Fărămituri ianuarie 1926

□/mi

/

______________________________________________________•-

1

■____________________________________________________________

-

i

wkmkm ituri

❖ o ♦

OCAZIA SCRIEĂRCI v>^IEIL0^L^I DC <50 ANI LICCKLKI v.

DCLA

INFIIN'TAftCA H

»^NIRCA« FOCŞANI

u.

1

rj

?33

.M:ZlLz _^_î£Iia8ffi3MHE

'"t'

Don^ţÎQ^s făcută de Def. Co 1 ouct C. 1LIE3CU prin moştenitori foc. am 14- Octombrie 1928

FĂRIMITURI

••••

CU PRILEJUL

SERBÂREI JUBILEULUI DE 60 ANI A

LICEULUI „UNIREA" — FOCŞANI I

Focşani Tipografia «Cartea Putnei» 1926

31 01.

^

Ueşvsjl V) V > I fi

FZ o

\ -'

t

o1j 01M16. fi®

&

\

Afi-

•

■

Li

60 ani de existentă.

7 Ian. î 866—24 Ian. 1926 Anul acesta, la 20 Ianuarie (7 Ianuarie st. v.), se împlinesc şase.-Zcci ani, de când Românii—în năzuinţa lor 3pre cul­ tură—au aprins şi la Focşani o nouă candelă de lumină cul­ turală şi morală prin înfiinţarea Gimnaziului -ALEXANDRU IOAN I CUZA», care, in 1384, adecă după J8 ani de radiare culturală, foarte mult dorită şi cu mare folos răspândită, se transformă -definitiv—într'un focar de cultură modernă şi educaţie naţională, în actualul Liceu -UNIREA»♦ f Setea-pentru cultură, cerinţele statului şi năzuinţa către .ci­ vilizaţie au făcut ca modesta şcoală, secundară înfiinţată în 1866 cu o singură clasă, 69 elevi şi un singur profesor (defunctul Ştefan■ Ncaiţoic), şcoală ce funcţiona in localuri. închiri­ ate, să ajungă astăzi ca să aibă 24 clase cti 706 elevi şi 23' profesori, toţi titulari şi să posede şi un local propriu bine întreţinut şi admirabil îngrijit, îngrijire ce influenţează foarte mult' în educaţia elevilor.

Liceul, care" înainte de războiri era foarte bine şi complect înzestrat cu mobilier şi maxeriax didactic/ distruse în timpul războiului, are norocul de a-şi reface totul, graţie numai exis­ tenţei comitetului şcolar, care pune cel mat mare interes şi face toate sacrificiile, contribuind cu multă bună voinţă la tot ce trebuc pentru instrucţia şi educaţia elevilor, dovadă, contribubuţiile însemnate- pentru incomparabilile excursii şcolare fă­ cute in afară de hotarele ţârei, precum şi înfiinţarea şi în­ treţinerea cinematografului propriu al liceului ale cărui filme instructive şi morale, sune un .important instrument îiv*c- , ducaţie.

■ , ,

>I

4: Se cuvine dar cinste comitetului şcolar al liceului „Unirea* şi omagiu de recunoştinţă generală iniţiatorului comitetelor şcolare a căror importanţă se evidenţiază zilnic.

In cei 60 ani de existenţă, liceul , Unirea“a lucrat cu multă râvnă şi încordate stăruinţi spre a pregăti pentru societate şi cu deosebire pentru serviciul ţârei, cât mai multe elemente folositoare, printre care unele au fost şi sunt de mare valoare, asffel x Ingineri de frunte, ca: celebrul defunct Angliei Saligny t cel mai mare technician român de până acum.

Literaţi de elită ca: ilustrul defunct Duiliu Zamfirescu, fost ministru etc.

Eminenţi profesori universitari; ca: D-l Stmion Mehedinţi, a cărui calităţi superioare l'au ridicat la rangul de ministru, D-nii fraţi Ştefan şi Gh. Longinescu, Dimitrie N. Voinov şi defunctul Petru Mihaileanu.

Financiari bine apreciaţi, ca: D-I /. Angelescu directorul datoriilor publice a Statului, fost ministru.

Militari distinşi printre care mulţi generali, ca: D-nul general Alexandru /. Lupescu, actualul şef al marelui stat major, iost ministru.

Magistraţi superiori, printre care D-l Sever N. Tipeiti membru al înaltei curţi de casaţie.

Avocaţi aleşi: defunctul Virgil G. Poienaru, D-l Neculai S. Rainu şi mai toţi D-nii avocaţi ai baroului de Putna.

Mulţi medici distinşi precum e D-nul colonel V. Popovlcit directorul institutului medico-militar, D-i D-r N. Meţianu şi alţii.

Mai mulţi profesori secundari, cari, prin inteligenţa, dra­ gostea şi devotamentul lor pentru instrucţia şi educaţia tine­ retului, ce şi-au făurit viitorul în acest focar cultural, au adus prinosul lor de energie, între care: stimatul coleg Gh. I. Pamfil pensionar, defuncţii: M. N. Tipeiu, St. Minai,

C. Cristca, Athanase D. Marosin şi Adrian l. Papazu, precum şi iubiţii colegi tineri, toţi foştii mei elevi, cari con­ tinuă cu aceiaşi căldură şi devotament opera predecesorilor lor.

5 Apoi, farmacişti, diverşi funcţionari, comersanţi, industri­ aşi şi agricultori; în fine o pleiadă de elemente demne ~şi fo­ lositoare ţării* Cei 60 ani, de colaborare de energii intelectuale, consumate de mentorii acestei şcoli şi desvoltate de tinerii ce şi-au nobilat sufletele prin cultura însuşită în acest templu de lu­ mină, sunt încununaţi azi de frumoasale rezultate ale sacrifi­ ciului comun, căci sămânţa binelui, frumosului şi utilului, sâ-~ dită în inima celor 53 serii de tineri şi cultivată cu dragoste şi îngrijire de cei J46 educatori, a dat roade destul de satisfă­ cătoare şi folositoare pentru ţară.

Despre valoarea reală a efectelor de educaţie a elevilor li­ ceului ,Unirea* vorbeşte cu prisos şi va fi o pildă veşnică « Placa comemorativă“ din sala dela intrare a liceului, pe care sunt trecute numele iubiţilor şi nepreţuiţilor «EROI», căzuţi pe câmpul de onoare, contribuind prin suprema lor jertfă, la întregi­ rea neamului românesc* Aşacâ astăzi, după 60 ani de muncă rodnică, contribuţii in­ telectuale pentru stat şi jertfe patriotice, liceul nUnireau are satisfacţia de a putea serba cu demnitate şi mândrie existenţa; sa, cu conştiinţa împăcată că a fost la înălţimea menirei lui şi n'a rămas mai prejos de alte focare de cultură, chiar vechi şi favorizate de împrejurări mult mai prielnice. .

Iar eu, cel mai vechiu colaborator, fiind primul şi singurul rămas dintre profesorii cu care s'a înfiinţat cursul superior, al acestui liceu, mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a hărăzit- noro­ cul de a vedea, tocmai în ajunul retragerei mele de pe acest drag ogor de muncă, sărbătorindu-se existenţa celor 60 de ani a instituţiei, căreia i-am consacrat toata activitatea mea timp de 42 ani, contribuind cu tot focul sacru al datoriei la pro­ păşirea ei*

Focşani 1926 .

• -r

SAVEL RAHTIVANU Protesor de -magmatici

Consideraţiuni generale asupra caracterului unor excursiuni şcolare făcute peste grani­ ţele ţării în Italia în special de cătră pro­ fesorii şi elevii liceului „Unirea11, din Focşani.

De C. LEONESCU, profesor.

In lunile August, din anii 1921 şi 1923, liceul din Focşani a întreprins în Italia, excursiunile a IV-a şi V-a şcolare.

Pornite, acum cinci sprezece ani, din entuziasmul şi reveria ^elevilor liceului, precum şi din necesitatea profesorilor de a-şi complecta educaţia lor latină şi de a-şi încălzi sufletul la isvorul de energie al rasei noastre; asemenea excursiuni în patria lafinitâfii şi a frumosului desăvârşit, au intrat imediat în activi­ tatea obicinuită a liceului nostru.

Mulţi se vor fi întrebând: oare ţara noastră nu este destul de mare şi de interesantă, pentru a fi cercetată de acei ce doresc a-şi mări cunoştiintele, voiajând?

Nu ne trece prin minte a contrazice asemenea afirmaţiuni. Dar între a-şi cunoaşte cineva ţara şi neamul şi a cunoaşte şi pe alţii, cu locul şi împre9

w 8

jurările în care au fost şi sunt, socot, că nu este nici o contradicţie. Cu atât mai mult, dacă interese superioare, ori foloase reale pot ieşi din asemenea că­ lătorii.

Totuşi, dacă în intenţia de a face asemenea ex­ cursii, n’ar fi decât - obţinerea de impresii plăcute, excursiile de acest gen n’ar fi căpătat dreptul la viaţă.

O excursiune şcolară trebue să urmărească un scop instructiv şi unul educativ şi e ştiut că numai de­ plasarea la distanţe mari nu satisface aceste cerinţe; De aceia am căutat să organizăm şi să executăm excursiunile aşâ fel ca ele să poată corespunde cât mai mult scopului dorit.

Excursiunile făcute în ţară se pot mărgini la cu­ noaşterea locurilor şi lucrurilor; acele peste graniţile tării, au un înţeles mai inare.

Numai singură curiziotatea de a vedea ţara minu­ nilor, lăudată de toţi poeţii şi vizitatorii, am zis, nu e suficientă să mişte pe excursioniştii şcolari. Ca educatori am înţeles că ridicarea prestigiului statu­ lui nostru naţional se poate face mai ales prin cul­ tura tinerelor generaţiuni. Acest prestigiu9 trebneşte întărit în ori ce chip. Drumul drept fiind cel mai sigur, ridicarea culturii naţionale trebue făcută în cadrul aptitudinilor şi temperamentului rasei noastre, care este temperamentul rasei latine.

In epoca renaşterei noastre naţionale, ideia latinei ne-a fost mântuitoare; iar în timpul marelui răsboiu, mai ales surorilor noastre latine, le datorim noi Românii susţinerea drepturilor noastre imprescriptibile.

Astăzi fiecare rasă luptă pentru triumful supre­ maţiei sale. In trecut geniul latin a dat lumei cea mai mare strălucire. înconjuraţi de vecini duşmănoşi, noi Românii suntem chemaţi a ne întări mereu pe-

!

9 destalul pe care se reazimă existenţa noastră ca stat naţional.

Străduinţele tuturor ţărilor după răsboiu, de a-şi creeâ prietenii solide, se manifestă, între altele, prin tot mai alese încercări de legături culturale. Bine chibzuite, excursiunile peste graniţe pot ajută unor asemenea cerinţe. Pe lângă că fiecare excursionist îşi îmbogăţeşte sufletul cu nepreţuite comori, mica colonie excursionisfâ poate serai şi ca o părticica a sufletului românesc răspânciitor peste graniţele tării, ale însuşirilor noastre ele popor cultural; servind înfro anumită măsură şi propagandei noa­ stre culturale din afară. Lungimea drumului şi mul­ ţimea senzaţiilor, aţâţând mereu sufletul excursionist, de a-şi apropria tot ceia cel interesează, face operă de întinerire şi însănătoşire a acestui suflet, care va fi chemat când-vâ în serviciul tării sale.

Noul stat român, îndeplinindu-şi întregul ideal isto­ ric, trebue să se desvolte ca factor de cultură şi de ordine, atât pentru viaţa sa proprie, cât şi pentru această regiune a Europei, desăvârşindu-şi cultura sa naţională şi închegând într’un cadru armonic tot ce e spirit şi energie românească.

Pentru Români, Italia este nu numai isvorul de energie al rasei noastre; ci şi ţara marelor inspiratiuni. In Cetatea eternă, urmaşii Romei dela Dunăre şi Carpaţi pot sorbi pe lângă conştiinţa nobilei lor obârşii şi conştiinţa geniului rasei şi a muncei cu folos cheltuită. La o vârstă tânără spiritul primeşte cu entuziasm asemenea senzaţitini. Acestui entuziasm şcolăresc şi iniţiativei profesorilor liceului „Unirea^ se datoresc cele cinci excursiuni şcolare în Italia.

Pregătite cu mult avânt, întotdeauna au fost exe­ cutate cu destul entuziasm. Şcolari şi profesori au i

10

t.

învăţat temeinic. ceva nou, complectând şi veri­ ficând cele ce ştiau mai dinainte. Călătoria fiind făcută în condiţii superioare, spiritul era liber ca să primească noile senzaţii.

Meritul revine în parte şi societăţei focşănene care ne-a acordat fără precupeţire sprijinul necesar, când liceul nostru a luat asemenea iniţiative. Indiferenţa unora sau discreta ironie a altora au cam pălit în faţa reuşitei excursiunilor noastre. Şcoala cooperând cu familia, în asemenea îm­ prejurare, am admis între excursionişti şi părinţi de familie sau foşti elevi ai liceului nostru.

Intr’un timp când se cheltuesc comori întregi, de către unii lipsiţi de cea mai de preţ comoară, aceia a sufletului, noi profesorii, credem, că şi pe această cale facem o operă de educaţiune şi de păstrare naţională.

Preveniţi de abuzul ce au făcut unii excursionişti, rău inspiraţi, ori slab organizaţi, cerând străinilor în­ lesniri exagerate, noi am căutat să nu depăşim mă­ sura cuvenită, păstrând proporţiile modestiei cerute grupului nostru. N’am solicitat primiri oficiale, ban­ chete ori discursuri, etc; ci ne-am menţinut în cad­ rul unui program pur şcolăresc. Autorităţile şi pu­ blicul italian ne-au înţeles şi ne-au întâmpinat cu o curtoazie proprie unor suflete alese. Nu vom uita nici odată manifestatiunile de iubire frăţească si de entuziasm spontan, cu care am fost primiţi în anul 1911 de către profesorii şi şcolarii liceului „Umbeto 1“ din . Roma şi după doi ani aceeaşi tineri, de­ veniţi studenţi, oferindu-ne fără o prealabilă înştiin­ ţare, o sărbătorire frăţească în aula universităţii din Roma.

In anul următor (1914) împreună cu diva noastră i

I■

»

*

11

Darclee, am fost sărbătoriţi Ia hotel „Commercio“ (Milano) de către un grup de intelectuali şi de par­ lamentari italieni. E de prisos să adaug, că asemenea manifestaţiuni ne priviau mai puţin pe noi decât ţara căreia aparţineam. Miniştrii de atunci Ia Roma: D-nii C. Djamandi şi D. Ghika, cunosc chipul co­ rect de a se prezenta şi marea însufleţire a Focşănenilor.

Pretutindeni am întâlnit inimi entuziaste pentru cauza italo-română şi care ne-au oferit nu numai gentileţe ci şi anumite înlesniri.

Penultima noastră excursie în italia a fost fă­ cută prin CehoSlovacia şi Austria, oprindu-ne în Viena 4 zile Ia dus şi 3 la întors.

Am dorit, ca pe lângă centrele de latinitate, elevii noştri să cunoască şi un centru internaţional de cultură, de însemnătatea fostei capitale habsburgice.

Cu spiritul ei larg şi obiectiv, Viena înfăţişează pentru noi Românii toate avantajele unui mare centru de propagandă culturală; iar tradiţionala ei ospita­ litate nu s’a desminţit faţă de noi. Ca de obicei am vizitat oraşul după un plan de studii anume în­ tocmit: monumente de artă, muzee celebre, începând cu Kunsthisforisches Museum, etc., unde pe atunci erau şi numeroase lucruri aparţinând Ardealului şi Bucovinei.

După atâtea excursii reuşite, liceul „Unirea", în ultima, făcută în Aug. 1923, s’a bucurat în Italia, şi de gratuitatea locuinţei, oferindu-ni-se azil acolo unde stăm mai mult de o zi, în minunatele conoitti adică internate şcolare. D-nii miniştri Lahovary şi D. Pennescu, ministrul ţării pe lângă Vatican, ne-au fost

de mult ajutor. A mai contribuit şi faptul atmosfe-

12 f

Wi

rei simpatice pe care ne-au făcut-o totdeauna bunii noştri prieteni italieni.

Programul şi itinerariul excursiei fiind cunoscut legaţiunei din Roma, D-ni consuli români din ora­ şele ce vizitam erau avizaţi de ziua şi ora sosirei noastre. Numele consulului nostru general, D-l pro­ fesor universitar Tomellini, dela Genova, ca şi al profesorului R. Artioli de la Roma, stau pe primul plan.

Ca pregătire sufletească, Ia Focşani, dragostea pentru excursiile în Italia, intrând în tradiţiunea şcolii noastre: o excursie pregăteşte pe ceilaltă. Italia este răsplata şi pământul făgăduinţei, pentru fiecare şcolar vrednic, Ia sfârşitul studiilor lui. De aceia şco­ larul se familiarizează pe cât posibil dinainte cu’ un bagaj de cunoştinţe trebuitor pentru o înţelegere mai serioasă a mediului, care-i va aduce, o speră şi dân­ sul, acea voluptate intelectuală, sorgintea unei pu­ ternice tonificări sufleteşti! Şi dacă s’ar alege numai cu efectul de fascinaliune, ce-i va produce geniul italian şi încă osteneala n’ar fi zadarnică!

Ca pregătire materială', hrana bună, igiena şi con­ fortul, permit organismului să suporte osteneala unui drum lung, îngăduind spiritului să primească în chip plăcut, multiplele impresiuni ale acestui mult aşteptat voiaj!

La reuşita unor astfel de excursii, nefiind în joc numai numele participanţilor, se impune ca selecţio­ narea elementelor excursioniste să se facă în mod riguros. Ca şi trupeşte, numai cei dovediţi apţi su­ fleteşte, pot fi îngăduiţi de a participă laexcursiuhe.

0 unitate de vederi şi o disciplină sănătoasă, trebue să-i stăpânească pe toţi excursioniştii. Pe lângă ace-

15

stea, necesităţile serviciului, ca şi răspunderea grea, pe lângă faptul unităţii de conducere, într’o excursie cu atâtea piedici posibile, mă fac să accentuez asu­ pra autorităţii celui ce conduce. Această autoritate trebue să-i rămână întreagă şi fără contrazicere. Sunt lucruri de amănunt, care cer, pe lângă o continuă supraveghere şi o îndeplinire, la care nu oricine se poate oferi. Fiecare excursiune mare îşi are gospo­ dăria ei, care trebueşte alcătuită şi supravagheată continuu, de cătră cei chemaţi la aceasta.

Fără laudă: mica noastră colonie excursionistă a fost în totdeauna geloasă de prestigiul ei!

Mijloacele de realizare ale excursiunii au fost: 1. Cotizaţiile membrilor participanţi; 2. Beneficiile de la unele sărbări date de elevi; 3. Mici înlesniri (ajutoare) date de către unele autorităţi; 4.Economii rămase întodeauna din precedenta excursie.

Numărul excursioniştilor a variat între 40-60 şco­ lari şi profesori, care, aproape în totdeauna au avut gratuitatea transportului în ţară şi reducere între 30-50°/0 pe calea ferată străină, plus întrările gratutuite la muzeele statului italian.

N’am făcut nici o excursie fără aprobarea Minis­ terului Instrucţiunei.

Bagajul ne-a fost cât mai redus; iar echipamentul " şcolarilor uniform şi ireproşabil.

Fiecare excursiune a avut medicul sau; în persoa­ na unui fost distins elev al liceului „Unirea".

Pretutindeni am căutat fraternizâ cu Românii în ' trecere, sau cu cei stabiliţi în străinătate. Am dorit să cunoaştem apoi şi pe Italienii de seamă, cari ne sim­ patizează ori doresc să se informeze de ţara şi po­ porul român şi ne-am bucurat mult când am văzut

fi! : U creditul şt simpatia cu care am fost primiţi în uneie cercuri.

Localităţile vizitate au fost, centrele cu renume, sau .acele unde aveam de învăţat lucruri interesante.

Persoanelor şi instituţiunilor unde am fost primiţi le-am arătat la vreme mulţumirile şi recunoştinţa cu­ venită, personal, cât şi prin ziarele locale, dintre care multe au scris cu elogii despre noi. in ultima excursie nu mai eram„/7/,77e/7/“,ci „romeni“!

Ordinea şi disciplina guvernului Mussolini, cum şi suflul de patriotism care învălue poporul italian, ne-au lăsat neşterse împresii; deşi în August, lună de va­ canţă, Roma era ticsită de străini.

Exuberanţa de viaţă în marea metropolă a lumei; haosul de mişcare omenească si climatul cetătei cu soare mult, obosesc nervii’; de aceea am alcătuit programul de studii, aşa ca puterile să nu ne fie risipite fără socoteală, păstrându-ne întotdeauna o anumită rezervă fizică şi morală.

