Folklor din Rîmnicul-sărat I,1933

\

:■

:

ION DIACONII ->

'

Rtnmieuî-sărat

i

i 5

n

I

fi 70C5----Î 1 •:>

^i V.

;

'&L

F0C$ANI Tipografia „CULTURA'1 MCMXXXIII «

“

•

V v* \<

% :

1

-•

;

: »

»

Folkior din Rimnicul-sărat

;.I FoCS^1 t

fi

1

*1

& &

ION DIACONII

I

!;§ FOCS^1 1

liV .

FOCŞANI Tipografia „CULTURA” MCMXXXUI

IO) bb

‘

59$ iL T>?< ;,-■' *S\0

- • \

'J

$i\ .WU,°V3\

[Q*j ţjV WlG 1

t: : .

Domnului profesor OVID DENSUSIANU din partea elevului — omagiu

.

i

î

INTRODUCERE ÎNSEMNĂTATEA

etnografică şi istorică

A RÎMNICULUI-SĂRAT Nimenea nu va exagera susţinând că Rîmnicul-sărat stă în fruntea ţinuturilor noastre in privinţa cercetărilor de etno-psichologie. Fiindcă se ştie bine un lucru: în cursul prefacerilor etnice sînt regiuni neutre, insă altele favorabile acestora. In măsura in care un ţinut se află la răscruce de drumuri ce îngădue relaţii intime economice şi sufleteşti, el e favorabil unor multiple între­ pătrunderi demografice. Şi cu cit într'o regiune sînt stratificări variate de populaţie, cu atît se pare că aspectul sufletului ieşit din adaosuri succesive peste fondul primitiv, e o forţă nouă. Re­ giunile neutre sînt isolări teritoriale fără raporturi bogate de cul­ tură, din pricina lipsei de contact între oameni. Ele sînt într’un echilibru continuu: nimica nu tulbură visiunea unei vieţi liniştite şi prin aceasta nimic de relief nu se crează. Civilisaţiile ciclice dovedesc aceste lipsuri de raporturi ample sufleteşti.

Sub acest aspect Rîmnicul-sărat a avut şanse geografice osebite. Judeţul e aşezat la curbura sudestică a arcului Carpatic, alcătuind în parte regiunea de trecere între Muntenia de răsărit şi Moldova de sud. Este şi intim legat de Vrancea, fiindcă de­ presiunea Jitia-Bisoca face parte din depresiunea Vrancea l.

Judeţul e interesant nu numai prin faptul că are regiune de munte (400 km. 2), deal (550 km.2) şi cîmpie (2500 km.2), ci şi 1 Ştefan I. Mateescu, Cercetări geologice in partea externă a Qurburei sudestice a Carpa/ilor romîni, Bucureşti, 1927, 6, 9.

VIII

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

prin posiţia sa geografică amintită K Situat între trei provincii specifice (Ardealul, Moldova şi Muntenia), Rîmnicul-sărat a fost mereu un nod strategic însemnat: din timpuri preistorice va fi fost un coridor favorabil schimburilor demografice, căci se ştie astăzi că civilisaţia eneolitică cu ceramică pictată a putut fi gă­ sită de Pirvan în Bonţeştii Rîmnicului, aşezare însemnată La Tene 2.

Dar ţinînd în samă numai ce putem cunoaşte pe cale documen­ tară, judeţul ofere de multă vreme mărturii despre prefaceri pu­ ternice istorice. Este pămint de aventuri demografice, fiindcă a fost şi teatrul multor bătălii în cursul istoriei: luptele lui Ştefancel-Mare cu Radu-cel-Frumos şi Basarab-cel-Tînăr, ale lui Bogdan-Vodă Orbul cu Roman-Vodă, ale lui Ioan-Vodă cel Cumplit cu Petru Şchiopul, ale lui Mihai Viteazul cu Simion Movilă s'au petrecut pe locuri rîmnicene3. Iar în veacul al XVIII-lea în timpul războaelor dintre Austriaci, Ruşi şi Turci (1760-1812) miş­ cările armate s'au desfăşurat mereu pe aici \ Din causa posiţiei ţinutului favorabilă incursiunilor război­ nice 5 dar şi adăpostului, prefacerile demografice au fost în Rîmnicul-sărat dese şi puternice. De pildă, în vremea războaelor amintite dintre 1760-1812 documentele mărturisesc adeseori că veniau în Rîmnic fugari: prin 1808, 90 de Vrânceni fug din causa boierescului în „Valahia11, mulţi stabilindu-se în satele de munte ale

1 Gr. Dănescu, Dicţionarul geografic, statistic şl istoric al ju­ deţului Rtmnicu-sârat, Bucureşti, 1896, 245, 246, 247.

2 V. Pirvan, Getica, 8,165, 174-177,306. Staţiunea La Tfcne din Bonţeşti, aşezată la graniţa dintre dealuri şi antestepa esticS, e în calea drumului NS din cîmpia munteană: gura Trotuşului, Panciu, Focşani, Buzău, Urziceni, valea Mostiştei, Dunăre. Pe drumul acesta s'au desfăşurat năvălirile barbare din Carpaţi spre Balcani, el făcind legătură intre cele două drumuri esenţiale cu di­ recţia EV şi VE: drumul geto-cleno-celtic, pe Dunăre şi drumul iranian Olbia, Tyras, Poiana, Oituz, văile Tîrnavelor şi ale Mureşului (Ibld., 175-176). Pe aceste artere de circulaţie iraniană s'au petrecut raigraţiile ciramero-scythe. Se bănueşte uşor substratul etnic al judeţului prin aşezarea sa osebită geografică.

3 Cf. Iorga, Istoria armatei romtneşti, ed. a 2-a, Bucureşti, 1929-1930, I. 122, 150, 187, 292; II, 60.

4 Cf. rapoartele consulare austriace, in Hurmuzaki, XVI, 898, 1045-46; XVII, 262, 831; XIX 1, 58, 59, 179, 314, 349, 365, 722.

5 însemnările de pe cărţile bisericeşti din Focşani amintesc des de năvă­ lirile Tătarilor in „Focşeni" (an. 1758; Milcouia, II 2, 241, n-rul 5, p. 242, n-rul 6) şi de ale „Muscalilor" in „Ţara Romînească" (an. 1769; Ibid., 242, n-rul 8), precum şi că „saţi bătut Turcii cu Moscalii şi cu Nemţii" pe aici (an, 1793;

INTRODUCERE

IX

„Slam-Rîmnicului” *. Iar în 1794 cancelaristul imperial Schilling scrie diplomatului Thugut că din causa „dărilor neomeneşti” luate de ispravnici — nişte „lipitori care sug pe ţărani” — două sate din „districtul Putnei” au emigrat în „Valahia” 2. Dările acestea grele silesc de multe ori locuitorii Putnei să emigreze în Muntenia şi prin 1835, cînd de sigur că ţinutul Rîmnicului avea tot 154 de sate ca şi în 1824 3. Altădată, în aceleaşi împrejurări, oamenii siluiţi fug din satele Munteniei în Moldova 4. Iar genera­ lul Langeron 5 însamnă despre populaţia Valahiei ori cea rîmniceană care se retrăgea la munte sau fugia în Ardeal în vremea războaelor dintre 1760 şi 1812 6.

Datorită luptelor acestora populaţia era, evident, decimată. Şi nu rareori cîte vre-un călător strein — cum e germanul Struve care vine în Rîmnicul-sărat pe la 1795 — pomeneşte de sărăcia mare văzută aici7. Iar alteori agenţii diplomatici (Metzburg, Oechsner, Raicevich, Schilling) vorbesc categoric despre lipsa şi dru­ murile rele dela noi, dar şi de „bunătatea Valahilor nobili şi de gloată” — „die Gutherzigkeit der fiimehmen und gcmeinen Wallachen" 8. De sigur Rîmnicul-sărat fiind în calea lor neaparat, stările acestea de lucruri au fost întîlnite şi pe aici la fel.

Cu drumuri atît de miserabile, în condiţiuni osebit de preibid., 245, n-rul 18). Documentele vorbesc şi de hoţii care năvăliau asupra sa­ telor, prădindu-le [Hurmuzaki, X, 273, 287).

1 A. V. S a v a, Documente putnene, II, 57, 62, 64.

2 Hurmuzaki, XIX h 722. Uneori populaţia Putnei fugia din pricina dă­ rilor in Moldova [Ibid., 349) ori în Ardeal [ibid., XVI, 1037).

3/6/d., X, 295; V, Supt. /, 193.

4 Ibid., X, 265.

5 Memoriile sale sint o excelentă sursă de informaţiune pentru războaele amintite, in legătură cu Rîmnicul; v. Hurmuzaki, Supl. I, voi. HI *, 70-71, 139, 154, 165.

6 Ibid., Supl. I, voi. III h 153, 384 7 I o r g a, Istoria Romînilor prin călători, D, 280.

8 Hurmuzaki, XIX *, 365. In 1787 Metzburg vine la Iaşi cu nişte „cai miserabili" pe „drumuri stricate de tot" — „ganz verdorbcncn Wegen", ca şi Oechsner care merge la 1784 in acelaşi loc pe drumuri „presque par tout impracticables" [Ibid., 179). Agentul diplomat austriac Raicevich mcrgind in 1780 tot la Iaşi, face drum greu „in questi paesi" (/6/d., 58-59), iar Metzburg, în 1787, raportează lui Kaunitz că după o „călătorie grea" de cinci zile şi cinci nopţi „din causa drumurilor rele" — «wegen der schlechten Wege" — ajunge la Bucureşti (/6/d., 314). Drumul plenipotenţiarilor era, cum se vede, mai ales pe aici (cf. Ibid., X, 360),

X

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT

care, aşezaţi la vaduri de lupte continue şi-au dus Rîmnicenii vieaţa multe secole. Totuşi nu ca nişte primitivi au trăit ei pe locurile lor. Este adevărat că o vieaţă economică viguroasă s a desvoltat cu greu aici, pentru că în secolul al XVII-lea Rimniculsărat era încă un tîrg fără însemnătate *. Dar judeţul era avut; defel aşa de sărac după cum îl înfăţişează uneori mărturiile gră­ bite ale diplomaţilor. Aceştia notau adesea după impresiuni momen­ tane, trecind doar prin inima ţinutului pe drumul cel mare, grăbiţi de soliile lor, fără să-l străbată, fiindcă nu puteau, neavînd vreme.

Dar unii care găsiau timp de observat locurile şi oamenii, însamnă surprinzător despre bogăţia ţinutului. Iată, în 1640 pe Taszycki, secretarul unei solii polone, că vorbeşte despre „vinu­ rile bune" pe care le-a băut la Rîmnic, ca şi francesul Raoul Perrin care le socoteşte la înălţimea acelor francese din Arbois, Poligny, 1 Iorga, Istoria comerţului românesc, I, 241. In 1622 Rlmnicul-sărat era un „orăşel mic" (Milcouia, II 1, 80), ca şi în 1793 clnd diplomatul ger­ man Heinrich von Rciraers vorbeşte despre „Rimnik" [Ibid., 92). La 1653 îl pomeneşte în treacăt arhidiaconul Paul de Alep, iar în 1782 „Rimnig" era staţie de poştă [ibid., 83, 88). Englesul William Hunter relatează că oraşul avea în timpul războiului dela 1790 numai 50 de locuinţe din cele 6-7000 de case cîte avusese înainte [ibid., 95). După agentul diplomatic Mcrkelius — raporlînd lui Kaunitz In 1789 — „Slam-Rimnick este situat ca la şase ore de drum, în „Wallachy" [Hurmuzaki, XIX *, 562). Tocmai la începutul veacului al XlX-lea generalul Langeron vorbeşte de „Rimnik" care e un oraş [Ibid., Supl. I, voi.

III *, 71), avînd In 1839, 200 de case cu 2500 de locuitori, după informaţiunile sîrbului Vuici. In 1837 Anatde de Demidoff, văzîndu-1, notează — lucru care miră — că este „une viile assez considărablc" [Milcouia, II 1, 103).

Judeţul se numia pînă în 1862 „Slam-Rlmnicul", cu reşedinţa în Focşanii munteni. De atunci se numeşte „Rlmnicul-sărat", mutîndu-şi capitala în tîrgul Rîmnicului. Dovadă câ aşa sînt lucrurile, stă şi mărturia consulului frances Billecocq care vorbeşte intr'un raport al său din 1831 către Guizot, de „district de Slara Rimnik" [Hurmuzaki, XVII, 831), pomenit din veacul al XVII-lea de generalul Marsigli ca „giudez Rimnicul" ; iar de călătorul Del Chiaro, in veacui al XVIIl-lea, tot judeţul „Ribnic" [Milcouia, II 1,84-G6). Rapoartele diplomatice ale lui Kreuchely, consulul Prusiei în Principate, numesc uneori prin confusiune judeţul şi „district de Fokshan" [Hurmuzaki, X, 260, 265, 493), „district Fokshan ou Rimnik" [Ibid., 500), „Slam-Rimnik ou Foksan" [ibid., 270), „SlamRimnik vulgo Fokshan" [ibid., 287,290), de sigur mai mult prin faptul că-şi avea reşedinţa în Focşanii munteni. Alteori e numit „district de Rimnik" [ibid., 527), ori „district Slam-Rimnik" [ibid., 273, 277, 295, 507), avînd în 1824, 7681 de familii, pentru ca în 1844 Vaillant să ne informeze că are 111342 locuitori (Milcouia, II *, 102). In 1890 judeţul avea 115014 locuitori (Dăncscu, /. c., 250), iar acum numără 193967 suflete, locuind în 18 comune cu 236 sate [Bu­

letinul demografic al Romjntel, II, n-rul 10, p. 356),

INTRODUCERE

XI

Vouvray, cu toate că Raicevich şi Hugas Ingigian le găsesc infe­ rioare celor din Odobeşti K Toţi călătorii aceştia trecători prin ţinutul Rîmnicului — începînd cu abatele Botero care a venit pe aici prin 1580 pentru propaganda catolică 2 — sînt isvoare pre­ ţioase pentru fixarea trecutului acestui judeţ şi vorbesc cu admiraţiune de dînsul. Englesii Porter (1780) şi William Hunter (pe la 1790), contele de Moriolles (1809), călugărul rus Partenie (1837)» Raoul Perrin (pe la 1830), sasul ardelean Frederic Murhard (1802), armeanul Hugas Ingigian (la sfîrşitul veacului al XVIII-lea), doamna Cristina Reinhard (în jurul lui 1800), Laurenţon (în aceeaşi vreme), Vaillant (după 1800), Anatole de Demidoff (1837) cunosc ca lu­ mea ţinutul, fiindcă era bogat pînă şi în minerale, pentru care venia, la începutul veacului al XDC-lea, mineralogul engles Lovi 3.

Pentru aceea nu se riscă admiţîndu-se că pe aici a sălăşluit o populaţiune din vremuri imemoriale : moşnenii din satul Dumitreşti vorbesc despre dreptul lor de proprietate care ar fi cel pu­ ţin „din descăli[că]toare", ştiind prin tradiţie că ei sînt aduşi acolo „de Negru-Vodă" 4. Asupra acestei populaţiuni energice episcopa­ tul catolic milcovan — de care se vorbeşte pînă în 1806: „antiqua cathedra episcopalii Milkoviensis" 5 — se va fi îndreptat insistent, avînd insă un resultat negativ. Dovada ne-o dă abatele Botero, informîndu-ne că pe la 1580 erau doar 20 de catolici în Rîmnicul-sărat6; iar arhiepiscopul de Marcianopolis, Vito Piluzio misionar catolic, însamnă la 1687 încă despre existenţa acestora pe aici, avînd destule familii, însă fără preoţi7. Agonia aceasta a catolicismului se prelungeşte în regiunea „Milcoviei" pînă în 1843, cînd episcopul catolic din Iaşi află ştiri despre misionarii dela 1 Milcouia, II 1, 82, 98.

2 Ibid., 79.

3 Contribufiune Ia informafiunile călătorilor streini despre regiunea „Milcouia*, in Milcouia, II i, 76-107.

4 G e o r g e Tatulescu, O aşezare de moşneni: Dumilreşti (R.-să­ rat), în Milcouia, I 2, 143, 145.

5 iorga, Studii şi Documente, I-II, 156. In 1817 încă era vorba des­ pre predicatorii catolici dela Vizantea [Ibid., 364).

6 Milcouia, II 1, 79. Pentru mişcările catolicismului în regiunea „Milcoviei" şi în Moldova secolului al XVII-lea, precum şi pentru întreaga bibliografie referitoare la începuturile şi evoluţia catolicismului milcovan, v. Gh. Căli­ ne s c u, Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldauia nei secoli XVII q XVIII, în Diplomatarium italicum, I (1925), 1-223.

7 Ibid., 142.

mnî

XII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Focşani K Care a fost resultatul propagandei catolicismului în ţi­ nutul nostru ? Evident că nici unul bun: ciobanii şi plugarii de pe aici au rămas în formele lor vechi de credinţă creştină.

Aceste sumare detalii documentare permit să concludem că în Rîmnicul-sărat avem un mosaic de populaţiune. Cercetări ri­ guroase antropologice cred că ar conduce la resultate categorice în sensul acesta. S'ar dovedi de sigur că de-a-lungul vremurilor războaele au lăsat urme. Stratificarea populaţiei însă ar fi nea­ părat caractcrisată de interpenetraţiile demografice locale şi mai ales de acele streini. In adevăr, schimburile de locuitori între Rîmnicul-sărat şi celelalte ţinuturi vecine sînt suficient dovedite de documentele şi datele etnografice actuale ale ţinutului. -Transhumanţa a jucat mai cu samă rol efectiv aici. Pe calea aceasta contactul cu Ardealul e apreciabil. Se cunoaşte acum bine transhumanţa transilvană în Moldova şi Muntenia: păstorii dela Treiscaune treceau turmele în Ţara-Romînească prin trecătorile Bu­ zăului;-cei din Făgăraş, în munţii Argeşului; Braşovenii şi Rîşnovenii pe munţii dela Sinaia şi Predeal, iar Secuii din Treiscaune veniau în munţii Vrancei 2. Drumul lor în spre Bărăgan ori bălţile Dobrogei se sfîrşia de multe ori în ţinutul Rîmnicului, unde mulţi ciobani rămîneau, stabilindu-se prin căsătorii în satele de cîmp. Aşa s'a petrecut de au pînă astăzi sate întregi mocăneşti în Rîmnicul-sărat: Bogza, Căiata, Gugeşti, Sihlea, Voetin, de un aspect etnografic aparte pînă la sfîrşitul veacului trecut3. De pildă: ei locuiau o parte a satului, avîndu-şi obiceiurile şi cos­ tumul lor mocănesc, dar fiind destul de sarcastici cu „Cojanii” — autochtonii — în strigăturile lor bogate pe care le spun şi as­ tăzi la horă.

Ciobanii aceştia ardeleni au venit în Rîmnic mai ales din Breţcu, Covasna şi Zagon. Transhumanta lor trebue să fi fost ca­ racteristică, deoarece un călător engles, Porter, vorbeşte prin 1780 1 Iorga, /. c., 219.

2 A. Veress, Păstoriiul Ardelenilor în Moldova şi Ţara-Romînească [pînă la 1821), în Analele Ac. rom., memoriile secţiunii istorice, seria a 3-a, t. VII, 127, 133. Cf. şi Grai şi suflet, IV, 257-310 „Păstoritul în Vrancea" ; Milcovia, I 2, 152-153, 160-162, pentru tot ce priveşte transhumanţa ardeleană în Vrancea şi Ilîmnicul-sărat. Iar pentru legăturile păstoritului ardelean şi vrăncean cu Moldova, v. Ş t. M e t c ş, Păstori ardeleni în Principatele romîne, Arad, 1925.

3 Grai şl suflet, III, 102; Milcovia, 12 161.

. i

r

i

* :•

Introducere

m

despre „păstorii mocani" care — după lămuririle de pe la 1806 ale soţiei diplomatului Reinhard — trăiau pe „locuri mlăştinoase" într'un fel de „cuşti de răchită" L Din mărturia altui călător — sasul ar­ delean Frederic Murhard—se ştie că aveau în 1802 adevărate aşezări de „Ungureni" 2j Oameni elementari, deprinşi cu oile pe culmile singurii ori pe şesurile întinse muntene, viguroşi dar sim­ pli în felul de a-şi representa lumea, ducînd de colo dincoace pasiunea ciobăniei — una din ocupaţiile străvechi ale omului —j cîntînd din fluer şi îngînînd în vers „Mioriţa" duioasă, dela o vreme s'au lăsat de ciobănie, primind să fie clăcaşi pe moşiile boiereşti pînă la 1864, cînd au fost împroprietăriţi de Cuza. In satele dela munte — spre pildă în Dumitreşti — au venit din ţi- j\ nuturile Ciucului, Treiscatme şi Braşov 3, păstrîndu-şi pînă astăzi.” resturi din costumele originare, de o cromatică armonioasă şi cu o artă a cusăturilor şi ţesăturilor de neîntrecut. Avind mîndria specifică oierilor, nu se căsătoriau uşor cu fete de „Cojan", ci mai degrabă se întorceau în Ardeal să-şi afle soţii (cf. text. I). Şi astăzi spun cu demnitate că sînt „Mocani" şi povestesc de pe vremurile cînd din dragostea de oi imul s'a întors în Dobrogea pentru un cîne rătăcit de turmă 4. Cînd îi cunoşti, te surprinde mîndria lor etnică: îşi iubesc mult portul şi ocupaţia, vorbesc răspicat oricui, au o inteligenţă mobilă, iar sărbătoarea le poţi admira jocurile la care fetele se prind de-a-valma cu flăcăii, spu- , *— nînd şi ele chiuituri.

Desigur, transhumanţa rîmniceană nu trebue despărţită de a Buzăului: mulţi ciobani au venit în satele Rîmnicului din judeţul vecin (cf. text. I); dar cea transilvană a fost determinantă în plă­ mădirea sufletului rîmriicean. v----- "Ciobânu ardeleni veniau şi în tovărăşia păstorilor vrânceni în Rîmnicul-sărat5, aceştia îndreptîndu-se în vremuri de • secetă tot spre Rimnic, Bărăgan, ori Dobrogea6. Păsurile munţilor Vrancei pe plaiuri au fost multe secole locuri prielnice pe unde îşi 1 Despre preţioasele însemnări ale acestei streine, v. Cristina Rein­ hard, O pagină din uieafa romînească („Bibi. p. toţi", n-rul 669), 22.

2 Milcouia, II *, 90, 98, 100.

3 Ibid., I 2, 152.

4 Grai şi suflet, III, 323, text. CLXXII. 5 Ibld., III, 102; Milcouia, I \ 161.

6 lon Diaconu, Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1930,1, p. XLIV, XLVII, LJOX, LXXI, şi text. LVI, LXI, LXXIV; Grai şi suflet, III, 329, text. CXCVIII.

XIV

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

minau oierii bîrsani turmele spre cîmpiile Rîmnicului. Tradiţia actuală vrânceană e de altfel categorică în acest sens, ca şi măr­ turiile documentare care aduc ştiri preţioase l. Iar legăturile dintre Vrânceni şi Rîmniceni sînt frecvente în toate documentele cunos­ cute pînă astăzi, referitoare la regiunile acestea 2. Schimburile de populaţie între ţinuturile vecine se făceau uneori şi prin capriciul omului doritor de locuri nouă, prin nevoi economice, căsătorii, ori interese comerciale dese 3.

Această varietate de populaţie presenta chiar din veacul al XlX-lea o densitate semnificativă: Ia 1835 regiunea colinară era cea mai populată din judeţ. Mai cu samă între Rîmnicul-sărat şi Panciu (pînă unde pătrunde „cîmpia romînă" în sudul Moldovei) locuinţele sînt grupate în şir continuu şi acum, ca şi atunci 4. As­ tăzi de sigur că tot pe aici populaţia e mai densă.

Caracteristic prin acest aspect eterogen demografic, Rîmni­ cul-sărat nu e mai prejos prin frumuseţile naturale şi elementele ! bogate etnografice pe care le poate oferi cercetătorului. Ţinutul e în adevăr o varietate de peisaj : dela cîmpie la munte decorul | încîntă prin noutatea priveliştilor. La cîmp satele se caracterisează 1 „Mocanii bimici dela Ţinutul Putnei" veniseră In Putna din „Ţara Romlncască" (Iorga, Documentele familiei Calllmachi, II, 104), iar un Ion Lepădatu a venit „încoace (In Rîmnic) dela Vrancea" (Milcouia, I 2, 162).

2 Despre mişcările religioase comune regiunilor, v. D i a c o n u , /. c., XXXI; Milcouia, I 2, 162; II h 16-38; II 2, 246, n-rul 21.

3 Populaţia din Jitia, Necuielc şi Odobasca Rîmnicului emigra uneori în satele Vrancei: la schitul Valea-neagră, de pildă, muntenii dela Neculele lu­ crau moşiile schitului pe care aveau voie să-şi facă locuinţe (D i a c o n u, l. c., XLVIII, XLIX). Iar satul Spulber, din Vrancea, ţinuse în arendă moşia Duraitreştii-de-sus din Rimnicul-sărat (S a v a, /. c., I, p. XIX). Aşa se lămuresc cu­ rentele contrare de migraţie — din Vrancea în Rîmnic — întemeetoare si­ gure de aşezări săteşti, mai ales In partea muntoasă a ţinutului rlmniccan (v. şi Milcouia, I 2, 153). Dar nici soarta Vrâncenilor trecuţi în Rîmnic nu era mai rea: unii din ciobanii Vrancei, stabiliţi In ţinutul vecin, ajungeau latifundiari [Grai şi suflet, III, 329, text CXCVIII). Legăturile comerciale sînt şi ele ates­ tate : birsanii dela Soveja aveau afaceri cu negustorii munteni (Iorga, Studii şi documente, VI, 369), iar la 1820 se vindea „marfă" de acest fel din Vrancea in „oraş Rimnicu" ; „300 bote ciobăneşti", putinec şi şiştare (Iorga, Brodnicii şi Romtnll, in Analele Ac. Rom., memoriile secţiunii istorice, scria a 3-a, t. VIII, 160).

4 Vintilă Mihăilescu, Aşezările omeneşti din Cîmpia Romînă la mijlocul şi s/trşitul sec. XIX, in Analele Ac. rom., memoriile secţiunii

istorice, seria a 3-a, t. IV, 42-44, 46, 50.

I

INTRODUCERE

XV

mai cu samă prin insularitatea vegetaţiei — caracteristica stepei — de o bogăţie curioasă. Un sat de acesta e un capriciu ciudat: privit din depărtare, pare un mănunchi enorm de verdeaţă. Insă cînd pătrunzi în el, îi simţi mai puternic farmecul. Vegetaţia aici e luxuriantă: salcîmii şi plopii — copacii care domină — se în­ şiră în lungul drumurilor, desordonaţi dar sfioşi, cu vîrfuri svelte, zvîrlite paralel în amurguri tîrzii de vară spre cerul obosit de căldurile nămiezilor. Lîngă ei vegetaţia mediocră se ia parcă la întrecere: / o goană de tulpini sfioase către o mînă de cer albastru. Pămîntul le repede vieaţa tumultuos, dintr'o umezeală continuă. Casele par jucării pierdute in aceste oaze. Printr'o ciudată deprindere cu' mediul, omul cruţă rodurile pămîntului: îi este milă parcă şi de bălăriile care cresc în tufişuri demăsurate chiar prin preajma lo­ cuinţelor. Cînd treci în miez de vară printr'un astfel de sat, "’cT’r pace adîncă te îmbie la răscruce de drumuri; uliţe largi duc în toate părţile; prin curţile încăpătoare nu vezi pe nimeni; doar cînii stau de pază gospodăriilor, căci sătenii se duc „la cîmp“ pentru munca pămîntului, ori păscutul turmelor — mai ales de oi. Prin satele acestea ale ciobanilor rîmniceni dai acum doar de cîte un bătrîn care îţi vorbeşte melancolic despre ciobănie — ocu­ paţia lui esenţială de odinioară 1 — ori de greutăţile vremurilor de astăzi 2. Pe cuci civilisaţia încă nu a pătruns puternic, fiindcă păstoria a putut feri bine pe om de contagiunea tîrgurilor.

Satele de podgorie îşi au şi ele pitorescul lor: resfirate pe dealuri line, cu drumuri şi cărări împînzind dela unul la altul — ca nişte reţele de păianjen — coastele podgoriilor, în serile culesului de octobre înfăţişează drumeţului calmul unei vieţi pa­ triarhale, năpădită acum de noutăţile care o ucid treptat.

Partea Rîmnicului-sărat de un pitoresc aparte însă e mun­ tele. Drumul din oraşul Rîmnicului pînă la Dumitreşti — se face astăzi şi cu un autobuz — e cel mai frumos din regiune. TCulmile plaiurilor se deschid, primitoare, pînă la Dumitreşti în drum larg şi bine croit, între ele înşirîndu-se satele. Dumitreşti — sat aşezat pe o terasă tînără a Rîmnicului — e o minune de aşezare omenească. De aici în sus poţi merge mai uşor călare, ori pînă la Jitia şi cu căruţa. Munţii îşi strîng încolo culmile; stîncile se

înşiră capricios, adunîndu-se; pripoarele sînt grele. Cînd ai ajuns 1 Cf. text. I; Grai şl suflet, III, 330, text. CXCIX. 2 Ibid., III, 110, text. XXI, XXII, XXIII, 323, text. CXCVII.

f

i

Xvi

FOLkLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

sus la Bisoca — trecînd prin Jitia — ai în faţă feeria întreagă a munţilor rîmniceni: în depărtare stîncile sure ale Neculelor scli­ pesc în soare de cînd poveştile bătrînilor abia îşi pot aminti 1 ; jos, se odihneşte schitul singuratec Poiana-mărului, unde odată Cezar Bolliac îşi petrecu surghiunul; dincoace se iveşte satul Bişoca — o mînă de căsuţe tăinuite aici în glumă parcă de cineva ; Penteleul îşi adună culmile Buzăului în fund ; spre „ţara Vrancii" Stejicul, ghemuit, pare o căciulă de uriaş. Iar dacă ochiul fugăuş rătăceşte iscoditor spre răsărit, se desprind înainte-i cîmpul Brăilei şi Galaţului, Bărăganul întins şi în fundul depărtărilor vaporoase, dealurile Dobrogei.

