank. ' -

160. Căuş, „grand cuiller en bois". — 3 : kătrună (pl. kătrune); — 4: koiferu (art.; pl. kyifere); — 5, 6 : koferu (art.); — 7 : kofer u — 9, 12 : kăuş ; — 10 : koferi. 161. Cep, „fausset d’un tonneau“. — 1: cep (pl. cepuri); — 2 : kanja (pl. kaniele); — 3, 6 ; şurup ; —: 5 : kănaya (art.); — 7, 9, 10, 11: kana; — 12: kanal.

162. Ciocan, „petit verre". — 1, 2: cokan (pl. cokane); — 3: ci«zakă ; — 4, 5, 6, 11: cokanu (art.); — 7: lilroi; — 9: cofik; — cokan; — 12: caşkă; — 10: îi zicea, dă dă mult, cinzakă. l

163. Zahăr, „sucre". — 1, 4, .5, 6, 7, 10, 11, 12: zakăr; — 2, 8, 9: za^âr; — 3: zâr. 164. Befiv, .ivrogne". — 1, 2, 7: beţiv (f. beţivă); — 3, 8: beţiy ((. beţiie); — 4: beţiv; — 5: beat; — 6: a. biat, b. beţiv; — 9: beţiv; — 10, 12: beţiv; — 11 : beţiv (f. beţivă); — 3: beţii sînt uni! 165. Sărbători, „Ies fetes". — 1: Sîmpietru, Sintu Iliie, :Sintu Kostantin, Sintu Arangel, Sîntu Dumitre; — 2: Paştili, Sim-

■98 ETHN0S

pietru, Si"tă Măriia, Bobotează, Drăgaika, Krăcunu, Blagoveşteni, Preobejenia, Kîrstov ; — 3 : Krăcunu, Bobotează, Sînvăsîiu, Iyon Gură dă aur, Iyon Dragobete, Sînţî, Blagoveşteniili, Moşi dă va ră, Rusaliili, Sîmpietru, Kîrstov ; — 4 : Sfîntu Kostandin, Sfi"tu Nekulaie, -Petre, -Ilije, -Ggorge, -Arangel Gavril şî Mihail; — 5; Sîntă Măriia, Bobotează, Nălţarca, Paştili, Krăcunu, Sfîntu Vasile ; - 6: Florii, Paştili, Şoimari, Nălţarca, Moşi, Sîmpietru, Vîitolomei, Mărina, Cirkovi, Prekupu ; — 8 : Sintă Măriia, Vinerea Ma re ; — 9 : Sfîntu (jryorge, -Petru, -Vasile, Iuon, -Tcdor, -Kostantin şî Jelena ; — 10 : Paşti, Sîmpietru, Sîntă Măriia, Sfîntu Arangel, Krăcunu; — 11: Paştili, Krăcunu, Nălţarca, Rusaliile, Duminika mare; — 12: Krăcunu, Sîmpietru, Bobotează, Sîntă Mă riia, Sfî°ntu Arangel. 166. Alaltăieri, „avant-hierM. — 1, 2, 3, 11, 12: alalteri; — 4, 5, 7, 10: alăuteii; — 6, 9 : alalteri; — 8: alarteri. 167. Ieri, „hier“. — 1, 2,*3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, II, 12: ieri. 168. Azi. „aujourd'hui". — 1, 7 : astăz*; — 2; azj; — 3, 4, 5, 6, 10, 12: az; — 8, 9: astăz. 169. Poimiine, „apres demain". — 1,8,10: poimiiue;— 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12: poimîine. 170. — Lunile anului, „Ies mois de rannee". — 1: ioliie, aygost, decembre, noienvre, mai î — 2: ianyare, febryare, marte, aprile, mai, iuniie, iulie, aygust, sektemvre, oktomvre, noenvre, dek'envre; — 3: marte, priier, mai, cirişari, koptori, agostru, răpcune, brumărel âl mik, brumari ăl mare, undrea, kărindari, făurari; — 4: ianyare, febryare, marte, apriliie, mai, iuniie, iuliie, august, sektembre, oktombre, neorabre, decemvre; — 5: cirişariy, marte, aprile, mai, koptori, august; — 6: fevoare, fău rar', marte, april?, mai, cirişar', koptori, oklonvre, agost*, sek'tenvre; — 7 : mart'e, aprile, mai, cirişar', kuptoriy, agost, sektenvre, oktovre, noenvre, dek'envre, ianyare, febryare; — 8: ianya re, febryare, marte, apriliie, mai, iuniie, iuliie, agust*, sektenvre, oktomvre, noievre, decembre; — 9: dek'envre, janoare, fe bryare, marte, aprile, mai, iuniie, iuliie, agustu, sektenvre, oktonvre, noenvre; — 10; kărindari, făurar, marte, aprile, * mai, ciri.şari, koptori, agustru, brumărel, răpcune, undrya; —11: ianya-

ETHNOS 99

!nj; •) .

riie, febryariie, apriliie, martiic, mai, iuniie, iuliie, aygost, sektenbriie, oktonvriic, noenvriie, decenvriie.

■

171. Anotimpurile, ,.les saisons". — 1 : vară, iarnă (pl. ierni); — 2, 4, 10, 11, 12: primăvară, vară, toamnă, iarnă;—3: iarnă (pl. icrne), primăvară, vară, toamnă (pl. tcmni); 5, 6, 8, 9: tyoamnă, iarna, primăvara, vara (art.) ; — 7 : iarnă, vară.

• •

172. Senin, „serein" — 1, 2, 3, 4, 5, 6,. 8, 10, 12: sănin ; — 9 : s^nin ; — 11: senin.

iii;

173. Nor, „nuage". — 1 : nyor (pl. - nori): — 2, 5, 11 : nyori; — 3, 8, 9, 12: nori; — 4: nyor; — 6, 7, 10: nor.

ii :.

174. Rouă, „rosee“. — 1, 3, 8, 10: royo; — 2: ro6;. — 4, 5, 6, 7, 11, 12: royo; — 9: roaya (art.).

11 iii!

175. Chidă, „gelee blanche qui tombe pendant Ies nuits. d'hiver". — 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12: k'idă; — 9; poley.

176. Ceafă, „brouillard**. — 1 : bufă; — 2, 3, 4, 5, 6, 8,. 9, 10. 11, 12: ceaţă.

■

; ■

177. Soare, „soleil". -• 1: soarili; — 2: soare (pl. sori);. — 3, 4, 11: syyare; — 5, 7, 9, 10: syoarili; — 6, 8: suoare ;. — 12 : soare.

. i

178. Dimineafă, „matin“. — 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11,. 12: dimineaţa (art.); — 3: la răsvărsat; — 6: dimineaţă.

179. Nămiez, „midi*1. — 1 : niraiezî; — 2: nimiaz (pl. ni-miazuri); — 3: nimeaz; — 4, 7, 10, 11, 12: nimiaz: — 5, 6, 8, 9: nimiez. 180. Seară, ,.soir“. — 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12: sară; — 9: seară ; — 3: skâpâtat; — 5: sfinţăşte syoarli.

181. Lună, „lune1*. — 1, 4, 5, 10, 11 : lună; — 3, 6, 7, 9, 12: lumină; — 8: sfiita; — 5: s-a pus lumina.

;

182. Luceafăr, „Venus, etoile du matin; l'etoile du Berger (soir)“. — 2, 6, 10, 11, 12: luceafăr; — 3: luceferi; — 4, 7, 8: luceafăr; — 5: luşruş..., Iu...; nu poc să-i zjk.

i ■

i r!

183. Şes, „plaine". — 1, 3, 6, 9; kîmp* (pl. kîmpuri); — 2, 11; kîmpiie (pl. kîmpii); — 4 : şes (pl. şosuri); — 5 : poiană î

I i:

100ETHNO| .•

/ i

i :

■

— 7: pămînt întins; — 8: mirişte; — 10: kîmp ;

— 12: şăţ.

184. Deal, „colline". — 1, 2, 3, 9 : dyal (pl. dealuri); — 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12: deal; — 8: dealului (gen). 185. Va/e, .,vaI16e“. — 1 : vale (pl. văluri, 2 ori); — 2, 3t 4, 11 : vale (pl. văi); — 5 : vale (pl. vale); — 6, 7, 9, 10: va le ; — 8: vale (pl. vâlcele); — 12: vâlcea. 186. R/u, riviere". — 1 : gîrlâ (pl. gîrluii); — 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12: gîrlă (pl. gîrle). 187. Nisip, „sabie". — 1, 2, 9: nisîp (pl. nisipuri); — 3, 10 : năsîp ; — 4, 11: nisip ; — 5 : niăsîp ; — 6 ; nisîp*; — 7 : năsîp'; — 8, 12: nisip. 188. Ripâ, „ravin". — 1 : iipă (pl. rî...puri); — 3, 4 : rîpă (pl. rîp'J; — 5, 7, 11 : ripă ; — 8, 9 : mînkătură ; — 10: hududoi (pl. ududoaie); — 12: ududoi; — 6: jjrăy dă apâ. 189. Arbori, „des arbres", — 1 : tufan, giorginari, korn; — 2: tufan (pl.), ceri, jugastru, tei, karpen, mestcakăn, anin (pl.), salciie ; — 3 : tufe (pl.), gorgiu (pl.), porumbari, korni (pl.), ulm, salkîm, salciie ; — 4: tufa”, salkîm, plop*, karpen1, tufă, salcy, korn, sînger, fag*, paltin, plută, jugastru; — 5: lufani, fag (pl.), mesteceni (pl.), anin, jugastru, plute (pl.); — 6 : ceri (sg.), gîrniţă, frasăn, plop, plută, saloiy, rik'itâ; — 7 : tufan1, ceri, stejari (sg.), mătâcini; — 8: tufă. arţar', jugastru, ulm, alun, sînger; — 9: girniţă, ştejerikă, jugastru, frasin, aluni (pl.), anin, korn, pir sălbatek; — 10: tufă, ştejari, frasin, jugastru, ulm, plopi (pl.), korni (pl.), aluni (pl.); — 11 : tufă, frasăn, jugastru, tei, korn, arţar, anin, plute (pl.); — 12; tufa (art.), frasânu (art.), jugastru, karpen.

190. Topor, „petit hache". — 1, 2: topor (pl. topoare) — 3: topor (pl. topoarâ); — 4: topyor (pl. topuoare) ; — 5 topbru (art); — 6, 7, 8, 10: topor; — 9, 11, 12: toporu (art. pl. topoare). 191. Ferestrău, „scie“. — 1: fierăstrău (pl. fierăstraie);. — 2, 4, 5, 7, 8, 9, 11, 12: fierăstrău; — 3, 6: fserăstrău — 10: serăstrău; — 5: joagăr.

THNQSjOl; 7

,y' > ’cr ■AuVjt,

v'ANC'- «

;•

n * 192. A fierbe, „faire bouillier". — 1,2, 4, 12: fierbij 3 : fserbe ; — 5 : fserb ; — 10 : serbc, şerb ; — 11 : sa fiarba.

. ’

i .

!•}

193. Tren, „ train". — 1 : trinu(art.; pl. trinuri); _— _ 2, 9 : trenu (art.) i — 3, 5, 6 : trin j - 4, 11, 12: tren; — 7, 8, 10: trinu (art.J. 194. Locomotivă, „locomotive1*. — 1 : trin; — 2, 9 : lokomotivă ; — 4, 5, 7, 8, 12 : maşină ; — 6: vapor; — 11 : lokomotiva (art.); — 7 : ia-i zice lokomotivă. 195. Cale ferata, „chemin de fer'*. — 1 : kalga fierată ; — 2, 8, 11: liniie ; — 4: şină; — 5: liniia dă fser; — 6, 10: $}ni; — 7: şină; — 9: kale fierată; — 12: liniie dă fier.

■

■'

;

196. Autobus, „autobus". — 1, 4, 5, 6, 7, 8, 10: maşină; — 2, 3, 11, 12: kursă; — 9: maşină dă kursă ; — 12: mutoraobil. 197. Avion, „avion". — 1: aieroplan (pl. aieroplane): 2, 12: airoplan; — 3: iroplan; — 4: aviyon ; — 5: iriploanili (pl. art.); — 6 : airoplan ; — 7 : aieroplan ; —- 8 : ioroplane (pl.); — 9: aviygane (pl.); — 10: iroplane (pl.); — 11 : avioane (pl.). 198. Vapor, „bateau â vapeur". — 2, 4, 11: vapor ; — 5 : şepuri; — 6, 9 : vapoară (pl.); — 8 : vapQare (pl.); — 10 : kaik; — 12: vapore (pl.); — 10: pod, dă trece oameni piste Olt.

' r

199. Farmacie, „pharmacie". — 1, 2, 6, 7, 9, 11, 12: far macie ; — 3: farmacie; — 5, 8, 10: spiţăriie.

■

200. Avocat, „avocat". — 2, 4: avokat; -r- 3, 6, 8, 11, 12 : avukat; — 5, 7, 9 : avukatu (art.); — 10 : ...avukaţ; — 9 : •apărător.

201. Tribunal, „tribunal*. — 2: trebunal (-uri); — 3: trebunar; — 4, 5, 7, 8, 10, 11, 12: trebunal; — 9: tribunal (pl. tribunale).

. . :

■

iii i;

202. Citaţie, „citation". — 1: komandaţiie; — 2: cetaţîie; — 3, 10: sorocire; — 4; citaţe; — 5: citaţiie; — 6, 9, 11; ci taţie ; — 7: şitaţîie; — 8: k'itanţă; — 12; sorocirşa. 203. Prefect, „prefet", —2, 7, 9, 11: prefektu (art.); — 6; «prefektura; — 12; prţfektu (art.). 102ETHNOS'-

204. Perceptor, „percepteur,\ — 1 : percitoru ; — 2, 4, 9f 11: perceptor; — 3: priciptori; — 5, 7, 10: percitoriy ; — 6, 12 : percitori; — 8 : preciptorjy ; — 10 : ii dai foncala. 205. Şcoală, „ecole". — 1 : şkoală (pi. şkol...uri; to şkoală); — 2: şkoală (pl. şkoli); — 3: şkoli; — 4, 7, 9: şkyoală ; — 5, • 8, 11, 12 : şkoală ; — 6 : ş'kgală ; — 10 : şikoală. 206. Profesor, „professeur". — 1 : învăţători; — 2, 9 : pro fesori î — 4: nvăţător; profesor; — 6,11: profesor ; — 7: profesor'u (art.); — 8: prefesor; — 10: prefisori; — 12: profisori. ONOMASTICA 1 Nume de botez 1. Bălteni: Anka, Angelina, Aurika, Burkă, Kălin, Kălina, Kişin, Koadă, (< Konstantin), Kulcga, Dina (< Konstandina), Diţa ( < Lisandra), Dobre, Dragne, Durikă (< Tudorikâ), Juliiana, Liontina, Luţa (<[ Anuţa), Manda, Mielak'e, Mite (<C Dumitru), Nektariie, Nedelia, Nik'ită, Olimpiia, Paraşk'iva, Păuna, Preda, Rik'ina, Savin, Savu, Voiku. 2. Isvoru: Andreika, Aritina « Haritina), Aureb'ia, Kălina, Kîta « Ekaterina), K'iriiaka, Krăcun, Dobre, Duminikă, Filoftiia, Frusina « Eufrosina), Grivei, Idita, Marilena, Mărgărita, Matei, Pîrvu, Polina, Stăncilă, Şgrbana, Teodora, Viorika, Vladu. 3. Profa: Aleku, Andreika, Antiţa, Bălaşa, K'ira, Dulu, Ivana, Likă, Mikă, Moţoi, Ngaku, Onel (< Ionel), Oniţa, Şandru, Tiţa, Tolika, Vlada, Voika. 4. Rădeşti: Aralambiie, Aritika, «Haretina), Dragomira, Filip, jordak'e, Mitra, Păragiia, Şărban. 5. Timpeni: Agapiie, Andreiana, Arinda, Kălina, Kîrstina, Kostga, Dinu, Dinka « Kostandina), Dok'ia, Dospina, Dragomir,

(1). Pentru onomastica şi toponimia din Aluniş, vezi: Mircea Toraes* cu, Migrafiile..., In Arhtuele Olteniei, an. XXI (1942).

■ ETHN0S103

;

V; iiii

Iii i!

Ekatirina, jeleonora, Eugeniv, Gika, Jana, lima, Ivaşku, Iviniţă,. Joiţa, Luţa, Manda, Mandaike, Manolaike, Mina, Neaga, Neşka,. Nikula, Pătraşku, Preda, Rita, Sanfir, Sanfira, Skarlat, Seba, Sevastiţa, Stoik'ina, State, Tak'e, Timoftei, Tudoraike, Zamfir (v.. Sanfir). 6. V. Ungureni: Angilina, Katrina {< Ekaterina), Firu, Io«enia, Joiţa, Lisaveta, Mjai, Măndiţa, Trăian, Versaviia.

Nume de familie

1. Bălteni: Bobeikă, Boltaş, Boţogan, Kălin, Cobanu, Dan, Diţu, Dragnoa, Ganga, Gindesku, Jakob, Jene, Irimiia, Mancu,. Mandaik'e, Mandaş, Măikan, Măikăneinu, Miu, Montoanu, Ogrezanu, Pătraşkoiu, Rizea, Vesel.

i ii > * : I

2. Izvoru: Androne, Bîşkă, Benciy, Bucea, Butaru, Buşulan, Buşulaz, Kantor, Ouraru, Kojokaru, Kuşulan, Dobroiu, Duncy, Jene, Floroaika, Giok, Ikuţa, Iltu, Mokanu, Ncakşu, Priolcasa,. Riga, Ropcea, Sima, Stanoy, Stoika, Udganu, Udup, Vojku.

;

. i

3. Leleasca: Brînaru, Brumar, Kazaku, Cernea, Codacy, Din, Guşoi, Girikă, Isfan, Langa, Lăpădat, Melinţu, Năgodu, Ok'ea, Oprika, Paşol, Pirkălăbesku, Pinţa, Rak'eru, Redin, Rostofolu, Ţigmeanu, Şovârel. 4. Pcjofa: Koman, Gănţoiu, Geană, Ginea, Ivuţă, Logofălu,. Moagen, Muşat, Oanţă, Pirşu, Puiu, Straie.

5. Rădeşii: Baiku, Kîrstea, Krăcun, Daskălu, Dobrin, |onete (-Onete), Nikula, Pielaru. ! . t.

1);

4î

i !

i !; 1 -

6. Timpeni:. Arcjeri. Beikă, Brumuşîlă, Bulgaru, Kalotă, Karakostea, K'era, Oikuna, Ciopor, Cumbrikă, Kocei, Koslandinikă, Krăeea, Kristiian, Dariie, Derdgakă, Dună, Galbenuşă, G'impe,. G'ura, Ivaşku, Mogoş, Năbărog, Olaru, Pasku, Răducel, Şerban, Soare, Stănilă, Stavaraike, Stoika, Stroie, Veia, Vizulea, Ungureanu. 7. Ungureni: Bărbuccan, Bazalăy, Bloju, Borkotec, Bukur, Cirik, Cuk, Cukă, K'ipak, K'itea, Krâeunoaia, Diku, Duminieoiy, G'ismerea, G'ojgar, Grozea, Ivana, Ivănoiy, Lipă, Luţu, Mâ nu, Miu, Modan, Mogirdây, Moraru, Neamţu, Nebuboaia, Nede-

104 ETHNOS . ! ; , f

. !

■

lea, Nistor, Obadă, Oltganu, Oprea, Pirnec, Răduţ, Simion, Şorega, Stoika, Suliman, Vălimăreanu, Va"vu, Vulpe, Zamfiroaia, Zoană. Porecle. 1. Aluniş : Arcea, Băibărak, Bălmajă, Bela, Blgandă, Bolo van, Briceaga, Bulfei, Bulitic, Burtan, Kăkărează, Kolţatu, Kîrjan, Coaba, Dik'isi, Dikăţ ( < dumikăţ -mănincă mult), Durda, Dînga, Dovloak, Dikisoanka, Dulduruk, Fancea, Fîţa, Gagu, Găleată (Găletoaia), Girigîtiţă, Gîskan, (leatără, Gidulea, Goi, Jărăgai, Lupa* Legea, Mastrageak, Merdun, Mutu, Namnă, Oaie, Pepkan, Piciu, Prepelikar, Tererează, Tigru (f.), Turcakă, Turmuluk, Ţurka, Zîmbata. 2. Bălteni: Baragel, Boaskă, Boieraşu, Brînzoi, Kraft (inte lectual), Didă, Girncajă, Maier, Răţoi, Repegoaia, Turloaika, Ţiku, Ţişt, Zvirlă. 3. Izvoru: Badc-al mare, Beberiajâ, Bukală, Buleaşkă, Cea pă, Cokoi, G'ermelenţ, Goanoea, Gomeajă, Mînzu. 4. Profa: Armeanka, Bîrka, Kiţă, Kokoeea, Krăkănoaia, Dînga, Floanka, Gligă, Graure, Guriţă, Joada, Mălai, Mănăţuikă,. Radu Nebunu, Pîrşoagă, Pilăroaia, Rişka, Teana, Tebeaşkă, Tuiţă, Vila, Vulpea. 5. Rădeşti: K'iră, Fâkăle, Mărgărgaţă, Mănafu, Onţîlă, Vlă-‘ dău. 6. V. Ungureni: Bâldiru, Baragel, Bejia, Bocoakă, Borţia, Burkuş, K'işu, Kîşulete, K'iloniia, Doieika, Fundulia, Goglează, Mîrlanu, Al Mîrlii, Mierloi, Osman, Pangrate, Şonlîk, Ţukanka.

TOPONIMIE Sate, Cătune. 1. 2. 3. 4. 5.

Bălteni: Afumaţ, Broskari, G'indeşli, Măikani, Ogrezenj. Izvoru: Blejani, Bureţeşti, Fata, Frătiş, Veţişoara. Leleasca: Băiăşeş»i, Miriceşti, Pluteni, Toneşti, VătăşeştiPăroşi: Mijloku, Murloveşti, Ştefăneşti. Profa: Kraku, Jugănari, Mereni, Onceşti.

ETHNOS 105-

. I

) , Benga. Mesineşti, Kîrsteşti (Potkoava). 6. Timpeni: Bacca, 7. Valea Ungureni Bazalăi, Blojăşti. Kandeleşţi, G'erăseşti, Goşgărei, Perkani, Ungureni, Valea-Mare.

i .

î ‘\ ■

;

Lacuri, păduri.

J I li I }

. }

•i

4. Profa: Buliga, La Kokoru, La-nkurături, Puţu lu Dragăne, La Jeiu, Poiana strîmbă, Profa, La Virluga.

{ .! I :. ii1 s

5. Rodeşti: La Brînkovcanka, Kăzăniaska, Kolţu ku răskolu, Koşa, Pă Kukuleţu, Dialu Kaşîra, Dialu ku plută, Dialu Şeiului, Dialu vizuinilor (f. 75), Dialu ku ziia (f. 75), Oporanka, La Puţu Kăţălului, Puţurli tfokîj, Redia, Ulmu lu Rujan, Ulmu lu Ţurluieştilor, Valea Oporălului, Vâlceaua Buikî, Vâlceaua Korni, Vâl ceaua ku murii.

. t

. 'I

2- lzvoru: Bârkana, Bodca, Kaeoru, Kyoada Dorului, Ku•nada Izvăraşului, Kuoada Veţîşori, Dialu Pădureţului, La Gira, Grădişte, Grinduri, Lunka Malkaveţa, Mălaia, Petkuleşti, Poiana Kok'intului, Spinu, Sk'eboasa, Şolda. 3. Leleasca: Baloleaska, Brănila, Buduroiu, Kurătura, Dărmanu (şi Dirraanu), Dobrota, Lunga, Taja, Tătăraska, Vâlceaua lu G'er&e.

1. BăUeni: Bălţata, Braniştja (păd.), Koşkovia (păd.), Drumu-oi, Goi (Pădurea Goiului), Gaikatarg (păd.), Moşteni, Pereţ, Osîletu, Păduranka, Turiianka.

6. Timpeni: Adînkata, Arseniia, La Bîjor, Benga, Brănişlj, Ceryoaia, Ceziianka, Kleja, La Komueară, La Kornetu, Dialu lu Syoare, lkoneanka, Iraaşu lu G'iţă, La laku lu Şuiceanu, La litre, Luţu, Moşteneaska, Moşteni, La Obaia lu Korîie, La Piatra, Puţu Nalt, La ripa lu Stâniţă, La Rogojălu, La Rogojina, Siliştea Ben- • .ga, La Suat, Supapa, Tarlaua trupinilor, Tufili Barbului, La tufili Vlădukului, La Vîrzoajka.

I II i

: i ' ■

. J

7. Valea Ungureni: Baiu, Bou (art.), Dealu Preji, Făgeţăl, Lunga, Miza, Ţuk'i, Poiana Birsenilor, Pisku frumos, Predeasa, Skurtili, Vizuina.

106ETHNOS : ' ) ; { r

TEXTE 1

1. ...Şî dacă nemereşte... supt una ie inel şi zice : „iytă, 0 ia -supţîre dă trece pin inel", dacă ie băiat*. Care nemereşte francu, că ie francu su yoală, d-o nemereşte p-aia, zice c-o ia bogat, bă nos. Dacă ia mălaiu, zice: „mă, ăsta are bucate, to bogat**'. Dacă ia pieptenili, zice : „ăoleo, ie colţat ca pieptenili*'.“Dacăj;nemereşte cărbunili: „auliy, ie negru ca ţiganu". Alta dacă nemereşte periia, zice : „aulio, ala ie zîmbat şî urît“. Care nemereşte pîinca, ala îe-“ leafă, ie bogat: „ăsta ie, bia, şî-n leafă, să vede că ie săminţă dă yom bogat** — ne facem noi vorba. Aluniş — Niculina Manea (subiectul C). 2. Uoaia o tundem ş-o opărim ku apă siartă, ş-o spălăm cu apă rece pînă cură frumos din ja, ca viyoara. 0 curăţim, o pu nem şî să scura şi să usucă. Ş-o bătem pînă să rasfiiră ia bine, şî să tinde şi să răsfjiră, ş-o punem dă să usucă bine. Ş-o dărăcim, ş-o facem caiere. Şi ştimu l-alegem dă-1 îndrugăm cu druga şi facem pături, Caierili le torcem şî face'm dă dimiie, dă flanele d-ăstya. Torce'm dă dimiie, dă făce'ţ mantale din iei, pantalon, ecarapi, pături d-ăstea. Aceeaşi. 3. Cînepa o sămănăm ş-o copăim şî creşte dă să face mare. Ş-apăi o păzim dă păsări, c-o mănincă dacă n-oi păzî-o. S'alege a dă vară, dacă să face mare, s-alege a dă vară d-a dă toam nă. Ş-o culegem p-a dă vară ş-o băgăm dă să topeşte, ş-o ţinem o săptăminăn apă. 0 băgăm în lac şî să topeşte. 0 scoţe'm ş-o uscăm, ş-apăi o meliţăm. Fuioru rămînen mînâ şî

1). Lipsind litera k, va fi înlocuită, numai în texte, prin c.

ETHNOS 107

ri'! ii 1 • •;

i !

pîzdariia cade jos. Fuioru dacă vrei îl mai peri, dacă nu,^ îl dai în dărac şî fac tot aşa, dî« iei, pături sau sac. Dacă vrei fac pînză d-a groasă. A dă toamnă o lăsăm dă să coace săm^ţa ş-o culegem ş-o face'm mînuş, o bătem dă-i lom sămîoţa d-o punem sus, vd-o sămânăm. La primăvară iar o punem în pămînt. Ş-apâi facem to c-ş dîQ vară, unili fac pînză, unili pături. Care le dă mina dă ia bumbac sămbracâ cu bumbac. Ş-o udăm, ş-o facem cămăşi, ş-o nălbim p-n d-o face'm cămăşi.

fi (

; K*

Aceeaşi.

1 4. i

. : :

■

|f I

Dăn k'inăcune nu să spune? De, io aşa zîc, scri-io, că iefrumoasă şî dreaptă -naintea lu Dumnezăy. Şî, Doamne Isuse Cristoase, m pare biine şl-ţ mulţămesc şî dă ce mi-ai dat şî dă ce mi-ai luat. ...Or cum zisăi, câ-m uitai? .. Că noaptea cu-ntunericu-a trecut, ziua cu limin-a venit, şî tu, Doamne, m-ai păzît, pînă cin am adurmit; şî, Doamne, s-a luminat*, la lumină m-ai k'emat, cu biine m-ai cuvintat, la lumină m-ai k'emat, la lumina ta cerească. Jartâ-mă, Doamne, şî mă izbăveşte. Doamne Isuse Crisloase, siu lu Dumnezău, iartă-mă, Doamne, şî pă mine şî pă mama şi pă tata....

Aceeaşi.

i ■

II ! 'iiii! iii i

■

. ‘

La griy ie mai puţînică muncă, că doar îl sămănăm, seceră™, îl cărăm şî-1 facem stog ş-apăi îl treierăm. Ş-apăi vez, Mircio, că ie trupu lu Cristos în grâu. Ai băgat dă samă câ-n siiecare bob dă grîy ie capu lu Cristos dic la dial? Da la porumb ie mai multă, că vez, îl arăm, ş-apăi cin să face-aşa dolofan, pin la genuik'e, băgăm rariţan iei. Ş*apăi cu sapa-1 copăim. Pîntre porobii să pune şî dovleşc şî făsule, şi dai la porc — îi tai şî-i dai la porc. Alică, cin vrea Dumnezăy să fac dovlec cît baniţa ; şî fă sule să face, da any-ăsta nu s-a făcut nic făsulca, nic dovleci. Aceeaşi.

108 ETHNOS

;

6 Un băiat cîn pleacă aic înpeţit, iei prinde-ntii dragoste d-o fată. Ş-avind dragoste dinvedere cu ia, intervine-ntre iei ca să-ntrebe şî py părinţ dacă să-nţeleg să facă nuntă cu ia sau nu. Să duce băiatu pă la fată, păla părinţi feti, cu alte vorbe, să face şî iei nu că s-a dus înpeţit. Vorbin dă multe şî dă toate, acolo une sîn întilniţ iei, începe băiatu s-atingă şi iei dă păsu lui. Atunc părinţi feti îl pricepe şî-ncepe să-i răzpunză la cuvintili zise dy iei; Apropindu-sy iei cu vorba, dî vorbă-n vorbă, băiatu le zice d-adreptu. Atunc părinţi răspunde că da say ba... vor să-nrudyască, dacă să-mpacă. Atunc flăcău-ş ia rămas bun şî pleacă. Să duce şî iei acasă şî spune uny-a fos şî cy-a vorbit şi cy-a făcut. Acuma urmyază să sy ducă mama say tata ; dacă să duce mama, să duce cy-o femeie, dacă să duce tata, să duce cu-n om, iarăş păla părinţi feti. Şî vorbin dî« vorbă-n vorbă, devin la ne voia cary-o ay, să afle cam ce-i dă feti, ce viite, ce păminf, ce binale, aşa că toată zestrea s-o afle. Aşa-ntryabă şî părinţi feti că ce dă băiatulyi, ce pămînt, ce binale, casă are ? Să-nţeleg iei, dîn vorbă-n vorbă, s-nţeleg. Să cinstesc bine-frumos, ş-apăilya pleacă. Să duc acasă, să vorbesc şî iei acas, părinţi băiatului, şi cu bâjatu. Şî băiatu cată să să-ntilnyască cu fata, stau dă vorbă şî-j spune băiatu feti, cîn să-l aştepte cu plosca. Să prepară, ia ţui că, pune-n ploscă, o-ndu'lceşte cu zacăr, să duce-ntr-o duminecă scara sau joi syara — intr-una di° astya doyo zice că-i maidodită —, tatăl, băiatu şî cu alţ doi yoamen din neamuri, fay plosca-ndulcită cu zacăr pă mină şî să duc la mireasă. Ajunş acolo zic „bună dimineaţa", cu tQite că ie sară, „şî bine v-am găsit sănătoş". Şî tatăl feti răspunde iar: „bună dimineaţa şî biny-aţ venit sănătoş; poftiţ, • poftiţ, mai staţ". Ş-apăi încep tomnyala între iei amîndoi, între socri. Să tomnesc amîndoi. „Ce dai feti" ? Tatăl băiatului pretinde „să mai dai, să mai dai şi cutare". „Bine, bă cuscre, io să mă jupoi dă piele, să dau feti — ăla dă colo — da tu ce-i dai ? Băiatu dumitale are casă, or n*are" ? Ş-aşa din vorbă-n vorbă, dî“ tomnă-n tomnă să-nţeleg. Atunc, după ce să-nţeleg, scot plosca, pă cary-a ţînut-o pitită pinacuma, şî s-apucă să să cinstească, să bya. Aluniş — Dumitru Mjiu, 56 ani; o clasă primară, dar citeşte şi scrie curent; a locuit, ca cismar, în Piteşti 4 ani. A făcut râsboiul din 1916 1918.

ETHNOS 109

- ' "

i 7

!• !

iii

1 :

...A fos avln o boier raoşîie mare-aşa. Profa [com. vecină] a fos la trei inş, şî iei neavîn copii, lg-a fos dînd la călugări şî iei a fos avin şk'ituri. Cuzea ey-a făcut ? A fos plecîn pî“ iei, ş-odată i-a d<?smoştenit. Pîn la Cuzca, a fos plătin trebut Rumîniia la Turc. Cind s-a dus la iei*, „ce trebut vrei, ce ne iei" ? Şî cîn s-a-ntors, l-antrebat ăitanţ: „ce trebut cere" ? — „Nimic". Şi pă Cuzca intr-o nyoapte l-a Igat şî l-a dat afar — ofiţeri lui — cy-o căruţă cu bioli, şî l-a dăstronat. Şi pă ăsta, pă Carol, l-a adus ăstya... cum le zîce... Brătijeni. Şi pă iei nu l-a ştiut nimeni că-1 aduce. Pîn la Piteşti l-a adus ca sărvitor. Şi cînd a pus picoru pă pămînt a zîs că iei ieste Rumîn. Şi iei copii n-a fost avin, ş-a loat pe Ferdinan mo ştenitor.

w i !

Aluniş .— Radu Tomescu, 68 ani; carte nu ştie; a făcut războiul din 1916-1919; a umblat cu tolba prin Romanaţi, Brăila, R.Sărat şi Dobrogea.

! 1 1 •! !! i

i I«

8 Aveam bucate să cumpăr şapte pogoane de pămînt... Anyăsta n-am băgat oameni [la muncă], numa la coasă că n-am avut ce mă face, da ban le-am dat şî n-a venit, că s-a făcut şireţ ygameni any-ăsta. La any-o să să intereseze mulţ să pună şî ovăs, că să cată. Grîy nu s-a pus că s-a cules porumbu tîrzîy, că nu i-a lăsat oţî dă jândari să-l culeagă dă vreme...

Acelaşi. 9

A fos trei fraţ călători. S-a dus la unu, şî lor le-a fos fgame, şî le-a pus lapte sert. A loat ă1 dintîi, a zîs; „of! Doamne, sus ie ceru". A loat ăl d-al dojlea: „of! Doamne, jos ie pămîntu“. A loat ăl d-al trei î „of! Doamne, între cer şî-ntre pămînt ai dracu yoameni mai sint“.

: j

Acelaşi. 110 ETHNOS

10 A fos u călugări. Az la cîrcumă, miine la cîrcumă, s-a fos •ducîn. ţel a fos spunîn oamenilor că djavoli-i zice să facă una : or beţîie, or curvtfe, or omor. Ş-asa s-a fos ducîn la cîrcumă. Ş-acu s-ambătat odată şî işî“ s-antilnit cy-o femeie ş-a pus-o jos. -Şi cîn s-a sculat,după ia, op! o fată l-a văzut. Ş-a momorît-o. Ş-asa le-a făcut pă toate. Acelaşi. 11 ...ţel (Turcul) venia şî să tomnea ş-o arăta (arăta marfa so ţiei sale) dădăparte să vază dacă ie bună ; ş-o freca să vază dacă ie scrobită, ţa (Turcoaica) nu venea. Şî dacă zicea var! o lua, zicea că ie bună. La mosorel zicea macara. „Macara var ? — „ Var, var", ziceai că ai. Vine una şî zice: *Pul var"? Mă, ce dracu cere? ţ-arăt pudră, i-arăt ace, nu. ţ-arăt fluturi: zice că „var, varu, că-i bun. M-am întîlnit, domle, cy-o nuntă d-a lor; dacă n-avea şap tezeci dă căruţe ! Care cum avea cai dă bun mina. jei porc nu mănincă. Aşa găsesc dă legea Ier. Cei mănîncă La iei şîrili dă grîy pă cîmp. ţei ţuică nu bea, viin nu, nimic... cafea, să duc la căfeneâ. Acelaşi. 12 Pă drumu Bucureştilor a trecut u negustor dă viite, dă la 'Piteşti la Slatina şî l-a yomorît oţî. Şî ay reclamat la procoror. Şi a venit la atopsîie şî lucrîn iei acolo, i-a apucat noaptea. Şi a lyat-o aşa pă cîmp. Ş-a mers, şî-a auzit cocoşi, şi-a venit aic ia Aluniş şî i-a găzduit yoameni. Ş-acuma cu ce să-i răsplătească ? Le-a dat moşîia asta, Arama. Şî-° ia rămăsăse u cot în moşîia lu Vlădescu, îi zicea Cotu lu Sărăcilă,’şî l-a lyat p-u cur dă mălai. Aluniş — Ştefan Dumitru, 69 ani, fost notar. ETHNOS111

1—

: 7 !

Zice că comuna ar eczista dăla Mircya cel Mare. Ş-atunca.-. mai eczista, da atunc s-a făcut ia. In afară do Aluniş, mai iera ti sat, îi zicea Dealu GruiuluiAcu-i zice Dialu K'inului. jera a notar, Teişanu, şî ăsta iera cam surdu. Ş-acu 1-a-ntrebat prefectu ce sate are comuna lui, ca să le-nsemneze, şi zapciy a-nţeles Dialu K'inului, ş-aşa i-a rămas, numeli. Mai iera o sat, Bgjănia. Zice că-n timpu lu Tudor Vladimirescu, atunc cin a trecut podu pă Ia Stoeneşli, 1-ay trecut cu pan duri. Şî y oameni ay început să să refugiieze. Ş-o parte a dormit p-ac, şî nyoaptca s-a produs o-nvălmăşală şî d-atunc i-a rămas.numeli. Ca semn®, ca astea,’ ie o măgură. Zice c-ar fi după vremea Tătarilor. Vine-ac în Vede, mai încoaşa lingă fintîna Bărăscului,. cine-o fi fost ala ; dăla fîntîn-aia mai încoaşa viine măgur-aja... Năgodeşti, dăla n yom cam aşa, cum să spui, iei iera în ţeleg dumneata, umbla cam aşa, cam zăpăuc aşa, ca nagodă. Şî a fos ş-n om Nagodă. L-a k'emat Nagodă, fincă iera bun dă na gode. Acelaşi. 14

. M

■

A”1 fos cu yoili păla Puţu lu Ţuică. Dăla Puţu lu Ţuică am fos cu iele păla Puţy-ăl Nalt, pă vălcia. Şî li-am suit la dial pu-o mirişte. Le-am păscut pă mirişte şî lj-am scoborît pă vâlcea, iar. Şi-am văzut u yom. Ş-ylerga după noi am fugit. Şî am fugit cu iele. Şi-a zis să le lăsăm. Şi noi nu li-am lăsat niam ; am fugit cu iele pîn-acas. Şi să-"curcase fo trei yoi-în mărăcini şî pin să le dăscurcăm, iera gata, gata să ne prinză. Şî li-am dăsfăcut şi-am venit cu iele fug-ncas.

Aluniş — Filip Mariyoara (subiectul A)

;

15 Ujk'e dă une viine, tică. Poşta verga în Slatina şî dîn Sla tina să ducea h... Ş-aicea-i zicea „la Timp". Aida s-ajungem „la 112ETHN0S

[

Timp". După ce s-a mutat poşta, rămas numili „Timp - Timpeni". Uni a venit dăla Flămînda, dgpe Dunăre, goniţ dă Turci, ş-alţi iera d-aic. Pă la şaizec şî unu a venit. Uni iera stabili d-aic. Satu iera pâ dealuri, ş-avya bordţe pă dealuri, pă luncă. Jera u sat în pădure, îi zicea „la Benga". Bibescu i-a scos la liniie. Timpeni — Mărin Costea, 89 ani. 16 Umbla omu cu nădragi largi şî groşi; peste nădrag băga turec, piste tureac o cearap şî piste cearap o păreik'e dă obiele dă aba ; le lega cu tîrsini şî cu yopinc în picere. îş lya o piep tar pă iei, ş-fl cojoc cu giotonel, aşa-i zicea dulămi, giotonel, şî căculă. Dă sus, dacă vrei să ai alte dă primeneală, dă sus, o pă reik'e dă cisme, o păreik'e dă potorj, u pieptar bun, un cojoc bun, yo căculă bună, şî o ipingea dă ploaie. Aia o făceai fără mînec. Da-acuma, fiie fomeie, fiie rumîn, o păreik'e dă cerapi şî cu bocanc. Cu picerili gyQale răceşte şî să duce la doftor, la Potcoa va, dă-i face o injăcţîie, şî fiie că*i trece, fiie că moare dracu. Timpeni— Iliie Stăniţă, 70 ani; carte nu cunoaşte; soţia din comună. 17 Stupy-ăla frăţăşte muşte... ]ey l-am găsit, uleiu-ăsta l-am găsit astă-vară. Găsindu-1, să umple putin-aia dă muşte. Unplindu-să dă muşte, afar dă matcă, care-a fos cap dă muşte, iese altă matcă, şî ies afar, să rup dă uleiu care-a fos nainte. Şî rupîndu-să, pleacă matc-aia cu iele, pleacă cu iele pă cîmp, să pu ne p-it salcîm, p-u pom, say pă cîmp. Să pune une n-ai gini. Jai uleiu, îl stropeşti cu niţică saramură, te duc cu uleiu şi-l leg; cu u ştreang d-o prăjină, uik'e-aşa, şl te duc şî-1 leg dă pomy-ăla, care ieste roiu pă iei. îl leg dă prăjîn-acolea aşa; te duc cu pră jina ş-o pui dă dăjos, une ie roiu pus. Te duc c-fl mătăuz dă ETHN0S113.

r ) !

clrpă cu fum aprins, şî scuturi muştili cu iei în ulei şî Pu* uleiu acolo şî-1 Iaşi pînă nu mai sî" muştc-acolo, pînă dimineaţa şi imineaţa te duc şî-1 iai d-acolo, şî-1 pui cu £ura îos • iai mai răcoare, că cîn ie zăduf te muşcă. Acelaşi.

; 18

îi ; ::

in!

i1 ii: i j

{, I i

■

Mă duc şî-i sap pămîntu (cînepii), ş-o samăn'. Pâ urmă o copăi ş-o păzăsc dă gibe. Creşte, sâ cyoaee, culeg p-a dă vară, las p-ailantă trei săptămin. O culeg* la trei săptămini ş-o fac glu;gă. Şî şade o săptămină grămadă acolo, glugă. La urmă ontinz ş-o bat, să usucă ş-o bat. După ce-o bat, o uc ş-o topesc. O ţîy doytf săptămin. O scoţ dî° apă şî să usucă ş-o meliţ. După •ce-o meliţ, o căieresc, o fac caiere. Caierili le torc, le dapăn şî le fac jurebiie. Jurebili le coc şi... şî le pui şi să usucă. Şî le dapăn pă mosor. Ş-o urzăsc, ş-o vălesc pă sul, ş-o năvădesc, ş-o .gureşe şi o ţăs, ş-o ud, pînza, ş-o fac cămăş, ş-alte lucruri. Valea-Ungureni — Iyoana Zoană (Subiectul F). 19 Am fos odată Ia o popă la cumetriie cu nevasta, la popa Tak'e, ie fo doişpe an d-atunc. Şî sar-a^ plecat acas. Am intrat în pădure, am trecut pinpădure ş-am venit acas. Cîn am venit acas, am găsi1 casa cu gura la dial, nu la vale. Mă gîniam să strig şî răspunde omu şî ie ruşine. Mă uciam şî lyam casili dăla marginea satului, dăla Iyon a lu Niculaie, a d-a şapte iera a mea. Cin veneam, găsam casa cu gura to Ia dial. Am u“blat dă sara pînă diminiaţa. Aveam şî io ciiu, nu să da ai dracu dă loc, ca să-i cunosc după gură* Ş-am unblat dă sara pînă dimineaţa în răsvărsatu zorilor. Şî m-antrebat ai miei une-am fost pîn-atunc. Ş-am spus că la cumetriie la popa. Ş-atunc m-am dăsfăşurat şî io ş-am găsit casa cu gura la vale.

' li

m ,

Valea-Ungureni — Igon Luţu (subiectul G).

114 ETHNOS >

...Păi îl tai, îl opăreşti, şi după ce-1 opăreşti îl speli bine -cu apă siartă, îi scoţ maţili, scoţ dîn iei d-acolo, sicaţî, pipota, •lapez ce ie răy, sierga şî ce ie răy, stricat. Bucâţîli le opăreşti • bine cu apă fiartă şî-1 fac sertură say în tigaie cu usturoiRădeşti — Caterina Iuon, 74 ani; părinţi originari din comună; nu cunoaşte carte şi n'a făcut nici-o deplasare. 21 ...Nymeri cîte trei sirg-aşa, pînă-n zece-zece zerbe ; mai fac iar zece zerbe, mai fac iar dă doyo or' cîte zece zerbe. Acu s-a făcut dă cine ori, s-a făcut o aţă. Acu dacă vrei, fac ş-alta, da tot asta ie. Dacă vrei, pui mai multe, cite vrei atîlga pui. Aceeaşi. 22

A fost yodată o muiere leneşă, n-a fos în stare să-ş cîrpgască cămaşa. Şî să măritase. Odată trimete pă barbatî-săy pă la mă-sa, să-i ia uo cămaşă, că n-avga cu ce să mai premeni. Şi l-a trimes pă la mă-sa ca să-i dga o cămaşă; da mă-sa nu i-a dat cămaşă, i-a dat o gîscă. ]a ieta cu bîzăru după git. Cin l-a văzut pă iei cu gîsca, 1-a asvîrlit în foci. Tel a strigat: — Je gîscă fă, ie gîscă. Da ia : — ]e bună şî mai scurtă. Şi cin a sosît a văzut că nu ie cămaşă, că zicea să să ducă •şî iei amindoi la nuntă. Şî d-acilea apus o putină-n căruţă şî pă ia putină, ca să să salte şî să vază şi ia ora. A tras căruţa mar ginea ori şî a spus la bucătar să puie spălături acolo, că vrea să unfle putina, să bage struguri. Pă urmă, cin a sărat, a răsturnat căruţa şî i-a dat drumu cu pielea goală pî» lume ş-a fugit acas. Şî cîn s-a dus iei acas, a zis: — Bine mă, aşa iera vorba ? Şî iei; — Păi să te-nveţ minte, că nu văzuş p-ălela°te? Să te-nveţ minte să lucrezi. ETHNOS 115

■

j I [■ I

1: i ’

ii i

Si i!: ii

f!! !’ •

,f5

Pâ urmă s-a pus şî ia pă lucru. A loat ş> ia dăracu să dă— răcească, să facă lu bărbatî-so nădrag. Şî iei a făcut turtă ca să mănince ; a făcut ici că ia avea treabă ca să lucreze. Şî iei a zîs — Ai, nevastă, dă prînzăşte. Şi ia a zîs : . — Nu prînzăs, prînzî-r-ar foc. că io n-am avut noroc. — Păi dar, tu cum mănînc ? Stai nemîncată ? — Pune şî tu o cudru dă turtă pă umăr, unu p-ăsta ş-unu p-ăsta. Pă urmă a termeoat, a tors ş-a făcut un fus dă lînă. Ş-a zîs că n-are rîşk'itor ca să-l dapene, să să ducă să-i taie rîşk'i— tor*. Şî iei s-a dus în crîng ca să taie rişk'itori şî ia s-a dus după, iei; cînta ca o păsărică : „Cine taie rişk'itoare „Baba-i moare". A venit acasă iei, fără rjşk'itor. — Bine mă, dă ce nu tăiaş rişk'itoare ? — Nu tăiai că cînta o păsărică : „Cine taie rişk'itoare „Baba-i moare". Dăcît să mai mori tu, las să stăm tot aşa. Incălicai p-o şa, Vă spusei povestg-aşa.

f. ’

Aluniş — Petriia Tomescu, 23ani; nu cunoaşte carte; povestea o ştifc dela bâtrîna sa.

fii !:V

i: J . ! : i U

ii-

; 1 '. ■

Jera un popă şi cun ţigan... ba cun prost. Popa credea pă omy-ala prost, rîdga dă iei că ie prost. Prostu 1 nfreba pă popă:: — Ce ie aia dă colea, părinte ? şî arăta pătulu. — Pricopsala. — Da ailantă dâ dincolo ? — Mingîiloarea. — Da asta? — Zgîriitoarea. Ş-acu, yodată, a lyoat pisica foc în coadă ş-a lyat foc pă tulu. Prostu a văzut ş-a zîs:

U6ETHN0S li}

— Âhă, rîsăş dă mine, părinte, da zgîriifoarea a lyat mingîitoarea, ş-a dus dracu pricopsala. Şî pînă să-nţelţ?agă popa, a ars pătulu cu grîy. Aluniş — Petriia Tomescu, 20 ani; are 5 clase primare. Anecdota a auzit-o dela un bătrln. 24 A fost odată o fecor dă-mpărat şî trei fete sărace. Şî iei a trecut pă drum şî faţ? mai mare : — Măi fecor, măi fecor dă-mpărat, ia-mă pă mine că-ţ ţîy casa cu fus dă tort... Nu seu a mijlociie ce-a zîs... A mic-a zis: — Măi fecor dă-npărat, ia-mă pă mine că-ţ fac doi fecor' dă aur, cu totu şî cu toty-al lor dă aur. Şi iei atuncea s-a-ntors în dărăt ş-ă-trebat că carc-a zîs că face doi copiii cu toty-al lor dă N aur. Şi ia a zis : — Jey sini. Şi jel atunc a luat-o dă soţîie. Ş-a rămas în poziţiie. Ş-avînd în curte servitoare o ţigancă, cin a venit ca să nască, ţiganca i-a a zis : — Cucoană, să te sui în pod, să naşe copilu pă guta po dului. Şî ia ca ţigane-a făcut. Ş-a născut dyoi copiii dă aur; o fată ş-u băiat. Bă ia tu cu baston dă aur şî fata cu furcă ş-un fus. Ţiganca i-a ţinut curu şi i-n născut în cur. In timpy-ăsta, avîn ş-o căţea cu căţăi, boanca dă ţigancă a luat copiii şî i-a-ngropat ş-a pus doi căţăi în cur, nefiin înpăraty-ac. Cin a venit îopăratu, boanca dă ţigancă a luat căţăi: [a uite, domnie, ce-a făcut cocoana dum'itale. Doi căţăi dă cîine. Jel aşa cin auzia, ţigănei-i spunea să ia cucoana s-o ducă la găinăriie, s-o facă sărviitgare şî ţiganca să rămiie cucoană.

]a aşa cînauzia, Pă plin» să punea, La Dumnezăy să ruga Ca să-i sco aţă copiilaşi iei, Ş-aşa mpăratu iei a zîs c-are să facăntr-o sară clacă dă tors. Ş-a făcut clacă dă tors. Auzîn că la o girlă a işit doi co piii cu totu şî cu totu dă aur, i-a zîs ţigănci:

-ETHN0S 117 8

)

: fi ;|i

{ |

i iii

ii)' I .vii; ,

9! I

i ,11

i i

ti .

■

■i

r ; : 5

]a să k'emăm şi noi pă copi'i-aia, să vedem cy-are să ne spuie şî noyo. Da byanca dă ţigancă: _ Da ce să-i k'emă 7 Cy-are să ne spună novă aia ? Cine sin ? Da-mpăratu n-a vrut şî i-a k'emat. Ctnd a venit, împăratu i-a suit sus în pat şî mă-sa lor, care i-a născut, iera pă vatră, făcea mîncare. Mpăratu zice : — ja să ne spuneţ ceva şî novo, ce ştiţ, copiiilor. Da bţ>anca dă ţigancă : Ie, da ce şciy ăşlea să spuie ? Şî iei a zîs : — Fiincă ne-apucat să spunem, să spunem şî coi o poveste. Mă-sa dî“ bucătăriie, cu drag asculta la iei. Da boanca dă ţîgancă iera întunecată. Şî s-a apucat ş-a spus: A trecut a fecor dă-mpărat pă lîngă trei fete dă om sărac. A mare-a zîs: — Măi fecor dă-mpărat. nu mă iai pă mine ? Că-ţ ţîy casa co fus dă tort. A mic-a zîs: — Nu mă iei pă mine ? Câ-ţ fac doi copiii cu totu şî cu toly-al lor dă aur. Jel s-a-napoiat ş-a-ntrebat că carc-a zîs că i face doi copiii cu totu şî cu toty-al lor dă aur. Ş-a lyat-o dă soţiie. Ş-a rămas in pozijiie. Cîn i-a venit să nască, avîn o ţî gancă sărviitQire : — CocQană, zice, să te sui în pod să naşe în cur. Cucyan-aşa a făcut. S-a suit î" pod şî ţiganca i-a ţinut curu. Ş-a născut doi copi’i dă aur. Un băiat cu toiagu dă aur ş o fată cu furca şî cu fusu dă aur. Ţiganca a dat fuga şî i-a gropat in bătătură ş-a pus doi căţăi dă cîine, nefiin împăraty-acilea. Cînd a venit împăratu, ţiganca fuga i-a spus: — împărate, cucoan-ş născut doi pui dă cîine. Acu, iei dîn bătătură a răsărit doi braj. Ţiganca cin i-a văzut, i-a dat în gînd că ieste dîn copiii ş*a stăruit dă-mpărat şî i-a tăiat. J-a făcut doyă blăni d<? pat. Ngaptţa i-a auzit boanca dă ţîgancă: Fata: — Nene, ţîje ţă grey ? că mi-e grey, că ie boanca dă ţigancă pe mine. — Miiie nu mi-e grey, că ie tata p<? mine. Bpanca dă ţîgancă i-a auzit şî s-a pus cu gura pă-mpărat ş-a tăiat blănili şî l$-a pus pă foc. Arzîn ăle blăni, a-nceput blă-

118ETHN0S

nili a plesni pă foc. Sin ş-o o., ie lingă foc, a sărit în tăriţa voi. Acu, s-a făcut yoaia mare şî frumoasă. Ţiganca s-a temut că ie to din copiii; cum să facă să-i piarză. Ş-a pus pă-mpărat că să tije yoaia, că ii ştiia că să trage to din copiii. Acu-mpăratu nu vrea dă loc, că iera o yoaie dă nu să pomenea dă loc dă mîndră şî frumoasă. Ţiganca nimic, s-o taie. A tăiat-o. Ş-a strigat găinărcasa, muma copiilor, ş-a numărat maţjli şî ii le-a dat cu număr să le spele la gîrlă. Spălîndu-le la gîrlă, i-a scăpat a maţ. |-a nceput a să văita, că ce să să facă, că o ia boanca dă ţigancă la bătaie, că nu mai are maţi li la număr. A venit o moş bătrîn la ia şî i-a zis să rupă u maţ în doy$ şi să facă cîte i-a dat. Şî ia aşa a făcut. A rupt în doyo şî le-a făcut cu soţ. (Din) acel maţ, care-a scăpat la gîrl-acolo, s-a iviit iar doi copiii cu totu şî cu toty-al lor dă aur. Băiatu-n linguriţă Şî fata-n furculiţă. Ş-a auzit dăla nişte yoameni şî-mpăraty-ăla şî s-a dus să-i vază. Şî cin l-a văzut a zîs: — Tetă şî tăticu mieu, ietă şî tăticu miey. Şî i-a dus acasă. Şî cîn a văzut, a zîs: — Ţetă şî boanca dă ţigancă. Ş-asta ie mămica roca. Şî pă ţîganc-a legat-o dă coz dă cai şî cocoana a rămas jar cocoană. Aluniş — Dumitra Tomescu, 59 ani ; nu ştie nici să scrie, nici să citească. 25 0 barză yodată ce s-a gîodit ia, ca să-i ajungă hrana. P<? cin ălelante păsări a plecat în alte părţ că s-apropiia iarna şî nu mai avea ce să mănînce, ia a rămas în cuib şî n-a vrut să plece. Şi aşa a rămas ia în cujbu iei ş-a venit iarna cu viiscol şî cu zăpadă. într-o nyoapte u viiscol i-a luat cuibu şî l-a svîrlit într-o cînp'ie cu ia cu tot. Diminiaţa cî" să vede nămeţită dă zăpadă, vede u cocîrlan fără moţ, că trebuie să şti că pă atuncea cocîrlan‘u n-avea moţ, şî-1 striga: — Viino la mătuşa coace ca să te-ncălzăsc. Cît ieşc dă mic,

ai să mori dă frig. Să vede socoteala că nic cocîrlanu nu pleca-

ETHNOS119

. - :

ssss

5 5

se-n alte ţări, dac-o si plecîn. (Jocîrlanu îi spusă : — Acu nu ie timpu dă-ncălzît, ie timpu dă cătat mîncare. Crez că acuma ie aşa dă ger ? Barza-i răspunde : • — Da cum să siie mai ger d<;cit atîta ? jar cocîrlany ii răspunde : —- Acuma nu ie ger. Jera ger cin flăcăiam io cu bunicu dumitale, pă timpu lu Papură-Vodă. Barza cîn aude una cg-asta, să repede la iei şi- i zice: — Piei di" faţa mea, prik'indelule ! D-aia mi-ai fos tu ? Şî l-a apucat cu cocu dă cap şî i-a scos moţu în sus. Şî d-atunccu-ncoace cocîrlanu a făcut moţ.

. . ;

Izvoru — Costandina Tonescu (v. date la chestionar).

26 [Mircea]

— Ce strigi, Mireio, dintre rugi, Dintre rugi din văi adinei ? Or porc mi i-ai pierdut', Or merinde mi-ai fîrşît', Or ţoale mi-ai ponosit' ? — Nic porci nu i-am pierdut, Nic merinde n-am fîrşjt, Nic ţuoale n-am ponosit; M-am greşit d-am arumit Subt un pom mare-nflorit Şî vintu că mi-adia, Florili le scutura, Pă mine m-acoperca ; Un balaure dă şarpe Mi-a intrat în sin Pă su zăbun. ţel acasă să ducea: — Mamă, mămuliţa mea, Făşură mîna-h bazma

ii îl

ii ) î• •

:i i (;

120ETHNOS i

' '

Bag-p-n sîn dă mi-1 ii. Că ie mare şî bălaur Cu noyă cnade dă aur. Mă-sa lui aşa zicea : — Dăcît mumă fără mină, Mai bine ieu fără tine. ţel aşa că-m auza, Tojegelu-n mină lua, La soru-sa să ducea... — Dăcît ieu» frate, frăţioru mieu, Dăcît ieu far dă mină Mai bine străină pă lume. ţel aşa că-m' auza Toiegelu-n mină lua, La ibobnică să ducea : Ibobnica-aşa făcea, Mîna-n bazma făşura, La Mircea-n sin o băga, G'eşuau a cu bani scotea, Pă masă cînd o arunca. Ririli că zornăia Şi galbeni zdrăncănca. Neaga Manea (v. date li chestionar). 27 Cîntecu moşneagului Foaie verde foi dă crin, De crin şî de rozmalin, Vai de lin, vai de pelin, Vai dă moşneagu bătrîn Că n-are nic un copil Dă la dalba tinereţe, Pin la dalba-i bitrineţe. Dar acu la bătrineţe Făcu-n copil cu blindeţe.

Vineri maica l-a făcut,

ETHNOS121

BUH

Sîmbătă l-a botezat* Duminică I-a-nsurat, Luni cu mîndra 1-a-mplimbat, Marţ ordinu i-a picat Şi-n armată mi l-a luat. — Mîndro, mîndruliţa mea, Te las cu inima rea Şi ţ-ai lua pe cary-ai vrea. Tu să sameni busuioc* Pă nou o vetre dă foc* ; D-o işî verde steblos Să şti că sin sănătos; D-o işî verde pălit Să şti că m-am prăpădit, — Să pui gînd de logodit4*. Dar moşneagul ce făcea ? Logodnic că venea Să-i dea pe noru-sa. Dar în ziua cu nunta Barda la brîy că ş-o loa, Tîrnăcop su supţîyoară Ş-apuca pe drum la vale. Jel la viie să ducea. Scoate viţa din tulpină, Plină, plină de cork'ină Mi-o-arunca piste grădină. Tăia, frate, pînă-n zece Lacrimile-1 podideşte. Ok'i la deal ş-arunca Un călugăre vedea ; Barba-i bate braţili, Mustaţa umerili Şi k'ica călcîili. Călugării ce făcea ? Dă moşneag s-apropiia.

— — — —

122ETHNOS

Bună zîya, moşule! Mulţumim, moşneagule! (sic) Ce fac, moşule-n grădină? Jey scot viia dîn tulpină

Şî mi-o arunc piste grădină ; Mi-e fecoru-n miliţîie. Dacă fecoru mi-o veni, Altă viie mi-o sădi. Călugărlu ce i zicea? — Măi moşule, dumneata N-ai aflat vro nuntă-n sat ? — Zăy, tată, pă barba mea je nuntă la casa mea Să mărită noru*mea. — Moşule, pă cine ia ? — Băiatu tîlmacului Cel din capu satului, Mi-e băiat al dracului. Da moşneagu ce făcea ? Jel cu fi-sp că vorbia Şi nu să cunoştea. Călugăru că-m pleca, [el la nuntă să ducea Şî mireasa mi-1 k'ema Şî la masă mi-1 băga Alături cu nună-sa. Nic nu bea» nic nu mînca, Numa sama că o lţ>a, Un pahar cu vin cerea, Mireasa că-1 aducea, Vinu din pşar mi-1 bea j Un inel în deşti avea Dă cînd sk'imbase cu ia; Vinu din paar il bea Şî inelu i-1 băga. Mireasa că şî-1 lya Şî pă iei cînd să uita, Iscălită că iera, Jos, frate, că leşina. Călugăru ce zicea ? — Beţ\ băieţ, şî ospătaţ Şî dă drum să vă cătaţ, Mireasa să nu mi-o Igaţ,

ETHNOS 123

C-îista ic mireasa mea, Car m-am cununat cu ia. Ş-acasă că ş-o lua, Pă la barbiier că da, Frumuşel că să făcea, — Plecase tinerel, Venise moşneag bătrin — Şî tat-so mi-1 cunoştea Şi la viie să ducea Şi din nov o sămăna Şî cu lăcrămi mi-o uda. Marin Radu Luţă, lăutar, din co muna Jugănari, 18 ani. O ştie din au zite, tot dela lăutari. 28 Cîntecu străinului Vai, voinic străin, Ca măr dulce-n drum, Cîţ călătoresc Mi-1 sburăturesc. Dă vine duşmanu Tăbără cu păru; Dă vine duşmana Tăbără cu piatra, Dă şî fringe craca. Tac, tulpină, tac, Că lo tu le fac Şî to tu le trag, Că nu-i vina ta, Nu ie nic a mea,

J-a cui tg-a sădit Şî fe-a presădit, Dă nu te-a-ngrădit. Verde ş-un spanac',

124 ETHNOS

Voinicel oleac *, Dă părint sărac, Dă blagâ bogat. Lui Dumnezăy i-a dat, Ca unui sărac, Novo mori în vînt, Noyo su pămînt Macină argint, Scot mere şî unt, Ş-una la zăgaz Fabrică gaz. Verde sălci<?ară, Sus la Imigoară Cel voinic să-nsoară. Da pă cine-m' ia ? Fata popii Opri Dîn ţara Moldo vi, Mîndruţă frumoasă Şî curagiyoasă. Bine că-i mergea Şî să bucura. Turci ce-m' făcea ? La bir îl punea, Ca să dea pă an Cit-un sac dă ban Şi să dea pă lună Citc-o pungă plină. Plătea cît avea Pin să istovia. Şi cîn iei vedea Căc a sărăcit, Mîndri că-i spunea: — Mîndro, mîndra mea, Tinp cît te*am iubit, Turci m-a privit

1. „Adică iera mic dă stat" [Lămurirea informatorului].

ETHNOS123

$î m-ây duşmănit Şi la bir m-a pus, Ca să day pă an Cît-un sac dă ban ; Şi să day pă. lună Cîlg-o pungă plină. Bani i-am fîrşît, N-am să mai plătesc, ţaţă, mîndra mea, Ce te sfătuiesc: Să pui, dragă mîndră, Faţă la nălbyală Buze-n rumenială, Că vreay să te vînz La tîrgu dă flori Că vin negustori. Că aş vinde pă tata — Tata ie bătrîn', Cq-o să prinz pă iei ? C-a p-un căluşăl Trei sute dă lei, CQ-O să fac cu iei? Aş vinde pă mama — Mama m-a făcut Şî m-a alăptat, Prya o fi păcat. Dar mai bine-am zis Pă tine te vînz. Mindra ce făcea ? Pă iei l-as:ulta, Aşa că-m făcea: Punea faţă Ia nălbcală, Buze-n rumeneală, Sprîncen Ia văpseaiă. Pristav îş băga, Cu mindra pleca La tîrgu dă flori Că vin negustori. Trei zile striga,

126 ETHNOS

Din gură zicea — Trei zile dă vară, Trei dă primăvară : — — Mîndra-i dă vînzare ! Dar p-un dugeneţ Sta un turculeţ, Fuma cubucel, Număra la bani, Galbeni icuşari. Dîn gură-ntreba : — Dă vinz pă mîndra, Ce-i cerea pă ia ? — Păi s-o cîntărim ; Cit o atîrna, Şi aur voi loa. Turcu ce-m făcea ? Tocma să făcea, Bani-i număra, Cit mi-o cîntărea, Şi că mi-i turna Jos pă ipingea. După ce-i plătea, Turcu ce-m făcea ? jel mi-o săruta, Din gură-i spunea: — Ah! iubita mea! Dar ia ce-i spunea ? — Turculefule, Ibrihorule, Gengăşelule, Nu mă săruta To cu sele-aşa, Că io sînt a ta, Că m-ai cumpărat Şî mul( ban ai dat. Da să ne-ntrebăm Dă une sintem, Că prea sămănăm. Turcu ce-m tăcea,

ETHNOS137..

Sta şî să gindca Ş-apoi începea : — Păi sîn fecor popi, Fecor popi Opri Dîn ţara Moldovi. Turci ra-a răpit Dă cin ieram mic. Lor m-am înk'inat Dă nu m-au tăiat. Turci m-a crescut, Mare m-am făcut Şî m-am procopsit, ţa cin auza Şî iei că vedea, Că iei fraţ iera, In braţe să lya Şi plingîn zicea: — Tu eş sora mea, Nu iubita mea. jar cumnate-ţ zic, Bani ce ţ-am dat Să şei, te-am inviestrat, Ca un bun cumnat.

;

Bălteni — K'işîn Măican. Balada o cunoaşte din bătrîni. [Date asupra informatorului, v. la chestionar] 29 Teiuleţ cu foaia lată Ce bine-m prindeai odată,

Odată la vremea m#a. Cin potera mă gonea Su fyoaia ta m-ascundeam Dă grea poteră scăpăm; Că nu-i poteră curată Şi-i cu Turc amestecată. Jarbă, iarbă, sora mea, 128ETHNOS

■

! I:

Culcă-te naintoa mea Şî te scyoală-n urma mea Dă-m acoperă dîra, Că m-ajunge potera. Foiie verde a bobului, La inima cîmpului, N mijlocu codrului ţeste-un mare copac Dă pă timpu lu Novac, ţel dă vîrf mi-estc-aplecat Şî dă crong mi*e pologat. ţar în vîrfu copacului ţe cuibu vulturului; Un vultur cu capu sur Şî c-un şărpuleţ în gură Şî c-un ştrenguleţ în giară. Cel vultur cu capu sur, Nu-i vultur cu capu sur; ţe gîdea cu ştreangu-n mînă, ţel vine să mă sugrume.

Acelaş. 30 Ş-am zîs verde nucă seacă, Trec pă drum lumea mă-ntreabă: — Dă ce eşti tristă şî slabă ? Slabă sînt de felu mey Tristă sin dă doru tău. Ş-am zîs verde fir moor, Uşor, puiule, uşor, Ce-m trime{ atîta dor ? Trimete mai puţinei Şî vino mata cu iei, Că şti sama la portiţă Şî dulce iţa la guriţă ; Că şti sama porţilor Şî dulceaţa buzilor.

ETHNOS 129

Ş-am zis verde iasomiie, Nu ştiu, Doamne, ce mi-e miie, Mă usuc ca frunza-n viie. Frunza să uscă dă vînt, Jey mă usuc pă pămînt; Frunza să uscă dă syare, jey mă usuc da-n picoare. Profa — Leliia G'eorgiţă, 22 ani; nu ştie carte ; îl cunoaşte din auzite. 31 Ş-am zîs floare frag şî mure, Pădure şî iar pădure. Ce creşti naltă şî subţire Ne atinsă dă săcure, Cum mai cîntă cuci-n tine Şi pă gros şi pă subţire. Da iey n-am avut venire S-ascult cuculeţ la tine ; Ş-am s-ascult la primăvară, Cîn o-nverzî codru iară, Cu capu la mîndra-n pyoală, Cu mîna la ţiţîşoară Să-m treacă dă osteneală. Să-m cînţ, cuce, şî la vară Sâ-m' iubesc pă mîndra iară. Aluniş — Niculina Mateiescu, 22 ani; a învăţat să scrie şi să citească singură; na fost la şcoală; îl ştie din auzite.

32 Foaie verde fiyori mărunte, Ce ie, Doamne, mai d<? frunte ? Banu şî yomu cuminte. Da banu să k'eltuieşte,

; i !

130 ETHNOS

I ■ 6mu cu mintea trăieşte ; Şî bani să duc ca bani Şî jey rămîi cu duşmani. Ce ie, Doamne, dă folos? Bani şî omu frumos. Bani te scoate dîn lanţ, Om frumos dăla năcaz. Aluniş — Floarea Rusu, 28 ani; nu ştie carte ; îl cunoaşte din auzite. 33 Frunzuliţă d-alion, La grădina lu ]on Tflate păsărili dorm, Numa una n-are somn Şî zboară din pom în pom Şî strigă Juon, Jyon! — Ţyoane, nu mă- mpuşca, Că sînt ibobnica ta Din copilăriia mea. Nu ie ]on, nu, nimic Ş-a plecat după iubit, Sta-i-ar iubitu dă cap! Cite fele-a fost în sat Pă l<?ate mi le-a-nşălat; Numa una i-a scăpat: 0 fată dă sirb bogat, Una naltă şî plâviţă, Paică ie călugăriţă. — Cum să fald io ca s-onşel ? Să mă duc la bărbiier, Barba şî mustăţile, Să rămii ca fetili; Mă duc sara la fereastră: — Dăscuie-m uşa, surată, Că mi s-a stins focu-n vatră. * Dă plopomea la părete Să durmim ca nişte fete. Aluniş — Cules dela subiectul C.

ETHNOS131 •

34 Frunzuliţă de măr dulce, Să ştiu bine că te-ai duce Ţ-aş scriia k'ipu pă cruce Ş-aş veni dumineca Cu cobu cu tămîia Şi ţ-aş ocoli crucea, Să mă uit pă cruce-n sus Să-ţ văz k'ipu cum ţ-ă pus, Să mă ustoesc din plîns. Aceeaşi. .35 Iartă-i, Doamne, păcatu Cui a lăsat oftatu! Rumînu dacă oftează Trupu i să uşurează. Rumînu cin n-o gofta, Trupu i s-o-ngreuna. Oftează cu gura-nk'isă Ca o candelă aprinsă. Dă oftat ce oftai tare La inimioară mă doare ; Dă oftat ce oftai lung Sflarili merge rătu"d. Puică, dă oftatu miey S-a mîniiat Dumnezăy, Dă nu ninge, nic nu ployo, Nic noaptea nu cade royo.

■

Aceeaşi.

• 132 ETHNOS

g 5-S-g

şl I

îls vs 5 o 5 ‘S ’5 ••2-2

5 S£ § •2§

■2

-2 ^ a <u

: -a

I §

2 I

a ^ vy

* s

f« 3

< C/>

■O.

c ■s

----

< -i *î

V f\

Vkf' l.v fc

Ouil'u ' ) :

I i

c? i

•-

< c/>

< cu o

£ I

SI ş % s. ■§ «■

O 03

•3,

1a u.

O P

1‘S £ «*. 85

lll 5 S * ll| *s »S

a,* *

•ss§ s: c 5 5

m U O H

W O K

MIRCEA TOMESCU, Graiul din judeţul Olt

Profa: Portul s'a orăşenizai şi la copii.

La război.

PLANŞA IV

*) : ' li

î.

Â.

BÂSSAR

ABESCtî

Pentru vre un biograf viitor vor fi — poate — de folos şi câte-va date care AMINTIRI au avut o influenţă indirectă asupra scrisului meu, prin ecoul ce au putut LITERARE (II) lăsa in conţinutul unora din nuvelele şi schiţele mele. Intre anii 1893 şi 1896, adică în timpul cât am urmat la Facultatea de litere, am fost funcţionar la Ministerul de Finanţe într'un biurou fericit situat în colţul clădirii, la parter şi având ferestre care dau atât în curte, cât şi în Calea Victoriei, al că reia sgomot ne fura la toţi ochii, prin mişcarea ei fără răgaz de pe trotuare ori de pe pavaj, de unde tropăitul cailor de la birji se auzea mereu, cadenţat şi liniştitor, ca o poveste bătrânească. Biuroul era alcătuit aproape exclusiv din studenţi. Ni se acordase privilegiul — faţă de ceil'alţi slujbaşi — de a veni la serviciu la ora 12, şi să lucrăm până la şase seara, în vederea cursurilor universitare ce se ţineau* in cea mai mare parte între 8 şi 11 dimineaţa. Numai Dumnezeu ştie de ce mese în fugă aveam parte pe la cine ştie ce birturi — pe cât de ieftine,^ pe atât de îndoelnice — care mi-au pus organismul in răsboiu cu untura pentru tot restul vieţii... Dar, în acelaş biurou cu noi, se găseau şi câţi-va... nestu denţi ; Mai întâi, şeful; apoi, vre-o doi-trei colegi zugrăviţi de mine în câte*va schiţe şi nuvele ca Perseanu, Domnu Dincâ, Vulturiij Holul, etc. In intervalul acesta de trei ani, sa produs în familia mea ETHNOS 133 9

întâia lovitură sguduitoare pentru mine : Risipirea casei noastre ! In Iunie 1893 am pierdut pe tatăl meu ; iar mamă-mea — ră masă văduvă — ca să şteargă impresia dureroasă ce ne împie trise pe toţi, a grăbit schimbarea locuinţei, mutându-ne tot pe Calea Plevnei, într'o altă casă, nu departe de cea dintâi, unde stătusem aproape zece ani. De alt-fel, nici nu mai aveam nevoe de camere prea multe. Trei fraţi şi o soră măritată în Buzău erau acum pe la casele lor, toţi prin alte oraşe. Din toată familia, rămăseserăm numai trei: Mama, eu şi o soră mai mică, însă in vârstă de a se putea căsători, ceea ce se şi făcu ; iar după un an, plecară — muma şi fiica — in noua lor locuinţă, tot la Buzău. Iată-mă rămas singur în Bucureşti, însumând în cartea vie ţii un* nou eveniment neprevăzut: cameră mobilată cu chirie şi restaurant la noroc: Viaţă de barcagiu neîndemânatic pe un ocean necunoscut, în largul nepăsării' bucureştene. îmi plăcuse — ce e drept — „singurătatea" între ai mei. Dar acum, între stră ini, ea îmi păru spăimântătoare. încetase de curând Revista Nouă. într'o zi, îmi iese în drum profesorul şi criticul nostru atât de cunoscut şi preţuit Mihail Dragomirescu. Cum mă vede, în tinde braţele spre mine cu prietenia pe care numai el ştia s’o

exprime aşa de atrăgător şi entusiast: — Frate dragă, de când te caut!.,. Bine că te găsesc! Te chiamă Maiorescu să ne colaborezi la Convorbiri Literare. I-a plăcut mult cum scrii. Ai ceva gata ? Dacă nai, scrie o bucată şi vino să ne-o citeşti. Eram copleşit de atâta cinste, mai ales în clipele acelea, când inima mi-era năpădită de atâtea lovituri din toate părţile. Am cerut profesorului răgaz. Aveam în minte pe tatăl meu încă viu. încă viu, dar nu aşa cum mi-1 închipuisem în seriozitatea lui — aparentă faţă de noi copiii — ci pe omul adânc bun, a căruia bunătate, de*abia acum, când îl pierdusem, mă copleşea cu un torent de păreri de rău şi de remuşcări nefolositoare, că nu fusesem la timp în stare s’o cântăresc şi s'o înţeleg la înălţime... Sub impresia acestei mâhniri am scris nuvela Emma, silindu-mă să aşez cât mai în lumină bunătatea înnăscută, dar stă-

134 ETHNOS

pânită prin sforţări părinteşti, in cutele sufletului lui, de „Conu Costache", oglindă literară a lui Conu Alecu, părintele meu. Cât despre „Coana Siţa", ţin să se ştie — fireşte — că e o simplă creaţie — prin contrast — şi n'are nici o legătură cu nimeni din familia mea. Am dat toate aceste lămuriri, fiind-că pe Emma eu o so cotesc ca pe cea dintâi manifestare a scrisului meu matur. Mihail Dragomirescu însu-şi, răspunzând discursului de re cepţie ce am ţinut la Ateneul Român — în ziua de 3 Iunie 1923, când am fost ales membru activ în locul vacant al lui Duiliu Zamfirescu — a ţinut să sublinieze această alegere prin urmă toarea mărturisire : ...îmi permit să vorbesc de acel timp, pentru-că — acum 28 de ani, in 1896 — atunci ţi-am publicat în Convorbiri Literare, pri ma schiţă de mare merit, Emma, admirată nu numai de noi, tinerii, care intram, in parte nu destul de armaţi in arena aspră a literelor, ci şi de marele gând critic al lui Titu Maiorescu, care văzuse in d-ta un nuvelist de talent. Convorbirile Literare pe atunci, erau conduse de un salon — şi să zicem — de o oficină. Ţi-aduci aminte cu câtă emoţiune şi cu ce dulce evlavie veneau rând pe rând, Sâmbăta seara, in acel salon albastru — stins, unde stăpânea fruntea lată şi luminoasă blând dominatoare şi cumpănită a lui Titu Maiorescu, şi gestul ma tern, însoţit de ochii ce cercetează şi judecă ai Doamnei Maiorescu. Ţi-aduci aminte cum, sub cuvântul rar, cald şi conturat al maestru lui, ne simţeam coprinşi de o atmosferă de reculegere intimă aproape religioasă, şi cum — privind in ochii lui luminoşi şi dulce umbriţi de gene stufoase — ne impărtăşam pai'câ şi noi din fireasca lui în ţelepciune. Acolo, străjuiţi in vestibul de Hermcs al Iui Praxiteles şi intr'un unghiu al salonului de Venera din Millo, cu o emoţiune în dulcită de speranţa succesului, iamânam marelui critic rând pe rând câte un manuscris ce adesea, prin tremurătura lui, trăda sufletul miş cat al tânărului. Acolo ne-a citit Titu Maiorescu, cu armonia gravă şi plină de simţire a nepreţuitului său g’as, Nunta Zamfirii de Coşbuc, Moartea lui Castor şi Pană Trăsnea Sfântul ale lui Brătescu- Voineşti, Pe Acropole al lui Duiliu Zamfirescu. Orlo poema lui Nicolae Bazilescu şi Emma dumitale, iubite coleg! Era pe atunci o perioadă de tranziţie. Corifeii —- un Caragiale, un Delavrancea, un Vlahuţă, un Coşbuc — părăsiseră cercul maestrului; iar noi tineretul, mai toţi, umblam — ca să Întrebuinţez o expresie din Arune Pumnul citată de incisivul critic — umblam pe... „vârfurile ţepeşe ale filosofici1*.

ETHNOŞ135

I i

Bine'nţeles, pfe Emma mi-a citit-o marele criiic în lipsa mea şi fără să mă cunoască. .După câte-va zile, M. Dragomirescu mi-a adus rezultatul, plin de bucurie şi mi-a spus că Maiorescu m aşteaptă la el acasă, în strada Mercur Nr. 1, azi strada D. A. Stuidza, lângă Ateneu. M'am dus cu inima frământată de sfieli. Maestrul mi-a deschis uşa, el însu-şi, şi m’a condus într'o .cameră din stânga, spre stradă. In faţa unei mese mari, mi-a dat un scaun, s a aşezat în faţa mea şi mi-a vorbit tot timpul — aproape un ceas — numai el. Ţinută olimpiană, glas fermecător, plin de linişte şi de si guranţă despre tot ce spune, aveam norocul să-l văd de aproa pe acum pe marele filosof şi îndrumător cultural, aşa cum îl ascultasem doar de pe catedră la Universitate, în sala Nţ. 4, la cursurile de Istoria Filosofiei, pe care le audiam cu sfinţenie, de şi nimeni şi nimic nu mă silea s'o fac, ci numai dorinţa de a admira, alături de o lume de ascultători aleşi, talentul înăscut al acestui neîntrecut profesor. Şi am continuat apoi să frequentez salonul lui literar, cate din nefericire n’a mai durat mult la el acasă, ci în casele altor convorbirişti cu dare de mână, precum : la inginerul C. Alimăneşteanu şi la profesorii universitari M. Săulescu, loan Bogdan, fost rector al Universităţii, din Bucureşti, C. Garoflid, Mihail Dra gomirescu şi la D-l Prof. S. Mehedinţi. Veneau la aceste şedinţe cei mai mulţi din colaboratorii de pe atunci cari locuiau în Bucureşti, toţi oameni de talent şi de înaltă cultură generală şi de specialitate. 0 Academie autentică. Până şi articolele de ştiinţă ne încălzeau şi ne interesau, pe pro fani, pentru-că — pe de-asuprâ technicei rigide — se aşternea căldura artei cu care autorii lor le redau. N'am să uit niciodată cât de pătrunzătoare şi interesante lucruri ne-au citit acolo Mişu Seulescu şi C. Garoflid în articolele lor financiare, economice şi agrare. Nu mai vorbesc de D-l S. Mehedinţi, care ne cucerise pe toţi» nu numai cu darul său oratoric, cu logica sa impunătoare, dar şi cu neîntrecutul talent cu care mânuia — la fel — polemica literară, ştiinţa istorico-geografică, ba chiar şi li-

teratura pură. In primii ani, am găsit la Convorbiri Literare şi pe criticul Şt. Orăşanu, înzestrat cu o mare putere de a discerne şi pune

136ETHNOS

în evidenţi arta reală Necruţător cu tot ce i se părea fals, era spaicna autorilor de scrieri insuficiente. Minat de o boală veche, a trăit, din nefericire puţin. Se vede însă că Emma a fost sortită să treacă graniţa şi să ajungă până la urechile eclecticului Duiliu Zamfirescu, pe atunci ministru al României la Roma. Faptul acesta l-am aflat târziu — de-abia acum câţi-va ani — când D-l Em Bucuţâ, întâlnindu-mă într'o zi la Academia Româna, mi-a comunicat că, printre scrisorile autorului Vieţii la ţara, către Titu Maiorescu, se afla şi una, diu anul 1900, care mă interesa de aproape. Ea a apărut în Revista Fundaţiilor Regale, din Aprilie 1936, şi apoi în volumul tipărit în urmă conţinând întreaga corespon denţă dintre Duiliu şi Maiorescu. Iată coprinsul scrisorii: Roma, 25 Martie 1900 Iubite Domnule Maiorescu, Cu nespus de mare plăcere vă scriu, fiind Duminecă dimi neaţa, prin urmare zi de odihnă, lăsată de Domnul pentru îndelet niciri sufleteşti. Răsfoind volumul Poezie şi Proză, am dat peste o noveletă (care nu ştiu cum, îmi scăpase din vedere la citirea Con vorbirilor) intitulată Emma. Minunată, nrnunatâ !... Nimeni nu s*a apropiat mai mult de Bret Harţe, cu forma de melancolic ştrengă rească, ce atât de bine răspunde uneori la o stare specific româ nească de ruşine, de sentimentalism, ca rutorul necunosrut mie, Ioan A. Basirabescu. Cine e acest domn ? Mă interesează foarte mult să ştiu cine e, fiindcă acesta va deveni un mare scriitor. Equilibrul per fect al novelei, valoarea comică a cuvintelor, verva descrierii, desvăluesc un talent par’că ajuns Ia maturitate. Dacă pe ici pe colo s'ar îndulci unele expresii mitocăneşti ale venerabilei doamne Siţa, noveleta aceasta ar fi, pentru mine, cea mâi bună din cale s'au scris până astăzi, In felul scurt al lui Bret Harţe. Şi e o aşa de mare mulţumire să ci'eşti in româneşte o lucrarc bună, tânără mai cu seamă şi vie ! De un ceas de când am citit-o, sunt într'o ilaritate, care mi-a pus voie bună in suflet. Lu mea imi pare frumoasă, Artă, artă !...

Soarta Emmei a avut-o, după aceea, o altă nuvelă a mea, Pe drezină, apăruţi în volumul de omagiu al Convorbirilor Lilerare închinat lui Titu Maiorescu, cu prilejul aniversării sale de şaizeci de ani, la 15 Februarie 1900. ETHNOS137

întâmplarea a făcut ca numărul acesta excepţional al re vistei să ajungă la Paris în mâinile unui grup de scriitori şi ar tişti dintre cei mai talentaţi şi preţuiţi la noi. Nu ştiu ce împre jurare fericită îi concentrase în anul acela în capitala Franţei. N'am avut prilejul nici până azi să cercetez amănuntele. Atâta ştiu că spre cea mai plăcută a mea surprindere, am primit într'o bună zi — unele scrise, altele desenate cu creionul pe o foaie cu firma „Hotel de France et de Bretagne" — cele mai gingaşe interpretări pe care le-am putut auzi vreodată asupra acelei nuvele. Mai întâi, un început de scrisoare: Iubite Domnule Bassarabescu, Mai serile trecute ne-am Întâlnit — ca de obiceiu — ai no ştri, adică cei iscăliţi pe contrapagină şi am ^periat cafeneaua cu hohotele noastre, citindu-ţi frumoasa nuvelă din „Convorbiri". Apoi, următoarele versuri: Ne-am strâns şi ţi-am citit nuvela, Şi-am zis: Basarabescu-accla De ar mai. scrie o duzină Cum e nuvela „Pe drezinăi1'. Toţi pictorii s'or angaja Să ilustreze aşa ceva... Amândouă sunt scrise de mâna lui Şt. 0. Iosif şi semnate de el şi apoi de Anghel, d. Sextil Puşcariu, Vergii Cioflec, pre cum şi de pictorii: Şt. Popescu, Strâmbulescu, Chimon Loghi care au făcut minuni, schiţând în creion scene din „Pe drezină*’, aşa cum şi le-au închipuit că trebue să fie in realitate. Păstrez foaia originală cu sfinţenia pe care o am pentru toate clipele luminoase ale trecutului.