Pentru a atenuâ excitaţiunea în care trăeşte călă­ torul, am întocmit programul aşa ca să fie şi In­ structiv şi distractiv, evitând oboseli prea mari.

Dimineţile fiind răcoare, puteam umblă mai mult; Până la deschiderea muzeelor, căutam a ne orienta prin oraş, pentru a avea o vedere generată şi a' ne pregăti, cum zic Italienii, un suflet roman !

La amiază, până la orele 3, întotdeauna, stăteam în repaus obligator. Serile până la culcare, le pe­ treceam preumblându-ne pe Corso, ori ascultând teatru, muzică, etc. — La Roma, adesea, seara, făceam oco­ lul vestitelor fontane; apoi, cu sufletul răcorit, hc întorceam Ia conviffi, până a doua' zi.

Alteori, pe o noapte cu lună plină, contemplam

1

15 Co/oseUm sau Palatinul şi Septisonium, inundate de o lumină feerică !

Câte emoţiuni şi ce senzaţii dumnezeeşti au avut şcolarii mei de atâtea ori, în această Romă imperială în toate excursiunile noastre; nici eu şi socot nici unul, nu le poate descrie, întocmai cum le-am simţit!

Lucrurile acestea trebuesc văzute, ca să le guşti farmecul lor pe deplin şi cu cât nesaţ şi înţelegere tot mai mare, le cuprinzi, când le revezi odată, sau de mai multe ori!

Pretutindeni, obţineam la cerere vagonul nostru rezervat.

La sosire ca şi la plecare, strânşi laolaltă, corul de şcolari şi de profesori întonâ imnuri patriotice şi cântice româneşti şi italieneşti; nu lipsea Giovinezzaî Masa şi casa, cum spuneam, ne-au fost în ex­ cursie, o grijă principală; căci odihna şi mâncarea bună menţin drumeţului rezerva de energie, adică de siguranţă fizică, condiţia u«.ei siguranţe morale, care face buna dispoziţie a călătorului.

Deşi netipărit, programul nostru de studii îl exe­ cutam în măsura posibilului: amplificându-1 ori simplificându-l, după puteri. Căutam însă să ne rămână în minte esenţialul.

In excursia din urmă, la monumente şi unele mu­ zee, ne-am bucurat de favoarea unor explicaţiuni spe­ ciale, ca să nu zic savante, prin îngrijirea D-lui Ministru de Instrucţiune Publică italian, filozoful Giooanni Geniile, care delegase profesori specialişti, pentru acest lucru.

Curtoazia sufletului italian ne-a urmărit pretutindeni în Italia, aşa că adesea uitam că suntem atât de departe de ţara noastră!

La Veneţia, ni se părea că suntem pe urmele pa-

16

/

şilor solilor moldoveni trimişi de Ştefan cel Mare şi umbra lui Ţamblac, cărturarul unchiu al marelui voevod, trimis de acesta cu o scrisoare în 1477, ne apăreâ furişându-se printre zidurile din Palazzo Ducate.

La Bolzano (Bozen), unde-şi petrecea vara Titu Maiorescu, umbra lui Petru Şchiopul, îngropat aici, se arăta amintirilor noastre pioase. N’am aflat dacă numele lui se mai pomeneşte şi azi la biserica „Mit goldenen Dach‘“ unde dânsul testase averi. Privind din capitala Tirolului spre pădure către castelul Ambras, cuibul lui Ferdinand de Tirol, ni se părea că auziam ecoul paşilor trimişilor lui Mihai Viteazul în drumul lor cătră castel!

O impresie adâncă a făcut coniitivei noastre, la coborîrea pe pământul Italiei, în Milano, la camera de Cornerf Italo-românâ unde am fost admirabil primiţi de către D-nii vice-preşedinţi Francesco Bardelli şi Giuseppe Cherichetti şi secretarul ei D-l Virgilio Monti.

Ni s’au oferit vermuth şi şampanie, s’au rostit en­ tuziaste discursuri; iar apoi elevii noştri au cântat româneşte şi italieneşte. La Torino, am fraternizat cu grupul studenţilor români, care studiază la Poli­ tehnica de acolo; unii erau foşti şcolari ai liceului din Focşani.

In trecere vizitasem la Monza, lângă Milano expozijiunea de arta decorativa, cu secţiunea ei ro­ mânească.

0 primire nespus de călduroasă ni s’a făcut la Genova de către consulul general român, D-l profesor Tomellini şi de către colonia românească locală. La Primărie, am fost primiţi de către d.Commend. Scribanti, vice primar şi directorul şcoalei superioare navale.

Iar Ia hote! Britania, ni s’a oferit o recepţiune, la

care a domnit multă animaţie şi cordialitate.

17 Âm vizitat mormântul lui Giuseppe Mazzini, din cimitirul Genovei, unde am adus flori recunoscătoare memoriei marelui filo-român. înaintea plecărei noastre Consorţiul autonom al Portului din Genova, ni-a ofe­ rit o preumblare pe mare şi un the“, pe bordul frumosului piroscaf „Esperia".

La Roma, prin îngrijirea bunului amic şi filo-roinân d. Comm. profesor Romolo Artioti, preşedintele soc. „Unione Storia ed Arle“ şi al „Institutului Italo-Romeno", ni s’a făcut şederea o permanentă sărbătoare; căci programului nostru zilnic i s’a adă­ ugat decorul, alcătuit de fraţii italieni. Am benefi­ ciat şi de un timp admirabil, în tot voiajul nostru.

Am vizitat ceea ce ni s’a părut mai important şi în legătură cu istoria poporului nostru; între altele am depus pe Altarul Patriei“ o superbă coroană de lauri în cinstea Eroului necunoscut italian (Milite Ignofo,) ca un omagiu adus eroilor jertfiţi în răsboiul, care a desfăcut lanţul naţiunilor surori. In aceeaşi zi (25 August) am mers cu toţii şi am depus o coroană de flori naturale la columna lui Iraian, unde se află consemnat actul nostru de naştere!

In seara aceleiaşi zile, prin îngrijirea membrilor in­ stitutului Italo-român, în incinta „Primei Mostre RomaneIa villa Umberto /, ni s’a oferit un ban­ chet copios, cu discursuri şi „un vino senso di cornpiaciamento e simpatia per il popolo fratello", cum scriau atunci ziarele italiene; banchet la care au parparticipat doamne şi domnişoare italiene, în total 80 persoane, între care avocaţi, profesori şi magis­ traţi superiori.

In ziua următoare către amiază, am fost primiţi cu toţii la „Institutul de studii pentru Europa Orien­

tală", de către membrii acestui select aşezământ, în

îâ

t

cap cu d. Comm. Amedeo Giannini directorul general al presei şi propagandei din Ministerul de Externe italian ; mai apoi secretarul general al acelui minister.

Salutări, cu vertmuth de onoare şi discursuri; distribuindu-ni-se şi din publicaţiunile institutului, care ne interesau.

In timpul şederei noastre la Roma, incidental ani avut în mijocul nostru şi pe D-I profesor universitar român Em. Panaitescu, cum şi pe ceilalţi membrii ai Academiei române dela Roma. Şederea noastră la Neapole, cu aerul, grădinele, răcoarea mării şi mai ales împrejurimele sale, ne-a oferit linişte, odihnă şi o reculegere bine făcătoare,. pentru restabilirea echilibrului sufletesc, după un drum atât de lung.

La Pompei am vizitat interesantele săpături făcute sub direcţiunea D-lui Vitiorio Spinazzola, dându-nise explicaţiuni sumare de către inspectorul general, D-l profesor Aurigema, specialist în studii pompeiane. La Neapoie în vechiul cartier „San Biego“, etc., ne-am iniţiat cu viaţa publică latină, iar la Pompei am făcut cunoştinţă cu viaţa intimă a Ro­ manilor. Marele muzeu naţional dela Neapoie l-am vizitat după ce am văzut Pompeiy pentru a ne instrui mai cu folos.

Prin îngrijirea d-lui vice consul român Di Giorgio şi a d-lui avocat Borghi, ministerul de marină italian ne-a pus la dispoziţie un remorcher al marinei militare italiene, cu care am făcut o preumblare de o zi la insula Capri, loc ideal pentru odihnă, la 3 ore de-, părtare de Neapoie. Aerul aici este atât de dulce ,şi înviorător, încât n’am găsit nicăeri un peisaj mai frumos şi o linişte.mai adâncă ca la Capri. Momen­ tele petrecute de noi acolo au fost ca un vis. feeric

19 Care lie-âu reîmprospătat puterile, înviorându-ne ori de câte ori ne mână gândul, că poate îl vom revedea.

Reîntorcându-ne, pe o mare calmă şi înaintea unui splendid apus de soare, ne-am oprt la celebra : Grotia de azur, săpată în stânca insulei. E o minune a luinei, unde farmecul tabloului întrece putinţa ome­ nească de descriere. Coborâţi în bărci, am vizitat-o pe rând cu toţii.

Continuând voiajul nostru într’o diminiaţă splendidă de vară, am ajuns la Floren/a.

Oraşul tihnit şi cu un trecut strălucit, care păs­ trează la fiecare pas, tot ceea ce geniul Renaşterei a creeat pentru proslăvirea frumosului. Nici un oraş n’a adăpostit între zidurile sale atâţia artişti mari ca Elorenja. Omul şi natura s’au întrecut spre a împodobi acest oraş, supranumit al florilor Oraşul întreg pare opera unui Dumnezeu, florentin el în­ suşi, cum spune Ânalole France, iar întreaga re­ giune a fost supranumită „gradina Italiei“ / Dintre toate oraşele ce le vizităm în Italia, Florenţa este poate localitatea unde fiziceşte ne simţim mai la’ largul nostru. Aşăzarea şi clima temperată aerul de o puritate excesivă, unite cu eleganţa şi curăţenia cetăţii, o fac să fie dorită de toţi. Liniştea şi îngă­ duinţa de acolo adesea ne amintea de Focşanii noş­ tri ! Strânşi în piaţa Domului, stăm ceasuri întregi în ■ contemplaţiune, simţind, parcă, cum spiritul marilor genii care au vieţuit aici e aproape de noi, scrutândune privirile noastre sfioase şi dornice de a se cultiva!

Pretutindeni, vizitam întâi bisericele, lăsând mu­ zeele la urmă.

Excursiunile noastre le încheiam cu vizitarea po­ eticei Venefii.

Frumuseţea tuturor oraşelor din lume, întrunite, nu

20

t

ni poate da toate elementele, care aicătuesc frumu­ seţea Veneţiei!

Fiind acolo, am asistat ca invitaţi, Ia festivitatea is­ toricelor Regate uenef'iene, cele mai frumoase şi mai caracteristice, dintre serbările vechii Veneţii. întreceri de gondole, concerte, premii, etc., un fast feeric, Li­ nie în lume, ca şi oraşul!

Părăsind Italia, spre a ne rentcarce în Ţară, după o lună de absenţă, trecem pe la Posfhumia (frontie­ ră), a căreia grotă celebră, o vizitasem la ducere ; apoi pe la Trieste. In apropiere zărim Miramare cu castelul lui Maximilian, cel ucis în Mexic. Ne amin­ tim atunci de versurile nemuritorului Duiliu Zamfirescu, „Cum Paolă sărmana, oii tu din Mira­ mare...1'. Pomenesc numele bardului focşănean, pentru că şi lui îi datoresc îndemnul şi şi încurajarea de „a încercă aceste excursiuni. Duiliu Zamfirescu trăise o viaţă sub cerul fermecat al Italiei!

Voioşi şi veseli, excursioniştii au suportat întotdea­ una bine, întregul voiaj.

Sănătoşi şi perfect recreaţi, ne-am rentors cu un bogat material de cunoştinţe.

Toate excursiunile au fost încoronate de succes; ultimele întrecând în amploare pe cele dintâiu.

Pe lângă entuziasmul şcolarilor şi înţelegerea bine­ voitoare a publicului focşănean, au contribuit Ia reu­ şită şi concursul auP..*:âţii superioare şcolare; apoi disciplina, tactul şi mai ales încrederea, că aseme­ nea excursii folosesc şcolii şi culturii româneşti.

In veacul nostru robit materialismului, ele sunt ca şi o protestare în contra dezordinei morale, a depresiunei su­ fleteşti şi a blazării curente; servind ca şi ade­ vărate excitante şi tonice intelectuale şi morale. Prin iubirea şi gustarea frumosului, ele creiază stări sufle-

21

teşti superioare; îmbinând entuziasmnl cu energia si compensându-ne multe neplăceri, inerente timpului si apostolatului nistru.

Astăzi, când mulţi în desfrâul simţurilor, îşi găsesc alinare, asemenea excursiuni cultivă şi păstrează su­ fletul idealist al poporului român ; făcând operă seri­ oasă de educaţiune şi păstrare naţională !

Manifestări modeste, fără zgomot şi spectacol inu­ til : ele ajută într’o măsură la crearea în afară şi a unei atmosfere de simpatie şi de interes, necesare nouă; aruncând uneori punţi, cătră acea binefăcătoare solidaritate intelectuala, cam zdruncinată după morele războiu; iar în polietnicitatea noastră minoritară, excursiile de acest gen pot constitui şi un element de prestigiu şi de solidaritate culturală, faţă de alţii!

La Focşani, publicul ne-a înţeles, şi din coopera­ rea acestui public cu şcoala, au ieşit excursiunile li­ ceului „Unirea“ peste graniţele jării; ele cinstesc

deopotrivă şcoala ca şi publicul focşănean. Ceia ce pentru public şi şcoală este o cinste, pentru condu­ cătorul acestor excursiuni este şi o mândrie căci cei mai destoinici colaboratori pentru reuşita excursiunilor au ieşit din rândurile foştilor elevi ai liceului „Uni­ rea", cel mai neobosit şi mai vrednic în persoana d-lui advocat D. S. Neagu. Priceperea înăscută, devotamentul ca şi exeperienţa câştigată au făcut din domnia sa elementul valoros şi indispensabil la reu­ şita acestor excursiuni.

D-nul Neagu poate fi azi mândru de meritele sale recunoscute.

Intre colaboratorii, care nu se uită, înscriu la loc de frunte şi numele domnilor advocat George Alexianu şi profesor C. Radu, foştii mei şcolari.

22 ?

Dragostea şi recunoştinţa mea se îndreaptă şi. că­ tre colegii mei dela liceul „Uru'rea“ în frunte cu d-1 Director Alex. Georgiade, care mi-au acordat fără precupeţire întregul concurs necesar pentru aceasta.

Asemenea comitetului şcolar al liceului, pentru bunăvoinţa şi ajutorul bănesc. . In toate excursiunile am avut şi unele piedici; după război diferenfa valutară, între altele ; dar înarmaţi cu destul curaj şi cu mai multă pregătire, le am învins pe toate...

In noianul de greutăţi de tot felul, tineretul de as­ tăzi are dreptul la priveliştea mângâifoare a fru-1 moşului, care înalţă sufletele şi deşteaptă idei sănă­ toase şi pacifice.

Italia din zilele noastre, nu este numai ţara frumo­ sului ; dânsa ne dă şi pilda unei energii naţionale, sprijinită pe cultură şi pe solidaritate. E ţara unde se concep cu entuziasm şi cu socoteală cele mai îndrăzneţe proiecte, împărechind idealismul neolatin cu vechea tenacitate romană.

Poporul român are în mod instinctiv, sentimente de afecţiune frăţească, faţă de cel italian.

In politica de pace şi de muncă ce ne trebuie, braţul, ştiinţa şi technica Italiană, ne pot fi de mare folos; iar expansiunea morală a Italiei va putea asigura în Orient, desvoltarea latinităţii.

Politica sau diplomaţia pot despărţi temporar două neamuri. Dar legăturile sufleteşti dintre popoare sunt pedestalul pe care se pot construi energii solide în viitor. Ideia că suntem latini, ne-a trezit conştiinţa

naţională.

Astă-zi unirea cât mai strânsă cu fraţii noştrii la­ tini, se impune ca o condiţie a existenţei noastre viitoare,

23

O manifestaţiune modestă şi isvorîtă din sentimen­ te de această natură, aş crede, că ar putea fi şi excursiunile noastre şcolare în Italia.

Experienţa celor cinci excursiuni îmi întăreşte con­ vingerea şi în acest înţeles am conceput şi condus aceste excursiuni.

Privite în acest cadru, ele pot fi socotite ca o faptă bună şi folositoare şcolii şi neamului nostru.

C. LEONESCU Conducătorul acestor excursiuni Profesor la liceul „UN1REA“ din Focşani

Focşani, /anuar. 1926.

O EXPERIENŢĂ DIDACTICĂ REUŞITĂ Cu privire la disciplina clasei, încă de acum 5 ani am ex­ perimentat metoda autonomiei, care se practică cu mult suc­ ces în unele şcoli particulare şi de stat în America şi in Anglia.

Mărturisesc că încercarea aceasta, date fiind moravurile şi mentalitatea şcolarilor noştri, am făcut’o eu însumi cu oare­ care neîncredere şî poate nici n'aş ti încercafo, dacă metoda veche de disciplinare nu mi-ar fi dat de gândit prin insufici­ enta ei eficacitate, şcolarii nevoind în genere a se supune aşa şişului cestor, însărcinat de diriginte cu acest rol.

Vioiciunea caracteristică vârstei pe deoparte, şi apoi spiritul prin instinct refractar al şcolarului la ordinea comandată de către un camarad al său, ducea în timpul recreaţiei la o de­ zordine adesea îngrijitoare. Mai ales nu se puteau ei deprinde să asculte de un coleg, a cărui desemnare ca cestor de către diriginte, le deştepta în minte ideia de superioritate, pe care nu voiau s'o recunoască cu nici un preţ, deşi de multe ori altele fuseseră criteriile de apreciere în desemnarea pentru acest rol. Din cauza aceasta era nevoie de pedepse repetate şi din ce în ce mai grele relativ, care însă dedeau rezultate toc­ mai contrare aşteptărilor şi anume: îndărătnicia, impasibilita­ tea, blazarea şi uneori chiar descurajarea.

26 Toate aceste consideraţiuni m'au determnat să. încerc me­ toda disciplinară autonomă* In una din primele ore ale anului, rezervate fiecărei clase in acest scop, arătam şcolarilor că abaterile lor dela ordinea ce suni datori să păstreze în şcoală, ca şi afară din şcoală ar pu­ tea. fi judecate sau cu prea multă bunăvoinţă, sau cu prea mare asprime de noi profesorii, cei mai buni judecători ne­ putând fi decâc ei în de eî> Şi cum—ca şi în societate—nu toţi pot avea acest rol, vor trebui să aleagă ei înşişi judecători pe 3 din acei în cari vor avea încredere mai mare* Le-ani mai arătat de asemenea că cei 3 judecători odată aleşi, au în­ datorirea să le dea cea mai deplină ascultare şi supunere ho­ tărârilor ce vor lua, chiar când ele nu le-ar fi tocmai pe plac, întrucât ei vor ti expresiunea propriei lor dorinţi, greşala alegerei căzând asupra clasei, dacă cumva n'a nimerit în alegere exact pe cei mai indicaţi pentru aceasta* Desemnarea mem­ brilor din comisiunea de judecată, am orânduit să se facă prin vot secret, pentru a se evita orice influenţare şî nemulţumire pe deoparte; iar pe de alta, pentru a avea eu însumî oexprinare cât mai potrivită cu dorinţa sinceră a clasei* Era o plăcere să se vadă, cât interes şi cu câtă seriozitate ă silea fiecare să noteze pe cei maî apţi după concepţia lor, pen­ tru această importantă misiune, de care avea să depindă soarta ce-i aşteptă în eventualele abateri disciplinare* Ordinea cea mai desăvârşită a domnit la această alegere şi clasa întreagă părea transformată în aceste momente deve­ nite solemne* Comisiuneî de judecată alese, î-am indicat să aplice o se­ rie gradată de pedepse şi anume : eliminarea celui vinovat dela jocurile comune in minutele de repaos; copierea odată sau de mai multe ori a unei lecţii dela materia, la care şcolarul deliquent este mai slab; ţinerea în picioare o oră sau mai|multe; una până la două ore arest Duminica la şcoală, etc* etc*. re-

27 zervânda-mi dreptul de a micşora sau mări pedepsa, în caz când voiu găsi că comisiunea a fost prea aspră sau prea in­ dulgentă in deriziunile luate. Lâ rândul ei, comisiunea trebuia să desemneze pentru fiecare săptămână pe unul din cei 3 ju­ decători ca preşedinte, şi raportor al hotărârilor luate, arătând eventual şi motivele care i-au determinat la aceasta.

In sfârşit, voind ca acest aşa zis tribunal să-şi păstreze oarecum caracterul de independentă şi imparţialitate necesară, am mai orânduit alegerea tot prin vot secret şi a cel puţini 2 '■cestori, în clasele mai numeroase, care să supravegheze ordi­ nea in clasă, în recreaţie, sau afară din şcoală, precum şi să semnaleze comisiunei de judecată abaterile disciplinare spre a decide.

