Folklor din Rîmnicul-sărat II, 1934

V

I

6

Iflîl DIACOHU

Folklor Iii RlmniciiL sărat ii

v

FOCŞANI Tipografia "CULTURA" MCMXXXIV V>

t'

7.

*;

"i

V

;

<

i

i

lf i |

r

l

«• V-

*

?! )W

faindaShinea „Hegeîe Ferdiiaaga^ j"

ION iDIdC0ifU

Folklor din Rlmnienl'Sărat n ctuo^AX /tu. jr^Miul Z&OAUjl

k 3*u (h&iadt -

/ 2*^

.

FOCŞANI Tipografia “CULTURA" MCMXXXIV

- JL

'*■ * —ai

.V

' - şa?.\AL

?, •.îl \ •• • •

n\

S‘36

î

!

01. AUG. 20ÎS i

*

'!TrC« Judeiti,^

V R A N c f'

a

}

Ailiu

•a

<T»

*. i

:

!

I

/ /<#

v>

i

i

}

*

j i

INTRODUCERE ASPECTE ŞI DIRECŢII ÎN FOLKLORUL ROMÎNESC

i

:

\

f •{

/

I

-M L

Cînd în 1852—1853, Alecsandri tipăria culegerea sa de poesii populare, el consolida de fapt curentul popularist în cultura noastră, dar se şi impunea atunci — şi fără să vrea — ca mentorul unei serii de erori de care contemporanii şi urmaşii săi îşi vor da sama. Aşa, spre pildă, cunoscuta expresie: „Romînul e născut poet", lapidară ca un dicton sibilin, avea să fie imbold pentru sufletele patriotice de-atunci, însă uneori şi renunţarea la * preocupările strict ştiinţifice, astăzi cerute de ştiinţa Folklorului.

Roirea de culegeri cu poesie populară porneşte, hotărit, de aici.

Acestea sînt alcătuite după 1852 rar competent, dar în multe ca­ şuri cu o desăvîrşită nepregătire, sau într'un chip lacunar. Adesea „albinele sîrguincioase" care „s’au slobozit în cîmpul înflorit al literaturii populare" au fost copiii1— elevii de curs secundar şi chiar de curs primar — fără o cît de rudimentară pregătire. De atîtea ori asemenea culegeri trebuiau să dovedească numai deciţ că ta­ lentul poetic al Romînului e excepţional. Sînt astfel în pasul vremii lui Alecsandri.

Dar poetul înscăuna trainic, tot acum, idealurile lui Eliade, Kogălniceanu şi Negruzzi. El definitivînd la noi — şi aproape programatic — începuturile curentului amintit, consacra — tot în 1852 — şi o încercare difusă la aceştia, nu de mult înfiripată de ei: afirma anume Alecsandri în prefaţa culegerii lui riguroasa au­ tenticitate documentară a poesiei populare. Aproape noutate, după rosturile secolului al XlX-lea. A fost de o putere neobişnuit de contagioasă, cum rar se poate afla alt cas asemănător în cultura romînească. La răscrucea unor nevoi contrare, concepţia aceasta va fi posterior des mânuită în chipul cum fiecare îşi putea sluji nevoia: patrioţii, de pildă, o vor îndrepta la luptă ca pe o mi1 A. Viciu,' Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1914, 1; v, şi E. H o d o ş, Poesii poporale din Bănat) I, Caransebeş, 1892, 1;I. U. Iarnik, A. Bîrscanu Doirio şi strigături din Ardeal, Bucureşti, 1885, p. VII; S. Rusu, Scîntcufe. Poezii poporale, Gherla, 1924, 3; Tudor Pamfile, II, 28.

1

IV

=

FOf-KLOR

din

RÎMNICUL-SAJUl'

nunată catapultă contra erudiţilor streini ce contestau românismul nostru (Latiniştii încă făcuseră din «crîmpeele ei destui de rare pe atunci argument vag, iar cronicarii o putuseră anterior întrezări); speculată naiv de alţii, va fi multa vreme un romantic argument, cînd neamul nostru urma să fie socotit eminamente creator, poate lăsînd în urmă pe celelalte. Jocul acestor atitudini sufleteşti a fost de multe ori capriciu de dialectică ; sau — cum e şi firesc — ceva imitativ, dar desigur şi nevoie organică. Fiindcă afirmaţia : balada e răsfrîngerea autentică a trecutului — nu se poate înlătura de fel dintr'o adevărată reconstituire istorică a unui neam ; dar în nici un chip nu poate fi socotită lege de aramă. Trebue atenuată, în sensul că adesea poate oferi istoricului parţiale lămuriri. Ori, rolul negativ al generaţiei lui Alecsandri aici stă : de a fi depăşit acest adevăr. Patriotismul, cheia de boltă a secolului al XlX-lea, îl în­ tunecase într’atît, că pentru vremurile lui 1852 poesia populară era oricînd autoritate istorică : desăvîrşită „arhivă" a trecutului.

Cel ce a amplificat mistica generaţiei „patruzeciştilor", care ţintiau şi înţelegerea poesiei populare, e tocmai Alecsandri. El este părintele pleiadei de adunători ai poesiei noastre populare, ce au lucrat în multe rînduri fără chemare, puţind fi stăviliţi din 1888 încoace prea rar şi de abia din 1900 temeinic — adică după 54 de ani de dîrză dar inutilă osîrdie a lor. Au năpădit aceşti slrîngători de literatură populară adesea în valuri descumpănite, totuşi isolînd munca celor citeva minţi disciplinate, însă răsleţe. De aceea ni se pare firesc să privim lucrurile retrospectiv, în vederea precisării faselor de desvoltare ale folkloristicei noastre. Aşa se va vedea încă unde stau exagerările secolului trecut, cînd se căuta să se improviseze poesia populară în document istoric categoric.

Ideologic, culegerea lui Alecsandri fusese pregătită de Curier Ronunesc, apoi militată învederat de curentul dela Dacia literară şi chiar de către Magazin istoric pentru Dacia. In adevăr, Eliade vorbise in 1839, în gaseta sa, despre „cintecele româneşti naţi­ onale*'. Sufletul acesta continuu în mişcare, uneori de atitudine contradictorie, dar mereu neobosit şi întotdeauna sincer chiar cînd greşia, vorbia entusiast despre „cîntecele satelor" — acele „istorii" i H rămăşiţe şi urme" ale „barzilor rumâni" cu care „Ru­ mânul a fost deprins dela descălicătoare", fiindcă ele îi amintiau figurile de domni legendari:

Pe Argeş pe Argeşăl Trece Radu Negru Vodă.

introducere

V

In aceste cîntece „urechea Rumânului naturei" dovedeşte o formă simplă, corectă adesea, nestingherită de îngrădiri cărtură­ reşti. Ele vin de-a-dreptul, nemijlocite, din sufletul neprefăcut al ţăranului. „Să se bage de seamă, zice Eliade, că ori sunt versu­ rile făcute pe malul unui pîrîiaş, la umbra unui copaciu şi la su­ netul flueraşului păstorului ; ori improvisate în mijlocul codrului şi la mirosul prafului de puşcă, sau alăturea cu coamele plugului şi la sunetul glasului ciocîrliei". Şi mai departe : „Toate aceste versuri şi altele mulţime din Banat, Transilvania şi Moldova sunt curate rumăneşti, ce nu miros nici a logofeţie de prin oraşe, nici a meşi şi ceacşiri din Faner"1. Se vede bine că în contra invasiei poesiei neogreceşti, a artificialelor acrostihuri pe care protipendada le cîrpăcea în trei limbi la taifasurile după obiceiul Fanarului“f a improvisărilor lăutăreşti — deseori deşirate şi prea rar cu talent — şi chiar în contra unor fabricate de stihuri ocasionale, ca ale Văcăreştilor — în. faţa cărora Eliade pare că oricum cîrteşte, vor­ bind despre „starea versificaţiei rumăneşti pînă la venirea Fana­ rioţilor" — se opunea în Curier Romînesc „versurile" „cuiate rumăneşli", de negrăită frumuseţe, răsfrîngînd în ele ce e al nostru.

Se poate întrezări că Jaturea mărturiilor asupra trecutului rominesc în cîntecul popular nu a scăpat lui Eliade, odată ce însamnă despre „istorii" —aşa dar baladele istorice — unde amintirea descălicătoarei e păstrată, poate întreagă.

La un an, C. Negruzzi, în articolul Scene Pitoreşti din obiceiurile Moldaviei pe lîngă revenirea la sufletul poporului, anticipa oarecum putinţa valorificării, ca isvor documentar pentru 1 Curier Romînesc, X, 558, 559.

5 Scene Pitoreşti clin obiceiurile Moldauiei: Cîntece populare a Mol­ daviei, in Dacia literară (1840), 121 - 131 (republ. in Opere complete — ed.

Carcalechi — I. Chcndi, II, voi. I, Bucureşti, 1915, 343-350). Articolul a fost aprcţial, fiind reprodus şi in Curier Romînesc, XI, 213-214, 217-218, 224, 230(Cf. cu E. Lo vin eseu, C. Negruzzi, Bucureşti, 1913, 113). In legă­ tură cu poesia populară va mai scrie Negruzzi alt articol: Cinice vechia (in Foaia pentru minte, inimă şi literatură, an. 1S43, 181-185) unde reproducind un cintec despre Constantin Cantemir şi protesta contra contemporanilor săi — „mirmidoni degeneraţi" ce nu puteau preţui locurile istorice, „vechi rămăşiţe a slavei strămoşeşti, făcute pe măsura oamenilor mari". Negruzzi valorifică deci poesia noastră populară înaintea lui A. Ruşso şi Alecsandri — dar simultan cu Eliade şi Kogălniceanu — deşi pînă astăzi Alecsandri singur e socotit de streini iniţiator (cf. 0. B 6 c k e 1, Psychologie der Volksdichtung, Leipzig - Berlin, 1913, 83-84; T h . Puymaigre, Folii • Lore, Paris, 1885, 7).

\

vi

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

istorie, a literaturii poetice populare. împărţind aici „cîntecele populare"—le mai spunea şi „naţionale"—în cîteva categorii, sublinia că prin ele Romînul „îşi zugrăveşte gîndul, năravurile, faptele, într’un cuvînt toată fiinţa sa ; cîntecul este o răsfrîngere a sufletului său". Deci afirmaţia timidă despre creaţia populară, ca utilitate documentară. Şi în Muntenia, peste cinci ani, în Cu­ vînt preliminar despre isvoarele Istoriei Romînilor, N. Bălcescu declara aproape identitate foncieră între istorie şi poesia populară : umblînd să preciseze isvoarele istorice esenţiale, istoricul muntean socotia tradiţiile şi poesiile populare surse de mîna întîi, din care chiar istoria Dreptului putuse folosi: „Poeziile populare — zice el — sînt un mare isvor istoric". „Intr’însele aflăm nu numai fapte generale, dar, ele intră şi în viaţa privată, ne zugrăvesc obiceiu­ rile şi ne arată ideile şi simtimentele veacului. învăţaţii Grimm şi Michelet sau folosit mult de acest isvor istoric în scrierile lor asupra originei dreptul[ui] german şi francez" A. Dar mai ales animatorul Daciei literare, M. Kogălniceanu, încă din 1837 în schiţa sa Limba şi literatura rommească, se ocupase de această necesitate, însă periferic. El pare să nu soco­ tească poesia populară dovadă de netăgăduit în cercetările isto­ rice. Acel „criticism" al său are mai mult funcţia unei ideologii de critică socială locală. Niciodată omul acesta nu gîndia ocasional.

