Foklor din Rîmnicul-sărat,III, 1948, Ion Diaconu by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

IO N DIACONI)

■

: i

in>

I <?:

FOCŞANI Tipografia „CULTURA"1 MCMXLVIII . ■v.

. .______

.... .

FoRklor din Rimnicul-sărat /

o \

—zr.

33 S J, (hl\%

33 g V. L

m\i>c VvO3-^\

b3G

✓ • .-; f

\- •

S'ou /ros <///? această lucrare:

i ■

® *

20 exemplare pe htrtie velină filigranată, nume• rotate dela 1 - 20, nepuse tn comerţ; ■200 exemplare pe htrtie velină, numerotate dela 21 - 220, nepuse tn comerţ.

* ■■

; : /

clasificarea zecimală

398 (498)

! \

' '1

: . :

14. V. 1948.

: .

■

! ; }

)

y ■

-|A>L •'

ION DlflCONU }

Folklor din RîmnicuFsărat III1 \•

focşani Tipografia „CULTURA” MCMXLVItI f

l X

it»-i—rrr

! ţ 1 r;

)

\e°\

J-ff.f îfr«#,ec* vxahcea

«•

OBSERVĂRI CRITICE ASUPRA. PROBLEMEI LĂUTARILOR I. Dificultatea problemei lăutarilor. — Sînt peste zece ani de cînd reluam, într’o revistă regională, problema lăutarilor cu privire specială asupra Rîmnicului-Sărat (1). Atunci în lumina unui material bibliografic redus, însă bazat pe ancheta folklorică, referindu-mă iot odată în treacăt la starea generală a lăutarilor dela noi, afirmam unele lucruri pe care nu le refuză interpretarea actuală. Cunoscînd raritatea — pînă la lipsa chiar din bibliote cile publice mari — a ultimei fascicole din revista focşeneană dispărută, socot de folos să reproducem de acolo cîteva păreri, la care — mai mult într'un studiu apropiat — voi adăuga comenlarul uneori obiectiv: al unor cercetători puţini, dar demni de crezare; alteori nervos, pornit chiar spre frondă, neinfor mat şi in cîteva cazuri de-a-dreptul ipotetic: al glosatorilor ocasionali, cu redusă răspundere în chestii adîncite de folklor, deşi artişti de faimă europeană, sau specialişti merituoşi numai în is toria literaturii romîne. II. Variaţia părerilor asupra problemei lăutarilor. — Nevoia unei încadrări ethno-islorice, lingvistice, şi folklorice. — Posifia romantică a problemei (Alecsandri, Kogălniceanu, Russo, Negruzzi, C. Dem. Teodorescu, ele.) — Părerile asupra rolului lăuta rilor in cinlecul şi muzica noastră populară apar extremiste, percurgindu-le cronologic dela anul manifest inaugural al folklorului poetic romînesc, 1852, pină astăzi. De altfel cazul aceşt i e conex problemei speciale a ţiganilor în Romînia care se poate urmări mai cuprinzător, prin sărituri retrospective, spre 1781 şi 1717, prin Fr.-J. Sul zer (2), Dimitrie Cantemir şi chiar, mai în urmă, spre Pcema polonă a lui Miron Costin (3*, pornind din actualitatea unor foiletonişti, caPerpessicius(4) şi Ioachim Botez (5), alături de care sa ajuns acum la unele însemnări disparate, şi prin urmare incompetente (6), iar întru'n caz chiar la un studiu de ansamblu pe care critica autorizată l-a putut găsi în bună măsură lacunar (7), Nu mai luăm în samă

S! V '

v I

pledoaria Iui C . Negruzzi' din ciclul „Păcatele tinereţilor** datată 1839, povestire după norma secolului filantrop, în care ironia sriitorului reacţionar, de vigoarea lui S w i f t, vizează în clinarea vechilor boieri moldoveni pentru sclavia ţiganilor (8). Dela început se poate deci afirma că nu sînt în cultura romînă multe probleme deschise cercetărilor ca următoarele din domeniul folklorului: 1. Pe cine putem numi cîntăreţ lăutar ? In consecinţă : lău tarul a fost el numai romîn neaoş, sau de cele mai multe ori ţigan, ori şi de altă origine ? 2. Trebue stabilită o diferenţă radicală între lăutar şi cintăreţii ceilalţi de tip folkloric ? 3. Care a fost şi cum e acum situaţia lăutarului ţigin in cuprinsul folkloric romînesc ? 4. Este el numai colportor mecanic, deci un profesionist ocazional, uniform, în general ratat ? 5. Sau dacă plăsmueşte, în cazul cînd e ţigan, tonul crea ţiei lui pleacă din originalitatea noastră'ethnică ? Cu alte cuvinte : se poate vorbi de-o echivalenţă oarecare între plăsmuirea lăuta rului şi cea a ţăranului romîn ? 6. Ori cea dinţii poate rămînea ca un produs mijlociu, cu • totul disparat, artificial, cum este cîntecul lăutarului de mahala, unde „lăutărismul" — despre care vorbia Ovid Densusianu, referindu-se la Alecsandri, sau P. Caraman, discutînd cea mai teribilă mistificare folklorică şi ethnografică romînească de totdeauna — se manifestă mereu ? (9). 7. Ori cîntecul şi muzica lăutarului ţigan capătă cumva nu mai un accent ethnic suficient expresivităţii estetice ? Restringînd astfel problema aceasta de ethnografie generală — Întinsă, şi adesea obscură — la aspectele ei dominante, privind adică numai pe lăutari, se poate observa că discuţiile sînt intr’o stare precară vădită. Intr'adevăr, începînd cu seria memorialiştilor francesi care scriu jurnale de călătorie documentare, sau lucrări în bună parte informative, măcar dela anul 1821 încoace —ina ugurator este in cazul acesta Franţois Recordon, dacă nu chiar fugitivul C a r o n i n i, urmîndu-i R.Perrin, A. de Gerando, A. Poissonnier, J.-A. Vaillant, H. Bernard, etc. (10) — luînd în samă şi informatorii englesi şi ger-

■

7 mani, pornind din 1820, 1838 şi 1854, în frunte cu William W ilkinson, I. G. K 6 h 1 şi F. G. Neigebauer (11) ; considerînd apoi inliiul studiu rominesc marcant, o cunoscută lucrare de tinereţe a lui Kogălniceanu, alcătuită acum 110 ani (12); referindu-ne chiar şi la unele schiţe de portret, ca şi la informaţiile statistice vagi dela începutul secolului al XiX-lea, ca, de pildă, la ceea ce ne oferă Dionisie Fotino (13), A. Poissonnier sau J. - A. V a. i 11 a n t; trecînd pe spaţii întinse de lacună bibliografică, tot in perspectiva istoriei generale a ţiganilor (14), in care şi ethnografia şi-a spus autoritar cuvîntul din 1917 încoace (15); oprindu-ne la informaţiile gazetăreşti ac tuale : răsleţe, impresioniste şi adesea gratuite (16), observi că uneori nu ai măcar pe departe siguranţa gîndirii obiective şi controlate prin experienţa ethnografică şi cea folklorică. Aproxi maţiile de foileton literar ocasional sînt şi de data asta fatali tatea scrisului rominesc pe repezeală (17). In astfel de condiţii se aranjează teorii, se pregătesc ipotese, se scot şi interjecţii cind ancheta monografică, în direcţia folklorului, şi studiul meticulos de istoriografie rămîn în neant... Să exemplificăm : Elementele stricte de încadrare istorică sînt risipite, cu totul lacunare dincolo de veacul al XlX-lea, iar după 1800 pînă azi chiar contradictorii, cele de căpetenie încă nepuse la punct, cum se poale lesne dovedi după 1889, cind B. P. Hasdeu refera asupra studiilor lui Patkanow (18) — marginaliile datorite lui D. Olîănescu-Ascanio sînt isolate (19) — ca să ajungem la multiplicitatea lui N. Iorga (20) urmat de şcoala istorică iniţiată de dinsul (21), căreia i s’ar adăoga cutare refe rinţă vădit accidentală pe care intr'o aşa de făţişă crisă bibli ografică eşti obligat s'o menţionezi (22). Totul se potriveşte, fără multă excepţie, dibuirilor istorice şi ethnografice din ultimele trei decenii (23), pregătite pentru streinătate, unde în aceeaşi chestiune bibliografia cuprinde compilaţii, sau rezumate cu ipoteze iscusite, cu referinţe inconsistente şi cam sumare, chiar în cazul autorilor streini, şi ci neinformaţi în privinţa ethnografiei noastre. In treacăt fie spus: pentru veacul trecut ansamblurile ethnografice la modă, precum şi cele despre istoria culturii, ale lui J. Lippert, Fr. R a t z e 1 şi H. S c h u r t z, priveau prea global problema ţiganilor raportată la artele primitive, etc. Nu se poate afla deci

1 !

ri * i

i i

\ (

nimica despre soarta acestora în Romînia, măcar Intre 1800 1936 (M. Block), decît o precisare cronologică din consemnarea fugitivă aluiOscar Peschel care, utilizînd luerdrea clasică a veacului, F. M i k 1 o s i c h, Zigeuner Europa s, Wien, 1873, III, 7, stabileşte că ţiganii au venit in Muntenia la 1370, prin sudul Europei (24). Ne aflăm apoi într’un gol bibliografic in cadrul ethnografiei, unde ecourile se trag tocmai din erudiţia lui Cantemir care întiiul însamnă doar, pe lingă caracterul firii şi al limbii ţigăneşti, despre robia ţiganilor dela curţile boie ilor moldoveni, despre originea lor nelămurită, cit şi despre incertitudinea timpului cînd au venit in Moldova (25). Aici un ethno-istoric amator de relatări pline de haz nu ar putea uita revolta naivă a lui M i r o n Cost in care respinge, parcă îndurerat, părerea că numele lui Negru-Vodă ar veni dela doicele lui ţigance .. .(26). Răritura bibliografică îmbrăţişează, mai departe, şi aspectul lingvistic al problemei, ca şi pe cel folkloric: • nici aici nu inlilneşti cercetări consemnabile. Pe lîngă încercările de lingvistică ale secolului trecut, referitoare exclusiv la limba ţigănească (27), le vom menţiona la loc potrivit pe cele presente ca fiind cu lotul insuficiente, ba poate şi sub orice aşteptare. Pină şi interpretarea lui Ovid Densusianu este ocasională, în legătură mai mult cu nişte studii fantesiste de folklor, contestabile ori cînd (28). In această carenţă bibliografică stînjeniloare indicaţiile spe ciale asupra lăutarilor repetăm că apar adesea în plin contrast, fără perspectivă critică adîncită. Aproape de-o sută de ani pro blema ţiganilor lăutari a rămas în multe privinţe deschisă discuţiei. In deosebi etapa romantică a folklorului nostru a purtat-o in toate sensurile, dela entuziasmul generos la discreditul definitiv. Aşa, cazul lăutarilor din Principate era familiar în jurul anului 1850 pînă şi publiciştilor amatori streini, unii dintre ei filo-romini pa sionaţi (29) — aceasta poate că şi prin antologiile de propagandă ale lui A1 e c s a n d r i, prefăcute de A. U b i c i n i (30) şi J, -E. Voinescu (31), în prelungirea monografiei lui Kogă 1niceanu, din 1837. Pentru ilustrare să ne referim în treacăt la momentul romantic al problemei: Lăutarii — ca să nu zicem ca I o r g a: „tarafurile de lău

tari ţigani" (32) — făcuseră epocă în zorile modernismului poe-

9 tic romînesc. Istoria noastră literară susţine neted că „poesia lău tărească" a oferit teme poetice uşoare lui C o n a k i, dar şi că poesiile sale la rîndul lor „au alcătuit repertoriul lăutarilor" ; apoi căEnăchiţă Văcărescu a suferit influenţa „producţii- , lor lăutăreşti care de multe ori deformau cîntecele simple şi naive dela ţară" (33). Ca dovadă cităm pe Iorga afirmînd că în manuscrisele Văcăreştilor se află copieturi după lăutari (34). Spre aceeaşi opinie înclină şi istoricii pe drept actuali, vorbind despre poesia lui Conaki: „Tonul lipsit de discreţie şi duioşie, e mai mult lăutăresc", va zice C. C. Giurescu (35), deşi Iorga se fereşte de data aceasta să indice aici, ca şi la Văcă reşti, izvorul comun, dela lăutari (36), pe care celălalt istoric îl neglijează — contrar — în privinţa Văcăreştilor. De unde se ajunge la aprecierea lui G. Călinescu: poesiile lui E n a c h e Văcărescu sînt „quasi-lăutăreştiM (37). De asemenea Anton Pann eia puternic prins de „taratele lăutarilor" pe unde chefuia — zisese in veacul trecut M. Gaster — compunind şi el prin imitaţie „pe cioplite sau necioplite" (38). Iar mai încoace, in plină desfăşurare la noi a modei romantice, boierii „moderni"— C. A. Rosetti, de pildă — „continuau să-şi publice poesiile prin lăutari", afirmă judicios Călinescu (39). După modelele acestea de lirică şubredă, dulceagă, cu duh anacreontic obosit, s'au alcătuit, atîtea versuri uscate — nişte „cîntece amoroase" — în care circulă goliciunea sufletească. Mostre a publicat cîndva G. Bogdan-Duică (40). Aşa dai se afla în preajma fundării curentului dela Dacia Literară o impresie favorabilă despre natura muzicală şi poetică a ţiganilor. Un strein, ca V a i 11 a n t, cunoscător măcar suficient al ^realităţilor noastre sociale din prima jumătate a secolului trecut, chiar credea că multe poesii populare sînt făcute de către ţigani, afirmaţ;e perpetuată după 1850 şi reprodusă, trebue să credem, in 1886, de O. Neuschotz (41). Această teză a fost combă tută cu energie — se va vedea — de A. -D. X e n o p o 1 care produce un argument serios privit in lumina investigaţiilor actuale şi ademenitor pentru timpul acela: de-ar fi aşa, nu am găsi la ţiganii lăutari tocmai capodopera lirismului nostru popular, Mioriţa, in variantele „cele mai sărace, mai lipsite de farmecul poetic'* (42). Publicistica largă ia însă act de problema lăutarilor ţigani

10 ■_ vremea aceasta prin A 1 e c s a n d r i, in 1855» cu ocazia în colecţiei de melodii populare a lui M i c u 1 i. Trebue subliniat că muzicanţii prilejuesc în plină vigoare romantică, la noi, desbaterea pasionată a problemei lăutarilor. Ca dovada să nu menţionăm decît culegerea cu prefaţa din 1850 a lui Henri Ehrlich, Airs nationaux rouniains, care a entuziasmat şi dinsa pe Alecsandri. Aici se vorbeşte şi despre ţăranii cîntăreţi din vioară ; dar „artiştii" acestui instrument sînt numai ţiganii, dela care culegătorul precizează că a transcris melodiile tşa cum le-a auzit. Cu şapte ani înainte, J. A. Wac'hman n, în Sammlung watachischen Votks-Melodien, culesese tot „din gura lăutarilor*’ ; dar nu cîntec popular autentic, ci bucăţi muzicale „compuse", adică — se deduce — frînturi din cele lucrate în stil occidental : simple composiţii muzicale de salon, ori improvisări de gust vulgar. Alecsandri însă trece abil sub tăcere precisările acestea semni ficative, accentuind doar degradarea muzicei compuse, notate, care a ajuns „dihanie muzicală" — zice el — trecînd prin urechea şi gura lăutarului mediocru (43). Această apostrofă bine aranjată' va rămînea în curînd inertă: „sistemul de cioplire" al lui Alecsandri, acuzat după G. Ionnescu-Gion (44) de M. S c h w a r t zf e 1 d (45), însă justificat retoric de A. D. Xenopol (46), se va şti că a operat mai adine în ceea ce culesese bardul tocmai dela lăutarii ţigani: mărturia poetului din două scrisori către I. Crăciunescu, ştiută tirziu, in 1874, adevereşte (47). Iar în cadrul istoriei noastre culturale, pusă în definitivă perspectivă critică abia din 1938 — 1940, în monumentala sa Istorie a Rcmir.Hor, ediţia pentru streinătate, I o r g a nu ezită să claseze afacerea Alecsandri, din 1852, aşa: le recueil aura donc* ele fait, le plus souvent, par le moyen des lăutari (chantres tziganes), aprâs quoi le poev.e proceda aussitol h un remaniement qui fit disparaitre non seulement 1 energie, mais aussi la delicatesse de la po6sie authentique<4 (48). Incit Alecsandri nu „s’a inspirat" tocmai din „poesia autentic sătească", aşa cum crede, oarecum pe povîrnişul lirismului, un folklorist fervent (49) De altfel cazul trecuse discret, in 1884, pe lingă ditirambul pregătit pentru Alecsandri de către generaţia de folklorişti a lui G. Dem.

m i t ■

i ■

■

f ■

! 1

Teodorescu:

dela asemenea lăutari [ca Şolcanu] cules-a

d*l V. Alecsandri acele topazuri care, prin puterea musei d-sale

I i

11 inspirate şi sub pana-i expertă, au devenit frumoase diamante" [50). In treacăt fie zis: pasiunea lui Alecsandri pentru „zbîrnîitul coardelor" lăutăreşti este ironizată de I o r g a la cîte o ocasie binevenită. Istoricul crede de altfel că în vieaţa satului întotdeauna lăutarul, romin de origine, a precumpănit (51). Prin urmare, debutul problemei lăutarilor este' în Moldova, şi cu A 1 e c s a n d r i în frunte, deşi încă din 1840 C. Negruzzi menţionase chiar în Dacia Literară pe lăutar în legătură cu petrecerea rustică a ţăranului moldovean (52) ; iar A1 e c u Russo rămăsese convins „de naţionalitatea romînă, de geniul romîn, de adevărata literatură romînă1* auzind la un iarmaroc — se pare că în Vrancea, la Soveja, prin 1845 — cum cinta un lăutar balada Cosiea şi Miorifa (53). Aceste referinţe indică însă cunos cutele exaltări lirice ale secolului romantic faţă de folklorul rural primitiv şi de patriarhalismul satului romînesc de atunci. Nişte clipe de entuziasm care preced imperceptibil pasul explicativ provocat înlii de Alecsandri, timid şi fără să-l fi voit dinsul. Par totuşi in ambianţă cu o însemnare ce-a rămas isolatâ, din 1858, a lui G h. A s a c h i: ii • * . aici o grupă de lăutari, tră geau arcuşul pe vioară, sunînd, nu arii streine, ci cînturi vechi, a cărora versuri [erau] in formă de recitativ,.(54). Mentorul cultu ral dela Iaşi bănuim că sub impresia unei puternice tradiţii muzicale prin lăutari se va fi determinat să-şi intituleze cea dintîi revistă literară a Moldovei, întemeiată de dînsul, Alăuta Romînească, apărută la 14 Martie 1837, cu soarta pe care se ştie cum i-a făcut-o Kotzebue . .. (55). Poziţia aceasta de excludere a lăutarului rezistă în cercul lui Alecsandri şi se vede accentuată în Muntenia, prin imitaţie, de către Bolintineanu: „Manoilw laudă pe Alec sandri că „a reînviat muza poporală, care de secol zăcea uitată şi care era ameninţată a se pierde în gura ţiganilor lăutari14. Atitudinea de faţă pare că ar contrazice timbrul social al liris mului lui Cezar B o 11 i a c, versificatorul, cam în aceiaşi vreme a desrobirii ţiganilor, ca şi C. Negri sau însuşi Alecsandri (56).

De asemenea e în desacord cu lirismul evocativ puternic, al lui Ion Ghica, din Scrisori, unde excelentul memorialist ne destăinue că auzise la Constantinopol — cu puţin înainte de 1881 — pe „cel mai vestit tacîm de lăutari, tot meşteri aleşi dintre cei

12 mai buni, scripcari, cobzari şi neizani" sub conducerea unui vestit Dinică ce „trăgea cu arcuşul de te ardea la inimă, şi cobzarul zicea din gură pe Alimoş*. Şi fot Ghica aminteşte că la o vinătoare cu Iancu Jianu „un ţigan zicea din gură şi din cobză istoria lui Alimoş44. Lucrul de altfel contrasta cu ce scrisese Ghica în 1853. Tonul insă aminteşte de G. Sion (57). Aici, în Muntenia, seria bibliografică a problemei noastre mai poate cita pe I o a n i n, timidul antologist din anul unirii Principatelor, care oferă o „culegere de mai multe cîntecî naţionale din arabile Principate*4, recoltate dela „mai mulţi poeţi romîni şi-o părticică adunate şi corejaie dela lăutarii de prin ţară" (58). Evidenta autoritate a falsului folkloric — moda cori jării — descinde aici, putem afirma peremptoriu, dela Atanasie Marienescuşi mai cu samă dela propulsorul fruntaş: Alecsandri. Discuţia ce ne preocupă alunecă la un moment dat şi în sfera filologilor post-latinişti, aparent într'o formă benignă : Timotei Cipariu, de pildă, în prefaţa dela Compendiu de gramatica limbii romîne, Blaj, 1855, reduce poesia populară „la literatura ţiganilor" despre a cărei vechime se întreabă — publicînd memoriile lui Paul Strasburg, în Archiv pentru filologie şi is torie, Blaj, 1867 — dacă s'ar mai afla cumva „în gura lăutarilor de acum“ urme din cîntecele auzite de trimisul regelui Suediei (59). In acelaşi an însă prospectorul latinist arăta o atitudine opusă faţă de problema cîntecului popular deţinut de ţigani: îi nega pur şi simplu valoarea. Şi iată cum: Vorbind despre „aceste versuri ţigăneşti* ce pot fi aflate dela vre-un «ţigan lăutar din Ţara Romînească" (le mai botează şi „poeme ţigăneşti*'), Cipariu le apreciază ca fiind „improvisaţiuni în cadenţe burleşti", inapte de-a se putea cumva „numi poesie". „Ca mostră de această poesie sublimă (ţigănească)", detractorul ardelean — cum se va vedea, negator şi ăl culegerii lui Alec sandri — va găsi două versuri, cind va reproşa lui S u 1 z e r gustul pentru poesia populară romînă, cilîndu-i-le chiar in ortografia sa :

. i

; 1

! f

Mitidika, mitidika, wien ung qudsch! Ba nu, ba nu, nara tsche fatsch.

Prin urmare scop făţiş de-a scoborî cultul alecsandrinist

n ■

13 pentru poesia populară (60). Zicem aceasta, întru cit pare evident că Alecsandri a prilejuit lui Cipariu întiia diatribă vehe mentă îndreptată din Ardeal contra versului popular: îndată după publicarea culegerii din 1852, Cipariu se sue pe baricada clasicismului, în vederea curentului latinist decadent, preamărind cu superbie pe scriitorii clasici şi privind „de ^sus" — cum se exprimă plastic D. Caracostea (61) — „baladele d-Iui Alecs andri, de care şi Ia noi în Ardeal cintă orbii pe la toate podurile şi tîrgurile din Ţara Romînească lăutarii ţigani". Este de notat în treacăt că pe lingă lipsa de înţelegere a esteticei versului 1 popular, Cipariu este poate întîiul delator energic ce atinge servi tutea folklorică a Iui Alecsandri. Din asemenea atitudini de transiţie, ce apar în orice epocă culturală în crisă, fiind lipsite cu totul de controlul documentar în cazul nostru : experienţa folklorică — pleacă rarile înseilări de istorie literară a secolului trecut in care afli cu surprindere o părere opusă opiniei lui Alecsandri : „literatura primitivă [alias: cea populară], transmisă urmaşilor din tată in fiu”, în cuprinsul ei esenţial — „cînlecele bătrineşti (balade - legende), doinele şi horele" — este „cintată" întii de lăutari, apoi de către „popor" (62). Iată lăutarul recunoscut ca prim factor de colportare folklorică. Deci numai după 1870 s'a putut afirma răspicat, cum a făcut G. Ionnescu-Gion, întîmpinînd pe' A. D. X e n o p o I, că lăutarul e „bibliotecarul, omul-arhivă al cînlecelor mai vechi pe care ţăranul Ie-a uitat"; că „ţiganul-lăutar" de sute de ani este „unul din factorii cei mai însemnaţi ai folklorului romin", .„un factor puternic al musicei la Romîni", „factor însemnat şi de căpetenie al musicei Ia noi..(63). Aceasta se spunea în 1886 şi se repeta in 1S99. Peste doi ani dela polemica adversă lui Xenopol apare în Focşani, datorită . unui profesor publicist, V. Cireş, întîiul studiu alcătuit pe bază de criterii estetice maioresciene asupra .poesiei populare romine, interpretată genetic. In toată dibuelnica lui informaţie bibliogra fică, fireşte că cercetătorul, prea lînăr, nu putea evita să discute soarta lăutarilor în procesul folkloric: după ce se recunoaşte capacitatea lor epică superioară în raport cu ţăranul romîn, cît şi rolul de culegători orali, de amplificatori şi de modelatori cu

„oarecare măestrie", studiul conclude: „In rezumat, părerea

'f 14 noastră este că poesia populară e creată atît de popor cit şi de lăutari" (64). Este prima dată în aceste decenii cînd se atribuia lăutarului ţigan un rol egal cu al ţăranului în actul genetic al cîntecului nostru popular. Lucrul desigur că se exagera. Asemcnea paritate folklorică e ilusorie. In recensia ce i-o va face Schwartzf eld, acesta îi va reproşa că dă „o exagerată importanţă lăutarilor in ce priveşte alcătuirea cîntecelor" (65). De altfel acum nu se continua. decit disputa vestită între Xenopol şi lonnescu-Gion, deschisă — se va vedea îndată — în anul 1886. Trebue adăogat că dela perspectiva inaugurată de Cireş pînă la posiţia normală a discuţiei nu e mult, deşi vor mai fi discuţ'i inegale pînă să se ajungă la un punct de vedere conciliant.

lt ;

III. O explicare a atitudinei pseudo-criticismului romantic fafă. de lăutari: mistica naţionalismului. — O întrebare se în trevede legitimă de pus : cum se explică -rezistenţa lui Alec sandri faţă de rolul lăutarilor ca autori şi agenţi folklorici, deşi îi pusese la contribuţie în 1852 ? Pentru că este o antinomie reală între teoria lui Alecsandri şi procedeul corijării materialului aflat mai mult dela ei. Se poate răspunde fără şovăire că atitu dinea sa este în practica secolului constituirii naţionalităţilor europene. Să ne amintim punctele de perspectivă ale romanticei referitoare în special la cazul literaturii poetice populare: Prin excesul ei cunoscut romantica din Principate imbia pe culegătorii noştri de epocă să creadă că am avut întotdeauna o poesie populară neaoşă, plecată fără impurităţi din 'psichologia ethnică, păstrată fără suprapuneri de influenţe vecine şi- cu-alit mai mult fără amestecul lăutarilor — • de accentuat: de origine ţigani cărora dacă li se presupunea atingerea de ce a creiat artistic poporul, era doar ca purtători şi conservatori şi mai de fel ca plăsmuitori de melodie şi vers popular distins. Această opinie pasionată a impinzit tot secolul al XlX-lea şi-o mai îm părtăşesc încă unii pontifi ai răcnelii patriotice, ca şi ciţiva înlir-

ziaţi amatorişti de folklor (66). . De aici şi amintita vociferare a lui Alecsandri. De aici şi circumspecţia cu care se vorbia la noi în secolul al XlX-lea

ÎS despre lăutari, cît şi grija de-a izgoni din culegeri — sau de-a o publica pe furiş — poesia populară aflată dela ei, cum s’a întîmplat spre sfîrşitul veacului cu E n e a Hodoş (67). Mistica naţionalităţilor, In progres, după 1848, obliga categoric la această renunţare de adevăr. Iată dovezi chiar disparate : In pragul secolului nostru archeologul Gr. -Tocilescu cu ocazia imprimării uriaşului conglomerat folkloric Materialuri folkloristice, aservit polemicei lui A. D. X e n o p o 1 cu G. Ionnescu-Gion, aceasta prilejuită de G. Dem. Teodorescu, refuza adevărul că lăutarii ţigani ar putea fi cintăreţi adevăraţi şi purtători de folklor poetic distins (68), depreciind astfel făţiş — totuşi publicînd-o — „poesia" găsită la ei, cînd, contradictoriu* se recunoştea măcar pe departe talentul lor. Tocilescu — un model ideal de folklorist dialectic şi de anchetator comod, dela birou, prin chestionare şubrede şi corespondenţi dubioşi — stă într'un puternic contrast ideologic, să recunoaştem: deoparte, sprijinit pe experienţa sa de culegător în treacăt — nu trebue să i-o negăm în chip absolut: în 1894 culegea prin Vilcea dela un „ Oprea lăutarul" printre altele Mioriţa (69) — Tocilescu distinge obiectiv pe lăutarul din trecut, cel ce era „ca un fonograf pentru poporul romîn", de celălalt din anul 1900 : „un hîrb spart", cintăreţ ratat care deformează şi mutilează „ceea ce înaintaşii săi ştiau limpede, curat şi frumos" (sic!). De altă parte, convertit de ideile lui X e n o p o 1, susţine — urmindu-i radical ideea — că lăutarul chiar de este „romanizat", schimbă în cîntarea lui substanţa poetică, adică tocmai coloratura ethnică originală a „cinlecului bătrinesc“ (Xenopol punea „baladele" — tot una cu „cîntecele bătrîaeşti" — în fruntea ierarhiei folklorice) (70). Memoria şi imaginaţia lui reţin şi desvoltă numai textura epică a folklorului poetic şi risipesc elementul liric, secătuindu-1 chiar. Lăutarul este deci in tot locul un relativ „depositar" al doinei, dar rămine bun mânuitor de baladă; mai trebue socotit şi un conservator al muzicei noastre populare (de data aceasta el fal sifică şi introduce umpluturi lăutăreşti). Prin urmare iată aici o depreciere simţită a lăutarilor, pe lingă cele ce recunoscuse Tocilescu anterior (71). Inconsecvenţa aceasta nu surprinde pe cine e familiarizat cu contrastele ideilor în legătură cu fetişismul naţionalist al veacului trecut in care Tocilescu de sigur că ia

loc alături de toţi romanticii timpului.

■

i •.!

’

( i

m • I

i’ . -.1

I!!

încadrat în acelaşi plan ideologic, în 1906 bănăţeanul citat H o d o ş la rindu-i umbla să înlăture din preocupările sale ce-i puteau intăţişa cintărcţii lăutari, chiar cind ei deţineau balada populară de nivel artistic distins, întrecînd adesea ceea ce se putea afla în unele regiuni dela ţărani. Concesiv era el doar inlr'o privinţă : lăutarul este numai vehiculatorul poesiei populare ,,la un popor oarecare", ori . „dela un popor la altul** ; apoi e şi-un depositar mecanic al baladei (72). Dar la o parte cu facul tăţile sale artistice ! După cum I. Bibicescu mai devreme, în 1893, reproducînd părerile lui Ionnescu-Gion despre „oamenii-arhivă", lăutarii, nu socotise lucrurile altfel: pentru dînsul in ancheta folklorică aceştia sînt „isvor de a doua mină**; ei cîntă la comandă, cind reproduc ce-au „adoptat dela Romîni*', sau improvizează disparat. Ei „ori strică, ori înfrumuseţează** (73). In deceniul precedent înaintaşul său G. Dem. Teodorescu .— „folkloristul de salon'*, cum il califică suggestiv un romancier poligraf (74) — ij\ publicase culegerea aranjată, enormă şi amestecată, dreasă pină la subtilisare academică, deci bine pre gătită la masa de lucru (75), numai cu ce auzise dela neobi cinuitul Petrea Creţu Şolcanu, acel lăutar cu faimă, „arhivul viu şi bogat** (Ionnescu-Gion), pe care reconstituirile bibliografice din ultimele decenii îl prezintă posterităţii ca pe un bard adevărat în ochii publiciştilor francesi (76), iar la noi ca pe un „bătrin ţigan magnific", „nemuritor lăutar al Brăilei" (77). Aşa dar şi atunci reserva faţă de lăutari nu era mai mică. Iată cîte nuanţe în atitudini şi păreri! Poziţia aceasta e în legătură cu altă prerogativă, aceasta şi a romanticei europene: moda fardului folkloric în vremea aurorii naţionalităţilor. Se ştie cum meştereau culegătorii secolului trecut şchiopătura formală a oricărui vers popular pentru a-i împrumuta acestuia o faţă poetică de artă, aproape ca un strai de sărbă toare împărătească. Aceasta, pentru că se aprecia vădit cinlecul popular pe latura compunerii lui verbale, a versului metric, neglijîndu-i-se perspectiva reală folklorică: melodizarea. Unde mai pui că el era cules distractiv, accidental, şi cu pieptenele estetizării în mina dreaptă: G. Dem. Teodorescu il afla, de pildă, pe la Lacul-Sărat, într’un seson balnear, dela-un lăutar de

74 de ani (Şolcanu); iar A1 e c s a n d r i în Munţii Neamţului, pe

17 drumuri pitoreşti şi consolatoare, se ştie din care pricină. Un moment de preocupare folklorică, oarecum in spiritul contem poraneităţii actuale, trebue să fi fost în exilul lui Alecu Russo, din 1835, caz de altfel isolat şi parcă inexplicabil pentru secolul celor mai patente ,,erzaţuri" folklorice, cum s'a exprimat, pare- se plastic, un ideolog folklorist răsculat dela- noi. Preocuparea aceasta dea arislocraliza forma versului popular, preschimbind-o perfect literar, trecută astfel in limitele artei poetice scrise, culte, a căpătat o simpatie unanimă, In toată Europa, cînd versul popular era înţeles — cum am spus de curînd — aproape ca o dedublare a poesiei de artă, iar în Germania şi Franţa chiar ca o anexă fidelă a ei, provenind dintr'o resfringere culturală din spre clasele sociale înalte către pătura burgheză şi ţărănime (78J. Ea plecase din curentul herderian, prelungit înlii planturos în romantica germană şi cea fran ceză şi adaosă pe nesimţite, deşi repede, aspectului politic al renaşterii naţionalităţilor europene: orice popor în crisa lui de constituire ca stat naţional trebuia să-şi dovedească fiinţa elhnică şi prin „pocsia populară" — eceasfa mai cu samă concepută în direcţia eposului larg, retoric, din modelele lui V i c t or H u g o, fiind ca o epopee cuprinzătoare a trecutului romantizat, solemnă şi aulică, plină de acte patriotice fără pereche, de virtuţi supra umane, de figuri eroizate şi pe de-asupra rotunzită intr'o formă literară perfectă, după modelul versului cizelat, cult. In consecinţă, poesia aceasta — de artă închegată intr'o puritate estetică ideală, s’ar zice: de cristal, resfrîngere întreagă a sufletului popular de ori unde — nu a putut fi plăsmuită, se deduce din dialectica în fervoare a romanticei, decit de către barzii săi consingeni, numai ai poporului de jos, reprezentind tradiţia elhnică intactă. Ase menea cîntăreţi erau ca nişte misionari, predestinaţi să fie în legături indelebile cu pămînlul şi singele rasei. Erau expresia unei eredităţi mistice: naţiunea. Nu puteau fi adoptaţi de culturile populare şi nici nu s’ar fi putut alătura vre-odată sufletului na ţional dacă ei ar fi venit din cine mai ştie care colţ de pămînt. Xenopol cu emulul său Tocii eseu, poate chiar şi ultimul din trinitatea marilor detractori a’ lăutarilor clin secolul trecut, A. Candrea... (79), au crezut nestrămutat lucrul acesta, prelungiţi prin amintitul H o d o ş, care, imitînd parcă pînă la

/ I

i 18

) !

IV. Lăutarul autor şi colportor fruntaş, al baladei. — Opi nia lui N. Iorga, Rarniro Orliz şi G. Călinescu. — Paralelismul sistemului Oriiz-J. Bedier. — Posiţia ethno-psichologică a lău tarului. — 0 accentuare e iarăşi necesară, măcar în treacăt: dacă ar fi să valorificăm in perspectivă folklorică rolul lău tarului măcar prin ceea ce Xenopol, Tocilescu şi Cireş zic că stăpîneşte el intr’o măsură simţitoare, adică balada verbală, rccitativă, fără articulaţia melodică, atunci trebue sâ i se recunoască, aici, un rol apreciabil acestui cintărcţ lăutar. Se impune să admitem adică acest fapt: poesia populară romînă — definind conceptul mai mult in direcţia romanticei herderiene : nu in pri mul rînd ca o realitate metrică muzicală, coexistind cuvintul cu melosul, ci mai, ales ca un efect deplin al versificaţiei, prin urmare ca un mod relativ de consonanţă formală numai prin energia cuvîntului — redusă la doină şi poemul. Mioriţa, ar răminea fără modele unice, măcar de artă literară, pe care le oferă repertoriul baladei: Cîntecul Crivăţului, Mihu Copilul, Minăstirea Argeşului, ca să luăm numai trei tipuri de capodopere Dar după crezul neo-romanlismului folkloric dela noi — cum s’ar

ii i

’• i i ;

plagiere pe Tocii eseu, afirma, aproape paradoxal, că ţiganul nefiind născut in ,,sînul poporului şi trăit acolo'*, ,,nu se poate identifica** nici cu limba, nici cu valoarea intrinsecă a baladei (80). Prin urmare iată şi pe atunci semne din excesul actual al inter pretării artei ca prizonieră deplină şi exclusivă a funcţiei etHnice. De aceea nu se putea admite în furtunosul secol al XlX-Iea, secolul ideologiilor contrare, că şi. lăutarii fuseseră alătu.i de ţăran de vreme îndelungată factor de plăsmuire şi de prelucrare a creaţiei noastre muzicale şi poetice din popor, mai ales în pri vinţa baladei pe care teoretic unii rari şi evasivi comentatori, ca V. Cireş şi Gr. Tocilescu, o socoteau mai mult purtată şi interpretată de către lăutari şi mai puţin amplificată şi aranjată „cu oarecare măestrie** — cum zicea Cireş — adică transfigurată de talentul artistic, de sigur că uneori superior, tot al lor.

putea numi generaţia a doua din folklorul romantic, cea de după 1905, de cind Ovid Densusianu marchează era positivismului folkloric romin (8î) — balada cade mai mult în patrimoniul

?’!

lăutarului (zice şi Tocilescu după Xenopol). 0 recu

noaşte pină şi-un elhnograf recent menţionat (82), după cum au

19 consemnat faptul şi istoriografii ţiganologi recenţi dela noi (f 3) şi după cum pot davedi chiar folkloriştii autorizaţi. Aceasta baladă a fost presupusă de O v i d D e n s u s i r ,1 u, in primitivismul ei, ca fiind exclusiv in legătură cu păstoria şi superioară în tot cazul „celei de azi, de provenienţă mai mult streină". Prin decăderea treptată a păstorilului ea a fost părăsită şi înlocuită cu „poesiile lirice" (84). Să admitem această restricţie impusă de filologie prin prisma folklorului ştiinţific. In perspec tiva acestei ipotese, stratul al doilea epic e de presupus că a fost în st'l narativ medieval — sud-est european cum cîntau balada „guslarii rătăcitori" sîrbi acasă la ei şi la noi, apoi la curţile nobililor poloni (85), adică în primul rând un poem eroic cu acţiune războinică întinsă, cu eroi mişcaţi de ilusia faptelor măreţe, imitînd fastul curţii domneşti; baladă deci care să fie nu un conflict epic sumar intre personagii umile, reprezentînd revolta doar a plugărirnii împilate, cum sînt la noi haiducii seco lului al XVIII-la. Fireşte că această baladă s'a născut, ori a fost împrumutată, şi pentru că lăutarii au putut să cinte cu tot tem peramentul lor înclinat spre muzică, frămîntat, aprins şi visător. Presupunem fără esitare că ciclul epic domnesc fruntaş : Corbea, Dobrişan, Mihu Copilul, Mihu Haiducul, Mirza, Radu Calomfiresca, Radu-Vodă şi Dragon, Şterâni(ă-Vodâ, Vai tic, alături poate şi de temele cTrcnlante în sud-estul folkloric european: Cinlecul Gerului, Doicilâ, Mînasiirea Argeşului, ciclul Novâceştilor, ciclul solar, s'a alcătuit şi-a fost prelucrat pe-o scară întinsă de predilecţie in lumea lăutarilor. Cu toată prudenţa vădită la un analist informat al baladei noastre, reţinut, totuşi cu faţa a doua, ca un ianus, către mistica neo-romantică a Iui Xenopol, nu s'a putut evita recunoaşterea unui fapt marcant: „Excepţionind pe unii bâtrîni, lăutarii sî.il în Romînia şi Basa rabia unicii care poartă tradiţia cîntecului din neam în neam" (86). Aserţiunea aceasta care se prezintă cu o notă dulceagă de lirism h un estetician tinăr proeminent — „Aceşti lăutari [bucovinenii Pi cu şi Vindereu; amindoi erau insă Romini de origine] au avut un rost de educatori în păstrarea tradiţiei romîneşti“ (87) — este o realitate ethnografică de prim crdm : lăutarii sînt realizatori fruntaşi de baladă. Poporul de jos a aflat cu siguranţă dela ei aceste cintări de curte, pe la ospeţe, şi

le-a însuşit apoi înv

: ; r:: :• 20

f i

(

){

} i

: i ,

>•K [\ t ; fe ! ! 1 ; ! : ( Il i

V !

consecinţa oricărui bun cultural anonim : lipsa de faima pater nităţii artistice, tonul de artă populară şi extensiunea prin orali tate — cîntec şi cuvînt — în tot cuprinsul massei ethni<je. Să facem acum o paranteză : In cazul abia citat o afirmaţie a lui I o r g a este dubitativă : dînsul crede nestrămutat că balada e opera lăutarului de masă domnească (88). Dar ne putem întreba : cîntăreţii „lăutari" dela care Ion Neculce ar fi cules ,,0 seamă de cuvinte", auzind la ospeţele domneşti „cintecul bătrinesc11 — cum. crede I o r g a, opus lui C. C. Giurescu (89) — sau cei ce vor fi cîntat lui Constantin Cantemir şi Antonie Ruset di Popeşti — ultimii dinlre domnii noştri care sar fi înveselit prin „lăutari** şi »,cîntători" — vor fi fost cumva ţărani, ori cei mai mulţi ţigani de origine? Cel puţin „lăutarii cei vechi dela noi1, ar fi fost — tot după I o r g a — „odată Sîrbi, cintînd subiecte sîrbeşti, apoi cîntăreţi de subiecte romîneşti, în romîneşle** ; deci la început nişte guslari, dintre care unul orb ajunsese, prin 1415, la curtea regelui polon Jagiello, iar alţii pe la Cazacii din Ucraina şi poate că şi pe la curţile lui Neagoe Basarab şi Petru Rareş, cu soţii sîrboaice, cum suggerează Tr. I onescu - Nişcov, precedat tot de Iorga (90). Ramiro Ortiz, continuat recent de hispanologul nos tru fruntaş Al. Popescu-Telega, aduce pregnant în dis cuţie, după cîte ştim noi, problema aceasta, aşezind-o în pers pectiva epicei medievale romanice, in deosebi în concordanţă cu studiile lui Bedier şi Far al care atribue ua caracter in dividual şi nu unul colectiv naşterii legendelor epice, ca şi a romanelor francese de aventuri (91). Ortiz, combătînd pe profesorul P. Cancel (91a), lasă a s^ înţelege faptul că e similitudine intre naşterea epicei cavalereşti şi a celei romîneşti. Elementul esenţial de vehiculare poetică şi muzicală, lăutarul, e dovadă irecusabilă: acesta este produsul aceleiaşi ambianţe ca a jonglorului din evul-mediu occidental (pelrecerile de curte, camaraderia in drumuri comerciale, organizarea în bresle şi mai presus centrele monastice). El are aproape aceleaşi instrumente de cîntat. Este apoi o asemănătoare circulaţie de teme lirice, epice şi satirice, exclusiv pe cale orală, prin interpolări şi con taminări de motive şi de variante, cind biserica a jucat un rol

• i

21 egal de constrîngere şi refuz. Lăutarul deci a fost ca şi jonglorii francesi (sau giullari italieni,) care aveau rolul de colportat ceea ce plâsmuiseră ca temă poetică trubadurii — aceştia nu sint altceva decît trobadori din provensală, lot una cu joglari (sau juglares) . din Spania. Sextil Puşcariu respinge acest paralelism (92). Or tiz, considerind cu siguranţă situaţia specială a ţiga nilor muzicanţi, prin diferenţa lor elhnică faţă de ţăran ui rom în, în deoseb're deci de cazul jonglorilor care erau „eclesiastici decăzuţi şi rataţi'*, recunoaşte că avem a face cu o problemă . specială : a) Trebue stabilit dacă în trecut lăutarii au fost în majo ritatea lor, ca azi, ţigani. b). Dacă ei au fost autori (in sens de adoptatori, transfor matori, sau poate cu un cuvînt mai adecvat: fabricatori) ai poesiei populare romîne, şi nu numai executori. c). Dacă sînt de admis poeţi romîni „de pur sînge (neaoşi)*4, ale căror poesii lăutarii ţigani „s'au limitat să le cînte, să le răspîndească şi... transforme, cum au cintat, răspîndit şi . . . trans format jonglorii poesiile compuse de trubaduri". • Cazul al treilea de e admis, trebue să se considere rolul ţig inului nu prin singele rasei lui (deci Ort iz respinge posiţia rasismului cultural), ci numai-prin cul'ura lui; cu alte cuvinte, iatl şi acum pus accentul pe factorul individual ca posibilitate reală de plăsmuit şi de interpretat actul poetic şi muzical de tip folldcric. Dar acesta e mai mult punctul interpretativ al artei po atice populare socotită ca un reflex exclusiv al culturii înalie, de tip evoluat. Pe nesimţite Ramiro Ortiz s'a situat în antinomia : cul turile populare europene de tip ethnic primitiv sînt toate organice, ori unele sint deformate de stadii culturale evoluate (cazul grupului folkloric romanic occidental, etc.) ? Pe urmele Iui Ramiro Ortiz este de admis că situează problema profesorul G. Călinescu. Dinsul apare de altfel ca singurul istoric literar romin, în contemporaneitate, care, introducînd în istoria noastră literară discuţia asupra rolului folk-' loric al lăutarului, susţine ca b dada noastră populară e un import sud-dunărean, dela Sirbi mai ales, prin lăutari, cultivată de pre* dilecţie in preajma curţii domneşti ca un divertisment rafinat la care boierimea colabora, procurind lăutarilor chiar motive — Jon Diaconu, Folklor din Rimnicul-şărat, ///.

if 22

in expresia lui Călinescu : „un gen lăutăresc, o producţie de curte a unor joculatores pentru boieri şi Domni". Acest produs de delectare însuşit prin „migraţiune lăutărească" (Ortiz, consecvent teoriei lui Bâdier-Faral, o presupunea adusă mai cu samă prin migraţiune clericală ; Iorga zice : „hramurile bisericii" alături de. „praznicile dpmneşti") (92 a), nu ar avea totuşi, după Călinescu, un aspect particular, cu totul deosebit de cor pusul popular liric, prin excelenţă expresia poetică a „mediului curat ţărănesc". Ar avea în consecinţă fondul şi forma într'un perfect paralelism metrico-muzical (93). Interpretarea de faţă — de altfel o desprindere ideologică din asemănătoarea interpretare a lui Iorga — se încadrează şi în sistemul medievistului Joseph Budier care pune genesa ciclurilor epice Les chansons de geste în funcţie de „exci taţia religioasă şi războinică a pelerinilor", unii dintre ei jonglori ce formau, credem că e nemerit spus, un centru cultic în jurul sanctuarului unui erou în luptă cu Sarasinii. Sanctuarele, pelerinagiile, tîrgurile, marile serbări religioase au avut rolul principal în naşterea epicei ciclice timp de două secole : XI şi XII. Ma terialul epic e însă în legătură cu vitejiile de război şi-a fost preferat în deosebi de casta militară (Ideea că „poesia naţională" epică s'a desvoltat întîi în sfera clasei războinice aparţine de altfel lui Gaston Paris, extinsă în domeniul ethnografiei generale de A. van Gennep). Ca exemplificare să menţio năm că întiiul ciclu — denumit „Guillaume d’Orange" — este în legătură cu sanctuarul Gellone, în Cevennes, unde e mormîntul „sfîntului atlet al lui Dumnezeu" (94). De subliniat : în consecinţa interpretării lui Ortiz se deduce că la noi Mînăstirea Curtea - de - Argeş a putut fi într'un rol analog. Ipotesa e plausibilă, după A. van Gennep, întru cît priveşte rolul centrelor de pelerinagii, şi pentru cazul bilinelor (95).