Cel dintâi volum al meu întitulat Nuvele a apărut in edi tura „Socec'*, în anul 1903. Ca să convingă pe editor — D-l Jean Socec — să-mi publice bucăţile, Titu Maiorescu J-a invitat la masă. Mai erau în seara aceea D-l S. Mehedinţi şi Gr. Cer-

nescu, pe atunci membru la Curtea de Apel, cu Doamna Cernescu. ’ După masă, Maiorescu mi-a făcut cinstea să citească el, cu talentul lui, trei nuvfele. Apoi, înmânând D-Iui Socec manuscri sul, i-a zis: * OQ

CTHNOS

— Âşa Siint toate, Domnule Socec. Poţi să publici voiumui cu deplină încredere... In anul 1907, editura de pe atunci „Minervaw mi-a publi cat întâia ediţie a celui de-al doilea volum al meu, Vulturii. Şti am dintr'o scrisoare ce primisem de la el că Maiorescu pleacă în vara aceea la Lenk, în Elveţia, pentru căutarea sănătăţii. Mer gând şi eu tot în Elveţia, cu familia, l-am căutat la Lenk, sau mai bine zis am căutat mai înlâi şi am găsit cu mare greutate Lenk--ul, o mică dar cochetă localitate situată la altitudinea de aproape 1200 metri, liniştită, fără nici un fel de distracţie mo dernă, dar de un pitoresc strălucitor. Maiorescu şi Doamna o părăsiseră de câte-va zile. Când stăpânul hotelului. unde stătuse a auzit că întreb de marele critic, a ţinut să-mi mărturisească numai de cât nemăr ginita lui admiraţie pentru „nobleţea înăscută" şi distincţia aces tei „Excelenţe româneşti". M’a condus în sala de mâncare şi mi-a arătat locul luminos unde au dejunat constant timp de o lună, căci seara luau in cameră o cafea cu lapte. — Ce delicateţă de suflet şi de maniere ! Ce om superior ?... Dacă aveţi în România mulţi ca Excelenţa, ferice de ţara D-v!!... In Bucureşti, vizitam pe marele nostru estet la intervale care-mi închipuiam că nu-1 vor obosi. Atât Doamna Maiorescu, cât şi el, ne invitau adesea ori la masă, pe nevastă-mea şi pe mine. Aveau predilecţie pentru

dejunuri. La câte-va din ele, am stat împreună şi cu prietenii cei mai apropiaţi ai lui Maiorescu din epoca aceea; în deosebi cu Dimitrie Onciul şi Emil Pangrati. De amândoi am isbutit să mă apropii — mai cu seamă de Pangrati — şi să le preţuesc sufletul ales. Intr’o zi, am fost siliţi să stăm la masă fără patron. — Titu e azi bolnav, ne-a anunţat Doamna Maiorescu. Are o sciatică. îngrozitoare. Du-te, Domnule Bassarabescu, şi-l vezi. L-am găsit în camera de culcare, în pat, învelit cu plapoma până la gât, stând cu faţa în sus, nemişcat. — Am nişte dureri cumplite, îmi zise. Nu pot nici să mă clintesc. Apoi, adaose zâmbind : — Le îndur totuşi, fiind-că doctorii m’au asigurat că scia tica e semnul sigur al... longevităţii!... ETmOS 139

-r

•in aită zi, fiind mai muîtă iumc, Titu Maiorescu se adresă soţiei sale în momentul când ne ocupam locurile la masă : — Anna, ai luat măs.uri ca toate să fie în regulă ? Nu dc alt'ceva, dar Domnul ăsta [şi arătă spre mine] e în stare să ne incondeeze mâine înlr'o schiţă. Şi... o păţim ! Păstrez de la el opt scrisori. Unele au fost publicate în Convorbiri Literare şi — împreună cu altele — am de gând să le fac să apară în curând, într'un volum de amintiri. De câteori plecam de la acest uriaş al gândirii, mă sim ţeam mulţumit de mine însu mi, înnălţat. Ştia aşa de bine bătrâ nul acesta excepţional să înlăture bariera enormă, care-1 despăr ţea de altul — fără ca totuşi să ofenseze — în cât vizita la el ţi-era numai câştig, iar nu pagubă, aşa cum simţi ori de câte ori te desparţi de suflete de rând, fie că ele ar înnota în tot aurul din lume... In legătură cu aceasta, evoc aici următorul fapt; Nu călcasem mai de loc pe la Academia Română până în anul 1909 şi nici nu mi se dase, prin niciun semn, să înţeleg că s’ar gândi — acolo — cineva, la mine. In seara de 25 Mai, a acelui an, mă reîntorceam acasă la Ploeşti dela o vie a unui prieten din Valea Călugărească. Un amurg de sfârşit de primăvară, colorat şi t hnit, bogat în grădini cu frunzişuri proaspete şi dese, parfumat de trandafiri, garoafe şi regina nopţii... De-abia trecusem pragul, când mi s'a spus că am o tele gramă. Am cerut-o repede, cu inima strânsă, gândindu-mă la vreo întâmplare neplăcută, căci totdeauna telegramele mi sau părut bune numai de asemenea isprăvi. întâia privire, după ce am deschis-o, mi-am a{intit-o drept pe semnătură: „Maiorescu". Apoi am citit textul, intrigat: „Academia te-a ales astăzi membru corespondent în secţia literară. Te felicit şi ne felicităm". Păstrez originalul în acelaş pachet cu scrisorile primite dela el. Şi n'aş putea să-mi şterg din inimă niciodată delicateţea de

simţire care a îndemnat pe marele nostru critic să-mi vestească neîntârziat — el cel dintâi — bucuria... Putere covârşitoare, iniţiată, exemplar rar de om echilibrat, desăvârşit, purtând tot mai luminos, în jurul frunţii lui înţelepte

140 ETHNOS

nimbul omeniei, prin taina căreia, oricât ai fi fost de mic, te ri dica — fără să simţi greutatea urcuşului — până sus de tot, în lumea tăriilor, unde plutea el. Mă întreb cu melancolie, cine şi-ar mai pierde vremea azi să-şi facă un imperativ din ..griji străine", gândiniu-se să trimaată el, cel diatâi, cuvântul lui de îmbărbătare acolo unde i s'a părut că a încolţit ceva pentru binele omenirii ? Şi ast-fe1, la 25 Mai 1909, am fost ales membru corespondent ai Academiei, în urma recomandării lui Tilu Maiorescu şi a ra portului elogios al lui Duiliu Zamfirescu. Colaborarea mea mai intensă la Convorbiri Literare s'a efec tuat, la început sub direcţia lui Mihail Dragomirescu şi apoi in tot timpul cât revista a avut director pe D-l Profesor S. Me hedinţi şi pe Prof. I. Bogdan, fostul Rector al Universităţii din Bucureşti. Aceasta s'a petrecut in perioada dintre anii 1900 şi 1914. Dar mişcarea literară din această epocă atât de viabilă a scrisu lui românesc a fost aşa de intensă, în cât ori-cât mi-aş fi dat silinţa să rămâi credincios unei singure reviste, nu mi-ar fi fcst cu putinţă. N'am putut rezista potopului de rugăminţi stârnitoare ce mă năpădise — fie direct, fie prin scris — şi am colaborat şi în alte părţi : Ispitirea a inceput-o încă din anul 1898 un tânăr Mecena . al literaturii noastre de pe atunci, N. Constanlinescu-Stans, dă ruit şi cu talent literar şi cu bani. Scotea o revistă in condiţii lechnice ispititoare : Floare Albastiâ. Cercul de scriitori din ju rul lui era format, în mare parte din prieteni de ai mei. Cum aş fi îndrăsnit să mă împotrivesc ispitei ? Am colaborat deci la Floare Albastră. Mai târziu am întâlnit pe Vlahuţă. Era custodele unei ex poziţii de pictură a lui G ri g o r e s c u, la Ateneu. Mi-a cerut — şi i-am dat pentru Semănătorul pe care-1 conducea pe atunci — bucata: Cât fine leturghia, gen pictural: descriere de interior, fără fiinţe vii. In scurt timp, nuvtla a apărut; şi când m'am dus din nou la Ateneu, Vlahuţă enlusiasmat, mi-a mărtu risit că am creeat un gen cu totul nou în literatură şi m'a rugat să primesc din partea lui — drept mulţumire — un tablou de-al

maestrului. Grigorescu îi acordase zece bucăţi de împărţit la pri-

ETHNOS 141

eleni. Am ales un peisagiu din anul 1875, intitulat „La scăidătoare, în Bacău", reprezentând, într’o gamă de culori, genial în jghebată, malul Şiretului şi o mulţime de ţărani îngrămădiţi acolo. A urmat apoi Gârleanu cu o ploae de scrisori, care mai de care mai frăţească şi mai stăruitoare, solicitându~mi mai întâi material pentru un volum ce trebuia să-mi publice în „Biblioteca Enciclopedică Socec" de sub conducerea lui. Atunci a apărut broşura Noi şi Vechi, cu o prefaţă de Mihail Dragomirescu. Dar Gârleanu a urmat să stăruiască să-i colaborez la FătFrumos, din Bârlad ; apoi la Proza din Craiova. Şi a trebuit să-i dau, fie şi puţin, numai să-i dau. Iată, la întâmplare, o scrisoare din cele aproape cincizeci câte păstrez de la el: Craiova, 17. XII. 1911 Dragă Bassarabescule, Aştept nerăbdător nuvela. Stau cu tiparul pe loc din pricina asta. Al tău Eni. Gârleanu. In acest timp, Octavian Tăslăuanu, un alt bun prieten al meu, luase conducerea Luceafărului, revistă frumoasă, publicată mai întâi la Budapesta şi apoi trecută la Sibiu. Mă anunţase în Comitetul de direcţie. Ar fi fost o impietate să-l refuz, mai ales că la scrisorile lui se adăogau şi ale D-lui Sextil P u şc a r i u . Amândoi, preţioşi colaboratori ai lui G o g a , conducătorul şi ani matorul de fapt al acestei reviste literare din Ardeal, într'un timp când era nevoe mai mult ca ori-când de o afirmare românească acolo. Au urmat apoi scrisori de la I. G o r u n , şi mai ales de la 11 a r i e C h e n d i, ca să le colaborez la Via(a Literară. Scria Chenii atât de convingător şi se ruga atât de frumos! Pas de-1 refuză... I-ara trimis, fireşte, felurite schiţe şi nuvele, în mai multe rânduri, în cât mi-am ridicat furtuni, care mau pus în încurcă tură — din care nu ştiam cum voiu ieşi — cu unul din cei mai dragi prieteni ai mei: I. Bogdan, Rectorul Universităţii şi Direc torul Convorbirilor Literare. Din marele număr de scrisori, pline de interes, ce am de la atâţia exponenţi de seamă ai literaturii şi culturii noastre

142 ETHNOS

— toţi dispăruţi dintre noi — am de gând să aleg când-va şi să public pe cele mai de seamă, fie în Ethnos, fie într’o broşură anume Pe cea de la I. Bogdan însă, trebue s'o redau aici, acum, fiind-că ea adaogă pecetea ei pe o situaţie încântătoare, cum n'a mai fost la noi niciodată. Anume : lupta aprigă ce se da pe atunci în jurul literaturii, lupta aceasta neasemuită pentru realiza rea frumosului, lupta pentru creaţie, pentru scoaterea la lumină a tot ce poate fi rodnic pe ogorul artei. Iată cât de blând şi mişcător m‘a... certat atunci acest ne preţuit înaintaş intelectual, care — prin munca lui fără preget şi fără nici o gălăgie — a adus contribuţia lui simţitoare la paşii înainte, pe care literatura noastră i-a făcut într'o epocă de aur a vieţii ei : Bucureşti, 20 Ianuarie 1906 Iubite Domnule Bassarabcscu, Hotărât, trebue să mă supăr pe D-ta. Ştii ce rău o ducem cu Convorbirile Literare.Tc-am rugat să-mi dai ceva pentru începutul anului acestuia şi mi-ai făgăduit să-mi dai. Ce văd, Insă ? Publici o frumoasă schiţă în Luceafărul şi o a doua In Viaţa Literară. Nu era mai bine să le fi trimis pe amândouă la Convorbiri, unde te avem în Comitetul de redacţie ? Eu cred că da ; şi te rog, dacă eşti darnic pentru alte reviste, să fii măcar tot atât de darnic şi cu Convorbirile, care au mai mare nevoe de material de cât Lu ceafărul sau Viaţa Lilerară. Numărul din Martie va fi un număr jubilar ; atunci intrăm în anul al 40-lea. Ideea noastră este să facem deci un număr jubilar, la care vom invita să colaboreze pe toţi foştii şi actualii colaboratori ai Con vorbirilor. Trebue să ne trimiţi şi D-ta o nuvelă; nu se poate alt-fel şi te rog să-rai făgădueşti prin răspunsul D-tale la această scrisoa re, tn formă supurăcioasă, în fond din toată inima prietenească. Nu vani înştiinţat de reîntoarcerea de la Braşov, fiindcă am trecut seara prin Ploeşli şi n'ara vrut să vă deranjăm pe vremea mesei. Vă rog însă să primiţi amândoi, de la nevastă-mea şi de la mine, asigurarea sincerei noastre prietenii.

I. Bogdan

Tot pe atunci, Const. Banu, fostul Ministru al Altelor şi prietenul meu din copilărie, îmi cerea stăruitor colaborarea la ETÎiNOS 143

__III

Flacăra, revista literară atât de cunoscută de sub direcţia sa. Eu însă, neputând face faţă cu puţinul ce aveam la indăniână la prea multe cereri, pe cine era să sacrific ? Pe cel mai apropiat de mine : pe talentatul şi subtilul scriitor şi polemist, pe oratorul fără seamăn al partidului liberal, pe fostul meu coleg din copilărie, totdeauna bun, vesel şi plin de spirit ales, Banu. Am şi acuma remuşcări cu carul. Şi o singură scuză : că o făceam in potriva voinţei mele. Dar şi el şi-a răsbunat de minune, într’un rând, pe imposi bilitatea în care mă găseam t A publicat în Flacăra o caricatură a mea făcută de Iser; a semnat-o jos „Jean Bassarabescu" in loc de „Ioan" şi a adăogat mărturisirea că mă pedepseşte cu toate aceste ofense pentru vina de a-i colabora atât de, rar. . E drept că în această epocă de mare activitate litt rară din tre anii 1890-1912, intră şi Caragiale, Delavrancea şi Coşbuc. Eu insă n'am putut avea legături mai apropiate cu ei, nu numai din cauza mea, fiind-că eram mult mai tânăr şi fiind-că locuiam la 60 kilometri de Capitală, ci şi — cura foarte bine lămureşte mai sus lucrurile M. Dragomirescu — pentru-că, pe atunci, în pe rioada aceea de tranziţie, câteşi trei părăsiseră cercul Ctmor birilor şi se absorbiseră în alte cercuri: Delavrancea, mare ora tor, făcea o neobosită politică liberală. Era foarte îndatoritor dar veşnic grăbit, distrat, cu gândurile aiurea, plin — probabil — de griji. Caragiale era la început prins în cercuri alcătuite din cameni de vârsta lui, nu numai scriitori, ci şi inşi de altă meserie, în deosebi artişti de teatru, care-i jucau piesele. Mai târziu, mo ştenind o pădure şi tăind-o la intervalul când copacii ajung la oare-care maturitate, adică după fie-care 15-16 ani, încasa la anumite date bani buni şi pierea din ţară, lipsind une-ori mai mult de doi-trei ani, atâta cât îl ţineau fondurile, cu deosebire la Berlin, oraşul lui drag, unde ştiu că-şi făcuse prieteni tot atât de apropiaţi ca şi cei din ţară. Iar pe Coşbuc, cu care eram mai in strânsă legătură, mi se părea o sărbătoare când puteam să-l prind în librăria cum natului său Sfetea, sau să-l întâlnesc la birtul lui „Andrei" — in faţa restaurantului „Continental" de azi — unde mă găsea stând la masă şi tăinuind multe de-ale noastre cu primul nostru mare

aviator Aurel Vlaicu. Se aşeza şi el cu noi şi atunci puteam avea bucuria să stau de vorbă, destul de rar şi destul de puţin, faţă

144ETHN05

de ce aş fi dorit, cu autorul nemuritoarelor poezii Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, ş. c. 1. Cu I. L. Caragiale, am încercat să-mi împac sufletul de pa guba de a nu-1 fi putut cunoaşte mai de aproape, luând în urmă iniţiativa ridicării unui mic monument al lui, în grădiniţa din faţa liceului din Ploeşti, unde l-am găsit înscris în matricolele de pe vremuri ca fost elev, care a absolvit patru clase gimnaziale la această instituţie. Activitatea literară a acestei epoci de dinainte de răsboiu a fost atâ* de febrilă, în cât ea a avut răsunet şi dincolo de graniţă. De atunci, scriitorii români au început să fie traduşi mai intens in limbi străine. Intru cât mă priveşte, păstrez cărţi, re viste şi ziare germane, italiene, franceze, elveţiene şi chiar gre ceşti şi maghiare, care au tradus din scrierile mele. In Convorbiri Literare, din Octombrie 1924, am găsit — în legătură cu acest fapt — o notă intitulată : I.A. Bassarabescu» in literatura străina, cu următorul cuprins : In cercul restrâns al scriitorilor noş'ri, in care cloccteş'e mai mult patimă de cât stimă colegială, isvorită din recunoaşterea fără gelozie a mîritclor adevărate, este mai greu ca aiurea, să se fixeze locul cuvenit fie-rărui autor. De aceea, părerea străinilor neir.flucnţaţi de consideraţii personale ce ne intunecă judecata, merită aten ţiunea deosebită, dându-ne crile-ii mai sigure pentru clasarea auto rilor noştri. în lucrarea „Die rumânischen Literaturen und Sprachcn" fâ nul 1910), făcând parte din monumentala publicaţie „Kultur der Gegenwart" l) de sub direcţia savantului Hinneberg (voi. XI, pag. 43°) găsim următoarele aprecieri, din care se desprinde locul de cinste ce se atribue colaboratorului nostru I. A. Bassarabescu. lată aceste aprecieri: „De la Alecsandri încoace, zugrăviiea satirică a moravurilor a devenit mai realistă şi mai artistică In comediile lui I. L. Caragiale se întâlneşte icoana plină de efect şi de veracitate a micii burghezii, care încă nu sa putut dcsmetici din stările haotice ale vieţii mo derne şi care a găsit o călăuză rea in societatea din marile oraşe.

l). Kultur der Gegeniaart e un dicţionar publicat la Berlin, în acela! gen ca La grande Enciclopedie din Franţa.

ETHNOS145

muLw

„Acelaş realism impresionant apare ta schiţele şi povestirile sale si ale altora ca Bassarabescu, inspirate din viaţa oamenilor de la ţară şi a târgoveţilor. E o artă evocativă ce s’a desăvârşit sub În râurirea maeştrilor occidentali ca Maupassant. „Aceşti povestitori şi dramaturgi Înfăţişează — unul, plin de mânie şi batjocură, cel Vait, cu compătimire şi humor — sdruncinarea dureroasă, pe care sufletul poporului român a suferit-o In fur tuna vieţii ce s’a deslănţuit pe neaşteptate din occident asupra lui. mFa/ă de aceste imagini culese din prezent, arta patriotică a romanelor şi dramelor istorice pe care o cultivaseră şi Hasdeu şi Alecsandri, se dovedeşte lipsită de realitate şi neînsemnată ca va loare".

■ i

Şi nota din Convorbiri Literare încheie: „Colaboratorul nostru poate fi măgulit de locul ce impar ţialii apreciatori străini i-au fixat în rândul corifeilor literelor române'*. e Tot în epoca fericită dintre anii 1900-1914 — şi anume la 28 Aprilie anul 1908 — scriitorii români, prin stăruinţele fără răgaz ale lui Iosif, Anghel, Gârleanu, Cincinat, precum şi ale Ddor Corneliu Moldovanu, Dauş, Virgil Ca rai van, ele., simţind nevoia strângerii rândurilor, s'au întrunit şi au înfiinţat Societa tea Scriitorilor Români, printr’un proces - verbal, pe care — pen tru însemnătatea lui documentară — îl reproduc aici din cartea D-lui Virgil Caraivan, intitulată: „Când a fost întemeiată „So cietatea Scriitorilor Români" : Proces - verbal

Subsemnaţii, adunându-ne astăzi 28 Aprilie 1908, pentru a în temeia „Societatea Scriitorilor Români", am votat alăturatele s'atute şi am ales următorul comitet: I. Adam, D. Anghel, I. A. Bassarabescu, I. Al. Brâtescu-Voineşti, V. Caraivan, I. Ciocârlan, L. Dauş, N. Dunăreanu, Al. G. Florescu, Em. Gârleanu, A. Gorovei, Şt. O. Iosif, G. Murnu, D. Nanu, Cincinat Pavelescu, G. Ranelti, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, A. Stavri, din care au fost proclamaţi Preşedinte : Cincinat Pavelescu; Vice-Preşedinţi: G. Ranelti şi D. Anghel; Cenzori; C. Sandu-Aldea, M. Sadoveanu ; Questori: I. Adam, G. Murnu ; Secretari: Em. Gârleanu, L. Dauş; Bibliotecar : Şt. 0. Iosif; Casier: V. Caraivan.

De încercările — unele destul de crude — prin care au I \

146ETHNOS

trecilt scriitorii aceiei epoci, au profitat — păşind pe tereb mai practic — scriitorii epocii de după răsboiul de întregire. Câţi-va, ajungând la conducerea trebilor, au isbutit să lărgească atmos fera, înscriind şi meritele creatorilor din artă şi literatură în re gistrul suprem al recunoaşterilor oficiale. Şi ast-fel, in cele din urmă două decenii am putut vedea intensificându-se recompen sele : Premii pentru lucrări literare, acordate de S. S. R. ; premii naţionale pentru proză, poezie şi critică ; ordine speciale în de coraţii, ca „Meritul Cultural pentru opere literare" ; pensiuni şi locuri de odihnă pentru scriitorii şi artiştii înaintaţi în vârstă. Nu mai vorbesc de sărbătoriri şi banchete organizate în cinstea celor cari obţin anumite distincţiuni. O parte din aceste încurajări au existat — fără îndoială — şi în trecut, dar într'o măsură foarte redusă, aproape excepţio nală. Dacă literatura ar fi fost şi la noi o meserie calificată, n'aş fi avut azi de povestit aici de cât un singur fel de amintiri: li terare. Dar a trebuit să mai fiu şi alt ceva de cât scriitor. Şi am fost... profesor, înhămat la carul atâtor griji: să dau examen de... . capacitate", să nu întârziez de la oră, ca să nu-mi însemneze directorul minutele in condică, să corectez sute de lucrări scrise, care de care mai goale şi mai uscate de cât frunzele galbene de toamnă; să fac medii şi să transcriu note pe curat! Un singur bun a avut profesoratul pentru mine: legătura de la suflet la suflet cu foştii mei şcolari, azi cei mai apropiaţi . şi nedesminţiţi prieteni ai mei: câştig imens pentru mine, cu mult superior blidului de linte pentru care se iau atâţia la întrecere... Dar, în îndoita mea calitate de profesor şi... provincial, a trebuit să cad în mrejele politicii. Şi de pe urma ei, ce n'am fost ? De toate: Inspector al Artelor, Inspector general şcolar, Prefect, Senator... Le înşir aici, nu ca să-mi fac din ele vre-un merit zadarnic, ci o ciudată constatare: Felurimea aceasta de feţe sub care m'am înfăţişat oamenilor, mi-a creeat mai multe ca tegorii de cunoscuţi: Unii au văzut în mine numai pe domnu profesor. Foarte puţini, pe scriitor! Cei mai mulţi, azi, pe... ino fensivul pensionar! Şi când se hotărăsc ei să adaoge, pe plicul scrisorilor, sub numele meu, această poreclă, o fac cu sublinieri

ETHNOS147

foarte apăsate, ca să-mi atragă atenţia că acesta e titiuî cu Căre trebue să mă fălesc. Pentru această categorie de inşi, a fi scriitor însemnează mult mai puţin de cât a ti corespondent la vre-un ziar, sau june care porţi mereu la carnet o poezie şi o citeşti cunoscuţilor,, in vre-o cârciumă, la o ţu’că. Pentru mulţimea aceasta supusă şi ascultătoare, Conu Peirica, ori Conu Nicu, sau Conu Grigore rămân tot comisarul din colţ, ori avocatul de care atârnă el prin cine ştie ce interese, aceşti (lConiu înlocuind pe şeful de partid de odinioară. Principiul nedesminţit din fizică al greutăţii egale a tuturor corpurilor în vid, se aplică la fel şi aici. Pentru* că — şi în ca vitatea craniană a acestor inocenţi nivelatori de oameni — tot vidul stărue. Mie, politica mi-a adus, şi ea, un câştig: Talentele ce am descoperit în partidul din care am făcut parte: Acolo, la con servatori, am găsit pe marii junimişti; Maiorescu, Marghiloman, P. P. Carp, Costică Arion... Marghiloman era oratorul de înaltă ţinută, după discursul clasic al căruia — dacă luai note stenografice — puteai să mergi cu ele de-a dreptul la tipografie, fără să corectezi nimic. Şi ar fi apărut în gazete un discurs vrednic de cea mai pretenţioasă An tologie. C. C. Arion a fcst ministrul de care am stat mai aproape. Când conservatorii au luat puterea, în anul 1911, el m'a chemat la Minister ca să-mi spue: — De o săptămână îmi bat capul cum să fac să scap de inspectorii generali ai liberalilor — „cazacii" fostului Ministru — ca să-ţi fac loc... A avut grijă Haret să-i îngrădească înlr'o lege sdravănă, ca să nu-i putem atinge... Cred însă că în curând am • să descopăr şi călcâiul lui Achile... După câte-va zile, m'a primit plin de mulţumire: — Am găsit soluţia: Ţi-am creeat — provizoriu — la Casa Şcoalelor un post de „Inspector general al Artelor şi Literaturii". Ai două ajutoare de elită, care-ţi vor da referate: pe Vlahuţă

şi pe Coşbuc. Era embrionul viitorului Minister al Artelor. Lunile cât a ţinut acest „interimat" al meu — mai ’nainte de a intra în inspectoratul general şcolar — au fost lunile cele mai... literare din viaţa mea politică.

148 ETHNOS

Casa lui Costică Arion din strada Corăbiei Nr. 9 era asal tată de artiştii, şi mai ales de scriitorii timpului. Iar el nu re fuza nici o invitaţie de la nici un banchet literar. Şi erau de stule. In jurul lui, se învârteau toţi aşii scrisului din zilele acelea. Se ţineau toasturi. Se vorbea frumos, se făcea schimb de epigrame în care strălucea Cincinat, mai ales când necăjea pe Nigrim. Arion venea mai totdeauna târziu, uneori pe neaşteptate, fie de-a-dreptul de la Cameră, fie de la alte banchete, Intr'o zi, fusese silit să ia parte la trei agape deodată : a meseriaşilor, a învăţătorilor, a popilor. Vorbise dumnezeeşte la toate. Avea o vorbă caldă şi atrăgătoare, care te pătrundea şi cucerea de la început. Nişte figuri retorice de o măestrie fără seamăn. Nimic pregătit. Totul inspirat şi improvizat pe loc. Masa Scriitorilor, la 9 seara, la hotel Bulevard, era al pa trulea banchet din ziua aceea. Se citea bine pe faţa lui, că Ministrul e obosit. Şi lotuşi, in cuvântarea ce a ţinut, n’a trădat nici cea mai mică stângăcie. A vorbit mai bine de cât toţi scriitorii. Ascultătorii erau cu la crimile în ochi, sguduiţi de emoţia artei autentice. I-am zis intr’o zi: — Domnule Ministru, rău faceţi. Ar trebui să nu lipsească de lângă D-v. un stenograf care să cristalizeze şi în scris toate frumuseţile astea, pe care talentul D-v. le asvârle cu atâta dăr nicie intr'o lume care uită. — Ai dreptate, mi-a răspuns. M'am gândit de multe ori Ia ce-mi spui. I-am zis de atâtea ori lui Stahl să nu lipsească de lângă mine. Dar nici el nu poate ori-când. Păcat!... Numai la Goga — şeful meu politic de mai târziu — am văzut o spontaneitate la fel de uimitoare. Dar, cu Arion şi cu mai toţi scriitorii de seamă din acea epoca am mers în 1911 la Craiova, invitaţi de Emil Gârleanu, ca Director, să asistăm la inaugurarea clădirii reparate radical a Teatrului Naţional din acel oraş. Vagon special pe seama noastră. Ministrul cu noi. Intimi tate deschisă, glume, haz. Ca între camarazi. Arion nu ni se im punea ca ministru, ci numai prin superioritatea personalităţi sale minunat înzestrată.

ETHNOS 149 io

i) I

C. C. Arion a fost dintre puţinii oameni politici, care*ţi in sufla ideea că e ministru chiar când n'avea nici un portofoliu; şi te făcea sâ uiţi că nu e, când nu era. Culeg de pe afişul de mătase aurie, pe care mi l-a dat Gârleanu, numele scriitorilor înscrişi să meargă la Craiova, sub preşedinţia lui Arion : O. Goga, M. Sadoveanu, Şt. O. Iosif, D. Anghel, Corneliu Moldovanu, Cazaban, Victor Eftimiu, D. Nanu, Lovinescu, Minulescu, A. de Herz, Caton Teodorian, N. Beldiceanu şi... subsem natul. S'au jucat piese de ale scriitorilor prezenţi, cu artişti de la Teatrul Naţional din Craiova. Au avut în deosebi succes „Rap sozii" lui V. Eftimiu. Sala gemea de lume. Serata a fost desăvârşită, afară de un mic incident — destul de trist şi de emoţionant — despre care nu pot să scriu nimic, întru cât o parte din cei ce l-au pro vocat sunt încă în viaţă. Atât aş putea să desvăluesc aici: Cearta dintre cei doi prieteni, nedespărţiţi alt'dată — Iosif şi Anghel — era proaspătă. Şi câte-şi... trei se găseau în sală. Iosif îşi suporta durerea cu o delicateţă care-i aureola chi pul şi-ţi inceţa ochii de lacrămi. In tren, la teatru, peste tot, privirile noastre erau aţintite cu îngrijorare spre cei doi maeştri colaboratori ai „Legendei funigeilor" şi ai „Caleidoscopului lui A. Mirea". Se stricase pentru totdeauna mecanismul unei prietenii vechi şi alese. Reprezentata s’a dat în seara de Duminică 9 Octomvrie 1911. Ei, dar amintirile — {ie ele şi literare •— sunt molipsitoare: cum începi una, cea l’altă stă gata să iasă la iveală. Banchetele scriitorilor cu fostul ministru C. C. Arion îmi ' îndreaptă gândul spre vremea de acum vre-o douăzeci de ani când — Goga fiind Ministru al Artelor, „Societatea Scriitorilor Români11 a avut la dispoziţie două vagoane. In doi ani pe rând — timp de câte o lună — am vizitat oraşele de seamă ale Ar dealului, am ţinut în ele şezători literare şi am fost primiţi pre tutindeni, cu cel mai sincer entusiasm — de autorităţi în frunte cu Prefectul şi Generalul comandant al garnizoanei,

150 ETHNOS

Atunci şi acolo, în acest raiu de dincolo de munţi, am strâns şi mai trainic legăturile de colegialitate şi prietenie cu unii scriitori, de cari până atunci mă apropiase numai scrisul şi ta lentul lor. Atunci am avut prilejul să mă conving de discernă mântul şi înflăcărarea cu care fraţii noştri din Ardeal preţuesc literatura sănătoasă şi pe scriitorii autentici. Dar despre aceasta, am de gând să scriu in... continuare. Căci pământul se învârteşte, vremea fuge şi lasă mereu amintiri lor teren tot mai plin de pitoresc înviorător chiar şi pentru cei cari le ascultă, nu numai ca să le guste, ci şi pentru-ca să poată adăoga la încercările vieţii lor şi pe acelea ale vieţii altora şi să-şi aducă mereu aminte de înţelepciunea zicătoarei că „timpul e bani", că el e tatăl tradiţionalismului care înlănţuie generaţie de generaţie prin respect şi iubire, şi tot el desvoltă în sufletul naţiunilor cultul trecutului, fără care nu ne putem îndrepta cu încredere paşii în viitor.

OTOŞ îşi

ii I.— Prodigioasa spontanei tate creatoare a lui Ciprian Porumbescu, — aceeaşi, prin care, între toţi compozitorii români, Porumbescu, stăruie până astăzi atît de unic (1) — trebuia să se manifesteze şi'n CIPRIAN PORUMBESCU alte domenii ale fiinţei lui. In „literatura" lui, atâtea avânturi ale lui C. P. cătră scrisul de elan : multiple mici exibiţii literare (2) — mai ales de nuanţă umoristică — sau texte ad-hoc pentru compoziţii ale sale (N-rele 3, 4, 5, 8, 11, 12, 15, 16 şi 18 din Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români (3), Viena, 1880; sau pentru: Candidatul Linte, Marşul cântăreţilor, amplul vals La malurile Prutului, sau suava lirică din inedita Resignation (4) — etc.), sau savuroasa gâlgăire a abundentelor sale scri sori (cătră tatăl său, cătră sorioara-sa şi cătră amicul său Lazar Nastasi), sau paginile sale de jurnal intim (Tagebuch (5) ii zice

PRODIGIOASA SPONTANEITATE CREATOARE A LUI

(1) Distingem bine cele două mari poluri: genialitate creatoare de melodie (C. Porumbescu) şi genialitate creatoare de arhitectonică a temelor musicale (G. Enescu)! (2) Cf. articolele noastre: C. Porumbescu, stihuitor in „Făt - frumos" 1933, 91-93, Şi iarăşi C. Porumbescu stihuitor şi alcătuitor de altoirii lite rare, ibidem 1934, 35-36, Şi iarăşi C. Porumbescu stihuitor, ibidem 1934, 135 - 136. (3) Cf- chiar mărturia lui C. Porumbescu în Prefaţă, ibidem: „Poesiile, afară de numerii 1, 2, 6, 7, 10 şi cele poporale sunt ale mele proprie". (4) „Făt-frumos" 1936, 272. (5) Din nenorocire, atât de fragmentar transmis Muzeului Porumbescu.

JŞ2 ETHNOŞ ——

dânsul) — sunt tot atâtea tresăriri de talent literar şi de plastice vibrări artistice. Precum o dovedeşte şi scrisoarea de faţă, — nu numai eminentă probă de spirit umoristic, ci şi document de istorie so cială pentru care Vienezii îi pot rămâne datori cu vie (dar, poate, şi cu oţărîtă...) recunoştinţă Românului C. Porumbescu. Câteva precizări de rigoare. — Revărsată pe două coaie întregi, dar într'un popas de două zile (deci datată, pentru pa gina 1-6; Viena 29 Martie 1880, iar p. pag. 5-6: 30 Martie, ora 7 dimineaţa) scrisoarea ni s'a păstrat, din păcate, torso, lipsindu-i sfârşitul. In perfectă conformitate cu torenţiala efuzie a comunicati vului temperament C. Porumbescu, interpuncţia e numai aproxi mativă, cerându-se completată. Respectăm particularităţile ortografice: Absenţa dublului II vieleicht, liberal; absenţa dublului k= ck: guk, gukt (dar: hereinzugucken !), zuriikgezogen, zuriikfahren, fassdiken, riikwărts, Anblik, zuriik, Gliik, friihstiikten, begliikender; absenţa lui ie in neologismele : vorbeidefilliren, markirt, numerirt, komponirt, imponiren, iluminirt, supplirte, distonirten, genirte, kritisiren ; gra fiile : nemlich, fără ii, wol pentru wohl, unwillkiihrlich cu h etc. De altfel, grăbitul nostru riporter e inconsecvent, scriind d. p. întâi: Cravatten, iar apoi: Cravaten cu 1 singur /. Conside raţii technice ne impun simplificarea ss pentru „scharfes s". Intru lămurirea personalităţii lui C. Porumbescu, documen tul de faţă prezintă multiple preţioase contribuţii: Escapadă domenicală (Pashală — cf.: „heute, am Ostersonntag" — deci la 28 Martie 1880), dor de libertate, evadare extracitadinică, bucu rie de peisagiu rustic, tresărire pentru euforie socială şi pentru comfort estetic — atât de variate componente cari puteau să creeze un ideal de om... Şi cea mai patentă germană — pornind d«la specimene lexice ca : Akaziendrommel, Măgdulein (6), Gekreisch, Gejohle, —

(6). Cf. traducerea „Wăldchen, liebes Wăldulein" (pentru Codrule, codru/ulc al lui Eminescu) — semnalată de Victor Morariu tn „Făt - frumos" XVII 1942, 150.

ETHNOS153

■Sil—jjhm

şi avansând până Ia locuri ca: „Wir sind hundsmiidc ; „dudelten sie halt ganz einfach eine lustige Polka... herunter ; „rein zum Hinwerden" ; „ich fror wie ein juoger Hund" ; „fluchle wie ein Rohrspatz" ; „mit Sang und Klang" ; „machten lange Gesichter". Şi acum textul lui Porumbescu! II Wien den 29. Mărz 1880 Theuerste Schwester!

Es ist 8. Uhr Abends — meine Hausleute schlafen schon ; fur die scheinen die Feiertage rein nur deswegen gemacht zu sein, damit sie mehr als sonst schlafen konnen — ich bin eben vom Epaminondas (7) gekoramen, und jetzt sitz ich und will dir einen elwas lăngeren Brief schreiben. Ich hătte dir so Vieles zu berichten, Ober so Vieles Gesehene und Erlebte zu schreiben, dass mir Bogen nicht ausreichen wiirden u. vieleicht auch die Geduld nicht. Ich miisste bei der „Năherin'* (8) anfangen — weil das Theater a. d. Wien gleich in meiner Năhe ist, dann zur Oper iibergehen u. rechts liber die Ringstrasse, wo jetzt tausen-

de von Menschen herumwogen u. ihre Friihjahrstoiletten zur Schau bringen, dann liber die Aspernbriicke gehen, um die iiber den Donaukanal fahrenden Dampfer zu beschreiben, dann durch die Praterstrasse ins Karltheater eintretten um dir die neueste Operette von Suppe (9): „Dona Iuanitta" zu schildern u. sagen, dass ich den Supp6 selbst gesehen habe wie er sie dirigiert hat und wie dieses kleine Mănnlein — wiel ’s grad sein Benefice war — riesengrosse Krănze in Empfang genommen hat, hierauf iiber den Praterslern, in dem Prater selbst angekommen, miisst ich dir erzăhlen, wie die kleine Erzherzogin Valerie tăglich mit ihrer Hofdame u. ihrem Erzieher — ein Geistlicher — Blumchen sammelt u. wie ein gewohnliches Menschenkind herumhiipft u. liber die gefundenen Blumen freudig lăchelt, — wie dann durch die end = u. zahllosen Alleen end = u. zahllose Reihen von Menschen, Equipagen aller moglichen

154 ETHNOS

îi

Gattung, Ein=, Zwei=, Drei =, Vierspanner, Reiter, Reiterinen mit. u. ohne Reilknechten, auf prachtvollen Sătleln u. noch prachtvollcren Pierdea, — vorbeidefilliren, dass Einem formlich schwindelt, wie dann im Wurstelprater Jung u. AU an den hochbeioigen Caroussels, Wursteltheater, Scheibenschiessen, Panorama, Hippodrom etc. etc. seine Freud hat— in’s Endlose miisste ich meine Schilderungen ziehen, um dir ein mattes Bild von dem Leben zu geben das jetzt in Wien sich vor meinen Augen abspielt, aber, wie gesagt, Material u. Geduld wiirden nicht ausreichen. Drum hinaus in ’s Freie, heraus aus dieser beengenden Schaarenmauer, nach Luft sehn 'ich mich, nach freiem Raum, nach Himmel u. Sonne, nach Aussicht u. Horizont, nach Ruhe u. Stille, himus in’s Land — in’s Dor?, in’s Freie — Luft mehr Luft!... Zenlnerschwer liegt Nebel u. Rauch auf Gassen u. Dăchern — nur mit Miihe vermogen die goldenen Sonnenstrahlen durch mein Fensterlein hereinzugucken — ich erwache frohen Mulhes, frisch u. gesund, heiterer Laune, kleide mich an, jetzt klopft 's : — Entree ! — Mein Freund Co dru, Medizincr im 3-ten Jahre: — Ah, bon jour, frate Codru, iată-mă că-s gata şi mergem — Und ich trinke nur meinen Kaffee u. wir mergem (10) zum Raţiu, Techniker im letzten Jahre, holen ihn ab u. gehen zum Sudbahnhof. Eben soli ein Zug abgehen — es sind das sogenannte Lokalziige, die alle halbe Stunde abgehen - wir losen Karten bis Modling u. lustig giengs fort, rechts das rauchige, unetmessliche Wien, links eine endlose Ebene mit Ortschaften. Der Nebel ist fort, vom Rauch keine Spur, ein frischcr, saftiger Friihlingsmorgen, die (11) glănzt in vollster Pracht durch die geoffneten Coupefcnster, die Leute lehnen gemiitlich in ihren Sitzen, ich guk mit weiten Augen in die Ferne in die fremden Gegenden nach den ersehntcn Doifem, nach dem vieleiwarteten Land — aber nichts davon zu sehcn. Kaum 4 Minuten gefahren — Meidling! Menge Leute sieigen ein — fertig ! u. wieder braust die Lokomotive vorwărts — da plotzlich rechts ein Zug, mit Blitzesschnelle rennt cr voriiber — jetzt auf einmal links auch einer — zum Teufel was ist das ? Ja, drei Geleise ETHNOS155

sind auf der Strecke j — Hetzendorf! Es wird etwas lăndlichcr — rechts sieht man in der Fernc das Schloss u. die Gărten von Schonbrunn — kaum hat man sich umgesehen Atzgersdorf ! u. da wird nicht lănger wic 20-25 Sekundcn auE jcder Station gehalten ; in einem Nu sind hundert Leute eingestiegen u. andere hundert ausgestiegen, kein Conducteur, Niemand kiimmert sich um die Passagiere — die Karten werden noch auf der Station markirt u. bei der Aussteigestation erst abgegeben — das ist die ganze Controlle. Land wo ist Land ? nima (12) — Fabriken u. Fabriken. Schlotte u. langhălsige Rauchfânge die selbst heute, am Ostersonntag, ihren schwarzen Qualm in die Liifte speien. Liesing! A. endlich sieht man auch Berge u. Wălder, dort weit... weit, — Perchtoldsdorf — Brunn. Schon wunderschon, Alles prangt in goldenem Schimmer, man sieht auch schon Felder, Sommerwohnsitze, und es wăr auch schoner wann (13) diese zahllosen Fabriken nicht wăren. Modling. Also da sei mer (14) — heraus — es ist mir so spassiglich (15) zu Muthe; ich glaube zu trăumen, man fiihlt sich so fremd, so allein — weit in fremdem Land, bei fremden Menschen. Niemand schaut einen an, Niemand kiimmert sich um uns — Raţiu ist unser Fiihrer da er schon in der Gegend war. Modling ist schon, ein Mărchen ; so gross beilăufig wie Humora und so schon wie Czernowitz ! Schone, breite Strassen, Trottoir, Gasbeleuchtung, ganz grossstădtlich eingerichtet; es ist so ruhig, so still, man sieht nur wenige Menschen in den Strassen — welch' ein Gegensatz zu Wien — da, Hauptstrasse Nr. 79, — Hier sind nemlich selbst in den Dorfern (! ?) die Strassen benannt u. die Hăuser numerirt! — ein altertiimliches Haus, noch aus dem vorigen Jahrhundert. Oben eine Tafel: „In diesem Hause wohnte Beethoven im Sommer der Jahre 1818, 19 und 201 “ Also hier hat der grosse Meister seine Sonaten komponirt — ich mochte den Hut vor dem Hause abziehen — da gukt ein blondes Kopfchen heraus — Beet hoven war nicht blond, die hat wol Nichts mit dem grossen Beethoven zu schaffen — jetzt erlonen Klănge aus dem Hause.. ein Klavier... vieleicht eine Sonate — keine Spur, den Boccacio-Walzei; (16) also geh’mer (17) weiter, u. immer

156 ETHNOS

Weiter bis Vorderbriihl d. h. zwischen Vordcrbriihl u. Hinterbiiihl — da kehren wir ein u. essen. Jetzt schau mer (18) uns die Landschaft an : ringsherum Felsen mit Lărchen u. Kiefern, dazwischen Ruinen von alten Schlossern, kiinstliche Stiegen, Kioske, zahllose wunderschone Villen, die malerischesten Gărten, Schweizerhăuschen — kurz ein grossartiger Anblik. Von hier schrieb ich dir die Cor. Karte (19) — ich weiss nicht ob du sie bekommen hast. Nach dem Essen giengs vorwărts — zum „Husarentempel" hinauf, hoch auf einem Berg — grossartige Aussicht, dann auf den Hundskogel — eine Ruine iiber Hinterbriihl iiber Weinberge, Wiesen, Felder, nach Giesshiibel — ein kleiner Ort u. dann Zwerch iibrich den Berch (20) nach Perchtoldsdorf — ein kleiner Marktfleck, so gross wie Ilischestie u. so schon wie Radautz — wenn Radautz nemlich um 50 % schoner wăre als es ist. Wir sind hundsmiide. Also wir gehen beim Haus des Dr. Hirtl — des beriihmten Hirtl der sich hieher zuriikgezogen hat, vorbei iiber den Marktplatz durch die Glogauer Strasse in die Wienerstrasse Nr. 23, ein Gasthaus : „Zum griinen Kranz'. Da kehren wir lustig ein. Raţiu kennt den Wirth von friiheren Zeiten. Wir essen Bulterbrot mit Quargeln u. Rettig, ein Geselchtes u. trinken Bier, das hier 6 Kr. der halbe Uter kostet. Um 7. Uhr ist Auferstehung; um 7o 9 Uhr mdssen wir am Bahnhof in Liesing sein, um noch heute zuriikfahren zu konnen. Jetzt ist J/a 7; wir fahren wahrscheinlich nicht. Die Stiefel werden geputzt, die Kleider gescheuert, die Cravalten hergerichtet — wir sind ja Wiener Studenten und mtissen doch den Perchtoldsdcrfern ein Bischen imponiren. Bei mir und Codru giengs noch. Raţiu hatie aber total verissene Hosen u. unten ganz verfranzt, so dass er sie so wie bei Kolhwetter umschlagen musste, einen verrissenen Uberzieher den er kokett am Arm hielt, einen alten d(urc)hlocherten Hut, struppigen Bart, einen Akaziendrommel in der Hand — wem kann der im poniren ? Also wir gehen in die Kirche. Jetzt geht die Prozession heraus. Der Christus ist schon Gott sei Dank, auferstanden. Auf einmal was hor ich ? Musik 1 Knapp hiater den Fahnen geht eine Biirgermusik aus lauter Blechinstru-

menten — unwillkiihrlich erinnerte ich mich an die Musik

ETHNOS157

• des Timindzer in Glitt (21) — u. die war auch nicht besser. Die armen Leute wussten wahrschjeiniich nicht — oder ist's hier vieleicht so Sitte — was sie dem auferstandenen Christus w&hrend der Prozession vorblasen sollen u. da sie wahrscheinlich nichts anderes konnten, dudelten sie halt ganz einfach eine lustige Polka in etwas Iangsameren Tempo herunter, mit einer Todesverachtung, die mich zim Krinklachen brachte. Die vergess ' ich aber auch nie ; sie geht so :

i !

etc., noch ein Theil aber so wieder. — wobei ein krum = u schliefgeklopfles Helicon u. ein alter Bombardon im Bass konsequent austatt c, h u. an8tatt g, a bliesen! Die Horner u. Trompeten machlen den obligâten „Sekund" mit hmtratarata, dass einem eher das Tanzen als Andacht tiberkam ! Ietzt kamm der „Himmel", voran drei weissgekleidete Miigduleins (22) mit kurzen Kleideln u. fassdiken Wadeln, mit Pulsterln (23) in den Hiinden, auf welchen so Verschiedenes vom „Grab" war, ein Dornenkranz, Nâgel, Hamraer etc. Unter dem Himmel giengen 4 Ministranten mit 16 Glokeln u. 3 Pfaffen mit einer Monstranze, rechts u. links giengen in Spalier die jungen Cavaliere von Perchtold in schwarzen Kleidern, blaueD gebllimten Cravaten, gelben oder weissen Handschuhen mit Millykerzen u. Zylinderhiiten in den Hiinden. Riikwiirts eine Menge Menschen die weiss Gott was sangen, da immer ei ner friiher der andere spater die Litaneien oder was das war anfieng. Von Modling aus diirfte sich der Anblik dieses Zuges schon gemacht haben — in der Nilhe aber war's nicht zum Aushalten — vom die Musik, hinten der Gesang, rein zum Hinwerden. Endlich, nachdem sie durch den Markt herumgezogen — die Hiiuser u. der Markt waren alle iluminirt — kamen sie zurlik in die Kirche. Wir gien gen aiif den Chor, wo der Perchloldsdorfer Gesang = u. Musikverein, bestehend aus: 1. ersier Tenor, ein zweiter Tenor, 1 zweiter Bass — der erste Bass fehlte, 2 Clarinetten,

158 ETHNOS

ein Horn, 2 Violinen u. 2 Pauken — posto gefasst hatt.Der erste Tenor war zufăllig ein Bekannter des Raţiu *— ich wurde ihm als „Sachverstăndiger'* vorgestellt u. supplirte den ersten Bass. Jetzt giengs los! Wir sangen. weiss ich was fur eine Hymne : „Von deinem Sieg, o Herrgott" etc. Der erste Tenor stand in der Mitte aut- einem Sche mei u, gab den Takt in drei Viertel — das Stiik gieng in 4/4 ! 30/3 7 Uhr friih Der Gesang war schauerlich — die beiden Tenore distonirten fiirchterlich, den zweiten Bass horte man gar nicht, ich weiss iiberhaupt nicht, ob er mitsang — ein Gliik, dass die Orgel u. die Pauken alles iibertonten ; der Paukenschlăger schlug so wulhend drein — er war Soldat u. hatte den italienischen Feldzug mitgemacht — als wenn er in einer Schlacht wăre — das war ein Gekreisch u. ein Gejohle, wie wenn der Hexensabath angegangen wăre. Die Violinen kreischten wie junge Sperlinge, das Horn pustete wie eine verdorbene Maultrommel, die Klarinetten zirpten wie Fledermăuse dazwischen — das genirte aber Niemanden — so gieng's bis zum Schluss. Zuletzt dankte man mir fur die hilfreiche Milwirkung u. als es zum kritisiren der einzelnen Sânger kam, sagte mir der erste Tenor, so ganz im Vertrauen, dass ich dort, in einer Stelle gefehlt hătte, aber man habe es nicht bemerkt, denn die Orgel habe durch iiber forde (23) den Fehler wieder gut gemacht! Das war der DankL. Wir giengen in ein Gasthaus, assen Nachtmahl, machten noch die Bekanntschaft eines Barbiers — ein wahrer Dorfbarbier (24) — eines Sachsen aus Mediasch, der sehr gut romanisch (25) sprach, u. legten uns dann in das fur uns angewiesene Zimmer — ein riesiger Tanzsalon—schlafen. In der Nacht war's kalt — das Zimmer nicht geheizt — die Tuihet (26) schmal u. kurz — ich fror wie ein junger Hund. Endlich schlief ich ein. Nach einer Weile erwache ich — ein Gepolter — „Wer ist da?" — Beim Mondschein sehe ich eine weisse Gestalt (der Raţiu): — „Da eu îs, măi frate. —

Da ce faci ? — Da caut nişte chibrituri. — Da ce, dracu,

— ETHNOS159 .

ţi-s bune chibriturile? — Apoi să aprind o lumină, că mă sfârşesc ploşniţele !" — Richtig, wir ziinden ein Licht an u. machen Suche auf Wanzen ; bei mir waren zufăllig nicht so viele, aber bei den Zweien, voii. Was war zu tun ? Raţiu nahm seinen Oberzieher u. die Hosen, legte sie auf einen Tisch u. schlief darauf weiter, ich blieb im Bett, Codru gieng hinaus in den Hof u. schlief dann dort in eincm Omnibus (27). Friih bezahlen wir unsere Herberch (28) u. zogen weiter. Raţiu fluchte wie ein Rohrspatz ; seine Knochen u. Glieder ware wie zerschlagen, — es war aber ein heller, frischer Morgen u. so vergassen wir auf Alles. Mit Sang u. Klang zogen wir in's Liesinger Brăuhaus ein. Friihstukten hier, krochen dann auf einen Berg von wo man eine wunderschone Aussicht hatte. Da ist die Gegend reizend schon. Durch das Land weit hin sieht man den Aquaduct der vom Schneeberg kommt u. den Wienern das Hochquellenwasser bringt. Kanălle durchziehen die Ebene, Fabriken, Brauereien — Schlosser — Villen, iippige Ortschaften, kolossale Industrieanstalten, liberal Zeichen menschlichen Fleisses u. Strebens, vorwărtsdrăngenden Talentes, begliikender Kultur. Die Leute sind alle so freundlich, als wenn wir uns wer weiss seit wana kennen wiirden. Man hielt uns — da wir unter uns immer romanisch sprachen — allgemein fiir Un gara ; einer der kliiger sein wollte, sagle, wir waren „Welschen" (Italiener). Und als wir ihnen sagten, wir waren Rumănen, stutzten sie u. machten lange Gesichter, als wjx wir aus Asien gekommen waren. In Liesing setzten wir uns auf u. fuhren nach Laxenburg, ein Sommeraufenthaltsort des Kaissers. Ein klciaer Ort, bestehend zumeist aus kaiserlichen Gebăuden, die alle in Villenform gebaut sind. Das schonste ist der Paik u. das Schloss. Lezteres in altdeutschem Styl der Burgen erbaut» mit Zinnen u. Thiirmen, Thoren u. so verschiedenem Bollwerk, umgeben von einem sehr hiibschen Teich mit Schwănen, Enten, Gănsen etc Der Park ist wunderschon. Menge Bâchlein durchrieseln die Anlagen, die phantasievollstcn Briiken fuhren iiber dieselben, hier ein Bassin, da ein kiinstlicher Berg mit Anlagen, hier eine kiinstlich nachgeahmte

FelsenschliKht, dort ein reizender Kiosk, ein kleiner Teich

1&0ETHNO3

mit riesigen Karpfen, die verschiedenslen Bâume u. Străucher Allcs das gibt dem Garten elwas Imposantes, Erhabenes. Um 5. Uhr fuhren wir fort u. wiren um 6. in Wien. Laxenburg ist von Wien so weit wie von Suczawa bis Humora. Nach Hause angekommen, fand ich den Brief des Vaters u. diese Nummer der Familia, (29) die ich weiss nicht wer gebracht hat. [C. PorumbescuJ

TRADUCEREA:

Viena, la 29 Martie 1880 Scumpă sori oară, E ora 8 seara. Căsenii mei dorm duşi; pentru ăştia sărbă torile par făcute numai şi numai ca să poată dormi mai mult ca de obicei. Am sosit chiar acum dela Epaminonda şi stau să-ţi ticluesc o scrisoare mai măricică. Aş avea atâtea să-ţi comunic, despre atâtea văzute şi trăite să ţi scriu, că nici coaie întregi nu mi-ar ajunge şi poate că nici răbdarea. Ar trebui să încep chiar dela Cusâtoreasa, Teatrul An dcr Wien aflându-se chiar în apropiere ; apoi să trec la Operă şi la dreapta, peste Ring, unde tălăzuesc mii de inşi pentru a-şi etala toaletele de primă vară ; apoi peste Podul Aspern, pentru a-ţi descrie vapoarele care trec Canalul Dunării; apoi prin strada Pleterului să intru în Teatrul Karl, ca să-ţi prezint cea mai nouă operetă a lui Suppe: Dona Iuanit/a şi ca să-ţi spun că l-am văzut pe însuşi Suppe dirijându-şi opereta şi pe omuleţul ista mărunţel primind cununi uriaşe, fiindcă spectacolul se dădea tocmai în beneficiul lui; apoi peste Piaţa Praterului, ajuns în Parcul Praterului, aş trebui să-ţi povestesc cum, zilnic, mica Arhiducesă Valeria, înso ţită dc-o doamnă de onoare şi de preceptorul ei — preot — culege la floricele, ţupăind ca un zbenguitor copil al orcui şi bucurându-se de florile aflate; cura apoi, prin nesfârşitele şi ne număratele alee, defilează nesfârşit şi nenumărat de multe şira-

ETHNOS 161

m !

I i

guri de oameni, echipaje de tot soiul, cu unul,, cu doi, cu trei, cu patru cai, călăreţi, călăreţe cu şi fără trabanţi, în minunate şei şi pe şi mai minunaţi bidivii, de mai că te apucă ameţelile ; cum în Praterul „mititeilor14, tânăr şi bătrân se bucură de galo pantele carouseluri, de teatrul de păpuşi, liruri, panorame, hipo drom etc., etc. — la infinit ar trebui să-mi lungesc poveştile pen tru a-ţi oferi doar o palidă imagine a vieţii care se desfăşoară acum la Viena supt ochii mei, dar, cum ziceam, material şi răbdare n’ar ajunge. De aceea la aier, la libertate, departe de această înăbuşitoare zidărie, la cer şi la soare, la zări şi la ori zont, la tihnă şi la linişte, departe'n zările albastre, Ia ţară şi la libertate ! Soare — mai mult soare !... Negură şi fum mocneşte ca plumbul peste străzi şi peste acoperişuri. Auriile raze ale soarelui răzbat anevoie prin ferestruia mea. Mă scol plin de voie bună, vioi, vesel, voios ; mă îm brac. Bate cineva la uşă. „Entree" ! — Amicul Codru, medicinist în anul trei. — „Ah, bon jour, frate Codru ! Iată-mă că-s gata şi mergem!" — îmi iau cafeaua şi mergem la Raţiu, tehnicist în ultimul an. II luăm cu noi şi — la Gara-de-Sud. Tocmai stă să pornească o garnitură. Sunt aşa-zise trenuri locale cari pleacă tot Ta jumătate de ceas. Luăm bilete până la Modling — şi ve seli o pornim la drum. La dreapta fumuria, nesfârşita Vienă, în stânga, vasta câmpie presărată cu diverse localităţi. Ceaţa se distramă, nici urmă de fum ; o proaspătă, înviorătoare demineaţă de primăvară. Soarele în plină strălucire străbate prin ferestrele deschise ale compartimentului. Pasagerii se întind alene în locuşoarele lor. Eu unul, cu ochi mari scrutez zările, noile privelişti, căutând doritele sătuleţe, mult-aşteptata ţară. Dar încă nimic de văzut! Abia 4 minute de călătorie — Meidling! Mulţime de lu me urcă —■ gata! Şi locomotiva iar se năpusteşte înainte. Deodată'n dreapta un tren; trece fulger înainte; altul, deodată, la stânga! La naiba ce-o mai fi asta ? Da! Trei linii alături! Hetzendorf! Peisagiul devine mai rustic. La dreapta, în fund, Ca stelul şi parcul dela Schonbrunn. Abia te-ai întors — Atzgersdorf! Şi aice oprire de abia 20-25 secunde la fiecare haltă. Cât ai clipi sau şi urcat o sută de inşi şi altă sută a coborît. Niciun conductor, nimeni nare grija pasagerilor. Biletele se marchează

chiar la staţia respectivă şi se dau abia la staţiunea de destinaţie. Iată-1 tot controlul! Ţara — unde-i Ţara? Nima! Fabrici şi iar 162 ETHNOS = !

: :

fabrici, furnale şi înalte hornoaice cari, până şi azi, în Duminecă Paştelor, îşi pufăiesc negrele rotocoale de fumăraie în cerul se nin. Liesing. A ! In sfârşit apar dealuri şi păduri, colo, departe, departe... Perchtoldsdorf-Brunn. Frumos, minune de frumos. To tul scânteie în raze aurii. începe şi ţarina ; conacuri... Şi-ar fi şi mai şi, dacă ar dispare îngrămădeala asta de fabrici. Modling. — Aşa dar, am scăpat! Mi-i atât de aromit tot sufletul. Parcă visez. Te simţi atât de străin, de singur ■?— de parte în ţară străină, între oameni neştiuţi. Nimeni nu se uită la tine, nimeni nu se sinchiseşte de noi. Ca unul care a mai fost prin partea locului, Raţiu ni-i călăuz. Modling e frumos, foarte frumos. Orăşel, cam ca Humorul nostru de mare şi ca Cernăuţul de arătos. Strade largi, frumoase, trotoar, becuri cu gaz ae rian, amenajări de capitală ; dar atât de paşnic şi de liniştit. Abia ici-colo câte-un om în stradă. Ce deosebire faţă de Viena! Ici, Strada-Mare Nr. 79 — căci pe aice, până şi'n comunele ru rale (?) străzile au nume şi casele numere — o casă strămoşească, încă din veacul trecut. Sus o placă comemorativă : „ In această casă a trăit Beethoven în vara anilor 1818, 19 şi 20!" —Aşa dar, aici şi-a compus marele măestru sonatele. Mi-aş scoate pălăria în faţa acestei case. Când un căpuşor bălan se uită din fereastă. Beethoven n'a fost blond; bălăioara asta se vede că n'are nimic a face cu marele Beethoven. Dai iată şi muzică răsunând de sus: un pian... Poate o sonată... Nici urmă! Valsul din „Boccaccio", Deci-dară la drum! Şi tot la drum până la Vorderbriihl, adecă între Vorderbriihl şi Hinterbruhl. Des chidem la un han şi luăm masa. Contemplăm apoi peisajul: jurîmprejur stâncăret cu laviţe (zad) şi pini, printre cari răsar ruine de vechi castele, scări artificiale, chioşcuri, puzderie de minuna te vile, grădini pitoreşti, căsuţe în stil elveţian — destul că pri velişte superbă. De aici ţi-am scris carta poştală ; nu ştiu de-ai primit-o. După masă, la picior înainte, în sus la „Templul-Husarilor". Sus, in vârf de deal — panoramă magnifică. Apoi pc „Tâmpa-Cânelui", o ruină, — peste Hinterbruhl, peste podgo rii, câmpii şi ţarină la Giesshiibel, localitate mică şi apoi, peste deal în curmeziş, Ia Perchtoldsdorf — târg mititel, cât Uişeşti de mare şi frumos ca Rădăuţul, dacă anume Rădăuţul ar fi cu 50% mai frumos de cum este. Suntem morţi de oboseală. Şi deci prin faţa casei lui Dr. Hirtl — vestitul Hirtl care sa retras aice —

traversând piaţa, trecem prin strada Glogauer în Strada Vienei

ETHNOS163

t4r. 23, ia ospătăria „Cununa verde". Ne oploşim aici cu Veselă gălăgie. Raţiu îl cunoaşte pe birtaş de mai înainte. înfulecăm la pâne cu unt, brânzoaice cu ridichi, cărniţă afumată şi tragem câte-o bere, care aice costă 6 cruceri litrul. La ora 7 e învierea ; la ora 8 şi */2 trebue să fim la gară în Liesing, pentru â ne îna poia încă astăzi. Acuma e 6 şi ll2; se pare că nu mai plecăm. Ne ştergem ghetele, ne curăţim hainele, ne îndreptăm cravatele — suntem doar studenţi vienezi şi trebue cât de cât să le im punem Percholdsdorfilor istora. La mine şi la Codru treaba mer gea lesne; Raţiu însă avea pantaloni cu desăvârşire rupţi şi pe jos complet distrămaţi; încât trebui să-i suflece ca la noroi. Pe braţ purta cochet un pardesiu rupt; pălărie veche, găurită, bar bă ţepoasă, un ceatlău de salcâm în mână — cui naiba să-i im pună ăsta ? Intrăm deci in biserică, — o veche, străveche, uria şă biserică. Procesiunea iese acu din biserică afară. Har Dom nului, Christos îi gata înviat! Deodată — ce aud ? Muzică ! Imediat după prapori păşeşte o bandă de muzică cetăţenească ; numai alămuri. Fără să vreau mi-adusei aminte de muzica lui Timinger din Clit. Că zău nu era mai bună ! Bieţii oameni nu ştiau, se vede — ori poate că aşa e aice obiceiul — ce să-i trâmbiţeze înviatului Christos în toiul procesiunii şi, fiindcă pro babil nici nu prea ştiu altceva, îi trăgeau simplamente o Polcă veselă, într’un tempo ceva mai trăgănat, dar cu o nesinchisire care mă făcu să mă apuc de pântece. Şi nici c'o uit! Merge aşa... etc... şi încă o parte, dar cam tot aşa — vreme ce o cârjobătură şi ştiurlubătură de helicon şi o hodorogitură de bombardon cânta consecvent si în loc de do şi la în Ioc de sol! Cornii şi trompeţii făceau obligatul secund, cu hmtralarata, de-ţi venia mai curând să-i tragi o tropoţică decât isonuri de cuvioşenie! Iată-1 apoi şi „baldahinul". In frunte, trei fetişcane, îmbrăcate ca crinul cu rochiţe scurticele şi pulpuşte cât doniţele, pe braţe cu perinuţe pe cari se vedeau sculele Sfântului „Aier": cununa de spini, piroane, ciocane etc. Sub baldahin veniau 4 ţârcovnici cu 16 clopotele şi 3 popi cu Sfânta-Sfintelor. Pe dreapta şi stânga, în spalir, tinerii caveleri Perchtoldsdorfezi, în haine negre, cu în florate cravate albăstrii, mănuşi galbene ori albe, cu lumânări de

milly şi cilindroane în mâini. In urmă, droaia de norod, care Dumnezeu-şlie ce cânta, devremece, când unul, când altul, ba începea, ba isprăvia litania, ori ce-o mai fi fost aia... Dela Mod164ETHNOS

ling trebue că priveliştea procesiunii ăsteia să se fi văzut fru moasă. De aproape însă, om să fi fost, ca s’o suporţi! Dinainte muzică, în dos cântec ! De-a pieritului! In sfârşit, ocolind toată piaţa — casele şi piaţa era iluminate — reintrară în biserică. Ne urcarăm pe cor, unde se înfiinţase acu şi Societatea de cân tare şi Filarmonica Perchtoldeză, reprezentată prin: 1 tenor prim, un al doilea tenor, 1 bas — secund — basul prim lipsind, 2 clarinete, 1 corn, 2 violine şi 2 timpane. Primul tenor era din întâmplare un cunoscut al lui Raţiu; îi fui prezentat ca „iniţiat" şi suplinii baritonul. Deci îi deterăm drumul! Cântarăm ce mai ştiu eu ce imn : „Din slava ta, o Doamne" etc. Primul tenorist stătea în mijloc, pe-un scăunel, şi dădea măsura în trei pătrimi — piesa fiind în 4/4 !

30/3, ora 7 dim* Cântarea a fost groaznică : cei doi tenori distonau cumplit, basul doi nu se auzia de loc, nici nu ştiu ori de cânta cu noi. Noroc că orga şi timpanele înăbuşiau totul. Timpanistul bubuia atât de furios — era soldat şi făcuse campania din Italia — de parcă sar fi fost aflat în toiul unei bătălii. O hârţălăitură şi o miorlăitură de parcă toţi strigoii s'ar fi fost năpustind prin văz duhuri. Violinele ţârlâiau ca nişte pui de vrabie, cornul stohnia ca o drâmbă stricată, clarinetele ţivliau şi ele ca nişte lilieci — dar cui ce-i păsa ? — Aşa am tot dus-o până la sfârşit. In cele din urmă mi-au mulţumit pentru binevoitoarea colaborare şi când ajunserăm la critica fiecărui insj atunci primul tenor îmi spuse aşa, de tot confidenţial, că'n cutare loc aş fi greşit, dar lucrul nu s'a observat, fiindcă orga a retuşat totul cu al ei forde! Asta-mi fu mulţumită !... Intrarăm intr'o ospătărie, cinarăm, mai făcurăm cunoştinţa unui bărbier — adevărat bărbier al satului — Sas din Mediaş care vorbia foarte bine româneşte şi ne duserăm Ia culcare în camera destinată pentru noi — o enormă sală de dans. Noaptea fu rece; odaia neincălzită, chilota strâmtă şi scurtă; dârdâii de frig ca un pui de bogdaproste. In sfârşit adormii. La o bucată

.ETHNOS 165

î ■

de vreme mă trezesc — un hodorog ca acela ! — Care-i acolo ? — In bătaia lunii zăresc o arătare albă. Raţiu ! — Da eu îs, frate... — Da ce faci ? — Da caut nişte chibrituri... — Da ce, dracu, ţi-s bune chibriturile? — Apoi să aprind o lumină că mă sfârşesc ploşniţele. — In adevăr, aprindem o lumină şi dăm ia ma prin ploşniţăret. La mine, din întâmplare, nu erau aşa multe; la cei doi însă, potopenie ! Ce te faci acu ? Raţiu îşi luă parde siul şi pantalonii, şi-i aşternu pe masă şi dormi aice mai departe; eu rămăsei in pat; Codru ieşi afară în curte şi se culcă acolo într'un omaibus. Demineaţa ne plătim sălaşul şi-o luăm înainte. Raţiu scuipa foc, blestemând ; oasele şi incheiturile ii erau zdro bite. Era însă o demineaţă senină şi înviorătoare şi astfel le ui tarăm toate. Cântând şi săltând descinserăm în berăria Liesingului. Dejunarăm aici, ne urcarăm apoi pe-un deal cu o minu nat de frumoasă privelişte. E o regiune încântătoare. Departe'n întinsul ţării se vede apeductul care vine din Schneeberg, de le aduce Vienezilor apa izvoarelor de munte ; canaluri vârstează câmpia, fabrici, berării, castele, vile, sate înfloritoare, uriaşe între prinderi industriale, pretutindeni semnele osârdiei şi hărniciei ome neşti, ale strădalnicului talent, ale binecuvântatei culturi. Lvmea aici, oriunde, e atât de prietenoasă, de parcă ne-am cunoaşte de cine-ştie-când. Vorbind întreolaltă mereu româneşte, ne socotiau îndeobşte Unguri. Unul care se credea mai deştept, îşi dădu cu părerea c'am fi „Talieni" (Italieni). Şi când le spuserăm că sun tem Români, încremeniră locului nemai-izbutind să-şi închiză gu rile- căscate — de parcă am fi fost provenind din fundurile Asiei. In Liesing luarăm trenul şi plecarăm la Laxenburg, vilegia tură a împăratului. Localitate mică, alcătuită mai ales din clădiri ale Curţii, cari toate-s zidite în stil de vilă. Cel mai frumos e parcul şi castelul. Acesta e ţinut în vechiul stil geiman, al cetăţuilor, cu turle şi creneluri, cu porţi şi felurite bastioane, inccnjurat de-un l?c cu lebede, raţe, gâşte ele. Parcul e o minune. Mulţime de ciurgăuaşe sc strecoară prin plantaţiuni, cele mai fantastice poduri sc arcuiesc peste atâtea pârâiaşe. Ici un basin,

colo o colnice artificială cu plante, ici imitaţia unei grote, colo un foarte pitoresc chioşc, un iazuleţ cu crapi enormi, arbori şi arbuşti în toate varietăţile — totul dând parcului aspectul im pozantului şi grandiosului. La orele 5 pornirăm. I a 6 furăm in Viena. Dela Laxenburg la Viena e cât dela Suceava la Humor. 166 ETHN'OS

Sosit acasă aflai scrisoarea Tatei şi acest număr din. „Fa milia'', pe care nu ştiu cine l-o fi adus.

(7). Marele pictor bucovinean Epaminonda Bucevschi. Pen tru raporturile de prietenie dintre Porumbescu şi Bucevschi, cf. articolele noastre din „Convorbiri literare" 1941 : Epaminonda Bucevschi şi Fârime de lumină : Ciprian Porumbescu căiiă Epa minonda Bucevschi. Intr’o scrisoare (datată : Viena 7 martie 1881) cătră soră-sa, C. Porumbescu mărturiseşte : „Buczewski bcsuche ich fast tăglich". (8). Una din piesele îndrăgite de ahotnicu! colindător de teatre şi concerte vieneze, care a fost spiriduşul de student C. Porumbescu Intr’o scrisoare a lui (datată : Viena 22 martie 1880) cătră soră-sa, cetim : „Dreimal war ich im Thealer a. d. Wien bei einem u. demselben Sliick Die Năherin. Es hat mir gar so gat gefallen. Ich wollte dir dariiber schreiben, aber jetzt ist keine Zeit, denn ich muss eilen...". (9). Francesco Suppe (1819-1895), prodigios de producti vul compozitor de operete, piese bufe, balete, ele., a cărui Donna Iuanita, in adevăr a văzut scena în 1880. (10). Neprididirea pornirii susţinută umoristic chiar şi cu acest wir mergem !... (11). întregim (in acest scris pripit!): „Die Sonne glănzt". (12) = nimic; glumeaţă vîrstare a textului cu cîte-o fărîmă de poloneză, rusească etc. e în nota Porumbescului. (13). Dialectal wann = wenn, coloritul regional fiind şi dînsul nu odată rîvnit de umorul lui C. Porumbescu (vezi preciză rile noastre din „Convorbiri literare" 1941, 484). (14). Iarăşi dialectal: „da sei meru = da sind wir. (15). Şi acest spassiglich, tot dialectal, şi cu acelaş rost dialectal, e. (16). Altă operetă a lui Fr. Supp<§, atunci en vogue: Boccaccio (apărută 1879). (17). Dialectalul geti mer = gehen wir.

(18). Dialectalul schau mer = schauen wir. (19). = Correspondenz-Karte = cartă poştală. ETHNOS167

i :

■'■Ml mm, r.m . ______

(20). Zwerch tibrich den Berch, titlui idiomatizat (In diaiectul şv&beşc din Ilişeştii acelei Bertha Gorgon, care fu marea şi fatala iubire a lui C. Porumbescu) unei compoziţii inedite a lui C. Porumbescu, datată : Stupea 23 Aug. 1879 (cf. „Făt - frumos" XI 1936, 272). (21). Cine va fi harnic (in stare) să lămurească azi, evident ironica pomenire a rusticei fanfare din comuna bucovineană Glitt ? (22). Coloritul intim — dialectal persistă şi'n forme ca Măgdulein şi Pulsterln. (23). Ignorantul critic de circumstanţă voia să zică : forte !... (24). Aluzie la 11 barbiere di Seviglia al lui Rossini ? (25). Pe atunci romanisch (nu : rumănisch !); cf. şi certifi catele de liceu ale Iui C. Porumbescu, spicuite de Victor Mora rul în „Făt-frumos" An. VIII 1933, 103-105) — cu Romanische Sprache (ibidem 104), (26). Jidănescul Tuchet (mai preciz: Tuchăi) = chilotă. (27). Omnibus, cam ceea ce astăzi e autobuzul, deci vehicolul-corabie a lui Noie. (28). Herberch, dialectal pentru: Herberge. (29). Evident: „Familia" lui Iosif Vulcan.

168 ETHNOS -

» l

SADOVEANU

Cătră mijlocul secolului al XÎX-lea, au început în ţările româneşti să sporească şcolile şi instrucţia publică. Lumea oră PENTRU şenească, cea care s'a folosit întâi de asemenea binefacere, şi-a înmulţit rafturile POPOR de cărţi româneşti; pe lângă primii scrii tori moderni ai noştri, a cunoscut în traduceri şi pe marii poeţi ai Apusului. Victor Hugo s'a putut bucura de frumoasele trans puneri ale lui Costake Negruzzi; traduceri mai mult ori mai pu ţin bune de romane franţuzeşti se tipăreau la Bucureşti şi la Iaşi şi la sfârşitul tipăriturilor se pot vedea şi astăzi listele onoraţilor subscriitori. In asemenea perioadă de renovare şi emulaţie, ve chile cărţi ale generaţiilor trecute au rămas oarecum umbrite şi uitate. C’un veac mai nainte, puţinii cititori de slovă românească se desfătaseră cu Viefile sfinţilor, cu Alexandria, Esopia, Sindipa şi altele, unele tipărite, altele manuscripte. Acuma această bună moştenire rămânea norodului de rând, prin mijlocirea preo ţilor, dascălilor, călugărilor, şi puţinilor cărturari ţărani. La aceştia se cuvine să adăogim pe răzeşi şi pe moşneni, care formau mica nobleţă rurală a principatelor româneşti libere. Astfel a rămas până la sfârşitul veacului trecut, circulând în popor, o parte din cărţile cititorilor de odinioară. Neguţătorii de tipărituri ai lumii nouă n’au întârziat să bage de samă folosul tipăriturilor pentru cititorii umili şi au prins a publica ediţii proa spete a acestor respectabile vechituri. Fără îndoială folosul la care s’au gândit ei nu privea atât pe cititori cât pe ei însăşi, în CARTEA

ETHNOS169

! s

t I

i •;

măsura in care le puteau spori veniturile. De aceea la operele bune ale trecutului au adaos serii de tipărituri unele fără valoare, altele primejdioase. In coşurile colportorilor din copilăria mea am cunoscut amestecate, lângă Alexandria, Esopia şi Genoveva, lângă Anton Pann şi Inpirescu, destule biografii de haiduci şi hoţi, precum şi aşa zişi literatură religioasă bogumilică : Epistolia Domnului no stru Jisus Hristos, Visul Maicii Domnului, Minunile Sfântului Sisoe. Lângă Calendarul pe 150 de ani, aşezat pe zodii, după moda gromovnicelor antice, editorii aceştia harnici au mai intro dus Cheia Viselor, Cartea de făcut şi desfăcut farmece. Cele 12 Vineri şi o carte care arată clvpul de a dobândi aur oricât pof teşti „prin jurământul asupra duhului Terofile". A mai ieşit un adaos lângă această grosolană şi nevrednică înşelătorie — anume broşurile de cântece de lume ale unei edituri care se chema „Pinath & Cie“ : cărţi de poezii cu 32 de cântece, cu 80 de cântece; Dor şi amor cu 150 de cântece şi cu 220 de cântece. Şi alte multe — unele oribile întocmiri de speculă adresate ignoranţei, lăcomiei, instinctelor josnice ; altele transpunând opere’ bune în nişte traduceri de o sălbătăcie şi gro solănie nemaipomenite. Când, la începutul veacului nou, neuitatul S p i r u Haret sa gândit la cărţile pentru popor şi la bibliotecile populare, greutatea problemei nu era tipărirea unor cărţi bune, potrivite şi ieftine. Cartea obişnuită a autorilor noştri onorabili era prea scumpă pentru ţărănime; se dovedea a fi şi de un nivel intelec tual prea ridicat; iar cartea ieftină ce s'ar fi tipărit anume pen tru ţărănime nu putea ajunge la sate. Greutatea întreprinderii se afla în difuzarea cărţii poporului, nu în tipărirea ei. Când „Casa Şcoalelor" a pornit editura ei de cărţi ieftine-, ne-am gândit să le trecem colportorilor şi ei le-au acceptat; însă le-au acceptat ca să le ţie dosite şi să nu le vândă, dintr'un motiv lesne de ex plicat. Marfa era prea ieftină şi prea bună pentru preţul ei; câştigul lor era prea mic; pe lângă asta ei erau oamenii altora şi erau ţinuţi să servească întăi pe patronii lor de la care aveau

câştiguri mult mai mari. In 1907, Spiru Haret m'a chemat la conducerea „Cercuri lor culturale" şi bibliotecilor populare. Acest oficiu ţinea de „Ca sa Şcoalelor", instituţie proaspăt întemeiată de Petru Poni. In în-

170 ETHN0S

sărcinarea cu care fusesem onorat, am căutat să-mi lămuresc mai bine situaţia cărţii populare din acea vreme şam cetit cu luareaminte biblioteca negustorului ambulant care umbla cu coşul de broşuri prin bâlciuri, oferind cititorului dela sate marfă ieftină. Epistolia, Visul Maicii Domnului, Minunile Sfântului Sisoe, Cele 12 Vineri nu erau cărţi intru totul ortodoxe ; totuşi nu eram înclinat să le socot primejdioase ; dar ajunseseră în ediţiile suc cesive atât de pline de greşeli, încât se înfăţişau ca o macula tură netrebnică. C'o îngrijire la fel erau prezentate „Dorurile şi amorurile" ieşite dela firma „Pinath & Cie". Aceste „Doruri şi amoruri", pe lângă gunoiul oferit mai cuprindeau ş'o primejdie : tindeau să substituie cântecului popular dela sate romanţele şi cântecele lăutăreşti de inimă albastră din suburbiile oraşelor. Am şi avut prilej să observ acest fenomen întristător în călătoriile şi cerce tările mele prin ţară : poporul n'are nici astăzi înţelegere deplină a valorii depozitului vechiu de artă pe care l-a moştenit; uşor schimbă haina, danţul şi cântecul pe ceea ce i se parc lui mai boieresc. Mi-a fost dat deci să aud şi cântecele de amor dela „PinathM suspinate şi hăulite de flăcăi şi fete în satele din Mol dova. Ce bine s’ar putea spune despre biografiile de hoţi şi hai duci ? E adevărat că mă încântasem şi eu la opt şi zece ani cu h liducii Iui N. D. Popescu: Jianu, Bujor, Ghiţă Cătânuţă. Totuşi chiar de la acea vârstă fragedă am simţit displăcere pentru Bo stan, Tâlharul Fulger, Draguşin şi alte broşuri similare ale unor imitatori ai bătrânului N. D. Popescu. îngrozitor scrise şi pline de scene unele de-a-dreptul pornografice, altele de o cruzime balcanică. Bosian taie de subt genunchi picioarele caţaonilor prinşi şi apoi le străpunge prin măduvă cu suliţe înroşite în foc. Capitolul respectiv purta titlul „torturele" : eu şi cu colegii mei, copii de la ţară, nu înţelegeam neologismul şi ceteam „torturele" ; la desgust se adăogea şi o nedumerire care îmi sporea simţirea de greaţă. De altminteri în ţara nouă întemeiată pe legi şi rân duieli cu totul altele decât cele din care ieşiseră eroii populari ai cântecelor bătrâneşti, era necesar ca şi literatura Iui N. D. Pppes:u să fie supusă unei censuri atente. Astăzi acest adevăr e mai adevărat decât oricând; şi totuşi haiducii şi bandiţii de care vorbesc fac bună tovărăşie in etalaje cu gangsterii romanelor po liţiste moderne.

ETHNOS17!

Din amestecul inform al unor asemenea conţinuturi, se pu tea alege prea puţin. Număram pe degete : Alexandria şi mai ales Esopia, de asemenea şi Genoveva de Brabant, cărţi bune de circulaţie europeană. Punând alăturea pe Arghir şi Elena, bas mele româneşti, 1001 de nopţi, 1001 de zile, 77/u Buh-oglindd, iată într'o gospodărie de la ţară un raft literar, care să alcătu iască temeiul bibliotecii populare. Când le-am citit şi pe-acestea nădejdea mi s'a împuţinat în măsura în care le lepădăm, cu fe lurite semne şi note alarmante. Unele ajunseseră de necitit din pricina erorilor de tipar şi a lipsurilor de rânduri şi pasagii în tregi. Se adăogea la asta — chiar în cazul unui text fidel — necesitatea de revizuire a vechilor tălmăciri. Cu vremea şi şcoala limba poporului evoluase — aşa cum e şi acuma în evoluţie ne contenită ; şi editorul conştient cată neapărat să ţie samă de asta. In unele împrejurări, editorul înţelesese nevoia împrospă tării traducerilor, dar pusese în locul textului vechiu ceva ce s'ar fi cuvenit să-i aducă drept sancţiune pedeapsa calpuzanilor de odinioară. Se ştie că falsificatorii de m®nedă erau loviţi de pe depse cumplite. Iată la Genoveva câteva fragmente pe care le citez textual după notele mele de atunci şi vă rog să binevoiţi a le asculta cu luare-aminte. Faţă de asemenea monstruozităţi problema cărţii populare devine o chestie d'ntre cele mai delicate.

U i ■

i ■

:. I

! : i

„Istoria nenorocitei afaceri a Genovevi [zice prefaţa] este incom parabilă. In toate oraşele lumii romanul sau istoricul acestei afaceri care este tradus în toate limbile a făcut o impresie de nedescris, mai cu samă in Franţa unde de mai bine de două secole face parte din biblioteca albastră. Peripeţiile prin care a trecut Genoveva, care ni se preziotă subt o formă atât de inocentă, subt o atracţie atât de blândă încât oricare ar ceti această carte este cuprins de cea mai mare durere din cauza milei cei inspiră istoiicul acestei afaceri in care totul respiră morala cea mai curată şi simţul cel mai atingător posibil...11

I !|

. 1 I I

„Da, doamnă, exclamă Golo cu cutezare, da atracţiunile dumitale au învins constanţa mea şi fidelitatea ceţi datorez cedează impresiunilor ce frurauseţa dumitale au deşteptat în inima mea. Să fie posi bil, urmă el cu un aer pasionat, să fie posibil încântătoarea Gcnoveva ca simţimintele dumitale să nu se acorde cu iubirea mea şi ca răspunsul ce aştept să nu favorizeze dorinţele mele..."

Iată literatură pentru păstorii şi plugarii României!

172ETHNOS-

Dar iată textual pasagii din cartea de albinărit a acelei e* poci, scrisă pentru toţi fii urmaşilor lui Decebal-craiu. „Văzând aceste progrese ce un popor de rasă mongolă (Ungurii) facă barbar in caracter şi maniere întrece in întreprinderi pe des cendenţii rasei latine urmaşi vitejilor Romani.,." „Albinele italiene sunt foarte laborioase la lucru..." „Albinele trăiesc puţin din cauză că-şi ruinează viaţa -prin multă muncă ce-şi depun pentru societate? |n care trăieşte..." „Albinele îngrijesc cu abnegaţie larvele... Îşi aşează cuiburile |n ordine verticală.,." „In interiorul stupilor primitivi nu putem căuta fără a face un mare deranj albinelor..."

Pagini ca aceste trebuie să le citeşti, nu să le asculţi: să le ai subt ochi ca să le observi ortografia şi punctuaţia, ca să sublimezi greşeli de tipar ca aceea care transformă „cea dintâi pereche de oameni în Eden" în „cel dintâi perete de om în edem", ca să stai în zece locuri cu mirare, cercând a pătrunde un sens ce nu există. După ce am trecut şi prin această încer care, am înţeles că, subt raportul culturii, poporul cel mare e lăsat la discreţia speculanţilor, impostorilor şi iresponsabililor. Cincizeci de ani trecuseră de când zori de lună nouă răsăriseră şi pentru noi. Jumătate de veac de străduinţi în multe domenii şi mai ales în acel al instrucţiei populare. După alîta vre me, la şcolile satelor nu se aflau încă biblioteci cu cărţi de pe trecere şi de folos. Nu se afla încă pentru marea mulţime o Bib lie ieftină, gratuită chiar, care să intre cu mângâierea şi nădej dea ei şi la cărturari şi la necărturari. La cărturari ca să fie citită, la necărturari ca un talisman, aşteptându-şi cititorii. N aveau ţă ranii o carte de lămuriri a legilor ţârii; o alta de sfaturi higienice şi medicale; în sfârşit învăţăminte în toate ale gospodăriei rurale : albine, viermi de mătase, grădini de zarzavat, livezi de pomi, îngrijirea vitelor. Ce spun ? Nu se afla o carte de rugă ciuni măcar, o carte de rugăciuni a bisericii noastre ortodoxe — de mângâiere, de alinare şi nădejde în furtunile şi suferinţile vieţii. Aşa de puţin se făcuse, încât totul era de făcut. Puţinul bun ce se înfăpluise n'ajungea la ţară.: In puţinele biblioteci intemeiate până la acea dată, 1907, birourile minisle.riale nu puteau face altceva decât să trimită opere destinate de la început să se vândă numai în şapte exemplare. Astfel erau

ETHNOS173

i Hi .! 1

1 ţ ! I ’ i

•

I ! .1/, *

I .*

' i

ajutaţi autorul şi editorul. Traduceri meritorii «din clasicii latini, expuneri interesante ale filosofiilor antice şi moderne, consideraţii asupra costumului la Egipteni şi asupra portului bărbii la Ro mani ; statistici, manuale desuete de fizică şi chimie ; anuare ad ministrative şi judiciare şi multe altele. Asemenea cărţi achiziţionate de autoritatea generoasă se puteau învrednici de două destinaţii: ori erau coborite în sub sol, ori erau adresate bibliotecilor populare. Dacă erau coborite in subsol, deveneau binefăcătoare ale şoricărimii. Dacă ajungeau la bibliotecile populare, un timp stăteau grămădite înlr'un colţ de cameră, căci biblioteca populară n'are cameră proprie, nici dulap, nici fo-iduri ca să cartoneze cărţile. Aşa se face că, în unele crâşme de la sate, negustorul mi-a învălit brânza şi pânea in nişte „Consideraţii asupra politicei engleze in Orientul euro pean". Din asemenea stare de lucruri a ieşit şi o oarecare îndreptare. încă din acel timp Casa Şcoalelor a început a tipări o „Bibliotecă pentru popor" coprinzând vreo treizeci de. volume, cu Alexandria, Escpia, Genoveva, Halimaua, înoile. Sa adacs la asta o tâlcuire a legilor ţării şi o carte de sfaturi medicale ; câteva istorisiri pe înţelesul ţărănimii; broşuri de sfaturi agricole şi altele. Tipăritură bună şi maşcată ; preţ ieftin: 20 ori 30 de bani. După războiul celălalt, în ţara întregită, munca pentru car tea populară s’a reluat şi a sporit. Fundaţia specială pentru căr.{ilc populare a lucrat neîntrerupt, rezolvând în pr.rle şi proble ma răspândirii prin oficiile sale de vânzare a cărţilor populare şi prin înmulţirea căminurilor culturale. In acelaşi timp „Astra" işi urma în Ardeal munca ei folositoare începută din timpurile de vitregie. „Fundaţia Regală pentru artă şi literatură" a tipărit însfârşit şi Biblia. Nu mai rămâne de făcut decât o sforţare ca această carte sfântă să ajungă a intra în toate casele ţării. Multe lucruri bune s'au scris şi sau tipărit în ultimele două decenii pentru

populaţia rurală a României; şi totuşi în rafturile din pieţele Bucureştilor, pe care le cercetez din când în când, urmez a identifica vechile mele cunoştinţi de acum treizeci şi cinci de ani: şi biografiile bandiţilor, şi cărţile cu cântece de dor şi amor, şi

174ETHNOS

Minunile sfântului Sisoe cu înfricoşate greşeli de tipar, şi Gcnoveva cu extraordinarul ei jargon păsăresc: dovadă că sămânţa rea cu greu piere, iar planta bună are nevoie de îngrijire necon tenită. In douăzeci de ani după unire, şcolile săteşti din Basara bia şi Ardeal au dat rezultate aşi putea zice uimitoare ; genera ţiile din urmă ale provinciilor alipite s’au arătat şi dornice de carte şi deosebit de harnice. Acestui contingent respectabil de cititori i s’a dat în parte satisfacţie atât prin publicaţii potrivite cât şi prin îndemnul pe care îl găseau în căminurile culturale. învăţăceii de ieri devin bărbaţi; viaţa satelor se schimbă odată cu faţa lumii; cartea bună devine pâne de toate zilele şi pentru norodul cel mare ; ridicarea nivelului intelectual al ţărănimei tinde la o creştere în proporţie a demnităţii ei; când vom avea o ţărănime deplin luminată, când conştiinţa unui destin no bil va arde ca o candelă nestinsă în fiecare om al acestui pă mânt, atunci rezistenţa noastră, puterea noastră devine nebiruită. După jertfele prezentului, statornicirea noastră liberă şi de finitivă în Europa atârnă în primul rând de cultură. De aceea cartea şi biblioteca mulţimilor nu vor putea lipsi din preocuparea factorilor răspunzători de.mâne. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor de bine nădăjduim şi in această bi

ruinţă.