Argumentul istoric tendenţios (de pildă, acel la modă atunci care trebuia să dovedească latinitatea noastră — improvisat adesea de latinişti) este pentru Kogălniceanu în subsidiar în vremea aceasta, cînd e totuşi un luptător. El este un Romîn de proporţii neobişnuite vremii sale: nu un şovinist, ci un patriot echilibrat; nici o minte apatică, mulţumindu-se numai cu logica rece care l-ar fi convins printr'o bogată erudiţie că trebue sa se socoate Romîn, ci o simţire caldă, potrivită unei judecăţi impecabile prin care se reducea singur la proporţia nemerită. Sensul ridicolului a fost măsura acestei minţi excepţionale. „In mine veţi găsi un Romin, însă niciodată pînă acolo, ca să contribuez Ia sporirea R o mano-maniei, adică mania dc a ne numi Romani, o patimă care domneşte astăzi mai ales în Transilvania şi la unii din scrii­ torii din Valahia", declara el răspicat la inaugurarea cursului său de Istoria Romînilor la Academia Mihăileană 2. Astfel, el nu ar 1 Magazin istoric pentru Dacia, I (1845), 3.

5 Cuvţnf introductio („Bibi. p. toţi", n-rul 438), 23,

I !

s

INTRODUCERE

VII

fi putut pune nici poesia populară la îndemîna unor pasiuni deşi justificate, însă prea exaltate. Ţelul său este în această epocă unul mai ales : îndoirea streinismului — manifest puternic la noi pe la 1840 în imitaţiile sociale şi literare — prin tradiţiile neamului; adică promovarea în artă a „tipului naţional'* (altfel spus: a spe­ cificului naţional romînesc), despre care va vorbi istoricul în 1843, presentînd publicului Doinele lui Alecsandri \ Cel ce avea să re­ manieze, scriind, structura unei societăţi decadente prin revenirea asupra propriului ei suflet, confruntindu-se astfel cu ea însăşi — ideologie coincidentă cu a lui Şaguna, în Ardeal şi în prelun­ gire, in Moldova, cu atitudinea lui Russo — nu putea găsi „tra­ diţiile", aşa dar miezul sufletului romînesc, decît în însăşi litera­ tura poporului. Constatarea că : „ceea ce este sîmburele poesiei noastre naţionale, sînt baladele şi cîntecele popo­ rale", nu era un punct de vedere exterior unei înţelegeri adevărate, ci tocmai limitarea acesteia la ce e esenţial : a) un neam se poate defini istoriceşte prin creaţie proprie ; b) însemnînd ne­ apărat literatura sa (aici: cea populară) din care în prim rînd se impune poesia. Aşa că pentru Kogălniceanu literatura popu­ lară — fiindcă aceasta trebue înţeleasă de cîteva ori prin cuvîntul .tradiţii" — era un instrument de reformă socială, dar apoi şi o potrivită dovadă istorică, aleslînd despre trecutul neamului.

Toate ideile literare ale reformatorului social şi cultural se po­ trivesc cu vremea în jurul acestui pivot ideologic. Prefaţa Daciei literare — din 30 ianuar 1840, scrisă încă de Kogălniceanu — în­ semna de fapt tot slăvirea sufletului neamului său, cu rădăcini organice in trecutul lui — aşa cum va fi fost el — expresiv anume în creaţia sa populară, ce^ trebue adaptată literaturii cuvenite. Iar în cunoscutele Scene Pitoreşti din obiceiurile poporului (publicate în revista sa Dacia literară 2, pc care o scotea la vîrsta de 23 de ani) nota „ceremonii" ce* pier continuu „prin civilisaţia cea fă­ cătoare de bine, adică prin acea civilisaţie care ne face cosmo­ poliţi, dărinîndu-ne obiceuri strămoşeşti, caracter şi limbă" :!. Pe R. D r a g n c a M. Kogălniceanu, Bucureşti, 1926, 104-105, 114-115.

127 128 3 Scene Pitoreşti din obiceiurile poporului. Nou chip dc a face curte, In Dacia literară (ed. a 2-a, Iaşi, 1859), 33-43; v. mai ales, 37, 43.

3 Şi In Arhioa Romînească (1841) vorbeşte Kogălniceanu despic „su­ venirurile strămoşeşti" şi „tradiţiile poporului" care pot lămuri istoria neamului (cf, şi N. Iorga, M• Rogălnlceanu( Bucureşti, 1920, 50. 52). „Istoria

m

ii—rr

III J TU ~

VIII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

lingă reversul criticei sociale, se poate întrezări şi aici tendinţa spre istoricisarea „cîntecelor istorice" — „chants historiques" — din care el a alcătuit întli la noi o culegere — după a lui Asachi, mistuită într'un incendiu — servindu-i la pregătirea Is­ toriei Romînilor, tipărită în parte Ia Berlin, în 1836 1. Astfel că pentru Kogălniceanu, ca şi pentru întreg secolul al XfX-lea, apropierea literaturii populare de documentarea istorică dacă nu e procedeu cardinal, apoi oarecum se înfăţişează mijloc imediat. „Istoria noastră" stă în „credinţele" şi „obiceiurile poporului", afirmă perspicace istoricul. Adăogîndu-i-se „societatea" romînească, aceasta poate înfăţişa artei şi literaturii subiecte adevărate care singure pot alcătui „arte şi literatură naţională". „Artele şi lite­ ratura— scrie el în prefaţa Letopiseţelor din 1852 — n'au speranţă de viaţă decît acolo unde ele îşi trag originea din însăşi tulpina popoarelor, altmintrele ele nu sînt de cît nişte plante exotice". „Ca să avem arte şi literatură naţională, trebue ca ele să fie legate cu societatea, cu credinţele, cu obiceiele, într’un cuvînt cu istoria noastră" 3. Aşa dar şi în privinţa poesiei populare, Kogăl­ niceanu nu o aservi scopurilor patriotice excesive, ci şi-o închipui adaosă etnicului romînesc, spre a favorisa ivirea unei literaturi naţionale, singura doveditoare de vitalitate sufletească la orice neam. Creaţie desăvîrşită, din suflet autentic romînesc — acesta fu îndreptarul reformatorului. Iar în ce ne priveşte aici, literatura populară nu a fost pentru el, cum am mai spus, un material in­ formativ categoric în studiul istoriei, ci mai degrabă dovadă complimentară.

Energia însă care avu atunci prisa directă asupra unor ast­ fel de probleme, fu A. Russo : ideolog intransigent, clar văzător şi ponderat, de cultură temeinică, rară în mediul său moldovenesc ; inteligenţă critică puţin obişnuită, meşterul creator — cel întii pînă noastră este in tradiţiile poporului", spune istoricul in introducerea Arhivei.

Iar in „ceremoniile" anunţate şi in prospectul Rumănische oder Wallachische Sprache und Litteratur, trimis pentru Lehman’s Magazin fiir die Litteratur acs Auslandes, in 1837, sint tocmai aceste tradiţii ale „poporului moldovalah" (v. Dragnea, /. c., 37-38,49-50, 61, 69,70,71,85, 102-103, 114, 121,127, 129).

1 Aşa cel puţin mărturiseşte o scrisoare a lui din fevruar 1837, către Mihail Sturza (v. M. K o g ă 1 n i c e a n u , Scrisori [1834-1849], Bucureşti, 1913, 69. Cf. cu lor ga, /. c., 11, 13, 165; Dragnea, I. c., 50: Vieaţa nouă, I, 156).

2 Letopiseţele, cd. a 2-a (1872), p. XXVI, XXVII,

INTRODUCERE

IX

la Emincscu — al vocabularului ştiinţific în limba noastră, mai ales din grefarea neologismului frances pe cuvîntul nostru curat popular strîns din usul zilnic al omului elementar ; adversarul ncesta neînfricat al latinismului ardelean pelrificat— „babilonie linguistică'* aşa cum îi numia el — promova entusiast cunoaşterea „datinelor", „poveştilor", musicei şi poesiei poporului drept „ar­ hivele popoarelor" nu pentru ambiţii naţionale, ci dintr'o nevino­ vată cinste ştiinţifică : şi lui i se părea că prin acestea ,.se poale ori cînd reconstitui trecutul întunecat"1. Deşi îşi va manifesta pă­ rerile despre poesia „poporală" după ceilalţi patru 2, totuşi el este — fără nici o îndoeală — cel ce imprimă contemporanilor săi preocupări amănunţite pentru studiul literaturii populare; el — „d. Alecu Russo" — care „mai cu seamă" a „ajutat" — spune singur Alecsandri — la alcătuirea culegerii amintite. Russo care e, prin urmare, apostolul curentului amintit — ceilalţi sînt adevăraţii antemergăiori—stabileşte dogmă că: neamurile îşi păstrează în­ treg şi nealterat trecutul în Folklorul lor n. Astfel cel din­ ţii doctrinar viguros al popularismului romîn eră el însuşi pe linia de cugetare a veacului său.

In adevăr, acest unghiu sub care se utilisa şi aprecia pe la 18401850 la noi literatura populară era fel exclusiv în Europa întreagă.

Fauriel 1 credea, tot aşa, câ o culegere desăvîrşită de cîntece cleftice ar putea alcătui comod istoria Grecieis; după cum polonul Adam Miczkiewicz, profesorul de literaturi slave la College de France, ridica un imn întraripat cîntecelor populare în care o naţie îşi aşează „trofeele eroilor săi, speranţa cugetărilor şi floarea simţi­ rilor sale" Şi ca să sporim dovezile, să amintim că la noi, în 1867, în prefaţa unei culegeri de basme Hajdeu însemna despre energia

I

1 A. R u s s o , Scrieri, Bucureşti, 1908, 186.

5 „Studii naţionale" şi „Poesia poporală" stnt publicate in 1868 (Ibid., 175-130, 186-194; cf. mai ales, 178, 186, 187, 189, 194), deşi primul articol era alcătuit Încă din 1840. « 3 In 1885, G. Dcm. Teodorcscu Înfăţişa culegerea lui — intiia culegere mai Întinsă publicată pînă atunci dela 1852 — amintind ce „simţia" Russo des­ pre „marele tesaur al musei noastre populare". Alecsandri e considerat in al doilea rind (Poesii populare romînc, 5).

4 C. Fauriel, Chants populaircs de la Grâce moderne, publies et traduits en franţais, 1824-1826.

5 Cf. A. Tronchon, La fortune intellecfucllc dc Herder en Franco.

0 Revista Romînd, I (1861), 29.

ţr

X

■

i/

\

f

: ;

i

i■ l v

.

a

i

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

morală şi intelectuală a oricărui neam, putîndu-se cunoaşte din literatura sa populară l. Şi tot pe atunci Odobescu milita ^ pen­ tru afirmarea valorii documentare a „cîntecului poporan . Iar în 1855, Bolintineanu — în Manoil, înaripindu-şi cuvîntul spre lauda culegerii lui Alecsandri — spusese că în „baladele, doinele, horele poporale" stă „istoria patriei" 3.

Tendinţa aceasta era şi aici, cum se vede, o imitaţie a tim­ pului, nu o metodă riguroasă de investigaţie în felul vremurilor actuale ; era o modă — poate in chipul bonjurismului societăţii moldoveneşti de pe atunci. Ce puteau aduce altceva în Princi­ pale ideologii noştri din preajma anului 1840, patronaţi de gus­ tul şi cugetarea francesă a veacului al XlX-lea, în care toate ideile sînt plastice şi difuse, dinamice şi în drum de eliberare din preocupările opuse ştiinţei; vreme cînd ideea nueo operaţie logică pură de cît rareori, ci o armă de revendicări sociale şi naţionale ipai întotdeauna — şi mai cu samă în cumpăna vea­ cului ? Ideea de abia în preajma secolului al XX-lea va fi au­ tonomă, eliberată de sclavia argumentului ambiţios, pasionat şi bună pentru o adevărată întreprindere intelectuală. Abia după 1900 — în caşul literaturii populare — nu se va mai aranja ce vine din popor după gusturi şi nevoi patriotice. Veacul al XlX-lea e vremea constituirii naţionalităţilor. Fiecare neam căuta acum jus­ tificări istorice pentru pămînlul unde aflîndu-se, credea că s’a desvoltat. Deci orice putea sprijini anume istoria unui neam, către începuturile ei era document istoric binevenit. Literatura populară nu se putea sustrage de loc nevoilor amintite patriotice : fu şi ea improvisată in martor riguros. Patriotismul ţărmuri acum ideea independentă. Zelul de a improvisa cîntecul popular în do1 I. C. Fundescu, Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori, Bucureşti, 1870. Iată exemple: „Nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai sigur de a cunoaşte forţele morale şi intelectuale ale unei naţiuni, dccît numai prin lite­ ratura sa populară" (L. c., p. VII, VIII). „Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbei noastre, de naşterea naţionalităţii rominc" (Ibid., 186). , Cîntecele poporane alo Europei răsăritene, mai cu seamă In raport cu ţara, istoria şi datinelc Romînilor, in Reoista Romînă, I. 27-60. Odobescu, ca şi Hcrder, numia„glasal poporului" „pocsia poporană" „care, mai colorată In veci decît Cronica, ne înfăţişează cu feţe mai vii şi mai felurite viaţa vrerailor trecute şi ne pătrunde inima cu toate simţirile ce a încercat o naţie in frămintărilc sale, pe care istoria ştie mai adesea numai a ni le povesti" (L. c., 27).