: ) {

' Reluînd discuţia noastră, trebue să accentuăm că problema lăutarilor ţigani este de o subtilitate deosebită. Credem însă că sîntem pe linia realităţii istorice şi ethno-psichologice cînd soco tim că procesul de asimilare a ţiganului muzicant şi poet cînţăreţ, dacă era în trecut ţigan d6 origine, nu trebue^te exclus, ! i

23 cum admite dictatorial X e n o p o 1 cind afirmă că lăutarul ţigan oricit ar fi el de „romanizat", modifică „cugetarea sau expresiunea romînească" (96). Adaptarea lui ethno-psichologică s'a pro dus îq sinul comunităţii lomîneşti fără îndoială timp de citeva secole ; iar astăzi asimilarea somatică şi sufletească se continuă. Pentru viitorul rasei noastre că e rău sau bine, e o altă pro blemă ce nu poate fi anticipată lesne de eugenie. In cadrul folklorului însă adevărul e aşa: lăutarul ţigan poate fi şi artist deţinător de folklor romînesc. Nu indică această stare un proces de rominizaie ? Trebue să ne convingem alîţia că în perspectiva unei atente documentări istorice, ethaografice şi de critică folklorică nepărtinitoare se va impune cu siguranţă adevărul următor pe care naţionaliştii exclusivişti, ori cercetătorii reduşi la rutina bibliotecii, însă departe de contactul necesar cu terenul folklorici l*ar putea respinge pînă înlr’o zi: rolul lăutarului este o reali tate în naşterea şi difusia cîntecului popular epic romînesc din secolul al XV-lea încoace. Părerea lui Iorga că el cîntă, dacă e ţigin, printr'un suflet de „sclav“ (97) — aduce aminte de epi tetul exact al lui Cipariu (98) — şi că .muzica" lui nu are nimic „de-a face cu muzica romînească", este un adevăr parţial ce ne obligă să distingem atent pe lăutarul modern, de mahala, de circiumă orăşenească, de celălalt, sătesc, care a stat intim în ambianţa ethnică a satului nostru arhaic, asimilindu-se în măsură simţită (Iorga de altfel pînă in deceniile ultime ale cugetării lui de istoric literar a fost ur. depreciator ireductibil al ţiganului lăutar) (99). In acest fel se întrevede că pune problema şi istori cul muzicograf G. Breazul care recomandă stăruitor în ancheta folklorică înlîi pe „lăutarii bătrîni“, cei săteşti, „de pre ferinţă romini, nu ţigani'*, apoi pe cei curat ţigani — „profe sioniştii muzicali ai satului" — şi în al treilea rînd pe cei dela oraş (100).

V. — Lăutarul autochton şi cel ţigan. — Preponderenta şi rolul lăutarului ţigan (dovezi: referinţe statistice, călători streini, mărturii interne). — Trebue să stabilim oricum o diferenţă sim ţită între lăutarul ţigan şi celălalt curat sătesc, plecat din matca ethnicităţii romîneşti. Acesta îşi făcea singur vioara, cum ne asigură Teodor Burada că a făcut moldoveanul Ion al Stăn-

M • :• : i '

fii :■

cioaei, din judeţul’Neamţ (101). Ţărani dintre aceştia sau aflat în veacul trecut “şi în Banat (102). Şi poate că au mai foşţ în multe părţi romîneşti. Ei se întrevăd şi în următorul citat .d;n C a n t emir, cam neobservat de cercetători: ,.îndată ce s a hotărît vremea nunţii... aduc muzicanţi din partea locului, care de obiceiu nu sînt decît ţigani . . . “ (103). Prin urmare asemenea lăutari autochtoni au apărut, ca şi astăzi, rar. In Vrancea, măcar de-un secol încoace, a trăit numai unul, un orb, care de altfel era privit ca 'o abatere dela mîndria ethnică vrânceană ce Iasă „lăuta" exclusiv în samă cîntăreţului ţigan. Tradiţia populară nu mai cunoaşte acolo alt caz. Unul, destăinuit abia acum — îl vom menţiona îndată — nu e însă ,un profesionist, ci un amator. Nu trebue să ne mire că în Bucovina lăutarii neaoşi romîni au făcut puţină epocă — de reamintii Nicolae Picu şi Grigore Vindereu. Tot aşa în Banat, la Lugoj, vestitul lăutar şi şef de orchestră Nica Iancu-Iancovici, romîn, din repertoriul căruia află Tiberiu Brediceanu că-şi întocmeşte o culegere meritoasă" de „melodii poporale" mama poetului Victor V 1 a d Delamarina (104)1 Aceştia, accentuăm, au fost totuşi puţini, aici ca ori unde la Romîni, abia de consemnat alături de con fraţii lor ceilalţi, lăutarii ţigani care aveau, de pildă, in Bucovina tarafuri renumite: la Hliniţa, Guia Solcii şi Stupea (105), iar în Moldova pe Barbu Lăutaru din Iaşi şi Mâtasă din Botoşani, muzicanţi de sigur cu vocaţie şi prestigiu artistic, pe care împă ratul Alexandru I Pavlovici cînd i-a văzut la Chişinău, in 1818, i-a ascultat cu pasiune, dîndu-le o mie de ruble (106). Era şi în această provincie de astfel o vieaţă lăutărească vie prin caref după 1812, s'a păstrat „tradiţia folklorică muzicală romîneascăfc, după cum apreciază faptul un istoric muzicograf autorizat. Astăzi încă e puternică acolo, de unde în secolul trecut lăutarii se răzleţiau prin satele cu romîni din gubernia Cherson (Rusia), ambulanţi, venind din sat în sat, tot mai rari, să înveselească lumea (aceasta după călătoriile lui T. B u r a d a , mai mult dis tractive decît documentare într'ale ethnografiei) (107). Să notăm că acest fapt trebue subînţeles pentru toate pro vinciile romîneşti în prima jumătate a secolului trecut. Ion G h i c a ne oferă un citat concludent: pe vremea lui Caragea „Arta era

lucru necunoscut. In tot Bucureştiu nu se aflau decît un singur

25 pian o şi o harpa. Muzica aparţinea lăutarilor şi cîntăreţilor dela biserică" (108). Iar despre preţuirea „tacîmuiui de lăutari* care delecta pe boieri, prin 1827, la cutare „bal de curte" trebue cetită ori cînd, pentru nuanţa ei descriptivă distinsă, o scrisoare puţin cunoscută, tot dintr'ale lui Ghica (109). Nu e de mirare că organizarea lor de breaslă a fost trainică : cea din Huşi, relatată de un document din 1.795, ar fi avut p existenţă cu mult anterioară. Breslele acestea vor fi acaparat şi venituri, de vreme ce Ia sfîrşitul epocii fanariote vătafii de lăutari, rînduiţi din 1775, dădeau bir anual 8000 de piaştri, pentru ca să se ajungă sub Nicolae Mavrocordat la groaznicul bir al „ţigănăritului" care privia de sigur şi pe lăutarii ţigani; sau la ceea ce ne poate mărturisi documentul din 1749 ăsupra măsurilor lui Constantin Mavrocordat (110). Lăutarii ţigani alcătuiau deci, măcar în veacul trecut, o breaslă <fe. specialişti. Faima acestora o recunosc şi memorialiştii streini, unii dintre ei amintiţi mai sus : în 1837, A. deDemidoff admira ,,cîntecele naţionale ale Romînilor şi minunatele melodii ale ţiganilor**. „Dansul valah plin de caracter şi de originalitate1* — zice el în .vestita lui carte de călătorie, tipărită în luxurie tipo grafică abia în 1840 — e cîntat în Oltenia de cîntăreţi ţigani. ,,Violina“ lor execută adesea o „arie lentă şi solemnă11. Au ţi ganii un fel de „orchestre criard** (la Giurgiu). La prinzul oferit de domn, călătorul rus, subtilizat de occidentul frances, ascultă „Ies singulieres melodies des Tsigants" pe lîngă „ariile naţionale ale Valahilor** cîntate de „două grupe de lăutari" ce formează nişte „orchestre ţigăneşti** ale căror bucăţi oferă elemente [muzicale] discordante" care „produc totuşi efecte ce lerai căuta în zadar în massele de armonie regulată şi corectă cu care şînt deprinse urechile europene". Măsura muzicală e „inegale, sautillante, boiteuse". Talentatul gravurist R a f f e t îi înfrumuseţează comentarul acesta pitoresc — cel mai detailat dintre toate ale călătorilor streini la noi în privinţa lăutarilor — cu gravuri dintre care una redă ţigani cu lăută şi cobză (111). Peste doi ani Raoul Perrin însamnă că în Valahia şi Moldova ţiganii sclavi „sînt toţi muzicanţi şi uneori muzicănţi' buni". El însuşi zice că a dansat în Transilvania „au sori de

li-

_»«

26 leurs instruments" şi s'a amuzat’ cit va ţinea minte toată viea(a. Ariile acestor cintăreţi sînt „vifs, all^gres, pâtulants" (112). In 1854, Alfred Poissonnier găseşte la Bucureşti „cele brităţi locale" ca: ,,Boulan, lonique, Dumitraki, Anasthasi acesta din urmă ,,talent foarte apreciat'* (113)» In acelaşi an F. Nei'gebauer oferă următorul pasaj concludent: „Uhter den Bauern haben sich Volksgesange erh^lten, die zum Teii nichl ohne dichterischen Werth sind. Sinii fîir Musik haben aber vorziiglich die Zigeuner, welche mitunter sehr gute Orchester bilden, ohne eine Note zu kennen". Si pot reproduce chiar uverturi din opere grele dacă le-au auzit de cîteva ori (114). Iar în ediţia a doua a însemnărilor lui H. B e rnard, din 1869, se vorbeşte despre unii lăutari distinşi în felul acesta: „Les noms des Suceawî, des Anghelluzza, des Barbî sont connus dans toute la Moldavie etla Valachie" (115) ; penultimul era egalul lui Barbu Lăutaru, după părerea lui Wilhelm de Kotzebue care în romanul său Lascar Viprescu vorbeşte despre aceşti doi meşteri cîntăreţi de pe la jumătatea veacului trecut, asemănîndu-i cu Strauss şi Lanner (116). Acestor informatori le putem găsi egali în bibliografia locală a problemei, pînă la 1850, pe.istoricul grec Dionisie Fotino, în 1818, şi pe ardeleanul T. Codru-Drăguşanu, memo rialistul de vocaţie, in 1835. Intiiul vorbeşte despre capacitatea .excepţională a ţiganilor muzicanţi astfel: " • « • ţiganii lăutari cîntă cu vioara, cu cobză şi cu muscal; întru aceasta ei întrec pe oricare altă naţie ... . Ei cîntă şi din gură de minune ..(117). Celălalt, văzînd o nuată prin părţile Călăraşilor, notează despre lăutari; „Tn cîntecul lăutarilor ospătarăm „non plus ultra**... Mă mirai de lăutarii ţigani, cu cit tact şi cîtă expresie' trag din lăută şi ce duios cîntă dn gură...11 (118). Trebue să alăturăm lui Dionisie Fotino şi Codru-Drăguşanu pe moldoveanul G. S i o n care e un distins cronicar pitoresc al vieţii lăutăreşti din Principate, U jumătatea veacului trecut. Iată-ţ, în 1848, notind despre petrecerile podgoreneşti dela Panciu ; sau despre „sunetul muzicii lăutarilor, in serile de vară“ în

■

I i , i i <

5 :

ii; : ; ;

'i • .

y i

Focşanii aceluiăş an. Dar mai ales iată-1 evocind nostalgic tinereţea generaţiei sale cind lăutarii ţigani prelungeau, în Moldova, clipei e

muribunde de lenevie orientală; „Din ţigani ■

■!

■

Iii: !

zice Si*on —

37 Se recrutau . . . iâutarii . . . Lăutarii, prin excepţiune şi pentru consideraţiunea talentului lor muzical, se bucurau în genere de oarecari scutiri ... şi trăiau cîştigîndu-şi pîinea, tocmiţi să cînte la circiume, la nunţi, la hore, şi la diverse veselii. Totuşi cînd veniau boierii la moşie, lăutarii erau datori să fie nelipsiţi la curte ; căci dacă boierii erau cheflii, trebuia să se veselească ca sa cu cîntecele lor ; cucoana, dacă era tînără, trebuia s’o deştepte diminiaţa un cintec de inimă albastră, executat numai pe o stru nă, după placul boierului; la unele case erau cîte două tarafuri de lăutari, unul cînta în permanenţă, la masă, iar altul, cînd se căra bucatele dela cuine, le acompania pînă la masa boierească anunţîndu-le cu cîntece combinate după felul bucatelor, mai mult sau mai puţin acre sau dulci, piperate sau sărate, Fericite tim puri ! V'aţi trecut şi v’aţi uitat ca cîntecele cele bătrîneşti ale lui Barbu lăutarul"! (119). Se adaogă acestor mărturii concludente 0. Neuschotz care în 1886 laudă aproape frenetic „talentul de improvisare extraordinar" al lăutarilor ţigani care în cîntare prezintă „cînte cele într’o limbă rominească desăvîrşită". Ei de altfel i se par lui Neuschotz că ar fi introdus la noi şi controversatul foaie verde : „o plantă exotică" importată poate din ritornella italiană (120). Să se reţină că seria acestor mărturii streine e inaugurată, după cîte se poate preciza astăzi, de • Fr. - J. S u 1 z e r care în 178 i consemna despre ţigani următoarele : „In der Musik nach tlirkischer, griechischer, und ungarischer Art sind sie vorziiglich

gut" (121). Intr'un mod aproape indirect şi căiturarul distins frances Contele d'Hauterive ne va informa, în două memorii asupra Moldovei, din anii 1785 şi 1787, despre preţuirea ţiganilor ca executanţi ai muzicei noastre populare. Să lăsăm să vorbească unele citate: “...Ies autres [este vorba de ţigani] exercent gratuitement, pour le service domestique de leurs boyards, Ies chantant pour leur plaisir mdtiers de • • • musicien meme" ; “ pour celuy d'autruy .. " ; „Pour un tel peuple Ies chansons ou des Zigans sont auşsi capables d’exciter â la joye que celles d'Anacreon*'; „Ies beaux-arts et une pârtie des art manuels sont ici, comme a Rome, abmdonnes â des esclaves, Egyptiens, dit on, d'origine, qu'on appelle Zigans, et qui font dans Ies deux

R 1; ,

;

!• i

t• • .

•; !

proviaceş Ies chansons, la musique, Ies palais, Ies charrettes, IcS tableaux ... li toile et Ies habits ; Hors un sac de drap . . . une cabane et Ies instruments de leurs m<Stiers, ils ne possedent rien au monde". D'Hauterive va suscita o serie de diplomaţi şi de memo rialişti care prin rapoartele lor consulare, sau prin obişnuite în semnări, vor oieri observaţii preţioase, deşi unele contradictorii, asupra lăutarilor ţigani din Principate. Iată-1, in prim rînd, pe Contele de Langeron care în jurnalul său de campanie, datat 1790, vorbeşte despre muzica muntenească şi cea moldovenească: „aussi monotone que la danse“. „Ce sont Ies Tsiganes qui sont charges de leur chatouiller Ies oreilles** (imaginea aceasta trece aici din cartea cunos cutului J.-L. Carra, apărută la Iaşi, în 1777). . In acelaşi moment un fragment dintr’o scrisoare a Prin ţului de Ligne către Contele de Segur, ministrul Franţei la Petersburg, vorbeşte într'un chip surprinzător despre „cette race nomade de mendiants et de voleurs, connue . . . partout ailleurs, sous (le nom) de Tsiganes, infeste la Moldavie et la Valachie plus que le reste • de l'Europe ... Ies autres sont muşiciens . . . on Ies trouve partout et toujours". Jn 1821, amintitul Recordon insamnă în „scrisorile1* sale despre „Tziganes ou Zingares . . . qui sont assez repandus dans la Valachie’. . . La plupart de ces Tziganes ont aussi beaucoup d’adresse et de disposition . . . pour la musique ; ce qui paraît assez dans Ies airs et Ies danses qu'ils jouent sur un violon ou quelque autre instrument qu'ils se sont fabriques euxmemes". In acelaşi an W. W i 1 k i n s o n , după ce dă date statis tice asupra ţ ganilor, relatează: „La musique est de tous Ies arts celui auquel ils donnent la pieîerence ; ceux qui s’en occupent, voat jouer chaque jour dans Ies cabarets pour une bagatelle ; ils sont aussi appeles fiequemment dans Ies maisons des premiers bo'iars, toutes Ies fois qu’on a besoin de musiciens". Iar peste ua an diplomatul austriac Kreuchely, des criind cortegiul domnesc al lui Grigore Ghica, distinge rolul ţi ganilor cu această ocasie: „L'armach . .. suivi de plus de deux cents Egyptiens ou Tzigaines, jouant (de) divers instrununts, et si b;en ve:us que des boyars de mediocre fortune" (122).

■ i <n n

"i»

29 Din tot aceSt variat, insă egal, registru de opinii se vede Că aprecierea talentului lăutăresc e unanimă în cercul streinilor ca re au cunoscut folklorul poetic şi muzical romînesc in raport cu ţiganii muzicanţi. Este de presupus încă un fapt: în trecutul nostru muzical ” vor fi fost şi lăutari de variate naţionalităţi: sîrbi, unguri, polo nezi, evrei chiar poate cazul lui Lemiş dela Bălţi — etc., după cum şi tarafuri turceşti ce se pare că au cîntat ală turi de cele ţigăneşti la nunta domniţei Ruxanda cu .hatmanul Timuş (123). Insufleţitorii erau insă foarte mulţi dintre cei ţigani pe care o hiperbolă de stil îi admite că .formau biblioteca po etică vie, antologia cîntătoare a ţării", apărînd desigur şi cu ocazia representărildr teatrale (124) şi avînd poate rol chiar in teatrul de păpuşi (i25). Aceste firi artistice dau, după Duiliu Zamfirescu, oare care trăinicie estetică „poesiilor populare" care, existînd numai in sfera mulţimii anonime, de rînd, rătăcesc inconsistente (126). Ei sînt şi nişte resonatori ai sufletului popular; „perso nifică timpul şi aspiraţiile mulţimii, după temperamentul' lor". Cugetind în stilul său mediteranian ; nervos şi colorat, încărcat de ironia subtilă a pamfletului, Zamfirescu pare că accentuiază valoarea artistică a folklorului poetic cules dela lăutari care — zice el — individualizează şi estetizează folklorul. Prevalîndu*se de trei variante ale Mioriţei — printre ele cea cu leasă de G. G ă t a n ă care presupune că poemul a fost plăsmuit de-un lăutar — Duiliu Zamfirescu pare să încline spre opinia că inegalabila poemă pastorală „relativ modernă" şi rezultată dintr'un amestec lăutăresc făţiş. Expresia Sa: „Şl cu toate astea, e, probabil, aşa", arată cunoscutul dubiu care va nedumeri pe apologul cu patos al doinei şi baladei noastre populare, Barbu Del avrancea (127) ; după cum des;gur că va fi contrariat şi pe bătrînul istoric Xenopol care, cu aproape un sfert de veac in linte de rechisitoriul făcut poporanismului la Academia Romînă, arătase că varianta Mioriţei, culeasă de G. Dem. Teodorescu dela Şolcanu, e lipsită de „splendidele versuri [ce se află în va rianta Alecsandri] pe care geniul omenesc na putut să Ie întreacă în nici o ţară din lume", avînd in schimb „o mulţime . de umpluturi fără gust şi fără poesie" care „înăduşă cele cîteva

30 versuri'frumoase ce mai sunt păstrate in ea" (126). ftrosopopâââ lui Alecsandri circulă acum din folklor în istorie. .. VI. — O încercare de-a explica înclinarea folkloricâ a lâuFan:fia memoriei. — Paralelism ethnotaralui artist. istoric. — Aceşti lăutari au avut o capacitate rapsodică excep ţională, poate că- şi prin experienţa lor artistică neobişnuită : pe lingă ce vedeau şi trăiau aici, ei aveau contact cu Apusul şi mai cu samă cu Orientul îndepărtat. In secolul trecut N. F i 1 i ţn o n ştia, de pildă, că unii făceau excursii „prin oraşele cele mari ale Orientului** '(129). Ion Ghicaa întîlnit un „vestit ‘taclm de lăutari", cum am consemnat, la Constantinopol; iar K o g ă 1 n i c e a n u aminteşte de Cihari dela Pesta. Astăzi un foiletonist savuros citat află că un ţambalagiu a cîntat tocmai la Teheran, „pe ţărmurile Caspicei persane" (130). Iată-i pe cei mai mulţi dintre ei, originari din „tribul profetic'* — cum le spusese Baudelaire ţiganilor în veacul romantic, anul 1857, cîntîndu-i în cunoscutul sonet Bo/iemiens en voyage, tradus la noi sub titlul Ţiganii de către Vasile Pogor (131) — lu mea anonimilor peregrini pe care şi ethnograful A r n o 1 d van G e nn e p îi implică printre „agenţii de transmisiune şi difusiune" a cîntecelor şi legendelor populare (132). Au de altfel un rol simţit şi în cadrul folklorului general, după o monografie clasică a folkloristului frances Paul Sebillot (133). Dintre aceşti neastîmpăraţi rătăcitori — „nomazii", de predilecţie ai ethnografiei europene — care neîndoios că difuzau cîntecul popular în ‘ largurile internaţionale, vor fi fost' măcar cîţiva lăutari datorită cărora contactul lumii lor cu folklorul nostru muzical şi poetic dela sate să fi fost fertil. Exclusivismul ar cădea în eroarea ro manticei amintite. N. Cartojan a accentuat că lăutarii seco lului trecut au răsleţit in lumea satelor olteneşti versificaţia romînească, datorită lui Anton Pann, a prelucrării unui fai mos roman de cavalerie medievală francesă, ajuns poem fruntaş al începuturilor literaturii neogreceşti în Erotocrilul, eroul căreia este de altfel cintăreţ din lăută ... In 1884 versurile disputatu lui poem, lectură distractivă chiar pentru E m i n e s c u , ajung în culegerea lui G. Dem. Teodorescu (134). /

Aceştia trebue să fi avut şi-o memorie prodigioasă. Redu-

ăi cind entuziasmul g eneros al iui <j. Dem. Teodorescu care spunea ca în 1883 a cules 3-4 zile- 7000 de versuri dela Şolcanu în vîrstă de 74 de ani (cantitate ce-o egala el cu 11 rapsodii din Iliada, sau cu 9 cărţi din Eneida) \ ori consemnînd sublinie rea unui muzicograf romîn recent care, fără criterii statistice ri guroase, afirmă că dintre lăutarii — număraţi sint 65 — ce apar în culegerea lui Tocilescu, Materialuri folkloristice, unii „au la activul lor 6-7000 de versuri" (135), trebue să spunem că lăutarii au fost — întrebuinţăm un epitet retoric al veacului trecut — arhive folklorice prestigioase, în ciuda unui publicist ocasional de folklor din ultimii ani, al cărui aer negator, de ma re senior folklorist, trebue să-l iei în samă cu indulgenţă (136). Faima lor poate că va fi fost în floare, în trecutul medie val, chiar la curtea lui Matei Corvinul unde nu ar fi exclus ca ei să fi cîntat mai mult cîntece bătrîneşti în grai romînesc. Po sibilitatea aceasta pe care o întrevede evasiv un cercetător actual (137), căuta s.’o documenteze în veacul trecut Aron Densuş i a n u . Dinsul remarca, mergînd întru cîtva pe urmele şubrede ale mistificărilor lui Atanasie .Marienescu, că romînii ardeleni au cîntat in balada populară numai doi regi fruntaşi din istoria evului-mediu maghiar: Ion Huniadi (sub numele „Ianoş Craiu", „lănci Şibianu", „Ioniţă1') şi Matei Corvinul (denumit ,,Mateiaş Crai"). Dar aceştia erau de origine romînească. Şi „toate aceste poesii despre Huniadeşti sau cules ... în Ţara Haţegului patria lor, şi în Caraşul vecin". Prin urmare sîngele originar i-a făcut pe aceşti doi înstreinaţi să nu uite datina ro mînească şi în primul rînd ceea ce este în legătură cu cîntecul epic care sub ochii lor începea chiar să le eroizeze figurile de mari luptători (In toată Europa era de altfel moda baladei eroi ce medievale). Aron Densuşianu zice va fi avut o deo sebită plăcere pentru a asculta pe lăutari după vechea datină romînească". Istoricul literar umblă să adaoge, într'o notă, încă o dovadă istorică, din păcate reprodusă din memorie: „Am ce tit mai de mult o istorie ungureas:ă, al cărei autor şi titlu l-am uitat, a principilor Transilvani, că Racoţi, am uitat care din doi, şi ei romîni, puneau la festivităţi lăutari şi căluşeri romîni să cînte şi sa joace" (138), Sintem siliţi sâ acceptăm integral suposiţia că lăutarii au

: :

. (a d e avut în evul-mediu un rol deosebit de important în vi ea din curte domnească, măcar. la noi şi la unguri. Consemnarea ... 1632, datorită lui Paul Strasburg. — „citharoedi et musicorum chori . . . qui valachica lingua patrium carmen pleno gutture cantabant" — indică de altfel, tot aşa de categoric, acelaşi fapt (139). Părerea noastră însă caută să presupună faptul că dintre aceşti lăutari cei destul de numeroşi trebue să fi fost ţigani. Ne aflăm de sigur în cîmpul problematic, plin de contrarietăţi, al ipoteselor. Afirmaţia totuşi se poate sprijini pe-un fapt semni ficativ, posterior veacului al XV-lea care e lipsit în această di recţie de mărturii documentare : după consemnările călătorilor streini la noi, dela 1600 îacoace, reiese că două secole — măcar al XVII-lea şi al XVIII-lea — bandele de lăutari se formau în Muntenia şi Moldova numai dn ţigani (140) ; încît Langeron, prin anul 1790, a putut zice dare. cum ironic, cum.s’a văzut, că exclusiv aceştia aveau „sarcina de a gîdili urechile" romînilor (141). In secolele anterioare nu e. de presupus cumva existenţa lor dela gospodăria săteanului înstărit pînă la curţile boierilor şi în palatele domnilor noştri, aceştia feudali in aparatul de stat şi fastul curţii, dar localnici în datini, obiceiuri şi gusturi artistice ?

1 ii I

•

: !

n l

VIL — Necesitatea unei încadrări istorice posiiive a dis cuţiei.— Lăutar de vocafie - lăutar de colportaj. — Balada în funcţie de lăutarul artist.

) j' •

, -• =

4 i !!

■' i iiii

=;’•

i ii '•

I î i:

; [',

{ i:

: i

Pentru precisarea atitor aspecte contradictorii este ne cesară o schiţă istorică controlată asupra lăutarilor, începîhd cu „Stoica Lăutariu" de pe timpul lui Bogdan, fiul lui Ştefancel-Mare (142), folosind mărturiile externe contemporane lui Mihai Viteazul, ale cronicarului polon Martin Strykowscki, din anul 1574 (143), adâogînd la acestea diferitele informaţii îm prăştiate de prin anii 1558, 1565, 1599, 1618, 1620, 1648, 1688, 1662-98, 1792 (144), cît şi ştirea lui Nicolaus I s th v a n f i (1572), I. Caioni (1629), Bandinus (1647) (145), a solului trimis de Gustav Adolf la curtea lui Leon-Vodă, domnul Munteniei, îa 1632 — este vorba de cunoscutul Paul Strasburg care consemnează despre alaiul „cobzarilor şi al cîntărejilor din vioa-

33 ră1' (146) ; ca şi Del C h i a r o (1717), secretarul lui Brîncoveanu, admiratorul instrumentelor de coardă — „cetere, lăute" — cîntate de ţigini, făcînd o ,,bună armonie" ; menţionînd in această expunere istorică — după Şincai'-r- ştirea că în 1659 lăutarii cintau „vierşul fetei, care şi-a-pierdut caprele [Iorga şi Den* s u s i a n u ziz: oile] în munţi" (147); adâogînd şi pe Arhidiaconul Pavel din Alep, pe Stolnicul Cantacuzino, pe Logofătul Gheorgaki (148), penlru ca să sfîrşim cu se. ria călătorilor şi diplomaţilor apuseni în Principate, dela amba sadorul suedez Clas Brorsson Ralamb (1622-98), la F. Gosciecki (1712 4), solul voievodului Mazoviei (149), la engleza Lady Craven (1785), Contele d'Hauteri ve (1787), Con tele de Langeron (1790) şi la bogata galerie de visitatori ai secolului trecut: William Macmichael (1817-1818), W. Wilkinson (1820-21), Billecocq, Bouquet (1848), Caronini (1812), J. H. Skeene' (1853), d-rul Quitzm a n n (1856), cunoscutul Richărd K u n i s c h (1861), pic torul Theodore V a 1 e r i o (1863) şi aiiţia alţii (150), casă ajun gem astfel la iscusitul Barbu Lăutaru pe care L i s z t îl admira la Iaşi, în ian jar 1817, ca pe un geniu muzical primitiv (151) şi poate ca să se mintue generaţia acestor virtuozi anonimi cu Cristache Ciolac, admirat dej. Kubelik,de J. Pader'ewsky, de poetul academician Jean Richepin, răsfăţat de către conducători de popoare şi evoc it duios de-un scriitor romî.i de lectabil (152). Ar fi o datorie de interpretare istorică obiectivă pentru a recunoaşte ce se cuvine acestor reali şi lotuşi neinţeleşi mânuitori ai cîntecului popular rominesc. Fără să exagerăm, cum făcea A. Antimireanu, cind, polemizind, afirma că lăutarii au creiat trei sferturi din literatura noastră populară şi că, fără să o corupă, i-au adaos un ,,lustru1* de nobleţe, trebue să luăm calea intermediară, întrevăzută mai sus : cintâreţul lăutar de ta lent a fost colaboratorul ţăranului romîn la păstrarea, prelucra rea artistică şi râspîndirea cîntecului nostru popular, mai ales din repertoriul epic. Trebue subliniat că rolul lor in privinţa Mioriţei, a doinei şi a colindului este redus şi în multe cazuri chiar destructiv. In direcţia eposului însă ţiganii şi-au conservat de-a-lungul pere grinării lor eţhno-işţorice, din India în Europa, toată vitalitatea

. .

I: . ;

■i

H : . '■

i < ■■■

i i

. ) ■i

creatoare prin care au colportat, printre alte varietăţi epice, Pancatantra (153). De altlel ei par interpretărilor etimologice actuale — în legătură cu „epocile culturale" prin care a trecut umanitatea în drumul ei dela spiritul colectivitar primitiv la indivi dualism (epoca agrariană şi cea eroică) — a fi între populaţiile europene de azi singurii supraveţuitori ai perioadei „absolut primitive", alături de Lituanieni (154). In legătură cu folklorul nostru trebue să se reţină însă distincţia sine qua non: numai cintăreţul de vocaţie artistică a putut conlucra creativ cu geniul ţăranului • din cuprinsul satului rominesc ethnografic. Cine s'ar pomeni să afirme că Petrea Creţu Şolcanu nu a cîntat şi melodie romînească, în grai deplin romînesc, cu simţimint şi faptă din trecutul romînesc, acela ar fi din păcate un şovin de" rînd. Pentru Vrancea am dat recent ca exemplu doi lăutari pe care gustul popular local i-a trecut pentru meşteşugul lor lăutăresc excepţional aproape * în lumea legendei (155). Incit ideea că „lăutarilor le datorim în bună parte păs trarea atîtor cîntece populare" (156), trebue rectificată aşa : repertoriul epic este dominat de. talentul lăutarului care de multe ori a fost ţigan de origine. Lăutarul nu a fost, prin urmare, numai un depositar pasiv al cîntecului nostru popular — cum credeau Xenopol, To* . ci Ies cu şi Bibicescu — o cutie dogită de resonanţă, un instrument întîmplător de colportare, ori un coruptor fără urmă . de gust muzical şi poetic, cum au accentuat iarăşi atîţia. El a fost adesea pe lingă presupusul arhivist folkloric (157) şi-un interpretator meşter: i s'a răsfrînt sufletul în ceea ce-a cintat cu elan artistic. Nu a fost de sigur nici o pagubă cu talentul care a prelucrat şi-a plăsmuit cel puţin trei "secole cîntecul şi versul baladei noastre alăturea de ţăran . care, ce e drept, cioban ori plugar, nu avea nevoie decît rare ori, la războaie, în drumuri comerciale şi poate chiar în transhumanţâ, de baladă — posibi litatea o întrezăreşte şi Ovid Densusianu (158) — fiind însă întotdeauna sţăpînit de farmecul doinei, de magia descîntecului şi de fiorul tragic al bocetului, prin excelenţă piesa de rezistenţă a lirismului popular primitiv dela noi, după anchetele folklorice din ultimii ani, mai cu samă în domeniul muzicografiei (C. Brailoiiţ). Balada qu acţiune epică amplă, desfăcuţi

pină în mărunţişul episodic, evocînd măreţia eroică, presupunem că a fost căpătată de ţăranul nostru prin lăutarul de curte dom nească (159) şi boierească : la înscăunarea Domnului, pînă la Al. Ipsilante şi M. Sturza, în alaiul domnesc erau presenţi şi „lăutarii pămînteni" pe lîngă „muzica evropienească" şi meterhaneaua — obicei, cu siguranţă anterior în datina nunţilor domneşti, după cum relatează X e n o p o 1 despre cea dela curtea lui Vasile Lupu, unde s'a petrecut „cu lovituri de tun, cu muzică militară, şi de altfel mai ales de Turci şi de Ţigani1'*, cînd Timuş fu de faţă la danţul „sîrba“, în odaia logodnicei, făcut „după cîntecul Ţiganilor" (160). Este de admis că au fost şi în trecutul romînesc lăutari rapsozi rătăcitori — prelungire a guslarilor sirbi — dela curtea Domnului la aceea a boierului războinic feudalizat, de unde ţărănimea a putut deprinde balada, la noi poate că un pro dus muzical şi poetic întîrziat, cu rădăcini viguroase abia din secolul al XlV-lea, in momentul invasiei turceşti peste Dunăre. Inliia consemnare valabilă despre dînsa este aproximativ din 1716: ii • . . cîntecele cari vestesc de vitejii, au de alte fapte ale domnilor şi a altor vrednici oameni, ce au lucrat, cari dupe la lăutari şi dupe la alţi cintători auzim", zice Stolnicul Cantacuzino, in ochii căruia balada apare ca un izvor is toric relativ pentru trecutul romînesc. Acest document trebue socotit ca prima atitudine crit'că în legătură cu problema istoricităţii epicei populare ; iar pentru cazul lăutarilor, ca o dovadă peremptorie că aceştia erau la începutul secolului al XVIII-lea în fruntea ,,cîntătorilor“ cit priveşte repertoriul baladei (161). Iorga admite îa acest pasaj posibilitatea distincţiei din partea cronicarului între lăutar (de ce origine ?) şi „cîntătorii romîni să teni" ce ştiau la rîndul lor cintece bâtrîneşti (162). Balada aceasta de curte s'a alcătuit mai departe paralel cu doina, in vreme ce trebue să fi fost creator real, totuşi alături de ţăran, numai lăutarul meşter, cintind întotdeauna din aplecare artistici. Va fi fost şi lăutarul mijlociu. Insă stîngaciul epigon din mahalaua de azi care furişează versul trivial in ceea ce înaintaşul său cintase simplu, limpede şi desăvirşit, sa arătat tirziu. Cînd a început amurgul tragic al cîntecului popular romînesc — după 1900 procesul acesta e violent — lăutarul de curte boierească,

pri cel sătesc, şe îndrepta grăbit spre praş. Iar acum cînd

! 1

i 1

’

•!

/ '/

] j]

\ H

■

1!!