★

ETHNOS 175

)

CEZAR

) : ’

il T

Fiecare an, dacă nu fiecare se zon, îşi are cântecul său, care prin ROMAN complicitatea aparatului de radio, a lăutarilor şi a plăcilor de pate şi fon, devine o obsesie. Nu mai poţi REALITATE scăpa de el. II fredonează nevasta, îl fluerâ sergentul de pont, îl mo dulează vânzătorii de covrigi strigându-şi marfa, îl sdrângăne la clavir vecina sau odraslele vecinei, te persecută prin somn şi prin vis. Tot aşa, fiecare epocă, pe-un spaţiu mai larg de timp, e terorizată de* o formulă care devine nu mai puţin obsesie, ca bunăoară: România e ţară eminamente agricolă; Prin noi înşi ne ; Stat ţărănesc, şi aşa mai departe. Conferinţe, discursuri, broşuri, ziare, toate la banchete, slu• dii de specialitate, statistici şi manifeste, nu mai pomenesc de spre altceva, nu mai dovedesc altceva, şi nu mai vor altceva, până când formula a ostenit, s'a uzat şi face loc alteia, care e cu atât mai ademenitoare cu cât se ciocneşte mai berbeceşte în cap cu formula precedentă. Strimutâadu*ne pe planul literar, descoperim în altă ordi ne, aceiaşi contagiune a formelor dacă nu magice, măcar pe ju mătate superstiţioase. Astfel, pe vremea lui Vasile Alecsandri, mergea vorba că Românul se naşte poet. îndată ce deschidea ochii, Românul începea să cânte doina şi doiniţa, care din frunză, care din fluer, care din solz şi din caval. Poet şi pace ! 0 afirmau şi poeţii. 0 credeau şi cetitorii. Era un crez

176 ETHNOS

propăvăduit de pe catedră de dascăii foarte de ispravă şi bine intenţionaţi. Iar a cuteza să crezi şi să spui altfel, însemna o do vadă de nepatriotism. Mai ales dacă în negaţie intra şi puţină ironie, acea sare presărată în scrisele sale de Caragiale, marele negator al acestor timpuri. Astăzi Românul se naşte romancier. Aşa o cred ro mancierii. Mai ales! Aşa o afirmă critica. Aşa o pretinde edi torul, care te întreabă dela uşă, nu cu ce manuscris ai venit, ci cu ce roman. Dovadă că nici nu-şi imaginează, după cum. nici nu-ţi permite, să te îndeletniceşti cu altceva. Psihoza Românului născut romancier e atât de puternică, încât dela o vreme chiar criticii şi-au abandonat fişele, creionul roşu şi balanţa in care drămăluiau la miligram talentul altora, pentru a se apuca de creaţie epică pe compt propriu. Din această generoasă indulgenţă cu sine, atât de adânc contrastând cu severitatea faţă de alţii, literatura românească s'a mai îmbo găţit cu vreo câteva romane. S'a îmbogăţit numeric, bine înţeles. Cantitativ. Calitativ, in afară de unele excepţii, rămâne altă po veste. Şi fiindcă astfel majoritatea criticilor au încălcat oarecum domeniul romancierilor, îngăduiţi-i unui romancier să le întoarcă 'vizita. Adică să încerce o sumară schiţare critică — sumară şi obiectivă — a raporturilor dintre roman şi realitate. Sub liniez : obiectivă. Fiindcă nu apăr o cauză, nu pledez pen tru un punct de vedere; nu mă înfăţişez înaintea D-voastră ca romancier, disecând şi disociind o tehnică proprie, o concepţie, o metodă. Ci ca un pătimaş, un incorigibil cetitor de romane; şi numai cu această experienţă de cetitor voiu încerca să ex pun câteva observaţii şi să 'trag câteva concluzii. Astfel, subiectivând problema, mărginindu-mă la o confe siune şi la enunţarea unor principii cu un caracter strict perso nal — şi hai să-i spunem, profesional — ştiu bine că aş risca să pătimesc ca Zo 1 a. Marele şi tumultuosul romancier nu sa mulţumit a lăsa romanele să-şi facă drum singure. Fire de com batant, a înţeles să lupte pentru ele şi să le explice. A scris, deci, un volum foarte ingenios unde făcea teoria romanului experimental. Un adevărat manifest. Iar criticii contem porani — în special Jules L e m a i t r e şi Anatole France — s'au grăbit de îndată să dovedească, îndestul de elocvent,

ETHNOS177

L-1

că romanele iui Zola pot ilustra orice teorie din iume, în afară de teza romanului susţinută de acelaş Zola. Fiindcă imediat ce lăsa la o parte foile destinate manifestelor şi teoriilor, imediat ce se aşeza la masă să-şi continue opera de creator, principiile se risipeau pulbere în patru vânturi. Autorul era dominat, posedat, de duhul creaţiei din el, cu legi proprii, care nu voiau să ştie de legiuirile romanului expe rimental, atât de geometric articulate, dar atât de străine de adevăratul său temperament: epic, clocotitor, fantast, mişcând masele într’o viziune apocaliptică şi simbolică — tot ce poate fi mai contradictoriu cu stricta observaţie, inventariată intr’un do sar al ştiinţelor experimentale. Fireşte că pentru romancierul Zola a fost un noroc că n'a isbutit să realizeze — fidel până la iden tificare — principiile teoreticianului critic Zola. Romanele lui Zola trăiesc şi acum. Au supravieţuit curentului naturalist, epocii şi modelor. Iar teoria romanului experimental a rămas o simplă curiozitate în arhiva istoriei literare. Aceasta ne aminteşte, pe altă latură, aventura blândului poet Ştefan I o s i f şi a cunoscutului critic şi profesor de litera tură, Mihail Dragorairescu. Se cunoaşte că poetul Iosif a fost multă vreme un student cam întârziat, gen „Heidelbergul de altădată" ; iar criticul-profesor Mihail Dragomirescu era — cum mai este şi acum — un fa natic al „ştiinţei literare", al operei literare, inventariate, catalo gate, clasificate, ca frunza de pătrunjel — Pimpinela Sixifraga — în ierbar. Se spune că, înfaţişându-se poetul şi studentul întâr ziat Ştefan Iosif Ia un examen, a fost invitat de marele dascăl literar să expună teoriile sale poetice. Mare jale: poetul habar navea de nici o teorie ! A fost invitât să spună măcar cam ce vers preferă: dactili, iambi, trohei, vers safic, alexandrin, şi aşa mai departe. Bietul poet, nimic! Atunci mirat şi indignat peste măsură, profesorul Mihail Dragomirescu a recurs la o soluţie mai simplă: l-a invitat pe poet să-şi analizeze una din cele mai cu noscute poezii ale sale, din punct de vedere al... ştiinţei poetice.

Rezultatul şi mai catastrofal! Poetul nu ştia cum se numeau ver surile, nici cum de întrebuinţase o anume alternanjă a silabelor şi a rimelor, nici mai ales, de ce... „Atunci cum scrii d ta poe zii" ?... a întrebat scandalizat ilustrul profesor. „Ştiu eu ? Cum îmi vine... Aşa, după ureche..." — a fost răspunsul blândului şi

178 ETHNOS

inocentului poet... §i cum urechea lui Ştefan îosif era, se vede, foarte buna-şi sigură, el a continuat să scrie, după ureche, poe zii vrednice de antologie, fără să se lămurească şi fără să în cerce măcar a se lămuri, cum „i-au venit** ; iar d-1 Mihail Dragomirescu a rămas să le interpreteze mai departe, de-a-lungul deceniilor — eram să zic veacurilor! — confruntându-le cu le gile din ştiinţa sa literară, să le compare, să le clasifice şi să le eticheteze, ca o foarte sârguincioasă şi savantă glorie didactică ce este. După această prea lungă şi mai mult anecdotică introdu cere, vă rog încă odată să binevoiţi a-mi ierta că nu m'am în făţişat înaintea D-voaslră ca un romancier cu himerica pretenţie să-şi destăinuie secretele breslei, o concepţie şi o metodă de lu cru. Experienţele lui Zola şi ale lui îosif sunt de natură să des curajeze cei mai infatuaţi autori, cei mai siguri pe sine şi pe pa naceul tehnicei literare proprii. Am venit pentru a vă propune să urmăriţi alături de un simplu cetitor de romane, un capitol din istoria roma nului, din viaţa romanului. Nu vom căuta neapărat un fir con ducător, fiindcă acest fir e prea încâlcit şi e încă in mâna dom nilor critici cu metodă, principii şi sistem. Ne vom mărgini în parcursul drumului străbătut de roman în diferite epoce şi ţări, să lămurim în ce măsură romanul ne-a apropiat sau ne-a înde părtat de realitatea vieţii, a interpretat sau a falşificat moravu rile unei epoci, societatea chiar; a zugrăvit natura omenească şi ne-a secondat în căutarea noastră de ideal, în această cursă pa tetică a omului spre adevăr, bine şi frumos. Ori măcar spre un liman odihnitor, unde urâţeniile şi tristeţile existenţei colidiane sunt transfigurate. Vom căuta mai ales să aflăm câteva dovezi nesistematizate, fireşte (căci susperstiţia sistematizării excesive ucide viaţa), zic, să enumerăm câteva dovezi: că romanul in genere — indiferent de epocă şi de patrie» indiferent de şcoală şi de etichetele ade seori arbitrar aplicate — romanul acesta este înainte de toate rezultatul unei experienţe proprii de viaţă, a unei realităţi lăun trice in raport cu realitatea exterioară, adică în raport cu o su mă, cu un complex de alte experienţe, pe care le trăeşte socie tatea contemporană autorului.

ETHNOS179

I 1

_ {

} i

;

; j

■

Şi tot odată, vom mai iămuri altceva, poate mai preţios, depăşind cadrul strict al literaturei. Vom constata că paralel cu influenţa realităţii asupra roma nului, se desfăşoară un curent invers : o influenţă a romanului asupra realităţii, asupra mediului social şi a ideilor, asupra sen sibilităţii unei epoci. Există un schimb permanent, o întrepătrun dere, o osmoză, care ni se pare că a fost prea mult neglijată de istoriografii literari, mai ales de când s'au apucat să scrie ro mane, în loc să interpreteze romane. Este ştiut că marii romancieri, în epoca fragedă a tinereţii şi a începuturilor, s’au arătat foarte puţin personali. Nu se in spirau dela realitate — indiferent de temperament şi de viitoarea structură a operii lor. Vedeau viaţa încă prin mijlocirea cărţilor, a romanelor scrise de înaintaşi. Au început întotdeauna prin a fi lirici din pricina vârstei şi livreşti din pricină că biblioteca îi împiedeca să ia contact direct cu realitatea. Astfel sunt primele romane ale Iui B a 1 z a c , inspirate deadreptul din romanele foileton ale timpului. Astfel sunt chiar începuturile lui Dost o i e w s c h i, influenţat de romanele lui Eugen Suc. Astfel, a început a scrie de pe băncile şcolii şi Mihail Sadovean u care râvnea să dea pe atunci o nouă versiune a haiducilor: Tunsu, Jianu, Florea — variante indigene ale romanului poliţist, anticipând faima lui Conan Doyle şiEdgarWallace. Citeam mai dăunăzi corespondenţa lui F1 a u b e r t — un minunat document omenesc care îţi înlesneşte să pătrunzi în fiinţa intimă a autorului şi în laboratorul său de creaţie. Ei bine, în unul din primele răvaşe scrise Ia vârsta de nouă ani unui prieten de şcoală, Flaubert anunţa cu toată încrederea în sine

— deşi cu o foarte aproximativă ortografie — că e pe cale „să facă — înadins citez textual — o jumătate de duzină de ro mane pe care le are în cap, şi anume: Frumoasa Andaluzâ, Ba lul Mascat, Cardenio, Dorotea, Maura, Curiosul impertinent, Bărbatul prudent.. Vă imaginaţi bine, că la nouă ani, oricât de precoce va fi fost geniul lui Flaubert, autorul navea de unde fi inspirat de-o observaţie şi de-o experienţă personală pentru a zugrăvi peri peţiile bărbatului prudent, o aventură la bal mascat, amorurile frumoasei Andaluze, pe care „le avea el în cap„.“

180 ETHNOS

tfimic nu îngăduie din această enumerare sa presimţi ve leitatea da a zugrăvi destinul Doamnei Bovary, veleitate atât de magistral realizata. Şi pe drept cuvânt! Inventariul proectelor care il munceau pe băeţandrul Flaubert la 9 ani, e de fapt o catalogare a subiectelor romantice din literatura epocei (scrisoa rea poartă data 4 Februarie 1831), literatură cetită probabil pe ascuns de fiul hirurgului Achile-Cleophas Flaubert din Rouen. Autorii de romane încep prin a fi cetitori de romane. Chiar cei mai personali, mai originali, cu o formaţie de autodidacţi şi cu o cruntă experienţă de viaţă personală, ca Jack L o n don, Gorki sau Panait Istrati, chiar aceştia au înce put prin a descoperi realitatea trăită de dânşii, poezia şi pate tismul acestei realităţi, numai prin intermediul altor romane scrise de alţii Ei trăiau viaţa direct. Dar valoarea ei, semnificaţia ei, posibilitatea de a nutri o operă de creaţie din acest material viu, au cunoscul-o prin îndemnul venit dela alte cărţi. Şi numai du pă încercări dibuelnice, după o îndelungă căutare de sine, din acest material de observaţie şi experienţă acumulat de memorie, prin miracolul talentului au reînsuileţit episoade trăite, oameni întâlniţi, o realitate mai durabilă decât realitatea de toate zilele, fiindcă a fost potenţată, catilizatâ de duhul creaţiei artistice. Aşa dar maturitatea romancierului începe atunci când se desbară pe cât mai cu putinţă de reminiscenţele bibliotecii şi când începe a avea o viziune personală a realităţii. 0 viziune şi o interpretare. Căci indiferent de clasificările manualelor de li teratură, romanul — fie* el istoric, fie psichologic, fie de mora vuri, social sau metafizic — se inspiră dela realitate şi trăeşle prin realitate. Fără un asemenea contact şi fără o experienţă a romancie rului, orice încercare de a zugrăvi Viaţa, cu V mare, va sfârşi în neant. 0 carte moartă. 0 palidă oglindă a altor cărţi, fără cipacitate de viaţă proprie. Rădăcina romanului e înfiptă în realitate, ca rădăcina plan tei în pământ. Din acest vast şi divers rezervoriu, opera creşte la lumina, alegându-şi sărurile care ii convin, substanţa cea mai potrivită, prelucrând-o, ca să capete cele mai deosebite şi ne aşteptate aspecte, întocmai cum din aceiaşi porţiune de pământ, priatr'o misterioasă diferenţiere a speciilor, cresc in devălmăşie

seaeţii, trandafirii, stejarul, maghiranul şi spanacul, lăcrimioara şi

ETHNOS181 12

> î

S ;

(

;

îarba-fiarelor. Toate se hrănesc dintr'un material foarte redus la analiză: un număr restrâns de săruri, o cantitate variabilă de apă... Dar rădăcina soarbe din pământ şi frunza din aer, exact ceia ce-i trebuie plantei şi exact In dozajul cuvenit pentru ca în bună vecinătate, măcieşul să dea întotdeauna floarea de aceiaşi catifelată culoare, iar pălămida ghimpi de aceiaşi lungime, cu aceiaşi secreţie urzicătoare. Este un tainic laborator al naturei, de o fabuloasă diversitate în rezultate. Tot aşa — păstrând, vai! pro porţia — romanul prelucrează elementele realităţii din care se hră neşte, alegând exact ceia ce-i trebuie şi exact în dozajul cuvenit, pentru a se diferenţia de alt roman, inspirat, alimentat de ace iaşi realitate, dar purtând pecetea altui temperament, a altui spi rit creator. Şi iată cum ne-am apropiat de miezul problemei, care a făcut să curgă atâta cerneală şi a dat loc la atâtea contradictorii teorii critico-literare: în ce măsură un roman se inspiră dela realitate ? In ce măsură trebuie şi poate să oglindească această realitate ? Fireşte că un roman nu râvneşte să copieze realitatea. Nici n’ar fi cu putinţă. Nici n'ar avea un sens. Ochiul nu are răceala obiectivului fotografic, iar arta nu are idealul acestei reprodu ceri fidele, mecanice, moarte. Un romancier se serveşte de rea litate, fie descriind-o, ceia ce-mi pare o artă de a doua mână, fie suggerând-o, ceia ce-mi pare un ideal artistic, numai atât cât este nevoie pentru a da iluzia vieţii, adiră un cadru viabil, ac ceptabil, unei plăsmuiri. Se vorbeşte prea adesea despre originalitatea unui subiect. Dar nu aceasta are vre-o însemnătate. Cea mai aprinsă imagi naţie de romancier e depăşita întotdeauna de fantasticul, de absurdul realităţii. Deschideţi un ziar dintr’o singură zi, la rubrica faptelor diverse şi la rubrica judiciară. Se întâmplă în fiecare zi atâtea drame, crime, sinucideri, jafuri, excrocherii, in circumstanţe aiât de neverosimile şi de stranii, încât cu anevoie un romancier ar risca să romanţeze in bloc această realitate trăită, fiindcă sar teme să nu fie învinuit de-o prea aprinsă imaginaţie. Pentru a scrie o carte acceptabilă, romancierul are în primul rând grija să delimiteze fantasmago ricul realităţii, să facă realitatea verosimilă. Paradoxal în apa renţă I Mult mai adevărat, decât o crede cetitorul. Inchipuiţi-vă un roman, scris chiar de*un Dostoiewschi şi zugrăvind viaţa slu-

182 ETHNOS

dentului Constanlinescu şi sfârşitul victimelor sale! Ce absurd roman de senzaţie ! Şi altul, scris chiar de-un Balzac şi zugră vind viaţa, aventurile şi sfârşitul lui Stavinsky, cu tot scandalul deslănţuit în lumea politico-financiară din Franţa ! Sau alte ro mane, inspirate din actualitatea imediată a scandalurilor judicia re din România: Skoda, Grosz - Cagero etc... Ce fantastice romane poliţieneşti, pe care cetitorul le-3r svârli cât colo, fiindcă prea se îndepărtează de ceia ce numim noi viaţă trăită ! Adică viaţă molcuţă, cuminte, mijlocie, consumată între trei paturi: patul de naştere, patul nupţial şi patul de moarte. Romancierului ii rămâne, aşa dar, delicata atribuţie de a domestici realitatea, de a o tempera, de a o încorseta în logică, pentru a o face veridică. Imaginaţia romancierului nu e pusă la contribuţie pentru a născoci înlănţuiri de fapte şi de desnodăminte cât mai neaşteptate, cât mai originale, fiindcă în această direcţie realitatea poartă grijă să lese in urmă cea mai năstruş nică închipuire omenească. Imaginaţia e pusă in mişcare in pri mul rând pentru a interpreta, pentru a găsi o semnificaţie, un sens, realităţii autentice: pentru a tria dintr'o avalanşă de peri peţii desfăşurate în viaţa cea vie numai un ciclu din cele mai caracteristice, pentru a le coordona, pentru a simplifica şi sinte tiza o tranşă de viaţă, pentru a exprima un tot, printr’o fracţiu ne din acel tot. Trăim printre semeni ai noştri, pe care prea puţin ii cu noaştem. Le-am înregistrat gesturile exterioare ; îi identificăm după anumite semnalmente, ca acele din paşaport, reţinute de memo rie. Ii vedem mişcându-se, îi auzim vorbind, le cunoaştem cu loarea ochilor şi timbrul vocii. I-am categorisit foarte aproxima tiv : unul e flecar, altul ambiţios, altul sentimental, avar sau de ispravă. Insă nu cunoaştem nimic din viaţa lor secretă, din ade vărata lor realitate. Au o familie, năzuinţi, o durere, proiecte de tinereţe abandonate, o personalitate discret apărată de atingerile din afară, măcar o dramă dacă nu mai multe, în care de fapt se rezolvă şi se rezumă viaţa lor interioară. Unul e blând ca mielul la slujbă şi feroce ca o fiară acasă. Altul e „Microbul" lui B r ă t e s c u - V o i n e ş t i, sau „Neculai Manea" al Iui Sa doveanu. A pătrunde în acest domeniu secret al omului statis tic, a descifra enigma semenului nostru de alături, a disocia, în

sfârşit, mobilul actelor sale, îmi pare că e raţiunea de existenţă

ETHNOS183

l\ ■

t•

; ; I

â romanului şi misiunea romancierului. Centru a ajunge la acea stă cunoaştere, romancierul are nevoie de o experienţă a vieţii, dincolo de intuiţie, de o pătrundere a caracterelor şi a faptului social, a raporturilor dintre individ şi colectivitate, dintre individ şi ideile timpului. In viaţa de toate zilele, după cum trecem pe lângă oa meni care ni se par incolori, fiindcă nu ştim să le cetim criptogama lor secretă, tot aşa trecem pe lângă fapte, pe lângă epi soade care ni se par lipsite de orice însemnătate, pe care aproa pe nici nu le observăm, fiindcă sensul lor ne scapă. Totuşi ele au adeseori o semnificaţie deosebită: sunt epilogurile decisive ale unor cauze mai îndepărtate şi ascunse ; ispăşirea unei erori din tinereţe, desnodământul unei lupte, actul final al unei drame de pasiune. Darul romancierului e de a nota aceste episoade în aparenţă fără însemnătate, de a reţine această realitate mediocră, de a pune în evidenţă prin ce proces îndelung şi obscur, prin ce complex de procese psichologice, sociale, morale, materiale, clipa trecătoare joacă un rol decisiv într’un destin, aruncă lu mină asupra unui caracter. Astfel, romancierul are nevoie în aceiaşi măsură şi în acelaş timp de o viziune limpede, concretă, plastică a formelor şi de o intuiţie instinctivă a dedesubturilor, fie interioare, fie morale sau sociale. Se ştie că Maupassant, discipolul mai credincios şi mai strălucit al Iui Flaubert, a lucrat vreme de zece ani sub pri vegherea maestrului său, fără să tipărească un rând. Intre altele, Flaubert îşi trimetea ucenicul literar să coboare în stradă, la o staţiune vecină de trăsuri, să privească birjarii, caii şi vehiculele, până când va aduna îndestule elemente care să-i îngăduie a scrie câte o sulă de rânduri despre fiecare birjă, cal şi birjar. Această învăţătură a rezumat-o, de altfel, chiar Maupassant în prefaţa romanului Pierre et Jean: „E nevoe [spunea Flaubert] de a privi tot ceia ce vrei să ex primi, atât de îndelung şi cu atâta atenţie, până ce vei descoperi un aspect care n'a fost văzut şi spus încă de nimeni. In orice se a* flă o parte inexplorată... Pentru a zugrăvi un foc care pâlpâie şi un arbore într'o câmpie, să rămânem în faţa acelui foc şi a acestui ar bore, până ce nu mai seamănă cu nici un alt foc şi cu nici un alt arbore... Gândindu-ne ia adevărul că nu există pe această lume două fire de nisip desăvârşit identice, idealul romancierului e de a expri*

IS4ETHN0S !

ma In câteva fraze o fiinţă sau un obiect, In aşa chip, încât să ră mână definitiv şi absolut particularizate".

Deci în acest dar stă originalitatea romancierului. In suggerarea şi interpretarea unei realităţi, aşa cum na mai fost reţi nută de alţi ochi; nu în căutarea unui subiect, a unor înlănţuiri de episoade, care oricât s'ar părea de originale, de inedite, de ingenioase, rămân doar simple şi sarbăde pastişe, faţă de capri ciile realităţii brute. Procedeul de a nota realitatea, de a reţine elementele esenţiale, variază dela romancier la romancier, după temperament şi optipă. Balzac — părintele romanului realist — purcedea dela o metodă oarecum ostenitoare : descriptivă, bazată pe enumeraţie. Elev fanatic al lui Geoffroy Saint-Hilaire, pretinzându-se doc tor în ştiinţele naturale mai mult decât romancier, îşi propusese să construiască o istorie naturală a omului. Şi ca atare, voind să facă un inventariu al moravurilor, ca un profesionist al obser vaţiei, în loc să zugrăvească ori să suggereze, diseca. In admira bilul studiu al lui Taine asupra lui Balzac, găsim o pagină rezumând magistral procedeul : „El, Balzac, nu intra dintr'un salt şi violent, ca Shakespeare ori Saint-Simon, in sufletul personagiilor; se Învârtea in jurul lor, răbdător, circumspect, ca un anatomist, desvăluind un muşchiu, pe urmă un os, pe urmă o vână, pe urmă un nerv. ajungând la creer şi la inimă, numai după ce a străbătut Întreg cercul organelor şi al func ţiunilor. Descria oraşul, mai apoi strada şi casa. Prezintă faţada casei, găurile din piatră, structura şi materialul uşii, culoarea muşchiului, rugina gratiilor, spărturile geamurilor. Iţi arăta distribuţia Încăperilor, forma sobelor, data zugrăvelilor, soiul şi locul mobilelor, pe urmă ajungea la îmbrăcăminte. Cât despre personagii, Iţi arăta forma mâinelor, spinarea, curbura nasului, grosimea oaselor, lungimea bărbiei, dimensiunea buzelor. Număra gesturile, clipirile ochilor, negii şi co şurile. Ştia origina fiecărui personagiu, educaţia, istoria, ce venituri avea in moşii şi câte In rentă de stat, Ia ce cerc se ducea, cu cine se Întâlnea, cât cheltuia, ce mâncare li plăcea şi ce vin, de unde Îşi tocmise bucătăreasa si cum gătea; pe scurt, multi'udinea tuturor cir cumstanţelor nenumărat ramificate şi Încrucişate care zămislesc su prafaţa şi fondul naturei omeneşti şi al vieţii omeneşti. In el se afla un arheolog, un arhitect, un tapiţer, un croitor, o modistă, un fisiolog şi un notar; toţi aceştia soseau unul după altul, fiecare îşi citea raportul, cel mai detailat şi mai exact de pe lume; artistul ascult:

- v-

ETHNOŞ185

aceste rapoarte scrupulos, laborios; Iar imaginaţia Iui nu lua avânt decât după ce aduna o clădăraie de nenumărate arhive şi docu mente..."

Aşa proceda Balzac. Prin enumeraţie. Şi cum numărând staminele unei flori, nu isbuteşti să reprezinţi neapărat floarea, aşa nici el n'a isbutit întotdeauna să ne redea plastic o încăpere, un individ. Cu totul altfel ne înfăţişează un personagiu, un interior, un obiect romancierii din familia lui D i c k e n s sau a lui T o 1 s toi, a lui Duhamel sau a lui Gib Mihăescu. In loc să descrie, suggerează. Un amănunt plastic, un gest, un mic,^defect de pronunţie, un nasture atârnând în aţă, un tablou aşezat strâmb în cuiu, o floare scuturându-se în glastră, un tic, toate acestea evocă personagiile şi decorul în care se mişcă personagiile, mai viu şi pregnant decât o descripţie bazată pe inventariere. Ceia ce, fireşte, nu pune în discuţie geniul lui Balzac. Fi indcă neasemuita sa putere de creaţie, odată ce a păşit dincolo de minuţioasa inventariere, deslănţuie personagiile într'o viaţă atât de formidabilă, încât ai uitat lectura penibilă, laborioasă, lân cedă a primelor pagini. Personagiile acestea trăesc, se mişcă, au intrat în domeniul realităţii, concurează într'adevăr starea civilă, aşa cum o visa Balzac. Se vorbeşte despre Rastignac, Nucingen, Pere Goriot, Eu genie Grandet, Cesar Birotteau, mai mult şi cu mai multă pasiu ne decât despre vremelnice făpturi de aievea, în carne şi în oase, care au trecut prin viaţa ta fără să lase nici o urmă despre existenţa lor, anonimi, născuţi şi reintraţi in anonimat. Aceste personagii nu se înrudesc prin nimic cu personagiile lui Tolstoi, prezentate lectorului după alt procedeu, al detaliului caracteristic, dar trăind măcar tot atât de viu. Ana Karenina, Vronsky, Petru Besuchov, Nataşa, Levin, Prinţul Nekludov, Kity, Maslova, Ştefan Oblonscky sau Dolly concurează în ace aşi mă sură starea civilă, ne urmăresc mai vii decât amicii şi cunoscuţii de pe stradă, au înrâurit poate viaţa noastră în clipele decisive, mai activ decât oamenii în carne şi oase care au avut vre-un

amestec în existenţa cotidiană. Prin ce miracol? Fiindcă romanele lui Tolstoi ca şi ale lui Balzac, nu sunt numai povestea unor destine particulare şi individuale, peripeţiile J86ETHNOŞ—*

sensibilizate ale unor personagii scoase la întâmplare din catas tiful statisticelor. Romanul e ilustraţia unei concepţii de viaţă: pune în lumină un caracter, un fapt general, o lege a sensibili tăţii, un moment istoric sau social, ascensiunea ori scufundarea unei clase. Dela cazul cel mai strict particular, romancierul s’a ridicat la problemele generale şi permanente ale firei omeneşti, ale destinului nostru, ale individului în luptă cu societatea ori cu pasiunile, desvăluindu-ne o serie de fenomene, de cauze şi de efecte, pe care în deobşte Ie ignorăm în traiul de toate zilele. Nimănui mai potrivit decât romancierului, nu i se aplică afirma ţia lui La Bruyere: ,.Je rends au public ce qu'il m’a prete‘‘. Dintr'un total haotic de observaţii, de fapte, de faţete ale realităţii, romancierul reţine o infimă parte, le articulează, le re grupează, le află o dominantă şi cu ele animează o nouă reali tate, potenţată, sintetică, în care cetitorul retrăieşte o parte din observaţiile sale, din experienţele sale, sau măcar din iluzia acestor observaţii şi experienţe. Este cunoscut faptul divers din care s’a inspirat Paul B o u r g e t când a plănuit celebrul său roman Discipolul. Un simplu episod dintr'o rubrică judiciară : La 1889, un tânăr, Henri Chambige, natură orgolioasă şi temperament inegal, îşi convinge iubita să moară împreună, ca eroii lui Alfred de V i g n y, Les Amants de Montmorency. Tot aşa, Tolstoi s'a inspirat dintr'un alt fapt divers: o si nucidere într’o gară vecină cu Jasnaya Poliana, când a scris Ana Karenina. Din asemenea episoade banale, cum se află zilnic în orice gazetă, au luat naştere două romane unice prin răsunetul lor în literatura universală. Care e partea realităţii în geneza acestor romane ? Desigur foarte mică, foarte neînsemnată. Faptul divers, particular, a servit numai ca un punct de plecare, un pretext. Tolstoi şi Bourget sau îndepărtat de îndată de exactitatea re portericească a episodului; cu alte elemente ale altor realităţi latente au construit alţi oameni mai vii decât eroii faptului di vers, adică mai reprezentativi; şi prin mijlocirea lor au exprimat o atitudine faţă de viaţă, o soluţie, o lume — realitatea lor pro prie. Căci dealungul celor două romane — Discipolul şi Ana Ka renina — Paul Bourget pe deoparte, Tolstoi pe de alta, sunt ei

mai prezenţi decât eroii; zugrăvesc sau evocă o lume înregis-

— ETHN0Ş1Ş7

IIII HNI UOL1 L

ij ii

> 1: ‘ 1

U..L.

trată şi apoi exteriorizată după optica tor, pun probleme cu care ei s'au identificat. De altfel, Tolstoi întrebat odată cum a isbutit să zugră vească atât de minunat un suflet de fată ca Nataşa din Război şi Pace, de unde a cunoscut atât de intim realitatea interioară a unei atât de încântătoare făpturi, a răspuns foarte simplu: „Na taşa sunt eu* ! Nataşa era el, Petru Besuchov era el, Nicolae Levin din Ana Karenina, el şi tot el Prinţul Neckludov din în viere. Tot aşa cum Flaubert afirma, pe drept cuvânt, că el este Madame Bovary, cum tot el va fi fost, poate — adică nu poate : sigur — Frâderic Moreau din Educaţia Sentimentală. Nu înseamnă aceasta că autorul se oglindeşte absolut şi în totdeauna în personagiile sale, ca acel Narcis din Mitologie, hip notizat de propria-i imagine. Nici pe departe nu ne împăcăm cu teoria freudistă, după care arta este o supapa a refulărilor, un mijloc mai nobil şi mai inofensiv, de a sublima instinctele ne mărturisite şi ades monstruoase din noi. Dar fiecare autor pro iectează asupra personagiilor o lumină proprie, ceva din felul lor de a simţi viaţi, de a cugeta, de a se realiza: fiecare autor are simpatii şi antipatii pentru anumite personagii, ajungând până la cazul lui Turghenief, care a fost atât de impresionat de Basarof — propria sa creaţie din romanul Părinţi şi copii — în cât vorbea şi gesticula ani de zile după apariţia romanului, ca acest erou. Nu încape nici o îndoială, că fără a fi capabil să meargă până la crimă, Dostoiewschi a pus o parte din sufletul său turbure, chinuit, patetic, în Rascolnicov din Crimă şi Pe deapsă. Balzac vorbea despre personagiile din Comedia umană ca despre fiinţe reale; iar când o discuţie se întindea asupra per soanelor în carne şi oase, îşi invita mosafirii sâ revină la „ches tiuni serioase", adică la Pere Goriot, la Eugenie Grandet sau Rastignac. Dickens mărturiseşte că anumite personagii din roma nele sale ii dădeau halucinaţii şi îl urmăreau prin somn. G o g o 1 se îmbrăca în haine de sărbătoare, când in calendar era ziua Julienei, fiica generalului Betriţseff din Suflete mocrte. Iar in prefaţa romanului La fin de la nuit Franţois Maur iac, adresându-se lectorului, vorbeşte astfel despre eroina romanului său, Therese Desqueyroux: „De zece ani, de când ostenită de a trăi în mine, cerea să moară, am dorit ca această moarte sâ-i fie

188ETHNOS

creştinească..." Aşa dar, obsedat de prezenţa unei eroine lăsată într un roman precedent să rătăcească în necunoscut pe bule vardele Parisului nocturn, autorul nu numai câ-i dorea moartea ca o eliberare, ci generos, mai voia ca moartea să-i fie creşti nească ! Precum vedeţi, cazul lui Balzac nu este unic... Autorul ajunge dela o vreme să trăiască mai mult pentru personagiile sale, decât pentru lumea reală ; e îngrijorat de soarta lor, e preocupat de moartea lor şi nu se încumetă a-i lăsa să-şi dea sufletul nespovăduiţi. Şi acelaş mare romancier, care e Fran9ois Mauriac, dădea mai dăunăzi următoarele lămuriri despre destinul său scrii toricesc : „...De îndată ce mă pun la lucru, totul se colorează după aceleaşi veşnice culori ale mele ; personagiile cele mai banale intră Intr'o anume lumină sulfuroasă care mi-e proprie şi pe care n’o apăr — c pur şi simplu a mea". „Mauriac a semnat sentinţa care îl condamnă să nu fie niciodată altcineva decât Mauriac" ! — aşa se exprima de curând un foarte june critic. „Sentinţa de moarte"? „Nu, tinere raiv [li răspunde tot Mauriac]. „Sentinţa de viaţă, sau mai exact: sorţi de supravieţuire. Căci ceia ce salvează literaturiceşte un autor, dacă merită să fie salvat, este tocmai neputinţa de a fi ut altul decât el însuşi... Un artist care poate fi altcineva decât el însuşi, adică rând pe rând toţi pictori, şi toţ scriitorii, este dinainte pierdut. Cum să dureze, el care nu există? Un bun critic, o bună critică — adaogă Mauriac — ar fi după mine acel critic şi acea critică severă dar cinstită, care având de judecat un scriitor, in loc să-i ceară a fi altcineva şi altfel decât este, cercetează dacă in cartea studiată, autorul a ştiut să rămână credincios le gilor universului său, dacă s’a slujit de darurile sale na turale, fără să recurgă la anumite reţete şi la anumite mode".

Universul său! Universul romancierului. Franţois Mau riac a găsit definiţia cea mai justă a raporturilor dintre roman cier şi realitate. Fiecare romancier se mişcă într'un univers pro priu, nu poate evada din el şi nici nare de ce căuta să evadeze. Fiindcă percepe realitatea dintrun anumit unghiu vizual şi o in terpretează cu o anumită sensibilitate, el creiază un al doilea u-

ETHNOS1Ş9

r i

)

r.i

}

îi

! ; ; 1 / i

nivers, acel al romanelor sale, cu o pecete distinctivă. Există un ţăran al lui Sadoveanu, altul al lui Rebreanu şi altul al lui Duiliu Zamfirescu. îmi este indiferent cât de apropiat va fi fiind unul ori altul de realitatea obiectivă. însemnat pentru mi ne, lector, e cât de viu îmi pare unul sau celălalt; cât mai du rează în mine după ce am închis cartea. După cum există un Iaşi al lui Ionel Teodoreanu, altul al lui Mihail Sadoveanu, al lui Demostene Botez. Nici unul, fără îndoială că nici unul, nu este un Iaşi prezintat după reţeta documentaro-experimentalâ, atât de scumpă realistului Balzac sau naturalistului Zola. Cei din teorie, bine înţeles. Dar cc haz ar avea oare un asemenea Iaşi ? Trecut printr'un temperament, printr'o viziune, capătă o a doua viaţă, singura valabilă din punct de vedere artistic; şi numai această a doua viaţă mă interesează pe mine, cetitor de romane. Altfel, m’aş adresa direct unei monografii, unde fiecare monument public e măsurat la centimetru ; unde statistica şi istoria îmi potolesc se tea de precizie, de unde pot afla in ce an s'a făcut canalizarea pe strada Ştefan-cel-Mare şi la ce an s'a schimbat numele ve chiului Podu-Verde îa strada Carol, câţi copii mor de scarlatină şi câte injecţii cu ser se fac anual la Institutul antirabic, dacă acestea toate pot interesa pe cineva sub specie aeternitatis. Deformarea, transfigurarea, sublimarea realităţii fiind una din condiţiile creaţiei, este în funcţie de temperamentul scriito rului. Intr’un câine jigărit de pe stradă, altceva va fi văzut Ca* răgi ale şi altceva vede Ion Al. Brătescu - Voineşti; altceva vede cu singuranţă fiecare din cei doi fraţi siameji Teodoreanu — Păstorel sau Ionel — fraţi buni de sânge şi totuşi atât de de osebiţi în spiritul creator. Răsfoind caietele de însemnări zilnice ale lui Alphonse D a u d e t — alt nesâcătuit isvor al raporturilor dintre creator şi lumea concretă pusă sub observaţie — descopeream mai deunăzi acest scurt pasagiu, datând după războiul dela 1870 şi după in vazia PrusieniLr: „De adăogat Ia observaţiile asupra actorilor, sosirea lui X in ca sa sa ruinată de răsboiu. Emoţia era sinceră, dar era jucată ca pc o scenă de teatru* braţele Încrucişate, capul sus, privirea circulară, pe urmă un demi-tour, lacrima dela colţul genelor ştearsă cu vâr ful degetului mic şi reluarea poziţiei dintâi, cu fruntea In sus şi cu

190 ETHNOS

■

privirea tare de astădatâ, cu o legănare In talpa piciorului s*âng şi cu suspinul rostit printre buze : Fii tare, inimă, fii tare !... Toate acestea puse In scenă cu o precizie, cu o măestrie de actor,,. Şi to tuşi emoţia era reală J..."

Nu este destul oare acest citat dintr’o documentare de sertar a romancierului Alphonse Daudet, pentru a afla cum lu cra romancierul, ce alegea din realitate şi cum percepea această realitate ? Această admirabilă observaţie a unei deformări pro fesionale n'a trecut niciodată direct, brut, în opera lui Daudet. Dar orice cetitor ar putea jura că va fi folosit la crearea acelui neuitat tip de actor ratat, Delobelle, care dintr'un nume născo cit, a devenit porecla unei întregi categorii dinlr'o breaslă. Nu este nevoie să vezi prea de aproape, pentru a vedea bine. Artisticeşle este destul să vezi ceia ce e mai caracteristic, să surprinzi amănuntul tipic; un dar cu care te naşti, nu o me todă care se învaţă. Că Flaubert îl trimitea pe Maupassant să înveţe ce avea de văzut deosebit la o birjă, un cal şi un birjar, e altceva. Darul inăscut exista. Ucenicul Maupassant îşi perfec ţiona numai o aptitudine de observator şi de creator, dovedită mai târziu cu prisosinţă într'o operă mai realistă decât a realis tului Flaubert. Fiindcă şi Flaubert ca şi Balzac, ca şi Zola, n'au fost autentici realişti sau naturalişti. Erau romantici in luptă cu ei înşişi, trudindu*se să dea un cadru de realitate concretă unui colcot de imaginaţie care rupea zăgazurile realităţii. Acea me teahnă a Doamnei Bovary, de a se vedea şi de a se voi altfel decât cum era, a fost drama cea mai sguduitoare din viaţa lui Flaubert. Romanul Madame Bovary a jucat cam acelaş rol in lichidarea romantismului, pe care l-a jucat romanul Don Quihote în lichidarea romanului cavaleresc. Dar în viaţa lui Cervanles regăsim multe elemente, acţiuni şi vorbe, ce-au trecut mai apoi în viaţa eroului său; după cum în viaţa lui Flaubert — de altfel după propria sa mărturisire amintită mai adineori—aflăm urmele unui temperament geamăn cu al Doamnei Bovary. Fa cultatea omului de a se concepe altfel şi altfel decât este, carac terizează întreaga operă a lui Flaubert. E o deviere a persona lităţii, o sfare morbidă, o falsificare pusă în evidenţă de Flau bert, fiindcă in ea intră şi o însemnată parte de autoanaliză. Era un romantic şi se voia realist. Era un mistic şi se voia clar, precis, rece, ca un geometru. Iar capitolul acesta de autodisecţie

ETHNOS191

:: >;

I I :?

i ■ ■

' 1 !| ’

! ( . i ■

;

a naturei omeneşti, a părut psihologilor şi filosofilor atât de im portant, încât Juîes de Gaultier, în studiul Le Bovarysme, a cercetat problema ca un fenomen permanent, indiscutabil, foarte generalizat, vrednic de luat în considerare ca un princi piu de idealism şi ca o etapă a revoluţiei omeneşti. Facultate bovarycă, unghiu bovaryc, concepţie bovarycă — aceşti termeni au intrat în limbajul filosofic şi psihologic curent. Eroina de ro man ’a trecut pe al doilea plan, cu mărunta ei existenţă, dezilu ziile şi banala sinucidere de rubrică diversă. A rămas mai pre sus de ea o categorie de umanitate, un univers bovaryc, cu lu mea şi legile sale. Nu ştiu în ce măsură fenomenul l-ar încânta ori l-ar scârbi pe Flaubert; nu ştiu dacă nu l-ar trece cu înveselire la dosarul acelui crunt roman, pesimist şi neterminat, Bouvard et Pecuchet; dar sigur este că această mare isbândă scrii toricească dovedeşte capacitatea lui Flaubert de a observa o realitate psihico-so’cială, înainte ca psihologii şi sociologii de specialitate să se fi sezisat de existenţa fenomenului, cu atât mai puţin, de importanţa lui. Iată, aşa dar, un caz foarte rar, e drept, dar foarte eloc vent, unde un romancier ridicându se dela observaţia unei reali tăţi concrete, la o noţiune mai generală şi reprezentativă a des chis o nouă zonă pentru studiul omului. Nu mai este vorba des pre eroii cu substrat patologic, ai lui Dostoiewschi. E o omenire curentă, o omenire statistică, privită cu alţi ochi, analizată până la ultimele fibre ca pe-o planşă anatomică. înainte de apariţia Doamnei Bovary, nimeni nu luase aminte că în fiecare târguşor din Franţa, ca de oriunde, există măcar câte o Madame Bovary ; cum înainte de apariţia Mede lenilor lui Ionel Teodoreanu, atâtea Olguţe se ignorau. E drept că de atunci încoace plouă cu Olguţe. Dar aceasta e altă po veste. Pe această cale ajungem la înrâurirea romanului asupra realităţii. La bătrâneţe, Chateaubriand mărturisea prietenilor o cumplită amărăciune: „Dacă Rene n'ar exista, nu l-aş mai scrie; dacă ar fi cu pu tinţă sâ-1 distrug, l-aş distruge. 0 familie de Rene poeţi şi Ren6 prozatori s'a prăsit de nu mai poţi răsufla de dânşii. Nu există ţânc ieşit de pe băncile şcolii, să nu viseze că e cel mai nefericit dintre oameni..."

192 ETHNOS

fenomenul nu e izolat. Nu cu mult înainte, romanul lui Goethe, Werther, deslănţuise în Europa o adevărată epide mie de sinucideri; şi autorul s'a văzut silit chiar să dea un ful gerător răspuns dela olimpica sa înălţime unui episcop englez, fiindcă-1 învinuise că ar fi stricător de suflete şi de minţi. Ceia ce n'au pomenit însă nici Chateaubriand, nici Goethe în răs punsul său, e un mic amănunt de nuanţă. Ca un roman să afle atâta răsunet în public, încât să înrâurească asupra destine lor omeneşti, nu este nevoie numai de raăestria autorilor, ci şi de terenul, pregătit sau nu, al acestui public. La începutul veacului trecut, când Europa se afla la o răs cruce de epoci, după marea revoluţie franceză şi răsboaiele na poleoniene, tineretul avea o sensibilitate bolnăvicioasă, nervi de strămaţi, lipsă de ideal: un teren prielnic cărţilor de desnădejde. Fiecare se credea un Rene ori un Werther, fiindcă în fiecare se afla un Rene ş; un Werther, virtual, în stare latentă. Romanul a venit numai să-i lumineze asupra unei stări de fapt, să le tre zească o conştiinţă acestei stări. De aci epidemia de lamentări şi de sinucideri. înrâurirea exercitatâ'de roman asupra realităţii, e condiţio nată întotdeauna de această pregătire a terenului. Adică de un anume climat, de moravurile şi de gusturile colectivităţii; pre cum şi de măsura în care romancierul a exprimat aspiraţiile, sensibilitatea, viaţa acestei colectivităţi: de măsura in care le-a

presimţit, subliniindu-lc şi lucrând asupra lor, ca un ferment ac tiv, sau ca un reactiv. Nu ştiu dacă se află printre D-voastră un singur martir al lecturei, care poate afirma cu tărie că a cetit până la capăt La Nouvelle Hâlo'ise. Mărturisesc că m'am căsnit de atâtea ori şi mi-a fost cu neputinţă s’o duc la capăt. Totuşi, când au apărut la 1761, cele 6 volumaşe ale lui Rousseau, cetitorii' şi le smulgeau, încât până la isbucnirea revoluţiei franceze au devo tat 70 de ediţii Cetitorii se îmbrăţişau în stradă, lăcrimau, îşi scriau să-şi împărtăşească entuziasmul, trimiteau autorului răvaşe de admiraţie şi de recunoştiinţă. Rousseau a colecţionat peste 2000 de astfel de răvaşe. Printre altele, măcar un singur pasa giu din una singură, merită pomenit. Scria acest candid admira tor : „Sunt convins că un grozav guturaiu pe care îl aveam când am început să cetesc, mi-a trecut mai repede decât mă aştep-

ETHNOS193

I i

; ;

i ■

-1

tam; aceasta numai din pricina atâtor iacrimi vărsate pe pagi nile cărţii dum:tale...“ Lăsâad laoparte acest neaşteptat efect terapeutic al roma nului atât de ilizibil astăzi, este neîndoelnic că La Nouvelle Heloîse a jucat un rol covârşitor in sensibilitatea epocei. Cetitorii şi mai ales cetitoarele au aflat exprimate In paginile cărţii obscurele lor aspiraţii ; s'au regăsit; au căpătat curaj sâ exprime tare ceia ce ascundeau ori ignorau că se află în sufletul lor. Şi nu este pen tru nimeni o taină, faptul că J J. Rousseau a pregătit în Fran ţa terenul spiritual pentru marea revoluţie, tocmai prin aseme nea cărţulii care ni se par astăzi plicticoase, absurde, indigeste. Realistul Balzac, atât de minuţios documentat in prezen tarea caselor, mobilelor, costumelor din epoca sa şi atât de ro mantic de îndată ce începea să-ş» deslănţuie personagiile, a in fluenţat mentalitatea contemporanilor într’o măsură pe care mai limpede decât aceşti contemporani o vedem noi astăzi, in pers pectiva timpului. El a creiat noţiunea de parvenire, igno rată sub vechile regimuri. După revoluţia franceză, odată cu ri dicarea burgheziei, cu democraţia şi cu avântul industriei, banul a devenit adevăratul resort al vieţii. Balzac a presimţit cu o in tuiţie genială această realitate în mers. Nu numai că a expri mat-o în romanele sale. A ajutat-o. A poetizat lupta pentru ban, pentru parvenire, pentru ambiţie. A dat un blazon literar, un prestigiu epic, acestor lupte dintre notari, bancheri, politiciani, aventurieri, speculatori, negustori, industriaşi şi articolele codurilor civile, comerciale şi penale. Şi fără exagerare, putem spune că adevărata realitate a romanelor balzaciene s’a desă vârşit după moartea autorului. El numai o anticipase. Fără în doială că o influenţase. Cu a sa Comedie Umană, concurând starea civilă, nu a svârlit în lume numai un nou contigcnt de • personagii imaginare, fictive, de roman: tipuri şi caractere. Ca un grădinar care se îndeletniceşte cu încrucişarea speciilor, dând la iveală trandafiri încă necunoscuţi, flori de-o culoare încă nemai întâlnită, conopide monstruoase şi fasole cu păstăi de un metru, tot aşa el a fecundat imaginaţia oamenilor de aievea, i-a îndrumat spre alte destine, a populat societatea franceză de

după mijlocul veacului trecut, cu un mare contigent de eroi balzacieni, in carne şi oase. Tot astfel, romancierii ruşi, în frunte cu Dostoiewschi, Tol-

I ■■

;

194 ETHNOS

stoi şi Korolenko, au pregătit vreme de patru - cinci decenii sta rea de spirit prielnică revoluţiei din 1917. Eroii romanelor ru seşti, inspiraţi fireşte dintr o realitate specific rusească, au irupt de sub coperta cărţilor, ş’au împrăştiat în întreaga Rusie, militând pentru răsturnarea ţarismului, au înfundat temniţele şi Siberia, au făcut discipoli şi au deschis astfel cale bătătorită lui Lenin. Tot astfel, în preajma anului 1900, Henrich Sinckiew i c z , cu epopeele sale atât de asemănătoare ciclului sadovenesc din literatura noastră, şi cu alte romane contemporane în care îşi dojenea compatrioţii pentru lâncezeala şi abandonarea unui ideal naţional, a galvanizat poporul polonez de sub trei stăpâniri străine, pregătind sufleteşte eliberarea. Şi iarăşi, nu este pentru nimeni o taină, că Blasco l b a n e z — romacierul spaniol exilat — prin opera sa scrisă în surghiun, a contribuit la detronarea lui Alfons al XIII-lea mai vârtos decât o sută de conspiratori de cafenea. In timpul răsboiului anglo-bur, acum trei decenii, imperia lismul englez a fost exaltat de romancierul K i p 1 i n g . Revanşa Franţei după înfrângerea dela 1870, a fost pregătită de două generaţii de romancieri, începând cu Daudet şi sfârşind cu ele vii lui Barres. Un romancier nu poate modifica realitatea cu o baghetă magică, în afară de domeniul său strict, al romanului, unde el este demiurg şi suveran. Dar creiază în aceiaşi vreme, şi tocmai prin această operă, un climat special, o sensibilitate, o mentali tate, care înrâureşte realitatea concretă, fiindcă împinge spiri tele spre o anumită direcţie, când se află la o răscruce istorică. Până şi romanele utopice ale lui Jules Verne au conlucrat pentru a schimba faţa lumei. Istoria literară le nesocoteşte cu un superb dispreţ. Simple ficţiuni ştiinţifice, literatură de vulgarizare, pentru tineret. Insă aceste romane au creiat şi au întreţinut o poezie a ştiinţei, a progresului tehnic, a eroismului mo dern. Mulţi copilandri care altădată, sub prestigiul romanului cavaleresc şi napoleonian, s’ar fi visat oşteni, sub inlluenţa ro manelor lui Jules Verne şi-au ales cariere ştiinţi'ice: inginerie, chimie, fizică, explorări geografice. Iar aceşti juni cetitori exal

taţi de romantismul ştiinţific al lui Jules Verne, realizându-se la rândul lor, au modificat condiţiile de existenţă ale omenirei, au

ETHNOS195

=? \ :

îi

-y 1

i:• : ’

1 '

■ ■

I i

I !

prospectat pianeta şi materia ; ca alţi eroi balzacieni de-o mai nobilă esenţă, ne-au înlesnit să trăim îndeaievea utopiile roman cierului Jules Verne. Când Sovietele au pus literatura sub controlul direct al statului, au făcut un pas greşit din punct de vedere artistic. Au încătuşat cu ghiulele de plumb elanul epic al unui popor care a dat atâţia uriaşi ai romanului: Gogol, Tolstoi, Turghenef, Dosloiewschi, Korolenko, Kuprin, Gorki, Andreef. insă cunoscând din propria experienţă a Rusiei trecute rolul jucat de roman în creiarea-unei mentalităţi capabile să răsteai ne o reali tate, au delăsat pentru un timp măcar idealul pur artistic, opera măsurată numai după valoarea artistică în s:ne. Au anexat planulii quinqenal o echipă de scriitori care să exalteze idealul social*economic al actualului regim. Şi astfel, întreaga Rusie a fost împânzită de romanele lui Gladkov, Demidov, Fedin, Ehrenbourg, Boris Pilniac, Bulgacov, lvanov etc. — romane în care autorii fac apologia uzinelor, a colcozurilor, a barajelor de pe Nipru — o exaltare a poporului prin manifeste remanţate. Nu se pune în discuţie valoarea acestor opere. Reţinem numai intenţia. Dovada cea mai sigură, că regimul celei mai te ribile experienţe cunoscute în istoria omenirei s’a văzut nevoit să ţină socoteală de influenţa romanului asupra massei de ceti tori, adică asupra realităţii psihologico-sociale, pe care se reazimă toate celelalte realităţi, începând cu viabilitatea unui re gim. Dacă romanul n ar fi exercitat o atât de decisivă influenţă, n'ar fi meritat onoarea unui atât de aspru control. Şi acum, apropiindu-ne de încheere, găsesc ostenitoare şi zădarnică o recapitulare care să treacă în revistă cele în şirate cu o atât de anarhică lipsă de sistem.

Fiecare lector află în roman, înainte de toate, ceia ce-i caută sufletul. De aceia cu temeicic cuvânt s’a spus că nici un roman nu are drept la menţiunea: ediţie defini tivă • Nu există o ediţie definitivă Un text unic- Nu exis tă o singură carte, întro mie, zece mii sau cincizeci de mii de exemplare. Ci tot atâtea romane, câte exemp’are, câţi ce titori; fiindcă fiecare exemplar se proiectează altfel în suf letul altui cetitor. Aşa dar, observaţiile, judecăţile, chir r ci tatele folosite de mine rămân sub beneficiul de inventar. 19SETHN0S

s I

E = -

âe poate prea bine să fi contrariat observaţiile şi judecă ţile D-voastră, fără ca să ne pierdem pentru atâta dreptul la stima reciprocă. Nimeni nu poate convinge pe nimeni, întru cât nu există pe lume două temperamente perfect identice, cu pre gătiri, stadii de evoluţie, optică şi predilecţii identice. Pentru Icţi însă, în această nemărginită gamă de receptivitate, romanul este câteodată o consolare a realităţii, altădată un mijloc mai viu, mai sintetic, de a lua cunoştinţă de această realitate. Ca vânturile musoane din ţinuturile subtropicale, care 6 luni pe an bat dela ţărm spre mare şi 6 luni dela mare spre ţărm, între roman şi realitate se află un veşnic curent de primenire. Romanul trăieşte din seva realităţii ; realitatea uneori pastişează romanul, în ciuda severelor dogme care il socot numai un simplu gen literar. A analiza însă romanul numai in confruntare cu realitatea, e o săracă şi tristă concepţie. Realitatea se poate oglindi şi într'un strop de rouă, şi in boaba de lacrimă. Tot atât de pure amândouă. Numai că în stropul de rouă răcoarea dimineţii a condensat umezeala din văsduh şi alt nimic, pe când în picătura de lacrimă se află şi amarul-sărat al unei suferinţi omeneşti. De aceia, din parte-mi, ca lector de romane, preferinţele-mi merg spre realitatea întrevăzută prin lentila bobului de lacrimă. Este o realitate umanizată de suferinţa, de desnădejdea, de aspiraţiile unui frate al meu, nu un scriitor: un om, un sărman om. N. R.— Eseul de fjţă il alcătuesc ideib dintr’o conferinţă rostită de Cezar Petrescu la Focşani, la 6 decembre 1936. M-sul ce ni l-a încredinţat romancierul rezistind vremii, abia tzi işi gă seşte locul in revista pentru care fusese destinat atunci. Intr'o formă imediată a mai apărui (v. Reo. cursuri şi confeiin/e, I, n-r 12, p. 35-55), dar de-o redare tipografică grosolana, cu toate astea cu greu accesibilă chiar pentru documentare. Aici insă e textul modificat locului de romancier. Se publică In forma lui spontană şi cu Învelişul ideologic caracteristic timpului acela.

★

ETHNOS 197 13

A •J

* ■

w i

;

I *;

3;•

îi 'W

■i; i1 îl/! U

i•' H • i

;

îttd -r» a » % J-* -t- R » O O A r/L N E

Bibliografia îndelungii discuţiuni iscată în jurul acestui misterios re fren al colindelor noastre este ci — moştenire tată în întregime de D-l Alex. Ro AUTOHTONĂ se 11 i, în studiul său Colindele re ligioase la Români (în Anal. Acad. Rom., Mem. Secţiei Lit., tom. XL, Bucureşti, 1919). In general şcoala noastră filologică s'a oprit astăzi, soco tind discuţia închisă, la cele sugerate de D-l Alex. Rosetti, în cap. T.II al operei sale (pag, 24-32). D-sa descinde refrenul nostru din formula religioasă de ti pic alleluia. Pentru a putea susţine tehnic şi psihologic această etimolo gie, D-l Rosetti s’a văzut silit să apeleze de două ori la izvoare slave. In primul rând pentru orig’na formei alleluia, care n’ar fi coborînd direct din lat. halleluiah, prin izvor latin, ci prin in termediar slav, căci halleluiah ar fi trebuit să dea în limba ro mână un reflex *aleruia, în faţa căruia textele noastre vechi re ligioase dovedesc numai forme fără rotacism, — alliluia. Cu toate că nu împărtăşim părerea D-lui Alex. Rosetti, so cotim totuşi că astfel d-sa a ratat singurul argument linguistic care ar fi putut susţine etimologia propusă. Excesul de tehnică filologică şi partea mult prea redusă ce o face în cercetările sale înţelegerilor simple a faptelor, nu l-a lăsat să observe ci forme, ca alliluia, ce se întâlnesc în vechile

198 ETHNOS

ăoastre texte pot fi simple refaceri a acestui cuvânt, fără circii'laţie vie în limbă, în afara tipicului, după formele din originalul după care se traducea, căci tipicul bisericesc impunea aceasta. Şi astfel singura probă filologică ce ar fi puiuţ susţine aceaslă etimologie, acest presupus *aleruit a fost înlăturată. In rândul al doilea, în sfârşit, spre a explica prezenţa acestei formule de ritual in producţiunile noastre populare, desfă cute de tot ceea ce este tipic şi chiar duh bisericesc, D-sa s'a văzut silit să apeleze din nou la comparaţii slave. Dicţionarul lui Bernelier i-a furnizat materialul nece sar, dar dela Polonezii catolici, şi nu dela Slavii de sud oriodoxi, singurii care ar fi putut să ne influenţeze. Noi credem următoarele : a), o explicaţie valabilă a acestui refren nu se poate da prin neglijarea de dragul tehnicei linguistice a realităţilor psiho logice manifestate de producţiunile noastre populare şi în afara legăturilor pe care formele refrenului le arată în mod evident cu alte nume româneşti; b). nici o explicaţie valabilă nu se va putea da acestui re fren, ce formează unul din elementele cele mai primitive ale limbii noastre, conservat tocmai prin caracterul hieratec al for mulei, până ce nu se va fi examinat cu atenţie singurile surse din care poate izvorî lumină, pentru problemele fundamentale ale trecutului nostru: lumea balcanică şi cea albaneză, ca moşteni toare ale străvechiului substrat traco-ilir. Nu discutăm etimologia D-lui Rosetli, pentru că noi soco tim că melodic o etimologie nu dovedeşte decât câtă Uhnică a meseriei a deprins autorul ei. Pentru noi etimolog:a este valabilă numai atunci când se încadrează unei realităţi de viaţă; căci in afară de această reali tate de viaţă ori cc etimologie nu este decât o ipoteză, mai mult, adesea — şi in acest caz desigur — un sofism. Etimologiei D-lui Alex. Rosetti, perfect valabile tehnic, i se opun, după părerea noastră, două elementare constatări: a), caracterul laic al întregii producţiuni populare româ neşti, caracter laic dovedit chiar de colinde;

b), legăturile formale ale refrenului cu rădăcina Ier - care se mai întâlneşte în limba noastră şi in formele Lerul, Lerei, Lera, Lerenit Lereşti, Lerescu, Lerişani, etc. ETHNOS199

j;* . I

CT6câ ce Caracterizează psihologic întreaga noastră produc* ţiune literară populară, diferenţiind-o în acelaş timp cu un dis tinctiv etnic faţă de producţiunile slave ale Balcanilor, dar apropiind-o de cele albaneze, este tocmai desfacerea ei de spiri tul, formalismul, ba chiar şi de sentimentul religios, prin men ţinerea ei pe deoparte într'o lume abstractă, într'o lume morală absolută, în ceea ce priveşte idealul şi sentimentul, iar în ceea ce priveşte faptele în lumea realităţii vieţii noastre de sat, de păstori şi de plugari. Această caracterizare o confirmă tocmai şi producţiunile cu caracter religios, care sunt desfăcute de orice tipic şi formulă religioasă, umanizând complect şi raportând la nivelul, felul şi nevoile vieţii noastre întreaga istorie sfântă ce se desface astfel cu totul de ritual. In acest mediu ţărănesc care a transformat în poezie do mestică şi amintirile istorice şi istoria sfântă, pătrunderea formu lei de ritual halleluiah nu pare deloc probabilă. In ceea ce priveşte, în sfârşit, origina rădăcinei Ier - comu nă tuturor numelor citate mai sus, nu-i cunoaştem explicaţie. Notăm numai că acestei forme ii lipseşte orice paralelism in onomastica sau toponimia slavă, după cum nu se poate cobori din vre-o temă latină. Fără să avem pretenţiunea de a rezolva problema, de oare ce nu avem intenţiunea de a o încadra ideologic unei soluţii voite şi impuse, vom încerca în cele de mai jos să prezentăm fapte şi constatări noi, cari credem că vor aşeza problema origi nii acestui refren in cea mai justă dintre luminile în care trebue privită, spre a fi rezolvată. Să recurgem şi noi la un izvor slav. In opera poetului raguzan Ivan Gundulici se întâl neşte versul următor, care reaminteşte categoric refrenul nostru:

■ f

-i i

i ! :

i :

Si,' ll

„Ah Lero, Lerijane veliko bo/.e naş".

adică: „Ah Ler, Lerijan Dumnezeul nostru". atât de aproape de „Lerci, Doamne, Domn de-al nostru". sau de atâtea alte variante. Versul croat de mai sus este citat în Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika, voi. VI (Zagreb, 1904-1910), pag 13, şi el rei

200 ETHWOS i

- /n • y *

fV fl k

prezintă în forma cultă a poetului raguzan reflexul a numeroase forme populare. Numele acesta Ler, Lerijan — căci este evident prin acea stă formulă cu totul identică celor româneşti, Ler este un nume — se întâlneşte destul de frecvent în poezia dalmată, pen tru care vezi acelaş loc, şi încă şi voi. II (Zagreb, 1884- 1886), pag. 606. P. B u d m a n i, autorul volumelor respective din dicţio narul citat, operă a Academiei din Zagreb, socoteşte că Ler, Lerijan se află în strânsă legătură ideologică cu numele Dolerija şi Hoja. Intr'adevăr, de cele mai multe ori aceste trei nume se află citate sau invocate împreună în versurile raguzane şi par să re prezinte, conform părerii lui P. Budmani, numele unor zeităţi mi tologice locale. Pentru identificarea acestor zeităţi, tot învăţatul croat ci tează în acelaş izvor (voi. II, pag. 606) versul lui D. Z 1 a t a ric': „Zovuc' Pana, Hoja, Lera, Doleriju i baba od ZIata", vers ce are şi o versiune italiană contimporană, versiune ce sună : „Chiamando e Pane, e Pole, e Priapo, e Pomona, e Ecatte nolturna". In acest fel, în acest izvor cel puţin, Ler s’ar identifica cu Priap. In voi. IV al aceluiaşi dicţionar, tot Budmani socoteşte cu drept cuvânt că nu se poate identifica conform mitologiei slave acest zeu, şi notează că după textul lui Gundulic' s’ar părea că este vorba de un zeu al păstorilor (Rjecnik.., voi. IV, pag. 1314). Ca şi în reflexele româneşti, şi in dalmată numele mitolo gic Ler, corespondentul „Domnului Ler", nu reprezintă o formă lexicală izolată, căci acelaşi izvor citează numele propriu Lerka, astăzi ieşit din uz, ca şi acel nume propriu românesc *Ler cp stă la rădăcina toponimicului Lereşti, şi în sfârşit elementul dc refren popular lera, sau specificul dalraat lero „gamin". Alături, pentru stabilirea ariei acestor forme, mai cităm şi toponimicul macedonian Lerina. Dacă pentru identificarea etimologică a acestui nume nu putem prezenta eventualele rezultate la care poate au ajuns cer cetările învăţaţilor croaţi — de oare ce nu avem la îndemână, aici la Bucureşti, mijloacele de informaţie şi cercetare necesare — totuşi putem circumscrie problema.

----- 7—r,EIHN0S2Ql

v ft ANCE A Ş&Ih,

■î

li ii

i < I* II ■

•

'■

■

li ■»

! ! ■j

; ) I

In primul rând notăm că acest zeu dalmat nu corespunde nici unei zeităţi slave comune sau specific mitologiei slave, ci este fără îndoială, după cum ii este şi Iinguistic numele, un zeu specific teritoriilor Slavilor de sud. In sfârşit, în al doilea rând socotim că de o parte formele Ler, Lerijan, Dolerija şi Lerka, iar de altă parte formele „Ler, Doamne, Ler", Lerescu, Lereşii nu mai pot fi privite izolat, ci considerate ca reflexele unui izvor comun, spre a fi înţelese în justă lumină. Fără îndoială că numai atât n'ar putea rezolva problema linguistică ridicată de refrenul românesc; dar socotim că toate acestea sunt îndestulătoare spre a înlătura definitiv încercările de explicaţiuni pur linguistice şi latinizante, arătând şi adevăratul sens al păstrării şi transmisiunii acestui refren: conservarea unei vechi tradiţiuni precreştine şi preromane, .autohtone, prin supra punerea unui obiceiu creştin. Şi aci corespondenţa dalmatului Ler cu zeitatea clasică Priap ni se pare extrem de semnificativă pentru înţelegerea ros tului şi sensului păstrării in refrenul colindelor noastie a amin tirii acestui Ler, probabil o zeitate autohtonă. In mitologia clasică Priap este considerat ca o formă de origină tracă — dela Tracii asiatici, Misii — a personalităţii di vine a zeului Pan, ce era unul dintre cei mai populari zei ai lu mii trace.

Priap este zeul germinaţiei in natură, ca şi al înmu!ţirii tur melor şi era un zeu in mod special adorat de păstori. El era proslăvit toamna tirziu, când depuneau oile ciobanilor în mijlo cul cărora crescuse şi el. Intre el, zeu, şi păstorii lui era deci o legătură legitimă ce s'a putut păstra, amintire, şi sub cultul Dumnezeirii născute şi ea tot în ieslea ciobanilor. Iată atâtea elemente psihologice, cari dacă nu lămuresc di rect şi etimologic origina formelor ce ne interesează, justifică su ficient suprapunerea povestirei sfinte peste elementele mei legende autohtone, explicând pe de o parte posibilitatea transmisiunii şi dând un sens refrenului, sens pe care,, halleluiah" nu-1 putea da. Etimologic recunoaştem că problema or’ginei lui Ier din refren, ca şi a lui ler din Lerescu, Lereşii, rămâne deschisă ; şi tot aşa bănuim şi aceea a originei etimologice a formelor cores punzătoare dalmate. Rămâne deschisă, dar în faţa unor noi perspective. * i

202ETHNOS !. I

W j •.mr

GHEORGHE

BRĂTIANU

Nu este desigur în uriaşa activi tate a lui Nicolae Iorga problemă din istoria lumei sau din trecutul APĂRĂTOR neamului său, care să nu-1 fi oprit, căreia scrisul său bogat să nu-i fi AL închinat măcar câte-va pagini. Dar de este în multiplele sale manifes DREPTURILOR tări, prin grai sau prin scris, o lăture ROMÂNEŞTI statornică, una din acele „permanen ţe" pe care încerca să le definească prin legile istoriei, este desigur acea a cunoaşterii tuturor ţinuturilor locuite de Români, a tuturor realităţilor geografice, etnice, isto rice, din care se alcătuieşte fiinţa însăşi a naţiunei noastre, prin cari se definesc misiunea şi dreptul ei. Pentru el, dreptul ţării şi al poporului român nu a fost nici odată o rece abstracţiune, o formulă juridică ce este cuprinsă doar în paragrafele unui instrument diplomatic. Istoricul ştie ce reprezintă tratatele, cari nu pot statornici cumpăna schimbătoare a vremurilor decât pentru răgazul ce-1 hotărăsc împrejurările şi viaţa oamenilor. De-asupra lor şi dincolo de ele, el priveşte des făşurarea prin veacuri a destinului românesc, a chemării unui neam ce poate uneori fi întunecată de primejdii, după cum ho tarele sale pot fi călcate de nedreptăţi, fără ca aceste accidente să poată opri mersul său spre o aşezare vrednică de puterile şi de virtuţile sale, la marginele de Răsărit ale Europei şi ale civi

NICOLAE IORGA

lizaţiei. Pământul acesta, Iorga nu sa mulţumit să-l măsoare pe

gXJîNOŞ 2or>

c {•.

tei ti

î« f ! rt i

15 .

li: U ■;

ii ■

hartă, sau să-l privească la geam, din fuga trenului sau a auto mobilului. L-a străbătut cu pasul său dc profet, dela o margine la cealaltă, dela munte la mare, dela Nistru la Tisa, din Sătmar până’n Săcele şi dela Dunăre la Hotin. A cules din cl tot ce putea să-i dea graiul viu, viaţa umilă şi neştiută a satelor \alahe, la umbra zidurilor înegrite de cetăţi şi mănăstiri, în cari cu vântul său de vrăjitor învia de-odată strălucirea de odinioară a voivozilor, înconjuraţi de măritul sfat al boierimii şi de oştile vi teze ale răzăşilor şi moşnenilor. Să-l urmărim câteva clipe dincolo de hotarul Regatului de atunci de-a lungul acestor popasuri de reculegere în care şi-a întărit credinţa în dreptatea veacului ce va să vie. Iată-1, la 1905, cercetând aşezările neamului românesc în Basarabia, cea mai urgisită şi uitată din provinciile locuite de neamul său :

;;

r t •' :< !•

„Sorocă, [scrie el] cuibul vultanilor neamului meu, Nistru, apă sfinţită cu atâta sânge care e întocmai ca acel ce mă însufleţeşte acuma, — Sorocă şi Nistru, am trăit să vă văd...“

! !

Şi îndată îl frământă întrebarea ce-1 va urmări fără încetare până la capătul vieţii sale pământeşti:

„Se va naşte când-va în neamul nostru acel FâtFrumos ? Se vor înlătura vre-odată acele , şepte ho tare*' care ne spărcuie carnea sângerată ? Vom fi vreodată la olaltă, toţi noi aceştia, noi proştii şi bunii şi blânzii şi supuşii, dela Huslul Maramureşului până la această Sorocă a Nistrului ? Doamne, Doamne"! Dar odată cu această dorinţă însetată de dreptate şi ade văr, ii apare şi primejdia care se ridică —, în fiecare veac ace iaşi, din acelaş colţ al furtunilor. Pe o stradă a Chişinăului, pri virea sa sa oprit asupra desfăşurărei ameninţătoare a puterii mi litare ruseşti:

: . ;

„Toată zarea e prinsa de mulţimea mişcătoare, străbătută de fiorul baionetelor. Şi această oaste, aceşti „Muscali" cum li se zice, şi de Ruşi, prin înain tarea lor puternică şi greoaie apasă sufletul în acelaş

204ETHNOS

fel ca şi marile clădiri de piatră pecetluite cu vultu rul răşchirat, şi, ca şi la dânsele, se amestecă o iatipărire de sălbătăcie ciudată, venită din locuri foarte depărtate. Barbari năvălitori, mulţi, foarte mulţi, având încă mai mulţi, mii de mii, miriade în urmă, par că trec printre ziduri ciclopice şi monumente de Faraoni, făcute cu munca robilor şi legate cu sângele lor". încă odată, vizionarul a privit peste vremuri. Ar trebui recitite mai des aceste rânduri, de acei cari încă mai cred, în ciuda evidenţei, că noua ordine dela Răsărit poate fi astăzi alt-ceva decât ce a . fost ieri şi întotdeauna: o uriaşă maşină de război şi de cucerire. Iată-1 acum trecând graniţa Bucovinei, în Suceava lui Şte fan pe care o calcă de aproape un veac şi jumătate stăpânirea străină. Nu-1 opreşte mişcarea străzii în care roiesc atâtea nea muri şi limbi deosebite : „Ţie îţi pasă; [ii spune conştiinţa sa românească] de biserici cu chipuri de bou şi frumoase slove bă trâne de-asupra uşilor... de frânturi de cetate pe cul mea frământată cu sânge... Fereşte-te de prihană, lasă hanurile, prăvăliile, străzile, grădinile şi furişează-le spre locurile pe cari priveghează crucea ta veche ră săriteană, unde vorbesc în glas de aramă clopotele tale turnate prin vremi ce nu se vor mai întoarce... Fii aici ca un hagiu cucernic în Ierusalimul din vre mea prigonirilor; el nu mergea la cadiu, la nazir, la căpeteniile ienicerilor, el nu se grămădea printre cum părătorii bazarurilor.., ci ţiind umila lui făclie în mână, se ducea de-adreptul cu o grabă înfrântă de simţul sfinţeniei, către mormântul în care odihnise... Domnul şi Dumnezeul său". Vremurile ce nu se vor mai întoarce... şi totuşi, în noaptea învierii, în pridvorul mănăstirii dela Putna, lângă mormântul slă vit al lui Ştefan, credinţa nebiruită îl răpeşte din nou pe ari

pele ei:

ETHNOS205

li f )

li i '(( <: i i

„Când insă nu se mai văzu din toate decât intunerecul, mişcarea neagră a mulţimilor, fâlfâirea prapurilor cu steagurile de umbră ale oştirii morţilor... când arama clopotelor... prinse a vui în geamăt lung, în hohote de plâns, risipite asupra munţilor şi văilor, zguduind ziduri, morminte şi suflete, atunci se săvârşi minunea. Aici, în noaptea care-i poate fi mantie, el era cu noi, Ştefan, Ştefan al nostru, Voevodul, împă ratul nostru cel drept; el şi nu „Francisc Iosif întâielea“. Mergea cu noi în umbra nopţii, între luminile cerului şi luminile pământului, ducând după dânsul întreg întunerecul, pe aripile sale cari atingeau munţii zărilor şi depărtarea hotarelor noastre sângerate. Sfânt şi împărat al tuturor ţărilor, al tuturor oamenilor Ro mânim», âl tuturor ce cuminecă în această limbă. Şi cântările sunau, şi clopotele vuiau, şi el ducea în frun tea tuturora vestea învierii lui Dumnezeu, vestea în vierii DreptăţiiM. Dar iată-1 în 1906, cutreerând acum lăcaşurile neamului românesc în Ardeal şi în Ţara Ungurească, întâiul său popas e lângă mormântul dela Răşinari:

: ' ;

;

„Lângă biserica cea nouă din marele sat se vede, la drum, o bisericuţă de îngropare, cu grilă de fier şi doi lei paznici, unde jandarmii vin din când în când să smulgă tricolorul de la vre-o coroană nouă, pentru ca mortul să nu fie înfăşurat în semnele deosebitoare ale neamului său. Puţină lume vine să-şi amintească şi să aducă mulţămită în acest loc de odihnă, supt înaltele dealuri, de-asupra cărora se înaltă departe mun{ii. Aici doarme Şaguna".

Drumul său îl duce până în creerul munţilor, unde, uitată pe semne de prigoanele stăpânirii, casa satului a rămas în limbă valahă „Primăria comunală": „Unde e prin aceste părţi [se întreabă călătorul], trufaşul Magyarorszag ?... Aici totul este românesc, de la 206ETHNOS-—

morţii multor veacuri... până la mândrii ciobani cari nu cunosc deosebirea de graniţă... Aici nu poţi striga „Trăiască Românimea" fără ca munţii să nu-ţi prefacă strigătul în „Trăiască România" ! Oprindu-se o clipă lângă marea cruce de piatră, care în seamnă pe câmpia dela Turda locul unde a fost răpus mişeleşte „cinstitul trup" al lui Mihai, „Mihai Vodă al nostru, care ne-a dat Ardealul", neobositul drumeţ îşi îndreaptă paşii pe străzile Clujului, unde i se pare la început că „nu mai e loc şi pentru acel neam oropsit al Valahilor, a cărui limbă chiar e privită aici ca o insultă...1' „Dar nu e aşa [adaugă el de îndată]. Pe lângă Clujul care pofteşte în prăvălii jidoveşte, care bate din pinteni nemeşeşle, care-şi fumegă fumurile funcţionă reşti şi-şi zbiară zbieretele studenţeşti, mai este unul, pe care-1 afli şi către gară, cu toate silinţele de a goni din vileag căsuţele joase şi puţurile cu cumpănă. Aici stă Românimea oropsită, trăind din economia câmpu lui, din mânatul cailor, din cărăuşie, din slugărit, şi chiar din mici meşteşuguri..." Dar şi la Bistriţa, i se umple inima de nădejdea puterii şi vitalităţii mereu sporite a neamului. Răsfoieşte vechile cărţi bi sericeşti, culegând din ele însemnările naive în slova altor vea curi : „Intr'un loc popa One de pe la 1780 încheie cu această rugăciune în versuri: De-acum până în vecie Mila Domnului să fie Să ieşim din sărăcie". Şi cu mila Domnului sărăcia a încetat. In vre-o treizeci de ani, Românii au zidit patruzeci de case de piatră şi ei au astăzi a cincea parte din hotar... Tuţini ar vorbi astăzi ca acel primar de acum câţiva ani care se jura că supt administraţia sa toaca românească nu va fi lăsată să-i sune la ureche un cântec de peire.

ETHNOS 207

Toaca românească sună insă acum in auzul tuturora, iar în casa acelui om, vândută la mezat, locuieşte avocatul Onişor“.

! 5

■}

i ■

Mai departe, în depărtările Maramureşului, ne povesteşte hazliu, cum „fiindcă mergem în trăsură, fiindcă facem călătoria într'o zi de Duminică, fiindcă eu am barbă în ţara popilor raşi şi port cojoc..., fiindcă D. Onişor are ochelari, cădem şi noi supt atingerea batjocurilor**. Ii ameninţă de-a călare păstoriţa cu bă ţul, nevestele îi iau în râs când întreabă de biserică, iar copiii îi huiduiesc, drept „ăştia cari vin de la Bucovina" ca alţi oaspeţi de Sâmbătă. Dar şi în hula care îl întâmpină, el vede tresărind instinctul de apărare al celui mai vitreg colţ de viaţă româ nească. întors din călătoria sa în jurul tuturor marginelor pămân tului strămoşesc, Nicolae Iorga îşi deapănă acum amintirile, înoadă firele vremii ce o trăieşte cu acele ale îndepărtatului trecut. Asupra cărei pagini ar putea el stărui mai mult decât a celei ce întruneşte în jurul unui singur chip năzuinţele şi nădejdile tu turor ţinuturilor şi tuturor vremurilor, a singurului Domnitor ce le-a strâns până atunci pe toate în măreţia avântului şi a stăpâ nirii sale ? încă mai de mult, într’o conferinţă la Ateneu, se oprise la Luptele Românilor cu Turcii dela Mihai Viteazul încoace. Dar le privise atunci cu judecata mai cumpănită şi mai rece a istori cului de şcoală nouă: „In frumoasa noastră situaţie din sec. al XVII-lea trebue de făcut parte lui Mihai Viteazul. El slăbise pe Turci, el reabilitase bărbăţia poporului său, el atrăsese privirile Răsăritenilor asupra noastră prin fo cul care-1 aprinsese la Dunăre. Pentru gloria lui e destul şi spiritul său se poate odihni liniştit. De ce să inventăm în trecut un erou pentru marile ideale ale neamului nostru ? Când ceasul idealelor acelora va

bate, eroul va veni dela sine" Dar odată ce a privit pământul şi locurile în care sa des făşurat aevea drama măririi şi căderii învingătorului dela Şelimber, el nu-şi mai poate stăpâni porunca inimii:

208 ETHNOS

„$i când el e din poporul mieu răspândit şi tăzi supt toate stăpânirile străine, apăsat de o nedrep tate care pe unele locuri e mai veche de o mie de ani, când el a înconjurat pentru totdeauna cu strălu cire numele nostru şi l-a buciumat în lumea largă din buciumul lui de războiu, când printr'insul s’a săvârşit odată singura dată — uimitoarea minune a strângerii noastre laolaltă supt acelaş steag de biruinţă pe care-1 vedem iarăşi fluturând asupră-ni în cele mai nebune şi sfinte visuri ale noastre, cum aş putea să nu închin prinosul smeritei mele iubiri Străbunului" ! Şi cine ar tăgădui că dincolo de litera nu totdeauna sigură a izvoarelor, de povestirile adesea altoite cu ură şi patimă ale contimporanilor, calea spre adevăr nu o luminează mai bine sen timentul adânc al vieţii, în care trecutul, prezentul şi viitorul sunt doar filele aceleiaşi cărţi! Mai târziu, în ceasul de împlinire — al doilea din aproape două milenii — al năzuinţelor de ieri, de astăzi şi de totdeauna, privirea istoricului se întoarce din nou asupra isprăvilor aceluia ce a fost printre veacuri premergătorul — fie şi de o clipă — a întregirii:

„Şi totuşi a cercat. Şi a izbutit măcar pentru cât-va timp. Intr'un sens a izbândit definitiv — ceea ce nu se vede decât acum — pentru că e indiferent din punct de vedere mai general dacă o acţiune ajunge la capăt în momentul chiar când se încearcă, ori dacă-i trebuie, cu desvoltarea înceată a stării de spirit odată create, veacuri pentru a birui... asemenea deciziuni sunt creatoare de forţe nouă prin aceea că răscolesc adâncurile incalculabile ale sufletelor omeneşti, cari nu dau tot ce pot da decât supt cremenea izbirii eroice şi miraculoase. Suma ce se constată la sfârşit e totdeauna cu mult mai mare decât a tuturor elemen telor calculabile. Puterile de zeu cari zac şi în cel mai umil dintre oameni se deslănţuiesc la chemările celor ce nu se tem de nimic, nici de înfrângere, odată ce la mijloc a fost o luptă; şi nici o nenorocire nu

ETHNOS 209

£oale anula ceia ce s'a trezit printr’însa, şi deia Sine işi va face drumul peşte zile, peste ani, peste veacuri. Nici o diplomaţie nu-şi poate târî cuminţenia după măreaţa înaintare a unor asemenea elementare forţe". Nicolae Iorga nu ştia la data la care rostea această jude cată, că asemenea, şi în termeni aproape identici, definise rostu rile lui Mihai Viteazul acela care luase holăiârea de a trimite armatele României prin aceleaşi păsuri ale Carpaţilor in războiul de eliberare şi întregire: „De ce, se întreba la începutul lui August 1916 Ion I. C. Brătianu, pilda şi .chipul lui Mihai Viteazul sunt mai vii astăzi în poporul nostru, decât chiar fi gura lui Ştefan-cel-Mare ? Fiincă a dat o formă reală aspiraţiilor noastre... Nu ştiu cum se va desfăşura răz boiul, putem să fim învingători, putem avea soarta Serbiei, dar vom fi confirmat în mod imprescriptibil drepturile noastre asupra pământului nostru*1. Minunate temeiuri comune ale gândirii şi ale sentimentului, care dincolo de învrăjbirile de moment şi de rivalităţile de par tid, strângeau într'un singur mănunchiu, la ceasul de cumpănă şi de hotărâre, toate energiile unei generaţii de ctitori, despre care Regele Ferdinand putea spune, în clipa biruinţii: „Azi când vedem... săvârşită clădirea ce Mihai. Viteazul începuse, aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor, cari în toate colţurile unde sună dulcele grai românesc, au pus sufletul şi puterile lor în slujba idealului naţional*'. Iată însă că roata ursitei s'a întors încă odată şi că do vada a fost făcută, că încă nu sau adunat destule jertfe pe al

tarul zeilor, că încă nu s'a strâns destulă suferinţă spre a urni din cale piedicele ce opresc dreptatea deplină a neamului româ nesc. Dar aceste împrejurări nu ne pot clinti, Nicolae Iorga a spus-o de mult:

210ETHNOS

„în trecutul nostru muiţî oameni au suferit. Bacii suntem ceva, noi suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laolaltă şi prefăcută în energie". Soarta statorniceşte fiecăruia rosturi deosebite. In marea luptă a generaţiei întregirii, unora le-a dat să călăuzească oşlile cu spada lor biruitoare, altora să îndrumeze cu chibzuinţă şi neînfrântă hotărâre legăturile din afară ale ţării, spre recunoaşterea întreagă a drepturilor ei. Lui Nicolae Iorga i-a hărăzit să fie proorocul dreptăţii noastre: în viată să-i mărturisească te meiul prin graiul şi prin scrisul său, iar în ceasul morţii, prin mucenicia sa. Şi de aceea în vremuri ca aceste, când mândria ce o avem de vitejia românească se amestecă cu atâta durere a sângelui ce a curs şi a nedreptăţii ce încă nu a fost răpusă — ne întoarcem ca la un izvor veşnic proaspăt de nădejde şi de încredere la cu vintele prin care, în alte zile de încercare, Nicolae Iorga îşi în cheia cuvântarea în pragul împlinirii: „Undeva... în codrii Vasluiului, este o bisericuţă frumoasă de lemn de stejar, în care ai crede că s’au cuprins numai ţăranii din vecinătate, In această bise ricuţă, acum trei sute de ani, Vasile Lupu, izgonit de Tătari, s'a strâns cu familia sa şi cu toţi boierii şi a înălţat în fiecare zi de sărbătoare rugăciuni către Dum nezeu. Vremea a trecut. Tătarii s'au dus, dreptatea fiind a lui Dumnezeu, care este creştin, bun şi milos şi dă biruinţă celui drept. Pe pământul curăţit de hoarde şi astăzi însă in adâncul codrilor stă bisericuţa de stejar, înfăţişând în ea o învăţătură aşa de mare. Ea ne spune astăzi, când alte hoarde au năvălit gra niţele şi ne-au călcat pământul nostru cel sfânt... să pă străm cu scumpătate sămânţa de credinţă, şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărînd negura stăpâ nirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui. Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost, şi încă mai mult

de cât atât",

£ ETHN0S211

\ .1

. t

I .1

MATERIAL FOLKLORIC

1. Folklor din Vrancea *

= s

;

I (CCCLV)

■

Foai verdi, şî iar flverdi“f S'i-am iubit nu sî măi vedi: L-am k'erdut pin iarbî verdi. Cătai iarba h'ir cu h'ir 5.Şî găsii un trandah'ir: Trandah'ir bătut îm masî, Poftim, logofeţi, ’n casî, Sî-ţ day um pahar cu gin, Si-ţ uz guriţa cu iei lO.Di colbu drumului, Di pozam SQarilui.

ii •:

)

! : ; :

•

(1927), Nerezu — Anica Pavîl Doni, 65. (Text cules In „campania sociologică" a Semina rului de Sociologie — Universitatea din Bucureşti). II (CCCLXIX) 1

Sus, pi vîrv di măguri, Tot ploai şî neguri: Cîti-o săptămînî Nu sî măi răzbuni, 5.Sî fac voia bunî Cu mîndra1 mpreuni. (1928), Radu Macovei, 62,

* Pentru cifrarea textelor, v, Elhnos, I, fasc, 2, pag. 154. K v. Milcoula, I \ 80.