Oamenii de acum sînt în contrast izbitor în faţa celor de ieri. Satele de podgorie, spre pildă, merg vertiginos către orăşenisare: şi-au pierdut complet folklorul, înlocuindu-1 cu roman­ ţele patefonului. Costumele străbune aici nu se mai află, iar obi­ ceiurile par nici să fi fost. In unele locuri se găsesc saloane de dans 2. Doar satele de munte, cu cele dela cîmpie — mai ales ale Mocanilor — au scăpat, datorită isolării ori ocupaţiei păsto­ reşti care nu le-a îngăduit să se orăşeniseze.

Dar acum cîteva decenii sufletul ţinutului fusese altul. Por­ tul nu era alterat de noutatea tîrgului. In satele Cîmpulungeanca, Corbu, Grebănu, Jitia şi Odobasca, de pildă, acum patruzeci de ani oamenii duceau o vieaţă retrasă — de crescători de vite şi muncitori ai pămîntului. Se îmbrăcau cu ce gospodinele pregătiau în război. In Cîmpulungeanca bărbaţii purtau „iţari", „cioa­ reci", „nădragi", cu cămaşe lungă pînă ia genunchi şi scoasă afară din iţari. Aveau „sucman" sau „zeghe" scurtă pînă la brîu şi încă una mai lungă; apoi un „cojoc" tot pînă la brîu şi pe deasupra acestuia alt cojoc — „cheptar", „cojoc" — mai lung.

Aveau şi „ilice" (zeghe fără mîneci) şi „mintene" de tîrg. Femeile purtau opinci ca bărbaţii, iar cele avute şi „ghete" ori „pantofi".

Aveau un fel de fote — „strecători" — „alese" (cusute) dinainte şi numai pe margine cu „fir" şi „lînică" variat colorată. Unele purtau „hondroace" de lînă, lucrate în casă în colori diferite. Că­ măşile aveau „cusături alese" cu „arnici" (bumbac colorat), cu „fluturi'* şi „fir”. In zilele lucrătoare gospodinele purtau pe cap un „tistimel" (tulpan negru cu flori pe margeni), peste care puneau

t 1 Vlahuţă, Romtnia pîtorcas:â, ed. a 6-a, 140.

2 Cf. Milcoula, 12, 164.

INTRODUCERE

3CVII

Uri „ştergar1* care se chema „maramă" cind era făcut din borangic. Iar fetele umblau cu capul gol, avînd părul făcut la frunte . „scîrlionţ“. De sărbători, femeile tinere aveau pe cap „conciul"— ca un fes roşu, cu bani de argint sau de aur, cusuţi la frunte. Fetele, cu „cercei'* în urechi, la git cu salbe din bani de aursau argint — după starea părinţilor — erau încinse la mijloc cu „bete cu canafi". In satul Grebăn oamenii purtau „căciuli mari cît lumea — vorba Elenei Sevastos — şi cu fundul lat". După cum feme­ ile îmbrăcau „fuste ţesute dintr'o foaie, în vergi cu fel de fel deschisuri". Unele erau „alese frumos, cu stele şi flori de bumbăcel, sacîz, sau chiar cu peteală". Cămăşile mai cu samă erau „de toată frumuseţa, de burangic cu alesături" K Şi vieaţa lor se petrecea limitată şi prin aceasta, adevărată.

Sărbătoarea, cînd nu era „horă", flăcăii şi fetele se întîlniau pe poene, afară din sat, jucindu-se „de-a portiţa". La horă idilele erau modeste : în joc flăcăii luau fetelor „betele" ori „batistele" frumos lucrate, pe care nu le înapoiau decît după o lună sau două, iar acelora indiferente ori urîte de ei, niciodată. Cei căsă­ toriţi mergeau prin vecini şi „se tăiniau" : îşi spuneau adică nou­ tăţi. Se duceau şi ci la horă ca să privească. Iar la Paşti ori la Crăciun nu uitau să dea pe la naşi cu cîte o „ploscă" cu vin, spre cinste.

In satul Corbu îmbrăcămintea bărbătească era mai ales în colori: oamenii purtau un fel de pantaloni făcuţi în casă din lină colorată; apoi „zăbune" 3, pe cap căciuli rotate şi în picioare, opinci. Cei avuţi încălţau „cizme" sau „iminei". Aveau şi ei „sucmane" sau „ghebe" şi „cojoace" scurte. Se purta iarna şi „sa­ rici". Femeile aveau „fuste" — un fel de rochii ţesute din lînă colorată — şi „scurteici" lungi cu blană. Rar aveau „bazmale" de lînă — fabricate — numite şi „casînci". Soţiile ori fetele „Moca­ nilor", veniţi aici din „Ţara-Unguriasci", purtau „flanele de lină", iar bărbaţii — ciobanii aceştia — îmbrăcau „haine" făcute din „şgarisi" (v. text I).

1 E1 c n a Sevastos, Călătorii prin Ţara Romtnească, Iaşi, 1888, 98.

Tot aici (p. 96) se găsesc şi cîteva însemnări despre lexical rlmnicean: arşln,arnici, saciz (bumbăccl Inâlbit), bardac (ulcică), dician (căruţă cu leucă), făcăIcf (melesteu), gauan (căuş), hreamuri (plnză cu hramuri), leasă, pătul (coşar), meiu (făină de porumb), narăznat (roş), rogodele (fructe), tel (beci adine), tlndechl (colţar).

5 V. pp. 5347, 5491. Cf. Grai şi suflet, III, 119.

Ion Diacoau, Folklor din Rmntcui-tJrat,

n

XVIII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SÂRAT

îmbrăcămintea dela Jitia, ori Odobasca era însă şi aciim cincizeci de ani portul caracteristic naţional al Rîmnicului, ca şi astăzi. Bărbaţii aveau căciule albe „ţuguete", cămăşi din tort de cînepă, „flanele" de casă, „mintene" negre ori cafenii, „cojoace", „sucmane" şi pentru încins mijlocul, „brie" ori „chemire" — une­ ori cu „ţinte" ca la ciobani — in care aveau „teaca" pentru păs­ trat unul sau două cuţite. Flăcăii purtau peste „brîul" dela mijloc „bete cu canaf", cămaşe cusută „cu alb", iar pe cap aveau că­ ciule de miel negru, cît mai bine încreţite.

Femeile încălţau, ca şi bărbaţii lor, opinci şi se îmbrăcau în cămaşe cusută cu amici, în „strecători", in „hondroace" de lină ; pe cap, cu „ştergare" ori „marame". Şi aici primitivismul unei vieţi liniştite îi aduna la horă, sărbătoarea, cumpănindu-le nevoile după cum se puteau înţelege cuminte între dînşii.

Obiceiurile lor erau cele „din bătrini", despre care cu dis­ cretă duioşie pot povesti astăzi moşnegii. Voi presenta cîteva din datinele nunţilor de acum cincizeci de ani.

In satul Jitia după ce tinerii conveniau, tatăl flăcăului tri­ metea un om din partea sa, ca să meargă „cu rachiu” la părinţii fetei, „la împeţit”. In Odobasca trimetea tînărul două femei cu rachiul acesta. Dar in Cimpulungcanca tatăl flăcăului se ducea singur la părinţii fetei cu împeţitul pentru fiul său. Cu o sticlă cu rachiu era de-a-juns să ureze voie bună viitorilor cuscri care, dacă răspundeau că vor şti de ce-a venit la dinşii de le va spune, arătau că simpatisează pe feciorul lui. Cînd nu voiau părinţii fetei să „cinstească” din rachiu, era semn că nu se putea face împăcăciunea. Dacă cinsteau, apoi era chemată de faţă şi fata care stătuse tot timpul sfioasă după sobă. Modestia aceasta era maniera cerută în astfel de împrejurări oricărei fete. Cine ar fi înfruntat obiceiul, ar fi fost dispreţuită de întreg satul. Bea şi fata din rachiu; sau dacă nu, se înţelegea că „nu-1 vrea de bărbat” pe flăcău. Cînd şi părinţii şi fata conveniau, se slabilia o zi „so­ roc", pentru ca aceştia să meargă la tatăl flăcăului drept „căută­ tori de casă". Se arăta acum „averea" flăcăului şi se alegea ziua logodnei (In satul Corbu i se zicea acestei visite „călătorie").

La logodnă, părinţii flăcăului se duceau la viitorii „cuscri"

cu un „buriaş" cu rachiu şi o „botă" cu vin. Se invitau şi nea­ murile ambelor familii. înainte de masă „logofătul" satului în­ semna în scris „zestrea" şi se făcea „schimbul" între tineri: fata

INTRODUCERE

XIX

căpăta inelul dela flăcău, ea dîndu-i o „pereche de bete", sau o „batistă". „Ginerele" se ducea la mireasă „cu rachiu" în cele 2-3 săptămîni — vremea dela logodnă pînă în ziua nunţii — nu­ mai joia şi dumineca. In satul Odobasca în vinerea din săptămîna nunţii „ginerica" umbla prin sat cu cîţiva flăcăi, avînd grije să-şi aleagă mai înlîi un flăcău ca „frate de mire", după cum şi mi­ reasa îşi avea o „soră de mireasă" dintre prietenele ei bune.

Sîmbătă pe la prînz veniau lăutarii mirelui, cu care patru flăcăi duceau „bradul" la mireasă, dindu-i-1 în mînă şi primind dela dînsa o „bazma". Bradul se ridica în mijlocul „curţii" într'o pră­ jină, iar fetele veniau şi jucau în jurul lui pînă sara. Mirele, după ce trimesese bradul miresei, umblase prin sat călare, însoţit de un flăcău — şi cu „plosca" cu vin la care avea un şervet dat de mireasă — spre a vesti pe săteni de nuntă, cinstindu-i din ploscă. Semn că este mire, purta la căciulă în partea dreaptă o monedă găurită — mai ales de aur ori argint — prinsă pe o fundă roşie. Podoaba aceasta se numia „ţimir" şi era pusă la că­ ciulă de sîmbătă chiar de mireasă.

După ce mirele sfîrşia de cutreierat satul, chema un flăcău — prieten de-al lui — şi, stind în mijlocul casei pe un scaun, aducea lăutari ca să-i cînte că „se rade ginerica". Erau momen­ tele patetice ale despărţirei de părinţi. Cintarea lăutarului trebuia să-i amintească de tinereţea fără grije, dar şi despre necazurile de mîni. Şi astăzi se păstrează obiceiul acesta, de o duioşie pu­ ternică. L-am întîlnit în satele de cîmp (Bordeasca, Obileşti) petrecîndu-se astfel : Se aşează în mijlocul casei o masă mică pe care se pune o sticlă cu vin. Mirele stă pe scaun, în faţă arzîndu-i două lumi­ nări. Trei flăcăi îl „rad" pe rînd, ţinîndu-i luminările, iar lăutarii îi cintă o melodie duioasă, care mişcă pînă la lacrimi pe mire şi

părinţi: Vin flăcăi si mă razi; Uni-i taica si mă vazî Şi maica si mă priviascî?

Frunzî verdi ş’un dudăy, Bini mai trăiam flăcăy, Cin ieram la taicî-mey *.

Incălicam pe calu mey

FOLKLOR DIN RÎMNlCUL-SĂRAT

Mă duciam une vriam iey. Şi pleca-oi şi m'oi duci: Vidia-o-ar cini m'or plîngi.

Mari-s munţi şi di piatrî, Mai mari doru-i di tatî.

Mari-s munţi di Brăilî, Mai mari-i doru di mumî.

Baţi vîntu, iarba-mi culcă, Dorul, maică, mă usucă.

Fyai verdi peliniţă, Mă urcai pe moviliţă, Mă uitai pe lunculiţă : Vini doru rotiliţă, Că-i cu milă, cu credinţă.

Cum mă plîng surorili: Sî despici florili !

Cum mă plîngi cia mai mari Cu păr galbin pă spinări!

Cum mă plîngi cia mai mică, Frunza'n codru se despică 1 Obileşti — Lăutarul Ion Dragu, 41.

Nunta abia acum începea. Sîmbăta sara se făceau „vedrele" la ginere : veniau flăcăi, fete şi însurăţei; mîncau şi beau, petrecînd cu lăutari noaptea întreagă. Şi la mireasă erau vedre, la care veniau de obicei femei, fete şi fratele mirelui care „juca bradul".

Duminecă se pregătiau de dimineaţă căruţele sau săniile cu boi, pentru ca mirele să se ducă la mireasă să o aducă la casa lui. Satul acum era în sărbătoare: agitat, venind curios să vadă nunta. începeau momentele însemnate ale nunţii. „Socrul cel mare" trimetea pe mire cu mai mulţi flăcăi la „nunul cel mare11 să-l aducă la dînsul. Acesta era petrecut cu lăutari care-i cîntau „Nuneasca". Plecarea la mireasă era precedată de im ospăţ; apoi mirele, luîndu şi „iertăciune" dela părinţi, pomia cu alai şi lău­ tari la mireasă care era gătită între timp cu „beteală", ea îmbră-

cîndu-se ales: cu haine nepurtate niciodată. „Nuntaşilor" li se puneau pe drum cofe cu apă în cale, în care nunul arunca bani.

Cînd ajungea convoiul aproape de casa „socrilor cei mici“ — pă-

INTRODUCERE

XXI

rinţii miresei — însoţitorii trimeteau cîţiva nuntaşi călări, să în­ trebe pe mireasă cîţi „colăceri" vrea să primească: 12 sau 24.

Primiau răspunsul şi intrau în curte numai nuntaşii; nunul, nuna şi mirele stînd în drum. Pistoalele trozniau şi nunta pătrundea de-avalma, în iureş furtunos. Un nuntaş spunea „colăcăriile" — avem una culeasă de Anton Pann 1 — după care nunul şi mirele veniau dinaintea casei, mireasa ieşindu-le înainte, însoţită de un flăcău ce aducea o „strachină" cu apă şi nişte busuioc. Era acum obiceiul „scosului miresei la apă" : lăutarii cîntau „Găliata" ; mi­ reasa lua busuiocul, botezînd pe nuntaşi şi ginere care apoi descălicau şi intrau in casă. Mirele îmbrăca aici o cămaşe cusută numai de mireasă, iar acesteia i se punea pe cap „beteală" (in satul Odobasca). „Soacra cea mare" trimetea de îndată o femeie, avînd două pahare cu rachiu pe o tavă, ca să aducă înăuntru pe nună, rămasă la poartă. Mirele şi mireasa îşi dădeau în acest timp „plocoane" — daruri (în satu Corbu).

Se aşezau apoi la masă, după care nunul şi nuna jucau afară cîteva „hori" ; iar mireasa era din nou „scoasă la apă", cînd boteza hora, însemnînd crucea. Urma „iertăciunea" miresei şi ginerelui: mireasa şi părinţii săi plîngeau în acest timp, pentru că era obiceiul ca mireasa să se ducă întîi la tatăl ei cu paharul cu vin, spunîndu-i: „iartă-mă, tată". Numai a treia oară tatăl îi răspundea: „te iert1', luîndu-i paharul din mîna, bindu-1 şi urîndu-le amîndorora noroc. Mirele făcea acelaşi lucru, după care ti­ nerii îşi luau „rămas bun“, plecînd. Mireasa plîngea la despărţirea aceasta cu hohote, iar asistenţa era îaduioşată pînă la lacrimi.

Intr’o căruţă se aşeza „zestrea" fetei, ca să fie pornită la locuinţa mirelui. In cintecul lăutarilor „nuna cea mare" — naşa mirelui — punea pe capul miresei o farfurie cu o pine tăiată în sferturi şi alăturea un pahar cu vin. Mireasa lua pînea şi vinul, le arunca înainte, înapoi, la dreapta şi la stînga, cei de faţă prinzînd pînea şi făcînd haz mare (în satul Corbu). In Odobasca mi­ reasa se prefăcea numai că azvîrle al patrulea sfert, punîndu-1 însă în sîn. Mulţimea rîdea acum zgomotos.

După cununia dela biserică, nuntaşii se întorceau acasă la ginere. Aici înainte de a intra în casă, „socrul cel mare" (tata ginerelui) stătea pe un scaun în mijlocul „bătăturei", cu vre-un intim de-al său, iar mireasa îi turna apă să se spele pe mini, lElena$evasţos, Nunta Iq Romtni, Bucureşti, 1889, 374-

im

XXII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

dîndu-lc amîndorora şi un „şervet" de şters, de care socrul se servia cu greu, pentru că nuntaşii mai glumeţi îi umpleau mina cu făină şi cenuşe. Socrul dăruia acum ceva miresei. Ieşia apoi „soacra cea mare1* cu un frîu de cal pe care-1 punea după gîlul miresei, trăgind-o în casă de dîrlogi şi supraveghind-o aici să facă cruce pe toţi pereţii cu ceara luminărilor dela cununie. înainte de „masa cea mare", „flăcăii alergători** — cei care dau ajutor — erau ospătaţi, dansîndu-se apoi pînă la aranjarea mesei de sara.

Tot acum mireasa cinstia la horă toate fetele cu rachiu, fiecare grăbindu-se s'o sărute de despărţire (în satul Odobasca).

Sara, urma „masa cea mare**, „cu daruri**: dădea fiecare pe o farfurie cu sare şi pîne cît voia. Nunul da 8-10 lei, iar me­ senii pînă la 4 lei. Suma adunată era numărată de nun, încredinţind-o miresei care era datoare să sărute mîna la toţi cei ce dă­ ruise. Mireasa aducea acum nunului şi nunei „daruri" : cămăşi şi şervete. Socrii primiau şi ei cite o cămaşe cusută de mireasă, iar cei 10-12 „stolnici" — „ajutoarele" socrului — numai cîte un şervet (în satul Corbu). In satul Jitia „masa cea mare" era pre­ gătită de „stolnicele" mirelui. Cînd „se aducea orzul" — cel din urmă fel — venia mireasa cu un lăutar, împărţind convivilor atîtea şervete cîţi capi de familie erau la masă. După aceasta urma masa şi apoi stringerea darurilor. In satele dela cîmp, mai ales, lăutarii trebuia să cînte nunului, ca şi acum, „Cintecul Nunului" (text. XVII). Lăutarul care nu-1 putea „zice" din vioară, nu că­ păta dela nun „nici o para" şi nunul se supăra pe „socrii cei mari" că nu au avut grije să tocmească lăutari buni.

Masa aceasta se făcea şi luni la prînz şi tot cu dar, luînd de data aceasta parte numai femeile. Se şi numia „concerit", sau „zeama conciului". Acum naşa lua miresei voalul de pe cap, punindu-i „contiul" şi „ştergarul". Solemnitatea aceasta o consacra in rindul femeilor. Lăutarii cîntau atunci, cum cîntă şi astăzi in satele de cîmp, unde momentul se cheamă ca şi înainte „legatul

miresei": „Dj»aş mai fi odată zună, Aş şti floaria cum se pune : Mi-aş puni-o după urekc Ş'aş pleca sara la fete.,." „PIîngi, fetiţi fatî,

INTRODUCERE

XXIII

Ti-oj mai faci fati Cîn o clnta ştiuca'm baltî Şi mierla pă corlati.

Uni-a stat florili, A si ştia palmili.

Da mila dila bărbat: Tot cu pumnu dipă cap'*. aceiaşi.

Se sta şi acuma la masă ; femeile jucau, Iuind în horă şi pe socri, cărora le atîrnau după git iţe de ţesut, semnilicaţie că mi­ reasa va fi lucrătoare ca un bărbat. Veselia era alît de exube­ rantă, incit femeile răsturnau căruţa socrului şi deranjau lot ce gâsiau în cale. Un om care trecea din întimplare pe drum, greu scăpa de glumele lor hazlii.

Luni era „uncropul** — adică a doua masă cu dar — la care luau parte şi „tinerii", şezind lingă „naşii" lor (în satul Corbu).

Jucau cu toţii pînă la ziuă, cind pomiau spre casa nunului care îi aşeza la masă bogată : răsplată pentru osteneala nunţii. Veselia şi aici era mare. Marţi, cind se făceau „plăcintele" (in satul Corbu) şi ultima masă „cu dar", se sfîrşia veselia care ţinuse continuu patru zile.

Tot aşa de caracteristice erau obiceiurile la naştere şi inmormînlare. Toate dovedesc comunitatea sufletului rîmniccan cu ce putem cunoaşte în acest sens despre celelalte ţinuturi \ Astăzi din obiceiurile acestea abia mai poţi înlilni citeva.

Muntele şi cîmpia păstrează doar parte din vieaţa trecutului. Şi le surprinde că în afara „dansurilor moderne" de astăzi — care au invadat satele podgoriei — mai poţi auzi dumineca „la cîmp" cintîndu-se din vioară la horă „cîntarile": „driapta", „stingă", „brîu muntenesc", „boităneşti", „căzăecşti", „şkjoapa", „ca la Siorgi", „brîu", „clopoţelu", „resteu", „orodinca", „corăg'jasca", „kindia", „ca la Brjaza", perna", „g'iru". Tot aşa, jocurile dela munte — „păpurelu, qobănclu, Jancu, frunza, bordeiu" — sînt de acelaşi pitoresc.

Dela această vieaţa de veche tradiţie rominească se înde­ părtară — pe nesimţite şi poate de multă vreme — satele rîm1 CI. N. Georgescu-Tistu, Foliilor din judelui Buzău, 143™; Gazda Săteanului, XII. 123,150,151,252,253; Tribuna pedagogică, I, n-rul 6.

XXIV

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

niccne din podgorie care — prin drumul cel mare din vecinăta­ tea lor, practicabil încă din vremuri preistorice (v. p. VIII, nota 2) — respirau o vieaţă comercială puternică. Lingă „sarica", „bunda" şi „ştergariu" munteanului, se iviră astfel — aduse prin schimbu­ rile întinse de comerţ — „covorul de Ţarigrad", „tăvile de Lipsea", „caleaşca cu telegari" şi „fermeana de pambriu blănită cu samur", despre care ne mărturiseşte ciudat o foae de zestre din Coteşlii Râmnicului, datată din 1836.

Insă vieaţa proprie ţinutului a fost redusă ori suprimată mai ales după război, prin noutăţile „tîrgoveţilor". Totuşi, oamenii sînt şi astăzi comunicativi, vioi, binevoitori şi ospitalieri, ca . şi acum patruzeci şi cinci de ani cind o călătoare a fost primită în satul Grebăn ca „nicăeri în tot drumul" L îşi dau samă de vre­ murile care se prefac şi nu esită să povestească minunat cînd îi întrebi despre vieaţa lor trecută. Avîndu-i în faţă, îţi lămureşti cum dintre ei s'a ridicat în vremea asupririi fanariote haiducul Bolboceanu pe care l-a cintat odată balada Rîmnicului şi dc care bătrînii îşi amintesc încă 2.

GRAIUL Straturile variate de populaţie au creat în Rîmnicul-sărat un aspect dialectologie departe de a fi unitar. Numai aşa se explică pentru ce varietăţile fonetice sînt de un capriciu surprinzător. De aceea nu pot fi determinate de fel zone linguistice în ţinutul acesta. Particularităţile fonetice sînt variabile şi în cuprinsul aceluiaşi sat şi uneori chiar în graiul aceluiaşi om: fădia 6861 şi fă$ia 6751, pidţor 5054 şi k'idţor 5056, săfoaia 66? şi săziata 685, strînz(0)ia 5853. Omogenitate fonetică pare să fie numai la munte, pe cînd la cîmp fenomenele fonetice, caracteristice graiu­ lui dela munte, se întretae cu acele ale graiului muntenesc. In ge­ neral, în Rîmnic sau întilnit două curente linguistice osebite, ex-

1 Elena Sevastos, Călătorii prin Ţara Romtncască, 98. * G. Dem. Tcodorescu, Pocsii populare romîne, Bucureşti, 1885, 602; Grai ^ suflet, III, 127 text LXXXVII. Cf. şi Milcovia, II 2 250.

INTRODUCERE

XXV

plicabile numai prin migraţiunile păstoreşti din Transilvania: gra­ iul muntenesc şi acela al ciobanului transilvan venit aici In transhumanţă. Vom însemna cîteva din particularităţile fonetice caracteristice.

In afară de fonetica vocalelor [1. A accentuat (diftongat: cîine 4315, 46120, 5077, 6319. Grai şi suflet, III, 125, 127, 297, 306, 310, 324, 329, 332, 338; miine 42 4, 4699. Grai şi suflet, III, 303, 337 ţ pline: ibid., 321 — ori păstrat: cîni 5075). — 2. A aton latin [A final apărînd ca i: casi, uşi). — 3. E aton (iniţial trecînd la ie: iei 1475, (eşî 1352, ţel 35223, jey 3513, 7263, jera: Grai şi suflet, III, 123 — ori neschimbat: işia 73114, işit: Grai şi suflet, III, 333 ; — ori trecut la i în cuvintele proparoxitone, în silabă posttonică: SQarili 6862, 6742). — 4. I aton (ca şi i tonic — după s, ş, ţ, z — rămas intact: zicînd, risipi, găsi, auzi 362, zile 12 — rar şi zili 17 5). — 5. O accentuat (iniţial > yo: iiom, yop/). — 6. Diftongi accentuaţi (rămînînd intacţi: rea). — 7. Diftongi atoni (reduşi: câta, dor). — 8. Epenteză (rară: cupHor 1331, Geriu 665). — 9. Asimilafie (E—i > i — i: viniZ^, fetili 37 6, 5733. Grai şi suflet, III, 127; fitior: l. c., 105, 110, 119 — dar şi feGior 2424). — 10. Disimilafie (E — e > i— ă: di pă: ibid., 306; piste 5712], interesant este consonantismuL In adevăr, aici se vede mai puternic lupta între graiurile amintite.

Vom detaila fenomenele consonantice şi morfologia, cu toate că şi celelalte aspecte dialectologice ale Rîmnicului-sărat (sintaxa, de pildă) ar merita un studiu complet.

11. P, dinaintea lui i, ie, apare palatalisat (fasa k'), mai ales în satele mocăneşti, fenomenul fiind totuşi comun şi restului regiunei: k'icat 249, k’ieptu: Grai şi suflet, III, 301, 305, 314; căk'if 14106, k'ica 249. Grai şi suflet, 303; tok'i: Graiul nostru, I, 268 ; sk'icu : Grai şi suflet. III, 298, 307 ; k'icî: ibid., 313; sk'inării: ibid., 329 ; k'etrili: Graiul nostru, I, 268. Grai şi suflet,

EI, 269, 320, 336; k'ieka: ibid., 123,305,328; Vieri: ibid., 123, 335; sak'i: ibid., 329; tulk'inî: ibid., 322; grok'i: ibid., 329 ; <fek'icînd: ibid., 320; k'itioari 3758, 5056. Grai şi suflet, III, 120, 121, 124, 129, 267, 302, 311, 312, 323, 324. Fasa pk' e generală, deşi rară: copk'il 370, 4100, Grai şi suflet, HI, 110, 119, 308,

XXVI

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

325; lupk'i 4533* Grai şi suflet, III, 124, 127, 302, 330. Graiul nostru, I, 267, 268. Mai des apare nealtcrat: copil 1712, 297, copiii: Grai şi suflet, III, 116; piatră 60119, pidior 1621, 3035, 5054, 7017, 7315, 7622, 7872, pierdia 4912, pieli 5496.

12. B, în aceleaşi posiţiuni, e alterat (g): alg'ii 73H, dogitoaâi: Grai şi suflet, III, 339, 341; g'et, g'elu, gială 60128, 60131. Graiul nostru, I, 267. Grai şi suflet, III, 110, 119; giGiu 60126, gini: Graiul nostru, I, 265, 266, 268. Grai şi suflet, III, 112, 119, 125, 128, 301, 304, 308, 321, 324, 328, 334; girului 59110, întregi: Grai şi suflet, III, 320; plingi 1212, vorgit 211 ; Grai şi suflet, III, 124, 127, 130, 312, 313, 319. In multe locuri insă rămîne intact:bini 41220, înălbit (şi înălgit: Milcovia,\, 180).

13. F >• F: Fier: Grai şi suflet, III, 317. Graiul nostru, I, 266 ; h'ir: Grai şi suflet, III, 118, 322, 332, 335, 337, 338 ; Fina : Graiul nostru, I, 267 ; h'iuleţu : Grai şi suflet, III, 312 ; Fi-su: Graiul nostru, I, 268 ; o h'i, sî h'ii, ar Fi, Fiii, si Fi, să Fi\e 377. Graiul nostru, I, 265. Grai şi suflet, III, 111, 113, 114, 115, 117, 118, 119, 120, 123, 229, 300, 303, 304, 309, 318, 319, 323, 329, 330, 338. Rămîne însă intact de multe ori: fir 5717, fieru 57 8, si fii, sî fin 979, 6812, 70 6, 7010.