1i I|: I liii

asistăm, puţin cam indiferenţi, la ultimul cataclism folkloric consecinţa cosmopolitismului unificator prici technisaţie şi a ab dicării dela misiunea ethnică — lăutarul, sosit la oraş, a ajuns rapsod de. . .'•mahala. Este binecunoscutul „gurist. . In .cîteva decenii, cînd muza noastră populară va fi inertă, lăutarul la rîndul său va. rămînea un Tirteu agonic. Colecţiile folklorice întocmite de 25 de ani încoace (163) dovedesc unanim că lăutarii sînt.cei mai mulţi nişte miserabile spectre, incomparabili cu vremurile lui Barbu Lăularu cînd — după mărturia lui Kogălniceanu — " cite unul, fără să cunoască notele muzicale, era de ajuns să audă o singura dată o sonată de M o^zart, ori o simfonie de Beethoven, pentru ca să execute artistic din ce auzise (164). Acestora le supraveţuiesc doar cîteva exemplare de-un conţinut folkloric uriaş. Pe lingă cei anunţaţi de mine/ alţii sînt consemnaţi în „Arhiva Fonogramică“ a Societăţii Compositorilor Romîni Şi, Jucru ciudat, unii chiar găsiţi prin periferia Bucureştilor. VIII. — Istoricul controversei: a), lăutarul ţigan construc tiv în fo]klorul poetic şi muzical romîn. '— b). (kstrUcliv (Polemica A. D. Xenopol - G. I. lonnescu-Gion. — Partizanii: Gr. Tocilescu, E.Hodoş. — Un isolat: 1. Crăciunescu. — Extre miştii: A. Cmdrea, Th. D. Sperantîa, etc. — Moderatorii: M, Schwartzfeld, V. Cireş, M. Gaster). — Punctul de vedere con temporan: negatorii (Ovid Densusianu, N Iorga, A. Gorovei, Leca Morariu, D. Cuclinf etc.), moderatorii (Bela Bartok, George Enescu), extremiştii (E. Lovinescu, M. Simionescu-Rîmn'ceanv), glosatorii (P. Iroaie, I. Pillaf, E. Bucuţa), interpretarea neo-romutică (Birbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sado* veanu), criteriul istoricist (G. Bobulescu, D. Potro), momentul criticist (J. — eseismul: P. Comarnescu. 2. —istorismul literar: Leca Morariu. 3. — atiludinea dominantă: D. Caracoslea). Faţă de aceşti cîntăreţi lăutari în istoria folklorulu; romîn (aşa cum este : puţină şi lacunară) nu a fost un punct de vedere critic, ci mai întotdeauna a tras în cumpănă judecata pripită, sau cea părtinitoare. Un polemist chiar a sărit dela indiferenţă la enlusiasmul copilăresc (Antimireanu). Pînă şi naturaliştii, vorbind accesoriu despre cultura noastră folklorică, în simplă notare sti lizată retoric, fără niqi un control documentar, afirmă, fără ia-

; i

i •

i !•

1 •I; 1

37 doială cu totul exagerat, că promiscuitatea Romînilor cu ţiganii împinge poesia şi cîntecul popular spre pornografie şi sensualism (165) Simplu efect de stil ! La noi bibliografia lăutarilor se confundă In perspectiva ethnografică cu aceea a problemei ţiganilor care au dat procentul imposant de cîntăreţi, cum s'a menţionat. Şi aceştia au procurat peste tot subiecte literare în deosebi .. . Labilitatea discuţiei s'a mişcat în consecinţă între conglomeratul literaturii beletristice — aici Gh. Asachi eîn frunte (166) —şi eseul ethnografic diletant (167). De aceea zigzagul atitudinilor şi părerilor în pri vinţa lăutarilor este plin de contraste... romîneşti. Cercetarea atentă e inaugurată de întiiul foiletonist muzicograf la Romîni, Nicolae Filimon (168), resfirîndu-se însă cu repezeală în câteva încercări critice de reconstituire a pastişurilor lăutăreşti în lirica lui Conaki (169), rătâcindu-se pe încetul printre alte apropieri de istoriografie literară (170), pentru ca lăutarii să fie cînd preamăriţi — pînă şi in conferinţele inter naţionale de propagandă (171) — cînd socotiţi ca un factor de disolvare a cîntecului popular romînesc şi ca un mijloc de răspîndire — în acelaşi timp şi de degradare — a poesiei culte (172). Prin contrast preamărirea s'ar părea că suie pînă la apoteosa acestor lăutari ţigani, cînd şi lirismul din dar artistic, al unei Regine, s'a putut manifest* (173), peste potolitele scăpărări lirice ale ţiganologilor recenţi dela noi care abia astăzi calcă pe calea documen tării integre asupra trecutului artistic al acestui neam (174). La asemenea concert cam prea amestecat — unde se arată acum iar un arheolog... (175) — a luat pirte chiar un spirit supraveghiat caOvid Densusianu, rar c iptivul alunecărilor de slil (176) şi mai cu samă N . Io rga care în jocul de contraste al ideilor şi scrisului său proteic, însă uneori revisuibil, cînd vorbia de „minunaţii lăutaii cîntăreţi", cind de sclavia artei lor (177). Totuşi opiniile sînt uneori critice şi pleacă dela lolkloristul auto rizat (178) care socoate „contraf. cerile lăutăreşti in cîntecul rominesc" o consecinţă a resfrîngerii ..poesiei autentic populare" în sfera „individului sărac sau lipsit de limbaj social". Alteori însă acestea trec în surdină şi, alunecind peste domoala liricizare a amintirilor unor piosatori no'orii (179), său peste elegia stinsă a micro-simţon Diaconu, Folklor din Rîmnicul-$drQtt III,

III

i i

;

holismului romîn (180), ajung la atitudinea moderată a cîtorva rauzicografi, dintre care cel dinţii este ungurul B. B a r t o k (181). Un singur moment contemporan pare categoric exclusivist şi în verşunat (182), cînd de cealaltă parte stă opinia plină de greu tate a lui George Enescu, rămînînd în perspectiva biblio grafică generală cel mai autoritar apărător al lăutarului ro mîn (183). Această dispută, oare cum violentă şi chiar pătimaşe, puţin cunoscută astăzi, s’a produs în a doua jumătate a secolului trecut ca o consecinţă naturală a discuţiilor în legătură cu culegerea lui Alecsandri din 1852, 1866, socotită de-un critic vehement drept o corupere a geniului poetic popular, aproape pînă la anulare, prin estetizarea de-a-valma a textelor culese, prin pre lucrare şi — lucru într'adevăr mai grav — prin mistificarea cîtorva balade confecţionate şi bine cunoscute astăzi. Critica simţit forţată ce i-o făcea Schwartzfeld (184) — în cons ternarea unor anonimi de prin periodicele vremii aceleia (185) — se întîmpla pe cînd puţini cunoşteau, să ne reamintim, că Alec sandri a fost întîiul romantic romîn care, în 1855, vorbind în Romînia Literară despre Albumul lui C a r o 1 M i c u 1 i, spunea că lăutarii vestiţi din Iaşi şi din Bucureşti au deformat, vocal şi instrumental, „ariile streine1*, prefăcîndu-le „într'un hal de di hanie muzicală fără forma şi fără nume". De asemenea, puţini îşi vor fi amintit atunci că apostrofa * bardului" fascinator fusese urmată fără abatere de către Bolintineanu şi întărită, în 1864, de Filimon eare, cu perspicacitate, distinge Ia rindu-i compunerile contemporane în gust european — învăţate de lă utari, deşi ele nu aveau „nimic naţional44 — de produsul popular nativ. Iată preludiul. Polemica a izbucnit însă în ambianţa romanticei în crepuseul, cînd istoricul problemei lăutarilor înregistrează, în 1874, discuţia isolată din studiul lui I. Crăciunescu, Le Peuple roumain d’apres ses chants nationaux, o încercare prematură de-a fixa profilul ethno-psichologic roraînesc după cîntecele populare, denumite de dînsul „cîntece naţionale". In această carte unde conclusiile autorului „culminează în falşitate şi extravaganţă", cum se exprimă îndrituit P. Caraman se află un capitol

— puţin cam desfăcut, dacă nu chiar diluat — cu referinţe la

■

39 problema lăutarilor: „Despre poesia populară. Caracterele şi autenticitatea cîntecelor noastre naţionale” (186). Nu este fără interes să-l percurgem, întru cît e făţiş lucru că resonanţa apo logiei latiniste în privinţa romanităţii noastre dă un timbru sonor dialecticei care se destinde atrăgător, într'o retorică susţinută, plăcută auzului, prin muzicalitatea limbii francese pe care Crăciunescu o domina. In alt chip studiul nu are ţinută ideologică marcantă. Pentru Crăciunescu ţiganii sînt „Ies conservateurs traditionnels des airs nationaux de la Roumaine”. Ei „colportează cîntecele dela un sat la altul în felul cîntăreţilor greci” (ce naiv e nimbul acesta homeric împrumutat dela aezi lăutarilor !). Pînă aici aerul ditirambic nu lămureşte nimica. Urmează insă imediat radicala negare a creaţiei folklorice posibilă prin lăutari: nu au adăogat „repertoriului tradiţ'onal" romînesc „piese compuse de ei”, pentru că se trag „dintr'o rasă streină, dispreţuită mult timp, indi ferentă, dacă nu chiar ostilă, Ia lot ceea ce face să bată inima Romînului". Ţiganii, nu au nimica de revendicat in frumuseţea poesiei noastre populare. Cei „care o colportează, o alterează prin repetiţii de prisos, prin alungiri fără sens, prin abuzul de » diminutive1'. Doar în „ariile de dans" au ei un rol mai important, încolo incompatibilitatea ethno-psicholog’că explică materialul poetic defectibil despre care Crăciunescu nu-şi poate explica pe ce cile îl deţin ţiganii dela ciobanii „ce scoboară de două ori pe an din Carpaţi pentru a-şi reînnoi provisia de sare... Nu se poate recunoaşte aici decît un impresionism fugitiv ce-1 consemnăm ca pe-o piesă de archeologie culturală a vremii. Cine a deschis autoritar polemica a fost istoricul A D. X e n o p o 1 pe care de altfel poate să-l fi atras cazul lăutarilor de cînd plănuise o istorie prescurtată a Rominilor, unde in fluenţa ţiganilor asupra stării noastre sociale şi-ar fi aflat lo

cul (187). Xenopol afirmă într'un chip desâvîrşit negator, deşi tot fără probe folklorice sau elhnografice — prin recensia făcută culegerii lui G. Dem. Teodorescu — câ ţiganii lăutari pierd şi schimo nosesc frumuseţile cîntecelor populare „cu umpluturi fără gust şi fără poesie'4. Indinînd spre istoricisarea baladei noastre popu lare, istoricul îngădue lui G. Dem. Ţeodoreşcu să utilizeze

î,i

pe ţigani numai pentru stea, colind şi cintecul de lume, de loc însă pentru baladă ce alcătue, după dînsul „partea cea mai fru moasă şi mai importantă a comoarei poetice a unui popor", care-şi depune în ele „ca îatr’uri mormînt iubit toate figurile în semnate ale trecutului său" (ecouri din Adam Mickiewicz şi Alecu Russo?) Pe lingă veracitatea istorică ele mai cuprind specificitatea ethnică, zice Xenopol, pe care ţiganul — chiar de este „romanizat", sau de talent cuprinzător, ca Şolcanu — prin „natura sa poetică şi artistică deosebită" o modifică (Xe nopol zice : „modifică cugetarea sau expresiunea romînească"). Ca exemplificare dînsul admite că balada-tip demonstrativă poate fi socotită Mioriţa; tocmai%aici se vede că lăutarul ţigan se abale dela expresivitatea noastră autochtonă. Căci varianta Oifa năzdrăvană, culeasă dela Şolcanu, dacă e comparată cu varianta Alecsandri, dovedeşte o deosebire „imensă ca valoare poetică", fiind că „tablourile cele mai incîntăloare ale baladei Alecsandri îa care natura toată cu munţii, păsărele, păsărelele şi stelele, ia parte la moartea iubitului cioban, sunt cu totul şterse în cea culeasă de d. Teodorescu. Din contra o mul ţime de umpluturi fără gust şi fără poesie înăduşă cele citeva versuri frumoase ce mai sunt păstrate încă" (188). Ii răspunde fără întîrziere Ionnescu-Gion, după cum am menţionat. Acest militant cultural de variată informaţie lite rară, istorică şi filologică, rară în epoca sa — şi el e un nedrep tăţit al literaturii romîne — avea de răspuns lui Xenopol, peiltru a apăra pe G. Dem. Teodorescu, în dublă causă : 1. — Xenopol aprobase pe Alecsandri că a „înfrumuseţat şi completat în poesiele ce i se aduceau şi ce auzea el însuşi" (culegătorul din 1885 respectase, crede Xenopol, fidelitatea folkloricâ. Istoricul va fi concesiv într'atita, mergind pînă la apo teoză, cu „regele poesiei- romîne, Alexandri'1, încît în representativa Istoria Rominilor din veacul trecut aducea iarăşi vorba, dar cu reminiscenţa puternică a polemicei, despre procedeul dresului folkloric din 1852, zicînd: „Alexandri era insă să facă încă un pas în identificarea lui cu simţimîntul poetic al popo rului romîn; era să-i culeagă propriile lui inspiraţii, poleindu-le forma într'ua chip mai desăvîrşit, fără a se simţi însă că juvaerul •

*'ii r»

poporan trecuse prin atelierul poetului eţrtişt.,.") (189). I

i «

f; [

. 41 2. — Xenopol atacase pe G. Dem. Teodorescu în privinţa utilisării ţiganilor in culegerea din 1885, pe care peste 50 de ani dela apariţie Iorga o va aşeza cu multă convingere printre colecţiile integre de folklor poetic: are ,,poesii populare care n’au fost supuse operaţiei de împodobire şi corectare, adesea de totală prefacere... pe care o inaugurase cu atîta strălucire Alecsandri..." (190). Pentru „siluirile şi chinurile folklorului romîn de toate fe lurile", cioplit, netezit şi înfrumuseţat, recensentul Ionnescu-Gion — surprinzător de informat — cunoaşte pentru a califica pro cedeul iui Alecsandri toată genealogia iluştrilor mistificatori de folklor ai secolului al XlX-lea: Macpherson, Fauriel, Merimee (cazul culegerii La Guzla). Pe toţi aceştia, ca şi pe cei ce-1 pregătesc în manieră populară, îi denumeşte „folklorişti de circumstanţă" şi-i condamnă, admiţînd, sub autoritatea lui P. S 6 b i 11 o t şi G. Pitre, principiul unei „exactităţi ab solute in reproducţiune", ,,cu toate repetiţiunile de multe ori obositoare". Deci trebue reprobat Alecsandri care a „pieptănat, netezit şi întocmit bucăţile de literatură populară" din culegerea dela 1852, 1866. In aspectul următor al polemicei sale, Gion face pentru prima dată în folklorul romin distincţia între lăutarul sătesc şi cel mahalagizat: cel dinţii — „lăutarul de ţară, lăutarul satu lui" — e în nota organicităţii rurale : „am auzit că el cîntă ver surile ca şi ţăranul". „A aduna deci dela el nu va să zică a aduna versuri rcmineşti cu variante ţigăneşti, contrarie geniului limbei şi inspiraţiunei poporane", ci de-a-dreptul material folkloric în nealterată originalitate ethnică. Cel de-al doilea rămîne trecut sub tăcere, deşi se înţelege lesne că nu i se atribue un rol folkloric precumpănitor. In privinţa argumentului decisiv al lui Xenopol prin care acesta proba lui G. Dem. Teodorescu inaderenţa ţiganilor lău tari la specificitatea noastră folklorică — era varianta Oaia nâzdrăuană — Gion răspunde istoricului (care afirmase: „Şi apoi balada Mioriţei este un product al Munţilor Moldovei" ; deci acolo trebue căutată „şi nu la lăutarii din oraşe"): Dacă Xenopol a auzit-o, în 1886, în Munţii Bucovinei circulînd la fel cu varianta Alecsandri, trebue atunci să se admită în

•M :

i -.1

ii :> 1

îl;

i i

discuţie şi varianta dela cîmpie, cea culeasă de G. Dem. Teodorescu, pentru ca să se vadă dacă „geniul poetic al poporului dela cimp e mai slab decît acela al poporului dela munte" (191JContraslul acesta de opinii umbla să-l înlăture peste 25 de ani un comentator minuscul al poesiei noastre populare, spunind că deosebirea între baladele lui Şolcanu „şi cele culese direct dela munte nu e prea mare“... (192). Recensia aceasta era de altfel un ecou făţiş din alta, anterioară, tot a lui Ionnescu -Gion, asupra aceleiaşi cu legeri (193). In scurt ‘nterval de timp X e n o p o 1 răspunde lui IonnescuGion, respingind nervos ideea polemistului „că ţiganul ar fi depositarul poesiei poporane romine". Articolul e incisiv, încărcat de ironie („musa ţigănească" „isvor de culegere" ?) şi plin de acusare ca un verdict judecătoresc. De data aceasta pentru Xenopol ţiganul parcă nici nu ar putea măcar să reproducă „cu fide litate poesia învăţată dela Romini". Ca dovadă stau variantele „cîntecelor bătrineşti" culese de G . Dem. Teodorescu „dela lăutarii de prin oraşe" : ele sint „cele mai sărace, mai lip site de farmecul poetic şi de notiţele cele interesante istoriceşti care se ascund uneori, ca nişte mărgăritare in scoicile lor, în ţesătura poesiei poporane". Piesa demonstrativă pentru istoricul travestit in folklorîst amator e tot Oaia năzdrăva* ă. Se întreabă Xenopol: „Unde sunt splendidele veisuri pe care geniul ome nesc n'a putut să le întreacă în nici o ţară din lume şi care arată adînca natură de artist a poporului romîn Iar de-i întllni Măicuţă bătiînă... " ? Sa preschimbat in varianta poemului cules dela Şolcanu într un mosaic poetic din care lipseşte cohen nţa estetică şi farmecul primitivităţii. Aceşti lăutari .care, ca Şolcanu, siluesc astfel poesia populară răinîn în conclusia istoricului — eseist de consemnat în folklorul romînesc - nişte oare care „chlăreţi de contrabandâ*4 care nu se pot atinge de frumosul poetic popular decît anulindu-1 (194). Epilogul acestei desbateri inegale va (i după 1900, cu

» : '

i 1

i: !:i

■

43 T b. D. Sperantia: el sfîrşia o serie de polemişti irascibili care totuşi în lupta lor romantică de exterminare a ţiganului lăutar nu au ajuns la vehemenţa de stil vulgar, ca Sperantia, ci s'au mărginit la apostrofa distantă fără iniţierea folklorică de trebuinţă. Sperantia .însă are de multe ori stilul unui ziarist delator. Pentru acest comentator folklorist — inegal, deşi instruit — lăutarii cîntă de predilecţie ceea ce este „la modă* în lumea7 satului: „cîntecul de lume" care este de-o uşurătate patentă, încît „şi ciinii cind latră şi vacile cînd rag şi pisicile cînd miaună tot cîntecul acesta îl cîntă" (într'un asemenea limbaj subacademic, rebarbativ chiar, se prezintă două articole despre care vor bim aici). In privinţa „cîntecelor populare" de prim rang — înţelegeţi „cîntecele vechi", sau, cum le mai spune Sperantia, „cintece bătrîneşti" — pe acestea lăutarii le învaţă „de pe unde pot, de pe unde le aud“ (?), fără să fie pe undeva „autorii" lor. Fiind nişte „debitanţi de mărfuri la modă", cind li se cere — asta destul de rar — cîte un „cîntec vechiu" ei cîntă „cît îşi aduc aminte dintr'nsul" ; iar încolo îl mai potrivesc „cu bucăţi luate de prin, altele1*. Fac atunci în graba improvisării „versuri proaste". Pria urmare totul e consecinţa improvisării prin auto matismul memoriei „după teme cunoscute" (legei acesteia i se supun chiar lăutarii de renume ca Petrea Şolcanu). Deci în fond — care priveşte tema folklorică — lăutarul e pe linia tradiţiei ethnice, fiindcă în popor „nu circulă forma, nu circulă versurile, ci numai tema, povestea, fabula" ; în formă însă el e un modificator mediocru. 0 dovadă : niciodată nu e „îa stare să-ţi spună a doua oară cîntecul tot aşa cum ţi l-a spus intîi". Altă dovadă: există in repertoriul lăutăresc la orice cîntăreţ un fel personal de ste reotipie folklorică: „în bucăţi diferite, în cîntece diferite, spuse de acelaş lăutar, se întîlnesc aceleaşi vorbe, aceleaşi idei, ori chiar aceleaşi versuri" (iată aici reflexul interpretării din folklorul german cu aşa numitul caz al „strofelor rătăcitoare" — „Wanderstrophen"). Aşa dar reproducerea în timp pulverizează per petuu f >rma : creiază disparitatea folklorică (în cazul cîntăreţului talentat, din popor, prilej de perfecţie formală; în cazul lăuta rului, disoluţie fatală). Demonstraţia aceasta barocă este în două articole, cum am

if >

I B

li I /

;•

Iii;

J '-

1 •!

. !i

' il;

. TI

* i

' !■

spus, unde se vede că autorul lor se abate dela rigorile adevărului şi priveşte pătimaş lucrurile (195). Polemica inaugurată de Xenopol se accentuiază în 1887, 1883 şi 1889, cind amintitul Schwartzfeld reia disputa cu ilustrul istoric junimist, in cauză fiind de data aceasta cule gerea lui N . C a r a n f i 1 , din 1872, cuprinzînd „neindreptatele" — crede I o r g a — Cîntece populare de pe Valea Prutului, culese din gura lăutarilor, recenzată de Xenopol chiar în 1872(196). de reţinut: înainte de-a polemiza cu Xenopol contestase lonnescu-Gion — orig nalitatea populară în ceea ce spun şi cintă lăutarii ţigani. Aversarul său explică la rîndu-i tăios : „In neştiinţa-i insă păcatul cade asupra bietului lăutar-Ţigan, care desfâtează pe ţăran şi- i memorează cânticele mai bine ca ori care altul, cîntindu-i-le pe alese. Ţiganul are „gust rău", el, ce posedă singur mărgăritare de cintice, ce fac admiraţiunea cunos cătorilor; el poceşte cinticele, deşi din moş strămoşi in ţară, în mijlocul poporului, îi cunoaşte limba şi obiceiurile ; el, lăutarul care prin fapt că e lăutar dela natură, are şi un simţ poetic şi muzical superior mulţimii îndeobşte !“ (197). Afirmaţiile lui Xe nopol sint în total socotite ca nişte „erezii11. Discuţia capătă, se vede, ton de pledoarie, de apologie sub-ţire. Tn tot cazul, adevărul începea să facă faţă in publicistică : lăutarul e un factor de luat în samă în vieaţa folkorică romînească. fntre anii 1880 — 1890 elogiul lăutarului ţigan se datoreşle lui G, Dera. Teodorescu care vede în Şolcanu „un tip al aedului naţional*1, chiar cind acesta apare discutat intr’o lu crare st'eină, ca aceea a francesului Jules Brun, a cărei prefiţâ este făcută de poetul Sully-Prudhomme, iar in troducerea de G . Dem . Teodorescu (198) Aceasta e de altfel lauda superlativă din tot cuprinsul istoriei foişorului rominesc în veacul ai XlX lea. Asemenea faimă, stabil.tâ de prest’giul cultural al lui G. Dcm. Teodorescu, se pare că ajunge astăzi să stea alături de gloria literară a lui P a n a i t

I s t r a t i... (199). In anii următori iau succesiv apărarea lăutarilor, sau ii judecă eronat, poetul Traian Demetrescu (200), criticul folklo ist T. D u {e s c u - D u ţ u (201) întovărăşindu-i pe toţi

( \

45 excesivul şi echivocul Al. Antimireanu (202), iar mai in urmă Th. D. Sperantia (203) şi A. Candrea care văd in cîntăreţul ţigan un „depositar4* ce-a „amestecat41 şi intro dus „umpluturi**, alterînd „poesia poporană** (204). Cel din urmă va fi apostrofat caustic de profesorul * D . Caracostea în cunoscuta-i serie de studii Problemele literaturii poporane (205). Dintre toţi p'in de contrast rămine în deosebi polemistul Antimireanu care era de altfel un negator pur verbal al întregii arte populare : mereu disponibil, infidel ideilor sale, renegîndu-şi lecturile, impresiile şi atitudinile, Antimireanu susţinea într'o vre me că lăutarii nu numai că nu au corupt „poesia populară", dar că i-au şi dat „un lustru'4, se înţelege că de estetică .. . nobilă. Afirmaţia aceasta făcută de dragul cernelii scrise va mai apărea, însă muribund, ca o ciudăţenie teratologică, în anul 1925, şi — lucru de reţinut oarecum de sub cupola Academiei Romîne ... S'a spus anume de către un eseist sceptic, apologul exotismului cultural în Rominia, că noi ne-am adaptat spiritua lităţii occidentale fără să creiem; că şi în privinţa folklorului rominesc muzical nu manifestăm un stil creator, „afară de co linde, bocete", şi poate doina, ci rămînem tributarii „specialistului ţigan" care singur cîntă la hore şi petreceri in vreme ce ţăranul doar ascultă pasiv. Prin urmare el e creatorul muzicii, nu ţăranul (206). Eseistului diversificat şi agil P. Comarnescu i s'a părut suficient să replice incorigibilului elhnofob că în fond ţigmul este „mai mult un executant"; însă „melodiile şi ritmica sint ţărăneşti" (207). Dintre contemporanii lui Antimireanu trebue să nu uităm pe pnetul Traian Demetrescu şi pe foiletonistul T. Duţescu-Duţu. Aceştia rămîn intermediari între X en o p o 1 şi Antimireanu : lăutarul, zic amîndoi, a fost întot deauna inegal : cînd artist calificat — „maestru de superior talent", sau chiar , geniu" — cind „bas şi trivial". Epitetele ci tate sint ale lui Duţescu-Duţu care a încercat o analisă meticu loasă a doinei, une locuri cu vehemenţă de pamfletar, spre a diosebi autenticitatea ei folk’orică de artificiul lăutăresc, înve derat in deosebi ia ceea ce s a cules din mahalaua oraşului (materialul demonstrativ este extras cu predilecţie din G. Dem. Teodorescu şi Gr. Tocilescu) (208).

46 Moderat s'a văzut că era în preajma anului 1889 M. Schwartzfeld, aşa cum se constată în recensia făcută comentatorului folklorist focşănean V. Cireş, cînd interpretează realist problema lăutarilor: „unii dreg ce e rău, iar alţii strică ce e bun*’, zice dînsul accentuind şi rolul lăutarilor „dotaţi", acela de-a fi întotdeauna şi ori unde propagatori folklorici apreciabili (209). Se pare că nimeni pînă la Schwartzfeld nu a relevat şi recunoscut schimbul folkloric firesc dela lăutarul ţigan către lu mea satului : „Lăutarul, ce e drept, are şi el un rol activ în cîntec ; dă şi el p o p o ru lui o sumă de producţii, ce a ştiut a şi le însuşi dela alţii*1. Argumentarea nu e, cum se vede, suficient articulată : însuşire folklorică de unde ? De asemenea e de remarcat delimitarea acerbului critic — detractorul cel mai neînduplecat al folklorisării lui Alecsandri — între „repertoriul lăutarului de circiumă de ţară*1 şi cel „de mahala", amîndoi trebuind să aibă „asentimentul poporului", adică „să corespundă cu gustul şi sentimentele sale". Iată o noutate ! Este cunoscuta posiţie a tonului popular din creaţia anonimă care va căpăta cetăţenie la noi prin D. Caracostea, după ce se impusese în folklorul general, dela 1957 încoace, prin esteticianul V i s c h e r, inspiratorul lui Maiorescu (210). După 1900 taberele se menţin intacte : de o parte croni carul anonim minuscul (211), de alta cel autoritar în care am înclina să identificăm pe Ovid Densusianu (212) care în chip categoric abia în 1923 socoate Mioriţa din „repertorul lău tarului • Petre Şolcan" ca pe o „abatere dela poesia populară autentică" şi divulgă „fantesia lăutărească*', inovaţia artificială „din isvor lăutăresc**, „invenţiunea lăutărească** din acelaşi motiv păstoresc fundamental (213). Dacă ar trebui să luăm în samă discuţiile fruntaşe prove nind dia sfera filologiei, am adăoga aici şi oposiţia menţionată a lui Sextil Puşcariu ce-o face lui Ramiro Ortiz care apropie, cum s a văzut, lăutarii noştri de „giullari“ italieni. De fapt întîmpinarea profesorului Puşcariu e o simplă impresie — totuşi a unui filolog epocal — nesusţinută de dovezi istorice sau ethno-folklorice. Diasul apasă numai pe faptul că lăutarii au putut fi legaţi de curtea Domnului sau a boierului, dar numai în Moldova, nu însă şi în Ardeal unde rolul lor e redus astăzi la

47 muzica instrumentală. Acolo, în Ardeal, poesia populară — «cea scurtă lirică şi cea lungă epică" — este difuzată de adevăratul ei creator de totdeauna : „de ţăran şi mai ales de ţăranca romînă*. Vedem insă aici un punct de vedere isolat in cadrul inter pretării folklorice actuale : femeia depăşeşte pe bărbat în genesa şi difusia poesiei populare. Un al doilea lucru de reţinut: lăutarii „au fost şi sînt încă transmiţătorii şi adaptatorii, în parte şi crea torii cîntecului popular". Dar cu această afirmare a lui Puşcariu rămînem în inima nesiguranţei: ce origine ethnică au aceşti lăutari — „cîntăreţi profesionali" — colportori, adaptatori şi numai în mă sură redusă creatori de folklor poetic ? ? 1214). Urmează apoi, în cursul polemicei ce urmărim, publicistul prizărit (215), criticul polemist (216), componistul de reputaţie mondială (217), sau poetul eseist de talent occidental (218): toţi alungă din sfera artei „volumele de vulgarităţi lăutăreşti*, resping „adaptările lăutăreşti" şi condamnă „trivialitatea lăutărească". Dincoace se păstrează cumpătarea logică şi, mergîndu se numai pe urmele raţiunii suficiente — moştenire dela Maiorescu (219) — se aşterne pe hirtie cile o afirmaţie fără consecinţă documentară (220), se preaslăveşte amintirea unui lăutar de cu prindere genială (221), sau se fac numai şarade .. . filosofice din care, peste ce-a afirmat un filosof, măcar de impunător talent lite rar (222), se deduce că ţiganii nu au „matrice stilistică"... (222 a). In lumea compositorilor şi a muzicografilor însă in afară de părerea controlată prin înregistrări pe teren, a lui B <§ 1 a B a r t 6 k (223), de negarea categorică a lui D . C u c 1 i n , de extre mismul menţionat al lui G . M . A n d r i c u şi de linia mijlocie a contestatului M.Vulpescu (224), admiraţia merge dela impresionismul autoritar al lui George Enescu la notele critice de istoriografie muzicală care stabilesc mai înlîi că toţi muzicanţii romîni — incepînd cu Berdescu (anul 1860), trecînd la G. Muzicescu (anul 1889) şi D. G. Kiriac — şi-au notat melodiile prin intermediul lăutarilor ţigani (225). Notarea muzicală actuală insă a folklorului lăutăresc nu e une ori prea departe dc diletantismul deceniilor trecute, chiar cînd o patronează streinii de reputate filologică bine meritată (226). Folkloric şi dialectologie, în stricta reproducere fonetică,

abia în 1902 G. Weigand culege texte dela un lăutar

•!

ti V- '■

ia I!

i in

i î/ţ y i

a ■

• •• ■)

■

■ i

;

48 oltean (227). Urmează abia peste 40 de ani preocupările metodice de lingvistică datorită lui A. Graur asupra argoului ţigănesc, insă visibil insuficiente după recensia competentă ce-o face stu diului Iorgu Iordan (228). O monografie, mai cu samă de technică muzicografică, apare in 1942, dar e a-^unui lăutar ţăran din Banat (229), amintind şi pe cea întocmită de A. Corceai nesigură şi diletantă, totuşi unica din veacul trecut, lipsită de notarea muzicală (230), dacă e să socotim pe-a lui G. Dem . Teodorescu, privind pe Şolcanu, ca o compilaţie indesci frabilă în amestecurile ei, rezultată din prelucrarea culegătorului şi adaosurile bogate provenind dela alţi lăutari pe care G. Dem. Teodorescu i-a confruntat şi interpolat în materialul dictat de minunatul lăutar brăilean... (231). Altă culegere — şi tot numai in privinţa versului — este croită pe şablonul trecutului roman tic (232). A treia este resfirată şi la rîndul ei fără notarea dialec tologiei (233). Analisa critică a folklorului lăutăresc alternează între pă rerea subţiată de detaliul istoric minuscul (234), cea extremistă care, ca a lui A . G o r o v e i, exclude pe ţigani ca păstrători ai muzicei noastre populare (235) şi punctul de vedere moderator, în actualitate, admiţind, prin D. Caracostea, pe lăutar ca agent folkloric, element real de transmisiune, alături de ţăran (236). In acelaşi fel se vede obligat să privească lucrurile şi-un publicist tinăr în care folklorul nostru s'ar putea bizui. Dînsul crede că la răspîadirea baladei „in mecanismul circulaţiei" în afară de bilciuri, serviciul militar şi alte circumstanţe ale vieţii (schimburi comerciale, nevoi casnice care cer deplasare), „vehicolul principal sînt lăutarii care circulă mult mai intens de cum se crede de obiceiu" (237). Asemănător privesc lucrurile şi comentatorii ocasionali folklorici, socotind pe lăutari ca răspîoditori de versuri populare înaintea păstorului, cu toate că ei „schimonosesc versurile" şi prin asta deformează „timbrul şi armonia ori ginală" (238). Multora din aceste discuţii, de. multe ori aproape replici şcolăreşti, credem că le pune capăt punctul de vedere al profe sorului D. Caracostea. Fruntaşul teoretician folklorist — din 1915 pînă în 1932 credem că se situează îndată după Ovid Dens'usianu — întrevede la rîndu-i, prin îndepărtata zarişle

49 dela Xenopol, că „duhul ţigănesc" ar putea stabili o legătură . intre „literatura poporană ţigănească" şi „mărturiile poporane romine zise de lăutari", fireşte că In cazul baladelor culese dela lăutari. Dar această afirmaţie implică o stare antinomică între „literatura poporană ţigănească" şi „cea zisă de ţiganii noştri în limba noastră" (distingerea de faţă se poate urmări istoriceşte pînă la Ionnescu-Gion): cea dintîi cade în patrimoniu] unui neam, cel ţigănesc, distinct în alcătuirea sa ethnică. Este creiată în consecinţă chiar în graiul ţigănesc, fiindcă orice act literar folkloric e determinat, cum se ştie, în pTim rînd de func ţia limbajului. Celălalt aspect literar, balada populară romînească poartă însă sigiliul „gustului poporan" romînesc; are prin ur mare generalitate folklorică printr'o preferinţă în massa rurală cit-mai extinsă. Să reproducem chiar pasajul fundamental al cri ticului care de fapt însamnă soluţionarea definitivă a problemei noastre, in criză dela misticismul folkloric al lui A 1 e c s a n d r i pînă în 1915-1916: „Rezultă că atunci cind unele momente sînt stăruitor desvoltate în variantele culese dela lăutari, acestea se cuvine să fie privite ca mărturii ale gustului poporan dele noi". Citatul nu mai suferă nici un comentar. In privinţa problemei de valorificare estetică a materialului poetic popular aflat la ţigani şi comparat cu ce vine direct din mărturiile ţărănimii noastre, Caracostea se pronunţă fără esitare, fiind pe calea deplinului realism folkloric: „Cît priveşte pretinsa scădere neapărată a cintecelor zise de lăutari, mărturisim că am avut adesea prilejul să le asemuim cu cele zise de sătenii dela noi şi că adesea nu cîntecele lăutarilor erau cele inferioare. Şi aici valoarea atîrnă de darul individului" (239). Prin urmare ma terialul demonstrativ la Caracostea rămîne tot balada, ca la Xenopol (şi ca în cazul oricui trebue să admită că priorita tea lăutarilor ţigani este în acest sector folkloric de nediscutat). Totul depinde aici de ereditatea lor artistică. Conclusia însă pa re că implici nu atit eficienţa psichologiei ethnice, cît forţa plăsmuitoare a individului cîntăreţ şi poet. Nu trebue totuşi neglijat că în acest final al unei prelungi încăerări ideologice — trecută peste 60 de ani — discuţia lui Ca racostea priveşte momentul circulant al baladei populare şi nu direct problema, foarte subtilă, a genesei.

i i-i

0li I

;

iii ii !

i! ■

i, il îi ;! ;

{ ii1 : : !:

ii:i

De menţionat că odată şi Academia Romînă, prin cuvîntul lui Barbu Dclavrancea a socotit pe „lăutarii-profesionişti" ca pe nişte factori de circulaţie folkloiică (240). De asemenea e de amintit că din tabăra scriitorilor noştri contemporani cel care, în afară de Duiliu Zamfirescuşi Delavrancea, se opreşte oarecum analitic asupra problemei lău tarilor este MihailSadoveanu. Cu ocasia recensiei făcută unei cărţi întimplătoare — aceasta alcătuită fără simţ critic net, fără plan vizibil şi fără informaţie deplină : este vorba de bro şura Lăutarii noştri a lui C. Bobulescu, întrebuinţată în cercetarea de faţă — prosatorul nostru aduce vederi pline de agerime cînd scrie notele Despre lăutari. Patinînd pe cunoscuta sa contemplativitate a trecutului nostru, Sadoveanu trebuia să ia în samă rolul lăutarilor tot în legătură cu balada, ca şi X e n o p o 1 sau D e 1 a v r a n.c e a . In consecinţă părerile ce le emite nu sînt de fel ale teoreticianului sprijinit pe dovezi folklorice positive, ci ale unui artist adevărat care, ascultînd in mo mente de delectare pe lăutari şi apreciindu-le arta, se gindeşte să pună „într’o lumină de simpatie horopsita şi neagra breaslă a muzicanţilor noştri". Avem deci de-a face mai mult cu o apre ciere lirică, prin care Sadoveanu vede posiţia reală a lăutarilor mai mult intuitiv decît cu o judecată documentată impecabil. Totuşi afirmaţiile sînt făcute cu vervă şi în limitele realităţii noas tre folklorice. Iată şi acest punct de vedere redat printr'o spi cuire de citate: Lui Sadoveanu i se pare că autorul ce-1 preocupă în recensie „confundă arta curat instrumentală, care, in trecut, este a ţiganilor, cu poesia populară care este a pămintenilor noştri plugari şi păstori". Cîntecele bătrineşti sunau pe coastele mun ţilor noştri pe cînd lăutarii cei negri erau încă pe drumurile ră săritului". „Baladele noastre şi astăzi, ca şi în trecut, se aud cu rate mai ales din gura ciobanilor bătrîrii. Tot aşa cîntecele hai duceşti. Lăutarii le reproduc, însă nu le-au creiat niciodată". Ei au creiat doar „cîntecele de lume şi de beţie*1. Şi încă le mai produc. „Asemenea buruiană bogată", rodul mahalalei, trebueşle deosebită neapărat de „cîntecele de lume ale ţăranilor noştri", ,,mult mai delicate din punct de vedere literar şi mai artistice*.

Cintecul lăutăresc de lume are „pehlivănii şi murdării care-ţi

51 zburlesc părul în cap". Numai celelalte, „vechile cîntece bătrineşti", au originalitatea autochtoniei noastre. Pe acestea le-a auiit Sadoveanu „recitate" la o stînă dela un baciu „în tovără şia modulaţiilor de caval" şi la un iarmaroc într'o zi de tîrg, la Deva, dela un cimpoiaş bătrîn, „bard autohton" orb. „Meşterii ţigani" nu au intuiţia estetică a poporului nostru, continuă Sadoveanu. Nu li se poate însă tăgădui „negrilor lău tari darul cel mare şi dumnezeesc care se leagă de melodie". In viori „tremură sufletul lor aşa de variat şi de pasionat", cînd ei „pun o artă de care neamul nostru e departe". „Părinţii noştri" apreciau de aceea „geniul muzical al rasei" ţigăneşti. Insă şi aici este de făcut o deosebire preţioasă : „lăutarii cei mulţi şi proşti de care sînt pline satele şi tîrgurile" — ei cîntă "schimmy" şi „tango" — alcătuesc o massă mediocră şi epigonă de cîntăreţi instrumentali, deosebită de lumea lui „Costache a Lupoaiei" care cînta odată scriitorului „cîntece din vremea veche", dovedind o,,artă de veacuri, plină de ascuţime şi de originalitate". Asemenea meşteri lăutari nedeformaţi de modernitate au „aca demii anonime de muzică" de unde „apar din vreme în vreme genii care ar putea să puie în uimire pe un mare artist mondial, cum s'a întimplat cu Barbu scripcaru, cînd s'a înfîlnit cu Liszt, în 1847, la Iaşi, în casa lui Alecu Balş" (241). Ideile lui Sadoveanu, prezentate sinoptic, se reduc astfel la următoarele proposiţii: 1. — Originalitatea noastră folklorică o alcătue balada* 2. — Aceasta se mai află în starea sa arhaică la cioban şi plugar. 3. — Lăutarul ţigan e numai un simplu depositar al ei; deci nu a putut-o plăsmui, creaţia folklorică fiind determinată de intuiţia estetică specifică unui 'neam (şi la noi a fost posibilă prin ini ţiativa ţăranului de talent). 4. — Lăutarul era în trecut, după cum încă mai este, necontestat meşter instrumentist căruia nu r se poate nega din cînd în cînd chiar genialitatea. 5 — In mu zică poporul romîn se supune gustului lăutăresc. 6. — Lăutarul de a^i, orăşenizat, trebue distins neapărat de celălalt, sătesc, care singur e potrivit cu versiunea lumii folklorice primitive. 7. — Acest lăutar, avind talent superior, recepţionează şi col

portează balada populară, deşi nu a fost niciodată autorul ei.

! 52

i :

;

li ■ ;

)

1 .

) 7

!i;!i

X. — Cazul lăutarilor rîmniceni discutat în ultimii ani prea ocasional. — Posibilitatea ipoiesei unor cicluri epice locale determinate de-un presupus focar folkloric. — Sincronismul folkloric intre. Rîmnicul-sărat şi ţinuturile vecine. — Există ccvm o zonă epică în cuprinsul domeniului folkloric daco-rtmin? — Aspectul statistic al folklorului lăutăresc rîmnicean. — Prepon derenta posibilă a lăutarilor rirnniceni actuali in lunvr.a mono grafiei folklorice contemporane. — Posibilitatea existenţii, in circulaţia folklorică, a rapsozi'or lăutari (I. - ţigani. 2. - romini). In privinţa lăutarilor rirnniceni, cele cîteva însemnări din ul timii ani par prea ocasionale (249). Menţiunile noastre amintit?, urmate de cîteva. note răzleţe (250), aveau doar rolul conturării unei priviri sintetice informative despre o problemă specială de

folklor romînesc care se atinge, este drept, cu aceea a lăutarilor.

ii:

m ij/j || i: ■

•

■1

bi ;

IX. — Excentricitatea părerilor despre lăuteii in istoria Iată, redate în linii mari, contioverfolklorului romînesc. sale problemai lăutarilor, urmărite mai cu samă din 1837, dela Kogălniceanu, pină în actualitate. Conclusiv putem afirma că azi, ca şi altă dată, opiniile încă sînt forţate la mulţi cercetători. Inexplicabil este faptul de ce acum nu se priveşte calm şi critic problema aceasta, cînd în bibliografia mondială , revirimentul respectiv de opinii se produce tocmai unde şovi nismul in ştiinţă are uneori rădăcini tari ca oţelul (242). In pu blicistica ungară, nu mai departe, s'a afirmat acum un deceniu că ţiganii au scos muzica respectivă din „sărăcia" ei (243), după ce se spusese încă din 1876, de către ethnograful representativ ma ghiar Hunfalvy, că muzica ungurească este interpretată inegalabil de ţigani (244). Iar la noi după ce Hr. N . Ţ a p u , întreeîndu-şi clipele literare palide din cîte o „nuvelă populară" cu subiect din vieaţa lăutarilor (245), încerca poate prima recon stituire folklorică Ia noi| sistematică, cercetînd infiltrările lăutăreşti in balada noastră istorică (246), avea să urmeze experimentalismul sociologic pentru care această problemă agitată de ethnografie generală şi romînească, ajunge cînd o afirmaţie de circumstanţă, cînd o aruncătură de notă incompetentă (247) din pricina aerului dialectic, frazeologic, despre care a fost vorba deschis prin anul 1936 (248).

!:i Mi

!:! i

i!l

1 i

53 Ce s'ar putea reţine deocamdată sînt însemnările marginale citate ce precedau patru balade aflate în satul Sihlea (251) şi în care precizam că vre-o citeva motive epice fruntaşe: Cîntecul Gerului, Mihu Copilul, Scorpia, 7oma Alimoş— de altfel lichi date în unele regiuni — le-am aflat la cîntăreţii lăutari rimniceni aproape asemenea cu acelea culese de G. Dem. Teodorescu acum 65 de ani. Este curios că ele abundă numai în RîmniculSârat, Muscel şi împrejurimile Brăilei. Poate să fi fost şi aici un focar folkloric în legătură cu vre-o figură excepţională de cîntăreţ lăutar ce-ar fi putut creia un fel de şcoală, de altfel cum se va fi întîmplat şi în alte locuri pe tot pămîntul rominesc : nease muitul drumeţ ethno-geograf Emanoil Bucuţa a găsit ase menea „frunte de lăutar şi cap de şcoală** tocmai la Romînii din Serbia (252). Lucrul l-am afirmat şi noi ipotetic (253). Ori poate că vecinătatea cu Bucureşti este o explicaţie : balada a fost o desfătare la ospeţele Domnilor şi-ale boierilor, cum sa menţionat mai sus, aceştia avîndu-şi tarafuri vestite, de pildă, ca al lui Golescu pe la 1790 (254), uneori mergînd cu ele în frunte, la bătălii (aşa a făcut în revoluţia din 1821 boierul Constantin Golescu) (255). Tot aşa balada culeasă în părţile Muscelului şi prin Argeş de către C. Rădulescu-Codin este de-o expresivitate poetică aparte, pe lingă varietatea subiectelor şi coincidenţa acestora cu ce ne înfăţişează Rimnicul-Sărat şi Brăila. Şi în păr ţile acestea munteneşti curtea boierească îşi va fi avut lăutarii săi de profesie, cîntăreţi încercaţi, cu siguranţă, nu diletanţi comuni, sau meseriaşi intimplători. Fireşte că nu trebue respinsă categoric părerea — suggerată mai mult de I o r g a — prin care un strîngător folklorist mărunt caută să stabilească în cuprinsul terito riului nostru folkloric o zonă fertilă în balade: ea s'ar cuprinde între Dunăre şi-o linie ce-ar pleca din Dobrogea prin Brăila pînâ la Romanaţi şi Dolj — aici ar fi şi acum ultimul reservor al cîntecelor bătrineşti. S’ar explica în acest fel lărirea baladei populare cu cit mergi in nordul Moldovei, unde lăutarii baladişti sînt lipsă — după cit arată o culegere a aceluiaşi — deşi chiar în cuprinsul regiunei celeilalte, în Ilfov, de pildă, balada lăută rească agonizează, năpădită de-un prosaism teribil, se zice (256). Argumentul nu este însă peremptoriu: dovadă stă pentru partea Ilfovului materialul imposant ce se află înregistrat la „Arhiva FoJon Diaconu, Folklor din Rtmnicul-sărai, III.

( i

;

nogramică” a „Societăţii Compositorilor Romini” ; apoi Vrancea şi Rimnicul-Sărat, dincolo de această zonă folklorică arbitrară chiar in privinţa folklorului de provenienţă lăutărească (257). Materialul publicat în acest volum, cit şi în celelalte două anterioare, arată, privite statistic, că lăutarii rîmniceni au încă o apreciabilă cuprindere a memoriei: dela unul am aflat 776 ver suri de baladă (258) ; dela altul 711 versuri epice şi 79 lirice (259); dela al treilea 483 versuri epice (260), iar dela al patrulea 372 versuri epice şi 114 lirice (261). Fireşte că acest material a fost deosebit de cel desagregat, fragmentat şi făcut inutil printr'o um plutură folklorică generală. După cum am anunţat de două ori (262), voi arăta in voi. IV al colecţiei de faţă că un cobzar din satul Sihlea întrece repertoriul lăutăresc detailat mai sus, cunoscînd 4033 versuri, număr impresionant care califică pe-acest bătrîn ca pe un tip rapsodic prin excelenţă, şi cred că neîntrecut în toată mişcarea folklorică contemporană. Fireşte că el poate rivaliza cu memoria „rapsozilor transfiguraţi" ştiuţi de Barbu Delavrancea că ar fi ţinut minte „ca la 15.000 de versuri şi mai şi" (263) Şi poate sta gricînd alături de „viorarii" dintre Vidin şi Timoc, lăutari prodigioşi, despre care monografia pito rească a Iui B u c u ţ a ne informează prin scrisul său frămîntat şi profetic, că ar avea memoria fenomenală, rivalizind cu guslarii relevaţi, în 1853, de T a 1 v j: „Cutare diplar poate să zică 20 de zile în şir, de dimineaţa pînă seara şi de noaptea pînă în zori, tot alte cîntece. Cîte două şi trei zile ne-au zis nouă, mii şi mii de versuri, fără să se arate de loc la capătul ştiinţei şi memoriei lor. Zecile de cîntece pe care le mai ştiau, afară de nesfîrşitele frîngur&le, minunau. Iată cîntăreţii sutelor de mii de versuri, ai vechimei! Ei nu duc pe drumuri Ramayane, Kalevale, Edde, Iliade; baladele nu s'au lipit într'o singură lespede nici nu s'au înmănunchiat în salbe ciclice; sunt numai bulgări, uneori de aur şi de atîtea ori de pămînt în care abia sticlesc firele de preţ, ai unui munte rămas cu temelia lui sub ^apele istoriei..." (264). (Aici vedem poate cele mai frămîntate notaţii lirice despre lău tari, ale unui scriitor echilibrat, însă uneori cu tonuri romantice vii, fără rival în toată literatura beletristică a problemei în şeco-

Iul de fată).