212ETHNOS I

I O

ÎÎI (CCCLXXI) Frunzî verdi di £ireş# Lungu-i drumu pîn la Jeş: Lungu-i drumu şî bătut Dila jeş pînî la Prut! 5.Nu-i bătut di car di boi Şî-i bătut tot di nevoi Şî măi cu saml di noi. Acelaşi. IV (CCCLXXII) 1 Inimi tălcîzî, Cîni sî ti'ntinzî! Cîni şî cloncani, C'aşa vor duzmani. Acelaşi. V (CCCLXXIII) Niagrî mi-esti inima, Niagrî m-i ca păcura, Ca tina di vârî, Vârî, primăvarî! Acelaşi. VI (CCCC) Funzuliţî şum pelin, Alunaş cu cranga n drum, Am un galbîn, şî nu-i bun;

1. v. Milcouia, I \ 80.

ETHNOS213 14

i__ njuiai

L-âş skimba, şl nu mă *ndur : 5.Cî n-i dat dila stăpîn Pintr'un răvăşăl di drum. (1927), Nistoreşti — Joniţl Cornia, 68. VII (CCCCXV1I) Frăţior, fraţi pelini, Amarî-i frunza pi tini, Ca şi inimioara *m mini ! Inimioari ca a mia S.N'o da, Doamni, altuia! Pelin bey, pelin minînc, Sara pi pelin mă culc. Di amar şî di venin G'etu suflit n-esti plin.

I ii

J ‘ ;■

1 ’

(1927), Ion Pasîri, 21.

Vili (CCCCXXIV) — D'alej, codri frăţigari, Ja, lunzeşti-ţ pQalili, Ca sî iîi imbresc armili, Cî li ployî ploili 5.Şî li ardi soarili Şî ruzinesc oţălili. (1927), Paltin — Ccstantin Pricopănescu, 73.

IX (CCCCXXV.) Cuculcţ cu pana suri, Cînlî n codru, sî răsunî. Cuculeţ cu pana njagrî, Cîntî n codru, si dizmiardi.

i i

214 ETHNOS i

I j

S.Cinti cucu sus pi-o crangî, Cintî hoţu dî mă saci! — Cuculeţ, nu măi cînta, Ci ni-ai săcat inima! N'i-ai cîntat pi-o crangî di nuc lO.Şî tot ai zis si mă duc. Da o nerliţî A cîntat sî mă 'ntorc. Cu dragy iey ci m'aş întoarsi: Di dor di nu m'aş întoarâi! lS.Foai verdi grîy mărunt, Cu cit mă duc, cy-atît uit. Noaptia mă măi iey cu somnu, Zîya mă usucî doru. (1927) — Nedelia Aposticî, 60. X (CCCCXXV111) Foai verdi lin, pelin, Vai di copk'ilu străin : Străinei Ca şî floarja din grădini. S.Străinel îi iei pi lumi Ca şî floaria din grădini: Tot măi ari-o rădăsinî, Da iey tari-s străin! Sara cîn mă culc: lO.Pi otavî di pelin... Cîn diminiaţa mă scol, Cu pelin pi oki mă spăl.

Aceeaşi. XI (CCCCXXX) Di trii zîli giy pi plai Cu merindi pi ^insi cai.

ETHNQS?15

Pusăi masa di mîncai, Di gin nu mă săturai. S.Frunzî verdi avrămascî, N'i-a vinit un dor di-acasi Di copk'ii şî di nevastî. Sî las calu sl măi pascî, Dj-a h'i dor dila nevastî. lO.Di-a h'i dor dila copk'ii, Sî iey calu şî sî mîi; Cî nevastî măi găsăsc, Da copk'ii nu po£iu sî cresc. Cî nila dila tatî: 15.Struguraş di pgamî coaptî. Cî nila dila mumî: Struguraş di pgamî buni. jar Aila dila soacrî: Struguraş di poamî acrî. Şî nila dila bărbat — Ca frunza di păr uscat: 20.Mă pusăi sî mă umbresc, Măi tari cî mă pîrlesc.

Hi i

I: ■

(1927) — Margioala Şuşu, 54,

XII (CCCCLV11) Tgatî vara pi zăvoi, Dor om da oki amîndoi. Vara, iaca, a trecut Şi noi nu ni-am măi văzut. S.TreSi vara ca o pîni, Vini iarna ca un cîni. Vara ieşti mama ugastrî, Cî ia bruma din feriastî Şî zăpada di pi cgastî. lO.Primăvara cîn sosăşti,

i I

1 :

Zăpada sî mutezăşti, jarba pi cgastî ’nverzăşti,

! i' !

J16ETHN0S

Cucu cîntî di huieşti, Frunza^ codru sî ’ndesăşti. (1928) — Luca jacub, 50. XIII (CCCCLXXV111) — Cuculi, haiduculi, Vara gii, vara ti duşi, Mă nir iarna si mînînsi ? — Putregai di fag uscat 5.Şî-ni bey apî dintr'un lac Şî cînt codrului cu drag. Foai verdi ş’un lăptuc, La Sînk'etru zbor, mă duc, Şî vă las cu doru'n trup. lO.Trec pisti-un hotar cu grîy Şî di-acu la anu-ni giy. Pintri moliz, printri braz, La anu sî m'aşteptaţ. Cînt pi-o lămurî uscatî 15.Şî m'audi lumia toatî. Şî mă mut pi-o crangî verdi. Şî toatî lumia mă vedi. (1929), Păuleşti-Tauca — Măriuţa Cuca, 70.

XXIV (CCCCLXXX1) Foai verdi mărăsini, Sini-i străinei ca mini, Rămas singurel pi lumi — Parc'aş h'i născut din k'iatrî: 5.Fărî mamî, fărî tatî. Parc’aş h'i născut din flori: Fărî fraţ, fărî surori? — Numa uerla dim păduri. Da nisi ia nu n-i străini,

ETHNOS 217

lO.Cî tot ari-o rădăsinî. Numa puiu cucului, Cin îl lasî mama lui La marzina drumului, în nilzocu codrului: 15-Fărî arik'i, fărî peni, Ar zbura, n’ari puteri. Şî ni£i iei nu n-i străin, Cî măi ari un vesin î Pi sorî-sa privigetoari — 20.Cîntî noaptia pi cărări. (1929), Păuleşti — Ion Amării, 60. Ion DIACONU

2. Folklor din Oltenia de Sud (II) * 1. Cîntece bâtrîneşti.

Cîntecu lu Pătru hajducu V Strigă ’rapărat din cetate Cit în lume nu să poate: — Neică, cine so afla, însă şî so-adăvăra, 5.Vez, la Pătru să să ducă Şî pe Pătru să-l aducă? Niminţa nu să afla, Nişi nu să adăvăra. Trei delii caramalii lO.în timniţâ ierea băgaţ, De mpăratu sînt uitaţ.

* V. Ethnos, I, fasc. 2, pag. 159.

218 ETHNOS

jei din gură că-m grăia î — Trăiască Măria Sa ! Ne rugăm cu sănătate, l5.Cv-a noastră bună dreptate, Noi la Pătru să ne ducem Şî pe Pătru noi l-aducem, Dar voi noayă să ne daţ Trei cai buni de călărie 20.Sî bani mulţ de pristosală, Ca s'avem de keltuială De-acuş păn’ la primăvară. Da' 'mpăratu ni-i scotea, La bărbieri îi ducea, 25-îi tundca şî ni-i rădea, în scumpe ţoale-i îmbrăca. Trei cai buni lor că le da Şi trăgea şî să ducea 30.Pin mirosu crinului, Pin coada vizdeiului, Până la palatu lui. Da' pin ce vreme-m pleca ? Niş de noapte, niş tîrzîy, 35.Colea pe Ia prînzy -ăl mare, Cînd stau boieri la prînzală. Da' ce broadă-1 brodia ? Tâman la masă minca, La umbră de păducel 1 40.Şî mînca carne de uel Şi costiţă de purcel Şî bea vin din burduşăl, Adus dela Orodel. Dară Petre ce făcea? 45 Să uita spre Stoieneşti, Tomna ’n dalba Bucurjeşti Şî delii ui i vedea.

Dela masă să scula, Sâbioara ş'o loa, 50.La tocilă o trăgea, La ungie o cerca

ETHNOS219

Să vează prinde ceva. Până iei să gătia Şî delii vinia. 55.Drept la Petre mi-ş mergea Şî cu Petre vorbia : —Măi, dale,Petre, haiducPetre, N'am venit cu răutate ; Am venit cu bunătate, 60.Cu-a noastră bună dreptate. Vez, domnia te pofteşte L&fţri mare să te puie, Că şti bani de-a socoti Şî la lefuri de-a 'mpărţî, 65.La oaste a arîndui. Dară Petre să gîndia ; Gîndia c'o să fie aşa Şî cu delii -m pleca, La'mpăratu azungea. 70.împăratu cînd vedea: — Tari viteaz sînteţ în cap, Umblaţ cu asta dezlegat! Daţ dosu cu iei La gîdea ţîganu 75.Să vie cu gealapu, Să-i ia capu! Laţu să fie gătit, Dor să i-1 aruce n gît! Dara Petre auzîia: 80.— Trăiască Măria Sa, Nu grăbi la cap tăiat Şi cu gîtu spînzurat, Că nu ie cu lopata Şî ieste cu Judecata! 85.Cită armată ty-oi avea, Ja, s'o dai pe mîna mea, Ca să mă bat iey cu iea! Mor tăiat, tăiat să fiy; De-oi pieri, pierit să fiy ;

= -

5 =

90.De* oi scăpa, scăpat să fiy!

220 ETHNOS

I j

împăratu 1-auzîja, Drept la iei că să ducea, îi dete mîinile la spate Şî-1 legă coate la coate. 95.Săbioara i-o loa, Drept în doo i-o frîngea. îi da o zburătură ’n gură. Toată oastea o aduna, Dupe Petre o pornea. lOO.Petre ’nainte mergea, Oastea dupe iei vinia, La cîmpie, la cîmpie Une-m place locu mie I Petre acolo azungea lOS.Ş’acolo să opria, Pănă oastea vinia. Oastea cin s’apropiia, Ocol lu Petre că-i da. Petre ’n milzoc rămînşa, 119.Din mustaţă muscuria Şî din oiki în kiorîia, Oastea că să spăimînta. Da ' unu din iei grăia : — Aşa-i ie cătătura! 115-Dară Petre ce grăia? — Mă uit iey în oastea asta, Nu văz om de sama mea, Să saie cit o putea Şî să calce n urma mea! 120.Petre n spete să umfla, Frîngiile pleznia. Cînd iei slobod să vedea, Mina pe paldş punea Şî cu iei ni să bătea; 125.Da'nu-i taie cum să taie Şî ni-i seceră grînieşte! Pe mezdina drumului Sta ca snopi orzului. Vine soarjele n a£iaz,

ETHNOS221

i30.faie Petre cti năcaz ! Vine sgarele 'n kindie, Taie doosprece mie. Cînd soarele sfinţîia, Petre peste cîmp izbia, 135.Nu mai avea.ce lucra! Cîţ scaieţ vierz îm vedea, . Din picioare-i ciocîrtea, Tot Tătari i să părea! Gind soarele scăpăta, 140 La ’mpăratu că vinia Şi în poartă-i ciocîrtea, Dacă n’avea ce lucra! împăratu ni-1 vedea, Buza 'n patru îi pleznia, 145.Sînge negru -1 podedia, Pe caftane să slăia. Cată, f...-i;mumă-sa, Nu-i a dărîia de trup ; |e iute la zorbalic I 150.—Măi, d'ale, Petre, haiduc Petre, Păn'acuşa ţ-an zîs „Petre", Jar acuşa „frate Petre". Cît oi fi iey în domnie, Să fii şi tu ’n haiducie: 155-Petre cînd îl auzia,. Lui alîta-i trebuia. Acasă la iei pleca Şî trăgea de să ducea Pe supt umbra teiului, 160.Pin mirosu crinului, Pin coada vizdeiului, , Pănă la palatu lui, Cînd în palat să vedea, Jel atunci să gind ia ; 165.—1Cată, f...*i mumă-sa, AItu de mo mai înşăla!

■

I * -

;

i ■

(1932), Dăbuleni-Romanaţi — Costandin Radu Jepure, 70 (Nu ştie carte).

222 ETHNOS

Corbca VI în oraş in Bucureşti, La Domnu Ştefan-Vodă ’n curte, Frumoasă .masă ie 'ntinsă C'o făclie dalbă-aprinsă. 5.Da ’ la masă cine şade ? Şade Domnii Ştefan-Vodă Şî cu Corbea, tîlhar Corbea, Tîlhariu lu Ştefan-Vodă, Cînd fusă dispre beţîie, lO.Dispre dalba-i veselie, Grăi Corbea, tîlhar Corbea, Către Domnu Ştefan-Vodă: — D’ale, Doamne Ştefan-Vodă, Ţoalele ăştca dupe tine 15.Bine-ar şădea puse pe mine! Guzbanu din capul tău Bine-ar şădea 'n capul neu! Ştefan-Vodă auzîia, La panturi porîncia 20.Şî pe Corbşa iii-1 loa, în timniţă ni-1 băgă, N'i-1 băga şî hi-1 uita, Şî pe la iei nu măi da. Să vez, Corbea om cuminte, 25.0m cuminte şî cu cap, în tlmnifă, cînd a intrat, F o trei semne ş’a 'nsămnat: Şărpi ca floierile, Năpîrcile ca deştele, 30.Broaştele ca nucile, în timniţă cît a şăzut, A zăcut, cît a zăcut, Păru din cap i-a căzut Ş'altu din nou i-a crescut: 35.Bate-i barba braţăle ■i.iiuşiM vrmm

-ETHNOŞSgŞ

Şî kica călcîiele. Da ' Corbea cînd sâ culca O parte de. păr Q-aşternea Şî cu una să ’nvolbia. 40.Barba ’n braţă o loa Şî căpătîi o punea, De punea capu pe ia Şi dormea şî yodinia. Niş tina nu ni-1 răceşte, 45.Niş gieru nu ni-1 răzbeşte, Dparme Corbea yodineşte ! în timniţă, cît a zăcut, Alte trei semne a crescut: Şărpi ca grinzile, SO.Năpîrcile ca furcile, Broaştele ca ploscile! Lu Corbea i să urîsă De floieru şărpilor, De glasu năpîrcilor, 54.De oâcăcătu broaştelor. jel de Si{ă să ruga: — Măi Siţă Cataniţă, Catanâ grăiască, Silă 'mpărătiască, 60.Făcut-ai tu cuiva f'un bine? Fă-{ pomană şî cu mine, Că mie ni s'a unt Tot în timniţă zăcînd, De floiem şărpilor, 65.De glasu"năpîrcilor, De yâcăcătu brgaştelor! Şî niş de-aia nu ni-ar fi : 0 drăcoaică de şărpoaică Că ia, frate, ni-a mpuiaf 70.La capu k'eptului, La gura zăbunului, La casa sufletului. De trei ori pe an împuiază

;

1 t

224ETHNOS

De trei ori tot .cîte^noayă. 75.Cmd să ’ntinde, mă cuprinde, Să zgirSeşte, [mă topeşte. Cînd dă syarele ’n desară, Pleacă cu pui 'n pomyală! Siţă, de tine mă rog: 80 Rîdică-mă la zăbrea, Să mă uit pe ferestrea, Să mai văz* şî iey lumia! Dară Siţă să milga Şî porţile le ’nkidea, 85.DruguriIe le ’ntăria, Garda la iele păzîia, Jel pe Corbea ni-1 loa, Din Vineria oayălor Şî ’n Sîmbăta Paştiului, 90.To-mi-te 'n zîya de Paşti, Pe sfîrtace, pe zbîrdace, Şi pe Corbea -1 ridica, Pe feriastă să uita, Mai vedia şî iei lumea! 95.Dară Gorbea ce făcea? jel pe stradă să uita Şî văzu o mamă călugăriţă, Cu oayă roşîi în coznlţă. La timniceri împărţîia, lOO.Tot pe Corbea -1 pomenia. Corb ea o auzîia Şî la ia aşa striga:

— Mamă călugăriţă, Cu oayă roşîi în cozniţă; 105«La timniceri împărţăşti. Ce ţa Corbea ala ţîie? — Of! Of! Am avut şî iey un fiy ; De aţâţa ani nu ni-1 mai ştiy, Niş d’o fi mort, niş d’o fiviy. llO.Că iei dac * ar fi murit, Jey la popă aş plăti, Insă de l-ar pomeni!

ETHNOS225

— Jey sînt, maică, Corbea -1 tăy ! ţa la iei să zăuita, 115-Nişdecuş nu-1 cunoştia, Că-1 ved^a păros aşa. — Tu ieştii Corbya, fiul maicăi ? Ty-am ţinut la vistirie, Tu ai fost la grya urgie ! 120-N'a ştiut mama să vie, Să te scape din urgie. — Taci, mamă, nu mai plîngea, Nu purta inimă ra, Că de mine ie purtată. 125.La Ştefan-Vodă să te duci, De departe să * ngenunki, Mina, poala să-i săruţ Şî aminte să*i aduci: „D'ale, Doamne Ştefan-Vodă, 130.Ce-ţ fu Corbya vinovat, De 'n timniţă l-ai băgat? Corbya să-ţ fi şî stricat, Drumy -acasă să-i fi dat, Că lui vremia i-a vinit, 135.Doamne, de căsătorit. J-a vinit şî i-a trecut, Logognă nu şa găsit", ţel atita o ’nvăţa, Şî mă-sa la iei pleca, HO.Scobora din scară 'n scară, Cu mîna la inimioară, Cu lâcrămi pe bărbioară. La Ştefan-Vodă mergea, De departe ’ngenunkya, l45.Mîna, poala-i săruta

' i

I! .

Şî aminte-i aducia: —Dale, Doamne Ştefan-Vodă, Cie-{ fusă ţîie Corbca vinovat, De n timniţă l-ai băgat? 150.L-ai băgat şî l-ai uitat Şî pe la iei n'ai mai dat!

226ETHNOS

/•

Corbca să-ţ fi şî stricat', Dc-atuncea să-l fi iertat, Drumy - acasă să-i fi dat, 155.Că lui vrem<?a i-a vin.it, Doamne, de căsătorit; j-a vinit şî. i-a trecut, Logognă nu ş’a găsit. , Ştefan-Vodă ce-n grăia ? 166.— Logogna Corbi ie găsită : Intr'un vîrf de munte O strezârică verde. Acolo ieste născută, 4 Acolo ieste crescută. 165.Cu toporu ie cioplită Şî cu barda bărduită Şî cu tesla făţuită, La milzoc ie măr făcută, Şî la vîrf ie ascuţită, 170.Tot de Corbca ie gătită I Şî colea, ’n tîrgu de-afară, Doo furci ş'o cumpătară » Să-l privească multă ţară! Până popa i o ceti, 175 Puţin cioara l-o scobi: O cioară pristicioară, Să-l ciognească pe oscigară I ja ’ndărăt că să ’ntoreca, Coborea din scară 'n scară, 180.Cu mîna la inimioară, Cu lâcrămi pe bărbioară. La Corbca că mi-ş mergea, Cu palmele să bătia Şi ţipa şî kirâja. 185.Dară Corbca o 'ntreba; — Aba, mamă, mama mea, jey tc-adăst să vii rîzînd Şî tu vii mai răy plîngînd. — De ce, muică, să nu plîng ? 190.La Ştefan-Vodă fusai,

ETHNOS 227

De departe ’ngenunkiai, Mina, pgala-i sărutai Şî aminte-i adusâi: „D’ale, Doamne Ştefan-Vodă, 195.Ce-ţ fu Corbea vinovat, De ’n timniţă l-ai băgat" ? Şî iei, muică,- n spusă mie Că Iogogna ta ie găsită: Intr'un vîrf de munte 200.O strezărică verde ; Acolo ieste născută, Acolo ieste crescută Cu toporu ie cioplită Şî cu barda bărduită 205.Şî cu tesla făţuită, La milzoc ie măr făcută Şî la vîrf ie ascuţită,Tot de tine ie gătită. Şî colea ’n tîrgu de-afară 210 Doo furci ş'o cumpătară, Te priviască multă ţară ! Pănă popa ţ’o ceti, Puţîn cioara ti-o scobi. —Taci, maică, nu mai plîngea, 115.Nu purta inimă ra, Că de mine ie purtată. Tu acasă să te duci, Sapa n mină tu s'o iei Şî tu, mamă, să-m scobjeşti 220.in bălegaru calului, Să caţ uşa grazdului. Grazd de k'iatră să descui

. !j

■:

( :

■

i i

Şî tu n grazd ca să inţrî Şun cal, mamă, tu să-n iei. 225. Să nu iei pe Negru d'uliţă: Ala ie bun de suliţă, Ala fuge cu luna Şî răsuflă cu ziya, Ala nu ie nimica.

1 ! i .

228 ETHNOS li! j

230.Să iei pe Roşu ţăligrădeariti, Cela de fuge cu anu Şi răsuflă cu ciasu. Ala Ai-o scăpa capu! ja acasă să ducea 235.Şî sapa 'n mînă-o loa Şl cu sapa scobia în bălegaru calului, Găsi uşa grazdului. Grazd de k'iatră descuia. 240.Şi ia în grazd cînd intra O sută de cai ierea, La toţ că să zăuita, Drept la Roşu mi-ş mergea. Roşu cu gura-o mursăca, 245.Cu picerele-o bătea, De iei nu s'apropia Cît dai cu zburătura. Ja-j fluiera haiduceşte. Atunci Roşu pricepea, 250.Blind la ia Im vioia Şî botu că-1 întindea Căpăstru 'n cap i-1 punea Ş'afată din grazd ieşia, Cu tăsala-1 ţăsăla, 255.Cu peria-1 peria De mălura orzului, De flgarea vizdeiului. Şaua pe iei îm punea. Pusă şa numai tunuri, 260.Pofelaş numai fluturi. Friulieţu dela cal

Aur şî mărgăritari, Frînele, zarbirele Dau rază ca soarele. 265.De căpăstru iii-1 loa Şî'n Bucureşti să ducea Şî pe stradă, cînd mergea, jel odată nekezea,

ETHNOS 229 15

Căş domneşti să legîria, 270.Oeamurile să spărgea. Cînd la Siţă azungea Şî Siţă că ni-1 vedea, Pe ia că ni*o întreba: — Mamă călugăriţă, 275-Neagră la hăinuţă, Albă la peliţă, Tinără vlădiţă, De ţ'ă Roşu de vînzare, Să-ţ day bani, «să-ţ day parale. 280 ţară de ţ'ă de skimbare, Să-ţ day unu, să*ţ day doi, Să-ţ day, frate, pănă ’n trei. Să-ţ day drumu 'n stava mea, Să-ţ alegi pe care-i vrea! 285.— Nu ie Roşu de vînzare, Niş nu ieste de skimbare. feste cal de dăruială, Să scap rob dela 'nkisoare. — Maki, f,..-i mumă-sa, 290.Calu-i bun făcut la stat, Da ' nu stă la 'ncălecat! Dară Corbya ce grăia: — D’ale, Siţă Cataniţă, Măi înkide porţile, 295.întăreşte drugurile Cam în tyate părţile, Să mă day iey zos Şî să ’ncalec iey pe iei. Că tu, să*i afli umbletu, 300.Dai din tine sufletu! Dară Siţă ce făcea ? Pe Corbea /-os că iii-1 da » Corbya la cal mi-ş mergea.

; :i

- i Ij

1 i1

!•:

Da’ calu clnd îl vedea, 305.Cu gura mi-1 mursăca, Cu picerele-1 bătea, De iei nu s apropia,

230 ETHNOS f

I i

1 i 11

Cit dai cu zburătura. Nişdecu nu-1 cunoştea, 310.Că-l vedea păros aşa. Dară Corbea ce făcea ? Haiduceşte-i floiera. Ciad floiera haiduceşte, Atunci Roşu să pricepe 315.Şî la Corbea mi-ş mergea, De picior îngienunkia, Pănă Corbea ’ncăleca ; Cruce cu dreapta-ş făcea Mulţămin lu Dumnezăy. 320.jel la ’mplimbări ni-1 loa Şî la Siţă să ducia *. — Siţă Cataniţă, Catană grăiască, Silă 'mpărătească, 325.Dezbracă-te din ţoale, Să mă 'mbrac iey în iele, Să ’nveţe Roşu cu iele. Siţă să dezbrăca Şî pe Corbea l-îmbrăca 330.ŞÎ pe cal încăleca Şî la ’mplimbări îl loa. Plimbă-1 ici, plimbă-1 colea, Numa apă ni-1 făcea. Loa spuma cu mina, 335-Sloi de giaţă să făcea, Atita bolduri vedea. Pe lingă mă-sa ni să da, Mîna ’n colan o punea Şi pe cal o azvîrlia 340 Şi calu că săria, Cu nori samesteca. Soldaţi cu puşcile da,

Niş glonţu nu-1 azungia! De departe să opria, 345-Dupe cal descălieca Şi cu mă-sa vorbia:

—r—ETHNOŞ231

'r— I ţî

— Dela Ştefan-Vodă am scăpat Şi nici un fapt nu i-am fapt. |ey ca să-i tai cocoana, 350-Să ’nsoară şî ia alta ! Jey să*i arz casele, yoţu face altele! Da' iey coconaşu dacă i l-aş tăia, Ala-i sacă inima ! 355. Dară mă-sa ce zicea ? — D'ale, Corbya, fiul mafcăi, Dela una te scăpai Şî de alta iar ti-apuci ? Mă-sa-acasă că-m pleca, 360.Corbea la Ştefan-Vodă să ducea. Soarele 'n aii iaz ierca, Toate roabele dormia. Jel la stobdri că trăgea Şî f'o doi stobori scotea, 365.Pintre ei să stricora. Un stobor îl ciocîrtia Ş’o frigare iei făSea. La legîiori să ducea Şî coconaşu-1 loa, 370.Patru bucăţ îl făcea, în frigarie-1 punea, La fereastră 1-aşăza Şî-i bătea umbriţa n casă. Ştefan-Vodă să scula, 375.Umbra n casă o vedea 0 vedea şo cunoştea: • — îy, cată, mumă-sa, Asta fapt, de ieste fapt, Să şti Corbea ca scăpat! 380.La timniţă să ducea Şî cu Siţă vorbia: — La un cal te bucuraş, La inimă mă săcaş! Iei de mină ni-1 loa 385.ŞÎ n timniţă ni-1 băga.

i U

•; i

'i !! i

i !: .

li li: ; !

232 ETHNOS

•>

— Zaci acilea 'n pustia, Dacă ţ'a fost mintea aşa l (1932), Acelaşi. jon ăl mare VII Ion ăl mare din Pleniţă N'are cai, n'are căruţă, Sărac ifeste, domniliţă ! jel Ia Călin mi-ş mergea, 5.Socot?ala i-o făcea, Şapte galbini l-a/.ungea, Punga dila brîy scotea, Bani pe masă-i punea, Afară 'n prispă ieşa lO.Şî din gură-aşa-i grăia: — Să ţii minte, măi Căline, Bănişori dila mine De i-oi ţine pănă mîjne, Să fiy cîine ca şî tine! 15.Să fiu cîine ’n legea ra, De-oi scăpa din mina mea! La Kiriş că să ducea Şî din gură-i cuvînta: — Măi Kirişe, dumneata, 20.Scoalf te, frate, nu şedea Şî aideţ pănă colea; Ţinem calea la năsîp, Că trece Călin la Pisc. Cît o sta Călin pe noi, 25,Nu mai vedem plug şî boi; S’a pus dinele pe noi, F...-1 în bot de ciocoi! Pentru claia din obor, Im lua drama de cinci ori; 30.Pentro oală de urzîci,

ETHNOS 233

i )

\ tm luă vaca din gîrltâţ. Pllng copii pe bordei, Că n'ay lapte ’n putinei; Aid&ţ să-l omorîm noi. 35-lar Kiriş îi răspundea : — Frate joane, dumneata, Nu vez c'am îmbătîrnit ? Nu mai sînt bun de zlu£ît! Da-z day pe Dobric' ăl mic, 40.Ţ!ne calea la colnic Şî pe cine întîlneşte, în pungă mi-1 scorbeîeşte! îi trânteşte cîti-im pumn Şi-l îndreapt’ acum la drum. 45.Pe Dobrică mi-1 lua Şî la năsîp să ducia. Aştepta cit aştepta, Tată Călin că-m sosa. în trăsură iei trecea 50.Şî la Pisc mi să ducia. Acolo unde trăgea ? La Măria văduva, Căş cu ia ştia vorba, jon ăl mare ce făcea? 55.La pătul mi să trăgea Şî cu lancia fn mînă sta. Dar Călin ce mi-ş grăia ? — Fa Mărie, dumniata, Omu de stă la pătul, 60.Ala nu are gînd bun! jar Măria să ducia Şî din gur aşa-i grăia : — Neică I9ane, dumniata, Dacă stai tu la pătul, 65.Gindu tăy nu ieste bun. Jon ăl mare îi grăia:’ — Fuz, tu, curvă, di-aciia, Că di-oi da cu ci-am în mînă, Aciia te fac (adnă!

! . -

!■

* i

■

!î :; . i

i . :;

I '' ’l,

234ETHNOS

/■

70-fa aşa dac* auzâ, Uşile şi le 'nkidea, Zăvoarăle le trăgea. Dar la uşă ce punia ? Arnăut, sabie scoasă. 75-jon ăl mare ce-m făcea ? Să ’raplimba pe bătătură, Acum de părere bună, Că l-a apucat la mină. Băiatului ii zicea: 80.— Intră, frate, nu şedea, Că să varsă zorile Şi ne scapă cîinele! — Neică jeane, dumneata, Intr'acuma dumata, 85.Că m'ai luat cu sila. De-oi încăpea ’n f'o belia, N'arie cine mă scăpa. — Măi Dobrică, dumniata, în miliţîie fi-a luat, 90.1on ăl mare ti-a scăpat. Tot aşa şi acuma Oi făcia cum oi putia Şi iey mi-oi da lâştina Şi pe tine ti-oi scăpa. 95.— Neică jeane, dumniata, Intr acuma dumata. Foaie verde flgare albastră, {eu o să şed la feriastră. Şi dac * oi vedia ceva, lOO.Ţey m’oi face cocoloş, La tine-oi intra, pe coş. jon ăl mare ce-m făcia ? {el la uşe că mergia; Cînd da cu piciorul sting, 105.Sări uşa şi cun stîlp! Arnăutu ce-m făcia ?

Cu sabia cînd trăgia, Dumnezăy nu-i azuta \

ETHNOS235

r . ;

rr ! ■

! II

Sabia ’n grindă ‘ ’nfigia. 1 lO.jon ăl marc ce-m făcia? Lancea ’n gură i-o ’nfigia. în putină 1-arunca : Putina cu argăsală, Să-l scQată la primăvară! 115.Cînd să uită ’n fedeleş, Călin ieriâ cocoloş, — Neică Ieane, dumneata, Mai lungeşte-m viiaţa! Şez la masă de mănîncă 120.Aşte bucate gătite; Cu şofran sînt şofrănite Pentru dumneata gătite. — Nu mănînc, mîncari-aş foc, Că n’am timp ca să te zoc! . i25.Mai ţii minte, măi Căline, Că m’ai făcut porc de cîine, Frate, în casă la tine ? Bănişori dila mine 0 să mai ştia mult la tine ? 130.Dar Călin ce mi-ş făcia? Giamantâlu-1 desfăcia : —Neică Igane, dumniata, Poftim la bani cit oi vria; Mai lungeşte-m viiaţa. 135.Ion ăl mare ce-m făcia? Odată să opintia, Lancia ’n gură i-o nfigia. Pe doi pari că mi-1 lua, întro fintină l-arunca. 140*— Aci, f«.«-ţ maica ta. Stăpîneşte fintîna, Nu stăpîni Poiana; Poiana cu fînurile Pleniţa cu vinurile! 145.De cînd Călin mi-a murit, Poiana mi-a ’mbobocit,

. i

■

1 ■

:: ; . !;i 1

(1932), Bistreţ-Dolj — Costandin Ion Bancă, 52. (tfu ştie carte).

I i

230EÎHNOS

; 1

\ .

Siţă Cătănuţă

vnr Pe cel deal, pe cea culmiţă, Mi să ’mplimbă Cătănuţă, Dar pe nume-1 kiamă Siţă, Cu f'o doi-trei căluşei 5.Cîte trei cam gălbinei, Cu mîndruţa pintre iei. — Mîndră, mîndră, Vidra mea, Jey de cînd mi te-am luat, Nici un cîntec n’ai cîntat lO.ja, să-n cînţ un cîntecel, Să suim dealu cu iei — Savai, Siţă Cătănuţă, Cu flori dalbe 'n kivăruţă, Cîntecu mni-e fomeiesc 15. Jar glasu mrii-e voinicesc. Cînd oi începe-a cînta, Munţi s'or cutremura, Ape mari s'or turbura, Braz mărunţ s'or scutura, ‘ 20.Livez verz s'or încurca. Pe mine m'or auzi Păunaşu codrului Şî la mine mi-or veni. jei pe mine m'or lua, 25.Jar pe tine ti-or tăia. — Mîndrâ, mîndră, Vidra mea, Cîntă-ţ, mîndră, cîntecu, Că mi-e drag ca sufletul Ăşte miini înfăşurate, 30.Dila gleznă păn ’ la cpate Jele n'ay cu cin' să bate! Atunci Vidra începea,

Cîntecu din nov lua. Cînd începea de-a cînta, 35.Muntî să cutremura,

ETHNOS237

Păunaşy-o âiizâ Şî acia că-m venia, Drept Ia Siţă mi-ş trăgia. — Ei, mă Siţă bârbălie, 40.Ce tş-ai lăsat de popie Şî de sfînta lăturgie Şi te-ai dat în haiducie ? Ce ne calci yotarăle Şî ne ’ncurci fîneţele ? 45.Să-m dai boi drept ca vamă Ş'apăi să-ţ cauţ de samă! — Jey boi nu ţî i-oi da, Până capu sus mi-o sta! — Să-m dai dar pe Vidra ta, 50.Să mă 'ndrăgostesc cu ia,. — Jey pe Vidra nu {'oi da, Pănă capu sus mi-o sta, Că mi-a dat-o soacră-mea, Să fac căşcioară cu ia. 55.— La luptă, să ne luptăm, Say lâ săbii, să ne tăiem! Jară Siţă ce-m grăia : — La luptă, că ie mai dreaptă, De Dumnezăy ie lăsată! 60.La luptă că să lua. Să luptară păn' la prînz ; Lupta l?-a fost tot un rîs; Să luptară păn' amiiiaz Şî le*a căzut cu năcaz. 65.Dară Siţă ce-m făcia? Ca să-ş cerce so{îia, Jel briu şî-1 zloboza Şî la mîndrufa striga: — Mîndră, mîndră, Vidra mea, 70.Vin de-n sumete brîu, Căci mă taie lotreanu! Jară Vidra ce-n grăia? P^ale lungi şî minte scurtă, Femeie nepricepută I

î f

I1I! i .

11 >: I

;

I i ■

I i I ■

1i I I

238 ETHNOS ■

! !

75.ţa din gur ' aşa grăia : — De, grăbiţ de vă tăiaţ, Căş care Ai-oţ rămînea, Tot un bărbat voi avea ! Atunşi Siţă ce-m făcia? 80.Odată să opintia, Cu lotrşanu zos trăgia, Cap dila trup îi tăia, Jară Vidra leşina. Jel la ia că mi-ş mergea 85 Şî de mînă Ai-o lua, La o circiumă mergea, Cu ocaya vin torna, Mîndruţăi aşa-i grăia: — Ştii, mîndră, ce-am pus de gind ? 90.Astă vară Ai-am cosit Otcoşî Ai-ay putrezit Vîrf la claie n’am făcut. Şî aşa m'am yotărît, Foaie verde di-un arey, 95.Să-i fac vîrf cu capul tăy ! ]ară Vidra ce-n grăia, De 'nfocată ce ierea: — Jacă capu de mi-1 taie Şî pune-1 tu vîrf la claie! 100.O oca de vin lua Şî la mîndra întindea: — Mîndro, mîndruleana mea, ja acuma vin de bea, Vin de bea din mîna mea, 105.Că de az, mîine, colea, Oi mai bea, say n'oi mai bea ! Lua vin şî mi-ş gusta, Parcă să precestuia Şî de mînă ni-o lua, HO.Sus pe claie ni-o suia Şî capu i-1 reteza. Numai {îţăle-i opria,

în disagi că le punia

ppOS

Şî foc plasti că mi da. 115.Aştepta pănă ardea, Oasăle i le strîngea, Cu toporu le pisa Şî cu sîta le cernea, în vînt că le arunca 120.Şî din gură cuvînta: — 6e mni-o alege vîntu, Să mănînce şî pămîntu ! jel pe cal încăleca Şî la soacră-sa mergea, 125.Bună zîya că mi da Şî din gur’aşa-i grăia: — D'alei, tu, măi soacră-mea, N’ai nescaiva varză acră, Să bagi cu carne de vacă ? 130.Carne macră de zunincă, De astăz nu să mănîncă! Soacrâ-sa, cînd auza, în disagi iea căuta, Ţiţăle fk'ie-sa găsa. 135.— Ei, mă Siţă, dumneata, Mă 'ntrebaşi de varză acră, Să bag cu carne de vacă. Tu mi-ai tăiat pe fk'ie-mea, Mînca-te-ar puşcăria 140.în toată viiaţa ta! Jel aşa cînd auza, Paloşu că mi-1 trăgia, Cap dila trup îi tăia. Pe cal iute ncăleca 145.Şî 'n codru că mi-ş intra. Intră ’n codru şî să pk'ierde, Şapte luni nu să mai vede.

1i ;

I i

; 11 I

i i

;:i

iii ■i

j !

;' i'

(1932), Bistreţ — C. I. Bancă. ■

240ETHNOS-

Mlă

Ştefan-Vodă şî Miu aiducu. XIX Cînd oi zîoe lobodă, în curte la Ştefan-Vodă, Nu asară, alalterj sară Mulţ boieri s'a strîns la vorbă. S.Tot boieri ţării (Cinstiţi divanului, Fala căimăcanului, Ca stilpi pămîntului. jei la masă ce mînca ? lO.Numai cigă şî postrungă Şî lisătru d'el mărunt; Sta pe masă grămădit, Că de-ala a adus mai mult; Caracudă gălbioară, 15.Că ie dulce la mîncare Şî ie scumpă la vînzare. Da ’ iei bea şi tot mînca ; Vorba de cin ' le erea ? Tot de Miu aiducu, 20.Să mi-1 pîndească o vară Şî să-l prindă într'o sară. Paharnic pe cine avea? Savai, Calea, fată mare, Surioara Miului, 25.Miului aiducului. Grăia Domnu Ştefan-Vodă :

— Beaţf boieri, da' nu prea beat, Păzit să nu vă 'mbătaţ! Cai cu şăi, cai fără şăi, 30.Cîte-o flintă la spinare, Pe la brîy cu ietagane, Presălaţ în scoici de mare, Să facem de-o vînătoare, Păn' la prînzu cel mai mare, 35.Ca pe Miu să-l prindem.

ETHNOS 241

_i 1 J;

nv 1 \ ;

Iî

I ii n

Să vez, Calia, fată mare, Scotea vin de-al marmazîy, Omoară omu de viy Şî rakiy de onason, 40.De răsai nyaptea din somn, Te face din om neom ! Jacă toţ că să ’mbăta; Ştefan-Vodă rămînea: Punea coatele pe masă 45.Şî dalbe mîini la obrază. — Dintr'o ceată de voinici, Rămăsăi singur pe-aici ! Atunci Calea, fată mare, Intr'o kilie intra, SO.Mîna pe su pat băga, Lua neşte papucei, De umbla Calea cu iei. Papucei d'ei prosticei, Trei sute cinzăci de lei. 55.Pi-un colnic că mni-o lua, Da' pi-un colnic părăsit Cu troscot verde 'nvălit, Cu negar * acoperit 60.{a la fag că mni-azungea, Mina ’n fag că mni-arunca Ş'o frunză că mi-ş rupia. Noo clete mni-auza 65.ptră Miu de-auza, Pe şiuierat cunoştea: — Aia ieste soru-mea. Or de kelciug mni-a fîrşit, Sau aine mui-au ponosit, 70.De la mine ay venit; Sau vremea că i-ay venit, Frate, de căsătorit! jel la Calea că-m venia:

■

!. ! i

li .:

i!t

! I

i!M •

i i•

;

— Da', n'auz tu, soru-mea? 75.0r de kelciug mni-ai fîrşit, Sau aine mni-ai ponosit,

iţi,i, 1

’

li. i i * |

i <

;

sli ii :

242ETHNOS

Say vremea că ţay Venit, Frate, de căsătorit, De la mine mni-ai venit? 80.— Da’ ştii, neică, da' nu ştii, Nu asară, alalteri sară, Cîţ boieri s'a strins la vorbă, în curte la Ştefan-Vodă. Tot boieri ţării, 85.Cinstiţî divanului, Fala căiraăcanului. — Da’ ştii, soră, or nu ştii Că sînt peliţă de drac, Dy-am dat la domnii de cap ! 90.Că iey mni-1 aduc la fag, Nebătut, nezudecat, Niz de palm' apipiat. jar soru-sa cînd pleca, jacă Miu răminya, 95.Pe_o vâlcea că mui-apuca, Di-un ciobănaş că găsa: — Bună zîya, ciobănaş ! Ciobănaş cu zece oi, Să-ţ day cinsute de lei, lOO.Ca să-n dai oile tele! Cu ciobanu că-m făcea Şî oile le lua. — Făcurăm cu oile, Facem cu cozgacele: 105.Să-ţ day mică haimillţă, Verde ca frunza de viţă. Facem şî cu floierile! Făcurăm cu floierile, Facem cu bîzdgacele.

llo.Bîzdgacă mototoită, Numai din pămînt mui-e zmulsă, Pentru Ştefan mni-e gătită. Făcurăm cu toatele! Ciobănaşu că-m pleca: 115,—Dale, Dgarane Miule,

ETHNOS243

îm scurtaş zilele mele, Lungiş, frate, p?-ale telel Şî Mîu că-m răraîn^a, Ştefan-Vodă că-m sosa, 120/Cu bună'Zîya că-j da: — Dale, mic de ciobănaş, De clnd păzăşfi oile. Nu cumva tă fi aflat Tot de fegv Mttdng, 125.Miuluj s;ducu:u; ? — D'ale, Doamne Ştecaa-V'diSai o vale ţo ▼ălc?aUite fagu ie co!$& î Jar Ştefan că ma; : 130.— Da * cum, frate, tu sa şti; Că mă k$amă Ştefan-Vcdâ ? jară Miu că-i zic$a: — Avem şî noi toţ bătrini. Bat caisa biserici 135*Ş'a itropolii. jară Miu că-i zîc?a: — Şî să-ţ laş oştirea ta, Să-m păzască turma mea! Numai pe doi că-i lua. HO.Dară Miu să gîndşa : — D’ale, Doamne Ştefan-Vodă, Să trimeţ un soldăţăl, Că dţ-o pk'erde-un mriieluşăl, Vo zluzî un an pe iei! 145.Şî mergea ce mai mergea Şî scria de-o răvăşa. Alt soldat câ trimetia, Că di-o pk'erdi-o nuieluşa Vo zluzi trei ani pe ia! 150’Cu Ştefan că-m răminia Şî dindărăt că-1 lua, Cu dirzala la spinare, Să-l doboare dc călare. — Dale, Doamne Ştefan-Vodă,

244 ETHNOS

Î55 ja, sumete scările, Nu lovi zmicelele, Să ne-audă cletele! Jel la fag că mui-azungea, Iară Miu că-i zicea : 160.—D'ale, Doamne Ştefan-Vodă, Să mă day dupe al fag, Că mni-o fi Miu culcat. Jel dupe fag că să da, Lăsa cozoc bîrsănesc, 165-Lua aine aiduceşti. Ştefan-Vodă de-1 vedea, Buza ’m patru că-i pleznia. jară Miu că-i zicea: — Şi ţine-ţ, cîine, firea, 170.C'o să te calc cu cizma, Păn' ţ’o ieşi pipota ! Ce cauţ la fag la mine? Jo sînt peliţă de drac, De-aduc domnia la fag. * 175.Las asară la beţîie, Dar acuma-i la trezvie! Tu vorbeai de mine 'n casă, jey ascultam la fereastră. Mina 'n fag că mni-arunca 180-Ş'o frunză că mi-ş rupea; Pe sup limb’o sumeţa Ş'neepea de-a şuiera. Noo clete mni-auza Şi la Miu că-n veaia, l85.Cu bună-zîya că-i da: — Pe Ştefan să mi-1 luaţ, Drept în sus să-l aruncat; Păzîţ bine, nu-1 tăiaţ, Dc-o scăpare să-i făceţ! 190.—Dale, Doamne Ştefan-Vodă, Na barda de-ţ fă colnic. —Las că fug iey ca pe cîmp! Şî ieşa la drum bătut

ETHNOS 245 16

I p1 '

■■

' i

C*un car de crumpeni ia git! 195.— Dale, frate Miule, Cît oi fi domn ’n domnie, Să fii şî tu ’n aiducie! (1932), Bistreţ-Dolj — Stancu Rogoveanu, 54. (Nu ştie carte. E lăutar ţigan, băştinaş din sat) i

i i

S tănislav X

Pe lucişu Dunări, Pe săninu cerulyi, La salcia cocoşată, Cu mustăţ dalbe pe apă, 5.De năsîp împresurată, Şedea frumos priponit Calcu lu Stănislav, C'un lănţişor de argint, Că de fh'jer n'a mai gâsît. lO.Pe iei că mi-1 căuta Turci, de moarte-1 ura. îl căta din sat în sat, întreba din vad in vad Şî nimic nu dovedia. lS.Dacă vedea şî vedea, Pe Dunăre saldîc da Şi trei fetiţă găsa, Care lâ pînză ’nălbia, Bună-zîya că le da: 20 — Buriă-zîya, fetelor, Să vă’ntreb de-o noutate; Şî de-aţ spune o dreptate, Pînzâle să să nălbiască Ca hîrtia să albiască: 25.Ca hîrtia ’m prăvălia Ş'o ia logofeţ de-o scrie. Jar de-aţ spune-o strîmbătate,

i! ;

-r

! ! !

: !

. !i

246ETHNOS

Pînzăle să să negrească, Păcură să păcuriască. 30.Să spuneţ pe Stănislav, Dacă cumva 1-aţ văzut Pe aici pe loc trecînd. Fetele tăgăduia Şî nu vrea pe iei să-l dea. 35jar o fată naltă, smadă, De bubat cam răvărsată, Vrînd pe Stănislav să-l dea Din guriţ * astfel zicea : — Dale voi, măi Turcilor, 40.Şî voi, măi agalelor, Dacă voi mie mi-oţ da Tot Turcu şi galbinu, Bolubaşî cîte zece, Paşi cîte noosprece, 45.V'oi spune pe Stănislav! Turci dacă auza, Care mai ciutac ierea, Pin pungă să punguia, Bani nu-i mai număra. 50.Cî{ în mină apuca, Atît feti că mi-i da, De drag ce le ierea! Atunci fata îm zîcea: — Dale voi, măi Turcilor, 55Luaţ sama şî merge{ Pe seninu cerului, La Ostrovu Corbului. Sama bine să luat, C'acolo ie priponit 60.Caicu lu Stănislav, C'un lănţişor de argint, Qă de fh'ier n'a mai găsit, Ce ieste 'n lume mai mult! Atunci Turci de-auza,

65.Saldîc p6 Dunăre da Şî trăgea, da' nu glumia.

ETHNOS 2^7

n; i

,ţ

Cînd de caic apropia, Caicu să liegăna ; In iei Stănislav dormia 70.Şî kica * n apă-i mergea ! Da 1 Turci cînd o vedia, Lopeţîle le scăpa, De frică ce le ierea! jară Neda mi-i vedea 75.Şî de iei că să rîdea: — D’ale voi, măi Turcilor, Numai kica i-aţ văzut-o Şî vra scăpat lopeţîle ; Da ’ să-i vedeţ şederea, 80.în voi v'o plezni fierea; Şî de i-aţ vedea stătu, Vă ia odată cu capu! Dacă voi mie mi-oţ da, Tot Turcu şî galbinu, 85.Bulubaşî cîte zece, Paşi cîte noosprece, Vă day iey pe Stănislav Tot liegat şî ferecat, Pe cum ie bun de tăiat 90.Şî n Dunăre de-aruncat! Atunci Turci de-auza Toţ bănişori cş-avşa, De iei că să scutura Şî n mîna Nedi că-i da. 95.Atunci Neda să suia în caic, cu Turci pleca, La Stănislav azungga Şî culcat că mi-1 găsa. Dară Neda ce făcea? lOO.Odată să opintia

i ■

I i

i 'ii

■

î ■

i i:

' |

Şi-o palmă că mi-i trăgea. Stănislav niş nu sîmţa, Că beut tare ierga! P$-altă parte să ’mtorega, 105*îi venia Nedi de-1 liega.

'248 ETHNOS

Şi mi-1 liega cot la cot, Scurt, cu mîinile ’ndărăt, Cu frîngie de raătasă împletită ‘n cinci Şî 'n şasă, 110-Taie carnea, dă de oasă. îl liega, îl fereca, Niş pc aia nu-1 lăsa Şî lui, frate, i-atîrna De gît o pk'iatră de moară, 115.Ca să-i fie mai uşoară ; K'etricica m oriei Din ţara Moldoviei, Că ie ’n lat de patru palme Şî 'n dungă de doo palme. 120-Niş mai mult că n’atîma: Şapte sute de oca. Caicu la apă-1 da Şî la matcă că trăgea; Cu toţî să opintia, 125 Drumu ’n Dunăre că-i da. Tel la fund că mi-ş cădea Şî moruni că-1 ciupia, Somni că mi-1 muşca; Tocma atuncia să trezvia : 130.— Sărăcuţ de maica mea, Ce vînt mare mi-a bătut? Caicu mi-a răstomat Şî'n Dunăre m'a 'nnecat! Or că Neda m'a ’nşălat, l35.La aur s'a bucurat, în mîna Turcilor m’a dat, De pe mine m’a 'nnecat! 0 noapte 'ntreagă căznia Şî 'n faţa apei ieşa; 140.De zîyă să lumina. 0 fată că mi-ş venia,

Cu vadra apă să ia, Şî iei tot bolborosa, Fata sta de-1 asculta,

■ ETHNOS 249

145*Glasu bine-i cunoştea. Cu vadra de pămînt da, Fuga ’ndărăt să 'ntorcea î La frate-săy să ducea : — Alearg', neică, nu şedea, 150.Că să ’nneacă Stănislav! Prea ie voinic tinere], Mor fetiţăle de iei! Neică-săy dac ' auza, începea de-1 înzura : 155.— Las* să 'nnece, f...-1-aş, Că şî viy ce*a fost pe lume, Na fost făcut nici-un bine: Jel la tine cind venea, Mie cîte-o palmă-m da! 160.Fata, dacă auza, Vorba iute c'o skimba, La ta-so că să ducea; — Alearg', taică, nu şedea, Că să ’nneacă-un negustori, 165.Cu aznaua dupe iei! Aideţ, taică, s'o luăm. Ta-so iute de-auza, Opacina 'n mîn 1 o lua, Fuga la Dunăre-m da. 170.într’un caic să punea, Cu fata că să ducea, De Stănislav apropia Ş'atuncea îl cunoştia. Tatal feti că zîcea : 175-—Taică, negustoriu tăy, Răpusu capului mey ! Iară fata de-auza Cufitu din mînă-i lua. — Ad\ taică, cuţîtu ’ncoa, 180.Că sînt mai iute de mînă.

. •. .

p•

îi:

•ii i

■

La Stănislav că mergea, Frîngiparele-i tăia. ţel atunci să uşura,

} 2Ş0ETHNQS

; ii

ii {

Odată sâ opintia 185.Şî pk'iatra o azvîrlia, Cît dai cu zburătura ! Cîn dezlegat să vedea, în caic că să suia. — Ad\ moşule, opacina, 190 Că ştiu sama apei bine. De trei ori că mi-ş trăgea, Caic pe uscat scotea, în patru doage să făcia. Mina ’n pozînari băga, 195.Aur, pe cît apuca, în mina feti că punia ; — Ţîne, fată, dumneata, Că mni-ai scăpat viaţa, în oraş că mi-ş pleca, 200.0 tambură că lua, Ţoale negre-ş cumpăra, Bun călugăr să făcia. Jel îş bătia tambura Şî Turci îl asculta. 205-Toţ Turci să minuna: — Or ieste fun frăţior, Or ieste fun ficiorel, Că prea samănă cu iei! La o circiumă trăgea, 210.La cîrşmăreasă striga: — Cîrşmăreasă, duraniata, ]a, dă-m o oca de vin, Ca să-{ cerc vinu de bun. Dacă o fi vinu rece, 215.0 să beau pănă ’n cinsprece; jar dac’o fi vinu cald, Spune-m, de drum ca să-m cat. 0 oca de vin îi da, Jel la gură o punia, 220.Pănă ’n fund nu răsufla; Cu sticla de pămint da, Sticlele că sdomoia,

ETHN0S 251

i. mi i

! !

Cîrşmărcasa gcă strigă î — D'aleolco, călugăr bătrîn, 225.Cîine ti-a adus la mine, De mnj-ai spart tu ocaua ? Turcu de s'o deştepta Ţîie capu ţ'o tăia! Atunci Stănislav zîcia: 230.— Ia, să-m tai o raţă grasă Şî să-m faci o turtă rasă, Să-ţ dau Turcu-afar ’ din casă! La uşă că să ducia, Cu picioru 'n uşă da, 235.Din ţîţînă că săria Şî 'năuntru că intra. Ce sta, frate, de vedia ? Pe Neda că mi-1 vedia; în mantaua lui durmia. 240.O palmă că mi-i trăgia, Neda ’n picigare săria, Stănislav îl ziudeca: — Bine, Nedo, dumniata, Nu ţ’a fost ţîie păcat ? 245.Pîinea, sarea mi-ai mîncat, Ţgalele mi le-ai purtat, în mina Turcilor m'ai dat Şî pe mine m'a nnecat! Mai mult nu-1 mai Judeca 250.Şî lui, frate,-i atîrna K'etricica moriei Din ţara Moldoviei; De gît că i-o atîrna Şî ’n Dunăre că-1 ducea, 255.Drumu ;n Dunăre că-i da Şî din gură-i mai zîcia: — De-ai mai fi viteaz pe lume, Să scapi şî tu ca şî mine !

: ' ) u

i I|i miii i3 îl i ii

:i : ■!.

j ii •i ■

< !

;

; ! ;

■:

■

(1932), Rastu-Dolj — jordake Icur, 62. (Şt'e carte)

252 ETHNOS ili i

i 4 I i

j o van Iorgovan X Verde-o izmă creaţă, Joi de dimineaţă. Pe rouă, pe ceaţă, Mai de dimineaţă, 5.|el s'a ’nmînecat Jovan Jorgovan, Ficior de mocan, Say de moţîrcan Şi de moliftean. lO.Fost un viteaz rău jovan Jorgovan, Călare pe cal. Căluşelu lui: Puiu leului. IS.Şaua calului: Ţeasta zmeului. Frîu calului: Doi bălăurei De guri încleştaţ, 20.De cgade ’nnodaţ, Dupe oblînc daţ. S’a dus să vîneze în munţi Franciului Ş'ai Franciogului 25.Cerbi şi căprioare, Păsări gălbioare, Că-s dulci la raîncare, Uşor la purtare. Jel, pe unde-n da, 30.Ceaţa c'o întilnia, Că iei mi-ş avea Pe Cerna la vale, Avea o sirioară. Cind ceaţa ntilnia

35.Pe iea o ntrebaj

ETHNOS 253

m ■

■

— Bună zîtfa, cgaţă ! Dg-ai fi vorbitgare, Cum ieşti trecătgare, Te prind sirigară. 40.Au tu n'ai văzut, Pe unde-ai trecut, Sirigara ngastră ? — jovane, Jovane, Şî dg-oi fi văzut-o, 45.Nu mui-am cunoscut-o. Nainte să mergi, Pe Cema s'o ’ntrebi, Că o fi văzut-o Ş'o fi cunoscut-o. SOjovan dg-auza, Calu şî-1 mina, La Cern azungga Vărsat’ o găsa, Cu tălaz venia. 55.Jovan Jorgovan Din gură-n grăia: — Bună ziua, Cernă ! Di-ai fi vorbitgare Cum ieşti curgălgare, 60,Te prind sirigară, Mgaie-ţ tălazu, îoggană-t urlfctu, Să caut vadu, Să trec cu murgu, 65.Cu şoimei pe mină, Ogari în provaz, Cu Vişla 'nainte, Mult sînt om de frunte! Cerna-i răspundea: 70.— Jovane, Jovane, Să ngen urletu, Să moi tălazu, Dacă tu oi aduce 0 cigă de peşte,

■

i .î.j

r ,

1 ii

;

}

! I

■ii

! . . : I

; i

. *

; |!

i I

;

(i i

: i • ii»

ii i ■

; '

254 ETHNOS

II III

75.în mine ca s'o arunci, jey să mă prăsăsc C' alelalţe bălţ! ovan de-auza, ndărăt să 'ntorcea 80.La un tîrg mergea, O cigă lua, Vie o căuta, în disagi o punea, La Cerna venia 85.1n Cerna o-arunca; Cerna pricepea, în doo să tăia. Ţovan să ducea, Vadu şî-1 căta, 90.De iei mi-ş trecea, jel şî cu murgu, Cu tot cuprinsu, Cu şoimei pe mină, Ogari în provaz, 95. Cu Vişla ’nainte, Ierca om de frunte! Dincolo-n trecea. Ce sta de vedea ? Ploaie şî cu bură 100.De trei zîle cură Pe-ăl vîrf de măgură! Nainte mergea. Ce sta de vedea ? O hală de şarpe, 105.Dumneză\j s'o bată! Şarpe ’ncolăcit, Munte ocolit! Ce nărav avea ? Cînd înflămînza, 110-Cobora capu zos la ţară, Lua cîti-o văcşoară

Ş'o mînca ntro sară. jovan îl privia,

ETHNOS 255

rn i i

Din gură zicea: 115.— Ce păcat e, Doamne ! O să bat şarpele, Să scap vitele. La şarpe mergea, Trei zîle-1 pîndia. 120.Şarpele-l vedea, Capu mi-1 scotea, Că viteaz ierea. jovan aştepta, Pănă ’nflămînza, 125.N'avea ce minca. Jel că mi-ş pleca, De mi-ş cumpăra Pîine de minca. Ce mai rămînea, 130.în disagi o punea, De i să păstra. Răy să keltuia, Un pal6s cumpăra; Da' nu-1 alegea: 135.Din grămadă-1 l<?a. La munte venia, în munte trăgea, Palds să frîngea; începea de plîngea. 140.Răy să heltuia, Răy să punguia, Altu-ş cumpăra; Da' mi-1 alegea, Palds de miskiy 145.Ales din Sibiy! La şarpe venia, Trei zîle-1 pîndia,

. ; . ■

>'• ;

'! \

:■

ii i

' V ! ! i

! •

■

i; I

Capu nu-1 scotea, jovan ce făcia ? lSO.Vedea şî vedea, . în grămadă da! Detea ce deteasă,

256ETHNOS i i

I!i

■

Capu că-i tăjasă! Tocraa atunci striga 155-0 fată sălbatică, O mare năpraznică : — Jovane, jovane, Kiamă-ţ ogari, Kiamă-ţ şoimei. 160.Ogari mă muşcă, Şoimei mă pişcă. Jeu m’oi mînia Şi tş-oi blestema : Blesteme de fată, 165-De fată curată, Te va-azunge 'ndată. La mizloc de apă Tu te-oi face pk'iatră! Iovan asculta, 170-Şarpele-i scăpa, în groapă că intra. De-acolo striga : — Jovane, Iovane, Cutezaş de mă tăiaş, 175 în păcate intraş. Că ieyi miii-am făcut Rău pe lumea asta, Mai rău pe-ailaltă! Atîta zicea, 180-Mai mult nu trecea. Iovan ce făcia ? Zidari aducia, De gr<?apa-i zîdia Ş'o ţîmentuia. 185.Da1 tot mi-ş ieşa Cînd soroc avea, Paşti în sîrbătoriî Muşiţa scotea, Vite omora, 190.Lume sărăcia. Iovan ce făcia?

ETHNOS 257

De inimă ra, Calu ’ncăleca Şi pi-un cîmp pleca, 195.Pintr’o baltă da. Blestemu de fată, De fată curată, L-a a/,uns îndată Şi s'a făcut pk'iatră, 200 La pizloc de apă. Ş'acu să cunoaşte Copită de cal, Urmă de ogar, Siară de şoim 205.Ş1 talpă de om, Să să pomenească, Oameni, dumneavoastră! Şi s'o pomeni Cit soare va fi!

‘

' <■

\ ’ ■

\} ■

■

. i!

(1932), Acelaşi.

■

: !

Marcu viteazu

i! 1

Pe cea gură de vâlcea, La cea casă mitutea, Cu fereastra luminoasă, Şedea doi oameni la masă. S.Oameni cum să kema? Săvai, Marcu viteazu, Şî cu Turcu Bolunu Şî cu muma Marcului, Ibomnica Turcului. lO.Iei la masă că-n şedea Şî beutură că bea. Dupe ce să kefelea, La rămăşag să lua,

•; *. ■ i

;

. !

■

’

i lfi

! '

!^ 1

;

258OTOS .

!!! 1

Să bea vin pe rămăşag : 15.Cari din iei că s’o ’mbăta, Frumos cap li s'or tăia! Să bea Turcu cu papucu Şî Marcu cu comînacu, Aşa făcea rămăşagu ! 20.Dupe ce să mai vorbea, Rămăşagu îl skimt>a: Cu paharăle să bea, Dar să le dea mumă-sa. Marcu, dacă auza, 25.Aşa bine ce-i părea! Mergea şî mă-si-i spunea: — Muică, muikileana mea, Tu cu paharu ne dai; Da' ştii, muică, ce să faci ? 30.Păhărelu Marcului, Cel al ficioraşului, Cu vin să-l zumătăţăşti, Cu apă să-l împlineşti, Cu zahăr să-l îndulceşti, 35.Ca să beay, să mă trezvesc. Dar paharu Turcului Cu vin să-l zumătăţăşti Şi cu spirt să-l împlineşti. Dar de Turcu s’o ’mbăta, 40.Cap dila trup i-oi tăia, Ti-oi curăţî de belea, Muică, muikileana mia I Mumă-sa-i făgăduia. Din gură-i făgăduia, 45 Da’ din inimă nu vria! La masă cînd să punia, Paharăle le skimba. Păhărelu Marcului,

îl dete n mina Turcului; 50.$î paharu Turcului îl dete n mina Marcului. Bia Marcu şi să mbăta,

ETHNOS 259

' •'

1 •

i !•

': *,

Cyate pe masă r&zniâ Şî somnu că mi-1 lua. 55.Dară, să vez, căţaya, Căţaya de mumă-sa, Iya la Turc că să ducia: — Turcule, Bolunule, Ce stai ca fomeile ? 60.Sc9al' de-f ia lu Marcu capu, C'aşa ţ'a fost rămăşagu ! Dară Turcu, tot ca Turcu, Iei nu-ş pk'ierde cumpătu: — Las', pe Marcu l-oi tăia; 65.L-oi tăia iey cînd oi vria. Marcu ieste 'n mina mia, De mine n’o mai scăpa! Da’, Marcu că mi-ş avia 0 slugă bună şî diriaptă, 70.Dila Dumnezăy lăsată. Sluga la uşă-asculta Şî la Turc că să ducia4. — Turcule, Bolunule, Las’ pe Marcu l-oi tăia, 75.L-oi tăia tu cînd oi vria. Marcu ieste n mina ta, De tine n'o mai scăpa! Da ' ntîi să- i iay socotială 1 Că pe Marcu l-am sluzit, SO.Nici un ban nu mni-a plătit. Dară să vez căţaya, Căţaya de mumâ-sa: La slugă că să ducia, Doo, trei palme-i trăgia, 85.Brînci pe uş’ afar' îi da. Da’ sluga nu să lăsa: Un lemn pi-afară găsa, Pe supt uşă că-1 băga, Din ţîţîn' afar' o da 90.Şî ’năutru tot intra. Drept la Marcu să ducia,

■

;

!! I !

. ; ■

|! I i I

1 '

! -

■

!i Ş i I

! ! : ! '•

{ i

260 ETHNOS

li ii

!•!:

Unde MarCu-m cucăja. Din gură astfel zicea: — Jartă-m, Doamne, păcatu, 95-Că o să ucig stăpînu! Palma bici că mi'ii-o făcea Ş’o palmă că mi-i trăgea. Marcu ’n picioare sărea. — Sărăcuţ de maica mea ! lOO.La şcQal’ am învăţat Ş ' aşa palmă m’am luat. Asta ie din sluga mea; Vrea să-n lungească viiaţa! Aminte că-ş aducia 105.De rămăşagu ce-avea. O săbioarâ lua, Săbioară ruginită, Ruginit’ afurisită. Pe-un miskiy că o trăgea 110.Şi bine c'o ascuţa. Pe lingă Turc să trăgea încetunel, cum mi-ş putea, Ş'unde aducea şî-1 lovea Şi capu că-i reteza. 115-li sări capu pe masă într'o tipsiie cu varză! Să vez, să vez, mumă-sa Fuga la cap că mi-ş da, Dupe masă că-1 lua, 120-jar la trup că mi-1 punea. Da să mi-1 sărute n gură Şi săruta 'n tăietură! Şi Marcu că mni-o vedea: —Muică, muikiliţa mea, l25.Mînca-{'ar ciini carnea 1

De nu ierea sluga mea, în răpusasăi viiaţa! Ce vrei, muică, ’n lumea asta? Or vrei moarte luminată, 130-Or vrei mgarte ’ntunecată?

ETHNOS 261 17

î)ar fomeia, ca fonie ia : Poale lungi şî minte scurtă, Fomeie nepricepută, ja din gură că-n grăia : 135.— Marcule viteazule, Cela ficioraşule, jey vrgay moarte luminată, Ca să mai trăim odată! Atunci Marcu dg-auza, 140 Nici un păcat nu ma avea, C'aşa mumă-sa cerga. Afară că mi-ş ieşa Un şteizer verde găsa; în pămînt că-1 înfigga, 145-Pe mumă-sa o lua Şî pe şterzer c'o lega ; Cu hîrtii o hîrtia, Cu bumbac o bumbăcga, Cu păcur' o păcurga 150.Ş1 cu gaz o găzuia, Foc dila pgalc că-i da; Pe trei părţ cu lemne verz Şî pe-o parte cu uscate, Ca s’aprindă pe-alelalte. 155. Ardea mă-sa, kirăia, ţel masa că mni-o punga Şî cu sluga să cinstea, j-azunsă focu la brîu, Parcă-i pusă un arbiu ! Parcă-i pusă un arbiu ! 1601-azunsă focu la ţîţă. Atunci tipa, kirăia: — Alyarg', Marcu, nu şedea, Că mi-ţ arde ţîţa ta, Cari-ai supt lapte din ia! 165.— Las' să ardă, nu-i a mga. Jeste ţîţă de căţa,

i >

■

5 1

i t

'I ;■

V \ i

■

;. . i •

; i

/,. :

ii jj i?

•I i

;

»i I =•

Ca muşcat Turcu din iaI Jel cu sluga să cinstia.

. :

262 ETHNOS 3 ! ■'

si: •

■I

Bănişori oe-ş avea, 170«Tot cu sluga i ’mpărţa Ş' amîndoi fraţ rămîuia. Ardea raâ-sa, să scrădea ; Oscigare, ce răminga, într'o piuă le punea, 175-Bine că mi Ie pisa Şi ’n vânt că le spulbera: — Mergeţ, gasă, sănătgasă, Că voi aţ fost păcătgasă! Pe unde gasă cădea, l80.Pe-acolo ruguri creştia. Plugari la plug să ducea, De ruguri să ’nk'edeca, Tot de c.. că mui-o 'nzura ; Nici acolo tţai n'avga! (1932), Acelaşi.

Antofiţă al lu Vigaiă XII Foaie verde-o sălcioară, # La cătunu lu Vioară Fruragasă masă miii-e ’ntinsă, De mult boieri miii-e cuprinsă. 5,Da' la masă cine-m şade ? ]ar cinzăci de năvodari Şî cinzăci de vătafi mari, Stau cu dimia 'n bogdan. Antofiţă-al lu Vioară lO.Nici nu bea, nici nu mînca, Cu oki că să uita. Boieri mi-1 dăruia, Ca iei, măre, să aducă Pe Vidros, peşte frumos, lS.Care n lume na mai fost!

! i;

Antofiţă ce-n zîcea ? — Voi, cinzăci de năvodari, jar cinzăci de vătafi mari, Intindeţ năvoadele 20.Şî legaţ voi sfoarăle ! Năvoadele le lega, Sfoarăle că le ’ntindea Şî pe mare că-m pleca ; Maria să cutremura. 25.Arunca o toană Arunca doo, Mai nimică nu-m prindea, Prinde-o ştiucă povdlnică Şî un rac de irizoală, 30.Să le fie de togmeală, Până *n dalba primăvară. Puiu judiei că-1 prindia. Răy îl bate, îl kinuieşte, Rău de mumă-1 suduieşte, 35.Cu cyada kilomului, Cu vîrfu gîrbaciului, Tot de crovu peştelui Şî de al nisătrului Şî de al morunului, 4p.Puiu Judiei ce-i zîcia: — Giaba, vere, vă căzniţ Şî, vere, mă suduiţ. Cit din cer pănă ’n pămînt, Atîta-i Vidros di-adînc 45.Şî ’n năroi mnie ’nnămolit! Antofiţă ce spunia: — Voi, cinzăci de năvodari, Şî cinzăci de vătafi mari,

■

i (

. ;• ■

■ i

! I

!r . i

fi. '» :! ’

: i

i i

i ! : i I

*:! i.

\):

Dg-a-scufundulea să vă daţ, 50.Pe Vidrbs ca să-l scoateţ. — Să trăieşti, Mărirea ta, Capetile ne* oi tăia, Noi în mare n'om sări! Antofiţ'al lu Vioară

: i 11

;

264ETHNOS i

55.Prea frumos să dezbrăca, De-a-scufundulca să da ; Mîna’n spegniţă-j punga. Odată sărop:ntşa, în faţa api că-1 scotea, 60«în luntrie 1-aşaza Ş' începia de să ridca. Cînd să uită de o parte, De o parte cam la dreapta, Dincotro soare-răsare, 65.Tarie-n vine şî soseşte Muikiliţa lu Vidr6s. Dc-Antofiţă să ruga: — Antofiţă, fiul maicăi, Să faci bine pintru mine, 70 Mai mult pintru Dumnezăy ; Să mni-erţ pe Vidrds al mey, Că ie mic, nepriceput Şî de minte neazuns! — Muică, muikiliţa noastră, 75.Ştiv înnecat voi şâdga, Drumu lu Vidrds n'oi da. Muikiliţa lu Vidrds Dc-a-scufundulya să da. Cît baraoni mari ierea, 80.La toţ veste că Ie da, jar ştiucile pi la crapi, Crapi pi la ţîgăncuş, Ţîgăncuşî la odei. Cîţ peşti în mare mni-erea, 85 La toţ veste că le da Şî pe mare că-m pleca; Maria să cutremura. Numai din coade-m bătea, Mare tălaz că-m făcia,

90 Pe-Antofiţă că-1 orbea, Drumu lu Vidrds că-n da! în cel pisc de luntri oară Antofiţ' al lu Vioară

ETHNOS265

: \

■

;•« La un prundul*ţ trăgea 95.Cu taică-săy să ’ntîlnea. — Antofiţă, fiul taicăi, Kica ta cea gălbioară Cum o bate vînt de vară, De vară, de primăvară ! lOO.Taică săy că-i mai spunea : — Taică-tăy de cînd vînează Bălţile cu peştele Şî cu caracudele, Cu toate postrungile, 105.Pe Vidros tot il creştea, Pe Vidros peşte frumos, Care ’n lume n'a mai fost!

18 ! )’

\\ I; r !

i, <

■

r i

-j ■!

(1932), Poiana*Mare - Dolj — Trăilă Vedeanu-Mustafa, 60. (Nu ştie carte. Este ţigan lăutar).

Voinicu iortoman

• .

XIII

La umbră de inidoară, Ţipă un voinicel să moară, Ţipă din gură de şerpe; L-au îngiţît zj mătate, sZumătate nu mi-1 poate De armele ferecate, De cuţite ascuţite: Nu poate Prdgletu le ngite. Cin să uită de o parte 10.De o parte, cam la dreapta, Dincotro sgare-răsare, Tarie-n vine şî-n sosăşte Un voinicel iortoman, Pe-un cal sur, cam dobrogean. 15.Ţînea suru ş bătea drumu Şî ’n lături nu să zăuita.

| i

ii >

• • ■

26ŞETHNOS

Da1 voinicu ăl din cîmp, Carie ie de şerpe supt. Aşa din gură-n zîcia: 20.— Măi voinice iortomane, Ce ţii suru ş! bat drumu Şî 'n lături nu te zăuit ? Ai avea f'un tăiculiţă, Să-l ţii c'o mare millţă; 25.Ai avea fo sirioară, Ca s’o ţii cy-o milişoară ; Ai avea f'un frăţior, Să-l ţii în lume cu dor. Dă-te ’n susu viatului, 30.Unde-i rău şerpelui Şî bine voinicului, Şî foc cîmpului să dai. Progletu s'o spăminta, Pe mine că m'o lăsa, 35.Mui-o mai lungi viiaţa. Dar Progletu-i mai spunea : — Măi voinice iortomane, Ascultă de vorbi mia Să-ţ fie bine, ny-aşa! 40.Pe cesta l-oi lâpăda, Dupe tine m'oi lua, Ca cum dai cu praştia! fa, lasă-mă să-l mănînc Cel ce mui-a fost orîndit. 45 De cînd mă-sa l-a făcut, Mie mi l-a dăruit. Copilu că şî-1 lua, Fgarte bine că-1 scălda Şi n scutece l-înfăşa; 50. în liagăn că mi-1 punia Şi la foc că mi-ş şădia.

Cu picioru-1 legăna Şi din gură-1 blestema î oNaini-rai-te, culcă-mi-te, 35,Pui de şerpe sugă*mi*te" I

ETHNOS 267

■

i 1: ii ! 'iiiA '

}

: ii

r II

1 >\

| •

■

i i

i !

i t

! i!

i. ■

;

I !i

Jey atunci că mni-auzami Creştiam, trupu 1-îngroşam, Supţîrel că mi-ş ieriam, Supţîrel ca undriaya ; 60.Pe părete că-n şădiam, lat di-acia-m pripegiam, ’ Iatr’o tavă că-m intram, O lună că mi-ş şădiam ; Creştiam, trupu 1-îngroşam. 65.|ar di-acia-m pripegiam, într'un mosor că-m intram, ar di-acia-m pripegiam, ntr’un putinei intram, F'o cinci luni că mi-ş şădiam ; 70.Cieştiam, trupu 1-îngroşam. jar di-acia-m pripegiam, Intr’o butie intram, Noo ani că mi-ş şădiam, Creştiam, trupu 1-îngroşam. 75.Butia ’n patru să spărgia, Cerculeaţă să rupia. jar di-acia-m pripegiam, Sup talpa căşi intram, Un an de zile şădiam. 80.Jar di-acia mă sîmţam în tgată putena, veniam, Talpa căşî rădicam. Jar di-acia că-m plecam. Vere, la cimp, la cîmpie, 85.Unde fir de iarbă nu ie, Numai dalba colelie, Şade ’n criveţ şî-m adie. Copilu că mi-! prindiam Şî ’n gură câ-1 îngiţam! 90.Da’ ăl voinic iortoman Mergia o milă de loc Şî ţinia pe suru ’n loc: — Vai de măiculiţa mia, N'am în lumi-un tăiculiţă,

268ETHNOS-

iî ii

III

95.Să-i ţiu c'o mare miliţă. N'am în lume-o sirigară, Ca s’o ţîy cu-a milişgară. N’am în lume-un frăţior, Să mi-1 ţîy cu mare dor. 100-Da' ăl voinic iortoman Să da 'n susu vîntului Unde-i rău şerpelui Şî bine voinicului. Băga mîna ’n puzunari 105-Mai în zos, pe sup şalvari, Scotea un mic de-amînâri. Amînariu cu iasca Şi iasca cu cremenea. Odată ’n cremene da, 110-Foc pe trei locuri lua, în iarbă că mni-g-arunca, Pîrzgalele s'aprindea. Da' Prdgletu ce-m făcea ? Oiki ca de bou făcea 115.Şî pe cela l-arunca, Ca cit dai cu praştia! în codiţă să răzma, Pe iortoman .îl vedea Şî dupe iei să lua. 120 Dar cel voinic iortoman Vedea oikiu şerpelui La copita calului. Băga mîna'n puzunari Scotea mic de gîrbăceaş 125.Cu şapte plumburi plumbuit, Cu cinci litre de argint Şî pe Sur că îl lovia La teaca sulâciului Unde-i păsu Surului. 130.Cînd pe Sur iei mi-1 lovia, Şapte hotară-n sătia. Da' Pr6gletu ăl din cimp tn codiţă să răzma,

ETHNOS 269

m) '.'ii i.

Cu capii de nori că-n da, 135.Pe iortoman il vedia Pe unde pe Sur fugia Şî dupe iei să lua. Vedea oikiu şerpelui Sus pe sapa Surului. 140.L-îngiţîsă zumătate, De şa nu mai putea, frate ! Da’ Prdgletu-i mai spunia : — De ce tu nu m’ai lăsat Ca iey, măre, să-l mănînc 145.Cel ci mui-a fost orîndit, De cînd mă-sa l-a făcut. Pe tine-o să te mănînc ! — Dacă ieste vorba-aşa, &os dupe mini să te dai, 150-Ca să-m lapăd armele, Scumpe pistolaşăle. Progielu îi asculta, Zos dupe iei că să da. Băga mîna ’n puzunari 155.Scotia mic de paloşăl Cu şapte trîmburi trîmbuit; De rugină mni-e umplut. Puţinei că-1 gresuia; Un fir din cap că rupea 160.Şî n guriţă că-i punia; Cu sufleţălu*n sufla Drept în doo-1 despica, Tot părea că nu tăia. Da Prdgletu ce-m făcea ? 165.Soarele 'n amniaz venia, Capu pe trup că-1 punia, Frumuşăl că-n durmia. Da1 cel voinic iortoman De trei ori în loc săria

••

■ii-

II I

• : «i ii ■ .

:. il! I

i! \!

1.1: ■

!'• . !

t i

■

a .

■

170.în loc ca căprioara. Paldş la guşă-i punia Şî trăgea ca cu grapa.

■

270 ETHNOS ii

Păn1 Ia buric, ajungea. Da' n*av?a ce-i mai făcea î 175-Voinicelu-l fărîma, Da* nu-1 taie cum să taie Şî mi-1 taie tot fîneşte Şî-1 grămădeşte clăieşte ! Mică claie că-m făcea, 180.Clăiţă de şapte cară. Care pe drum că trecia, Frigurile-1 cuprindia! Căpăţîna-i rămînea Şî ’ncepea de mi-ş vorbia: 185.— Măi voinice iortomane, Caytă 'n căpăţîna mea. Vere, ce vei găsî 'n iea ? Găsăşti k'etri năstămate, De lumină ţara toată, 190.Tot din Olt pănă la baltă. Căpăţîna de-i spărgea, Găsa k'etri năstămate De lumina ţara toată Tot din Olt pănă la baltă. 195-Da cel voinic iortoman 0 trăistuţă că-ş umplea La ciokină-o atîrna, De-abi calu c'o dueja; Iar de-acia că-m pleca 200.La voinicu ăl din cîmp Care ie de şerpe supt. jarba că mi-1 cutrupisă, Carnea codri că-i căzusă. Şî iei, măre, mi-1 ducia 205-La ceşmeaya de argint, Mul{ boieri sau lecuit! Mi-1 scălda în lapte dulce Şî mi-1 clătia 'n apă rece. Da voinicu ăl din cîmp

2l0.Care-a fost de şerpe supt în cădea de mi-ş muria!

ETPQŞ27ţ

W\\

' i

Tron de ceară că-i făcea, Cu postav verde-1 căptuşia, Ţinte de aur bătea, 215 La mînăstire-1 pornia, La mînăstirea domnească, Boieri, să să pomeniască! Şî, boieri, s’o pomeni, Cit sgare pe cer vo fi !

;» 1:

Iii

I ;

(1932), Acelaşi.

iii

■

• i

Letinul şi nunul

XIV

■

în oraş în Bucureşti L'ale casă mari domneşti, De să văd din Stoieneşti, Stay carăte tăbărîte, S.Cocganele ’mpodobite, Că de nuntă sînt gătite; Să însgară Jancu-Vodă Şî-1 cunună Mignea-Vodă. Da' fata de unde-o ia ? lO.Din oraş din Dobrogea, Pe-a lu Letinu bogat, Savai, dinele spurcat Şî de lege lăpădat, Şî'n cruce nebotezat. 15.Soroc nunţi că-i punia: Că să-m plece la Sin Pk'ietru, Să să 'ntgarcă la Sin Medru. Iacă nunta c'o pornia Pe cîmpu cu florile, 20.Say cu viorelele. Dar Letinu ce-m făcia ? în fuişor să suia i Oikian la braţ că-n lua,

I ii ■

• : ; i

■

: ni

ii!! li '

■

■'

i 272 ETHNOS i

1 î

ît

Jacă nunta c'o oikia. 25.Striga Letinu bogat Şî 'n cru&e nebotezat Strig' odată letineşte, De'trei ori dobrogeneşte Şî răspunde rumîneşte : 30.— Care ieste ginerile, Ginerile, mirele, Car' nalţă cu umerile, Ca şoimei cy-aripele, Ca să-n saie porţile. 35.Să tragă zăvoarăle. Ginerile ce-m făcia ? La naşu-săy să ducia : — Ast cal cind l-am cumpărat, Cinci mie de lei c'an dat; 40.Naşule, nu ie 'nvăţat. Da' naşu săy îi spunia: — Nu te teme, fine-al meu! Roagă-te la Dumnezăy, Să trăiască naşu-tăy 45.Şî la Maica Precesta, Să trăiască naşă-ta! Finu de iei asculta, Puţin calu ’nfkierbînta, Porţile că le săria, SO.Zâvoarăle le trăgea, Caratele că-m intra. Strigă Letinu bogat. Strig'odată letineşte, De trei ori dobrogeneşte 55.Şî răspunde rumîneşte: — Care ieste ginerile, Ca să saie buţîle, Plezniască cercurile, Să curgă vinurile. 60 Buţîle mi le săria

Şî mireasa c’o lua, Îq căruţă c'o punia,

ETHNOS 273

jacă nunta c'o pornia. Numai una c'o uita : 65.Ca să-i rupă ketyarea La git, dela soacrâ-sa. $î 'ndărăt că să ’ntorcea, Cu naşu-său să ducea, Ca să-i rupă ketgarca. 70.Da' nu i rupea ketgaria, Şi-i rupea guleru tot Şi mînfeca pănă 'n cot. Sgacră-sa mi-1 blestema : — Dar'ar sfîntu Dumnezăy, 75.Păn * la calea zumătate, Calu să mi-ţ poticniască, Drept în gît să te trîntiască ! Să ţîi frîu cu dinţi Să mii calu ca muţi! 80.Pe la calea zumătate, Cu naşti-său călărja, La ’ntrecutele să lua. Calu că mi'i poticnia, Drept în gît că mi-1 trîntia, 85.Mina stingă i-o frîngea. Ţinea calu n frîu cu dinţi, Mina calu ca muţi Ş‘ acasă că mrii-azungea. Da ’ naşu-săy l-întreba : 90.— Ai fi, fine, vinovat; Ai fi făcut f un păcat! — Mai nimic nu-s vinovat. De trei ori cam sărutat: Odată peste sovon, 95.De doo ori pe pk'ieptul gol.

! ■

;

i )

Luminările-i ţinea Şî-n cădea de mi-ş muria. (1932), Acelaşi.

{

274ETHN0S i

Negu(â XV Foaje verde bob năut, Ce pricină s'ay făcut Cu Vlajcu din Cîmpulung ? Vlaicu muj-este cîrpălab ; 5.Zîya strînge bani din sat, Noaptea cu Neguţa ’n pat ; Mni-o sărută de culcat: — Fa Neguţo, dumneata, Da' nu mai ştii tu ceva lO.Să dăm lu Oance să bea, Să ne tigniască dragostea ? Oance mui-este cărăuş, Cărăuş la Bucureşti, Cu neşte buţ mari domneşti, 15.De bei vin, de ameţăşti, La Craiova te trezveşti. — Fa Neguţo, dumneata, Du-te ’n vale, ’n Valia-Fa, La Gcrgina ţiganca, 20.Măoino -i clini carnea! Ia le-a mai învăţa ceva Sâ dăm lu Oance să bea, Să ne tigniască dragostea. Sergina mi*o trimetea, 25.în vale că-n cobora ; Să ducea la prăvălie, Tot Ia zupînu Ilie. Lua mişomdr de-o para, Otravă de al doilea» 30.Săricică de*al trei'ea. înlr'un pahar le plâmădia în mina Neguţăi le da : — Fa Neguţo, dumneata,

Tu cu mintea ta cea proastă 35.Vrei să rămii fără casă, ETHNOS 275

Ca o tnâre ticălpâsă I jată, Oance că-n sosa. Venia dela Bucureşti, Cu neşte buţ mari domneşti. 40 Ja paharu că îi da, Jel la guriţă-1 punea, Tomna 'n fund că-i răsufla, Dupe scaun că-n cădea. De picipare mi-1 lua, 45.Pidvor la buţ îl punga. Fuga la Vlaicu că-n da: — Fpaie verde de năut, Vlaicule, l-am omorît. Dară Vlaicu-i mai zîcea: 50. - Mîine-m faci şî mie-aşa ! Tu cu mintea ta cea prpastă, Cum ai rămas fără casă, Ca o mare ticălpasă! Ja acasă să ducea, 55.Păhărelu că-1 clătia. La guriţă că-1 punea, Tomna 'n fund că-i răsufla Şî peste Oance cădea. Făcea moarte peste mparte, 60.Să să pomenească, frate !

>. ' i !

) •

I! (1932), Acelaşi.

;

2. Descîntece.

)

XVI r

■

A fost un om mare; a loat o săcure mare; a plecat într o pădure mare; a tăiat un copaci mare ş’a făcut o biserică mare. Biserica mare cu noo zîţuri, cu noo zîţuleţe. Maica Precesta să izolea, zos să da şî mergea la pîrîu lu 5-jordan, la fîntîna lu Avram. Să spăla pă faţă, pă braţă şî să suia într'al picior dă munte. Vedea toţ orbi, toţ şkiopi, vedea şî pă Jon Blagozlovon. fa zicia aşa :

276 ETHNOS 1

III JDIIIBII

— ÎQane Blagozlovoane, n'aj văzut fiul ney, firiu tăy ? — Nu l-am văzut, Maică Precestă, că şî dă l-am văzut, 10-nu l-am cunoscut. — Maică, feţişoara lui, spuma laptelui. Oikişori lui doo murie negre, coapte 'ntr'un rug verde, nedate la vînt, neazunse dă nimic. Maica Precestă iar zos să da şî mergea la fîntina lu A15 dam şî să spăla pă faţă, pă braţă. Unde cădia, vin şî mir să făcga. Jar să suia în picioru ăla dă munte. Să uita în sus, în zos, în spre soare-răsare, în spre soare-apune. Vedia toţ orbi, şkiopi, toţ ologi. — L-am văzut, Maică, în cyadele mărilor, la ciini dă £î20.dovi, pă Domou Cristos. Arsasă cuptoriu cu noo cară de lem ne şi-l băgasă în foc. — Cum o să mă duc, Maică, i'ey Ia iei ? Să mă duc ca gîndu, m'oi prăpădi. Să mă duc ca vîntu ! A plecat ca vîntu vizăind ş’a azuns acolo 'ntr'o cîmpie. 25-A găsit o broască’olicăindu-să, că a avut noo copii şî a tre cut un car şî i-a călcat Maica Precestă a zîs: — Broască, dă ce stai în loc şî te olicăieşti ? — Ce să fac, Maică Precestă ? De noo ani stay în loc şî n'am rod. — Ja un fir dă iadără şî-1 trage pîn gură şî 'nviază toţ. 30. Broască, broască, să mori în luna lu Cuptori şî viermi să nu faci! Să te usuci ca poama ’n drum, eă mă făcuş dă mă mu. sturii dă rîs ! * Ş'a pliecat Maica Precestă. S'a dus vîzăind ş'a găsit un

35. rug. — Rugule, rugule, pun'te puntie, să trec la un fiy al ney. — Nu m'oi mai ploconi la o fomeie ca dumneata! — Rugule, rugule, cin' s'o ink'iedeca dă tine vara, cînd faci roade, şî nu te-o drăcui, zurat să-i fie trupu! Să 'nfloreşli, 40.să faci roade, să mănince toată lumea dîn tine ! Ş'a plecat nainte, iar p’o cîmpie. S’a dus pănă 'ntr'o vale ş'a găsît o salcie. — Salcie, salcie, pun'te puntie, să trec Ia un fiy al ney. ‘Maica Precestă a rîs dă părime bună c'a văzut ca în

viat pui.