14. V > g mai rar: gini. Fonetismul cu y este frecvent: yina : Grai şi suflet, III, 332 ; yinouat: l. c., 336 ; bolnăyor: ibid., 335 ; yin : ibid., 106, 315, 318, 333, 338, 340 ; yiti, yi(el:ibid., 109, 118,310, 319, 328, 329; y/ni: Graiul nostru, I, 267, 268;yicr/d: Grai şi suflet, III, 106,308; yini: ibid., 113, 119, 120; loyi: Gra­ iul nostru, I, 266. Grai şi suflet, 111,324, 340; moyila: ibid., 304, 338, 339; potrivim: ibid., 107. Şi în construcţiile sintactice apare pronunţarea cu y; lo-yili-ar boala. Iniţial, urmat de u > F des: Fulpi. Nealterat, apare in tot cuprinsul judeţului: lovia: 41220, vini 7139, y/y 3045, 3637, vifei 11116, VOrbil 515, 633, vitî 41212.

15. M > n: lacrînx: Grai şi suflet, III, 125; iie\ 5729, nel iiioarî, n\orifî 225, 353, 5730. Grai şi suflet, III, 105, 125, 306, 313, 336; nic 370, «ija 4105, ?îey 3172; Graiul nostru, I, 266, 267; nizloc, iiiSlovei: Grai şi suflet, III, 107, 123, 130, 316. Gra­ iul nostru, I, 267. Apare intens şi fonetismul nealterat: mizlocu 1339, 58, mi-/ tnnt[a 10104, lacrimi 1990, mia 7298, nimic 79138, 16. C, urmat de e, 1, apare mai rar ca s (Sel 41221, colaci

2559, 3023, du&i 3652, 3895, fei, firs^ia 6751. Milcovia, II,. 41; pa­ truzeci 5075, podu: Milcovia, II, 40; SâCeli 384), rămînînd frec-

;

mi

iwr

INTRODUCERE

XXVII

vent nealterat: aduâia 1495 ; biciu: Milcovia, II, 250 4; Cer, ceriu 2IH4, 65 6, 6734, 6940. Grai şi suflet, III, 305. Milcovia, I, 176; ceri: ibid., II, 25439; «5iaţi: ibid.,1, 177; Hindi 7283,7555, 79145. Grai şi suflet, III, 110, 127, 325, 336, 338. Milcovia, I, 180. II, 25124, 25419; cîntece 41207, 6944, copacţu: Milcovia, II, 25293 ; cruci: Grai şi suflet, III, 331 ; duci, duCicim, duâr'a, si duCi, sa (si) duda, oi duci 1824, 20113, 23220, 28193, 3025, 4558, 6942, 7754, 80150. Grai şi suflet, III, 119, 127, 301, 330. Milcovia, I, 167. II, 253107, 25437; dulci, duldafi: Grai şi suflet, III, 112, 118, 121, 337. Milcovia, I, 179; faCim, făCla, 1647, 1822, 5057, 56157, 6430, 6861, 73105, 79113. Grai şi suflet, HI, 114, 126, 297, 299, 301, 303, 321, 335, 340, 345. Graiul nostru, I, 267. Milcovia, II, 25123, 253.4, 25442; ficior: Grai şi suflet, III, 105, 110, 119; foiCici: Milcovia, I, 167; pari 29210, 6814, placi 512. Grai şi suflet, III, 308, 312, 324. Milcovia, I, 174; poCiu, ibid., II, 42 ; uCide: Grai şi suflet, III, 266 ; suci: Milcovia, II, 2548; si strici: ibid., I, 174, 175; tăciuni: Grai şi suflet, III, 114; taci: ibid., 125, 297, 306, 312. Milcovia, I, 174. II, 253104 ; treci: ibid., I, 167. II, 25280; voiniC(s)i 7580. Milcovia, I, 175; zaâi 5991, 74140. Gtai şi suflet, III, 113, 129, 297, 312; zi(i)Cia 11150, 1838, 28162, 4944, 7450. Grai şi suflet, UI, 110, 119, 121, 126, 128, 298, 314, 331, 334. Milcpvia, I, 174, 175. II, 25278.

17. G, urmat de e, i, trece rar la z: Arzişu: ibid., I, 179; dozi 6753, drazi 1338, meriia 6750, 6923, mulila 7694, rozi 33138, saziata 685, strînzia 5853, şterzia 1334, trăita 5069. In general, apare nealterat; azunfiia 4238, 6423, 72109, 7740. Graiul nostru, I, 265, 266. Grai şi suflet, III, 110, 265, 266, 310, 316, 329, 341 ; alinfie: ibid., 105; Cini: Milcovia, I, 175; dăfiiaba: ibid., II, 25424; doafii: ibid., II, 253114; frinfila 3164, 3646. Grai şi suflet, III, 108, 331 ; fu(Jia 34191. Milcovia, I, 167; (Jenili 2684; filam: Milcovia, II, 25413; larfil 1229, lefie 60127, 6320. Grai şi suflet, III, 335; lunfii 59106, lunfii 1219, merfii, merfiia 20120, 22206, 34200. Milco­ via, II, 25129 ; olofii: ibid., I, 179; plinfie 539. Grai şi suflet, EI, 109, 119; sinfie 1990. Grai şi suflet, III, 105, 125, 330; strinfie 3162, 4222, 5853. Grai şi suflet, III, 110. Milcovia, II, 25130; trâfiia 11133, 23243, 34194, 4223. Milcovia, II, 39, 40. Uneori, în aceeaşi posiţie, se pronunţă ca z: lunzeşti 6247, sînzerată 6266.

18. Z, urmat de o, u, este pronunţat întotdeauna ca i: a$uta 1481, zoc(u)u 528, Grai şi suflet, III. 108, 110, 125, 298,

XXVIII

!

I

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

306, 310. Milcovia, I, 183 ; zos 39161. Graiul nostru, I, 267, 268.

Milcovia, I, 182. II, 42 ; iuca 379. Grai şi suflet, III, 121, 127, 299, 302, 304, 311, 329. Milcovia, II, 42; Zudeca 10127, iurat 6HO, iumatati 17 4, 2544, 35214, 5060, 55131, 73108, 7560, 791H. Grai şi suflet, III, 110. Milcovia, I, 167.

19. S iniţial se aude ca $ în şfert, şfoarî; cade în fir.şî (pa­ ralel cu sfirşi), după cum şi în expresii ca : ’ărăcuţ di mama mia.

20. Grupuri consonantice. — CM>M in turna (pa­ ralel cu tocmai 6125), a toni (paralel cu a tocmi 2099). — 21. C T > T în doftur: Grai şi suflet, III, 123 (şi doftor). — 22. MN s'a redus la n: dunilali (paralel cu dumitali). — 23. MP > MB: lanbî (paralel cu lămpi). — 24. ND s'a redus la n în uni (v.

Grai şi suflet, III, 299): locu un l-an văzut io. — 25. PR pierde pe r în pin ( >■ pin : Milcovia, I, 178).

26. Asimilaţie. — In forma Senuke, & > S, prin asimilaţie cu k. De asemenea în forma vîrv (< vîrf 10118, circulînd paralel şi intens).

27. Disimilaţie. — E de amintit forma tulbura şi tul­ bure (< turbura 837, 47 şi turbure). Grupul LL rămîne intact: Gelalt, cellalt: Milcovia, II, 25154.

28. E p e n t e s ă. — Epentesa lui r apare în forma strahUdi; iar a lui h în năhut: Milcovia, I, 172.

29. Metatesâ. — Constatăm metatesa doar în forma vrîstî.

30. Protesă. — Găsim protesa lui h în formele: hurcî (mai ales în satele de cîmp), huliu, horinduit: Milcovia, I, 172.

31. Aferesă. — Căderea unei consoane e mai rară: o/ar, ’uc (< duc). In schimb aferesarea unei silabe e frecventă în expresii ca următoarele: un’te'di? (sau: urite’uti?)— mă’cla moarî (sau: mă *uc la mQarî).

32. — Apocopă. — Apocopa lui d e des întîlnită în forme ca: cin 177. Milcovia, II, 250; holărin 11157, torcin, vinin 1354. Totuşi şi formele întregi circulă intens: fulgerînd, păscînd 631, torcînd, intrebînd, lătrînd, plingînd, rizînd: Grai şi suflet, III, 106, 114, 307.

MORFOLOGIA SUBSTANTIVUL

33. Declinaţi uni. — Urme de declinarea a IV-a se găsesc în formele obişnuit întîlnite pe întreg domeniul nostru dialecto-

I

Introducere

XXIX

logic i nor mea (dar şi norî-sa), sor'sa (paralel cu sorf-sa).

34. Singularul şi pluralul. — Des substantivele femenine în — arius, — orius au la sing. terminaţiunea — ariu, — oriui breZinariu, cuptior 1331. — 35. La formele masculine de plural terminaţiunea i dispare rar după ş, ţ, z (gălbenaş 12 8, munţ 1213, urş etc.), în general păstrîndu-se : părinţi 1213, dinţi' Grai şi suflet, III, 111 ; munţi: ibid., 107. — 36. In acelaşi cas sînt şi formele femenine de plural: cămăşi, părţi, lăzi, ogrăzi. — 37. După s, ţ, r, z, terminaţiunea femenină de plural -e trece în­ totdeauna la -i [braţi: Grai şi suflet, III, 108; buzi: ibid., 111 ; fetili 5733, fetifili: ibid., I, 127. III, 124 ; frunzili 1353, muri: ibid., HI, 298; poali: ibid., 129; steli: ibid., 298) şi rar la -z (casf: ibid., 114). —38. Neutrele terminate în r, ş, ţ, au la plural frecvent -i (braţi: ibid., III, 129 ; hotari, maţi, oraşi). — 39. Aflăm şi termi­ naţiunea de plural -uri la neutrul capuri şi la masculinul codruri.

ARTICOLUL

40. Articolul -/ e căzut (lupu: ibid., III, 130 ; focu: ibid., 115; meliocu 1357, «e/u : ibid., 130; pămîntu: ibid., 105 ; rîulefu 1355, vîntu: Grai şi suflet, III, 105).

NUMERALELE

41. Cardinale. — Numeralul un apare a: a om. Cele­ lalte sînt: doi (c/oya; doiiî 4589, Grai şi suflet, III, 113. Milcovia, II, 2547), trei 17 4. Grai şi suflet, 10, 170, 177 (trii 17 6; ibid., DI, 167, 178. Milcovia, II, 250), patru, cinci, şasi: Grai şi suflet, III, 130 (şasi: Milcovia, II, 25419), şopti: Grai şi suflet, IU, 111 [şăpti: Milcovia, II, 250), opt, noya (noyî: ibid., 25133), zeâi: Grai şi suflet, HI, 110 (zăâi: Milcovia, 25133), unspti, douîspre(ă)zeci [doispti; doispriti 1966); ibid., 0,253, treispci, paţsprezedi (paispci): Grai şi suflet, III, 112; 6insp6i, şaispâi, şaptispti, optuspti, noyîşpâi, doiiizaci 25416. Milcovia, II, 251; donî-ş-una, donî-z-doi, douî-ş-trei... treizeâi (triizăâi: Milcovia, 0,250), trei-ş-una, trei-z-doi... patruzeci: ibid., 252; pa-ş-una, pa-z-doiii... tinzeCi: ibid., I, 182 (âinzăâi: ibid., II, 253), şaizeci: ibid.-, II, 25418, şaptizeâi (şăptiză6i): ibid., 250, 251, 252; obzeCţ: ibid., 251 ; nouizeti, o şuti: ibid., 251; o nii.

42. Ordinale. — La aceste numerale formele de mas­ culin sînt: întâi, a doilia, a treilia. Forma cu -Ha dela masculin o găsim în construcţii ca: a luat o fimei di-a doilia, praştia di-a

XX*

POLKLOR DIN RiMNICUL-SĂRAf s»

doilia, apărînd şi la ambigen; a treilia sat (cf. Grai şi suflet, IU, 118).

PRONUMELE

43. Personale. — Ev apare des ca ie» 3513, şi [o 7263.

La pers. a 2-a dativ sing. : if şi iz, iar la a 3-a avem formele : te/ 35223, lei (ii), ieli.

44. Posesive. — Se întîlnesc astfel: a nev (şi o meu), a tăv, a tăi, a tăli.

45. Demonstrative. — Pentru masculin avem următoa­ rele forme: ăsta; Grai şi suflet, III, 110, 299; ăştia; pentru femenin: asta, a (în expresia: a urită); Milcovia, II, 255 ; astia, ăştia. Mai avem formele : adela, ăla: ibid., II, 25439, dela, 6ellalt (dellant): ibid., 251; ălălant, âilanţi, ailanti, ailaltî: ibid., 25437, aia, alelante.

v

VERBUL

46. Conjugări. — Se întîlnesc des şi schimbări de con­ jugare la unele verbe : /dl/a, credia, punea: Grai şi suflet, IU, 298 (dela conjugarea a IH-a, la a Il-a).

47. Presentul indicativului. — La verbele auzi, credi, piindi, ridi, pers. I-îi sing. se termină în -z: auz, crez, prinz, riz. Verbele puni, raminia, fînia au, mai ales la cîmp, pers.

1-îi astfel: puiu, rămîiu, ţiv. Verbul trimeti are tcrminatiunea aceleaşi persoane în -f: trimet (sau trimet).

48. Imperfectul indicativului. — Persoana a 3-a pl. apare rar cu -y (intrau 1618), şi obişnuit fără acord: iera 379f întteba 1638, frifjia 43*14, lătra 4582, vorbia 610. Această lipsă a lui -y caracterisează şi auxiliarul dela perfectul compus: a cerut 493, a mincat 495, s’a mărit 5733.

49. Presentul subjonctivului. — Verbele puni, răminia, (inia, vini au pers. 1 -ii sing.: si puiu, sî rămîiu, si ţii, sî yii. La verbele paria, teri, k'eri aflăm la pers. a 3-a sing.: sî pai, si cei, si k'ei; iar a ploua apare numai sub forma: si p/oyf.

50. Perfectul subjonctivului se formează şi cu aju­ torul lui sî h’i (mai ales în graiul dela cîmp): si h'i făcut, sî h'i

ştiut.

51. Viitorul are următoarele forme ale auxiliarului: oi da, ai da, o da, on da, of da.

52, Imperativul are o formă aferesată în expresia ’ti-acasi

r ;

INTRODUCERE

XXXI

ADVERBE

53. Adverbele obişnuit întrebuinţate sint: adiniaura, amintir ia ; colea : Grai şi suflet, III, 126 ; asiari : Milcovia, II, 43 ; acolu: ibid., 25429; df-ag’ia: Grai şi suflet, III, 127; di loc „nicăeri“ împoh'ida „împotriva**.

PREPOS1ŢH

54. dă, din 1968, dim 1967, di pă „după**: Milcovia, 11,252; pîn „prin", pişti: ibid., 25431 (şi piste 5712).

DERIVAREA CUVINTELOR

55. Derivatele diminutivale cu sufixele -el, -ăl, -ior [bu­ nicel, măritei, frumuş(e)ăl, bălăior, bătri\or, după cum şi adver­ bele dipărtişor, repejor] sînt frecvente în tot ţinutul, ca. şi cele în -ici (frumuşici, miliţiei, tinerici, ziulici) şi -iţi (fugulifi, mindruliţî).

In general, prin palatalisarea labialelor, consonantismul apro­ pie de multe ori Rîmnicul-sărat de Buzău — loc de egală transhumanţă ardeleană — şi de Brăila '. Apropierea însă se dove­ deşte mai ales faţă de judeţul Putna şi Ţinutul Vrancei2. Aici noi vedem dovada sigură a penetraţiei păstoreşti ardelene, prin păsurile amintite spre plaiurile rimniccne şi de aici, prin cîmpiile Bărăganului, către Dunăre. Similitudinile acestea dialectologice sunt argument categoric al înrudirii etnice amintite.

FOLKLORUL Rîmnicul-sărat a fost vreme îndelungată regiune favorabilă creaţiei folklorice. S'a văzut de altfel cum în decursul timpului judeţul era un centru de prefaceri etnice, curentele de migraţie demografică — locale ori de aiurea — suprapunîndu-se, încetincet, aici. Căci aflîndu-se la respinten de drumuri umblate me­ reu, Rîmnicul-sărat era cutreerat — cel puţin de pe la 1500, după mărturiile documentelor cunoscute — de soliile în drum spre Constantinopol; şi din veacul al XlH-lea, de misionarii ca1 Cf. N. Georgcscu-Tistu, Folklor din Judelui Buzău, 67; Gra­ iul nostru, I, 217, 220, 221, 222, 226, 228, 229, 247, 248, 250, 252.

5 Ibid., I, 275, 276, 280, 281, 283, 285, 287, 289, 291, 293, 295; Ţinutul Vrancei, I, 3-285.

XXXII

X

d

n

i i* a

r n

a /.

j

< ) i

î

î

FOLKL0R din rimNicul-săraT

tolici ai Romei. Iar cruciş, treceau spre Bărăgan în transhumanţă ciobanii ardeleni care poposiau mai întîi în nordul ţinutului rîmnicean, în Vrancea. Ori, drumurile largi ca şi potecile de plai — ori pe unde ar trece — sînt căi potrivite de răspîndire folklorică.

Se înţelege uşor cum în ansamblul oricărui teritoriu de cre­ aţie populară o astfel de regiune ocupă o posiţie a parte. Căci aici iradiaţiile folklorice pot fi frecvente. Şi nu rareori în astfel de regiuni sincretismul folklorului ofere probleme dintre cele mai interesante. Pe locurile acestea se petrece un adevărat război folkloric: unele motive iradiate tind să înlocuiască pe altele; sau se asociază, ori se disociază.

Pentru lămurirea acestor discuţii, neglijarea Rîmnicului în cercetările de pînă acum e o lipsă de regretat. Tocilescu, în pre­ faţa colecţiei sale, însemna pierderea 1. Repetăm: de cîteva de­ cenii ar fi fost necesare cercetări metodice numai în regiunile specifice. In rîndul întîi să se fi dat atenţie ţinuturilor în care s'au elaborat intens valorile de cultură populară. Regiunile cu trans­ humanţă, cu păsuri comerciale, ori acelea pe unde au fost în­ crucişări de curente culturale ar fi dăruit astfel ce e mai ca­ racteristic în lămurirea etnicului nostru. Ce s'a publicat pînă acum din cuprinsul Rîmnicului2 e insuficient pentru asemenea 1 Gr. Tocilescu, Materialuri folklorice, I, p. XVIII. Asupra Rîmnicului-sărat cercetări serioase folklorice, valabile şi pentru studiile de dia­ lectologie, au fost publicate pînă acum — în afară de ce s'a dat la iveală înaintea războiului de Ovid Densusianu, în Antologie dialectală şi Graiul nostru, I, 265-272 — de către I.I.Stoian, în Grai şi suflet, III, 101-131, 297-343 „Texte folklorice din Rîmnicul-sărat".

5 Pr. I. Bălăşel, Versuri populare romtne, Craiova, 1919, voi. I, cartea I, 27-29 (un colind), 31, 37, 41-48 (texte — din Bălăceanu), 81 („Vasilca" — din Bălăceanu); voi. II, cartea I, 12 (jocuri), 15-16, 19 (texte — din Bălă­ ceanu), 43, 48 (jocuri de cuvinte), 54 (ghicitori — din Bălăceanu), 57-58, 61, 63-64, 67, 71, 75, 77-78, 80, 84, 86, 89, 92, 93; voi. II, cartea III, 34 (motive lirice — din Bălăceanu), 34, 35, 78.

Candrea, Densusianu, Speranţia, Graiul nostru, I, 265-297 (texte cu credinţe — din Balta-albă, Costienii-mari, Grădiştea, Racoiţeni, Slobozia-Galbeni).

C. Danilcscu, Calendar pe 1910, 64 (dcscîntcc de obrintit — din Urecheşti).

Ovid Densusianu, Antologie dialectală, Bucureşti, 1915, 23 (texte cu credinţe — din R.-sărat).

N. I. Dumitraşcu, Ctntări de stea şi colinde (Biblioteca Soc. „Steaua", n-rele 19-20), Bucureşti, 1928, 155 (un colind cules in 1915 „din împrejurimile Rimnicului-sărat"),

introducere!

XXXftf

Conclusiuni. lai* studiile etnografice de

sintesă — făcute asupra

Artur Gorovei, Credinţe şi superstiţii. Bucureşti, 1915, 32, 70, 83, 129, 133, 327, 373, 376, 399 (din Bogza, Mărtineşti, Urecheşti).

Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina poporului, in Analele Ac. rom., memoriile secţiunii literare, seria a 2-a, t. XXX, 32, 56, 170 (desclntece de bubă, de deochi, de speriat — din Budeşli).

Simion FI. Marian, Naşterea la Romini, Bucureşti, 1903, 76 (credinţe despre „mortăciuni"), 252 (obiceiuri la botez).

Tudor Pamfile, Agricultura la Romlni, Bucureşti, 1913, 59 (cre­ dinţe despre semănat); Cerul şi podoabele lui, Bucureşti, 1915, 35, 192 (glo­ sar — „scăpătat" şi „scăpătiş" — şi zugrăvitul ouălor — „drumul robilor") ; Cimilituri romtneşti, Bucureşti, 1908, 16, 21, 23, 26, 27, 28, 33, 34 (din Măxineni, Popeşti); Cîntcce de ţară, Bucureşti, 1913. 26 („Corbia" — din Po­ peşti), 97, 102, 127, 155, 165 (niotive lirice — din Popeşti), 198, 215, 233, 264-65 (motive lirice: de streinătate, dragoste, haiducie şi inimă albastră); Crăciunul, Bucureşti, 1914, 41, 61, 90, 100 (colinde, credinţe şi obiceiuri — din Galbeni, Popeşti); Duşmani şi prieteni ai omului. Bucureşti, 1916, 174 (o poveste şi credinţe despre strigoi), 309 (un colind cu credinţa despre „dulful de marc"), 322 (credinţe despre Sfintul Haralambie); Frâfia de cruce, Blrlad, 1920, 15 (obiceiuri despre frătia-de-cruce — din Mărgăriteşti); Povestea lumii do demult, Bucureşti, 1913, 123, 124, 129, 131, 135, 149 (credinţe despre po­ top) ; Sărbătorile da toamnă, Bucureşti, 1914, 114, 117, 151, 200, 130; Săr­ bătorile de oară la Romlni, Bucureşti, 1910, 35 (credinţă despre Rusalii), 168 (obiceiuri In legătură cu „Mărina"), 205 (credinţe despre Sfintul Ilie); Văzduhul, Bucureşti, 1916, 137 (obiceiul cu paparudele — din Popeşti).

G. Popcscu-Ciocănel, Rlmnicul-sărat, 45-49 (obiceiuri la naş­ tere, căsătorie şi inmormintare — din Odobasca).

Elena Sevastos, Călătorii prin Ţara Românească, Iaşi, 1888, 98 (credinţe despre morţi — din Grebăn); Nunta la Romlni, Bucureşti, 1889, 54 (obiceiuri la logodnă — din Călmăţui), 99 („colacarie"), 112 („oraţie" — din Moşeşti), 158, 219, 256, 259, 277-8 (obiceiuri la nuntă), 374 („oraţia populara" găsită de Anton Pann Intr'un „isvod al dascălului Tănase din satul Obrejlţa"), 381 („iertăciune" — culeasă in aceleaşi împrejurări şi de acelaşi).

G. Dcm. Teodorescu, Pocsii populare romlne, Bucureşti, 1885, 24, 83, 141 (două colinde şi un pluguşor — din Bogza), 588 „Golea haiducul", 602 „Bolboceanu haiducul", 604 „Boţea" (balade din Bogza). Şt. S. Tuţescu, Colinde din popor, Craiova, 1909, 34-37 (un colind).

D . V u 1 p i a n, Poesia poporală pusă In mu sică, Bucureşti, 1886, 48 „Dam avut de n'am avut" (motiv liric, cu melodia).

Iuliu A. Zanne, Proverbele Romlnilor, II, 323, 590, 673, 760,827, 840 (din Plaincşti); III, 39, 293, 440, 524 (din Jideni, Plaincşti); V, 567, 633 (din Jideni, Plaineşti); VI, 266; VII, 710 (din Jideni); IX, 466, 563. 581, 614. 626, 635, 665, 702, 724 (din Jideni, Plaineşti).

Albina, III, 727 „Cei trei fraţi şi zgripţuroaica" (basm — din Urecheşti); IV, 990 „De ce are şoarecele ochi gogonaţi" (legendă — din Ciorăşti), 1270 „Tata Noie" (legendă — din Ciorăşti).

Ion Diaconu, Folklor din Rmnicui-sirat.

m

XXXIV culturii şi

FOLKLOR DIN RtMNlCUL-SĂRAT civilisaţiei populare rîmnicene,

raportată la celelalte

Analele Rtmnicului, I, 9, 120, 139 (teme lirice — din Neculclc).

Calendarul ilustrat pe 1910 (din „Biblioteca folkloristică"), 71 (dcscînIcc de boală-tifos — din Urccheşti).

Calendarul „Izooraşul" (1933), 76. 77 (jocurile : „sirba“ şi „clopoţelul" — din Cirligclc), 96, 111, 151 (anecdotă, melodie şi snoave — din Cirligelc).

Calendarul revistei „Doina” (1930), 119, 123 (motive lirice — din Deduleşti).

Căminul, VIII, n-rcle 11-12 (un colind — din Gugeşti); IX, n-rul 4 (mo­ tive lirice — din Gugeşti), n-rul 5 (strigături — din Ncculele), n-rele 6-8 (mo­ tive lirice — din Obilcşti), n-rul - 9 (motive lirice — din Căiata, Dumitreşti, Mihălccni), n-rele 10-12 („Mioriţa" — din Faraoane).

Convorbiri literare, XXV, 354 (dcsclntccc — din Coteşli, Racoviţeni, Vişani); XXVII, 863, 864, 865, 868, -870 (desclntcce : de şarpe, de deochi, de bube mari, de izbitură, de pirotcală, de speriat — din Coteşli, Racoviţeni, Vişani).

Doina, I, 20 (glume — din Gologanu), 54 (motiv liric — din Voetin), 82, 83 (desctntece: de şarpe şi vierme — din Deduleşti), 90, 134 (glumă şi credinţe — din Deduleşti), 203 (glume — din Obilcşti), 262 (proverbe — din Deduleşti); II, 23 (motiv liric — din Deduleşti).

Duminica poporului, III, n-rcle 22, 23 (motive lirice — din Rubla).

Gazeta Săteanului, XII, 148-151, 121-123, 249-254 (obiceiuri la naştere, căsătorie şi Inmormintarc — din Corbu, Jitia, Odobasca).

Gbiluşul, I, n-rul 1, p. 23 (descintcc de obrintit — din Urccheşti).

Grai şi suflel, III, 104-123 (un motiv epic, „Ciuta" ; strigături, motive lirice şi texte — din Bogza), 123-124 (motive lirice — din Căiata), „Mioriţa" (din Căiata), 126-127 (un motiv liric şi texte — din Gugeşti), 127-129 (strigă­ turi — din Jitia), 129-130 (strigături — din Ncculele), 297 „Mioriţa" (din Vintilcasca), 299-303 (strigături şi motive lirice — din Vmtilcasca), 303-5 (motive lirice — din Jitia), 306 „Mioriţa" (din Dealul-Sării), 307-310 (strigături, motive lirice şi texte — din Dealul-Sării), 310-312 (strigături — din Bisoca), 312 „Mio­ riţa" (din Bogza, Chiojdcni), 315-316 (motive lirice — din Bogzi), 316-320 (descinlecc: de ceas rău, de năjit, de deochi, de dragoste, de adus — din Bogza), 320-321 (texte — din Bogza), 321-323 (colinde — din Bogza), 323-326 (strigă­ turi, motive lirice şi un text — din Bogza), 326-327 (dcscîntcce: de junghiu, de plescăiţi, de dcochiul vacilor — din Bogza), 327-330 (ghicitori şi texte — din Bogza), 330-3 (motive lirice — din Bogza, Căiata), 333, 336 „Gheorghilaş" şi „Costea" (din Căiata).

Ion Creangă, V, 89 (dcscintcc de dragoste — din Dolhăşti); VI, 150, 151 (desclntcce: de deochi, de supus — din Bălăccanu); VII, 60 (teme lirice — din Bisoca); XIII, 138 (datine şi credinţe despre frăţia-de-cruce).

Neamul românesc pentru popor, XVIII, 157 „Ţiganul In tren" (znoavă — din Gura-Caliţci); XXI, n-rul 10 (motive lirice, reproduse din „Milcovia", II 1, 39-43).

Milcooia, I 2, 160-184 (motive lirice —■ din Jitia, Popeşti, Urecheşti, Slobozia-Ciorăşti); II l, 39-43 (motive lirice •— din Dumitreşti, Gugeşti, Jitia); II 2, 248-255 (lexte-convorbiri — din Budcşti, Faraoane; strigături — din Jitia); IV1*2, 83-86 (un colind — din Gugeşti).

INTRODUCERE

XXXV

ţinuturi — nu pot fi decît cu lipsuri apreciabile L. Rar ţinutul care să aibă acum bogăţia folklorului din Rîmnic. Căci judeţul acesta este pe drept un minunat cosmopolis folkloric: varietatea temelor lirice şi epice surprinde numai decît pe cercetător. Multiplicitatea acestora se explică uşor prin posiţia geografică a judeţului, amintită. Ţinutul Rîmnicului se caracterisează, ca şi restul teritoriului daco-romîn, prin bogăţia doinei şi limitarea baladei, indiciu do­ veditor că neamul nostru are eminamente înclinare spre lirism 3.