3 Iorga, Istoria literaturii romănoşti, III, Bucureşti, 1909, 169.\

INTRODUCERE

xr

cument autentic istoric va împinge secolul spre extrema cealaltă : mistificarea literară. In adevăr, în Anglia, Franţa, Germania ca şi la noi, cîteva autentice talente poetice, ori numai modeşti dar entusiaşti strîngători de vers popular vor alcătui după modelul poporului adevărate balade, pentru epocele trecutului spre care poporul nu şi-a îndreptat inspiraţia. Iar cind poporul va fi încer­ cat ceva dar rudimentar, adunătorul ori talentul autentic se va simţi îndatorat să prefacă, spre a desăvîrşi. Gîndul insă stîngăci deseori, prelucrarea ajuagind la ceva hibrid, departe de inspiraţia limpede şi simplă a ţăranului elementar. Deci populariştii dela noi nu puteau fi decît în chipul cum ii vedem acum. Tabla erorilor lor e oricum o vină generală. Şi pentru că Alecsandri — ca şi ceilalţi representanţi ai cu­ rentului amintit—venia format din Franţa», să nu se uite că şi acolo stările aceastea se aflau identice : cu un an înaintea Daciei literare colecţia inaugurală a folklorului poetic frances, publicată de Hersart de La Villemarque *2, avea In paginele ei bucăţi mo­ dificate — „puţin pieptănate" s — pentru ca să aibă „aspect lite­ rar". Ba se presentau şi cîteva piese apocrife. Caşul lui Ville­ marque e representativ pentru problemele ce ne preocupă şi nu va fi fără interes detailarea lui.

Culegătorul acesta susţinut de mistica patriotică a veacului al XlX-lea, însufleţit apoi de Fauriel — cel ce arătase întîi Eu­ ropei baladele cleftice — de istoricul literar Villemain — pe atunci ministrul instrucţiunii publice în Franţa — de „cîntăreţul ilustru 1 Franţa formează întiia generaţie dc pre-folklorişti romlni: Kogălniceanu, Alecsandri şi Russo, in Moldova, ca şi Eliade şi Bâlcescu, în Muntenia, înţeleg creaţia populară in acelaşi chip ce caracterisează. începuturile folklo­ rului frances. Dintre folk'oriştii germani, Herdcr şi fraţii Grimin — citaţi pină in 1910 chiar de un folklorist diletant ca Tocilescu —- sint cunoscuţi cel puţin de Kogălniccaou din generaţia lui 1840, Insă neavind o influenţă efectivă. Sint deci două curente care in perioada a treia a folkloristicei noastre — pornind din 1906 — vor fi întregite prin ceea ce etnografia, diferenţiindu-se, dar şi apropiindu-se de obiectul strict al Folklorului, putea mijloci. Abia acum se precisă o metodă positfvă a disciplinei, cum se va vedea. A doua generaţie de prc-folklorişli — a lui larnik-Birseanu, Bibicescu, G. Dem. Tcodorescu — continuă fidel metoda înaintaşilor.

2 Villemarque, Barzas-Brciz. Chants populaires de la Bretagne, I, II, Paris, 1839-1840.

3 P u y m a i f* r c , /. Cv 3*

Xll

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

al Martirilor", dar mai ales de către Augustin Thierry, nefericitul istoric „lipsit de lumină", care dovedise cît poate folosi istoria din poesiile populare 1 — lămuria intr'un „preambul4* al culegerii lui posiţia sa faţa de versul popular. Ideile de aici sint atitudinea secolului în legătură cu problema literaturii populare. S'a aruncat des­ tul discredit asupra acestui începător al folklorului poetic frances, de altfel în cîteva privinţe eronat. Dar se uită că pentru timpul său Villemarque săvîrşi nu numai un act patriotic, însă şi încercă să alcătue o culegere îngrijită de folklor, publicînd motivele in „idi­ omul local", cu „arii originale" culese din gura „ţăranilor bretoni" — lucru isolat pe atunci, de care la noi elevul său Alecsandri rămase strein. Cum s'a spus : culegătorul a modificat; dar după mărturia sa, în felul cum mai tîrziu — şi tot în Franţa — sa pro­ cedat la pregătirea „romanceroului popular frances". De sigur, metoda lipsi vremii sale, aşa că Villemarque anticipă nefericit. Un lucru însă ni se pare sigur: Alecsandri şi urmaşii săi descind de aici. Cu 12 ani înaintea acestuia, ideile lui Villemarque sînt de aceeaşi resonanţă. Iată-1 pe culegătorul frances vorbind despre regii, clerul şi nobilii Franţei că îşi au „istoria lor", numai po­ porul nu — uitat din pricina ignoranţei: nu s'a cules de fel „ma­ terialele istoriei* poporului". Istoria aceasta nu e „înregistrată în Cartulare şi Cronice". Villemarque se miră cum de Franţa care dă „adesea impulsii Europei" nu-şi avu culegeri autentice, ca Ger­ mania lui Herder, Serbia lui Vuk Karad/.ic, Anglia lui Percy ori Walter Scott — şi ca alte neamuri, de care culegătorul ştie bine. In culegerea ce o da acum, presenta el o „istorie poetică a Bretaniei", alcătuită numai din citeva „resturi preţioase" unde se găsesc totuşi formele de vieaţă autentică ale unui neam: „religie, mitologie, obiceiuri, credinţe şi sentimente, individ, familie’ naţiune" 2 ----O 1 îndrumător al începuturilor folklorului frances. Thierry fu şi inspira­ torul istoricului încă tinăr, Kogălniceanu— in 1852, clnd acesta îşi alcătuia pre­ faţa Letopiseţelor, cilîndu-1 (ed. a 2-a, p. XXVIII-XXIX). Fură aşa de fasci­ nante ideile istoricului frances, Incit cu ele îşi incheia şi „prefaţa" ediţiei ur­ mătoare (Ibid., p. XXI). Nu putem astfel exclude influenţa hotărltă a lui Thierry asupra lui Kogălniceanu, privind rolul poesiei populare in documentarea isto­ rică : punctele dc vedere sint corespondente. Căci in acelaşi mod aprecia is­ toricul nostru acele „chants historiques", socotindu-le „documente istorice" ca şi pe „letopişti" (Kogălniceanu, Scrisori, 69). Dar, cum am afirmat, tac­ tul obişnuit istoricului il împiedică să exagereze.

• 5 Villemarque, /. cv I, 1, 2, 3, 4, 5, 6.

i i

;

i

i i

t>

, INTRODUCERE !

xtii

„istorie" care „a îmbrăţişat tot" (este aici ce credea Herder în 1778 şi ce va spune la noi Alecsandri, în 1852). Poesia populară e „poesie incultă, sălbatecă, ignorantă ; /fcopil al naturei în toată puterea cuvîntului; fără frîu, fără altă regulă decît capriciul ei, adesea fără să se cunoască, zvîrlind ca şi pasărea' notele ei la întîmplare, despre orice şi oricum; născută în popor şi trăind fiind culeasă şi apărată de popor; confidentă intimă a bucuriilor . şi a lacrimilor sale ; ecou armonios şi credincios al sufletului său, depositară, in sfîrşit, a credinţelor şi a istoriei sale domestice şi naţionale** l. „Principiul oricărei poesii populare e sufletul ome­ nesc In ignoranţa lui, în buna lui credinţă, în candoarea sa naivă".

Atitea epitete entusiaste despre cîntecul poporului, născocite de suflul romantic al secolului in stilul tutor acestor cercetători de început. Căci în cîntecele acestea se întrezărea trăirea întreagă a umanităţii.

In privinţa metodei de culegere, iată ce puteau oferi anii 1839-1840: culegerea cuprindea mai ales ce aflase Villemarque dela „o sărmană cîntăreaţă cerşetoare", apoi şi dela „barzii populari", dela „cerşetori** şi „lucrători**, dela „fete tinere" şi dela „bătrîni" şi chiar dela copii — toţi neştiutori de carte. Se făcu „alegerea" dintr’un material bogat ce s’ar fi putut publica în mai mult de 20 de volume. Unele motive evident „interesante pentru cîntăreţi" fură de relativ preţ pentru culegător; cîteva erau „cu­ rioase in ce priveşte istoria, mitologia, credinţele de altădată şi vechile obiceiuri domestice şi naţionale" ; altele, in sfîrşit, presentau „doar un interes curat poetic", iar restul nu avu nici o valoare. Selecţia nu e deci lipsită de interes : fură — cum se vede— înlăturate motivele stereotipe şi preferate acele ce presentau valoare documentară, apoi acele de valoare pur estetică. Divisiunea materialului se făcu îrapărţindu-1 în „cîntece istorice", „de dragoste** şi „religioase**, • Spre a avea „texte complete" — „cu­ rate" — culegătorul le auzi dela „diferite persoane" de 15 şi chiar de 20 de ori. Pare să fi dat atenţie „cîntăreţilor populari* * pe care Walter Scott ii aseamănă cu alchimiştii ce „schimbă aurul în plumb" — deci deteriorează poesia populară — apăraţi însă de Villemarque: ei sînt „conservatorii limbii, ai analelor populare, ai bunelor obiceiuri chiar, ai virtuţilor sociale". Neaparat că „no1 lbid., I, P. XVIII.

\

1

XIV

FOLKLOR DIN RÎMNlCUL-SARAf

bilii ţărani1* ai Bretanici — „pămînt poetic" — de a căror prietenie se bucură Villemarque din copilărie, sint barzii creatori şi păs­ trători ai cîntecului popular. „Versiunile detailate" i-au atras atenţia, căci toate ver­ siunile trebuesc aflate şi colectate, crede Villemarque, pentru că pot mărturisi despre „cîntecele populare originale" : acestea au fost bogate odată în „elemente de fond*', de care timpul „le-a sărăcit", avînd acum „alteraţiuni evidente de stil şi ritm". Ver­ siunile — echivalentul timpului pentru noţiunea actuală: vari­ antă— se lămuresc astfel unele prin celelalte. De aceea „cea mai răspîndită dintre ele trebue urmărită cu o „riguroasă exac­ titudine". I se îngădue culegătorului — şi aici îi stă pentru detrac­ torii săi vina1 — o „singură licenţă" : „să substitue unor expresii viţioase, unor strofe puţin poetice ale versiunei, stanţele, versu­ rile sau cuvintele corespondente din celelalte". Metoda lui Walter Scolt şi-o însuşi astfel Villemarque, convins că poesiile pregătite aşa vor avea pentru „public** „semnele de necontestat ale au­ tenticităţii** (Era deci şi aceasta în bună măsură o culegere de propagandă: de educare, de întoarcere a gustului frances rafinat la creaţia populară). Villemarque are visiunea unei ştiinţe viitoare : culegător de intuiţie ştiinţifică, el bănueşte şi rolul circulaţiei folklorice în prefacerile poesiei populare cînd spune că „puritatea primitivă" a motivelor.sar afla doar în ţările unde ele par că sau născut. Poesia populară circulă, astfel prefăcîndu-se simţitor.