ETHNOS 277 18

■

:• i

■i

, t

i :. ! i

; !

— Să mă pui, Maică Precestă. Sa pus puntie şa trecut Maica Preeesta paste salSia aia. 45. — Salcie, salcie, tu să ’nfloreşti şî roade să nu faci. Să te ducă lumea la biserică in zîya dă Florii, să te cetiască popi tot şî să te poarte lumea dă leac ! A azuns Maica Preeesta la Domnu Cristos. Clini dă ZîSO.dovi tăiasă un coco? şî făcusă o azmă dă pîine. Loasâ o ploscă dă vin şî ’nkina la masă: — Ciad i-o mai veni cocoşului os la os şî pană la pană, cînd s'o face grîu ăsta verde pă loc negru, cînd s'o face viţa asta verde n vie cu struguri negri, atunci si învieze Domnu 55-Cristos, şî nici atunci! Sa făcut viţă verde cu struguri negri, s'a făcut griy verde pă loc negru, s'a făcut cocoşu os la os, pană li pană, s’a suit pă buzăle străkini ş'a cîntat cocoşaşte. Ş'a orbit clini ăia dă Zîdovi toţ. Maica Preeesta a mers la gura iadului, a dat cu toiigu 'n 60. pk'iatră ş’a pleznit pk'iatra ’n trei. La Domnu Cristos a fost bruma de noo palme şî Maica Preeesta a musturit dă rîs, cînd l-a văzut că ie 'n brumă. Ţel a ieşît d’acolo ş'a zîs : — Maică, Maică, musturiş dă rîs; vedea - te-aş strimbă 65-'n toate icoanele ! Că dacă nu mă lăsam iey la dini ăştia dă Jidovi, n'ar mai avea muma milă dă copil, nici copilu dă mu mă, Cine-o fi drept, l-oi ’oi dă mina dreaptă şî l-oi duce la calea dreaptă. Cine-o fi strîmb, l-oi l<?a dă mina stîDgâ şî l-oi băga ’n iad.

. .*

(1932\ Orlea — Cătălină Răduca, 60.

De brîncă

XVIII Brincă curată şî luminată, brîncă curată ş'alinată i pă părete scriată, la Maişa-Neagră plecată, 5.in apă nnecata, Cu crucea dăpărtată,

• : *

2?s etHnos

---

III

cu tămlie tămiiată, în capu lu alinată. Să rămîie . curat, luminat, lO.Ca steaua din cer lăsat. Aceeaşi. De deoikete XIX Cum să plămădeşte aloatu *n căpistere, fagurele de nere, aşa să să plămădiască inima copilului care-i deoikiat. Cum să scutură iarba de roauă, aşa să să scuture copilul ăsta de toate bolnăviile. Păsărică codalbă, sări'n k'iatră. K'iatra să desfăcu 'n doayă. 5. Di-o fi copilu deoikiat din fomeie, să-i plezniască ţîţăle, să-j săce izvoarăle. Di-o fi deoikiat din fată, să-i cază păru, să rămiie kială, să să mire lumea, ţara, de ia. Di-o fi din rumîn, să i să zloboază boaşăle, să să mire lum$a, ţara, de iei. (1932), Dăbuleni—Toana Constandin Iepure, 65.

De ţap ă XX Ţapă înţăpată, de-i fi din vînt, de-i fi din calie, de-i fi întimpinatâ, de-i fi blestemată, să ieşi din calie, din cărarie, din vînt, din cină, din odină, din cumpăna nopţi, din vărsatu zorilor. Să te duci cu iele unde om nu umblă, cocoşi nu S.cîntă, cîini n'alatră. Să rămiie copilu ăsta curat, luminat, ca Maica Sîntă Măria din ceri lăsat. Aceeaşi.

ETHNOŞ27?

•i

i !

De izdat

XXI jeş, izdatule, înţăpatule, întimpinatule, yotrăvitule, întilnitule, din calie, din cărarie. Jeş din inimă, din ficat; ieş cu ceasuri relie. Tu să te potoleşti, cum să potolesc porci la strat, lumea la culcat, cocoşi din cintat, cîini din alătrat. Biserică noayă, crăpi, izdate, n noayă ! Pe su pămînt 5. ai venit, pe su pămînt să te duci. Să rămîie rumînu ăla curat, luminat, ca Maica Sîntă Măria alăsat.

. . ii

.1 i >

V :.

■

Aceeaşi.

i! i 'i i

De cuţit XXII Jeş, cuţîtule, înţăpatule, jeş, blestematule. Jeş din calie, din cărarie, Cu? ceasuri relie, 5.Să te duci cu ielie. Să rămîie omu ăsta curat, luminat, Ca roaya din ceri lăsat.

; .:

:! i

' .

Iii

Aceeaşi.

l!h

Pe scrise

(la fete şi băieţi)

\ I' i

XXIII

,'i

j-P! ii I

î I! i1 ■ ;

Stga, logostea, Tgate stelele să stea, Scrisa feti ăştia să nu stea. 5.Să umble ngaptea n lăţîş şî n curmeziş.

‘ ’

Stea,

: 1

■

280ETHNOS

i i

IA IMI

Să nu-i dea apă a bea, Să nu-i dpi somn a dormi, păn' la mine ar veni. lO.Sâ vie în vis s'o visăz, aieve ca s'o văz. Aceeaşi. De muşcătură de şcarpe XXIV Un şearpe buriy a mers la mărie, a beut apă din mărie ş'a ieşit îa soarie. O buturogică aprinsă 5.dete o ploaie ş'o stinsă. Şarpele a pleznit ca o cicoarţe. (1932), Ziseră — Anica N. Sandu, 68 (Nu ştie carte).

De d ă 1 a c XXV Dălacu şi cu dălăcioaica s'a 'ntîlnit şi sa ’nvrăzbit într’o margine de apă. Dălăcioaica a zis că nu poate să răzbiască pe dălăcioi. A spus: — Te răzbesc cu usturoi, cu sarie şi praf de puşcă. 5.Să plece cînd s’or întilni cu cocoşi necîntaţ, cu zorile nevăr sate. Să duce ’n torişte Ia vaci. Să ’nvrăzbeşte, să năcâzeşte ; să duce să sugă lapte Ia vacă. Aceeaşi.

ETHNOS281

11 î

! y

H':

îi

1 îl

De i z d a t

;

(an dor la inimă)

-i

XXVI

’

' iii ;i!

Fugi, izdate, blestemate, dila [cutăriţa] din inimă, din fi cat, din toate oisăle. Să rămiie curat, luminat. Plecai pe-o cale, pe-o cărare. Mă 'ntilnij cu trei fete ’n -1 loară şi ’n sus l-aruncară. în ţăpj de fh'ier ii cale. Pe 5iasară Ţeg l-am loat şi l-am desciatat. In mări negre l-am aruncat. Sâ rămiie curat, luminat. Jey durorile ls-am loat, in vaduri Je-am aruncat. Să rămiie curat, luminat, ca Maica Sintă Mărie lăsat Lgac din mina mea să fie.

r ■

! i

\ I

I I

]

Aceeaşi.

De cuţit

XXVII "j I

Cuţit cuţitat, din Greci cumpărat, doru l-a loat in noo bucăţ l-a tăiat, 5 în noo răscruciuri l-a aruncat. 0 căţa vinătă a vinit, ' durorile le-a furat şi le-a băgat in zmircuri, in adincuri. lOjey il day cu unu, .....-1 dă cu doi; iey îl întorc cu doi, . ... cu trei; iey cu patru, 15-iel cu cinci., iey cu noauă, iei cu zece, dela bolnav tot mai trece şî doru i s’alege.

■

1 /

i i

;

j J •

)

Ni !

I *

Aceeaşi.

; 1

282ETHNOS

! . :

Vi i

Intorsură XXVIII Teşii în răscruciul drumului: veni o fomeje neagră, 'ntunecoasă. Jea veni supărată. Jeg am zis di colo, di lingă vdiu gardului : — Fomeie, nu te supăra că m'am suit la gard, că gardu 5.să vede şi de soare şî de lume. Aceeaşi. XXIX Plecai într'o pădure. Găsii un moş bătrîn. Moşu fuse ru dă cu sfîntu Pătru. Plecă tîrşio, tîrşio. Să uită zos şî găsi prin ierburi o foaie verde. Lyo foaia verde ş'o puse într’un pahar de apă. Apa din trei izvgară. Moşu să rgagă aşa : «Foaia ver5.de să te gîndeşli la iea, să-ţ azute unde-i pleca“. Aceeaşi.

De brîncă XXX 0 fomeie naltă, bulbucată într'un deal să sui. Un cioban veni fără dine, o prinsă pe brîncoaică, fără foc o fripsă, fără gură o mîncă, fără c.. o c..ă. Rămasă omu de brîncă scuturat. De-o fi din sfinte, iey am îngenunkiat, pămîntu l-am să5.rutat, de sfinte m'an rugat sa vie albe ca florile, blînde ca oile, line ca apa, dulce ca herga, bune ca pîinea şî să lecuie pe

Aceeaşi.

ETHNOS 283

■

Pentru boâie lumeşti

•

. XXXI ?

Cumpăr micşgară, scorţişoară, sanabur, cuişoare, ţîpiritf sînge de noo fraţ, praf de puşcă, zămalţ. Aştga să pun ’n ţui că şî vin, măsurate cu linguriţa de cafea. Le pui în sticla d vin. Pui şî zacăr cinci bucăţ într’o sticlă. Pui undelemn şî le 5 astupi bine, apoi le baţ. Să bea pe inima nemîncată. Nu mănîacă acru, iute şî sărat. [L-am învăţat dila o bulgăroaică din Oreava]. Aceeaşi

De t r înt it (pentru copil) XXXII

. I

A plecat fărîmatu Şî cu ’ncleştatu, din casă n casă, din masă ’n masă. uşa descuiată 5.La şî mătura dezlegată, focu dezvălit în vatră. .... culcat în pat, în posta vă. Sus l-a suit, lOios l-a doborit. Maţăle le-a fărîmat, sÎDgele ’n coş l-a vărsat, grumazi i-a topsăcat, la Ileana vrâzîtgarea l-a mîaat; 15.Cu limba l-a deseîntat, cu rakiy l-a udat. curat, Să rămîie luminat, ca steay a din oieri, 20.ca Tţ?aya din cîmp, Leac dila mina mea să fie. Bis'reţ — Tranca Cotoi, 48*

; 0 i !

: '■

■i

«:

I 1

}

284ETHNOS

■

409

De ţap ă (Cind ţipă copilul noaptea)

XXXIII Ţapă verde, ţapă albastră, tapă tutunle, ţapă vişinie, 5.ţapă de noozăşînoo de feluri de {ăpi înţăpate, în trupu lu băgate. Voi să ieşîţ din carne, din k'ele. Din k'ele să-n k'eie, lO.ca unda de mărie, ca spuma de sarie. A plecat ăl domn roşu la ăl tîrg roşu şi la ţăpile ’nţăpatele na strigat. 15.jele dac 1 a auzit, aşa s'a năcăzît; şa adunat ţăpile, cuţitele ascuţitele, du pin toate oasăle. 2d.Cu iele s'a ’narmat, pe drumu mare a plecat. Boi l-a călcat, pe iele le-a fărîmat. Descîntecu nev 25.ŞÎ leacu dila Maica Precesta! Aceeaşi.

De şearpe XXXIV Păsărică Siâoşâ pe bucium să pusă, buciumu s aprinsă.

— ETHNOS285

Plgaia ploo şî-1 stinsăj 5.Viţă de Vie presâcă, limbă de şearpe legată. Noo but de venin pline, cercurile să pleznească, şearpele si să prăpădească, lO.vita să să liniştiască.

* ■

i ■

Aceeaşi.

îl*

D c *ntîlni t (-

XXXV A plecat pe potecă neumblată, pe ioo nescuturată. Doo maici bătîrne 'n cale l-a ’ntimpinat, cu nori l-a amestecat, 5 cu cuţite 1 a ’ncuţitat, cu săgeţ l-a ’nsăgetat, la Ileana vrăzîlQarea l-a minat, Cu limba le-am descîntat, cu mătura le-am măturat, lO-tăpile, cuţitele i le-am luat, pofta mîncări i-an dat, trupu i l-am uşurat.

r !

Aceeaşi.

GLOSAR

I. Vişina. i

i : (

1. fanate (rînd. 1), pluf. granalî, subst. fem. = plantă Cil Irunzele acoperite CU peri moi. Creşte prin tufişurile dela poalele munţilor din Dobrogea şi pe lingă locuinţe (Cf. Z. Panfu, Plantele cunoscute poporului romîn).

286 EÎHNOS

2. iu Fa ni (r. 15), plur. tufan, subst. mase. = varietate de stejar. 3. araţi (r. 19) = hirac u, tribut datorit Turcilor. 4. cîrpălab (r. 23) = pîrcălab, conducător de judeţ. 5. mirie (r. 31 şi 41), subst. fem. = dare de bani către stăpînire, a fiecărui locuitor. < v. slav. miră — lume. 6 scumpie (r. 40), subst. fem. = arbust cu flori verzi-gălbui. 7. zburate (r. 56), plur. jurat, adj. = afurisit, blestemat. 8. flăcăi azunti (r. 95), plur. = tineri. E cuv. junei, dimi nutiv din june, avînd un a protetic. 9. gorofhf (rînd. 123), plur. E o asimilaţie, pentru garoflafi. giroflate = floare mică liliachie (cf. N. Păs cules cu, Literatură populară romînă, pg. 341). 10. midale (r. 125) = migdale. 11. bozne&i (r. 145) = moşnegi. 12. să zăuita (r. 150) = se uitau, priveau. 13. tir/plic (r. 155) = bumbăcel. 14. priezurarea (r. 168)= împrejurarea. 15. tică (r. 170) = taică, tată. 16. şînicu (r. 185), subst. art. şînic, subst. amb. = măsură de capacitate, vadră. 17. vîrleazâ (r. 200), plur. vîrlej, subst. amb. = şurub. 18. pofiilu (r. 202), subst. art; p 6fii = curea trecută pe sub coada calului. 19. dioltaria (r. 203), subst. art.; cioltar = pătură de pus pe spinarea calului. 20. miskiij. (rînd. 209) = oţel tare. 21. zmedişQară (r. 229), diminutiv din zmead = blond. 22. ardica (r. 230), verb la imperf. indic.; a ardica = a ridica. 23. cormuz (r. 254) = hurmuz, arbust cu flori trandafirii. 24. zătăria (r. 258), verb la imperf. ind.; a zătari şi a zădări = a întărită. 25. scorbsteşte (r. 270), verb la ind. prez.; a scorbeli = a scotoci. 26. kisale (r. 271), plur.; chisa = subst. fem. = pungă (ărănească.

— PHNQS2Ş7

••

! r ■

II. Cîntec aiducesc. 1. gluduri (r. 31), plur.; glud — glod, bulgăre de pămint uscat. Prin extinderea înţelesului, s'a zis: gluduri dă sare. 2. tirsînă (r. 35) = funie, laţ. 3. keltiug (r. 42) = cheltuială.

fi! ; l

•i

îi

;

IU. Kera.

;•

■

i\ V

(ti

;; i»

f, 'J

( !

i } ;

1. sandale (r. 8), plur.; sandal, subst. amb. = luntre lungă. 2. galioane [.r. 9), plur.; galion, subst. amb. = corabie mare. 3. ibrişîn (r. 11) = fir de mătase răsucită. 4. bogasiu (r. 13) = un fel de postav colorat, lucios ca mătasea. 5. Inidea (r. 14) = tutun turcesc tăiat mărunt. 6. rile (r. 46) = lire, monede turceşti de aur. 7. matostat (r. 110) = piatră verde, cu pete roşii ca sîngele. 8. o’mpăpora (r. 128), verb la imperf. indic. — astupau cră păturile cu papură. 9. dumbazu (rînd. 140), subst. art. dumbaz < turc, tombaz = luntre. 10. zdrăncănea (r. 164), verb la imp. ind.; a zdrăncăni = a sdrăngăni, a produce sgomot prin izbirea unui obiect de metal. 11* zbiâiuia (r. 176), verb la imperf. indic.; a sbiciui = a

biciui.

IV, Brîncoveanu. .

1. burÎQarie (r, 4), plur.; sing. burioară. Credem că e un diminutiv din buruiană (provenit din forma intermediară buruioară). 2. lăţişu (r. 6) = de-a-latul. 3. perdaf (r* 38) = stropirea unui obiect pentru a fi lu-

■

struit* 4. foalapi (r. 46), plur.; gealap = gealat, gîde.

: i j

■ ii

288ETHNOS

V. Cîntecu Iu Pătcu hajdu cu. 1. 2. 3. 4.

delii (r. 9) = călăreţi turci. caramahi (r. 9): caramanliu = locuitor din Asia-M.că. pristoşa’ă (r. 20) = prisosire. coada vizdeiului (r. 31); vizdei, ghizdei = plantă ierboasă, semănînd cu trifoiul. 5. broadă (r. 37) -= nimereală. 6. lefer (r. 62) = lefegiu. 7. a arîndui (r. 65) =■ a orîndui. 8. muscuria (r. 119)= făcea semn că e vesel, că e mulţumit. 9. CrocirlQa (r. 137): a ciocîrti = a ciopli cu toporul, a tăia în bucăţi. 10. zorbalic (r. 149) = răscoală.

VI. Corbea. 1. guzbanu (r. 16) = gugiumanul, căciula purtată de dom nitori. 2. 3. 4. 5.

panfuri (r. 19): panţur, panfir — soldat îmbrăcat în zale, să ’nvolbia (r. 39) = se învelea. catană grăiască (r. 58) = crăiască. gura zăbunului (r. 71): zăbun = haină ţărănească de

6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. durile.

strezărică (r. 162) = creangă de stejar. cumpăiQiră (r. 172): diminutiv din cumpănă. prislitiQară (r. 176) = pestricioară, diminutiv din pestriţ. kirăia (r. 184): a chirăi = a ţipa. vlădită (r. 277) = mlădiţă. sta va Ir. 283) = herghelia. stobori (r. 363): siobori= pari groşi cu care se fac gar

iarnă.

VII. jon ăl mare. I. laşiină (r. 93): a-şi da laştina = a lucra pentru cineva.

-ETHN0S 2Ş9

VIU. Siţă Cătănuţă.

•i

1. 2. 3. 4.

savai (r. 12) = măcar, chiar. lotreanu (r. 71) = hoţomanul. otcoşî (r. 91): otcoş = iarbă tăiată, rămasă în urma coasei. foc plasti că mi da (r. 114): plastă = claie de fîn mai

mică.

IX. Ştefan-Vodă şî Miu aidacu.

■

; I: î

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

lisătru (r. ll) = nisetru. marmazUţ (r. 47) = roşu, rubiniu. negară (r. 59) = plantă ierboasă cu frunza răsucită. ai ponosit (r. 76). a ponosi = a strica, a rupe. bizioacă (r. 110) =bîtă. itropolii (r. 135) = mitropoliei. dirzala (r. 152) = prăjina.

X. Stănislav. *:•

1. saldic (r. 16) = barcă. 2. bolubaşi (r. 43): bolubaşâ, bulubaşă, buluc-başă = co mandant de ostaşi. 3. ăiutac (r. 47) = poreclă dată Turcilor. 4. opadină (r. 168) = lopată. 5. tambură (r. 200) = tobă.

: » )| ! !; ; ;

XI. jovan iorgovan. 1. sa 'nminecat (r. 5) = s'a mioecat (s'a sculat de dimi-

neaţă). 2. siriQară (r. 33) = surioară. 3. înfaană (r. 62) = încetează. 4. în provaz (r. 65). In var. lovan Iorgovan, din colecţia lui G. Dem. Teodorescu, întilnim: Şoimi dela Bogas / 0gari din Provaz (pg. 429).

;

290ETHNOS

i ;

XII. Marcu viteazd. 1. şterzer (r. 146): şterzer, stejer, steajer, steajar == par în fipt în pămînt. Şterzer e o contaminaţic între siejer şi sirejar = stejar. 2. arbitj. (r. 159) — vargă cu care se încarcă puşca. 3. să scrâdea (r. 172) = se făcea scrum.

XIII. Antofiţă al Iu Vioară. 1. povolnică (r. 28) <C vsl. povolină = liber. 2. CQada kilomuloi (r. 35): chilom = tîrnăcop. 3. spâgniţă (r. 57) = spinare. 4. baraoni (r. 79): baraon=z faraon. Aici însemnează „peşti mari'1. Numirea aceasta se dă în batjocură Ţiganilor. 5. figâncuş (r. 82) = peşte de apă dulce, cu corpul lungăreţ („peşte ţigănesc'", „avat"). 6. oclei (r. 83) = peşte mărunt. 7. poslrun<)ih (r. 104): postrangă, pâstrungă, păstrugă = peşte de Dunăre asemănător cu cega. XIV. Voinicu iortoman. 1. inidQarâ (r 1). Alterarea cuv Huniedoara. 2. iortoman (r. 13) = viteaz. 3. âiokinâ (r. 197) = curea dela şa.

XVI. Neguţa. 1. pidvor (r. 45) = podya/. Contaminaţie cu pridvor. Bibliografia motivelor baladelor (Variantelejceîe mai frumoase)

t. Vişina. &) N. P ă s c u 1 e 5 c u, Literatură populară romineasca, Bu cureşti, 1910, p. 207-209 şi 209-211. ETHNOS291

1 ; t). C. Râ^ulcscu - Codin, bin Muscel, pg. 298-308.

II. Cîntec aidaccsc. III. Kera. a) G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, Bucureşti, 1885. pg. 647-653. b). Păsculcscu, op. cit., pg. 288-291.

.! ! •I ••

•

Această baladă a fost culeasă, după un răstimp de vreo 25 de ani, dela acelaşi lăutar romln ţordake Pătru Mirea, din comuna Orlea, jud. Romanaţi. ■

c). Graiul nostru, I, pg. 53-58.

! .■1

IV. Brîncovcanu. Păsculescu, op. cit., pg. 192-195, V. Pătru haiducu. a). Păsculescu, op. cit., pg. 218-222. b). G. Dem. Teodorescu, op, cit., pg. 609-611. VI. Corbea. a). Păsculescu, op. cit., pg. 224-228. b). Ion Diaconu, Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1930, pg. 196-199.

VII. ion ăl mare. a). Graiul nostru („Călin Curcă"). I, pg. 58-65. b). Gr. G. Tocilescu, Materialuri folk’oristic?, Bucu reşti, 1900 (.Călin''), pg. 108-110.

VIII. Siţă Cătănuţă. Diaconu, op. cit., pg. 166-170 şi ,172-174. IX. Ştefan*Vodă şî Miu aiducu.

: ■

; .

Păsculescu, op. cit., pg. 233-239.

292ETHNOS

i vwm m

X. âtănislav. a). G. Dem. T eodorc^u, op. cit., pg. 561 -573, pg. p. 573-577 •, b). Păsculcscu, op. cit., („Tănislav”) p. 244-247. XL iovan jorgovan. E. H o d o ş , Poezii din Banat, voi; II. G. A1 e x i c i, Texte din lit. poporana; Păsculescu, op. cit.t pg. 180- 182. XII. Marcu vitcazu. Păsculescu, op. cit., pg. 266-270. XIII. Antofiţă al lu Vidară. a). Tocilescu, op. cit., I. pg. 49-52 ; b). Păsculescu, op. cit., pg. 175-178. XlV. Voinicu iortoman. a), G. Dem. Teodorescu, op. cit., („Balaurul”) pg.444450; b). Păsculescu, op, cit., („Mistriceanul") pg. 170-174. % XV. Letinul şî nunul. a). Burada, Călătorii în Dobrogea. b). G. Dem. Teodorescu, op. cit., („Nunul mare") pg. 653-656 („Nunta lui Iancu - Vodă"), pg. 656-658. XVI. Neguţa. Păsculescu, op. cit., pg. 298-301. Baladele şi descintccele publicate la această colecţie au fost culese Intr'o călătorie de studii, făcută In Oltenia de Sud, Io pri măvara anului 1932. Am pornit pe jos din Corabia cercetlnd toate satele de pe valea Dunării, plnă la ^Calafat. Deoarece acest material Îmi serveşte la lucrarea intitulată Gra iul şi folklorul din Oltenia de Sud, n'am schimbat ordinea In care am cules textele, In fiecare grupare, pentru a se putea observa mai bine particularităţile de grai. Mihail C. Gregorian

☆

ETHNOS 293 19

n ;

\ !?j

' I I

s t!

■ ii ■

I! 1

NOTE CRITICE ŞI BIBLIOGRAFICE

1 jj

aspecte bio-bibliografice :

Lcca Mo rar iu, Miron Costin, Cernăuţi, 1942. Eruditul profesor cernăuţean ne dă acum pagini de puter

j i •; : |

Ui \ j

4' i i

!!; < ■

;! •; -

nică evocare panegiristică. Acestea sînt rare în tot scrisul romînesc, nu numai ca expresivitate afectivă, dar chiar ca artă stilis tică în sine. După neuitatele şi unicele evocări de mari dispăruţi romîni ale lui Iorga, faci popas la cele a!e lui Pîrvan, din Me moriale, te poţi opri la ,.precursorii" lui Goga, apoi nu uiţi pe profesorul I. Simionescu, dibui fragmentarisme din scrisul festiv al lui I. Petrovici, citezi convins pe E. Lovinescu — şi-atit! Stilul oratoric al panegiricului cere o solemnă desfacere a frasei, un ritm poetic continuu dar stăpînit, o reţinere severă a admiraţiei celui ce cuvîntează, iar pe deasupra o dreaptă aşezare a preamăritului în vreme — exemple la Bossuet sau Bourdaloue. Astfel, discursul panegiristic rămîne o deşartă flecăreală ca a ori cărui semidoct de răspîntie care zvîrle celebritatea cutărui des pot politic, banal şi ilusoriu... De aceea panegiricul se prinde nu mai de făpturile capitale ale neamurilor şi umanităţii. îmbracă însă stîngaciu— sufocînd-0| ori caricaturînd-o, ca o haină impe rială pe-un măscăriciu — pe orice făptură sumară ce-a trăit pe pămînt numai întoarsă către materie. Leca Morariu cîntă, ca într’o leturghie de zile mari, romineisca şi pilduitoarea figură a cronicarului Miron Costin — acest om dintr'o bucată, duşman aprig mercenarilor odioşi ai streinismului vremii sale. La acel capăt de ţară moldovenească urmă toarele gînduri ale d-sale:

294ETHNOS ■■

1 I

'î 1

„Şi astfel, şi cu roşia jertfă a Marelui nostru Cărturar-Mucenic, am desfiinţat astăzi, — preoţi ai crucei, ai spadei şi ai cărţii, roşia pîngărire dc ieri..." (p. 16).

sînt ecoul de granit al unui vechi crez de durabilitate romînească şi porunca unui legămînt cultural pentru toate timpurile. L. M. se află în Bucovina odihnei lui Ştefan-cel-Mare. Cine-1 ştie din scrisul lui, ori numai din vedere, sau cine îi e prieten, vede în acest intelectual neîndoit de calcule şi de vitregii pe cărturarul actual de elită, representativ, al Bucovinei. E chiar în presenţa lui fisică distincţia neamului bucovinean. Suggerăm lui L. M. să pregătească şi alte evocări asemenea de Romîni mari. Are la îndemînă o distinsă energie a stilului. D-sa e un portretist de neam. Despre stilul lui L. M. se va scrie cîndva că nu are multe asemănări în tot şirul literaturii noastre. Este pe de-a-dreptul ca racteristic — fusiune între graiul autentic popular : „prea erau oameni dintr'o bucată..." — p. 4; „...un boier, sfetnic de Doamne-ajută" — p. 5 ; cu vină, fără vină", „sărindu-i ţandura"—p. 6; scrisul arhaic cronicăresc al lui

Ureche - Costin - Neculce :

„amarnic s'a căznit marele fiu" — p. 8 ; „Era acest hain — vlnzolit, dar aprig împătimit de carte Miron Costin om predestinat... — p. 14; sintaxa literaturii religioase, îndesată şi aparent răvăşită frasă a lui Iorga (cf. p. 14, rînd. 8-11) şi variatul neologism frances pe care L. M. îl preţueşte deschis şi fără oboseală: „mentori ai crudului adevăr" — p. 6 ; spionatul, cointeresatul D. Cantemir" — p. 7; „pasagiu arhicaracteristic" — p. 9 ; „juste po veţe", „va vîrsta... frecvent" — p. 10 ; „fervent protestatar" — p. 12 ; „glăsuind cu tot aplombul" — p. 13 ; „Brodată pe trama reli gios ascetică" — p. 16, aşezîndu-1 lîngă cuvîntul slavon, adunat tot din cronică : „desmăţat la voroavă se vădea Velicico..." — p. 5 ; „strădania ahotnicului Moldovean" — p. 15, etc.

Uneori te întîmpină curioasa încrucişare a slavonismului ar haic cărturăresc, abil prefăcut, sonor şi perfect actualizat,cu neo logismul ce nu se arată deloc stingher: „..din acelaş minunat predoslovnic preambul se isvodesc superbe ac cente de cărturărească impătiraire..." — p. 8.

Iar preferinţa sa pentru adjectivul participial („gîlgîindul

ETHNOS295

trup'*

__p i(Jjf Sau a^jcctivill prepus substantivului • cu adevărat mai rarul specimen" — p. 10 ; „strădania ahott icului Moldovean" — p. Î5i

ca şi personala lui invenţie verbală, suggestivă şi nesiluită : „urmaşii lui lotru cronicărie" — p. 4 ; „zavistuiţi şi de tovarăşii lor", "îodesind-o şi relndeslnd-o cu paharele.." — p. 6 ; chrisostomice cu minte" — p. 9 ; „reflexiunea dictonică" — p. 10 ; „cuvlntul actualisim**, ['şarje pedagogice" — p. 11 î „copilandria [ ingenios !! ] lui" — p. 13.' [[aprig frămint sufletesc" — p. 15 ; „întămiiată litanie" — p. 16,

ori ortografia-i de patos academic . „selbateca buzdugănire, c'un zimbet" — p. 6,

sînt notele unei structuri stilistice muncite şi originale. Stilul Iui L. M. nu e din frasa molcomă, suficientă, tradiţională — poate strinsă sau închircită pe măsura gîndirii mecanice, ci e altfel : desfăcut ca Nilul pe-o jumătate din Egipet, în felul uriaşei des pletiri sintactice din scrisul lui Iorga (toţi elevii lui Iorga poartă acest stigmat stilistic). Dintre scriitorii regionalişti ardeleni şi bu covineni de sigur că nici unul n'a armonizat neologismul frances în graiul nostru ca G o g a şi L. M. ( B 1 a g a stă înlr'o altă faţă a problemei). D-sa poate rămînea un reformator. In orice cas, din istoria prosei bucovinene, paginele sale sînt întîile care se ridică la rang de antologie (In sens european, este un intraductibil: trebue cetit mai mult în limba sa de-acasă). II cetim pe L. M. numai in linişte deplină, în perfect echi libru sufletesc. E o reducere la realitatea limbei romîneşti vii, din absurdul galimatias al scrisului actual pulverizat adesea prin invasia metecilor internaţionali (am mai spus-o)... Se ridică şi-o piedică: scrisul lui L. Ni. e al unui meşter savant: prelucrat, prea şlefuit. Nu se pot apropia de el decit cei chemaţi... Dar L. Ni. rămîne un stilist virtuoz. I. D. reşti

a r ^0 ^a n 1 ^oria literaturii romine vechf, II, Bucu» Opera e

întîia încercare de sintesă positivă a literaturii noa« «tte vechi. Prin amploarea planului şi dimensiunea tipografică, e

296 ETHNOS

comparabilă unor opere apusene ca a lui P. Hazard şiJ.Bed i e r . E şi o mîndrie a tiparului rominesc actual, cu atît mai mult cu cît vremurile par să stingherească un asemenea lux editorial. Volumul cuprinde epoca apogeului cultural din veacul al XVII-lea rominesc. Timpul acesta e un sincronism între expan siunea umanismului Renaşterii venit la noi prin Polonia, apogeul pan-ortodoxismului, cultura bizantină obosită, slavonismul deca dent şi puterea spiritului nostru autohton. Aceasta e semnificaţia triadei culturale: Mitropolitul Varlaam, Mitropolitul Dosoftei şi Miron Costin. Epoca asta de sincronisih cultural organic e prinsă de pro fesorul N. C. intr’un stil de-un contur limpede. Economia volu mului îi impune istoricului literar portretul sobru şi selectarea metodică a materialului. Portretul e mai cu samă echilibrat, fără accente lirice disparate, evocator şi perfect concentrat (cf. Miron Costin; p. 157). Nu e ca la N. Iorga — în această direcţie, a istoriei literare — o litanie care arde, ci o reconstituire biogra fică positivă şi cumpătată, evocativă, fără elan prea avîntat. Metodic, elementele de informaţie asupra stărilor culturale se juxtapun datelor stricte de istorie literară. E de fapt proce deul lui N. Iorga. Dar fără acel tufiş bibliografic parasitar, utii uneori reconstituirii istorice propriu-zise; ci materialul e redus la ceea ce trebue pentru a desprinde din evoluţia timpului so cial factorul genetic literar (cf. p. 139-144). De fapt pentru stu cea normală : diul epocelor primitive literare posiţia aceasta G. L a n s o n , de pildă, a mers din plin pe acelaş drum. Revenim asupra valorii literare: coherenţa stilului dă acestui volum un farmec de-o simplitate antologică rară: se ci. teşte ca o pagină de cristal a lui Mihail Sadoveanu. Acest dar literar e cu-atît mai de preţuit, cu cît epoca ce-o analizea ză volumul e uneori aridă, ca orice timp literar formativ. (Rev. Aşa dar unanima bună primire — competentă (Timori poate şi din complesenţă FunJ. Reg.j X, 461), — recunoaşte meritul propriu* zis. pu\ VI, n-rul 1995) Dar putneanul nostru, Mitropolitul Varlaam, nu s'a născut in „Baloteşti" (p. 109), ci „Boldeşti11. Şi de ce: „calităţile su fleteşti.,. şi cultura... l-a impus..." (p. 110)? I. D.

ETŞNOS297

\\ \

■■

■

Dan Botta, Cazul Blaga, Bucureşti, 1941.

Hi :i ! :

i j

I!I

1 !

In felul ei , avem a face c'o harţă între doi filosofi. De-ar fi academică, am asista la un duel logic subtil în care supleţea limbii romîneşti ar permite beligeranţilor iscusite arabescuri de judecată — prosă exemplară de pamflet, poate chiar antologică. Cine nu-şi aminteşte de încăerarea teologică dela Port Royal — dintre jesuiţi şi Pascal, apărînd pe Arnauld contra censurei dela Sorbona? Geniul acela trist, de înaltă frecvenţă mistică scrise 18 broşuri — „Provincialele" — monument lingvistic nepieritor al limbii francese şi totodată modelul categoric de controversă religioasă, ferit de vorba acră şi de expresia plebee. Voltaire, în „Secolul lui Ludovic al XlV-lea" zicea despre ele : „Cele mai bune comedii ale lui Moliere n'au sarea întîelor Provinciale. Bossuet nu e mai sublim ca ultimele". Insă, vai, „Cazul Blaga" demonstrează oricărui cetitor că intelectualul romîn e încă balcanizat! Broşurică revanşardă nu onorează bibliografia intelectualu lui incontestabil şi poetului ce va fi Dan Botta. I-o spunem răs picat, ca unui prieten din alte vremuri... Opera lui Lucian Blaga : „opuri de dificilă doxă germanică", „monstruoasă aparatură de termeni", „confuzie maladivă", „un delir de locuri comune", „lanţ de enormităţi", „vast amalgam", „Molohul din cel mai de plorabil lut" ? ? Iar Blaga însuşi un... „agent al Freudismului în Romînia", „autorul tautologiilor, cacofoniilor, galimatiasurilor", „creator de confuzii", incapabil „de a formula o idee", „incura bil creator de tenebre" ?? Tantanae ira ! Incontestabil: ca orice sistem metafisic original, gîndirea lui Blaga are destinderi de am putat şi are penumbre. Dar să i se nege orice rol în cultura ro- . mînească! Unde zvîrle atunci Dan Botta pe poet, pe dramaturg, pe eseist? Nu, nu!! Sîntem siguri că vremea va pedepsi pe Dan Bot ta pentru irascibila-i anatemă şi va dojeni pe Blaga că s'a scoborît într'o arenă de gladiatori comuni. Lupta între intelectuali trebue să aibă o decenţă neştirbită. Atîţia au arătat lui Blaga opacităţi de logică, bucăţi lacunare ale sistemului: C. Rădulescu-Motru, H. H. Stahl, etc. (şi chiar mo destul nostru condei i-a îndreptat nu de mult un lapsus biblio grafic), Dar nu i-au aruncat dinainte piatra inutilităţii I 00

298ETHNOŞ !

. L, :

Blaga e o energie a ethnos-ului romînesc — V. Băncilă are prea mult dreptate. Tinărul care, după mărturia lui O. G h i b u (Adevărul lit. şi art., III, n-rul 101), cetise pînă în clasa a VUI-a liceală pe Kant, Schopenhauer, Fichle, Hegel, pe antici, pe Bergson şi pe Eucken şi scrisese încă din 1916 despre „Două tendinţe în teoria cunoaşterii** (Pagini literare, I, 58 ; cf. 59, 119) iar din 1919 publica poesie (Renaşterea romînă, I, n-rele 53, 59) — în vreme ce tineretul de azi e uneori ultra-retrogad — nu poate fi decît o valoare culturală de prim ordin. In faţa unei îndîrjite cerbicii a prietenului Botta, îi atrăgeam atenţia — zvăpăiatului negator — că vremea îi va răstigni cru ciada. Era în primăvara anului 1941, şi martor folkloristul P. Iroaie. ...Iar la 16 iunie 1941, cu şase zile înaintea războiului de cruciadă rominească, Dan Botta pecetluia formele unui duel avortat, în care nici preşedintele „Societăţii Scriitorilor Romini** nu putuse satisface „Les Iois du duel'* de Bruneau de Laborie... Apoftegmele „Glossei" lui Eminescu nu par astfel legi de aramă, căci oamenii contrazic vremurile: Lope de Vega soldat în „In vincibile armada**, Cervantes ciung de mina stingă la Lepante, Lord Byron la Missolonghi... Iar pentru modestul nostru loc sub soare : M. Săulescu la Predeal, Ion Grămadă, Const. Titus Stoica, în 1916, cu urmaşii lor autentici de pe meterezele Sevastopolului, din slîncele pro meteice ale Caucausului, din pustiurile Donului şi din faţa 0desei: I. Chiriuc, Gh. Coatu, D. Olariu, Al. Pogonat, Stoian Gh. Tudor, Mircea Tiriung. George Vaida, Em. Voiculescu... Şi.., Dan Botta ?? I. D. istorice :

C. C. Giurescu, Istoria Rominilor, III \ Bucureşti, 1942. După ani de redactare atentă, apare şi acest volum, egal celorlalte ca ţinută tipografică, metodă de lucru, suficienţă a sti lului şi limpezime de contur. In vremea cind în cîţiva ani uni versalul N. Iorga şi-a redactat, ca intr'o fugă simfonică, cele zece volume labirintice (dar monumentale ca o piramidă), a fost un ... >

— TOÎOŞ299

1 I

j < ll

■

i; 1.

I ■

i! ,

■ ;

I I

i .

! ! ■

curaj intelectual evident că tînărul profesor universitar încercă o expunere sintetică asupra istoriei Romînilor, fără o aparatură critică riguroasă, ci numai pe înţelesul marelui public. Era ne voie de-o asemenea prelucrare serioasă. Este drept că spiritul monografic încă na limpezit la noi figurile mari şi epocile culminative istorice. Dar chiar cu ce-avem, ne trebuia pentru orien tarea generală un manual clar. Cartea deci e de necesitate Pedagogică şi patriotică. Xenopol este un istoric întrecut de vreme, aşa dar parţial; lorga e savantul pe care încă erudiţii nu-1 pot compartimenta ; C. C. G. e istoricul-cronicar, dublat de un admi rabil analist al documentului positiv. Unicitatea cărţii sale stă în claritatea expunerii, iar ca metodă în sistematisarea maximă a deta liului. Iţi dă impresia acelui „homme â tiroirs" de care vorbia Maurice Barres: pentru el economia volumului e ideal determinată, de taliul e perfect clasat, întregul proporţional ca de un cap de geometru. Spirit simplificator şi coherent, C. C. G. evită ipotesa, sprijinindu-se pe documentul deplin identificat. Ceea ce e indes cifrabil în timp, nu e admis decît c’o ascuţită circumspecţie, după canonul neîntrecutului, la noi, D. O n c i u 1, desprins — şi acesta, ca şi părintele lui C. C. G. — din şcoala positivismului istoric în temeiat de Fustei deCoulanges şi continuat de şcoala istorică germană. Stilul istoricului C. C. G. e de perfectă claritate, rectilin, fără nici o amploare oratorică, fără eleganţă lexicală; nu e torentul sintactic imens, pletoric, ca la lorga ; şi nici expresia rece a lui Xenopol, sau frasa minoră, suficientă conturului logic pur (C. Giurescu). Scrisul său are ton confidenţial, un aspect di dactic desăvîrşit. E voluntar, evitînd neologismul (cît de rare epi tete ca acesta: „figură pregnantă*1!; p. 83) şi sprijinindu*se pe simplul grai popular. Nu capătă avînturi, ci rămîne perfect plan. Istoricului îi place cronologia indiscutabilă. Adesea te întimpină parcă un tufiş cronologic, cînd suirile mărunte pe tron, încăerările războinice secundare, intrigile palide pentru domnie sînt citate cu o grije inviolabilă. Uneori unele personagii indes cifrabile intră în scenă, deşi rolul lor e vag întotdeauna, fără o reconstituire istorică la care numai un istoric literat (de proporţia lui Michelet) s’ar putea amesteca prin energia imaginaţiei. Trebue accentuat că în maniera portretistică C. C. G. e

meşter ca un cronicar autentic: nici o deosebire între dînsul şi

/30o;JîH»iOS-

i s■

>■

■

■>’) 4

■

V; ‘ I • 'I

evocatorul plastic Miron Costin ori Ion Neculce, mai ales. Por tretul său nu are zvîcnirile de contur ca la Iorga, în acea trepi dantă mişcare dramatică a vieţii de care numai acest istoric imeni era în stare ; ci la C. C. G. e simplu, uşor narativ, concis. Cîteva exemple: portretul lui Vasile Lupu are 19 rînduri (p. 8183), al lui Şerban Cantacuzino, 12 rînduri (p. 157), al lui Const. Cantemir, 20 de rînduri (p. 207). Iar puterea epică, necesară is toricului mai ales în evocarea războaelor, nu e răscolirea nara tivă întinsă, ca la Bălcescu; nici o sobră enumerare ca într'un raport militar conştiincios, sau năvalnica sete de evocare a lui Iorga ; ci e reproducerea — mai bine zis: redarea — corectă a evenimentelor, fără stil interjecţional, sau elogii şoviniste (v, răs coala lui Horia dela 1784 ; pag. 405-408). Fireşte că pe noi ne-a preocupat aici în primul rind arta literară a istoricului. In cadrul disciplinei respective se va putea vorbi în perspectivă cînd vom avea in faţă opera mîntuită. Dar pînă atunci un fapt se poate afirma *. dovada valorii is toricului e peremptorie. Te întrebi: ce poate rămînea din huruitoarca apostrofă a lui Giorge Pas cu, din 1921, cînd istoricul C. C. G. debuta (Arhiva, XXVIII, 253): plin de nădejde „Giurescu fiul şi-a luat nobila misiune dc-a apăra cu orice preţ teo riile lui Giurescu tatăl, teorii respinse de N. Iorga, Şt. Longinescu, G. Panu, R. Rosctti. Procedarea fiului este simplă: reeditesză spu sele tatălui... nu va reuşi decît să bată apa in piuă"... I. D.

filologice :

D. Caracostea, Expresivitatea limbii ramîne, Bucu

reşti, 1942. Profesorul D. Caracostea se află în plină desfăşurare a pregătirii sale îndelungi de istoric literar, lingvist şi estetician. După Arta cuvintului la Eminescu (despre care critica universi tară şi jurnalismul efemer şi-au îngăduit să tacă), autorul dă a-

li :

;

i; i r ,

Ni 1 1 ) ■

. .

i ! ; :

ccastă lucrare lingvistică de prestigiu. Cartea nu numai că este vie" şi »tînărăM, cum spunea un recenzent marcant (Gîndirea, XXII, n-rul 1), pe lingă fluşturătura altuia (Timpul, VII, n-rul 2034), dar e mai mult: o operă de conduită filologică severă. Va fi în timp nu un simplu referat bibliografic, ci o carte constructivă, după jalonările definitive ale lui Ovid Densu(Limba romînă, I, 1940) alături sianu, Sextil Puşcariu de începuturile promiţătoare ale lui Al. R o s e 11 i (v. Bulletin şi recentele analise competente linguistique, Vili, 166-169) (v. în parte Ethnos, I 1, 183). datorite lui Leca M o r a r i u Opera e trainică, măcar că E. S e i d e 1 o censurează laconic şi (Balletin linguistique, X, 131-135). Şi alţii, de niţel forţat pe aici, se vor încrunta. Noi ştim că D. C. e pentru anumiţi fi guranţi culturali dela noi un incomod. Şi*i pe nedrept. Dar în afară de această inserare bibliografică, se cade a se şti bine un lucru: la noi adesea un pas inovator în ştiinţă e atacat, e intimidat şi e răstignit. Intelectualul romin se mişcă între firele unei dileme balcanice: tăcerea sistematică şi complotul fe roce. Cind apare uneori o carte, chiar cu absenţe metodologice, nu s'arată sfatul orientator, ci se iveşte condeiul agresiv care contestă şi ucide începutul do vieaţă. Sau s’aşterne — ca un pietroi megalitic peste ţeasta preistorică — tăcerea tuturor coin teresaţilor. Nu e acea deliberare academică occidentală în care logica să clarifice, metoda să construiască şi inteligenţa să con ducă. Aici, la noi, e negaţia abilă şi destructoare. Cumplit des tin cultural! De aceea nu-i de mirare de ce savanţi de înaltă ţinută in telectuală au evadat dela noi şi s'au prăpădit pe căile Apusului, unde figurează prin lexicoanele şi repertoriile bibliografice mon diale că sînt de neam romînesc, dar ca savanţi... francesi, ger mani, ba chiar şi englesi. Un cas actual e concludent: Cîţi dela noi ştiu ceva de esteticianul P. Servien? Stă isolat în Franţa. Şi încă din 1925 e elogiat de academii, aplaudat de savanţi şi invitat de institutele şi universităţile Provansei să-şi astimpere somnul de veci acolo... Paul Valcry i-a spus că, după cîte singur cunoaşte, nu are în toată cultura francesă un rival în aprofundarea structurii versului respectiv. Iar în opera sa de apogeu, Principis d’esthelique (Paris, 1935), P. S. tinde să

302 ETHNOS

i 1

zdrobească vechea tipologie a structurilor prosodice (şi prin asta a graiului poetic însuşi ca valoare de suggestie): vers - prosâ, inlocuind-o prin noţiuni extensive: limbaj liric şi limbaj al şţiinţelpr. El formulează o nouă estetică ce e- în prin cipiu un studiu de lingvistică ; adică evitînd intuiţia (prin meto dele psichologice) să poată fi fundată pe observaţia ştiinţifică (de tip matematic, logic). Care universitate romînească l-a chemat printre ai săi pe Pius Servien ? Unul din aceşti pelerini — Basil M u n t eanu, intelectual subtil, de structură occidentală — abia s'a întors. Atunci înţelegem de ce la noi bronzurile apar pe socluri cînd nu mai pot vorbi miseriei pămînteşti a cuiva, glorificat şi-atunci, vai, laudativ prin toţi accidentalii bugetivori... I. D.

literare : Panait I s t r a t i, Ciulinii Bărăganului - roman (traducere de Al. Talex), Bucureşti, 1942. Panait Istrati a fost un răstignit de elită al setei de tota litate : percurgerea vieţii întregi dela animalitate pînă în piscul accesibil cîtorva, al genialităţii. 0 existenţă Iuciferică, de talia marilor revoltaţi ai veacului trecut, încadraţi de Vâclav Cer* n y în suggestiva formulă a titanismului (v. Essai sur le titanisme dans la poesie romantique, Prague, 1935). Firea ti tanică e o existenţă incomodă vremii sale: om impropriu unui fel de trai ordonat, refractar destinului social contemporan, censor aspru al timpului în genere, adesea cap cosmopolit, diletan tul inteligenţii, satisfăcut numai de setea infinitului metafisic, rcvizuind continuu sensurile divinităţii, chinuit de neliniştea esen ţială : să ştii orice şi să pătrunzi totul, grandilocvent şi adesea predicant de idealuri utopice — iată omul extremelor în care imaginaţia funcţionează halucinant, pe cînd voinţa, decapitată, stagnează. Creaţia lui artistică e în afară de orice responsabili-

ETHNOS 303

; j i :

l 81

.1! • 1 t

! ;

I i ’

■

Ij .

; • »

tate şi-i peste limitele impuse de omul obicinuit. Cel mai autoritar cercetător contemporan In privinţa Iui Goethe, spunea că asemenea existenţă titanică e „voinţa de afirmare a individului (F. Gundolf, Geothe, I, 161, în faţa haosului universal'* Dar acum am definit şi pe pesimist, 250, 282-, 11, 74, 84). acel „fluture obosit" despre care vorbia însuşi Nietzsche, şi el anticonformist represenlaliv. Setea de peregrinare e un acces fatal al acestor firi faustice care nu se pot astruca: cutreeră, mereu disponibili, cetăţenii universului întreg. Aşa a fost şi „vagabondul din Brăila" cum l-a numit de (Curentul, XVI, 5449). curînd pe P. I. un cronicar-foiletonist Epitetul e adecvat: P. I. a fost suflet dezamăgit, individ refrac tar, talent fără înconjur. De sigur că de l-am putea revendica literaturii noastre, nu i-am găsi lesne — ca încadrare biografică — un rival. Numai lui Eminescu i-ar semăna leit. Cel care în 1921 încerca să-şi curme zilele la Nisa, tocmai cind Romain Roii and il descoperea ca pe un „tumult al geniului", debutînd apoi în 1923 cu volumul Kira Kiralina, era numai absolvent al şcoalei primare. Ajunsese în desperatul Apus democratic după o neînchipuită cursă a miseriei: fotograf ambulant, instalator de stîlpi de telegraf, spălător de vase într'o locantă, spărgător de ghiaţă, vopsitor de tractoare, zugrav — o vieaţă patetică, asemenea cu a tilharului Franţois V i 11 o n , acel ctitor de renaştere a poesiei moderne europene. In literatura noastră spuserăm că i-am găsi semen doar în Emi nescu pentru care P. I. avea un cult fanatic.

Dar P. I. nu e propriu-zis un scriitor rom în. El a debutat, apoi şi-a scris operele capitale în limba francesă şi nu în romineşte. Rămîne, prin urmare, unRomîn scriitor de limbă francesă, aşa cum sînt în aceeaşi literatură anglo-saxonii Fr. V i e 1 e - G r i f f i n şi Stuart Merrill; fla manzii Max E1 s k a m p , Van Lerberghe, Maeterlink, A.Mockel, Rodenbachşi Emile Verhaeren, apoi greculJean Moreas, spaniolul Armând G o d o y şi aşa cum va rămînea — cu toate revendicările... genealogice dela noi, Contesa de N o a i 11 e s.

304ETIÎNOŞ-—

Se întîmplă rar, e drept, ca unu scriitori să fie biiingvişti: D*A tt * n u n z i o şi Oscar W i 1 d e au scris, accidental, şi în limba francesă, ca şi Al. M a c e d o n s c h i al nostru (colaborator la o întîie revistă a curentului simbolist, La Vallonie). Dar asemenea caşuri se circumscriu: scriitorii de acest fel trebuesc şi traduşi în literatura neamului de origine (şi ce-au scris dincolo, e de alt fel producţie minoră). Iar asemenea transfer nu satisface deloc problema genetică a operii literare, inseparabilă de organul exprimării: limba. Capodopera propriu-zisă e şi o elaborare lingvistică îndelungă, pe lingă forma succesivă a unei teme lite rare dela apariţie pînă la cristalisarea finală. Elaborarea e în gemănată. O traducere e o juxtapunere literară parţială. Dacă poate reda integral conţinutul literar, apoi aspectul adiacent, co relativ : limba — instrument de expresie şi element originar — rămîne o echivalenţă debilă, departe de virtualitatea graiului prin care opera a fost concepută genetic şi realisată succesiv. Tiparul lingvistic determină forma literară în sine. In semnificaţia orică rei opere literare — mai presus cea poetică — limba este ele mentul genetic substanţial, acel „fir de argint" — „Silberschauer", cum o numia plastic G o e t h e . Prin urmare, P. I. rămîne un scriitor f r a n c e s tradus în romîneşte. A fost şi încă poate fi tradus abil, să nu ne îndoim. Ca Romîni insă vom tinji ca după Mitropolitul Chievului Petre Movilă care e socotit de literatura rusă drept promotor literar şi teolog fruntaş ; sau ca după Antioh Cantemir, satiricul, reforma tor de stil literar modern în aceeaşi literatură; iar astăzi şi ca după Contesa de Noailles care dacă ar fi scris în romîneşte măcar vo lumele L’ombre des Jours şi Coeurs inombrableSj am fi avut-o ca pe întîiul talent femenin de stil european, în întreaga noastră literatură. Altfel socotite lucrurile, rămîn pentru o minte clară şi in formată ca nişte obicinuite arguţii şoviniste. Chiar dacă pînă acum P. I. a fost tradus în 27 de limbi şi-a început să se scrie asupră-i articole internaţionale elogioase, ba şi cite-o tesă de (v. Viata, doctorat (ca aceea a italianului Francesco Arca-; P. I. rămîne nu „printre forjele cele mai pure UI, n-rul 618),

şi mai vii ale literaturii romîne" — calificativul aparţine acelu iaşi— ci numai ca o personalitate virtuală a literaturii francese, scriind însă în romîneşte ocasional. De-ar mai fi trăit, de sigur ETHNOS 305

1 fi atins maturitatea ca scriitor de iimbă şi iiteraturâ romic i ar nească. A fost însă incontestabil un nume care sa impus deschis in literaturile Apusului. Cel dintîi nume romînesc ilustru, accep tat unanim de marea cultură apuseană, chiar mai mult decit Eminescu. Dimitrie Cantemir şi Spătarul Milescu deschid drumul spre Apus; P. I. continuă cu o cesură de timp de aproape 209 ani.

î '

i-ţl i

Fără a discuta compunerea sa ethnică, după scris se vede că P. I. a iubit pămîntul nostru cu sinceritate şi către sfirşitul vieţii chiar cu patimă. In cartea despre care vom vorbi, Romînia e „harnica şi blinda mea ţară" şi neamul „duioasa mea na ţie" (pag. 82). Iar intr'un articol din ultimi-i ani (puţin cunoscut de admiratorii săi), P. I. — vorbind despre cine-i „sportman pînă in vîrful unghiilor, adică tîmpit" şi abjurînd Occidentul care „n’are nici o stare sufletească" — arată că sufletul său obosit de în tinsul drum al suferinţii numai în Brăila copilăriei sale s’a putut astîmpăra (Analele Brăilei, an. X — 1938 „De ce m’am retras la Brăila"). Trebue xecunoscut: locul originar e pentru oricare suflet recules suma tuturor absurdităţilor acestei vieţi! Tot aşa îl arată şi concetăţeanul său, profesorul-scriitor G. B an e a (ibidI, n-rele 4-6).

ill

! fi iiii ■

i ii

! k

; iii

Intr'o apologie susţinută — „prefaţă*1 a romanului Ciulinii Bărăganului — Perpessicius îl socoate pe I. ca pe un epic realizat, de proporţia lui Sadoveanu sau Rebreanu (p. 19). Contradicţie flagrantă! Căci cu cîteva pagini înainte se ob servă cum romanul în chestie e „de atmosferă" şi nu „de sub stanţă epici". Intr'adevăr, la scriitorul nostru povestirea e sche matică, redusă, dar puternic suggerată (pg. 132); acţiunea e com pactă, fără nici o prelungire parasitară ca în caşul eposului oriental. Uneori stilul e trunchiat, parcă-i astmat, lipsit de desvoltare ritmică (p. 29); e stilul latin, perfect sintactic, uneori cam înghesuit (p. 81). Eposul e direct, autobiografic (p. 31). De aceea ne deosebim de Perpessicius: P. I. nu are o capacitate rapso dică orientală; nu e o variantă folklorică în prelungirea lăuta-

306 ETHNOSI

î * /

o. , tutui baîâdist brăiîean Petrea Creţu $olcanui (p. 4, 7). Âm âfirmat recent — ca şi în alte cîteva rînduri — că orice act folkloric autentic e un proces perfect originar. Contrafacerea Iui e chestie de virtuositate pentru scriitorul evoluat. Dar primitivita tea nu se poate proecta în literatură prin mentalitatea cărtură rească decît excepţional. In literatura generală contemporană unicul cas posibil e Mihail Sadoveanu. P. I. prelucrează doar elementul folkloric preexistent, recunoaştem. Dar technica sa epică nu e deloc sincronism ideal între „eposul nostru popuIar şi eposul oriental al celor o mie şi una de nopţi" (p. 7). Eposul nostru popular e prea schematic ; cel oriental este opus: digresiv şi intercalat — o juxtapunere de fapte şi întîmplări în meandre majestoase. Abia la mijloc stă fiinţa eposului cieeat de P. I. Ciulinii Bărăganului nu e un roman al anului 1907 — cum s'a şi remarcat — ci o cronică de oarecare amploare epică. Car tea e mai degrabă o elegie a unui plebeu revoltat contra miseriei umane în general (cf. p. 25, 26). E deci drama unei idei. Acum stilul e vulcanic şi interjecţional (p. 24). Iar naratorul este mereu la pers. I-a. P. I. are şi o energică putere să redea trecuta noastră miserie socială. In cîteva locuri imnul pînei (p. 52), elo giul sărăciei (p. 74) şi descrierea foamei dela noi — aceasta aduce aminte de Tucidide (p. 135) — dau unei asemenea litera turi proletare ţinuta resemnării creştine şi alte ori marca unei stări revoluţionare autentice. I. e unul din insufleţiţii noştri ţără nişti : are o admirabilă afecţiune pentru ţăranul romîn (p, 82), cu toate că în abrutisarea lui e greoi şi uneori prea instinctiv (p. 96, 116), dar îndobitocit de ciocoi şi proprietari. Iată satul trogloditic, al miseriei politice din 1907 (p. 102). Chiar o femee „tiritură" ca Stana se poate ridica pînă la purificarea păcatului prin revoluţia dreptăţii pămîntului cotropit (p. 104). 7 Din această atitudine pleacă naturalismul lui P. I. care e uneori chiar sub forma lui violentă: un preot înjură (p. 75), de sigur o contrafacere folklorică evidenta după acel preot haiduc, Ghiţă Cătănuţă. Romanul pare adesea ca o pledoarie politică; „marele Coşbuc" (p. 161) e citat fiindcă a îndemnat ţărănimea noastră să se

ETHNOS 307

! :

răfuiască în i$6*f cu rapacitatea ciocoiască. Peste toate se aşter ne însă nimbul generosităţii umanitariste: nota umanitaristă e generală şi în cuprinsul acestei cărţi (cf. p. 60), cum este de alt fel sigiliul autentic al operii sale complete.

<: . ) : : 1 :

■ i

> : I 1

Elementele literare stricte ale romanului se impun lesne. Să luăm, de pildă, natura. Este redusă în proporţiile ei obicinu ite : peisajul — simplificat, redat în linii sobre şi puţine (p. 89), fără nici un detaliu pictural sau amplificare dimensională. Nota ţia descriptivă e, ca urmare, concentrată, redusă la jocul verbal de suggerare, la capacitatea interioară a cuvîntului de-a evoca, nu la mulţimea epitetelor ornante. Nu se poate uita descrierea Bărăganului, de pildă (p. 24, 44, 58, 59). Portretul uman e mâestrit, deşi de obicei tot sumar, aproape vaporos (p. 60). Se impune chipul Tudoriţei, de-o îndrăz neală picturală rară în literatura scriitorului (p. 107). Folkloriştii pot găsi uneori stîngace reproduceri fonetice ale cîntecului nostru popular (p. 65), pe lingă materialul propriu-zis (p. 23, 26, 65, 71, 134), sau scatologii hibride (p, 36) de care P. I. a fost atras ca efemeridele palpitînd în albastrul gălbui al flă cării de opaiţ... Iar lectorul de gust literar nu-şi poate explica traducerea, adesea de foilelon mulatru ... a. sintaxă francesă juxtapusă : „n'aveam s'o mai revedem niciodată" (p. 38) ; „ .ciulinii iau locul cel mai bun la soare.." (p. 100).

: i

b. limbă de ar tă în gura ţăranilor de pe Bărăgan: tatăl lui Matache, eroul, exclamă:

, :

„. şi iită Întreaga suferinţă a poporului nostru oprimat" (p. 66), Iar amintita Tudoriţă grăeşte undeva astfel, ca un mem bru... ocasional al S. S. R.:

' î

„Dacă acea zi o să vie, poţi să contezi [alias: să te bizui I ] pe mine- (p. 108).

Ceea ce însemnează că prefaţatorul na cunoscut... perso*

308ETHNOS

1 t

lin

rial pe traducător j Şi nu de asemenea slăbănogi are nevoie literatura lui P. I. ca să fie tradusă, în sfîrşit, şi într'a 28-a limbă — graiul duioasei lui mame — care-i şi-al precursorului său iu bit Eminescu... I. D.

Mihail Sadoveanu, Ostrovul lupilor, Bucureşti, 1941. "Volumul

Ostrovul lupilor al d. Mihail Sadoveanu nu e din salba marilor sale dăruiri. Este operă egală multora din întinsa-i bibliografie. Aspecte din scrisul anterior se repetă aici şi chiar se întăresc. In orice cas, bilanţul anului literar 1941 poate socoti cartea ca un beneficiu. Se afirmă asta fără nici o indulgenţă. Cele 286 de pagini prilejuesc cîteva constatări de psichologie literară. Vom reliefa pe unele, Atitea din ele sînt un mosaic de atitudini spirituale. Scrii torul se autobiografiază în mod evident. Tendinţa deghisării ne reuşind, laturi din ampla-i resonanţă sufletească transpar dela o pagină la alta. De altfel în ultimele sale volume se observă pre dilecţia pentru memorial, în care M. S. îşi arată unanim simpa tia pentru oameni, lucruri şi pitorescul naturii primordiale. Elementul literar brut (care-şi alătură şi material periferic în cîteva rînduri) e următorul: Scriitorul se duce prin Dobrogea la vînătoare de dropii cu un prieten avocat. Poposesc în Caranasuf, la turcul Mehmed Cai macam, om înstărit cu aşezări de oi (mai cu samă la „Ostrovul lupilor"). Timpul protivnic le împiedică vînătoarea, cînd scriito rul află dela tovarăşul său întîmplări minunate cu Aii fiul lui Iusuf, cît şi altele despre presumtivul omor al lui Mehmed Cai macam. Pe această vertebraţie epica extrem de simplificată se mişcă „cronica** „celui din urmă rînd de oameni trăitori în Garanasuf** (p. 273). De reţinut cuvîntul „cronică**: poate chiar în intenţia autorului însarană o încercare de reconstituire genea logică, în sens ethnografic, însă pe plan literer, a unui neam din conglomeratul ethic dobrogean — turcii. Această încercare de retrospecţie ethnografică e o înclinare veche şi predilectă a ta-

ETHNOS 309 20

, '

■

lentului său. Gh. Călinescu vorbia despre „regresiunea în timp" şi cea „spaţială" a operii sadoveniste (Istoria l,t. rom., 588). "Avea dreptate. La unii scriitori autentici există in adevâr un culoar de circulaţie vie între present şi trecut. Oroa rea de civilisaţia actuală înăspreşte procesul de scufundare in trecut (într’un loc S. spune că în faţa „întîmplărilor vechi“ alu necă „pe planul altui veac şi într’o zodie eroică" — p. 101). Problema în sine e în legătură intimă şi cu anume determinante hereditare ale sufletului colectiv ethnic. La S. pasiunea aceasta de a prinde ca în frescă genealogiile elhnografice s'a încercat în citeva noduri cu destul succes : iată în Baltagul epoca dacică a ciobăniei noastre; în Cuibul invaziilor — Asia mongolă ; in Uvar — Sciţia, iar în Nopţile de Sînziene — neamul peceneg. Tentativa literară a transpunerii ethnogralice recunoaştem că nu se prăvăleşte la d-sa în detaliul strivitor, dar nici nu poate constitui întotdeauna o temă solidă literară, întru cît pentru contu rurile ethno-psichologice datele documentare sînt absente sau la cunare. In asemenea reconstituiri singură calea imaginaţiei ar fi ori săracă, ori s'ar degrada în julvernism. De aceea S. rămîne mai cu samă în presentul ethnografic. Instinctul aderent formelor arhaice de vieaţă populară e viu şi în cartea de faţă : S. se retrage iar într'un peisaj arheolo gic (acura cel dobrogean; cf. p. 158) şi într'o eră primitivă ethnografică, prea cunoscute scriitorului care din nou vorbeşte de „marea sarmatică** (p. 283) şi trecutul scitic (p. 75), de „datina din veac a păstoriei" (p. 95 ; cf. cu p. 109, 159), de ciobanii daci (p. 38, 274), ca şi de Histria (p. 8, 57). Anume constante ethnografice nu lipsesc aici: dacismul (p. 274) şi mai presus păs toria. S. e un resonator neîntrecut al ciobăniei noastre (cf. p. 283, 285). Nu e azi alt scriitor la care destinul păstoresc să lie mai expresiv şi căruia milenara transhumanţă a turmelor pe pla iuri — dela „riga Remaxiu" stăpîn peste „păstorii daci“ (p. 274) pînă azi — să-i fi dat mai solemnă mîndrie ethnică şi mai de plină virtuozitate de stil (p. 38). Baltagul, în care germanis tul Ernst Gamillscheg vede „un roman fără nici un co respondent în nici una din literaturile Apusului" (Cm eniul

Ut., an. II, seria II, n-rul 80) e înalta realisare literară a inBtinctului păstoresc romin prelucrat din „Mioriţa" pină in litera tura cultă.

310ETHNOS

In volum evenimentele, puţine, nu sînt de loc sensaţionaîe, ci în deobşte se sprijină pe instinctele mari ale existenţii : iubi rea, supunerea la orînda speciei, chemarea naturii. Structura.na rativă a volumului e în genul diafanelor povestiri sadoveniste în care schelajul epic e învăluit pe de-a-întregul de evocarea tre cutului— a vieţii omeneşti de totdeauna în marea sa fatalitate: măcinarea în vremelnicie : „...ziua de mini e de multe ori ziua morţii" — p. 10; „Astăzi nu mai este despre el nici amintirea amintirii" — p. 14; „„.întorclndu-se la lutul din care a fost alcătuit* — p. 104; cf. şi p. 166.

precum şi in natura eternă impasibilă. Din aceaslă posiţie a omului intre natură şi timpul veşnic cînd şleaul iremediabil al anilor te petrifică în resemnare („...troienele anilor,." — p. 39), rezultă neliniştea coaptă, aceea de acum, a prosatorului. Calea sa în spre trecut, către climatul favorabil puternicei sale frămîntări lirice, îl îndepărtează şi de data asta de afundarea în actua litate şi-i prilejueşte accentele lirice prea cunoscute (starea de grevă contra timpului contemporan îi alcătue subţirea ditirambă ironică în contra maşinismului uriaş de azi; p. 71). Din această voluntară ostracisare — nu exclusiv in trecutul general, ci mai cu samă în trecutul e t h n i c romînesc — se renasc şi trec mai departe in arta sa literară accente de înaltă ţinută stoică, însăşi vietăţile pămintului părîndu-i solidare cu fatalitatea ome nească (cocorii ar fi simbolul pribegiei infinite; p. 11). Acum nimbul moralei creştine se aşează liniştitor, consolînd pe artist într'o făţişă adiere de mistică creştină; „...continuau să doarmă drept - credincioşii, aşteptind Judeţul dela sfirşitul vremurilor" — p. 13; „..chemind în sine duhul DomnuluiDumnezeu, stăpînul lumii..." — p. 204 ; cf. cu p, 245, 279. Ecourile evangelice strîng visiunea pesimistă către paşnica resem nare creştină a lui S., de unde se nasc iar reflecţii de subtilă poesie biblică (cf. p. 13, 249-250). (v. Ethnos, I1, p. Totuşi şi aici, ca şi în voi. Vechime surprinzi sufletul prosatorului patetic frămintat de 298-306)

sensurile adinei, tragice, ale existenţii; marele mister al vieţii il preocupă mai departe, perseverent şi cuprinzător; iar neresolvirea lui îl afundă într'o accentuată frică metafisică, din care e-

ETHN0S31Î

l * :

•ii i •

galează zădărnicia persistenţii omeneşti cu nefiinţa:

•

! !! :

„Astăzi nu mai este despre el nici amintirea amintirii." — p> 14 scoborind odată sensul vieţii pînă la degradarea scatologică:

! I

„..viata noastră nu preţueşte nici cit un spurcat de mită." — p. 157 De aici în mod sigur apare şi melancolia gravă a scriitorului în faţa prăvălişului istoriei ce sfarmă, preface şi recompune umani tatea poate spre o ţintă goală (de comparat p. 8-9) ; de aici şi infinita labilitate a lucrurilor — e un fir subtil al sensibilităţii ac tuale a scriitorului (cf. p. 104); de aici, iarăşi, durerea distinsă, de un lirism discret şi continuu, cînd autorul surprinde neodih nita mutatio naturae: în cursul timpului natura se des făşoară în eternitate, modifieîndu-se, mergînd spre destinul ei e‘ volutiv, mărginindu-se — fireşte — cu himerica măcinare uma nă (cf. p. 104, 119). In acest uşor tempo pesimist scriitorul parcă ezită şi-i cuprins de-un instinct de panică în faţa singurătăţii im placabile ;

;

. ;

■;

’

„Ne împresura de pretutindeni singurătatea posomorită". — p. 22. Este din ce in ce o melancolie masivă în prosa sadovenistă, parcă o groază de infinitul ascuns. Golul ilimitat al întinsurilor de stepă o adaptă ; atunci pulsaţiile elegiace majore se desprind cadenţat:

îi

„•.acea tristeţă a infinitului pe care numai stepa o poate evoca". — p. 77 ; „..fără ca Bărăganul să cedeze a-ş: deschide inima cernită şi misterioasă". — p. 78 ; „..în această singurătate depărtată.." — p. 82. ■

, !

» i■ •

Incît p o e s i a aceasta a singurătăţii nu irumpe în felul unui joc ardezian, ci se desface domol, se estompează gradat şi se şterge ca un ton crepuscular. Adierea veşniciei e pururi presentă („..aud vîntul ca un ho ge al veşniciei.'* — p 281). Veşnicia şi singurătatea par cele două puncte terminale ale lirismului sadovenist de faţă. Jntr'un loc elogiul singurătăţii e o întreprindere categorică a scriitorului: „Slnt unii oameni" cărora „Aşa de bună li ae pare singurătatea, In fundul căreia năluceşte trecutul.'" — p. 272; „înainte de a te co borî spre acea taină în care stă încuiat trecutul.. — p. 13.

Fiindcă oroarea de present îl refugiază pe scriitor, ca de atîtea ori, în singurătate. Iar aceasta e patina potrivită căii spre vraja trecutului. Aşa dar, iarăşi „magia trecutului"... Nu e vorba des* 312ETHNOS

îi i' ii i

pre trecutul apropiat, cel al localisării propriu-zise util logicei epice din povestire — 10 septembre 1900 — ci de trecutul ge neral în care să se instaleze visiunea retrospectivă a vieţii; apoi e vorba de timpul hieratic, geologic, de timpul istoric medieval şi de timpul ethnografic rominesc. In acest timp indeterminat S. se plimbă ca pe-o cale regală : suveran şi — putem spune fără a sili expresia — învăluit în straturi opace de singurătate. S. pare îa presentul volum deopotrivă înclinat spre dure rea intimă şi discretă în faţa vieţii inutile. însăşi stilul său sufere comparaţii care suggerează o atmosferă sumbră, o stare funerară parcă („..norii ca nişte ciucuri de dric.." — p. 281). Suferind o profundă refracţie personală, accentele transparente lirice străbat prin firele narative vagi ; şi vezi, întreagă şi definitivă, consolaţia filosofică a deplinei dezamăgiri: „Sint la o virstă clnd ara început a simţi valoarea marilor noastre desamăgiri “ — p. 278. De aceea dese ori o pronunţată atmosferă pesimistă se mişcă domol pe valurile amintirii sadoveniste. Stilul acum capătă ac cent necesar de aforism, departe însă de genul aforistic grav al moraliştilor veacului al XVII-lea şi al XVlll-lea frances: Vauvenargue, Malebranche, Rivarol, de exemplu. Este stilul aforistic resorbit, fără îndoitura prosei solemne academice: aşa dar fără abstractele umpluturi metafisice după stilul oficial, codificat de saloane şi reglementat de încă tînăra, deşi rigida, Academie francesă. Aforistica lui S. pleacă din cuminţea înţelep ciune orientală, străvezie şi grasă: „Clnd iese hogea in drum pentru treaba cea mică, apoi se îndeamnă lingă el tot satul cu cea marc.." — p. 41 ; v. şi p.158, 161, 167, 194, 201, 234.

altoită pe zicala rominească, suculentă şi primitivă (cf. p. 176, 188, 266). Are deci filiaţie folklorică (Reminiscenţele folklorice sint aici abundente; p. 176, 201. Iată o contrafacere, nece sară autorului, din balada „Fulga": „..laptele la mulsoare şi ca şul la'nchegătoare.. “ — p. 277. Influenţa stilului popular e în acest volum o chestie de continuare a vechilor sale procedee). Conţinutul volumului se mişcă pe două planuri inegale: 1. planul descriptiv; 2. planul narativ. Intersecţia lor dă stilul na-

ETHNOS313

'• -

■

v. •:

■

;

I ’

! :

.■

ţ / i

I ;

!!• ;

■

rativ - descriptiv, ca în prima parte unde ai sigur impresia că volumul întreg va fi o variantă a potpuriului literar Pseudochinegeticos. Fără a-1 copia pe Odobescu, S. se lasă totuşi impre sionat de maniera cinegetică a clasicului care Ia rîndu-i s’a re fugiat în fumuriul stepei din Bărăgan. Intr o preţioasă convorbire (v. D i a c o n u , Tradiţie şi actualia sa asupra lui Creangă taie romînească, Focşani, 1936, II, 23) S. se referea documentar la anume aspecte stilistice din Odobescu. In present discuţia es tetică e înlăturată, dîndu-se precădere indirect artei vînătoreşti (p. 29, 76, 89) care rămîne în fond un prilej de digresie lite rară, mult mai pură, mai potolită ca elan retoric şi mai efectivă în privinţa elementului descriptiv, alternînd cu cel epic. Dar acest element ultim dela o vreme se estompează şi rămîn suverane acordurile lirice, de o tonalitate calmă, însă susţinută şi încăr’cată de suggestie. Acum se plasticizează apusurile de soare (p. 91, 167), calmul nopţilor de august în stepă (p, 47), aspectele peisagiului seral (p. 143), zorile şi răsăritul soarelui (p. 66, 73, 74, 77), ploaia (p. 100-101), iar odată arşiţa de stepă (p. 82). Totuşi natura ocupă un loc redus, destul de circumscris (p. 47). Atunci pe autor îl preocupă redarea printr’o simplă notaţie — de pildă, imensităţile de peisaj — ca să se reliefeze numai semnele expresive ale tabloului. Conturul e sumar, ca in liniile vaporos colorate ale unui pastel de virtuositate. Totul se sprijină nu pe avalanşa îngrămădită şi furtunoasă a imaginilor, pe capacitatea decorativă şi de suggestie verbală imediată, pe dosarea studiată a imaginilor, ci pe simplificarea dimensională a tabloului natural şi pe micşorarea materialului lingvistic: se alege deci numai cuvîntul expresiv, de relief, se evită enumerările obositoare, se în lătură împerecherile de imagini manieriste şi spectaculare. Deci poetul preferă visiunea plastică sobră — aici e imobilă, statică deplin. Nu se sprijină deloc pe desfăşurarea oratorică a formei. Descrierea e în general schematică, îndoită în sine, comprimată. Scriitorul preferă tablourile de noapte, presentate estompat, ra refiat, fără nici un detaliu de descriere abusivă (p. 63-65). Un exemplu întîmplător: „Am văzut cea dintâi turmă, cu ciobanul răzimal In bltă, zugrăvit negru pe discul enorm al soarelui, care tocmai atunci sălta in faţa acestui tărim. Adierile de vint conteniseră." — p. 74.

f ■,

314ETHNOS i: ■

iî ii

Nu scapă lectorului atent nici transparenta undă satirică: într un loc e surprinsă o anumită lăture psichologică negativă a neamului: „..pe urmă toate or merge iarăşi agale - agale, cum se cuvine Intr'o ţară cu atitea broaşte ţestoase." — p. 231 ; „Vremea e mai le neşă la noi decit în alte păt|i de lume." — p. 255.

Nu mai puţin reuşită este satira contra doamnelor suprarafinate, cînd registrul ironiei travestite este înlăturat, scriitorul recurgind la apostrofa umilitoare (p. 102). In privinţa procedeului narativ, surprinde un fapt: poves tirea îmbrăţişează o succesiune de evenimente în serii ce se in tercalează. Aceasta e natura eposului oriental, caracteristic căr ţilor poporane ca : ,,Sindipa filosoful", „Halima" (isvor pe care undeva scriitorul îl indică involuntar — p. 117). Technica nara ţiunii orientale nu cunoaşte odihna : evenimentele nu sînt omo gene, polarizate în jurul unui accident determinant, ci se desfac ca arborescenţa vîscului — două din unul singur; şi-aşa ele se resfiră, se întind, se prelungesc şi se adaogă în felurite accidente, se desfac din cursul principal ca o stîncă madreporică. Fiind atit de diverse, devin dela o vreme fără abatere secante, se încru cişează domol. Apoi planurile epice alunecă iar dela unul la al tul, diluîndu-se. In lectura Halimalei ai impresia unei destrămări definitive şi a peregrinării în neant. Toiul se pulverizează fără limită: întîmplâri, oameni, stări psichologice. Trebue o memorie dirză şi proteică pentru a putea descurca urzeala unui labirint epic, cum este epopeea indică. Urmaşul bastard al acestei pro ducţii imense şi răsleţe e întreaga bibliografie poporană, gen de literatură foarte familiară lui S. după cum se vede din Divanul persian. D-sa nu numai ca aclimatat la noi această povestire orientală, după încercarea cu Alexandria, dar se şi vede acum influenţat în procedeele sale literare: opera ce ne preocupă e în parte un decalc de talent din asemenea painjenişuri epice ha otice (p. 107, 199, 203, 228-9). însuşi materialul, nu numai technica, provine uneori din povestirile acestea (d-sa de altfel a v. Rev. Fund. şi început să republice traducerea ,,Halimaliei“ ; Reg., IX, n-rul 8, p. 269). 0 problemă esenţială în arta literară sadovenistă de-acum priveşte creaţia lingvistică a scriitorului. Din păcate în toată cri-

•-

h»

— ETHN0Ş3JŞ

i 11

u i

;

5■’

• •' !

1 ■i

il 1

' ■

; *

■;

i i» i

!•.

■

:i 1

! : " .

;

■

5 i

i ■

;• î!

■

!! i

■

Erî

tica ce se produce la noi referinţele in această direcţie sînt re duse, vagi ori incompetente. Este o lipsă păgubitoare. Ar trebui ca fiecare încercare critică, referindu-se măcar la unele opere li terare imposante.să nu neglijeze asemenea inventariere şi apreţiere lexicală care presupune o mai adîncă cercetare a operelor decît cutare jalnică frunzăreală a paginilor, sau cutare global im presionism exprimat prin obscurităţi de stil, pretenţioase şi gra tuite. Ar trebui o aplecare filologică, chiar redusă, la orice cri tic. Altfel critica rămîne pe jumătate de făcut, cealaltă jumătate fiind un arid exerciţiu dialectic. Căci unui scriitor, pe lingă ma nifestarea sa strict literară — în sensul unei evoluţii şi diversifi cări faţă de trecut şi contemporaneitate — i se cere o realisare lingvistică proprie. Scriitorii determinativi nu numai că impun zo ne literare, ci rămîn şi în istoria limbii în care scriu crea tori şi unii chiar făuritori de destin lingvistic. Astfel, filologia romînă va recunoaşte pentru veacul al XlX-lea epoca lui Eminescu, după cum la veacul al XX-lea va figura ca pitolul epoca lui Sadoveanu. S. se află pe acest plan fruntaşul scrisului romînesc de azi. Nimeni nu cunoaşte ca d-sa adîncurile şi volumul actual al limbii noastre. Numai G. Murnu şi T, Arghezi îi pot fi întru citva comparabili. Trebue totuşi făcute distincţii, mai întîi în privinţa neologismului. Se observă de vre-o cîţiva ani în scrisul său invasia lentă a neologismului. Recent ne-am declarat contra folosirii abusive a unor asemenea cuvinte care sprijină uneori, dar nu împlinesc vi guros realisarea sa stilistică (v. Ethnos, I1, 304; I2, 201). Să luăm un exemplu din volumul de faţă: ,,Cea dintîi ispravă a lui Aii nebunul s’a produs la Caranasuf în sat." (p. 138). Evident că aici neologismul „s'a produs'* mîntue suficient expre sia ; funcţional nu e impropriu. Apare însă stingher, e parcă je nat, fără conţinut noţional viu, expresiv şi fără sonoritate distinsă. Intr alt loc — unde fisiologia speciei e contemplată sub o gravă învăluire elegiacă — la fel: cuvintele: „amorul.. pur“ înlocuite prin echivalentele usuale dragoste - curată capătă o alternare simetrică mai vie a accentelor tonice şi valoarea poetică e astfel mai sigură: „Văi, amorul nostru na fost pur în măsura în care a fost şi aprig. Şi noi şi femeile pe care le-?m iubit ne-am lăsat înşelaţi de zeul speciei." — p. 279.

316 ETHNOS

' T

Cităm citeva din aceste artificii neologistice : Fantazia asta... s a produs.." ; „stima pc care o acorda facultăţilor mele... ; „...a avut un nou acces de emoţiune" ; „A m luat con tact cu ciobanul..." ; „...a strigat cu ardoare.; „...vlnător de ca tegoria aucestrală..." ; „...a hotârit.. cu accent definitiv." ; „. ,r e m o rc i n d u - mi amintirea intre epigonii timpurilor viitoare,..." ; „ ..As cultase..., manifestind aprobare .." ; ,„..a abandona t..." ; .... fără să emită vre -o părere pripită..." ; „A întrebat cu gravi tate..." ; „Chestia d 1 f i ci I â .. era..." (p. 9, 24, 77, 79, 81, 82, 84-5. 90-95, 191, 248, 258). Recunoaştem iar că în cîteva rînduri neologismul e adaptat stilului sadovenist : „...mirişti calcinate..." ; „...datoriile ritualice..." (cf. cu „rindueli ritu alice" — p. 250), „.. nesaţ imaginar..." ; „limbi de flacără care abia oscilau..." (cf. cu „...virful ţevii oscila..." — p. 171) ; „...frumuseţa lor sumbră..." ; „...animale frecvente in Orient...", .... chicoteşte cu maliţie.,." (cf. cu „...intra,, oarecare maliţie...", „. .o căutătură maliţi oasă..." — p. 76, 280) ; „...paloare sură..." ; „...tăcere ostilă.." ; „... desolare înfricoşată..." ; „. .pasajul glştelor.." (termen technic ; p. 17, 47, 49, 50. 77, 189, 196, 215, 277).

Aceste neajunsuri — fatale în evoluţia unui scriitor distins, ctitor de epocă literară; a fost şi director de ziar, trăind prin urmare limba romînească în marea ei bătălie cu neologismul frances strivitor — sint precumpănite de prodigioasa-i creaţie lexi cală, şi aici în progres. Putem despoia din acest volum un ma terial bogat de expresii originale, în care vocabularul arhaic e pus la mare contribuţie. Este nevoie de o comparare lexicogra fică cu dicţionarul în faţă, ca să vezi rareori identitatea stilului sadovenist: „tacîm de vînătoare — drumul se alina — şi-a amestecat., adaosul lui - Bărbaţii slobozeau îndemnuri de glas — ochi streşiniţi de sprîncene sure — cămaşa curată ca helgea — i-am hăituit — să batem cu ei războiu (cu varianta: ,.. că ei bat politică'* — p. 207) — am oblicit — la foc cu voie bună *- cînii au dat glas — Pantaloni evropieneşti — a ascultat sămile — parale strînse la chisoi — [cînii] fîlfîind din cozi — armele şi măistriile mele — scrisa mea a fost să fie... — Sosea şi Neagu Leuşcan, cu mare sunet — ne-a

ETHNOS3I7

.. i

h5 :

dat veste — mucarniţă veche cu oleu (cf. cu: If" .ca oleul dreptăţii Iui..." — P- 249) — Panaite s'a prăpăstuit (cf. cu : M. .s'a prăpăstuit înapoi1* — p. 171) — s’a încenuşat lumi na — stă.. în spulber — Gîndurile filosofeşti (p. 209; cf. cu p. 117) — şi-a venit în ori — Dumnezeu să te alduiască — auzia.. şopot în juru-i — a tras cu puşca., halicind pe doi dintre furi — a bătut., mare războiu — amirosind boarea — grăuncior de înţelepciune — a-i cerceta • hăţişurile — brînza cea mai prima — Pină-i stă sus ca pul — să se îndelunge — condacul armei — Place-mi un lucru — să pornim tovărăşie într’acoace — se popriră în loc — judecătorii vor ciurui şi vor alege — Cinele., a zăpăit — Era ceva cu totul pidosnic — a stat neguros — năcaz cernit — acest joc pîşin — nu-i modru să fie alt fel — retrăgindu-se în sine** (p. 16, 17, 33, 38, 40, 42, 44, 45, 59, 65, 72, 79, 96, 98, 79, 108, 112, 117, 122, 123, 135, 138, 148, 151, 159, 162, 168, 171, 178, 185, 186, 193, 197, 201, 215, 226, 265, 274, 276).

f !

! .

întotdeauna însă afli o acentuată înoire a cuvîntului şi a scrisului său cînd e luat din graiul popular. Nu mai puţin posiţia sintactică, pe lîngă mireasma cuvîntului bătrînesc, e un transfer vădit şi abil din stilul lui Neculce şi al celorlalţi cronicari: „nefiind ahotnici de treaba asta — s'ajuture acestui vfnător — ca să plinesc judeţ asupra — o mişcare indărăpt — a pălit cătinel cu cotul — a purces o vreme tare (p. 69, 113, 239, 268J. 0 cercetare atentă filologică în acest sens trebue întreprinsă asupra operii întregi.