In satele dela munte, ori în cele de cîmp — mai ales acele mo­ căneşti — predomină strigăturile („strigări" — cum le zic Moca­ nii). Restul conţine doine cu o varietate de teme: de haiducie,

Revista critică şl literară, IV, 154 (ghicitori — din Budeşti); V, 119, 123 (desclntece : dc dragoste şi de apucat — din Dolhăşti). Şezătoarea, VII, 49 „Coman vinătorul" (basm — din Urccheşli), 68 „Basmul lui Bucur hoţul" (din Urecheşti), 141 „De ce e păcat să omori un ariciu" (credinţă — din Urecheşti), 159 (descintec dc desfăcut pentru fapt — din Tlmboeşti), 197-198 (desclntece: de desfăcut şi de ursit — din Timboeşti); VIII, 104, 106 (credinţe despre animale), 109 („Pluguşorul" — din Timboeşti), 113 (descintec de dragoste — din Timboeşti), 132 (un „Basm", variantă a bas­ mului „Fata babei şi a moşneagului" al lui Creangă); an. IX, 28 „De ce n'arc năpirca coadă" (legendă — din Urecheşti); voi. XI, 110 „Poveşti despre Plcală" (din Urecheşti), 122 „Anecdote despre ţigani" (din Urecheşti), 203-253 (texte Hricc — din Bogza, Dedaleşti, Lacul-lui-Baban); XII, 9 (descintec de junghi — din Budeşti), 202 (motive lirice — din Bogza), 203 (contaminare de motive lirice şi epice, între altele şi „Ghiţă Cătănuţă" — din Costăndoiu), 204-5 (motive lirice — din Dedulcşti); XIII, 6, 7, 9, 11 (desclntece: de deochi şi de vrăjit — din Budeşt', Dălhăuţi), 111-135 [obiceiuri la Crăciun — din Bogza: 111-124 (colinde şi „Plugul" — din Bogza, Costăndoiu), 127 (un plug — din Buzeşti], 162 „Legenda satului Bogza din jud. R.-săral" ; voi. XIV, 53 (credinţe — dinfBogza).

Tribuna pedagogică, I, n-rul 6 (superstiţii şi obiceiuri Ia naştere, botez, căsătorie şi moarte — din Cîmpulungeanca).

Vieafa satelor, I, n-rul 6 (un motiv liric — din Obileşti), n-rul 7 (un „Colind" — din Obileşti; „Mioriţa" — din Mihălceni).

1 In afară de ce se referă la aceasta, In bibliografia dc mai sus, cf. şi Tudor Pamfile, Agricultura la Romtni, Bucureşti, 1913, 93, 143; Cro­ matica poporului romîn, Bucureşti, 1916, 33, 55, 58, 65, 70, 84, 85, 107, 109, 111-113, 121, 125, 126, 128, 139, 140, 143, 144, 145, 152-53, 156, 165; Indus­ tria casnică la Romîni, Bucureşti, 1910, 455.

5 Folklorul rimniccîui q maţ fost discutat; y, A/Z/cop/o^I 2, 16Q-1$3; IV, 83-86, ’*

‘

'

XXXVI

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

miliţie ; sau, mai des, motive în care se înfăţişează stările sufleteşti obişnuite ale ţăranului nostru : jalea înstreinatului, dragostea, ura faţă de iubita necredincioasă, dorul de părinţi. Nu rareori moti­ vele de haiducie sînt de o vigoare lirică aparte. Observarea atentă a doinei de aici desprinde un fapt categoric : ca şi aiurea, doina Rîmnicului este astăzi de o intensitate sufletească minoră, fără amplitudinea lirică de acum două ori trei decenii. Creaţie în plină decadenţă, doina este zi de zi înlocuită prin hibridităţi lăutăreşti, aduse dela oraş. Fragmentele de autentică inspiraţie populară au fost aflate numai în citeva sate dela cîmp şi munte.

De multe ori există între Vrancea şi Rimnicul-sărat simili­ tudine de teme lirice, de sigur resultatul vecinătăţii ţinuturilor.

Dar mai ales Brăila este în continuu contact cu Rîmnicul, pu­ tinţa penetraţiei folklorice explicîndu-se aici prin uşurinţa mijloa­ celor de comunicaţie între aceste judeţe. Temele epice dovedesc mai cu samă acest paralelism folkloric intim. Apoi şi vecinătatea cu Buzăul presintă multe înrudiri folklorice care ar trebui să fie cercetate mai atentl.

Surprinde în Rîmnicul-sărat excelenta realisare estetică a motivelor epice, destul de variate de altfel. Mioriţa circulă aici redus: pînă acum din tot ţinutul au fost publicate numai şapte variante. Nici chiar satele mocăneşti nu au putut adăuga varian­ telor cunoscute material nou osebit: în patru ani de cercetări am găsit doar trei variante ale motivului de care studiile să se poată folosi. Este de mirare cum Vrancea nu a împrumutat in­ tens balada. In schimb, restul baladelor conţine realisări adevărate poetice : Ghifă Cătănufâ, Cîntecul Badiului, Corbea, Costea, Cintecul Crivăţului, Cîntecul Nunului, Cîntecul Soarelui, Cîntecul Şarpelui, precum şi altele, sînt la nivelul variantelor similare cu­ noscute, de multe ori întrecîndu-le prin sobrietatea structurării epice, ori prin varietatea momentelor acţiunii. Ciclul dunărean o-

fere aici minunatele variante ale Iui Tănislav. De remarcat sînt şi colindele, de o varietate şi o bogăţie surprinzătoare, mai cu samă la cîmp 2. In general, folklorul epic este mai variat în Rîm1 Buzăul şi Rimnicul-sărat sub aspectul transhumanţei (cf. deţul Buzău, 3; A. Veress, Romlnească (pînă la 1821), 133, 5 Grai şi suflet, III, 322;

au avut o desvoltare etnică intimă, mai ales N. Georgescu-Tistu, Folklor din ju­ Pâstoriiul Ardelenilor în Moldoua şi Ţara127; Milcovia, 1 2, 151, 152, 160).

MHqovIq, IV, 83-86,

INTRODUCERE

.

XXXVIf

nicul-sărat ca în oricare regiune înconjurătoare. Mai mult: ţinutul acesta dovedeşte o abundenţă folklorică neîntîlnită în nici una din regiunile cercetate conştiincios după Războiul cel mare. Aşa, am putut găsi în cîteva sate balade care nu au fost culese de folklorişti nicăeri în cîteva decenii.

In privinţa satelor ce dovedesc o circulaţie folklorică vie, se poate uşor constata că acelea din cîmpie au folklorul cel mai variat şi mai realisat. De sigur, aceasta se explică prin putinţa unui schimb continuu economic şi mai ales sufletesc, mijlocit de uşurinţa comunicaţiei. Baladele adevărate numai pe aici pot fi auzite, unde se întîlnesc astăzi şi lăutarii cei vestiţi în tot ţinutul.

Muntele presintă mai mult doine şi rar balade (cu excepţia cîtorva: Deduleşti, Dumitreşti). Iar la podgorie folklorul apune: balada e aproape inexistentă, iar doina e o artificialitate lăută­ rească : plată — împletitură de motive disparate şi romanţe aduse dela oraş.

Am adăogat de cîteva ori materialului poetic publicat aici şi nişte texte-convorbiri care mi s'au părut caracteristice. Ele nu numai că lămuresc excelent sufletul ţăranului nostru dar şi pot clarifica discuţii ce privesc psichologia creatorului popular.

Din păcate, astfel de investigaţii sînt la noi rudimentare. In această privinţă publicăm mai jos un text (text. X) din care se desprinde clar procesul de creaţie al poetului popular.

In textul indicat se pot urmări etapele epice ale baladei Corbia. Iată faptele: varianta esenţială a motivului a fost auzită in tinereţea sa de individul cercetat, dela un lăutar bătrin din Rîmnic. Ducîndu-se însă în Ialomiţa şi auzind balada şi acolo, a fost impresionat puternic de noutatea ei care de sigur că va fi constat în varietatea momentelor epice. In sufletul unui cîntăreţ comun motivul ar fi rămas inert, nepetrecîndu-se prin urmare un proces de unificare între cele două variante. Dar cîntăreţul nostru a racordat variantele, însă fără să le amplifice simţitor, pentrucă motivul nou ştiut de el nu presintă adaosuri faţă de celelalte va­ riante cunoscute. Unificarea variantelor de sigur că nu sa făcut printr’un moment nou adăugat acţiunii, ci prin elemente de des­ criere, prin cîteva imagini potrivite, ori prin dialog. De sigur că 1 S'au mai publicat astfel dc texte, in Grai şi suflet, III, 110, 118, 120, 123, 126, 127, 299, 303, 310, 320, 321, 323, 327, 328, 329, 330; Milcooia, II 2 248-254.

-XXXVIII

FOLKLQR DIN RlMNICUL-SĂRAT

varianta iniţială trebue să fi fost redusă în momentele epice. Cc va fi auzit apoi în Ialomiţa, vor fi fost elemente oarecum dispa­ rate, unificate însă de talentul acestui cîntăreţ care avea şi o me­ morie excelentă cînd l-am cercetat.

Orice motiv folkloric prin urmare suferă schimbări graduale de acest fel: rudimentar la început, el se desăvîrşeşte curindă vreme dacă are norocul să fie întilnit de cel puţin un cîntăreţ autentic. Dacă nu, dispare în cîteva decenii.

In al doilea rînd, din textul amintit se desprinde caracteris­ tica poetului popular adevărat: e un spirit curios să cunoască şi să ştie orice ; neastîmpărat, nestatornic, împins mereu de gîndul noutăţii să vagabondeze. Nu poate sta locului: are nevoie să vadă lucruri şi oameni de oriunde. Evadarea aceasta constitue prin esenţă experienţa poetului popular (cf. şi text. XIX). Dela Homcr, Goethe ori Eminescu la oricare cîntăreţ din popor, prin urmare, sînt aceleaşi etape de alcătuire sufletească: incontinua nestatornicie e cheea de boltă a unei reale formaţii poetice.

In privinţa publicării materialului folkloric poetic din Rîmnicul-sărat, am urmărit mai ales criteriul estetic, înlăturînd orice nu ar contribui la lămurirea unor astfel de discuţii, sau ale ace­ lora ce privesc strict fixarea etnicului romîncsc. Ca şi în colec­ ţiile noastre anterioare l, am aranjat şi acum materialul cu indicaţiuni bibliografice, spre a se putea înjgheba în curînd un atlas folkloric, ori ca să se uşureze munca alcătuirii unei colecţii cri­ tice a întregului nostru folklor. Discriminaţia aceasta trebue fă­ cută atent, cu competenţă şi degrabă.

In scopul studiilor asupra evoluţiei motivelor folklorice în timp şi spaţiu (adică circulaţia unui motiv într'o perioadă de timp şi pe o arie folklorică redusă ori vastă), am cercetat orice motiv cel puţin de două ori (surprinzîndul, adică, la acelaşi individ).

Adaosurile (de exemplu: părţi nouă adăogate prin rememorarea succesivă a motivului) ori numai variaţiile de formă (de exemplu: un vers refăcut, sau un cuvînt înlocuind pe altul3) au fost no1 Ţinutul Vrancci, I, 3, 159, 175, 196, 217, 221, 227, 235, 254, 260,263, 269, 279, 282; Milcouia, I 2 167-173. II l, 39-43.

9 Le-am notat !n corpul textului primar prin parantese patratc [ ], adăoglndu-se cifrele II, III etc. care însamnă a cita oară a fost auzit motivul clnd a fost surprinsă variaţia respectivă. Variaţiile fonetice au fost notate tot cu ci­ fre romane, Insă In parantese obişnuite (). Pentru semnele Întrebuinţate In transcrierea fonetică, v, Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Hafegulul, 89.

j

l

i

t

INTRODUCERE

XXXI*

tate întotdeauna, căci sînt concludente In multe privinţe asupra prefacerilor folklorice.

Pentru bibliografia critică a materialului poetic din toate volumele colecţiei, în afară de colecţiile de folklor şi periodicele citate întreg, am mai utilisat următoarele colecţii, cărora le-am indicat numai numele culegătorului: Alecsandri, Poesii populare ale Romînilor, Bucureşti, 1866.

Alexici (Dr. G.), Texte din literatura poporană romînă, I, Budapesta, 1899.

Apostolescu (M. I.), Balade populare („Biblioteca folkloristică", n-rul 12), Alexandria, 1912.

Bartok (Bela), Cintece poporale romîneşti din comitatul Bi­ hor, Bucureşti, 1913.

Bălăşel (Pr. T.), Versuri populare romine, I, cartea II, Craiova, 1919.

Bibicescu (I.), Poesii populare din Transilvania, Bucureşti, 1893.

Bileţchi-Oprişanu (A.), Cintece şi strigături culese din gura poporului, Cernăuţi, 1929.

Bîrlea (Pr. I.), Balade, colinde şi bocete din Maramureş, I, Bucureşti, 1924; Cintece poporane din Maramureş, II, Bucureşti, 1924.

Birseanu (A), Snoave, chiuituri, povestiri, Sibiu, 1925.

Brăiloiu (C.), Cintece bătrîneşti din Oltenia, Muntenia, Mol­ dova şi Bucovina, Bucureşti, 1932.

Bud (Tit), Cintece populare din Maramureş, Bucureşti, 1908.

Burada (T. I.), O călătorie in Dobrogea, Iaşi, 1880.

Buzdugan (I.), Cintece din Basarabia, I, Chişinău, 1921; II, Craiova, 1928.

Candrea (I. A.), Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti, 1907.

Candrea şi Densusianu, Din Popor („Bibi. p. toţi", n-rele 351352), Bucureşti, 1908; Poezii Populare din diferite regiuni locuite de Romîni („Bibi. p. toţi", n-rul 522).

Candrea, Densusianu, Speranţia, Graiul nostru, I, Bucureşti, 1906-1907; II, 1908.

Canianu (M.), Poezii populare. Doine, Iaşi, 1888.

Caranfil (N. A.), Cintece populare de pe valea Prutului, Huşi, 1872.

Cardaş (Gh.), Cintece poporane moldoveneşti, Arad, 1926,

XL

FOLKL0R DIN RÎMNICUL-SARAT

Călbază (T.), Doine şi strigături dc dragoste, Braşov, 1922.

Cătană (Gh.), Balade poporale, din gura poporului bănăţean, Braşov, 1916.

Cerbulescu (N.), Cintece din războiu, Sibiu, 1924.

Cernea (G.), Floricele din jurul Cohalmului. Poezii populare din Ardeal, Bucureşti, 1929.

Ciauşanu (G. F.), Fira (G.) şi Popescu (C. M.)f Culegere de folclor din jud. Vilcea şi împrejurimi, Bucureşti, 1928.

Ciobanu-Pleniţa (C.), Cuviniări adinei, cintece din vechime culese dintrun colţ al Olteniei, Craiova, 1909.

Ciorogariu (P.), Cintece din popor, Bucureşti 1908.

Ciuncanu (I.), Doine şi alte cintece, Craiova, 1911.

Cintece populare dela ţară (fără autor; cărţulia no 1), C. de Argeş, 1925..

Costin (L.), Strigături la joc, Timişoara, 1927 ; Mărgărita­ rele Banatului, Timişoara.

Cristescu (FI.), In mijlocul horelor, Craiova, 1910.

Dan (D.), Comuna Straja şi locuitorii ei, Cernăuţi, 1897.

Densusianu (Ovid), Antologie dialectală, Bucureşti, 1915; Flori alese din cintecele poporului, Bucureşti, 1920; Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915.

Dobrotă (E.), Lăcrămioare... Cintece de războiu culese dela -fetele din Poiana Sibiului, Poiana Sibiului, 1917.

Dumitrescu (G. N.), Cintece romîneşli, II, Craiova 1921.

Dumitrescu-Bistriţa (G. N.), Cintece populare (Cărticica I-a), Bucureşti, 1919.

Dumitraşcu (N. I.), Flori de cimp. Doine olteneşti (Biblioteca revistei „Ion Creangă", n*rul 4), Bîrlad, 1914.

Dumitraşcu (N.), Făgeţel (C. Şt.), Sadoveanul (G. A.), Gintece ale Poporului (Oltenia şi Bucovina ; cărticica I-a), Văleniide-Munte, 1908.

Dumitraşcu-Reny (N. I.), Ginlece ale Poporului (jud. Dolj; cărticica a IlI-a), Vălenii-de-Munte, 1908.

1000 Doine şi chiuituri (Biblioteca „Astra", n-rul 168), Bra­ şov, 1922.

Eminescu, Lileratură populară, I, (cd. Ilarie Chendi), Bucu­ reşti, 1902.

Epure (I.), Poezii şi cintece poporale din Bănat (ed. a 3-a), Braşov, 1913.

Esca (A.), Şchiopul (I. I.), Flori de singe. Cialecc populare ardeleneşti, Bucureşti, 1915 (?).

introducere:

XLI

Fageţel (C. Ş.), Verde şi iar verde (culegeri populare ; „Bilbl. folkloristică“, n-rul 3), Craiova 1909.

Fira (G.), Cintece şi hore, Bucureşti, 1916.

Frîncu (T.) şi Candrea (G.)f Romînii din Munţii Apuseni, Bucureşti, 1885.

Furtună (D.) Cinlece bătrîneşti din părţile Prutului, Bucu­ reşti, 1927.

Gheorgheasa (P.), Ard’o focul de beţie. Culegeri populare, 1925.

Georgescu-Tistu (N.), Folklor din judeţul Buzău, Bucureşti, 1928.

Giuglea (G.), Din literatura populară de astăzi a Basara­ biei, Bucureşti.

Giuglea (G.) şi Vîlsan (G.), Dela Romînii din Serbia. Cule­ gere de literatură populară, Bucureşti, 1913.

Haneş (V. V.), Din Ţara Oltului, Bucureşti, 1921.

Hetcou (Dr. P.), Poesia poporală din Bihor, Beiuş, 1912.

Hodoş (E.), Poezii Poporale din Bănat, I, Caransebeş, 1892; II, Sibiu, 1906.

Iarnik (U.) şi Bîrseanu (A.), Doine şi strigături din Ardeal, Bucureşti, 1885.

Ionaşcu (N. I.) şi Mîndreanu (M. St.), Poesii populare şi descintece, Alexandria 1897.

Izvemiceanu (D.), Cintece din Banat (cărticica VI, n-rul 7), Vălenii-de-Munte, 1911.

Lupeanu-Melin (AL), De pe Secaş. Strigături şi cintece din popor, Blaj, 1927.

Madan (G.), Suspine (poesii populare din Basarabia), Bucu­ reşti, 1897.

Marian (S. FI.), Hore şi chiuituri din Bucovina, Bucureşti, 1911 ; Poesii poporale din Bucovina, Botoşani, 1869; Poesii po­ porale romîne, I, Cernăuţi, 1873; Satire populare romîne, Bucu­ reşti, 1893.

Marienescu (At. Marian), Poesia populară: „Balade", Bro­ şura II, Viena, 1867.

Mateescu (C. N.), Balade, I, Vălenii-de-Munte, 1909.

Mîndrescu (S. C), Literatură şi obiceiuri poporane din co­ muna Ripa-de-jos, comitatul Mureş-Turda (Transilvania), Bucu­ reşti, 1892.

XLII

FOLKLOR DIN rIMNICUL-SĂRAT

Muntean (Şt.), 100 Doine şi strigături culese din gura sol­ daţilor romîni din Ţara Ardealului (ed. a V-a), Braşov, 1923.

Niculiţă-Voronca (El.), Datinele şi credinţele poporului romin, Cernăuţi, 1903.

Niţu (D. M.), Cintece olteneşti („Cartea pentru toţi" — n-rul 7), Craiova, 1933.

Novacovici (E.), Colecţiune folkloristică romînâ, Oreviţa, 1902.

Onişor (V.), Doine şi strigături din Ardeal, partea I, Iaşi.

Pamfile (T.), Cintece de tară, Bucureşti, 1913 ; Cintece bătrineşti, doine, mustrături şi blesteme, Tecuci, 1926.

Papahagi (T.), Graiul şi folklorul Maramureşului, Bucureşti, 1926.

Păsculescu(N.), Literatură populară romînească, Bucureşti, 1910 Pîrvescu (P.), Hora din Cartai (din Dobrogea), Bucureşti 1908.

Picot (Emile), Chants populaires des Roumains de Serbie, Paris, 1889.

Podariu (T.), Flori de pe cîmpie. Poezii poporale (Biblioteca „Astra", n-rul 168), Sibiu, 1929.

Pompiliu (Miron), Balade populare romine, Iaşi, 1870.

Popa (V.), Poezii poporale şi chiuituri din Ţara Oltului (Bi­ blioteca „Astra", n-rul 201), Sibiu, 1933.

Popescu-Ciocănel (G.), Patriciu (E. I.) şi Salviu (G. P.)f Braşoave, Bucureşti, 1905.

Precup (Dr. E.), Dor şi jale, Gherla, 1920.

Rădulescu-Codin (C.), Din Muscel Cintece poporane, I, Bucureşti, 1896; Cintece de război, C.-Limg, 1919; Comorile po­ porului. Literatură, Obiceiuri şi credinţe, Bucureşti, 1930; KiraKiralina; Literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii Muşcelului, Bucureşti, 1929.

Rădulescu-Codin (C.), Tuţescu (Şt.), Teodorescu-Kirileanu (S.), Cintece voiniceşti şi ostăşeşti (Bibi. Soc. „Steaua", n-rul 21),

Bucureşti, 1911.

Reteganul (I. Pop), Trandafiri şi viorele, Gherla, 1891; 125 chiuituri, Gherla, 1904.

Rusu (S.), Scinteufe. Poesii poporale, Gherla, 1924.

Sadoveanu (G. A.), Buicleanu (M.), Dumitrescu-Reny (N. I.), Cintece ale poporului din Bucovina şi Oltenia (cărticica a Il-a), Vălenii-de-Munte, 1908.

Savel (V.), Doine din răsboiu (Bibi „Semănătorul", n-rul 76), Arad, 1925,

INTRODUCERE

XLIII

Sevastos (Elena), Cîntece moldoveneşti, 1888.

Soricu (I. U.), Doine din zile de luptă, Iaşi, 1917.

Teculescu (H.), Pe Murăş şi pe Tirnave. Flori înrourate (Doine şi strigături), Sighişoara, 1929.

Teodorescu (G. Dem.), Poesii populare romine, Buc. 1885.

Teodorescu-Kirilianu (S.), Comoara Sufletului. Cîntece po­ porale, Suceava, 1920.

Tocilescu (Gr.), Materialuri folkloristice, 11.2, Bucureşti 1910.

Tulbure (Gh.), Cîntece din lumea veche, Făgăraş, 1908. Ţiplea (Al.), Poesii populare din Maramureş, în Analele Ac. rom., seria a 2-a, t. XXVIII. Vasiliu (Al.), Cîntece, urâturi şi bocete de ale poporului, Bucureşti, 1909.

Vărşăndan (P.), Flori de primăvară, poesii poporale, Arad, 1923.

Vîrcol (V.), Graiul din Vîlcea, Bucureşti, 1910.

Vulpian (D.), Poesia populară pusă în musică, Bucureşti, 1886; Romanţe. Musica populară, II, 1891.

Weigand (G.), Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Leipzig, 1910 l.

1 Colecţiile următoare, neavindu-le la Indemlnă şi negăsindu-se nici fn biblioteca Academiei Romine, nu au fost utilisate: Ardelean (D .), Pesmă dc cîntări lumeşti şi veselltoare, «Arad, 1831; Bogdan (T.A.), Balade alese, culese din gura poporului din Cîmpia Transilvaniei („Biblioteca Săteanului", 1901); Budnariu-Sălăuţ e a n u, Muza someş ană. Poesii populare din jurul Năsăudulul, I, Balade, Gherla, 1892. Doine şi cîntece populare, II, Arad, 1901; C i o c a (I.), Î06 Doine, 1921; Cioloca (Dr. D.), Cîntece de război, II, Dor şi Jale, Gherla, 1916; Cirstea (Niţă), Poesii populare din Ţara Oltului, Vălenii-de-Munte, 1909; Constantincscu(G. C.), Din Romanafi. Balade („Biblioteca folkloristică, n-rul 16), Corabia 1913; Corcea (Avram), Balade poporale, Caransebeş, 1893; Crina-Damaschin (P.), Balade poporale, Sibiu, 1905; D a u 1 (T.), Colinzi şi cîntece poporali, Arad, 1890; Doine, strigături şi chiuituri, culese de mai mulţi învăţători zeloşi, Braşov, 1891; Dumitrescu (G. N.), Cîntece populare adunate, Bucureşti, 1919; Ehrlich (H.), Cîntece şi Jocuri romîne, Iaşi, 1850; Fundescu(I.C.), Basme, poesii, 1865; Giurgescu (Partenic), Poesii populare şl poveşli, Sibiu, 1914; H o d o ş (E.), Cîntece bănăfene, Caransebeş, 1898. Cîntece cătăneşli, Caran­ sebeş, 1893;Ioanin(Cristu), Culegere de cînlcce nafionale; L a z ă r (P h.), Orafii, cîntece populare şi basme, Craiova, 1876; Miculli (S-), Arii po­ pulare din Moldova şi Bucovina, 1864; M u r c ş a n u (0. A.), Din comoara

poporului; Polcovnicii şiMiţru (V.), Ctnlece moldoveneşti, Vălenii-

XLIV

i < j

. !

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

dc-Munte; Popovici (Dr. Iosif], Poesii populare romînd. Balade po­ pulare din Banat, I, Oravita. Poesii populare romîne, II, Lugoj, 1911 ; Regm a n ( N.), Doine şi strigături. Sibiu, 1920 ; Rusu ( V .), Suspinele Silvelor, Karlsruhe, 1871 ; Simionescu, Legende şi cîntece populare alese din Basarabia, Pctcrsburg, 1889; Ţăran (G.), Ctntece poporale din Război; Toroutiu (I.E.), A fost odată... Cîntece şi poveşti poporale din Bu­ covina, Cluj, 1912. Frunză verde... Cîntece poporale din Bucovina, Solea, 1914; Ugliş (DelapecicaP.), Din literatura poporană. Poesii popo­ rane, I, Lugoş, 1909; Vulcan (Iosif), Doine romîne. Pesta, 1877.

ii i

]

I

j

I /

I

x

1

1

(

I C

' i \

!

9*

BALADE Mioriţa 1 I — Oai, nioriţî, Di trei zile'ncgaci Gura nu-ţ mai taci *, Oar iarba nu-ţ placi, 5 Oari apa nu-i bună ?

— Ba iarba cî-m placi, [Ba... II] Jarba cî-i moali Şî apa-i sălcii, C'aşa-m placi mii.

10 Da ştii, nu ştii, stăpîni, 1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 3-159. Sc vor adăoga: B răii o iu, 5 „Mioriţa" (din Vilcea).

A. Marianu Marienescu, Poesia popurala. Colinde, Pesta, 1859, 147 „Judecata păcurarilor" (cf. Densusianu, Vieaţa păstorească în poesia noastră populară, II, 160).

Teculescu, 207 „Trei păcurari...".

Anuarul Liceului Nafional din Iaşi (1928-1929), Iaşi, 1930, 28-32 „Cintecul Mioarei".

Arhiva de folklor, I, 174-176 (text. CXLII, CXLIII, CXLIV, CXLV, CXLVI, CXLVII).

Căminul, IX, n-rcle 10-12 „O variantă a „Mioriţei" (din Faraoane — R.-sărat).

Cuget clar, III, 170-173 „O nouă variantă a „Mioriţei". Găsită In BieştiOrheiu; 503„ O altă nouă variantă a „Mioriţei" — Slobozia-Hodorogea — Orheiu.

Floarea Darurilor, II, 200 „Oancea".

Grai şi suflet, III, 313 (varianta de faţă, culeasă acum după cinci ani, dela acelaşi); V, 252 „Mioriţa" (din Argeş).

Vieaţa satelor, I, n-rul 7 „O variantă a „Mioriţei" (din Mihălceni — R.-sărat).

2

F0LKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAt

Cî ni s'a vorg'it 6ei doi Ciobănaşi — .

Acela-i Vrăncian, Cu cel Ungurian — 15 Să ni te ompare, Că ieş' Moldoviany Şî sî ni ti-apuci — P'o buri di pipai, P'o guri di vali — 20 Şî sî ti ompari, Cî ai oi mai mulţi Şî comuti Şî ai cîini mai bărbaţi Şî cai învăţaţi?

25— N'ioriţî, oai, Oai bucălai, Di ieş' nizdrăvanî Ş'oi vidia v'o babî vădanî, Ş'o'ntreba de mine...

30 ...Di m’or omorî, sî spui un sî mă'ngrpapi: tîrla oilor, în zocu nieilor, Aproapi di voi, 35 Ca să ni-auz cîini Strigîndu-i stăpîni. Şî di n-ei vidia 0 babî bătrînî, Cu brîuşor di lînî, 40C'ontreba di mini, Să nu spui c'ara murit; Să spui cî m'am însurat C'o fatî crăiasî; Şî niia ni-a fost 45Braz şî plutaşi*.

Nunu şî nuntaşi. Şi la nunta mia Sî nu-i spui, drăguţi, Ca k'icat o ştia,

£

. I

•\

&ALAD£

3

50 Că-i faci inima ria“.

Cîn mă-sa a vinily, Pă oai nj-a’ntrebaty : — N'ioriţî, cai, Oai bucălai, 55 Nu ni-ai auzit, Say nu ni-ai văzut Di-un ciobănaş frumos : Mustăcioara lui, Spuma laptilui; 60Okişori lui, Mura cîmpului ?

— Mamî, ni-am auzit Cî ni s’a'nsurat Şî ni-a luat 65 0 fatî di crai.

Di-atunsi l-an văzuty, Nu l-an cunoscuty.

Cînticu ăsta îl ştiy dila tatî-niy, cî iera cioban. Jey ieram nic şî ni-a tot cîntat, ca părintili... ba aşa, ba aşa: şî l-am 70 învăţat di nic. îl mai cînţ şî din fluier. Cîn ieram copk'il, nu-1 ştia tgatî lumia: numa partia mocăniascî. Da du-ti la Cozany: Cozanu nu-1 ştii. Noi dă niamu nostru sîntem dă dincolu.