Roadele bune ale acestui ^procedeu n'au întârziat a se arâta din prima săptămână, Zgomotul din repaos a dispărut ca prin farmec: în clasă fiecare şcolar urmărea mai cu atenţiune lecţiunile ; la ora ’disriplinarâ cazurile de infracţiune din cur­ sul săptămânii se împuţinau neîncetat; iar în unele, nesemnalându-mi-se nici o abatere, în care tribunalul să fi fost se­ sizat a decide vre-o pedepsire a cuiva. Pot afirma cu tărie că n'am remarcat nici un semn de ^nemulţumire în potriva de­ riziunilor comisiunei, chiar atunci când eu însumi, găsindu-le cam aspre am fost nevoit a le îndulci Era resemnarea unor fiinţe în faţa voinţei lor proprii li­ ber exprimate.

Iată roadele unei autoguvernări în lumea şcolărească, care oglindeşte în mic societatea mare de mâine.

Dela prima încercare de disciplinare autonomă de acum 5 ani, n'am mai putut să mă dispensez de ea în toţi anii până astăzi. Din această experienţă am ajuns a crede că lumea su­ fletească a şcolarilor americani — cu mici nuanţe deosebitoare

28 — este la fel cu lumea sufleteasca a şcolarilor noştri* între­ buinţată cu tactică, răbdare şi prudenţă, o recomand călduros tuturor colegilor mei de toate gradele, asigurându-i că vor avea aceiaşi mulţumire ca şi mine.

Dar câte inovaţii fericite n'ar introduce profesorii, dacă n'ar fi ca azi ingrâdiţi într'un anumit tipic! ? Pentru aceasta însă se cere ca autorităţile superioare, să fie ele înşile con­ vinse de necesitatea unei mai mari libertăţi a profesorilor, cu privire la metodică, ba chiar şi Ia alegerea materiilor de predat^ după mediul în care se află, cel puţin în şcoala particulară, dacă nu şi in cea de stat. Şcoala particulară—azi şî ea destul de îngrădită — ar putea deveni un fel de laborator, in care profesorii abilitaţi şi cu experienţă ar putea experimenta tot ce este mai potrivit vremii şi mediului şi din care s'ar putea alimenta programele şi metodele în învăţămîutul de stat. Pentruca rezultatele să fiecât mai fericite, mai este însă nevoie de ceva esenţial şi anume, ca părinţii şi societatea să aibă toată ' încrederea —ce azi nu se prea vede—că singurul care poate tace orice din sufletul copilului, nu e decât profesorul. Aesta prin urmare, trebuie ajutat a dobândi o situaţie mateală demnă şi prin care să poată avea la îndămână tot tim/ul necesar pentru aceasta, precum şi dispoziţia sufletească spre a putea realiză visul părinţilor şi idealul societăţii orga­ nizate swbt formă de stat.

L Rădulescu Râmnic fost elev PROFESOR

PALATINUL Când acum zece ani serbam a cincizecea aniversare a exis­ tenţii ceiui mai însemnat aşezământ de cultură din oraşul „Unirii", spuneam că puţine sunt la noi instituţiunile care aJ*ung la asemenea vârstă pe când în occident ele numără sute de ani.

De aceia o asemenea aniversare este interesantă pentru că cu această ocaziune se pot vedea străduinţele depuse de generaţiunile trecute pentru a prepara generaţiunile viitoare şi rezultatele binefăcătoare ale şcoalei pentru cultura unei 4ţărf.

Acum zece ani serbam aniversarea cu inima strânsă de nesi­ guranţa de mâine, cu priviri atente spre un viitor, pe care nici un augur nu ar fi îndrăznit să’l spună, dar cu inima încre­ zătoare de soarta unui popor care nu piere. Visul nostru însă s’a împlinit şi din fericirea momentului, pe care o simţim azi mai mult ca ori când, se cuvine să vorbim despre aceia din cenuşa cărora ne-am plămădit.

Scriind cu ocaziunea vizitei fraţilor italieni un articol asupra Capitoliului (Univer. Literar) în care tronau zeii şi pe coastele căruia urcau eroii, mă gândeam la momentul când un prilej la fel, de bucurie sufletească, îmi va fi hărăzit ca să descriu o altă co-

■L 30 t

lină, după care se comanda lumea şi ale cărei monumente în­ treceau în măreţie închipuirea omenească.

Nu poate fi mai nemerit de cât momentul când o institu(iune de cultură, la care servesc cu drag de 22 ani şi care îşi serbează aniversarea unei lungi existenţe, să închin aceste puţine apophoreta (fărămituri), care să manifeste dragostea ce trebuie să avem pentru strămoşii noştri, ale căror monumente fapte şi viaţă trebuie să fie conducătoare în educaţia şi cul­ tura noastră.

Se ştie de către toţi că Roma este aşezată pe 7 coline, dar nu mulţi ştiu că leagănul primitiv al poporului roman a fost mun­ tele Palatin. Dacă venind de la gară cobori pe Via Naţio­ nale, rămânând puţin la stânga, te găseşti în faţa amfiteatrului flavian (colosseum), de unde se ridică o colină pe care se văd ziduri părăsite care par a fi nişte clădiri neisprăvite. Este Pa­ latinul, cea dintâi aşezare a Romanilor, o colină cam de 50 m. înaltă, un loc care prin poziţia lui atrase atenţia celor dintâi oameni ce veniră pe aci. Mulţime de pârae se lăsau în jos din muchiile colinelor din apropiere şi vărsându-se în Tibru îl fă­ cea să se umfle, ajungând până la picioarele Palatinului; de aceia findcă râul procură de cele mai multe ori mijloace de xist^nţă omului, locuitorii Palatinului numiră oraşul Roma (oişul râului) şi fiindcă înălţimea oferă protecţiune pentru aveea cuiva şi este un Ioc de refugiu pentru pastori s’a numit „Palatium“ loc de păşune.

Aci legenda pune ca rege, în timpuri imemoriale, pe arcadianul Evandru şi tot aci, amintirea perigrinărilor argianului Ercule era destul de vie. Ceiace ar părea sigur ar fi că prin secolul al Vili a eh. păstori Albani se coborâră cu turmele lor şi se aşezară aci.

Un oraş a cărui putere ajunsese aşa de mare :ă Vergiliu zicea „tu regere imperio populos. Romane, memento" (tu Ro­ mane,. adu-ţi’aminte să guvernezi popoarele) nu putea de cât

să aibă un început legendar demn de el, în personalitatea pri-

31 inului rege. De âceia ai mândrie arătau urmaşii Ia poalele Pa­ latinului, în partea de vest, o peşteră, numită Lupercal, în care ce doi fraţi R. * şi R. fuseseră aduşi de apele revărsate ale Tibrului şi lăsaţi acolo. Amiratorii măreţiei romane ştiau încă să arate unde se găsea smochinul (ficus Ruminalis), de care se opriseră Romulus şi Remus şi pe care Augurul Attus Navius îl transportase printr’o minune în for şi mult timp în urmă se arătă o coiibă de scânduri acoperită cu pari, care se credea că este coliba pastorului Faustulus, care crescuse pe Romulus. Chiar numele colinii aminteşte viaţa de păstor a pri­ milor locuitori ai Romei, căci Palatinus derivă dela pascor şi este deci colina zeiţei Pales, protectoarea turmelor şi a fruc­ telor Ia sărbătorirea căreia, 21 Aprilie, se aprindeau paie şi se sărea peste ele, ceiace aminteşte obiceiurile noastre dela în­ ceputul primăverii.

Această colină în forma unui trapez (Roma quadrata) era înconjurată cu un zid din blocuri fără tencuială, înalt ca de 12 m. care urma drumul brazdei trasă de Romulus. Graniţa statului o forma o fâşie de pământ înapoia zidului (pomoeriumpost inurum) fie pentru a se apăra înapoia zidurilor sau pentru a observa mişcările inimicului.

Trei porţi întrerupeau zidul inconjurator acolo unde se spune că plugul a fost ridicat de Romul când trăgea brazda cetăţei şi numele a 2 din ele ne sunt cunoscute. Pe una păstorii îşi duceau turmele la păscut în vale şi seara le aduceau acasă, de aci numele de „porta mugonia", iar alta îndreptată spre râu şi vaiea Velabrului se numea Romula. A treia poartă care . da în valea dintre Palatin şi Aventin, cam unde fu mai târ- . ziu „Circus maximus", ne-a lăsat câte-va rămăşiţe. Dela această poartă încep nişte trepte cunoscute sub numele de „Scalae Caci“, cari ne aminteşte de acel uriaş Cacus care, cum spune Vergiliu, (Eneida VIII 192), a furat cele mai fru­ moase vaci ale lui Hercule şi le-a târât de coadă în peştera sa, ca să nu se cunoască urmele.

I

32 Tocmai lângă poarta Mngonia se găsea, cum spunea Ovidiu, templul lui Jupiter Stator.

Inde-petens dextram „Porta est", aît, ista Ralati, Hic Sta­ tor ...........(Tristia 111 1). Şi despre acest templu avem legenda conservată la T. Liviu care se potriveşte de minune cu situaţinea după panta Palatinului înaintea porţei Mugonia. Linia de bătaie a Roma­ nilor era ameninţată prin moartea unuia din şefi şi Sabinii înaintau în grabă prin valea, care mai în urmă a devenit for, spre Palatin. Atunci ridică Romulus spada sa spre cer şi se rugă lui Jupiter să oprească pe inimic căci îi va ridica un templu. Astfel făcu Roinulus un atac după panta Palatinului şi învinge pe duşman. Templul fu ridicat însă mult mai târziu (294 a. Ch.) de către'Regulus, care într’o luptă cu Samniţii pro­ misese ca şi Romulus un templu lui Jupiter Stator şi căruia până acum, numai locul fusese sfinţit. Cicerone* alege expres acest templu ca loc de adunare a senatului, când statul era în pe*icol din cauza lui Catilina. De aceia când Catilina apare în mat Cicerone îl apostrofează: „Nu-ţi face nici o impresiune i Palatinul este ocupat de trupe şi că senatul se ţine în a:est loc protejat?" La urmă Ciceione învoacă pe Jupiter să depărteze pe Catilina de templele zeilor, de zidurile oraşului, de casele şi de viaţa oamenilor. Din acest templu, unde se petreceau aşa de însemnate evenimente şi unde era ascultată vocea celui mai însemnat orator roman, nu ne rămân decât puţine ruine, pe care cu greu le putem chiar identifica.

Dintre ruinele de temple ce s’au conservat spre vest cam în apropiere de Lupercal sunt şi ruinele templului zeiţei celei mari (magnae matris). După prezicerile cărţilor sibiline, către fi­ nele celui de al doilea război punic, Romanii aduseseră din Pessinus din Galatia, statuia zeiţei „Magna Mater", care consista dintr’o piatră meteorică în formă rotundă. Cel mai cumsecade om trebuia să însoţească statuia dela Ostia la Roma şi acela fu Cor-

...

33 nelius Scipio Nasica. Zeiţa fu aşezată mai întâi în templul Victoriei şi tocmai peste 12 ani i se consacră un templu spe­ cial şi se organizează jocuri (megalensia), dela care nu lipseau nici reprezentări scenice. Aci s’au reprezentat comediile po­ eţilor Plaut şi Terentiu „in ipso matris magnae adspectu".

Inscripţii şi un torso găsit acolo confirmă existenţa tem­ plului în acest loc.

Ceva mai la sud ne izbesc fundamentele unui templu, pro­ babil al lui Jupiter Victor, ridicat de consulul Fabiu după bă­ tălia dela Sentinum.

Palatinul era cartierul oamenilor bogaţi şi iluştri şi deja în timpul războaelor punice, Romanii începuseră să clădească pe Palatin case luxoase, cu mosaicuri frumoase şi ornamen­ taţii de fildeş şi de marmoră colorată. Adevărata măreţie a clădirilor după Palatin se desvoltă în ultimele timpuri ale re­ publicii când de ex. bogătaşul Crasus îşi clădi un palat cu coloane de marmoră de Himet şi o grădină în care se găseau arbori exotici. Tot aşa de strălucite erau casele lui C. Catulus, învingătorul Cimbrilor şi a- Iui Lepidus cu scări de mar­ moră de Numidia. Preţurile caselor după Palatin ajunseseră . colosale şi aproape întreceau pe cele de azi. Astfel Cicerone cumpără casa Iui Crassiis cu 31/* milioane sesterţi, aproape 900.000 lei. Când Cicerone se întoarse din exilul Ia care se expusese, după ieşirea din Consulat, găsi frumosul său palat transfor­ mat în cenuşe şi senatul îl despăgubi cu 2 milioane de ses­ terţi. Vecin cu Cicerone era Cla^diu, inimicul de moarte al oratorului. Casa lui Clfidiu venea cam înapoia casei lui Cice­ rone, care avea o vedere frumoasă asupra forului, domina şi Via Sacra‘(in conspectu totius urbis domus mea est) şi ca să oprească lui Clâdiu orice vedere asupra oraşului „pe care voia să’l distrugă", Cicerone îşi făcu coperişul casei mai în■ nalt. Tot pe Palatin era şi casa Iui Catilina. Ştim că casa lui Cicerone fu confiscată şi vândută după moartea lui. Din a, ceastă splendoare de palate particulare nu ne-a rămas nici o

34 urmă, cu toate că flumeie proprietarilor lor aii trecut îii do­ meniul istoriei nemuritoare, Singura casă conservată care ne aminteşte de timpurile re­ publicane este aşa numita „domus liviac“. pe care soţia lui August, se crede, că o moştenise dela primul său bărbat şi în care după spusele istoricului Suetoniu se născuse şi Tiberiu. Din respect pentru soţia primului împărat roman, casa modestă a Liviei fu menţinută printre majile clădiri ale împăraţiţor de mai târziu. O inscripţie după un tub de plumb ne arată că fabricantul era Servus Caesaris şi că clădirea în sec. I d. Ch., aparţinea familiei imperiale.

Clădirea nu este impozantă ci printr’un atriu fără deschiză­ tură şi bazin (inpluvium) se trece în biroul stăpânului (tablinum) care era şi camera de primire, fără să lipsească cămara ala). încăperile nu sunt mari, dar sunt interesante prin pic­ urile după pereţi. Afară de frescurile, care ne arată perspec­ tive şi părţi de străzi din Roma văzute din balcoane, gâsirn în Tablinum un tablou care reprezintă pe Jo, nefericita iubită de Jupiter, urmărită de Junona, cum stă la un stâlp păzită do

Argus cel cu 100 de ochi. Dar în fundul tabloului se vede.

Mercur înaintând cu bastonaşul cu şerpi, cu care vâ ador^ mi pe Argus şH va omorâ.

Lângă camera, care se află alături detablinum şi care, după picturile parietale era capela casei (sacrarimn), se afla un co­ ridor care ducea în peristil, grădina cu coloane, unde se afia şi camerile de serviciu.

Destinul a voit ca această modestă casă să fie singura caro să existe între zidurile atâtor palate măreţe, din care nu ne-a rămas decât cărămida roşie, materialul cel mai puţin preţuit din ceia ce a fost odată.

Astăzi casa Liviei se află între ruinele marilor clădiri în­ treprinse de August şi de Tiberiu. Ce măreţ era palatul lui 'August se vede din caracterizarea lui Ovidiu în Triste: „Pe "când privesc în jur văd nişte porţi ce strălucesc prin armele

.

■ 35 te le împodobesc şi un palat ..demn de zei". Aci locuia .Au­ gust când şedea Ia Roma şi se numea „domus Augustana" cum vedem dintr’o inscripţie a unui doctor al curţii „Eutychius medicus domus Augustanae". Fundatiunile acestui prim palat se pot stabili şi astăzi dar împărţeala nu este posibilă, căci o mare parte se află sub vila englezului Mills şi rescumpărarea este greu de făcut.

Pe locul unde trăsnetul lovise casa lui Hortensius, în care Octavius trăise anii tinereţii, August ridică un templu zeului său protector, Apolon, căruia şi Enea strămoşul Juliilor pro­ misese un astfel de monument, la sosirea sa în Italia.

Cu ocaziunea inaugurărei acestui templu Horaţiu compune Oda I, 31 : „Quid dedicatum Apollinem .... vates?“ de­ dicată zeului, care inspiră pe poeţi şi pe care’I roagă să nu’I priveze de inspiraţiunea poetică până la adânci bătrâneţe. In adevăr între Latona, mama sa şi Diana, sora lui, se afla sta­ tua lui Apoline cântăreţul, opera lui Scopas, a cărui copie o găsim în muzeul Vaticanului, inspirator al poeţilor şi preoţi­ lor- De asemenea statuele celor 9 muze se aflau Ia intrarea templului, ale cărui porţi erau împodobite cu reliefuri de fildeş.

Templul clădit din marmoră de Ca rara se află într’o curte înconjurată de coloane printre care se aflau statuele celor 50 de Danaide împreună cu tatăl lor şi cu bărbaţii, pe care tre­ buiau să-i omoare. In curte se afla o statue colosală a Iui August, reprezentat ca Apoline, căci nu îu zadar se zicea că este fiul acestuia. In sălile cu coloane ale templului erau in­ stalate o bibliotecă greacă si una latină. Aci veneau scriitorii ca să-şi citească operele înaintea unui public ales şi cult şi tot aci se ţineau şedinţele senatului când August îmbătrânise şi nu putea să meargă prea departe, „quo loco i-am senior saepe etiam senatum habuit*.

In templul Iui Apolo avu loc şi încheerea jocurilor seculare (judi sâeculares) cari se celebrară la 17 a Ch. conform prescripţiunilor cărţilor sibiline, cari îşi aveau locul br în aceleaşi

!

36 in fel de aniversare â fondării Romei cafe S6 templu. Era un celebra 3 zile şi 3 nopţi, mai cu seamă în onoarea Iui Apolo, Dianei şi Latonei.

D .

Cu această ocaziune s'a cântat în templul de pe Palatin de un cor compus din 27 de băeţi şi 27 de fete cunoscutul imn al lui Horaţiu (Carmen saeculare). Programul serbării sa descoperit în anul 1890, înscris pe o piatră care se află azi la muzeul Termini şi care cuprinde amănunţit modul cum se va face serbarea. La urmă se spune că imnul serbării a fost compus de Horaţiu (Carmen composuit Q. Horatius.)

In locul măreţului templu a lui Apolon se află astăzi o bi­ sericuţă închinată Sf. Sebastian, acel sfânt care a inspirat aşa de frumos pe pictorii Renaşterii. înaintea bisericii au Barberinii o grădină cu legume şi tot pe teritoriul templului lui Apolo se află şi o mănăstire de franciscani iar mai spre sud dăm peste Vila Mills, care ocupă o mare parte din palatul lui Au­ gust şi poate şi din templul lui Apoline.

Lângă palatul lui August se văd ruine foarte multe şi cari denotă mari clădiri, ce nu pot fi decât resturi din palatul Flaviilor. Se ştie că Nerone, după incediiil din 64 care izbucni în magherniţile circului şi care nu cruţă nici Palatinul, concepu un plan colosal de clădiri, care să unească Palatinul-cu Exquiliniul, unde intrase în posesiunea grădinelor lui Mecena. Atunci îşi clădi Nerone „Domus aurea" care- cuprindea palati­ nul şi o parte din Exqiulin. In vestibul se afla colozala statue a lui Nerone, iar în interior erau îngrămădite comorile de artă şi bogăţiile lumei întregi, cum ni le descrie Pliniu. Dar lucrarea nu era încă terminată’ când muri tiranul si fiindcă prin incediu se pustiiseră multe cartiere şi oamenii nu puteau să clădească, fiindcă nu aveau terenuri, atunci Flavii lăsară continuarea Palatului şi făcură băile Iui Titu si Coloseul Drept locuinţă Vespasian repară Palatul lui August, care se potrivea de m,nune cu gusturile simple ale 'acestui-împărat.

Domiţian măr. palatul şi-1 împodobi cu tot" ce putea fi mai

37 scump şi mai -frumos aşa că linguşitorii îl numeau M?das, care transformă totul în aur.

0 curte înaintea palatului (Area Palatina) făcea ca intrarea să apară şi mai impozantă prin treptele de marmoră greceas­ că şi prin nişele din pereţi, în care se remarcau statuele di­ feriţilor zei.

Intrai înăuntru şi măreţia te copleşea, căci acolo vedeai în aula regia, tronul pe care împăratul primea pe trimişii ţărilor depărtate, care aduceau omagiile lor Ia Roma Nu lipsea nici marele vestibul, nici larariun, dela care ni se arată nişte trepte, ce. duceau Ia etagiul de sus, şi altele la beci, unde chiar s’au găsit amfore cu inscripţia furnisorului curţii.