Se schimbă cu vremea, dar „esenţa ei nu variază" : e un .tot omogen". Aşa dar, prin această continuă peregrinare se împru­ mută dela neam la neam, fapt ce explică analogiile isbitoare ale acestei poesii la toate naţiunile. Dar oricum i-ar fi prefacerile, crede folkloristul, nu se poate tăgădui un lucru: „geniul poesiei populare in toate timpurile şi Ia toate popoarele ajunge la desvoltare chiar dela naştere “ Evident fapt: cea dinţii culegere de vers popular in Franţa avu bucăţi improvisate de culegător şi altele modificate; şi fu săvîrşită tot sub imboldul istoricilor ce vedeau în cîntecele acestea o reală moştenire a trecutului — frescă autentică şi vie de infor1 Autenticitatea culegerii a fost contestată de celtisanţii: H. Gaidoz, A. de Jubainvillc şi F. M. Luzel.

5 Villemarque, /. c., I, p. XXII, XXIII, LV, LXII, LXIII, LXIV, LXVII, LXXVIIL

INTRODUCERE

XVf

Maţiune istorică (La noi, caşul lui Alecsandri stă pe plan egal).

Dela Herder şi Grimm, Ia Thierry şi Michelet iar de aici la cu­ legerea noastră din 1852 filiaţia e lesne de înţeles. Dar pentru că versul în formă aspră populară trebuia să fie egalabil celui „sa­ vant", lucrat după regulele severe ale prosodiei cărturăreşti — iată gîndul care hotărî timpul lui Villemarque să încerce o dresură a creaţiei populare. Promotorul acestor aranjări savante — în ce a creat poporul spontan: fără dibuiri şi prelucrare, fără epuisare sau împrumuturi flagrante, dar cu delicateţă, siguranţă şi adesea cu precisie — nu fu numai decît Villemarque : cu trei ani mai înainte, Academia din Besanţon punea la concurs o colecţie şi un studiu asupra cîntecelor, poveştilor şi legendelor din FrancheComte — era cea dinţii încercare de acest fel, în Franţa — cînd Clovis Guyarnoud, unul din celtisanţii francesi de pe atunci, făcu cercetări minuţioase care însă rămaseră în arhivele Academiei, pentru că el „aranjase" producţiile populare, prefăcîndu-le. „Ten­ tativă avortată", cum va spune despre încercarea lui Guyarnoud in cealaltă jumătate a secolului un alt cercetător, succesor al lui1.

Nu e lucru de mirare, fiindcă ne aflăm în vremea cînd p o p o r u 1 trebuia să ofere în literatura lui nu numai dovezi istorice, ci şi geniu creator. Ori, cum el — poporul — nu e în stare în nici un chip de „stil academic", iată ideea de a selecta mo­ tivele superioare, de a le remania, înlăturînd după gustul ori­ cui — fără o critică severă de detaliu — ce se părea accesoriu, caduc şi dindu-le o formă convenabilă. Sforţarea a fost, de sigur, masivă şi atît de ademenitoare, încît mistificarea lui Macpherson nu a părut nimănui o monstruositate.

Deci în Franţa, unde Montaigne spusese întîi în Europa încă de pe la 1588 că: „poesia populară, şi cu adevărat naturală, are naivităţi şi graţii prin care o poţi compara cu cea mai de preţ frumuseţe a poesiei perfecte, făcută după regulele artei" 2 — toc­ mai aici dibuirile au fost tot atît de capricioase, ca şi la noi.

Pină şi terminologia e nesigură chiar la folklorişti eminenţi: „cîntec popular rustic", „cîntec cîmpenesc" şi „cîntec sătesc" — sint inconsecveţe întîlnite pagină de pagină în colecţia lui Beauquier, care e din 1 Ch. Beauquier, Chansons populaires rccuelllies cn FrancheCompiâ, Paris, 1894, 14.

2 Ibid„ 4; P. Levy, Gcschlchto des Begriffes Volkslied, Berlin, 1911, 17; cf. şi A. V a n G c u n e p, Le folklore, Paris, 1924, 10.

I

kvi

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

1894 K Nu e de mirare de ce din 1852 pînă astăzi nu sa putut fixa nici la noi terminologia : „poporan** ori „popular**, rămînînd îndoelnică şi în întrebuinţarea actuală 2.

1 B c a u q u i c r , /. C., 9, 14, 16.

5 V. H. Tcculcscu, Pe Murăş şi pe Tîrnave, Sighişoara, 1929 („poezii poporane" : p. 4, 8 ; dar şi „cîntcce populare" : p. 12, 65 ; ori „litera­ tură populară" : p. 65. De asemenea: Viciu, Colinde din Ardeal, 1, 2). Iată cîteva din fluctuaţiile sensului dat de folklorişlii noştri cuvintelor — le vom detaila cronologic, spre a se vedea capriciositatea utilisării: „pocsii populare" şi „..poporale" (1852-1853, 1862, 1866; Alecsandri), „pocsia popurală" şi „..po­ pulară" (1859,1867; At. M. Mariencscu), „pocsii poporale" şi „satire populare" (1869, 1893; S. FI. Marian), „balade poporale" (1870; M. Pompiliu), „cintece populare" (1872; N. A. Caranfil), „literatură poporală" (1885; I. U. larriik, A. Birscanu), „pocsii populare" (1885; G. Dem. Tcodorescu), „poezii populare" (1888; M. Canianu), „cintece poporane" (1888; El. Sevastos), „cintece poporali" (1890; T. Daul); „pocsia populară" (1891; M. Vulpian), „poezii poporale" şi „cintece.." (1892, 1906; E. Hodoş), „literatură poporană" (1892; S. C. Mindrcscu), „pocsii poporale" (1892; J. Bugnariu), „pocsii populare" 1893; I. Bibicescu), „pocsii poporane" (1895; V. Onişor), „balade poporale" (1895; Gh. Cătană), „cintece poporane" (1896; C. Rădulcscu-Codin), „literatură poporană" şi „pocsii populare" (1897; I. Ionaşcu, M. Mindreanu), „pocsii populare" (1897; Gh. Madan), „pocsia poporană" (1899; Gh. Alexici), „balade poporale" (1899; A. Corcea), „literatură populară" şi „poezie populară" (1902; Eminescu), „poe­ zii populare" (I. Candrca, Ov. Densusianu), „poesii poporale" (1906; P. Giurgescu), „balade poporale" (1907; P. C. Domaschin), „cintece populare" (1908; T. Bud), „balade poporale" (1908; Gh. Tulbure), „poezie poporană" şi „cintece din popor" (1908; P. Ciorogariu), „poezii populare" (1909; I. Popovici), „cintece din vechime" (1909; C. Ciobanu-Pleniţa), „cintece de ale poporului" (1909; Al. Vasiliu), „literatura poporană" (1909; Delapecica), „literatură poporană", „cintec..", „pocsic.." (1910; Gr.Tocilescu), „literatură populară" (1910; N. Păsculcscu), „pocsia poporală" (1912; P. Hetcou), „cintece poporale" (1913; B. Bartok), „literatură populară" (1913; G. Giuglca, G. Vilsan), „cintece populare" şi „cîntcce de ţară" (1913; T. Pamfile), „versuri populare" (1919; T. Bălăşcl), „cin­ tece poporale" (1920; S. Teodorescu-Kirileanu), „cîntcce poporane" (1924; I. Blrlea), „pocsii poporale" (1924; S. Rusii), „cintece poporane" (1926; Gh. Cardaş), „cintece bătrlncşti" (1927; D. Furtună), „poezii poporale" (1929; T. Podariu), „cîntcce bătrlncşti" (1932; C. Brăiloiu), „poezii poporale" (1933; V. Popa).

Se vede că mai folosite slnt „popular" şi „poporal", apoi "poporan".

Hajdcu definise noţiunea „popular" drept „ceia-ce este iubit de popor", iar „poporan" „ceia ce aparţine poporului" (Cuuenle den Bătrâni, II, Bucu­ reşti, 1879, p. XXII; v. şi p. XVII-XXII). Contrar unora care acceptă prccisarea Iui Hajdeu (v. P. Cancel, Originea Poesiei Populare, Bucureşti, 1922, 30) credem nimerit să se reţină noţiunea „popular", fiind Întrebuinţată încă din 1840 de Negruzzi şi mai tlrziu chiar de Eminescu (cf. Literatură populară,

I [ed, I, Chendi], Bucureşti, 1902; Scrieri politice şi literare- [1870-1877), I,

INTRODUCERE

xvir

Spre exemplificare, vom reliefa părerile şi atitudinile cîtorva folklorişti de marcă din Franţa, care insamnă într'un cas — Beauquier — şi fixarea etapelor iniţiale ale folkloristicei francese.

Prin 1831-1882, folkloristul Blade, vrăjit de „farmecul pu­ ternic al amintirii" şi de „chemarea tainică a pămîntului“ natal — era din Gasconia, unde ar fi dorit să moară — căuta să adune în colecţia sa atentă „vechile datini", „anticele obiceiuri" evidente prin „expresia lor naivă şi spontană" în „piesele" ce le presenta.

Bucureşti, 1905, p. XIX; E. B a i c a n , Liicrafura populară sau palavre şi anecdofe, I, Bucureşti, 1882, 7). Noţiunea va fi folosită şi de O vid Densusianu ca re din 1906 plnă astăzi a orientat continuu studiile folklorice dela noi. In domeniul romanic are aceeaşi accepţie : Francesii Întrebuinţează „poesie populaire“ (Blade, Poâsies populaires de la Gascogne), „chant populaire", „chanson populaire" ( Boujeaud, Chants ci chansons populaires des prooinces de i’Ouesl), dar şi „chants oraux" (M i 11 i e n, Chants oraux du peuple russe). Desigur că distincţia intre „chant" şi „chanson populaire" e categorică: o noţiune desemnează melodia; cealaltă textul poesiei ce trebue cintat pe o arie populară, in felul in care limba germană distinge „Lied" — cuvintele, de „Gesang" — cintecul, melodia (cf. B 6 c k e 1, Psychologie der Volhsdichlung, 31, 33)., Rar, se întrebuinţează la Francesi şi „cîntece ale poporului" (cf. Marccllus, Chants du peuple eu Grdcc). Folkloriştii italieni utilisează „cânii popolari" (C. N i g r a , Cânii popolari del Piemonle, Torino, 1888, p. XXIX, XXXVII; G. Pitre, Cânii popolari siciliani, Palermo, 1871, I, 4, 6. 46, 98. 118, 153, 160-166, 175-131; II, p. IX-X; G. Tigri, Canti po­ polari toscani, Florenţa. 1869, p. XI, XVII, XXI. XXVI, XXDC, XXXIII, XXXIX, LXVI; cf. şi R. Corso, Folldore, Roma, 1923, 13-15), iar cei anglo-saxoni păstrează aceeaşi noţiune (J. - F. C h i I d , The english and scollish popular Ballâds), de altfel ca şi Spaniolii (J. Mcnendez-Pidal, Poesia popular.