Tatî-niy a fos tot Mocan din Ţara-Unguriascî. Cî tata moşy-a vinit înaintia lu Cuzia p'aici. Ni-am nunit „Bratosîn". Da ieram 75 îmbrăcaţ cam cum sîntem noi acuşilia: cu haini d'astia din şgarisi. Noi Mocani cîntam cu fluiru. Fetili-avia flaneli di lînî; sî h'i ployat trei săptămîni, nu ploya pin flaneli. Cîn sînvirtia, sî făcia valy-aşa... ca pînîn dumniata. Patunci în Bogza Cozani iera puţintei şî la hori zuca mai mul’ Mocani. Cîn voia sî 80 sî'nsoari, mă duciam în sat la ci iera mai bun; nu mă duciam numa la Mocani. Cî Mocani nu vinia dă dincolu căsătoriţi vinia şî sî căsătoria undi ieran sărviciu. Dacî nu putia, sî ducia napoi şî lua di-acolu fatî. jestin MŞuţu“, dincolu diBuzăy, unu Drăgan — ii vinit din Săseli. Drăgan ăsta şa adus fimei 85 din Ţara-Unguriascî, di unu di aldi „Floriei", iar Mocan. Cozani atuncia nu pria sî da la Mocani cînd iera vorba dănsurat, Cî Mocani iera ca previniţ, ca cum a virnt Basarag'iia la

\

4

i

!

1

.»

ll

ll

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

noi. Cî ieu am apucat-o tot Ia noi. Dacî am şaizeci şî nouî di ani! Cî la „şaptizeci şî şapti" a luat-oRuşi dila noi. Atunci 90 noi ascultam di Turc. Dam la Turc din zeci căk'iţ, una. Atunci iera domn Cuzia. Cî l-a dat afarî pă Cuzia : l-a scos afarî noaptia cu teliaga cu măgari. Şa adus Brătianu pă Carol. L-a ales pă Carol domn ş’a cerut Turcu controbuţi. Da iei a spus: „Niscai plumbi ţ-oi da, da bani nu-ţ dau". S’a sculat şî Ruşî, 95 da Turci a mîncat bătăi n război. Şî Ruşî a luat Basarag'iia şî m’am pominit c'a luat-o atunsi înapoi. Nu ie di bazm ci spui ieu ; ieu spui adivăru...

Baba mia-i di Mocan. |eu am vinit aici di pişti Buzău : spre f,Golăşăi“, spre ,.Cioara-veki“. Aici-i vatra veki-a noastrî, c’aici 100ni-a dat Cuzia pămînt. {eu am plecat d’aici. di nic copk'il.

Dacî ui-a murit părinţi, ieu am rămas copk'il nic şî m'am dus în slugărit: tot la ciobănit. Di-acolu m'a strîmtorat la sorţ di armatî — ieram la „Lunca-plopului". Dipi armatî iii-a plăcut fata lu Ivan Burlac. Li-am lăsat pă alia d'acolu: m'a sfătuit 105 fraţî ş'an rămas aici. N'iia-iii plăcia acolu, cî tot mai uşurel trăiam atunci. Feti-ni plăcia mai mulţi di Cozan *, da nu ştiu ieli dacî-iii plăcia mia... Şam plecat d'acolu. Cîn î{ iei tărkila, pă ce drum te duci, p’acela apuci.

!l

Bogza — N'ihalaki Bratosin, 69.

II1

•I

'I •T

k. ’

••Ml Verdi peliniţî, Mioriţî, miţî“...

Verdi di susai, Pă picior di plai, 5Pi-o gură di rai Scoboarî, dobgarî Girduri di migari.

— Di-o ciutî mioarî, La bot gălbioarî 10 Di trei zile'ncQaci Gura nu-ţ mai taci;

i i

1 Publicată intli în Căminul, IX, n-rele 10-12.

.

v\l

BALADE

5

Or iarba nu-ţ placi, Or semn ţî sî faci ?

— Stăpîni, stăpîni, 15 Cum s'ay vorbit Trii frăţiori Din doyî surori, Ca sî ti omgari Pi la apus di sgari.

20— Mioriţî, miţî, Mioriţî laie, Laie, bucălaie, La lini ţîgaie, Jeg, dac'oi muri, 25 Voi sî nu mă'ngropaţ în faţa stînii, în strunga oilor, în zocu neilor.

Fluieraşu mey 30 6ela gălbior ja, voi sî ni-1 puneţ în cel păltior, Mult cîntî cu dor. jar cela de fag, 35 Mult cîntă cu drag ; Vintu cîn fii-o baţi Fluieraş mi-o zice, Oili mi s’or strînge, Pă mini m'or plînge 40 Cu lacrimi de sînge. i

(1930), Faraoani — Angil Crivăţ, 65.

III1 [Foai... II] Verdi şun susai, P'un (Pi-un II) picior di plai, P'o gură de rai Urcă şi coboară 5 Trei turme de oi, 1 Publicată Jntii în Viea/a satelor, I, n-rul 7.

: ; ■

■1 ■

6

Cu trei ciobănei: Unu-i Moldovian Şi altu-i Vrăncian.

[Pă la miez di ngapti II] lOjei cî să vorbia, Nu sî'nţelegia : „Măi fraţi Vrânceni, Jo pren mez di ngapti jo înţelegiam 15 0 oiţ’a ngastrî — Oai bucălai,

s ■:

i i.\ \ • :

ii

La lină ţigai,

. ; li î

i ■

i

f i ■

1:1 .*

i iii M

: ,

5,’

1

4

i

i:!'! . :

:

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

[La bot ie pîrnai, II] La oki je părnai — 20 jo nu ştiy ce zbiară; Facim întrebări: „Oai bucălai, Di trei zili'ncgaci Gura nu-ţ mai taci; 25 [jarba nu-ţ mai placi; II].

Or apa nu-ţ placi ?

Ori iarba nu-i bună ? ’S-un ţară străină".

Migara grăia: 30— Stăpîne, stăpîne, Io mergînd, păscind, Fraţi tăi străini Jei cî s'ay vorbit Să te dia pe vali, 35 Ca sî ti omgari.

— Mioriţî lai, Lai, bucălai, Bini-ai auzit Şi t-ei priceput.

40Jo, dacoi muri, Voi sî ma ngropaţ în strunga oilor, Pe eîmpu cp florili,

. i

I i

!

■

BALADE

7

Uni pasc oiţili 45 Şi să plimb fetiţili.

Mihălcenj— Lăutarul Dobrin Toader, 53.

I

Ghiţă Cătănuţă1 IV Pe culmiţa djalului — Dialuluj, Ardialului — Plimbî-mi-sî, veri, ’mplimbî, Aii, Siţă Cătănuţă, 5Cy-a lui dalbă de mîndruţă.

Nu să plimbă şî să-n tacă Şî din gur'aşa-n grăia: „Hai, raîndruţo, druşca mia, Ştii, mîndruţo, ci-am gîndit, 10 Ci-am gindit, ci-am socotit?

Ja, sumeti-{ mînici largi Şî’mpleteşti-mi la colaci;

*

!

■

,

1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 159. Se vor adăoga: B r ă i 1 o i u, 113 „Ghiţă Cătănuţă11 (din Vllcea).

Candrea şi Densusianu, Din popor, 97 „Ghiţă Cătănuţă".

C ă t a n ă , 100 „Ianăş Gulianăş".

Izverniceanu, 1 „Ghiţă Cătănuţă".

Madan, 80 „Vidra".

Rădulescu-Codin, Din Muscel, I, 274 „Ghiţă Cătănuţă".

Tocilescu, 173 „Biţa Cătănuţă" (din Gorj), 1274 „Ghiţă Cătănuţă" (dm Ialomiţa).

V u 1 p i a n, 94 „Pintea Haiducul" (din Ardeal). Ţ i p 1 e a, 25 „Stoia şi Idra".

Biblioteca populară a Neamului rom. p. popor, n-rul 4, p. 7 (Iragmentdin Dolj).

Calendarul „Neamul românesc" (1913), 35 „Cintecul lui Mirzea" (din Ardeal).

Grai şi suflet, V, 100 „Ghiţă Cătănuţă" (din Gorj), 2S8 „Ghiţă popă vechi" (din Argeş).

Ion Creangă, III, n-rul 9 (din Covurlui).

Neamul rom. p. popor, XXI, n-rul 9 (din Prahova). Şezătoarea, XII, 202 (motiv contaminat cu teme lirice şi epice; din Costăndoiu — R.-sărat).

3

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Şi sî-n faci tu di-un colac : Di-un colac ca dintr'un sac ; 15 Ş'înc'o zîmblî dintr’o mîrţî Ş’ un covrig dintr'um mertic, Pentr'un cumnâţel mai mic".

Astia, fraţi, le făcia Şî la dăsagi îi aşăza, 20 Pă Negru cî’ncăleca, Drumuleţu cî-ş lua.

Niş mai mult căci nu mergia, Dări Siţî ci-n grăia ? „Hai, drăguţă, 25 Hai, mîndruţă, Di cîn, mîndro, ti-an luat, Nici un cîntic nai cîntat: Nai cîntat cîn ţi-am zis.

Dar acuma o să zic: 30 Să-m cînţ tu di-un cînticel, Mi-eş' dragă ca sufleţel".

Dară mîndra ci-n grăia ? „Aii, Siţă Cătănuţă, Io, frate, cînd oi cînta 35 Maluri mari s'o dărîma, Frunza'n codri mi-o pica, Fîntîni reci s'o turbura, Păunaşu ni-o auzi, Drumu ni-o'ncurmezişi.

40 [Căci... II] Di cîn maica m'a făcut Kiar lui m'a dăruit".

Dar Siţî ci-n grăia? „Cîntă-ţ, mîndră, cîntecu, Mi-eş' dragă ca sufletu".

45Cepia mîndra a cînta: Malurili să dărîma,

Fîntîni reci să turbura, Frunza'n codru că pica.

Păunaşu i-auzia, 50 Drumu le'ncurmezişia, Pînî Siţî cî-n sosia,

BALADE

Dacî Siţî cî-n sosia, Păunaşg-aşa-n zîcja: „AH, Siţă Cătănuţă, 55 ţa, sî-m plăteş' tu vama, Ca şî-ţ dizleg io calia.

De nu-m plăteş' tu vama, Ja, sî-n dai tu pă murgu, Ca sî-ţ dizleg io drumu".

60 Darî Siţî ci-n grăia ?

— jo pă murgu nu ţi-1 dau Odată cu capul mey, Căş mi l-a dat socru-miu Sî-m poarti trupşoru mey.

65— De nu-n dai tu pă murgu, ja, sî-n dai tu paluşu.

— Io paluşu nu ţî-1 day Odatî cu viaţa mia, Căci l-a dat cumnată-miu 70S'atîme de şoldu meu, Sî-m păstrezi capul meu— De nu-n dai tu paluşu, Ja, sî-n dai tu pă mîndra, Ca sî-ţ dizleg io calia.

75— jo pă mîndra nu ţ-oi da Odată cu viaţa mia, Căş mi-a dat-o sgacră-mia Sî-n ţîy io casî cu ia, Sî-n fii di pofta mia.

80— De nu-n dai tu pă mîndra» La luptă să ne luăm, în săbii să ne tăiem11.

Dări Siţă ci-n grăia? „Sabia ie fimeiascî, 85Lupta-i driaptî, voiniciascî".

La luptî cî să lua: Zi de vară pîna n siară.

Cîn fu sgarili'n kindii, Fusi luptî cu mînii.

90 Dări Siţî ci-n făcia?

9

!

ii 10

■

H )

* • »

ii« } *

I f

V

ii f

■

1 i

! i ;■i i

i! î :

■I! ■

Hi .* i

1 i ■

i

■■

' ţ .

■

? i

ji 3 !

:; ii

li i *

■!

■

1

—-

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SÂRAT

Ispiti cî mi-ş făcia: Bîrneţu cî-1 slobozia Ş'aşa din gurî-n striga : „Sai, mîndruţo, sai, drăguţo, 95 Sai, di-n liagî bîrneţu, Cî-ra puni Lotru capu“.

Dar raîndruţa ci-m grăja ? „Aii, Siţă Cătănuţă, Cari cum mi-o dovidi, 100 Tot di-um bărbăţel mi-o fi".

Aşa Siţî mi-auzia Ş'odată să necăza, Pă Păun că-1 ridica, îm pămîn' cî mi-1 trîntia, 105Pînî’n genuki cî-1 băga, Frumos capu cî-i tăia, Tot cu mîndra-m rămînia \ Drumuleţu că-ş lua Ş’aşa din gurî-n striga: [Şî din gur’aşa-n striga: II] 110 „Hei, mîndruţo, druşca mia, Di cin, mîndro, ti-an luat Nici un cîntic nan cîntat; Dar acuma o sî-ţ cînt; O sî-ţ cînt di-un cînticel, 115Mi-eş’ dragi ca sufliţel: în noaptia lu Sfîntu Siorgi Trei clăi di fin mi-an cosit; La doyî vîrf li-an făcut, La una nu mi-an făcut; 120 Nan făcut cî nam avut.

Dar acuma o sî-i fac: 0 sî-i fac cu capul tăy, C’aşa mi-a vru' Dumnezcy'*.

La clăi, fraţi, mi-azungia 125Punia masa şî mînca, Pahar di vin că umplia, Cu gura mi-o zudeca: „Ţine, mîndro, vin di bia, '

; •

[1

BALADE

Vin di bia dim mina mia; 130 Oi mai bia, or n'oi mai bia Vinişor dim mina mia*'.

Cu stingă tindia di-i da, Cu driapta paluş trăgia, Frumos capu că-i lua, 135Vîrf la clăi că-i făcia, Precum iera lui vorba.

Nici aşa nu mi-o lăsa: Ţîţişgari cî-i tăia, Păr galbin dărăpăna, 140 La dăsazi că li-aşeza, Drumuleţu că-ş lua: Peste munţi, La draz părinţi; Peste codri, 145 La draz socri.

La sgacrî-sa mi-azungia, Pă trii zîli să cistia.

Dăla trei zile încoaci Săntreba dă sănătati.

150 Dar soacrî-sa ci-n zicia? „Aii, Siţă Cătănuţă, Ci m-ei făcut pă mîndra" ?

Dar Siţî aşa-n zîcia: „Aii, maica, maica mia, 155 Şî dalbi di sgacrî-mia, io pă mîndra mi-am lăsat-o Hotărîn moşîili Şî primindu-ş vămili".

Dar sgacrî-sa mi-auzia, l60Mi-auzia, să pricepia Şî din gur’aşa-n striga: „Aii, Siţă Cătănuţă, La' să-i fii răy, ny-aşa, Căci nu ţi-a ascultat vorba.

165 Cînd icra la mini fată:

0 strigam dăla viţei, Răspundja dim păducei".

11

12

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

Darî Siţă ci-n făcia ? Şî din gur’aşa-n zîcia : 170 „Ţine, maici, carni graşi Dila mîndra «ia frumoasî, Să faş disiarî cu varzi".

Căiata — Lăutarul Neculai Stancu (Postolia), 41.

;

-

’

V

i :

: .

■'

f <1

s

!

1 ■1

Pă culmiţa dialului — Dialului, Ardialului — Plimbi, mări, mi si plimbi Sîmvai, 5iţî Cătănuţî 5 Şî cy-a lui dalbi mîndruţî; Cu doispre^i lăutari Şî cu şapti catîraş, încărcaţ cu gălbenaş; Cu vinu'm ploscî trezit, 10 Cu purcelu'n dăsagi fript.

Da mîndruţa ci-m zicia?

— Undi, mări, tot te pling'i ?

— Pişti mimţ la dragi părinţi".

D'alyo, 5iţî ci-ra zîcia?

15 „Ci-m stai, mîndro, la mirări, Cî io sîn la supărări Ziya, la namieza mari".

Da fumeia: poali lungi, î Pgali lungi şî minţi scurtî, 20Fimei nipriceputî... „Ja, sumeti-ţ mînici largi Şî'mpleteşti-mi la colaci, La colaci, din şapti saci; Ş’o prescuri dintr'o şuri, 25Pintr'o maici mai bătrînî;

Ş'un covrig dintr'um mertic, Pentr'im cumnăţăl mai mic*'.

Da mîndruţ’aşa-n făcia: Mînisi largi cî-ra sumetia, 30 La colaci ci-mi împletja, !

ni

BALADE

13

La cuptior cî mi-i băga, Frumos cî mi-i ruminia ; Şi afarî cî-i scoţia, Cu năframa mi-i şterzia, 35 La dăsazi cî mi-i punia Şî la socri cî pleca — Tot la socri, pişti codri; Pişti munţ, la drazi părinţ, La milzocu codrilor.

40 Darî Siţî ci-m zîcia ?

— Mîndro, di cîn ti-an luat Nici im cîntic nu mi-ai cîntat.

Cintî-ţ, mîndro, eîntieu, Cî mi-i drag ca suflitu.

45— jey, măre, cîn oi cînta, Munţi s'o cutremura, Văile s’o zbuciuma, Malurili s'or surpa, Apili s’or turbura, 50Păunaş ni-o auzi — La melzocu codrilor — înainte ne-o ieşî“. Şî cîn mergia, di ci cînta, păria cî'ntriabî frunzili şî arburi dacă nu cumva a văzut pe cineva vinin cître dînsa. Şî cînta 55 un cîntic zalnic şî frumos, di rîuleţu cari şărpuia prin aceiaş păduri păria cî'nceliazî di-a mai curgi.

La melzocu codrilor Cu Păunaş sî'ntălnia.

Păunaşu cî-i zîcia: 60— 6i-m caţ tu, Siţî, p’aici,

Di-m tot calci hotarîii, Ca sî-m vez moşîili, Sî-m încurci ierburili?

— Măi Păuni, măi nebuni, 65 Mă, pămîntu nu-i al tău, Nu-i al tău, nu-i nici al meu j-a lui sîngur Dumnezeu Da Păunaşu ci-m zîcia ?

I

n i

14

i I

!

w i

î '• !■

v i

r i

j

i ■

î i

.

i

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

— Ci vrei, 9iţî Cătănuţî, 70 La luptî sî ne luăm, Or în săbii sî ne tăiem ?

— Hai la luptî, cî-i mai bunî, Cî ie driaptî şî'nţăliaptî Şî di Dumnezăy lăsatî".

75 jei la luptî se luarî.

Se luptarî zi de vârî — Zi de vârî pănî’n siarî.

Cîn fu sgarili’n desiarî, Biiu i se dezlegări; 80 Cîn fu soarili'n kindii, Azutî-mi, Doamni, şî mii!

D'aleo, Siţî ci-m zicia? „AIqoIqo, mîndruţa mia, Sai, di-m sumeti brîu, 85 Cî mă răpuni hoţu".

Da mîndruţa ci-m zîcia? „Cari voi v-ăţ dovidi, Tot di-um bărbăţăl m-eţ fi; Cî mi-i drag cari-i voinic 90 Şî sî luptî, fâr'a ceri Azutor dila muieri".

Da 9iţî cîn auza Tari răy sî'năcăza: Brîu cu dinţî sumetia, 95 Pă Păunaş 1-aducia, îm pămînt cî mi-1 trîntia, Pînî'n genuke-1 băga, Frumos capu cî-i lua. Ş'apăi di-acolia pleca

}

i

100 Ş’apăi din guri zîcia : „AIqoIco, mîndruţa mia, Ştii tu, Vidro, ci-am gîndit, Ştii tu cî mam socotit?

Tţ?atî vara am cosit, 105 An cosit, am pologit, Şăpti căk'iţ an făcut, La tgati lj-an făcut vîrf; 1

balade!

15

Numai una, despre toamnî, Am lăsat-o fărî vîrf; llOŞ’am pus gînd la Dumnezăy Sî-i fac vîrf cu capu tăy.

Voi hotărî moşîili meii celi'ntinsî". Pi urm a tăiat-o şa pus capu’n dăsagi şî sa dus la socri-sa : „Poftim, maici, carai grasî, 115Dila mîndra cia frumoasî.

Nai fost, maicî, bucurQasî Si stai cu nepoţ la masî".

(1930), Faraoani — Angil Crivăţ, 65.

Cîntecul Badiului1 VI

Foai verdi-a bobului, Sus, pe malu Oltului, La casîli Badiului Băduliasî cia frumgasî, 5 Cu oki di curvaliasî, Ja afarî mi-ş eşa, Băierag di Turş vedia, Pă lingă iei ia trecia.

Unu din iei ci zicia?

10— Oari cini-i dumniata?

— îs nevasta lu Badiu.

— Undi ieşti Badiu-al tăy ?

1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, 1,175. Se vor adăoga : Candrea şi Densusianu, Din popor, 115 „Badea".

P a m f i 1 e, Ctntecc de fără, 81 „Badiu şi Neculcea", 83 (variantă ; frag­ ment).

Ionaşcu, 41 „Badia clrciumarul".

T o c i 1 e s c u, 1245 „Cîntecul Badului" (din Romanaţi).

Albina, XIV, 1092 „Cîntecul Badiului" (din Mehedinţi).

Calendarul „Neamului românesc* (1911), 35 „Badea", 37 „Neculcea" (din Craiova), 56 „Cîntecul lui Badiu" (din Vrancea).

Izvoraşul, III, n-rele 1-3 „Cîntecul Badiului" (din Mehedinţi).

14

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

16

— Badiu dyarmi’nkis în casî, Cu paluşu pus pă masî, 15 Di nimirja lui nu-i pasî“.

Dan Tursi auzia, Rgatî casî cî mi-ş da, Tursi’n casî iei intrau Şi pe Badia mi-1 legau : 20 Cu aţîli Surului La picioru hornului, La doguaria focului. „Nevestici, draga mia, Mult, dragi, nî aştepta".

25Cobiliţa luua-i-o Şî la apî se ducia.

La frati-su Neculâia j Din guriţ’aşa-i grăia: „Măi cumnaţi Neculsio, 30 TurSi'n casî a intrat, Pă Badiu că l-a legat: Cu aţili Surului La picioru hornului, La dogyaria focului".

35Neculcia nu aştepta: Paluşu'm mînî lua Şi pe drum, mări, cînta.

Darî Turci întreba : — Gini ieşti acela ?

40— Cela-i măcelar di boi, Şa vîndut cirezili Ş acu bia dobînzili".

Dar Neculcia mi-azungia, Băierag de Turci tăia

1 • î

)

45 Şî lu Badia drumu-i da. „Acum, fraţi, fă ci-oi vria".

Dar Badia ci mi-ş făcia ?

Mina pă dînsa punia Drept în doyî rai-o tăia 50[Capu, mări, cî-i tăia II] Şî'n pod cî mi-o arunca,

L

BALADfi

11

Foc la casî cî mi-ş da Şî vecini mi-l căia, — Aleo, Badşo, Badiule, 55 Cum îţi arde casele î Să topesc slâninili Şî curgi unturili.

— La'sî-mi arzi, că nu-m pasî, Că mi-i nevasta frumpasî.

Og'ileşti— Zamfir Bogoi, 56.

Corbea 1 VII F9ai verdi ş'um măcriş, La temniţa lu Opriş Uni şadi Corbia'nkis Di trei ani şî zumătati 5Şî noyî zîli di vârî Ş'alti trii di primăvarî, Di cîn nu mai iesi-afarî, Afarî p'o grătigarî, Să să mai uiţi la ţari, 10 Să-l mai vazî sfintu-sgari.

Pe Corbia cîn l-a băgat L-a băgat tînîr copil Ş'acuma-i moşniag bătrîn; 1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, 1,196. Se vor adăoga: Alexici, Texte, I, 191 „Mihu".

B u r a d a, 151 „Corbea viteazul".

Cătană, 17 „Mlrza".

Corcea (A), Balade populare, 65 „Mărza".

Furtună, 44 „Vălean" (din Dorohoi; motivul e degradat).

Ionaşcu, 45 „Corbea".

Matcescu, 44 „Corbea".

Păsculescu, 200, 202 „Dediu Vornicul" (motivul e degradai).

V u 1 p i a n, 26 „Corbea" (din Bucureşti).

Albina, XI, 1742 „Corbea" (din Argeş).

Ion Creangă, I, 79 „Corbea" (din Tulcea).

Conu. Ut., XXXIV, n-rul 6 „Mirza".

Iq» Diaconu, Follflor din RmntcuMrat,

3

18

fOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

L-a băgat făr di mustăţi 15 Ş’acuma-i cu barba-m braţi: Baţi barba braţilc Şî kica călcăile ; Genili, umirili.

Astîz mi-esti sîmbătă, 20Mîine mi-e duminică Şî mi-esti şî zi de Paşti.

Dar mă-sa ci mi-ş făcia ?

Mari dureri avia, Tot în tir cî să ducia.

25 Şî ia, fraţi, -n tîrguia De doyă, trei ouşgare Şî trei luminări di ciarî, Sî-i dia Corbi di pomanî.

Drumuleţu cî-ş lua : 30 Din kimniţî'n kimnicioarî, Din uliţî’n ulicioarî, Pînî la tîrgu di-afarî.

La temniţî mi-azungia, Pă Corbia cî mi-1 vidia, 35Mi-l vidia, mi-1 cunoştia.

Darî Corbia mi-o vidia, O vidia, mi-o cunoştia Şî pă numi cî-i zîcia: „Ale, maica, maica mia, 40Bine-i făcu de-i vinit, Parcî ieg ţi-am porîncit.

Astîz mi-esti sîmbătă Şî mîini duminică; Şî mi-esti şî zi di Paşti*.

45jes boieri la plimbări.

Da ştii, maicî, say nu ştii: Naintia lu Domn Ştefan sî-m ieş, De mini sî-i sfătuieşti, Să vez, maici, ci ţ-o spuni".

50 Aşa mă-sa mi-auzia, Naintia lui că ieşia Şî din gur'aşa-n zicia:

BALADfi „Ale, Dgamni Ştefan-Vodî, 6i ţ-i Corbia vinovat?

55 La'nkisgari l-ai băgat în temniţă'ntunecată, Im pămîn' m-i vindecata'*.

Dar Domn Ştefan ci-n grăia ? „Aley, babă slabă, 60 Cu cuvîntu de ispravă, Pe Corbia l-an logodit, Logodnică i-a sosit: Zupîniasa Carpina, Adusă din Slatina, 65 Adusă di doi Mocani, La car cu doisprici cai.

M-e dîm bardî bărduită Şî din topor mi-e cioplită, La rădăcinî-i pîrlită 70 Şî la vîrf m-e ascuţita, To' di Corbia ie gătită".

Aşa mâ-sa mi-auzja Şî tare să bucura, La Corbia că să ducia 75Şî din gur'aşa-i grăia: — Bucură-te, fătul mame, Domn Ştefan sa milostivit, Pe tini ti-a logodit, Logodnica a sosit: 80 Zupîniasa Carpina, Adusî din Slatina, La car cu doisprici cai, Adusî di doi Mocani.

M-e dim bardî bărduită, 85 Din topor m-e cioplită, La rădăcină-i pîrlită Şi la vîrf m-e ascuţită, To' di tine ie gătită".

Mă-sa spuni, Corbia-m plinge 90 Cu nişti lăcrîmi di sînge.

Dări Corbia ci-m zicia?

19

20

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRA? — Aii, maica, maica mia, Femiia-i ca femiia — Pgali lungi şî minţi scurtă: 95 Aia ieşti ţiapa mia Cari sî mă tragî’n ia.

Da ştii, maici, sau nu ştii: La zi de tîrg să te duci Ş'acolu ca sî-n tocmeşti 100 Cam cinzeci di săpători, Cam cu sapi, cu cazmali; într’o zi di sărbătgari, Tu sî mi-o faş lucrătoari.

Cu iei, maică, să te duci 105 Cam la uşa grazdiului, îm bălegaru Roşului.

Acolu, fraţi, sî-m sapi Pănă di lacit mi-oi da, Deştu kei l-oi făcia; 110 Sî-m aduci pă Roşu becliu — I okiu că taliru — Cala mi-o scgati capu".

Cu iei, fraţi, să ducia Şî'ncepia di-a mi-ş săpa, llSPînî de Roşu cî-m da.

Dară Roşu cîn vedia, Odată că nekeza, Tîrgu să cutremura.

Di frîy, fraţi, l-apuca 120Şi'nainti cî-ş mergia, Boieri, negustori vidia Şî din gur'aşa-n striga:

„Aii, babă slabă, Nu {-i Roşu de vînzare, 125 Să-ţ dăn galbini şî parali“ ?

Baba mută să făcia Şînainte să ducii — Precum icra iei vorba — La Domn Ştefan mi-azun|ia.

130 Domn Ştefan cî .mi-1 vidia,

BALADE Sta suflitu sî şî-I dia Şî din gur'aşa-n striga : „Ale, babă slabă, Cu cuvîntul de ispravă, 135 Nu ţ-i Roşu de vînzare, Să-ţ dăn gălbuii şî parali ?

Pentru unu, îţ dăn doi, Di galbini ţi-1 cumpănim".

Dară baba ci-n grăia?

HO „Ale, Doamne Ştefan-Vodă, Nu m-i Roşu de vinzare, Mi-e Roşu de dăruială: Dăruies' Mării tali, Ca lui Dumnezey dîn cer".

145 Aşa Domn Ştefan mi-auzia Şî tari să bucura, Di-o sluguliţî kema, Pă Roşu cî’ncălica.

Roşu să cutrimura, 150Pă sluguliţ-o trintia, Fieria'ntr'însu că crăpa.

Trintia unu, trintia doi, Trintia, fraţi, pînî’n trei.

Dări baba ci-n grăia?

155 „Aii, Doamni Ştefan-Vodî, Nu ţi-omorî slugili, De-{ pustii curţili, Că-ş faci v'o trebuinţî La vremi di neputinţî: 160 Să-ţ aduc'um pic di apî, Să-ţ aprinz'un foc în vatrî.