O sală mare, probabil Basilică, sa!-* în :are împăratul, judeca te atrăgea prin mulţimea coloaneloi v otrălucirea pereţilor mar­ moraţi. Un peristil spaţios, cu mulţime de coloane cu hale umbroase, cu fântâni ţâşnitotre şi cu statui ascunse printre boschete de flori, orbea prin străluciri pe oaspeţii Iui Domiţian, cari erau invitaţi la banchete în sala cea mare, deschisă spre. grădină.

Nu aici ar fi locul să facem o descriere a unui banchet oferit de Domiţian, căci Statius poetul care laudă pe împărat ne-a. expus în colori, poate prea exagerate, dar destul de aproape de adevăr, primirile ce împăratul făcea şi banchetele ce da prietenilor.săi, pe care nu numai îi ospăta ci le studia şi dispoziţiunile faţă de el.

In ultimii ani, când multe decepţii deziluzionase pe Domi­ ţian, sălile de oaspeţe rămăseseră pustii şi nici răsul nici ve­ selia nu se mai auzeau prin grădina răcoroasă, singur împă­ ratul cu figura întunecată păşea tăcut dealungul galeriilor, uitându-se cu atenţie în marmora Iuc;oasă spre a observa miş­ cările sclavilor, pe care îi bănuia.

Dar să lăsăm acestei încăperi pline de amintiri negre pen­ tru a merge ceva mai departe spre panta colinei unde vedem

38 temeliile a două săli, cari sau numit „Academia" şi „Biblio­ teca" şi este posibil ca în apropierea palatului să fi fost o sală specială afară de aceia din templul lui Apolon, în care poeţii şi prozatorii veniau să-şi citească operile lor noi. Ne aducem aminte că încă din timpul lui Auguşt, renumitul Asinius Polio introdusese asemenea obicei la Roma şi moda prin­ sese. Aci veniau nu numai scritorii şi declamatorii ci şi cei ce voiau să fie în curent cu moda, de aceia scriitorii serioşi ca Horaţiu şi Pliniu, critică asemenea adunări unde, ca şi acum de multe ori cei ce veneau nu se interesau de cele ce se petrecea în adunare, căci era mai interesant să te întâlneşti cu prieten să priveşti după Palatin măreţia Romei, şi să dis­ cuţi despre afacerile curente, iar la urmă să intri în sală şi să aplauzi, ba chiar să-ţi dai părerea despre cele cititeDacă de aici voim să ne coborâm pe o potecă spre valea circului dăm peste ruinele unei case altădată plină de viaţă şi de zgomotul tinerilor, care se jucau, se trânteau, se necâjiau în aşteptarea profesorului. Este aşa numita „domus Gelotiana* sau mai coniun „Paedagogium", casa unui oarecare Gelotius, care clădită pe coasta Palatinului oferea o privire frumoasă spre circ şi intră in posesiunea împăraţilor încă din timpul Iui Caligula.

Pe timpul lui Adrian clădirea devenise deja şcoală pentru copii sclavilor născuţi în-casa împăratului „vernae" şi pe care îi instruia pentru diferite ocupaţiuni ca: lachei, administratori de băi, supraveghetori, vechili, etc. Mulţi erau veseli de per­ spectivele ce li se oferea şi pe mormântul unui tânăr răpit de timpuriu dela studiu (ab arte) se vede regretul său, alţii erau însă foarte bucuroşi ca nişte simple şcolari moderni, sâ cape din această şcoală după cum]se vede din inscripţiile scrijilite pe păreţi. Un altul, căci avem o întreagă listă de elevi a fă­ cut schiţa unui măgar care învârteşte o moară scrijillnd ' ur­

mătoarele cuvinte; „Labora aselle quomodo ego laboravi, eţ

v.

39 proderjt tibiM (munceşte, măgăruşule cum am Iucrut şi eu şi-ţi va folosi ţie.) O mulţime de alte zgâriituri se aflau pe pereţii cernerilor cari aminteau alergările sau luptele de gladiatori, dar cea mai interesantă pare a fi parodia crucificărei unde pe o cruce făcută din două linii se află spânzurat un. individ cu capul de măgar. Un tânăr stă în faţa lui în poziţie de adoraţie, iar dedesupt scrie: Alexamenos sevetai theon (Alexamenos îşi adoră zeu). De sigur că este acelaşi „Alexa­ menos fidelis" dintr’o altă inscripţie, care era un creştin fer­ vent şi de care râdea camarazii lui.

De şi Creştinismul ajunsese chiar şi pe Palatin, totuşi pu­ ţini îşi dau seama de ceia ce era şi cei mai mulţi îl confun­ dau cu iudaismul căci despre Iudei se spune că ar fi adorat un cap de măgar, fiindcă în pustie un astfel de animal le-ar fi arătat drumul spre izvor.

Această legendă aruncată pe seama creştinilor exista încă pe timpul apologetului Tertulian, care este nevoit să o com­ bată.

In apropiere de Pedagogium se află aşa numitul stadion cam de 160 m. lungime, care însă . nu merită acest nume, căci probabil era o grădină a palatului imperial, un hypodronos al palatului Domiţian, unit cu acesta printr’o trecere.

Hipodromul era înconjurat cu un zid ale cărui cărămizi poartă ştampila domniei lui Domiţian. Boschete şi chioşcuri nu­ meroase, unde împăratul se retrăgea de privirile curioase cu cei cu care voia să discute chestiuni mai importante, fântâni ţâşnitoare cu statui de zei şi busturi de împăraţi, sau straturi cu flori de sezon, oferea vizitatorilor o privire care încântat ochii şi mulţumea simţurile. împăraţi de mai târziu adăogară mereu câte ceva pentru înfrumuseţarea hy^aromului. Astfel Adrian făcu frumosul.por­ tic ale cărui urme se văd încă, iar Septimiu Sever clădi o excedră adică un salon mare de primire.

Activitatea Iui Septimiu Sever fu cu atât mai motivată

■

‘ 40 fiindcă începuse mărirea şi înfrumuseţarea palatului lui Au­ gust ale cărui ruine tronează astăzi peste întreg Palatinul şi după a cărui platformă (belvedere) poţi privi în depărtare Campâgna Romana, muntele Alban şi chiar uitându-te spre mare, pe un timp senin, pare că zăreşti portul Ostia, de unde pe un drum bine întreţinut, vedeai altă dată venind mulţimea redărilor şi cisiarilor cari aduc la Roma călători din toate părţile lumei.

Ca o anexă a palatului lui Sever era aşa numitul Septizonium sau Septizodium (şapte etaje), o clădire înaltă de 30 metri şi lungă cam de 100 având 3 etaje, deşi se numea cu şapte, susţinute de coloane corintice.

In faţa monumentului se află statuia lui Septimiu Sever în­ tre două mari fântâni ţâşnitoare.

Pe platforma de sus se află 7 statui de zei în mijlocul că­ rora trona Soarele pe carul său de foc tras de cei 4 cai. Pa­ latul lui Sever a fost locuit şi de regii Goţi ba chiar prin sec.

VIII îl locuia un papă, Ion VII. iar Septizodium era încă în picioare prin sec. XVI când papa Sixtus V lua piatra şi co­ loanele de marmură spre a le întrebuinţa la alte clădiri.

Ziduri mari şi roşii cu mulţime de săli neacoperite, dar cu coridoare întunecoase ne arată clădirile făcute de TIberiu şi de. Caligula.

Aceste clădiri sunt în faţa palatului lui Domiţian despărţite prin piaţeta din faţă. unde se strângea de multe ori publicul fie pentru a peliţiona Ia împărat, fie pentru a protesta sau pur şi simplu pentru a se interesa dela mulţimea de servitori şi păzitori asupra noutăţilor zilei. Pentru ca împăratul să fie fe­ rit de privirile curioase în trecerea sa dela o aripă a palatu­ lui la alta, Caligula construi un portic subteran care se conti­ nua de a lungul întregului palat al lui Tiberiu primindu-şi lu­ mina prin acoperiş. In acest portic închis (cryptoporticus) se petrecea în anul 41 o dramă în următoarele împrejurări: Jnţr'o zi .nişte copii se exercitau pe piaţă pentru, nişte jo-

X

• 41’ curi ce trebuiau să le execute înaintea împăratului Caligula, care singur prin cryptoportic se uita la exerciţii cu multă plă­ cere. Garda germană rămăsese pe panta Palatinului aşteptând ordine.

Atunci conjuraţii care pândiseră găsiră ocaziune şi tribunul Chaerea apropiindu-se de Caligula îl întrebă parola şi pe când acesta se întorcea, Chaerea şi tovarăşii săi îl omorâră măcelărindu-1 grozav.

Prin acest coridor conjuraţii fugiră până la casa Livieiunde aşteptară evenimentele.

Tot în acest palat se petreceau evenimentele sângeroase după moartea lui ’Nero.

De aci Otho, din anturajul lui Galba, se duce sâ se întâl­ nească cu conjuraţii la miliarum aureum, din for, unde ere dincioşii îl proclamă împărat. Tot din această Domus Tilbe riana, Vitelius urmărea luptele armatei sale cu Vespasian ş. vedea cum Capitolul era asaltat, templul lui Jupiter aprins şi statuile zeilor si distruse de flăcări sau între> strămoşilor > buinţate ca proectile.

Dar pe când benchetuia în palat, poporul revoltat pătrunde în mijlocul orgiei şi Viteliu trebui să fugă adăpostindu-se în cabina portarului, de unde este smuls de mulţimea furioasă târât pe via sacră şi după ce fu omorăt în carcer, fu aruncat după „scalae Gemoniae", iar cadavrul târât cu căngile în Tibru.

Mai spre sud vedem ruinele unor mici încăperi cari nu pot fi decât camerile de gardă ale pretorienilor şi cari au devenit neperitoare prin înscripţiunile şi caricaturile după pereţi pănă când unul revoltat scrie în greceşte: Polloi pola epegrapsan, ego monos ouk epegrapsa. (Mulţi au scris multe, numai eu nu am scris) ceia ce ne aminteşte o inscripţie în acelaş sens după un zid din Pompei. O altă mână scrie mai jos: Kalos epagatos. (foarte bine).

Prin partea care da spre for voia Caligula sâ întrprindă

i

clădirile sale gingantice şi sa întindă podul său fantastic, care

i

f

42să unească Ralantiul cu locuinţa fratelui său Jupiter după Ca- . pitoliu. Şi în această pa/te a Palatinului existau localuri de gardă, cum se vede din inscripţiunile după pereţi, dintre care este curioasă aceia a unui soldat somnoros, care adormind la post a lăsat scris: „Somnus claudit ocellos" (somnul îmi închide ochii). Din aceste camere de gardă nu ne mai rămâne astăzi decât nişte găuri pe lângă care treci adesea fără să le observi.

Dacă ne coborâm pe panta de nord vest a Palatinului spre Vicus Tuscus ne izbesc ruinele înseninate ale unei clădiri care nu putea fi alta de cât templul lui August început de Livia şi terminat de Caligula.

Restaurai de Domiţian după ce arse sub Titu, se ruină mai târziu până când fu desgropat întâi de papi, ca să ia material de construcţii, apoi de oameni pricepuţi în 1885.

Acestea sunt clădirile ce reprezintă ruinele după Palatin, care ; arată mai bine ca ori care parte a Romei începuturile şi reşterea puterii romane. Când puterea romană începu însă să decadă şi împăraţii romani nu mai locuiră Palatinul aceasta decăzu şi în locul clădirilor grandioase ce abia se mai ţineau în picioare se zidiră biserici, mănăstiri, vile.

Numai dorinţa de a găsi materiale preţioase pentru construcţiuni făcu ca să se sape pe Palatin iar cercetările ştiinţifice nu încep de cât în secolufXlX~prîn impulsul lui Napoleon 111.

Iată deci cât interes prezintă Palatinul pentru istoria desvoltării politice şi culturale a lumei. Mulţi urcând Palatinul găsesc un loc de preumblare, pe aleele frumos petruite şi printre ruinele răcoroase. Vorbind lucruri indiferente se tre­ zesc sus la Palatul lui Septimiu Sever, pe care ghidul ţi-1 numeşte belvedere şi de unde aruncându-şi ochii asupra Ro­ mei în amurg, se gândeşte la localul unde va petrece noaptea.

Nu tot astfel de impresie are cel pasionat de studiul antichi­ tăţii, care va vedea în fiecare zid un palat, in resturile de

marmoră coloane ce susţineau frize şi capiteluri cu brazore-

■

’ 43 tiefuri reprezentând lupte de titani şi de eroi. După platfor­ ma Severiană ţi se oferă ochilor lungile apeducte, arcurile de triumf prin care a trecut triumfători Titus şi Constantin şi atunci îţi vine în minte luptele înverşunate şi asediul lung al Ierusalimului, în primele timpuri ale creştinismului aşa cum le descrie Flaviu Iosef, iar întorcându-te spre „Valis Murcia“ ţi-o închipuieşti la început mlăştinoasă nesănătoasă şi parcă vezi crescând ca prin minune colosalul „Circus Maximus" care răzimat pe cele 2 dealuri cuprindea întreaga vale.

Câţi va chiparoşi şi nişte pietre, cam rudimentare, îţi ara­ tă că în locul circului sgomotos este un cimitir tăcut şi dacă te interesezi ce fel de cimitir este, afli că este un cimitir evreesc.

Atunci îţi vine în minte că nicăieri nu se potriveşte mai hine zicâtoarea latină: „Sic transit gloria mundi" de cât aci.

T. IORDÂNESCU Profesor

’

'

<

i

V

»

4â

IN ITALIA. Sunt patruspre zece ani, de când colegii mei, îm­ preună cu mine şi cu elevii liceului nostru, am făcut o excursiune de studii în frumoasa ţară a Italiei.

Această excursiune merită o deosebită atenţie, fiind ceia dintâi excursiune făcută de şcoala noastră peste graniţele ţărei şi deci ea cresfează o dată importantă pe răbojul de existenţă a liceului „Unirea". In amin­ tirea acestei date şi spre cinstirea liceului nostru, care împlinind 60 ani de existenţă, scriu aceste pa­ gini stăpânit încă de impresiuniie vii şi emoţiunile puternice primite în această excursiune precum şi de influenţa covârşitoare ce a avut’o asupra noastră din punct de vedere educativ şi instructiv, putâridu-se a se demonstra încă odată valoarea şi importanţa excursiunilor şcolare.

E inconstentabil astăzi că cultura literară şi ştiin­ ţifică — câştigată prin audierea cursurilor, prin citi­ rea de volume ş. a. — trebue întregită prin obser­ varea directă a faptelor şi fenomenelor, prin excursiuni de studii cu un caracter cât mai variat; numai aşa se complectează instrucţia cu educaţia, care este .tocmai scopul învăţământului, numai aşa ne deprin­ dem să iubim ce-am învăţat, câştigând o cantitate .de cunoştinţe trainice şi utilizabile. Excursiunile şco­ lare însufleţesc esenţial învăţământul şi demonstrează

!

.

4â i

„de ofsua circumstanţele şi fenomenele că ău âvut loc în această lume; ele ne fac să constatăm cauze şi efecte, ele ne educă spiritile, ne înnobilează inimile.

Sunt patruspre zeci ani de când, bazat pe ace­ ste considerente, corpul profesoral al liceului „Unirea" din Focşani a hotărât ca în vacanţa paştelui să se facă o" excursiile de studii în străinătate sub con­ ducerea profesorului C. Leonescu.

A fost ales frumosul pământ al Italiei. Era în 1911, în ajunul Floriilor, — înflorea liliacul, când se hotă­ râse plecarea.

Emoţia tuturora era mare; liceul nostru era poate atunci singura şcoală din ţară care a hotărât să tragă ceia dintâi' brazdă a excursiunilor şcolare în străină­

tate. „Mergem în Italia11 erau cuvintele dulci şi armo­ nioase cu care ne salutam între noi şi între prieteni, în şcoală şi’n afarăde şcoală. lată-neîn Italia, iată-nela Roma; nu ne veniasă credem, părea că visăm. Atunci când o mână de oameni, descen­ denţi ai legionarilor lui Ţraian, 43 cu toţi, profesori şi elevi, plecaţi de pe malurile unui pârâiaş îndepăr­ tat, după malurile Milcovului, veniam.să salutăm bă­ trână cetate a Romei, veniam să ne adăpăm cu cultură dela frumoasa ţară a latinităţii, era natural să ni se pară. un vis, vis frumos, vis însă plin de realitate.

Ne-am dus în Italia atraşi nu numai de origi­ na comună a latinităţii, dar fiindcă acolo pe pă­ mântul. surorii noastre mai mari, în orice râuşor, în orice colţişor de mare sau de uscat, în orice oraş şi mai ales în cetatea Cezarilor şi a Papilor, omul de litere ca şi cel de ştiinţe găseşte un material didac­ tic bogat,’select şi ‘folositor nu numai tinerilor ge­ neraţii — elevilor — dar şi profesorilor, care com-

H

I

41 piectându-şi cunoştinţele vor' căpăta facilitatea de a transmite şi altora în mod clar avutul lor cultural.

Acolo în cetatea „Eternă11, am contemplat Roma antică, cu ruinele palaturilor măreţe ale Cezarilor, cu rămăşiţele din „Forum romanum“ şi „Forum Traj.ani“ construit în onoarea cuceritorului Daciei. Mai încolo rămâi înmărmurit când dai cu ochii de uriaşa clădire a Coloseu.'ui; când intri înăuntru te cutre­ muri de grandoarea lui şi pare că auzi suspine, stri­ găte de durere, aplauze furtunoase etc.

Dincolo, peste tihni, am admirat Roma papală, cu monumentala clădire a bisericii Sfântul Petru, ope­ ră neperitoare, datorită geniului lui Michel Angelo, Bramante, Bruneleschi şi Rafael; iar alături se gă­ seşte palatul papal— Vaticanul— în care s’a adunat tot ceia ce sculptura şi pictura renaşterii a produs mai de seamă. Nu departe, pe malul Tibrului, se 'nalţă masiv şi grandios, castelul St. Angelo, care pare a ne spune că’ntrupează în el şi din puterea Cezarilor şi din a Papilor — baza şi centrul e con­ struit de Adrian ca mauseleu, iar exteriorul şi partea superioară a fost construit si ornamentat de diferiţii papi.

Aşa dar acolo în Italia, ideile profesorilor şi ale şcolarilor se identifică cât se poate mai bine; intui­ ţia reprezentată Ia şcoală prin vorbe, tablouri, pla­ nuri, devine aici o realitate'; totul se transformă în ceva succesiv şi viu. Acolo teoria se traduce in prac­ tică. Acolo se citesc după realitate pagini întregi din. istoria omenirii cu diferitele ei epoci. In Italia am. văzut, am pipăit, am călcat pe urmele de civi­ lizaţie a- strămoşilor noştri.

Din punctul de vedere ştiinţific, excursiunea în Italia a produs asupra sufletelor noastre nu numai o

' 5

t 48 influenţă trainică şi nobilă, dar şi o orientare vastă şi serioasă în dobândirea şi complectarea cunoştin­ ţelor noastre.

Oameni de inimă şi dornici de ştiinţă făcând să­ pături în pământul Italiei, cercetând peşterile, răscolind mâlul apelor, au descoperit scheletele şi avutul aşa zişilor „oameni preistorici11.

Toate aceste rămăşiţe, tot acest avut este expus şi aranjat în muzeul Kircherian din Roma, secţia preistorică. Aici se păstrează, ca nişte moaşte sfinte, silexurile cioplite şi ilustrate, instrumente de prima necesitate a primilor oameni ce au locuit planeta noastră şi care întrebate ne vorbesc de felul de viaţă a celor mai vechi strămoşi ai noştri.

A fost destul ca aici să mai vedem evoluţia cra­ niului omenesc din starea Iui primitivă —■ craniul dolicocifai — (diametrul antero-posterior desvoltat) în starea actuală—brachicefal—(diametrul antero-poste­ rior aproape egal cu diametrul lateral) şi să admirăm mormintele simple dar trainice, scobite în piatră — f dolmenele — pentru ca în mintea noastră să se pe­ rinde o întreagă epocă din istoria evolutivă a glo­ bului nostru—epoca quaternarâ—.

In acest muzeu fiecare bucăţică de piatră, fiecare os, fiecare instrument, ne dezveleşte un colţ din viaţa de toate zilele a omului primitiv, ne arată o lume care multă vreme, lipsită fiind de graiu, era săracă şi înapoiată în toate privinţele.