55 Aceşti „diplari" timoceni, după o altă monografie a locu rilor acelora, sînt în majoritatea lor romîni şi numai în două orăşele ţigani, putînd totuşi cînta „cînturi bătrîne" (=balade) cîte 34, iar „frîngurele" (=poesii lirice) „o zi întreagă fără să se repete" (265). X(- — Criteriul extremist: ţiganul singur creator de folklor poetic romîn (C. Bercovici). — Oposiţia indo-europenişiilor (T. lordănescu). — Discuţia ipotesei prin factorul istoric, ethnografic, folkloric şi referinţele statistice (N. fcrga, 1. Simionescu, M. Block, P. Caraman, S. Mehedinţi). Prin urmare şi lăutarii din Rîmnicul-Sărat dovedesc, cît pri veşte cele discutate în cuprinsul notelor de faţă, că : Ţăranul romîn a fost alăturea de dînşii cînd- a creiat o bună parte din cîntecul şi muzica sa populară. Afirmaţia aceasta exclude însă părerea falsă a publicistului american Konrad Ber covici, denunţat de cunoscutul sanscritist romîn, profesorul Teodor lordănescu, pentru că a scris prin 1929 despre Romînia care ar fi de neconceput fără ţigani ca-şi curcubeul fără spectrul solar, sau ca pădurea fără paseri. De asemenea că: „Vieaţa melodică a ţăranului [romîn] este cîntecul ţigănesc". Sau încă : „Dacă nu ar fi fost ţiganii, folklorul romînesc ar fi pierit înainte de-a se fi fixat prin scris" (266). Problema este totuşi o realitate ethnografică serioasă, întru cit capitolul anthropologic respectiv pare să dovedească un lucru grav şi necunoscut de mulţi: .Ţara noastră are cei mai mulţi ţigani din lume" (267); iar cea mai mare proporţie de ţigani o găsim în Transilvania, zicea şi Institutul Central Statistic, prin 1935. Parcă ne-am afla în faţa unei acrobaţii... demografice! ' Ethnograful romîn citat nu destăinue — sau poate nu s’a informat? — că aceasta e mai întîi opinia fruntaşului ţiganolog contemporan Martin Block: „. so dass man Rumiinien als das Land ansehen muss, in dem die meisten

Zigeuner

wohnen" (268). Procentul acesta demografic îngrijeşte parcă şi pe-un cerce tător realist al problemei Romînismului, echilibrat în privinţa efectelor sale de stil chiar cînd acestea capătă avint liric: „Ţiganii constituesc alt element etnic destul de numeros (1.5°/c)“ (269).

Proporţia denynţată exista şi în yeacyl trecut. Mărturie stau

1 i J

i ■ ■

’.'i ii;

Mi jii:

iii; Si!'' fi!

I >i

; .1 fu i

Mi-. i

chiar memorialiştii streini: „Les Tsiganes qui sont nombreux en Valachie" ; „Les Tsiganes, cette race sans discipline, sont nom breux en Moldavie, et lâ, tout comme en Valachie", însamnă D 6 m i d o f f în 1837 (270). Un document care a scăpat cerce tătorilor, în privinţa acestei probleme, arată că încă din 1788 — de subliniat data ! I — ţiganii „se înmulţesc în Muntenia şi Moldova mai mult decît în restul Europei", fiind „muzicanţi, negustori, samsari" (271), lucru confirmat în privinţa meşteşugului lăutăresc şi de alt document care se rosteşte despre „les laoutars ou Tsigains esclaves du prince" ; „les musiciens tsigains" (272). Iar mai înainte Dimitrie Cantemir care prezintă în co lori negre pe ţiganii din Moldova, a căror „supremă virtute" şi „diferenţă specifică" ar fi furtul şi lenea — reproducînd citatul după o traducere cam neologizată (273) — se rostise, după o altă traducere ce-o utilizează un jurist clasic romîn (274), şi despre „ţiganii cei plodoşi", sau „fecunzii ţigani" în traducerea subtilizată a istoricului C. C. Giurescu, dînsul părînd că ar relua epitetul celei mai convenabile traduceri romîneşti, pină astăzi, a Descrierii Moldovei, aceea a luiG. Adamescu (275). Iată încă o notă de realism ethnografic! Avem deci în privinţa ţiganilor confirmat documentar un proces demografic violent, în Muntenia şi Moldova, cu putinţă de urmărit vreme de 158 de ani. Pînă în prima jumătate a vea cului trecut nu se poate contesta năpădirea ţiganilor peste fiinţa ethnicităţii romîneşti. Lucrurile privite fără părtinire se prezintă, în rezumat, astfel: Infiltrarea ţiganilor se resimte şi astăzi somatic chiar pînă în regiunile ethno-istorice ferite de fluxul demografic, cum este cazul Vrancei (276). Amestecul acesta rasial s'ar întrevedea în cursul veacului trecut — neîntrerupt nici de autoritatea de Stat, nici de factorul istoric — din sat pînă în palatul boierilor care erau prin Craiova anului 1836 (după însemnările unui călător german făcut cunoscut de G . B o g d a n - D u i c ă) cu „multe feţe oacheşe", desvăluind „o origine tătărească, ori un amestec cu ţiganii" (277). Concordanţa informaţiilor recente e uluitoare : astăzi Oltenia şi Muntenia arată o „ţiganizare mai profundă “f afirmă un ethnograf asiduu care e astfel in desacord cu datele ştatistjce abia menţionate (278). La asemenea realitate care

5i Contrariază avîntul patriotic al atîtora pare că s'a gîndit profe sorul Simion Mehedinţi, vorbind consternat despre „pecinginea ţigănească’*, deşi revelatoarele sale „mărturii" pome nesc de-un iscusit sovejan care deprinsese lăuta, „un meşteşug potrivit numai pentru Ţigani..(279). Impînzirea demografică a ţiganilor trebue să fi fost generală, pe tot întinsul provinciilor romineşti, mai cu samă In cursul secolului al XlX-lea, vremea atîtor schimburi şi prefaceri demo grafice, imitaţii şi asimilări culturale, ca şi reforme sociale. Pentru Basarabia, de pildă, o relevă călătorul german I. G. K 6 h 1, tot după o noutate bibliografică a luiBogdan-Duică. Acel strein găseşte în 1838 pe ţigani avînd aceleaşi ocupaţii — fierari, tăetori de lemne, etc. — „ca în toată Moldova şi în toate re giunile acestea pînă la Caucaz" (280). Realitatea — aici unii, ca Bercovici, ar putea zice : pro funzimea — amestecului apare şi în alt chip: ţiganii au chiar sonora noastră onomastică voievodală ... Intr'adevăr, pe un zapis din 1817 se intîlneşte un „Radu Ţiganu Basarabă", nume ade verit încă toponomastic de un sat de lîngă Cernăuţi (281). Iar I o r g a , explicîndu-ne faptul, afirmă că ţiganii venind la noi, aduşi de Tătari, şi-au însuşit „toată organizarea Romînilor dela jumătatea secolului al XlII-lea, cu juzi şi voievozi". Incît portul şi costumul, deci şi onomastica Domnilor noştri, veacul al XlV-lea, s'au păstrat pînă azi la şefii ţiganilor, ca şi numele de Dan (Danciul) sau Balica. Fenomenul acesta de penetraţie demografică e comun şi popoarelor vecine nouă — se poate deduce faptul din actul de scutire, în 1464, al regelui Ungariei Vladislaus către un voievod al ţiganilor numit Toma Bulgarul (282). Stigmatele acestea discrete ale istoriei noastre cum pot ele fi oare neglijate de către patrioţii profesionişti ? ? In privinţa ţiganilor muzicanţi, rezultă dintr'o anchetă sta tistică — este drept, puţin cam sumară — că ei sînt mai nume roşi în Muntenia, descrescînd pe provincii astfel: Oltenia, Dobrogea, Moldova şi Ardeal. Bazat pe această constatare, un ethuograf citat reia, convins, părerea că mediul ţiganilor a fost un „ferment puternic de frămîntare, de menţinere şi de amplificare a patrimoniului nostru muzical popular", prin care s a păstrat în special repertoriul baladelor (283). Această opinie trebue admisă

5§

cercetătorul de autoritate la obişnuitul analist cultural rodela (284). Adevărul capătă autoritate şi prin părerea identică a mîn principalului nostru cronicar folkloriC, slavistul P. Caramant . muzicanţii de profesie erau (în trecutul nostru istoric] de obicei ţiganii" (2&5). Consideraţi sub raportul cercetărilor biologice recente (286), ţiganii lăutari apar ca provenind dintr'o amalgamare lentă cu naţionalitatea autochtonă : ei sint peste tot sedentari de sat, integrindu-se economiei naţionale, civilisaţiei şi culturii populare (287). Iată capitolul ţiganilor „vătraşi" pe care istoriografia romînă recentă îl recunoaşte efectiv în acest sens (288).

f »,

■

!’

/ 7 ţ

■iii j:

• .

lf .

1 r; î

XII. — Spre o formulă mediatoare : lăutarul ţigan creator, colportor şi destructor folkloric. — Cît priveşte situaţia lor în cadrul folklorului muzical şi poetic romînesc — avînd deocam dată în vedere numai aceste coordonate folklorice importante — putem reveni, afirmînd că trebue să li se recunoască meritele mai mult de cît păcatele. Căci dacă este vorba de problema anulării treptate a frumosului artistic în cintecul şi versul nostru popular, lăutarul îşi are cu siguranţă partea sa de corupere. Acest lăutar — cîntăreţ de profesie, adesea mediocru, dar şi ar tist inspirat de atitea ori — a deformat partea poetică, lirică mai mult, desigur că într'o măsură mai simţită decît cîatăreţul ţăran. A fost însă un muzicant, ca instrumentist, dibaciu şi întrecut numai de cîntecul fluerului ciobănesc. A rămas mult timp tovarăş de vitregie istorică, dar şi de prefacere artistică; altă dată chiar al cîntăreţului cioban, deşi mai rar (289), în atîtea decenii numai al săteanului, despre care se ştie în momentul de faţă că e aproape peste tot desruralizat (290). Dar a început dela o vreme să-i amuţească vioara. Aceasta mai mult de cînd lăutarul ,a ajuns miorlăitor de mahala, „lăutar de bodegă", cum ziceam şi noi în 1930, sau „gurist", vorba poetului Adrian Maniu, care făcea observaţia aceasta întemeiată prin 1927 (291), cam pe cînd v 5* Mihail Sadoveanu deosebia „cîntecul lăutăresc" de mahala — cu vulgarele „pehlivănii şi murdării" — de cintecul arhaic romînesc (292), urmat de Lucian Bl aga care, în acelaşi sens, îasemna despre „ţiganul de mahala dedat arabescu rilor inutile'* în ce cîntă el astăzi (293).

59 Demiterea dela limpezimea artistică hotărit că pleacă şi pentru el din momentul sufocării satului romînesc prin civilisaţia modernă. Orăşenizarea a pregătit, aşa dar, şi ciobanului transhu mant şi cîntăreţului rustic ca şi lăutarului sătesc dispariţia care de altfel se anunţa vertiginoasă încă de pe la sfîşitul secolului trecut (294). XIII. — Aspecte de sincronism între folklorul lăutăresc şi arta individuală (1. — literatură. 2. — muzică). — Să rămînem convinşi deci că pe lingă deprecierea ce-o merită, se cuvine să i se facă dreptate cîntăreţului lăutar. Cine cunoaşte monografic — şi chiar numai ca excursionist atent — citeva din regiunile ethao-istorice romîneşti de prim rang, auzind pe acolo lăutari, trebue să fi încercat măcar impresia imediată că aceştia aparţin folklorului autentic romînesc de multă vreme. Judecata cumpănită — şi nu interjecţia patriotică exclusi vistă — trebue să nu evite recunoaşterea citorva momente unice cînd lăutarul de talent necontestat sa întîlnit in comuniunea muzicei şi a artei cuvîntului romînesc, după artistul cîntăreţ popular, cu scriitorul calificat, cu muzicantul genial şi uneori cu pictorul superior, chiar cînd s’ar fi chemat acest lăutar ca In trecut: „Stoica Lăutariu“ pe timpul lui Bogdan, fiul lui Ştefancel-Mare; „Ruste Alăutarul" în 1558; sau tot pe-atunci „Tîmpea Alăutarul" ; ori în veacul al XlX-lea Barbu Lăutarul, Petrea Creţul Şolcanu, Angheluţâ, Năstasă sau „Ionică din Focşani'* (295). Să menţionăm citeva din aceste momente comunicante: Dacă trebue să socotim pe Anton Pann ca pe „primul nostru folklorist", aşa cum se afirmă cînd nu se actualizează o rectificare bibliografică din 1941, posibilă încă din 1883 prin M . G a s t e r (296), atunci să nu se uite că acest amator pres tigios în culegerea lui din 1852, Spitalul Amorului, pe lingă cîntecele populare de categorie folklorică — el le denumeşte „sătene" adaogă „şi din orăşene" (sînt versuri din poeţii vremii: G r igore Alexandrescu, Bolintineanu), pe lingă cintecele ţigăneşti, adică produsul artificial de mahala, acea poesie de şablon lăutăresc inferior. Anton Pann este prin excelenţă un metrificator rutinar pe care impurităţile l-au abătut adese ori dela cîntecul sătesc expresiv. Totuşi trebue să credem că prin

_m!ij

J '

li i

\ ■

lăutarul care se furişa atunci din sat ca să se modernizeze la oraş ajunge Anton Pann în faţa cîntăreţului popular originar, încă robust şi ingenios. In Soveja Vrancei prin 1846, exilatul Alecu Russo rămîne convins „de naţionalitatea romînă, de geniul romîn, de adevărata literatură romînă'* văzînd într’o zi şi-un iarmaroc şi-apoi zărind într’o colibă un ţigan cu o lăută cîntind „balade strămo şeşti" — confirmă Alecsandri, după Russo, în 1868. Iar la 10 mart 1846 însamnă în notele sale de proscris, Sauvegea, că şi-a petrecut dimineaţa „ascultînd cîntecele olteneşti ale lău tarilor din sat" („Ies chants oll^neschti de l'orchestre du village"). Despre aceştia îşi aducea aminte şi în frondele sale filologice, cu Eliade Rădulescu, de pildă, pe care-1 denunţa vremii sale agitate că scrie o limbă romînească ce „aduce a turnul Babilonului" printre altele şi pentru că filologul extravagant nu a „apipăiit inima lăutei"; Poate că într'un moment de entuziasm, dar şi de meditaţie controlată, Alecu Russo a exclamat: „Lău tarii cîată, lăutarii bucuria inimilor" (297). Şi pe urmele acestor mesianici culturali umbla până mai dăunăzi un amintit drumeţ şi ethnograf eseist cind asculta „la un foc de stînă" „versul legănat şi plîngător [al Mioriţei] din diblă şi cobză" la care „uneori cîte o coardă era de sfoară" (298). „Didică Scripcarul", prins duios în amintirea cu „Vasile Porojan", repeta, ni se spune, de zeci de ori „cîntece poporale" copilului... Alecsandri. Primul detractor proeminent al lăutarilor, într'o scrisoare către Ion G h i c a , dela acest cîntâreţ zice că a „adunat multe cintece poporale" (299). Afirmăm fără esitare că regalitatea folklorică a lui Alecsandri a suferit imboldul lăutăresc, fără de care culegerea din 1852 ar fi fost caducă după felul cum a înseilat-o poetul; aşa cum gloria de folklorist epocal a lui G. Dem. Teodorescu, astăzi încă într'o faimă cam necontrolată (300), pleacă dela Şolcanu; iar prestigiul inegalului Simion Flo*ria Marian măcar în parte dela lăutarul Gh. Gorovei care a trăit în Solea Bucovinei... (301). Cit priveşte pe Alecsandri, să nu se neglijeze un lucru : apărarea sa cam improvizată contra delatorilor, ca Schwartzfeld, pe care o menţionează oare cum în esitare Crăciunescu , dovedeşte tocmai că Alecsandri a operat chirurgical în folklorul

6i lăutăresc pentrui că acesta alcătuia un material imposant în tot ce culesese sau i se transmisese : „Eu nu le-am schimbat întru nimic, afară de cîteva versuri adausfe de lăutarii ţigani, care am crezut că trebuc să le înlătur..." (302). însuşi Em>nesCu a trecut pe lingă lăutari : D. Murăr a ş u stabileşte că poetul are printre culegerile sale de folklor poetic unele cîntece devenite populare prin mijlocirea lău tarilor. Forme de acestea corupte provin mai ales dela Anton P a n n « Spitalul Amorului, ca şi dela C o n a k i (303). Neamul acesta oropsit de destinul istoric, silnicit pe toate meleagurile Europe», stigmatizat de satira poporului romînesc anonim pină şi pe însemnările manuscriselor religioase din seco lele trecute — cazul unui manuscris din 1705 (304) — a preo cupat şi pictura romînească: după lăutarii lui Aman, un oare care ..Moş Nicolae Cobzarul a fost unul din modelele favorite ale lui L u c h i a n " , relevează cutare cronicar plastic infor mat (305). Dar e de pus o întrebare: dela anul 1906 încoace care dintre colecţiile representative de folklor poetic şi muzical — afară de a lui Ovid Densusianu (1915) şi cea datorită lui Tacţie Papahagi (1925) — nu s’a preocupat de lăutar, mai ales în privinţa părţii poetice ? Dacă ultima este alcătuită, după toate rigorile dialectologiei şi prevederile ethno-psichologice, din materialul aflat în majoritate dela femei, pentru partea muzicală însă monografistul s'a informat şi a notat, cit a putut, stlnd şi „alături de un lăutar bătrîn“ dintre cei atît de puţini care „mai cintă din viori surdinate“ (306). Acelaşi folklorist integru in dică rolul lăutarilor şi în privinţa Arominilor (307). Iar alt folk lorist află intr'un sat din Tulcea un lăutar de peste 70 de ani lui Şolcanu (308). Aşa dar în d iscendent din vestita pleiadă părţile Dobrogei lăutarii de vocaţie încă nu s'au stins. Se pot aminti in cultura romînă şi alte momente de comu nicare, în limitele artei poelico-muzicale, întie lăutar, artistul muzicant şi scriitorul de talent: Ciprian Porumbescu a învăţat a cinta „romineşte" dela Grigore Vindereu, cel din urmă lăutar de faimă al Buco vinei, care, deşi romîn de origine, tot cam lăutăreşte trebue să fi intuit cîntecul nostru popular • • • (309). Este de subliniat că un

i &

, : : ■

■

*11

6'2 istoric muzical recent ne Îndreptăţeşte : dinsul distinge uneie „accente lăutăreşti" ia composiţiâ precocelui virtuoz (310). Şt. O . I o s i f îmbrăţişează, lăcrămînd, pe Gheorghe Şte fan, alt lăutar, pentru că-i cîntase cu meşteşug „riturnela simplă a vechei balade Cîntecul lui Corbeă (311). Scriitorul Mihail Sadoveanu iubeşte la vînătoare poveştile, amintirile, „un păhar cu vin şi baladele unei părechi de lăutari negri şi pe jumătate sălbateci* — „trubaduri negri şi necunoscuţi", cum le mai zice — ce-şi aveau pe vremea de epopee literară a1 lui Ştefan-cel-Mare „tarafurile vestite" „de pe Ialan" (312). Să menţionăm aici că elogiul suprem închinat anonimilor lăutari din trecut şi de astăzi sa cuvenit lui Crîstache Ciolac, cînd Vlahuţă, Goga şi Delavrancea au zis într’o clipă de vrajă a artei muzicale : „ ... patru milioane de oameni cîntă de veacuri doina asta, şi numai tu ştii s’o spui şi boie rilor" (313). Şi ca o surprisă bibliografică revelantă, datorită mai mult ultimilor ani de istorie literară comparată, pe care lor ga o consemnează laconic, să încheiem această notă cu o punere la punct decisivă: întîiul poet modern, de stil european, al litera turii ruse, Alexandru Serghievici P u ş k i n , exilat, cum se ştie, inntre anii 1820-24 în Basarabia, a compus poesia Şalul negru sub inrîurirea unui motiv popular romînesc, cîntat de lăutarii din Chişinău; după cum şi-a schiţat poemul Ţiganii în casa lui Costachi Stamati, sub impresia ţiganilor nomazi din Ba sarabia şi a lăutarilor locali care i-au transmis cîntecul nostru popular „Arde-mă, frige-mă" (314). Iar capitolul european al muzicei romîneşti se impune majestos, dela Ciprian Porurabescu încoace, cu G e o rge Enescu care în apogeul genialităţii sale admira vioara superioară a lui Christâche Ciolac, după ce la patru ani ascul tase pe vestitul lăutar dorohoian Nicolae Chioru, deplîns, şi în acelaşi timp preamărit ca un aed homeric — nu ştim prin ce

coincidenţă literară, ori poate o întîmplătoare omonimie ? — deOctavian Goga în versurile pe care estetul autocrat Maior.escu le aprecia, reţinut, pe timpul cînd aristocraţia fără legendă genealogică a unui „foarte boier, cu toate originile

Ii 1

63 sale modeste" — îl prinde de minune pe acest supra-rafinat trăsătura de faţă Împrumutată pentru Costachi Conaki dela Iorga (315) —zicea solemn, dar artificial, că „Lae Chioru este un ţigan sinistru" (316):

Du-1 cu tine meşteşugul Care ne'ntăria soborul. Meştere a nouă sate, Lăutare Lae Chioru ..,

•¥

:■

NOTE 1. Folklor poetic dela lăutarii Rtmnicului-Sărat, în „Milcovia”, V-VII (1936), 103-108. 2. Geschichte des Transalpinischen Daciens, Wien, 1781-2, II, 136-47; cf. mai ales 144, 146-7; III, 363, 380, ele. 3. I o r g a , Ist. Rom., VII, 373. 4. Cuget Rom., III, n-rele 2-4. 5. Curentul, XVII, n-rul 5876. 6. Siguranţa Cetăţenească, IV, n-rele 6-7, pag. 7. 7.1, Chel cea, Ţiganii în Romlnia, Bucureşti, 1944. Lucrarea, precedată de o serie de schiţe (printre altele, cf* Neam şi Ţară, 1940, p. 73) este întocmită în direcţia ethnografiei, având insă o încadrare istorică imprecisă şi incompletă ca ansamblu bibliografic. Privită în sensul problemei lăutarilor, nu are absolut nici un merit. Totuşi în actualitate este singurul re ferat la îndemână, cu toate că studiile pregătitoare — ca, de pildă, Rudarii. Contribuţie la o „enigmă" etnografică,, 1944 — sînt privite cu scepticism categoric de-un cunoscător competent al problemei, cum s'a dovedit P. Caraman (Balcania VII1, 219—34).

;

8. C. N e g r u z z i, Chendi), I, 168-181.

Opere

complete2

(ed. Carcalechi-

9. Densusianu, Evol. estet. limb. rom., 1925, p. 260; Caraman, Daline, rom. limb. franc, 1934, p. 33. 10. C a r o n n i in Dacia, Mie osservazioni locali... sui Valacchi specialmente e Zingari transilvani, Milano, 1812, p. 50; F. R.; [ecordon), Lettres sur la Walachie ou observations sur cette province et ses habitants, âcrites de 1815 â 1821... Paris, 1821, p. 46—61 ; R. Perrin, Coup d’oeil sur la Valachie et la Moldavie, Paris, 1839, p. 67, 68; A. de GGrando, La

- «'■ ■— •«!

i I

■murai

65 Transylvanie et ses habitants, Paris, 1845, I, II. — cf. voi. I, 325 ; A Poissonnier, Notice historique sur Ies Tsigan.es ou esclaves zingares de Moldavie ou Valachie, Bucureşti, 1854, p. 31, 46, 66; J.-A. V a i 11 a n t, La Roumanie, Paris, 1844, III, 31 ; Les Kâmes, Histoire vraie des vrais Bohemiens, Paris» 1857, p. 305—327, 328—53; v. maiales 319 (cf. rev. Gh.Lazâr, I (1887), p. 222); H. Bernard, Moeurs des Bohemiens de la Moldavie et de la Valachie (20 ed.), Paris, 1869, p. 42. 11. W. W i 1 k i n s o n, Tableau historique, geographique et politique de la Moldavie et de la Valachie, Paris, 1821, p. 152—9; J. G. K 6 h 1, Reisen in Siidrussland, Dresden-Leipzig, 1841(v. Rom. Lit.t 1- 1930, n-rul I, p. 5); F. G. N e i g e b a u e r, Beschreibung der Moldau und Walachei, Bres\au, 1854, p. 128—9» 318; O. Neuschotz, Moldauische Zigeuner-Silhovetten, Cer năuţi, 1886, p. VI „Prefaţa**. 12. Esquisse sur l'hist., Ies moeurs ei Ia langue des Cigains; cf. ed. critică, în M. Kogălniceanu, Opere, 1,561 — 607. publ. A. Oţetea. — Schiţa a fost publicată chiar in acelaşi an, la 1 novembre 1837, în „Magasinul" lui J. L e h m a n n, cu titlul: „Die Zigeuner der Moldau und Wallachei nach M. v. Kogalnitschan“ (v. Omagiu I. Bianu, 125. — cf. şi lor ga, Ist. lit. rom. XIX, II, 18—9, pasagiu reluat in monografia M. Kogălniceanu, 40-2. 13. Isl. gen. a Daciei sau a Transilv., Ţerei Munteneşti şi a Moldovei (trad. de G. Sion), Bucureşti, 1859, III, p. 239,241. 14. M. T. Stă nes cu, încercări asupra originii Ţiganilor, Craiova, 1884; 0. Le ca, Asupra originii şi istoriei Ţiganilor, in „Vieaţa Rom.M, III, n-rul 8, p. 174—197; cf. mai ales 194—5, 196; v. de acelaşi, Din Ist. Ţigan., in .Progresul'* (Oraviţa), II1908, n-rele 42, 43, 44, 45. — Consemnabilă, totuşi neutilizată până acum de cercetători, este schiţa ethno-istorică a lui V. L a z ă r, Ţiganii, în „Cultura popor." (Cluj), I., n-rul 33., p. 6. 15. E. P i 11 a r d, Les peuples des Balcans, Geneve-Paris, 1920, p. 409—436. — cf. mai ales despre lăutarii ţigani, La Roumanie, Valachie- Moldavie-Dobroudja, Paris, 1917, p. 310. 16. Curentul, XV, n-rul 5162; Ţara fagilor, III, n-rele 5—12.

66 17. I. Gherghel, Prin cămpi şi plaiuri străbune, 1928, p. 11, 33—4, 40 — 43, 46-7; Curentul, XII, n-rul 4018. 18. Rev. Nouă, II, 320. — Despre pătrunderea ţiganilor in România, înainte de Alexandru-cel-Bun, iar de aici în Europa anterior anului 1300, vorbise însă Hasdeu încă din anul 1867 (Arhiv. ist., III, 191 - 3), aductnd ca dovadă documentul din 1387, admis şi de Xenopol (Ist. Rom., XI, 181). lorga reconfirmă realitatea [Ist. Rom., III, 45, 119- 20,214). — Ethnografia veacului al XlX-lea admisese anul 1370 (O. P e s c h e I, Volkerkunde, Leipzig, 1877, p. 541). 19. Teatrul la Rom., în „Anal. Acad. Rom.", Mem. Secţ. Lit., s. II, tom. XVIII (1895 -6), 144, 161, 168. 20. J orga, Ist. Rom., II, 289; III, 45, 119, 214; VII, 372, 373; IX, 50 (cf. Hist. des Roum., III, 265); Ist. Rom. călăt., IV, 6, 9, 15, 19, 26,29, 32, 39, 43, 67, 71, 105; La place des Roum., I, 168—9; Cântecele Rom. din Serbia, 1914, p. 7, 10 — 11. 21. G. P o t r a, Contrib. Ist. Ţ-gan. Rom., 1939. — Lucrare sirguincioasă in privinţa părţii istorice, însă redusă informativ cit priveşte problemele ce le urmărim aici. Capitolul respectiv este prea diletant (p. 127—135). — Cf. şi completarea ei, în Rev. ist. rom., V-VI, 295-320. Laterală, încercarea lui C. Bobulescu, Lăutarii noştri, 1922, are .multe lucruri neegale şi amestecate", vorba lui M. Sadoveanu (O întimplare ciudată, 173), deşi un erudit impresionant, ca Dan Simonescu, socoteşte că autorul acesta e o reali tate bibliografică de primă clasă (Lit. rom. ceremonial, 1939, p, 170).— Este pus însă la locul său modest întîi de romanistul R amiro Ort iz (Omagiu /. Bianu, 265), apoi de slavistul P. C araman (Balcania, VII1, 235). 22. I. N ist or, Istoria Basarabiei, 1923, p. 290—2 ; Arhiv. Olteniei, I, n-rul I, p. 35—40; II, n-rul 7, p. 215—6. 23. I. Popp-Şerboianu, Les Tsiganes, Paris, 1930. 24. P eschel, Volkerk., 541. — cf. M. Bl o c k, Zigeuner, Leipzig, 1936, p. 28, 47, 107—10; G. Buschan, Die Sitten der

Vdlker, III, 400, 402,404, 406,428-38; M. - A. H a b e r 1 a n d t, Die VQlker Europas, Stuttgart, 1928, p. 297.— In tratatul cjaşip al

TTTOItv ,

III V>--

* •*

67 lui Fr. Ratzel pasagiul despre ţigani este pur şi simplu inexistent (Volkerkunde, II8, 567 ; cf. Anthropogeographie, II3, 383). — Ca model pentru discuţiile sumare asupra rolului ţiganilor In muzica şi dansul primitiv, v. H. Schurtz, Urgeschichte der Kultur, Leipzig-Wieri, 1900, p. 505 : cf. J. L i p p e r t, Kulturgeschichte der Menschheit, Stuttgart, 1887, 11,218. 25. Cant emir, Descrierea Moldovei (ed. G. Pascu), 146. 26. I o r g a, Ist. Rom., VI, 372. 27. Barbu Constantinescu, Probe limb. - lit. Ţigan. Rom., 1878 (autor utilizat şi de Iorga, Hist. des Roum , III, 265). 28. Vieafa Nouă, XI, 167. 29. G. V e g e z z i-R u s c a 11 a, Canto popolare moldavo, Torino, 1858, p. 5. 30. U b i c i n i, Ballades et chants, popul, de la Roum., Paris, 1855, p, 23. 31. Les Doinaş. Poesies moldaves, de V. Alecsandri Paris, 1852—3, p. 107. 32. Iorga, Ist. lit. rom. veac. XIX, I, 52. ■

■c

33. D. Murăraşu, Ist. lit. rom.*, 151, 166, 167. — cf. şi G. B o g d a n-D u i c ă, Ist. lit. rom. modern., I, .304 ; Ov. Densusianu, Lit. rom. modern., II, 201—2. 34. Iorga, Balada popul, rom, 1910, p. 139, şi mai ales Ist. lit. rom.'1, I, 32. <35. Giurescu, Ist. R:m., III2, 851. 36. Iorga, Ist. Rom., VIII, 250—1, 253. 37. Călin eseu, Ist. lit. rom., 1944, p. 33.

a 3

38. P. N i ţ u 1 e s c u, Muzica rom. de azi, 1939, p. 253. 39. C ă 1 i n e s c u, Ist. lit. rom., 1941, p. 62. 40. B o g d a n-D u i c ă, /. c., I, 304. 41. Rev. nouă, VII, 70. 42. Voinţa Na\i0nald„ III (1886), n-rul 459; cf. şin-rul451. Vorbind înşă despre Miorifa in opera sa representativă, X e n o-

I r:i

n ' v

şa

I ’il

pol nu menţionează nimica despre asemenea posibilitate [Ist. Rom., VI, 182). 43. Niţulescu, l. c., 253, 305-7, 311, 353. 44. Rominul, XXX (1886), 134. 45. cf. Diacon u, FOlkl. R.-Sărat, II, p. XXVIII. 46. Voinţa Nat., III, n-rele 451,459. - Apărarea va rămînea definitivă în Ist. Rom., XI, 275, 276. — O va mai încerca Iorga (Ist. lit. rom. XIX, III, 152), cu esitare (Ist. lit. rom. contemp., I, 230). 47. I. Cratiunesco, Le peuple roum. d’apres ses chants nationaux (2-eme ed.), 327—8. 48. Hist. des Roum.,IX, 125 (cf. ed. rom. IX, 104).— Ante rior însă I o r g a omitea, poate voit, faptul acesta (Ist. lit. rom. XIX, II, 135. 49. P. Iroaie, Poesia autentic popul., 35. 50. G. Dem. Teodorescu, 1884, p. 19.

Petrea

Creful

Şolcanu,

51. Iorga, Ist. lit. rom. — sintesă— 1929, p. 151—2); Cântecele Rom. Serbia, 7. 52. Negruzzi, Opere, I, 317, 321. 53. Russo, Scrieri, 1908, p 192-3; cf. 22.

54. Gazeta de Moldavia, an XXX(1858), n-rul 27, p. 105—6

LII! ! i: ;

ii >:i 1 i-iii

• !

ii ?’ ;

1i ! :•

i I:

■

ii !

55. N. Cartojan, în Omagiu I. Bianu, 112,130, 132—3. 56. Iorga, Ist lit. rom., XIX, III, 169, reprodus eronat de Ş. Ci o cul es cu, V. S t r ein u, T. Via nu, Ist. lit. rom., I» 124, 340, 341. — cf. I. Fiiitti, Domniile rom. Reg. Org., 1915, p. 125, 623; Iorga, Ist. lit. rom., XIX, II, 137, 140 ;Xen o p o 1, Ist Rom., XIV, 101, 114. 57. I. Ghica. Scrieri, III (1914), p. 112, 180. —- In adevăr, de ce in 1853 pamfletarul — şi nu memorialistul — elogiase ge nialitatea de contrafăcător folklor'st a lui Alexandri, prea mărind legenda, balada eroică şi doina ; socotise apoi statistic populaţia ţiganilor din Principate, dar np le amintise măcar roluj

ril

i : ■ i i

folkloric ? (Deraiere occupation des Principauies danubiennes, Paris, 1853, p. 31, 74, 76). In schimb G. S i o n în amintirile Iui, destule din pribegia dela 1848, are bogate referinţe despre lăutari, cum am mai arătat, mai cu samă în capitolul „Emanciparea ţiganilor" [Proza, 1915, p. 1 — 53). Informatorul acesta a scăpat atîtora preocupaţi de chestiunea ţiganilor dela noi, cit şi de aceea a lăutarilor (cf. p. 4, 12, 23, 184, 199), 58. Christ Ioannin'u, Tilirica... (Partea a Il-a), Bucu reşti, 1859, p. 24, 30, 42, 56, 90. — Iorga nu o scapă din vedere (Ist. lit.. rom. XIX, III, 169. 59. Densusianu, Evol. estet. limb. rom., 1925, p. 115. 60. Archiv pf. fii. - ist., Blaj, 1867, p. 685, 686. 61. Drum drept, X (1915), 673. 62. Gr. P o p u, Conspect.'Lit. rom., 1875, p. 10. 63. Rominjl, XXX, 134; Ist. Bucureşti., 1899, p. 534. 64. V. Cireş, Considerafiuni estet, asupra poesiei pop. rom., Focşani, 1888, p. 3, 4, 5, 7, 8. 65. Arhiva Soc. Ştiinf. - Lit, I mai ales p. 617.

(1889), p. 616-20; cf.

66. Semenicul, I, n-rul I, p. 8.

67. H o d o ş, Possii popor. Banat, /, 183 nota ; 11, 5. 68. Rev. Nouă, VII, 64-74. — cf. Rev. Olteană, 11 (1889), p. 119 - 120. Ideile acestea ale folkloristului intîmplător, plin de lectură, dar fără cunoaşterea folklorului prin anchete mulţumitoare, dacă nu positive, alcătuesc şi prefaţa culegerii din 1900. Aceeaşi con tradicţie e suverană şi aici. Câciîntr’o parte; „... lăutari ca Petrea Creţea Şolcan, arhivul viu şi bogat..., nu se mai întilnesc". Iar in alte părţi: „...romanţa banală" apare „cu vorbe străine, neînţe lese, sucite şi strîmbate (sic!), cum es din gura lăutarului ţigan". Principiul acesta contrazice experienţa din enorma grămadă a Materialurilor folkloristice unde „cei mai mulţi cîntăreţi fură lău tarii ţigani", deşi... .in viitor toată atenţiunea culegătorilor va Ion Diaconu. Folklor din Rtmnicul-sărat, 111

r 70

trebui să fie îndreptată asupra cintecelor bătrîneşti şi să fie pre feraţi întotdeauna cîntăreţii romîni, mai ales acei cari nu sunt de meserie lăutari.,, numai în lipsa lor cată a se da ascultare lău tarului ţigan". La sfîrşitul introducerii apare contradicţia super lativă („Ţiganii — aproape singurii păstrători actualmente ai poesiei poporane"), urmându-i consacrarea lui X e n o p o 1: „Ţiganii fac să dispară partea lirică a cintecelor şi păstrează numai partea narativă, numai scheletul aşa zicînd al lucrărei, plus versificaţia, care în genere e foarte şchioapă" (MaterialuriI, p. VI, Vil, XVIII, XXX, XXXII, XXXIX, XLI, XLIII). Acest galimatias folkloric este ilustrativ pentru întreaga etapă romantică a problemei lău tarilor, între 1872 şi actualitate,

; • \.

| p; ii

sa / ;

69. Rev. Ist. - Archeol. - Filolog., VII, 417—27. 70. Voinţa Naf., III» n-rele 451, 459; cf. cu Conv. Lit., VI (1873), p. 174—6.

aIii

71. cf. şi G. Dem. Teodorescu, Poesii pop. rom., 697. 72. H o d o ş, Poesii popor. Bănat, II, 5. — Această lipsă de perspectivă critică e făţişă la acest neoromantic folklorist din anul 1896 (cf. Manual Ist. lit. rom., Caransebeş, 1896, p. 5, 10). 73. Bibicescu, Poesii populare Transilv., p. LXV—VI, 489, 490, 74. Cezar P e t r e s c u, Nirvana, 144.

Iii fi f li i;

75. Ethnos, li1"2, 331-2.—Totuşi Xenopol a socotit-o ca pe „cea dinţii adunare mai bogată şi mai sistematică a poesiei poporane" romîne (Voinţa Naţ., 111, n-rul 451), cum o mai soco tesc azi neoromanticii folklorului romînesc: „un mare şi preţios monument uriaşa lucrare a lui G. Dem. T e o d o re s c u“ (C. Rădules cu-Codin, Comorile popor., 1930, p. 151).

■:

76. A.-G. Rally, Bibliographie franco-roum., II, 1930, p, 276; J, Brun, A propos de Romancero roum. Petrea

ţ\i\ I Mi i i fi i ii

ifcl i ;i',: |

Cretzoul Cholcan, Paris, 1896, o

77. R ă d u 1 e s c u - Codin, /. ctJ 160. — Asemenea epitete accidentale, de sigur că furişate din unghiul critic, le oferă şi folkloriştii din zona publicistică largă, de reclamă, a folklorului

■

71 romîn contemporan (cf 37, 38, 41).

•

Gh. Vrabie, Folkl. rom., 1947, p

78. D i a c o n u, Reflexiuni cintec. - vers. popul., 28 - 9, 32-3. — Dintre istoricii noştri literari, I o r g a s'a referit la problema poesiei populare autochtonizate (Ist. lit. rtm. XIX, 111, 160 — 1, 163-9) 79. Rev. Nouă, Vil (1894), 64-74. 80 H o d o ş, Poesii popor. Bănat, II, 5. 81. cf. Diac o nu, Folkl R.-Sărat, II, p. LVI1I-LXI. 82. Chele ea, Ţiganii.., 112 — 3. 83. O. G. L e c a, Asupra orig. Ţigan., în „Vieaţa Rom.", III (1908), p. 196. 84. Densusianu,

Vieaţa past., I, 114.

85. I o r g a, Ist. lit. rom. 2, I, 35, 45 ; cf. W. W li n s c h, Heldensilnger in Siidosteuropa, Berlin, 1937, p. 14. 86. D. M a r m e 1 i u c, Fig. ist. rom. cînt. popor, rom , 1915, p. 14. 87. L. Rusu, Muzica in Bucov., în Muzica ron. azi, 793. 88. lor ga, Ist. lit. rom. 2, 1925, p. 25. 89. C C. Giurescu afirmă deschis:• ii*.» adunase citeva şi din popor, dela tîrgoveţi, săteni, preoţi şi călugări" (Ist. Rom.f III 2, 807). Isvorul lăutăresc măcar nici nu e bănuit. — In aceeaşi nesiguranţă fusese în veacul trecut M. Ga ster: „Lui [Meculce] îi datorăm cea mai veche colecţiune de legende istorice, pe care le-a cules el din om în om" (ChrestOma[ie romîna, J, p. LXX; cf. Geschichte (Ier rumân:sche Litt., în Giobers Grundiiss der rom. Phil.f II3, 321), ca şi Aron Densuşianu, care dealtfel se vede a fi printre primii istorici literari romini cu pătrundere în discuţiile folklorice: „Ion Neculce care a adunat din gura po porului o sumă de tradiţiuni despre domnii şi oamenii mari ai Rominilor" (Cercetări lit., 1887, p. 22). Cit despre Xenopol, exclusivist în privinţa

lăutarilor

ţigani, dinsul evită cu totul ipotesa: „O seamă de cuvinte... cu legere de legende eroice din trecutul Moldovei..," [Ist, Rom> X, 292).

\ i

90. lor ga, Ist. lit. romanice, I, 40; Balada., 136-137; Ist. lit, rom., 1, 30; T. I o n e s c u-N işcov, Funcţia soc. folkl. bale., 1940, p. 8-9. Recentul comentator al lui Neculce, N. Cartojan, înlă tură specificarea aceasta (Ist. lit. rom. vechi, III, 196). Nici chiar .adaosurile 1 o r g a nu o mai reliefează în sintesa sa ultimă : din tradiţie... acele ecouri legendare..." (Ist. Rom„ VII, 154). 91, R a m i r o O r t i z, Lăutari e giullari, în Omagiu 1. Bianu, 263—76; cf. şi Medioevd Rumeno, Roma, 1928; Al. Popescu-Telega, Romancero, 1947, p. 220—1. 91a. P. Cane el, Originea poeziei populare, 1922. — Se pot vedea aici părerile asupra „lăutarilor inculţi" în legătură cu „actul recitaţiiinei, reproducerei artistice" a versului popular (/. c., 23).

»:!

92. Dacoromania, VI (1931), 424—5. 92a. I o r g a, Ist. lit. rom. 2, I, 48. 93. C ă 1 i n e s c u, Ist. lit. rom., 1941, p. 62. — Se va arăta îndată că argumentarea e influenţată de Iorga (ci. Ist. Rom., II, 143—4).

I '

94. B £ d i e r, Les legendes epiques a, I, 434 ; III, 255 ; IV, 473 - 7. — A. van G e n n e p, La formation des legendes, Paris, 1920, p. 206, 209, 261—2. 95 G e n n e p, /. c., 179.

IH t

m ;

! i

96. Voinţa Naf., III n-rul 451 (cf. şi Rev. Nouă, VII, 70). 97. Iorga, La musiqae rodm., Paris, 1925, p. 10-11. 98. Archiv p. fii. - ist., 685. 99. Iorga, Ist. lit. rom. XIX, II, 16, 19; Ist. lit . rom. contemp., I, 15; Ist. lit. rom.2, I, 34; Cîntec. Rom. Serbia, 7; M. Kogălniceanu, 38, 41. — cf. mai ales Ist. Rom., II, 145. 100. Niţulescu, l.c., 202,297-8,344, 346,353,383, 428. 101. G. C a I i n e s c u, Muzica în Moldova, în Muzica rom., 705. — V. Bogreaa încercat un registru etimologic al cuvân tului (a)lăutar (Dacoromania, III, 444—6, 459).

102. Rev. Qrăştiei, III (1897), n-rul 20, — In 1915 B.

■ Ttm

n fiartok preciza că în părţile Bihorului a notat muzică instru mentală după vioară — aceasta numită, sub influenţă ungurească, „higheghe". Cîntecele „executate din vioară sînt foarte răspîndite şiv mai în toate satele se cîntă de către ţărani romîni şi nici decum de lăutari ţigani " (Cîntec. popor. rom. Bihor, p. V). Re latarea aceasta se opune celor de care-1 învinovăţeşte parcă Iorga în legătură cu adaosul ţiganilor la fondul arhaic al muzicei noastre populare (Ist. Rom., II, 145; cf. ed. franc. Hist. des Roum., II, 187). 103. C a n t e m i r, Descrierea.. (ed. Pascu), 160. — G. Adamescu traduce : se aduc lăutari din partea locului, cari sunt mai numai ţigani..." (Descrierea Mold., 1942, p. 171)'. 104. Tiberiu Brediceanu, Muzica în Transilv., în Ma z/ca rom., 730. 105. R u s u, /. c., 793, 807. 106. M. Posluşnicu, Ist. muzicei Rom., 1928, p. 610, 107. A. B o 1 d u r, Muzica în Basarab., în Muzica rom., 748; Ol. Constantinescu-I. I. Stoian, Din datina Basarabiei, Chişinău, 1936, p. 147; T. T. Burada, O călătorie în satele moldov. din Gubernia Cherson (Rusia), Iaşi, 1893, p. 8. 108. I. G h i c a, Scrieri, III, 43—4. 109. Ibid., IV, 367-9.