Scgati-1 pă Corbia tîlharu, Sî-ţ arîti umblitu, Să ştii pă ci dai preţu“.

165 Domn Ştefan aşa-auzia, Pe Corbia că mi-1 scoţia, La bărbier că-1 ducia Şî mi-1 rădia voiniceşti, Lăsa kica haiduceşti.

im

21

22

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT 170 La Roşu cî mi-ş vinia Şi di-o palmă că mi-i da, Roşu’n genuki că cădia, Pă cum siama că-i ştia Şi pă iei cî'ncălica.

175 Plimba ici, plimba colia, Mi-avia semni di-a scăpa.

Dară Corbia ci-n grăia? „Aii, Dgamni Ştefan-Vodî, |a, sî-n dai guşman domnesc, 180 Sî să dia Roşu cu iei î D-oi işî la vr'o plimbări, Sî nu-ţ facî v'o ocari“.

Pă Domn Ştefan l-înşela: Guşman domnesc îi lua.

185 „Aii, Dgamni Ştefan-Vodî,

De ţ-i fricî, mări, tari, Zăvorăşti-ţ porţîli Cu fiarili plugului, Puteria pămîntului".

190 Darî Corbia ci-n făcia ?

Ispiti cî mi-ş făcia: Gîrbaci zos cî mi-1 scăpa, Şî din guraşa-n grăia*: „Aii, babă slabă, 195 ja, dă-m mări, cel gîrbăcel“.

Baba gîrbaciu i-1 da.

Bini Corbi cî-i vinia: Mîna-m brîg cî-i sumetia Şî pă cal mi-o arunca 200 Ş'aşa din gurî-n grăia: „Ale, Dflamne Ştefan-Vodă, La bunî mînî ţi-am fost Şî vreinicul nu mi-ai fost".

Pintini Roşului cî-i da, 205 Peste ziduri cî-ra săria ; Mult înainti mergia, Stan loc, mări, Şî sfătuia: „Aii, maicî, maica-mia,

BALADE

J

■■

23

6i răy mari ca sî-i fac ?

210Sî-i fur iey cucoana, Sî'nsQarî şî-ni ia alta.

Jar sî-i fur io telegari, Sî duei'n tîrg şî ia alţi.

Dar sî-i fur io cuconu, 215 Ca sî-i sec io sufletu".

Corbia di-un cerştor sî făcia, La Domn Ştefan cî-m venia; Bini Corbi cî-i vinia, Pe cucon cî mi-1 fura 220 Şî la ţiapî să ducia Şî'n ţiapî că mi-1 trăgia, Precum iera lui voia.

Ziyî, fraţi, sî făcia Şî Domn Ştefan sî trezia 225 Şî Ia ţiapî să uita.

Să uita, nu-1 cunoştia Şî din gur'aşa-n striga: „ja, videţ, boierilor, nu videţ?

Pe Corbia l-an ţînut cî ieşti dus, 230jacîtă-l în ţiapî pus'1.

Bini siamî că-i lua, Pe cucon mi-1 cunoştia, Pahar di otravî-m bia: Săvai, cel trup hărănit 235 Pă scînduri ie lungit.

Aşa Corbia mi-auzia Că Domn Ştefan mi-a murit, Domn tînăr să ridica.

Undi găsia bogatu — 240Bogatu cu patru boi — Dim patru îi lua doi.

Undi gâsia săracu,

Di-o bătăi cî-i trăgia Şî doi boi cî-i dăruia.

245Mă'nkinai cu cînticu Ca şî lupu cu crîngu.

Căjata —Lăutarul Neculai Stancu (Postolja), 41,

24

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT VIII

Fţ?ai verdi trei gutui, în siara di Sîn-Văsii Să găti v'o trei copii, încălţaţi cu iminei, 5 îmbrăcaţi cu haini verzi : Intrî'n codru, nu-i mai vezi. Şi iei, fraţi, ci-n făcia ?

Pe la Corbia să ducia.

Pe Corbia nu mi-1 găsia, 10 Numai pă mă-sa găsia Şî din gură ci-n grăia ? „Babă slabă şî detriabă, Şî la gît, măre, cu salbă, Cu călcăiu depărtat, 15 Să ne spui adivărat: Să ne dai pă Corbia novă, Să-ţ croim rokiţă novă: Roke noyă'm patru foi, Să miargă Corbia cu noi".

20Dară baba ci-n grăia? „Ale, maicî, maica mia, jo pă Corbia nu voi da Odată cu viaţa mia. Şapti feciori mi-am avut, 25 Cîte şapte mi-a pierit: Cari di săbii tăiat, Cari di puşcă împuşcat, Cari'n temniţă băgat.

La vremi di bătrîneţi 30 Numai cu Corbia-an rămas, Să-mi aţîţi-im foc în vatră, Să-n dia um pahar cu apă".

Iaci Corbia cî-n vinia, In haini cî să skimba, 35 în haiduş s'amestica Şi la mă-sa să ducia: — Majcă, măjculiţa mja,

BALADE

Rămîi, maică, sănătoasă, Ca o crăiţă frumgasă.

40— Du-te, Corbio, sănătos, Ca un (um II) măr putregăios.

Dar-ar Dumnezey sfîntu : Tu, măre, să haiduceşti Şasi ani şi zumătati; 45Cînd ăi povîmi p’a şapti, Să te baţ cu cias di moarti".

Foai verde de măcriş, La temniţa lui Opriş Undi şadi Corbia'nkis, 50 Di noyă ani şi zumătati Şî şapti zili de vară Şi şasi de primăvară N'a ieşi’ Corbia p'afară, Să vază pă sfîntu-soari.

55 Dară mă-sa să gătia — în viniria oyîlor, în sîmbita Paştelor:

Cu trei oyî roşigari, Trei colasi di grîy de vară — 60 După dînsu cî-m pleca, în temniţî mi-azungia; Unu da portarului, Unu, temnicerului, Ca pă dînsa sî mi-o laşi 65 La zăbreli di feriastrî Şi cu Corbia sî vorbiascî: — Alio, Corbio, dragu majki, Di ieş* viy, ca sî te ştiy ; Di ieş' mor, sî te zălesc, 70 Pă la popi sî te sluzesc, Sărindare sî-ţ plătesc.

— Maicî, măiculi{a mia, Niş nu-s viy, ca sî mă ştii, Niş nu-s mor', să mă zăleşti, 75 Pă la popi sî mă sluzeşti; Numai sufleţelu-n ţiy.

25

26 ;

r

K

p ' ■

: î,

* { « \ . 'î i

' ,

.\ I

i '•

i!

■

.

i

ii :'J :

f

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Că ştii, maică, da nu ştii: în temniţă cîn m'a băgat leram tinerel băiat.

80 Dar acuma, maica mia, Sîn\ maici, moşniag bătrin: Barba-m baţi braţili Şi kiea, călcăili; Genile, umerile: 85 Le ridic cu cîrzili Di mai văz potecili.

Stay în apî pînî'n sapi Şî'n noroi, pînî’n ţîrloj/ Nu poş, maici, di-a trăi 90 De rangătu broaştilor, De şuiru şărpilor.

Cî’n temniţă cîn m’a băgat, Jeray bryaştili ca nucili Şi şărpi ca fusili.

95 Dar acuma, maica mia » Sin' broaştili ca ploşcili Şi şarpi ca grinzili. Şi cun foc aş mai trăi?

Nu poş, maici, di-a trăi 100Di-o drăcyaicî di şărpQaicî, Di-o niagrî bar (1II) auryaicî; Că ia, mamî, s'a’ncuibat în gura caftanului, Gura buzunarului.

105 Puişori cu ci mi-i creşti ?

Carni dim mini ciupeşti.

Dar tu, mamî, ci să faci?

Tu acasă să te duci, Salaori ca sî-ra plăteşti —

110 Tot cu sapi şi lopeţi. Şî tu, mamî, ca sî sapi Can la uşa grazdului, Răsăritu soarilui; Pesti-o uşcioarî cî-n dai, ll5Uşcioara sî mi-o descui,

BALADE

Peste Roşu c'ai sî-m dai: Peste Roşu nebunu, Nebunu şî falnicu; Di căpăstru sî mi-1 iei, 120 La Domn Ştefan sî mi-1 duci, Ca pă mini sî mă scgaţî Afară p'o grătioară, Sî mai văz pă sfîntu-sgari“.

Dară baba ci-n făcia ?

125Salaori cî mi-ş plătia — Tot cu sapi şî lopeţi — Pisti-o uşcioarî cî-n da, Uşcioara mi-o discuia, Pişti Roşu cî mi-ş da, 130 Di căpăstru mi-1 lua Şî cu dînsu cî-m pleca Pîn tîrgu Odriului.

Negustori că-m işa, Giambaşi că mi-ş işa 135Şi din gură ci-n grăia? „Aii, babî, baba mia, De ţi-e Roşu de vînzare, Să-ţ dăn galbeni şi parali; De ţi-e Roşu de skimbare, 140 Să-ţ dăm unu, să-ţ dăm doi, Să-ţ dăm patruzeş şi trei, Sî miargî Roşu cu noi".

Dară baba ci-n zicia? „Negustori, giambaşilor, 145 Nu mi-e Roşu de vînzare, Nu mi-e Roşu de skimbare Şi mi-e Roşu di-un dar mare: Lu Domn Ştefan l-an dăruit, Ca pă Corbia sî mi-1 scgaţă 150 Afară, p'o grătigară, Să vază pă sfîntu-sgare".

Dară baba ci-n făcia ?

La Domn Ştefan mi-azungia Şi calu că-1 dăruia,

27

28

* A

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

155 Ca pă Corbia sî mi-1 scgaţă Afară p'o grăti^ară, Să vază pă sfîntu-soare.

Domnu Ştefan ci-n făeia ?

Bucuros cî mi-1 primia, 160Slugili cî’ncălica, Pe tQati le omora.

Dară baba ce-n zicia ? „Ale, Domli Ştefan-Vodă, Mai încet cu slugili: 165Rămîi fără dlnsili.

Tot pă Corbia sî mi-1 scoţi Şi la cal ca sî-1 aduci".

Pă Corbia cî mi-1 scoţia Şi la cal că-1 aducja.

HO Dar calu cînd ăl vidia, Di genuki îngenukia, Poala, mîna-i săruta Şi pă dînsu'ncălica, Două rgati că-ra didia, 175 Pişti zăplaz cî-m săria, Cu nori s'amestica, Pă pămînt cî să lăsa, La Domn Ştefan sî ducia: „Aii, Domle Ştefan-Vodă, 180Dă-m hainele dumitali, Să să dia Roşu cu ieli.

Dă-m şi dăsaz cu parali, Să să dia Roşu cu ieli".

Domnu Ştefan ci-n făcia?

185 Di haine să dizbrăca Şi pă Corbia-1 îmbrăca Şi dăsaz cu bani-i da Şi pă cal cî rai-i punia. încă doyî roati că-m didia, 190 Nu-ş' cum foc sî răsucia:

Mîna'm brîy babi că punia, La spati mi-o arunca; La Domn Ştefan sî ducia

Balade Şî din guri ce-i grăia ?

195 „Aii, domli Ştefan-Vodî, Rămîi, dragă, sănătos, La buni mînî ţi-an fost Şî vreinicu nu m-ei fost".

Domnu Ştefan ce zicia ?

200 „Videţ, lumi, videţ, dragi, Videţ hoţ nedovedit: M'a lăsat gol, dispoiat Şi făr di guzman în cap.

Nu mi-e, fraţi, de guzman, 205 Cum mi-e, fraţi, de caftan; Ca n gura caftanului — Gura buzunarului — Sun', fraţi, cărţ di domnii: jel în ce ţari s'o duci, 210 0 stăpîni ţara’m păci, No avia nimnia ce-i faci".

Dumitreşti — Lăutarul Drăgici Lăutaru, 51.

IX Verdi fgai ş'um măcriş, La temniţa lu Opriş Undi şadi Corbiankis, La temnicioara di piatrî, 5 Di nouî domni mi-e uitat!.

Q pă iei cîn l-a băgat, L-a băgat tînăr copil Şacuma-i moşniag bătrîn; L-a băgat făr di mustăţi 10Şacuma-i cu barba’m braţ!, îi baţi barba braţîli Şî kica călcăili; Mustă{îli, coatili; Genili, umirili; 15 •••n Le ridic cu drzili

Şi măi văd potecili"...

Verdi frunz! şo lalja,

36

FdLkLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAf

Muma Corbi sî scula îm viniria Paştilor, 20 în sîmbîta oyîlor, Cu trei oyî roşîyari, Cu trei luminări di ciarî, Cu trei colaci grîy de vârî, Sî dia lu Corbia de pomanî.

25 La temniţî să ducia, Pă niminia nu vidia Şi pă străzari întreba, Tot di Corbia ca sî dia. Şî pă Corbia mi-1 zăria, 30 La iei fuga mi-alerga, Lacrimili-o năpădia : „D'aleo, Corbia, Corbia mey, Te ştiam la haiducii Ş'acum ie’ la gria urgie.

35 ja, nanţî-te’n picioari, Ca sî te zăresc la syari.

De ieşti viy, spune-mi, să ştiu; De ieşti mort, să te zălescy, La morţ sî te pominescyu.

40D’ali Corbia ci-n grăia? „D'aleo, maicî, măiculiţî, Linişteşti-ţ inima, Că nu-s mort, sî mă zăleşti, Nici viy, să te vesăleşti.

45 Nu sun' mor’, nu sun' nici viy, Numai sufle{elu-n {iy.

Di cîn, maicî, m’a băgat, Gianî cu gianî n'am dat, Pîine albî n’am mîncat, 50Cămin gurî n'am băgat, Buzi cu vin n'am udat, Şi pe toati li-an răbdat.

Şi tot, maic, aş mai răbda Ş'aş ducy-o cum aş putea, 55 Daci n’ar fi o broscQaicî Ş'o pustii di şărpgaicî

baLad£

Cari, maici, a oyat îm pgala caftanului, în gura buzunarului.

60 Una, maici, ci sî'ntindi, Mizlocelu mi-1 cuprindi. Şi alta, maici, si strîngi, Alta'n carai si înfigi, Osîşgarili mi li frîngi, 65Sîngili din vine-m sugi, Puişori îş adapî Şi la inimi mă siacî.

D'aleo, maici, măiculiţî, D-ei făcut vr’odatî bini, 70 Fă-ţ pomanî şi cu mini; Di nu pintru Dumnezey, Pintru sufleţelu £ey : La Vodî ca si ti duci, Sî'ngenunkezi de deparie, 75 Sî-i sărut pgala di-aprgapi Şi să-l rogi drumu să-m dia, Că mult bini oi vedia: Daci mi-o da drumu mii, Jey mă las di haiducii".

80 Dară mă-sa ci făcia?

La Domn Ştefan se ducia: „Si trăieşti, Măriia-ta, Si dai pe Corbia afarî, Ca sî-1 mai privesc la SQari".

85Dalei, Vodî ci-n grăia? „Dalşo, babî slabi şî uscatî, Cu cuvîntu di isprăvi Şi di Dumnezeu uitatî, jey pă Corbia ti l-aş da; 90 Dar după cum mă gîndesc, Vryay ca sî-1 căsătoresc.

Kiar nevastî i-an găsit: Frumos, cum nu i en lume Ş'o kiamă, babo, pe nume 95 ^upîniasa Carpina,

31

;

:

1 ! : ■

;

.

*

î 36:

32

1

i

i

\

!

i

jFOLKLOR DIN RÎMNfCOL-SĂRAf

Adusă din ZIatina ; Nici dim bardî bărduită, Nici din tcslî tesluită, Numai din topor cioplită, 100 La tulpină vîrfuită Şî la vîrf cam ascuţită, j-an tomit şi lăutari: Doi balauri di scripcari, Cu papuci roşiori, 105 Cu ciorapi gălbiori, Cînd li vezi, te înfiori, Te simţ cuprins de răcori Şî zosi, mări, pani mori".

Dară mă-sa ce făcja?

110 La Corbia că se ducţa: „Daro, dragă Corbia mey, Ştefan-Vodă ti-a ierta ; Da, măre, ti-a logodit, Kiar nevastî ţ-a găsit: 115 Pă ^upîniasa Carpina, Adusî din ZIatina; Niii dim bardî bărduitî, Nisi din teslî tesluitî, Numai din topor ciopliţi, 120 La tulpini vîrfuitî Şî la vîrf cam ascuţiţi. Ţ-a tocmit şi lăutari: Doi balauri di scripcari, Cu ciorapi roşiori, 125 Cu papuci gălbiori".

D'ali Corbia ci-m grăia? „D'alşo, maică, măiculiţă, Zupîniasa Carpina Nu ic logodnica mia 130 Şi ie ţiapa, pustia, Cari si mă pui'n ia. Şi cei balauri scripcari Aia sin' şoimi şi vulturi

Cari pă sus si rotescy,

balada

33

135 După stîrvuri sî’nvîrtescu.

D’alco, maici, măiculiţi, înapoi tu mi s apuci Şi sî-1 rozi drumu sî-m dia Ci i-oi dan skimb gălbinitu 140 Cit so umplia on sîpitu".

Baba'napoi să ducia Şi la vorbă iar pleca: „Să trăieşti, Măria-Ta, Nu ne da pă Carpina, 145 Că nu ie logodnica noastră, Ci ie ţcapa, pustia, Cari si mă pui n ia“.

Dări Vodă ci-m grăia ? „Babî slabi şi uscaţi, 150 Cu cuvîntu di isprăvi, Şi di Dumnezeu uitatî, Dacă fiu tău nu vria Ca să ia pă Carpina, jacă,-i dau pă Cînipa, 155 Aduşi din Cîmpina : Nici dim bardî bărduitî, Nici din teşii tesluitî, Numai în apă topitî, Cu vîrtezu răsuciţi, 160 Cu săpunu'nsăpunatî Şi di-o grindî aninaţi'*.

Dară ia ci mi-ş făcia? înapoi că sî ducia Şi lu Corbia cî-i spunia: 165— D alşo, Corbeo, Corbi-al mey, De nu iei pă Carpina, jacă, -ţ dau pă Cînipa: Nici dim bardî bărduită, Nici din teslî tesluită, 170 Numai în apî topită, Cu vîrtezu răsuciţi,

Cu săpunu'nsăpunitî Şî di-o grindin'aninaţi.

Ion Dlaconu, Folklor din Rrnntculsdrat,

3

34

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

— D'aleo, maici, măiculiţî, 175 Ziupîniasa Carpina Aduşi din Cîmpina Nu ie logodnica mia Şi ie spînzurătgaria Cari si. mă pui'n ia.

180D’aleo, dragi măiculiţî, Păcat di viaţa mia Şi di tinereţia mia, C'o si mor nivăcuit Şi di lumi urgisit.

185Di-o vria bunu Dumnezey, Sî-m scap şoimuleţu mey". jar Corbia dac’a scăpat, Călcâi murgului a dat Ca săziata ca zburat.

190 Din orăşăl cum işa, Ca vîntu pă cîmp fugia, Pă maicî-sa c'o lua, Cu ia'n codri cî-m intra, La gazdî că mi-ş trăgia, 195 La gazdî, la Ilinca: La Ilincuţa cia'nantî, La Ilincuţa sprîncenatî, Undi-a mai fost iei odatî.

Pă mă-sa ş'o lăsa 200Şî'nainti cî-m mergia.

Mergia o zi, mersi doyî, Mersi, mări, pină'n trei.

Stetţa'n loc şi să gîndia: „Ştefan-Vodî m'a iertaty, 205 Dar io di loc n'am uitaty Temniţa întunecgasî, Gratia grgasî şi diasî,

Cătuşîli di oţel Şî lanţurili di fier 210 Şî pustia di şărpoaicî Şî drăcgasa di broscgaicî, Uni-an zăcut părăsîty

1

BALADĂ

35

Şi di lumi urgisita Nouî ani şi zumătati, 215 Di trii ori citi noyî".

D’alei, Corbia ci-m făcia ?

Ocaua cu vin umplia, Cu otrav'amesteca, La temniţî să ducia, 220Gărzîli li adăpa, Pa tgati li adormia Şî'm palat ci intra.

Corbia a intrat la Ştefan şi i-a luat copilul dă lingă iei şi pă urmi a sărit pişti gărz ş’a ţintuit copilu m pgartî. A doua 252 zi cînd s'a sculat Vodî, a găsit liagănul gol. Jel a ieşit afarî şi cînd ş'a văzut copilul, a kemat boieri: „Strezilor, boierilor, Astţa-s faptele lu Corbia".

Iei di Corbia cum auzia, 230 Din loc nu si clintia.

(1930), Gugeşti — Costantin Avădani, 64.

X

Frunzî verdi di măcriş, La temniţî la Opriş Undi şadi Corbia'nlds De trei ani şi zumătati.

5 Fgai verdi ş'o lalia, Maica Corbi di bătrînî ci-m iera Diminiaţî să scula, Din guriţ' aşa-n grăia: „Corbio, Corbio, dragul mami, lOBini maiki-i mai paria Cin ieram cu tini gria.

Maica daci ti-a făcut, jeyi la plug mi ti-an trimes; Tu din guraşa-n grăiei: 15 „Tot la plug, la plug, la pl\ig,

■!{ ;v

36 i?

*•; . . *

u

r .

r

K•• *^ l V

u ■

Si i

\

FOLICLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT F...-1 în c.. meşteşug, Nu ştiu boi sî-i înzug: jo i'ntor cu cuarnili, jei sî'ntor' cu cuadili".

20 Daci mari ti-ai făcut, Ti-am ţinut la hagelii Şî tu ieşti la gria urgii, Vidia-Q-aş niagrî pustii, Din vîrf pînî'n temelii" !

25Fuai verdi-a bobului, în sîmbîta Paştilui, La'nviieria Domnului, Maica Corbi ci-n făcia?

Lua luminiţ di ciarî, 30 Sî-i dia Corbi di pomanl, Ca sî afli, ca sî ştii Di ie mor sau di ie viu: Di ie viu, ca sî mi-1 afli; Di ie mor', sî mi-1 zăliasd, 35 Cu morţi sî-i împărţiasd.

Fuaia verdi şo lalia, Dar ia drumul mi-1 lăsa Şî căraria mi-o lua, Pă lîngî temniţî-n da.

40 Dară Corbia mi-o vidia, Din guriţ' aşa-i grăia: „Maici, măiculiţa mia, Făcut-ai v'odatî bini, Fă-ţ pomanî şî cu mini".

45 Maica Corbi di-auzia,

în senunki trupu-ş frîngia: — Corbio, Corbio, dragu mami, Te ştiian la hagelii Ş'acum ieşti la gria urzii, 50Vide-9*aş niagrî pustii, Din vîrf pînî'n temelii!

— La Ştefan sî mi te duşi, Pgala mîjni sî-i săruţ Din guriţî sî-i răspunzi:

BALADE

37

55 „Domnu Ştefan dumniata, Ci ţ-i Corbia'ndatorat, Di-aşa rău l-ai cătuşat, Cu k'icioarili'm butuci, Şî cu mîinili’n câtuşi ?

60— Babî slabi şi bolnavi, Cu cuvîntu di isprăvi, Corbia ie di cinsti mari: Lui miriasî i-an găsit Zupinjasa Carpina, 65 Aduşi din Slatina — Numa din topor ciopliţi Şî dim bardî bărduitî Şî la vîrf ie ascuţiţi".

Maica Corbi veselia 70 Şî la Corbia se ducia: — Corbio, Corbio, dragu mami, Că tu ieşti la cinsti mari: Ţi miriasî ţi-a găsit Zupiniasa Carpina, 75 Aduşi din Slatina — Numa din topor ciopliţi Şî dim bardî bărduitî Şî la vîrf ie ascuţiţi.

— Maici, maici, ieş* bătrînî, 80Şî nai minţi di-o copiii: Aia nu ţi-e nora ta Şî, ce, ieşti ţiapa mia Cari si mă pui'n ia.

Acasî să mi te duSi, 85Salaori ca si tocmeşti: Spri-a răsăritu sgariluj, In umbraru grazdului, Şî pe Roşu si mi-1 scoţi, înşelat şî'ntaftorat; 90 Sî nu-i vorbeşti romaneşti, Şî să-i vorbeşti arăpeşti.

Cî iera scris pe pâret „Har", c’aşa-i spunia Corbia calului.

Cari nu-i ştia numili, praf îl făcia daci s’apropia di iei.

38

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT Di căpăstru să mi-1 ici, 95 La Ştefan să mi te du£i : „Cin pe Corbi-o răcori, Pă Roşu l-oi dărui".

Baba pe Roşu lua Şi pe străz mi se plimba 100 Cu mari boieri să'ntîlnia: Frîu şî cu presuri îngrozia şî'mpăraţi.

— Babî slabi şi bolnavi, Cî calu mima pă mă-sa cunoştia; da ia n’a ştiut undi-i calu.

105 Nu ţi-e Roşu^de vînzari, Să-ţ dau galbini şî-, părali?

— Nu mi-e Roşu de vînzari, Nu mi-e Roşu de skimbari, Ci mi-e Roşu de dar mari : 110 Cin pe Corbi-o răcori, Pă Roşu l-oi dărui", ja la Ştefan mi-azungia; Ştefan, mări, mi-o vidia: — Babî zlabî şî bolnavi, 115 Cu cuvîntu di isprăvi, Nu ţi-e Roşu di vînzari, Sî-ţ dau galbini şî părali ?

— Nu mi-e Roşu di vînzari, Nu mi-e Roşu di skimbari, 120 Ci mi-e Roşu di dar man: Ca sî dia pe Corbia-afarî".

Da Ştefan ci mi-ş zicia? „Din cîn zaci Corbia'nkis,

i

Tîrgurili sa diskis, 125Poporimia dim Paris", jel la sluz cî porîncia Şî la Roşu mi-ş mergia.

Roşu cari cun vidia, Pă toţ, mări,-i omora.

130 Dară baba oi-o zicja?

*

BALADE

39

„Domnu Ştefan dumniata, Nu ţi-omorî zlugili; Zăvorăşti-ţ porţîli Cu fiarili plugului, 135Tăriia pămîntului.

Cî nimica nu-i mai tari ca feru plugului, cî toatî lumia o hrăneşti.

Daci vedia şî vidia Ştefan, mări, ci zicia?

140 La portar cî-n porîncia Sî scgatî pi Corbia-afarî, Sî mi-1 scoatî la răcgari.

Portaru ci-n făcia ?

Temniţa o discuia 145 Şî pe Corbia mi-1 scolia.

Maica Corbi ce făcia ?

Ja la Corbia se ducia.

Dară Corbia ce zicia? „Maici, măiculiţa mia, 150 Pă mini cin m'a băgat aici, Jera şărk'i ca undrelili, Broaştili, ca nucili. Ş'acu s'a făcut şărpi ca druzi, Broaştili, ca ploştili ; 155N'i-a mîncat, mări, oasili. Ş’o pustii di şărpoaicî Undi, mări, cî mi*a fătat?

Fundu buzunarului, Di-asupra caftanului.

160Şî barba cî mj-a crescut: Iera zos la kiculiţî Ş’acu, mări, mi-a trecut Mai în zos di brîuleţ. Ş'acu, mări, cî io mi-o ncrng, 165 Zilili cî mi li sting.

Maica Corbi ci-n zicia? „Domnu Ştefan dumnjata,

40

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

Mari răy mi ţi-a făcut, Di-aşa răy l-ai pedepsit".

170 Darî Corbia ci făcia ?

La Ştefan mi să ducia.

Dară Roşu mi-1 vidia, De trei ori cî nekeza, Palatu mi se surpa.

175 „Domnu Ştefan dumniata, Barba zos ca sî mi-o dai".

Dar Ştefan mi-1 asculta: Barba zos cî mi i-o da. „Dă-n cuca ş’un comănac, 180 Şî v*o trii mie de lei, Sî sî dia Roşu cu iei"; Şî pe Roşu'ncăleca, Din guriţî iar grăia: „Domnu Ştefan dumniata, 185 ja, [jar... II] încuiţ porţili Cu fiarîli plugului, Tăria pămîntului". jel pe Roşu'nfierbînta, Mă-si kip, mări, d-i făcia, 190 La o parii sî să dia.

Dară Corbia să plimba, Pă lingă mă-sa trecia, Minam brîy cî i-o punia Şî pă cal o arunca, 195 Pinten Roşului punia, Zidurili le săria, Din guriţ' aşa-n grăia: „Rămîi, Ştefan, sănătos, La bunî mînî ţi-an fost".

200Dar Ştefan ce mi-ş făcia?

Grey din inimî-n ofta

Şi din guritî grăia: „Dar ar bunu Dumnezăy : Potira sî te sosiascî, 205 Roşu sî să poticniascî, Drep' în gît sî te trîntiascî",

BALADE

41

Cucyani, sî nu vă supăraţ: d'apăi cîntece de astia cu „fgai verdi" îs dim partia tinereţi şî nu cam sin' di mini. Da cînd am coraz, îni măi aduc aminti din ieli. Da omu trebui sî le 210 ştii'ntăi, cî tot coraz sî-n dai, dacî nu ştiu, nu ştiy. Dor tot nevoiaşu ari cîti-un „of“ pi viaţi. Cît di uşuratic ar fi un ora, sî nu ştii nimic ? O vitî, cî-i vitî şî tot cungaşti şî nu stă la străin. Omu trebui sî umbli, cî di undi sî ştii dacî na văzut nimic ? Un om nepurtat nu ştii nimic. Di un' vrei sî ştii: di pi 215 marzina satului Bălan ? Mii mi-a plăcut sî umblu lumia: cîti sati-an călcat, pisti-atîţ nebuni an dat. Ş’am auzit mulţi. Dacî una n'a fost buni, an dat-o cu cît an cumpărat-o. Uiti-ti, cîntecu ăsta-i cules întăi dila Neculai Surcelia, viorist di-o sutî di ani cînd a murit, din Og'ileşti. Da l-am mai auzit şî din „Stra220kina-veki‘,f din Jalomiţa. Da nu sî lovia bini. |ey l-an terminat, cî sî vărsa cînticu £el din Jalomiţa — cin l-am auzît cînd ierara tînăr dila unu cari umbla cam aşa...'n haiducii, pi furiş — sî vărsa tot în vorbili ieslia, dar nu iera’nşirati. Şî pi urmî l-an cules di dincga^i şî li-am potrivit iey. Cî vorba aia: o băniţi 225intri ntr'un sac gol sî nari haz. Da dacî-j plin sacu, ari haz: iei o băniţi di colu, alta di dincolu şî umpli sacu.