Vizitând grădina zoologică din Roma, am avut impresia că am făcut o călătorie dela ecuator spre poli, trecând prin diferite regiuni populate cu animale de apă şi uscat, adaptate climei şi diverselor circum­ stanţe. Am văzut elefanţi, hipopotam—animale uriaşesburdalnice maimuţe şi’papagali, păuni şi fasanî, pa-

\

49 s&rea paradis şi reptile fioroase, toti locuitori ai regiunelor ecuatoriale; apoi tigri şi lei, mlădioase pan­ tere şi urăcioase hyene, sperioase căprioare şi elegante gazele, struţul alergător şi curiosul cangur, representanţi ai climei tropicale; sus pe nişte stânci albe ce imitau zăpada iar jos în o apă limpede şi rece tră­ iau împreună urşii albi şi focele, stăpânitori veşnici ai regiunilor polare. Şi am fi admirat multă vreme această lume complexă de animale dacă portaru n’ar fi anunţat închiderea grădinii—ora fiind târzie.

In Aquarium din Neapole se părea că ne cobo­ râsem în fundul mării, ca să admirăm o faună bo­ gată şi variată în forme şi culori. De la cele ma mici şi transparente animale dela curioasa meduză ş cromatica actinie, până la lâtomele caracatiţe şi sburdalnicii peşti, totul te face atent în observarea vieţii intime a acestor animale, totul încântă privirea şi delectează sufletul. Aici, profesorii şi elevii au con­ statat progresele Şt. Naturale bazate pe metoda bio­ logică, admirând cele mai frumoase exemple de mi­ nieritism şi comensualism; arme puternice în lupta pentru existenţă.

In fine Italia sudică, cu cerul ei strălucitor, cu , marea albastră şi liniştită, cu frumoşii săi munţi la poalele cărora se întind grădini de portocali şi lămâi, livezi de măslini şi smochini, a fost şi este sediul celor mai groaznice catastrofe pe care le-a înregis­ trat istoria. E viu în mintea fiecăruia dezastrul cu­ tremurului din Calabria şi Sicila din anul 1908, pre­ cum şi desele erupţiuni vulcanice din această parte a Italiei începute încă din timpurile cele mai vechi,

când au fost îngropate oraşe ca Pompei, Herculanum şi Stabia, de cenuşa şi lava Vezuviului, ame­ ninţător veşnic în trecut ca şi în prezent.

u

50 i

Aici dar găsim fenomene geologice de o impor­ tanţă capitală, reprezentate prin cutremure pe pă­ mânt, prin vulcani, sulfatari, mofete etc. Vezuviul, coloanele templului lui Joe Serapis şi sulfalarul dela Pouzzoli, grota câineluisunt exemple clasice de fenomene geologice descrise în orice manual de geologie. Nici spaţiul, nici timpul nu-mi îngădue să fac descrierea acestora.

Iată dar fapte şi fenomene ce nu se pot vedea, nu se pot simţi, nu se pot admiră, nu se pot înţe­ lege decât pe frumosul pământ al Italiei.

Italia, prin aşezarea ei geografică, prin frumuseţa locurilor, prin varietatea' peisajelor, prin bogăţia mo­ numentelor şi a muzeelor, prin mulţimea fenome­ nelor ştiinţifice, a influenţat asupra noastră, desvoltând în noi simţul de observaţiune, ne-a iniţiat gân­ direa în contemplarea naturei şi a fenomenelor ei, ne-a trezit simţul pentru măreţia firei.

Iată de ce şcoala noastră a mai făcut apoi alte patru excursiuni bine reuşite tot în Italia; iată de ce s’a creiat un fel de tradiţie printre elevii şi profesorii liceului nostru pentru a face excursiuni în Italia an­ tichităţilor, artelor şi ştiinţelor.

Se cuvine deci, ca în această zi de sărbătoare a liceului „Unirea" să trimetem Italiei, cu toată since­ ritatea, salutul nostru de frăţie şi recunoştinţă, îndem­ nând pe ori cine dispune şi doreşte să se instruiască, să viziteze acest colţişor de pământ dumnezeesc, în care natura pare că a acumulat tot ceia ce a avut mai frumos şi mai instructiv.

SP. C. LĂDUNCÂ profesor şi fost elev al liceului „Unirea" Focşani,—Ianuarie 1926*

'

51

Câteva păreri şcolare învăţatul M. Osvald spune într’o lucrare a lui asupra în­ văţământului că organizaţiunea şcolară se adaptează re­ lativ încet progresului social1/ Dacă această observaţie a rezultat pentru el din însăşi desfăşurarea şi organizarea şcoalei germane, ea îşi găseşte o confirmare fără putinţă de replică în ceia ce se vede în mersul şcoalei româneşti.

Societatea întreagă românească pusă în faţa noilor probleme pe cari timpurile noastre le-au aruncat în circulaţie cu acea brutalitate inerentă realităţilor, se pare că-şi dă seama că. o nouă îndrumare este imperioasă pentru pregătirea noilor generaţiuni, şi că pentru aceasta trebueşte o radicală schimbare a în­ văţământului.

Cu toate acestea şovăielile celor care se ocupă cu aseme­ nea chestiuni sunt aşa de evidente încât cu greu se pot ho­ tărî care ar fi principiile fundamentale ce trebuie să călăuzească o aşa de importantă reformă. Aceasta reese pe deo­ parte dintr’o lipsă de interes a marelui public românesc faţă de problemele şcolare, ce dovedeşte o lipsă de pricepere a în­ semnătăţii culturii, —caracteristica societăţilor înnapoiate—, iar pe de altă parte din pripeala cu care se înfăptu*) GriindstitzUches zur lirzirhungs-Rrform linei Erziehung.

mu

Wrlag (.îesellscliâft

JL

52 esc la noi reforme de o importantă capitală fără a fi chemată colaborarea tuturor acelora cari ar putea ajuta această lămu­ rire într’o măsură cât de mică.

Fiindcă ne aflăm în pragul unei reforme a învăţământului secundar, fie-ne îngăduit să spunem şi noi câteva vorbe în legătură cu aceasta.

Dacă este bine ca liceul să fie unitar sau trifurcat sau dacă este bine ca cele trei clase inferioare să se numească gim­ naziu iar cele patru superioare să alcătuiască liceul, dacă tre­ buie să se înfiinţeze examenele sau nu, sunt chestiuni de bună seamă foarte importante de oarece se discută împrejurul lor cu mai mult sau mai puţin interes, dar ele ni se par că nu sunt decât un reflex al ideilor de acest fel în circulaţie as­ tăzi în toată Europa.

Ceia ce ar merita o atenţie deosebită în această inare re­ formă care se pregăteşte şcolii secundare este o altă chesti­ une şi anume aceia care ar fi în legătură cu întărirea sufle­ tului şcoalei în senz naţional.

Pornind de Ia observaţiunile Iui T. Maiorescu l), ale D-Itii *) T. Maiorescu .* In contra direcţiei de astăzi in cultura română (1869J Critico (ed. Minerva) voi. I pg. 152 «înainte do avea învăţători săteşti, am făcut şcoli prin sate şi înainte de a avea profesori capabili am deschis gimnazii şi universităţi şi am ■ falsificat instrucţiunea publica.

In aparenţa', după statistica formelor din afară, Românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică şi ştiinţă, avem 'jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Dar în realitate toate aceste sunt producţiuni moarte, pretenţii fără Rmdament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr şi astfel cultura claselor mai înalte ale Românilor este nulă şi fără valoare şi abisul ce ne desparte de poporul de jos, devine din zi in zi mai adânc.

Pg. 154 „Şi prin urmare vom zice: este mai bine să nu facem o şcoală de loc, decât să facem o şcoală rea, rnai bine să nu facem o pinacotecă dc loc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem de loc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociatiuni, decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem de loc academii cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discur­ surile de roccpliune, cu analele pentru elaboratr, decât să le facem toate aceste fără maturitatoa ştiinţifică, ce singură le dă raţiunea de a fi‘*.

I

1

53 Rădulescu-Motru*), ale D-lui I. Simionescu2), ale D-lui N. Iorga3) şi trecând mai departe la încercarea de reformă a în­ tregului nostru învăţământ de la cel primar până In cel uni­ versitar a fostului ministru de instrucţiune publică D-l P. P. Negulescu 4), se poate vedea din toate afirmările citate că aproape întotdeauna a lipsit la noi grija de a potrivi forma de învăţământ nevoilor reale ale poporului nostru.

Nu este. prin urmare un lucru necunoscut că organizaţiunea învăţământului ca şi întreaga noastră structură economicăpolitică-socială este un împrumut după modele străine. Con­ solidarea formei politice româneşti de astăzi, care cuprinde în *) C. Rădulescu-Motru: Cultura română şi politicianismul pg. 213*215.

-) I. Simionescu: Bacalaureatul în Viaţa romanească 1925 No. 10 pg.

74 „Şcolile noastre secundare au fost îmbrăcate prea de timpuriu în haina celor străine, prin încărcarea programelor, prin trifurcarea cursului superior şi mai ales prin pripita aplicare a introducerii examenelor de capacitate şi desfiinţarea examenelor de clasă Se luau drept aplicabile şi nouă, socotelile făcute în străinătate asupra ostenelii elevilor, asupra pu­ terii lor de muncă etc., si nu s’a ţinut în samă că viţa altoită, lasată ’n voie, repede revine la felul portaltoiului mai viguros.

N'nm creiat o şcoală după firea şi specificul nostru etnic, altul aecât al Germanilor şi Francezilor, ci o hibriditate, care în formă corespundea şcolilor secundare străine, dar în realitate nu îndeplinea încă ccndiţiunile pentru ca să se asemene în totul lor".

3) N. targa:'O utopie didactică în Neamul românesc literar 1909 No. 10 pg. 715: Societatea în care trăim nu are o moralitate şi o cultură îndestulătoare : nu are conştiinţa naţională trebuitoare pentru a păstra existenţa şi ca­ racterul statului contra încălcărilor vecinilor şi conlocuitorilor; cu toate acestea nici odată nu s’a simţit nevoia ca Universităţile noastre să împlinească aceste lipsuri morale. Astăzi nu se gândeşte cineva că pot servi Universităţile pentru altceva decât pentru frecventarea unui curs in ve­ derea unui examin care asigură putinţa de a se presenta cineva la un alt examin — la cxaminul de capacitate pentru a-şi asigura apoi un loc în învăţământ. .

Este o întreagă chinczărie, cum nu so poate închipui mai desăvârşita, o chinezărie la culme, în această superioară organizare a timpului nostru.

4) P. P. Negulescu: Reforma învăţământului Bucureşti 1922 pg. XV: „Cu alte cuvinte, plângerea care se ridică de pretutindeni este că şcoala dă, e drept, celor ce trec printr’insa, ceea ce s’a luat obiceiul a se numi „ştiinţe de carte" dar nu le dă putinţa să stăpânească viaţa, adaptându-se uşor şi deplin cu realităţile ei. , le dă adică o sumă de cunoştinţe luate de-a gata din spusele altora dar nu le dă putinţă să priceapă prin ei în­ şişi lucrurile lumii şi să le mânuiască cu siguranţă şi cu succes,

,

r :I 54 ea reminiscenţele bine vădite ale unor organisme cu o formă cultural-politică vădit duşmană intereselor şi normelor noastre de dezvoltare naţională, nu se poate face decât cu ajutorul unei harni.ce şi sincere întocmiri a şcolii care corespunzând nevoilor curente de viaţă modernă în ce! mai înalt înţeles al cuvântului să fie în acelaş timp şi o afirmarea caracterului nostru specific ca popor.

Din punct de vedere politic am atins o maturitate, de dez­ voltare, în care nu vor mai preocupa minţile şi acţiunea con­ ducătorilor năzuinţele pentru înjghebarea politică a neamului; din punct de vedere cultural ni se impune însă concentrarea tuturor energiilor; în această organizare va trebui să părăsim metoda aşa de comodă a imitării şi memorizării tuturor forlor străine cari se potrivesc foarte puţin cu firea şi jntesele noastre.

Dacă până acum oricare ar fi fost partidul politic care se ucceda la cârmă, se urma în vederea realizării idealului na­ ţional aceiaşi politică, acelaşi lucru va trebui să se urmă­ rească din punct de vedere cultural. Trebueşte deci inaugu­ rată o politică unitară culturaiă care să rămână aceiaşi pentru toate schimbările de conducere ce survin cu vremea. Acesl lucru trebuie să devină o axiomă. „Căci existenţă şi viitorul popoarelor atârnă uneori, mai mult chiar decât de puterea lor militară, de energia conştiinţilor naţionale"1). Prin urmare pentru a scoborî această con­ ştiinţă naţională, nu într’un senz romantic şi falş, ci în senzul acela adânc şi real care presupune urmarea de „a scoate din structura noastră socială proprie, formulele noastre proprii corespunzătoare nevoilor noastre naţionale proprii"2), trebuie depusă toată atenţiunea şi munca.

Această mare schimbare nu se va putea face decât cu

c

*) P. P. Negulescu l. c. j)g. V. 2) St. Zeletin în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială An. IV (No. 6) pg. 725.

55 ajutorul şcoalei care trebueşte organizată tocmai în acest spi­ rit naţional, înţeles după nevoile imediate ale noastre ca po­ por cu anumite însuşiri şi urmărind un anumit ideal.

Pentru a forma această atmosferă în realizarea acestor lu­ cruri trebueşte deci căutată forma cea mai convenabilă.

Ori cât am fi de îngăduitori în cercetarea organizaţiunii noastre şcolare de astăzi trebuie să afirmăm însă că această şcoală satisface foarte puţin imperativul afirmării caracterelor noastre etnice şi culturale.

Dacă am scoate cele 2-3 ore de Limba română din fiecare clasă a liceului, cele două ore de Istoria Românilor din cla sele IV şi VIII, cele două ore de geografia României din clasa IV şi ora de drept constituţional şi administrativ din clasele IV şi VIII, atunci şcoalei noastre secundare i s’ar putea pune orice firmă, ar putea fi strămutată în orice parte a globului fără ca structura ei intimă faţă de mediul în care s’ar găsi să sufere întrucâtva. Vrem să spunem că ea este prea puţin naţională şi prea mult cosmopolită, rămânând o ilustrare foarte elocventă a intenţiunilor pentru care afostcreiată adică „pen­ tru a se învăţa limba latină, limba greacă şi matematicele"1).

Orice societate îşi are potrivită şcoala conform idealului pe care’I urmăreşte acea societate. Antichitatea şi-a avut la Greci mai cu seamă un invăţământ care corespundea nevoii cetăţii greceşti „de a avea oameni sănătoşi şi de a avea oameni cu­ minţi", iar Ia Romani această şcoală tindea să creieze „în sufle­ tul copilului „virtus" care era o virtute politică şi militară".

Evul mediu cu spiritul lui creştin, a simţit nevoia să aibă pedeoparte şcoalele elementare de catehism organizate de bi­ serică şi necesare pentru cunoaşterea şi învăţarea dogmelor religioase iar pe de altă parte Universităţile ce „erau Uni­ versitatea profesorilor şi studenţilor cari formau împreună un singur corp, un singur suflet, o singura făptură în viaţa soN. Iorga în Neamul românesc literar 1909 No. 11 pg. 823.

,

fti 56 cialâ în mijlocul căreia era stabilită Universitatea. Era cetatea ştiinţei în acele timpuri de cetăţi privilegiate; cetate având ziduri, având privilegii, având legături de jurăminte care erau pornite din acelaş entuziasm pentru cunoaşterea nu a adevă­ rului ci a lucrurilor cari erau socotite pe acele timpuri că pot să înlocuiască această comoară eternă a adevărului"1).

Sub influenţa ideilor veacului al XVIII şi a raţionaliştilor din Franţa cari voiau să introducă aceleaşi legi pretutindeni 1ih cari să rezulte o aceiaşi stare de spirit s'au creiat şcolile e stat trebuincioase unor anumite necesităţi ale vremii, ţin­ ând Ia o uniformizare corespunzătoare spiritului egalitarist şi de distrugere a privilegiilor împotriva cărora se ridica burghezimea care şcoală Ia rândul ei, într'o epocă de creiare a naţionalităţilor şi de întărire a clasei burgheze a căpătat pe­ cetea necesităţii din care a eşit- Organizarea şcoalei germane de astăzi este şcoala muncii care reprezintă „formula peda­ gogică a democraţiei proletare" ce tinde la desfiinţarea şcoa­ lei burgheze şi la formarea individului capabil în acelaş timp „de a învârti roata maşinii ca şi roata edificiului de stat".

In noua noastră organizaţie se pune chestiunea de a se con­ solida acest organism care înainte de toate, într’un stat unde majoritatea populaţiunii este românească, trebue să aibă pe­ cetea acestei majorităţi. Silinţele trebue să fie cu atât mai mari cu cât trecutul nostru istoric cu o organizaţiune special a fiecăreia din provinciile eliberate, a lăsat în sufletele popo­ rului nostru reminiscenţele unei culturi străine care a născut în acele suflete, „sentimente şi interese nu numai deosebite dar pe alocurea chiar contradictorii. Această lipsă de unitate sufletească nu poate să nu întunece şi să nu slăbească mai mult sau mai puţin claritatea şi tăria conştiinţei noastre na­ ţionale.' Şi faptul acesta nu este numai îngrijitor, dar poate deveni şi grav". Prin urmare întărirea României de astăzi nu x) Ibidem pg. 745*746.

1 57 va porni numai de la organizarea ei politică ci mai cu seamă de la întărirea conştiinţei naţionale în sufletul fiecărui mem­ bru care alcătueşte această unitate. „Conştiinţa naţională însă e sinteza supremă a ideilor, sen­ timentelor şi intereselor ce sunt comune tuturor celor ce alcătuesc un popor. Iar puterea ei atârnă de la limpezimea cu care acele idei, sentimente şi interese sunt recunoscute ca co­ mune şi de adâncimea credinţei şi îndreptăţirea lor teoretică şi practică.

Rolul culturii în trezirea, întreţinerea şi dezvoltarea conşti­ inţei naţionale este dar evident. Oamenii nu se nasc cu idei sentimente şi interese formate gata.

Există fireşte într’înşii, de la început, anumite predispoziţii sufleteşti, cari derivă din structura organică a rasei. Dar pen­ tru ca acele predispoziţii generale să ia forme determinate, să se transforme adică în idei, sentimente şi interese concrete, trebuie să intervină ceea ce se obicinueste a se numi cultură.

Trebuie să se arate adică fiecăruia, din copilărie în forme care să-l pătrundă şi să-l însufleţească, ideile, sentimentele şi interesele pe care urmează să le aibă în viaţă — mai întâiu fiindcă e dator să Ie aibă, de vreme ce le-au avut strămoşii şi Ie au toţi contiporanii săi, în lăuntrul hotarelor ţării în care s’a născut şi apoi fiindcă e firesc să le aibă în condiţiile în • care e menit să trăiască"1) Dacă aceasta este adevărat, atunci în şcoala noastră secun­ dară de care ne ocupăm în special aici este neapărată nevoie ca acelor [obiecte de învă{ămâ«t cari ajută mai mult la atingerea acestui scop, să li se dea o importanţă de­ osebită. Şi când zicem aceasta ne gândim la Limba română, Istoria Românilor, Geografia României şi la Noţiunile de drept administrativ şi constituţional cari privesc legiuirile ţării.

Aceasta nu însemnează că voim să întunecăm însemnăta­ tea celorlalte obiecte de studiu care sunt chemate să dea şco*) P. P. Negulcscu, Reforma învăţământului pg. "V.

V

58 tarului o orientare în cultura şi civilizaţiunea omenească şi să-i îmbogăţească sufletul cu acele noţiuni cari au devenit as­ tăzi patrimoniul întregei omeniri şi fără de cari nu va putea elevul să înţeleagă superioritatea vioţei omeneşti şi farmecul ei. Innainte de toate însă trebuie să ne cunoaştem pe noi în­ şine în tot ceia ce avem caracteristic şi esenţial, căci de la acestă cunoaştere temeinică va urma încrederea în noi şi ten­ dinţa către o complectare a lucrurilor care ne lipsesc, şi se va naşte acel spirit de neîncetată perfecţionare a însuşirilor noastre etnice. *

.

:

*

Cu programul de astăzi şi cu însemnătatea care se dăstuilor pomenite mai sus cu greu ne putem aştepta Ia un pro­ gres simţitor în această privinţă.

Nu e mare deosebire între ceia ce este acum în ce prive­ şte importanţa studiului limbei materne în şcoală şi vremu­ rile, când din cauza spiritului de imitaţiune a liceului nostru, această limbă nici nu figura în programe, şi a cărei grama­ tică multă puţină, o ghiceau mai mult şcolarii ca şi profesorii de la studiul limbii latine.