110. G iureş cu, Ist. Rom., III2, 581, 699-700. — cf. şi V. A. Urechea, Ist. Rom., I, 1891, p. 95; Xenopol, Ist. Rom., XI, 182. 111. Ddmidoff, Voyage dans la Russie meridionale et la Crimee par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie. Execute en 1837. Edition illustreepar Raffet, Paris, 1840, p. 107, 112, 114, 124, 129, 141. — cf. şi G h. Bezviconi, Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, 1947, p. 326. 112. Perrin, Coup d'oeil.., 67, 68. 113. Poissonnier, Notice hist.., 31, 41, 65, 66, 114. N e i g e b a u e r, Bzschreibung318.

74 115, Bcrnard, Moeurs des Bohemiens.., 42. 116. Kotzebue, Lascar Viorescu (ed. M. Sadoveanii, 1920), p. 212—3. ^ 117. Fotin.o, Ist. gen. Daciei, III, 239. 118. I. Codru - Drăguşanu, Peregrinul transilvan (1835-1814) (ed. Ş. Cioculescu), 13, 14. 119. G. Sion, Proză, 1915, p. 12, 184, 199. 120. Neuschotz, Moldauische.., p. VI. 121. S u l z e r, • Geschichte.., II, 147/ 122. Le Comte d'Hauterive, Memoire sur Vetat ancien et actuel de la Moldavie (1787), 1902, p. 104, 106, 272, 367 î Hurmuzaki, III, supl. I, fasc. 1, p. 76,81 ; J.-L. Carra, Hisf. de la Moldavie et de la Valachie, Iaşi, 1777, p. 176 (cf. trad. din 1857, a lui N. T. Orăşeanu: M. Carra, Ist. Moldavii şi a Rominii (1781), >28); F. Re co rdon, Lettres.,, 46, 54, 60; Wilkinson, Tableau hist.., 152, 153, 156; Hurmuzaki, X, 183; Xenopol, Ist. Rom,,.X, 158. 123. Bobulescu, Lăutarii.., 173r4. — cf. şi P o s 1 uşnicu, l. c., 586; Xenopol, Ist. Rom., VIII, 178. 124. I o r g a Ist. lit. rom. XIX, II, 19 ; Posluşnicu, l.c., 586, 591, 595. 125. Rev. Fund. Reg., XII, n-rul 3, p. 529; T. Bura da, Ist. Teitr. Mold„ 1915, p, 33-46. 126. Duiliu Zamfirescu, Poporanismul in lit., 13.

k ; Ri

127. Delavrancea, Din estetica poesiei pop., 30.

ii!

■

123. Voinţa Na)., III, n-rul 541 ; cf. şi n-rul 459. ■

129. Bu:iumul, II (1864), 1241—2. 130. Ioachim Botez, în Curentul, XVII, n-rul 5876; cf. însemnările unui belfer, 1, 66. 131. lor ga, Ist. lit. rom. contempI, 104. — Cu aceleaşi preocupări de traducător, Pogor a încercat şi redarea operii Ţiganul a lui Richepin (ibid., I, 324).

75 132. A. van G.ennep, La forniation. , 275; Le Folklore, Paris, 1924, p. 71. ' 133. Sebillot, Le Folk-Lore, Paris, 1913, p. 80. 134. C a r t o j a n, Cărţi, popul. lit. rom., II, 1938, p. 349, 356. — cf. Poema cretană Erotocrit. lit. rom., 1935, p. 3—4 * Contrib. orig. liricei rom., 1927, p, 193-5. — Trebuesc neapă rat menţionate aici comentariile asupra rolului lăutarilor în „cîntecul de lume1*, datorite lui Perpessicius, Jurnal de lector, 271, 279, 288, — Despre atitudinea luiEminescu faţă de ace leaşi cîntece, v. D. Murăraşu, M. Eminescu, Lit. popul., 54-61. 135. P o s 1 u ş n i c u, /. c., 602. 136. Ch. I. Tăzlăuanu, Comoara Neamului, 1943, I, p. XI. 137. Junimea Lit., VIII, 47. 138. Aron Densuşianu, Ist. Limb.•‘Lit. rom., 1885, p. 119. In acest fel cred că trebue privită şi ipotesa lui G. K r i s16 f care admite că urmele de folklor romînesc, poate cele mai vechi, în lirica poetului maghiar Bâlint Balassa (1551—94), mai ales motivul ,fata îşi plinge oile [caprele] pierdute* ar fi de pre supus prin contactul poetului — prizonier de război la curtea lui Ştefan Bâthori, în Ardeal — cu păstorii romîni. Nu numai prin aceştia, ci şi prin lăutarii de curte, cîntăreţi în romîneşte, şi-a însuşit Balassa limba noastră, ca şi cele două teme lirice utilizate (Dacoromania, III, 550—60; cf. mai ales 560). 139. Documentul este- reprodus eronat de X e n o p o 1, Ist. Rom., VI, 205, dacă nu poate fi cumva vorba de neatenţia comentatorului său. 140. C a n t e m i r, Descrierea.., 160 ; J. - L. C a r r a, Hist. de la Moldavie ei de la Valacllie, 1777, p. 176 (trad. N. T. O răşeanu, 1857, p. 128); d'Hauterive, l.c., 104, 106, • 272, 365 ; S u 1 z e r, Geschichte.., I, 120 ; II, 136, 418 ; W i 1kinson, Tableau hist.., 128, 156, 141. Hurmuzaki, III, supl. I, fasc. 1, p. 76,

\ i

r I ' 76 .i

142, Uricariul, X, 137; XVIIÎ, 184, 189. — IonnescuGion socoate că întîiul document In care este vorba despre lăutarul ţigan trebue socotit ca provenind din anul 1504 (Ist. Bucureşti., 534). 143. Hasdeu, Arhiva ist.t Ii, 6, 8 ; cf. şi Iorga, Ist. Ut. rom. VI. 27; Ist. Mihai Viteazul II, .8—9, 89 \ Balada.., 132; Ist. Rom. chipuri., 71 ; X e n o p o 1, Ist. Rom., V, 211. 144- I. B i an ii, Psaltirea Dosoftei(1673), 154,496; Ov. Densusianu, Studii HI. rom., 85, 86; M., Gaster, Chrestomaţie rom., II, 142; lor ga, Sludii-dcc., VI, 464; XI, 93, 260 145. M. Negrea, în Melos, II, 32.

ipi

iii '•!

146. lor ga, Bilada., 132—3; cf. Rev. Nouă, VII, 66. 147- Muzică şi poezie, I, n-rul 3, p. 16; cf. cu Kogălnic e a n u, Letopiseţe, II, 187 ; I o r g a, Balada.., 133; Ist. lit. rom.-t I, 28, şi mai ales Densusianu, Vieaţa pâst., II, 22.- Motivul mai circulă : a fost auzit de I o r g a la Vâlenii-de*munte [Ist. lit. rom. - sintesă - 1929, p. 20). 148 Hasdeu, Arhiva ist., II, 89, 92, 100 (cf. Pr. V. Radu, Paul d'Alep, Paris, 1930); Iorga, Vita Constantini Cantemirif 1924, p. 68; Dan Si mo ne seu, Lit. rom. ceremonial, 170. 149 P. P. P a n a i t e s c u, Călători poloni ţări. rom., 136.

j|!lL! ■ •

‘ i ■«I

l n ■

ii:

\5Q. Arhiva Soc. Ştiinţ.-LitVII, 10—36; Hurmuzaki, III, supl. I, 76; Iorga, Jst. Rom. călăt., IV, 6, 9, 15, 19, 26,29» 32, 37, 39, 43, 67, 71, 105, etc. 151. Conv. Lit., XXI (1888), p. 1084. 152. R. D. Rosetti, Eri..., 1931, p. 7—27. 153. P, Masson-Oursel, L’lnde antique et la civilisation indienne, Paris, 1933, p. 382. 154. H. Haumann, Primitive Gemeinschaftskullur, Jena, 1921, p. 4, 9; cf. comentariul lui A. Spamer, în Hessische,

Iii!

Bliitter f. Volksk.t XXIII (1924), p. 86-7.

lîiiM

156- B o bule sc u, /, c., 83,

. 155 Diaconu, Reflexiuni.., 93.

77 157. G. Dem. Teodorescu, Poesii popul. 697, 158. Densusianu, Vieaţa păst.., I, 67. 159. Iorga, Doc. priv. Brîncoveanu, p. XIV—V. 160. V. A. Urechea, Ist. Rom. 1774—86, p. 568—71; cf. Hurmuzaki, X, 183 ; X e n o p o I, Ist. Rom., VIII, 178. 161. Ist. Ţării Rom. (ed. Cartojan-Simonescu], 5, 110 (cf. Iorga, Operele Cantacuzino, 65; Balada.., 135). 162. Iorga, Ist. Ut. rom.2, 29.,— Distincţia nu mai este reluată în ultima si alcătuire de sintesă: n ••• el [Stolnicul Cantacuzino] va recurge la tradiţia orală, la „cîntecele carele vestesc de viteji au de alte fapte ale Domnilor şi ale altor vrednici oa meni ce au lucrat". Iorga subliniază aici un lucru preţios de ştiut: acestea erau „Mijloace de informaţie care nu erau încă de întrebuinţare curentă in literaturile Apusului" (Ist. Rom., VI, 385). 163. v. un repertoriu parţial, D i a c o n u, Folkl. R.-Sărat, I, p. 60.— Totuşi atîtea culegeri anterioare anului 1916 vestesc agonia lăutarului de mahala (cf. I.I. C i u r c u, Culegere de diferite cîntece,., Braşov, 1910, p. 202). 164. K o g ă 1 n i c e a n u, /. c., I, 576. 165. Gr. An ti pa, Probleme evoi. popor, rom., 1919, p. 98, 151—2. 166. Asachi, Ţiganii, idil cu cîntece, Iaşi, 1858. Cursul beletristic, paralel cu cel de literatură ţiganologică. este aproximativ acesta: se întretae „schiţele istorice" aproape fantesiste (L Pop-Reteganul, Ţiganii, Blaj, 1886) cu unele regionale (D. Dan, Ţiganii în Bucovina, Cernăuţi, 1892), cu în firipările dialectologice sîrguincioase (B. C o n s t a n t i n e s c u)« cu nuvela Ţiganca, a lui Leon Negruzzi, despre care — împreună cu altele — „va vorbi peste umăr MaiorescuM (Iorga); cu descrierea edulcorată a lui I. C i o c î r I a n (v. Tribuna Nouăf II, n-rul 108; Tainele munţilor, 274, 337, 339, 340, 413), cu prosa fantesistă a lui D. Anghel (Fantome, 207), cu naturalis mul artificios alluiDelavrancea (este justă opinia lui M u r ă-

r a ş u, /. c., 287) şi cu notaţia lui Jean B a r t [Cuget, Rom , I (1922),

78 148—152), \

^ i'

adaosâ

versului

patos ai iui T. A r g h e z i

(Poesii3, 209). In cadrul bibliografiei ţiganologice mondiale, necesare sînt şi astăzi lucrărilelui M. Gaster (1881, 1884, 1886)şi H. Wlislocki (1884, 1886, 1887), de sigur că în privinţa ţiganilor din Romînia, din literatura cărora găsim publicate două poesii în an tologia rară a Iui Hans Grabow, din 1885 (v. Ethnos, Ilf 271—3). Lucrarea menţionată a lui I. Chelcea este adesea un comentar lacunar al acestora, pe care de altfel se sprijină şi Martin B 1 o c k. Iar lucrări, cum e încercarea lui I. B o t e n i, Lăutarul (în „Lupta", B.*Pesta, 1907, n-rul 276), deşi cu indicaţii Îngrijite, rămîn in perspectiva bibliografică generală ca nişte re ferate diletante. 167. cf. Reu. Fund. Reg.f XII, n-rul 3, p. 529. 168. Buciumul, II (1864), n-rul 311 „Lăutarii şi composiţiunile lor" (cf. şi studiul lui G. B a i c u 1 e s c u, Activ, folkl. N. Filimon, 1941, p. 32). 169. Rom. Lit., IV (1886), p. 65. — v. mai ales dovezile aduse de G. Bogdan-Duică (Conv. Ut., XXXVII - 1903, p. 58, 168).

liilii

170. G. Bogdan-Duică, Ist. lit. rOm.t I, 304; D e nsusianu, Lit. rom. mod,, III2, 101; Murăraşu, l. c., 151, 166, 167, 287. 171. Helene Văcăresc o, Les laoutars dela Dimbovitza In „Conferencia", 32-e an., nr. 3, p. 153- 166; cf. Muzică şi poesie, I, n-rul 1, p, 5. 172. G. C ă I i n e s c u, Opera Eminescu, V, 170; cf. Ist. Ut. rom,, 1941, p. 26, 61, 62. 173. Regina Mari a, Ţara Mea (trad. N. Iorga), I, Iaşi., 1917, p. 43-52. 174. Popp-Şerboianu, /. c., 10,62-66; P o t r a, Contrib. Ist. Ţigan., 33, 128, 130, 132; v. Rev. Ist. Rom., V-Vl, 301. 175. C. Nicolaescu - Plopşor, Muz-ca Ţiganilor, in „Ziar. Ştiin(.-călăt.“, XXVII (1923), 251-2,

79 176. Densusianu, Evol. estet. Limb. rom., 260. 177. cf. ecoul amintitei opere La musique roum., Paris, 1925, In Niţulescu, /. c.f 17—18, 352. 178. P. Ir oaie, Caract. poesiei pop., autentic pop., 10, 33, 35.

15, 39; Poesia

C--

179. M. Sadoveanu, O intimplare ciudată, 180, 245— 53; Strada Lăpuşneanu, 79; Depărtări, 120. — G. G a 1 a c t i o n, Ţiganii, în „Tribuna Nouă", I (1924J, n-rul 56. 180. Foaia Interesantă, I, n-rul 12. 181. Conv. Lit., XLVIII (1914), p. 703, 706. 182. Leca Morar iu, Pentru cînt. pop., 20, 39, 49-54. 183. Muzica, 111, n-rele 5—6, p. 115. 184. Contemporanul, VI, 80—96,148—68,223—54,384 - 408. 185. cf. Arta, 11 (1885), 73. 186. Cratiunesco, /. c., 45-80. — cf, în special p. 66, 69, 70, 71 -2, 74 - 75, 76 - 7. — cf. şi C a r a m a n, Datine rom16.

187. I o r g a, Is/. lit rom. contemp., 1, 87.

188. Voinţa Naţ., III, n-rul 451. 189. Xenopol, Ist. Rom., XI, 276.

190. Iorga, /. c.f I, 211—2, 303. 191. Romînul, XXX (1886), n-rele 15-6, p. 133-4. 192. D. lonescu - Sachelarie, Stud. poesia pop., 1913T, p. 7. 193. Romînul, XXIX (1885), p. 342. 194. Voinţa Naţ., 111, 459; cf. ecoul, în Rev. Olteană, 11 (1889), p, 119-20. 195. Th. D. S p e r a n {i a, Mioriţa şi căluşarii, 1915, p. 193-219, 221-37. 196. Corn;. Ut., VI (1872-3), p. 209-10. - cf. Iorga, Ist. Iii. rom. contemp., 1, 98, 211. 197. Contemporanul, VI (1888), p. 389, 390 (cf. şi Posluşnicu, /. c.t 599, reproducînd citatul in mod neglijent).

;

\ >

w 80 ' i

f ' i::S.n

198. v. conferinţa sa Petrea Crefu $otcanu, 1884. p. H ; Jules Brun, Le Romancero roum., Paris, 1896, p. XIII XV. 199.- Panait 1 s t r a ti, Ciulinii Bărăgan., 5. 200. Rev. Olteană, 11, 119—120. 201. Noua Rev. Rom., 1, p. 541 — 6. 202. Floare Albastră, 1 (1889), n-rele 21, 22 ; Noua Rev. Rom., 1, 254—64. 203. Noua Rev. Rom., Vil (1909), p. 214—17, 233—36; Vili, 8—12, 216. — cf. opinia aceasta încă în Introd. lit. popul, rom., 1904, p. 20, 22, aproape negare radicală; „Ţiganii şi lău tarii*1 nu sînt „creatorii poesiei populare**, ci „numai reproducă torii stîngaci şi neconştiincioşi*1. Lăutarul Şolcanu apare în con secinţă ca „un fabricator de versuri populare", „un improvisator de profesie". 204. Rev. Nouă, Vil (1894), 64—74 „InfluenţaŢigan.lit. po por. rom". 205. Drum drept, XI (1916), p. 54. 206. M. Simionescu - Rîmniceanu, Necesitatea fru museţii, 1925, p. 27-40; cf. mai ales 39—40. 207. Rev. Fund. Reg., XIII, n-rul 12, p. 108, 112—3.

Ui!

208. T. Duţescu - Duţu, Consideraţiuni critic, poesia po poran., 1903, p. 7, 8, 15, 17, 20-1, 23, 24, 36, 43, 59, 63, 67, 74,79,84,86, 94, 96, 99, 122, 122, 128, 133, 139, 146, 150, 152. 209. Arhiva Soc. Ştiinf.-Lit., 1 (1889), 616—20.

210. Di a c o n u, Reflexiuni.., 97—9.

iid îri

211. Comoara Satelor, I (1905), n-rul 4.

I ; |!

212. Noua Rev. Rom., IV (1901), p. 24. ţ

213. Densusianu, Vieafa păst,., 11, 66, 84, 85, 91,

214. Dacoromania, VI (1931), 424—5. 215. Doina Doinelor, 1 (1902), n-rul 7. 216 E. Lovincscu, Critice, IV, 156.

I I-

;

81 217. D. Cuclin, in „Rînduiala", II (1936), p. 307-23; Con o. Lit., LXXIV, 349; M. G. Andricu, in „Muzică şi poesie", 1 (1935), n-rul 4, p. 23; cf. şi Sabin V. D r ă g o i, în „Lucea fărul", 1 (1935), p. 161—3. 218. 1. Pi llat, Trad. şi lit., 15219. Maiorescu, Critice, 111, 258. 220. Z. C. Arbore, Basarabia sec. XIX, 223—9; v. mai ales p. 227. 221. M. Posluşnicu, Ciprian Porumbescu, 1926,

23—25.

222. Lucian Bl aga, Spafiul mioritic, 161; cf. Elogiu, sat. rom., 14. 222a. Sociol. Rom., 111, n-rele 1—3, p. 15. 223. Conu. Li'., XLVIII, 703, 706. 224. Vulpescu, Cintec. pop. rom., 1930, p. 42. 225. Em. R i e g 1 e r, Cor şi cîntec rom., in „Rev. Fund. Reg.“, 1, n-rul 8, p. 364, 368, 371; cf. şi Das rumanischeVolksl., Berlin, 1940, p. 10—1, 13, 14, etc. 226. M. Friedwagner, Ramanische 1940, p. XXXVI.

Volksl. Bukow.t

227. W e i g a n d, Di* Dialekte der Grossen Walachei, in .Jahresbericht" Vili (1902), p. 313; cf IX, 148, indicaţii pentru densitatea demografică a ţiganilor in Bărăgan. 228. Buletin. .Al. Philippide", Vil-Vili, 292-3, 380; A. Graur, Les mo/s tsiganes en roumain, în Bulletin linguislique, 11 (1934), p. 108—195 (cf recensia lui lorgu Iordan, în Bu letin. mAl Philippide11, 11, 271 — 9). 229. T. Alexandru, Muzica popul, bănâfeanâ. 230. Balade poporale, Caransebeş, 1899. 231. cf. Di ac o nu, Folkl. R.-Sârat, 11, p. XLVII. 232. C. R ă d u I e s c u - Codin, Kira Kiralina, 1916. 233. T. B ă 1 ă ş e 1, Verş. pop. rom., 1919, Îl2, 125—6,

i Ii

' «I . J

137—8 j 11», 12, 14, 43—4, 49, 79, 80—1, 89, 103, 109-10; IIP, 39, 51, 81, 87, 92. • 234. Muzică şi poisie, 1, n-rul 3, p. 16. 235. Şezătoarea, Vili, 138 -44; cf. XIV, 186-88. 236. Reu. Fund. Reg., Vili, 1941, n-rul 10, p. 15 6. 237. O. Bîrlea, Proces, creaţie balad. pop. rom., în „Rev. Fund. Reg.u, Vili, n-rul 6, p. 586. 238. 1. Li ce a, Poesia populară, 1930, p. 14, 15. 239. Caracostea, Cum priuim frumuseţea poesiei po poran., în „Drum drept", XI (1916), p. 54. 240. Delavrancea, Din estet, poesiei pop., 10—1. 241. Sadoveanu, O întîmplare ciudată, 174, 175, 176, 178—9, 180. 242. Reu. Ist. rom., XUP, 54—7. 243. Nouv. Rev. Hongrie, XXIX, 134—44. 244. Chel.cea, /. c., 19. 245. Rev. Liceu. „Unirea", 1, n-rul 2, p. 65.

iViii

246. Anal. Li/.-Po/i/. - Ştnnţ’if., 1 (1904), p. 25. — A r o n Densusianu le mai numia „cîntece vechi*, sau şi „cîntece bătrîneşti" (Cerce/cri lit., 27).

îi •)

247. H. H. Stahl, Nerej, 11, p. 154, 155, 178; 111, 373—8. 248. Densusianu, Sociologia mendax. 249. T. Vrabie, Note despre Ţigani, în „Orizonturi", 1 (1938), p. 34-6, 547 (cf. Anuar. Arhiv. Folk\, V, 400).

’

iI E

250. Diaconu, Folkl R.-Sărat, voi. 1, p. XIX, XXIII, XXXVII; voi. 11, p. XLVII - Vili, LI, LVII, LXI, LXVII, LXIXLXX, XCI11; Ethnos, 1», 231, 240. 251. Folklor poetic., 108—21,

252. B u c u ţ a, Romînii Vidin-Timoc, 61, 64. 253. Ethnos, 1\ 243- -4.

254. 1 o q n e $ q u - Gioo, Ist. Bucureşti537» ’ij i ;•!

I! Ii : '

V >

83 255. 1 o r g a, Isvoare. contemp. Vladimirescu, 307. 256. D. Furtună, C.întec. bătr. părţi. Pr.ut , 7, 9. 257. cf. pentru Vrancea, Ţinut. Vrancei, 1, p. 16, 29, 30,31. 34, 36, 65, 109, 110, 147, 149, 159, 166, 175, 182, 186, 196.' 199,211,219,221,227,228,237, 240, 243, 252, 258, 260263, 282. 258. Folkl. R.-Sărat, voi. 1, p. 7, 17, 43; voi. 111 ', 17, 92, 259. ibid., voi. 1, p. 24, 52; voi. 11, 34, 61 ; voi. 111l, 32i 33—5, etc, 260. ibid., voi. 11, 15; voi. III1 , 78, 104. 261. ibid., voi. 1, p. 63, 73; voi. IIP , 96, etc. 262. Reflexiuni.., 229 ; Ethnos, P , 243 nota. 263. Delavrancea, Din estetica .,11. 264. B u c u ţ a, /. c., 65. — O culegere recentă din Valea Timocului, editată în norma folklorului romantic, deşi o pre faţează N. C a r t o j a n, vorbeşte despre „lăutarii" locali, numindu-i „făclierii permanenţi ai obiditului suflet timocean", cu toate că numai o singură dată culegătorul se îndreaptă spre ei (C. Sand u-Timoc, Poesii pop. Rom. Timoc, 1943, p. 30, 321). 265. G. G i u g 1 e a - G. V î 1 s a n, De\a Romfnii din Serbia, 58, 149, 274, 297, 324, 351, 377, 379. — Despre „viorarii" aceştia informează încă în materialul suplimentar ce-1 publică G. G i u g 1 e a (Dacoromania, V, 523).

266. Conu. Li/., LXIII (1930), p 287, 288; 267. 1. Făcăoaru, Anlropoi. in Stal.., 1938, p. 35, 36. 268. B 1 o c k, Z\geuner, 47. 269. 1. Simionescu, Ţara noastrăy, 304. 270. D e m i d o f f, Voyage dans la Russie.., 186, 249. 271. Hurtnuiaki, voi. 111 1_2, supl. 1, p. 81. 272. v. memoriul „Explication des boyars valaques14 al di plomatului austriac Kreuchely, din 1822, in Hurmuzaki, X, 522, 523, !

P a s c u), 146. 273. C a n te mir, Descrierea., (ed. A d a m eseu redă astfel : .... calitatea lor de frunte şi însuşirea distinctivă sunt hoţia şi lenea'*.(/. c.f 158). 274. D. Alexandrescu, Drept. c;uil. rom., 1, p. 352. 275. C i u r e s c u, /. c.i III», 729 ; Adamescu, l c., 158. 276. S t a h 1, Nerej, 111, 375. 277. Arhiv. Olteniei, 111, n-rul 11, p. 10.

jfilî

i •

1| !

U ii

280. Rom. Li/., 1 (1.930), n-rul 1, p. 5; 281. Rîndaiala, 1, n-rul 2, p. 166.

ii.::-' 3 ! ' Mi

278. C h e 1 c e a, l. c.f 18. 279. Ethnos, l1,3 ; .M e h e d i n ţ i, Premise şi conduşii la Terra, 1946, p. 12, 108. Se pot adăoga aici cîteva informaţii dispersate despre lău tari — şi mai cu samă despre ţigani — din opera întreagă pe dagogică, ethnografică şi pur literară a geografului nostru domi nant. Uneori chiar s'ar putea clasa într'un capitol de pamflet elhnografic şi pot fi doar indicaţii că cugetătorul socoate atin gerea ţiganilor de folklorul şi istoria Romînilor ca o umbrire . ethnică (Altă creştere2 , 117—23; Oameni c/e/a munte2, 20, 39, 40, 164, 165, 170, 175, 176, 177^. Odată este aproape un revoltat implacabil al acestei fatalităţi ethno-istorice (Politica de vorbe.» 1928, p. 28, 30-5.

}•'! ii

282. lorga, 1st. Rom., 111, 45, 119—20, 214. — cf. Dacoromania, IV, 360. 283. C h e 1 c e a, l.c., 18, 112-5. 284. Bob.u lese uy /. c., 83—4, 153—4.

■

. !

285. Balcanic, Vil1, 235. 286. D r. G. P o p o v i c i, Dif.-asem. slruct. biol, 1922, p. 266. 287. cf. Chel ce a, /. c., 100 —1; Pop p-Ş e rb o i a n u, /,

c„ 63. 288, P o t r a, în Rep. Ist, Rom., V—VI, 302.

85. 289- Ţinut. Vrancei, I, 103. * 290. cf. Folkl R.-sărat, I, 41, 69 ; II, 50, 55, 94. 291. Universul, LIV, n-rul 219; Milcovia, I1, 70, 82. 292. Sadoveanu, O întîmplare *•! 173-80. 293. B1 a g a , Spaţiul mioritic,' 12. 294. G. Dem. Teodorescu, Poesii.., 6 ; Fintîna Blanduziei, I, n-rul 12; Voinţa Naţ„ III, n-rul 451. 295. Uricariul, X, 137; XVIII, 184, 189; IonnescuGion, Ist. Buc., 536-7; Ollăncscu -Ascanio , Teatrul..* 144, 145-6. ’296. Gh. Vrabie, FolkK rom., 1947, p. 25. — cf. Ethnos T, 315. 297. Alecsandri, Alecu Ruso, în „Albina Pind.*, I (1868),. p. 34, 36. — cf. Russo, Scrieri, 1908, p. 22f. 192-3, 296.. — cf. de asemenea, Scrieri (ed. „Scris. Rom.'*), 103-4. 298. E . B u c u ţ a , Pietre de vad, IV, 16. 299. N . Petraşcu, V. Alecsandria, 14, 91. — cf.Pos1 u ş n i c u , /. c., 606. — cf. mai cu samă, I o r g a , Ist. lit. rom* XIX, II, 51. 300. Vrabie, Folkl. rom., 36-42. 301. P o s 1 u ş n i c u, /. c., 625. 302. Cratiunesco, Le peuple roum "i 327. 303. E m i n e s cu , Lit. popul. (ed. Murăraşu), 48.. 304. M. Gaster, Lit. popul, rom., 1883, p. 456-7. 305. I. J i a n u , Luchian, 1947, p. 63. 306. P a p a h a g i, Grai. - folkl. Maramureş, 176, 180. f

307. P a p a h a g i, Anlol. arom., 1922, p. 372. 308. Gh. Vrabie, Folklorul, 1947, p. 69, 74. 309. Leca M o r a r i u, Ce-a fost odată, 66. 310, Rusu, /. c., 807. 311. Sadoveanu, 0 întîmplare.., 245-53. Ion Diaconu, Folklor din Rlmnicul-sărat, IU

<: ' v

S6 312. Sa doveanu, Depărtării 120 ; Strada Lăpuşneanu, '79; Viaţa Iui Ştefan-cel-Mare, 229.

)

313 Rosetti, /. c.t 18. 314. I o r g a, Ist. Ut. rom. XIXt I, 248 ; IIt 43-4 ; Ist. Rom •» IX, 50. — v. detalii recente la G; Bezviconi, în Cetatea Mold.t III, voi. IV (1942), p. 164-84 (cf. acelaşi şi S. C a 11 imachi, Paşkin in exilţ 1947, p. 91-6); E. Dvoicenco, fnfl. Puşkin scriit. rom., în „Rev. Fund. Reg.“, IV (1937), n-rul, 10, p. 67-87. Manualele frecvente de istoria literaturii ruseşti destinate streinătăţii, neglijează faptul (cf. K. Walisewski, Litt. russe, Paris, 1924, p. 162 - 173). Iar cite o monografie recentă, din cadtuI literaturii ruse contemporane, de altfel scrisă cu destulă cursi vitate, nu-1 ia în samă (V. Veresaev, Viaţa lui Puşkin, 1947, p. 54, 64).

H\ ■

•V. "

■

•;l! : I !

315. I o r g a , Ist. Rom., VIII, 253. 316. Duiliu Zamfirescu, Poporanism.., 39. i

■

ji ! ! i

IN J • •

m! i

llr . :i

: •

-î l ; '

I •

: ■ ••? ii-•

4 '

♦

TEXTE FOLKLORICE

(

,•

:' : r

■r-

‘

> )

/'•

l;;.: îV«|

•:!n :f<

iiiif; ! ' /

I •î

. N

■' li

ii!!

îi

!:,!

j;1

DOINE Bogza I 1 Foai vcrdi foi di nuc, Aliolio, sgari rătund, Şi scobyarî mai curîndy, Ci ma iu s a unty 5 Tot urcin’ şi scoborîn' C'um purcel în traislî fripty, Cu ploşkiţa la oblincy. Pusei masa si mănîncy, Stay poterili si m'a/.ung. (1933) — N'ihalaki Bratosin, 69. II 2 Foai verdi solz di peşti, Voinic di ce'mbătrîneşti ? Codru di ce’ngălbineşti ? Codru di zăpadî gria, 5 Voinic di inimi ria; Di cinticu cucului, Di bătaia vîntului. (1933) — Costaki Croitoru, 65. III n Cîntă, cuculeţule, 1 Cf. text. L, XCIV, CXVI, CXXIII. ! Cf. text. LXXVI, CXX; v. MilcOola, 11», 40, text. XLV (este acelaşi motiv). 8 Cf. text. XIX (pentru vers. 6-10).

FOLKLOft DIN RiMNiCUL-SÂftAT în tgali dimineţile ; Numa'n diminiaţa mia Cuculeţ, nu mai cînta. 5Tu ieş cuc şi iey haiduc: Cîntă bine, că te mpuşc. Fsai verdi di trei spice, Cîntă, cuce, limba-ţ pice în strakina cu lapti dulăi, loS’o ia neică şî s’o’mbuci. Acelaşi.

!*1

IV 1

Foai verdi muşeţel, Citu-i omu tinerel, Se ţine doru de iei — Ca oiţa după miel. 5 Omu dacî’mbătrîneşti, Doru să călătoreşti: Puni pai şî-1 pîrleşti!

liUl 1

Acelaşi. V 3

m I

1 ■

■I ‘i

Frunză verdi cimbrişor, Bate murgu dîm picior; Şî nu baţi ca s’adorm, Ci baţi ca sî mă scol, 5 Să-i dau fîn şi orzişor Şi să plec unde m-i dor. Trage murgu la grăunţe Şi voinicu la mîndruţe. Trage murgu undi-a tras 10 Şi voinicu undi-a mas. — Hai, murguleţ, pas mai tari, Sazungem în sat cu soari, Cam o mîndră ca o floari. 1 Cf. text. XXVIII. * Cf. text. XXIII (pentru vers. 16*21), XLVIII, LII, XC (pentru vers. 11-

£><3lNfi

Hai, murguleţ, pas lupeşte, 15 Că mi-a dat mîndra nădezde. — Cum îţ plac ţi' mîndrelc Şî mia grăunţele. Tu te culci cu mindra'm pat Şi io stay legat de gard. 20 Tu săruţ merey guriţă, Ţo stay legat de portiţă. — Haideţ, haideţ, murguleţ, Să trecim în alt zudeţ, Să te vindem mai cu preţ, 25 Pe galbeni şî pe parali Să-i cumpăr puiki paftali... — Hop, puicuţă, 'ncinsă bine Cu paftali dela mine, Cumpăraţi din cetati 30 Cu trei lei şî zumătati. (1933) — Petria Negoiescu, 43. VI Urît mi-a fost urîtu: Mi l-a dăruit sfîntu. „Fugi, urîti, di-acolia, Nu-n cădia mii belia" ! 5 Di trei zile stay pe pragy Cu firu băgat în acy, Să vii cini m-i dragy ; Căş cini mi-a fost urît Di trii ori az l-an văzut. 10 Căci urîtu de-i urît, Niş la moarî nari rind. Săracu omu frumos: Cum azungi, toami'n coş! (1933) — Costaki Croitorii, 65. VII Dorulcţ, ardi-tj-ar para,

1 l

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Mi-ai făcut fata ca oiara ; Inimioara : ca cerniala ! Doruleţ, ardi-ti-ar focu, 5 Mi-ai făcut faţa ca socu; Inima : ca busuiocu !

i'l'i

(1933) — Pctria Negoiescu, 4i VIII Dragustili de demult Nu ştiy ce s'ay mai făcut; Nu ştiu : ’n apă s'a'necat ? Dac'aş şti că s’a’necat, 5 Aş scrie la năvodari Să'ntindă năvoadele, Să-m prindă dragostele.

p! Im ijîi'M

Acelaşi. IX 1 Gria boalî-i şî dragustia 1 Cini prindi-a o gusta, Aibă cap di-a o purta Şî minţi di-a o lăsa I sM'a pus dracu di-an gustat-o Şan zăcut pin'am uitat-o. Că dragostia ie lucru mare: Nu-ţ dă stare la mîncare, Nici hodină la culcare, 10 Nici astîmpăr la sculare.

! li i .

* Sj

1 i i , |!!:|

“

Acelaşi.

ilii

îl

X Busuioaci, busuioaci, Busuioaci, nu ti-ai cgaci,

= i

ţ' ii

ivL ii! Iii ' :

Cf. text. CUI.

DOINE

Nisi sămincioari n'ai faci ; Că din sămincioara ta 5S’a născocit dragoslia. Acelaşi. XI Frunză verde rozmalin, Şapte fete calja-n tin; Jo le spui că sin* bătrîn, la mi-aratî ţiţa'n sin. 5 Jo li-arat mustiaţa albi, Ja mi-aratî la git salbî ; Frică m-i cî nu-i fac triabî I Acelaşi. Frunză verde dj-alior, Toată lumia vria să mor » Să rămîi mîndra lor: Să rămîi s’o iubiască, 5 Inima să-ş răcoriască. Acelaşi. XIII Frunză verdi şi iar verdi, Ci-am iubit nu se mai vedi. Cît să caut prin livedi Şî prin cositurî verdi. XIV Astă noapti an visat Că mîndra m'a sărutat. M'an sculat şan pipăit, Dar nimica nam găsit; 5 Numai dorul inimi: Scris pe faţa perini.

Acelaşi.

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

XV 1 Auzit-am, auzity Că iubitu s'a oprity. S'or opri apele tgate, Dar iubitu nu să pgate.

■\

Acelaşi. ;

XVI

li]

Uiti-o, uiti-o, bat-o vina! Cun faci din dial cu mina Şi cu okiu’ntodiauna.

Acelaşi. XVII

> i I

Frunză verdie de trifoi, Mindră, cin’ ne iubiam noi Ţinia busuiocul foi. Dar de cin' noi ni-am lăsaty sBusuiocu s’a uscaty.

{

Acelaşi. XVIII 2 : i - I !

■

:. : •;

— Frunză verdie micşunia, Pădurici, păduria, Lasî-mă la umbra ta, Sî mă umbresc cu mîndra. 5— Nu te poş, puiule, lăsa Că ţi-e mîndra tineria Şi faş păcati cu ia; Şi mi se uscă frunza, Nari cucu'n ce mînca.

; :

Acelaşi.

■

1 Cf. text. LXXII. * Cf. text. CXXXVl.

DOINE

XIX Cîntă, cuci, limba-ţ pici De durere şi de dory Şi de dragu mîndrelory! Acelaşi. XX Cuculeţ de prin păduri, Du-te la mîndra (maica II, III) şi-i spune: Di-o avia un frati-al mey, Să nu-1 blestemi-aşa răy 5 Cum m'a blestemat pă mine, De n'am avut zile bune. Acelaşi. XXI Di-ar da Dumnezeu di-un focy îm păduria cia de socy în frunza mălinului. Sî arzi pin' la butuc, 5 Dorul mîndri cî nu-1 duc! Sî arzi sî sî usuci, Doru mîndri nu l-oi duci!

Acelaşi.

XXII Frunză verdie iarbă niagră, Gîndul mey pă undi-aliargă Nu ie om ca sî-1 întoarcă, Nici cal bun ca sî-I azungă.

Acelaşi.

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

XXIII i Frunză vcrdie ş’un dudău, Pe drumu care merg ieu Nu-i flntînî niş pîrău, Să-mi adăp căluţu meu. 5— Murguleţ căluţu meu, De ce sufli aşa greu ? Or ţ-i greu trupşorul meu ? — Nu m-i greu trupşorul tău, M-i urît năravul tău : 10Pe [I, III; Tu... II] la citi cîrcimi treci Tu la toati te opreşti: Hălăieşti paharili, jo în roz zăbalili.

Acelaşi. XXIV 2

î).•

Frunză verdi mageran, De trei ori potcovii cal Sî mă ur’ la mîndra’n dial. Dar nu-i vina calului, 5 Nici a potcovarului, Ci-i vina puicuţi meii, C’a pus casa'n dialuri greii, De nu poci urca la ieli. Şî mai ie vina şa mia 10 Cî m'an dus pria des la ia. Acelaşi. XXV Doru dela mîndra mia Di-aş putia, l-aş semăna ; La vară l-aş secera,

1 Cf. text. LXVI. * Cf. text. CXXXV.

DOINE

La toamnă l-aş treiera 5Şî l-aş face snop de grîy, Sî mi-1 porţ, mîndro, la brîy. Acelaşi. XXVI Frunză verdie ş'o lalia, Maică, măiculiţa mia, Cînd ierai cu mine gria Tare bini-ţ mai paria. 5 Dară cin' m'ai legănat Tare rău m’ai blestemat: Şî m'ai blestemat cu focu, Să n’am pă luminorocy. Şi m'ai blestemat cu pari, 10 Să umblu din ţari'n ţari, Sî fiy lumi de ocarî. Acelaşi. XXVII 1 Frunză verdie mageran, Mă căznesc, puică, di-un an Sâ fac din pelin zahar. Dar zaharu-i tot zahar 5 Şi pelinu-i tot amar. Pelin biay, pelin mănînc, Siara pă pelin mă culc. Diminjaţa, cin' mă scol, Cu pelin amar mă spăl. Acelaşi. XXVIII Cit îi omu tinerel, Şadi doru lingă iei Cf. text. XXXI.

*-»

; . ,

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Cun stă oaia lingă miel. Daci omu’mbătrîneşti, sDoru să călătoreşti.

i \

lii

Acelaşi.

XXIX ■

Frunzî verdi bob năut, Inimă cu venin mult, Cin’ să te mai văz rîzîndy Şî la cîrcimioarî bîndy 5 Cu toţ prietini la rîndy ?

■!

XXX

■

Frunză verdie foi de nuc, S’ay strîns mîndrele buluc Şî mă’ntriabă un’ mă duc. Jo li spui la bătălie 5 Jele plîng şî mă mîngîie Şî mă'ntriabî: vin desiarî ? Jo le spui: „la primăvarî", Jeli plîng de se omoarî.

Acelaşi. I 11

Bon teşii i

XXXI

1 : 1

Verdi foai odolian, Mă muncesc, puică, di-un an Sî fac pelinu zahar Şî pelinu-i tot amar. 5 Pelin beu, pelin mănînc, Pă pelin sara macule. Diminiaţa cîn' mă scol

; i

ii r ■

■

i :

Cf. text. XL, CXXXVII.

DOINE

întăi plîng ş'apăi mă scol, Cu pelin pe oki mă spăl. (1933) — Siorgi Spanţu, 63. XXXII 1 F...-ţ legia, codru des, Că di mini s'a'nţăles Că din tini nu mai ies ! C'am intrat tînăr: copil 5$'acuma-s mai mul' bătrîn. . M’a trimes taica la plug — F...-1 în c.. meşteşug! Nu ştiy boi să-i înzug: Ţo i'nzug cu coadili, loMă’mpungi cu coarnili. M'a trimes taica la sapă : Coada-i lungă, sapa-i lată. Da di cit, maică, la muncă, Mai bini la hălăciugă: lsPunim coadî la măciucă, Ni-aţînim pă la strîmtori Si ieşim la * negustori, Sî cîştigăm gălbiori. Acelaşi. XXXIII — Cucuie, haiduc mai ieşti! Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mănînci? — Mănînc putregai de fag 5$î bey apă dintr'un lac Şî-i [I, III; îi... II] cint puicuţî cu drag. (1933) — Lenuţa Spanţu, 17.

* Cf. text. LXXXV, XCV, CV, CXIII.

folklor din rImnicul-sarat

XXXIV Foai vcrdi lemni verz, jcş, mîndruţo, di mă vez Cit mai sînt grîile verz; [Căci... II] După ce s’o secera, [I, HI] 5Vine-on ordin şî mă ia La lagîr la Pevniţa. Aceeaşi. Bordiasca-noiţi XXXV 1

■.

) I

Fgai verdi mărăcini, Di mititel, vai de mine, Mă trezii pă mîini streine! Mă trezii ca cioban-slugă. 5 Luai oile'm pornialî, Lupk'i’n goanî le luări: Zumătati le mîncarî, v Zumătati, mai pe toati. Cin’ fu soarili'n desiarî, 10 Văzui pe stăpîn călări Aducîndu-mi de mîncari. Ce mîncare mi-aducia? Nişti lapti urduit, Tot cu roata’nnecăzit, 15Tu-i crucia cui l-a făcut, Ci n'am mîncat di cin' sînt!

; (1933) — Petria Coviltir, 50.

■

XXXVI 2

i I

Verdi, verdi matostat, Jeu, măi fraţi, sin' zurat; 1 Cf. text. CX. * Cf. text. LIV..

DOÎtfE

îâ

Pă omu cari-i bogat Sî-1 iey dila plug legat, 5 Sî-i day măciuci după cap, Sî-1 fac dim bogat sărac Şî pă mini sî mă'mbrac. Acelaşi. XXXVII 1 Şi iar verdi solz di peşti, J-auz Oltu cun huieşti! Jeş, maicî, şî mă găteşti: Şî-n găteşti-o malotia, 5Sî intru n codru cu ia. Şî-n găteşti-o malotiţî Verdi, ca frunza di viţî. Acelaşi. XXXVIII 2 Băui az şî băui mîine, Băui patruzeci di zile; Băui preţ la zeci iepi, Toarnî vin cî mor di seti I 5 Băui preţ la zeci cai, De vin nu mă săturai. Băui preţu murgului Şi cioltaru surului, Văzui saţu vinului 10 Şî gustu rakiului. Acelaşi. XXXIX 3 Undi-auz pă cer tunînd, i Cf. text. LXX, CXIII, CXIX, 5 CL text. CXXVI. 8 Qf. texti LXII*

FOLKLoR £>1N rIMNICUL-SÂRâT fros la vali rourînd, Sus la munţi măgurînd, Armăsari nekezînd 5 Şî fiarîli zornăind, Mă fac mîrcî pă pămînt, De nu mă ştiu unde sînt! Acelaşi. XL 1

Foai verdi bob năut, Tot am zis: „Mă duc, mă duc", Tţ?ati mîndrili să strîng Şî mâ'ntriabî: un' mă duc ? 5 Jey le spui: nLa Cîmpu-lvmg, Si-m aleg di-un cal porumb : Lung in trup şî scurt în gît, Făcut, fraţi, pă fugit. Nu mă duc di sărăcii, 10 Ci mă duc di duşmănii îm păduria cu lăstari, Sî trăiesc fărî duzmani**. Acelaşi. XLI

. ! i

Verdi mărăcini, Mai bini di-o luni Şî di-o săptămînî Nu sî măi răzbuni: 5 Ciaţî şî furtuni, — Ridică-te, ciaţî, Ciaţî, neguriaţî, După văi, după ogăi, După lungu drumului, 10 După CQama murgului...