Materialul lexical sadovenist e preţios chiar în privinţa di

minutivelor. Să le însemnăm pe cîteva: comedioară, tăşcuţă, flăcăuaşi, vetriţă, drumeag, picioruţe, căţelandru, bărbăcuţi, asiniţă, oluţ, mănuncheş, gărduţuri, ferestuică, mînuţa, cleştişoare (p. 27, 32, 34, 35, 73, 77, 94, 107, 116, 158, 174, 184, 226, 233, 254). l

Se vede limpede că diminutivul suferă la S. o minusculini-

318ETHNOŞ

I. III

sare : partea materială, sonoră, i se retractilizează căpătind o musicalitate minimă, iar conţinutul exprimînd realitatea măruntă, gin gaşă peste măsură (ca: „vetriţă“ * »» mănuncheş"). Arta matură a prosatorului poate preface pînă şi cuvîntul abject în valoare lexi cală artistică (v. p. 167 r. 21-22). Chiar cînd în tendinţa de-a reda coloarea ethnografică alege unele turcisme, ortografiindu-le ad-hoc : „c'o temene, tabunul imineilor, uiumul, salamalec, iaşmaş (p. 34, 126. 157, 226). şi-atunci prefacerea nu e silnică şi astfel inutilă. Peste tot la S. munca lingvistică e uşoară : expresia se creează fără aplicarea trudnică a scriitorului. Păcat că lectura atentă iar se izbeşte de unele inconsec venţe ortografice : sub (p. 29) şi subt (30, 33, 43, etc.) ; seamă (p. 134) şi samă (p. 135, 169, 173, 185 — deci variaţie dela o pagină la alta); Dănilă baciu şi Dănilu-baciul (p. 39); Marea şi marea (p. 9, 180, 254-98, 225. 274) ; ceea ce (p. 61, 81, 89, 91) şi ceiace (p. 79); pasaj (p. 277) şi personagiu (p, 238, 241); itinerariu şi itinerarul (p. 51, 52). şi de alterări tipografice care puteau fi lesne înlăturate: „Acea privelişte,, n'ai duraS decit puţine clipe. (p. 65 r. 7), vitesa (p. 73 r. 1 jos), plăcerre (p. 88 r. 6), să se ştie ca trudeşte greu, să agonisească... (p. 149 r. 19), ocoleşti (p. 185 r. 20), a trigat (p. 185 r. 20), doi Dobrogeeni sastisii (p. 238 r. 5), te-aşteaptă (p. 276 r. 78), fiinţile., dragi (p. 280 r. 11).

Nostalgia după o operă desăvîrşită — chiar ca ţinută ti pografică — ne va preocupa ori cînd vom vorbi de Mihail Sadoveanu. La această realisare supremă nici -chiar Divanul persian na ajuns. Doar să ne gîndim la vremea urgisită cînd sa făcut tipăritura. Numai aşa scuza justifică nădejdea apropiată. J. D.

ETHNOS319

ili

I. A. Bassarabescu, Opere complete, I, II, Bucureşti, 1940.

■

: i1

ii ! ţ, k!

■i

i i

îi

:! ;

! '

;

(

Acest „virtuoz al schiţei romîneşti", cum îl califica în dreptăţit pe I. A. B. criticul şi istoricul literar Gh. C ă 1 i n e s c u şi-a pregătit în sfîrşit „opera comple (Istoria lit. rom , 515), tă", de sigur pe cît sa putut după normele unei integrale ediţii definitive. In sfîrşitExclamaţia noastră se justifică prin ce ştim (poate şi dela scriitor...) despre odiseica alergătură a m-suiui său chiar pe la o înaltă instituţie editorială din vremuri demo cratice... Ediţia de faţă e satisfăcătoare. Credem că totuşi alta tre buia să fie ţinuta tipografică a celor 2 volume : mai dimensiona lă şi ceva mai artistică. Scriitorul I. A. B., omul subtil, aristo crat, de-o ţinută spirituală impecabilă, perfectul gentiîman printre toţi scriitorii noştri actuali, va fi într'o zi altfel răsplătit de vre-o editură curat romînească: să-l editeze luxos şi poate chiar ilus trat... „Casa Şcoalelor" — editură populară — n’a putut realisa decît în parte această ediţie ce-o putem socoti festivă. Literatura sa — un vast repertoriu epic al burghesiei noa stre — nu începe din anii 1893 - 94, in Revista noua, cum no tează istoricul literar menţionat (e drept că aici I. A. B. publică pină prin an. Vil; cf. p. 182, 221, 274) încă din 1889 scriitorul nostru apare ca publicist în Revista poporului (11, 397 ; V, 38, 69, 111, 144) şi Romînia lit. (Vili, 57), colaborînd apoi, sau fiind reprodus, cînd în vre-o revistă bucovineană (Patria, 11 - 1898, n-rul 216 „Emma*'), cînd în periodicele din regat (Floare albastră, 1- 1898, n-rele 10, 12, 14; V.aţa literara, I1906, n-rul 2; Viata lit. artistic?t 1- 1907, n-rul 43) şi ajungind după război să fie aproape antologic pentru revistele şi ga zetele provinciilor unite (Bucovina, 1-1919, n-rele 150, 165, 166; Gazeta Ardealului, 1-1921, n-rele 2, 14; Tribuna noua, 11 - 1925, n-rul 120), în care scrie chiar articole de propagandâ pedagogică (Vatra Bănetului, 1- 1932, n-rul 2 „Are sufletul omului nevoe de şcoală'* 7). Să se adaoge la acestea colaborarea sa la periodicele fruntaşe, ca să se vadă că scriito rul a fost cu adevărat fertil. I. A. B, nu s'a ferit nici de propa ganda culturală: a ţinut conferinţe şi-a orientat publicul ori decite ori era solicitat cald şi patriotic. Acum, la vîrsta respecta-

3£Q EŢHN0Ş t—

■'V

i. \

bilă de 72 de ani, 1. A. B. tot viguros şi crealor: scrie, Vbi1beşte, călătoreşte. N'a picat în apatia scriitorului romîn c o n sacrat, solemn şi exclusivist. Nu s'a mumificat... Poate mai rămîne o nădejde a generaţiei sale: un scriitor „remarcabil, stăpîn pe mijloacele sale, dar mai cu samă sănătos şi echilibral“ — cum ll califica în 1904 O. Botez, făcîndu-i recensia primului voi. Nuvele publicat în 1903 de editura „Socec** şi bănuind — chiar recensentul — c’ar putea da „odată adevă ratul roman social pe care literatura noastră nu-1 are încă11. (Arhiva Soc. Ştiinf. şi Lit., XV, 420). De sigur că inspiraţia sa care a mers pină către genul mi nor al epigramei (Arta, 1- 1904, n-rul 19) rămîne închisă prin excelenţă in lumea umilului trai burghez, cum s'a spus de repetate ori. Tema sa literară evită conllictele sufleteşti violente din care să se închege complexul epic; se fixează din contra în vecinătatea întîmplărilor minore, născute din micile deprinderi de vieaţă zilnică, ticuri mărunte de existenţă a unor personagii simplificate de vieaţă aproape pînă la inerţia ascezei creştine. Eroii săi sînt în general făpturi mărunţele din vieaţa resemnată, suflete nostalgice, refulate, ce se exclud din furtuna de ciclon a eroilor de romane. Toate personagiile lui I. A. B. se conformează aceluiaş destin: tipisarea. Asemenea conformism literar este rar in literatura noastră. Se adaogă acestei laturi obiective din creaţia sa partea au (Ethnos, l1, 174; 12, tobiografică, de un real suflu evocator 41). De-acum scriitorul se pare că va realiza pagini viguroase de interes documentar. In definitiv acesta e punctul resumativ al oricărei cariere literare adevărate: să reconstitue retros pectiv pe cel dinţii personaj al operii — autorul.

I. D.

ETHNOS 321

■i ■ \

\ ii

;

folkloricc î ■

G. T. Niculescu - Varonc, Cei mai de seamă folklorişti romîni (bibliografie), Bucureşti, 1938.

■

' >.

■

h iii ti

; ■

,•

!! .

\\ I

1' 1 J

I i ij;

' i

i. a 1

Intr’o săltăreaţă farandolă... critică Şerban Cioculescu insinua polemic că folklorul romîn îşi are pontifii săi exclusivi: .....uitasem să amintesc că pîinea profesorilor, cînd nu-i istoria In (Curent, lit., 111, n-rul 131J. literară, este folklorul" treacăt fie spus: uşurică afirmare aduce nu ştiu cum aminte de-o alusie a estetului critic fruntaş din veacul nostru, A. T h i b a u d e t, care vorbia odată incisiv despre „antichitatea... pinea pro (La comfesorilor" ; La vie de M. Baries, Paris, 1921, 48. patriotul nostru poate e un ecou pierdut de lectură ; poate fi şi-o coincidenţă de impresie şi de atitudine, poate să nu fie de loc o... mutare ideologică). Ce vreţi să spună despre peripeţiile acestei discipline chiar un teribil ignorant într'ale folklorului, necum un critic autoritar, consacrat urbi et orbe... cînd nu numai profesorii încurcă tre burile în folklor, ci chiar copiii ? Sub ocrotirea unui spirit uni versal, ca N. I o r g a , oare n’a publicat recent poesie populară chiar un copil din clasa I normală, şi încă o variantă a „Miori ţei" (v. Neam. rom, p. popor, XXV1, 1 fevr. 1938)? Intr adevăr, a venit clipa opreliştii în folklorul romînesc: trebue să fie înlăturaţi ignoranţii, amatorii şi entusiaştii naivi! Căci ei încă ti păresc sub ochii noştri articole, broşuri şi volume jalnice în care reclama personală ţipă şi ignoranţa saşterneimperial! Iată, in 1938 s’a publicat o broşură bibliografică asupra folklorului romîn mai ales versificat. Ca să satisfacem obiectivi tatea criticului iritat, amintim că autorul ei nu e profesor... Dar ori ce-ar fi, nu interesează ocupaţia, ci realisarea ştiinţifică. Deci, bro şura merită o riguroasă censură analitică. Elementara cerinţă metodologică impune oricărui cercetător pregătit delimitarea disciplinei ce-1 preocupă: care-i obiectul, con ţinutul şi întinderea sa? Astfel oricine riscă să pipăe în gol şi să

umble furiş printre aproximaţii, Iar resultatul ştiinţific ? Se mă resc inutil cotele bibliotecii Academiei Romîne, pentru ca auto-

322ETHNOS i

, i F.

rui cc iie preocupă Să le păturească teancuri-teancuri, cu toata sfinţenia, mai cu samă pe-ale sale, avînd grija ca posteritatea să-i cunoască infinitesimal nobila sîrguinţă bibliografică... (v. p. 2, 3). Deci G. T. N.-Varone trebuia iniţial să se întrebe: oare cei 120 de autori bibliografiaţi sînt într adevăr toţi f o 1 kl or işti ? De aici ar fi ajuns la posiţia metodologică normală, intrebîndu-se : ce-i folklorul? Răspunsul i-ar fi impus să înlăture destui autori — mai ales din veacul trecut — care au compilat, au înnodat, au curăţit silnic şi astfel au preschimbat, aproape pînă la anulare, creaţia populară. Bibliograful ar fi rămas la numărul riguros 27. Accentuăm: autorul nostru se cuvenia să ştie precis ce-i fol klorul. In locul „introducerii41 sale Care este o copilărească um plutură de locuri comune („Se ştie că poporul se trage din nobila obîişie latină. Aceasta s’a dovedit prin Columna lui Traian — ridicată la Roma în anul 113 după Hristos" ...etc., etc.), de unde aflăm că în „specificul naţional" „intră şi folklorul care este baza şi disciplina fundamentală necesară pentru studiul vie ţii sociale săteşti" (p. 6), ar fi trebuit din capul locului soluţionată întrebarea : oare ce-i folklorul ? D-sa trebue să afle — ca să ştie măcar acum — că aceas tă disciplină este „ştiinţa vieţii şi a gîndirii populare", cum de fineşte P. Saintyves (Manuel de folklore, Paris, 1936, 7 ; cf. 32, 33, 38-9, 48, 41, 156J. Prin urmare, studiul său scrutează exclusiv „mentalitatea populară" (termenul „mentalitate po pulară" desigur că e un ecou din gindirea asupra „mentalităţii primitive" a sociologului L. Levy-Bruhl), care în stadiul actual al umanităţii civilisate se înglobează de obicei in naţiuni. Popular însamnă orice fenomen de vieaţă socială ce cade în tradiţie, adică normă de vieaţă şi stil de gîndire ce-şi pierd frec venţa utilisării — cum spune A. M a r i n u s : n'au „generalitate (Le folklore dans le conformisme social, Bruxelsociologică" Ies, 1934, 12) — şi trăesc isolate, fiind treptat simplificate, sche matizate de insul cu mentalitate simplă. Faptul folkloric e stăpinit de legea conformismului social: e tipic. Această retragere în tradiţie a grupului rural — perfectă învăluire în spiritul conser vator — creiază o mentalitate colectivă omogenă şi*un tip de

vieaţă generală care istoriceşte se cedează generaţiei succesoare şi se moşteneşte adesea deplină dela cea precursoare. Căci sînt for me de vieaţă materială şi spirituală care râmîn îndelung intacte a*

ETHNOS 323

i s:

< *

il '

)

» ;; .!

: ; j;

' j

I i

■

) ;;: ;• !

. ;

: .

(cadrul religios, normele juridice, etc.); ele aîcătuesc realitatea tradiţiei. Grupul însă poate ieşi din cercul coercitiv al permanenţelor tradiţiei; atunci inventează : e creator (poesie şi cintec popular). Metodologic, folklorislul va urmări acest joc pendular al ceîor două forţe inegale: a) tradiţia; b) originalitatea creatoare a grupului rural. Va proceda deci expe rimental : va „descrie faptele vii, sub forma lor actuală'* (A. Marinus, Les glissements explicatifs dans Ie folklore, Bruxel deci prelungirea tradiţiei în actualiles, 1933, 6, 8, 12, 13), tate şi diversificarea grupului din lanţul tradiţiei prin creaţie. Pe actualitatea obştei rurale sa pus în chip exclusiv accentul întîi, in folklorul european, prin gîndirea lui Ovid Densusianu, Această lămurire preliminară l-ar fi scutit pe stîngaciul bibliograf folklorist... să nu afirme ignorant: „Specificul nostru il formează tot ce a creiat sufletul poporului romîn../' (p. 6). Cri teriul folkloric delimitează uneori specificul naţional, în chip par ţial, numai la formele culturale primitive, al căror autor nu e în sens larg poporul, ci numai massa rurală. Insă defi niţia curentă a specificului naţional înglobează şi valorile de cul tură superioară creiate de clasa cultă a naţiunilor, în prelungi rea valorilor primordiale — cele folklorice. Dar să admitem că autorul n’a urmărit decît să stabilească bibliografic etapele folklorului poetic. Atunci criteriul său putea să fie percurgerea cronologică. Nu însă numai decît pe provincii (v. p. 10, 12, 15, 16, 17, 25, 27, 30, 37), ci după natura genu lui. Astfel puteau fi grupate intîi colecţiile cuprinzînd genul liric (cîntecul popular în genere, doina, hora, strigătura), apoi succe siv ; genul epic, genul dramatic (drama religioasă, pluguşorul, co lindul, cîntecul de stea), ajungîndu-se la descîntece, jocuri de copii, etc. Un indicator al culegerilor pe provincii ar fi fost su ficient pentru a satisface criteriul autorului. Vina cea mare e însă în inocenţa cu care se admite prin tre ctitorii folklorului poetic romîn atiţi nevinovaţi şi neîndemănateci publicişti şi autori minusculi. Mulţi dintre ei în loc să ne tezească drumul disciplinei, l-au înţelenit chiar în vremuri cînd minţi autoritare, ca Ovid Densusianu, stabiliseră în cultura noas tră natura şi rolul folklorului. G. T. N.- Varone, fără nici o vedere positivă, aşează lingă măreţia Ceahlăului gorganele Bărăganului t• 9

324ETHNOS I

) ;

li V

Oare nu e o înspăimîntătoare ignoranţă cînd lingă opera lui £)etisusianu clasează pe Oprea Dumitrescu, elevul lui A. Pann, şi pe „Christ Ioanninu" (p. 30) ?? Aceştia doi sînt în adevăr „precur sorii" folklorului romîn modern (p. 37) ? Atunci dacă sînt folklorişti asemenea amatori care publicau broşurele pentru că erau „naţionale”, adică se vindeau a cătării pe la iarmaroace, ce însamnă oare în folklor un revoluţionar ca Ovid Densusianu ? Pentru o graţioasă umplutură tipografică — foarte plăcută la vedere autorului nostru — şiragul „celor mai de samă folklorişti romîni" sa cuvenit să înceapă cu ieromonahul Lavrentie, pentru că într'un catavasier din 1747 el ar fi însemnat stihuri din nişte cîntece de stea... Tot aşa e socotit protopopul Ioan T h o m i c i (1827). Dar de ce atunci au fost eliminate mărturiile din 17571780, 1770, 1787, 1809 (v. Elhnos, I1, 312-315), ca şi culegerile lui D. Ardelean (1831) şi N. Pauletti (1838; v. Folklor.. R.-sărct, II, p. XXX1V-V) ? Noi răspundem cate goric : aceştia alcătuesc preistoria folklorului nostru. Nici unul din ei nu e folklorist: n’a strîns măcar un vers popu lar după vre-o normă. Folklorislul e în primul rind un cercetă tor de metodă. In privinţa colectării materialului, el păstrează ne strămutat orice text aflat în popor : nu-1 preface, nu-1 înfloreşte, nu-1 confruntă, nu-1 înseilează. Căci a trecut vremea dulcelui vers popular rotunzit şi gătit festiv de Alecsandri — „croi torul de poezii populare” cum il recomandă cam hirsut Leca (Pentru cintecul popular, Cernăuţi, 1933, 24); Morariu Alecsandri r e m a n i i n d „poeziile culese din popor” cum va însemna apăsat un istoric literar de largă autoritate (D. Po* bardul apo v i c i, Opere, II; I. Heliade-Rădulescu, 566); postrofat pentru această stricăciune giavă — lucru de necrezut — pînă şi de contradictoriul Heliade; regele poesiei (după sonorul epitet eminescian) pe care într’o privinţă eseiştii noştri actuali bine fac de-1 apără generos de împunsăturile violente ale veacii(„ ..modificările lui sunt destul de numeroase şi delui trecut seori vizibile prin artificiul lor” ; Al. C i o r ă n e s c u , Meşterul deşi atunci numai H. Manole, în Univers. /*/., LII, n-rul 11), (Arhiva Tik tin sa încumetat să-l apere de anume delaţiuni Cert este că Alecsandri a Soc. Ştiint. şi Lit., 1-1889, 83). impus o vădită croială savantă materialului poetic din popor. în torsăturile de stil prelucrat l-au trădat în primul rind. Căci „fal-

ETHNOS 325 21

H -

i : : I :

■

» : i

; ' . ■

1 I .

I ■i

l i

;

;• /

i) i

* !

I 1

-ti’* I

Ştirile'* — tot cuvîntul iui Leca Morariu — din 1&52 cuprind câ limbă „cele mai vădite orăşenisme" (G. Ib răii ea nu, Note şi impresii, Iaşi, 1920, 147) care înflăcărau în 1909 pe neiniţiatul M a i o r e s c u (ca şi în 1869 : Asupra poesiei noastre populare) în replica ce-o merita antifolkloristul artificial Duiliu Zamfirescu. Deci lucru hotărît: astăzi nu se mai alexandrinizează. Ceva mai mult: autenticitatea folklorică e o lege de aramă cînd cineva merge pe teren să ancheteze. Cel puţin atîta, dacă nu chiar revenirea pe terenul cercetat, spre a relua anume motive fruntaşe la acelaşi individ, ca să se observe psichologia cîntecului popular (prefacerile în timp şi spaţiu). Problema transcrierii dialectologice a fost totdeauna în criză la noi; şi cu-atît mai mult indexul epocalului bibliograf îl negli jează. Spre mirarea lui G. T. N.-Varone} germanii Th. Gartner („Fiinf rumânische Mundarten der Bukowina", în Zeitschrift f. romanische Philologie, XXVI, 230-242 ; Gartner e utilizat şi de apoi din 1892 G. W e i g a n d colecţia Graiul nostru, II, 33), (Ober die Methode bei der Sammlung von Volksdichtungen, Leipzig, 1892 ; „Der banater Dialekt, Korosch-und Marosch Dialekte", etcM în „Jahresbericht..“, III- 1896, 198-232 ; IV, 250-336 ; VI, 85; Vil 1-92; Vili, 234-324; IX, 13S-236, urmate de lucrarea: Die Dia au ridilekte der Bukowina und Bessarabiens, Leipzig, 1910) cat întîi în discuţie procedeul, realisîndu 1, urmîndu-le astăzi E. Gamillscheg (Oltenische Mundarten, Wien, 1919; Die Mzmdart von Şerbăieşti-Tituleşii - Olt, Jena-Leipzig, 1936), iar dintre ai noştri, din 1898, Sextil P u ş c a r i u („Der Dialekt der oberen Oltthales", în Jahresbericht,., V, 158-191) Şi din 1906 Ovid Densusianu. In urma observaţiilor lui Weigand folkloriştii noştri se su pun. Astfel A. G oro vei se hotărăşte să publice cîntece din Folticeni după rigorile transcrierii diacritice (Şezâicarta, 1 i 86-88, 150), alţii imitindu-1 — tot acolo — într'un chip rudimentar şi publicînd la răstimp (Ibil, I, 181-2; II, 4-5,81, 84, 135, 180-188, etc.). Treptat revistele provinciale -— mai ales cele ardelene — copiază procedeul:

■

;•

1 ' V i ■

„Ţinta noastră este a Întrupa In ortografie cit să poate de .credin cios graiul viu al poporului, adecă de a semăna sunetul precum se rosteşte, Numai aşa are valojre adunarea poesiilor poporene" (Poporul, VI, 652, 668. 683, 699).

326ETHNOS ! I

înainte şi chiar după 1916 mai cu samă Ardealul se preocupă de acest criteriu (Revista Bistriţei, I - 1903, n-rul 33; Vlăs tarul cîmpiei, I, n-rele 7-8, p. 14; Viaţa săceleanâ, I, n-rele 1112, p. 29), deşi chiar dincoace dibuirile dialectologice nu lipsesc (cf. Buciumul Instrucţiunei, I - 1891, 261). Din păcate ■ prevederea fu ca un vis ilusoriu : grămada de amatori tipări fără control şi într'o lipsă de prevedere absolută. Entusiasmul înă buşi calmul şi pregătirea cercetătorului, încît şi copiii se pome niră... folklorişti. Odată, prin 1890, chiar filosofii se amuzară deretecînd versul popular, ca N. Vaschide c'o „spovedanie" populară de prin Ardeal (cf. Alexandrii I- 1891, n-rul 1). Ardealul — aici e paradoxul — care dădu semnul renaşterii folklorului şi dialectologiei prin Densusianu şi Puşcariu, pregăti pen tru cîteva decenii sincopa disciplinei. încă din 1897, profesorul I. Potran adună poesii populare prin elevi (Tribuna poporului -Arad, I, n-rul 217). Predecesorii săi Iarnik - Birseanu ciu guliseră cam tot aşa poesia populară pentru culegerea lor din 1885, despre care inexplicabil marele O vid Densusianu — care înlătura improvisarea şi reclama — vorbia elogios la moartea profesorului ceh : „...e una din cele mai bine alcătuite" (VieaCăci iată ce destăinue însuşi mentorul ţa nouă, XVIII, 227). culegerii: n ••• şcolarii gimnaziului [din Blaj] s'au pus de au cules o sumedenie de poesii populare de toate felurile, care s'au pus la îndcmîna prietenului meu A. Bîrseanu şi a mea, ca să înjghe băm din ele o colecţiune în felul colecţiunei poetului V. Alec(Pagini literare - Arad, I- 1916, n-rul 5, p. 89). sandri...“ Şi aşa a şi fost. Materialul din această culegere atit de răsfăţată nu prezintă, prin urmare, nici o garanţie a muncii autentice. Revistele de folklcr au urmat pînă de curind cu sfinţenie calea aceasta (o elevă de clasa a lV-a primară publică material 9 epic; v. Tudor Pcmfile, N, 80); iar profesorii obosesc elevii prin vacanţă, făcîndu-i gonaci după folklor (exemplu: G.Ion e s c u, Cintece şl strigi furi din judeţul Cernăuţi, Cernăuţi, 1933 „Prefaţă"), pentru ca să capete premii academice cu un ma terial absolut fără nici o siguranţă (D. Al. N a n u, Poezia mildăriei şi a Crăciunului de pe Valea Argeşului, Piteşti, 1933f 6). Cu asemenea mijloace de plîns se explică de ce s’a tipă

rit şi tot se mai publică astfel de drojdie .folklorică:

iii

ETHNOS 327

i ! !

După săn’n îi şi nori După dragoste ş-amori. (Şezătoarea, II, 9).

Pentru tine dor secret Mi-am mutat casa 'n făget, Cu frunza să mă desfăt.

■

R! j 5 j

(Someşul, II - 1924, n-rul 9).

Cind ai zice de-un birlic S’a sculat copilu ăl mic...

(Suflet oltenesc, I, 213).

! ;

: 1

;

! ■

I< : > j

Oare ce valoare documentară are culegerea din 1896, prefaţată de G. Coşbuc şi alcătuită de normalislul in ultima clasă, C. (v. Progres şi cultura, Rădulescu - Codin de mai tîrziu Pasiunea folklorizării eftine a fost o mo111, n-rul 2, p. 9)?? (de pildă, dă de care nici istoricii detailişti nu s'au putut feri Gh. Ghibănescu publică folklor din Bacău ; Ştzătoarea, I, Şi în labirintul acesta al folklorului romîn chiar cei cali73). (filologul de samă G. Giuglea ficaţi încîlcesc firul Ariadnei publică iar versul popular de-a*dreptul în limba Academiei Romîne!! — cf. Din lit. populară de astăzi a Basarabiei, Bucu reşti, 1919). In această cruciadă a erorii, preoţii şi mai cu samă învăţă torii au fost sîrguincioşi. Gr. T o c i 1 e s c u încă din pragul vea cului îi entuziasmase pentru amorfa sa culegere de Materialuri folkloristice. îndemnurile spontane dar naive s'au abătut apoi ca grindina — competente prea arar: I. M u ş 1 e a , Inoâlâtorul şt folklorut, Cluj, 1928 ; R. V u i a , Et nografia şi tnuâlălorul (în „Muscelul nostru", IV, n-relc 9-10).

!!: i

de cele mai multe ori însă pornite din imboldul reclamei, beţia tiparului, sau dintr'un avînt patriotic necontrolat:

i '• I i

D. V. Ţ o n i, Ctntecelo noastre (In „Sfatul poporului", I - 1908, n-rul 16)} I. V. B î ţ i u , Inoâlâtorul şi folklorul (in „Şcoala Albei",

328 ETttN’OS :

e. ■

(

II, n-rul 1) ; T. Cionfi, Jnoâ/utorii şl folklorul (In „Şcoala noastră", X, n-rul 5, p. 155) ; D. Furtună, Preoţii noştri şi folklorul (In „Cuget clar", I, 265 ; cf. şi „T. Pamfile", VI, 58) A. Gorovei, învăţători folklorişti, Bucureşti, 1940 ; D. Al. N a n u , Despre co lecţionarea poesiei populare. Rolul şcoalei (In „Universul", 3 iulie 1933) ;.C. Rădulescu - Codin, Literatura folkloristică (In „Vre mea nouă", 1-1911, n-rul 7).

Pînă şi studenţii fără nici o iniţiere sînt trimişi să cercete ze regiunile fruntaşe de către înalţi academicieni şi reformatori sociali. Este caşul Vraacei: cf. V. Măgureanu, Studenta, culegători ai poesiei populare (in „Arhiva", XXXVII, n-rul 48). Ce putea să apară din această cursă desordonată decit un deplin Turn Babei al folklorului romînesc. Spre regretul nostru dintre aceşti culegători de compătimit unii s'au ales modificatori de neîntrecut Şi pe aceştia G. T. N.-Varone îi socoate „pre cursori" care au adus o „contribuţie valoroasă" (p. 37), publicînd „perle naţionale" cu o „mare şi adevărată valoare culturală şi educativă..." (p. 10). Să vedem cîţiva numai din aceşti corifei ai disciplinei: pag. 10, n-rul 1 : Simion Florea Marian. — Bucovi neanul acesta sîrguincios şi patriot a prelucrat materialul după norma estetisantă a veacului său. Un recensent, vorbind despre culegerea „Poezii poporale din Bucovina", adnotează fără esitare „falsurile" preotului folklorist: „Cartea cuprinde deci balade „cu lese şi corese" ca toate culegerile folkloristice din acea vreme cînd materialul folkloristic nu numai că se aduna, ci chiar „se (G. Ionescu, O carte necunoscută de-a Iui S. FI. coregei" Acelaş adMirian, in „Ţara Fagilor", 111, n-rele 5-7, p. 57). notator relua vechea frondă a lui M. Schwarzfeld contra lui Alecsandri, vorbind despre „grandefea falsurilor" cunoscute. Se sprijinia de altfel pe documentarea lui Leca Morariu. Totuşi un folklorist german, cunoscîndu-i şi provenienţa materialului — prin elevi — îl gratifică neaşteptat: „der sehr verdiente, unermudli(M. Friedwagner che . Folklorist Prof. S. FI. Marian..“ Rtimănische Fo'ksl, aus der Bukow., 1905, 6, 7).

ETHNOS329

»:

! t

liî

pag. 12, n-rul 3: Elena Niculiţă-Vor onca. — Sint dovezi depline că această publicistă şi preamăritoare de folklor a modelat flagrant versul popular. Un exemplu concludent: A. Gorovei vorbia cîndva (Şezătoarea. XII, 178, 179) despre un cîntec dat ca popular, dar în realitate „înjghebat de către (Studii vre-un cărturar" apoi „reprodus" şi de Elena Voronca „cu unele mici modificări" In folklor, Bucureşti, 1908, 301) __ spune Gorovei — „introduse probabil de d-sa". Iată că presumptiva folkloristă a modificat chiar un cîntec ce fusese luat după T. Pamfile ! Dar încă ce auzise singură din popor!! Şi despre „imensele volume" tot mai poate vorbi un erud t ca O. Papadima (O viziune romînească a lumii, Bucureşti, 1941,4).

;i i

; /

;

i i i i

i j

li •

:I !

;

: :

pag. 13, n-rul 11: Elena Didia Odorica Sevastos. Autoarea aceasta, foarte în graţia acestui bibliograf (v. pag. 9), a brodat şi-a împletit ca la gherghef versul popular. Un anonim (poate Densusianu ?), îiitr’un articol concludent despre cu legerea Cîntece moldoveneşti, descoperea cum au fost făcute „co rectări şi întocmeli cîntecelor adunate de D-sa, lucru neîngăduit unui folklorist conştient". Dădea şi pilde : unele motive din cu legere au fost publicate întîi în Convorbiri literare, iar la repu blicare culegătoarea le-a dres, le-a prefăcut (v. „Cum trebue să se culeagă materialul folkloric" ; în Noua Rev. rom , IV, n-rul 37, p. 24-9). Şi pentru acest grotesc potpuri folkloric N. Iorga o socotea „specialistă în materie" (v. T. D u ţ e s c uDuţu, Considerafitmi critice asupra poesiei noastre pop rane, Bucureşti, 1903, 44), cînd nu se indică nici măcar judeţul de unde sa cules.

ii!

I '.

■

li;

M: i

: I I

; l

i i (

;

I i 1!

pag. 17, n-rul 37: Ion Pop-Reteganul. — Acestui învăţător neobosit pînă la epuisare i s’a găsit că „opera folkloristică" a sa presintă „o enormă importanţă şi din punct de ve dere filologic" (Progres şi cu'turâ, 111, n-rul 1, p. 8). El ar fi îmbrăţişat „atît de larg variatele nuanţe ale graiului romînesc din Ardeal, aşternîndu-1 pe hîrtie aşa cum l-a auzit". Dar care-i valoarea filologică a materialului publicat fără fonetica dialectală ? Şi care-i siguranţa autenticităţii materialului cînd cu legătorul sta învăluit de ecourile bătăliei decadente ale şcoslei latiniste al cărei copil bastard era şi mistificatorul Atanasie Ma rian Marienescu (v. pag. 17, n-rul 35) ?

330ETHNOS

pag. 18, n-rul 41: I. Gh. Bibicescu. — Culege fără abatere dela cerinţa vremii lui: prin corespondenţi, citeodată fără justificare estetică şi nici măcar să însemne din ce locuri a cules cine-a cules... (cf. şi Duţescu - Duţu, l. c„ 44). pag. 26, n-rul 66: Enea Hodoş. — Culegerea acestuia din 1906 (Poesii popora'e din Banat, 11. Balade) a fost socotită de llarie Chendi ca un „tesaur" al pcesiei noastre populare (Viafa literară, I- 1906, n-rul 32). Are insă la rîndu-i obscurităţi metodologice. pag. 26, n-rul 70 : Lucian C o s t i n . — Asemenea „culegător“ a fost sfătuit odată, pe toată dreptatea, de Leca Morar i u să se lase de folklor (Junimea lit., XVI, 360; Făt-fruSă nu ne îndoim că el a momos, I, 206; 11, 208; 111, 129). dificat fără milă. însuşi îşi divulgă eroarea, de-a-dreptul: „Cule gătorul.. n’are să retuşeze decit numai acolo, unde e absolută (Semen icni, nevoie, fără care retuşare ar suferi toată poezia" I, n-rul 2, p. 38). pag. 29, n-rul 78 : G. F. C i a u ş a n u , G. F i r a , C. M. Popescu. — Un recensent (se pare că N. Iorga) le apreţia astfel prizărita culegere care-a fost tipărită cu referatul Acade miei Romîne : „Multe versuri târzii, banale şi chiar triviale, multe, iarăşi, cunoscute" (Cuget clar} I, 615)/ pag. 31, n-rul 87: G. Dem. Teodorescu. — Acest cu legător a fost ca mai toţi din veacul său un as al falsului folkloric. El prepara, potrivia şi trunchia „versurile fără nici o (cf. Duţescu- Duţu, /. c., 123), pricină binecuvintată" foarte adesea nişte fabricate lăutăreşti comune ori submediocre, cu tot talentul de necontestat al Iui Petrea Creţu Şolcanu. Ast fel epoca Iui Alecsandri, care-a „îndulcit1* folklorul, este şi-a sa. (cf. Căci doinele poporului sînt „culese şi reparate'* de bard ca şi de acest G. Călinescu, Istoria lit. rom.t 362, 4!6) urmaş legitim al său. Faptul însă nu mai avea de Ioc, în 1885, scuza momentului politic din preajma anului 1859 care îngenunchiase libertatea artei întregi pentru dreptul sfînt al existenţii ethnice. Nu se află in toată istoria folklorului romîn nai unanimă

ET{iN0Ş 33 î

I 1

;

i \( : ■

î i

omagiomanie decit faţă de această culegere dubioasă. Iată atitea prosternări care uimesc : dela anonimii nevinovaţi ai periodicelor vremii sale:

•

■

• : . : I

:;:!'i

„,.o admirabilă culegere.."; rul romtnesc, I, 262).

Foaia p. io/i, I - 1897, p. 156 ; Popo-

la folkloriştii revisuibili :

P1 • 1'I

i i

■

apoi la istoria literară cu pretenţii:

;

( T e c u„..cea mai importantă colecţie după a lui Alecsandri" „mare şi preţios mo1 e s c u , Pe Mureş şi pe Tirnaue, 15); ( C. R ă nument".. „uriaşa lucrare a lui G. Dem, Teodorescu" d u 1 e s c u - Codin, Comorile poporului, 159).

„Colecţiunea-i de poesii populare este cea mai desăvirşită publica(P. V. H a n e ş ; in Noua Reo. rom., ţiune a folklorului romîn.." „cea mai marc colecţiune de voi. II, n-rul 16, supl. 1, p. 70) ; (acelaşi; în Hist. de la liit. roum., 175). poesii populare romine"

!. ,/ :

pînă la solemna sociologie „experimentală" romînească : („..neîntrecută"

; D. Guşti, Sociologia mililans, I, 59).

In realitate culegerea nu este de fel

/ !

„ închegarea simţimintelor, ideilor şi aspiraţiunilor neamului,., vieaţa seculară a unui popor, redată in ce a putut el concepe mai serios şi mai artistic" ( H a n e ş , Noua Reo. rom , II1, 70),

| -j

pentru că materialul e în majoritate strîns arhineglijent dela un lăutar de talent, însă fără* prevederile dialectologiei şi într’o desăvîrşitâ absenţă a creaţiei populare autentice. Pe de-asupra G. Dem. Teodorescu şi cumpănia versul căpătai; incit le miri că un folklorist de pătrunderea lui M. C a n i a n u na putut desco peri preparatul acesta uşurel, scriind entusiasmat c’ar fi culegere „adevărat ştiinţifică" cu material „fără nici o schimbare, fără adaos11 (v. Poezii populare. Doine, p. XIII).

;■

■

Despre culegerea lui M. Canianu, I, B i a n u scria elogios, nesoco tind pe G. Dem. Teodorescu, predecesor doar cu trei ani: „Colecţiunea aceasta este In multe privinţe cea mai bine făcută diD clte s\ u tipărit plnâ acuma" (Revista nouâ, I - 1887, 280).

; i I

■

)

: ■

-v

Si i]

■

: !

332ETHNOS

Această „voluminoasă culegere folklorică" în vremea sa doar odată a fost străbătută analitic, fiind descoperită şi acuzată de-a-binelea (Duţescu-Duţu, /. c., 129). Iar astăzi sin gur Leca M o r a r i u vede că „cogemitele volum de Poezii (!!) populare romine al acelui G. Dem. Teodorescu*’ (Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933, 53) e scris „sub dictarea Şolcanul ui, lăutarul Brăilei" — cum bănuia şi I o r g (BaIc da popu1. rom., 15) — adică : de-a*dreptul cu firimituri lăută reşti indiscernabile pentru romanticii de ieri şi cei de astăzi de cîntecul anonim romînesc... pag. 32, n-rul 91: Gr. G. Tocilescu. — Megatericele volume sînt nişte imposibile compilări la care iau parte toţi folkloriştii la modă dela începutul veacului. Versul lăutăresc foşcăe. îndoiala le întimpină masiv abia în 1903, cînd „această nenoro cită culegere folklorică" a fost pusă la index, uneori poate cu o prea comună revoltă (v. Duţescu- Duţu, /. c„ 40). pag. 32, n-rul 92: C. Rădulescu - Codin. — Strîngător adesea de suficientă pulbere folklorică trunchiată; încit în 1903 s'a putut spune că ,,mai mult de jumătate., din cuprinsul doinelor adunate de d. Rădulescu-Codio, trebue aruncat departe, ca nu cumva să mai renvieze vreodată, din rîvna vreunui ne(Duţescu-Duţu, /. c., 99, 123, 151). pregătit.."

Iată, la întîmplare, cîteva dovezi servite lui G. T. N.-Varonc,spre a vedea acest mentor epocal... că infailibilii „precursori“ ai d-sale sînt de fapt zei apuşi. Deci propriu-zis „Cei mai de seamă folklorişti romini*1 (în scopul urmărit de d-sa) trebu iau să fie numai 27 (n-rele 2, 12, 18, 19, 31, 32, 34, 35, 44,45, 47, 48, 55, 68, 75, .78, 81, 90, 93, 94, 100, 101, 103 — p. 4042; n-rele 4, 9, 11, 18 — p. 45-46). Din rest unele culegeri aiar (v. Folklor.. R.-sărQt, II, p. LXXX1X), par utilisabile cele multe sînt submediocre şi fără nici un preţ documentar: stele căiătoare departe de măreţia cosmică a stelei polare... ' Dar autorul bibliografiei nu cunoaşte de fel unele colecţii raeritoase; V. V. Ha n eş (1921), Gh. C a r d aş (1926), losif Po p o vi ci (1910) şi V. Vi rc ol (1910). Ignorează, sau poate în-

ETHNOS 333

* .

|‘

» ii

I (i

! . ■

, ;

i ■

■II :!( !

lătură critic (!), marca enciclopedie folklorică — şi întîia — a (Graiul nostru, I, II, 1906- 1907) Şi lui Ov. Densusianu sigur nu ştie de fel care-i prima realisare ştiinţifică a folklorului poetic pînă la Densusianu: este vorba de ce-a încercat în 1909 Iosif P o p o v i c i ( Poezii populare romîne, I. Balade popu lare din Banat, Oraviţa) care urmăria întiiul la noi „migraţia motivelor" după ariile geografice de circulaţie stabilite prin cu legerile cite apăruseră în vremea aceea. Tot el este cel ce pînă la Const. B r ă i 1 o i u întreprinse o cercetare ştiinţifică a boce (v. Bocetele romîneşti, în Progresul - Oraviţa, II- 1908, tului n-rele 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, etc.). Dintre folkloriştii secundari G T. N.-Varone omite pe S. C. Mîndrescu (1892), I. Bugnariu (1892), Gh. Tulbure (1908), C. C i o b a nu - Pleniţa (1909), Şt. Tu ţes cu (1911), M. I. Apostolescu (1912), G. Giuglea - Gh. V î 1 s a n (1913). încă susţinem că utilisarea acestora în orice studiu folkloric nu este riscată (cf. Folklor.. R.-sarQt, If, p. L-XC), fiindcă şi aici materialul a fost cules fără a fi prădat in fiinţa lui poetică originară. Bibliografia lui G. T. N.-Varone avînd rădăcini manifeste in orgoliul naţional (cf. p. 6, 37), fireşte că a evitat contribuţia cercetătorilor streini, printre care sînt fruntaşi francesul E. P i c o t (Chants populaires des Rouma'ns de Serbie, Paris, 1889) Şi germanii G. W e i g a n d (1892) şi M. Friedwagner (Rumănische Volksl. avs der Bvk. wina, Halle a. d. S.f 1905) care a tipărit acum trei ani o lucrare aproape monumentală (V. Ethnos, I 3, 213-225), adevărată încercare de enciclopedie a cîntecului popular în genul uriaşelor compilaţii din veacul trecut ale lui L. E r k şi F. - M. B 6 h m e şi al actualei colecţii în curs de publicare datorită, lui John Meier (Deutsche Volkslieder. Balladen, I, Berlin - Leipzig, 1935). Dar dintre aceşti streini nu trebue mai cu samă înlăturat B. Bartok care peste aroganţa iredentistă a veacului ungar... s'a păstrat între hotarele ştiinţei, dînd colecţii de un prestigiu ştiinţific neasemuit. Mai ales Volksmusik der Rumanen von Maramureş, Miinchen, 1923 (cf. Const. B r ă i 1 o i u , Bart6k (B.), Scrieri mărunte despre mu stea populară romtnească, Bucureşti, 1937). Cu-atît mai mult nu putea să*i fie cunoscuţi lui G. T. N

334 ETHNOS i

;

.1\ 1

Varone cercetătorii germani secundari, ignoraţi .chiar de folkloriştii noştri autorizaţi: A. Franken (1888, 1889), C. F. W. R u d o w (1886, 1887), J.-K. Schuller (1859); (v. Ethnos, I1. 327-9). Deci se exclud dela sine antologiile lui H. Stanley (1856) şi G. Murray (1859), Un punct lacunar al bibliografiei e apoi vaga înregistrare a folklorului musical. G. T. N.-Varone de sigur c'a aflat — sau trebue să afle — că astlzi metodologic versul popular e socotit ca unificat cu melodia sa. Incit noul orisont al disciplinei admite în discuţiile curente noţiunea ,cîntec popular' , fireşte neuitind că în citeva cazuri poate exista şi ,poesie populară*. Dar sînt anume categorii ale literaturii populare poetice care exclusiv sînt melodificate (doin3, bocetul, cîntecul de stea). Prin urmare, dacă au torul — obligat de entusiasmul său patriotic — reduce biblio grafia numai la contribuţia romînească şi elimină astfel cercetă rile positive, ca ale Iui B. B a r t 6 k , Volksmusik der Rumănen von Maramureş, Miinchen. 1923; Melodien der rumanischen Colinde, Wien, 1935. atunci măcar pe cercetătorii rcmîni să-i fi cunoscut ca lumea. Aceasta însă nu s'a intîmplat. Căci, într'adevăr, lingă C. Brăiloiu (n-rele 5, 3, 60) şi S. Drăgoi (n-rul 71), ce rost au Gavril Muzicescu (n-rul 12), G. Dima (n-rul 44), Timotei Popovici (n-rul 49), I. Vidu (n-rul 55), T. Brediceanu (n-rul 56), G. N. Dumitrescu-Bistriţa fn-rul 77) şi D. Vulpian citeodată (n-rul 89) ? Dar aceştia sînt simpli compositori care au „armonizat** şi-au „aranjat" cîntecul popular pentru coruri şcolare adesea, sau musica instrumentală. Ei n au lăsat intactă melodia autentică, ci au făcut operă de artă, mai puţin de sigur ca George Enescu, D. Cu clin sau D. Chir iac (pe care bibliografistul î! uită). Adică: au transfigurat tema musicală din popor. Despre Vulpian, de pildă, M. Friedwagner referă astfel: Einzelne Melodien sind ja wohl gedruckt worden; am meisten bei Vulpian, aber mit Kiinstlichen untermischt (Rumănischo Volksl 1940, 9).

Este adevărat că exploatarea reseivorului musical popular pentru componistica actuală e un drept suveran numai al compositorului de talent.

ETHNOS 335

, • .

: cf. B. Bartâk, Musica populară şi însemnătatea ei pentru cornposi/ia modernă, in „Rcv. Fundaţii. Rcg.H, I- 1934, n-rul 6, 111-121; M. C o s t i n , Muzica romînească, în „Progres şi cultură'** 11-1934, n-rul 4. p. 26-29; n-rul 5, p. 12-17; n-rul 6, p. 10-13.

hi I i

: : .

’

» ■

' I : : •: :

Unii autori demni de menţionat trebuesc inseriaţi in viitoarele bib liografii folldorice, dc pildă : E. R i e g 1 e r - Dinu, Hora Iransiluăneană, la Transilvania, Crişana, etc.., II, Bucureşti. 1929, 12691281 ; Folklor musical dobrogean vechiu, în C. Brătescu, Dobrogea. Bucureşti, 1928, 789-793), etc.

Dar bibliografia nu e consecventă : conţine şi referinţe ethnografice. Astfel se întîmplâ cu autori ca; S. FI. Marian (p. 10), B. Viciu. (p. 18), G. Fira (p. 29), B. P. Hasdeu (p. 31), T. P a m f i 1 e (p. 33). In caşul acesta, trebuia detailată neaparat bibliografia păstoritului, din care G. T. N.-Vcrone cunoaşte doar doi autori (n-rele 104, 112), fără sâ ştie nimica de

f |

P. C a n c e 1. Păsiorilul la poporul romln, Bucureşti, 1913 ; Tiberiu Morariu, Viea(a pastorală in Munţii Rodnei, Bucureşti, 1937 (v. şi Slina, II-1934, n-rele 9-10); A.1, I. Georgeoni, Coniribu/iuni la păsiorilul în Maramureş, Bucureşti. 1936.

ii! i

1 1

Dar melodia populară transformată după legile polifonice nu mai este de fel „folklor musical*' care trebue cules după anume preve deri, aşa cum se văd ele în metoda stabilită de C. B r ă i 1 o i u (Esquisse d'une methode de folklore musical, Paris). Chiar cind s'a prins cu sîrguinţă transcrierea melodiei după ureche (în caşul lui P. C i o r o g a r i u , G. F i r a , Tache Papahagi, N. Păsculescu, P. Pîrvescu, M. V u 1 p e s c u ; poate chiar şi S. D r ă g o i, sau I. Caranica, „ 130 de melodii populare aromîne*', Bucureşti, 1937), încă asemenea sforţări rămîn tot du bioase şi nu pot fi socotite piese depline de documentare positivă, cu toate că uneori sînt garantate de Const. Brăiloiu (n-rul 79) ori D. Chiriac (n-rul 103).

:' ,;

ii /. i i ii

şi despre alţii ce şi-au irosit discret energia ca să lumineze acest prim capitol esenţial din ethnografia Romîniei. Iar dacă-i vorba şi despre bibliografia referitoare la stu diile asupra diferitelor speţe de cîntec popular, nu este îngăduit nimănui ca pomenind de minoreTe notaţii ale lui I. Licea (p. 15), T. Duţescu-Duţu (p. 33), D. Al. Nanu (p, 36), etc., să evite pe unele de prim plan. Iată cîte ceva necunoscut lui G. T, N.-Va-

336ETHNOS

tone din bibliografia esenţială a cîtorva probieme : a), studii de folklor poetic comparat : P. Caraman, Cronologizarea baladei populare (în „Anuarul Arhivei de folklor'*, I- 1932, 53-105 ; II, 21-88); Considerafiuni critice asupra genezei şi râspîndirii bala dei Meşteruui Manole în Balcani, laşi, 1934 ; M. Gâş te r , Cucul şi turturica (in „Munca lit. şi ştiinţifică", I, 632-635) ; D. Găzdaru, Originea şi răspindirea mo tivului „Amărită turturică" în literaturile romanice, Iaşi, 1935 ; Al. Iordan, Mihai Viteazul în folklorul balca nic (în „Rev. istorică rom.", V-Vl, 361-381); G. Mărculescu, Romînii în cintecele populare bulgăreşti (în „Şe zătoarea", IV, 142-151, 209-218); Gr. Nandriş, Les rapports entre la Moldavie et l’Ucrsine d'apres le folklore ukrainien, Paris - Bucarest, 1 9 2 4) ; Al. Po pe s c u - Telega, Asemănări şi analogii in folklorul romîn şi iberic, Craiova, 1927 (cf. „Şezătoarea", XXIV, 42); Al. Rosetti, Colindele religioase la Romîni (in „Analele Acad. Rom., Mem. Secţ. lit., seria 11 (1920), t. XI) ; I. U. Soricu, Influenfe romîneşti in pjesia şi folklorul un guresc, Sibiu, 1929; D Ştefânescu, Studii asupra lit. populare (in „Lumina p. toţi", 111, 492); H. N. Ţapu, Aga Bălăceanu (studiu comparativ cu poesia sîrbă ; în „Şezătoarea", Vili, 163-177; „Analele lit., politice, ştiin ţifice" I - 1904, 25).

b). estetica poesiei populare; B. Delavrancea, Din estetica poesiei populare, Bu cureşti, 1913; Verbul plastic in creat unile poporane (in „Şezătoarea", XXV, 17-28); C. Isopescu, La poesia popolare romena, Livorno, 1927. c). psichologia cîntecului popular : P. Cancel, Originei poesieip0pulare} Bucureşti, 1922; V. N. Caraivan, „Ritmul muncii în poesiile populare'1 (in „Noua Rev. rom", IV, n-rul 37, p. 30-38); Leca Mo rar iu, Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933; M, Sadoveanu, Poesia populară (in „Cele trei Crişuri", ETHNOS 337

i :

;

XV, 1(14-105; P. ir oaie, Caracterul poesiei populare, Cernăuţi, 1937 ; Poesia autentic populara, Iaşi, 1937.

; : ■<

•i

i i .1

' : !

'■

HI f

;

-1\

;

d). studii generale asupra poesiei populare : N. I. Apostolescu, Frunză verde!.. (în „Rev. p. istorie, arheol. şi filolog.", IV, voi Vili, 242-252) ; Şt. B e z d e c h i, Dragostea in poesia populară din Banat (in „Semenicul", 111, n-rele 9-11, p. 7-13); M. B e z a , Observaţii asupra poesiei populare la Aromini (in „Conv. lit., XLIII- 1909, 1-30); Al. Bogdan-Hoya, Ritmica cintecelor de copii (în „Analele Acad. Rom.", XXVIII-1906, seria 11, Mem. Secţ. lit.); N. C r a i n i c , Războiul în poe sia popul. (în „Lamura", 1- 1920, 726-730); Ion Diaconu, Aspecte din folklorul vrâncean ; Folklor poel.c dela lăutarii R.-sărot (în „Milcovia", l1, 69-86; V - VI, 103-121);’ Traian Demctrescu, Folklorul şi Aleesandri (în „Rev. olteană", 11-1889, 116); D. Dimiu, Ceva despre doină (în „L;t. şi arta rom.", 11, 638-649); Radu Gyr, Balada populară (v. „Cuvîntul", XV, n-rul 3139); Onisifor Ghibu, Contribuţii la istoria poesiei noastre populare şi culte (în „Analele Acad. Rom.", Mem. Secţ. lit., seria 111, l. Vil-1934); B.-P. Hasdeu, Doina. Originea poesiei poporane la Romani; „Doina" îăstoarnă pe Rosler (in „Columna lui Traian", 111, 397 - 406, 529536); D. Ionescu - Sachelarie, Studii din poesii noastră populară, Bucureşti, 1913; N. Iorga, Cintecele Romîni or din Serbia, Bucureşti, 1914; D. Marmeliuc, Figuri istorice romineşli in cîntecul poporal al Rominilor (in „Analele Acad. Rom." seria 11, t.XXXVll, 73-124); loan Hunyadi în balada romînească (în „Junimea lit/', X, 25); Al. Muşatescu, Studii asupra lit, poporane (in „Şcoala poporului", 11-1896, 21 -3, 41 -44); V. Oniţiu, Straturi în poesia noastră populară (în „Vatra", n-rele 4, 5, 6); Iosif P o p o v i c i, Poezia populară romină, I — lirica (in „Progresul" - Oraviţa, 11- 1908, n-rul 4);

E. Popescu, Ceva despre poesia poporană (în „Junimea lit", VIU, 43-9, 69-75, 185-190); Th. D. Sp erantia, „Frunză verdeu în poesia populară (in „Noua Rev. rom ", n-rul 21, 328-332); Gr. T o c i 1 e s c u, Poesia populară

338 ETHN0S

a fcomînilor (în „Foaia Soc. „Romînismui**, î - 1870, llî122, 128, 182, 202, 362, etc.). e). metodologia folklorică : B. B r ă i 1 o i u , Esqu 'sse d'une methode de folklore musical, Paris ; Mircea £ 1 i a d e , FolklOrul ca instru ment de cunoaştere, Bucureşti, 1937. f), dintre antologiile traduse în limbi europene : M. Holban, Florilege, Paris, 1934; incantaiions, Paris, 1937. Dar acestea recunoaştem că erau accesorii bibliografiei sale. I le-am indicat redus, întru cît sigur că s'a încurcat în probleme ce-i vor rămînea mereu streine sau unilateral înţelese. Uşor se pot surprinde şi alte lacune bibliografice: G. T. N.-Varone nu cunoaşte cel mai împlinit studiu de dialectologie şi ethnografie dela monumentalele opere ale lui Densusianu, Puşcariu şi Capidan (M. Gregorian, Graiul şi iolklorul din Oltenia nord-vestică şi Banalul răsăritean, I, Craiova, 1938). Apoi nu şi-a dat sama că trebuia un capitol bibliografic aparte privind „Mioriţa". Despre acest motiv fundamental G. T. N VarOne ştie lucruri năzdrăvane, cu tot „domiciliul stabil în Bu cureşti" al d-sale (!! p. 39), ca să poată uşor vrăfui, desordonat, biblioteca Academiei Romîne şi să ajungă la... patente erori. Iată fabuloasele cunoştinţe bibliografice ale d-sale: „Mioriţa" are numai 47 de variante (p. 38). Oare pînâ astăzi se cunosc cel puţin 209 (v. EthnOs, I1, 311); iar pînă in anul 1938 cînd şi-a tipărit maestrul... epocala bibliografie, numai din Vrancea erau publicate dialectologie 91 de variante (v. Ţinutul Vrancei, I, 3-159). Ei, atunci ?? Dar ce încredere mai putem avea noi, cercetătorii necăjiţi din provincie — şi nu „folklorişti" ca d-sa — care fără o bib liotecă la curent cu periodice şi tratate de folklor, ne-am lua după falsurile bibliografice oribile ale d-sale ? Căci numai dile tanţii sau analfabeţii folklorului pot muta operele dela un autor la alţii. 0 dovadă: var. „Mioriţei** din rev. Grai şi suflet, 111, 312313, nu e publicată de subsemnatul, cum se arată surprinzător într’o notă (p. 38), ci de I. I. Stoian. La fel e caşul var. căpăta-

ETHNOS 339

)

\ ■

•; :

1 li

) ,

; : ) 1

i ■ ■

f i

. :

■

. !

te dela informatorul Mihalache Bratosin (de 69, nu 67 de ani j) din satul Bogza (ibid, 111, 313-315). Neatent şi superficial, G. T. N.-Varone a compulsat nota dintrun volum al nostru (Fol fără să bage de samă că noi am reklor.. R.-sârat I, p. 1), luat cercetările asupra aceluiaş informator, interogat cu cinci ani înainte de I. I. Stoian, spre a urmări problema transformării folkloricfc în timp şi spaţiu. Prin urmare, numai acest exemplu tragi-comic umple de decepţie pe orice folklorist atent. In afară de aceste lacune penibile, laturea patriotică a folklorului nostru poetic e în simpatia delirantă a acestui biblio graf şubred.. Folklorul instrument de propagandă ? Nimeni nu va nega posibilitatea. Discuţia a fost angajată de atita vreme la noi (v. T. Pamfile, Lit. popul, ca mijloc de creştere naţională, in ca şi în streinătate, căutîndu-se — mai Ion Creangă, 111, 29-31) cu samă din lumea învăţătorilor — a fi socotit cîntecul popular ca un instrument educativ ideal (v. Şcoala Caraşului, Yll-1935, Şi recent ch;ar G. T. N.-Van-rele 10-12; Vili, n-rele 1-4). rone s'a alipit zgomotos acestei păreri (v. Rolul cultural şi educativ al literaturii noastre populare, Bucureşti, 1941). In Germania, de pildă, folklorişti ca O. Lauffer, John M e i e r susţin nestrămutat această opinie dreaptă. S'a mers pînă acolo încît s'a alcătuit in vremea răsboiului 1914- 1918 antologii pentru prisonieri (J. Boite -M. Friedlănder, Kriegsliederbuch Se filr Kriegsgefangene; Liederbuch iur Kriegsgefangene). înţelege că e nevoie de o restituire a autenticului popular în a- s nume părţi geografice ale neamului romînesc, unde străinismul, modernisarea şi mahalaua au şters sau acum încetenesc geniul local. Dar nu cu orice culegere de cîntec popular se vor reedu ca masele ţărăneşti desorientate de influenţa oraşului, ci numai printr’o campanie educativă sistematică: să se facă antologii musicale pe plăci de patefon (procedeul e pus la punct de C. Brăiloiu), să se alcătue „ediţii populare*' antologice din ce are mai expresiv bibliografia folklorului poetic romin, să se meargă pînă acolo încît lăutarii de vo;aţie dela ţară să fie îndrumaţi prin anumite demonstraţii musicale. Altfel degeaba guralivi ca G. T. N.-Varone vor apostrofa cu patetism eftin „generaţia tînărâ** „de-a menţine, cultiva şi păstra [sic!] neasemuitele frumuseţi de creaţii specifice naţionale ale poporului romîn" (p. 6). Aceasta e retorică sarbădăl 0 are oricînd la indemînă orice maniac al

tiparului, ca G. T. N.-Varone.

' ! ; ■

340 ETHNOS

In îndemnurile saie te izbeşti — rînd pe rind — de-o gran dilocvenţă patologică : definiţia folklorului şi-a „produselor psichologice şi spirituale" [sic!!] (p. 6), apoi furtuna apostrofelor contra contemporanilor săi care nu-i pot atinge nobila iniţiere folklorică... (p. 37) dau la un loc impresia unui amestec confus şi desolant. Atunci asemenea metodolog şi bibliograf e un abecedarist al atît de încercatului folklor romîn. El însamnă azi mai puţin decît plăpînda simplitate a vremii lui Lavrentie, Ioan Thomici şi Anton Pann... I. D.

G. Baiculescu, Activitatea îo'kloristică a lui Nicolae Filimon, Bucureşti, 1941. Studiul este o harnică încercare comparativă care stabi leşte că I. C. Fundescu, tipărindu-şi culegerea de basme din 1867 (prefaţată chiar de Hasdeu), şi-a însuşit — după toate procedeele comune plagiatului — două din basmele lui N. Fili mon (mort anterior cu doi ani) şi alte două dintr'ale lui I s p ir e s c u (v. pag. 21). Se încearcă doveditor şi stabilirea paterni tăţii basmului „Omul de flori cu barba de mătasă sau Povestea lui Făt-frumos", publicat anonim in Ţăranul romîn (1862), re vista săptămînală a lui I. Ionescu dela Brad (p. 11). Colaţionarea riguroasă a textelor nu Iasă loc îndoelii că autorul e tot N. Fi limon. G. B. e un abil exeget. Interesantă este fixarea atmosferii romantice în care N. Fi limon cultivă basmul, după 1860, cînd apare la Timişoara întîia culegere de basme în romîneşte, aceea a ardeleanului M. V. S t ă n e s c u . Sîntem în acelaş timp de caldă îmbrăţişare idea listă a oricărui produs cultural popular — dela costum pînă la cîntec, vers şi basm. Este vremea uriaşei reclame patriotice care ducea la închegările teritoriale şi politice din toafă Europa vea cului al XlX-lea. Acum nu trebuia metoda, adică adevărul riguros, ştiinţific demonstrat, ci erau utile originilor romanice în depărtate străvechile cîntece populare nealterate de influenţe mo-

ETHNOS 341 22

1 : .»j

; ; i ; 3 ! > i i I

* :

. t

I :

’

> / ţ: i

{

;

1 1 ' )

;

■

I ,

derne j în sfttşit, orice putea dovedi genealogia noastră nobilă neolatină. Limba mai cu samă trebuia să fie dovada-dovezilor; de-aici încă supraveţuirea şcoalei latiniste. Este lesne de înţeles cum limba cîntecului popular, ori a basmului chiar, trebuia să fie artistic potrivită, primenită de culegător care dacă nu era un literat de vocaţie, se preschimba dintr odată într'un meşter petecar, ca în caşul lui I. C. Fundescu, sau chiar al lui Elie B a i can pe care-1 prefaţa, în 1882, însuşi E m i n e s c u . Cronologia basmului romînesc, pentru începuturi, rămîne şi de data asta tot la anii 1845 (fraţii A. şi A. S c h o 11) şi 1859 (Franz Obert). Va veni apoi R. Kunisch şi în 1885 Mite (Rumănische Marcheri, Leipzig. 1885). Cr emnitz Punctul de vedere al lui G. B. de-a privi ca egal rolul lui Filimon cu-al lui Alecsandri, Negruzzi şi Russo cre dem că trebue rectificat: Filimon pleacă — de recunoscut — şi din entusiasmul dela Dacia literară care rămîne un focar al mis ticei populariste din preajma anului 1840. Dar el nu cooperează ideologic decît c’o întîrziere de 22 de ani (cînd îi apare în Ţă ranul romîn primul basm: „Roman Năzdrăvan’*). Activitatea lui de folklorist derivat pleacă mai degrabă din aerul sincer de reformă socială pornită din jurul activităţii publicistice a lui I o nescu dela Brad: era acolo doar un crez politic şi nu unul literar. Pria urmare, Filimon rămîne ca un promotor al bas mului nostru popular stilizat după cerinţele artei, cu urmaşul imediat P. Ispirescu, ca să s'ajungă la povestitorul din Humuîeşti cu variantele mediocre din Ardeal: At. M. M a r i e n e s c u , I. Pop-Reteganul, pînă la actualitatea rotundă din Bucovina lui Leca M o r a r i u sau Tiberiu C r u d u (cf, pentru ultimul, Făt-frumos, XVII, n-rele 5-6). Filimon compune, probabil, mai mult din instinct creator decît din îndemnuri şi imitaţie. Basmul era însă pentru vremea lui Alecsandri un produs literar secundar. Dar versul — liric ori epic — avea preţ de document real; şi mai era imaginea psichologică credincioasă a poporului întreg. Studiul lui G. B. prilejueşte la rîndu-i constatarea asupra ne9iguran(ei generale din veacul trecut cînd se întrebuinţa ba noţiunea „ poporală “, „popolară“ (p, 6 notele), ba „popo rană" (p. 11) pe lingă încă altele (cf. Folklor.. R.-săraţi Filimon va prefera vocabula „popular" (p. 10), în II, pag. XVI).

consens cu Alecsandri, Eminescu (1882) şi chiar Delavrancea

342ETHNOS ! : i

ii1 \ ■

i » ■ ■■

(1887), citat de aitfel în studiuî referent (p. 22). Inconsistenţa ndţiunei va fi zdrobitoare chiar pînă astăzi, după cum am arătat*o (Ethnos, I2, 131, nota 93) şi mai ales vom dovedi-o în curînd. încercarea lui B. luminează şi conturul psichologic al lui Filimon : era un Romîn europenizat, de evidentă educaţie francesă, în bună parte cu-o cultură generală întinsă şi solidă. Iată-1 că la revista Ţăranul romîn avea singur asupra sa partea propriu-zis culturală : referinţe şi cronica musicală şi dramatică. Iar limba pe care-o scria Filimon pe Ia 1862 e clară, cu sintaxa fluidă, potrivit presărată cu neologismul francez, rar uzat („dilecteze“ ; p. 65), sau stîngaciu (,cestiunea" — p. 60; „cultură raţionabilă" — p. 62), ci de-a-dreptul viu de actual, înăbuşind lati nismul muribund ce abia se iveşte la dînsul („a căuta o sorginte" — p. 60). După cum, limba basmelor sale e perfect paralelă cu graiul popular, fără siluire sau preţiositate. însuşi romanul său ni-1 arată pe Filimon ca pe-un bun organicist de sonorităţi în limba noastră. Poate că s’ar bănui aici aerul cultural comun şi din jurul zeţarului Petre Ispirescu. Dar nici nu se poate uita că „Papadonat Nicolae" (elevul N. Filimon, din 1832, dela Sf. Sava) avea colegi de clasă pe lingă tatăl scriitorului I. A. B ass ara (v. Ethnos, I2, be s c u şi pe Ion Ghica şi N. Bălcescu Crescuse din cultul sfînt al limbii romîneşti la şcoala lui 46). H e 1 i a d e - Rădulescu. De reţinut şi cele două studii necunoscute (p. 60, 66). Intîiul arată că lăutarii erau în veacul trecut punct de întrebare în privinţa naşterii şi răspîndirii folklorului nostru musical. Dar de ce oare: „Pros'a", „povesci" (p. 6 nota 5), „poporelor" (p. 10 nota 17), „Ţjranul", „viaţa fiului seu1’, „inima ţeranului“ (p. 11)? Sâ fie cumva întotdeauna nevoie într'atita de-o migăloasă redare ortografică ? Nu e oare o subjugare inu tilă faţă de text? Credem co atare transpunere tipografică e ne cesară numai în studiile filologice. Dar cuvintele fără însemnă tate lexicologică n'au nevoie de-o asemenea scrupulositate. Orto grafia vremii dovedeşte doar barbarisare academică decadentă, sau un tic hazliu de luptă scolastică între Laurian-Maxim, Aron Pumnu, Timotei Ţâparu, etc., etc... I. D.

ETHNOS 343

Titcriu Alexandru, Muzica populară bănăţeană, Bucu-' i

rcşti, 1942.

;

i !

3 ■:

;

; •

■

! ; ■

! ! . • : ! i

! ' :

, i

! !

!I !! I

Această „notă monografică**, atent alcătuită, este a unui elev solid pregătit din şcoala prof. Const. B r ă i 1 o i u . Cu drept cuvint lucrarea e o schiţă sistematică, sprijinită pe materialul folkloric publicat anterior (p. 14, 22, 28, 36, 42-46), dar şi pe ce-a putut afla tînărul monografrst, printre alţii dela un lăutar bănă ţean de 77 de ani, Ion Radu. Schiţa de faţă se alătură monografic — în privinţa lăutarului amintit — celorlalte încercări fă cute de G.Dem. Teodorescu şi A. Corcea, de sigur nu mai asupra părţii poetice şi completîndu-le. Şi Banatul dovedeşte că lăutarii — chiar ţigani fie ei — au un rol nebănuit în genesa şi menţinerea cîntecului nostru curat popular. T. A. ne anunţă o „monografie întreagă4* asupra lăuta rului din Borlova Severinului. Va fi, de sigur, un punct de greu tate în această încîlcită socoteală pe care la noi unii autori so lemni, prea rasişti şi prea patrioţi, au bagatelizat-o pînă la George Enescu ce-a scris răspicat că rolul lăutarilor nu în fruntă demnitatea patriotismului sănătos, ci explică doar o pro blemă ştiinţifică. Aşa dar T. A. să grăbească redactarea operii sale ! Clara monografie arată că lirica, balada, repertoriul sacru (colindul, vicleimul), cel nupţial, ciclul magic, apoi pînă şi cate goria formulelor de jocuri, cele magice, ale copiilor sînt simpli ficate sau doborîte de oraş şi de „ştiinţa de carte, marea duş mană a tradiţiei", cum exclamă melancolic autorul care pare să fie al satului. „Ajutor, ne civilizăm" ! — strigătul (chiar pînă azi pentru mulţi: în pustiu) al musicografului şi compositorului de

elită Sabin Drăgoi ~ e desnădejdea oricui vede sufletul rominesc arhaic în aceste vreascuri disparate ce mor violent pînă sub ochii celor conştienţi care... cum să le strîngă, cînd lot bani le trebue ?... Melancolia aceasta ne apasă mai înăbuşitor pe noi, cei ple caţi din fiinţa satului romînesc, născuţii în sfînta lui simplitate şi muribunzii de astăzi la oraş, în oribila rîcîială de jass.„. C, Brăiloiu de sigur că ştie cît amar înghite de cînd umblă pe la multe porţi oficiale pentru ajutor şi iar ajutor, în vreme ce. cîntecul popular romînesc moare II Şi pentru moartea doinei, a baI I

: ; ‘

' !/ I

: . I.

iii

;{

■

344ETHN05

Iadei, a colindului, a bocetului nu va fi o înviere de-apoi... T. A. alcătue şi-un catalog pentru Banatul musical aflător în „Arhiva de folklor'* a „Societăţii Compositorilor Romîni”. în ceput binevenit! Aşteptăm degrabă un repertoriu general pe specii musicale, spre a utiliza cu toţii cel mai mare tesaur de musicografife populară din lume. Este al nostru, al Rominilor, prin Const. Brăiloiu. I. D.

D. A. V a s i 1 i u , Metamorfozele in folklorul romîn norddunărean, Bucureşti, 1942. .A.utorul, putnean de origine, e un vechi element al învăţăralntului nostru superior. Sîrguincios, modest, cercetător pe te ren, nu numai cap speculativ strein de realităţile folklorice, scri ind astfel doar prin măestria logicei, arbitrar şi departe de vieaţa vie a ethnos-ului nostru. Elevul Iui Ovid Densusianu şi-apoi al lui I. A. Candrea, D. A. V. stringe de demult ma terial ethnografic şi folkloric. Cutreieră de atîţia ani colţurile re trase ale ţării, prin banul lui modest, fără sprijinul oficialităţii. Aceasta e faptă ştiinţifică, dar şi un act patriotic legitim şi prea rar la noi: să cercetezi şi să publici fără sila doctoratelor sau strein de aspiraţia aranjată la solemnele catedre universitare!... Studiul probabil că chiar în intenţia autorului e un prelu diu simplu al unor cercetări de amploare. Aşa s’ar explica ex cluderea (sau ignorarea ?) unor studii folklorice indispensabile în indicaţiile bibliografice respective. De pildă: în afară de-al lui H a s d e u asupra motivului .cucul şi turturica* (p. 7), trebue utilizat oricînd acela al lui M. G a s t e r, Cucul şi turturica ' (în In orice cas, aceste modeste Munca lit. şi şiiinf.rl, 632*635). note critice (republicate din Şcoala rominâ, XXXVI, n-rele 1-3) se aşează cu nădejde lingă studiile de folklor comparat datorite lui P. Caraman, D. Găzdaru, A. Gorovei, G. Mărculescu, D. Marmeliuc, Gr. Nandriş, Al. Popescu-Telega, I. U. Soricu, H. N. Ţapu şi cel din urmă, aşa (v. Les relations culturelles entre de aşteptat, Al. Iordan

ETHNOS 345

74" ! i ţ

; ii f;

tes Roumains et Ies Slaves du sud, Bucureşti, 1941). Discuţia de sigur că e adesea sumară din pricina unui material prea periferic. Se simte nevoia unei lărgiri bibliografice. Trebtie cît de curînd înjghebat un repertoriu al periodicelor cu folklor şi de aici de întocmit altul al motivelor epice. Să se alcătue apoi un atlas folkloric de care s'a mai vorbit. Este nevoie pentru asta de-o echipă oficială de cercetători, încurajaţi şi chiar susţinuţi din bugetul statului. Altfel munca isolată — chiar dacă e pregătită — rămîne să realizeze ceva parţial, aşa dar insufici ent. Şi tocmai acum, cînd dreptul naţional se sprijină şi pe vieaţa adîncă a masselor populare. Cel ce scrie aici se trudeşte de 15 ani să alcătue un asemenea indicator al periodicelor de folklor (cf. Ethnos, I1, 354, 267). Dar cum s’ar putea el desăvîrşi din provincie la biblioteca Academiei ?... In 15 ani de cercetări peapucatele abia 304 periodice cu folklor au fost identificate dintr'un număr imposant de periodice cît posedă Academia Romînă în depositele sale respectabile.

! :

: . ;

•î

}

■

' r !) :■

' '• i; 1:

« ■

: i

iii

■ ■

■

I ::

: :

.; ! , ■

Ne miră unele abateri dela riguroasa informaţie bibliogra fică a unui erudit: „cea mai veche culegere romînească" e aceea a lui „V, Alecsandri" ?? (p. 8). Nu sînt precedenţe ? Cum să so cotim culegerea Iui Gh. Montan, în 1813? Dar încercarea lui A. Pann, din 1822? Sau Demetrie Ardelean, în 1831, ca şi de curînd cunoscuta şi chiar publicata culegere a lui N. Pau le t ti, din 1838 ? (v. Ethnos, I], 313, 315,325-326). Hotărît că Alecsandri rămîne în vieaţa folklorului rominesc numai ca un „restaurator": un reparator de mare talent al ma terialului poetic popular. „Smalţul alecsandrin" — cum se ex prima suggestiv Al. B ucu ţa într’o conferinţă la Radio — n'a impus culturii noastre o colecţie documentară, ci numai o cule gere de reclamă patriotică necesară doar momentului politic din 1859. In studii însă Alecsandri trebue referit precautiv, cum s'a observat de-atîtea ori, ca şi toţi fraţii săi siamezi G. Dem. Teodorescu, S. FI. Marian. E. Sevastos, etc., etc. Iar Lucian C o s t i n care sâ fi dat o „Mare colecţie de folklor*1, cum însamnă într'o notă mărginaşă D. A. V. ?? Afir maţia noastră despre asemenea amator şi aventurier folklorist de scandal (v. Ethnos, I1, 316) ne va scuti pentru totdeauna să-l luăm în serios.

346 ETHNOS

Surprinzător este că D. A. V. nu cunoaşte tehnica tipo grafică pentru a reproduce metodic citatele (p. 7 nota 2, p. 10 nota 1, p. 12 nota 1, p. 13 nota 1, p. 16 notele 1, 2). Apoi, de ce se pun între semnele citării versurile citate ? Iar ca formă : de ce se scrie ,,frequente“ (p. 3, 15, 17) şi pentru ce se prescur tează substantivul „D-zeu“ (p. 15, 16)? In cîteva locuri nu se punctuiază măcar vocativele (p. 6 rind 11, p. 14 rînd. 17, p. 15 rînd 6 jos); iar într o parte apare şi desacordul elementar al grama ticei noastre strămoşeşti * „Necesităţi lirice şi epice, o fantezie poetică., menţine.." (p. 5). Apoi: „Dumnezeu [de data asta!] şi S. (sic!) Petru cos capul../* (p. 7)? La un elev format de şcoala lui Ovid Densusianu cultul formei trebue să fie o grije obsedantă. Este şi datoria ce* o avem atiţia faţă de geniul acestei limbi superioare ce-a avut să fie mutilată de condeiul ponciş al multor corcituri sub-naţionale. Grija de formă să fie dragostea aprigă pentru sfîntul grai romînesc!! Cerem autorului să-şi unifice terminologia. Căci nu se poate tolera pe aceaşi pagină confusia între „poesii populare din Bucovina" şi „..lirica şi epica noastră poporană" (p 7). Dacă chiar scrisul universitar îşi permite asemenea alunecări de sens lexical, sau neglijenţe in utilisarea noţiunilor capitale, ce să mai zicem de stilul supra*inconsecvent al ziariştilor sau al practican ţilor de foileton ?? I. D.

D. A. Vasiliu, Sufletul R'minului in credinţe, obiceiuri şi datini, Bucureşti, 1942. Acelaşi cercetător ne-a dat altă lucrare ce-ar vrea să tindă spre o enciclopedisare raţională aproape a întregului nostru do meniu folkloric nord-dunărean (materialul este publicat anterior dispersat în Cony. ///., LXXIV, n-rele 8*10, etc,). D-sa urmează chestionarul „Institutului de Filologie şi Folklor“ iniţiat de Ovid Densusianu. Vreme de şase ani(19311937) autorul adună material, în bună parte semnificativ, din cîteva regiuni fruntaşe ethno-istorice, oprindu-se în deosebi la

STHNOŞ347

)

■\

ifi; 1

locurile vecine originii sale. II avem dinainte, expus, descris, nu însă şi comentat critic, comparativ. El înfăţişează aspecte de civilisaţie şi cultură populară cunoscute din vastele compilaţii amorfe — şi chiar nesigure — ale Elenei Niculiţă-Voronca, etc. Partea de comentar e adesea prea alusivă, dacă nu ch:ar superficială (de pildă, însemnările despre „literatura populară**, „dor" şi „frunză-verde** — p. 17). Alteori sînt simple indicaţiuni didactice, streine de severitatea interpretării positive (v. cele des pre strigăturile de joc, pluguşor, bocete, ghicitori sau descîntece — p. 59, 60, 61, 63, 65). Noţiunile fundamentale ale disciplinei folklorului sînt şi de data asta fluente : D. A. V. teoretizează acum despre o „litera tură populară", cînd în broşura amintită întrebuinţase conceptul de „lirică şi epică poporană" (p. 56-7). Apoi autorul creează o nouă categorie literară, aceea a „literaturii populare semi docte" în care ar intra „pluguşorul" — produs de origine „semi cărturărească" (p. 61). Ori acesta e un aspect al literaturii poporane, de origină populară în parte, dar asimilată de multă vreme de psihea populară. Metodologic, expunerea materialului apare fără sistem coherent. Aşa, se amestecă obiceiul „surăţiei" cu descrierea sumară a costum ajului (p. 50); apoi practicele cu nomenclatura stinii (p. 54). Nu se poate nega însă valoarea documentelor asupra practicei pastorale (p. 53-4). Obiecţia gravă priveşte transcrierea dialectologică (trebue să credem în privinţa Iui D. A. V. că tot materialul colectat de d sa e perfect originar, fără curăţiri sau invenţii mistificatoare ca pe timpul marilor plagiate folklorice izvodite de vremea lui Alecsandri şi Atanase Marienescu...). Chiar autorul însamnă anticipa tiv : „...am căutat să redăm acest material, pe cît a fost cu putinţă în graiul local" (p. 3). „Pe cît a fost cu putinţă"!... Iată că ne aflăm în lumea aproximaţiilor! Fiindcă ştiut este că orice fel de material folkloric trebue redat absolut după prevederile dia lectologiei. Sau dacă nu — mijlocul comun de transcriere. Dar înjumătăţiri, sau — şi mai grav! — falsificări dialectale! Alte aproximaţii: nu există în Vrancea „colocăşenii" (p. 32), ci numai „colocăşîi". Şi încă: de ce autorul ţine să îndrepteze pe „măr tot stat" în „matostat" chiar cu mîna (p. 17)? Forma aceasta

■ ■

>■

;

■r

i :

i r ■

; !

i I

î i

fi i

! ;i

poate fi intermediară între acestea şi „mărtostat" întilnită de noi în lirica vrânceană.

i i

I t

348 ETHNOS -w

Exemplul definitiv al truncherii acesteia ni-1 oferă mai cu samă D. A. V. în ce-a cules dela subiectul din satul TulniciVrancea (p. 4, 5, 6, 22). Acesta a fost utilizat şi de noi, în 1930, în studiul ethnografic şi dialectologie Păstoriivl în Viancea (p. 49). Comparativ se poate vedea că V. a falsificat reproducerea graiului vrăncean care nu cunoaşte fonetic o ur.it, di-o întrebat, arici, cini, întrebi; ci numai: a urzit, di-antrebat, arh’i, s'ini, în tregi- E drept că uneori formele sint redate fidel (sî hie, stîlki, Să vorgheşte; p. 5, 22), dar nu în notarea diacritică, ci obici nuit — literar. Se înţelege că asemenea lucrări trebuesc întocmite numai după normele dialectologiei; altfel totul rămîne la dimen siunea atîtor mormane de maculatură bibliografiată pentru fişierul Academiei Romîne, înseilată de obscuri ca G. T. Niculescu-Varone. Tot aşa de nesigur e şi graiul din Soveja (p. 6, etc.), pro babil că nu departe de alte înjumătăţiri asemenea... Se adaogă la acestea puţina ţinută tipografică a lucrării: vocative neînsemnate : „la-mi-ţi sgoghio ziua bună, (p. 34) ; „cc aduci mireasă în casă" ? (p. 36) ; „Fugi deochiule de ceas rău", (p. 70) ; „Fugi isdatc, bleste mate", (p. 72). corecturi neîmplinite : „focurii viii.." (p. 16); „datinile" (p. 44) ; „Dorulc de unnde vii?" (p. 57); „în blestamc" (p. 59). sau forme morfologice zdrobite şi deci nefireşti : „...au la baza lor un f)nd comun cu ale multor alte neamuri..(p. 77). în care somnolenta simfonie a lui „fel de fel de“ (p 4, 19, etc.) dăunează lucrării, de altfel informativă şi necesară oricui. Şi măcar un cuvînt despre straiul tipografic al lucrării: Trebue ştiut pentru totdeauna că presentarea tipografică e un semn de rafinament intelectual şi o necesitate a studiului însuşi, chiar la folklorişti. Cartea impecabilă ca formă externă, di mensiune interioară, literă, coperlă chiar, trebue să fie un cult pentru orice intelectual. „Regretatul Densusianu" de care vorbeşte sfios undeva D. A. V. (p. 33), era şi va rămîne multă vreme în cultura romînă un arbitru al eleganţei tipografice şi un

neîntrecut om de gust.

EŢHNOS349

'.J

îj

noi cunoaştem pe D> A. V". Ii dorim ca în viitoarele două opere anunţate (p. 16, 23) să unească valoarea fondului cu eleganţa grafică.

; j

I. D.

; 1!

Ili :'î

• ; »

D. Strungaru, Folclorul Moldovenimei orientale (extras din Moldova nouă, VI, n-rele 1-3), Bucureşti, 1942.

;

Lipsită de competenţa ştiinţifică ce-o urmărim, broşurică e ■

, :

îi

( :

I I

! '

=U.J

!■

I r

I i

alcătuită din cîteva note disparate asupra folklorului basarabean şi transnistrian. Este scrisă uneori stîngaciu; alteori duios, pa triotic. Asemenea gen de reportaj ştiinţific, fără o pronunţată ţinută metodologică, ci alcătuit mai mult pe laturea sentimentali tăţii, e de trebuinţă numai în vremuri ca acestea. Pe urmă cer cetătorul pregătit să adune materialul, apoi sâ delibereze. Autorul — după cît se presimte din unele accente lirice prea personale (p. 3, 6) — e un localnic: îl frămîntă trecutul as pru al acestui colţ prelungit de pămînt moldovenesc şi-l înfioară patriotic gindul împlinirii istoriei noastre dela Tisa pînă la Bug... In privinţa sistematisării folklorice recunoaşte însă deschis că n'a avut la îndemînă mijloacele „tehnice** actuale (p. 7). Cele cîteva considerente sumare vor să dovedească un con formism folkloric real între Transnistria, Basarabia şi Moldova propriu-zisă. Apropierile comparative — aşa de puţine şi uneori nu atît de expresive — se fac mai ales prin cîntecul de haiducie (p. 10), elegia de înstreinare (p. 14-20, 25); cîntecul de militărie (p. 20-22), lirica rituală (p. 23*25) şi cea erotică (p. 22-23). In tima şi continua conveţuire istorică dintre Carpaţi şi Bug e atestată de imaginea vie a lui Ştefan - cel - Mare care, alături de „Bădica Traian’*, Alexandru*cel-Bun şi „Tudor Tudorel**, s'a aşezat in baladă, legendă şi urătură (p. 12). însăşi relaţiile ethnografice concordă — una * măcar e concludentă: în jud. Soroca un ţăran se numeşte mîndru „Moldovan cap di bou“, pentru că — explică el — „capu di bour eara pecetea vechi a Moldovei4* (p. 13). De reţinut alt fapt al acestei vii concordanţe folklorice:

350ETHNOS '

codrul transnistrian este — ca ori unde s'a închegat psihea po pulară romînească — un factor de cohesiune şi resistenţă istorică (p. 19). Interesante sînt relatările despre o conştiinţă romînească vie între Nistru şi Bug : acea preeminenţă teritorială a „primilor stăpînitori, deci autohtoni" — noi, Romînii — pe aceste locuri trebue să fie demonstrată de-un material dialectologie, folkloric şi ethnografic vast, nu numai de mărturii răzleţe deşi caracte ristice. Nu sînt suficiente versurile, pe drept surprinzătoare, des pre unirea „într'o singură ţară" Cu Moldova giumătati Ş'Ucraina 'triia parti. (pag. 11). ci e nevoie de-o bogată colectare de cîntec şi vers popular, fă cută numai de specialişti şi fără întîrziere. Ceea ce s’a început asupra graiului (Sever Pop, lmporlan'.a graiului romînesc din Bucovina, Basarabia şi regiunea transnistriar.â, în Rev. Fund. Reg., Vili, 424-436). trebue concomitent săvîrşit şi cu folklorul. Dar sâ nu se întîrzie, după îndătinatul dicton bătrinesc „las ' corn mai vedea“ Materialul folkloric — repetăm — e insuficient şi antiştiinţific. Culegerea făcută de T. Găluşcă (Folclor basarabean, I, II, ca şi unele încercări ale lui N. P. Smochină (cf. Les Rumains de la Russie sovielique) sînt schiţe de propagandă sîrguincioasă dar rudimentare, dacă nu caduce, ca orientare folklorică: notarea folklorică e simplistă. Ceea ce încă s’a publicat de către ultimul cercetător (Anuarul Arhivei de folk’or, V) poate fi util. Rămîne însă valabil tot ce-a publicat P. V, Ş t e f ă n u c ă , dar numai din Lăpuşna şi Valea Nistrului de jos (Anuar. Arhiv. FoJkl., ir, 89-180; IV, 31-227)., Iar ceea ce s'a publicat de M. Florin (în Tribuna Romînilor de pesie hotare, II, n-rele 3-4,5-6), sau de către oropsitul de bolşevici P. Chior (Cîntici moldovineşli, I, II, Balta, 1927, 1928) arată doar drumul pe unde trebue să apuce fără esitare folklorislul, dialeclologul şi musicograful competent... Este de reţinut că licăririle folklorice peste Nistru încep abia în 1883, cu aşa de insuficient preţuitul T. B u r a d a care

ETHNOS 351

t !

■

a străbătut toate meleagurile Rominismului pentru autenticul semn de vieaţă populară: versul şi cîntarea. El merge intîi în Herson (în 1883-84), apoi în gubernia Podolia (1906), strîngînd (O călătorie informaţii ethnografice demne oricind de amintit în satele moldoveneşti din Gubernia Cherson - Rusia, în Conv. lit.j XVII, 281-291 ; O călătorie la Romînii din Gubernia Kamenefz - Podolsc — Rusia, în Arh va, XVII, 536 - 547). Dar cine va merge, ca Burada, pînă în „Gubernia Ecaterinoslav" ? I. D.

: L

•;

Al. Iordan, Les relations culturelles entre Ies Roumains el les Slaves du sud, Bucureşti, 1941. !/

■

Studiile asupra concordanţelor folklorice romino - bulgare

! f i

; ; 1 .