Ce deosebire este între Limba română mai ales la cursul superior, şi Istoria Românilor cari au rezervate câte două ore săptămânal de învăţământ şi între Limba engleză şi ori care altă limbă străină? La fel oare trebuie să simtă şi să înţe­ leagă elevul cultura şi trecutul Asiro-Babilonenilor sau ale Insulelor britanice ca şi aceia a propriului său neam ? Cum va putea să aprecieze în adevărata lor valoare manifestările culturale şi politice cele mai însemnate ale neamului nostru, într'un număr de ore cari de-abia sunt suficiente profesorului să controleze elevii asupra felului cum îşi fac datoria? Şi atunci trebuie Oare să ne mirăm că se prezintă candidaţi la bacalaureat cari arată o aşa de mare sărăcie intelectuală în­ cât un preşedinte de comisiune spune textual: „Cu slabe ex-

59 cep ţi uni era atâta superficialitate şi banal în răspunsurile chiar a celor reuşiţi, încât, fără vrere, în faţa lor îmi puneam în­ trebarea dacă şcolile secundare nu sunt de prisos, după roa­ dele care le dau,,1)- Trebuie să ne mai mirăm că şcoala noa­ stră scoate o serie de tineri fără nici o dragoste adevărată de ţară, manifestată prin lipsa de interes de a-i cunoaşte cul­ tura şi trecutul ei, dragoste care să pornească nu ’dintr’o modă sau o manieră curentă a zilei ci dintr’o nestrămutată convingere asupra valorii trecutului, a însuşirilor superioare ale acestui popor şi a ţării lui ?

Aceasta este, credem, mentalitatea care face pe mulţi din cei ce au trecut prin şcoala românească să caute să se expatrieze cât mai curând in străinătate, dacă au putinţă, unde devin admiratorii unor forme de viaţă străină lor, oferind spectacolul acelor desorientaţi care trezesc acolo unde trăesc ei dezgust şi compătimire nu numai faţă de ei dat chiar faţă de ţara lor de origine. Şcoala secundară nefiind o şcoală de specializare ci una de formaţiune sufletească a elevului, ea trebuie să accentueze tocmai aceste lucruri pe cari trebuie să le păstreze elevul în orice carieră ar îmbrăţişa el în urma studiilor superioare pe cari le face sau chiar când se va întoarce, fără asemenea studii, în mijlocul mediului din care a pornit.

Iată .de ce se impune o reformă radicală a felului de pre­ dare şi a programelor mai ales a studiilor amintite mai sus.

Mărginindu-ne la studiul Limbii române, cunoscut mai de aproape, ne întrebăm: cu ce fel de idei despre caracterul şi valoarea literaturii vechi româneşti va pleca absolventul ţi­ nui liceu, după felul cum este alcătuită programa anali­ tică a acestui obiect pentru clasa VIII, cum şi după felul *) I. Simionescu: Bacalaureatul iu Viaţa românească 1925. No. 10 pg. G8.

60

:

cum sunt întocmite manualele acestei clase, în conformitate cu programa?1).

Dacă literatura modernă, care se învaţă în clasa VII, este mult mai apropiată de mintea şi sufletul elevului prin varie­ tatea, noutatea ideilor, prin farmecul frumuseţii operilor scri­ itorului, ca şi prin publicaţiunile periodice literare ce stau la dispoziţiunea oricui şi care frământă necontenit asemenea ches­ tiuni, înfăţişarea culturii vechi prezintă mari greutăţi atât sub raportul înţelegerii cât şi acela al interesului pe care trebuie să-l deştepte ea.

Prezentarea acestui capitol al literaturii româneşti trebuiefăcută sub un aspect cu desăvârşire deosebit şi de aceia cre­ dem că schimbându-se programa va trebui neapărat să se himbe şi alcătuirea manualelor necesare elevilor.

Aşa cum sunt întocmite în general manualele noastre şco•e pentru această clasă îţi fac impresia unor haine făcute ilin o mulţime de petice foarte variate, dintre cari este greu să deosebeşti care. este stofa ce predomină mai mult. Nu există nici o unitate între diferitele capitole ce le alcătuesc şi din cari să se desprindă un fir conducător, iar aceste capi­ tole sunt aşa de disparate încât ar părea că sunt nişte bu­ căţi tăiate cu foarfecă din diferite lucrări, pentru ca din ele toate să se facă o carte nouâ.

Capitolele cari privesc formarea şi dezvoltarea limbi ro­ mâne sunt lipsite de orice aprofundare necesară unui elev din ultima clasă a liceului. In loc să se dea numai nişte capitole de reguli fonetice sau de gramatică pură, necesare şi ele ne­ apărat într'un asemenea manual, ar trebui înfăţişat un capi­ tol complect însoţit de lămuriri istorice, etnografice şi geo­ grafice asupra elementelor pari au contribuit la formarea lim*) Manualele cele mai uzitate în şcola noastră sunt: Gb. Adamescu şi M. Dragomirescu Manual de limba română pentru clasa VIII ediţia IV. Bucureşti 1922 şi P. V. ITaneş: Carte de limba română pentru clasa VIII secundară de bieţi şi fete, ediţia IV ilustrată. Bucureşti 1923.

f

61 bei române. Cârid s’au făcut cercetări serioase asupra sintaxei balcanice în general, din care studii rezultă importanta ele­ mentului autohton pentru romanitatea balcanică în care suntem cuprinşi şi noi, de ce nu se înfăţişează elevului, în liniamente generale ca nişte concluziuni ştiinţifice, aceste lucruri pentru a vedea lămurit partea de contribuţie a acestui ele­ ment, accentuat din ce în ce mai mult în cercetările ştiinţifice, în alcătuirea graiului nostru specific?

Formarea dialectelor nu este amintită de loc, în mod ştiin­ ţific, după ultimile lucrări consacrate acestei chestiuni, ci de­ odată fără nici o lămurire istorică-filogică şi fără nici o pre­ cizare geografică asupra locului unde simt vorbite aceste di­ alecte şi cum se explică poziţiunea lor aşa de disparată unele de altele, elevul e pus în faţa unor texte de pură filologie din care nu se alege decât doară cu groaza greutăţii de a le citi precum şi cu truda memorizării mecanice a unor reguli pe care le va uita în cel mai scurt timp fiindcă n’au un mate­ rial aperceptiv serios de care să se lege.

In loc să se dea un capitol prelucrat după cele mai bune lucrări asupra unei chestiuni aşa de însemnate ca aceia a introducerei alfabetului cirilic la Români, şi în care să se pună în lumină mai mult partea istorică care poate rămânea în minmintea şcolarului, s’a reprodus întocmai studiul lui I. Boudan: nDe la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul ci­ rilic ?u , din care elevul înţelege prea puţin, din pricina apa­ ratului filologic savant cu care e însoţit.

Amintindu-se despre cultura română din epoca slavo-română trebuie să se accentuieze, pentru a se evidenţia rolul cultural pe care 1-atn avut noi în această lume bizantino-slavă răsăriteană, că la noi s’a refugiat în mănăstiri cultura slavă-bizantină, care a ajuns să dea opere de o însemnătate capitală.

Dece nu s’ar arăta, reproducându-se în manuale, importanţa manuscriselor slavone ca opere artistice, în special cele din

62 Moldova cari au lăsât în urmă din ptirict de vedere ai exe­ cuţiei technice, tot ceia ce se scrisese în acest gen în sudul Dunării ?*). Şi ce lucruri frumoase nu s'ar putea spune în legătură cu această dezvoltare artistică moldovenească cu privire la arta minunată a mănăstirilor din Moldova despre care marele în­ văţat I. Strzygowski spune că „ceva asemănător nu ne ofera o a doua ţara din lumc“2). Cât va creşte atunci încre­ derea şcolarului în calităţile superioare şi în puterea neamului

1

I

,) 1. Bianu în Buletin de la section historique de VAcademie roumaine XI fMemoires du congres de bvzanlinologie de Buca rest) pg.

37; St. Romansky în XIII Jahresbericht des Instituts filr Rumiinische Sprache zu Leipzig (1903) pg. 118: Was dio âusserc Ausarbcitung der Ilandschriften anbelangt, die inoldauischen durcli ilire sclione und chrakteristisrhe Ilalbmajuskelschrift, die bei den russisclien Gelehrten „moldoslavisch“ genânt wird, durcli die berzlich gezeichnetcn Initialen, Vignctten und Miniaturen bcsonder3 hervor und lassen die Denkmăler der mittelbulgariscben Literatur, deren Fortsetzung und weitere Entwickclung, wie gesagt, die rumâno-bulgarische ist, weit liinter sich".

I. Bogdan: Cultura veche română Bucureşti 1898 pg. 60: „Acei cari nu cunosc decât expoziţiile noastre artistice de câţiva ani în coace nu şi-au dat osteneala sau n’au avut curiozitatea sil se întrebe dacii arta noastră începe cu noua şcoală franceză sau este mai veche, aceştia se vor mira că noi îndrăznim a vorbi de artă Ia Români în timpurile viforoase ale veacurilor 14-17. Şi cu tonte acestea, arta n’a avut nici odată o dez­ voltare mai mare la Români decât în acele timpuri de lupte uriaşe cu Turcii.

Se înţelege, aceasta este o artă pe care omul modern, fără cmucalic şi fără gust istoric n-o înţelege, n’o poate aprecia şi trece cu vedere peste dânsa. Necunoaşterea ei vine şi.. din puţina atenţie ce i s’a dat până acum.

Ca toate manifestările vieţii româneşti din trecut, aşa şi arta purta un caracter cu totul religios; ea era pusă în serviciul religiunii. In această privinţă ţările române nu se deosebeau do fel de ţările de la su­ dul Dunării: de Bulgaria, Serbia şi imperiul bizantin".

Pg. 65. „Dacă însă frescurilc nu se disting prin vre-o frumuseţe sau originalitate deosebită, avem al doilea gen de pictură, miniaturile de ma­ nuscrise cari au ajuns la noi la o înnaltă treaptă de perfecţiune.

Intre miniaturi coprindcm nu numai chipurile de evanghelişti şi sfinţi ce se găsesc prin evanghelii şi alte cărţi ale ritualului şi celelalte orna­ mente din. manuscrise, cum sunt vignetete şi iniţialele“.

N. Iorga Istoria Românilor in chipuri şi icoane Craiova 1921 pg.

204*205. *) Iosef Stzzggowski: Comori ee artă în Bucovina în Buletinul coinisiunii monumentelor istorice An. VI (Fascicula 23) Iulie Sept. 1913 pg. 128-131:

63 tiostru, când manualul său i-ar înfăţişa măcar ca un capitol de lectură particulară, afirmaţiunea aşa de competentă şi aşa de măgulitoare pentru noi, a unui asemenea învăţat!

De ce atunci când se vorbeşte despre aceiaşi epocă slavoromână, nu se amintesc măcar minunatele ,,învăţături ale Lui Neagoe Basarab către fiul său 7eodosie*1 o operă aşa de caracteristică pentru înţelegerea nu numai a culturii vremei dar şi a felului de educaţiune voevodală de pe atunci, care lucrare, după părerea unui străin, este considerată: ,,ca cea mai bună operă pe care ne-a lăsat-o literatura slavă din acea epocă“ ? !) S’ar putea arăta atunci caracterul acestei culturi răsăritene din acea vreme, cu puternica influenţă bi­ zantină, 2) din care înfăţişare ar reeşi că n’am fost întru ni­ mic mai prejos cu asemenea producţiuni, în această lume ră­ săriteană bizantină. Ar trebui să se reproducă în manual câtev< admirabile miniaturi şi vignete din ce le mai distinse tipărituri, „Dar cc este cceacc ar trebui să atragă in aceste îndepărtate văi chiar pe cel mai umblat cunoscător al artei vechi? Pe deasupra tuturor sunt acele curioase biserici, cari, In polihn mia înfăţişării lor din afară, se pot compara mai curând cu faţadele dela Sau Marco din Veneţia ori cu Domul din Orvioto. Numai că, fireşte, plastica-in Bucovina nu are parte ca acolo; ea se poate socoti ca oprită sub raportul ritual. Smgură pic­ tura aruncă asupra feţelor din afară ale bisericilor din Suceviţa, Voroncţ, mănăstirea Humor, Vatra-Moldoviţa şi a, acea uimitoare reţea de bogat înşiruite chipuri de obârşie teologică ortodoxă, care. înjvarietatea. coloritului său face impresia covorului oriental. Ceva asemănător nu ne oferă o a doua (ară din lume„Altfel însă judecă acela care ţine seamă de în­ râurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Alhos voevozii moldo—valahi cu ale lor aşezăminte, ctitorii şi danii şi nu uită a socoti pe dealtă parte, belşugul de idei proprii teologice precum ele se rostesc cu deosebire în manuscrisele şi picturele murale ale mănăstirilor Dragomirna şi Suceviţa; dacă e obişnuit din experienţa lungă- să prindă cu privirea raporturile generale, el va fi silit să admită că nu atât Alliosul asupra Moldoroi, pe cât marea cultură ce deţinem noi Austriecii in mă­ năstirile Bucovinei a trebuit să s * repercuteze asupra sfântului Munte“. ef. N. lorga et 0. Balş: L’art roumain Paris 1922 pg. 75-77. *) Rournansfky. /. c. pg. 121.

•) K. Krumbacher: Geschichtc der byzantinischen Litteratur Mflne.hon 1827. pg. 30.; Ch. Diebl: Byzancc (Gramfcur ut decadence) Paris 1919 pg. 300; D. Russo: Elenizmul In România Bucureşti 1912 pg. 2o şi următoarele.

!

I

64 i

h

:■

i

I I

dându-i-se şcolarului câteva noţiuni scurte asupra istoriei ţipărului Ia noi şi asupra raporturilor culturale cu Serbia, prin care au ajuns şi lo noi acele reminiscenţe de influenţă italiană, prin Dalmaţia.

Am insistat mai mult asupra acestei epoci fiindcă este cu desăvârşire nesocotită putându-se înfăţişa sub forma arti­ stică mai cu seamă cu un deosebit interes pentru şcolari.

Cum se poate înţelege toată literatura religioasă din veacu­ rile XVI, XVII, şi XVIII ca o producţiune cultural — literară, dacă nu i se dă elevului nici un capitol cât de scurt din care să- se v^dă, în comparţiune chiar cu viaţa apusului, ce im­ portanţă a avut biserica din punct de vedere cultural şi cum „ortodoxismul nostru a fost evenimentul cel mai grav în urmări pentru dezvoltarea noastră culturală, căci el ne-a legat pentru veacuri întregi cu cultura orientului, formând un zid despărţitor faţă de catolicismul vecinilor noştri din vest şi din nord care ne-ar fi putut transmite cultura apuseană" 1).

Fără asemenea noţiuni lămuritoare un manual care dă ele­ vului numai nişte prefeţe de cărţi religioase, ca modele pentru a înţelege o întreagă cultură, nu aduce nici un ajutor şcola­ rului. 2) Numai aşa s'ar putea închega în mintea celui care străbate o asemenea carte o unitate cel puţin de succesiune a acestor fapte fără ca literatura religioasă să se confunde cu cele câ­ teva prefeţe reproduse cari n’au nici o continuitate nici înnainte nici înnapoi.

Dar ce nu s'ar putea spune despre literatura istorică! *) S. Puşcariu: Istoria literaturii române Sibiiu 1920 pg. 13.

-) Alexe Procopovici: Introducerea in studiul literaturii vechi Cer­ năuţi 1992 pg. 21 „După ce am arătat astfel care este locul nostru între celelalte popoare, clin acest punct de vedere mai mult cronologic, fncliciu această introducere cu observarea că în cursul expunerilor cari vor urma va trebui să ţinem cont într’o măsură largă de istoria bisericii uoastre, întrucât vechea noastră literatură are în mare parte şi la început exclu­ siv caracter religios şi întrucât toată cultura noastră din acele vremuri poartă pecetea ortodoxismului".

65 De ce să se înveţe la cursul de Isioria Românilor lucruri cari sunt de domeniul literaturii române? De ce să nu se spună şcolarului ce s’a scris în Moldova chiar în slavoneşte, despre istoria ţării. înnainte de Grig. Ureche? De ce să’nu se arate legăturile dintre Polonia şi Moldova — nu mai amin­ tim că toate celelalte influenţe străine sunt aşa de palid făcute că sunt ca şi inexistente —, de pe urma căreia au răsărit marii cronicari moldoveni ca Grig. Ureche, M. Costin, N. Costin, cu puternica influenţă umanistică medievală de unde a resultat conştiinţa despre latinitatea neamului? Pentru ce în Muntenia s’a omis să fie măcar pomenit Stolnicul Cons­ tantin Cantacuzino a cărei operă „Istoria Jurii româneşti*' ,,constituie una din cele mai valoroase opere istorice ale acestui timp'*? 1). Şi pentru ce oare se mai păstrează acea reminescenţă de romantism falş în aprecierea veacului al XVIII, despre care se spun numai vorbe grele fără ca să se arate că în acest veac s’a desfăşurat în Principate o cultură aşa de bogată şi aşa de variată care a dat D-Iui N. iorga prilejul ca să scrie o operă de istorie literară de 1180pagini? S’ar putea da iarăşi elevilor o scurtă caracterizare ştiinţifică obiectivă din care să se vadă că precum în epoca slavonă noi am adăpostit cultura balcanică care nu-şi găsea loc de dezvoltare într’un.ţinut cotropit de puterea turcească, tot asemenea acum cultura grecească de apărare a ortodoxismului ca şi aceia fără legătură cu bi­ serica s’a oploşit tot în ţările noastre şi s’a dezvoltat prin sprijinul bogaţilor noştri domni. 2) Ce frumos şi variat material de lectură în legătură cu vechea literatură s’ar putea culege din cronicari ne-o arată lucrarea D-Iui N. Iorga „Din faptele străbunilor1'.

-) N. Iorga: Istoria literaturii române in sec. al XVIII. Bucureşti 1901 pg.

5-6:,, Căci a fost un timp! când ideia naţonală grecească n’avea nimic a face cu cultura grecească, pentru că aceasta era cultura generală a orien-

1

66 De asemenea s’ar găsi modele frumoase de literatură veche în ,Scrisori de domni* »Scrisori de boeri“şl „Scrisori de ne­ gustori• de acelaş autor. Pentruce n’ar putea figura mai ales în manualele liceielor de fete scrisoarea mamei lui M. Viteazul, Teofana. plină de duioşie şi de durere la vestea morţii fiului ei, care este una din cele mai frumoase pagini ale trecutului nostru 1).

Nu putem înşira în această scurtă schiţare atâtea şi atâtea lucruri noi şi interesante care ar trebui să figureze într’un asemenea manual, pentru a face ca din străbaterea acestei culturi vechi să ţâşnească toată viaţa adevărată care stă ascunsăîntr’însa şi să ne aducă acel parfum de vechime şi pietate făcându-ne să simţim în adevăr sufletul care a cuprins şi a desvoltat această manifestaţiune culturală.

S’ar putea face în felul acesta o crestomaţe bogată a ve­ chiului scris românesc.

N’ar fi lipsite de interes vechile inscripţiuni de morminte, pi­ sanii de biserici sau reproduceri de manuscrise; ar fi de ele mai mare folos reproducerea unor caracterizări clasice ale cercetătorilor consacraţi acestei culturi aşa încât elevul să gâ­ tului în care popoarele nu ajunsese încă — n’ajunsese nici luminata Eu­ ropa! — la conştiinţa naţională, la părerile de rău pentru trecut, la avînturi entuziaste către* un mai buu viitor al neamului. Grecii primeau fură gânduri ascunse şi reserve dominaţia turcească, pe care erau bucuroşi s-o servească; boierii români cari se simţeau mai nult membri ai unei clase decât fiii unui popor, nu se socotiau jigniţi de Greci decât iu interesele lor materiale. Boierul se simţea mai aproape de iglicarul grec decât de opincarul român; ii era milă de cel dintâiu mai mult decât cel din urmă; se înţelegea mai bine cu dânsul decât cu fratele său sărac şi nenorocit. Pe dcaltă parte ţăranul confunda în acelaş sentiment de ură motivată pe apăsă­ torul de acelaşi neam şi pe apăsătorul străin. ......................................................................................

Din cele ce s’au spus se vede că această literatură grecească era făcută în acelaşi mediu de aceleaşi persoane către acel‘aşi persoane. E un fel de literatură soră, de literatură complimentară. Legăturile intre cele scrise în româneşte şi in greceşte sunt din cele mai strânse şi tratarea izolată a amân­ durora e tot atât de grea ba inai grea încă decât tratarea separată a litera­ turii europene în latineşte de literatura în limba vulgară pe timpul evului mediu.

Dacă despărţirea se face, ea nu poate fi decât silită şi dăunătoare**, i) Această scrisoare se găseşte reprodusă în manualul D-lui P. V. ITn nes.

67 seascâ într’un astfel de manual tot ceia ce merită să-i tre­ zească interesul, înţelegerea ca şi iubirea unor asemenea producţiuni.

Ca exemplu am putea preciza că ar fi de un mare folos dacă la sfârşitul literatul ii istorice s’ar reproduce în întregime studiul lui D. Onciul: „Ideia latinităţii şi a unităţii naţio­ nale'1 din Revista Istorica An. V No. 8—10. (1919). Şcolarii întâmpină greutăţi foarte mari tocmai din cauză că nu pot găsi în comerţ scrierile clasice cari s’au scris în legă­ tură cu aceste chestiuni. Ele ar putea fi publicate, chiar în scurte prelucrări, aşa încât să putem cu timpul avea şi noi un manual, ca acela întrebuinţat pentru cursul de literatură germană, în şcoalele săseşti din Ardeal (Deutsches Lesebuch fur Mittelschulen, herausgegeben von Dr. Oskar Netoliczka und Dr. Hans Wolf. Hermannstadt 1902 pg. 1076).