1 Cf. text. cxxxvn.

DOINE

...Facira voia buni — De nu sî măi răzbuni Cîti-o săptămînî — Cu fraţ di'mpreunî... 15...— Luaţ di beţ şj mîncaţ — Din străinătăţi: Mila noastri, dragi fraţi. Acelaşi. XLII 1 Verdi ş'um pelin, Voinicel strein — Strein şi bogat — Di cîini i lătrat, 5 Di feti-apărat, Di babi-amuţat. Voinicel sărac Intri noaptia’n sat: Di feti-amuţat, 10 Di babi-apărat, Di cîini i lătrat. Voinicel strein Ca măr dulci'n drum: Ci{ trec, îl zburătăiesc 15 Şî de crăci îl sărăcesc.

Acelaşi.

XLIII 3 Cini ari ibovnici, Mult îi pari noaplia mici Şî plapîna uşuricî. Cini ibovnici nari, 5 Mult îi pari noaplia mari Şi plapîna grja'n spinări.

Acelaşi. 1 Cf. text. XCIX. 5 Ci- text. XLVII.

FoLkLOR DIN RiMNlctiL-SAftAf XLIV Foai verdi di-un sacîz, Duminică pa la prlnz Frumos ibomnicel iii-am prins. Şî l-am prins într'o ’ncercari: 5 Si viden ci minţi ari. Di-o avia v’o minţi bunî, Sî-1 culci ţaţa pa mini. Di-o avia v’o minţi ria, Sî-1 culc la spinaria mia.

Acelaşi. XLV Foai verdi măr mustos, Putregai putregăios, Ce stai, neicî, mînios ? Putregai, aprinde-te, 5 Puică, dezminie-te !

Acelaşi. XLVI 1 1 !

Fgai verdi di trei cepi, Dragustia di un’ sîncepi ? Vara, din busuioc verdi; Jama, din sin dila feti. Acelaşi. XLVII y

Cini ari dor pi vali, Ştii luna cin’ răsări Şî noaptia cit îi di mari. Cini ari dor pi lunci,

1 Cf. text. CLIX.

rxsm

5 Ştii lumia cin' sî culci Şi noaptia cit îi di lungi. Acelaşi. Căia ta XLVIII — Frunzî verdi ş'um mohor, Murguleţ căluţu mey, Ci ti-abaţ din drumu tăy ? Or' ţ-î grey trupşoru mey ? 5— Nu m-i grey trupşoru tăy, Dar m-i grey năravu tăy : Pă la citi cîrcimi treci, Pi la toati ti opreşti; Şi tu bei cu mîndrili 10 Şi io roz zăbalili. Cum ţ-i dra' cu nasu'n vin, Şi mia cu botu’n fin. Tu numiri paharili, Şi io numîr stelili. lsCun ţ-i dra’ cu mîndra'm pat, Şi mia cu traista'n cap.

•*

(1933) — Lăutarul Neculai Stancu (Postolia), 41. XLIX Foai verdi ş’um mohor, La feriastra din obor Bate murgul din picior, Ci i sa făcu di dor: 5 Sî-i day fin şi orzişor, Sî-i pui şaya binişor

1 Cf. text. V, vers. 1-10. Iou Diaconu. Folklor din Rimnicui-sJrat, IU.

P0LKL6R DlN RtMNlCUL-SÂRAT Şî sî plec undi m-i dor. Acelaşi. L

<3!!

Oliolio, sgari rotund, Merii la muki mai curînd, Că mia mi sa urît Tot urcîn* şî scoborîn' 5 Cu taleru pă oblînc, Cu'm purcel în dăsagi fript: 'ting în sari şî mănînc, Day călcâi şî mă duc. Dar mă duc, mă duc, mă duc, 10 Sî măi în triacî di urît; Că mul' trăiesc necăzît, De plîng nţjaptia ntr’aşternut Cu inima pă pămînt. Voinic di inimî ria, 15lntrî’n cîrcimî şî bia, Sî-ş mai driagi inima. Azi aşa şî mîini aşa, Dari-ar sfînta Precista Şî slînta Duminica • 20 Di mi-oi dregi inima! Acelaşi.

i -

LI Fţ?ai verdi di trei zloţi, F...-le copii morţi, Cini-m zici mii hoţ? Nu li-an furat cai toţ: 5 Le lăsai cîli-o iepşoară, Să-ş ducă pă ia la moară. Jar dor sta, m'or supăra: Şî p aceia li-oi lua; J oi lăsa cu croznia, 10Di so duci pomina.

Acelaşi.

1$ LII 1 •— Haidiţ, haidiţ, murguleţ, Nu-ţ mai Iaci păru creţ: Păru creţ şî rotocoali, Cî mă bagi la v'o gria byalî. 5 Că li-ai mai făcut odată, Di-am zăcut o iarnă toată Ş'o vară pă zumătate. Haidiţ, haidiţ, murguleţ, C'oi să te bag într’al' zudeţ, 10 Ca si te vinz făr' di preţ: într’o şuti şî doi zloţi, Ca sî-i pui mîndri la moţ. Acelaşi, LIII 2 De cin’ maica m a făcut, Bini’n lumi-an fost trăit: jo cu cgasa n’an cosit, Niş cu sapa n’am prăşit; 5 Din cîrcimî n'an lipsit, Niş dator nu m an găsit, Niş pă altu n’am pîrît; Dumnezey m'a miluit Cu aur şi cu argint, 10 Cu bunul după pămînt. M'a trimes taica la plug, Nu ştiy boi să-i înzug, Restei din cring saduc: jo i’nzug cu cyadili, 15 Ii mă sparg cu coarnili. Dar şi plugu-i goangi ria: Umbli di-a’ndăratilia. Nişte vite obosite, Nişte bucăţi risipite: 1 Cf. text. V, vers. 22*26. ’ Cf. text. XCV, CX, CXXIV,

FOLKLOft DlN fctMNICUL-SÂRAT 20 Or' s'o faci, Nu s'o faci, Mai mari fuamiti-om tragi! Acelaşi.

LIV

Foai verdi usturoi, F...-ţ legia ta, ciocoi, Di ti-aş prindi la zăvoi, Cu măciuca si te moi: 5 Să-ţ dau muki, or kiar baltag, Să te’ntreb ce-i mai lucrat, Să-ţ iau pielia după cap Şî sî’mbrac coada la baltag. Pielia — lungu trupului — 10 S'o fac zapiu murgului. Cu pielia după picioari S’o fac tocuri la pistoali. Şî cu pielia după bărbi S'o fac palaşcă la iarbă. 15 Pielia după degeţeli S'o fac măsuri flinti meii.

Acelaşi.

I LV 1 Foai verdi ş'«n susai, Toată iarna mi-adăstai — Dăla sfîntu Neculai — ' Să-n vie luna Iu mai, sSă’ncalic calu, sî-n sai, Sî-n văz cimpu ca un rai, Sî mă plimb pîn hergelii, Sî-m aleg di-un căluşel: Mititel, cam vineţel,

1 cf. text. cxxvir.

DOINE

10 Cum ieşti bun di picior, Di picioari cam stîrcit, Cum ieşti bun la fugit. Acelaşi, LVI 1 Colia’n vali, peste plai, Mi-ar'un pluguleţ cu cai *. Frumos mi-arî şî-m brăzdiazi, Voinici la codru'ndemniazî. 5 Cum sînt roibi dila roatî: Mi-a secat inima toatî! Cum sin' negri dila hăţ: Buni ar fi de nişte hoţi! Cun sin’ suri dinainti: 10 la, luaţ, băieţ, aminti! Acelaşi. LVII M'a făcut maica ficior, Taiki-i pari binişor Că-i dau mîni'ntr'azutor. ■ Azutoraş ci i-oi da: 5 Şapti sati i-oi prăda — Şapti sati după baltă, Şapti, opt din Topolog, Vîlcia cu copii cu tot. Acelaşi. LVIII 2 F<?ai verdi ş'o secări, F...-te'n legi de iarnî, Bună fuseş de cu toamnă 1 Cf. text. XCII. 2 Cf. text. LXXUI.

)

I ;

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Şî-m căzuş pă primăvară, 5 Ca sî-m moari vitiii, Tgati dobitoacili! Dac'oi fi v’un om di triabî, Ca sî-m scoţ vitili'n iarbî. Jar di-oi fi vr'um blestemat, loN'oi sî scoţ nici um mînzat. jar d'oi fi vr'un om mişel, N'oi sî scoţ nici un viţel. Jay furca, plecai la ţarc, Cin' la ţarc fîn nu-i di liac. lsŞ'undi mi-ş zbiarî Bălaia, Mi să cutremură camia! Ş'undi zbiarî Bolocan, Parcî n'o mîncat cinci ani! Jay toporu sî tai lemni: 20 Pui toporu pă surceli, Dar bag mîna'n sîn la pieli, Vai di păcatili meii! Jama : gria ; muieria : ria, Sărăcuţ di maica mia! 25Traiu răy şî fumu'n casî Şî cu nevasta frumoasî, Vai di măiculiţa ngastrî! Acelaşi.

De diu Ieşti

LIX 1 — Oltule, Olteţule, Săca-ţi-ar pîraele Şi toate izvoarele, Sî-m rămîie petrile, 5 Să tre' cu ciobotele, Să-mj sune potcgavele,

1 Cf. text. LXI, LXXXVII, XCIII.

DOINE

Să m'audă mîndrele : Mîndrele mele din Z\\t Cu cercei portocalii 10 Şî ciorapi cărămizii, Cu uşa trasă la 'Zii, Aici, murgule,-mi rămîi ! (1933) — Lăutarul Stoian Gogonia, 46. LX Foai verdi mărăcini, Pădure, soro, pădure, Să nu mai mă spui Ia lume C'am dormit o noapte’n tine 5 Şi cu mîndra lingă mine. Am dormit şi m'am sculat Şi pe mîndra-am sărutat, Să n'am în lume păcat. Acelaşi.

D ra go s lo v e ni

LXI — Oltule, Olteţule, Seca-ţi-ar izvoarili, Să-ţ scazî pîraili, Să-ţ criascî dudaili, 5 Si tre’ cu picioarili. Oltule, Oltuţule, Ja, mai skimbă-ţ apili, Slăbeşti-ţ vîrtezili, Să-ţ văd petricelili, 10 Si triacî fetiţili, Si li spăl picerili. Oltule rîy blestemat, Ce vii aşa tul(r)burat, Cu sînge amestecat,

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

15 Cu potcgavi’di cai morţi, Cu capete de voinici ? Ce te repezi ca un ley, Sî opreş' pe Niţu mey ? (1934) — Mariţa P. Tudose, 59.

LXII Fgai verdi bob năut, Undi-auz cucu cîntîndî Şî mierliţa ciripindî Şî mierloiu şuierîndî, 5 Nu mă ţiy om pă pămînt, Niş nu mă ştiy undi sînt ! jey zi' cucului să tacă, Jel se sui sus pi craci, Cîntî hoţu de mă siacî, 10 Tot în ciuda mia sî facî! Acelaşi.

LXIII Şi iar verdi ş um pelin, Cucuie, ci-m ieşti hain ? Cucuie, nu-mi fii duşman, Că nu mi-ai cîntat di-un an ; 5 Şi-acuma te faş viclian Şi-m tot cînţ pi-acel buştian. Acelaşi.

LXIV Vine cucu di trei zile Peste văi, peste movile Şi loc nare să se puie, Sî-n cînti cucu, sî-n spuie. 5Puni-sar p'o rămuria Aproapi di casa mia,

DOINE

Sî-n cînti clnticu'n faţ! Şî siara şî diminiaţa ! Cînd oj zice: „iasomie", 10 Of, sî-n cînţ, cuci, numai mie, Că la anu, cini ştie ? Poate trăies', poate mor, Că tot omu-i pieritor. Ţa, mai cintî-n, cuci,-odatî, 15Cî-s cu mintia tur(l)buratî. Acelaşi. LXV Cîntă cucu colia'n nuc: Undi l-auz, mă usuc, Mă lasă de cap năuc Şî-n cîntă ca sî [...tot sî.,.11, III] mă duc! sCîntî şî rău îmi uriazî, Focu mi-1 înflăcăriazî: Să umblu din ţară'n ţară, Tot cu inima amară ; Să umblu din sati'n sati, 10 Şî tot cu flinta pă spati. Flinta mi-a ros umerili, Sabia: şoldurili; Pistoalili: mizlocelu; jataganu : pînticelu. 15 Sus, în virfu nucului, Cintî mama cucului. Dila ia mai zos p'o craci, Ţaca ş’o mierlinţeliaptî Zicia [în zicia... II, III] mia supărată: 20 — Lasă crîngu, măi voinice, [...voiniceii, II, III] Şi codru, şi haiducia, Şi te ia de plugărie; Că ţi*ai pierdut rostişoru : Ţi-a ruginit pluguşoru, 25 0goarili-s înfundaţi — * Niarati, nisemînati —

FOLKLOR

din

RtMNICUL-SARAT

Vitili-ţ sin nimîncati — Nimîncati, niadăpati. — Mierlită, pasîri sură, 30 Nu tot trăncăni din gură, Că ti-azvirl pă bătătură. Vezi-ţ de nevoia ta, N'ai triabl cy-a altuia! Aceeaşi. LXVI Şi iar verdi ş'un dudăy, Lungu-i drumu dim Bacău: [Pă drumu cari merg iey II, III] Nu-i fîntînî niş pîrăy, 5Si-n potoles’ focu mey. Focul mey şi cy-a matali Faci-l-ar Dumnezeu pali, Să-l purtăm la legătoari ! Aceeaşi. LXVII 1 Su' (Sut...II) poali di codru verdi Mititel locşor să vede: Mititel şi potolity, Di mul{ voinici (haiduci II) ocolitu. 5 Nu ştiy: zece say cinzece, Say piste sută mai trece ; Şi mi-ş frigi di-um berbece. Şi nu-1 Irigi cun să Irigi: Şi mi-1 frigi prin cîrligi: 10 Şi mi-1 întoarci prin belciugi, Să-i fie carnia mai dulci. Aceeaşi.

Cf. text. LXXXIX, CXXII.

DOINE

LXVIII Săracu bietul cioban : îş petreci viaţa la oi Cu capu pă muşuroi! Puse oala să să lia, sDete oaia peste ia. Săracu bietul cioban, 'ş treci viaţa după oi: Cin' răsări sfîntul soari, Iei cu turma-i pă ogoari; 10 Cin' răsări sfînta ştia, Iei cu turma-i pe costia; Cin' răsări sfînta lună, lei cu turma lingă slînă. Aceeaşi. LXIX Treci-un căpitan călări Şi strigă mobilizări... — Măi solda’ din roşiori, Un' ţi-a fos' soarta să mori ? 5— îm munţi Carpaţilor, îm bătaia gloanţelor. — De scăldat cin’ ti-a scăldat ? — Nori cin' s'a scuturat. [Dunăria cin' s'a umflat, 10 Piste mine s'a vărsat. II, III] — De’ngropat cin' tc-a’ngropat? — Malu cin' s’a dărîmat. — De bocit cin’ tc-a bocit ? Cîmpu cîn’a'mbobocit 15 Şî păsîrili-a cirik'it. Aceeaşi.

folklor din rîmnicul-sarat

Dumitreşti LXX

Frunzî verdi solz di peşti, Primăvara cin' soseşti, ţarba pe coasti’nverzeşti, Toată lumia'nvesăleşti, 5 Mugurelu'mboboceşti. — Scoal, măicuţă, nu şedia: ja cotu şi foarfecă Şi croieşti comănac Verdi: ca frunza di fag, 10Să intrun codru cu drag. Mai croieşti-mi nădrăgei Verdi: ca frunza di tei, Să intrun codru cu iei. (1930) — Lăutarul Dobre Moise (Hornia), 26. LXXI 1

Foai verdi matostat, Armilor, ci-oi sî mai fac? V'aş băga la maica'n ladî, Frici mi-i coi da v'o gloabî. 5 V'aş băga, mări, ’ntr'o ladî, Frici mi-i di ruginit. Şi mă gîndesc la lăcat, Frici mi-i, mări, di-um păcat. Dar mai bini sî vă bag loîntr'o scorburi di fag, Ci la vârî iar mă trag. Citi codru frunza-ş ţini, Toţ voinici trăiesc bini; Daci codru frunza-ş laşi, lsHaidiţ, căpitani, -acasî,

1 Cf. text. LXXXIV, CVI.

DOINE

C'avem vii, c’avem moşii Şî-i păcat, fraţi, di ii. Acelaşi. LXXII 1 — Foai verdi bob năut, Ştii, Liano, ci-am auzit ? Că iubitu s’a oprit! — Tgati apili or sta, 5 Jubitu n'o rămînia. Jubitu şi dragustia S'a pus în spinaria mia, Ca o piatră ie de gria ! Acelaşi. LXXIII 2 Foai verdi salbî m<?ali, Cit îi Argeşu de mari, Leii, leii, şi iar; leii, Haz ca Săbărelu n'ari: Săbărelu-i cu dulciaţî, 5 Vini iarna şi nu'ngiaţî. Săbărelu-i mititel: S'a'ncuibat dragustia’n iei. Săbărel cu cotituri, Dragusti cu lovituri, loZungiuri pe lankeieluri! Ş'altî foai salbî moali, Di-ar veni Sabarul mari, Sâ-m ia podu dila vali!

Acelaşi.

1 Cf. Milcovia, II l, 39, text. XLII (este acelaşi motiv). 5 Cf. Ibld., I 2, 179, text. XXXIII (motiv din Slobozia-Ciorăşti).

FOttfLOft DIN RÎMNICUL-SĂRAT LXXIV

Tragi, mîndro, boabili, Socoteşti-mi zilele: Dila Paşti pin’ la Ispas Citi necazuri mi-am tras ? 5 Şi di-aş tragi cîti-am tras, jey di tini nu mă las. Tey di tini m'oi lăsa Cînd o suna scîndura ; Popa, cu cădelniţa ; 10 Dascălu, cu clopotu ; Mult mi-ai secat sufletu I Acelaşi.

LXXV 3

iî

Dragusti ci-aviam noi, fraţi, Crediam moartia, ni disparti I Jată, moartia n'a sosit Şi noi că ni-am despărţit!

î !

Acelaşi.

LXXVI Foai verdi solz di peşti, Tragi, mîndro, şi-ra giceşti: Voinic di ci’mbătrîneşti ? — Di bătaia vîntului, 5 Di cîntaria cucului. Cî di nar baţi nici vîntu, Di nar mai cînta nici cucu, Nar îmbătrîni nici omu.

Acelaşi.

1 Cf. Milcovia, II *, 39, text. XLIV (este acelaşi motiv), 1 Cf. text. CXXXIV.

ttOlNfi

LXXVII 1 Fgai verdi di trei spice, Liana mia, Ferici, Dgamni, ferice, etc. Di omu cu ibomnice. Nici di-acela nu-i ferice 5 Căci (Ci... II, III) pria mulţi grizî duce: Pini dă roatî la toati, Treci ngaptia zuraătati; Pini vini şi la mini, Mi-1 apuci ziya bini, 10 Laşi, ziya si ti-apuci: Cî'n [în... II] zori ie dragostia dulci! Acelaşi. LXXVIII 2 Fgaie verdi ş'o alună, La Lenuţa'm bătătură A prins doru rădăcină: Şi de vîrf şi de tulpină. Acelaşi. LXXIX 3 Foai verdi mărăcine, Strein sun', Dgamni, pe lumi: Străior — ca pasăria; Milă — dela nimenia. 5 Căci mila cari - am avut Mi-a pus spati la pămînt, Şi faţa la răsărit.

Acelaşi. 1 Cf. text. Milcovfo, 1 5, 167 (motiv din Jitia). * V. Milcovia, II \ 39 text. XLII (este acelaşi motiv). 1 Cf, lbtd„ I *, 176, text XXV (motiv din Slobozia-Ciorăşti),

FOLkLOR DlK RÎMNlCUL-SARAT LXXX Cîte stele sin' pâ cer, Tyati pin la ziyă-m pier. Numai luna şi c o ştia Ştii de dragostia mia. (1933) — Lăutarul Drăgici Lăutaru, 52. LXXXl Liano cu dinţi mărunţi, De trei ani de cin' mă minţi Ş'acum, poftim: te măriţi. Mărită-te cu noroc, 5 Că nu-m pare răy de loc; Niş bini, niş răy nu-m pari, Numai la ficat mă dyari I

Acelaşi.

■

LXXXII 1

i i i i

■

Pe vale, ţaţo, pe vale, C'a făcu’ mazăria flyari Şî fasolia pastă io ari 1 'ai, puică, s'o păstărim : sAmîndoi si ne iubim. Acelaşi.

LXXXtII 'tu-te’n Iezi, iarnă lungă, Jarnă lungă şi nătîngă, Mi-ai mînca' bani dim pungă! Jarnă lungă şi geroasă, 5 Nu mă laşi să ies din casî! Jes afari si tai lemni, Făcui doyî, trei surceli, 1 Cf. Mllcoula, I *, 171, text. XII (motiv din Jitia).

DOINE

Pui toporu Sos la lemni, Ba' mîjnili’n sîn la pieli, 10 Mă ui’ la vitili meii ; C'o să-m piei vitele, Mă urăs" mîndruţele — Mîndrili dila Galaţi Cu zulufi retezaţi, lsC'acolu-s bani băgaţi, Mă’nzungi pă la ficaţi! — 6i-ai făcu' bani, voinici ? — J-am bău' sî nu sî strici. Să fii la mina mia, 20 O pară n’aş keltui: Din cîrcimî n'aş lipsi! leu ţăpoiu, plec la ţarc, Cin' la ţarc nu-i fin di liac. Aolică, ci-oi să fac, 25 N’am sî iernez um mînzat! înfig ţăpoiu'n zăpadă, Vacile să fac grămadă, Gîndeşti că le dau iarbă, înfig ţăpoiu'm pămint, 30 Vacile să fac buluc, Gîndeşti că le dau fîn. Cum mai zbiarî Bălaia, Zău, mi-a secat inima! Cum mai zbiarî Bolocan: 35 îm vine să dau de mal!

Acelaşi.

Ion Diaconu, Folklor din Rimnicui-sJral, III.

folklor din rImnicul-sărat

LXXXIV Armilor, ci-oi sî vă fac ? Cî v'aş băga într’o v’un lac Şi mi-c frică de păcat : Multă pîine cam mîncat. 5 V'aş băga la maica'n ladă, Frică mi-e c'oi da v'o gloabă. Dar mai bine să vă bag într'o scorbură de fag, Cî la vară iar mă trag. Acelaşi. LXXXV

i i !. -

1; =

’tu-te n lege, codru des, jo din tine nu mai ies. C'am intrat tînîr — copil Ş’acuma-s moşniag bătrîn: 5Barba-m baţi braţili Şî kica călcăili, Genili: umirili ; Le ridic cu cîrzili Di mai văz potecili. Acelaşi. LXXXVI 1 Foai verdi matostat, F...-ţ legia, om bogat, Toatî iarna ti-an rugat' Sî-n dai doyă, trei parale, 5Sî-n cumpăr mălai şî sare, Cî-m mor copilaşi di foame. * Tot ai zîs cî nai skimbat Pînî iama mi-a trecut, îm primăvarî cam işît.

1 Cf. text. CXV1II.

DOINE

10 Al doilia tj-an rugat Să-n dai plugu ş'un argat, Ca sî-n ar şî io di-um pas, Nevoi să nu mă las. Dar'ar Domnul Dumnezeu 15 Să umble şi plugu meu Şi să-n trag cu brezătura Cam păn vîrfu dialului, Pe marzina satului, * Pen uşa bogatului! Acelaşi. F a r a q ani LXXXV1I Oltule, cîine spurcat, Ci vii mari, turburat? Oar la matei ti-ai umflat, Oar la guri ti-a ployat sDi-adusi plăgii şi butusj, Căpeţeli di cai murgi Şî mizloaci di voinis(c)i? Oltule, la matca ta — Dar’ar Maica Precista 10 Şî Sfînta Duminica! — Sî-ţ seci izvoarili Şî tgati pîraili, Sî rămîi petrili, Sî trec cu picioarili, 15Sî-m suni potc^avili, Sî m'auzi mîndrili: Mîndrili, copilili. Sî m’auzî mîndra mia Cari mă iubiam cu ia 20 Din copilăria mia. (1930) — Angil Crivăţ, 65. 1 Cf. text. XCIII, CXVII.

FOtKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAf

LXXXVIII F...-ţ legia ta, răkitî, Di ti-aş vidia'mbobocitî, Sî mă bag sub hălăciugî, Sî m'aţiy pî la strîmtori, 5 Si-m k'ici la negustori, Sî cîştig la gălbiori. Şî di-om avia v’un noroc : Sî dăm la Staneiu di-un foc, Cu galbini am sî mă zoc. loSi-1 îndesesc dim măciuci, Sî-m dia galbini şî tesluci.

■

Acelaşi.

Gu<Jeşii LXXXIX Verdi foai ruguleţy, Sup pgali di codru verdi Mititel focşor sî vedi: Mititel şî potolity, 5 Di haidusi mi*i ocolity. Şî la iei, mări, cî-m trăzia, Di-um berbesi cî-m frizia. Da nu-1 frizi cun sî frizi s Şi-l întgarsi pin cîrlizi 10 Ca sî-i fii carnia dulci. (1930) — Costantin Avădani, 64. [

XC Fgai verdi ruguleţy, Haidja, haidia, murguleţy, Nu-ţ mai face păru creţy, Că te trecy în alty zudeţy. 5 Cî ti-oi vinde mai cu preţy, «:

•

DOINE

Că mult mi-ai fost drăguleţ'y Di cînd icrai mînzuleţy. Acelaşi. XCI Fyai verdi mărăcine, Mai voinicel di cit mine Crez că nu ie altu'n lume : Numai mirla dim pădure — 5 Numai mirla şî surzul — Şî mai ari-un frăţior: Cîntă noaptia di păn zori. Şî mai ari-o surioarî: P'a mici privigetoari — 10 Cîntă noaptia pă răcoari, Diminiaţa’m prînzy-ăl mari, Scoală voinici dipă boală. Acelaşi. XCII Foai verdi ş'un susai, Colja'n vali pişti plai Frumos ar'um plug cu cai: Frumos mi-arî şî-m brăzdiazî, sVoinisi la codru’ndemniazî. Cun tra’ murzi dila roatî: Mi-a secat inima toatî! Cun tra' murzi dinainti: la, luaţ, băieţ, aminti! Acelaşi. XCIII Verdi, verdi lozioarî, Căprioarî surioarî, Nu fii curvî şî margioalî: Scoalî-ti n doyî picioare 5 Şî-m roadi codru pe poale,

i ii

I i»

FOLKLOR din RÎMNICUL-SARAf

Rgadi-m pgala codrului Pin la „Keia Niamţului", Sî-m văd matca Oltului. — Oltule, Olteţule, 10 Or la munte tc-a ployat, De vii mare, tulburat, Cu plăvii amestecat: Cu plăvii şi cu butuci, Cu capeţi di voinici" ? 15...— Căpitane Filarety, ja, scobori din dial încety, Di ne dă cîti-un bilety, Si trecim Oltu’ndărăty, C'avem vii, c’avem moşii 20Şi nevesti cu copii..." ...— Hai, podar, podar, podar, Tragi-ţ podu mai di-a-drepty, Cî ţi-arunc di-un glonţ im piepty". Di cit o para la pody, 25 Mai bine cu murgu'nnoty. Dar mi-i murgu cam nerody : Trece pin Olty ca pă podu. Dar mi-i murgu cam nebuny: Trece pin Olty ca pă drumy. 30 înyată murgu şi nekiazî, Potira din dial oftiazî. ngată murgu şî-n strănută, Potira din dial să uită.

Acelaşi. : ■ l>

XCIV

Foai verdi bob năhut, Valyolţo, soari rătund, Merzi la muki mai curîndy, Cî mii mi sa urîty 5 Tot urcîn'şî scoborîndy, Călări pi-un cal porumby, Scurt în git şî lung în trupy;

DOINE

Cal bun di călătorii, Sî mă duc în haiducii. Acelaşi. XCV Mă mină taica la plug, F...-1 în c.. meşteşug ! Nu ştiy boi să-i inzug, Restei din crîng s'aduc. 5jey i'nzug cu coadili, Iei mă'mpung cu cgamili. Mă mînă taica la sapă: Sapa-i latî, coada-i groasî, Mult mă zdruncini la oasî! Acelaşi. XCVI Foai verdi matustat, Ş’oi sî calc din vad în vad, Ş'oi sî strig: „mamî“ şî „tatî". Ş'oi sî calc dim piatrî'm piatrî, 5 Ş'oi sî strig : „surori" şî „fraţi". Acelaşi. XCVH Foai verdi ş'o lalia, Sărmana inima mia! Cm' începi-a mă duria, Nu mă doari di dureri, 5 Dar di doru maici meii.

Acelaşi.

1 Cf. text. CXXXI,

folklor din rImnicul-sarat

XCVIII Pă drum viv, pă drum mă ducy, Şî n'am nici un cunoscuty Sî mă'ntrebi un' mă ducy ; Sî-m pui mina la capy, 5 Sî mă’ntrebi di ci zacy ; Di ci zacy, di ci bolescy, Di-a cui dory mă prăpădescy. Acelaşi. XCK '■

îm i

Amar ş*um pelin! Voinicel strein Ca măr dulci'n drum: Cari pă drum treci, 5 Nu mi-1 ocoleşti Şî mi-1 zburătoreşti. Zburător s’alinî, Crecili-m dizbinî, Merişgari curgi, 10 Tulpioara plîngi Cu lacrimi di sîngi. Vîrfu cî-n grăia : „Taci, tulpino, taci, Că tot tu le faci 15 Şi bune şi rele, Amar vieţi mele! Cî nu-i vina ta, Nici nu-i vina mia. Cî ie vina lui 20 Cel ci ti-a zidity Şî mi ti-a'ngrădity". Amar ş'um pelin! Voinicel strein — Strein şi bogat — 25Intri noaptian sat, Tuturor li-e drag: Uni poposeşti

DOINE

Gazdî ci-n găseşti; Ş'încî uş diskise, 3oŞ'încî mesi'ntinse, Şî făclii aprinse, Şi pahare pline, Şi cuvinte bune. Amar ş’um pelin ! 35 Voinicel strein — Voinic şi sărac — Intri noaptia'n sat: Nimurui nu-i drag, Di cîni ie lătrat. 4oUndi-m poposeşti, Gazdî nu găseşti; Nici uşi diskise, Nici mesi întinse ; Nici făclii aprinse, 45 Nici pahare pline, Nici cuvinte bune. Verdi matostat, Maicî, cin' mai fapty Tu mai blestematu, 50 Tu m'ai înfăşaty Şî m’ai legănata Şî tu m ai scăldaţii Cu apî din iazy, Sî fiy în necazy ; 55 Cu apă din scocu, Ca sî n am noroc y ; Cu apă di spini, Sî fiu păn streini. Verdi ş’um măr dulci, 60 Cî di dus m'aş duci, Dar mi-i calia'n cruci. Şî n'am ci mă faci Di străinătăţi.

Aud pen bătrîni 65 Cî-i răy păn străini: Pîini păn străini Fii cit di buni,

l 42

folklor din rîmnicul-sarat

i amarî’n guri. Piinia’n ţara mia 70 Fii cît dc ria, i cu zar pa ia. [i dulci ca mieria. II, III]. Acelaşi. C

■

F<?ai verdi matostat, Din Ploieşti cin am plecat Mulţi lacrîni am vărsat: FăSiam o fîntînî’n sat — 5 Fîntînî cu cinci izvoari: Doyî dulci şî trii amari, Sî bia duşmani sî moarî. Si bia şî iubitul mey, Sî mi-1 ţii Dumnezey.

CI Cini-a lăsat dragostia, N'ar avea parte de ia! Că mult ie dulce şî bună, Pă urmă vine nebună.

. H

Acelaşi.

cn Dragustia di un sî'ncepi? Dila oki, dila sprînceni, Dila gîtu cu mărgeli, Dila buzi supţireli. 5 Di n'ar fi oki şî sprînceni, N'ar fi nici păcati greii. Oki şî spîncenili, Gîtu cu mărgelili Alia fac păcatili.

Acelaşi.

1 ,

DOINE

CUI 1 Verdi, verdi mărgărity, Nu mai po^iu di ostenity Umblîndu după iubity : Trei păreki di cizmi-an rupty, 5 Căciulirăm ponosîty Şî nimic n'an folosîty : Mi s'a rănit ungili Izbin* buturugili, Ispitin' mătuşili, loSi-n găsăsc dragustili. Cî dragustia-i lucru mari: Nu-n dă stări la mîncari, Nici odihni la culcări; Mă topesc dipă picioari 15 Ca um muc di luminări ! Acelaşi. CIV 3 Foai verdi şî iar verdi, Numa' cel ce ştii, credi La patima car’ mă vedi. Patima cari-o pătimescy 5 Şî truda cari-o trudescy N’am cui si mă zăluiescy. Zălui-maş dumitali Ca unui fraţi măi mari. Zălui-m’aş cîmpului; loCîmpu mi-ari peliniţî, Trupu hey nari credinţi — Ca keia dila lădiţî: Cin' o pui la ladî noyî, ja si fasi'n trei şî’n doyî. 15Zălui-maş murgului;

1 V. Milcouia, II l, 40, text. XLVI (este acelaşi motiv). * Ibid., II \ 41, text. XLVII (este acelaşi motiv).

I 44

;

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Murgu mi-esti vitî mutî, N'ari guri sî-n răspundî ; Ari ureki sî-m audî.

Acelaşi. 'i

ii t ia CV 1 i

Ii1

De cin* n'am mai fost haiducy, Lemnili'n codru mă plîngy, Dipă mizlocy drept sî'nfrîngy, Ci (jar II) la vârî iar mă ducy 5 Undi-o fi codru mai desy. Că de mine s’a alesy Că din codru nu mai iesy Nici călare, nici pă zosy, Cum ie lucru mai ciudosu. (1931) — Lăutarul Ion T. Clincescu 39. CVI 2

r. r' j' !

h i.i

\i .

Fgai verdi popilicy, Şi urc siara la colnicy, Fărî băţ, fărî nimicy : Numa cu palmili goali 5 Şi la brîy şapti pistoali, Cu mănimkiuri gălbioari, Strălucesc ca sfîntu soari. Cin’ le vedi lumia’n soari, (zări, II, III) Bubuiesc ca di lingoari. 10 „Armilor, ce să vă făcu ? V'aş arunca într’un lacy, Şi mi-e frică de păcatu.

1 V. Mllcovla, II \ 42 text. LI (este acelaşi motiv). * lbid„ II l, text LII (este acelaşi motiv).

£)01Nfî

V’aş băga la mama’n ladî, Frici mi-e c'oj da v'o gloabî. 15 Da’ mai bini si vă bagy : Vă bag pi-o borti di fagy, Ci la vârî si mă tragy Undi-o fi codru mai desy. Acelaşi. CVII Verdi, verdi peliniţî, Urc în dial şî strig (I, III; ţip II) în frUnzî, Ca puicuţa si m’auzî. Şî di-audi, nu răspundi, 5 Că mindra-i cu ginduri mulţi, Auzi-g-ar pustia Şî Sfînta Duminica! Mult mi-a secat inima — Şî mia, şî multora ! Acelaşi.

CVIII 1 Frunzuliţi bob năut, Ia, vez, Dgamni, ei-am făcut: Mi-am dat dragustia cu'mprumut Ş acu privesc şi mă uit. 5 {eu am dat cu baniţa, Ş'acu iau cu lingura. Acelaşi.

CIX 2 H*** Amar, doruli, mai ieşti: Undi mă duc, mă găseşti...".

1 V. Milcouia, II \ 41 text. XLVIII (este acelaşi motiv). 5 Cf. text. CXXXIV; v. şi Milcouia, II \ 41 text. XL1X (este acelaşi motiv; variantele II şi III au fost culese in 1933).

^oLkLor

din rîmnicUl-saraT

»•* .Tot di dor, ţaţo, di dor : Din pricina dorului, 5 De dragu iubitului Nu mă pociu da somnului — Fac umbră pămîntului Şi propteli gardului. [Că duzmani, duzmanoili 10 Nu-ş păzeşti casili: Asculţi fereştili, Întărîtî pricii, Di strici dragustili". II, III] Acelaşi.

'x i .■

Mihălâe ni CX 1

.i .

■

1 \i

: ■

Fgai verdi bob năhut, Di mă duc, di nu mă duc, Tot am semne de haiduc : De unde iau, nu mai duc. 5 C’aşa-n fost horînduit, • Dila ursitori ursit: Cînd oi sta, frate, să duc La ci si mai fiu haiduc? De cînd maica m'a făcut 10Jo cu coasa nan cosit, Tot cu hoţul m'am ţinut. Niş cu sapa n'am săpat Şi pîini tot am mîncat; Pgati Dumnezeu mi-a dat. 15 Dar acuma, astăvară, Luai coasa la spinări Şi plecai pe Hoit la vali. Trăsei douî, trei poloagi, Fgamia la pămm mă tragi.

1 Cf. text. CXVII (pentru vers, 1-8).

!■

DOINE

20 Dacî vediam şî vediam, Luai cgasa de picior Ş'o trîntii di-um păducel: Făcui coasa grămăgioarî Ş'o luai la supţioarî 25 Şi plecai pe drum la vali: Vidiam pi stăpîn călări Aducîndu-ni de mîncari. Ce mîncari mi-aducia ? Nişte lapte hurduit 30 Tot cu roata necăzît. 'tu-i legia cui l-a făcut, Că n'am mîncat de cînd sînt! (1933) — Lăutarul Dobrin Tgader, 53. CXI -— Ja, mai cîntă, cucuie, — Nu mai pot, voinicule, C’am cîntat la jalomiţa La Cucoana Margioliţa 5 Pînă mi-a'ngeţat guriţa. Ş'am cîntat la Sivirin Numai p*um pahar di vin. Acelaşi. CX11

Foai verdi di-alunică, Dialule, făce-ti-ai luncă, Şi tu grind cîmpie lungă, Sî-n văz nevasta la muncă 5 Şi la prînz unde mănîncă, La’n amiezi unde se culcă, Să-i iau şorţul, să-i fac umbră. Şorţu-i verde, de mătasă: Soarili să n’o pîrliască, 10 Numai neică s’o iubiască. — ai, mîndro, si mai prăşim,

frOLKLOR DÎN rImNICUL-SARAT Căci desiarî ne iubim". Bună-i locu de prăşit Şi mîndruţa de iubit! 15 Ziya-i mare, noaptia mică, Prînzu'm plapumă ni-apucă; Că mi-e mîndra tinerică Şi-n dă guriţă de frică. Acelaşi.

vv.

CXIII Fgai verdi solz di peşti, Primăvara că soseşti, Colţu ierbi că mizeşti, Păsărili-m ciripeşti, 5 Mugurelu ’mboboceşti. — Scgal, maici, şi mă găteşti. Ja cotu şi foarfecă Şî-n croieşti-o raalotia, Să intru'n codru cu ia. 10 Mulţumesc lui Sfîntu Siorgi Cî m'a dat pi iarbî verdi. — F...-ţ legia, codru des, Că de mine s’anţăles: Că din tini nu mai ies.

Acelaşi.

CXIV •— Fgai verdi stelarei, Supt umbră de păducel Frumos doarmi-un voinicel i Cu cozocelu-i de miel, 5 Cu căciuliţa de zder, Frige cgaste de purcel Şî bia vin den burduşel — Mă duc, maică, după iei. — Nu te duce, fata maică, 10Că-l cunos' pe şuierat

DOINE

Că nu-i voinicel curat, Şî-i cu naiba ’mpeliţat: Citi feti-a fost în Zîi, Toati-au rămas cu copii, 15 Numai dim pricina lui. Acelaşi. CXV Pentr’o mîndră care-mi placi, Trei zile pe drum aş faci. Aş faci ş'o săptămînî, Cî i-a fos’ guriţa bunî. Acelaşi. Ofileşti CXVI Foai verdi mărăcini, Pini codru-ş frunza-ş ţini, Toţi ’aiduci trăiesc bini. Daci codru-ş frunza-ş lasî, 5 Toţi ’aiduci pliac' acasî La copii şî la nevastî. (1933) — Lăutarul Ion Dragu, 41. CXVII Fţ>ai verdi di năut, Di mă duc, di nu mă duc, Tot am semni di (h)aiduc: Di uni iay, nu mai duc. 5 C'aşa fusei rînduit: Dila ursitori ursit. Cin' aş sta, mări-ş, să duc, La ci sî mai fiy (h)aiduc ? Şî cîn' aş sta sî plătesc, 10 La ci sî mai ’aiducesc?

Acelaşi, loa Diaconii, Folklot din Rimntcul-sJral. 111,

FOLkLOR DIN RÎMNICUL-SÂRAf

cxvrn Fgai vcrdi di-alunică, Mă bate gîndu de ducă : Să mă las din dial în luncă, Sî leg aţa la opincă, 5 Şî sî-n tai şî di-o măciucă — Niş mai lungă, niş mai scurtă: Numa cît încape'n glugă. Mă lăsai pe ceia vali, Mă’ntîlnii cum boier mari: 10 — Buna ziya, măi cucoani, — Mulţumim, măi ciobani. Dar boieru ci-m zîcia ? — N’ai skimba calu di frică, Sî nu te’ndeş îm măciucă 15 Puşi mîna pe glugă, Jel socotia că-i dau urdă. Şî luai g'iata măciucă Şî'ncepui di-a răpui. Cin' un om pi ceia vali 20 strigă tari : — Măi Ipani, măi ciobani, Nu vez cî ciocoiu mgari? — La sî mgarî ca un cîini, C’a mîncat sîngi dim mini". 25Jel zîcia: „Aman, aman“, Jey mă’ntorciam sî-i mai day.

; i

1!:

! i

: ii

Acelaşi. 1 \

CXIX

i .

•

•I

; •>

/• ».*

V \ \ ) ' •»

Fgai verdi solz di peşti, Primăvara cî-m soseşti, Mugurelu ’mboboceşti, Păsîrili-n ciripeşti, 5 Scgal', maicî, şî mă găteşti: Ja-ţ cotu şî fgarfica Şî-n croieşti-o malotia, Sî intru n codru cu ia.

Acelaşi*

... i

11»

boiNE

cxx Omu' di ci'mbătrîneşti ? Di bătaia vîntului, Di cînticu cucului. Daci n'ar mai baţi vîntu, sSay n’ar mai cînta cucu, N’ar îmbătrîni voinicu. Acelaşi. CXXI Foai verdi colilii, Sus la podgorii — Uni m-i drag mii — Pă cel prund mai prund 5 Mi-a ieşit di-un nuc : Mari şi groznit, Mîndru şi ’nflorit. Supt umbri di nuc Doarmi di-un voinic: loMurgu-i priponit Di crangă de nuc — Ţăruş di argint Bătut îm pămînt; Zali di alamî, 15 Nu sî bagi siamî. Voinic în' dormia, Murgu strănuta, Din picior bătia, Voinic diştepta. 20 Dar voinicu ci-n zîcia ? — Dia, murguli, dia, Furu ti-ar fura, Lupk'i ti-ar mînca! Cun tu strănutaşi 25 Di mă dişteptaşi? Că mîndru vis visam : Că mă logodiam

C'o fatî di crai V

V R A HCt A tyjiliu

I *;

f î,

ii •< i

.1 i

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARÂT

Tot di pişti plai". 30 Da raurgu ci-n zicia ? — Stăpîne, stăpîne, Nu mă blestema, Nu mă oropsi. ]a, tu te sileşti 35Di mă potcoveşti: Potcoavi di fer Şi ţinti di oţel, Ca sî rabd la ger. Puni şaya bini, 40 Şî ’aidiţ cu mini Tot pişti plai, La fata di crai". Voinic să silia Di mi-1 potcovia: 45 Potcoavi di fer, Ţinti di oţel, Ca să rabde la ger. Şaya că i-o punia, Şî iei cî-m pleca, 50 Acolu nemeria: La lină fintînă, Mulţi feti-m vini — Una bălăioară; Cia mai zbedioară 55 V o fi soţioară. Şî la casî mi-o ducia, Frumoasî nuntî cî-m făcia, Şî cinstiţ sî cununa.