1 i

: <■'

(

iI :

; ;

■:

sint aproape inexistente pînă la Al. I. încercarea citată de autor (p. 19; cf. şi Şezătoarea, IV, 142-151, 209-218) e primul jaIon, de adaos notelor disparate din studiile istorice inaugurate în acest sens de H a s d e u şi desvoltate de N. I o r g a . Iar din tre colecţii, de amintit (doar ca raritate bibliografică) aceea din 1871, D. I. B1 a g o e v , Colecţie de . cintece bulgăreşti din Comrat şi împrejurimi. Alte încercări, neant... Studiul de faţă e al unui specialist care merge la isvorul folkloric original. Faţă de celelalte studii comparative, acesta se situează îndată după Hasdeu, M. Gaster, D. Caracostea, A. I. Candrea, P. Caraman, D, Găzdaru, Gr. N a ndriş şi Al. Popescu - Telega. Este desigur desăvîrşirea (in celeilalte încercări: Mihai Viteazul in folklorul balcanic Rev. istorică rom., V-Vl, 30-381). AHîndu-şi materialul folkloric în clasicul culegător Bezsonov, apoi la N. Boncev, Colakov, Draganov, A. Iliev, A. Malcev, G. Racowski, la vulgarisatorul romantic A. Dozon şi la antologistul fugitiv A. Millien, eruditul nostru autor stabileşte că figu rile evului-mediu muntean Vladimir şi Radu Basarab (p. 27j, Dan I Basarab (p. 39), Mircea (p. 63) şi Mihai Viteazul (p. 66) au avut în vieaţa folklorului balcanic o resonanţă folklorică vastă

3«ETHN0§—^

=.i 1

Care, după autor, merge uneori pînă la identitatea istorică. Din tre voievozii predilecţi vieţii folklorice sud-est europene, Mihai Viteazul fu cîntat de eposul balcanic „din Carpaţi la Corint" — spune Al. I. oarecum mîndru (p. 82] _ de sigur o explicaţie aflîridu se în semnificaţia sa de cruciat contra puterii otomane cuceritoare. Faptul acesta credem că poate explica şi reflexul folkloric din lumea colindelor: era în Balcani în veacurile X1V-XV1 o adîncă vieaţă creştină, primitivă încă şi violentă ca în toate epocile de constituire şi răspîndire a unui mare sistem religios. Se înţe lege că şi creaţia poetică populară fu invadată de energia mis tică a creştinismului (să ne amintim forma degenerată a bogomilismului). Incît transplantarea unui personaj istoric real în lu mea ideală a religiei poate să se petreacă uneori chiar cu per sonagii ca Dan I Basarab care n'a avut un rol caracteristic în apărarea creştinismului balcanic invadat de marşul puterii turceşti, ci unul — probabil — de gherilă teritorială, cum s'a întîmplat între el şi ţarul bulgar Şişman de mîna căruia se dove deşte, cu istoria îa mină, c'a şi murit. Totuşi colindele bulgare arată că numele i-a trecut în refrenul echivalent lui „Leroi, Doam ne" (p. 50-58). Uneori eroii se subslitue (p. 60). De altfel feno menul substituirii e general în vieaţa folkiorică: aşa se explică în caşul nostru de ce ,,Mircea“ alternează cu „Radu". Dintre cei trei factori admişi de Al. 1. car fi stat Ia baza creaţiei folklorice bulgaro-sirbe, răsfrîngînd patrimoniul nostru, autorul analizează erudit pe cel istoric pur. Ceilalţi doi de sigur că-1 vor obliga tot pe Al. /. să-i explice odată folkloric. Pregă tirea lui solidă îl onorează şi-l indică a fi primul folklorist com paratist romîn în acest domeniu. De sigur că şi în acest cas nu anţa dominantă a studiului său ar fi cea istorică. Trebue relevată posiţia lui A'. I. in problema spinoasă a raporturilor între folklor şi istorie. Pare să fie mijlocie: adesea evenimentul istoric real, cronologisat chiar, apare suficient trans pus şi in balada poporului, de sigur prelucrat simultan cu irealul — elementul imaginativ. Dar aici e nodul gordian al problemei:

înclină creaţia în causă spre seducţia imaginaţiei creatoare, transpunîndu-şi elementul real istoric pînă la idealisare, deformîndu-l energic ca atare — chiar prin anachronism —, ori istoria se pe-

ETHNOS353

i. w\! ii i

i :

I!! ■:

: v

f.> ;

ii!1

w; !

M '

;

■

: .

iii : ' ' ii ;

ţi f

irifică fidel în baladă în tocmai unei fosile între straturile geolo gice ? Folkloriştii romantici se ştie cum credeau că eposul popular e o ideală oglindă în care trecutul sa aşternut întreg ; de aici îl poţi lua ca pe orice document istoric şi-l poţi folosi dialectic şi probant. Ştiinţific credem că nu putem admite astăzi decît o parţială semnificare a faptului real în prelucrarea estetică ; documentar însă faptul folkloric e o ilusie. Discuţiile dintre P. Caraman şi D. Caracostea au fost pasionante şi concludente: faptul istoric nu s’a putut aşterne la noi în forme concrete epice, perfect verosimile. Se păstrează în balada noastră doar penum brele unor întîmplări reale din trecut, colorate de fantasia popu lară. Nu trebue deloc susţinut, aşa dar, deplinul verosimil istoric, dar nici nu se poate înlătura istorisarea în genere a eposului po pular. (v. încă recenta posiţie a d-1 Caracostea din discuţiile atrăgătoare asupra „Baladei Crivăţului"; Rev. Fund. Reg., X, n-rul 8, p. 287, 289, 291).

Iar în privinţa mistificărilor folklorice din veacul trecui (la noi, mai cu samă: Alecsandri, At. Marienescu, G. Dem. Teodorescu, S. FI. Marian) în legătură cu ecourile istoriei despre Mihai Viteazul (p. 67), nu e fără interes de reamintit un lucru: acel general meşteşug de dereticare a baladei după gusturi per sonale şi nevoi patriotice, a cunoscut în Europa două caşuri ex travagante ; după al lui J. M a c p h e r s o n , al doilea e tocmai al bulgarului S. Verkovic care, în colaborare cu I.Golog a n o f f, a tipărit în 1874 culegerea masivă „Vedele slave", descoperită — pe cum se zicea — in munţii Rodope. Iată că în monotone versuri — cîteva sute de mii! — bulgarii locuesc Pe ninsula Balcanică tocmai dela Adam... şi că mitologia elenică e „pali da umbră11 în faţa celei bulgare (P. S1 a w e j k o f f, Balgarische VoJkslieder, Leipzig, 1919, 15). Dar s’a dovedit că enorma maculatură era o mediocră pastişă literară : înseilare fa bricată la masa de scris, fără urmă de creaţie populară! Căci „baladele fabricate", despre care vorbia ostil Taine în „Istoria literaturii englese", nici odată nu se vor putea egala cu naturaleţa unică a „baladelor spontane*' — opera poporului. In „anexă" se dau în traducere francesă şapte balade (p. 87-108). Procedeu meritos! Astfel repertoriul general folkloric pentru balada bulgară şi sîrbă poate socoti ca sîrguincios tradu-

354ETHNOS

Cător european şi pe Âl. /., pe iîngă Â. Strausz (âulgarische Volksdichtungen, Wien - Leipzig, 1895), î5. Slawejkoff, P. E i s n e r (Volkslieder der Slawen, Leipzig, 1936). şi A. Rosen; iar la noi în continuarea lui P. C a n c e 1 ( Originea poeziei populare, Bucureşti, 1922), sau Radu G y r şi a actua lului P. Pisarov lei;. Fund. RegIX, n-rul 4, p. 170). Veacul trecut încercase, pe lingă cele ştiute de A/. despre G. M ă r c u 1 e s c u (p. 19), doar anumite marginalii critice (Gr. N. L a z u , Cîteva observaţiuni asupra potziei populare a Slo vacilor, în Arh va Soc. Ştiinţ. şi Ut., V- 1894, 392). Dar acele plăpînde începuturi abia acum sînt continuate durabil. Să vedem dacă Al. /. râmîne pe loc. Ar fi stagnarea unui început eminent. I. D.

ethnografice : Anton Balotă, Satul,isvor de viaţă româneasca, Bucu reşti, 1941 („Cugetarea'*— 126 p.). D l Anton Balotă este bine cunoscut printre linguiştii noştri: studiile sale asupra limbii albaneze ca şi, acum de curând, asupra câtorva aspecte linguistice ale aşa numitei probleme a continuităţii, l-au situat printre cei mai asidui cercetători ai tre cutului nostru celui mai obscur, evul mediu românesc. Dar lucrarea sa asupra satului românesc, care apare acum în a doua ediţie, a trecut, aşa cum o recunoaşte şi autorul în pre faţă, neobservată la apariţia ei în 1938: lucru nu lipsit de para dox : o carte neobservată care în 2 ani apare în două ediţii. Şi totuşi mărturisim şi noi că până la această a doua ediţie ne-a fost necunoscută. Şi a fost o pierdere fiindcă, aşa cum se va vedea din analiza la care o vom supune, e o lucrare care ridică toate marile probleme ale vieţii noastre istorice naţionale din timpurile cele mai vechi. D-l Balotă porneşte dela observaţia că poporul ro mânesc a'a născutîn s a te , deoarece atlt Thracii, deci

ETHNOS 355

1 :f.

! I. ‘ ]< i

* î

;

' i

£ I !

i (

li'! !c

î : j

13j i

. (!> i

! f

{ ■>

ii; 5;ii! ■

4J: !

f, ,

. :

Geto-Dacii, cât şi Romanii, au avut ca nucleu de desvoitare şi de resistenţă socială satul. Satul era la Daci o formă aşa de răs pândită încât, crede autorul, numele de Davi sub care sunt cu noscuţi strămoşii noştrii de către Romani, nu este altceva decât cel de „săteni**, locuitori ai satelor, dat fiind că la Geto - Daci „Dava" era denumirea satului. Dar şi la Romani tot satul era nucleul: dovadă numeroasele viei întâlnite pe inscripţiile din Da cia. Numai că în ce priveşte naşterea poporului daco-rcman, d-1 Balotă nu crede în rolul precumpănitor atribuit aşezărilor ur bane: „Viaţa urbană a Daciei nu a putut naşte ea poporul daco român, după cum părăsirea Daciei prin distrugerea oraşelor de către barbari nu a însemnat un secol şi jumătate mai târziu pă răsirea ogoarelor ei de către provinciali" deoarece „ştim din evoluţia istorică a acestor pământuri că întotdeauna oraşul aci, fie el grec în Dobrogea, fie maghiar sau săsesc In Ardeal, a rămas izolat între massele rurale româneşti, care nu au fost impresio nate decât de alte aşezări rurale" (p. 19). Şi d-1 Balotă men ţionează printre cei ce au influenţat, tot ca reprezentanţi ai vie ţii rurale, satele noastre pe vechii Slavi, Ruteni, Bulgari, uitând însă între cei mai vechi pe Celţi, a căror influenţă asupra GetoDacilor a fost, aşa cum a arătat P â r v a n , prefaţa românismului în Dacia. Dar dacă romanizarea nu s'a făcut pe cale urbană, cum s'a făcut ? Aici autorul răspunde cu teoria lui N. I o r g a, ex pusă mai ales în Chestia Dunării, Bucureşti, 1912, p. 23-28: ca rezultat al marilor cuceriri mediteraneene din sec. II a. Chr., pă tura ţărănească italiotă sărăcită de concurenţa grâului transmarin, de tendinţa de acaparare a pământului de către latifundiari şi. de concurenţa mânii de lucru servile, a emigrat către ţinuturile agricole din Spania, Thracia şi Dacia. A avut atunci loc „o in filtrare domoală dar profundă de ţărani romani“ care găsind în Dacia o populaţie de ţărani, au influenţat-o ca unii ce veneau cel puţin cu o technică agricolă superioară, aducând aci „limba, instrument limpede de largă înţelegere, în locul graiurilor locale neevoluate, neclare şi lipsite de circulaţie, ordinea romană în lo cul frondei thrace, şi însfârşit forţa ethnică latină, simţul unităţii In locul spiritului individualist al neamurilor thrace" (p. 23). Această viziune a originilor românismului nostru deşi nu se poate dovedi prin „nici un text istoric, inscripţie, chronică ori

356 ETHNOS

altă însemnare" rămâne totuşi cea mai plauzibilă (şi este de cott* statat că tendinţa istoriografiei contemporane este să atribue acestei mişcări migratorii ţărăneşti-italiote o oarecare importanţă cel puţin în ce priveşte romanizarea Spaniei; cf. A. P i g a n i o 1, Rome, coli. Clio, Paris, 1939, p. 121). Şi apoi deşi nu se poate dovedi, ea e singura care poate explica faptul acesta de neînţe les altfel: cum a fost posibil ca în 160 de ani de stăpânire ro mană Dacia să se romanizeze aşa de complet încât să constitue unul din elementele cele mai pline de vitalitate ale românismului cu toate vicisitudinile istorice prin care a trecut, în timp ce ro manitatea panonică mult mai veche ca origină şi mult mai în tinsă ca durată a dispărut complet. De aceea subscriem cu totul tezei d-lui Balotă. Dar, mai observă autorul, „din atâtea neamuri câte au trecut pe aici, numai agricultorii slavi, Oameni rurali prin însăşi viaţa lor, s'au putut amesteca cu populaţia vechilor sete tracoromaneu, dar şi ei s'au amestecat numai cu preţul renunţării lor la aşezarea lor „zadruga" şi cu adoptarea nouei forme de sat traco-roman, care primeşte numele de selo. Şi autorul conclude; „pe deoparte o întreită origine rurală străjueşte originile m amului nostru ; iar pe de altă parte vitalitatea satului trac a fost aşa de puternică încât a înflorit pentru toţi cei ce s’au asimilat rosturilor sale sociale" (p. 24). După ce stabileşte concluziile acestea d-1 Balotă trece şi cercetează „caracterele istorice ale satului ro mânesc". Primul lucru care ne loveşte la studierea satelor noastre vechi este caracterul lor genealogic, adică reprezentând toţi locuitorii pe descendenţii unui „moş" comun, fiind deci „un element unitar, de sine stătător, care a reprezentat în momentul aşezării un singur nucleu familiar" (p. 25). Că lucrul stă aşa se vede şi din faptul că un strein nu putea intra in această comunitate decât prin înfiere, deoarece din punct de vedere al relaţiilor sociale în sat, căsătoria nu este decât o înfiere. Din acest caracter genealogic de rivă cealaltă caracteristică a satului românesc: comunitatea pro prietăţii de către toţi descendenţii „moşului", comunitate sublini ată în vechiul nostru drept, prin dreptul de prioritate în materie de cumpărare acordat coproprietarilor.

Dar aci d-1 Balotă notează o nuanţă de capitală importanţă \

ETHNOS 357 23

■

îl

j i

î.

î5

■

i î

■

; $ ; .

li î

>! : !.

■

fi' (

' 1

I! i

;

!I 1:

■

5! ii {](

iir;

!î i ■ i ■

. :

comunitatea pământului nu â avut la noi caracterul z a d r u g e i slave unde „proprietatea, munca şi produsul reprezintă un capi tal comun împărţit în fiecare generaţie în cea mai perfectă egalitate; egalitate care neprovocând emulaţia, nu condiţionează progresul**. „Satul romântsc a cunoscut din contră totdeauna hotar între proprietăţi, a făcut deosebire intre munca fiecăruia şi a lăsat fiecăruia rodul străduinţelor sale" (p. 34). Distincţiunea aceasta, de maximă importanţă, nu este din păcate sprijinită pe nici o dovadă: atingem aci una din lacunele esenţiale ale cărţii, lipsa de aparat care să justifice afirmaţiunile. Şi mai ales în astfel de spinoase chestiuni justificarea pas cu pas este absolut necesară. Dar satul nu este numai un nucleu familial, o unitate eco nomică *• el este şi un factor de ordine şi o celulă militară. In adevăr, după ce la origine tot satul a fost condus de întemeietor, mai în urmă el a fost reprezentat faţă de domnie de către cel mai în vârstă dintre urmaşii „moşului" ; iar încă mai târziu condu cerea a revenit sfatului de oameni „buni şi bătrâni", toţi descen denţi ai „moşului", dar pe cale de alegere. In acelaşi timp satul constituia o celulă militară, deoarece numai proprietarilor de pământ le revenea cinstea şi misiunea de a apăra ţara. Şi nici nu e de mirare că era aşa : când ţara „nu însemna decât totalitatea „părţilor** din moştenirea celor ce aşezaseră satele", era normal ca stăpânitorii acestor părţi apărîn' du-şi-le, să apere „ţara". Dar apărarea ţării prin scoaterea la iveală a celor mai curagioşi, ca şi administraţia satului care desvăluia talente de con ducere şi cumpănire în judecată, determina o selecţie a valorilor. Ori tocmai dintre aceste valori se recrutau prin alegere şefii; iar „alegerea nu a însemnat niciodată în trecutul românesc drep tul orişicăruia de a ajunge în frunte, ci numai determinarea ce lui mai potrivit din elita restrânsă a conducătorilor. Selecţia na turală, corectată de selecţia alegerii" (p. 29). Dar afară de caracterele până aci expuse, viaţa satelor ro mâneşti mai trăeşte sub semnul ortodoxiei. De aceea „spre deo sebire de biserica romană care a tins prin Qmintirile imperiale ale Romei spre o formă imperialislă-uniiersalo, ortodoxia noa stră populară s'a legat de modestia vie fii rurale, a perpetue t in

forme noui vechile forme spirituale, sa adaptat localismului

358 ETHNOS ;

.! *i

«■IIP M i a

trac (p. 35-36). Aşa că formele noastre superioare de vieaţă bi sericească sunt târzii şi ca o reacţiune contra catolicismului nă valnic reprezentat prin Unguri. Şi în acelaşi timp „ortodoxia noastră populară a fost o unitate pe care de timpuriu a trebuit să o cunoască atâţia pribegi, boieri sau stăpănilori} dintr’o ţară intr altau (p. 38), unitate care îngloba şi Ardealul, fapt pentru care negustorii saşi intru ale cărţii din Braşov şi Sibiu tipăreau cărţile ce le cunoaştem fie în slavoneşte, fie în româneşte, siguri fiind de câştig: ce nu s’ar fi vândut în Ardeal, trecea în cele lalte două Principate. D-l Balotă arată apoi caracteristicele creş tinismului nostru popular care „nu s'a pus niciodată în slujba unor idei politice streine de aspiraţiile strict etnice", care „s'a simţit totdeauna strein de catolicismul vecinilor ce veneau în nu mele Romei: latini falşi ce au făcut ca acest nobil cuvânt să de vie acel „letin" ce arată lămurit că ţăranul nostru a simţit tot deauna sub zaua de cruciat a păgânului din pustă, lipsa de Dum nezeu a celor ce luau numele său în deşert" (p. 35), ideile d-sale întâlnindu-se pe acest teren cu acelea ale lui N. I o r g a şi S. Mehedinţi. In fine un ultim caracter al satului românesc e constituit, după d-l Balotă, de arta populară „crestătura în lemn şi bogatul colorit al fotelor şi velinţelor" şi mai ales poezia populară. Au torul constată că „poezia noastră populară, care nu cunoaşte o înflorire deosebită a epicei, se caracterizează în primul rând prin seninătate" (p. 40), dovadă Mioriţa, iar inexistenţa unei înfloriri deosebite a epicului care cere ca „sensibilitatea naţională să treacă printr'o mare încercare" o explică prin aceea că nici când „viaţa satelor noastre nu a fost ameninţată în însăşi existenţa sa", în trucât năvălitorii n'aveau ce lua dela nişte săteni săraci, iar cei ce au venit aci cu gând statornic, Romani şi Slavi, sau făcut „una cu pământul", adică au intrat în ordinea rurală tracică. Afirmaţia d-lui Balotă îşi are valoarea ei, cu condiţia ca ea să nu se refere decât la vremurile străvechi, anterioare întemeierii celor două „Ţâri Româneşti", fapt ce pare să rezulte din însăşi înlănţuirea argumentelor, dar fără a fi explicit afirmat. In orice caz inexistenţa unei înfloriri deosebite a epicului ca manifestare a sensibilităţii noastre în funcţie de ameninţări externe, este o afirmaţie nu tocmai exactă: dacă ar fi să amintim numai primej dia reprezentată de Tătari pentru Ţara Moldovei şi încă ar fi

ETHNOS 359

li I

/ i

ţ 8 ’1

i î

yi 5

: ! î:

? f

11 '5 1

y \: . * |. i' 1

" j

■

I ; ■

;

li ) ;î i

l!ti fii

i :

: : .

destui { iar a susţine că această primejdie este un fenotnen pofcterior întemeierii Principatelor, este un non-sens, iiindcă ar în semna să creiem o cezură în viaţa poetic-creatoare a poporului român. Numai că afirmaţia d-lui Balotă păcătueşte mai puţin prin conţinut decât prin formă : ceeace ne lipseşte nouă nu este o producţie epică mai abundentă (Slavă Domnului, că baladele nu lipsesc), ci o epică de proporţii epopeice, fapt care se explică prin chiar observaţiile anterioare ale d-lui Balotă: inexistenţa spiritului de cruciată la Români (bine înţeles considerat în sens european), inexistenţa tendinţei de cucerire a ceeea ce nu e ro mânesc. Ceea ce e curios e trimiterea pe care d-1 B a 1 o t ă o face la articolul d-lui Radu G y r , Baladă şi eroism, articol care dacă sub raport literar este foarte bun, e lipsit cu desăvârşire de simţ istoric, simţ atât de necesar mai ales in cercetarea proble melor sociale. Arătând astfel valoarea şi caracterele satului, autorul trece apoi să arate cum satul a creiat statul. Şi pentru aceasta porneşte dela dispariţia vieţii orăşeneşti în Dacia ca re zultat al părăsirii ei. Dar dela început face o paranteză pentru a discuta teoria emisă de d-1 Lucian B 1 a g a în Spaţiul Mioritic (p. 180-230), referitoare la trecerea daco - romanilor dela o viaţă de forme superioare la una organică prin dispariţia vieţii orăşe neşti în Dacia. Epoca aceasta „anistorică*1 sau „retragerea din istorie" cum o numeşte d-1 B 1 a g a , îi pare d-lui Balotă ca fiind o simplă construcţie filosofică şi deci ca necorespunzând realită ţilor istorice, „Observăm în primul rînd — zice d-sa — că în sec. III nu sa pndus în viaţa Daciei decât o schimbare a hluui de viafă socială, alică o simplă trecere a accentului social dela oraşe la sate şi nu o transformare care să însemne o revoruţie, o noutate sau un regres. S’a produs numai o restituite, o revenire totalitar la formele de viafă proprii, deci o părăsire a formelor artificiale impuse de condiţiile unei vieţi istorice ce încetau şi la revenirea la acele cmdiţiuni locale, care numai ele puteau garanta aci in acei vreme viaţa istorică" (p. 46). Iar re venirea la această viaţă de sate se datoreşte dispariţiei oraşelor cari, dovadă Dalmaţia, nu au dispărut din pricina năvălirilor. „In Dalmaţia oraşul a persistat cu tocte prăiăciunile şi atacu rile barbare, de oarece el reprezenta aco'o o realitate şi o nece

sitate socială. In Dacia oraşul roman a dispărut pentrucă de-

360 ETHNOS ■

; ! ■

posedat de administraţie, lipsit de rosturile sale comerciale, a încetat de a fi o realitate, viata s'a reîntors la ceeace era ea în realitate : rurală" (p. 47). De această viziune inexactă a „retra gerii din istoriew d-1 Balotă învinovăţeşte concepţia istorică a d-lui B 1 a g a „care în fond socoteşte documentul scris sau ştirea directă drept condiţie esenţială a existenţii vieţii istorice" (p. 46). Sunt juste observaţiile d-lui Balotă ? Dela început trebue să constatăm că ne găsim în faţa unei neînţelegeri. Este vorba de definiţia istoriei. Pentru d-1 Balotă istoria e „memoria socială**, adică „atât din faptele trecutului cât societatea a găsit util să perpetueze“ (p. 45), în timp ce pentru d-1 Blaga ea este „suma prefacerilor şi a evenimentelor, ce au loc într un anume timp, într'un domeniu oarecare al vieţii uma ne, de un interes supraindividual", deci rasboae, legi, instituţii, creaţiuni artistice. Şi, adaogă d-1 Blaga, viaţa istorică „presu pune o populaţie de energii organizate, cu centre de radiere, cu focare de viaţă concentrată**, în timp ce viaţa „anistorică" do minată de categoriile şi imperativele organicului, nu îngădue de cât desvoltarea unei culturi pe plan minor. Cine are dreptate ? Mai întâi un lucru e sigur: că a scr.e istoria unui popor fără documente este imposibil. Desigur asta nu înseamnă că n’a putut avea istorie, dar ea ne este complet necunoscută. Mai mult: ac ceptând definiţia d-lui Balotă, situaţia pentru noi se prezintă foarte grav: dacă e adevărat că istoria e „alăt cât societatea a găsit că e util să perpetueze din faptele trecutuluiu} înseamnă că noi am găsit cu cale să nu perpetuăm nimic din cele petrecute timp de aproape 1000 de ani (270- 1250), timp despre care nu ştim nimic. Ori aceasta ar însemna sau că n'am făcut nimic demn de perpetuat, sau că n'am vrut să perpetuăm nimic din ce am făcut: in amândouă cazurile însă teza d-lui Balotă ar cădea. Dacă istoria e atât cât societatea găseşte util să perpetueze, iar noi ca societate nu am găsit cu cale să perpetuăm ceva, înseamnă că nu ne încadrăm în definiţia istoriei dată de d-1 Balotă; iar dacă n'am făcut nim;c demn de perpetuat, înseamnă că viaţa noastră a fost o viaţă strict organică, viaţă care na îngăduit de cât desvoltarea unei culturi pe plan minor — deci aşa cum sus ţine d-1 Blaga. De aceea ni se pare că definiţia dată istoriei de d-1 Balotă nu rezista criticei. In al doilea rând, observaţia auto rului că d-1 Blaga săvârşeşte o eroare istorică afirmând că

PHNOS361

•

■

v î i

| !; ; 9

i *:

ii :

!! )!

■!

iit

I?î :!

şi

! li î

fiil ii

• I

i ’’

-•

)

§3

. !

}

]

! ' ! :

după părăsirea Daciei a avut loc aici o trecere dela forme de viaţă superioară Ia forme minore de viaţă vegetativă, este destul de curioasă dat fiind că de fapt şi el susţine acelaşi lucru când spune că „s'a produs numai o restituire, o revenire totalitar la formele de viaţă proprii, deci o părăsire a formelor artificiale impuse de condiţiunile unei vieţi istorice ce încetau şi revenirea la acele condiţiuni locale, care numai ele puteau garanta aci în acea vreme viaţa istorică". Căci „formele artificiale*' ale d-Iui Balotă, corespund „culturii majore" care pentru d-1 Blaga constitue caracteristica „vieţii istorice"; iar „revenirea la condi ţiunile locale" fdeci la viaţa de stat traco*romană) este acelaşi lucru cu „viaţa de tip organic" a d-Iui Blaga, deoarece pre cum pentru d-1 Balotă numai acele condiţiuni locale puteau „ga ranta în acea vreme viaţa aci", tot astfel pentru d-1 Blaga viaţa de tip organic este viaţa „adaptată nevoilor societăţii care o compune". Deci nu e vorba de o deosebire. Dar în această privinţă este de lăudat perspicacitatea amândurora, deoarece amândoi au intuit o situaţie care acum de curând s’a dovedit pe cale arheologică. In adevăr, d-1 Daicoviciu a arătat că săpăturile efectuate în Ardeal au adus surprinzătoarea constatare că aşezările şi technica din Dacia pără sită de Romani revine la formele de viaţă ante-romană şi anume la stadiul La Tene IV. Este aceasta o puternică confirmare a tezei d-lui Balotă cu privire la vitalitatea satului trac. Cât despre problema dispariţiei oraşelor în Dacia, ea ni se pare cam simplist soluţionată. Exemplul cu oraşele Dalmaţiei, adus de Nicolae Iorga, nu are valoare probantă din pricina con diţiilor deosebite în care se găseau provinciile Dacia şi Dalma ţia. In timp ce Dalmaţia a făcut parte din Imperiul roman toată vremea năvălirilor, aşa încât, pe lângă faptul că putea fi apărată de armata imperială, stricăciunile pricinuite oraşelor puteau fi uşor reparate, Dacia a fost lipsită şi de sprijin militar şi de posi bilitatea refacerii întrucât era părăsită. Şi apoi a susţine că nă vălirile n’au contribuit la distrugerea oraşelor din Dacia este un non sens atâta vreme cât se susţine că „în Dacia oraşul roman a dispărut pentrucă [a fost] deposedat de administraţie [şi] lipsit de rosturile sale comerciale". De ce a fost deposedat de adminis traţie şi lipsit de rosturile sale comerciale ? Pentrucă locuitorii lui au plecat odată cu legiunile. Şi de ce au plecat toţi ? Pen-

362 ETHNOS

tru că nu mai puteau rezista năvălirilor. Se vede astfel că în ultimă analiză tot năvălirile rămân factor determinant. Am făcut acest lung ocol, tocmai pentru a încerca să fixăm, cu câtă precizie mai e cu putinţă, momentul şi motivul reîntoarcerii daco - romanilor la viaţa de sat. Trecând apoi să arate modul in care „satul a creiat statul’4, d-1 Balotă arată că prin forma judeţelor „care nu înseamnă la început decât totalitatea aşezărilor de pe o vale" şi apoi a voevodatului „care nu însemna decât teritoriul satelor supuse con ducerii sale răsboinice" (p. 10J s'a ajuns la ţară. Ori în acea stă ţară care e o asociere de sate, s'a produs cu timpul o dife renţiere pe plan social datorită fie calităţilor individuale, fie jo cului liber al moştenirii, fie condiţiunilor economice: întinderea de pământ a unora a crescut mult faţă de a altora „astfel că în judeţe şi mai ales în forma militară, voevodatul, s'a impus în ju rul conducătorului civil sau militar, jude sau voevod, un număr de familii ce reprezentând fiecare o unitate rurală, un sat, au format, bătrânii sfatul de răsboi al voevodatului, iar tinerii, răsboinicii săi personali boierii (din slav. b o 1 j a r: răsboinic) con ducători de răsboiu, dar fii şi ei ai satelor şi părtaşi ai aceleiaşi vieţi" (p. 52). D-1 Balotă explică astfel formarea clasei boereşli ca un proces de diferenţiere, determinat de necesităţi militare şi economice, împotriva teoriei Iui C. G i u r e s c u , care o explică pe cale de cucerire: nici aci însă o judecată exactă nu se poate formula, deoarece dovezile lipsesc. Apoi autorul arată că această primă pătură boerească, autentică, nu trebue confundată cu cea de mai târziu care îşi trage „originea din rosturile streine cerute de organizarea statului". Tot aşa de nouă e explicaţia termenului de rumân: când in timpul luptelor seculare cu Turcii, unii dintre proprietarii de pământ nau mai putut suporta cheltuelile necesitate de răsboiul ce trebuia făcut pe propria lor socoteală, ei au renunţat la titlul de proprietate: „ieşind din rândurile răsboinicilor, renvnfând la proprietatea de pâmă't, rămâneau simpli membri ai unităţii et nice: rumâniu (p. 53). Deci şi în privinţa rumân iei d-1 Be lotă se deosebeşte de părerea curentă, raliindu-se în parte pă rerii lui N. I o r g a. Cum s'a trecut dela sat la stat ? Autorul cnumeră condiţiile acestei treceri: 1) o stimulare a vieţii româ

neşti reprezentată prin tendinţa de cucerire a Ungurilor; 2) o

ETHNOS363

. V.

; i]

> ; i

■ n

•: ; i:

I ':

■ i

i (! ; f

! » ! • . , :

■

i.i :

V1i I

i I

;

i!i !

(Sj

mărire a populaţiei din câmpia munteană şi Moldova, rezultat al migraţiunii din Ardeal provocată de tendinţa de catolicizare din partea Ungurilor; 3) impunerea unor forme superioare de orga nizaţie administrativă, ceeace sa săvârşit prin stăpânirea tătărască ; în fine 4) crearea de venituri necesare întreţinerii statului, venituri isvorite din curentul comercial ce străbătea atât câmpia munteană, cât şi Moldova. Când la aceşti factori s’a adăogat slă birea puterii maghiare, slăbire determinată de năvălirea tătărască, ne mai existând nici un obstacol, Principatele s’au întemeiat. Dar „odată cu crearea statului s'a săpat şi cea dintâi prăpastie între viaţa satelor noastre şi aceea a societăţii organizate susţinută de ele: forma culturală11 a slavonismului. In acelaşi timp, deşi aşe zate dealungul drumurilor de comerţ, ţările noastre nu au avut o burghezie naţională, fapt grav deoarece „se instalează între et nic şi exploatarea isvoarelor de bogăţie naturală ale pământului naţional, în totala incapacitate de a se adapta vieţii economice a boierimii, o pătură streină care încetul cu încetul va încerca şi uneori va reuşi să supună satul scopurilor şi intereselor sale". Dar pe lângă aceasta, odată cu „Domnia** începând luptele cu Turcii, în faţa instabilităţii domneşti, boerimea cea nouă de curte reprezentând singurul element stabil, începe un conflict între sat şi între boierime, conflict care în cele din urmă se sfârşeşte cu victo ria boierimii. Şi aceasta deoarece prin creearea satelor boie reşti, de origine economică nu etnică, sate ai căror locuitori „vecinii sau rumânii** erau scutiţi de serviciul militar, ca unii ce nu erau proprietari, începe tendinţa „de trecere prin bună în voială a satelor de baştină la felul de viaţă social - economic al celor de vecini** (p. 74). Apare în felul acesta r u m â n i a : şi fe nomenul, cum a arătat C. Giurescu în Vechimea rumăniei, este foarte vechiu, încă din sec. al XlV-Iea. Dar această anihilare a vitalităţii satului, care constituia şi un nucleu militar, a dus la slăbirea armatei şi implicit la supu nerea de către Turci: se verifică odată mai mult că statul era în funcţie de sat. In fine, pentru ca cercul să fie complet, d-1 Balotă arată că supunerea faţă de Turci însemnând sporirea tri butului, satele neputând răspunde impozitele „se rumâneau“, iar reforma lui Constantin-Vodă Mavrocordat, realizată „din imperi oase nevoi financiare*1,nu a însemnat altceva decât „despărţirea totală dintre societatea organizată şi sat, împlinită acum defini-

304ETHNOS-^ ;

r îi

tiv prin coborîrea lumii satelor la treapta de clăcaşiu (p. 86) Ultimele două capitole sunt consacrate ideologiei paşoptiste şi tendinţelor actuale ; însă din pricină că în discuţie acum intră şi oarecari concepte politice ale autorului, aşa că discuţ'a nu ră mâne pe plan exclusiv ştiinţific, nu le mai discutăm. Destul să spunem că autorul urmăreşte influenţa nefastă a ideilor teoretice ale paşoptiştilor şi acţiunile dăunătoare pentru viaţa de sat ale reprezentanţilor doctrinei liberale: ciocoii, concluzând cu un „înapoi la sat !" ca la singura realitate românească. Din expunerea de până aci se poate vedea însemnătatea problemelor discutate. Numai că lipsa unei discuţiuni a isvoarclor prejudiciază grozav lucrării, dându-i caracterul de esseu. Deaceea sugerăm autorului să reia lucrarea pe bază de isvoare, deoarece atunci când concluziunile se vor sprijini pe tot apara tul ştiinţific, ea va reprezenta un aport de excepţională valoa re la istoria naţională : fiindcă a demonstra că boierimea noastră este rezultatul unei diferenţieri datorite factorilor economicomilitari şi nu o pătură suprapusă de cuceritori slavi asimilaţi, că „rumânia" nu este anterioară întemeierii Principatelor şi că deci „ţara" nu s’a întemeiat pe bază de şerbie, că ţărănimea consti tuia factorul politic de bază şi că „ţara", la origine, este egală cu suma „părţilor" moşneneşli de provenienţă sătească, asta în seamnă a schimba însăşi bazele istoriei româneşti şi a-i da un excepţional caracter de originalitate. In aşteptare, il sfătuim pe d-1 Balotă să nu întârzie publicarea celeilalte cărţi, „Ţară şi Stat". Aurel lORDANESCU

Al. P. Arbore, Cite v 2 păreri cu privire Ia „cultvralizarea“ satelor, Bucureşti, 1941. Autorul broşurei festive — aparţinînd unui omagiu colec tiv închinat prof. Toan Lupaş — este un cunoscut publicist ethnograf focşănean ce-a debutat şi şi a tipărit cercetările mai mult în revista lui C. Brătescu, Analele Dobrogei. Al. P. A. e un cărturar tipic de provincie: ferit de marea publicitate, cetind

ETHNOS365

I i

i; ■

. ' ff ■- n i i

? !

}

Sî*

iii n

> i

! , :

i !

' : ;

Iii

: :

\'j

ii I i;:

Î ' :

variat, iscălind circumspect chiar cîte-o conferinţă sau vre-un ar ticolaş ocasional asupra ethnografiei, isolatul „profesor0 trebue socotit ca un exemplar răsărit al provinciei romîneşti. Şi e din tre cei mai împliniţi dascăli ai învăţămîntului nostru „secundar1*. Studiile şi articolele sale au aspectul unei mase ţapene de citate din mai toate limbile culturii europene de azi. Al. P. A. citează bogat, din pasiunea de-a nu rămînea pomelnicul erudiţiei incomplet ori prea scurt. Ii plac subiectele care cer confruntarea sta tistică, cronologia infailibilă, detaliul scos ca din profunzimea ultramicroscopiei. Acestea sînt mai ales cele ethnografice. Iar scrisul său e desfăcut, în parte abrupt, parcă într'o desordine a stilului, zgripţoros ca un grai dialectal, aducînd numai decît aminte de pletora multiformă a lui Iorga, în care fireşte că străbate acea unică răscolire lirică a uriaşului. Dialectica autorului nostru e prea adesea agresivă, precipitată. EI e în orice clipă un mare nemulţumit şi un neliniştit pentru totdeauna. Rămin incontesta bil din toată migala sa ethnogiafică citeva studii fără de care conturul ethno-istoric al Dobrogei ar fi lacunar. Rămin apoi şi pagini de irascibilă luptă pedagogică pentru orînduirea învăţămintului romînesc. Ele pot fi văzute şi în „anuarele** şcolare. Autorul lor se vede şi de data asta că e un gînditor de nădejde, desprins însă din sistemele capitale plecate dela N. I o r g a şi S. Mehedinţi. De altfel şi broşura ce ne va preocupa tot deaici a izvorît în ce are ea mai a catârii. Chestia „culturalisării** satului romînesc îi este autorului nostru o problemă predilectă. Fără îndoială că d sa e cu bună dreptate un nume propriu în repertoriul recent — privind problema satului — al lui E. D. Neculau, Bibliografia satulul romînesc, Iaşi, 1942, 142. In adevăr, bibliograful ca şi orice specialist informat, îl poate utiliza cu folos. înainte de-a rezolvi întrebarea propusă — argumentată lot timpul polemic — Al. P. A. se obligă se delimiteze noţiunea cultură, sprijinit pe considerente ethnografice şi ethnologice. Excluzînd din definiţie criteriul istoriei pragmatice (care vede în vieaţa popoarelor aspectul memorabil, unic al vieţii şi faptul cronologizat, perfect identificabil prin documentul scris), autorul opune punctul de vedere exclusiv ethnografic care defi neşte cultura mai întîi ca pe-ua stil personal de existenţă spi-

366 ETHNOS

i f!

rituală şi materială a masselor populare (aşa dar, se distinge In naţiune omul de mentalitate populară de cel de „înaltă cultură“, cum numeşte O. Spengler individul suprastruclurat de învăţătura cărţii; v. Declin de i'Occident, I, 27). După atitudinea ethnografică — pe care-o urmează fidel A. —cultura nu este „ştiinţă de carte*1, ci stilul creator specific al grupelor umane, mai ales al celor primitive- Iar la naţiunile evoluate isto riceşte, cultura e tocmai pîrghia energetică spirituală care in mod activ şi permanent a mînat grupul elhnic să se acomodeze unui mediu geografic şi, împrumulînd chiar, să-şi stabilească valori proprii spirituale. In sens ethnografic, cultură nu e deci ra finament cărturăresc, ci adaptare nesilită la mediul cosmic şi la imperativele sufleteşti generale. Pe nesimţite, aşa dar, Al. P. A. s'a încercuit în cunoscuta definiţie cultură-civilisaţie a lui Mehedinţi, şi aceasta desăvîrşită după gindirea lui O. P e schel, Th. Waitz-Gerland, A. Vierkandt,Fr. Ratze1 . Fireşte că acest punct de vedere coincide şi cu-al folkloriştilor. Sainlyves, de pildă, delimitează folklorul ca fiind „stu diul culturii materiale şi intelectuale in clasele populare ale ţă rilor civilisate** (el vede ethnografia şi folklorul ca două ramuri colaborante ale sociologiei). Iar metodologic: metoda istorică juxtapune ; cea ethnografică compară, ambele bazîndu-se pe ob (P. S a i n t y v e s , Manuel de folklore, Paris, servaţia directă 1936, 32, 33, 43, 48, 51, 144, 156). Partea a doua a articolului omagial priveşte tocmai pro blema reformei culturale a satelor. Autorul e aici incisiv, impla cabil. Ca un zeu detronat de pe Olimp, Al. P. A. bubue şi ful geră în contra tuturor sartoizilor culturali care prin meto de opace au siluit sufletul popular romînesc, vrînd să-l cultu ralizeze. Critica sa are ecouri directe din lupta junimistă, ca şi din teribila anatemă a lui Eminescu, reluată de N. Iorga, S. Mehedinţi şiC. Rădulescu-Motru şi continuată împo triva acestor falsificatori ai „Romînismului“. In acestea are drep tul să fie îndurerat oricine, alături de Al. P. A. Căci aceştia toţi au încercat printr'un uriaş complot al inconştienţii sau al şirete niei să usuce mai intii „şcoala poporului41, să anemieze apoi în-, văţămîntul secundar şi profesional şi chiar să zgudue temeliile

ETHNOS 367

{]

I j: 3

Iî

Ne va îngădui însă autorul să-l facem atent asupra unor lipsuri ce se cer evitate la o posibilă reeditare a articolului său. In faţa apreţierilor noastre despre munca sa îi mijlocim o sin ceră deliberare metodologică. Este de altfel datoria oricărui om care gindeşte independent asupra scrisului oricui, peste obligaţiile fireşti de legătură profesională, peste prietenie şi mai presus de orice calcul trecător. Adevărul e pentru noi legea definitivă a vieţii care cugetă critic.

■ i . ■:

ii:

; :

•; i '

} A

I |:'l

I ' :

tînârului nostru învăţămînt universitar. Acea grindină de programe culturale ce siluiau cultura noastră populară şi toată ofensiva căminurilor, şezătorilor, conferinţelor, rapoartelor de directori, subinspectori, • inspectori speciali şi generali — vermină bugeti voră de oribilă pomină ! — n’au făcut decit să ucidă timpul evoluţiei romîneşti şi să împrăştie truditul ban public. Suflete improvisate pe inima unui neam care-şi aştepta un visionar... In felul acesta satul era să fie caricatura cea mai de pe urmă a istoriei de pretutindeni. Critica aceasta desolantă — pe care-o reia A. — pliaă de durere sinceră, a fost dintr’a celor puţini... Şi încă i se trezesc ecourile...

3 '

t I

Intîia obiecţiune priveşte metoda de lucru a ehnografului AL P. A. Este mai ales în legătură cu problema referinţelor bib liografice care la d-sa sînt înşirate uneori rebarbativ. Să ne în ţelegem : un citat ori e o necesitate a judecăţii logice (să susţină argumentarea riguroasă), ori un document probant în studiile istorice, ori o indicare bibliografică secundară, totuşi într’o mă sură informativă, folosită mai mult pentru a stimula pe alţii la studiu. Chiar în ştiinţele exacte aparatura critică susţine un fapt de frunte, o ordine de idei. Era totuşi o vreme cînd se evita re pertoriul bibliografic. In veacul al XlX-lea, de pildă, F.deCou1 a n g e s compunea memorabila „Histoire des institutions de lancienne France'1 fără nici o legitimare informativă, aproape în aceeaşi vreme cînd Renan se documenta relativ în vasta sa „Histoire dfcs origines du chris'ianisme", sau Taine în „Les origines de la France contemporaine". Toată acea uriaşă arhi tectură a istoriografiei romantice sau a positivismului abia con stituit s’a bazat numai pe onestitatea istoricului care era — e drept — un scriitor de nemărginită forţă stilistică, nu însă şi-un critic infailibil ai documentelor, Unele din acestea de sigur că

368ETHNOS

% sînt simple iscodiri. Să ne amintim ce-a fost numai la noi cii „cronica lui Huru“. Astăzi însă nu se mai admite o operă ştiin ţifică fără documentare bibliografică riguroasă. Documentul positiv e acum indicele unei depline reconstituiri istorice. Dar de aici pleacă un păcat mare ; eruditul ajunge prea adesea robul maldărului de fişe: le adună întîi într’un munte de maculatură, fără ordine ; apoi aşternută pe categorii şi subcategorii, pe capitole şi paragrafe, etc., etc. De multe ori citatul e decorativ, întru totul exterior textului esenţial. Şi prea adesea ajunge o umplutură deşirată în coada unei idei sau grup de idei episodice ori făţiş părăsite. Aceasta e zorzoana pedantă în scri sul cui socoteşte aparatura critică ţinta lucrului ştiinţific. Iată, aceştia sint şoarecii bibliografomani care trăesc numai pentru ra ritatea cutărui citat, sau a unei ediţii princeps. La asemenea rataţi ai lucrului intelectual umplutura bibliografică e o prometeică migală, caznă inutilă. Printre coloanele de citate sterile, în di verse limbi moarte şi moderne, spiritul nu circulă de fel. Este doar informaţia — paralitică pentru totdeauna. Nimica nu e per sonal prin unicitatea stilului; totul e spus comun, continuu, într'un grai redus la simplitatea expresiei aproape analfabete. Această îngrijorătoare lipsă se întîlneşte — e drept, într’o măsură oarecare — în studiul ce ne preocupă. Iată, de exemplu, că şi la A. pagini întregi sînt alcătuite din cusături de citate (p. 13, 14, 17, 19, 20); sau textul e înodat cu vre-un citat frances din Bergson (p. 10). De obicei în graţia autorului e citatul nem ţesc (deşi odată ethnograful austriac M. Haberlandt e tradus cu oarecare cursivitate; p. 14). Pasiunea pentru solemnul text strein face pe autor să citeze un Romîn care a scris in... franţuzeşte, deşi textul putea fi uşor transpus în romîneşte (p. 13). Cu metoda aceasta e alcătuit astfel un studiu pe trei sfer turi din citate. Adică: argumentarea fundamentală e a varia telor citate, originalitatea autorului rămînind doar în... sîrguinţa compulsării prin copulele morfologice. Juxtapunerea, e drept, uneori apare acceptabilă. Dar numai uneori.. Intr'un loc istoricul engles H. Th. Buckle e citat in tradufrancesă (p. 5); iar in altă parte — lucru straniu! — Nietzcere sche se află reprodus pe-o pagină compactă cu literă mică, . şi

tot în franţuzeşte (p. 8)!! Riguros metodic trebue procedat numai aşa: pe cit se poate

ETHNOS369

E; eitatcic sînt traduse, rămînînd în limba originală expresiile abso lut caracteristice; ori textele sînt reproduse integral dacă-i vorba de vre-un studiu filologic, istoric, de istorie literară. Dar cînd e caşul unei limbi de cultură prea familială — cum ar fi francesa __ textul se cere numai decît tradus. Nu ne închipuim cum ar proceda AK P. A. întrebuinţând într'un nou studiu ethnogralic versurile de pomină din Faust, II (Noaptea valpurgică) în care apare corul vrăjitoarelor pe călătoresc pe coji de mături:

: I

,« ,

i;:

So geht es ubcr Stein und Stock Es f ..t die Hexe, es st „t der Bock...

fii

ii • i i

şi i1 r.i ‘

i. i]1 j

;; ! i\

ţ i ! ţ'i !

Ar alerga la Biblioteca Naţională să aibă sub ochi prima tradu cere francesă din 1828, a lui Gerard de Nerval, ca să citeze în franţuzeşte?... Şi n’ar folosi ultima traducere romînească, in multe privinţe satisfăcătoare, a d-nei L. Dragomirescu ? Sau... pe Ion Gorun, pe I. V. S o r i c u, ori măcar pe parţialul Iosif Nădejde? Sau ar trepăda pe*aşa vremuri încurcate la biblioteca Academiei Romîne după neisprăvita întîie traducere romînească a lui Iancu V ă c ă r e s c u, ori după prima tradu cere — să-i zicem „integrală" — a lui V. Pogor şi N. Skelitly, din 1862 ?... Dar de-ar fi să folosească pe Eminescu!... L-ar cita cumva după traducerea italiană a lui Umberto C i a n c i 6 1 o , ori după Conrad R i c h t e r ?

In altă privinţă trebue remarcat că unele citate şi referinţe bibliografice sînt absolut accesorii sau de mîntuială. De pildă, cit 1, pag. 8 : după unul inutil din Nietzsche (cum s'a arătat, in franţuzeşte), Al. P. A. găseşte nemerit să enumere lucrările fundamentale asupra conceptului cultură. Dar în afară de în cercările remarcabile ale eseiştilor francesi J.-R. B1 o c h , B. Cremieux, R. Fernandez, F. Strowski (autorul no stru pare că nu le cunoaşte) şi omiţînd broşura colectivă: L. Febvre, M. Mauss, E. Tonnelat, A. Niceforo,L, Weber (Civilisalkn, lemot et l'idee, Paris, 1930), plină de discuţii substanţiale — autorul de sigur c o cunoaşte — ni se oferă bibliografie germană (prin excelenţă căutată de autoi) din care totuşi lipsesc autori de mare prestigiu: F. Graebner (Methode der Ethnologie, Heidelberg,’ 1911), M. şi A. Ha-

370 ETHNOS ■V

t c rian d t (Oie Volker Europas und ihre volkstumliche Kultur1 Stuttgart, 1938), şi enciclopedica lucrare a lui G. Bus chan (OU Siiten der Vdlker, Bd. I, II, 111, IV), în care şi noi Romînii sîntem amintiţi (111, 400-407). Dar unde sînt oare ai noştri :N. Bagdasar, L. Blaga, S. Mehedinţi, C. Rădules cu - Motru ? Şi monumentala operă a lui P. P. Negulescu, Destinul omenirii ??

A doua serie de lipsuri priveşte forma în sine a lucrării : prea adesea într'o limbă romînească arhineglijentă. Cu-atît mai a mirării, cu cit avem în faţă un autor neaoş profesor de grai şi literatură romînească! Iată dovezi imediate: 1, lipsă de acord : „Lipsa de preciziune.. şi confundarea lui... provine... (p. 4); ....de oarece viaţa şi desvoltarea ei nu este." (p. 9); „.buna intenţiune şi dragostea de neam... ce sfâ la temelia.." (p. 7). 2. furişări de greoae greşeli contra scrisului s'mplu, zilnic şi nu a stilului de savantă artă academică : „..parte doveditoare a înaltelor caractere de cultură ale neamului romtnesc.." [două genetive perfect succesive, dar desacordale.,.]; ,,.,fn modificarea acestui suflet şi nl acesaii spirit.." (p. 18). 3. expresii improprii: „..să dea'tuturor sănătate la minte şi la trup,." [p, 4; în loc de: „..minţii şi trupului"]; „..s’a lovit de neajunsul felului de a fi al studiilor.... neputincioase de a-i da explicaţiunea.." [p. 5; în loc de : „să-i dea explicaţiunea"]; „. .cu care elaborează orice grupare ome nească în massele lui profunde.." [p. 6; în loc de : „In massele e/...J* 4. într'o perioadă de obositoare desfăşurare conj. şi stinge orice farmec al expresiei (p. 12 rînd 12- 18). In altă parte înlîmpină pe orice lector supravegheat un patent galimatias (p. 11 rind. 6-16). Iar în cutare pagină copula pcnlru, repetată de trei cri, oboseşte stilul pînă la epuisare: „..si avem cea mai mare admiraţiune pentru uriaşa muncă desfă şurată pentru realizarea lui cit şi pentru contribuţia propăşirii la fericirea..* (p. 17).

ETHNOS371

ţ ■

)

Acesta e s tiiui grandilocvent, al popularelor discursuri democrâtice de trecută faimă, fără stil şi cultură... Şi totul culminează cu un monumental desacord, chiar in inima unui citat (autorul ?):

•: ;

„Clătinarea, desrădăcinarea şi secătuirea este vădita" (p. 20).

i :

Fără lung comentar: asemenea neglijenţe în scrisul profesorilor ? Odată nemulţumitul între cei cu dreptate nemulţumiţi, Gvid Densusianu, arăta profesorilor să fie atenţi la scris, căci ei sînt şi vor rămînea îndrumători pentru elevi. Dînsul îşi mintuia astfel un articol de jucată limpede :

) i ■

La noi stăplneşte o anume inerţie — „o acceptare de orice, fără control, fără stăruinţa de a alege din haos, din învălmăşeală, ceea ce se cuvine să fie luat in samă...". „Pentru aceasta e nevoie de spirit care trece peste mecanisare, mimetism, concesiuni..." (Vieaja nouă, XIX, 16).

: : ; !

I. D.

ii, !:

Th. C a p i d a n , Micedoromînii (etnografie, istorie, limbă), Bucureşti, 1942.

ilii 1' -

li Seminaristul" „Theodor Căpidan" care publica prin 1898

]

i 1

în revista Pindul — „tu limba arominească" — articole educa avea tive pentru fraţii noşlri sud-dunăreni (cf. n-rele 2, 7), s ajungă un filolog savant de renume mondial, fală a ştiinţei noa stre, figură proeminentă a filologiei romîneşti, printre contempo rani, după Ovid Densusianu şi Sextil Puşcariu (ne mai gîndim la Iorgu Iordan şi AL Rosetti). In urma operelor fundamentale din 1924, 1925, 1926, 1931 şi 1932 asupra Fărşeroţilor, Megleno- şi Aromînilor, 7h- C. ne dă în lucrarea actuală un model de operă destinată propagandei noastre în streinătate. Toate criteriile demonstrative sînt puse la contribuţie: cel filologic, cel istoric, apoi cel ethnografic. Se adaogă acestora conveţuirea — deci experienţa directă a filolo gului — printre Macedoromîni. Aşa dar, cartea a ieşit din zbucium şi erudiţie.

372ETHNOS i

)

Publicată iutii în franţuzeşte, apoi în limba germană, operă apare de data asta în romîneşte, amplificată. Stilul îmbracă adesea haină de conversaţie : e cald, limpede, convingător. Uneori Th. C. e grav, melancolic sau plin de nelinişte (p. 245-250), cînd scrutează viitorul în care miseria materială cu armele văzute şi nevăzute ale desnaţionalizării nu se ştie ce drum vor deschide încercaţilor Macedoromîni... Opera e un ales catehism al patriotismului rominesc inte gral. Trebue pusă fără zăbavă în mîna tineretului de către orice profesor atent la rosturile timpului romînesc... I. D.

I. C h e 1 c e a , Din Gorj. Note şi observaţiuni cu carac ter etnografic, Bucureşti, 1943. .Autorul

de faţă este un ethnograf recent, asiduu cercetă tor al trecutului nostru ţărănesc. A publicat referinţe ethnogra(cf. Neam şi Ţara, Bucureşti, 1940), fice demne de consemnat ca şi material folkloric mai ales din Ardeal (judeţele Hunedoa ra, Someş). Este în pregătirea unor cercetări de amploare asu pra ţiganilor din Romînia, după cum se poate întrevedea din ul (Les „Rudari“ de Muscel, Bucureşti, 1943). tima sa anchetă Ca orice pasionat, /. C/z. nu e subvenţionat de nici o instituţie culturală... Cutreieră pe vremurile astea grele satele, cum nu fac unii fraseologi ai sociologiei romîneşti care scriu cam departe de realitatea ethnografică. Ne-am întîlnit pe la sfirşitul Iunei iulie a acestui an în Foc şani: calm şi indiferent că nu l ajută nimeni cu un ban, /. C/z. era în drumul pasiunii sale... Cum am putea repeta pentru indi ferenţi : tot mai sînt in ţara noastră asemenea devotaţi ai stu diului desinteresat! Li se cuvine lauda neprecupeţită ; dar li sar cuveni —■ mai spuneam tot aici — şi atenţia banului oficial pen tru asemenea studii preţioase în cunoaşterea deplină a trecutului nostru popular. Ar fi dreptatea făcută cui nu-şi supralicitează munca ştiinţifică pentru confortul universitar.

ETHNOS 373 24

l l ii

: • - :• (

■: i ;■

\1 i

■;

1I )

! î ‘

iî

: y

. i

:l f: f

1 ■

iii

I i

: I

I I i

Moteic ethnograflce amintite sînt resultatu! unei anchete pe teren asupra portului „dac şi cel „romînesc din ţinutul Gorjului. I. Ch. demarcă zonele de interferenţă ale costumului după direcţia mişcărilor demografice din Poiana-Sibiului şi Sălişte către nordul Gorjului unde portul „ungurenesc" indică vieaţa ciobăniei la munte şi pe plai. ' In general, în Gorj portul „dac“ (noţiune tot una cu cea laltă : „ungurenesc") e în partea nordică a regiunei spre direcţia infiltrărilor de populaţie ardeleană din părţile Sibiului, mai ales. Centrul regiunei e în interferenţa portului acesta cu cel „rominesc“ (care e portul oltean ca.acteristic, aparţinînd sferei cultu rale sud-balcanice). Partea sudică a Gorjului e stăpînită pe de-aintregul de costumul „ romînesc" care pătrunde şi pînă spre munte. Autorul stabileşte atent cercurile geografice respective celor două stiluri de costum, arâtind că în acelaşi spaţiu de vieaţă se dă încă o luptă vie între cel ..dac1’ şi cel „românesc". De reţinut un lucru: şi aici o lege ethnografică e constan tă — adică: în orice cadru ethnografic ne-am afla, realităţile somatice şi formele de vieaţă materială se pot modifica (prin imitaţie calmă sau violentă, ori prin împrumuturi lente).; coordo nata sufletească însă (limba, etc.) e neînvinsă. Numai aceasta de termină unitatea grupului popular şi-i califică distincţia elhnografică. In Gorj: satul in aspectul său material (casa, genul de vieaţă) e simţitor modificat; sufletul însă — mai ales judecat du pă grai — e puţin nuanţat.

Ipotetica explicaţie a originii portului dac poate reţine pe cetitor (p. 9-11). /. Ch. interpretează cromatica lui sobră — ne gru pe alb — ca fiind un reflex sigur al îngenuncherii Daciei de Romani. Evenimentul politic dela 107 cutremură naţiunea dacă, silind-o să-şi exprime durerea pînă şi prin preferinţa costumului împodobit cu negru — semnul durerii adinei interioare, al doliu lui desăvirşit. Dacii au intrat astfel într’o sincopă politică defini tivă odată cu o înclinare generală a sufletului lor popular spre sensurile unei visiuni tragice depline care — suggerează autorul nostru — sar putea resfrînge şi în doină. Triumful politic roman ar explica poate — postulează încă /. Ch. — coloritul celălalt,

374 ETHNOS

al costumului „romînesc" (sau „roman1'] bogat şi de cromatică vie. El ar fi expresia exuberanţei, a victoriei, contrasiind cu sobrietatea îmbrăcămintei neamului îngenunchiat şi cernit. Apropierea în orice cas e ingenioasă şi-i perfect egală (deci nu aduce nimica nou) unor încercări filologice faimoase ale veacului trecut cînd H a s d e u şi chiar A. D. Xenopol — urmă rind tot suprapunerea romană substratului dac — găsiau un ecou lingvistic al cuvîntului doină tocmai în resturile graiului dac, noţiunea născîndu-se în nordul Dunării — zicea Hasdeu — şi dovedind prin asta, contrar teoriei lui Rosler, continuitatea noa stră nord-dunăreană după 271. In aceeaşi vreme I. Slavici se lupta cu anumiţi fantesişti şi iscoditori şovinişti ce socoteau doi na primită chiar dela Maghiari (v. puţin cunoscutul său articol Literatura poporana, în Educatorul, I - 1883, I, 7); iar C i hac o deriva din sîrbul dvoinitza „flute double*', după ce mai înainte Dicţionarul dela Buda o nemeria în forma dorică din, sau dicţionarul Laurian-Massim o căuta în lat. doho. Pe atunci se ştie cum se ducea lupta memorabilă între Xenopol şi mai ales Hasdeu cu mistificatorul Rosler care recunoştea că am luat doina dela Daci — parcă o asemănare ciudată cu Dimitrie C a n t e m i r , întiiul etimologist romantic al cuvîntului, crezîndu-1 o moştenire dacă, unde ar fi însemnat zeul, sau zîaa, războiului. Trebue reţinut că pentru întiia dată in cultura noastră se invoca în studiul istoric un element folkloric autentic, cu larg conţinut ethnografic. Articolul din 1882 al lui Hasdeu, „Dozna„ răstoarnă pe Rosler (în Columna lui Traian, 111, 529536), e conclusiv. Era la ciţiva ani şi momentul cînd începuse în cultura ro mână altă vestită bătălie filologică in jurul refrenului frunzăverde din cîntecul nostru popular, între N. I. Apostolescu, Artur G o r o v e i, Th. D. S p e r a n t i a şi N. Em. T e o h a r i. Şi-acum replica filologică se îrapletia, ba uneori se amesteca vio lent şi confus — cu cea ethnografică şi istorică. In consecinţă ar gumentele erau uneori nişte patente jocuri ipotetice. Să resumăm miezul lor: Gorovei, făcînd apropieri romanice ingenioase (pînă şi cu cintecele populare provensale, toscane, corsicane), stabilia originea lui „frunză-verde" în expansiunea coloniştilor romani din Dacia (deci o dovadă categorică a romanităţii noastre); Th. D.

Sperantia o semnifica net ca pe-un mod de determinare a sezoa-

ETHNOS 375

;• >:

J< !• /

)

I i

i i

•;

hfefor şi-o necesitate formală a rimei în vers, fiind aşa dar fără nici un ecou caracteristic de vieaţă ethno-istorică ; N. I. Apostolescu socotea că „frunză-verde" poate învedera o coabitare înde lungă a poporului român cu codrul; N. Em. Teohari, trecînd pe lingă opinia lui Gorovei, părea a crede c’ar fi un reflex flagrant al unei invocări către „un fel de rnusă" a vegetaţiei, întocmai ca invocarea muselor de către antici (deci un rest mitologic sigur care poate fi chiar utilizat în cercetările istorice); iar N. 1. Apostolescu — parafrazînd pe Hasdeu — mai credea că refrenul s'a născut odată cu neamul nostru în „secularele păduri ale Carpaţilor*'. Propuneri uneori fantesiste, alături de recenta suggerare a lui N. lor ga ce-a apropiat în noua sa „Istorie a Românilor** chiar doina de forma iorelli, cuvînt socotit de lexicograful bisantin Hesychius ca un strigăt de plîngere cu fluerul. Mereu discuţii ademenitoare în care — întorcîndu-ne la „frunză-verde** — pînă şi streinii aveau să se amestece ingenios; în 1841 călătorul ger man I. G. Kohl putea crede că acest enigmatic refren, încă imprecis în originele Iui, este o scurtă rugăciune către hamadriada copacului „subt al cărui scut cîntecul [se înţelege : popu lar] s'a născut** (cf. România literară, I- 1930, n-rul 1, p 5). Totul va ajunge pe nesimţite la recentele însemnări diletante în care prea arar valoarea argumentului ştiinţific înlătură părerea gratuită (v. C, N. B u r i 1 e a n u , Intre „ frunză - verde" şi doină, Chişinău, 1936),

■

Alături de aceste derivări — cum s’a spus, măcar în parte fantesiste — vine să colaboreze şi ethnografia. Să nu-i subesti măm însă încercările. Căci de data aceasta tînărul nostru cerce tător pare să nu fie eronat. Fiindcă interpretarea portului dac, în partea sa decorativă, ca expresia durerii ethnice, după cu noscuta zdrobire politică dela 107, găseşte un paralelism unitar în ceea ce ne oferă folklorul poetic ardelean. Intr’adevăr, în tot domeniul nostru de creaţie populară nicăeri doina nu are un ton elegiac mai profund şi mai conturat în formă ca aici. Dacă în Moldova şi Muntenia — mai ales în preajma oraşelor sau a regiunilor industriale în drum spre modernisarea desăvirşită — se observă o lentă asfixie lirică (versul popular fiind aici o fra zeologie incoloră, fără nici un fel de experienţă poetică şi

E i

376 ETHNOS

r, '

, , i

de multe ori un exerciţiu obosit al cutărui poet zis „popular", dar in realitate pe deplin alfabet), apoi în Ardeal se înlilneşte încă elegia gravă, de-o sonoritate interioară amplă, stîrnind în cine-o ascultă o seducţie poetică aproape de simţirea primitivă rustică. Sînt şi în Ardeal — e adevărat — stări de evidentă să răcie lirică ; găsim şi-acolo versul popular muribund, contrafăcut, calchiat după modelul cult; dar în genere doina caracteristică este încă în vigoare. Dintre speţele lirice respective, bocetul e la apogeu. Cerce tările lui C. Brăiloiu sînt concludente. Aşa dar, e surprinză tor ca într o regiune pastorală eminentă ca Vrancea — unde Miorifa s a retras şi-şi trăeşte clipele agonice — doina să fie aproape mîntuită, iar bocetul cu totul părăsit; pe cînd în Ardeal acesta e incomparabil, repetăm, cu ce ne oferă celelalte regiuni. Dar să nu se uite că bocetul exprimă atitudinea metafisică a Românului faţă de misterul morţii. In afară de semnificaţia lui creştină, el e încărcat cu straturi străvechi ethno-psichice dintre care cel dac e de presupus în primul rind. Prin urmare, nu e de înlăturat ipotesa unui reflex puternic ethno-psichologic chiar într'un gen de material propriu-zis ethnografic: costumul. Incit cel puţin aşa un paralelism folkloric şi ethnografic să fie de folos chiar istoricilor care şi în caşul lui N. Iorga înlătură, sau negli jează, asemenea interpretări şi conduşii ce se impun cercetăto rului informat (de pildă, în monumentala „Istorie a Românilor** dovezile folklorice sau cele elhnografice scapă prea adesea isto ricului la capitolul alcătuirii neamului nostru).

Intr'un loc (p. 12-22JI. Ch. iese din preocupările sale strict ethnografice, intrînd în domeniul folklorului şi scriind un capi tol despre „eroii din Novaci - Gorj cîntaţi în versuri**. Este, prin urmare, vorba de-un aspect al poesiei populare de „militărie** despre care ne-am arătat răspicat părerea într'o încercare critică (Ethnos, I2, 111-134). anterioară In caşul de faţă e vorba de-o p o e t ă aşa zisă popula ră — Raveca Coconeţu, de 39 de ani, din Novaci - Gorj — ce „compune" cîntece de jale pentru morţi. Informatoarea aceasta e alfabetă: are 4 clase primare; şi la vîrsta de 9 ani „a

învăţat să compună astfel de versuri de jale — zice chiar

ETHNOS 377

. i

; 5

)

ii !

li ; »

? f.

j»

; î i

ethnograful nostru — dela două fete din Poiana (Sibiului) refu giate în războiul mondial la Novaci" (p. 12). Versurile acestea „ocazionale" sînt întru totul un reflex al Ardealului (mai ales părţile Sibiului) de unde a emigrat o parte din populaţia satului Novaci. Din părţile Feleacului (Cluj) autorul însamnă ca aflat un astfel de material bogat şi poate semnificativ. Trebue ştiut însă că versul ocasional — aşa dar per fect improvisat — în Ardeal e numai cîntat de 2-4 fete sau neveste; pe cînd dincoace, în Novaci, „în multe cazuri se şi scrie pe crucea tînărului sau tinerei dispărute" (p. 12). De reţi nut deci aspectul f i x al acestui fel nou de vers zis popular: după ce starea lui iniţială pleacă dela individul pe deplin iden tificat, el nu este — mai departe — un exerciţiu liber al fanta siei colective prin prelucrare succesivă, ci un produs aproape comandat de obşte într’un moment religios al vieţii ei. Improvisarea e oarecum instantanee: „îl compun... la moment'1 — zice Raveca Coconeţu — fapt care face pe ethnograf să-i atribue „o mare putere de improvizare" (p. 13) şi chiar „talent", deşi „n’are cine ştie ce cultură" (prin urmare un fapt esenţial rămine de stabilit: autorul condiţionează oare talentul popular de gradul cultural propriu-zis.?). Acest cas e identic cu cel relatat de Tache P a p a h a g i: „două talente poetice" din Maramureş la rîndul lor „şi-au concretizat" in scris „producţiunea" poetică, ţinînd chiar să-şi însemne numele în versificaţie. Argumentarea noastră le ex cludea categoric din sfera creaţiei populare, autonome de scri itură sau măcar de influenţa vagă a cărţii (v, Poesia populară de nmilitărieu în războiul nostru din 1941, în Eihnos, 12, 118120). Să discutăm detailat caşul acestei poete care se va ve dea că nici într’o măsură nu e populară.

Acest aspect al versului nostru din popor ne-a mai preo cupat cîndva, arătînd că în ce ne priveşte, noi înlăturăm defini tiv atare posibilitate dintre modurile specifice creaţiei populare autentice (v. Psichologie şi creaţie populară, in Anuarul Arhivei de folklor, 111- 1935). Improvisarea o defineam atunci ca pe-o tensiune lirică: un exerciţiu imediat al funcţiei creatoare elementare, apărind ca un joc spontaneu sprijinit de-o imaginaţie

378ETHN05

! r*

relativă a subiectului în chestie cînd memoria e secundară. Ea prilejueşte actului creator o realisare înjumătăţită, peste tot par ţială. Momentele lirice rămîn uneori confuse sau voalate, tot deauna precipitate, abia enunţate în vers care e dezbrăcat de orice magie verbală : e prea mecanic. Să nu uităm că poetulimprovisor are de faţă un public ce-i aşteaptă debitul... Nici o grije astfel de haina poetică. Compunerea în neorînduială e prepon derentă. De sigur că articulaţia logică poate fi într'un fel apa rentă ; dar realul înconjurător e transpus brutal, fără o formulare lirică închegată, căci na fost curăţit în prealabil printr’o contem plaţie îndelunga de contingenţele materiale obicinuite. Sa spus adesea : actul creator superior converteşte realitatea şi n'o lasă intactă, copiind-o sau parafrazînd-o slîngaciu. Aşa este. închegă rile poetice superioare mai au apoi nevoie de isolare adîncă, ceea ce-i exclus în caşul unui poet popular, chiar talentat, care improvizează public, adesea întrerupt sau aplaudat de audi tor. Asemenea produs e o poesie — uneori cîntată — de oare care efect, dar nu de amplitudine lirică durabilă. Să se observe că aceşti improvisori sînt cîntăreţi ambulanţi. Pe unul l-am întîlnit în tren, între Rimnicul-sărat şi Buzău, îndată după războiul trecut. Eram elev în cursul liceal inferior, dar mi-1 amintesc su ficient : de-o volubilitate verbală rară, improvisa uşor, primind în schimb cîţiva gologani dela publicul ce-1 asculta încordat şi cu respect (era orb de pe urma războiului). Materia improvisării şi-o lua din scenele războinice trăite (bănuesc pe unele şi auzite) dela Mărăşeşti. Deşi copil, simţiam de pe atunci resonanţa re dusă a recitării (căci mai mult recita, improvizînd fără odihnă) şi-mi dădeam sama că asemenea poet e trecător: pentru gustul popular uşurel. Improvisarea integrală deci nu poate limpezi de fel contu rul poetic; nici nu stăpineşte intactă o formă lirică oarecare, ci preface la nesfîrşit, fără întrerupere şi în nişte noutăţi poetice uşoare şi egale ca pătrundere estetică — copii uniforme, stereo tipice. Căci adesea o temă e improvisată de mai mulţi amatori, prin preferinţa obştei (poetul popular recent, modernizat, umblă într'adevăr după un fel de ecou public. Cel pe deplin popular e desinteresat de reclamă şi glorie, rămînînd anonim). De aceea şi articulaţia musicală în acest cas e debilă, deşî

preexistînd fondului poetic improvisat. Aşa poate mai sînt impro7^

— ETHNOS 379

'• . : ; visările populare „voceri" din Corsica ; şi tot aşa „serenata*' din Provansa: simple arpegieri sentimentale fără o cohesiune formală. Privită din acest punct de vedere, poeta ce ne preocupă nu e de fel populară, pentru că fabricatul ei — acel bocet improvisat — sa săvîrşit sub zodia manualului celor 4 clase primare... Apoi rămîne şi scris pe-o cruce de lemn pe care vremea o va distruge odată cu amintirea celui invocat şi cu fiinţa celui ce-a cîntat...

J1 i; s

I ;

Aceeaşi compunătoare de versuri funebre improvisate iată că fabrică chiar versuri „ocasionale" pentru cei morţi în acest război In depărtările Rusiei. Avem în asemenea cas un aspect nou al ,poesiei populare de militărie1, pe lîngă cele relevate în studiul nostru amintit: poesia de militărie aşa zisă populară, aparţinînd unor autori bine determinaţi şi scrisă sub foi mă de corespondenţă — ori de pe front acasă şi la cunoscuţii iubiţi (mai ales fetelor din horă), ori din sat către soldatul îndrăgostit dar îndepărtat în război. In acest cas elementul erotic se îmbină cu cel patriotic şi cu. cel elegiac (dragostea de satul natal, de natură in genere, de părinţi, de animalele domestice). Procedeul acestei noi speţe poetice (fără asociaţia melodiei) e următorul: dacă se primeşte în Novaci veste despre moartea unui tînăr pe front, familia tae un brad din pădure (simbolul ti nereţii răpuse), II aşează în drum lîngă o cruce (mai ales în faţa casei, sau în preajma bisericii), se pune şi „fotografia11 eroului, scriindu-se pe cruce versurile făcute de Raveca Coconeţu care în acest cas nu se mai poate spune că improvizează — cum alirmă 1. Ch. — ci compune chiar, după toate regulele prosodice elementare (p, 13). Această procedare în totalitatea ei nu e decît un aspect redus al cultului eroic. Nu pare exclus ca în

■

! '• 1

i i

massa noastră populară — cîtă a mai rămas — să se întîmple cu timpul un adevărat proces de eroisare în jurul unor eroi proeramenţi ela Sevastopol, Stalingrad sau din Crimeea. a ccrcetem componenţa acestor noi „cîntece de jale" din cele 4 anexe ale broşurei de faţă (p. 17-22). Versuitoarea se substitue dispărutului, interpretîndu-i — expresia * nimerită stările sufleteşti în „viersu-i de jale" care

380 ETHNQS

în toate cele patru caşuri sînt intr’o stereotipie evidentă, frecară „cîntec de jale" are deci o atitudine simbolică. Topul e confidenţial, fără nici un accent sufletesc disparat. Ritmul elegiac e uniform în toate caşurile, iar cadenţa formală egală, năpădită şi de licenţa poetică falsă: Aşa o fi fost u r s a t Să mori pe front tmpuşcat.

fp- 17). Dacă dispărutul e căsătorit, atunci nostalgia căminului se arată dela început: „Cine* ar fi mai gindit, Doamne, Clnd plecai la concentrare Că ’napoi n'oi mai veni La soţie şi copii. De acas' clnd am plecat, Numai eu ştiu ce-am lăsat, Şi m'am dus La spurcatu de rus.

■>:

(P* 17).

(In privinţa facturii formale se observă lesne versul tăiat, scurt, aidoma cu forma evoluată). Imprecaţiile stîngace faţă de duşman nu pot lipsi*. Şi m'am dus La spurcatu de rus, totul sfirşind cu implorarea către rude pentru sprijinul copiilor orfani: Mătuşe şi unchi iubit Ascultaţi-mi un cuvin t: îngrijiţi fetele mele Să sâ facă măricele". (p. 18).

In al doilea motiv — ceva mai desvollat — apare iarăşi „soţul" care e şi „fratele" căzut „pe cîmpul de onoare în lup-

ETHNOS 381

5r l .

: i.

(

l !

M !{î 1

telc din Crimeea pc ziua de 27 Februarie, Anul 1942“. Invocaţia dispărutului e mai intîi către colectivitate —; nu a satului, ci omenirea de ori unde, în sens creştin :

; .

; j j ? f

i t r.

1 '

iî

]

„Mă rog lume călătoare Să priviţi aici cu jale Poza fi cu crucea mea Eu sunt mort tn Rusia.

. i

■ i

(p. 18).

■î

■

; !

Apare iar jalea pentru soţia şi copilul orfan, urmînd de îndată surorile şi fraţii. Legâmîntul cu ţărîna ethnică nu e scăpat din vedere:

•!

Doamne, cum oi putrezi Ctnd oi sta să mă gindesc Că nu-i pămfnt românesc Şi-i p&mlnt strein rusesc.

: !

111 ii!

(p. 19).

f 1 t

1i i!':

deci nuanţa palidă a elegiei de înstreinare. Se vede şi-un accent vag de poesie pastorală, strecurat printre tresăririle de idilism plăpînd :

> '

! Soţie, foc ţi-o mai.fi Clnd primăvar-o veni. Oile vin dela cimp, leu putrezesc In pămlnt. Săraci vitele mele Mi-aţi rămas şi voi cu jele Dup-al vostru stăpln Că-i mort in pămlnt străin.

1 )'

ii !■

(p. 19). Varianta se sfîrşeşte cu visiunea săracă a trecerii eroului dincolo, în taina eternităţii:

i .

„Acum toate Ie sfîrşesc Şi nimic nu mai grăiesc Că trec piagu la cei morţi Rămas bun vă zic la toţi14.

; ‘

(p. 19).

I I

I «j

382EŢHNOS

Deci nici aici nu e o răscolire largă elegiacă, ci doar În chipuitul zbucium al celui mort, redat printr’o artă minoră de versificaţie, iar ca fond aproape într’o retorică sentimentală co mună. Dacă cel mort e flăcău, ca şi In celelalte caşuri motivul îmbracă o uşoară dramatisare a evenimentelor : primirea „ordinu lui", plecarea de-acasă, apoi prevestirea morţii. Se remarcă lesne lipsa elementului narativ (luptele, de pildă), poesia termin in du-se doar prin redarea nostalgiei înstreinatului: N’am avut noroc pe lume Să mor tn ţară la mine Muri (sici) prin cap Împuşcat In Crimeia 'nstreinat... Dragi părinţi, surori şi fraţi Suntem tare depărtaţi. (p. 20). apoi a durerii că a murit departe ...cu foc şi chin înfocat şi prea strein,.. (p. 20). De data aceasta nu se află nimica din ecoul naturii încon jurătoare a satului, sau din relativa durere tragică în faţa morţii fioroase. Totul e simplificat — de altfel ca şi in anexa ultimă, de-un prosaism evident, unde neologismul „pachet" distonează formal: Şi rugai pe raămiţa Să facă cura o putea Un pachet ca să inii dea. (p. 22).

şi unde apoi — ca atmosferă elegiacă — după părinţii iubiţi sînt amintiţi şi prietenii: întristaţii mei părinţi, Şi voi prieteni cunoscuţi Trecind priviţi crucea mea Şi cu fotografia;

' : ■

(p. 21).

ETHNOS383

mn i \k V ‘i i \

=■

>' '■

!Hî i rJ

Aici detaliul improvizat aproape suprimă vigoarea scăzută a acestui fel nou de bocet (de pildă, itinerarul din Novaci la Tlrgu-Jiu), varianta înfăţişlndu-se ca o cronică rimată obosită dintr'un ziar oare care provincial. Deci nimica din simplitatea mişcării lirice a versului popular adevărat.

U jl .

ii! I! i

■

! i: 1 i i I

li §N

i f

i fi

|i:{

s i

. ;

Din aceste relatări un lucru rămîne bine determinat: poeta e d autoare ca oricare alta. Versurile ei sînt de reţetă per fectă. Păcat că ethnograful nu sa priceput să afle cum au fost compuse; adică dacă au fost aşternute pe hîrtie — şi-atunci dintr odată n'ar mai putea fi vorba de improvisare obicinuită, ci de-a-dreptul de-o compunere cărturărească submediocră. Ar fi fost util de asemenea cercetărilor să se fi dat în facsimil măcar o fotografie (o „poză**, în anexa II) a unui asemenea mormînt simbolic, dacă nu şi chipul presupusei poete. Caşul „viersuitoarei" Raveca Coconeţu — nu a cintăreţei — din Novaci lămureşte, iarăşi, neted problema creaţiei populare autentice. In adevăr, între informatoarea de faţă şi oricare poet-cîntăreţ popular representativ e o diferenţă esenţială : acesta se scufundă pe deplin în psichismul rural, fiind învăluit de visiunea întreagă a satului, măcar în parte primitiv. El e un asociat al co lectivităţii cînd creează; plăsmueşte pentru cerinţele proprii mai întii, şi în limitele visiunii sale estetice. Dar creaţia sa are destin colectiv. Instrumentul de expresie la îndemînă e numai limba populară care-i departe de tiparele evoluate — scriitoriceşti şi academice — ale limbii de artă. Insă cînd creează nu se supune constrîngerii imediate a obştei, ci plăsmueşte după originalitatea simţimintelor sale. Procesul selectiv al obştei începe abia atunci cînd individiţl născocitor se scoboară voluntar din singurătatea sa, divulgîndu-se prin cîntare celor ce-1 ascultă — deci un fel de publicitate unică: orală şi continuă. El cintă dintr’un impuls al destinului ethnic. Acesta e momentul cardinal din vieaţa unui motiv popular. Faza următoare e cea a succesivelor acomodări folklorice: temele poetico-musicale roiesc în cadrul social al sa tului, diversifieîndu-se după capacitatea indivizilor receptori. Dar acest act imens folkloric — neodihnita circulare prin-

■

! i

■

3Ş4 ETHNOŞ —r

tr’un dinamism specific massei etimice — se sprijină numai pe capacitatea memoriei. Dela naştere pînă la declinul său cîntecul popular e fatal subjugat memoriei. Cînd o temă poetică populară a fost consemnată in scris — fie chiar şi cu melodia sa pro prie — de specialist sau de omul din popor, trecut pe la şcoală — însamnă că ea rămîne ca un document oarecare, momentan, din cursul neîncetatei sale metamorfoze. Ceea ce rămîne scris, de spe cialist ori de simplul amator, e doar un moment unic şi trecător din vieata scurgerii sale folklorice. Aspectele anterioare poate c'au fost ascendente ca putinţă de plăsmuire; iar cele ce vor mai fi vor însemna cumva sincopa motivului. El însă niciodată nu poate fi închipuit fix, sedentar. Este într'o continuă rătăcire între perfecţiune şi pulverisare. Rezultă de aici că ceea ce nu e cîntat in popor, nu se poate defini deloc drept creaţie poe tică populară. Prin urmare versurile scrise în Novaci pe crucile eroilor nu sînt decit nişte reportagii de război versificate, de oarecare abilitate formală. Atît doar. Spuserăm că orice poet popular (care e tot una cu c i n tăreţul popular) trebue să a.bă o memorie plastică, ne cesară chiar pînă la adinei bătrîneţe. Caşul e surprinzător la slavi: folkloristul rus A. M a r k o v a cules in veacul trecut dela o cîntăreaţă vestită 60 de biline cuprinzînd 10.000 de versuri ti părite pe 273 de pagini. Bătrîna Agrafiona Kiyukoya avusese o memorie prodigioasă ja virsta de 9 ani (aceeaşi vîrstâ cu a Ravecăi Coconeţu) cînd auzia o singură dată un cîntec, ţinîndu*l minte întreg pînă în anul cînd a fost cercetată de Markov. Tră ind greu toată vieaţa, analfabetă, spunea la bătrîneţe că încă mai . învaţă cîntece dintr'o înclinare poetică fără odihnă (R. T r a u tra a n n, Die Volksdichtung der Grossrussen, Heidelberg, 1935, I, 19, 20, 24, 27, 30, 44, etc). In sfera creaţiei noastre populare asemenea cintăreţe pro digioase par absente. Din cercetările folklorice de pînă acum nici o femee nu poate sta lingă capacitatea epică şi lirică a lui

Neculai Bunghi, L M. Buchilă, Năstase Creţu şi Petrea Creţul Şolcanu, cercetaţi îo 1909, 1936 şi 1885 de Iosif Popovici, Al. Vasiliu, Gh. Cardaş şi Gh. Dem. Teodorescu. Noi ETHN0S 385

1II !

■

;

■

' X

■1!

Urmării aceas tă problemă în Vrancea ; dar ce-ain putut afla dela o singură informatoare abia poate fi amintit cu toată bună voinţa (ci. Ţinutul Vrancei, I» 54, 57, 161, 202, 239, 254, 270, 276).

ji t l; I M ;

» \

îi; î

: 5

Este posibil ca acest gen de poesie aparent populară să se întretaie într'o vreme cu creaţia curat populară, după cum sa întîlnit cu versul pe deplin cult, mutilîndu-şi — cum era şi de aşteptat — starea iniţială. In acest cas vestita teorie „versunkenes Kulturgut** a lui Hoffmann-Krayer ar căpăta oarecare confirmare şi la noi. De altfel încă de pe la 1896 Gh, C o ş b u c semnala că o poesie a sa s'ar fi răspîndit profund în raassele populare din; ţinutul Năsăudului. Iar recent d. Mihail Sad o v ea nu arăta cum dintr'o compunere a copilăriei sale, cu ocasia Anului-nou, prin 1893 - 1894, împărtăşită feciorilor din satul Vatra-Paşcarilor, după 47 de ani de peregrinare in mediile rurale, pînă în iarna 1939 - 1940 îşi păstrase doar primele două versuri:

!■■

i; iii

j»

'■

■

. ! ' i

' 11 • '

: :

| }il i

I ii f i

la care poporul adăogase undeva alte două de-o platitudine făţişe :

; I

i 1

Unul Ghiţă Ascudintele Prinde pui dela Părintele

Frunză verde foi de nuc, Complimente, că mă duc...

Compunerea d. Sadoveanu făcuse un drum scurt: dela Paşcani pînă prin împrejurimile Iaşilor (Revista Fund. Reg., X, n-rul 8, p. 248-253). Interpolări trebue neaparat să fi fost

—■ le bănueşte şi scriitorul; totuşi motivul sa spălăcit aproape într'o jumătate de secol, fiindcă nu putuse fi zămislit de genialul nostru povestitor într'un adecvat ton popular — conform visiunii lirice ţărăneşti, ca fond şi formă — ci într'o măiestrită în torsătură formală ce se învecinează de-a-binelea cu echilibristica rimelor din poetica moderniştilor noştri extremişti:

I !

„Of I.Părinte I Măruntaiele I Of I Părinte j Ca un cleşte mă Muşcă şi mă rupe. Taie-le! Leapftdă-le. Izbăveşte -mă |"

■i

\ .

■

;

■i

I' i

)

386 ETHNOS

. I “ „Vai ş amar ! stupi-te-a'r Ielele I ’ Rlnza rupă-ţi Răsucitele! — „Preuteasă, dă nuielele, Hoţului să-i rup... copitele!" Inttmplării, guralivele Cercetatu-i-au chichiţele. Supărate-s Paraschivele, Bucură-se dăscăliţele.

Astfel versurile improvisate — analisate în treacăt mai sus — pu pot avea deloc destinul popularisării. Ele sînt — repetăm — o cronică rimată ocasională şi stîngace. Vor trăi numai cit lem nul simbolic creştin... Nici un ţăran analfabet din Novaci nu se va cutremura de stîngaciul lor fior, după cum nici un sătean in struit nu va şti lămurit peste cinci decenii că ele reprezintă sim bolic măreaţa dramă a sacrificiului nostru eroic din Rusia... Căci se ştie că pe alte game poetice îşi cîntă poporul autentic r u r a 1 frămîntările mărunte ale sufletului, sau chemările grave spre marele Necunoscut. Iar in privinţa presentării acestei broşuri: noi îl apreţiem a pe I. Ch. ca pe-un cercetător serios şi de viitor. Ii atragem în consecinţă atenţia că chiar unui ethnograf — de altfel ca şi ori cărui scriitor sau publicist de limbă roinînească — îi şade bine să-şi înfăţişeze gindirea intr'o satisfăcătoare ţinută tipografică, fiind vorba atunci să nu se neglijeze măcar regulele elementare de punctuaţie şi ortografie. Aşa dar, de ce; „Femeile, au şi ele... ila cu alţi rluri.." (chiar la pag. 3 —întîia! - virgula între subiect şi predicat..)? Şi de ce anume pronume de reverenţă neunificate ? „In cele ce urmează v o i sublinia.." (p. 3)

alternînd cu; „Frumuseţea problemei ridicate de noi aci,..." (p. 5),

pentru ca mai jos să aflăm această expresie care jenează pe lec torul atent:

ETHNOS 387

fi !: Ht

. Jar dacă In riâduriie <ie faţă subliniem numai un aSpect, c cum spun , pentrucă.,.".

I; 11r ^ .

■

Lexicul apaie apoi pe-o pagină oarecare Intr’o făţişe neunificare :

Si! \ V

Şi-i pămlnt strein rusesc. Că-i mort In pămlnt străin, (p 19 vers. 11, 31).

11 I

Contrastînd cu ce i pe pagina următoare: In Crimeia ' n.s t r t i n a t... (p. 20 vers. 25).

\ \ \\ !!'■! {

Şi ce fel de conjugare e asta? „Lor Ie plac portul..."- (p. 6).

) M

; ;

;«

* De ce, apoi, un pronunţat caracter personal în desbatere ? I

Hi■

„..ar fi o problemă ridicată nu numai de m i n e , dar şi de popor". (p. 9).

’i

! .