Og'ileşti — Zamfir Bogoi, 56.

Costea 1 XI Scos-ay Costia oili Pi tgati movilili, 1 Alecsandri, 54 „Doica".

Candrea, Dcnsusianu, Speranţia, I, 120 (un fragment — din Muscel).

Ion Diaconu, Păsioritul tn Vrancea, 17 (extras din Grai şi suflet, IV, 257-310).

Ionaşcu, 36 „Fulga".

P a m f i 1 e, Ctntecc de fard, 85 „Costea" (din Tecuci).

Păsculescu, 295 „Costea" (din Romanaţi).

P r e c u p (E.), Păstoritul tn munţii Rodnei, Cluj, 1926, 42.

Rădulescu-Codin, Din Muscel, I, 257 „Costea".

Teodorescu, 509 „Fulga", 513 „Geallp Costea".

Tocilescu, 116 „Cintecul lui Costea Ciobanul" (din Teleorman), 1267 „Costea şi Fulga" (din Dolj).

Va sili u, 16 „Doica".

V u 1 p i a n, Poesia populară, 31 „Costea Gealatul" (din Banat).

Grai şi suflet, III, 336 „Costea" (din Căiata — R.-sărat).

Neamul rom. p. popor, XX, 482 „Costea" (din Prahova).

1 » 42

\

r• î

I I

‘

î

'. •: •;

Î:J

ii !

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

De le merg fumurili.

Az ie luni şî mîini ie marţ, 5 Plecat-av Costia la Galaţ Să ia sari la migari, Bolovani pă la cîrlani Şi opinci pă la ciobani Şî tărîţe la oiţe, 10 Săriţi pă la mînzărari.

Dar iei, mări, cin pleca Cuvînt la cioban lăsa: „Tot di Fulga sî vă feriţi, Tot di Fulga, fulg bătrîn, 15lnşălător di noyî stîni, Mîncător di noyî domni".

Dar iei, mări, cin sî'ntorcia, Jel, mări, cî mi-ş vidia Cî lui, mări, nu-i işa 20Ni^i lapti la’nkegătgari, Nisi urdî la făcătgari.

Oili tgati strîngia Şî la numîr le trăgia Şî lui, mări, nu-i işa: 25jera turma ruptî zumătati, Zumătati,-a treia parti.

La Dolfa cî sî ducia Di diparti-o mugulia Pîn(î II) punia mîna pă ja.

30 Şî di git cî mi-o lega Şî, mări, cî mi-o scăpa.

Dară Dolfa ce făcia?

Botu pă pămînt punia, Pă dîra oilor sî ducia 35 Şî, mări, cî mirosia Dîrişgara oilor Şî urma tîlharilor.

Dar, mări, cînd azungia, De Fulga cî-n dădia 40 îm mielzocul pădurilor.

Acolu cînd azungia,

*

1

1

BALADE

43

Dar, mări, ci mi-ş vidia ?

Cari berbec^ II)i zupuia, Cari prin frigări frigia.

45 Mina pă Fulga ptmia, Din guriţ’o zudica, Din lănci c'o lănciuja: „Dar tu, Fulgo, fulg bătrîn, Cum, mări, t-ei îndurat: 50Mi-ai rup' turma zumătati, Zumătati,-a treia parti" ?

La ciobani cî sî'ntorcia, Din guriţî-i zudeca : „Cum, mări, v'aţ îndurat 55 Şî voi siama n’aţ luat De Fulga sî vă feriţ?

Cî iey, mări, cîn am plecat Jey, mări, cî van lăsat O mioarî de frigări, 60 Ş'o urdî la'nkegătoari“ ?

Bordiasca-noyî — Petria Coviltir, 50.

XII Ciaţă, ciaţă neguriaţă; Da nu-i ciaţă neguriaţă, Ş'a scos Costia oili Umpluta-i vălcelili; 5 Caprili, Pădurili; Meluşei, Pîrlgagili.

F<?ai verdi trei măsline, lOColia'n vale la fîntînă Tinsa-i Costia şapti stîni: Şapti stîni ş'înc'o perdia Catî-if f...-i mumă-sa!

Dan Costia cî mai ari: 15 Şî cinzeci di cîini bătrîni Şî cinzeci di căţelandri

44

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Şî Togan cîini bărbat: Bărbăţelu Dolfii, Dîn Ţara Moldovii.

20 Şî Dolfa căţia bătrînă : Di bătrînă ei-m iera Niş dinţi în gurî n'avia, Maţili cî-i clăncănia, Di-al dracului ci iera.

25 Az mi-e luni, Mîine mi-e marţ, Pliacî Costia la Galaţ Ca iei, veri, sî-m aducî: Dar tărîţi la oiţi, 30 Bolovani, pă la cîrlani

Şî opinai la mînzărari.

Jar cînd iei cî mi-ş pleca, Astî vorbî le lăsa: „Ascultaţ, ciobanilor, 35Ş'încî voi, scutarilor, jacîtă-mă-i, plec, mă duc Şî vă las cu griza'n trup: Cînd vouî v'o nemeri Fulg bătrîn di mez di ngapti — 40 Cît ca Fulga nu să pgati: Prădător di şapti ţări, Mîncător di noyî domni — Jar lui, fraţi, ca sî-i daţ: Oai stiarpî Ia căldări 45Ş'um berbeci la frigări — Că-j uşurel la purtări — Şî caşu din velitoari Ş'încă urda din zăgîmă, Mămăliguţa din oală, 50Făr di nici-o supărări".

Costianainti pleca.

Niş mai mul* cî nu-ş mergia, Cu Fulgan drum sî'ntîlnia, Bună ziya că mi-i da: 55— Bună ziya, frate Fulgo.

= a

* î

i

;

BALADE

— Mulţumim, nepgati Costio.

— Da ştii, veri, say nu ştii ?

Cînd pă la mini ti-oi duci, jo ţiia ţi-am dăruit: 60 Qai stiarpî la căldări Ş'um berbecel la frigări — Că-i uşurel la purtări — Şî caşu din velitgari Ş'încă urda din zăgîmă, 65Mămăliguţa din gală, Făr de nici o supărare*'.

Costia nainte pleca.

Dări Fulga ci făcia?

La haiduci ci să ducia 70 Ş'aşa din gură spunia: „Ascultaţ, haiducilor, Ş'încî, haraminilor, Căci bun conac v'am aflat: Colia'n vali, la fîntînă 15 Tins-ai Costia şapti stîni, Şapti stîni ş’înc'o perdia, Catî-i, f...-i mumă-sa" !

Dar haiduci mi-auzia, Drumulcţu d-ş lua 80 Şî la stînă mi-azungia.

Dar haiduci ci-n făcia?

Alţi ca cîini lătra, Alţi ca lupk'i urla.

Cîini Costi mi-auzia, 85 După ramăt să lua, Alţi pă di-altî parti-n da, Tot în turmî d-m intra.

Nu ia, fraţi, cum să ia: Sî ia di-o gai, doyî 90Şî kiar, fraţi, pînîn noyî; Da ii, fraţi, mai lua Pă cia micî okeşia: Cin simţia di vremi buni,

Trăgia turma la păşciuni;

45

I

46

i

FOtKLOR DIN RÎMN1CUL-SĂRAT

95Cîn simţia di vremi ria, Trăgia turma la perdia, • Mult i-a secat inima !

Az mi-e luni, Mîini mi-e marţi, 100 Vini Costia din Galaţi, Cu măgari'mpovăraţi.

Dar pă drum cînd îş vinia, Greii semni s’arăta; Sta'n loc, fraţi, să gindia 105 Şî din gur'aşa-n zîcia: Catî-i, f...-i mumî-sa, Di cini io m'an ferit, Pe semni m’a nemerit; Di cin maica m'a făcut llOAsti semni n’am avut".

La stînî cî-m azungia, Doyî, trei zile-n şădia, Oi la mulsc?ari-n lua: Nu vinia lapti la măsură, 115 Niş caşu la'nkegătură.

Răy Costi ci mi-i păria, Găliata'm mîn-o lua Şî la grpapă să ducia; Ş’odată că-n kiuia, 120 Toţ cîini ci s'aduna.

Numai căţia Dolfa cia bătrmă, Ta, frate, să pricepia, In vatra focului pica.

Dări Costia ci-n făcia?

125Frumoşel mi-o amăgia, Pinî’m perdia mi-o băga, Cu gura mi-o zudica; „Sîvai, căţia Dolfa cia bătrmă, Te scoase Fulga den fire, 130De mai sărăcit pă mine!

Cun tu, frate, mi-ai sluzit Şî, mări, pă moşî-miu Şî, mări, pă taicî-miu?

I

=

1 .

balade!

Ş’acuma m-i rindu-miu" !

135 Dar căţia Dolfa cia bătrînă Aşa din gurî-n grăia: „Ale, frate, frate Costio, Cîn sluzan pă moşî-tu Şî la rin' pă taicî-tu, 140Mi-eram io tineria, Putian lua urmaria *, Acuma ie rîndul tău: Mi-a pierit viderili, Nu pot lua urmărili".

145 Aşa Costia mi-auzia, Lancia pă mîn'o lua Ş’odatî cl mi-o izbia, Di trei ori peste cap da.

Tot afarî mi-ş işa, 150 Buza pă pămîn’ punia Dîra oilor lua: La cloput di acigai Le plăcia carnia di oai; Supt umbră de păducel 155 Le plăcia carnia de miel Şî bia vin dim burduşel.

Dări Costia nu şîdia: Pă Negru cî ncălica, Drumuletu că-ş lua, 160 Cu Fulga'n drum săntîlnia, Bună ziya că mi-i da: — Bună ziya, frate Fulgo.

— Mulţumim, nepgate Costio".

Dări Costia ci-n făcia: 165„F..-0n c.. di nepoţii!

Cum tu, frate, n ai luat Pre cum io ţi-am dăruit ?

Păzeşti-ti haiduceşti, C’oi s’te pleznesc ciobăneşti".

170 Odatî cî mi-1 izbia, Di trei ori peste cap da.

Dar-mi-ş Dolfa nu şădia;

47

.* r

i

1

' j

i

4d

46:

s '

i \ ’

.

FolKloR

din rImniCUL-SaRaT

După haiduci să lua ; Pă cari cum mi-1 prindia, 175 Tot di vină mi-1 ţinia Pînă Costia cî-m sosia, Cîti-o lănci li dădia.

Oi puţine ce găsia, înaintia lui 1© lua — ISOMergia Costia fluierind Ş'încă Dolfa blestemind — La stînî cî mi-azungia, Doyă, trei zile-n şedia, Oi la mulsQari-n lua: 185Vinia lapti la măsură Şî caşu la’nkegătură.

Bini Costi cî-i păria, D’um meluşel cî-m tăia Şî la Dolfa l-arunca.

190 Darii Dolfa ci-n făcia?

L-îngiţia şî mi-ş muria.

Dacă Costia că-n vidia Că i sa răpus Dolfa, La ciobani le porîncia: 195Stînile că le strica, ' Sus, la munte se urca, Acolu casi-n făcia, Şădia şî să hodinia, Grizî di nimiri n’avia.

Căiata — Lăutarul Neculai Stancu (Postolia), 41.

XIII ,

!

Pe cîmpia Tigini, Şî pi-a Tiginiţii Tins-a Costia oili Ş a-aşăzat perdelili.

5Frunzuli{î arţăraş, Az ie luni şi mini ie marţ, Pliacî Costia la Galaţ

Sî ia sari la migari,

BAlADfi

4$

Bolovani pă la cîrlani, lOSărici pă la mari scutari Şî iărîţi la oiţi.

Costia vremia nu pierdia: Din caval cî-n căvălia, Din şuir cî-n şuiera, 15 Toţ scutari s’aduna, Din guriţ’ aşa-n grăia: „Dar voi, mări, scutarilor, Şî voi, mări, ciobanilor, Siama bini sî luaţ, 20 Siama bine la oiţe *, Că io voyî v"oi lăsa — Fulga daco vinia — O migarî di căldări Ş’încî una di frigări; 25 V'o şapti fălii di caş, Sî mai di' şî la (h UJoltaşi.

Dar tu, Olga, căţia bătrînî, Tu cunoşti urma lupului, Poteca haiducului".

30Timpu mul' nu pierdia: Costia la Galas pleca.

Dar în urmi ci să ntîmpla ? într'amurgul serilor, Pă timpul voinic^ Iljilor, 35jaca, Fulga mi-ş vinia Şî la stinî mi-azungia.

La scutar(i II) mi se ducia,

Din guriţ' aşa-n grăia: „Dar voi, mări, scutarilor, 40 Şî voi, mări, ciobanilor, Turma'ntriagî s'o luaţ, După mini sî plecaţ Cî Fulga ăsta argăţîsî la Costia ciţiva ani, la pont.

Dar scutariu ci-m zicia?

45 „Ordinu nu l-oi călca. >n Diiconu, Folklor din Rtmniculsirat.

4

. :

50

i

FoLklor DÎN rIm^ICUL-SĂRAT Ţia Costia ţi-a lăsat: O migarî dc căldări Ş'încî tina dc frigări; V’o cîteva felii de caş, 5o Ca sî dai pe la holtaş*'.

Olga, căţia bătrînî, Cuvîntu l-a auzit, La iei s'a răpezit, Di picior l-a apucat, 55 Şî laba i-a retezat T-a tăiat k'icioru căţeii.

Dan Fulga ci-n făcia?

Vremi mulţi nu pierdia: în turmî mi-ş intra, 60Rupia turma zumătati, Zumătati,-a treia parii.

Undi, mări, că le ducia? îm păduria Kingina : La cerdac di acigai, 65 Că-i buni camia di gai, Mămăliga dim pîraai.

Costia vremi nu pierdia, înapoi sî'napoia, Caşu la cantar trăzia: 70Nu-i venia caşu la'nkegătgari Şî urda la nvelitgari.

Mina pă caval punia, Din caval cî-n căvălia, Din şuir cî-n şuiera, 75 Patruzeci di cîni kema — Patruzeci di căţelandri. Şî mai la urma cîinilor Cî venia, mări, Olga.

Dară Costia ci-n făcia?

80 Din guri mi-o zudeca, Din lansi mi-o lănsiuia: lezia ta, Olga, Tu cunoşti urma lupului, Poteca haiducului".

V

t

: \ \ -

r

i

1

i

măM

5

-

6ALÂDE

I

51

85 Dară Olga ci-n făcja ?

Laba i-o arăta, Botu prin iarbă punia — Prin păzîştia florilor, [Prin mirosu florilor, II] Pă urma oiţelor — 90 Şî pă Costja mi-1 ducia La cerdacu lu Fulga: La cerdac de acigai, Cî-i buni caraia di gai, Mămăliga dim pîmai.

95 Dară Costia ci-n zicia?

Din guriţî-1 zudeca, Din lansi mi-1 lănsiuia, Cu paluşul mi-1 tăia, Din guriţî-1 iudeca: 100 „F...-ţ legia ta, Fulgo, Ci io ţia ţi-an lăsat: O migari di căldări Ş'încî una di frigări ; Vr'o cîtiva felii di caş, 105 Ca sî dai pi la oltaş.

Tu, mări, t-ei apucat: Scutari mi i-ei bătut, în turmî tu ai intrat; Mi-ai rupt turma zumătati, 110 Zumătati,-a treia parti“.

Din guriţî-1 zudeca, Cu paluşul mi-1 tăia.

Inima di vînzător je venin otrăvitor.

E

! !

:

i !•

«

Og'ileşti — Zamfir Bogoi, 56. !;

v&s mu

52

FOLKiOR DIN RÎMNICUL-SĂRAf

Cîntecul Gerului1 XIV

’

5

\ i

:•

:

«.

Fgai verdi-a lemnului, La pgalili cerului, La capu troianului, La fîntîna Gerului; 5Frunzuliţî matostat, Dar asiarî pî’nserat Nemerit-a, poposit-a Pre, Marcoci Paşi bătrînî, Cu cinzeci de mii de gasti, 10 Cu Crivăţ ca sî să bată.

Dar Marcoci ci mi-ş făcia ?

La fîntînî să ducia Şî din gură ci-n grăia ? „Jeş, Criviţi, din fîntînî, 15 Jeş afară la război, Să ne batem amîndoi; Că ştii, veri, da nu ştii ?

Jama baţ şi viscoleşti, Mulţi viti-m prăpădeşti, 20 Mulţi casi-m dizveleşti, Multă lumi sărăceşti Dar Crivăţ ci mi-ş făcia?

Din fîntînî că-m işa Cu toiag de giaţa n mînă, 25 Cu căciula di zăpadî, Cu barba di promorgacî, Cu mustăţile di giaţî: — Tu la mini cai vinit, 1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancel, I, 221. Se vor adăoga; Candrea şi Densusianu, Din popor, 87 „Marcoş".

Mateescu, 105 „Arcoş-Paşa şi Gerul".

Rădulescu-Codin, Din Muscel, I, 206 „Marcoş-Paşa" ; îngerul Romînulul, Bucureşti, 1913, 326 „Cîntecul gerului"; Tradiţii, legende şt amin­ tiri istorice, Bucureşti, 1910, 93 „Marcoş-Paşa" (cf. îngerul Romtnulul, 325). Ţocilescu, 1228 „MarcoşPaşa şi Criveţul" (din Teleorman),

I

i _

BALADE

53

6e dor mari ti-a azuns ?

30— jo la tini cam vinit Să ne batim amîndoi; Că ştii, veri, da nu ştii ?

Jama baţ şî viscoleşti, Multă lumi sărăceşti, 35 Mulţi case-n dizveleşti, Mulţi viti-m prăpădeşti.

Jar la tini c an vinit Cu cinzeş de mii de gasti, Cu tini ca sî mă bat".

40 Dar Crivăţ ci mi-ş zicia?

— Oastia ta cu ce'mbrăcată ? [— Oastia cu ci ţi’mbrăcată ? II, IE, IV] — Oastia mia iesti'mbrăcată: Mai păn sin, pă lingă pieli Ari noyî cămăşeli; 45 Pişti noyî cămăşeli Ari nouî zăbimeli; Pişti noyî zăbuneli Ari noyî sumăneli; Pişti noyî sumăneli 50 Ari noyî cozoceli; Pişti noyî cozoceli Ari noyî ipingeli— A nu răzbi vîn’ la pieli.

Cu cizmî di capii stiarpî, 55 Cum rabdî bini la apî; Cu căciula n cap di zder, Cum rabdî bini la ger".

Dar Crivăţ ce mi-ş făcia?

Foarti răy să'ngrizora 60Şi din guri ce grăia? „Pre, Marcoci Paşî bătrînă, Stai puţin pîn'o nsera Ş'om vidia ci-om mai lucra".

Sfîntu Crivăţ ci-n făcia ?

65 La Dumnezey să ducia; Pă Damneze# rai-l găsja

—...

:

: : :

,■

t

i

54

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT Cu pravila pă genuki: Judeca drept la dreptati Şi strîmbi la strîmbătati, 70 Cari după cum să cădi.

Dar Dumnezeu ci-1 vedia Şî din guri ce-i grăia ?

— Aii, Sfinte Criveţe, Tu la mini c'ai venit.

75 Ci păs mari mi-ai avut ?

Or galbini c'ai sfîrşit, Or haini c'ai ponosit ?

— Ale, Doamni şi tu sfinţi, Primeşti-a mia rugăminţi: 80Niş galbini n'am sfîrşit, Niş haini n'am ponosit.

Dar asiarî, pî’nserat, Nemerit-a, poposit-a Pre, Marcoş Paşă bătrînă, 85 Cu cinzeci de mii de yasti, Cu mine ca să se bată.

Oastia lui iesti'mbrăcată: Mai păn sin, pă lingă pieli Ari noyî cămăşeli; 90 Pişti noyî cămăşeli Ari noyî zăbunelij Pişti noyî zăbuneli Ari noyî cozoceli; Pişti noyî cozoceli 95 Ari noyî ipmgeli — A nu răzbi vin' la pieli; Cu cizmă di capră stiarpă Care rabdă bini la apă; Cu căciula’n cap di zder, 100 Cum rabdă bini la ger".

Dar Dumnezey ce-i grăia?

„Ale, Sfinţi Criviţi, Du-te cu puteria raia Şi-i vidia ci-i mai lucra".

105 Şfîntu Crivăţ 5i-n făcia?

BALADE

La fintînă să ducia Şî'n fîntînî că-m intra Şi sta şi să hodinia.

Dar Marcoş ce mi-ş făcia?

HO jar la fintînă vinia: „Jeş afară la război, Să ne batem amîndoi".

Sfîntu Crivăţ ce zicja ? „Pre, Marcoş Paşă bătrînă, 115 Tu, dragă, că mi-ai vinit în luna lu Călindar, Cin sin' vremurili tari.

Tu, fraţi, să fi vinit Tot pin luna lu Cuptior, 120Cînd ieram io bolnăvior.

Stai puţin pîn'o nsera, Ş'om vidia ci-om mai lucra".

Dar Marcoci ci mi-ş făcia?

La gasti cî să ducia, 125Fgarti vesil cî iera.

Dar Crivăţ ci mi-ş făcia? în fintînă cî-m intra: Di cu siarî'nsenina, Pişti ngapti cî-m ploya, 130 Numai p'o nari sufla, Zumătati oastia c’o'ngeţa; Şi restu ci rămînia La Marcoş cî să ducia: „Pre, Marcoş Paşî bătrînă, 135Învaţi-ne sî trăim, Pînî’n ziyî toţ pierim".

Dar Marcoş ce mi-ş zicia? „Ale, gasti, gastia mia,

Paturle să le stricaţi, 140Focurle să le clădiţi, Pînî'n ziyî sî scăpaţi".

Dar Crivăţ ci mi-ş făcia?

P'alti nare că sufla,

Fopurle cî 1? strica,

55

56

FOLICLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

145 Sfert din gasti omora.

Rest di oamini ce rămînja, jar la Marcoş să ducia Şi din gură ci-n grăia ? „Pre, Marcoş Paşă bătrînă, 150Învaţă-ne să trăim, Pînă'n ziyă toţ pierim".

Dar Marcoş ci mi-şi zicia ? „Alio, oasti, gastia mia, &ugani ca sî-i tăiaţi, 155 în coşuri s! vă băgaţi, Pîni’n ziyî să scăpaţi".

Dar Crivăţ Si mi-ş făSia ?

P'altî nari cî-n sufla, Tpatî pastia i-ongeţa, 160 Nici unu nu raminia \ Numai Marcoş rămlnia.

Iaca ziyă să făcia, La fîntînî să ducia: „Aii, Sfinţi Criviţi, 165jarU-m, fraţi, greşala: [Şî tpatî mîntuiala: II] [Că... II] Nu ţi-an ştiut puteria".

Dar Crivăţ ci mi-ş făcia?

Din {întina cî-m işa.

HO jar Marcoci ci mi-ş făcia?

De genuki ingenukia, P9ala, mina-i săruta, Nasu, buzeli-i pica.

Dumitreşli — Lăutarul Drăgici Lăutaru, 51.

Gheorghilaş 1 XV

Verdi f§ai peliniţă, Cini-ni urci la Istriţă ?

1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancel, I, 235. Se vor adăoga: Mateescu, 68 „Căpitan Gheorghiţă".

Grai şi suflet, III, 333 „Gheorghilaş" (din Căinţa — R,-sărat).

BALADE

Sava-i, căpitan Siorgiţă, Nepotu lu Negoiţă, 5 Cu-a lui dalbă măciukiţă. Şî-m umbli din stînă'n stînă Să cîştigi-o flintă bună: Ria di lemn, buni di fiery, Să ducă bini la semny ; 10 Şi din mocan în mocany Să cîştigi cîti-un bany, Ca să aibă piste any.

Da Siorgilaş ci făcia ?

La moş Radu să ducia: 15— Moş Radule, barbă sură — Sură, sură şi căruntă Şi la melzoc cîti-on fir, Parcă ieşti un trandafir — Dă-m pi Macovei pă mini, 20 Ci ţi-oi da o plaţi buni.

— Zăy, ci ţî-1 day pîsti-o lună.

Ja, lasî-m doi lei arvună, Ca si ţî-1 day pîsti-o lună".

Da moş Radu ce făcia?

25 Nici o lună nu trecia, Şaya pă măgar punia Şî la Macovei pleca: „Căpitani Macovei, Hai, sî niţuim la nei: 30 Şî la nei şî la niyari Şî la oiţ bălăioari; Că nu-i vremia di pierdut, Că fetili s'a mărit".

Dar Macovei ci făcia?

35 Fgarficili li scoţia, Lu moş Radu i li da. Şi moş Radu le lega La oblîncu calului, Undi-i păs voinicului.

40 Şî la stînî cî-m pomia, Zîya bunî cî-ş lua.

57

58

i.

FOLKLOR DIN RiMNICUL-SARAT Mergînd pă drum la stînă, Pă moş Radu-1 întreba: — Moş Radule, barbă sură, 45La ci stînă mergim noi?

■— La stînă dim Padina, Bat-o maica Precista!

— Di n'ar da di v'o belia } C'an cu Siorgi-o şăguiţă 50 Di cîn ieran în răzmeliţă".

La stînă mi-azungia, Ordin la flăcăi didia: Oile că le strînifg II)ia Mai dila vali di stînă, 55 Supt o sălcii bătrînă.

Cum berbec cî 6i-l prindia Şî din frunţi ni-1 lua, Oki rţ?atî şî-i făcia Pă hăţaşu oilor, 60 în calia haiducilor.

Pă Siorgilaş mi-1 zăria Răsucindu-ş mustaţa.

[Dar... II] Macovei ci zicia?

— Moş Radule, barbă sură, 65joti, Siorgilaş cî vini.

— Dar nu-i ăla Siorgilaş ; Ala-i negustor de lînă: Kiar astîz o săptămlnă Mi-a lăsat doi lei arvună 70 Şî pă niţî şî pă lînă".

Dar Macovei ci făcia ?

Pria bini cî vidia, Foarfiş dim mini scăpa Şî'ncepia a trimura.

75 Şî la stînă cî-m pleca,

Un cozoc mari'mbrăca, Antre burduşe sî băga.

Siorgilaş cîndu-n sosia, Roatî stîni că mi-i da, 80 Sî nu-1 scapi p'undiva.

BALADE

59

Dar Siorgilaş ci spunia ?

— Moş Radule, barbă sură, Ştii di ci-an vinit la stînă?

Sî-ţ încerc brînza de bună 85 Şi caşu dela zăgîrnă.

Moş Radule, barbă sură, Mai ai pă cineva'n stînă, Sî nu facim v'o pricină ?

— Am un ticălos di baciu: 90 A mîncat asarî caş Ş’acu zaci, f..e-1-aş !

Siorgilaş a intrat în stînă şîncepu sî cati pă Macovei; da iei umbla pîntre putinili cu brînza: Cercă una, cercă două; 95Cîn să'ncerci p'a di-a trei, Jacîtî şî Macovei: — Ă, hă, hă, Frunzuliţă crăş di tei, F...-ţ le£ia, Macovei, 100 Cin te scgasi'n oki nii? [nei? II] A tăli zîli scurtaţi Şa meii greii păcati!

— Da, măi fraţi Siorgilaş, Frumos ca un năsturaş, 105 La inimî on vrăzmaş, Mai lungeşti-n zîlili, Că-ţ dăruiesc stînili; Di-acasî, copilili.

— Da nu-i vorba di iertat: HOţo di frica g'irului Trecui apa Nistrului.

Tu nici acolu nu mă lăsai: La Focşani cî ti duciai Şi armata c'o luai, 115Dipă mini că viniai Şî legat cî m'aduciai.

Mă plecan ca sî bey apî,

i

60

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Tu-n dai cu cizma'n cjafă ; Şî dan cu dinţi de piatră 120 Şî biam apă sîngerată, Cu măsăli-amestecată.

Cînd am azuns la Focşani, Ţ-an cerut doi gologani, Să io o pline, 125 Cî mor di ff>ami ca un cline.

Tu didei cu g'iciu'm mini, F..u-ni-ţ legia, pagini!

Am avut un g'et cucoş — Dăruit dila un moş — 130Ş'ala l-ai scris pă răboz.

Am avut o g'iată capră, Di-m săria dim piatră’m piatră Şî nu-mi iertai nici o iadă**.

Atunş măciukiţa o scoţia 135 Şh didia v’o cîtiva: Sîngili-m pod cî săria Şî scăpat cî ni-1 făcia.

Durda dipă iei punia: Durdî mari cintuită, 140Pintru Macovei gătită.

Siorgilaş 1-a'mpuşcat pă Macovei ş’acu sî'ntgarci la unlciaş:

-

„Moş Radule, barbă sură, Ja, sc9ati-o sută de lei, Sî nu paţ ca Macovei"...

Bonţeşti — SiorQÎ Spanţu, 63.

XVI

Foai verdi ş'o crăiţîfă II, IE) Cini-m urci Ia Istriţi(ă D, III) ?