Acelaşi. CXXII Şi iar verdi bobureti, Sup poali di codru verdi Mititel foc mi sî vedi. Nu ştiy: focu-i potolit, 5Say di haiduci ocolit? Nu ştiy : zeci, cinsprezeci,

HPmu

DOINE

Pişti sutî ce mai treci. Ş'undi-m frigi di-um berbeci: Tot acel de sugărel — 10 Nu iera'n turmî ca iei ! Nu mi-1 frigi cum sî frige : Şi mi-1 frigi la cîrligi, Şi mi-1 tragi pin belciugi, Sî- i pai carnia mai dulci. 15Bunî-i carnia di berbeci, Şi vinu din oalî reci! (1933) —Dumitru Ilii, 48. CXXIIl Frunzî verdi ş'um măcrin, D'aloolco, soari rătund, Scobori la muke curind, Că mii mi s'a urît 5 Tot urcînd şî scoborînd, Şî di pămînt ni-azungînd. Dar'ar bunul Dumnezeu Să fii pe gîndul meu : Să-mi auz mioarili, loS'auz cîntătoarili! (1933) — Zamfir Bogoi, 56. CXXIV Ziya biay şî noaptia biay, Mă mir bani di undi iau : Noaptia mi ’ncurc tufili, Scornesc cos(ţ)ofenili, 5 Ziua biay cu mîndrili. Acelaşi.

CXXV Frunzî verdi sămurastrî, Primăvarî, mama noastrî, Suflă bruma din feriastrî

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Şi zăpada după coastî, 5 Să-n văz înverzind în caii, Sî mă las iar în cia vali C’o pereki di pistQali; Sî mă las în codru bini Cu doispreci după mini. Acelaşi. CXXVI Prins-a codru-a’ngălbeni, Voinici a îmbătrini; ţar la para focului Zac di dorn codrului. Acelaşi.

CXXVII

Frunzuliţă ş'un susai, Aşteptai cît aşteptai Să vii luna Iu' mai, Să-mi auz pe cer tunîn, sPloaian codru răpăin, Iarba pin şesuri crescîn. Acelaşi.

fii

■:

i ! *

41; I

CXXVIII Foai verdi ca măraru, Uite, urcă neică dialu: îi cunoaşti ţaţa calu. Că-1 cunosc pă şuierat 5 Cî nu-i voinicel curat, Câ-i cu naiba mpeliţat:

Citi feti-a fost în fai, Toati li-a iubit întâi Şî li-a lăsat cu copii. 10 Citi feti sin’ pi vali, Toati mi-1 plîngi cu zali; Şî tu mi-1 plîngi, frăţioari!

Acelaşi,

DOINE

CXXIX Frunzî vcrdi trii pamblice, Din trei mlndre una-m zice : „Strînge-ţ punga, măi voinice ; Că ti-azungio caii lungă 5Fărî nici o parâ'm pungă. Şî ti-azungi-o cale gria : îm pungi nici o pară. Acelaşi. CXXX Teiuli cu foaia latî, Cî bini mi-ai prins odatî Cin’ di potiră fugiam Supt umbra ta m'ascundiam! Acelaşi. CXXXI Si calsi dim piatrî'm piatrî, Nu mai vez milî di tatî. Sî calsi din urmi’n urmi, Nu mai vez milî di mumî. 5 Căci mila dila străini: Ca disculţ pim mărăcini, jar mila dila duzmani: Ca disculţ pim bolovani. Acelaşi. CXXXII Foai verdi grîy mărunt, Nu văz iarba pă pămînt, Niş luna pă cer mergînd Di amorezat (îndrăgostiţii) ce sînt, 5 Nu ştiy: luna pă cer mergi, Oar puica la apî treci. Sî-mj aduci apî reîi —*

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Apî reci din izvgarî, Cini ni-o vidia, sî mgarî! Acelaşi. CXXXIII Frunzî verdi matostat, jey cu puica m'an certat. Aid verdi trei spanaci, Cini-ar sta sî facî păci, 5 Mari pomanî ş'ar faci Şî cu dînsa, şî cu mini, C'amîndoi an trăit bini. Acelaşi.

\U ;

CXXXIV Frunzî verdi trei foi laţi, Dragoste ci-avgam noi, frate, Crediam: mgartia ne disparti! Şi se pusg-o mînă ria 5 Şi ne strică dragostia. Duzmani, duzmancili Mi-ş păzeşti casili Şî stricî dragustili. Dar'ar bimul Dumnezey 10 Sî arzi bordeiul tăy : Sî arzî cu grinz cu tot. Cărămida sî rămîi Duşmanilor di tămîi!

->1

Acelaşi.

Sihlia

5 .

cxxxv Fgai verdi ca lipanu, Di trei ori potcovii calu, Ca sî urc la mîndra djalu,

DOINE

Urcai dialu zumătati, 5 Potcoavili căzu toati. Nu ie vina calului, Nici a potcovarului; Şi ie vina mîndri meii, C’a pus casa’n dialuri greii 10 Şi nu pot urca la ieli. — Ja-mă'n braţi, dorule, Şi mă treci dialurle — Dialurle şi văile — Sî mă vază mîndrele. lsN’am cui da doyă părale Să-m tai plopu den vale, Să-m facă di-o puntioară, Să urc la puicuţa dialu; Să pui punţi pişti punţi 20 Pin la Marioara'n curţi, Sî-i rup bobocu den frunţi. (1933) — Lăutarul Ion Bucătaru, 37. CXXXVI — Foai verdi ş'o lalia, Pădurici, păduria, Lasî-mă la umbra ta, Sî mă umbres’ cu mîndra. 5— Cu drag, neicî, ti-aş lăsa, Da ţi-e mîndra tineria Şî faş păcati cu ia Şi să scutură frunza — N'ari cucu ce mînca. Acelaşi. CXXXVII Jo an zis: „Mă duc, mă duc" Şi mîndrili na crezut: La grazdiu Iu' Asan-Turc, Sî mi-aleg di-un cal porumb, 5 Scurt în gît şî lung în trup,

58 l

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Cu coama pînî’m pămînt ; 6ini m'o vedia călări, Tot sî-n zici: „Căpitani14, Di frică sî-n dia părali. 10 Cini ic voinic Oltian, Să urci la neica’n dial, Să-i day armi, să-i day bani Şi sî mi-1 pui căpitan.

( 5 s

li f

Acelaşi.

STRIGĂTURI Bogza CXXXVIH

;;

■

! >

Frunzî verdi mărăcini, Aş zuca şî nu pot bini, M'aş lăsa, dar m-i ruşini *. M-i ruşini di copiii, 5 Ci ţin oki ţinti'n mini.

(1933) — Petria Negoiescu, 43.

1 ;

CXXXIX

“' i'

in!

Ui ii

;

—N 5

Vai de mine, n'am drăguţă — Numai trei mititeluţi: Una-i rautî, Alta-i surdî, 5 Alta-i cu sprinceana rupţi. Trecui balta, Luai alta : Mai frumoasî, Mai SebQasî — loNiş (Nici) cu asta nu ţiy casî! Acelaşi.

STRIGATURI

CXL Hop, leliţă, ’ncinsă bine ! Pică zos, căş pic cu tine. Hop, leliţă, ’ncinsă rău ! Pică zos, căş pic şî iey. Acelaşi.

CXLI M'a trimis mama di-acasă Să zoc fata cia frumoasă. Am sî zoc şî pe cia hîdă, Că ş’aceia mă sărută. Acelaşi.

CXLII Dragu m-i oiţa lai Şî leliţa cia bălai! Dragu m-i oiţa criaţî Şî leliţa cia istiaţî! Acelaşi.

CXLIII1 Frunză verdie ş'un dudăy, Bini mai trăiam flăcău : Că’ncălican calu meu, Mă duciam unde voiam iey. 5 Dar de cînd mă însurai, Mi-an dat calu pă mălai Şî şaua pă lapti dulci, Sî-i dau toanti să mănînci.

Acelaşi. CXL1V Frunză verdie ş’o lalia, Hai, flăcăi, la mîndra mia,

1 Cf. Folklor din Rîmnicul-sărat, I, p. XIX-XX.

—r r

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Şî-ţ vidia ci zestri-avia: Două rufe — una ria; 5Cia mai bună o cîrpia, 6ia mai ria iera pa ia.' Didisuptu ţîţelor : Mama pitecuţelor. Dinspre Ţara-Unguriascî, loNiş dracu s’o mai cîrpiascî! Acelaşi.

CXLV ,

Frunză verdie ş’o lalia, Oi, săraca mîndra mia, A pus oala si să lia. Ş'a pus-o de vineria, 5 Si'să lai sîmbăta. Dar pustia de purcia Să scărpină de uleia, Vărsîn' leşia pă ia.

Acelaşi. j

;

Bordiasca-noiu ■

CXLVI ■ ■

! -

Di {-î bărbatu urît, Liagî-1 c'un curmei di gît Şî du-1 viniria la tîrg. Di ţ-o da un leu bătut, 5 Sî-1 dai cu curmei cu tot. Şî dac'oi vidia ş'oi vidia, Sî mi-1 laş într'o pară Şî sî vii la neica'ncoa. (1933) — Petria Coviltir, 50. CXLVII I-auz, leii, popa tgacî,

Strigaturi

jeşi afarî şî ti rgagî: Sî moari bărbatu tău, Să rămîi, să te iau ieu. Acelaşi. CXLVin Tot mai sus, mai sus, mai sus, Tot mai sus di cum ti-am pus: Poalî la cămăşi nu-s ! Ba li am, şî nu li-am pus, 5 Cî-s la soacrî-mia pă fus. Acelaşi. CXLIX Leii, di ţ-i bărbatu urît, Ja pămînt dila mormînt Şî presgarî’n aşternut, Sî să scgali mut şi surd. sLelio, bărbăţelu tău Ologi-l-ar Dumnezeu1 Da di cit sî-1 ologiascî, Mai bini sî ţi-1 kiorascîj Căci olog şadi la foc, 10 Şî prin casî vedi tot.

Acelaşi.

CL Di tinerel mă’nsurai, Tinericî ni-o luai: Di-o sutî cinzeci di ani. Cum îi şadi dinţin guri: 5Ca pari dila grădini! Fărî şapti nu sînt opt, Măselili nu-s di loc, Supţiricî: ca soba ; Njagrî: ca dihorniţa.

Acelaşi.

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

frit ia CLI1 Leli,-a dracului mai ieşti: Nisi nu rîz, nisi nu vorbeşti, Numa dim buzî zîmbeşti, Şî-m pari cî mă iubeşti !

! |

(1930) — Stoian Crăcanî, 43. CLII2 Fţ?ai verdi fir mătasî, jey zoc cu fata frumpasl. A urîtî şadi-acasî Ca sî vazî di găini, 5 Sî nu oyî pîn vecini.

Acelaşi. i

■

CLIII8 Cini 'n hori n'a striga, Sî-i raoarî ibovnica. Cini-o zici cî ^oc bini, Sî-ş dia fata dupî mini. 5S1 mă mîi s'o scoţ ievŞî ma dus păcatili, Ş’am scos-o cu spatili! Acelaşi.

; CLIV

;• /: ( ' !

Leii,-a dracului sî fii, Sî nai parti di copii! Un’ ţ-an spus, nai vrut sî vii: La ţarcu dim bălării,

1 Cf. Milcoula, Is, 168, text. III (motiv tot din Jitia), 5 V. Milcoula, II255, text. LVIII (este acelaşi motiv). 1 V. Ibid., II*, 255, text. LVI (este acelaşi motiv).

:■

STRIGATURI

5 Undi-a fost dragustia’ntîi. Nu ştiu : ai vrut, or'n’ai putut, Or ai fost a dracului, Di m’ai spus bărbatului. Acelaşi. CLV Di'nsurat m'aş însura, Nu ştiu zestri ci-oi lua: Doi copoi în loc di boi, Două gîşti potcoviţi, 5Sî mă ţiu şi ieu cu viti. Acelaşi. CLVI 1 La oi, la oi, măi ciobani, Nu la feti sup pereţi: Fetili ti-or magoli, Oili s’or prăpădi! Acelaşi. CLVII — Fa leliţî dila munţi, Ci-ai dat rumeneli mulţi? Nu ştiu cun dracu li-ai pus, Cî pă nas nu s'a azuns! 5Şa rămas nasu gol — Ca o muki di topor. (Foeniţa : cu cofiţa !) Dacî n'ar fi suliman, Faţa ta n’ar faci-um ban... 10...— Vindi, mamî, pă Plăvan, Şi-m cumpîrî suliman...

Acelaşi. 1 V. Ibicl., II5, 255, text. LVII (este acelaşi motiv).

FOLKLOR DIN RÎMNÎCUL-SÂRAT

CLVIII1 Drag mi-a fost sî trăiesc bini, Tot cu mîndra după mini. Aş lăsa-o di-ar mai creşti, Dar doru mă prăpădeşti ! Acelaşi. CLIX Di-ai fi om şî ti-ai pricepi: Dragustia di un' sî’ncepi ? Dila oki, dila sprînceni, Dila buzî supţireli, 5Muşcar-ar neică din ieli Ca din doi faguri di raieri! Acelaşi.

CLX i

pQai verdi rug de lemn, Ce fel de dragusti-avem ? Numai din oki ni videm Alţi dragusti n’avem I 5 Fasolicî făr di bog'i: Dragusti numa din oki!

Acelaşi.

1 Cf. Milooola, II5, 255, text. LIX (este acelaşi motiv).

COLINDE1 Colind „de fete*1

CLXI — Buna siară ’ntr'astă gazdă! Cununaşi di vioreli, La odaia căldurpasă,

1 V. pentru bibliografia „Colindului", voi. II, 67. Se vor adăoga: B ă 1 ă ş e 1 (T.), Colinde de Moşajun (in Şezătoarea, voi. XVII, 33-53). Bela Bartok, Melodien der rumănischen Colinde (Weinachtslieder), Wien, 1935. Bogdan (T. A.), Ştefan-oel-Mare. Tradiţii, legende, balade, colinde, Braşov, 1904. Bud, 65-74. Carte de ctntece de stea, vicleim şi colinde (fără autor, editura H. Feiber, Ploeşti, nedatat]. B u c u ţ a (E.), Romtnil dintre Vidin şi Timoc, Bucureşti, 1923, 125. Cernea (Gh.), Colinde de Crăciun din regiunea Cohalmulul—Jud. Tlrnava-Mare, Tg.-Mureş, 1934. Clnfece de stea şi pluguşor ce se cîntă la Naşterea Domnului Nostru Isus Hrlstos şi la Anul Nou (S. Vasile), Huşi, 1935 (fără autor). C i u r a (Al.) Colind, Orăştie, 1908. Ctntece, versuri de stea, colinde şi ctntecele Irozilor (fără autor, Bra şov, 1923, ediţia 3-a). Colinde (fără autor, Bibi. „Crişul negru", n-rul 6, Oradea-Mare, nedatat). Colinde culese din popor. Mănăstirea Bixad (Satu-Mare), 1935 (Editura părinţilor basiliani). Colinde şl poveşti de Crăoiun (fără autor, Bibi. „Pagini alese din scrii torii romîni", n-rul 146, Bucureşti, nedatat). C u c u (Gh.), Colinde populare, Bucureşti, 1932. C u c u (Gh.), 200 Colinde populare, Bucureşti, 1936. E m i n e s c u , 292 „Colindă". G a r o f o i u (I), Cîntece populare de Crăciun, Piteşti, 1937. H e t c o u , 38-52. H i n ţ e s c u (I. C.), Cîntece de irozi la Naşterea Domnului Isus Christos, împreună cu ctntece naţionale, Braşov, 1876. 11 i e s i u (I ), florile dalbe. Colinde adunate din popor (culegere din Ardeal), Cluj, 1933. K i r i a c (G. D.), Colinde şi ctntece de Crăciun, Bucureşti (nedatat). M a i c a n (Gh.), Multe şi de toate, intr’un singur sat aflate. Poezii, ctnlece populare vechi şi versuri religioase, 1907 (fără locul apariţiei). Maricnescu (At. M.), Steaua maghilor, sau Ctntece la Naşterea Domnului Isus Chnstos, Biserica-Albă, 1875. Ion Diaconu, Folklor din Rimincui-sJrat. III.

FOLKtOR 6lN RIMNICUL-SARAf Cununaşi di vioreli, [etc.] 5 Cu giamuri de sticlă gr<?asă,

* i

I i.

■

’

fii

Mugur (Gh. D.), Voiculescu (V.), Ctntece de stea, colinde, Pluguşor, Vicleim (fără locul apariţiei), 1922. N. S., Urâturi (pluguşoare) alese, colinde şt ctntece de stea (ediţia a 2-a), Fălticeni, 1908. N a n u (D. Al.), Poezia milttâriei şi a Crăciunului de pe Valea Ar geşului, Piteşti, 1933, 35-57. Negoescu (Cristu S.), Poesii populare alese (Doine, colinde, clntece soldăţeşti, bocete, legende), Bucureşti, 1896. NicoarS (E.) — N e t e a (V.), Murăş, Murăş apă lină... Literatură populară din regiunea Mureşului de sus, I, Reghin, 1936, 154-195. Niculescu-Varone (Gh. T.), Folklor romînesc din Ardeal, 45-48. O a n c e a (N.), Colinde şi ctntece de Stea, seria I, Braşov (volum li tografiat nedatat). P. Z. C., Colinde, ctntece de stea şi urâturi de anul nou (culese de...), Alexandria, 1914. P a m f i 1 e (T.)t Culegere de colinde, Ctntece de stea, Vicleime, Sorcoue şi Pluguşoare (fără loc de apariţie, nedatat). P a ş c a n u (I. V.), Colinde şi ctntece religioase, Cernăuţi, 1930 (avem In faţă o adunătură de motive populare şi altele de factură mediocră cărtură rească). P o p o v i c i (T.), Două colinde (fără loc de apariţie, nedatat). Popovici (V. I.), Colinde armonizate pe trei voci egale, Bucureşti, 1935. Răuţescu (I. I.), Colinde, Bucureşti, 1920. R o s e 11 i (Al.), Colindele religioase la Romtni (din Analele Ac. Rom., Memoriile secţiei literare, seria a II-a, t. XL), Bucureşti 1920. S b i e r a (I.), Colinde, Ctntece de stea, urări de nunfi, Cernăuţi, 1888. T u ţ e s c u (Şt. St.), Colinde din popor, 1909 (Bibi. „folkloristică", n*rul 5). Un mănunchiu de colinde, Vălenii-de-Munte, 1910 (fără autor). V a s i 1 e s c u (V.), Irozi şi colinde (din Bucovina), (fără loc de apa riţie, nedatat). V o e v i d c a (Al.), 17 colinde, ctntece de stea şi urâturi de Anul nou (cu arii notate), Bucureşti, 1923; Cernăuţi, 1925. Vuia (Iuliu), Magii sau colinde pentru stea, Bucureşti (nedatat). V u 1 p e s c u (M.), 12 ctntece de stea şi colinde, Bucureşti, 1928. V u 1 p e s c u (Marin), Sociologie populară romînească, Bucureşti, 1935, 35-39. V u 1 p i a n (D.), Balade, colinde, idile, pastorale (fără loc de apariţie, nedatat). Zamfir (C.), Trei ctntece populare (două colinde şi un cintec de etea), Bucureşti, 1936.

eCLÎNDg La lumina luminoasă. Dar într'însa cine-m şade? ... fată frumoasă", ja aşa cum auzia, loCobiliţa-ş pregătia — Cofili-s garoafili — Şi porni pi-o cărăruie: Pe căraria florilor, Pe margina brăzdilor. 15 — Buna siara, fată mare. — Mulţumim, voinic călare. După ce mi-o sărutară, Pusă mina la inel. — Cţ-ai tu cu inelu mey ? 20 Cununa-te-i tu cu iei! jar ... cia frumoasă Cy-al iei fraţ, cy-al iei surori Şi cu voi colindători. Busuioc bătut pe masă, 25 Rămii, gazdă, sănătoasă ! Bonţăşti — Niculii Avrămescu, 11. CLXII Ler lui Domnului, La poartî la Ştefan-Vodî, Ler lui Domnului, [etc.] Stav mai mulţ boieri de vorbi. 5Dar vorba de cine-m ieşti? De... cel frumos. Jel aşa cum auzia, Mîna’m buzunar băga, Keia grazdiului scoţia, lOGrazd di peatră discuia Şi pe Murgu 1 - alegia : Di'nfrînat di'ntrafturat, Cum îi bim di călărit; Şi porni pi plai în sus. 15 La zumatia plaiului

FOLKLOR £>IN RÎMNICUL-SARAT

Deti biciu calului. Calu di nări strănuta, Munţi se cutremura. — Stai, maică, nu te speria, . cel frumos — 20 Că-i Mai rămîie sănătos Cu-al iei fraţ, cu-al iei surori Şî cu noi colindători ! Busuioc bătut pe masă, 25 Rămîi, casă, sănătoasă ! Acelaşi. CLXIII La poartî la Ştefan-Vodî, Ler lui Domnului, Mulţ boieri stătiau di vorbi, Ler lui Domnului, [etc.] 5 Dar vorba de cine ieste ? De domn ... Făt-Frumos. Jel aşa cum auza, Mîna’m buzunar băga, Keia grazdului scoţia 10 Şi pe Murgu 1-alegia: Mi-1 kinga, mi-1 înfrîna Şi la scară mi-1 trăgia. Şi pe iei încăleca Şi pomi pe plai în sus. 15 La milzocu plaiului Deti bice caluluiCalu din nări strănuta, Munţi se cutremura, Apele se turbura. 20 jar domn... Făt-Frumos Mai rămiie sănătos Cy-a lui fraţ, cu-a lui surori Şi cu noi colindători!

1. A

]

(variantă cîntată la o jumătate de oră de acelaşi, asociat cu Beldescu Jgan, 10 -• Bonţeşti). i .

i [I '

-j

COLINDE

CLXIV Dilăturia unui sat Jesti-un măr mari' nrotat. Dar de cine ie ’nrotat ? . De boieri şi de cucoane, 5 Dar mai multe fete mari. Dar vorba de cine-m ieste ? De ... Făt-Frumos, jel aşa cum auzia, Mîna'm buzunar băga, loKeia grazdiului scoţia, Grazd de piatră descuia, Kemă cîini şi ogari Şi plecă la vînătoari, Să okiasc'o căprioară: 15 Căprioară roşioară. Căprioară n'a okit Şi iei singur s'a ’mpuşcat. jar ... Făt-Frumos Măi rămîi sănătos! Acelaşi. Colind „de fete1* CLXV Prin cel verdi vişineli ]esti-on liagăn de mătasă Cu viţa'mpletită'n şasă. împletit di-o priotiasă. 5 Dar într'însu cine şade? . fată frumoasă, Şadi la gergef şi coasă, Nu ştiu : coasă sau discoasă ? Coasă dintr’un fir mătasă, 10 Ca să fii mai frumoasă. — Ja ieş, maică, pîn afară Şi te uită cam la vale, Cajn la vale, pe sup soare,

folklor din rîmnicul-sarat

Să vez nunta cum în vine 15 Cu trăsuri şî cu fajtoani: înăinte căte doi, C’acolu-i şî dumnia-lui; Inăinti cîte trei, C'acolu-i şî dumnia-iei; 20 Inăinti cîti patru, C’acolu-i şî împăratu. jar... cia frumoasă Mai rămîie sănătoasă Cy-al iei fraţ, cy-al iei surori 25 Şî cu noi colindători! Busuioc bătut pe masă, Rămîi, gazdă, sănătoasă ! Aceeaşi (cintarea s'a produs simultan).

CLXVI Tot stay, Doamni, stay, Stau, ca sî ti'ntreb : Mic copil aj fost, Oi dalbi-ai păzit 5Păn silişti veki — Veki şi zidoveşti. Luni di diminiaţî Scurtări di viaţî: Jey mam mînicat, 10 La rug1 am plecat Tot ca sî mă'nkin; Jidovi m'a pîndat

Pin m'a apucat, Răstignit m'a dat 15 Pă faţî di cruci — Cruci di măr dulci — Sus, cu faţa’n zos. K'iroani-m făcia: Kiroani di fer, 20 Ţinti di oţel

Păn palmi-m bătja,

■

COLINDE

Pân palmi, păn tălpi; Sîngili’n curgia, Pă obraz curgia, 25 Pahar sprizînia Şî mi-1 da sî-1 biay. Jey nu vriay sî-1 biay Şî-1 blagosloviam, La pămînt vărsăm, 30 Bun vin sî făcia. Căciuli-n făcia: Căciuli di spini — Di spini, mărăcini. In cap cî mi-o punia, 35 Tari mă strîngia, Sudori mă trecia, Pă obraz curgia, Im pahar sprizînia Şî mi-1 da sî-1 biay. 40jey nu vriam sî-1 biau, La pămint vărsăm, Bun vin sî făcia : Vinuri la podgorii, Păpuşoi la grind — 45Verdi şi frumos: Carnia lu Hristos. Păru mi-1 smulgia, Pă cimp l-arunca, Bun grîy sî făcia: SOVerdi şî frumos — Faţa lu Hristos. Brîy cî-mi făcia, Cu iei mă'ncingia, Tari mă strîngia — 55Brîu di măceşăli — Sudori mă trecia, Pă obraz curgia, Pahar sprizînia Şî mi-1 da sî-1 biay. 60jey nu vriay sî-1 biau, ta pămînt vărsăm,

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

îl blagoslog'iam. La mulţ ani cu bini Şî cu sănătati ! (1930), Slobozia-Ciorăşti — Costaki Turcu, 77. CLXVII

| l

La tulpini la doi meri jesti-un pat mari ’nkeiat, Cu stîlpi dalbeţi di brad [fagii] Dar im pat ce-i aşternut? 5Ciarşaf verdi, mohorît. Dar im pat cini-i culcat ? Domnu şî cu doamna lui. Pişti ii ci-i aruncat ? Plăpămioarî cu bumbac. 10 Şî la căpătâi ci-i pus ? Perigari curăţeii. Dar la k'icioari ci-i pus ? Trandah'ir mîndri ’nfloriţ. Scoal’, dgamnî, c’ai fi dormit, 15 Di ni’ntindi-o masî ’n casi Şî ni-aprindi-o luminări Ş'o lik'eşti la icoanî. Scoal’, dgamni, c'ăi fi dormit, Cî ni-a nins, ni-a viforît. 20Nu ni-a nins, ni-a viforît: Vînt di vârî ni-a bătut Pîm pometu raiului, Pîn zvonu albinelor. Pometu sa clătinat, 25Florili sa scuturat, Pişti noi s’a răvărsat. La mulţ ani cu sănătati, Cî-j măi buni dicît toati!

Acelaşi.

COLINDE

Colind „de bătrîni»1 CLXVIII Aii cui sin', Doamni, aşa casî minunaţi, Cu stobolu pă diparti: Stoboly mari pănî’n soari, Stoboly mic pănî ’m pămint ; 5 Cu stoboly di siminocy, Cu stebli di busuiocii ? La mel/.ocy-acest stoboly Ci-a stat Domnu di-a făcuty ? Noyî meri dintr'o tulpină, 10 Ca noyî fraţi dintr'o mumî: Di tulpini 'ndipărtaţi, Di vîrfori amestecaţi. La vîrfor la noyî meri Mi-ardi noyî luminări: 15 Sus îmi ard şi zos îmi pică, Hoi Ier oanda, ai Ier lui. Dintracestia picături Ruptu-mi-s’a, faptu-mi-s’a Loc di vin, părîy di miry. 20 Dar acolu cin să scaldă ? Să scaldă buny Dumnezeu : Să scălda şî să’mbăia, Cu sfîn’ mir sî miruia, în vozmint alb să primenia, 25 Faţa lui să ruminia. Mai di-arîn’ cu dumnja-lui Să scălda şî Moş Crăciun : Să scălda şî să 'mbăia, Cu sfîn mir [ni'rll] sî m[n'II]iruia, 30 în vozmînt alb să primenia, 1 Varianta II a fost prinsă la trei ani după întiia. (II) verş. 1 :

Aii cui sîn, Doamni, ceşti casi aşa jianti, minunaţi,

Faţa lor să rumenia. Mai di-arîn'cu dumnia-lor Să scălda şî Sfînt Ion : Să scălda şî sî’mbăia, 35 Cu sfîn' mir sî miruia, în vozmint alb să primenia, Faţa lor să rumenia. Mai di-arîn' cu dumnia-lor Să scălda cinzeci di sfinţi: 40 Să scălda şî să ’mbăia, Cu sfîn’mir sî m[n'II]iruia ; Să scălda şi cest om bun. Sfîn Ion aşa-n grăia: — Dar tu cui te potriveşti" ? 45 Cest om bun aşa-n grăia : Fost-an tînăr ş'am putut : Fapt-am casa lîngă drum, întins-am masa pişti drum, Ospătat-an flămînzoşî, 50 încălzit-an friguroşî; Auzit-an bodaprosti Şi mai mulţi mulţum[n'II]iti — Mulţumfn'IIJiti ’mbobociti, Bodaprostili ’nfloriti. 55 Fost-anŢtînăr ş'am rputut: Fapt-am puţuri la cîmp seci, Adăpat-ai boi la ieli, Auzit-ai bodaprosti Şî mai mulţi mulţumiţi — 60 Mulţumiţi ’mbobociti,

■

?■

» ;

P'i

* i Mt

;

vi;;Iii li' (II) vers. 41 : ■J

:i .j

i; ^

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

(II) vers. 44:

Cu sfîn mir sî miruia, în vozraînt alb să priminia,

— Dar tu cui te potriveşti ? Or mia, or lu Crăciun, Or lu bunu Dumnezeu, Or la ceş’ cinzeş di sfinţi" ?

;

COLINDfî

Bodaprosti înfloriţi. Fost-an tînăr ş’am putut : Fapt-ai poduri la timp greii, Trecut-an care pă ieli; 65Auzit-am bodaprosti Şi mai mulţi mulţum[n'II]iti— Mulţum[n'II]iti ’mbobociti. Fost-an tînîr ş’am putut: Pus-ai crus'i pi[ îll ] la răspinţi, 70 Indreptat-an rătăciţi; Auzit-an bodaprosti Şi mai mulţi mulţumiţi — Mulţumiţi ’mbobociti, Bodaprosti înfloriţi. 75 Intru ’n rai nizudecaty, Stau la mas! nekematui Biau paharu nenkinatu. (1930), Gugeşti — Costantin Avădani, 64.

(II) vers. 63:

Fapt-ai poduri la sloati greii*

‘

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAÎ

BALADE Cîntecul Crivăţului1

CLXIX Foai vcrdi ş'um mărar, în luna lu făurar [I, III, IV] Cîn scrii Ia geruri tari, ]ar Marcoei Paşa bătrînî ăScoasi oastia la ciair — La ciair, la iarbî verdi — Ca cu Crivăţ sî sî batî. [I, III, IV] Dar Crivăţ ci mi-ş făcia ? O ploai caldă le da, lOToţ Turci să bucura. Pişti noapti sî trezia, P’o nari di ger sufla, [I, III, IV] Toţ Turci cî-m ingeţa. Călăşăi cî-i tăia, 15 în coş de cai să băga.

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. II, 15. Lăutarul acesta numeşte motivul şi Cîntecul lui Crioăţ. Variantele II, III, IV au fost prinse la douăzeci de minute, două şi şase ore după intiia. •iii

-'n

(II) vers. 2: (II-IV) vers. 4 : (II-IV) vers, 5 : (II) vers. 7: (II-IV) vers. 11 : (II)'vers. 12 :

: (II-IV) vers. 14:

i i

în luna lu călindar Dar Marcoci Paşa bătrînî ci mi-ş făcia ? Oastia la ciair scolia, Să să bată cu Crivăţ — Cu Crivăţ Paşă bătrînă. Da Crivăţ ci mi-ş făcia ? Pişti noapti sî trezia, jel cu naria că sufla. Un geruleţ că le da, Dar Turci ci mi-ş făcia ? Toţ cai că mi-i tăia,

BALADE

77 .

Mai tari ger că le da, Coşuri la cai că strîngia, Toş Turci cî-m îngeţa. Dar Marcoş Paşa bătrină : 20—Cinl naiba’n zise mie Ca sî plec la bătălii, Ca cu Crivăţ sî mă bat ? [I, III, IV] Căci Crivăţ Paşă bătrină — Cu mustăţ de brumă’n gură, [I,III, IV] 25 Cu barba-i de kiciurî, Căciula di ţipirig — Fugi pă girlă răcnind, De nimiri nu gîndind". Şî di-atunş să pominia, 30Sîvai, în Ţara-Unguriasci Pentru sî să pominiascî Voinici, pi la dumnevoastri.

' . . •<,

■

(1933), Mihălceni — Lăutarul Dobrin Toader, 53.

î.: (II-IV) vers. 16 :

Pişti noipti ce făcia ?

(II) vers 22 :

Mai tari ger că le da, Ca sî mă bat cu Crivăţ? Cu mustăţ de brumă’n gură,

(II) vers, 24: (II-IV) vers. 27:

Cu toiag de giaţi n mină, Mergi pă girlă răcnind,

. 1 %

FOLKLOR DIN lUMNlCUL-SARAf

Doncilă1

CLXX Diparti, fraţi, diparti,1 Nu aşa foarti diparti; Di-asupra malului sec Undi vitezi sî ’ntrec. 5 jar asiarî pi ’nserat La cinstitu di’mpărat Nemerit-a, poposit-a Un Arap negru, ciudat

I f

$ | 6

iii ■

! ,

ii; 1 II

H il J î,

i :i

lil,!! i iI

I! i! iill ş:p

1 Alccsandri, 112 „Doncilă". Alcxici, 198 „Radu şi soru-sa Anghelina". I. Bianu, Doncilă — un vechiu ctnfec bălrtnesc (In Conu. llf., XLII (1908). 18-22. Corcea, Balade.... 72 „Iovan bolnavul" (din Banat). D i a c o n u , Folklor din Rlmnicul-sărat, II, 24 „Doncilă". Eminescu, 284 „Istoria unui viteaz anume Doncilă" ; v. şi biblio grafia parţială a motivului, ibid., p. 566. Giuglea-Vilsan, 29 „Doicin bolnavu". H o d o ş , II, 48 „Ducin" (din Banat). Maricnescu, Poesla poputala: Balade, I, Pesta, 1859, 96 - 108 „Radu şi Călugăriţa". P a m f i 1 e . Ctntece bătrtneştl..., 30 „Nălbaru şi Doncilă" (cf. Ion Creangă, VIII, 271); Ctntece de fără, 93 „Doncilă" (din Tecuci). Păsculescu, 252 „Doicin Bolnavul" (din Romanaţi). P o p o v i c i, Balade populare..., I, 8 „Doicin", 10 „Ducin" (ambele variante slnt din Banat), Teodorescu (G. Dem.), 577 „Doicii" (din Bucureşti). Tocilescu, I, 1241 „Doicin" (din Teleorman). V a s i 1 i u , 27 „Doncilă" (din Suceava). Doina, II (1935), n-rul 5. p. 59-60 „Voinicul Doncilă" (din Tulcea). Ion Creangă, VIII, 271 „Nălbaru şi Doncilă" (din Tutova). Milcovia, V-VII (1936), 112 „Doncilă" (din Dediulcşti — R.-sărat; este acelaşi motiv). Poporul (B.-Pesta), V, 429 „Radu şi soru*sa Anghelina". Şezătoarea, XIII, 198 „Doicin bolnavu" (din Vllcea).

Variantele II, III, IV au fost prinse la o oră, trei orc şi zece ore după Intlia.

balade

Şi cu solz dipă cap. lOAcolu cin a sosit Conacu i s’a gătit:

Tot de casă, vacă grasă ; Şi cîti-un cuptior di pîini Şi cîti-o buti de vin 15 Şi cinş-şasi caşcavali Traşi bini la tipări; Şî desiarî fatî mari, Ca s’o aibe la culcări: Trupşorel di dizmerdari. 20Toati rîndu şi-a făcut, A vini' şi rîndu iei, Savai, sora lu Doncilâ — Lu Doncilă bolnavu : De noyî ani şi zumătali 25 Şi nouî zile de vară Şi şapte de primăvară N'a ieşi' Doneil 'afară, Să-l mai vază sfîntu-suire! Doncilî-n zăcia 30 Şi sorî-sa 'n casî intra : Intra 'n casî tot rîzîndă, Jeşia afară plîngindă. Jar [I, III; Şi...] Doncilă ei-n răspunde ? — Alio, sorî-mio Argslino, 35 Di ce intri'n casî rîzîndă Şi ieş afarî plîngîndă ? Or {ia ţi s'a urît Mutîn căpătăile Ni la umbră, ni la soire, 40 Ni la dalbă bră{işuare? — Ale, frati-mio Donulâ, Mia nu mi s'a urît Mutîn căpătăile Pă la tgati umbrile,

(II. III) vers. 32 :

jeşia afară tot ptingîndâ

—_—.

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAf

âo

45 Să ma vazî mîndrile ; Niş vremia nu mi-a venit — Vremia de căsătorit. Dar asiarî pî'nserat La cinstitu di’mpărat 50 Nimerit-a, poposit-a Di-un Harap negru, ciudat Şi cu solz dipă cap. Şi'ncă solzi dipă burtă, Savai, sin ca ăi de ştiucă. 55Acolu cin a vinit Conacu i s'a gătit: Tot de casî vaci graşi Şi cîti-un cuptior di pîini Şi 'ne o buti de vin, 60Cin-şasi caşcavali Traşi bini la tipări; Desiarî fatî mari, Ca s’o aibă la culcări: Trupşorel di dizmerdari. 65Tgati rîndu şi-a făcut ! A venit şi rîndul meu — Paharu mey — Sî mi-1 baţi Dumnezeu" ! Dar Doncilă ce-i răspundi? 70 — Ale, sori-mio Angelino, Şi tu ’n grai* ca sî te duci Şi pe Negru să mi-1 scoţi: Tot pă Negru nebunu; Că nu-i nebun de nebun, 75Şi-i nebun de cal bun". La Doncilă 1-aducia; Jar Doncilă ce făcia ? Şi calu cînd îl vidia, Cin începia di-a nekeza, 80 Ţaligradu-n dîrdîia.

ii i

j i) I

li:

. =!'

(I, IV) vers. 59 s

Şi citi-o bute de vin,

6aLade

Dar Doncilă ce făcja ? Şi de cal s'apropia, De genuki 'ngenukia Şî pă cal cî s'arunca, 85 La Arap că să ducja, La ntreciri să lua — Di-asupra malului sec Undi vitezi sî ’ntrec. Aoolu clnd azungia — 90 C’o zuma'di cias Doncil’ azungia, Şi Arapu cî-n sosia — Paluşu Doncilî 1-ascuţia ; Şi Arapu cin’ sosia, Pripia capu că-i tăia 95 Şî din gură ce-i spunia ? — Na, aliagî-se de tine, Că tu n’ai ştiut de mine"!

; *

C’a fos’ zurat, cî daci s'o baţi c'un haiduc, sî raparl. Ş'a şi murit Doncilă. Dediuleşti — Cobzarul Opria Coman Puiu, 52. Iencea Săbiencea1 CLXX1 Plimbă-mi, veri, mi să'mplimbă, Săvai, Jencia Sîrbi Jencia: Ficioraş di Sîrb sărac. Şi iei, veri, mi să'mplimbă 5Pen tîrgu Odriului, Cu murgu trăgin de frîy, Cu saiaya ’fiptă 'm brîy. Nu să plimba şi să tacă ;

I ' ' B,

î;

i ■

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 32. Variantele II, III au fost prinse la o oră şi jumătate şi două ore şl jumătate după inttia. (II-IV) vers. 91 :

Pină Arap că sosia,

Ion Diaconu. Folklor din Ritnmcui-s-h al, III.

i ! ;

FOLKLOR i)IN rImNICUL-SaRAÎ

Din gură sa lăudat: 10—Citi fcti’n Ţarigrad, Ţarigrad şi Vadu-lat, Pe toati li-a sărutat Şi pe papuc Ii-a călcat, Citi-un amanet li-a dat. 15Numai una i-a scăpat: Stăncuţa din Vadu-lat — Căci fata Cadriului, Ncpsata’mpăratului — Nici aceia nari sî scapi". 20 Da Turci l-a auzit, La cafinia l-a poftit, Mari rămăşag a pus Cu cinzeci di galbini înfloriţi, Tot di-o sută cîte cinci: 25Dacî tu mi-oi săruta-o, Frumoş galbeni mi-oi [c’oill] lua. Daci nu mi-oi săruta, [săruta-o, II ] Amanetu ni l-oi da, Frumos capu ţi-om tăia". 30 Aşa Jencia c'auzia, La maică-sa să ducia: Intra'n casă rîzînd, [jel...II ] Işa afară tot plîngînd. Jar maică-sa cî-1 [cîn mi-1 II] vedia, 35 Din guriţî-1 întreba : —Aşa, [Alio,II-III] jencio, Sîrbi jencio, Di ci’ntri'n casă răzînd Şi ieşi afară tot plînginda ? Jel atunci mami-i spunia: 40 — N'a avu naiba ce lucra :

\h \. !

î ) .ii }i ;

■

Iii

l! 1 ;

■■

•!

I U i

: 2 ’ I! :

Ti.n *

(II) vers. 19: (IMII) vers. 20: (II-III) vers, 21: (II-III) vers. 22: (II-III) vers. 38:

Dar nici aceia no si scapi". Aşa Turci 1-auzia, La cafinia mi-1 poftia, Mari rămăşag punia Şi ieşi p'afară plîngînd1* 7

&ALADM

Jof mamă, m'am împlimbat Păn tîrgu Odriului Cu murgu trăgîn di friv Şi cu saiaya [’nllffiptă 'n briy. 45 Şi nu m’am plimbat ca sî tac, [Şi...11] Din guri m'am lăudat: „Cite feti ’n Ţarigrad Pă toati li-an sărutat Şi pe papuc li-an călcat, 50 Cili-un amanet li-an dat". Aşa Turci m'a auzit, La cafinia m’a poftit, Mari rămăşag c'a pus Cu cinzeci di galbeni [înlljfloriţi 55 To’ di-o sută cîte cinci: Pe Stanca oi săruta, Frumoş galbeni mi-oi lua; Daci nu mi-oi săruta-o, Amanetu i l-oi da, 60 Frumos capu mi-o tăia". Aşa maici-sa auzia, Din guriţf ce-i spunia? — Alio, jencio, Sirbi Jencio, Fecioraş de Sîrb sărac, 65Roagă-te la Dumnezey Ca sî mai trăies' şi io. Să trăiască şî bătrîna, Caia ţi-o purta ţi griză; Piste giubia, mări, domniască 70 îmbrac’o fustă fimeiască ;

(II-1II) vers. 50 :

(II-1II) vers. 56: (II) vers. 62:

Cîti-un amanet li-an dat". Numai una mi-a rămas: Stăncuţa din Vadu-lat; Nici aceia n'o sî scapi". Pe Stanca oi săruta; Daci io oi săruta-o, Maicî-sa ce zicia?

( .

FOtKLOR DIN RÎMNtCUL-SARAf

Pişti fesu nărăznat, Aruncî-ţ di-o cîrpi n cap, Să te numeşti cu barbat. Şî tu, maică, să te duci 75 La pgarta cu trei băşici, Uni sun' dragustile iuţi. Şi tu, maică, ca să [-nil] strigi: „Stanco, vecinica noastră, Diskidi uşa la poartă, 80 Sî mă hodenesc îm pace Pînă mîine diminiaţă — N'ari Puştiu ci mai îmi face". Aşa Stanca mi-auzia, [c’auzia,U] La rgabi cî-mi porîncia: 85 — Alergaţ, rgabi din casî, Daţi-i drumu cia săraci, Sî să hodihniască ’m păci Pină [Până] mîine diminiaţă Aşa rgabili-auzia, 90 Drumu 'n năuntru că-i da. Aşa Stanca mi-o vedia Un sac pă vatrî i-aşternia : — Stanco, vecinica noastră, Nu mi-aştemi sac pă vatrî, 95 Cî mi-o veni Puştiu biat Şî pă casî s'o urca, Pe hoamă că s'o uita, Pă mini cî m'o vedia, Cu pistolu cî mi-o da, 100 Pă mini cî m'o'mpuşca, Păcat di pomana ta“ ! Aşa Stanca c’auzia, La feriastrî i-aşternia: — Stanco, vecinica ngastrî,

■;

:I i ;

■

! ■

ii:

(II-III) vers. 82 (II-III) vers. 90 (II-III) vers. 97

Nari Puştiu ci mai face", Drumu n casă că-i dădia. jel pe hoamă s'o uita,

BALADE 105 Nu mi-aştcrni la feriastri, Cî [Că] mi-o vini Puştiu biat, Pă feriastri s'o uita, Pe mini cî m’o vedia, Cu cuţitu cî rai-o da, HOPăca' di pomana ta" ! Şi, Mi-aşterni tu lîngă tini, Lingă tini, Ia feriastri, Sî mă hodicnesc îm păci Pînă mîine diminiaţă, 115 Că n’ari Puştiu ci mai faci". Aşa Stanca c'auzia, Lîngă dînsa i-aşternia. Săvai, pă Ia miez di noapti, Săvai, cu sudori di moarti, 120 jencia atunci s’a dişteptat, La Dumnezey s'a rugat, Pă Stanca'n faţa alb'a sărutat. Atunş Stanca s’a dişteptat: — Alergaţ, roabi din casî, 125 Că de cini m'an temut Pă semni m’a nemerit"! Aşa Stanca cî vedia : — Alio, ]encio, Sîrbi Jencio, [Acuma...II] Aruncî-m di-o cîrpî'n cap, 130 Sî mă numesc cu bărbat". Până [Dacă...II] ziyî să făcia, Nici fencia nu-n şădia. Daci ziyî să făcia, Di mînă că mi-o lua, 135 La cafinia cî-m pleca, Frumoş galbeni cî-n lua.