Dacă limbei române i s’ar da cel puţin trei ore pe săptă­ mână la clasele superiore s’ar putea face un asemenea curs, scoţându-se din programa clasei VIII cursul de literatură mo­ dernă care trebueşte făcut în clasa VII la autorii respectivi.

Faţă de felul cum înţelegem noi şcoala secundară în con­ formitate cu părerile exprimate în prima parte a acestei scri­ eri socotim indispensabilă o asemenea înfăţişare a literaturei vechi nu numai pentru noi dar şi pentru străinii din stat cari trebuie să ne cunoască acest trecut cultural şi care deci tretrebueşte arătat în lumina şi valoarea lui adevărată.

Sfârşind aceste consideraţiuni sunt cel dintâiu care aş vrea să nu fiu înţeles în sensul unei pedanterii trufaşe. * *

Pentru realizarea unei asemenea schimbări este nevoie ca să se schimbe ceva şi din spiritul profesorilor. Căci este foarte multă dreptate în ceia ce se spune Gustave Le Bon cu pri­ vire la anumite discuţiuni referitoare Ia o reformă şcola ră : „Le resultat final de ces discussions fut que pour ţrans-

68 former notre systeme d’dducation il faiidrait cVabord changer râme des professeurs, puls celle des parents et enfin celle des elevesal).

Pentru o potrivire a şcoalei Ia nevoile noastre de astăzi, trebueşte o solidă pregătire ştiinţifică a profesorilor, o mai mare mobilitate a spiritului lor, precum şi totala părăsire a oricărei pedanterii descăliceşti care sunt cele mai mari obstacole în calea oricărei reforme. 3) Tocmai fiindcă socotim că pregătirea ştiin­ ţifică şi pedagogică a profesorului este cea dintâiu condiţiune de bună desvoltare a şcolii de aceia credem că este o crimă introducerea acestei secţiuni normale-pedagogice pentru pre­ gătirea profesorilor în doi ani de zile, în noua reformă a în­ văţământului secundar. Exemplul cel mai viu ne este în faţă în şcolile din Ardeal unde locurile de profesori s’au complec­ tat cu acei profesori „cursişti" pregătiţi în patru luni de vară şi încadraţi îu corpul profesoral cu toate drepturile ce le con­ feră acest titlu. Ce sunt asemenea profesori pentru învăţămân" tul nostru public şi câte neajunsuri i-au cauzat am arătat al­ tădată... 8) Orice reformă s’ar face în programe sau manuale, ea nu va prinde viaţă, decât după câtă pricepere şi suflet va pune profe­ sorul. Socotim că în această privinţă [şcoala noastră în pro­ vinciile eliberate şi în special în Ardeal se găseşte într’o stare de inferioritate vădită tocmai din cauza profesorilor, căci iată ce ni-e dat să citim într’un articol al D-lui Lupu Antonescu, cu x) Gustavc le Bon Psychologie de l’education Paris 1919 pg. 2.

-) Ibldem 38. „Rien. absoluraent rien, ne pourra changer.

Pourquoi ? Simplcment parceque i’etat mental «Ies professeurs crec par Ies procedcs universitaires n’est pas modifiable. Formes d’apres ces principes, ils sont incapables d’en appliqucr d’autrcs ou meme d’on comprendre d’autres. Tous sont sont'arrives ;î un âge ou on ne refait pas son education. Ccrtes ils acccpteront docilement, comme ils Ies ont acceptes jusqu’iciles cliangements de programmes, et s’inclineront bien bas devant Ies circulaires ini nisterielles, mais ils continueront â enseigner comme ils l’ont tonjours fait, parce qu’ils ne pourraient enseigner autrement0.

3) Convorbiri Literare an. 1922 No -1 (fanuarie)

69 privire la cele constatate în învăţământul de acolo: „In Ar­ deal şcoalele suferă de pe urma unui soiu de calificaţie, necunoscută dincoace de Carpaţi: cursismul. Cu rari, foarte rari ex­ cepţii datorită unor sforţări personale, profesorul cursist are carte cât pentru patru clase primare şi o spoială de câteva luni, dela nişte cursuri de fortificare, astăzi condamnate. Nu-i putem pretinde lui ingeniu didactic secundar cu care să se lămurească pe el însuşi, că, de exemplu în istorie, faptele brute, succesive, dobândesc valoarea nu prin memorizarea lor ci prin legătura lor de filiaţiune şi prin înţelesul educativ pe care-1 cuprind. De altă parte învăţătorul cursist, tot cu onorabile excepţiuni, este aproape analfabet. El reprezintă în învăţământ uu stadiu pe care l-au avut şi şcoalele de dincoace, prin 1870, cu aşa numiţii candidaţi" *).

Datoria imperioasă de a organiza şcoala secundară in con­ formitate cu necesităţile vremii de astăzi, potrivind-o cu firea neamului nostru şi pentru întărirea elementului băştinaş în primul rând, cu toate greutăţile pe care le ridică în cale com­ plexul de probleme cum sunt cele în legătură cu starea unei asemenea categorii de profesori ca cei pomeniţi mai sus, sau cu altfel de chestiuni didactice, — trebuie să formeze preocu­ parea tuturor acelora cari poartă dragoste şi interes faţă de poporul şi ţara aceasta.

Alexandru P. Arbore profesor de Limba română 1926, Ianuarie 10.

ij A. L. Antonescu: Aspecte şcolare în Vatra Şcolară An. I No. 10-12 Sibiiu pg. 4 #

;

I

71

O A011NT1RE Cum am învăţat greceşte la acest liceu Acum 30 de ani promovasem în clasa III. Ştiam câ pe lângă obiectele de până aci, trebuia să facem in această clasă cunoştinţă şi cu o materia nouă, limba greacă. Limba asta nouă ne inspira tuturor o mare îngrijorare, atât prin numele care nu ne era deloc simpatic, cât şi prin greutatea de care colegii mai înainţaţi ni se plânseseră că au întâmpinat-o la învăţarea ei. Nu ştiam cine ne va ii profesorul. La ora respectivă, ve­ dem intrând în clasă un domn de o înălţime neobişnuită, cu privirea cam încrucişată, cu înfăţişarea încruntată şi care în tot ansamblul său exterior nu ne era câtuşi de puţin simpatic, fără a bănui măcar că acest exterior antipatic acoperea o inimă de o bunătate rară şi un sutlet nobil. Era, de curând răposatul profesor, I. Coleş, Prima lecţie, mărginindu-se numai la explicaţie, a mers cum a mers. In cele următoare însă, am simţit că avem de a face cu un profesor sever, cu care vom avea de lucru şi la care trebuie să muncim serios, casă-1 mulţumim. Intr'adevâr, fără nici un semn de aprobare la răspunsurile bune, ridicând tonul, şi hai s'o spunem, adresându-ne şi oarecare graţiozităţi la cele mai mici greşeli ce făceam, a trebuit să ne rupem învăţând, ca să-i mai

72 intrăm în voie. In schimb observam, că pe zi ce trece ne fa­ miliarizam din ce în ce mai bine şi cu pronunţia şi cu voca­ bularul şi cu formele gramaticale, pe care la finele anului eram deplin stăpâni. Aşa era pe atunci profesorul meu de gre­ ceşte, I. Coleş, Nu-mi aduc aminte să fi lăsat vreun corigent.

In clasa IV auzisem că ne va veni un profesor nou,Mi hal Tipeiu. Din svon public, ne ajunsese la ureche despre el faima că fusese ca student «floarea universităţii din Iaşi».

Toţi ardeam de nerăbdare sâ-1 cunoaşteam mai curând. Insfârşit la ora respectivă, vedem intrând repede pe uşă un domn ca de 27 ani, destul de robust, scund şi cu figura încruntată* Dela prima prelegere am remarcat la dânsul, cum entuzias­ mul tinereţii îi dădea o energie rară şi o voinţă fermă, care nu cunoştea obstacole în împlinirea înaltei sale misiuni. CJn suflu proaspăt de metodă modernă se degaja din fie carecuvînt pronunţat, din fiecare expresie grecească explicată. Fiecare din noi am simţit imediat că cu un profesor ca acesta mai mult decât cu cel precedenf, nu e de glumit. In orele următoare când a început examinarea, am văzut îndată pe profesorul adevă­ rat, care ştie ce-i trebue elevului, ca să atingă direct ţinta* Era o întrecere între noi să ne silim a nu-1 supăra cu nimic, :ăci se supăra rău, când observa puţin interes din partea noa­ stră, ba chiar şi la cele mai mici greşeli. In schimb, de supt privirea mereu posomorâtă se radia o mulţumire părintească comunicativă, la toate răspunsurile cu adevărat bune. La fiecare examinere se ştia, că trebuia să răspundem din toată materia învăiată. De aceia n'avea trebuinţă de control zilnic al clasei întregi şi examina numai câte 3, 4, elevi pe oră. La finele trimestrului, mai mult de jumătate din clasă avea nota supt 4, vreo 20 elevi aveau nota între 5 şi 6 şi numai vreo 4 am obţinut nota

7, cutoatecă răspunsesem ireproşabil la

toate întrebările. Aceştia din urmă eram necăjiţi în sufletul nostru, nu pentrucă ne notase numai cu atât, ci fiindcă nu ştiam cum să învăţăm mai bine, aşa încât el să fie complect

I /

i

1 1 \

t

I

73 mulţumit. In trimestrul al doilea, la aceştia 4 ne-a ridicat nota la 8, ceace ne-a încurajat să învăţăm şi mai temeinic; iar în trimestrul al III, la 3 din noi ne-a ridicat nota la 9.

Pe vremea aceia se dădea în luna Mai o teză, care avea o foarte mare importanţă» îmi aduc aminte că ne-a dictat în acest scop din greceşte o frază de vreo 6 rânduri de caet.

Fraza aceasta era aleasă anume, ca să aibă mai toate cuvin­ tele cunoscute, iar aproape în tot cuprinsul ei avea numai aplicaţiuni sintactice din cele explicate în cursul anului. Mai erau numai 10 minute până la sunarea orei şi către finele fra­ zei nu râuşisem să găsesc înţelesul adevărat, din cauza unei aplicaţiuni ce nu-mi venea în minte. De teamă că voi ră­ mânea cu teza, printr'un puternic efort desleg şi ultima în­ curcătură. Recitesc din nou toată traducerea şi fără a-mi da seama, dacă n'ar fi putut fi un alt înţeles şi mai perfect, am simţit o mare uşurare şi mulţumire. Dar numai aveam pentru transcriere pe caetul curat, decât 5 minute» Când am ajuns pe la mijloc, ora sunând, profesorul îmi cere lucrarea, iar eu mă rog frumos să-mi ingădue transcrierea şi a restului» Până a strâns celelalte caete, am fost şi eu- gata şi i l-am predat pe al meu. La înapierea lucrărilor, am văzut că cea mai bună, fusese notată cu 8, iar a mea lipsea. Mulţumit că nu-mi cerc socoteala dece n'am dat lucrarea, n'am mai îndrăsnit să-l întreb.

Abia după vreo trei săptămâni, un vechiu prieten al meu din cl» VII, d. Gh» Săpunaru, originar dintr'o comună vecină cu comuna mea natală, atunci un eminent elev al liceului, azi inginer de seamă în Bucureşti, îmi aduse vestea că profesorul Tîpeîuar fi declarat în faţa colegilor săi, că singura teză bună dîn toate clasele, fusese aceasta şi că a reţinuFo la arhivă.

Un an întreg nu Ya văzut nimeni râzând. O singură dată cu ocazia explicării etimologiei unui cuvânt, « Kineo » mi se pare, a zîmbit» A fost pentru noi atunci o adevarată săr­ bătoare. Nu ne venea să credem şi totuşi zâmbise. In fiecare

A

74 oră fiind examina i din toată materia, e de prisos să mai adaug că n'a fost obiect la care să nu fi muncit de loc la examen şi la care totuşi, să fi răspuns mai bine ca la limba greacă.

După încheerea anului auzim că prof. Tipeiu, suferind de piept şi-a luat concediu pe. un an şi a plecat în sudul Franţei.

Vestea aceasta ne-a întristat pe toţi fără deosebire.

In clasa V profesorul care Fa suplinit, deşi ştia greceşte, fiind chiar grec de origină, a depus aşa de puţin interes şi a predat aşa de slab şi fără metodă, încât era cât pe ce să ui­ tăm tot ce învăţasem aşa de temeinic în clasele precedente.

In toamna următoare aflăm cu mare bucurie că sra reîn­ tors din Franţa şi că-şi va relua catedra.

Prima lecţie din clasa VI rie-a explicata din *Hecuba».

In ora următoare, camarazii mei nefiind dispuşi să-şi pre­ pare lecţia, hotărăsc să spunem cu toţii că n'au venit manu­ alele la librării. A trebuit să fac şi eu acest gest de solidari­ tate. Profesorul cercetând mai mulţi elevi şi răspunsul fiind cel hotărât, i-a notat pe toţi cu nota l. In desperarea sa, ca să-şi mai aline necazul probabil, mă str.gâ la lecţie. Atât de mare ii fu dezamăgirea, când îi dădui acelaş răspuns, încât îmi puse şi mie nota I, închise nervos catalogul, se repezi ca o săgeată la uşă, o trânti cu putere şi se opri tocmai în cancearie. De atunci nu Fam mai văzut decât după două luni, pe catafalc, în momentul când totul era pregătit, să-l conducem la locul de veşnică linişte şi odihnă» Numai la moartea ma­ mei mele cu 2 'ani înainte, mai încercasem atâta durere şi mai vărsasem atâtea lacrimi, de iubire, de devotament şi de recunoştinţă.... Adesea şi astăzi mă întreb, oare solidari­ zarea aceea a noastră, să nu fi contribuit şi ea cu ceva la această ireparabilă perdere şi pentru învăţământ şi pentru so­

cietate. ! ?

I. Rădulescu-Râmnic

75

Mii IU POVEŞTILE 1IEOE In 1912 am publicat o serie de articole în „Nea­ mul. Românesc literar" No. (8—14), în care arătam paralele între poveştile indiene cu cele româneşti şi europene, mai cu seamă cele care se asemănă cu snoavele noastre despre Păcală.

De atunci lucrurile n’au rămas pe loc şi cercetă­ rile ştiinţilice au progresat şi pe acest teren.

Afară de povestirile lui Somadeva şi celelalte men­ ţionate în articolele citate apăru în 1921 o nouăcolectiune de poveşti editată de Ioh. Hertel, sub titlul „Bharatakadvâtrimşika", adică treizeci şi două po­ ale Bharatakilor.

Aproape întreaga literatură de poveşti a Indienilor este educativă şi între lucrurile folositoare pe care Kautilya le recomandă, pela 300 a. Ch., pentru educaţiunea unui tânăr prinţ, sunt şi poveştile „Ifihâsa“ (aşa era odată). Deja din iimpurile cele mai vechi poveşti cu tendinţe educative bine definite, se găsesc în Brâhmane şi Upanişade, iar marile epopei Mahâbhârata şi Ramayana, sunt numite manuale de învă­ ţământ pentru regi.

76

Mulţimea poveştilor jainiste şi budiste sunt cu to­ tul didactice, formând aşa numitele manuale de folos (artha-şâstra), ce găsim cu sutele în literatura india­ nă. Jainiştilor şi budiştilor, le revine meritul ca să pună ca bază a religiunii lor, în locul unei religiuni indiferente pentru morală, tocmai o morală superioa­ ră şi să răspândească ideia că morala este aceiaşi şi obligatoare pentru toţi, pe când la Brahmani era de­ osebită după caste. .La rândul lor prinţii şi oamenii politici urau pe aceşti oameni cu morală severă şi care îndrăzneau să critice apucăturile viclene şi în­ şelătoria, în care excelau oamenii politici şi unele secte religioase din acele vremuri.

Acolo unde pătrundeau însă jainiştii îi vedem înfluenţând mult şi aducând foloase însemnate prin­ ţilor pe lângă care se ataşau. Mulţi dintre aceşti că­ lugări, care aveau şi talent poetic scriau opere inte­ resante pentru îndrumarea politică, cum este marele poet şi învăţat Hemacandra (1173 d. Ch.), care scri­ se pentru regele din Gujarat un tratat interesant de poltică, în care poveştile nu lipsesc.

Din acest fel de opere didactice, fac parte şi aşa numitele poveşti aie lui Păcală, sau mai bine ale oa­ menilor păcăliţi, care la început au existat indepen­ dent şi apoi au fost încorporate de diferiţi autori, cum suut Somadeva, Kşemendra şi alţii în marile lor colecţiuni de poveşti.

Dintre colecţiunile independente avem pe cea men­ ţionată, adică cele 32 de poveşti ale Bharatakilor, al cărui autor, un călugăr jainist, este mult discutat, în privinţa epocei în care a trăit.

Mai înainte de a traduce ceva din această interesan­

tă colecţune, trebuie să explicăm ce este, sau ce însem­ nează cuvântul Bharataka. Acest cuvânt este sanscrit şi

i

77

1

însemnează un adorator a lui Ş/ua, căruia i se mai spune şi Bharataka.

Secte numeroase din aceşti călugări locuiau mai cu seamă în Gujarati, în care dialect, ei se numesc Bharado, identic cu prost, O altă numire pentru aceşti călugări era Bhauta, un supranume a lui Şiva, derivat Bhuta, care însem­ nează „demon", căci Şiva, este regele demonilor, al vrăjitorilor, al puterilor care lucrează cu ajutorul de­ monilor şi fiindcă cultul lui Şiva, era plin de orgii şi sângeros, uneori călugării adoratori ai zeului, erau numiţi posedaţi, nebuni, şi apoi proşti, tâmpiţi.

Sectele contrarii cum erau jainiştii şi budiştii răs­ pândeau tot felul de legende şi povesteau tot felul de istorioare, în care făceau de râs pe Bharataki,..

Intr’o poveste a unui călugăr jainist, Bharataka, este descris în modul următor: „Este cocoşat de greutatea cozilor sale (cari li atârnă şi azi până la pământ), gătit cu tobă mare şi cu o tobă în mână, are nişte ochi care te îngrozesc căci sunt mânjiţi cu cenuşe şi mai poartă şi un cu­ ţit. Drept îmbrăcăminte au câteva trenţe care le acopere goliciunea".

Renumele prostiei Şivaiţilor şi al lipsei lor de cul­ tură rezultă nu numai din dublul înţeles al cuvântu­ lui, bhauta ci se baza pe fapte, căci aceşti călugări erau'în adevăr inculţi şi se recrutau fără nici o ale­ gere, nu ca cei - din alte secte. Călugării Barataka sunt dispreţuiţi chiar prin felul lor de a gândişi nici' vorbă nu era să înţeleagă vre unul limba sascrită. In acelaş timp erau stigmatizaţi ca nişte oameni lacomi, cufundaţi în plăceri, înşelători şi excroci, mincinoşi şi hoţi.

Acum când cunoaştem ce sunt aceşti Bharataka,

-A

78 voi traduce câte va poveşti care au avut răsunet în literatura folkloristică europeană şi din care unele se găsesc în colecţiunea independentă editată de Hertel altele la Soinadeva.

Bharataka ca matematician.

Un profesor care ţine să-i meargă bine, să nuprimească şcolari proşti : Un astfel de şcolar îl înşeală numai, cum s’a întâmplat cu mâncătorul de prăjituri1.

In satul Kateraka trăia odată un codoş (jafin=jafâ =lung în păr) cu numele Lunthaka lunfh—a pune în mişcare; de unde lunlhaya hoţ, tâlhar) care avea un şcolar Kunthaka {râd. kunfh=Kun/ha=prost)} care era pe cât de lacom pe atât pe prost.

Intr’o zi căpătase Kunthaka ca pomană dela ser­ barea unui credincios, treizeci şi două prăjituri.

Pe când se întorcea acasă, pe drum, îl chinuia foamea şi se gândi el: „Din aceste 21 prăjituri numai jumătate este partea profesorului meu, deci pot să mânânc jumătatea mea chiar de acum". Aşa dar mâncă el numai de cât 16 prăjituri. Pe urmă se gândi el mai departe: „Acum însă profesorul o să-mi dea şi mie jumătate din aceste prăjituri, deci voi mânca chiar de acum jumă­ tatea mea".

Aşa dar mâncă el încă opt prăjituri şi conţină ast­ fel până îi mai rămase numai o jumătate prăjitură, pe care o duse profesorului său.

Ia această colecţiune învăţătura morală este la începutul povestii.