Sava-i, Căpitan Siorgiţă — Ficior di-a lu Negoiţă — 5 Im mină co măciukiţă: Necioplită, nedubită,

BÂLADE Numai din topor slomnită Şi dim bardă bărduită, Tot pă Macovei gătită. loFoai verdi ş’o lalia, Jar Siorgilaş ci-m făcja ?

[Tot la stînă cî-m pleca: La stîna dim Padina, Bat-o Maica Precista 15 Şi sfinta Dumineca! II, III] La Macovei sî ducia, Bună ziya, mări, că-mi da: „Moş Radule, barbă sură, N'ai pă cineva păn (pîn II) stînă, 20 Sî nu facim v'o pricină" ? ţară Radu ci-m zicia? [jar moş Radu ci-m zicia? II] „jo zic: „zăy" pre legia mia, [„Fraţi, zic : „zăy" pre legia mia, II] Di-oi (D’oi II) avia pe cineva.

Dar [jar... II] um bet mînătoraş 25 Di diminiaţî s'a(y II) sculat, Oili la strtmg' a dat, Cocîrţî multa mîncât, Frigurili l-a luat; D'o saric'a'mbăierat, 30 între burduşi ie băgat".

Foai verdi ş’o lalia, [Niş mai mult cî nu trecia II] Pe Siorgilaş mi-1 zăria, Cu doispreci-alăturia.

35— Fgai verdi crăş di tei, F...-ţ lezia, Macovei, 6in ti-a scos în oki mei ?

A tale zile scurtate, A [Şa...Q] mele greii păcate!

40 Căci io, fraţi, sinzurat Un toi prinde să te bat, Cu zile să nu te las.

[— Frate, mult ieş' tînăr şi zîngaş,

61

62

FOlKLOR DIN RlMNICUt-SARAf Faţa ta-i bulgăr de caş, 45 Mîndru ca un năsturaş. III] 0 — Frate, ia-m calu şi oile, Mai lunzeşti-m zilele, Ca sî-m văd copilele ; Căci am flăcăi di'nsurat 50 Şi fete di măritat, Dobîndeş’, fraţi,(e, II) păcat.

— Da ştii, fraţi, da nu ştii ? [jar tu, frate, ce făceai ? II] De tinerel mă’nsurai, 55 Frumgasî mîndrî-m luai Şi la bir cî m’aşăzai.

Nu m’aşăzai, mări, frăţeşti [Nu m'aşăzai mazileşti U, III] Şî m’aşăzai duşmăneşti, Ca si nu mai tra' (trag II) nădezdi.

60Cînd ieram pe la Buzăy, S'aprindia sufle tu mey.

Cînd ieram pe la Comisoaia, Mă bătia vîntu şi ploaia. [DI. Mă bătia un vînt ş'o picai. I, II] [Jo... II] M'aplecam să biay apă 65 Şi tu-m dai cu cizma'n ciafă Şi biam apă sîng(z II, z III)irată, Cu măseli-amestecată. Şî di-atuncia sin zurat: Un' t'oi prinde sî(săll) te bat, 70 Cu zile să nu te las".

Fgai verdi ş'o lalia, Paluş din tiacî[-m II] scoţia, Frumeasî masî făcia: Făcia masa ciorilor, 75Cinstia coţofeniior.

Dediuleşti — Lăutarul Sloian Gugonia, 46.

4

}-

BALADE

63

Cîntecul Nunului1 XVII Cîoticu ăsta se cîntă numai la masa cia mari, pentru nun.

Se ceri cînticu numai la cîmp : pă la Tătăranu, la Bordiasca, la Mărtineşti, la Gologanu, pînî'ncolu pin pă la Brăila. Jeu an cintat şi pă la munţi; da acolu nu si ceri dă feliu. Să vez dum5niata: ăsta-i cînticu la cari ţini nunu. Ăsta —cari-i cununi— cicîăsta-i cînticu lui: să-i faci „CînticuNunului" şî s'a mîntuit!

Mai ales la Gologanu dacî nu-1 cînţ, ăla cicî nu-i taraf. Jesi-afari şî sî supîrî. Cînticu sî cînt'aşa: Din oraş dim Bucureşti, 10 La celi casi domneşti Sînt carite zugrăvite, [Paligiani poliite, II] Tot di nunti sîn gătite ; Cî să'nsgarî Jancu-Vodă 15 Şi cunună Ştefan-Vodă.

Dar fata di undi-o ia?

Tot din tîrg, din Dobrugia: Letinul cel bogat, Cela cîinele spurcat 20 Şî de lege lepădat.

Alecsandri, 175 „Bogdan".

Apostolcscu, 33 „Letin bogat".

Burada, 211 „Sava Letinul".

Candrea, Densusianu, Speranţia, I, 38 „Pătru-Letinu-bogat" (din Vllcea).

F ă g e ţ e 1, 38 „Letin bogat".

Mateescu, 93 „Nunul".

P a m f i 1 e, Ctntece de jart, 63 „Ştefan Vodă" (din Tecuci).

Păsculescu, 203 „Cîntecul naşului".

Tocii eseu, I, 110 „Cîntecul lui Minea" (din Teleorman), 112„ Cîntecul lui Mirea" (din Gorj), 1260 „Feciorul lu Petru Vodă" (din Dolj), 1268„ De-1 oraş din Bucureşti" (din Ilfov).

Albina, IV, 320 „Cîntecul nunului" (din Argeş).

Calendarul „Neamului românesc* (1911), 62 „Cîntecul lui Ştefan Vodă" (din Vrancea).

1

-#

64

62

s

! )

;

FOLkLOR DIN RtMNICUL-SĂRAf Dar cu nunta cî-m pleca ?

La Sîm-Petru cî-m pleca, Al doilia an la Sîm-Petru mi-azungia.

Dar pe pas uni punia ?

25Tocmai’m malu Nistrului, Uni-i iarba necălcată, De rouă. nescuturată.

Al doilia uni-m punia?

Tocmai in tîrg, în Dobrugia.

30 Dar Letinu ci-n făcia ?

Pă okiană să uita.

Vidia nunta cîn vinia; Porţile le încuia Cu fiarili plugului, 35Puteria pămîntului. jaca, nunta cî-m sosia.

Da Letinu ci-m făcia ? „Cari mi-esti mirili: ginirili, Sî-n sai porţili, 40Sî-i văd vitezîili" ?

Dară nunu ci-m zicia? „Nu te, fini, spăimînta, Că-ţ pgartî naş-tu griza Şi tgatî keltuiala.

45 Rgagă-te la Dumnezeu Sî trăiascî Negru(l II) meu : Vria sî scapi capu(l II) tău î Capu(l II) tău clin tăiturî Şi pal meu dila ruşîni".

50 Dar mirili ci-n făcia ?

Pă Negru încălica, Odată pintini d-m punia, Porţile pă sus săria, Tgatî nunta cî-m trecia.

55 Dar Letinu ci-n făcia ?

Dup'ace nu si lăsa: Şapte buţi alătura Şî din gur'aşa-n striga:

— Cari mi-esti mirele,

BALADE

65

60 Ca sî sai buţile, Sî-i văz vitezîiele" ?

Dar mirili ci făcia?

Pă Negru încăiica, Buţili pă sus săria, 65 Cercurile le tăia, Vinişoru să vărsa, Căluşăi sadăpa, Toată nunta să'mbăta.

Dar Letinu ci mai făcia ?

70 Dup'aceia nu sî lăsa: Şapte feti-alătura — Tot un fel şî tot un kip — Şî din gur aşa-n zîcia : „Cari mi-esti mirili, 75 Sî-ş cunQascî miriasa, Cununa-s'ar 'cu dînsa" I Dări nunu ci-n făcia?

Covor verdi mi-aştemia, Minam buzunar băga, 80Galbini cî mi scoţia, Pe covor că mi-azvîrlia.

Dar miriasa ci-n făcia?

La gălbenaş să trăzia, Singurică s'alegia.

85 Şî mirili-o cunoştia, Mina pă ia că punia Şi-acasă mi-o ducia, Frumoasă nuntă că făcia, Şî cinstiţ să cununa.

Og'ilcşti — Lăutarul Ion Dragu, 40,

lofi Diaconu, Mior din RimicuUîirat.

a

66

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT Cîntecul Soarelui1 XVIII Foai verdi ş'o eicyari, Umbli, fraţi, mîndru Soari, Umbli, fraţi, sî sî'nsoari: Noyî ani, pi noyî cai 5 Cari noaptia pasc în rai î Umbli ceriu şi pămîntu, Ca săgiata şi ca vîntu.

Dar toş cai-ş obosia, Protimnicî nu-ş găsa 10 Ca sora-sa Iliana — Iliana Cosînziana — Cia frumoasî ca o fioari, Intri’n iarnî fărî soari.

Da SQarili cî-n grăia: 15 „Fa Iliano Cosînziano, aidi, sî ni logodim, C amîndoi ne potrivim Şi la plete şi la feţe Şi la dalbe frumuseţe.

20 Tu ai plete poleite,

: -

1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 263. Se vor adăoga : Apostolescu, 22 „Iana-Sluziana".

B răii o iu, 11 „Nunta soarelui" (din Muscel).

Cătană, 74 „Fratele şi sora".

Giuglea-Vilsan, 216 „Iana Sinziăna".

Marienescu, Balade populare, I, Pesta, 1859, 31.

Mateescu.lll „Nunta soarelui" (din Argeş).

P a m f i 1 e , Corul şi podoabele lui, 139 (din Teleorman).

Popescu-Ciocănel, Patriciu şi Salviu, Braşoave, 113-122.

Voronca, 539, 590, 591 „Fratele şi sora", „Variaţii", 593 „Sora şi fratele".

Arhiuele Olteniei, IX, 404-405 „Soarele şi luna" (din Dolj).

Familia, (B.-Pesta), X, 29 „Irodia".

Grai şi suflet, V, 284 „Soarele şi luna" (din Argeş).

Prielenul nostru, X, n-rul 12 „Soarele şi luna" (din Muscel).

Rev. Crilică-llt., V, 114 „Soarele şi luna".

BALADE

Jey am plete aurite; |ey am faţî arzătyari, Tu ai faţî mîngîitQari".

Da Iliana ci-m grăia?

25 „D'eleo, Sgari luminat, Trupşurel făr di păcat, Nu sî afl’adivăraty Fraţ sî fii cununaţ ; Catî-ţ tu di ceru tăy 30 Şî iey di pămîntu mey".

Atunş Domnu Dumnezăy Cuvîntă cu graiu săy.

Tar cîn Domnu cuvîntă, Ceru sî spăimînta 35 Şî pămîntu sî clătia Şî din gur'aşa-n grăia : „Sgari, Sgari luminat, Trupşurel făr di păcat, Şî tu, Ilianî Cosînzianî, 40 Nu sî afl'adivăraty Fraţ sî fii cununaţ".

Dar Sgarili ci făcia? jel di Domnu n'asculta: Pă Iliana ş’o gâtia 45 Cu petiala di miriasî — Cimunî di'mpărătiasî; Cu rokiţî neţesutî, Di petri scumpi bătutî.

Apăi, mîndru, iei şî ia, 50 La bisericî-m merzia.

Dar nunta să făsia: — Vai di iei, amar di iei! — Clgapitili să dozia, Preuţîn genuki cădia, 55 Sfinţi faţa-ş ascundia.

Atunci Domnu Dumnezeu Căci o mînî cî ntindia, Pă Iliana mi-o lua

• Şî’m mari mi-o azvîrlia.

61

6&

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT 60 Dar ia valu cura tresia, Mrian di aur s! făcia.

Dar Soarili ci-m făcia ?

Sî nănţa în sus Şî la ia sî lăsa.

65 Atunci Domnu Dumnezeu Căci o mînî cî'ntindia, Mîna'm mari iii-o băga, Mrianî’m mîn'o apuca Şî'n ceruri mi-o azvîrlia ; 70 Şî pre lunî mi-o skimba Şî din gurî-i blestema: „Amîndoi sî v'alungaţi, Ceru sî mi-1 treieraţi, Lumia sî mi-o luminaţi; 75 Cu oki sî vă zăriţi, Dar sî fiţi tot dispărţiţi: Zi şi noapti, plini di dor, Arş în zo' nestingători".

(1930), Gugeşti — Costantin Avădani, 64.

XIX

Umblî Ssari sî sî’nsoari: Nouă ani pă nouă cai Cari ngaptia pasc în rai; Umblî ceru şî pămîntu, 5 Ca săziata şî ca vîntu Şi potrivi nu-ş găsia Ca sora-sa (sorî-sa II) Iliana: Iliana Cosînziana: „Alio, soră, surioarî, 10'Aleg iadu kiar de viu, [Aleg iadu ca de viu, II] Numa singur sî nu fiu ; Ce, sî fiu cu Ilena: Ilena Cosînzena“.

Dară dînsa ci-j zicia?

BALADE

69

15 „D'alio, fraţi luminaţi, [„Alio, Soari luminaţi, II] Trupşurel (Trupuşor II) făr di păcati, Nu sî afl'adivărat Fraţ sî fie cununaţ.

Cată-ţ tu de ceru tău 20 Şî jey de pămîntu mey, C’aşa vrut-a Dumnezeu".

Dară Soare ce-n făcia ?

La soră-sa cî-m merzia, [jel la dînsa cî-ş merzia, D] Mîna pă dînsa punia 25Şî pe bor cî mi-o punia: Valurili bulbucia.

Dară dînsa ci-n făcia? în valuri, mări, cî-n săria, Din guriţ'aşa-n grăia: 30 „Di cît ţiia soţii, Hranî buni peştilor, <5inî bunî racilor".

'Dări bunu Dumnezeu Di credinţi ci avia, 35Mîna’n valuri că băga, Mîna pă lună punia în luni mi-o skimba, Şi pe cer mi-o arunca, [Şî pă cer o arunca, II] Din guriţ' aşa-i grăia: 40„Catî-ţ tu di ceru tăy Şî iey di pămîntul meu".

P'aiasta o ştiu beşti. Am auzit-o mai găseşti în sat 45 Acu ştii numa di di minţi bunî, da

tot din tinereţi, cînd mă duciam pi la Ododila un viorist: Paprica. Vez, dumniata, im' vru-unu sî ştii cîntece de astea dim bătrîni? dragusti. Vez, cî mi-a lăsat Dumnezeu {ineria corpu sa slăbit, cam păţit multe.

Og'ileşti — Zamfir Bogoj, 56.

: j

70

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

Cîntecul Şarpelui1 f *

XX

*i % : ■

»

i i

I i

2

; : : j

\

.

I

\

î

Fgai verdi trei k'iperj, Ascultat, cinstiţ boieri, Şi voi, mai mari negustori, Sî vă spun di-o istorii 5 Cari n lumi sî nu fii.

Istoria ci-o sî fii ?

Fost-ai doi moşneni bătrîni : Dila dalbi tinereţi Pîn la dalbi bătrîneti 10 Fia dîn corp cî n'a născut.

Dar acum, la bătrîneti, Dumnezeu li-a dăruit: Un fiulet c'a născut.

Fiuletu cîn năştia, 15 Maică-sa cî-1 înfăşa, în albigarî mi-1 punia, Cu picioru-1 legăna Şî din gurî-1 blestema: „Liu, liu, liu, liu, cu maica, 20Liu, liu, liu, liu, îngi{î-mi-ti, Pui di şarpi sugă-mi-ti: Pui di şarpi balaur, 1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 269. Se vor adăoga: Apostolescu, 42 „Moldoveanu şi Şearpele".

B r ă i 1 o i u, 67 „Şarpele" (din Muscel), 74 „Şarpele" (din Cetatea-Albă").

Cătană, 82 „Voinicul blestemat".

Făgeţel, 21 „Cîntecul Şarpelui".

Ionaşcu, 72 „Voinicul Iortoman".

Mateescu, 119 „Şarpele" (din Dîmboviţa).

Rădulescu-Codin, Din Muscel, I, 191 „Şarpele".

Albina, XVI, 150 „Balada Şarpelui" (din Ilfov).

Calendarul MNeamului românesc" (1911), 50 „Cîntecul Şarpelui" (din Vrancea).

Izuoraşul, VIII, n-rele 7-8 (din Huneidoara).

Muscelul, I, 124 „Bălaurul" (din Ialomiţa). Şezătoarea, XII, 66 „Şarpele" (din Argeş); XIII, 207 „Şarpele" (din Ilfov).

:

I

' i

BALADE

Cu solz galbini di aur".

Pînî anu-1 împlinia 25 Fiul mari să făcia. Şî iei, fraţi, cî pleca Şî să da şî să'ngropa: %os, la stîlpu 'omului, La dogoaria focului, 30 Potriva copilului; Sîvai, sup talpî di casî, Uni-i umbra inai frumgasî Şî mi-ascultî tot din casî.

Om di vîstră să făcia, 35 La taică-su să ducia: „Alio, tăiculiţ’al mey, ja, sî-m dai armili tăli Şi calu de călării, Că vini Viniria-mari 40 Ş’oi sî plec la vînătoari, Cînd ies şărpi la plimbări Şî voinici la vînătoari".

Jel, fraţi, cî să ducia, Toată ziya că-mi umbla, 45 Mai nimica nu-mi vîna : Dedt mică turturia, Mult îi inimioara ria!

Piste cîmp cî să uita, O zări di foc vidia; 50Acolu cî să ducia, Ca să frig'o turturia, Sî mai ian gură ceva, Să-ş mai prinză inima.

Cînd acolu mi-zungia, 55Nu ieşti zări di foc: jesti gura Şarpelui, Cu pustia di şarpoaică A prins a faci păcati.

Copilu s apropia; 60Dar Şarpili ce grăia? „Măj copile, dumniata,

71

:

r

12

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

Ţinc-ţ frîu, bati-ţ drumu ; Cî io di m'oi supăra, După tini m'oi lua, 65 Mai frumos cî ti-oi mînca Şî-i păca' di viaţa ta".

Dar copilu ce făcia ?

Jel pe murgu răpezia Di trei rînduri di pămint 70 Şi credia c'a folosit.

Oki'napoi ş’arunca: Vidia gura Şarpilui La copita murgului. Înc'odatî-l repezia, 75 Oki'napoi ş'arunca : Vidia gura Şarpilui Sus, pe cotu murgului.

Dar copilu 6i făcia?

Mîna'm buzunar băga, 80 Un zgîrbăcel că scoţia — Zgîrbăcel de bumbăcel Şi la vîrf îi zugrăvit Cu cinş litri di argint — Şî pă murgu 1-atingia : 85L-atingia la basamaci, Undi murgului nu-i placi.

Incodată-I răpezia Di trei rînduri de pămînt; jel credia ca folosit.

90 Oki'napoi ş'arunca : Vedia gura Şarpelui Sus, pe spata murgului.

Dar Şarpili ci-n grăia? „Sileşti, copil, sileşti 95 Pînî la „Movila-latî", C'am mai mîntat uny-odatî.

Căci mă-ta cin ti-a făcut, Mia mi ti-a dăruit, Sî te dia sî te mănînc‘\

lOOOnd acolu mi-azungia,

BALADE

73

După cal discălica, Ibîncili lj-aştcmia, Şaya căpătâi punia Şî să da di să culca.

105 Dar Şarpili ci făcia ?

Tot la iei să răpezia: Ăumătati-1 îngiţia; ^umătati, nu mai pgati: De cutiti ascuţiţi, 110 De pistgali gintuiti. Şî sta în sudori di mgarti, Sîvai, dim bali di şarpi.

Atunş maicî-sa afla, înainti că*i işia, 115 Oile că le mulgia Şî pe iei cî mi-1 scălda.

Di’nveninat ce iera, Laptili cî să’nkega Şî nimic nu folosia 120 Şi di-atunş sî pomenia.

Mihălceni — Lăutarul Dobrin Tgader, 53.

XXI Foai verdi trei k'iperi,

Ascultaţ, cinstiţ boieri, Şî mai mari negustori, Şî vă spui di-o istorii 5 Cari'n lumi sî nu fii; Şî cin s’o găsi s'o scrii — S’o scrii şî s'o citiascî —, Istoria mia s'o criazî: Dila asti tinereţi lOPîn la dalbi bătrineţi Fiy din trup cî n'am născut.

Maicî-mia cin mă făcia La mgaşî cî mă dădia Şî'n alg'ii mă punia, 15 Din picior mă legăna,

s,

74

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Din guriţî-m blăstăma : „Liu, liu, Iiu, liu, culcî-mi-te, Pui di şarpi sugî-mi-te : Pui di şarpi balaur, 20 Cu solz gălbuii di aur“. Şarpili cî mi-auzia, Tari bini cî-i păria Şî la cîmp cî să ducia. în ziya di Viniria-mari 25 jesî Şarpi la plimbări, Voinicel, la vînătoari.

Zi de var! pînî siara Nimica cî nu-m vîna : Di cît um pui di turturia 30 Mult i inimigara ria !

Dar voinicu ci-m făcia ?

Di seti tari ci-i iera — Mai mari setia ca foamia — Pişti cîmp cî să uita, 35Di-o furcî di puţ cî-m zăria Ş'acolu cî să ducia.

Cîn acolu mi-azungia, Găsia fîniia putrezită, Găliata 'odorogită; 40 Vedia capu Şarpilui Sus, la cumpîna puţului: Ca lumina focului.

Dar voinicu ci-m făcia?

Fiori di mQarti cî-1 lua 45Şî'napoi cî să'ntorcia.

Gonia calu cît gonia, Oki'napoi ş'arunca : Vedia capu Şarpilui La copita calului.

50 Dar Şarpili ci-n zicia ? „Măi voinici, dumniata, Nu mai goni calu giaba; Că mă-ta cîn ti-a făcut,

Mia mi ti-a dăruit

BALADE

55 Cu cinci litri di argint".

Odatî gganl calului cî-i da Şi Şarpili să supăra Şi cu coada mi-1 lovia, După cal cî mi-1 trîntia, 60 ^umătati mi-1 mînca. fumaţi, (&umătati, II) nu mai peati, C’ari armi ferecaţi \ Şi mă' ari-o sălbigarî, Lipiţi la inimioarî, 65 Ca o soţigarî.

Dar voinicu ci-m făcia ?

De suferinţî iei ci-avia Pişti cîmp cî să uita: Vidia im voinic călări 70 Dispre sqari-răsări; C'un glas tari că striga: „Sai, fraţi, di mă scoati Dila guriţî di şarpi; Voi fi fraţi pin la moarti".

75 Voinicu cî-m auzia, Sta în drum şî să gîndia: La Şarpi nu-m vinia Di mari groazî ci-avia.

Dar Şarpili ci-m zîcia?

80 „Măi voinice II)i, dumniata, Catî-ţ di calia ta Cî dacî m’oi supăra, P asta'n cQadî l-oi lega, După tine m'oi lua, 85 Mai frumos cî ti-oi mînca".

Voinicu mi-auzia Şi la Şarpi-n năvălia, Paluşu cî mi-1 scoţia; Şarpili cî să umfla 90Şî’n paluş cî-m dădia, Doyî făşii mi-1 făcia.

P'acela om cî mi-1 lua Şî la stînî cî-1 ducia,

75

76

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

Oile că le mulzia, 95 Ulucile le umplia Şi'n lapte cî mi-1 băga ; Laptile că să'nkega Di venin iei mult ci-avia ; Fraţ di cruci să prindia.

Og'ileşti— Lăutarul Ion Dragu, 40.

XXII

Fgai verdi trei Idiperi, Ascultaţ, cinstiţ boieri, Să vă spui di-o istorie Cari n lumi sî nu fie; 5Cini s’o găsi s’o scrii — S’o scrii şî s'o citiascî — Istoriia mia s'o criazî: Istoriia Şarpilui, Naştiria copilului.

10 Dila dalbi tinereţi Pin la dalbi bătrîneţî Fiy din corp nu i-a ieşit.

Dar acum, la bătrîneţî, Di-un fiuleţ cî-m năştia, 15MQaşî din tîrg i-adu^ia, Buricelu i-1 tăia, în lapti dulci mi-1 scălda, Cu faşa mi-1 înfăşa, Cruce cu driapta-i făcia, 20 La icoană lă'nkina, în albii mi-1 punia, Cu picjoru-1 legăna, Din guri mi-1 blestema: „Lui, lui, lui, lui, cu mama, 25 Culcă-te, alină-te, Pui de şarpe sugă-mi-te".

Dar Şarpele ce-m făcia?

La taică-su să ducia Şi din gur'aşa zicia:

f

' :

î

I

BALADE

30 „D’alco, taică, dragă taică, Ia, sî-m dai armele tale Cari-ai fost mire cu iele Din tinereţele tăie, Sî mă'narmez ieu cu iele 35 Şi să plec la vînătgare, Răsărit, cu mîndru soare".

Dar taicî-su ci-m zicia ? „D'aleo, Boite, dragă Boite, jey armile mi ţi-oi da ’, 40 Las, s’azungi la vrîsta mia: Copil di treizeci di ani, Nici de beţie stricat, Nici di fimei nu dat, Cum ieşti bun de sărutat".

45 Dar copilu ci-m făcia?

Din oki negri lăcrăma, Armili merey ceria.

Dar taici-su ci-m făcia?

Dacă vedia şi vedia, 50jel armile i le da. Şi copilu ce-m făcia ?

Cu armili să'narma, ’n bune haine sî'mbrăca, Acasî cî să ducia, 55Calu de stîlp că lega, La maid-sa sî ducia Şî din gur' aşa-m zicia: „Busuioc verdi pă masă, Rămîi, maică, sănătcasă, 60 Ca o garofâ frumgasă, Dacă nai fost bucuroasă Să-ţi ai di-un ficior în casă.

Busuioc verdi, crîngos, Rămîi, tată, sănătos, 65Dacă nai fost bucuros Sî ai di-un ficior frumos".

Atîtia vorbi zicia,

Din oki negri lăcrăma,

71

18

POLKLOR DlH RlMNlCUL-SĂRAT

Mîna măsi săruta, 70 Lui taicî-su tot aşa ; Afarî cî sî ducia, Picjoru'n scarî punia Şî pa cal cî ncăleca, Pă di-asupra porţ' săria.

75 Dar iei, dragă, cum mergia, O foami mi-1 coprindia ; Altî puteri n'avia: O sărmani turturia Sî mai ian gurî ceva, 80 Sî-ş mai potgali fgamia.

Zăreşti spre răsărit : Zăreşti-o zări di foc.

Dar nu-i zaria focului Şî-i kiar okiu Şarpilui, 85Blestemu părintelui Şi mgartia copilului.

Pinteni calului îi da Şi la Şarpi mi-azungia.

Dar Şarpili ci-m zicia?

90 Cu şapte limbi cî-m grăia Şi din gur' aşa zicia: „D'algo, Boite, dragă Boite, Maica ta cîn ti-a născut, Mie mi ti-a dăruit, 95 Dăruit, să te mănînc; Şacuma că mi-ai venit, Precum mi-ai fost dăruit“.

Atîtia vorbi zîcia: Odatî că sîntindia, 100 La băiat sî răpezia.

Dar băiatu ce-m făcia ?

0 grQazî mi-1 coprindia, înapoi caluntorcia; ţel credia ca izbîndit, 105 Dar nimic nu folosia ; Căci Şarpili sa suit

Pă grebînu calului,

i

i

* !

BALADE Unde-i păs voinicului.

Odată gura căsca, 110 Pă copil cî-1 îngiţia.

Zumătati, nu măi pgati: Trup cu armi ferecaţi.

Dar băiatu ci-m făcia ?

Jel din Şarpi sî uita 115 Pă cel drum cam părăsit, Cu negur acoperit. Şi vedia, mări, cum venia Di-un ciobănaş cî-m venia Pi-un cal sur, porumbăcel 120 Şi cum li bun di picior.

Mocanu s’apropia, Copil din Şarpi striga: „Măi Mocani, dumniata, Di-ai făcut vrodată bine, 125 Fă-ţ pamană şî cu mine Şi mă scgate din păcate: Trup cu arme ferecate, Că ti-oi prinde ca pc-un frate".

Dar Mocanu ci-m făcia?

130Vorbi-aşa cînd auzia, 0 milă mi-1 coprindia : Zos după cal că să da, Mina pe paloş punia, La Şarpi sî răpezia, 135 Zeci grămez cî-1 făcia, Pă copil cî mi-1 scoţia, jel credia c'a izbîndit, Dar nimic na folosit: Copilu s'o otrăvit: 140 Căci Şarpi zaci la pelin, Guşa-i plină de venin. Şi Mocanu ci-m făcia?

Pă copil cî mi-1 lua, La o stînî mi-1 ducia, 145 Cinci uluci di lapte-i umplia, Pă copil cî mi-1 scălda;

79

\

66

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SXrAT Jel credia c'a izbîndit, Dar nimic n'a folosit, Căci copilu mi-a murit.

150Şî-l ducia sî-1 mormîntezi La Mănăstiria domniascî, Tot boieri sî-1 pomeniascî.

I

> !

(1930), Popeşti — Lăutarul Radu Stoican, 60.

\

l ■ ;■

}

{

\

I 1

.

CUPRINSUL INTRODUCERE însemnătatea etnografică şi istorică a

GRAIUL FOLKLORUL BALADE: Mioriţa Ghiţă Cătănuţă Cintecul Badiului Corbea Coslea

RlMNICULUI-SĂRAT

VII XXIV XXXI 1 7 15 17 41 52

Cintecul Gerului Gheorghilaş Cintecul Nunului

56 63

Cintecul Soarelui

66

Cintecul Şarpelui

70

1

■

r

i

i

I

)

■

i

»;

r

j

fC\.

$ \ i

j .

i

r

;

t

>

\ r

i

.

i

\

}

i

1

i

I

2»

/

: ' .

'•

‘

ţ '

u ;

p

.

I

.

î

t