(II-III) vers. 111: (II-III) vers. 122: (II-III) vers. 135:

[a, sî-m aşterni lîngă tini, în faţa alb'a sărutat. La cafinia cî-m pleca, Amanetu şi-l lu^;

■

■.

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT La maică-sa să ducia, Frumoasî nunti pornia Cum îi partia domnilor 140 Ş’a ngastr’a ţiganilor.

Cinticu ăsta l-am învăţat dăla um moş da meu, Dumitraki Trandafir, cari-a cîntat în Dobrogia. Jera dă douăzeci dă ani cînd s'a dus acolu *, ş’a trăit îm partia Dobrogi patruzeş dă ani. jo l-an cunoscut cîn’ m'an dus p'acolu la niamuri. (1933), Sihlia — Lăutarul Ion Bucătaru, 37. Mihu Copilul1 CLXXII Aşa-i viaţa, domnuli: dîla furnici pîn la vlădică, toţ .trăiesc din spatili ţăranului. Nu vez dumniata ? Aşa-i şkioapa cu omu: cî ursita pi unu-1 faăi boier, pi unu ţăran. Nu ti uiţ: fasi, sî vorbim aşa, cîti doyî mii di profisori, şi cîţ di işti ia cu gioaga di-a-spinari 7 Dumnezeu a făcut pamini di trij-patru mîni. Dum nezeu li-a potrig'it pi tQati. Da sî-ţ măi dau un cîntic dim bătrini: sî-ţ cînt „Cînticu lu Mihu Copilu", cî dupî astia umbli, văz iey :

I !i

■

La „Dialu-bărbaty", Pi drumu săpaty Me&i hăulin, Mer£i kiuin 5 Mihu copilaş, Mindru păunaş: Copilaş de munţi Şî voinic de frunţi. Mergi tot mereu lOVoinicelu mey

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 45. Motivul, reluat, de cîteva pri — la o jumăţaţe de oră şi patru pre & rămas fără schimbări.

BALADE

Din frunzî pocnind, Din cobuz sunînd, Codri dezmierdînd. Din guri grăia : 15 — Hai, murguli, hai Pe coasta de plai Ce laş tu drumu, Ş'apusi colnicu ? Or zaua ti-apasî, 20 Oar kinga te frînzi, Oar frîu te strînzi, Oar armeli meii Ce lucesc ca steli, De duci aşa grey 25 Trupuşorul meu ? — Şaua nu m'apasî, Frîu nu mă strîngi, Kinga nu mă frîngi ; Dar ci mă apasî 30 Şî'n drum nu mă laşi: Că s’aţin p’aicj Cinzesi de leviz — Cinzesi de haidusi Duş dela părinţ 35 De cînd ieray mici; Şi-acum se găsesc De benketuiesc La „Masa adîncă", La muke de sticlă. 40 La mas’ospătiazî: La masî săpatî, Cu fer ferecaţi, Cu aur suflaţi. — Hai, murgule, hai, 45 Pe coasta de plai, Laşi colnicu Ş’apucî drumu. Cit sînt iei: Cinzeci, şaizeci,

' :

II:i. I

; ii

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

50 Şaptizeci, obzeci, O sutî ş*o mii ? Jasî ’n caii mii Daci vria sî ştii 6ini ie Mihu — 55Mihu copilu ! Lasî-ţ urmi tiamî, Cî ti iey pi siami" ! Murgul asculta: Colnicul lăsa, 60 Drumul apuca. Mihu ce făcia ? Din frunzî pocnia, Din cobuz cinta. Januş Ungurianul 65Vekiu hoţomanul — Cu barba zbîrlitî, Cu brîy înveliţi, Di reli'nvekitî — 70 A stat di-a veselit; — Voi, copiilor, Cî iei ifera nepoţi lui Haraminilor, Ja, staţ ş'ascultaţ 75 Şî armili-apucaţ, Cî iey cum auz, Un mîndre cîntic: Cîntic di cobuz. Ja, staţ ş'ascultaţ, 80 Armili-apucaţ, Cî iey cum auz Un glas di cobuz.

Sî işîţ în caii Pe poz şî pe vali, 85 La pod la „Hîrtop". Di-o fi v'un vitiaz Cu flori la obraz, Sî nu mi-1 stricaţ: Prumu sî-j lăsaţ.

BALADE 90Di-o fi v’un stricat, O palmi sî-i daţ, Drumu sî-i lăsaţ". Jar Unguri to{ Lu Janoş nepoţ 95 jaca Mihu-i ieşi 'n caii Pe pot şi pe văii: Pe pot, la „Hîrtop", La luncă de plop. Mihu cel copil 100 Cura mi-i zăreşti, Cum mi-i întîlneşti Astfel le vorbeşti: — Voi, copiilor, Cini v’a minat, 105 Capul v'a mîncat"! Mihu le vorbeşti, La harţi porneşti. La Januş a azuns. Januş cum îl vedi, 110 Din loc si răpedi : — Voi, copiilor, Haraminilor, Daţ cu Iăn-sili, Daţ cu flintili". 115 Mihu ce grăieşti ? Astfel le vorbeşti: — Lăsaţ lănsili". Lăsaţ flintili, Cî io Mihu sint 120 Şî vroi sî vă cînt°. Mihu cum grăieşti, La cîntic porneşti — Un cîntic di cobuz Dulci la auz; 125 Un cîntic frumos,

Atît di duios! januş sî 'mblînzăşti Şi aşa-i zici lu Mihu;

\ '

; 1

iii -

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

— Vin, tu, Mihule, 130 Vin, copilule, Sî benketuim Şî sî veselim ; Ş'apoi amîndoi Ni-om lupta noi doi. 135 Cari c'a pica, Nu s'a mai scula" ! După ci-a gătit Masî di-ospătat, Vinu di gustat, 140 Di-oparti se duc, La luptî s’apuc. Crunt ie lupta lor, Cî ie pe omor! Mihu iei voinic 145 Cu degitul mic în loc sî opreşti, Pe Janoş suceşti Şî’n genunki îl puni Şî capu-i răpuni. 150 jar Unguri toţ, Lu Januş nepoţ, Stay încremeniţi Di moarti’ngroziţi. Mihu mi-i trezeşti !55Ş'astfel le grăieşti: — Voi, copiilor, Haraminilor, Cari s'a afla Di va ridica 160Durduliţa mia Cit ieşti di gria; Şî armili meii Cîtu'n sîn di greii; Sî ridici’n spati 165 Armili culcaţi, Acela să vii

Cu mini ’u frăţii,

BALADE

Ca să viteziascî: Numili sî-i crjascî". 170 jar Unguri toţ Lu Januş nepoţ Tot mi se 'ncerca Să ridice 'n spate Armele culcate. 175Nimiri nu putia Sî ridici ’n spati Armili culcaţi. Mihu Ie grăjeşti: — Voi copiilor, 180 Nu sînteţ ca noi: Oamini di mîndrii, Buni di vitezii; Ci oamini di gloatî, Buni di sapi latî". 185 Mihu le grăieşti, Armili ridici, Pliacî pi poticî Prin codru, voios. Piatra scăpăra, 190 Noaptia lumina: Noaptia ca zîya... 0 mîndrî cîntic — Cîntic di cobuz Dulsi la auz: 195 Di cobuz de os Ce sună duios, Ce n'am auzit Cit viac an trăit!

\ i

■

•

V I

Cînticy ăsta într'o iarnî l-am învăţat dila un om din Jalo200 miţa, cî umblasî cam aşa... ’n haidusii. (1933), Og'ileşti — Zamfir Bogoi, 56.

I .

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARA.T

Mihu Haiducul1 CLXXIII

i i

•r. ■

% !

■

La fîntîna Raciului, La fagu Mihului, Mihului, haiducului, Toţ boieri sa stringiau 5 Şî di vorbi că-m şădia. Cin fusi dinpre beţii, Colia ’n dalba-i veselii, Domn Ştefan să ridica Şî din guri cuvînta: 10 — Mi-am dat pa Domnia mia : Cin pă Mihu ci l-oi prindi, Al' nimica nu i-oi faci Fără cit ci mi-oi tăia Două furci ş’o cumpioară, 15 Pă Mihu l-oi spînzura De margina tîrgului, De rîsu cucoanilor, De rîsu boierilor. Beţ, boieri, şî-n vesăliţi, 20 Şî p’acasî vă duciţi, Şali pă cai sî-m puniţ, Pă la şali, buzdugani Şî’nainti, - o săbioarî'*. Dar fata din casî auzia — 25 Surioara Mihului — Mătura' m mină lua, oa tacia ca matura, Oasi-m poalî că lua, Drumuleţu că-ş lua: 30 Şapti văi şî’nc’o vălcia Ş'o pustii di dcria 1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 51. Motivul, reluat de cjteva ori, a rămas fără schimbări,

BALADE

Pîn la fagu Mihului. Acolu nu mi-I găsia, O frunzî ’m buzî punia 35Şî'ncepia di-a mi-ş ţipa. Frac ’su, fraţi, mi-auzia Şî la dînsa cî-m venia Şî din gur'aşa-n striga: — Surioara mia cia bună, 40 Ci, fraţi, cî mj-ai păţit, Di-aşa tari mi-ai strigat? Or haini c'ai ponosit? Or vremia cî ţi-a vinit, Săvai, di căsătorit ? 45 — Nici vremia nu mi-a vinit, Niş haini n'am ponosit: La Domn Ştefan-Vodi A sta' boieri di vorbi. Cîn fusi dinspre beţii, 50Colia'n dalba veselii, Ş'a dat pre domnia lui .* Cîn pă tini cî ti-o prindi, Al' nimica n’o să-ţ facă Fără cît cî mi-o tăia 55 Doyă furci ş’o cumpegară, ja, vez, dim păduria mari, Pă tini ti-o spînzura Di margina tîrgului, Di rîsu cucganilor, 60Bătăi di zoc boierilor**. Darî Mihu ci-m zîcia ? — Surigara mia cia bună, înapoi să mi te duci, Nimiria sî nu te simţi. 65 Nu ştii ci-s fecior di drac, Di day domnilor di cap" ? Drumuleţu că-ş lua,

Niş mai mul' cî nu mergia, Dun ciobănaş cî-m găsia: 70D’un ciobănaş cu cinci oi:

■

îi

KOLKLOR blN rÎmNICUL-SA&aT — Măi ciobani dumniata, ja, sî-m dai, mări, cinci oi, Sî-z dau cin şuti di lei; Sî-n dai opinci ciobăneşti, 75 Sî-z day cizmili domneşti; Si-m dai căciula di ţap bălţat, Sî-ţ dau fesu nărăznat; Sî-n dai sarici ciobănjascî, Sî-z dau zubia, mări, domniascî". 80 Bun ciobănaş să făcia, Niş mai mul* cî nu mergia, Domn Ştefan că să zăria, Cu oastia cî mi-ş venia, La ciobănaş c'azungia, 85 Bună-ziua că mi-i da: — Măi ciobani dumniata, Nu cumva, fraţi, ci-m ştii Pin la fagu Mihului, Mihului, haiducului" ? 90 Dar ciobanu ci-m zîcia? — Aii, Doamni Ştefan-Vodî*. Dar Domn Ştefan cîn auzia, Odatî să spăimînta Cîn pă numi cî-i zîcia: 95—Măi ciobani dumniata, După numi tu mi-ai zis". Dar ciobanu ci-m grăia ? — Aii, Doamni Ştefan-Vodî, Am avut noi toţi bătrîni: 100 Bătut calia mitropolii, Auzind pok'i cetind, De dumneata pominind Şi noyî, fraţi, ni-a spus, Di-aia pă numi ţi-am zis. 105—Măi ciobani dumniata, Meiz cu mini si-m arî(i“. Dar ciobanu ci-n zîcia ? — Aii, Doamni Ştefan-Vodî, Ja, si-m laş oştirili,

baLade

110Sî-m păziascî oili. Oile sî-m stăpîneşti: M'apucî di le plătesc. Di s’o pierdi v’o miegarl. La vârî ieşti răzvalî". 1150ştiria cî mi-o lăsa, Cu Domn Ştefan cî-m pleca. Niş' mai mul’ cî nu-ş mergia Şî la fag cî-mi azungia. Ciobănaşu cî-i zîcia : 120 — Ale, Dpamni Ştefan-Vodî, Aiş nu ieş' la Bucureşti, Ca sî te mai fuduleşti; Aici sî kiamî: „Hăţiş" şî „Cărpiniş", Undi nai loc di cîrmiş44. 125Mîna'n cjardac ci-m băga, Lepăda opinci ciobăneşti Şî ’ncalţî cizmî domneşti; Zvîrli căciuli di ţap bălţat, Puni fesu nărăznat. 130Domn Ştefan cînd îl vidia, Pripia fesu si şî-I ia Şî din gur'aşa-n grăia; — Mulţumescu-s, căpitani41. Darî Miu ci-n grăia ? 135—Nu mai mă fă căpitan, Cacum un an ţi-am fos’ purcar". Cu gura mi-1 /.udica, Palma bici cî roi-o făcia Ş’odată cî mi-1 izbia, 140 Sîngili mi-1 podidia, Pă caftan că să ’nkega, Drumuleţu că mi-i da Şî la oasti mi-azungia. Dar oştiria cîn vidia: 145 — Aii, Doamni Şteîan-Vodi,

Oari ci tu mi-ai păţii4* ? Dar Domn Ştefan ci-m zîcia? — Di ruşîni ci-j iera,

FOLRLOR DIN RlMNICUL-SARAf

Altî minciuni croia : 150—Murgu mey s'a spăimîntat, Di bolovani m’a trîntit, Sîngili m'a podidit'*. Drumuleţu cî-ş lua, La Bucureşti azungia. 155Dar iei, fraţi, ci-m făcia? Pă sora Mihului mi-o lua, FrumQasi nuntî-n făcia, Şădia şi să hodinia, Grizi,'di nimiri n'avia. (1933), Căiata — Lăutarul Neculai Stancu (Postolia), 41.

Novac

CLXX1V Mulţi steli dialului, La cerdacu lu Novac — Lu Novac, Babî-Novac — Frumoasî masî ie'ntinsă, 5 Di mulţ boieri ieşti [ie...II, III] coprinsă. Da la masî cini şadi ? Şăd boieri tîrgului, Căimăcani satului. Toţ boieri bia, mănîncă, 10 Numai copilaşu Viţe Niş nu bia, niş nu mănîncă, Nici kelu deplin nu face. Dar siamă cini-m bagă ? Sîvai, unkiul cel Novac, 15 Cî-i di k'ept gîvănat,

I! ! <*

■■

1 Variantele II, III au fost prinse la o oră şi patru ore după intlia. '

(II-II1) vers. 12: (II) vers. 13:

Nici kefu deplin nu-1 face; Nime siamă nu-m băga:

balade

Di călcâi dipărtat, Di genuki apropfk'Jiat. Şî din gur’ aşa-n striga : 7- Aleleu, nepoate Viţe, 20 Ce nu bei, ce nu mâniei, Ce kefu deplin nu-1 faci ? Oar ’aine ai ponosit, [Oar...II] Gălbenaş cai keltuit, Oar că vremia ţi-a venit: 25Vremia di căsătorit" ? Dar loviţă răspundia: — Aleleu, unkiu Novac — Cî stătuşi di mă ’ntrebaşi — Jey cu dreptu spune-fi-aşi: 30 Nici ’aine n’am ponosit, [Niş...II] Gălbenaş n am keltuit; [Şi...II] Mia mi-a venit Vremia di căsătorit". Da Novac ci mi-i făcia ? 35Mîna'm buzunar băga Şi keia cî [...mi-o...II-III] scoţia, îm mîna lui Joviţă-i da, Din gur' aşa lu 'nvăţa: — La graz' di piatră să mergi 40 Şî di-un cal sî-ţ alegi; După uşa grazdiului jesti ieslia Livrului. Da ieşti Livrun cal frumos, Da nu ti-o fi de folos. 45 Cam la fundu grazdiului Jesti ieslia Negrului:

(II, III) vers. 26 :

Dar joviţă ci-mi zicia?

(II) vers. 37 :

îm mîna lui loviţă i-o dădia, La graz di piatră trimetia

Ion Diaconu, l'olklor din Rinmicui-sdial. III.

jesti-un cal urît Şî di vini cam stîrcit, Făcut, DQamni, pă fugit". 50 Dar ţoviţa ci-m făcia ? Vorba nu i-o asculta Şî pă Livru mi-1 lua Şă pă iei încălica, Şapti ’otari cî săria — 55 La fata Cadriului, Nepoata ’mpăratului. Cîn acolu mi-azungia: împăratu, la cafinia; Fata, la plimbări. 60 Dar joviţă ci-n făcia ? C'un glas blînd cî striga: •—Coconiţă, dumniata, Dă-n şî mii-o floricia, Cî tari mi-s drazi florili, 65 Dar mai drazi cucoanili". Dar fetili ci-m făcia? Um buket di flori făcia Şî cu stînga le prim ia, înapoi cî li-azvîrlia. 70—Dă-le tu cu mîna ta, Cî tari sîn' drazi florili, Dar mai drazi cucoanili.

: i! i; ii

(I1-1II) vers. 47: (II) vers. 52 : (II) vers. 59:

(II) vers. 67:

(II) vers. 68 î (IMII) vers, 69:

. . '

FOtKLOR DIN RIMNÎCUL-SARAT

Da ie Negru cal urît Şî pă Livru mi-1 lua, Mai frumos cî-i păria Fata, la plimbări. Şî fetili ce făcia? La grădină să plimba. Um buket di flori făcia Şî pi-o slugi mi-1 trimetia, Dar |oviţă ce făcia ? el cu stînga le prim ia napoi cî li-azvîrlia. Dar joviţă ce zicia ?

ÎBALaDE Cî nu sin' boalî sî ti bolesc Şî sin' voinic sî te iubesc". 75 Al’ buket di flori făcia Şi fetiţa cu ieli ci-m pornia. Da joviţă ci-m făcia? Cu driapta că le lua Şl cu stingă mi-o ’nhăţa 80 Şî pe cal că mi-o aşăza, Şapti ’otari cî săria Şi ’mpăratu mi-o afla; — Las-o, la', s’o ia, s'o ia, Uni-o fugi, n'o scăpa, 85 Să trăiascî Şarga mia ! Puni perna, sî mă culc! ]a perna, cî nu mă culc, Puni masa, sî mănînc! fa masa, cî nu mănînc 90 Âd pe Şarga, sî mă duc1'! Şî pe Şarga ’ncăleca, După iei cî să lua. Dar joviţă ci-i făcia? Oki ’napoi ş'arunca, 95Di-o zări di foc cî vidia. Dar fetiţa ci-n zîcii ? — Ci să vede, Ion Viţă ? — Să vedi-o zări di foc.

— Aia nu ieşti zări di foc 100Şi-i tăicuţa, pe Şărguţa. Lasi-mă, tu, la pămînt! Pentru'n lucru de nimic Răpui, măr,cap di voinic". Dar Joviţă ci-m zicia: 105 — La pămînt nu ti-oi lăsa Odatî cu viaţa mia"! Inelu din deş’ cî scoţia, înainti că-1 azvîrlia, Pâ masî la Novac cî-m cădia. 110Da Novac ci-mi făcia? Şi la graz să ducia;

1 l'

. î/i

1 ii

ioo

LiJ

t i

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Vidia pă Livru luat Şi pă Negru lăsat, La inimi l-o ofticat: 115—Uite, Domnule, mişelu, Cum n'ascultî bătrînu" ! Şî pă murgu mi-1 lua, înainti că-i işa, Di trei ori rţjatî cî-m dădia, 120 Pini calu să opria, Cu ’mpăratu sî găsia, La cuvinti să lua : — Lasî, copiii fac vrăzmili Şî noi bătrîni, păcili". 125 Da ’mpăratu ci-m zicia? — Ai, sictir, Babî-Novac, . Nici [...în...II-IIl]siamî nu te bag". Dar Novac ci-mi făcia ? Pintini calului cî-i dădia 130 Şi cu iei s'alătura, O singuri palmi cî-i da Şî’ntr’o şa cî-1 povîrnia, Capu cu sabia cî-i lua Şî la dăsazi cî mi-1 punia; 135 După Ion Vită cî să lua, La cuvinti cî să lua: — Jo cu tat-tu m’am împăcat, Pă Şarga zestri ţi* o dat“. Da fata ci-n zicia? 140 — Alelev, unkiu Novac, Tata şapti feciori a nsurat, Şapti feti-a măritat Şi pe Şarga zestri n’a dat: Tu pă taica l-ai tăiat 145 Şi pă Şarga ai luat, La inimi mai secat*! Şi la nunti cî-m merzia: Nunti cu boieri cî-n făcia, Toţ boieri dăruia, 150 Dară unkiu Novac ci-ra făcia ?

BALADE

Capu lu socru-su cî-i scoţia Şî la mas-o dăruia. (1933), Og'ileşti — Lăutarul Ion Dragu, 40. Ş a n d r u CLXXV Foicica bobului, Sus pă malu Oltului, La casili Şandrului — Şandrului, bogatului — 5Mi-ari Şandry-o fatî mari: Driaptî ca o luminări, Frumuşicî ca o floari, Undi-o vedi Turci, moari! Cu faţa di zupiniasi, 10 Cu oki di curv’aliasi. Foai verdi izmî criaţî, Cin fu zoi di diminiaţî, Ilincuţa sa sculaty, Pe 03; negri sa spălaty, 15 La icoani s’a ’nkinatu, La Dumnezeu s'a rugaty, Cruci driaptî cî-ş făcia, Mătura'm mînă-ş lua, Bătătura-ş mătura, 20 Şî din gur’ aşa-n grăia : — Bătătură, bătătură, Cini ti-o mai mătura Daci Turci m'o lua ? Ciocîrlia cu pana,

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. II, 56. Varianta II a fost prinsă la o jumătate de oră după intlia, (II) vers. 20:

Din guriţ* aşa-n grăia;

101

102

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

25 Vrabia cu aripa, Rîndunica cu cgada". Fgai verdi ş'o lalia, Ilincuţa ci-n făcia ? Cobiliţa ş'o lua — 30 Cobiliţa: creiţa, Cofili: garoafili — Şî la Dunări-m pleca. Acolu cum a/.ungia, Oy la vali ş’arunca. 35 Pă luciu Dunîri Da, vai, mări, ci-n zăria ? Cini, mări, cî-n vinia? Di-on caic verdi ’nvelit, Di Turş, mări, 'ngrămădit. 40 Ilincuţa mi-1 vidia, Nici apî cî mai lua, Cofi’m pămîn’ cî trintia, La maicî-sa să ducia, Din guriţ’ aşa-n grăia, 45Lacrămili-o năpădia : — Ascundi-mă, maică, bine, Că vini Turci la mine". Da maicî-sa ce făcia ? Pă Ilinca mi-o băga 50 în lădiţă ’n cămăruţă. Da maicî-sa ce făcia? Sapa, lopata lua Şi'n grădină să ducia, Mari tainiţî-n făcia. 55 Dar acolu ci-m băga ? Butuş şi bolovani băga, Cu pămîn' li-acoperia. Dacî Turci cî-n sosia, La Şăndruliasă-n trăgia: 60 — Şăndruliasă cia frumoasă,

;

! ! 8 _!

(II) vers. 4?;

CQfili m pămîn, trîntia,

I i

■

' i -? ■

BALADE

Ja, să ne dai pă Ilinca, C'a poftit-o beşliaga ; C'a văzut-o num'odată: j-a secat inima toată"/ 65 Dar majcî-sa ci-n grăia ? — Ilincuţa mi-a murit. Daci nu crediţ cuvîntu, Hajdeţ sî v'arit mormîntu. Da{ {ărina Ia o parte, 70Videţ moarti cu dreptati Şi fărî di crezămlnt". Mai toţ Turci mi-o credia ; Numai unu mărun{el — Ciuk'iţel de vărsăţel, 75 Să temia sultan de iei! — Sapa, lopata-ş lua : Da {ărîna Ia o parte. Dar acolu ci-n găsa ? Butuş şl bolovani găsa. 80 Dări Turci ci-n făcja ? La Şăndruliasî vinja, Sabia cî mi-o scoţia, Ţîţîli Ii dispica, Cu sari le presora : 85 — Şăndruliasă cia frumoasă, la, să ne dai pă Ilinca". Şăndruljasa ce făcia? în cămară să ducia, Pă Ilinca mi-o scoţia 90 Şî'n caic cî mi-o punia Şî pe Dunăre pleca. (1934), Gugeştj — Costantin Avădani, 68.

: !

103

;

104

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

Tănislav1 DLXXVI Pă luciu Dunîri, Pă apa Dîmboviţi Tari-m vini di-un caic, Cu postav verdi nvelit, 5 Pă dinăuntru zugrăvity, Pă dinafarî poliity Cu aur şi cu arginty, Cari n’am văzut di cin sînty ! Dar în caic cini-m ieşti? lOPatruzeş di Turş bătrîni, Cy-a lui Suliman Paşa Şi cy-a lui tgatî oastia, Cî li-a trimes beşliaga Să le măriascî liafa. 15 Di cătat pă cini-ni catî ? Caotă pe Tănislav, Tot ficioru babii, Ficioru mătuşii, Răţişgara băltii 20 Din Ţara Moldovii. Dan Turci ci-n făcia ? Ii aşa cînd auzia, Caicu cî mi-1 pornia Pă apa Velezuluj. 25Văzînd feti velezenci înălbindu-ş pînzili, Rădicîndu-ş poalili — Şi să văd picioarili Albi ca lebezili. 30jară Turci ce făcia? Bună ziya că le da. i=

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. II, 61. Yarianta II a fost prinsă la o oră şi jumăţate după Intţia»

7 I% !

! '

BALADE

Nici una nu răspundia. Dară Turci ce-n zicia ? — Voi, feţilor velzencilor, 35 Voi daci mi-ţ spune drept, Pînzele sî să 'nălbiască, Ştii, ca coala di hîrtii Cînd o iei dim prăvălii Ş'o dai Ia logofăt s'o scrii; 40 jar daci nî-ţ spune drept, Pînzele sî să cerniască Ca rasa călugăriască". Dar o fetiţă smedioară, Cu cosiţa gălbioară, 45Din guriţă-i răspundia : — Turcilor, spatiilor, Mai mari mustafanilor, Voi, mări, ce căutaţi Şi pă noi de ne'ntrebaţi ? 50 — Căutăm*’ pă Tănizlav: Tot ficioru babii, Ficioru mătuşii, Răţişoara bălţii Din Ţara Moldovii. 55 Cî nu-1 cătăn de vr’un răy Şî-1 cătăn di-um bini-al săy : jel cu bani ni-a ’mprumutat, S'a ’ntîmplat ş'an cîşlig.it Şi să-i. dăn capetili 60 Şi să ben dobînzili Pîn toati cîrciumiliw. Dar fetiţa smedioară, Cu cosiţa gălbioară — Ţel di mică mi-o iubise 65 Şi de mari-o părăsise — fa din gură ce-i răspunde: — Turcilor, spafiilor,

Mai mari ieningeriior, Şi’ncă mustafalilor, 70 Voi, mări, să vă «Juceţi,

105

106

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT Colia ’n malu Dunări, La oia piatrî gurguiatî -rBati talazuri îm piatrî — Acolu, mări, că-m ieşti 75 Tot mă-sa lu Tănizlav : Spală antiriili, Savai, sumănelili, Săvai, de slnge de Turc, De sudoari de haiduc. 80 Acolu voi cînd azungeţi, Vorbi bune să-i vorbiţi, Cu vorba sî mi-o ’ndulciţi, Că de Tănizlav v'o spune". Acolu Turci cînd azungia, 85 Btrnă ziya că-i didia : — Bună ziya, babă slabă, Cu cuvîntul de ispravă, Cu călcăiu dipărtat, Să ne spui adivărat: 90N’ai văzu’ pă Tănizlav —

; i

Tot ficioru babii, Răţişoara bălţii Din Ţara Moldovii? Că nu-1 cătăn de vr'un rău 95Şi-l cătăn di-un bini-al său: jel cu bani ni-a ’mprumutat, S'a 'ntîmplat şam cîştigat Şi sa-i dam capetili Şi să ben dobînzili 100 Pîn toati cîrciumili". ]ar femeia, ca femeia — Poali lunz şi minte scurtă — Ta cu vorba sî'nşăla, DeTânizlav le spunia : 105 — Tănizlav unde să fie ? Colia n malu Dunări, La cia sălcii plecată, Cu rămuri lăsate n apă,

într’un gaic priponit

BALADE

110 Cu lănţuşuri de argint, Cari n'an văzut de cînd sint! Jel nimi' nu mj-a stricat: Di trei zile sa culcat A boo' şî sa ’mbătat". 115.Jară Turci ce-n făcia? ji aşa cînd auzia, Foarti bini le paria, Drumu la caic cl-n da Şi 'ncepia di-a mi-ş vlsla ; 120Săria isi, săria colia, Di sî minuna lumia! Acolu dac' azungia, Pă Tânizlav că-I vidia Intr'un caic priponit 125 Cu lănţuşuri di argint, Un vin' de vară cl-n bătja, Păru pali cî-i făcia [Iară...11] Turci cînd îl vidia Şi mai rău sî spăimînta 130 Şî 'ncepia di-a mi-ş fugia. Dragomir fecior di Sîrb — Fecioraş de Sîrb sărac, Tot sluga lui Tânizlav ; Căş di mîcă mi-o iubise, 135 De mari mi-o părăsise — Din guriţă le răspunde: — Turcilor, spaîiilor, Mai mari mustafanilor, Ce fugiţ ca curvele 140Toamna, primăverile, Pă toati uliţele, Cin să spar tîrgurele? Voi mie ban ca sî-n daţ: Vă l-oi da, măre, legat 145 Ca p’un mare vinovat, jel nimic nu mi-a stricat:

i :

i 1i I

A boo' şi sa ’mbătat Di trej zii? s’a culcat",

107

;

i k \ i v: S ■

\ ■

i i }

108

;

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Ţară Turci ce-n făcia ? 150Kimerili le bătia, Numai aur în scolia, Mina lu Dragomir da. Ţar Dragomir ce făcia ? Şî la tîr’ că să ducia 155 Şi mătasi-n cumpăra, Viţe'n şasi cî ’mpletia, Pă Tânizlav cî-1 lega, ’m mina Turcilor cî-1 da : Cari zicia sî mi-1 tai, 160 Cari zicia sî-1 omoari. Dar un Tur’ mai mititel — Ficioru lu Îîiumpăgel, Savai, c'o mină de fier Şi c'um picioruş din lemn, 165 Să temi Turci di iei ! — Pă Tânizlav cî-1 lua, îm Moldova să ducia, O petrieici-m lua — Petricica morii, 170 Din Ţara Moldovii — Şi pă piep' cî j-o lega, Brinş pă Dunîri cî-i da : Mergia piatra vizîind, Tânizlav: borborăsind. 175 Dar fetiţa de cozocar — Ibovnica lu Tânizlav — ja la apă să ducia, Pă Tânizlav că-1 vidja: Mergia piatra vizîind, 180 Tânizlav: bolborăsind. jar fata ci-n făcia? La tat-su că sî ntorcia,

Din guriţî ci-n spunia? — Alio, taica, taica-1 mey, 185 Lasî acu la dracu Şi cozocu la focu: Tânizlav ş'a ’necat"!

BALADE 190 jar tat'su ci-n făcja ? jel aşa cînd auzia, Brînş Ia Dunlri cî-n da, Mina p'un caic punja Şi ’ncepia di-a mi-ş vîsla : l95Săria iş, săria colia, Di să minuna lumia, Pin pă Tănizlav sosi a. Acolu cînd azungia, Sforile că Ie tăia, 200Afarî ci mi-I scoţia, Di picioari mi-1 lua Şi ’ncepia d'al învîrtia, Apa dintr' însu işia ; Ş’acasî mi-1 ducja, 205 Frumos ci mi-I logodia, Frumyasî nuntî-n făeia: Nunti mari, romîniascî, Ca şa nyastrî ţigăniascî. Boieri să vă pominiascî, 210 Ca la noi, la dumnevoastrî ! Mai daţ cu plosca ’mprejur, Si vă fac altu mai bun, Că-s ficioru lu Călin, Cari-1 bag fetili ’n sin. 215

Mă duciam şi iey la nunţi cu tati-niuşi cin nu cinţam ieu, ascultam cum cintî bătrînu. Făeia doyi, trei cînlici la masî. Daci să făcia ! Ci sin lungi cîntărili veki. Ş'apăi să scula lumia şi zuca. Unili li-am învăţat cînd ieram copk'il de şasi ani, iar bătrinu iera de şaptizeei de ani. jel cinta şi mi-a plăcut şi 220 li-ascultam. (1934), Dediuleşli — Cobzarul Opria Coman Puiu, 52,

109

110

FOLkLOR DIN RtMNlOuL-SARA'f Toma Alimoş 1 CLXXVII

! :

Sus, pă cîmpu Nistrului, Pă pămîntu Turcului Undi zac zărnoacili Şî s'adăp leoacili, 5jera Toma Alimoş — Boier din Ţara - de - zos. Sta la masî - ni ospăta, Din guriţ' aşa-n' grăia : — Zălui-m’aş, şî n'am cui: 10 £ălui-m'aş codrului; Codru ari frunzî rari, Nisi la dînsa n’an crezări. Zălui-m’aş cîmpului; Cimpul ari peliniţî, 15Nisi la dînsa n’an credinţi. Zălui-m'aş armilor, Armilor: surorilor, Da şî ieli-s lemni seci — Lemni seci, oţeli reci. 20 Zălui-m’aş murgului; Da şî murgu-i cam nebun Şî de fugî numa-i bun“. Dar cum sta şî cuvînta, Un nekez sî auzia 25 Şî se tot apropia. Dară Toma ci-n făcia ? Murgu şi-l priponia Şî spre nekez se uita Şî din zări ci vid ia 30 Că venia, mări, venia Un vitiaz di ortoman,

1 Variantele II, III, cercetate la o Oră şi doua orc şi jumătate după I-a, au rămas invariabile.

1 BÂLADfi

iii

Pi-un cal negru dobrogian. Oari cini, mări, iera ? Jera Mania cel spătos, 35C'un cozoc mari, mi{os, C’un cozoc întors pi dos Şî co gioagî nistruzîtî, Numa din topor ciopliţi. Şî Ia Toma mi-ş vinia. 40 Din guriţ* aşa-i grăia : — Ale, Toma Alimoş, Boier din Ţara-de-zos, Ce ne calş moşiili Şi ne ’ncurş fîneţurli ? 45 — Să trăieş, Maneo fărtate, Dă-ţ mîna după spate Şî cinsteşte zumătate". Toma plosca o lua Şî pă Mania mi-I cinstia. 50 Mania cu stingă lua, Cu driapta se înarma Şî pe Toma mi-1 tăia Di-asupra buricului, La ’ncinsoaria brîului, 55Uni-i păs voinicului. Dară Toma ci-m făcia? Din guriţ’ aşa-n grăia: — Alelei, fecior de leii. îm mîncaş zilili meii! 60Tâiata-m'ai mişăleşti, Fugia-mi-te-i tâlhăreşti*’! Toma timpu nu pierdia, Maţile şî li-aduna Şî în coş şî le băga 65 Şi cu briu le'ncingia Şi la murgu se ducii; Murgu oki şaprindia, Din nekez ii răspundii: — Murguleţ, căluţu meu. 70 Di-ai putia la bătrineţi

■ ■

• i

il2

Ci-ai putut la tinereţi" ! Murgu oki şi-aprind ia, Din nekez îi răspundia: - xată coama, sai pe mine 75 Şî di-acum te ţine bine, Sî-ţ arăt la bătrîneţe Ci-am putut la tinereţe**. Toma iute ’ncăleca, După Mania se lua: fO — Alelei, fecior de lele, îm mîncaş zilele mele ; Stai pă loc, si ne’ntîlnim, Doyî vorbi si grăim : Do ui vorbi oţeliti, 85 Cu paluşile grăiţi. Murguleţ, căluţu mey, Aşterni-ti cimpului Ca şî iarba cîmpului, La suflam vîntului". 90 Murgu mic se aşternia Şî pe Mania mi-1 săria Şî pe Mania-1 azungia: — Alelei, fecior de leii, îm mîncaş zilele meii! 95 Stai pe loc sî ne ’ntîlnim, Doyî vorbi sî vorbim : Dtfyi vorbi oţeliti, Cu paluşile grăiţi". Jar pp Mania-1 azungia, 100 Drept în doyî-1 răteza : Zumătatia trupului Cu trei cţ?asti-a Negrului. Dară Toma ci-n grăia? — Murguleţ, căluţul mey, 105Inima mi*an răzbunat; Dar acuma ci-ai sî*n faci?

;

(II-III) vers. 87: =

tfOLkLOR DIN RlMNICUL-SARAl1

Aşterni-ti drumului,

BALADE

113

Oki sî păienzănesc, Nori’n sus să învîrtesc. Tc grăbeşti, - aliargi, fUzi 110 Şî ca gîndu sî mă duăj La groapa cu şapti ulmi. Murgule, discălica, Cîn nu ti-oi mai dezmierda, Din copitî sî-ţ fasi sapî, H5Lîngî uliii sî-n faci-o grgapî, Cu dinţi sî m'apuci, In tainiţî sî m'arunci; Ulmi cîn s'ar scutura, Pă mini m’or astupa". 120

Cîntaria asta am auzit-o dila Vidra din Vranăia, dila Kilian. Jera'ntr'o siarî, cî iey mă dusăsîm cu porimb di vînzari. Şî iera la boier petreciri şî nişti lăutari îl cînta din gurî. Boieri sî cam trecuserî cu şaga; cî boieri cîn bey, îs măi rău ca ţigani. Ţigani cînta şî iey mă plimbam dicolu125 colu ş'ascultam. Boieri numai le da cîti-om ban în lăutî. Şî’n sara aceia toatî ngaptia l-an diprins. Or fi mulţi ani .dj-atunci di cînd mă ducian cu porîmb. (1933), Og'ileşti — Zamfir Bogoi, 56.

Iob DUconu, bolklor din Rimnicul-siral. IU.

ERRATA ET ADDENDA

Introducere, p. 8 riad. 7 sus; Ne aflăm aşa dar Intr'un gol...; p. 11‘ rlnd. 12 sus, să se citească: ... 1846. — rînd. 8, 9 jos, să se citească : .... de secoli... lăutarilor ţigani". — p. 46 rind. 20, să se îndrepte: 1857.— Cîteva. erori de corectură, ori de tipografie, prea evidente, se pot lesne observa (p. 5 rînd. 3 jos; p. 22 rînd 1 sus : p. 42 riad. 7 jos). Apar şi în textele folklorice (p. 41, vers. 29-30 ; p. 90, vers. 163 ; p. 91, vers. 184; p. 109, rînd. 217). La p. 5, Texte folklorice, se va cifra după text. XI cel următor: XII— La p. 10, text. XXX vers. 4: j0 li spui : „la bătălie", La p. 21 nota 2, să se citească: text. LXXXIII. La p. 30, text. LXXV vers. 2: de omis virgula. La p. 32, să se suprime text. LXXXIII, cules parţial, vers. 1-7, fi«nd re dat in textul integral — şi corect transcris diacritic — dela p. 33. ' La p. 43 nota 2, să se citească: text. XLVIII. La p. 44 nota 2, să se citească: Ibid., II1, 42 text. LII... La p. 47, text. CXII vers. 3: Şi tu, grind, cîmpie lungă, La p. 50, text CXIX vers 5, să se transcrie: 5. Scoal',maici, şi mă găteşti! La p. 65 nota 1, rînd. 12 sus, şi rlnd. 6 jos, să se rectifice:1931 şi 1934. La p. 81 nota 1, p. 86 nota 1, p. 92 nota 1, să se rectifice: ...voi. II..., La p. 82, vers. 10: de omis dialogul.— vers. 25: adăugat dialogul. La p. 86, text CLXXIL cifrarea rlndurilor şi a versurilor trebue refăcută..

•* Un particularism ortografic (p. 9 rlnd. 2 sus, p. 37 rlnd. 15 sus, p. 61 rlnd. 9 sus, p. 63 rlnd. 2 sus) şi o simplă esitare de acelaşi fel (p. 68 rînd.. 3 jos) pot fi acceptate, ori trecute cu vederea, eje intrlnd de altfel In catego ria inconsecvenţelor generale ce privesc clteva nume proprii din cultura noa~ ’ stră (cf. Perpessicius, Jurnal dc lector, 174 rlnd. 5, 14, 19, 25).

«* Lipsa de unitate graf'că — aproape variaţie supărătoare pentru cine estedeprins cu imprimarea îngrijită — se explică prin litera uzată pe care o tipo grafie' distinsă, cura e cazul celei ce mă priveşte, nu a putut-o înlocui In vre murile de faţă (cf. notele 167, 201, 203, 207, 217. 228, 255, 264, 279, 280, etc.)

U__

116

••

. e

Volumul de faţă apare, într’o privinţă, cel puţin cu o întîrziere de doi ani din cauza celor mai contrare condiţiuni de lucru intelectual Intimpinate de autor în vieaţa sa publicistică. Poate •cîndva se va şti că soarta acestui volum a fost şi mai vitregă •decît se consemnează în momentul actual. — Se adaogă acestora evenimentele dela 23 August 1944 care au împrăştiat coaiele I-III •din Introducere, cît şi un accident tipografic grav (moartea, în iunie 1946, a tipografului patron, meşter de rară pregătire — Barbu Delavrancea îl preferase acum 30 de ani printre lucrătorii dela editura „Socec“ — prietenos, idealist, pasionat pentru tipă rituri îngrijite care nu ne-au adus amîndorura nici un profit ma terial). — Aceste contrarietăţi au cauzat reimprimarea parţială a coaielor deteriorate (în lunile august şi septembre 1944), reim primarea cu destulă întîrziere a coalei IV (în mai şi iunie 1947); apoi au necesitat reimprimarea unei păi ţi din coala V, cit şi a ultimelor patru pagini din volum, tipărite întîi eronat şi fără adaosurile absolut necesare (in lunile decembrie 1947 - aprilie 1948). Lipsa teribilă de bani a făcut, în sfirşit, ca bibliografia ariilor geografice ale motivelor lirice, complet redactată, să fie desti nată părţii a doua a voi. III, proectat tocmai din pricina acestor adversităţi. Toate asemenea oprelişti, cît şi altele, nu mai puţin dure, •de ordin psichologic, care au întîrziat atîta apariţia parţială a unicei lucrări de dialectologie pe teren, imprimată în Romînia după 23 August 1944, explică şi anunţarea prematură a prospec tului din volumul meu anterior (Reflexiuni cîntec. - vers. popular, Focşani, 1946), cît şi citatele referente din cuprinsul aceluiaşi volum (cf. p. 128, 134), I. D. Focşani, 30 aprilie 1948 *•

& U

\ ş^

CUPRINSUL ‘INTRODUCERE: OBSERVĂRI FUGITIVE ASUPRA PROBLEMEI LĂUTARILOR

DOINE: Bogza (p. 1). — Bonţeşti (p. 10). — Bordeasca-Nouă (p. 12).- —. Câiata (p. 17). — Deduleşti (p. 22). — Dragosloveni (p. 23). — Dumitreşti (p. 23). — Faraoane (p. 35). — Gugeşti (p. 36). — Jitia (p. 44). — Mihălceni (p. 46). — Oghileşti (p. 49). — Sihlea (p. 56).

STRIGĂTURI: Bogza (p. 58). — Bordeasca-Nouă (p. 60). — Jitia (p. 62). COLINDE: Bonţeşti (p. 65). — Slobozia-Ciorăşti (p. 72). — Gugeşti (p. 75.). •BALADE: Cîntecul Crivăţului Doncilă . , Iencea Săbienceâ Mihu Copilul Mihu Haiducul Novac Şandru Tănislav Toma Alimoş

. . . . . .

76 78 81 86 92 96

. toi . 104 . 110

Materialul epic a fost cules din satele: Căiata (p. 92). Deduleşti (p. 78, 104). — Gugeşti (p. 101). — Mihălccni (p. 76). — Sihlea (p. 81) — Oghileşti (p. 86, 96, 110). 81, 86, 91, 109, 113.

TEXTE-CONVORBIRI. ■Bibliografia circulaţiei folklorico . ■

}

€RRATA ET ADDENDA

f . 65, 76, 78, 81, 86, 92, 101, 104. 115

;

v R A NC* A Aiiliu

l '

■—