79

Profesorul îi zise: „Ei bine! Ce însemnează asta?

Fiul meu spiritual oare ţi-a dat numai o prăjiturică, sau ai mâncat tu ceia ce lipseşte ?“. Şcolarul însă răspunse: „Fiul D-tale spiritual ţine la D-ta cu dragoste sta­ tornica şi de aceia ţi-a dăruit 32 prăjituri, însă eu le-am mâncat/" Profesorul întrebă: „Cum asta"".

Atunci şcolarul băgă în gură, în faţa profesorului şi ultima jumătate şi zise: „Uite, aşa le-am mâncat"". învăţătorul trebui să rabde mai departe de foame, iar oamenii când aflară se minunară (de deşteptăciunea şcolarului).

Cine nu cunoaşte această poveste răspândită sub diferite forme în literatură popopulară europeană şi apoi introdusă şi în cărţile de şcoală ? !

Bharataka care se încrede în vorba altora.

Nepriceputul, care ţine ceva ca adevărat numai fiindcă altul i-a spus, devine de râsul tuturor, ca şi coadeşul care se urcase pe o cracă.

In satul Elâka locuia odată o mulţime de călugări şivaiţi. Dintre aceştia merse odată în pădure unul cu numele Dandaka, (prjăină) la apropierea anotimpu­ lui ploios, ca să-şi taie o cracă, şi să-şi facă un par pentru chilia lui. îndată ce descoperi acolo un pom, la care se găsea o cracă dreaptă se urcă deasupra ei şi începu s’o taie. El se aşezase astfel ca să taie craca chiar de lângă trunchi şi se puse pe lucru.

Atunci trecură pe acolo nişte căiători, cari îl vă­ zură ce făcea şi strigară către el: „He, Bhautika (vezi explicaţia de mai sus) rege al proştilor! Nu tăia craca pe care stai, căci dacă

1 ;

80

faci asta şi craca o fi tăiată, ai să cazi jos şi ai să mori."

Aşa strigară călătorii şi îşi văzură de drum.—Că­ lugărul nu ascultă însă de cuvintele lor, nu îşi schimbă poziţiunea şi când craca fu tăiată, se prăbuşi cu ea la pământ. Atunci se gândea el în sine : „De sigur că drumeţii ceia posedă nu numai o şti­ inţă supranaturală, ci şi spun adevărul, căci tot ce mi-au spus, s’a întâmplat. De aci urmează cu sigu­ ranţă că eu trebuie să fiu mort." Âşa dar călugărul se lungi pe pământ şi rămase ca mort; nu mai vorbea, nu se mai ridica şi îşi ţi­ nea răsuflarea.—In apropiere erau oameni, cari încer­ cară sâ-1 ridice, dar el nu sta în capul oaselor, îi vorbiră, dar el nu răspunse. — Atunci se duseră şi spuseră celorlalţi codoşi: „Daudaka al vostru, călu­ gărul, stă acolo afară ca mort."

Când călugării auziră aceasta, alergară o mulţime dintre ei afară şi pentru că ei ţineau pe Dandaka drept mort, se pregătiau să-l înmormânteze. Ei îl du­ seră o bucată de drum până ce ajunse la o răs­ pântie. Atunci unul din ei zise: „Acum trebuie să mergem la stânga" însă alţii ziceau: „Ba, la dreapta!“ Aşa se certară ei mult timp împreună şi nu era nimeni, care să poată descurca lucrul.—In fine Bharataka, care zăcea pe targă zise: „Nu vă mai certaţi, căci când eu eram în viaţă, totdeauna mă întorceam pe partea stânga.“ Atunci unii dintre călugări ziseră: „Ascultaţi? Omul a vor­ bit totdeauna adevărul, când era în viaţă; trebuie deci s'o apucăm la stânge" Aşa dar apucară călugării la stânga. — Acum însă mergeau şi alţi oameni pe driim şi aceştia ziseră:

„Voi călugări ’şivaiţi, sunteţi grozav de proşti, duceţi

n

1 81

li!

m / si

•

!

..pe om să-l ardeţi, de şi ei nu este încă mort."

Alţii ziceau de asemenea: „Nu este mort, căci nu ar fi putut să vorbească.,, Atunci călugării puseră targa pe pământ şi între­ bară chiar pe cel care zăcea pe ea, şi acesta le po­ vesti toată istoria cu călătorii şi ştiinţa lor supranatu­ rală şi întări povestea cu jurământ.

Călugării stăteau şi nu ştiau ce să creadă şi ce să facă, iar oamenii pe cari îi întâlniseră pe drum avură mare greutate să lămurească şi să-i decidă să se în­ toarcă acasă.

In fine se sculă şi Dandaka şi se duse acasă în râsul oamenilor.

Iată o poveste pe care o au toate popoarele căci „craca de sub picioare" a ajuns proverbială, în nici o literatură însă nu găsim mai multă imaginaţie, mai multe situaţiuni comice şi mai multă vervă, ca în li­ teratura sanscrită.

O poveste care nu face parte din Bharatakadvâtrimsikâ ci din marea colecţiune a lui Somadeva „Kathâ-sarit-sâgara (un ocean în care curg torente de poveşti), cred că va interesa pe cititori, căci îşi vor aminti de asemănarea ce există cu poveştile, cari există în literatura noastă.

Omul care samănă susan prăjit.

c- ■

Era odată un ţăran, a cărui prostie se,apropia de nebunie. El mâncase într’o zi seminţe prăjite de su­ san şi fiind-că vedea că au gust bun, se gândi să ţină câteva seminţe, pe care să le samene aşa prăjite, cum erau. De oare ce însă seminţele erau prăjite nu răsăriră şi când el povesti aceasta, oamenii râseră.

=

82 Povestea este simplă, ea însă se găseşte în o mul­ ţime de literaturi europene, unde în locul susanului prăjit avem sare semănată.

Astfel într’o carte germană apărută în multe ediţii, dar în 1597 pentru prima oară, sub titlu intermina­ bil : Das Lalebuch. Wunderseltzame, etc. etc., Geschichten und Thaten der Lalen zu Laleburg, etc.

(Laie este grecescul lalein a vorbi) găsim o mulţi­ me de poveşti, cari se aseamănă mult cu aventurile, lui Păcală al nostru. — Intre acestea se găseşte şi 'f aceia în care locuitorii din Lalemburg samănă sare.

In literatura noastră povestea se află de asemenea este destul de atrăgătoare.

Se ştie că vecinii noştri Bulgari şi Sârbi nu au sar< ci o importă de la noi.

Povestea spune că Bulgarii, după alţii Sârbii, ne-; având sare, nu mai voiau să dea bani mereu să ©T. cumpere dela Români.

Atunci un Bulgar întreabă pe un Român cum se, :7

:■

face că în România este sare iar la ei nu.

Românul spuse Bulgarului că lucru ar fi uşor de; }j\ oare ce în România se samănă şi sarea ca şi buca­ tele şi creşte pe câmp.

Când Bulgarul auzi aceasta, comunică-compatrio­ ţilor săi vestea cea bună şi toţi hotărâră să samenesare.

După ce semănară, aşteptară mult şi binesăresară şi văzând că nu iese se strânseră la sfat ca să vadă ce este de făcut.—Cel mai deştept, Dedu Ivan, dădu pă­ rerea că trebue să fie cineva care. mănâncă sarea şi deci se deciseră ca inarmaţi să păzească câmpia sămănată. Pe când unul păzea vede pe un tovarăş a! său, care dormea la umbra unui copac, cu faţa în sus, iar pe pieptul desfăcut o lăcustă mare verde se repauza de căldura înăbuşitoare a verii.

m

83 !

!

I

îndată ce paznicul vede lăcusta, îşi face socoteala că acesta trebue să fie animalul, care distruge re­ colta sării, deci ocheşte şi trage.—Lăcusta rămâne sleită pe pieptul bietului Bulgar, care se rostogoleşte mort.—Paznicul vesel de ispravă, aleargă Ia ai săi’ şi povestindu-le termină cu vorbele: „Şi unul de ai noş­ tri dar şi unul de ai lor.“ Aceasta îmi aduce aminte o altă poveste indiană care aparţine tot celor trei zeci şi două şi care are răsunet în poveştile noastre, privitoare la’ Bulgari. — Povestea indiană este intitulată: „Bharatciki în călă­ torie la cer.11 In satul Sughoşa (sunet bun) locuia o mulţime de coadeşi şi între ei era unul care se numea: Sarucpaşu (cu totul animal).

Acest om cultiva o grădină cu pomi roditori şi după câţi-va ani grădina fu plină cu arbori cereşti, aşa că strălucea de flori şi fructe, parcă era o gră­ dină din paradis.

Intr’o noapte, veni în grădină o vacă divină (care împlineşte toate dorinţele), care păştea până începea să se lumineze de ziuă. Atunci vaca se depărta şi se urcă la cer.

Ea repetă în fiecare noapte acelaşi lucru şi pentru că prin aceasta grădina fu devastată, se puse călu­ gărul într’o noapte singur la pândă. Vaca veni din nou şi el văzu cum ea păscu întreaga noapte şi la

sfârşit se pregătiasă se urce la cer. Acolo căpătă el tot felul de prăjituri şi bunătăţi de mâncare şi avea mare bucurie la vederea acestor plăceri.

Intr’o zi însă luă el o aşa numită „prăjitura leului" (Simha-keşara=coama leului, apoi un pom şi chiar un medicament) se atârnă de coada vacii minunai

1

84

şi se întoarse în grădină şi de aci, când se lumina, veni acasă.

Atunci se prezentară Ia el ceilalţi codoşi şi-l în­ trebară unde s’a ascuns aşa de mult timp, iar el le povesti: „Am fost în cer şi acolo am văzut pe Indra, Luna, Şiva, Ganeşa şi pe ceil’alţi zei şi am mâncat astfel de prăjituri" şi le arătă ce a adus cu el. Fie-care dintre călugări căpătă câte o bucăţică din prăjitură.— Aceasta le plăcu mult şi strigară: „Ach!, fii aşa de bun şi ia-ne şi pe noi cu tine în cer! Voim să privim şi noi cerul şi să ne bucurăm de bunătăţile cari există acolo". * La acestea el zise: „Atunci trebuie ca voi toţi să veniţi în grădina mea şi să vă ascundeţi acolo. — Când vaca se va sătura şi vrea să se ridice în aer mă agăţ de coada ei şi atunci unul se agaţă de pi­ cioarele mele, altul de picioarele ăstuia şi aşa mai departe, ca să formăm un lanţ".

Acest lucru îl făcură în adevăr şi în acest chip sburară în sus. Când însă erau cam pela jumătatea drumului spre cer, veni unuia de mai jos o îndoială şi întrebă: „Rogu-te cât de mare este prăjitura în cer ?"

Pentru că Bharataka cel mai de sus era un arhiprost, voi să arate celui care îl întrebă cu mâinele şi de aceia lăsă din mână coada vacii şi zise: „Uite aşa de mare era“ Dar deja toţi vâjiiră Ia pământ.

De aceia nici odată să nu ceri o explicaţiune ne la timpul ei.

Partea din urmă a acestei poveşti se potriveşte de minune cu a acelora cari voiau să scoată luna din puţ.— Se zice că odată un Bulgar voind să scoată apă

85

din put pe înserate, vede luna reflectată în fundul apei.—Speriat aleargă să comunice faptnl consăteni­ lor săi cu cari venind la puţ, văd acelaşi lucru. Atunci ei se sfătuiesc cum să’facă ca să'scoată luna.

Cel mai deştept propune să se aducă o frânghie de capătul căreia să se lege un cârlig,, de care să se prindă luna.

Ajunşi la puţ ei vâră frânghia înăuntru, iar câr­ ligul se prinde de o ghizdură a puţului.

Atunci încep să tragă de frânghie şi fiind-că câr­ ligul se ţinea tare, se înşirue unul după altul ţinându-se de mijloc.

La un moment pentru ca să poată trage mai cu putere cel ce ţinea de frânghie voeşte să scuipe în mâini şi dă drumul frânghiei, dar cum era tras de mulţimea din urmă, toţi se rostogolesc pe spate la pământ şi atunci văd luna străluciud pe cer şi. sunt bucuroşi că munca nu le-a fost în zadar.

Aceiaşi poveste o găsim şi la Somadeva în Kahâsaritsâgara (L. XV. 177) sub o altă formă dar cu acelaşi rezultat şi este curios că în această poveste şi încă în două sau trei, Somadeva întrebuinţează mereu chiar cuvântul bhaufa.

Aşa dar voi traduce şi această poveste destul de interesantă.

Intr’o mănăstire trăia odată un prost, ca şeful mul­ ■■'.i •'

tor altor proşti.

El auzi odată, când cineva citea dintr’o carte sfân­ tă, că acela care va construi un lac va avea o mare recompensă pe lumea cealaltă1). Fiindcă avea bani mulţi omul nostru puse să se construiasă un lac mare plin’ cu apă. Când însă acest şef al tuturor găgăuţi1) La noi cine face fântâni i se iartă multe păcate.

l

86

lor ieşi într’o zi să-şi vadă Iacul, văzu că cineva îi rupsese malul. Tot aşa se întâmplă când eşi şi în ziua următoare numai că stăvilarul lacului fusese scormonit.

Atunci fu el foarte mişcat şi se gândi; „Mâine am să viu de. cum s’o- lumina şi voi rămână întreaga zi ca să vad cine face asta".

- Astfel se gândi el şi veni adoua zi.

Când în ziua următoare veni şi pândea, văzu cum un taur se coboară din cer şi scormonea malul cu coarnele. Atunci se gândi el; „Asta e un taur ce­ resc7) ce m’ar împiedeca să mă urc si eu la cer cu el?"

Atunci se apropie de taur şi înşfăcă cu amândouă mâinele coada acestuia. Taurul sfânt ridică cu furie în sus pe prostul, care atârna de coada lui şi într’un minut îl duse în locuinţa sa pe Kailâsa2).

Acolo căpătă prostul prăjituri şi alte bucate cereşti trăi acolo multe zile ocupat mereu cu mâncarea şi îi mergea bine. Insă soarta orbi pe acest cap al proş­ tilor, (bhautânâm genitiv plural), căci când omul vă­ zu cum taurul se ducea şi venea se gândi el: „Am să mă atârn de vârful cozii taurului, am să vizitez prietenii, să-le povestesc despre minunea asta şi am sâ mă înotre iarăşi".

Gândit şi făcut. Când taurul se pregătea într’o zi să plece, se apropie de el, îl înşfacă şi ajunse în chipul acesta iarăşi pe pământ.

Când intră în mănăstire îl îmbrăţişară pe el cei­ lalţi proşti, care locuiau acolo şi-l întrebară: „Unde

(

: 1) Se înţelege taurul, pe care călăreşte Siva.

2) Kailâsa este un vârf al Hiraalaii unde este cerul lui Şiva. In această poveste autorul îşi bate joc de Şivaiţi, căci în multe poveşti proştii lui Somadeva sunt ţărani nu călugări. i.

!

\A

\

te ai ascuns până acum?“ şi: le povesti întreagavîntârriplare.

Când proşti auziră această minunată [întâmplare,-. îl rugară: „ Fii aşa de bun şi ia-ne şi pe noi.acolo.şi dă-ne şi nouă să mâncăm prăjituri"; El promise să le împlinească dorinţa, le spuse cum să. procedeze, şi îi duse a doua zi la baltă, unde în adevăr taurul veni. Căpetenia apucă taurul cu amândouă, mîinile de coadă, un al doilea îl apucă. pe el de pi­ cioare şi un al treilea pe acesta şi când praştii s’au atârnat unii de alţii de picioare şi au făcut un lanţ sboară taurul repede spre cer.

Pe când acum. taurul sbura spre cer. cu proştii; atânaţi de coadă, soarta dădu un gând unuia dintrânşi să întrebe pe prostul, din cap: „Spune drept,.'bu­ căţile de prăjitură pe care le ai căpătat-aşa de-uşor şi le ai mâncat cât de mari erau . ! (:•::. ] • sb Atunci voi conducătorul proştilor ’să. le .răspundă repede: „Aşa de mari“. Când el însăi, pentrţi; acest scop, ca să-şi facă mâinile în forma unejvfIoru.de.lo­ tus le înpreună, dădu drumul la coacţa tauruluiO-şi .căzu îţnpreună cu ceilalţi din cer joa şii«toţi imuriră.

Taurul însă zbură în.Kailâsa iar oamenii jcari , văzură , aceasta , râseră, .

■■ ... uo Staibud hM«\.

Aşa aduc numai pagube întrebările,ai răspunsurile proştilor. .oitzetnfiî ir.m Bînov fot în acelaşi capitol din > Somadevâi.găsîm o;altă poveste în care un prost neştiind ;:drunluls . este i:îudreptat de nişte drumeţi să urmeze drumill carer merge peste un pom dela marginea unui râu. Prostul trcr.e. zând că: pentru a apuca acest drum trebuie: să , treâ■ că peste copac,, se urcă până în vârful.acestuia de unde nu se mai putea da jos. Trecând pe laeoloTun ; elefant, cu.conducătorul lui, acesta încercă ;să' dea i.

*

s •

-A

88 •jos pe prost şi se agăţă de picioarele celui ce spân­ zura de vârful copacului. Elefantul fuge de sub ei şi ■ rămân ambii spânzuraţi. Atunci prostul îndeamnă pe conducător să cânte ceva ca să fie auziţi şi ajutaţi.

Acela începu -să câte un cântec frumos, prostului plăcându-i cântecul începu să aplaude şi astfel dându' şi. drumul: dela cracă cad ambii în râu şi se îneacă.

Morala este că legăturile cu proştii nu aduc nici odată fericire. Iar noi spunem : „Mai bine cu un deştept la pagubă, decât cu un prost la câştig".

Mă opresc de o cam dată aci cu aceste traduceri cari atrag prin noutatea şi simplitatea lor precum şi prin scopul educativ ce conţin. . Cele 40000 versuri ale lui Somadeva coprind aşa de -multe şi variate poveşti şi denotă o imaginaţiune aşa de vie cum la puţini romancieri şi poeţi moderni se poate vedea,—In vechea literatură indiană exista chiar ] şi o epopee a povestirilor, azi dispărută Brihat-kathâ = marea poveste) în care intra tot ceia Somadeva şi i .Ksemendra (Brhat-kathâ-manjari=vast buchet de po-

. iveşti 15000: versuri), au scris în operile lor. Dar • chiar aceste -mari colecţiuni nu sunt nimic pe lângă jataka budistă cu cele 550 de transformări ale Iui ■Buda-toate iplirie de tot ce imaginaţiunea a putut in­ venta mai fantastic. ui! Ge tsâ mai vorbesc de elegantele povestiri ale uniii papagal (şukasaptati-şapte zeci de poveşti ale uo;nui'-papagal); care prin fineţaşi şituaţiunile în care eroii • sunt puşi se aseamănă mult cu decameron al lui • Boccacio, sau despre celelalte colecţiuni, care au fă^ cut începuturile literalurilor europene fiind traduse de j timpuriu la diferite popoare.

Multe din aceste legende şi poveşti au pătruns în

/;i

1 1

89

\

1

Europa încă de timpuriu şi au desfătat secole între­ gi pe ştiutori de carte ca şi pe cei ce le ascultau dela cei ce le citeau.

Astăzi poveştile, acest „ktâma es aei", (tesaur pentru totdeauna (veşnic) cum zice Tucidide, dispar pentru că au dispărut şi povestitorii, iar ascultătorii au devenit indiferenţi, fie ei chiar copii, deşi utilitariştii englezi întreprind chiar acum să scoată o nouă ediţiune a lui Somadeva în 10 voi., cu mare lux şi eleganţă tipografică.

Cu toate acestea vorbele Iui Plaut din prologul Casinei au si astă-zi valoare si se cuvine să termin cu ele această mică încercare dedicată unui mare eve­ niment : „Qui utuntur vino vetere sapientis puto Et qui libenter veteres spectant fabulas“.

T. IORDĂNESCU PROFESOR

«ţo

*

r ERATA pag. 8 rând. 11 a se ceti în loc de amiratori = admiratorii 27 vaia = valea . 31 , rt . „ . . .

42 48 48 48 63 63

„ „ . „ , ,

34

brazoreliefuri = bazoreliefurl

11 17

dollcocifal = dolicocefal

n

33 28 33

hipopotam = hipopotami Alhos = Athos Alhosul = Athosul

n n

n

j

L/vi.

ilustrate = lustruite

n

t

4 J li » ; J j i d )

Coi vi li vi

L.

Îl.L..

î

-j

i

prin moştenitori focşani 14 Octombrie J928

: ' i

!

I

w

rr

'

I

*

I

I . ;

Preţui 40 Beg

T

— FOCŞANI —

/

TIPOGRAFIA „CARTEA PUTNEI" - STR. MARE Nr. 200 I

1926.

'

; 1 / p

IL

.L-

]