Collecciân de los uiejos romances que se cantan por los Aslurianos; Milă y F o n t a n a 1 s, De la poesia hcrâico-popular casfellana). La Germani sen­ sul noţiunei „Volkslicd" impus de Herder ( L e v y , l. c., 33) este revisuit de Bockel (L. c., 14-21), acesta dindu-i accepţia de ,cintec al popoarelor la stare de natură' (lbid., 15, 21, 50). In acest sens: ,popoare in stare de na­ tură' — „Naturvolkev" —sint nu numai popoarele primitive — „Urvolker" — ci şi acelea care „astăzi ori In vremea Înfloririi clntccului lor popular slnt sau au fost departe de cultura modernă". Paralel se întrebuinţează şi „Volksdichtung", „Volksgesang"; insă noţiunea clasică se perpetuează la toţi cercetătorii contemporani (J. Sahr, Das dcufschc Volksîied, Leipzig, 1901, 8, 9, 10, 12, 14, ÎS; 0. Schell, Das Voi/tslicd, Leipzig, 1903, 1, 2-3, 5-7. 8,51, 61, 67, 75-83, 84-94; E. Wcchsler, Begriff und Wesen des Volkslieds, Marburg, 1913, 3, 14,19, 44, 45; O.Wcddingcn, Geschichie der deulschen Volksdichiung, Wiesbadcn, 1S95, 9, 16, 17,26, 27), pe lingă altele ca: „Nationallieder", „Populărlicder", „Provinzialliedcr", Bauernlieder", „Liedcr des Volkcs" care uneori au fost sugerate (Wcchsler, /. c., 5).

Ion Diaconu, b'olklor din Rimmcui-sdrat.

i

11

i

XVIII

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

De-a-curmezişul inevitabilei şi atit de învăluitoarei melancolii a trecutului cuiva, prins de oricare colţ de pămînt, cercetătorul vi­ guros căuta să fixeze obiectiv—reconslituindu-le „in integritatea lor-__„obiceiurile de altădată" ale ţăranilor, întotdeauna „curate"; „cîntecele rustice" ale „musei populare" şi „ariile vechi dela ţa­ ră", egalînd în farmec „privighetorile în nopţile de mai" l. Evi­ dentul patriotism obligă, aşa dar, mai în t î i pe cercetător — în caşul acesta — să-şi alcătue colecţia.

In acelaşi fel, Dardy evoca melancolic, în 1891, Gasconia landesă-, ţinut cu o „populaţie primitivă u U \ " departe de curentul progresului", cu „obiceiuri simple şi pacifice care erau virtutea, resemnarea timpurilor de altădată". Ferit încă de valul civili sator al secolului, „geniul literar al acestei populaţii primitive" are „poetice inspiraţii" ce „sînt gata să se stingă" l. Acestea sînt pe drept „flori literare" 5, „flori distinse şi nevinovate" °, „flori poetice" 7, „flori locale de colecţionat" 8 ce trebuesc strînse, „spre a ajunge să-i cunoşti [ţinutului] geniul, caracterul, genesa" <J. , Este un studiu patriotic şi serios acela al unei populaţii in­ culte, necunoscute, refractară oricărei noutăţi, carc-şi păs­ trează trecutul în cîntecele, poveştile, pro­ verbele şi limba sa"10. Diatribul se vede că este din aceeaşi atmosferă romantică a secolului ce căuta în poesia popu­ lară nu explicare obiectivă numai decît, ci patriotism — tendinţă, mai întîi. De aici pînă Ia entusiasmul ingenuu al folkloriştilor noştri minori din aceeaşi vreme, ori anteriori, sau de mai tîrziu e acelaşi drum de străbătut. Citeva dovezi: At. M. Marienescu, latinist intransigent, spionînd in litera­ tura populară probe pentru susţinerea latinităţii noastre, brusca adevărul pînă la a introduce în motive cuvinte streine graiului popular 11. T. Daul întrezăria în colindele bihorene urmele „protopărinţilor noştri" 12. Iar ardeleanul Gr. Silasi care vorbia gran-

I J.-Fr. Blade, Poâsies populaires de la Gascognc, I, Paris, 1881, p. XIV, XXV, XXVIII, XXX; voi. II, p. XII. XIII. 5 L. Dardy, Anthologie populaire de iAlbrci, I, II, Agen, 1891.

3 voi. I, p. IX. 4 p. XXIV. 5 p. XVIII. c p. XXVII. 7 p. XXII. 8 p. XXVI. 9 p. XXVI. 10 p. XXV. II Gr. T o c i 1 e s c u, Malerialuri folldorislice, I, p. V. T, Daul, Colindi şi qînlece poporali, Arad, 1890, 5,

INTRODUCERE

XIX

dilocvent despre „spiritul civilisaţiunii ce adie din ce in ce mai mult şi pe poporul roman dacian", făcind să dispară „tesaurul literar al poporului" — acest „testimoniu al romanităţii noastre", „product nemortal al geniului gintei noastre" — cerea pe la 1877 „adunarea şi colectarea cit mai completă" a acestor „producte spirituali ale poporului roman" unde el ar fi voit să descopere elemente de păginism, ori de creştinism şi mai cu samă dovezi despre latinitatea noastră. „Poesia poporală... merită a se numera între primele funtane ale istoriografiei" ; iar a noastră poate aduce dovezi şi „istoriografiei universali" nu numai celei „romane", crede Silasi K De sigur, explicări laterale, posiţii eronate, fireşti oricărei discipline în perioada eroică de formaţiune. Toţi sint pe acelaşi plan de erori.

De oarecare atitudine ştiinţifică echivalentă felului actual de a vedea avea să fie, de pildă, in Franţa colecţia Iui Beauquier, peste ciţiva ani numai după a lui Blade şi a lui Dardy 2. Ea este, in adevăr, un început de muncă luminată, nu numai amestec de efusiuni de-ale culegătorului în lauda obişnuitului geniu al popo­ rului. Beauquier evidenţiază iniţial „epoca noastră de civilisaţie complicată" care ne îndepărtează în fiecare zi mai mult de „sta­ rea naturală" — „elat de nature"a. Invasia civilisaţiei ameninţă mai ales „spiritul spontan şi neînfrînat" al poporului, „simplita­ tea şi naivitatea” — ele „vor avea mereu un farmec ce va în­ vinge pc om“ — de unde au ieşit „cîntecele rustice", aceste „flori simple", „perle rustice", „imitaţii naive şi sincere ale naturei", „opere naive, foarte incorecte, născute, din imaginaţia

1 Gr. Silasi, Rominul in poesia sa poporală, In Transilvania, IX (1876), 205-208, 217-220, 233-237, 249-252, 261-265: X, 43-46. 56-59. 67-68, 8083. 89-92, 100-103, 112-115, 128-130. 133-137, 145-147, 160-164, 169-172. 181184, 195-197, 210-213; cf. mai ales: IX,207; X. 81. 134, 137, 205, 207,212. 213.

2 Beauquier, Chansonspop. rec. en b'ranche-Comte.

3 Expresia ,popor in stare de natură' — „Naturvolk", „primitive Volk", „Urvolk", in oposiţie cu „Halbkullurvolk", „Kulturvolk", noţiuni utilisate acum de antropologii şi etnografii germani (A. Vierkandt, Th. Waitz-Gerland) şi precisatc de W. Wundt, Volkcrpsychologic, 1, 13, 16; III, 254, 370, 383t 481; IV. 314; VII, 103, 121, 206; X, 111; v. mai ales, VII, 117-122 — revine' frecvent in discuţiile folkloriştilor germani, in sensul de ,colectivitate care trăeşte „departe de cultura moderna" (v. B 6 c k c I, Psychologie der Volksdiphtung, 14, 21,27; S c h c 11, Dos Volkslied, 55; cf. şi W u n d t. /. c., 1,13, 16).

:

Xx

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

poporului". Toate aceste „cintece săteşli ii i a căror musă este „ nevinovată", sînt „produsele unei arte de inspiraţie spon­ tană" : „opere simple", fără „stil academic" care nu e niciodată in poesia populară. Pleacă dintr’o „manifestaţie spontană a unei inteligenţe inculte, ajungind dintr’odată desăvârşirea, fără regulă învăţată pe din afară, fără formulă, fără vre-un procedeu artifi­ cial". Cu melodiile lor intră „in categoria operilor naturii, în acelaşi chip ca şi fluturii, păsările, florile". „Incorecţia limbei . nu poate distruge esenţa poesiei, adică gindirea concepută în formă concretă, vie, sintetică", fiindcă poesia nu se află aici în cuvinte, ci in „chipul prin care creerul poetului toarnă ideile".

Spre a evidenţia valoarea producţiilor populare, Beauquier suggerează că nu trebue uitat un lucru : poeţii „moderni" ai Fran­ ţei— şi „cei mai preţioşi ciselatori ai strofei" —, au fost inspi­ raţi de „musa rustică", reproducînd in opcrile lor „elanurile spon­ tane şi frumuseţile sale nevinovate". Hugo, mai ales în Orien­ tale, alcătueşte piese imitînd cîntecele populare spaniole; dra­ mele lui Shakespeare au la basă „o legendă răspindită în popor", iar „drama filosofică" Faust are la origine tot substrat popular.

Pină şi musicanţii au utilisat „bogăţia melodiilor rustice". Gîndindu-se la originea poesiilor populare, Beauquier se întreabă dacă sînt „din popor", ori cumva operile literaţilor adevăraţi, defor­ mate: „trecînd prin miile de guri ale tradiţiei locale*2. Cele două opinii — remarcă folkloristul — au găsit fiecare partisani printre „Folk-Lorisies" — numele pe care Englesii l-au dat acelor curioşi de „tradiţii populare4* n.

' ■

1 Beauquier lc mai spune şi „cintece populare" (p. 1, 3, 16), „cîntcce populare rustice" (p. 9). „chansons de villagc" (p. 14), „chansons villageoiscs" (p. 15), „chansons campagnardes" (p. 16).

5 Ibid., 1. 2, 3, 4, 5, 11, 15.

5 In adevăr, cuvintul „folklor" c utilisat întli dc cng’esul W.-J. Tnouis, In 1846, Intr'un studiu unde el prcconisa înlocuirea termenilor: „Popular antiquities", „Popular literature", sau „Antiquites populaires" dela Franccsi— în­ trebuinţaţi întli dc Brnndt (V. şi Van G e n n e p , Le folklore, 7) prin „FoileLore — The Lorc of The pcople", inţelegînd prin noua numire numai materialul cules din popor (credinţe, obiceiuri, pocsii populare), nu şi pe acei care co­ lectează şi studiază producţiunilc populare (v. şi C o r s o , Folklore, 15). In 1858, H. Riehl înlocueşte termenul lui Thoms cu „VolkskUnde", se pare întrebuinţat încă din 1785 dc G. P. Norrmann. In gindirea lui Riehl şi a urmaşului său A. Bastian această disciplină avea să studieze legile naturii în desvoltarea popoa­ relor după vestiţii patru S (Stamm, Sprache, Sitte, Sicdelung). Termenul „Volkst

i

i-

;