'•

i ii

Se cere peste tot respectul formal al scrisului, odată cu dis creţia proprietăţii literare. Numai sfertodocţii provinciei siluesc * oamenii de gust cu nimicurile lor ilusorii... Apoi alt lucru de stabilit: Versurile socotite.populare nu sînt publicate măcar întro rudimentară ţinută folklorică., Căci într'un loc,transcrierea e după regulele scrisului obicinuit:

„Cine-ar fi mai glndit, Doamne, Clnd plecai la concentrare Că ' napoi n'oi mai veni La soţie şi copii.

l I

(p. 17). (ceea ce însemnează că ethnograful n'a urmărit să redea fidel, în

;

anexe, forma exactă, întrebuinţată în scris; de presupusa poelâ); iar în restul transcrierii punctuaţia e complet înlăturată:

11 s

I!' I

I ' ; !

I! ii i

. Vai tinereţele mele , S'au gătat la chinuri grele ' Fără nici o mlngliere.

* 1.:

(p. 22).

388ETHNOS

1 ' 6ar atunci în unele locuri de ce apare cite o stingâce redatâ fonetică ? Oile vin dela câmp leu putrezesc în pământ. (p. 19 vers. 27-28). Dân drum acas-am scris, Că sunt sănătos am spus (p. 20 vers 14-15). Dacă vedeam ieu prea bine Că nu poate veni la mine Că-i iarnă şi d r u m u greu Şi-i departe s a t u meu... (p. 22 vers. 8-11).

Este clar că în broşură ceea ce împiedică referinţa biblio grafică e lipsa de cifrare a versurilor, necesitate metodologică ce se impune chiar ethnografului care se amestecă — pe bună drep tate — în problemele stricte de folklor. Sîntem siguri că aceste obicinuite distincţii de formă şi me todă de lucru nu pot irita pe cine trebue să tindă la apărarea limbii romine şi la creşterea ei. Cultul ştiinţei se înfrăţeşte con tinuu cu experienţa literară subtilă în orice epocă culturală caracteristică. I. D. 20, 23, 31 august 1943.

★

ETHNOS389 25

;

i ; 15 m i fii

: i 5 .

ÎNSEMNĂRI i

< I j{\

Care e menirea literaturii române ? *

!■ !

j '

■

l '

:i?

î j

i •

: fi!; '•

yr :

: I î

I* .

; 5

\ . !.

In legătură cu întrebarea Dv. privitoare la „Menirea lite raturii române", credinţa mea e: Că etnicul circulă în sângele scriitorului şi, ori-cât acesta l-ar ascunde, el va stărui. De aceea, nici scriitorii neetnici din România, nici scriitorii români stabiliţi in ţări străine, nu vor putea adânci literatura naţională autentică a neamului in mijlo cul căruia trăesc, cu nici un fel de avânt, fiind* că avântul por neşte din sânge şi sângele apă nu se face. Prin urmare, menirea ori-cărei literaturi — şi deci şi a li-. teraturii noastre — e numai naţională, atât prin natura su biectului, cât şi prin limbă. Vorbesc — fireşte — aici, exclusiv de talentul înăscut, nu trâmbiţat. El îşi are destinul contopit cu acela al literaturii na ţionale şi rămâne în funcţie numai de acest destin. Cât despre talentul trâmbiţat pe la toate răspântiile, tro nând pe vrafuri de romane caduce şi gătit cu chlamida forurilor care-1 învestesc gratuit, incapabile de a-1 cunoaşte, menirea lite raturii viitoare e să-l elimine. Vraja paginilor — iar nu trâmbiţa poticnitoare — e taina romanului bun. Talente reale ca Duiliu Zamfirescu, vor fi şi ele odată un preţios ajutor criticilor timpului, în ziua când marea strecură toare va alege neghina din grâu. I. A. BASSARABESCU

; : r•«

*N. R.—■ Continuăm stăruitor ancheta noastră întreprinsă Ia fascicola anterioară (I 233), rămînînd ca in apropiatele fas cicole să-ji spuoă cuvintul autoritar numai personalităţile cu răs pundere culturală, aşa cum am afirmat.

390 ETHNOS i 1 -

i ■

!; . i

: ; !

* )

Menirea literaturii române III Menirea literaturii române se reduce la trei puncte : 1. Să cultive şi să realizeze frumuseţea. 2. Să cultive şi să formeze limba ; şi 3. Să cultive şi să dea întrupare sentimentelor naţio nale neuitând nici pe cele universale. Mihail DRAGOMIRESCU

N. R.— Răspunsul de mai sus s'ar putea lntlmpla să fie ultimul glnd estetic al lui Mihail Dragomirescu. In planul anche tei de faţă ne-am adresat profesorului nostru la începutul lunei novembre 1942. Nu ştiam Insă nimica despre suferinţa-i Îndelungă. Dar fără intirziere, la 8 novembre am primit un răspuns pe-o carte poştală, Intr'adevăr sobru şi binevoitor:

Iubite Domnule Diaconu, Te felicit că ai o revistă. Cât despre mine, află că eu am eşit din publicistică şi nu mai scriu. Cele ce se mai publică sunt lucruri vechi. De aceea să nu te miri că la întrebarea d-tale iţi răspun[d] scurt: [urmează răspunsul de mai sus]

îmi pare bine că nai.eşit din arena literilor. Cu dragoste Mihail Dragomirescu Răspunsul însă nu satisfăcea Intr’allta scopul nostru, Incit fără Inlîrzierc i-am cerut stăruitor o desfăşurare ideologică seri oasă. La 17 novembre 1942 Mihail Dragomirescu răspundea, tot laconic, negativ:

Iubite Domnule Diaconu, ...Cât pentru articolul ce-mi ceri, iartă-mă, dar nu pot să-l fac. De la 70 de ani mi-am propus să nu mai scriu nimic şi tot ce s a mai publicat [a]cum sub numele meu sunt lucruri vechi. ETHNOS 391

i : I

J«

i1'

(I; i ]

m ; .

! I

fii ’i ii \ \\) .

\ ;

mea. Atât pentru astădată. Al D-tale devotat

: !! ;

i \. ]• î.

ii ii |

!l! .

fi I ’ \ i■ ; ! i/

* : ::•;

î i

1 i

iy 1 1

ii i

! «

» !• 1

Sflrşitul scrisorii cit şi forma abruptă il arăta pe este tician obosit şi neatent: regreta şi parcă dojenia că printre perio dicele studiate in Ethnos, Il, 21 - 73, fuseseră înlăturate tocmai cele întemeiate de dinsul. De fapt nu observase că repertoriul nostru privia exclusiv mişcarea periodicelor din judeţul Putna şi Focşani. Iar scrisoarea şi-o data greşit: „17 Nov. 1941". Explica ţia a adus-o fără intlrziere fatalitatea: peste 11 zile ziarul Cu rentul vestia sflrşitul vieţii sale aşa de retrasă In ultimii ani, plină de pasiune, de riscuri, dar sinceră şi muncitoare. Am fost şi noi citva timp oare cum printre cunoscuţii pro fesorului Mihail Dragomirescu. Ni-1 aducem suficient aminte dela cursurile universitare, dela examenele de capacitate pe care le con ducea calm şi obiectiv şi din serile neuitate ale cenaclului său din Gramont, evocat de curlad prea cald şi personal de către prietenul care de altădată Radu Gyr (Univers. ///., LII, n-rul 17) poare uită că pe lingă cei amintiţi de dinsul, „alţii*' ...erau tot acolo — şi încă din generaţia sa — modeşti şi astăzi in scrisul lor provincial, după cum sfioşi erau şi-atunci clnd entusiastul dar şi răbdătorul estetician cerea cuiva traducerile preferite de dinsul din Horaţiu... Aşa dar vom avea de s^us şi noi cltc ceva, odată, despre acest om contestat într’atîta. Oriclnd insă un adevăr se va impune : Profesorul Mihail Dragomirescu a fost un om de adincă şi rară omenie. A mai fost un glnditor remarcabil. Adică: un esteti cian romln de proeminenţă europeană. Glndurile lui Tudor V i a n u, încă din anul 1939: „...e timpul ca prof. Mihail Dragomi rescu să fie aşezat printre primele mărimi ale culturii româneşti" (România, II, n-rul241), să credem că nu erau izbucnirile laudative comune apologeţilor oportunişti, ci opinia obiectivă despre un om, un glnditor, un profesor devotat şi apoi despre opera sa apreciabilă. Justificarea vieţii lui Mihail Dragomirescu in patrimoniul culturii romlneşti poate veni chiar după ce streinătatea l-a re (L’expression cunoscut, de pildă în Franţa prin Ch. L a 1 o de la vie dans J'art, Paris, 1933, 35), în timp ce la noi tocu-

■

I: !

392 ETHNOS

li!

! i i I

mai ecotiotai-

Mihail Dragomirescu

h :

publică răspunsul aşa cum ţi l-am dat eu {

seşti la hârtie. La periodice ai uitat să pui „Convorbirile critice,,f „Ţara Nouă“, „Ritmul vremii" şi „Falanga" care au apărut sub direcţia

■

I i

]

î)-ta

I I 1

rilc aprinse tl aruncau ca pe-un netrebnic scrib analfabet de provincie. Dar cu bună cuviinţă credem că sc poate af rma definitiv: In perspectiva culturii romineşti contemporane Mihail Dragonrres:u rămlnc ca o putere constructivă de ncinlăturat. El e exem plul glnditorului războinic pină la exces, mereu in slujba unui îndreptar estetic pc care posteritatea nu-1 va privi ca pc-un sis tem culininativ. ci doar ca pc-o încercare modestă dc-a integra literatura noastră in orizontul literaturii generale.

Menirea literaturei române IV Literatura nu are altă menire de cât aceea pe care o are opera de cultură in genere. Şi ce menire are opera de cultură ? Am răspuns la această întrebare în mai multe pagini din scrie rea Puterea sufleteasca, apărută în anul 1929 in Editura Casei Şccalelor (in a doua ediţie); şi anume aci am arătat, că omul in di ferenţă de animal, interpune intre el şi mediul cosmic o armatură spirituală de apărare, în care armatură se găsesc elementele culturei: ştiinţă, artă, norme morale, regule de drept, religie; cu un cuvânt, toate creaţiile spirituale datorite inteligenţii. Această ■ armatură spirituală, adică cultura, înlocueşte la om aceea ce este instinctul la animal. Omul intră astfel în contact cu mediul său de viaţă, nu direct ca animalul, ci indirect prin mijlocirea culturei. Care este dar menirea culturei ? Este de a înlesni lupta în contra asperităţilor pe care le prezintă lupta in mediul vieţii. Prin ştiinţă, care este un element de cultură, omul devine prevăzător; prin artă, de asemeni alt element de cultură, omul creiază in ju rul său o lume feerică de iluzii şi dorinţe, care-i ascund reali tatea brutală a destinului; iar prin normele morale, regulile de drept şi religie, omul dă un scop existenţei şi activităţii sale pe pământ. Din această definiţie a menirei pe care o are cultura în genere, şi arta în special, am avea şi menirea literaturei. Litera tura ar avea drept menire să acopere înfăţişarea antipatică a mediului de viaţă, interpunând între acest mediu şi cm, o lume plină de imagini şi de înfăptuiri, aşa cum şi le doreşte omul. In

loc de a vedea natura şi pe semenii săi, cu ochi cercetători de

ETHNOS 393

iţii i

m u m li? ş :

HiSi; Sî

U ^

1 ’

1 i

li ! ut. ! :

Iii

6I 'li!:

I! !:

{•

il ‘ li

’i

;

■

î l

: : •

ii i

••

\ r

y i

adevăr, sau cu o voinţă ordonatoare, prin . operilc literare omul vede natura şi pe semenii săi intr o armonie perfectă, sau într'o disarrnonie trecătoare, care poate fi uşor adusă la armonie. Prin ştiinţă, omul se încumetă a pătrunde mediul de viaţă, pentru a-i descoperi cauzele şi a-1 stăpâni cu prevederea ; prin morală, re ligie şi reguli de drept, omul îşi creiază un imperiu al său pro priu în lăuntrul lumii materiale, pe care-1 ordonează el însuşi şi-l ridică deasupra mediului extern ; iar prin artă, şi deci prin lite ratură, omul încearcă un compromis faţă de mediul său de viaţă, şi anume : pe deoparte, împrumută din mediul de viaţă imagini şi fapte, dar nu pentru a le pătrunde cu prevederea sau a le or dona cu voinţa, ci pentru a le transforma într'o lume nouă, mai umanizată şi mai armonică. Aceasta ar fi menirea artei, şi a literaturei în special, la orice popor. Care este însă menirea literaturei române ? La definiţia menirei ei în genere, s’ar mai putea adăoga, pentru menirea literaturei române, următoarele : Prin origina sa, poporul român este constituit din seminţii foarte diferite de oameni. Strămoşii lui Traci au suferit diferite încrucişări, în urma invaziilor de multe popoare ; aşezaţi fiind la o răspîntie de drumuri. Filosoful Eufrosin Poteca, un bun cunos cător al sufletului românesc, pe patul său de moarte, după o mărturie autentică pe care o am, şi-a sfârşit sfaturile pe care le împărtăşia acelora ce-1 înconjurau, cu aceste cuvinte : „Şi nu ui taţi, neamul nostru se trage din prea multe seminţii, şi de aceea sunt prea multe nepotriviri sufleteşti între noi; prea multă ură şi zavistie..Românul, încă de la naştere, de îndată ce părăseşte familia şi satul, se găseşte asvârlit între oameni de structuri su fleteşti deosebite, mai deosebite ca la alte popoare. In mediul său de viaţă, aceea ce unii slăvesc, alţii pângăresc ; ceea ce unii iubesc, alţii urăsc. In întreg Sud-Estul european a dominat, să nu se uite apoi, cultul lui Phallus cu riturile lui orgiace. De la acest cult au rămas obiceiul înjurăturilor triviale şi lipsa de res pect pentru femeie. In întreg Sud - Estul european, prigoana în tre neamuri învecinate şi actele de banditism au un caracter de rară violenţă. Nicăeri, în altă parte, ca în Balcani — de aci şi denumirea de balcanism — avânturile nobile şi generoase n'au întâlnit în calea lor un mediu mai neprielnic. In Balcani, omul superior nu ridică spre el pe semenul inferior, ci din potrivă,

394 ETHNOS

omul inferior sileşte să scoboare la el pe cel superior. Poporul român a suferit multe influenţe de pe urma balcanismului. EI este la graniţa lui. Nu i se aseamănă întocmai, dar nici prea de parte de el nu este. Aci văd eu menirea literaturei române, în deosebi. Litera tura română, dacă este să contribue la asigurarea Statului remânesc, trebue prin creaţiile ei să fortifice în sufletul românesc unitatea armonică, pe care el nu o găseşte în dispoziţiile eredi tare ; să anticipe prin plăsmuiri de imaginaţie, înfăptuiri, cu care să se mândrească, nu numai s poporul român, ci şi omenirea în treagă, pe viitor. Astfel, tot în Sud - Estul european, într’un mediu de viaţă tot aşa de ingrat, arta elină a reuşit odinioară să anticipe înfăptuirea unui tip de umanitate, cu care se mândreşte omenirea şi astăzi. O confirmare pentru justeţa vederilor mele mi-o dau rezul tatele Ia care au ajuns cercetările filologice ale profesorului E. Gamillscheg. După acest filolog unitatea neamului româ nesc este o creaţie a limbei sale. Cu totul diversificat prin dis poziţiile rasiale, neamul românesc se unifică prin limbă. Ce este literatura altceva, de cât un vlăstar crescut din tulpina limbii ? Literatura are aşa dar să desăvârşească menirea pe care a înccput-o limba in destinul poporului român. Cunoaşterea menirei nu aduce după sine cunoaşterea tehnicei profesionale. Scopul ştiinţei îl cunoaşte fie-ce om cult, aplicarea metodelor insă, prin cire se descoperă adevărul ştiinţific, o cunoaşte numai specialistul. Aşa şi în literatură. Mai ales în literatură. Literatura având de scop crearea unei lumi de iluzii, tehnica ei, adică mijloacele ei de realizare, nu-i poate fi dita dimpreună cu definiţia menirei. Iluzia este cu atât mai reuş tă, cu cât este mai improvizată. De aceea tehnica literaturei rămâne la invenţia literatului. Literatul român trebue să ştie numai, că opera lui este menită să creieze, între Român şi mediul lui de viaţă, o lume mai umană şi mai armonică de cum este aceea pe care o dă realitatea; lume, în care aceia de acelaş neam cu dânsul, convieţuind prin imaginaţie, să-şi pregătească intre ei mai multă unire şi simpatie pe viitor.

C. RĂDULESCU-Motiu •

—— ETHNOS 395

V Stimate Prietine, ...Ce-aşi putea răspunde Ia ancheta Domnieitale ? Că sînt in totul de acord cu Domnul S. Mehedinţi. In aşa acord, în cit de patruzeci de ani nu fac altceva decit să ilustrez oarecum acest specific romînesc, pe care eu îl socot esenţial în desvoltarea şi îndrumarea literaturii noastre de astăzi. Aşi îndrăzni să adaog că se mai cere ceva oricărui scriitor care ar fi pătruns de acest adevăr. N'aşi pretinde că acel ceva îl am eu in măsura trebuitoare ; insă fără dar dela Dumnezeu orice străduinţă rămkie nerodnică. Prefer pe un scriitor de talent pre ocupat de altceva unuia fără talent care s ar strădui in disci plina de care vorbim...

; »

ii ii

<15 r i !

Mihail SADOVEANU

!' \

•

v'i*

Ovid Densusianu — comemorat...

îl

1 1'ii

(f ••

|j!i

! ■ r

1 < •

|:l

i i

■

i ■

1 1

i 1

< !

La 10 iunie 1938 pentru cultura romînească — considerată în sensul larg al cuvintului: suflu ethnic, european şi universal — dispăreau rămăşiţele păminteşti ale uneia din clasicele minţi con temporane dela noi şi una dintre cele trei - patru ale latinităţii de azi (să înţelegem prin clasic pe cine a fost tot cursul vieţii sale într’o formă spirituală constantă, fără salturi răzleţe şi într'o creştere evolutivă organică). Atunci, într’o vineri, Ovid Densusianu îşi fixase la Univer sitate un examen parţial pentru care părăsise, peste voinţa doc torilor, sanatoriul unde-1 tîrîse o suferinţă neaşteptată şi fatală. Dar destinul implacabil i-a stins vieaţa; iar în ziua amintită nu mai cîţiva intimi şi devotaţi l-au întovărăşit pe drumul mîntuirii celor pămînteşti şi aparente, alături de vre-o 7 - 8 studenţi (poate chiar mai puţini; şi cine ştie dacă nu cei ce trebuiau să fie exa minaţi de dînsul). Aşa cel puţin zice un fost colaborator al său care i-a luat din mîna suferinţii tragice ultimele gînduri puse pe un plan de prelegere într'o scriere stinsă şi aproape indescifrabilă (Al. V a s i 1 i u, Ovid Densusianu, Bucureşti, 1939). De-atunci amintirea benedictinului fără egal al ştiinţii şi cul turii romîneşti de astăzi a fost parcă voit uitată. Acestui om care a fost model de prestigiu moral, de conştiinţă socială, de autori-

396 ETHNQS

tate pedagogică şi de muncă ştiinţifică ordonată (izolată şi întot deauna proprie) i-a fost dat să fie foarte evident înlăturat dela pomenirile culturale ce i se cuvin — peste orice contingenţe ale vremii — măcar din partea fiilor săi spirituali... Inexplicabilă măsură a lucrurilor omeneşti dela noi ! Anul acesta, într'o duminecă sara, calmă, de august, în aţipitul monoton de provincie, la Focşani, mă întilneam intimplător cu Pamfil Şeicaru. Din sgomotul unei reuniuni obicinuite ne-am retras amindoi intr’un moment pe-o terasă a „Cercului Militar** oarecum ferită ; şi privind în nemărginitul cosmic, printre galaxiile mute şi poate eterne, ne-am adus aminte fără să vrem de N. Iorga şi Ovid Densusianu... Furtunosul gazetar — un convorbitor de prestigiu în oricare problemă culturală a timpului acesta absurd — are o adîncă afecţiune intelectuală pentru Ovid Densusianu. Ni l-am amintit amindoi, aşa cum a fost acel om aproâpe enigmatic: ferit de orice vremelnicie, retras în sine, er metic, de-o consecvenţă eroică, sacrificîndu-se numai să nu (ie atins de păcatul omului comun. Cine n’ar admite — ca şi noi, atunci — că Densusianu a fost un colos al spiritului rominesc, dar s’a învăluit cu-o prea gravă discreţie. Dacă sar fi coborit in arenă, luptind deschis cu societatea romînească, ar fi înjumătăţit multe eresii publice. A voit-o însă într’o vreme cind nu se putea vorbi decit dela o tribună prea solemnă, mult prea distantă de vieaţa publică oarbă in atitea privinţe. A scris atunci fără ecou adine şi neîntrerupt în marele public. Abilii îl intrecuseră... Re acţionarul observă el însuşi că lupta îi era ilusorie... Şi cuvintul său a rămas lapidar, adevărat, dar na fost reformator... In schimb rămine invulnerabil omul de ştiinţă. Aici sforţarea sa a fost supremă; şi îndreptările posibile vor fi slabe, nepuţind clătina de fel temelia pe care a construit savantul.

Cam acestea le gîndeam in doi, plănuind o comemorare in scris mai a cătării, cu toată delăsarea amintitei opinii curente... Şi Pamfil Şeicaru se învolbură încă odată, apoi se însenină, povestindu-mi o amintire din tinereţea sa, despre Densusianu, cînd l-a cunoscut la Densuşul Huniedoarei, retras şi-atunci în nepătrunsa lui linişte interioară şi timid cînd a fost vorba să ex prime într'o festivitate cîteva gînduri în limba lui Mistral... ETHNOS 397

:i,V i

P| \ '

I: i îl i î O:

i!: î|

i !i î f ■

; ;!

j • . o !

■

’

! îi i 'i ! i

ij i

i f

•J i

In deosebi eu aş fi voit să te consult — zicea d-sa — cum se face că dintre atiţi elevi ai lui Densusianu nu iau, clţiva dintre ei, iniţia tiva unei societăţi, cerc ori grup, care să-i cultive memoria, sâ-i propage ideile. Am răspuns sincer nedumeritului că măcar unul dintre toţi — cel mai modest şi mai tîrziu lingă Densusianu — s’a trudit să convingă pe unii şi pe alţii pentru înjghebarea unui volum festiv mai impunător. Dar se va yedea în curînd cum puţini mai sînt azi care să aibă amintirea obligatorie faţă de exemplarul răsleţ şi incomparabd care a fost olimpianul Ovid Densusianu. Parcă acest Ardelean unic ar rămînea aproape un suflet fără posteritate,..

Peste citeva zile l-am revăzut pe Pamfil Şeicaru în Bucu reşti, la ziarul său Curentul. Fără să mă anunţ cu protocoalele ieftine ce ţi le impune anumită oficialitate înţepenită dela noi, Şeicaru m’a primit cordial şi intim — prieteneşte. Eram întîmplâtor cu soţia mea, cu care convorbind ziaristul şi-a amintit melancolic despre laşul pe ducă al lui Mihail Sadoveanu şi Calistrat Hogoş, apoi de G. Ibrăileanu şi într’un fel negator de chi nuitul filolog Philippide... Dar pînă Ia urmă tot despre Ovid Densusianu ne-am amitit amindoi duios... Şi iar ne-am întrebat— a citea oară ? — de ce această oribilă indiferenţă a intelectualităţii noastre faţă de Ovid Densusianu ? Atunci mi-a propus definitiv Pamfil Şeicaru un lucru pe care dacă-1 va realiza, va arăta multora în care măsură trebue cinstit in cul tura noastră un om de-o armonie spirituală fără pereche, cum a fost incontestabilul Ovid Densusianu. Mă gîndeam tot atunci la ce-mi spusese într’o scrisoare, din august 1942, un elev de elită al filologului, istoricul literar Petre V. Haneş:

;

In iunie 1943 au trecut cinci ani — vai, abia observaţi! — dela moartea sa. Nici o cutremurare oficială mai răsărită nu s’a văzut! Nici o înaltă societate culturală nu şi-a amintit pe faţă despre cel de care Miguel Unamuno — gînditorul representativ neolatin al lumii iberice — spunea surprinzător: „Am auzit de Eminescu şi-am cetit „Histoire de la langue roumaine“ a lui 0vid Densusianu11 (v. Al. P o p e s c u - Telega, Ovii Densu sianu, Craiova, 1934). Doar „Societatea profesorilor de limba romînă" — zice ziarul Curentul (XVI, n-rul 5509) — l-a come-

398 ETHNOS

J i\

morat pios cind sintem informaţi că dialectologul Mihail Grego rian l-a evocat sobru în ce-a crceat ca filolog. Încolo... sfinta şi a toate uitătoarea tăcere rominească ! Revine meritul lui Iorgu Iordan care i-a consacrat un portret judicios in acest an, singurul demn de memoria înaintaşului ilustru. Filologul ieşan, trecînd obiectiv peste întilnirile dialectice şi erudite (in cîteva rinduri polemice) avute cu Ovid Densusianu, scrie ceea ce sigur poate alcătui un motto categoric pentru ori cine se apropie de opera vastă şi variată a omului, a Rominului şi a savantului fără nici o replică in vremea Iui şi în multe se cole — să fim siguri — după dînsul : in plin secol al XX-Iea, acest învăţat dela moartea căruia s'au îm plinit cinci ani, a fost un adevărat om al Renaşterii, prin aspectul multilateral şi felurit al activităţii sale. Filolog, lingvist şi folklorist, istoric şi critic literar, sef de şcoală poetică şi poet totodată: nu i-a lipsit nimic, pentru a fi un spirit universal autentic. In această pri vinţă poate fi comparat, Intre Romini, cu Hasdeu, pe care-1 întrecea insă prin temeinicia pregătirii ştiinţifice, precum şi prin limpezimea îutr'adevăr latină a minţii, deşi-i era inferior ca înzestrare naturală. (Vremea, XV, 715).

Oare pc cind comemorarea cuvenită lui Ovid Densusianu? Intr'atita sintem de slăbănogi, incit nici moartea să nu ne fi desvăluit semnificaţia ilustrului dispărut ? Cind oamenii mari mor in sufletul present al unui neam, e semnul îmbătrinirii ethnice ire mediabile. Exclus să credem decit că Ovid Densusianu are incă de spus atîtea timpului romînesc actual... I. D.

„Edituri*1 şi „editori" „Editurile" şi „editorii** actuali dela noi parcă nu mai sînt pirghii de progres cultural, ci numai nişte întreprinderi comer ciale obicinuite care stau dinainte doar cu calculatorul de dobînzi. Furia cîştigului cu orice fel de maculatură e practica lor. Nici o osîrdie să se imprime cu discernămînt: pentru nevoia culturală aşa dar scopul naţional întîi — apoi pentru încadrarea în cultura ETHNOS 399

■li .

i :; *

II L : 1 )

:■*!' ;

j \'(

\ :H i ! 5

•!

< !?}

■$

li ■

ii; )

i !

; I ,

■

generală. Se tipăreşte numai ce se vinde la tejgheaua librăriilor, deci numai pentru mulţime. Nici nu sar putea de altfel pune în discuţie astăzi problema cărţii de artă ; dar s'ar cuveni să se în trebe cineva de răspundere : unde-i măcar cartea de gust estetic suficient şi cea de îndrumare pedagogică naţională ? Cîteva opere supraveţuesc din cele puţine ale trecutului; puţine din cele re cente se impun treptat; dar toate acestea par prizăiite în ocea nul oribilei maculaturi care-a inundat librăria romînească de ciţiva ani. Traducerile cu orice preţ sînt legea fatală a literaturii noa stre actuale. Odată un îndrumător cultural fanatic spunea : scrieţi, băeţi, numai scrieţi. Astăzi trusturile editoriale au schimbat apelul generosului şi bătrînului sfătos Eliade : traduceri de orice fel, dar numai traduceri ! La noi e acum un potop de traduceri. In veacul trecut — şi pînă mai acum trei decenii — traduceau numai aşii scrisului romînesc: I.Eliade-Rădulescu, C.Negruzzi, Gr. Alexandrescu, Eminescu, Gh. Coşbuc şi alţii. Acum orice agramat care bîlbîie cîteva silabe englezeşti e mare traducător din... italieneşte !! Am ajuns de tra ducem, de pildă, din englezeşte în romîneşte după Shakespcarc tradus binişor în franţuzeşte... Şi tot asta se pare că e şi soarta lui Goethe (măcar cu Faust...). Iar romanele lui W. S. Maugham se traduc poate tot după foiletoanele franţuzeşti... Este o sfidare grozavă a bunului simţ literar! Editurile sînt, aşa dar, nişte întreprinderi comerciale rod nice. De aceea s au şi înmulţit de cîţiva ani. Război - război, dar sc tipăreşte fără graniţă.. Să vedem numai ce-i în capitală: In afară de bălrinclc edituri: „Socec", „Cartea Romînească" şi „Casa Şcoalelor" şi de „Fundaţia Regală pentru literatură şi artă1*, iată cîte se mai pot număra : Editura „A. B. C.", „Azi“, „0. Bianchi", „Bucur Cioba nul'*, Editura „Contemporană", „Cugetarea Georgescu - Delafras", „Cultura romînească", „Dacia Traiană'*, „Gorjan", „Naţionala Gh. Mecu", „Podeanu", „Prometeu", „Publicom", „Tiparul romînesc", „Viaţa literară". Şi poate-or mii fi pe la periferia Bucureştilor! Dar numai aceste 15 de le-am socoti, alături de editurile mari, te întrebi: ce spor au adus culturii romîneşti ? Iată cîteva date pentru unele:

400ETHNOŞ /.*• \

Editura „Gorjan", în afară de superioara poesie de război a lui Radu Gyr („Poeme de răsboiu"), a tradus pe K. A. Schenzinger, Mayne Reid, A. Zischka şi doar pe Sigrid Undset dintre prosatorii di garanţie literară. Editura „Bucur Ciobanul** s a măr ginit la un volum de reţinut, al Iui V. Carianopol („Poeme de pe front**) şi la o traducere cursivă după Baudelaire (prin evidentul obosit Ş. Bascovici). Editura „Cultura Romînească** a vindut pe... G. Vega, L; Bromfield şi C. Bell; editura A. B. C. a confiscat pe Vicki Baum şi W. S. Maugham, cu gîndul la James Joyce şi R. Kipling. Editura „Prometeu** pe lingă utila „Istorie universală a dramei" (ion-Marin Sadoveanu) şi-o carte necesară de meşte şug teatral (M. Sadova, „Exerciţiile artei dramatice") a dat o caricaturală istorie a literaturii francese (autor: C. Calafateanu), apoi... în apele traducerilor efemeride: Percy Arnold, Robert Graves. La editura „Publicom" cartea excelentă de folklor comparat a lui Mircea Eliade („Comentarii la legenda Meşterului Manole") s'a încrucişat cu literatura omogenă a lui A. J. Cronin. Editura „Gh. Mecu" amestecă opera masivă a lui W. Reymont („Ţăranii") cu E. Bronte, H. Fielding, Karl May şi-abia se împie dică de W. Scott şi Sigrid Undset; in editura „Contemporană" pe lingă transpuneri insuficiente din istorici şi eseişti de prestigiu ca A. Gaxotfe, O. Aubry, M. Brion şi din prosatori mondiali fruntaşi ca: P. Benoit, H. Carossa, Pearl Buck, Fr. Mauriac, H. de Monterlant şi Jack London, publică de predilecţie literatură care strigă după public: Guy Mazeline, Chastenet, Florence Bar clay şi doar jean Gino (tradus de pomenitul Ş. Bascovici...). Abia prinzi în ochi scrisul romînesc de nădejde şi autoritate al lui Al. A. Philippide, T. Vianu ori D. Botez. Lucru sigur că se impune şi aici nevoia unui control atent • unele din aceste cocioabe editoriale trebuesc censurate. Dacă ex'stă o censură a corespondenţei şi a presei, e necesară mai cu samă cealaltă: a cărţii tipărite. Căci desfrîul acesta cu editurile comerciale va sparge în curînd plafonul măreţului şi modernului palat al Bibliotecii Academiei Romîne... Să se dea, aşa dar, un scop naţional oricărei edituri! Una din ele măcar le poate fi pildă adevărată: editura „Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă**. Condusă in vremuri calme de prof. d. Al. Rosetti şi-a desvoltat activitatea în tim pul acesta greu datorită sirguinţei d. prof. D. Caracostea şi aju-

ETHNOS 401 %-

.. ••***»«t. f ■

• A

I !

toruiui competent ai bibliografului şi publicistului fruntaş Barbu Theodorescu. Meritul propriu-zis e acum, cînd planul editorial a fost amplificat prin gospodărire atentă şi — lucru paradoxal — chiar prin ciuntiri bugetare. Merge înainte munca ordonată şi util&: ediţia monumentală a lui. Eminescu, opera lui Mihail Sadoveanu, ediţia critică a lui I. L. Caragiale şi Al. Macedonschi, se ria scriitorilor romîni tineri, a traducerilor după marii exploratori şi călători — toate acestea sînt o contribuţie făţişă a spirituali tăţii noastre de azi, alături de tributul soldatului romîn în răsă rit... Dar nu vedem nicăeri anunţată o antologie a literaturii po pulare romîne ! Se cuvine acest prinos adus geniului nostru popular care va consfinţi în curînd prin arme prestigiul nostru ethnic. Editura fruntaşe — de sub înalta Egidă Regală — să ia asupră-şi această realisare necesară !

'Ii;; H

• fi;

;

\ !■

liI

’l

;

ii. 5

ii... ii

!i ; ,

J . ţ

? 8

■

Eresii antî-lingvistice... Literatura universală zice prin rapsodul mitic Homer şi cla sicul împerucat Boileau că odată broaştele s’au războit cu şoa recii şi că nişte feţe bisericeşti aprinse s'au încăerat pentru o strană. Aşa dar, nici o noutate sub soare!... Să dovedim şi noi cit de cit: In vreme ce oastea romînească se bate vijelios la răsărit, în.publicistica romînească sa încins o bătălie ideologică, De mi rare e că tocmai pe chestii de filologie. Trebue reţinut: într'o tabără combat gazetari de talent literar vădit (Pamfil Şeicaru, Romulus Dianu; cf. Curentul, XVI, n-rele 5354, 5357, 5367, 5524) şi publicişti de ocasie, dar cu un bun simţ măsurat (cf. Porunca vremii, XII, n-rul 2445); iar dincolo: filologi improvi zaţi guralivi şi obosiţi (T. Pisani; cf. Universul, LX, n-rul 8) şi chiar cîte-o „cuvioasă faţă scribăreaţă“ (e Achim. Scriban), după expresia gazetarului militant într'ale filologiei —■ şi pe drept iri tat — Romulus Dianu (cf. Timpul, VII, n-rul 2039). Disputei i s'a adăogat şi cumintele filolog indoeuropenist Teodor lordănescu

i l

402 ETHNOS

(cf. Curentul, XVI. n-rul 5356),' odată' cu un iingvist anonim, adnotator ingenios, satiric subtil şi plin de vervă (cf. Curentul, XVI n-rul 5420). Obiectul disputei e lupta în contra slavonismelor de partea primei tabere; dincolo ,,curăţirea limbii noastre de neologismele fără rost" şi se pare că chiar de orice sămînţă de neologism... In consecinţă, apărarea slavonismelor din limba romină, fixate prin uzul îndelung. Soluţiile taberelor sînt radicale. Şi-adesea în disputele ideologice ceea ce e radical poate fi şi excesiv. R. Dianu cere o haină romanică de sărbătoare pentru limba noastră, năpădită de stratul slavon cunoscut. Neologismul trebue admis astfel nu numai ca o necesitate lexicală, ci şi ca o dovadă supremă a romanităţii limbii noastre. Argumentul e făţiş şi de nuanţă patrio tică : înclinarea spre latinism ar arăta legăturile noastre originare cu apusul romanic — necesitate primordială astăzi cind în faţa fiinţei noastre ethnice se ridică uriaşul colos slav. Iată deci că argumentul filologic e iarăşi mânuit ca o armă a revendicărilor naţionale. La această tentativă se asociază făţiş, cu accente lirice aproape mesianice, Pamfil Şeicaru (Curentul} XVI, n-rul 5357), dezarmînd printr’o pledoarie ferbinte cugetele ortodoxiei noastre care cere păstrarea cuvîntului slavon pentru că odată şi-odată el ar fi servit mistica pioşeniei creştine.. Este regretabil că sufletele simpliste, sau chiar şi cele stre ine de visiunea filologică întreagă — deşi pline de cultură — se amestecă în discuţii ce le depăşesc pregătirea profesională. Ase menea probleme de vastă perspectivă lingvistică puteau fi lăsate ieri pe sama lui Ovid Densusianu; iar azi să se gîndească la dinsele unii ca Sextil Puşcariu, Iorgu Iordan, G. Giuglea, Al. Procopovici, T. Papahagi, Al. Rosetti şi ca încă vre-o ciţiva lingvişti — tineri dar competenţi. Iar dacă-i vorba de privit problema şi practic, noi subscriem entuziast la opinia lui Pamfil Şeicaru: filologia trebue pusă onest în slujba istoriei naţionale — aşa dar să fie şi-un instrument po litic viguros. In lături deci cu rugina slavonă a lui ,.aşijderiu (din scri sul şi graiul zilnic al provincialului sleit), sau cu „Pobrejini", şi

cu faţa către expresivul neologism romanic!

ETHNOS 403

i îar ccior cu religia ortodoxă şi lexicul siavon : prestigiul unui sistem religios nici o dată na fost salvat, în epocele critice, de forme şi cuvinte, ci numai prin spiritul esenţial, viu, creator, întrupat in oamenii ce represintă pe deplin aici, pe pămînt, atributele divinităţii necesare omului normal şi practic, dar şi visător...

}

i!iiii

illi , i

1 ! :

Amintiri despre Petru Liciu ...Petru Liciu a fost o podoabă a neamului romînesc întreg. De aceia dator sunt să fiu la înălţimea meritelor lui la pomeni rea dela 24 Aprilie. Decît să-l cobor mai bine să tac. Candela inspiraţiei n’are untdelemn destul de bun pentru a-1 slăvi pe Liciu. II văd şi mă văd în clasa IlI-a dela Liceul Naţional din Iaşi, acum cincizeci şi doi de ani. Eu veniam din Focşani, el din Bucureşti. Ne-am cunoscut şi ne-am împrietenit ca focşăneni nă scuţi, eu la 1864, el tot pe-atunci, în 1871. Era un copil cu totul distins la minte şi la suflet şi la figură. învăţa uşor, era tare la toate obiectele şi mai ales la latină. Era intîiul în clasă. Era aristrocat (sic!) în toată puterea cuvîntului, la vorbă şi la faptă, blind, dulce, milos şi prietenos. Eu eram intern şi el era extern; nu ne întîlneam des şi de aceia amintirile despre el sunt puţine. In clasa V-a ne întîlneam la limba italiană la care urmam facultativ cu profesorul poliglot Weitzecker. Eu mai puţin, el cu toată tragerea de inimă. Mi-a ră mas de atunci o dragoste mare pentru limba „del bel paese la dove il si suona" cum spunea Dante, din care limbă aveam să învăţ în 1914, la Turin., peste două mii de versuri din cele mai frumoase din Dante, Carducci, Ada Negri, etc. etc. etc. Am tradus atunci din Silvio Pellico „I miei Priggioni". Liciu a tradus in versuri nu ştiu ce poesie din care ţin minte două versuri pe care nu le-am mai cetit ori auzit de-atunci încoace. Anume:

■

■■

: I

)

l 1 t ■

Ciot armiile pioase şi căpitanul sflnt Ce liberă odată a lui Hristos nnrmlnt

404 ETHNOS ' l

: i

Marc minune sâ nu fie din Torquato îasso, din al lui „Jerusalemo liberata**. • In cl sa V-a mai era coleg cu noi Max Eduard, marele De Max de mii tîrziu cu care Liciu a legat o strînsă prie tenie. In clasa a V-a a venit din Botoşani Nicolae I o r g a care avea să-i smulgă lui Petru Liciu coroana premiului înlăi. E drept că Liciu mai slăbise cu cartea de dragul teatrului, dar prea era uriaş faţă de noi acela care azi este cel mai învăţat romin, cel mai mare şi cel mai cinstit dintre toţi romînii... In clasa a Vl-a Liciu a scris o poezie, „Stîlpii ţării", plină de spirit, în care lua la vale pe fiecare din colegii noştri. O am undeva printre cărţile mele, dar n'am mai găsit-o oricit am căutat-o. Mi-aduc aminte de rîndul: „Vezi motanul cel de colo ? Ia seama să nu te plesnească peste mîini" (Aluzie la un joc de-atunci). Face un dicţionar de vorbe neaoş rommeşti. Cel înţepat eram eu care pr ntre cuvintele romîneşli pusesem şi pe „băga tei", pe care l-am găsit în urmă într'o fabulă din La Fontaine. Din Iaşi am venit amîndoi în Bucureşti, unde eu am făcut ştiinţele şi el conservatorul şi dreptul. Pe urmă el s'a dus la Pa ris şi eu am fost la Berlin. Ne întîlneam în Bucureşti, dar mai des îl vedeam numai eu pe el în strălucitele lui creaţii in care l-am aplaudat de multe ori. Neuitat mi-a rămas jocul lui Moişilică din „Lipitorile satelor“, piesă în care mă ţin expert neîntrecut, ca unul ce am vă zut Ia zece ani pe Milo, la teatrul „Lupescu“ din Focşani şi pe Liciu in Bucureşti. 9 Dar despre teatrul Iui Liciu să vorbească alţii mai vrednici decit mine şi mai ales domnul Ion Livescu. Eu să spun două vorbe şi un cuvint auzite dela cineva care I-a cunoscut bine. Juca Liciu in fiecare zi, îndată după masă, cîte o partidă de table şi pierdea mereu. Nu era nici patimă pentru acest joc, nici nepricepere la el. Era împlinirea poruncii creştineşti să dea cu dreapta fără să ştie stînga cite cinci lei celui care cîştiga şi pe care-1 ajuta astfel fără să-l umilească. Şi mai îmbrăca pe cîte un prieten mai tînăr şi mai sărac spunîndu-i să-şi aleagă un rînd de haine din dulap, mai potrivit, fiindcă nu mai încap hainele

ETHNOS 405

; &

=ll

i\\ 3!

ii r . V

f s

n •' :

}

! : ■!

;

■

: i1

Hoi dare trebuiati sâ vie clela croitor ioctnai atunâi. Era delicateţa naturală cu care juca şi pe scena vieţei aşa cum juca pe aceia a teatrelor, natural şi neprefăcut. Sâ spun că Petru Liciu a fost un actor mare, ar fi să nu spun nimic, ca să imitez pe Dante cînd vorbeşte de Dumnezeu. Eu ţin pe Liciu ca cel mai cult dintre toţi artiştii noştri, cu ta lentul lui care-1 punea, mult de tot, mai presus de noi toţi, mai mărunţei. De aceia l-am plîns cu adevărat la moartea lui venită atît de neaşteptat, în urma unei boale de rinichi, operaţi poate cu oarecare greşală de cel mai mare specialist de atunci. Ciad am ţinut conferinţa mea despre „Aerul Lichid", la Teatrul Naţional din Bucureşti, la 2 Februarie 1929* am spus în tre altele: „Inima îmi plînge de jale adîncă la amintirea celuia care a fost o podoabă a scenei, cum a fost şi o podoabă a nea mului romînesc întreg. Şi azi, după douăzeci şi cinci de ani, inima-mi plînge la amintirea lui... G. G. LONGINESCU

N. R.— La 21 aprilie 1937 la Focşani s’au comemorat 25 de ani dela moartea artistului. Sărbătorirea a fost sobră, ca orice reculegere fără reclamă meşteşugită. Au colaborat atunci Teatrul Naţional din Bucureşti, Direcţia Ge nerală a Teatrelor şi Operelor Romine, Sindicatul Artiştilor dramatici, Liga Culturală Secţia Focşani şi Fundaţiile Culturale Regale - Subsecţiunea de con ferinţe Focşani. Petre Liciu a fost evocat — printr’un festival dat la Teatrul „Maior Gh. Ptstia" — de către d-nii: I. Livescu, P. Comarnescu, AI. Pop-Mar ţian, Prof. D. Marmeliuc şi cîţiva localnici. 0 parte din material fiind docu1 0 mentar, ne-am gindit la alcătuirea unui volum comemorativ Ia cere uima să colaboreze şi alte personalităţi ce intlmplător nu putuseră veni la Focşani, avind insă legături cu Liciu (ca d-nii: Sextil PuşcaTiu, Mihail Sadoveanu, ele.). Aşa se explică articolul publicat tot aici (v. Ethnos, I \ 118), ca şi evocarea duioasă de faţă. Din pricina timpului contrar încă nu putem publica volumul proectat. Cîndva rămlne să preezăm de ce contrarietăţi ne-am ciocnit şi să arătăm că urni dintre apropiaţii lui Petre Liciu au fost stingheri şi abili... Cit se publică aici e datorită sprijinului modest ofexit de Ministerul Propagandei, de Cisa Şcoalelor, iar mii presus de Înţelegerea entusifslă a d-Iui Const. Tănase, directorul Teatru’ui „Cărăbu»" prin care —irebue s'o mărturisim fâiă Înconjur — poate să apară fascicolele de faţă. Sinlcm îndrituiţi să credem că tot datorită Înţelegerii acestui om entusiast şi genei os va apărea şi volumul ccl atlt de amlnat, al Iui Petre Liciu, pe care numai aerst singur elev al său — dintre atlţia I — il mai ţine bine minte şi-l mai simte viu In suflet.

406 ETHNOS ■

: s

: :

CURSUL PERIODICELOR ROMÎNEŞTI

1. Bibliografie folklorică — periodice — III (v, an. 12, 267).

Lumina pentru toţi (Bucureşti, I— 1885); Lumină din lu mină (Iaşi, I — 1908); Lumina poporului (Birlad, I — 1912); Lumina Satelor (T.-Jiu, I — 1898); Mărgăritare basarabene (Chişinău, I — 1927); Luminătorul (Timişoara, I — 1880); Milcovia (Focşani, I — 1930); Minerva (Bistriţa, 1— 1891); Moldova dela Nistru (Chişinău, I — 1920); Muscelul (Cîmpulung, I — 1907); Munca literară şi ştiinţifică (P.-Neamţ, I — 1904); Neamul romînesc pentru popor (Bucureşti, I — 1906); Noi (Cluj, I— 1913); Noua Revistă a Dobrogei (Constanţa, I — 1901); Noua Revistă Romînă (Bucureşti, I — 1900); Noua Revistă Olteană (Craiova, I — 1903); Orientul latin (Braşov, I — 1874); Ovidiu (Constanţa, I — 1898); Pagini culturale (Sighetul Marmaţiei, I — 1926); Pagini literare (Arad, I — 1916); Plaiuri hunedorene (Hunedoa ra, I — 1930); Plugarul (Şimleul Silvaniei, I — 1923); Plugarul romîn (Dreptatea poporului; Timişoara, I— 1906*1916, 1918—).

2. Reviste acluole. Convorbiri literare, an. LXXVI.— Bătrina revistă e con dusă acum de eminentul publicist I. E. Torouţiu care ar face ori cînd cinste unei catedre universitare, nu numai unui scaun academic corespondent... La noi tot ce nu e nou pare decadent, dacă nu perimat. Revista aceasta a apărut mulţi ani sub ochii atitor indiferenţi ca o publicaţie lichidată. Era în vremea de po mină cînd timpul cultural romînesc sta sub teroarea condeiului ETHN0S 407

r <

I F.

unor adolescenţi nătîngi şi analfabeţi. Ei rectificau chiar pe Eminescu, acopereau de sudălmi, de pildă, pe criticul Eugen Lovinescu sau pe esteticianul M. Dragorairescu şi scoteau reviste de avantgardă şi de alte feluri în care tămîia ardea prea personal şi talentul lor le era în dimensiunea grăuntelui de pulbere. . Atunci revista Convorbirilor era poate mai puţin ca acum, dar nu merita atîta anatemă. Oricum, d-1 Torouţiu se trudeşte să-i dea o rază din pres tigiul junimist... Forma actuală a revistei e elegantă, cuprinsul prea adesea substanţial. Revista încă trăeşte. Dar... bugetul său e, probabil, tot din banul chivernisit al inimosului bucovinean I. E. Torouţiu...

u ii

;

l ' ;

f : '

Anuarul Arhivei de Folklor, an. VI (Academia Romînă). — Publicaţia e condusă exemplar de Ion Muşlea. Suflet entusiast, om de sacrificiu şi folklorist incontestabil, d-sa publică la noi cea clintii revistă de acest fel, comparabilă unor publicaţii streine ca „Schweizerisches Archiv fur Volkskunde'* sau „Zeitschrift fur Deutschkunde". Şi d*sa se resimte de anemia bugetară, cu toată garanţia solemnă şi de prestigiu a Academiei Romîne... Buletinul Institutului de Filologie romînă „Al. Philippide*', an. IX ( 1942).— Volumul imprimat elegant, surprinzător de elegant pentru vremurile actuale, are colaborări variate: romîni şi streini. Profesorul Iorgu Iordan a putut continua, depă şind-o, activitatea înaintaşului său, prea roasă de erudiţie, fără plan ordonat şi chiar fără stilul expresiv obicinuit. Al. Philippide a fost tipul eruditului ucis de imensitatea teancului de fişe. Acea monumentală „Origine a Romînilor“ este de fapt cel dinlîi la birint uriaş al filologiei romineşli. Şi trebue descîlcit de urmaşii săi autentici, dela Iaşi. Iorgu Iordan e însă un filolog, şi chiar un realisator de stil ştiinţific. Scrisul său are ordinea latină. Rămîne să se vadă în acest * Buletin" preţios şi pasiunea pentru graiul viu, mai cu samă cel popular. Aşa dar, atenţia către actualitatea folklorică a Moldovei, cum am mai afirmai.

408 ETIINOS j

; -V

Făt - frumos,, an. XVIII.— Acolo, în Cernăuţii săi, această cetate culturală de nord a Rominismului, profesorul Leca Morariu continuă să-şi publice revista, în care suflul regionalist e pre ponderent, ca pentru omul autentic al unui colţ de pămint viu. Revista are 18 ani de vieaţă. Iţi vine să exclami: frumoasă adolescenţă în istoria periodicelor bucovinene! Revista va rămînea, de sigur, în vieaţa noastră culturală ca un periodic documentar. Numai ce sa scris despre Eminescu, Creangă şi Ciprian* Porumbescu şi încă e destulă dovadă. Dar cît va mai merge Făt - frumos înainte, în vremea asta cind tiparul e insuportabil pentru cine scrie deschis despre atot puternicii culturali blindaţi, despre efemeridele literare şi despre alte citeva asemenea olicăeli romîneşti ? Va mai merge ca şi alte cîteva reviste — tovarăşe de des tin cu Făt - frumos — care apar de sub teasc numai după ce profesorul redactor şi-a întors hainele pe dos şi şi-a dat tipo grafului sărman, dar idealist pînea dela gură. Adică dintr'un să răcuţ salar de profesor — fie el „secundar** sau „universitar" — cusut miserabil de caliceşte cu cîte-o subvenţie (uneori pînă Ia 15 ori 20.000 de lei) care totuşi poate fi de folos cind vrea, de pildă, Ministerul Propagandei ori Casa Şcoalclor...

Preocupări literare, an, VIII.— „Revista Societăţii Priete nii istoriei literare" întemeiată de cunoscutul istoric literar Pe tre V. Ilancş, este condusă acum de germanistul Virgil Tempeanu. Cu preocupări şi de probleme ale literaturii generale (cf. n-rele 9-10), revista de faţă e un admirabil instrument de in formaţie bibliografică (pentru istoria literară), oferind cetitorului şi opinii critice temeinice asupra literaturii noastre actuale. Cele discutate despre literatura populară sînt cercetări meriloase pe care le-am vrea continuate şi cit mai desăvirşite.

Revista Limbii şi Culturii germane, an. III.— Revista care apare din 1941 ca o continuare a „Revistei Germaniştiloi Romîni" fondată de prof. S. C. Mîndrescu, este altă dovadă că

profesorul „secundar" e colaborator solid în prefacerea actuală

ETHNOS409

■ ;*îi

1 1! :

\» 5• i

r ff

i i i

: -

; ;

■

a culturii noastre. Lucrul îl distingea nu de mult chiar d. prof. I. Sitnionescu, Preşedintele Academiei Romîne (v. Timpul VI, n-rul 1977), vorbind despre „Două reviste-, ale provinciei, Apulum şi încă una... In cuvintul cumpănit a-j d-sale era încurajarea intelectualului îndepărtat de cultura sunătoare a capitalei. Acest intelectual dacă e cu adevărat o forţă autentică, şi din provincie poate răsări. Aici el se desprinde, repetăm, din mono tonia vieţii comode care oboseşte avîntul şi risipeşte studiul. Se impune numai prin ce e el, fără prefeţe cu perifrase prudente — dacă întîmplător scrie ceva — fără recomandări ocolite pe la edituri, fără nici o proptea din bugetul cultural al statului. Dar cele 8 broşurele — cîte au putut apărea din aprilie 1941 pînă în iunie 1943 — deşi consistente în sumar, sînt slabe ca număr de pagini... Semn că întemeetorul revistei, profesorul I. V. Pătrăşcanu, nu prea se' bucură de subvenţii... Dovada o fac făţiş cele 80 de pagini — n-rele 3-4 ale anului al II-lea — scoa se pentru trei luni din anul 1942 şi încă alte trei din 1943... In diciu pentru cei ce diriguesc banul destinat culturii romîneşti ca să nu uite asemenea sforţări meritorii ale îngreuiatului de nevoi profesor „secundar*1. Revista Fundaţiilor Regale, an. X.— Cele 12 volume apărute pînă acum în cursul anului de faţă sînt într’un progres vădit faţă de începuturi: se dă precădere studiului referitor la autenticul popular —- creaţia sa poetică. D-l Prof. D. Caracostea publică în această direcţie cercetări temeinice, fără precedent, asupra baladei populare, pe lîngă altele ce tind să explice creaţia cultă (unele datorite lui 0. Papadima, un sprijinitor preţios al d-lui Caracostea în publicarea revistei). Sigur lucru că acest periodic e cel mai răspindit în pro vincia noastră printre intelectuali şi tineretul şcolar. Admirăm conducerea ce reuşeşte acum să ofere lunar culturii romîneşti o revistă de 240 pagini la preţul popular de 95 lei. Acest lu cru l-am dori şi cu preţioasele volume ce le editează tot „Fun daţia Regală pentru Literatură şi Artă“. De aici, din provincie, e dorinţa ce ne-au arătat-o atiţi intelectuali avîntaţi dar nevoiaşi, cu gîndul că d-l prof# Caracostea va fi un reformator exemplar cînd conduce Editura Regală, fruntaşe printre atîtea edituri, pen tru care cartea nu e o forţă a culturii noastre — ieftină şi la îndemîna oricui — ci o cifră comercială ordinară.

★ i

410ETHNOS

Deutsche Inhaltsangabe der Artikel Resume des Articlcs I. Ciocârlan, Erinmrungen eines Lehrers (S. 7-24). — Dcr Autor ist einer der wenigen Dorflehrer, die sich auch mit Literatur befasst haben. Ciocârlan gehort zu der durch den grossen Historiker N. Iorga beguindeten literarischen Stromung, die „Semănătorismul" genannt wird und die Zeitschrift Semănă torul '(„der Săer*) unterhălt. Diese literarische Bewegnng — die die Forderung stellte, der Schriftsteller solie in seinen Sujets das originale Leben des Landraannes wiedergeben — findet ihren hochsten Ausdruck in der Person des Mihaii Sadoveanu, der als der grosste rumănische Prosaiker aller Zeiten angesehen werden muss. In diesen „ErinneruDgen** ruft der Schriftsteller I. C. die Gestalt des grossen rumănischen Schulreformators, S p i r u H a ret, des Autors des bekannten soziologischen Werkes „Die soziale Mechanik“ ins Gedăchtnis zuriick. Haret erscheint als ein liefliebender Freund der rumănischen Bauernschaft, die um das Jahr 1907 durch den Grossgrundbesitz, durch die gierigen Păchter und durch die Juden, die den Bojarengrundbesitz durch Ankăufe und Verpachtungen zu zersliickeln begannen, unterdriickt waren. Diese Erinnerungen des C. sind aufrichtig und dokumenlărisch.

Mircea Tomescu, La langue parlee dans le dcp. de l'Oll (p. 31-132).— Cest la region des collines du nord-ouest du dep. de l'Olt, couverte en grande pârtie de forets. que nous allons examiner. Le type des habitants est commun: de taille plutot grande que petite, le teint hâle, Ies cheveux bruns, Ies yeux vifs et le front droit. Le costume s'est urbanise en grande pârtie. L'occupation habituelle est lagriculture; ceux du nord cul-

ETHN0S4J1

li ii

tivent aussi Ies pruniers et fabriquent l’eau-de-vie, qui constitue une importante source de richesse. Les habitants de la commune Aluniş et en petite nombre ceux des alentours font aussi du commerce ambulant, parcourant ainsi presque toutes les regions de la Roumanie. Les villageois du nord se dirigent l’6l6 vers le sud pour le travail agricole, et plusieurs d’eux cherchent du travail â Bucarest. La methode de notre enquete dialectale est celle pr£conis£e chez nous par M. AL Rosetti, mais excepte les reponses du questionnaire, nous avons enregistre dans les conversations avec les paysans les formes int6ressantes soit du point de vue phonetique, soit raorphologique, sintactique ou lexicologique. Les dix villages enquet6s sont attesles par les documents ant^rieurs : Aluniş 1499, Izvcru 1528, Păroşi 1509, Timpeni 1637, etc. L’origine des habitants du dep. de l'Olt. Courants d’immigration. Autrefois, quand les condilions de vie etaient toutes autres que celles d’aujourd’hui, la region du nord, couverle de forets, presentait plus de surete, tandis que les habilanls du sud etaient souvent obliges d'emmigrer â cause des invasions turques. Dans le nord nous recontrerons les plus anciens villages. Dans son ouvrage Die Mundart von Şerbâneşli-Tituleşti, Jena und Leipzig, 1936, Ernst Gamillscheg croit que „Torigine de la population est formee d'un mclange de Slaves, Romans, Tartares et de Cumanes" et que les Slaves auraient maintenu leur langage jusqu'â nos jours dans Brebeni et Coteana (cf. p. 189). Ce melange de population aurait existe encore â la fin du moyen-âge â l'arrivde des immigranls de Transylvanie.

••

i l

: '

i V

B :

îi 1

> : ’

Les arguments d'Ernst Gamillscheg pour soutenir son hypothese ne sont pas convaincants. La toponimie invoquce: Tele orman, Comant't Tătarei et Tătuleşti a une autre explicalion. On peut expliquer Teleorman aussi bien par la langue lurque (exactement comme Deliormon) que par la langue cumanique, ce qui ne prouve qu'une influence lexicologique. Comani, Tătarei et Tătuleşti ont derivi des noms des personnes (Ccman, Tataru} Tatu) et c’est ainsi qu’on doit expliquer leur existence dans la langue roumaine. L'argument que Şerbăneşti est un village fonde par des Cumanes parcequ'il a les plus nombreux chevaux est faux. Les plus nombreux chevaux, en rapport aux habitants, sont â Poiata.

412ETHNOS —

Les Bulgares de Brebeni et Coleana soni vcnus ici â Iravers le XVI-e ne et XVII-eme siecle. Dans Ia region du nord, couverte de forets immenses, la population autochtone s’est maintenue au temps des invasions barbares. Les plus anciens documents atleslent jusqua 1550 1 existence de plus de 30 villages doni les noms sont derives du latin ou du slave: Aluniş (1499), Călugări (1499), Cireaşov ( 392), Cr^i (1499),’Făgefel (1499), Muşeieşii (1509), Păroşi (1509), etc. On trouve dans les memcs documents la plus pure onomastique roumaine: Buboi, Berbeice, Crăciun, Dovleac, Dumbravă, Ie pure, Foame, Fuge, Jiniifă, etc. La particularii^ phon^tique caracleristique aux aulochlcns, sur le point de disparaître aujourd'hui, est la palatalisation des labio-dentales : / -+■*> e >- s, v -f- j, e >■ z: fier> ser; vi rme > zerme, etc. Plusieures couches d'immigrants se sont ajouiees aux autochtons. 1. Les immigrei venus de la region des va'lons ii drs depressions sous-carpathiques. Plusieures familles desccndues de ces regions ont fonde des villages entiers ou bUn se sont e'ablies dans les communes existanles, Cetle immigralion nous est alteslee par les souvenirs des vieillards, par l'onomastique — Topologeanu = habitant venu de la region du Topolog — et surlout par la toponimie : /?i\ hifeni <Richi{eU - Argeş, Spineni < SpinuLov şte (les vieillards racontent que leurs ancetres sont venus de ces villages), Delureni, Pădureni = habitants descendus de la re gion des vallons ou des forets. 2. Les imm!g’es du sud. A cause des incursions des Turques les habitants de la region du Danube 6taient forces de chercher asile dans les forets. Les vieillards se rappellent encore celle immigration, et la toponimie l'atteste: Fugarii, Băjenia (des vil lages), Drumul Bîjenarilor Pour les memes causes mainls Bulgares vinrenl s'etablir dans mire departement: Sirbii-Măgura, Brebinii-Siibi, Mikov<. Milco. Ils ont maintenu leur langage seulement dans BrebemiSirbi et CoDanc, L'inmrgration du sud a apporle beaucoup des termes lurques. 3. Les imm'gres de 1 ransylvanie. Les inimigrations comETHNOS413

1 ■'

i !

îr.encent vers la fin du XV-em« siccle, quand se sont d^chainees Ies persecutions hongroises ; en masse se sont produites apres la revolution de Horia (1784) et d’Avram Iancu (1848). Les famillcs dc ces immigrants se nomment Ungureanu et les villages fondds par eux, Ungureni. Quelquefois l'immigration des Roumains de Transylvanic dans les Principautes etait encourag^e par les Voi'evodes qui fonderent les ainsi-dites Slobozii. Un village Slobozia existe aussi dans le district de l'Olt. Descendant l’automne vers le Danuhe sur les voies nomm6s Drumul o’i* (le chemin de la brebis) et s6journant quel quefois l'hiver dans ce district, des bergers se sont 6tablis dans les villages de cette râgion. Tous ces immigrants sont originaires de Ţara Oltului (dop. Făgăraşi), ainsi que nous l’atteste le langage : n<.r: zarzân, zarzâne; d>j: jene, picoaikâ, androk, etc., et rnene la toponimie : Liseni < Lisa. 4. Les immigres d’Olienie. A cause de la position des terres des boi’ars disposăes presque toujours sur les deux rives de rOlt, les infiltrations des villageois d'une part et d'autre etaient normales. La veritable immigration, l'immigration en masse.commence apres l'occupation de 1'Oltenie par les Autrichiens (1718). Les villages fond6s par ces exil£s conservent leur ancien nom : Costâvăţu, Plăviceni, ou bien ils sont nommds Olteni. L’onomastique Mcdinf$anu < Mehedinţeanu nous montre une immigra tion du dep, de Mehedinţi, et les formes sk' <.f, ztf < u nous conduisent vers Dolj. Les vieillards se rappellent qu’il y a des immigrations meme du district de Vilcea. Les patticularites du langage. Quoique souvent agii6 par les immigrations, le langage du d<$p. de l’Olt a ete toutefois unitaire. Mais, eh considărant le lexique nous distingons deux zones : celle du sud influente par Ia langue turque et celle du nord surchargee de transylvanismes. Aujourd'hui, la zone du sud a 6voluâ plus rapidement vers la langue concmune; quant â celle du nord, elle a encore garde quelques formes phonetiques— f >s, u>z — mais sur le point de disparaître. Cest meme le lexique qui distingue un peu ces deux zones.

! I

Phonetique. Parmi les particulariles phonetiques du langage d'aujourd’hui nous notons: e > ă apres d, p, s, j, z, ş; e: â,

414ETHNOS i

;

o dans fămeie, fomeie; e >• u par assimilalion dans laplulvi i i *'> * apres d, t, /, ş, ţ, z; o^> no, qo ; u> / : Mjor, komină. Lcs voyelles accentuSes suivies d'occlusive prepalatale mouillec sont iodisees : Kostaik'e, ureik'e, oik'i, pâduik'e et meme ridiik'e. Nous mentionnons aussi la forme rare : fon£eir£a. Les voyelles sui vies de nasale on reduit celles-ci: an fost, un om et a fost, o om et meme amelifâ < ameninţă, +Unuik'e <C tjenunk'e. Precedă de /, ş, f et dans les formes du pluriel de r, -e final devient <; ou â: koaj^a), postaţâ, topoarv[ă). Apres G, (), j, Ş. f et meme z, r et dans les formes du pluriel apres avoir mouillu la consonne pr6c£dente, -i final a dispăru quelquefois : saG, fad, duj, urş, munt, az, or, lup', namen. Dans les formes adverbiales et verbales -ă tombe : a far, ad, etc. Les hiatus, les diphtongues et les triphtongues sont souvent r6duits : aa> a, mi~> a, a af etc.: pur,par, pic, a kăta, etc.; piccre, V<jion, roo, agust, io. Les consonnes p, b, m -J- i, e sont mouill<$es et meme palatalis6es quelquefois : b'ine, b(j'.ne, rare nănuji, op'inkă, opk'inkă, dum'itile, rare dunitale. La palatalisation des labio-dentales / et u se recontre dans le parler des vieillards du nord; au sud elle a dispăru; je l’ai note ’seulement dans quelques-unes des formes du verbe a fi— etre ; />s: ser,aserb*, serâstrăi.i. a si, etc ; v > z .* ziarbâ, zerme, etc. J'ai not6 souvent ii confus.ion entre les sonores et lessourdes correspondanles: tup, patik, lambă, invalitu, gârneţ, fo, etc. Les formes zarzăn, zarzâne, rindurea furent apporl^es par les bergers de Transylvanie, et sk' < f, z(j < v qui se trouvent dans Olteni-Bârcăneşti par des immigrants de Dolj. Dans la phrase les consonnes finales et meme des syllabes disparaissent. Dans des mots isoles elles sont pronnoncees explosives et quelquefois se produit meme une voyelle de timbre i ou u. Les groupes des consonnes souffrent des transformations rencontr6es aussi dans daulres langages: sk'^şk'-, .«/->/-» sl - > skl -, - dn - > - n •, - ft - > - kt -, - hn - > - kn -, km -, - kn - , - vn - > * mn - . Parmi les accidents g6neraux nous notons : a aura < a ura, a ardika < a ridika, munk'Qaş < unk'QQş, pai < apoi, a uce < a duce, ikkan < vikl«an, akuşika, adikăieha, şikgalc, skandale,

ETHNOS415

1 ' , i

merkanik (voir plusieurs ©xctnples dans lc texte). Morphologie. Lc nora slugă est masculin ou feminin, d’apres l'etre â qui se rapporte. Umer, umere est neutre ; nor et sor ont gard6 encore, au nord, l’ancienne forme. Les neutres sont caract<kis6s par la d«Ssinence -uri, qui indique la collectivit6 et meme l'imprâcis, le vague. C est ainsi qu'on est arrivă â deux formes pour le pluriel d’un meme nom (l’une habituelle et Vautre pour indiquer quelque chose de vague) et meme â un pluriel des mots collectifs : basm, - e, -uri; bap, - e/e, - uri; avere, - uri i bere, - uri; bolbotine, - uri, etc. ReQe^reQj, â la deuxieme declination donc. Les noms propres forment leurs genitiv-dativ avec hi ou Iu: păru lu Skarlat. Quelquefois ces cas se forment avec la prcposition la et dă<de: dă apă la vaci; foreze dă vîrtelnifă. Les noms en - d, (articula - a) pr6c6d6s de k ou s ont leurs genitivdativ en - i (•< li < ăi <! ei): Voikî, Lvanki, kasî. Des formes de Vacusatif nous mentionnons : ie nyapfc.a si nu se vede; melif la in. L’article - / a dispăru ; - le > li. Les verbes passent d’une conjugaison â Vautre : a roi >■ a roia; a duce > a ducea, a (se) impăka > a (se) împăcui, etc. Syntaxe. Le dâsaccord entre le sujet et le verbe est gene ral; il sc trouve, mais plus rarement, entre lc sujet et pionom ou

adjectif.

1. Ji ‘

:• :

I. A. Bassarabcscu, Literarische Erinnerungen, ll (S. 133-151).— In der Fortsetzung seiner dokumenlarischcn 1£rinnerungen (vergi. Eihnos I2, 41-51) weist der Autor auf seine . geistigen Beziehungen zur Zeitschrift „Literarische Unterredungen“ („Convorbiri literare**), eu den Kritikern Titu Maiorescu und Mihail Dragomirescu, zum grossten rumiinischen Gcographen S. Mehedinţi (der eine Zeitlang Direktor der „Lilerarischen Unterredungen*' gewesen ist), zum Historiographen I. Bogdan (einem weiteren Direktor derselben Zeitschrift), zum Maler N. Grigorescu und zu seiner gesamten literarischen Generation: G. Coşbuc, A. Vlahuţă, B. Delavrancea, LL.Caragiale, 0. Goga, D. Anghel, Şt. 0. Iosif.

416 ETHNOS i

Lcca Morariu, Ciprian Porumbescus wunderbare schopferische Spontaneităt (S. 152-168).— Der gelehrte bukowinaer Professor (Schriftsteller, litcrarischer Historiker- und Philolog), Direktor der Zeitschrift Făt - frumos [ „Sonnenheld") schenkt der Offentlichkeit einen noch unveroffentlichten Brief des ersten rum:\nischen Komponisten von abendliindischer Struktiir: Ciprian Porumbescu. Der vom 29. Miirz 1880 datierte Brief stammtaus der Zeit, als Porumbescu als rumiinischer Student in Wien war. Das Dokument ist von grosser Wichtigkeit nicht nur, weil aus ihm die Mannigfaltigkeit der jungen Komponistenseele erhellt, sondern auch fiir die Rekonstitution Wiens im vergangenen Jahrhundert. Wir finden darin Aufzeichnungen iiber das Aussehen der Stadt, iiber die Mode der Zeit, iiber die Wiener Musik, iiber Wiens malerische Umgebung und sogar auch intelligente ethnographische Bemerkungen. Der Brief ist in einer stellenweise inkonsequenten Orlhographie verfasst; trotzdem ist er durch eine lebendige, malerische und natiirliche Sprache und oft durch Einfiihrung neuer Ausdriicke charakterisiert.

Mihail Sadoveanu, Das Buch fiir das Volk (S. 169175). — Der grosse rumanische Prosaiker, ein stiindiger Mitarbeiter unserer Zeitschrift (vrgl. Eihnos, I2, 271) diskutiert diesmal das Problem der fiir die Lekliire der Volksmassen bestimmten Bticher. Derselbe weist darauf hin, dass die Bibliolhek auf dem Lande neben der religiosen bogomilischen Literatur („Der Traum der Mutter Gottes“, „die Epistolie [Epistel] unseres Herrn Jesus Christus“, „die Wunder des heiligen Sisoe“, „der Schliissel der Triiume“, „das Buch iiber Zaubermittel und Gegenmittel“) auch Volksbiicher von europaischem Umlauf enthalten miisse, wie „Alexandria** t ti E$opia“, „Genoveva v. Brabant*', „1001 Nacht‘\ „1001 Tag“, „Tili Eulenspiegel'*, jedoch in guten Ausgaben, deren Los nicht giinzlich den Handelsverlegem iiberlassen werden soli, die oft in grober Weise deren Text verfalscht haben. Unser Verfasser selbst hat dieses Volkserziehungsproblem erwogen, als er im Jahre 1907 von Spiru Haret zum Leiter der

ETHNOS417

„Kulturellen Kreise*', eines von <ler „Schulkasse" abhungigert Amtes, ernannt war. Seitdem hat er in unubertroffener Wcise ,,Alexandria** , „Esopia", „Genoveva v. Brabant4*, und „Sindip der Philosoph" literarisch verarbeitet. Sadoveanu bleibt namlich in der rumanischen Literatur nach Mihai Eminescu der tiefste Kenner der Volksprache.

Cezar Petrescu, Roman und Wirklichkeit (S. 176197.— Der grosse rumiinische Romanschriftsteller will Folgendes beweisen: Der Roman — ohne Unterschied der Epoche, des Vaterlandes, der Literalurschule — ist das Ergebnis einer eigenen Lebenserfahrung im Verhaltnis zum Aussenleben — also der Einfluss der Wirklichkeit auf den Roman. Es gibt aber auch eine entgegengesetzte Stromung: es existiert ein Einfluss des Romans auf die Wirklichkeit, auf das soziale Milieu, auf die Ideen sowie auf die Empfindlichkeit der Epoche.

i 1

Anton Balotă, *Ler, Doamne“ — ein autochtonisches Erbwort (S. 198-202).— Der bekannte rumiinische Philolog, der Autor des allgemein bekannten Werkes Le probleme de Ia coniinuile — Contributions linguistiques, Bucureşti, 1941, sucht neue linguistische Priiziesierungen hinsichtlich des so bestrittenen Probleras des in den rumanischen Weihnachtsliedern vorkommenden Refrains „Ler, Doamne" zu bringen. Er weist die Meinung des Hr. Al. Rosetti (des Verfassers der neuerschienenen „Geschichte der rumanischen Sprache"), welcher die Form Ler von der religiosen Form alleluia ableitet, zuriick. Die Form alliluia sowie andere Formen, denen man in den alten religiosen Texten begegnet, konnen einfache Wiederherstellungen dieses Wortes ohne irgendeinen lebenden sprachlichen Umlauf sein. Ausserdem diirfe man bezliglich der Herkunft des Wortes alleluia nicht annehmen, dass es direkt aus dem lateinischen halleluiah durch lateinische Quelle, sondern durch slavische Vermittlung abstammt; halleluiah hiitte im Rumiinischen den Reflex aleruia ergeben sollen. Folglich glaubt der Autor, dass man diesera Worte — einem

418 ETHNOS

der primitivsten Elemente cier rutnanischen Sprache — teme giltige Erkliirung beilegen konne, ohne zuerst die Beziehungen der Rumanen zur balkanischen und ganz besonders der albanischen Welt — der Erbin des uralten trakisch - ilyrischen Substrates zu priifen. Bei der Priifung des Werkes des Ragusaer Dichters Ivan Gundulic' fand er in einem Verse den Namen „Ler, Lerijan". Nun ist aber Ler, dem man beim kroatischen Dichter begegnet, ein in der daimatinischen Poesie vorkommenden Name. P. Budmani, der Autor des Worterbuches, aus dem der Vers entnommen wurde, ist der Meinung, dass „Ler, Lerijan", im Zusammenhange mit den Namen Hoja und Dolerija, vielleicht als Echo gewisser lokalen, mythologischen Gottheitennamen, steht. Zur Identifizierung zitiert der kroatische Philolog auch den Vers des Z 1 a t a r i c ' : „Zovuc' Pana, Hoja, Lera, Doleriju i baba od Zlata". (den Pan, Hoja, Ler, Dolerija, und das alte Goldweib anrufend). woraus ersichtlich ist, dass sich Ler mit Priapus identifiziert. Wir hiitten hiemit einen Hirtengott vor uns, der keiner der slavischen Gottheiten entspricht, sondern ein spezifischer Gott der siidslavischen Gebiete ist. Demgemass miissen die balkanischen Formen Ler, Lerijan, Dolerija sowohl als auch die rumanischen Formen Ler, Doamne, Ler (zu dem die toponymischen Reflexe Lerescu, Lereşti hinzukommen), um in ihrem wahren Lichte verstanden zu werden, als Reflexe einer gemeinschaflichen Quelle betrachtet werden. Der wahre Sinn der Erhaltung des Refrains Ler, Doamne erklilrt sich aus der Konservierung einer alten vorchristlichen und vorromischen, autochtonischen Tradition durch Ubereinanderlegung eines christlichen Brauches. Man darf somit die Ubereinstimmung des daimatinischen Ler mit der dakischen Gottheit Priap, die in der klassischen Mythologie als eine Form von trakischer Herkunft der gottlichen Personlichkeit des Gottes Pan, eines der popul.arsten Gotter der trakischen Welt. Priapus war der Gott des Keimens in der Nalur sowie auch der Vermehrung der Schalherden. Diese Gottheit wurde vorwiegend von den Hirten verehrt. Sein Name — als

philologisches Element — rechtfertigt zur Genlige die Oberein-

ETHNOS419

anderlegung cier heitigen Erziililung — im Falie des Refralns Ler, Doamne — iiber die Elemente einer aulochtonischen Legende vorchristlicher Hirtenabstammung. Dieser Sinn erkliirt besser die Ethymologie des Ler, Doam ne als die Form hallelujah.

i f

;

) i

>; :

[ i. :

G. I. Bratianu, Nicolae lOrga ah Verieidiger der rumflnschen Rechte (S. 203-211).— Der Verfasser weist darauf hin, dass Professor N. Iorga ein perfekter Kenner des ganzen ethnischen, vom rumiinischen V o l k bewohnten Gebietes gewesen ist. Er hat es nicht nur theoretisch, aus dem trockenen Studium von Dokumenten kennen gelernt, sondern indem er seine Taler, Berge, Dorfer und Stadte durchwanderte und auf diese Weise seine Landschaften, architektonische Monumente und seine historischen Orte kennen lernte. Die ethno-,geo,-historischen Kentnisse sind fiir Iorga im Rahmen seiner Studien ein grundlegendes, flir jeden wahren Historiker notwendiges Gesetz gewesen. Die Tatsache, dass Hr. Bratianu aus den Reiseaufzeichnungen seines Vorgilngers die charakteristischen Stellen herausw<ihlte, beweist, dass lorgas Vision liber den ethnisch - rumiinischen Raum die eines Propheten war. Noch vor 1916 ahnte er die Vereinigung aller Rumiinen und die Entwicklung des rumiinischen Volkes durch das siegreiche Schwert des rumiinischen Soldaten. Es ist dies eben die historische Epopee des rumiinischen Geschlechts seit Michael dem Tapferen, in welcher Iorga neben den grossen rumiinischen Kommandanten, die die siegreichen Kriege geflihrt haben, der Voraussager der rumiinischen Gerechtigkeit gewesen ist.

1 420 ETHNOS

■l

ERRATA ET ADDENDA Să se citească : La p. 34, rind. 2 jos: treispe on... si (sau si) să-m; p. 52, rînd. 3, nota 2: u>î:; p. 54, nota 3, rind. 3 jos: Di -f eni; p. 56, rind. 9 jos: ni - : p. 95, rind. 17 mijloc:, marmite; p. 180, rînd. 6 jos: Bărbatul prudent...; p. 217, în loc de XXIV, va fi; XIV ; p. 234, vers. 67 : di-aviia; p. 241, in loc de XIX, va fi: IX ; la p. 253, 258, 263, 266, 272, 275,276 de schimbat numerota rea textelor astfel: XI, XII.... XVII; p. 305, iînd. 8: de chipul; p. 368, rînd. 19 mijloc: a ethnografului; p. 374, rind, 8 jos şi p. 376, rînd. 8 jos: dela 105-106; p. 393, rind. 15: anul 1930. Din causa Împrejurărilor vitrege In care am tipărit fascicolele de faţă, cit şi a lipsei de semne diacritice pentru unele nuanţe fonetice, in studiul Graiul din Judelui Olt ( p. 31-132) s'au strecurat erori care se pot lesne în drepta. Din aceeaşi lipsă de semne diacritice am fost nevoiţi să redăm unele sunete prin alte semne declt cele consacrate. Trebuesc neaparat Îndreptate următoarele:

La p. 33, nota 2, să se citească: Migrările; p. 34, rînd. 34: năskut; p. 42, rînd. 13: ... Maldăru şi pe renumiţii hoţi de cai Pavelache şi Ilie Martin,...; p. 48, rînd. 14: Sîrbii-Măgura; p. 55, rind. 10 : bnlţ; p. 58, rînd. 12; rătunji; p. 59, rînd. 27: l-am no tat; p. 61, rind. 33: kartoP; p. 65, rînd. 19: reproducea; p.68, rînd. 13: şk'ituri; p. 72, rind. 13: adikăte,-lca; p. 73, rind. 10: balenare; p. 81, rind. 34: 192 cuvinte ; p. 82, rînd. 1: 14 neo logisme; p. 84, rînd. 3: mn... trcată.; p. 85, rînd. 14-15: um.-jr; p. 87, rînd. 1-2: mătuşe; p. 88, rînd. 18: eerapi; p. 92, rînd. 31: 9 : kapiu ; 3 : a kăpiat; p. 94, rind. 15 : păsări, găin. — rînd. 20: yoyo. - rînd. 21 : yayă, yayo. — rînd. 30: ploieri; p. 95, rînd. 4: vrăbii. — rînd. 5: porimbiei. — rînd. 19: piirostrii; p. 96, rînd. 21 : tinjyli. — rînd- 23: kyoarne, fiery-ăl...; p. 97, rînd. 8: viişîn'; p. 99, rînd. 13: SfMu; p. 100, rind. 18: syoare; p.

ETHN0S 421 27

105, riad. 30: Frăţie; p. 106, rind. 4: Locuri. — rind. 10: Mălaia ; p. 107, rind. 14 ; răsfjiră ; p. 108, rind. 5 : lom. — rind. 27: Ş-apăi; p. 109, rind. 8: din. — rind. 19: băiatu. — rind. 18: să- nţeleg ; p. 110, rind. 21: ban; p. 115, rind. 8: Numeri; p. 116, rind. 8: codru; p. 117, rind. 2: şî s-a; p. 118, rind. 4: k'emăm. — rind. 12 : apucaţ. — rind. 19 : mic - a ; p. 119, rind. 29 : cuibu. — rind. 31 : cînpiie ; p. 120, rind. 9 : c-asta ; p. 121, rind. 16 : Ibobnic - aşa.

I l > ; I !

Dialectologul va îndrepta lesne erori ca : eirvşe, mai, piic<?re, femeie, knpute, daraku, koşaro, etc., ele. (p. 57, rind. 13 ; p. 70, rind. 18 ; p. 86, rind. 4, 6 ; p. 87, rind. 25 ; p. 88, rînd. 16; p. 90, rind. 16; p. 94, rind. 1). Pe unele în citeva rînduri nu le-am mai însemnat aici. la privinţa notaţiei fonetice, indicăm doar semnele mai puţin obicinuite :

/ 1

■

;

/ ;

a, a = a lung ; â= a între a şi a; a = sunet intermediar între a şi ă ; â = sunet intermediar între ă şi î; â = a naza lizat ; 9 = e lung ; q = e închis — între e şi i ; o = sunet inter mediar între e şi ă ; e = e nazalizat; i = sunet intermediar întres i şi i; 9=0 lung ; 6 = sunet intermediar între o şi ă ; 0=0 nazalizat; o = u nazalizat; semnul ‘ după consoane pentru a indica sunetele pronunţate explosiv ; 1, m, n indică în citeva caşuri sunete silabice. Sunetele care sînt cu o pronunţie redusă le-am notat printr’o literă mai mică. Autorul studiului crede util să adaoge următoarea notă: „Parte din rezultatele cercetării asupra graiului din Olt au fost împăr tăşite membrilor „Societăţii roniine de linguislică" in şedinţele din 20 martie 1940 (Quelques parlicularites de la langue parlâs dans le d. Oll; v. Comptes rendus des sâanccs, p. 7 — Supplement au t. VIII (1940) du Bullelin linguistique) şi 13 iunie 1941 (Uber den Ursprung der Beioohner des OU - Bezirkes, id.,p. 17-19, Supplement au t. IX (1941) du Bullelin linguislique). Poate că lucrarea integrală ar fi rămas incă mult timp in manuscris, dacă nu se găsea d-1 prof. Ion Diaconu cu caracteristica-i bunăvoinţă şi pasiune pentru ştiinţă, ca să o publice in revista pe care o tipăreşte cu atitea sacrificii. Pentru aceasta rugăm pe d-1 prof. Diaconu să primească mulţumirile noastre şi pe această cale. Glndul de mulţumire şi recunoştinţă ni se îndreaptă, In primul rind, către d-1 prof. Al. Rosetti, care ne?a ajutat cu fapla şi sfatul să ducem la bun sfîrşit cercetarea asupra graiului din judeţul O’t şi către d-1 prof, D. Ş a n d r u , în care am găsit un nepreţuit Îndrumător".

422 ETHN0S

Din pricina aceloraşi lipsuri tipografice trcbuesc neapărat îndreptate următoarele erori din studiul Foliilor din Oltenia de Sud — II (p. 218-293J:

p. 218, text. V, vers. 53, 54, 56, 105, 106, 121 : gătia, vinia, vorbia, opria, vinia, pleznia; vers 58: vinit. — Se va înlocui i cu q: p. 223, text. VI, vers. 82, 115, 146, 183, 213, 232, 316, 321, 343, 358 (cuvitele : lumii, cunoştia, adueja, bătja, tj-o scobi, ciasu, ingienunkia, ducia, azungia, tj-apuci); vers. 250: vi nia. — p. 233, text. VII, vers. 46, 50, 61, 73, 88, 89, 90, 92, 94 (se va îndrepta numai: t?-oi...), 95, 98, 102, 103, 106, 107, 109, 110, 111, 123, 129, 130, 131, 132, 133, 135, 137 (cuvintele: du cia, punia, dumniata, ti-a luat, ti-a scăpat, făcia, putia, feriastă, făcia, mergia, făcia, trăgia, ’nfigia, făcia, mincari-aş, ştia, făcia, desfăcia, vria). — p. 237, text. VIII, vers. 38, 65, 79, 81, 142 (dela imperfectul verbelor). — p. 241, text. IX, vers. 62 (rupia). — p. 246, text. X, vers. 71, 193, 196, 202, 210, 219, 229, 233, 240, 243, 256 (dela imperfectul verbelor, şi cuv. dumniata); vers. 23, 24 (cuvintele: nălbiască, albiască); vers 27, 28 (seva îndrepta: negrească, păcurească). — p. 253, text. XI, vers. 149, 181, 182, 191 (dela imperfectul verbelor). ■— p. 258, text. XII, vers. 45,57, 65, 68, 72, 75, 83, 84, 91, 104, 171, 180 (dela imperfectul ver belor) ; vers. 69, 78 (cuvintele : diriaptă, socotială). — p. 263, text. XIII, vers. 30, 40 (dela imperfectul verbelor). — p. 266, text. XIV, vers. 19, 50, 51, 57,58 (corect: ierşam), 60, 63, 69, 73, 75, 76, 78, 79, 135, 142, 160, 166, 171, 181, 182, 198, 204 (dela imperfectul verbelor). — p. 272, text. XV, vers. 15, 21, 36, 37, 62 (dela imperfectul verbelor). — p. 276, text. XVII,rînd. 7, 17 (dela imperfectul verbelor). Se vor îndrepta încă :

p. 235, vers. 77 : ...de păreme. — p 238, vers. 62: cu rîs. — p. 242, vers. 39 : anason ; p. 244, vers. 149 : pe iea. — p. 256, vers. 140: să cheltuia; p 260, vers. 69, 78, 87: diroaptă, soco teală, pe-afară. —p. 262, vers. 159 e repetat; vers. 164, 167 : din jQij — p. 267, vers. 33: s’o spăimînta,; vers. 59: undrcaya; vers. 167: durmia; vers. 217: să să pomenească. -- p. 272, vers. 4: carite; vers. 70, 76, 77: ketoarea, poticnească, trîntrască. — p. 275, vers. 11, 40, 54 : tignească, iea. — p. 276, rînd. 3, 15: 7Â\m, /.îţuleţe, ..unde călca. — p. 279, text. XIX, rînd. 2, 6, 8:

ETHNQS 423

plămădească, pleznească, iea. — p. 2&1, text. XXV, rînd. 2: să răzbească. — p. 283, text. XXIX, rînd. 1 : moş bătîrn ; p. 284, text. XXXI, rînd. 1 : cumpăr nucşoară, De asemenea In afară de erorile uşoare strecurate In Ethnos, I2, 41-52, autorul articolului ţine să fie îndreptate aici următoarele: p. 42, rînd. 42 sus : La boli, ; rînd. 20 : Era o fiinţă. — p. 43, rînd. 3 sus : cam prea lăbărţate,. — p. 44, riad. 20 : strada Aureliu ; rînd. 6-7 jos* mirosind toată sub arşiţa. — p. 47, rînd. 4 sus: Intlia binefacere; rînd. 13-14 jos: am venit invitat. — p. 48, rînd. 23 : şi-l făcea să răspundă. — p. 49, rînd 6 jos: de şters şi încâ. — p. 50,rînd. 13 sus : N'ar fi cu neputinţă. — p. 51,rînd. 6 sus: Intr'o zi, la prlnz, Rugăm pe cetitorii adevăraţi să admită şi aceste îndreptări tlrzii, expli cabile prin cele arătate sincer chiar atunci (cf. p. 288). Greutăţile despre care a fost vorba in fascicola trecută (p. 28S) de data aceasta s'au Înzecit. Le va înţelege cine va putea.

! * '

i : i

V" *• ^

V X

!•

Ouil’U I

: >

■'

!•

424 ETHNOS

< ■

; t

•1 • * i.

* \ •-

■

TIPOGRAFIA

„CULTURA"

Focşani