l

I

. t

INTRODUCERE

XXI

In ce-1 priveşte, Beauquier e convins că în afara cîtorva exkunde" c utilisat acum In toata bibliografia germană (v. A. Spamer, Wcsen, Wcge, und Ziele der Volkskundo, Berlin, 1928). Precisarea acestor noţiuni se face Intli In cultura noastră dc Ovid Densusianu, In studiul cunoscut: Folklo­ rul— cum trebue înţeles (In Vieaţa nouă, V 119091,377-382,397-401,417-421) care rămlne la noi piatra de hotar a disciplinei folklorice. Noţiunea era de altfel peste tot destul de permeabilă: pentru englesul E. S. Hartland (la Densusianu, /. c., 379) folklorul e o „ştiinţă a tradiţiei", ocuplndu-se ca atare cu colecta­ rea şi cercetarea basmelor, credinţelor, obiceiurilor, poesiilor, superstiţiilor — resturi de vieaţă sufletească din vremuri imemoriale ale unui popor. Sensul acesla il preconisează şi Ch. S. Burne, G. L. Gomme şi A. Lang. A. Nutt lăr­ geşte definiţia, In 1884, socotind folklorul un fel de antropologie, anexlndu-i arta populară şi limba. La Francesi curentul c representat prin P. Sebillot şi A. Gittce. Intliul crede cu folklorul „un fel de enciclopedie a tradiţiilor, credinţelor şi obiceiurilor clasei populare" ; e „examenul resturilor" care suindu-se uneori pină la intlile „epoci ale omenirii", s'au păstrat mai mult ori mai puţin alterate plnă la popoarele cele mai civilisate. Deci, aceeaşi mentali­ tate ca la teoreticianii cnglesi. Iar A. Gittce formula obiectul folklorului prin tradiţia populară Înţeleasă In sens larg, adică tot ce se transmite In popor din epocă In epocă: legende, poveşti, clntece populare, credinţe, dictoane, super­ stiţii, costume, ceremonii (Nu trebue să fie neglijată aici părerea lui Puymaigre care defineşte folklorul prin „poesiile populare, tradiţii, poveşti, legende, credinţe, superstiţii, practice, ghicitori, proverbe; In sflrşit tot ceea ce priveşte naţiunile, trecutul lor, vieaţa lor, opiniile lor"; v. Th. Puymaigre, Folk-Loret Paris, 1885, 1. Aşa dar, se pare că acest folklorist înţelege disciplina In chi­ pul actual, adică studiind colectivităţile rurale Intli In lumina tradiţiei, apoi şi prin trăirea lor sufletească integrală, in actualitate). La Germani problema se discută amplu. Părerea mai admisă este a lui K. Weinholdt care In 1891 con­ cepe cercetările folklorice mai comprehensiv, susţinlnd că folkloristul trebue să urmărească in studiile sale nu numai producţiunile populare (basme, cre­ dinţe, poesii, obiceiuri, superstiţii), ci chiar felul de vieaţă al poporului (lo­ cuinţă, ocupaţii, port). Folklorul e definit de el „studiul tuturor manifestaţiunilor dc vieaţă ale poporului de jos" (Acest criteriu se intilneşte şi la folkloriştii italieni: G. Pitre crede, de pildă, că folklorul cuprinde vieaţa fisică şi morală a omului in toate manifestările lui, incepind cu Îmbrăcămintea, hrana, practicele domestice şi religioase şi sflrşind cu credinţele, tradiţiile orale etc ; v. C o r s o , /. c„ 26). Weinholdt are adepţi pe A. Hauffen, R. Kaindl şi A. Strack. Alţii restrlng sfera: A. Dieterich exclude din studiile folklorice ceea ce priveşte arta populară şi portul. Iar K. Vorctzsch renunţă la cercetările pri­ vind locuinţa şi Îmbrăcămintea. Să nu se uite că unii din aceştia publică la Zeitschrift fur Vdlkerpsychologie und Sprachwlssenschaft, Înfiinţat in 1859 de Lazarus şi Steinthal, promotorii acelei „Volkerpsychologic" pe care o dcfiniau ei ca pe o disciplină urmărind să studieze detailat modul propriu de vieaţă şi formele specifice de activitate ale „spiritelor diferite ale popoarelor, atit cit ele formează natura spirituală a popoarelor" (an. I, 13). Această „etno-

XXII

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

cepţii „poporul neştiutor de carte" a alcătuit aceste cintece. Cele psichologie" ce trebuia să urmărească deci studiul produselor spirituale colcctive, va fi cultivată, după 1900, exclusiv de W. Wundt, in sensul rcsumării obicctului ei la cercetarea produselor spirituale ale comunităţii [Gemeinschaft] vieţii omeneşti, ireductibile la funcţiile psihice individuale. Colectivul deci — şi in sens vast: „Gcmcinschaften"— nu etnicul şi de fel individualul (cf. \V. Wundt, VSlkerpsychologie, I, 1.3. 4, 6-7. 8. 11. 20-21, 25. 30-31, 33, 34, 36-39).

Dcnsusianu reţine termenul de „ctnopsichologie" (L. c„ 397), insă această dis­ ciplină, după d-sa, utilisind — de pildă — literatura populară, va trebui să de­ finească prin ea „sufletul nostru naţional" in specificitatea lui (v. şi Litera­ tura populară din punct de vedere ctnopsichologie, in Revista critică lite­ rară, I 11893], 145-159, 241-256), deci nu psichologia unui „singur individ [şi nici a colectivităţii în sensul imprimat de Wundt], ci a unui popor întreg" (cf. p.

146, 147, 149, 151, 152, 158, 242, 254-255). Dcnsusianu acceptă in sistemul său opiniile lui A. Dictcrich şi A. Strack, prccislnd că f o 1 k 1 o r u 1 se va referi la dialectologie şi etnografie — discipline care se ocupă cu limba, locuinţa şi Îm­ brăcămintea unui grup etnic — dar neconfundindu-sc cu ele (Vieafa nouă, V, 382). El se justifică prin obiectul său care constă in „felul propriu de a simţi al unui popor, vieaţa lui sufletească in toate manibstaţiunile ei caracteristice", „aşa cum se răsfring in diferitele lui producţiuni din timpurile cele mai vechi" (L. c., 397). Folklorul astfel Înţeles trebue tutelat de filologic. Nu va fi de fel o anexă a ei, dar „prin ea va ciştiga", prin disciplina ce aceasta i-o va adăoga (Ibid. 443). Asociindu-şi şi părerile lui Van Genncp (L. c., 5, 9, 15, 23, 28,30, 33, 38, 43, 54) — deşi le anticipase — care adaogă folklorului pe lingă „tradiţie" şi „le fait vivant", deci „ce e viu, actual... din vieaţa ţăranului" — prin urmare vieaţa Întreagă a sufletului rural — Densusianu stabileşte definitiv principiile

folklorului (v. şi Aspecte alcpocsici populare romanice, curs - 1925-1926, 7, 9).

Totuşi părerile lui Densusianu par simţitor divergente de ale lui Van Genncp.

După acesta, folklorul se ocupă cu studiul „tuturor ceremoniilor, jocurilor şi dansurilor, cultului popular al sfinţilor, casei şi satului, sculelor dc gospodărie, uneltelor de orice fel, artelor minore şi majore, instituţiilor create de popor, sau supraveţuind din perioadele vechi, în sfîrşit al felurilor de a simţi şi ex­ prima care diferenţiază „popularul" de „superior" (Van Gennep, /. c„ 31). Pri­ vit sub acest unghiu, folklorul apare alternativ: el e conex psichologiei colec­ tive, dialectologiei, economiei politice, istoriei instituţiilor, dreptului, artei, technologiei şi mai ales etnografiei (Ibid., 27, 23. 29, 38). Deşi studiază „vieaţa ru­ rală" (ibid., 5, 28, 29, 43, 54), „vieaţa populară" (ibid., 9, 15, 23), „faptele po­ pulare" (ibid., 9), urmărind ceea ce trăcşte, adică „faptul viu", direct, „actual" (ibid., 30, 32, 33, 35, 36, 37) — fiindcă e o „biologie sociologică" (ibid., 27); deşi In seriarea şi interpretarea documentelor folklorice Van Gennep atenuează metoda istoricilor, acceptind mai de grabă „atitudinea zoologiştilor şi botaniştilor" (ibid., 32-33) — pentru că folklorul e o „ştiinţă biologică" (ibid., 42), totuşi »e evident un lucru: disciplina aceasta, aşa cum o concepe Van Genncp, e contopită mai ales cu etnografia. Aşa, de pildă, adoptind metoda de clasare şi interpretare a materialului, utilisaţă de P. Săbillol, Ch. S. Burne, E. Hoffman-

INTRODUCERE

. ;

XXIII

culte 1 — şi sînt foarte rare — care au căzut „în repertoriul dela ţară, în mijlocul populaţiilor ignorante" au suferit acolo „defor­ mări atît de ciudate", încît uşor le cunoşti că sînt streine de „inspiraţia populară" 2. Poporul şi-a făcut pentru el cinlecele lui în trecut; şi nici acum „isvorul poesiei şi al melodiei rustice nu e secătuit" — şi „e probabil chiar că nu va seca niciodată** Pro­ blema migraţiei motivelor îi este familiară — se întrebuinţează no­ ţiunea „transmigraţiune <• i : multă vreme, remarcă Beauquier, s'a crezut de folldorişti — şi el însuşi a crezut — că toate „cintecele culese într un ţinut dintr'o provincie determinată" erau „produse autochtone". Dar înmulţindu-se colecţiile, s'a observat că aceleaşi cîntece circulă in diferite ţări, distingindu-se numai prin melodii 5.

Faptul şi-l lămureşte folkloristul prin legăturile fireşti dintre oa­ meni : „populaţiile n’au aşteptat poşta şi drumul de fier ca să comunice ; şi-au schimbat produsele intelectuale ca şi produsele Krayer şi J. Tiersot (ibid., 46, 48, 49, 52), sc vede că Van Gennep depăşeşte cadrul strict al folklorului, încâlcind etnografia. Căci, ca să avem un exemplu, aspectul locuinţei şi artele populare slnt un accident in studiul folklorului, insă nu scop imediat. Ele pol preocupa pe folklorist intruclt sînt in legătură cu credinţe, practice şi eresuri. Deci Van Gennep extinde cadrul folklorului cind cere folkloristului cunoştinţe chiar despre tcchnica lucrului In lemn, a metalelor, preocupări exclusiv din domeniul etnografiei (ibid., 119). Niciodată folklorul nu trebuc să fie a n c i 11 a ethnographiac. El să răinină studiul vieţii rurale, sub dublu aspect: actualul şi tradiţia (aici culminind cu studiul poesiei populare care credem că însamnă maximum de creaţie intre manifestările su­ fleteşti ale oricărei colectivităţi primare). Dar, oricit s'a adăogat din 1909 în­ coace bibliografia referindu-sc la obiectul folklorului şi al etnografici — prin studiile lui F. Bochm, Ch. S. Burne, R. Corso, M. Haberlandt, K. Krohn, A. van Gennep, O. Lăuffcr, A. Spamcr, K. Reuschel, P. Sebillol — confusia intre etnografie şi folklor (care adesea c sinonim cu etnografia) c flagrantă. Sociolo­ gia— la rindul ei avind a-şi precisa obiectul faţă de etnografie — încearcă as­ tăzi integrarea folklorului în cadrele ci (v. D. G u s t i, Sociologia militans, I, 61).

Difercnţiarca termenilor „folklor" - „etnografie", încercată clar de Ch. S. Burne, parc că astăzi se desavîrşeşlc, acccntuîndu-se că folklorul e o disciplină inde­ pendentă şi auxiliară acelei „Volkerpsychologie" concepută de \V. Wundt.

1 Distincţia o face Doncieux astfel: el numeşte „poesie populairc", sau „char.sons d'histoire" mai ales resturile din creaţiile truverilor şi trubadurilor.

In ce priveşte celălalt gen de poesie — odele, cupletele satirice, elegiile amo­ roase — e numit „poesie populară profană" (v. G. D o n c i c u x, Lc Romancâro populairc dc la France, Paris, 1904, 7).

5 Problema reflexului literaturii culte In popor a fost studiată In ultima vreme dc J. Ale ier, Volkslicdstudien, Strassburg, 1917.

5 p. 8. * 3 B e a u q u i c r, /. c., 8. * p. 9.

*.

L FOLKLOR DIN RlMNlCUL-3ARAf

XXIV

, ■

solului". In toată vremea cîntăreţii ambulanţi — menestreli, tru­ baduri, jonglori in Evul-mediu — soldaţii întorşi dela mililărie, cerşetorii, negustorii in epocele moderne au răspîndit cîntecele.

Mai ales orbii par să fi fost meniţi — se poate merge pînă la Homer — a fi „vehiculele" poesiei şi ale cîntccului : in vremuri de demult mergeau din sat in sat, cîntînd epopei întregi. Să nu mire pe nimeni deci cînd se află in provinciile francese, chiar la cele mai depărtate una de alta — şi pînă şi la naţiunile vecine — aceleaşi „cîntece rustice". In sprijin Beauquier citează pe folkloristul italian C. Nigra care socoteşte că destule „cîntece popu­ lare" de-ale Italiei sînt originare din Provansa, ţara felibrilor, ca şi acele castiliane, piemonlese ori portugese. Transmigraţiunea unui cintec dintr’un ţinut in altul se întîmplă într’un fel anumit: uneori nu transmigrează tot motivul, ci „partea cea mai originală, pasagiul mai expresiv, ori un dialog dramatic, un desnodămînt neprevăzut, ingenios, puternic, impresionant0. Această „quasi-ubicuitate" a celor mai frumoase cîntece populare se potriveşte şi pentru proverbe, poveşti ori legende l. Transmigraţiunea aceasta a cîntecelor populare nu e numai un joc de studiu dialectic în sine ; poate fi şi o dovadă etnografică — şi iată cum ; Cind vrei să afli originea unei rase, îi studiezi „corpul" şi „spiritul", deci „conformaţia fisică" a indivizilor şi „idiomul" (tradiţiile, costumele, literatura — poveştile, proverbele, cîntecele). Aici cîntecele po­ pulare pot procura dovezi ştiinţifice, pe lingă „indicaţii mai pre­ cise pe care le pot conţine relativ la faptele istorice ii 2 Din pricina acestei „însemnătăţi documentare" trebue să fie cu­ lese aceste cîntece „scrupulos integral, fără să le prefaci ori să le corijezi" (La Beauquier nu e nimica să se deosebească de ce am constatat în părerile cercetătorilor noştri, în privinţa utilisării poesiei populare ca argument istoric; diferenţă esenţială însă in caşul prinderii unui motiv din popor). Referindu-se la stadiul cu­ legerii poesiei acesteia in Europa, folkloristul observă că în An­ glia şi Germania cîntecele populare sau colectat cu sîrg. Franţa

’

'

a rămas în urmă din causa unei anumite educaţii literare: spiri­ tul frances e in esenţa sa metodic, ordonat; ideile şi sentimen­ tele trebuesc exprimate pentru Frances într’o formă „pură şi în­ grijită" 3. Ignorarea prosodiei în creaţia poetică a poporului a

1 Ibld., 10.

s p. 11.

3 p. 12.

I

Introducere

XXV

exclus multă vreme priceperea cîntecului popular de către „gustul rafinat11. Abia romanticii au atras atenţia artiştilor, literaţilor şi istoricilor asupra acestor „documente ale tradiţiei" — „manifestări spontane ale inteligenţii poporului". Dar şi ei păcătuiau într'un fel: dacă ii interesau subiectele şi formele poesiei Evului-mediu, ca şi tradiţiile populare, nu apreţiau de Ioc poveştile ori legen­ dele, sau poesiile populare „în forma lor primitivă şi puţin gro­ solană, aşa cum se află în gurile ţăranilor". Această „floră rus­ tică" se afla adunată aiurea — după cît se credea atunci în Franţa : în „herbarele bogate" ale lui Walter Scott, în Anglia, şi de fraţii Wilhelm şi Iakob Grimm, în Germania. Pentru gustul frances se traduceau balade germane, englese, norvegiene, ori cîntecele Greciei, Italiei, Spaniei1 ; dar nu se evidenţia faptul că şi in Franţa trăeşte literatura poporului. In 1836, dela Acade­ mia din Besanţon — de care am vorbit — plecă intîiul gînd al publicării de poesic populară. încercare isolată, fiindcă tocmai în 1848, se acredită în Franţa atenţia cuvenită „poesiei rustice" din partea artiştilor şi literaţilor: poetul Pierre Dupont puse la modă aceste „chansons de village". Colecţionarii, intrigaţi de aspectul de rusticitate din operile literatului folklorist, sau aplecat să cerce­ teze atent isvorul popular. Iar în 1852 guvernul, sub imboldul culegerii lui Villcmarque, trimetea instrucţiuni institutorilor să cu­ leagă cîntecele populare din regiunile lor. Intro zi, Max Buchon — unul din realiştii francesi pre-balsacieni — acest Anton Pann al Franţei, în felul şi după vremea sa — in romanele lui cu subiecte franc-comtese — Le fils de l’ex-maire, Le Malachin — înfăţişa chiar cîutece populare ; iar în 1863, publica modesta culegere : Noels et chants populaires de la Franche-Comte. Era încă o sforţare ce se adăoga la ce încercase Villemarque 2. Preocupările însă se mărginiseră pînă acum numai la presentarea textului fără melodie, deşi — însamnă în treacăt Beauquier — „partea melodică e întot­ deauna ceea ce este mai original" la un cintec. Către 1854,

1 In adevăr, Artaud şi X. Marmicr traduc şi răsplndesc balade sco­ ţiene, iar Fauriel balada clcftică.

5 Această mişcare In favoarea poesiei populare francese o declanşă Villcmarque, cu culegerea amintită. Astfel, în 1360 apăru o culegere cu bucăţi alese. Urmă apoi culegerea Iui Tarbe din Champagnc, aceea amintită a lui Max ^’^uchon, a lui Damasc Arbaud din Provence, a lui Boujeaud din departamentele de vest, a lui Puymaigre din Pays-Messin.

-----r—i- -

'I

!

i XXVI

)

i:

: ■

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Wekerlin avea să dea un album musical unde cîntecul e publicai, cu melodia sa *. Astfel se aclimată deplin în Franţa ideea valora cîntecului popular, cu toate că vor mai fi niscaiva „retardataires recalcitrants", cum îi numeşte nemerit folkloristul frances pe cei ce încă nu au înţeles rostul acestor preocupări.

Am detailat ideile lui Beauquier, fiind tipice pentru aspectul problemelor folklorice, în a doua jumătate a secolului trecut. In faţa alîtor puncte de vedere contradictorii — stagnante, de sigur — prin care cercetarea folklorică avea ceva de aventură în tendinţa ei; cînd cercetătorii recuzau ori admiteau timid tocmai fidelitatea textului aşa cum a fost căpătat din popor, procedeul lui Alecsandri, de pildă, trebue judecat în perspectiva timpului. Trăind in vremea cînd sufletul veacului cerea ca trecutul oricărui neam să fie glorificat — dar alunei fabricatul literar al poetului era in­ distinct de ce aparţinea poporului 2 — poetul moldovean „alcă­ tuia" un fel de „istorie epică a Domnilor noştri" din ciclurile de legende eroicen. Şi fiindcă fresca aceasta de evocare avea în popor pentru anumite epoci lipsuri de material epic poetic, Alecsandri maefersoniza — am zice : baladiza — prelucrînd faptul isto­ ric brut, servit de erudiţie, în balade, de fel cu substrat popular J. 1 Jbld., 16. Colecţia lui Beauquier are motivele folklorice Însoţite de me­ lodiile respective.

5 Nu trebue uitat că poeţii romant:ci reabilitează intli poesia populară, transpunind-o In operilc lor. Uhland, Schiller şi Burger, de pildă, la Germani; Pclay Bris, la Spanioli; la Englesi, Byron şi Walter Scott (care introdusese in romanele Iui balade scoţiene); la Francezi, Hugo; la noi, Alccsandri şi chiar Eminescu literariscază direct balade, poveşti şi legende populare. Iar culegerile de pocsic populară slnt Înfiripate — ca şi la noi, In caşul lui Alecsandri — lot de aceştia: poetul Mila y Fontanals culege balada catalană; cel amintit, Pclay Bris, publică altă culegere ; la Portugezi, poetul Almeida Garret publică in 1839 o culegere vestită de romanţe, el fiind astfel aici iniţiatorul; iar la Ruşi lite­ ratul J. Barszczewski e şi el un începător (1843), ca şi la Bulgari intiiul mare poet al lor, R. P. Slawejkoff (1S55). Chiar romancierii fură favorabili curentului creat: lingă Max Buchon poate fi socotit şi Walter Scott, cu o culegere aproape uitată astăzi: Minstrelsy of the Scottisch Border. însuşi J. Macpherson-Ossian (1738-1796) care-şi publică acele vestite 15 poeme in 1760, laEdinburg, era un poet scoţian.

3 Ov, Densusianu, Flori alese din cîntecele poporului, Bucureşti, 1920, p. IX; N. lor ga, Istoria literaturii româneşti, I, ed. a 2-a, Bucureşti, 1925, 32 (cf. şi Balada populară românească, Vălenii-de-Munte, 1910, 12-13); III, Bucureşti, 1909, 163, 169.

4 Cf. Alecsandri, Poezii populare (cd. G. Giuglea), Bucureşti, 1933, 38; Iorga, Istoria literaturii româneşti, III, 163-169.

•:

t,

introducere

XXVII

Poate era o impietate pentru el ca epoca blindului şi aşa de în­ cercatului domn nefericit — acel voievod cărtur al secolului al XVIII-lea : Brîncoveanu — să nu-şi aibă cintecul bătrinesc. Şi ce nu încercase poporul, a mistificat Alecsandril. Prefaţa culegerii Iui, din 1852, şi dedicaţia către Doamna Elena Cuza, din 1866, sînt de-a-dreptul extensiunea la noi a atmosferei generale din Europa timpului său. J.-G. v. Herder încă din 1779 vorbise în cule­ gerea sa3 întraripat despre cîntecele poporului care sînt „floarea cea mai frumoasă a particularităţilor unui popor, a limbii şi a ţării lui, a ocupaţiunilor şi a prejudecăţilor, a patimilor şi a mîndriilor, a musicii şi a sufletului" şi unde se „cîntă istoria". Cîn­ tecele populare sînt „arhiva unui popor" — „sau aproape o foto­ grafie a poporului însuşi", cum va caracterisa nemerit concepţia Iui Herder un istoriograf al său 8. Iată-1 şi pe Alecsandri vorbind despre „geniul poporului" nostru, ale cărui „pietre scumpe'* [în prefaţă ca şi în dedicaţie] — nişte „glasuri intime ale sufletului său4"—au stat „ascunse de secoli întregi". Poesiile „poporale din Ţările Romîneşti" — aceşti „copii găsiţi ai geniului romînesc" — le „aduna" şi „coordona" el, fiindcă „toate pornirile inimii şi toate razele geniului său" — „caracterul acestui popor"—sînt

: : l

1 Mistificările acestea, asemănătoare cu sie lui J. Macpherson, amintesc de caşul lui S. Vcrkoviî*, la Bulgari. Acesta, Intr’o culegere voluminoasă — „Vedele Slave" (1874, 1881) — „descoperită", zicea el, In satele din munţii Rodopc, publicase Împreună cu I. Gologanoff un material imens, dar fabricat de amindoi. In sutele de mii de versuri astfel aranjate, Bulgarii apar locuitorii peninsulei balcanice dela facerea lumii, iar mitologia greacă o „umbră palidă" a celei bulgăreşti — aşa cum cred Încă „patrioţii bulgari" ce preamăresc această culegere lnseilată aşa de ciudat (v. P. S1 a w c j k o f I, Bulgarische Volkslieder, Leipzig, 1919, 15).

5 II. Meyer, Herders Werke, 1 5 (Stimme der Volkcr. Volkslieder), Siutlgart, 1893, 8, 10-30: v. şi L e v y , Geschichle des Begriffes Volkslied, 33-42.

3 Lcvy, /. c., ZI. * Expresia: „Slimme der Volker" a lui Ilerder a fost de o sonoritate ademenitoare pentru toţi ideologii veacului al XlX-lea romîn : „glasul seminţiilor" (Kogălniccanu, Opere, Craiova, 1931, 74), „glas al poporului" ( O d o b e s c u , Cîntecele poporane ale Europei răsăritene, in Revista romînă, I, 27), „glasuri nevinovate ale poporului" (G. Dem. Tcodorescu, Poesii po­ pulare romîne, Bucureşti, 1885, 6). Acest „glas al popoarelor" pentru Kogăl­ niccanu e istoria (v. şi Dragnea, /. c., 51, 1031, dar pentru ceilalţi e cin­ tecul popular — „voce vie a popoarelor": „umanitatea însăşi" (v. Meyer, fierders Werke, I7, p. LXV).

ii

i

o XXVIII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

în „cuprinsul" lor. Sc află, adică, aici : „simţiri duioase", „idei înalte" .„notiţe istorice", „crezări superstiţioase", „datini strămoşeşti" şi „mai cu seamă... frumuseţi poetice pline de origi­ nalitate şi fără seamăn in literaturile streine" L Unghiul sub care le apreţia Alecsandri era şi cel estetic, pe lingă celelalte tendinţe inerente vremii lui. Iar coordonarea însemna pentru el pre­ lucrare integrală: rima trebuia îndreptată ; arhitectura bucăţii, res­ taurată. Schimbările acestea — uneori de aspectele tectonice în prefacerile geologiei: caşul Mioriţei — vor fi de câteva ori puncte vulnerabile pentru urmaşi2. La ele, de sigur, se gîndia, în 1885, 1 Uşor sc reţin, coniparindu-sc, diferenţe mici Intre prefeţele ediţiilor din 1852 şi 1866, mărginite la retuşuri de vocabular. Ideile Insă rămln mereu aceleaşi. * Acusarca adusă lui Alecsandri, în 1883, de Contemporanul din laşi (Poesiilc populare. Colecţia Alecsandri, an. VI, 80-96, 148-168, 223-254, 334408; cf. cu M. Schwarzfcld, Poesiile populare. Colcclla Alecsandri, Iaşi, 1889 — acelaşi studiu, In broşură; v. şi lorga, Istoria literaturii româneşti, 1, ed. a 2-a, 33; III, Bucureşti, 1909, 153-160) şi In 1899, de Floare Albastră (an. I, n-rul 22 — vorbind despre „cea mai de cetit colecţie" care c a lui Alccsandri, „pcntrucă... a prelucrat-o el**) nu era superfluă : In două scrisori Alecsandri mărturiseşte că nu le-a făcut pocsiilor populare „nici o modificare, afară de cltcva versuri adăogate de către lăutarii ţigani" pe care a „găsit de cuviinţă" să le lase „afară". „Pentru unele din aceste poesii" a făcut „ceea ce un giuvaergiu ar face pentru unele pietre preţioase" : le-a „respectat stilul, forma şi chiar mai multe din rime incorecte", curăţindu-le de „petele de ru­ gină" — fiindcă Ie-a „găsit acoperite de rugină şi turtite" — şi redaidu-le „strălucirea primitivă" (J. Cratiunesco, Le peuph roumain d'apres sos chanls naiionaux, 2-cmc cd., Paris, 1874, 327-328). Se vede uşor cctrcbuc să se sublnţclcagă. De altfel indiciile acestea sini categorice chiar din felul in care Alecsandri îşi aranja dela o ediţie la alta titlul culegerii: broşurile cin 18521853 (Poezii poporale. Balade [Cântice bătrâneşti]. Adunate şi îndreptate de V. Alecsandri [partea I], Iaşi, 1852; Balade. Adunate şi îndreptate [partea IIJ, Iaşi, 1853) au pe copertă, sub titlu: „adunate şi îndreptate", menţinut şi la ediţia din 1862 — editată tot la Iaşi — şi revisuit la volumul din 1866 (Po­ esii populare ale Romînilor, Bucureşti) astfel: „adunate şi întocmite" (cf. cu G. Dcm. Tcodorescu, /. c., 269, 400). încercarea de explicare pe care o da singur în faţa Academiei, cu prilejul discuţiei asupra culegerii lui IarnikBîrseanu (Analele Ac. Rom., V [1332-1883], I, 39), ca şi justificarea proce­ deului său prin cuvintul autoritar al lui Maiorescu (v. D. Zarafircscu, Poporanismul in literatură, 1909, 47-53; cf. şi Vieafa nouă, V, 173-179) nu poate atenua vina sa pentru cine vrea să-l -judece în lumina cerinţelor actuale.

De altfel despre „prelucrarea" Mioriţei ştiu şi folkloriştii germani prin tra­ ducerea din 1857 — Rumănische Volkspoesie — a lui \V. v. Kotzebuc (v.Bockel, Psychologieder Volksdichtung,83-84,204). Deci culegerea care trebuja

l

INTRODUCERE

XXIX

Gion-Ionescu cînd pomenia de „văcsueala" poesiei populare; ceea ce se face şi s’a făcut de unii... cu poesiile populare" pen­ tru a le drege asperităţile l. „Diresul" de care va vorbi, in Î889, un folklorist competent e tot o alusie spre °Alecsandri 2. Iar cu doi ani înainte de moartea poetului, M. Canianu vorbia decent, cu toată condescendenţa cuvenită unui bard, tot despre „distinsul nostru poet Vasile Alexandri" care „încă a impus poeziilor popu­ lare ici şi colo cite o prefacere" din gîndul de a presenta pe „ţăranul Romîn cu farmecul unei limbi armonioase şi versificaţiuni corecte" n. Şi peste 65 de ani Tocilescu remarca, la rîndul său, că „estelul" Alecsandri „prelucra" materialul4. După cum astăzi încă se aminteşte din cînd în cînd despre el, că a cules mo­ tivele foîkiorice, „intocmindu-le cu un simţ artistic neîntrecut* c.

Este adevărat că in Germania fraţii Jakob şi Wilhelm Grimm preconizaseră încă din 1S126 „fidelitate scrupuloasă" 7 în investi­ gaţiile foîkiorice ; dar punctul lor de vedere rămîne isolat pentru vremea lui Alecsandri. Unul singur din generaţia acestuia a în­ trezărit că poesia populară e la dreapta ei valoare pentru orice fel de studii numai dacă e culeasă exact cum circulă în popor.

Acesta a fost N. Bălcescu. El văzind document i s t o r i c în cîntecele poporului, afirma că spre o deplină dovadă în studiile istorice acestea trebuesc reproduse „aşa cum Ie spun ţăranii", dar nu transformate şi „înfrumuseţat#" 8. Ceilalţi însă fiindcă au voit în balada populară pe lingă funcţia de istoricisare şi per­ fecţiune literară — estetică pură, tocmai unde poporul a realisat întotdeauna numai frumosul elementar — au prefăcut, falşificînd.

Greşala lui Alecsandri. ajunse aproape o modă. Dexteritatea cu să fie autoritate pentru cercetătorii streini — In afară ele adaptările Carmen Syivei, şi ele cunoscute (Ibici, 83; Schcll, Des VolkslieJ, 230)—fu scurtă vreme socotită isvor temeinic de informaţiune, 1 G. Dem. Tcodorescu, /. c., 6981 5 G. Alcxici. Texte din Literatura poporană romînă, Budapesta, 1899, p. IX. a M. Canianu, Poezii populare. Doine, Iaşi, 1833, p. XIII. 1 Tocilescu, Matei ioturi folcloristice, I, p. V. 5 I. P i 11 a t, Folklorul în poesia nouă romîr.ească, In Gindirca, XIV, 120. fi In colecţia Kinder und Hausmărchcn, 1312-1814.

7 Tocilescu, /. c., I, p. IV; v. şi L c v y, Geschichte des Begriffes Volksliod, 76-80. * Bălcescu, Scrieri istorico, Craiova. 1931, 15.

XXX

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

care fusese aranjată poesia populară în 1852, se va perpetua : în 1859, 1873 şi 1875 o întilnim la At. M. Marienescu'; în acelaşi timp la S. FI. Marian -, apoi Ia M. Pompiliu Iar in 1872, N. A. Caranfil va pune chiar pe coperta culegerii lui o dedicaţie sem­ nificativă : „culese, corectate [corese] şi adnotate", Inchinînd „buchetul de cîntece populare" „bardului popular, autorul Doi­ nelor şi Lăcrămioarelor, d. Vasile Alexandri" 4. Unul singur dintre contemporanii lui Alecsandri — G. Dem. Teodorescu — a apreţiat făţiş procedeul amintit — şi într'un fel ce lasă * să se vadă că la rîndul lui l-a utilizat: „a trebuit ca ilustrul Va­ sile Alecsandri să culeagă o parte din variatele produceri ale generaţiunilor trecute, să le înnobileze prin frumosu-i talent şi prin necomparabila-i măestrie, să le proclame încă din anul 1852 ca nişte „comori nepreţuite...", pentru ca dcpositul păstrat cu pietate de popor să apară în ochii tuturor nu numai ca o vastă cronică nescrisă şi versificată, dar şi ca un model de limbă aleasă, de poesie curată, de inspiraţiuni neprefăcute" 5.

Latura patriotică a culegerii lui Alecsandrie făţişe din cele 1 At. M. Marienescu, Poesia popurala. Colinde, 1859; Balade, „culese şi corese", broşura II, Viena, 1867 fcf. şi G. Dem. Tcodorcscu, Pocsli populare romtne, 409). Canianu il Învinuia că a „contopit", „a împre­ unat" „variantele", spre „a .alcătui una singură" (Poezii populare. Doine, p.

XII; cf. şi Tocilcscu, Matcrlaluri, I, p. V). învinuirea nu se poate înlătura.

G. Dem. Tcodorcscu se va vedea cum a practicat procedeul acesta.

5 S. FI. Marian, Pocsii poporale din Bucovina, Botoşani, 1869 (cf. şi I o r g a, Istoria literaturii româneşti, I, ediţia a 2-a, 32); Pocsii poporale romtne, „adunate şi întocmite", I, Cernăuţi, 1873; Pocsii populare romtne, „adunate şi întocmite", II, Cernăuţi, 1875 (cf, şi G. Dem. Tcodorcscu, I. c., 269, 409). * M. Pompiliu, Balade populare romtne, Iaşi, 1870. * N. A. Caranfil, Cînte:c populare de pre Valea Prutului, Huşi, 1872 (cf.cuG. Dein. Teodorcscu, /. c., 269). Cei „mulţi alţii care au mers pe urmele lui Alexandri", vizaţi de Canianu In „prefaţa" colecţiei sale (Doine, p. XIII), era doar N. A. Caranfil. Despre M, Pompiliu, Iarnik - Blrscanu şi G. Dem. Teodorcscu, Canianu crede că au publicat „fără nici o schimbare, fără adaus".

4 T c o d o r e s c u, /. c., 5.

6 In general, toate culegerile secolului al XlX-lea, coincidlnd at luptele de redeşteptare naţională, au In prefeţele lor avfntul acesta patriotic. Asemănător cu al nostru c caşul lui G. Tigri, la Italieni (v. Tigri, Canfi popolari /oşQani, p. XXXIX).

i

i

INTRODUCERE

xxki

Ce am spus : „vitejia rominească“ trebuia doar dovedită din ba­ ladele romîneşti şi din cit mai multe 1. In jurul Divanurilor Adhoc culegerea era şi o abilă pledoarie diplomatică, din care Eu­ ropa trebuia să simpatiseze cu poporul nedreptăţit. Ediţiile se cer: în 1852-1853, la Iaşi, e întiia ; apoi la 1862, tot la Iaşi, şi 1866, la Bucureşti, celelalte două — lucru rar pe timpul acela.

In 1855, cele două broşuri apar traduse complet în franţuzeşte 2, cu o prefaţă de filo-romînul Ubicini, pentru ca în anul Unirii chiar Dora d'Istria să evoce din ele „naţionalitatea romînească" 3.

Edgar Quinet, J. Michelet, W. v. Kotzebue *, englesul H. Stan­ ley a. — personalităţi de anvergură în opinia europeană de atunci — vor vorbi cu căldură despre „străduinţa patriotică şi entusiastă" a poetului, unii scriind minunate pagini de fratemisare internaţională. Oricum, culegerea lui Alecsandri a făcut epocă.

De 82 de ani această „carte clasică'1 0 este pentru tineretul nos-

1 Ov. Densusianu, Flori alese, p. X; lorga, /. c., III, 160. ! Ballades et chanls populaires dela Roumanic (Principautes danubiennes), recueillis el traduits par V. Alexandri, avcc une introduction par A. Ubicini, Paris, 1855. H. Teculescu notează greşit data de „1856" (v. Pe Murâş şl pe Tirnaoe, 13. Cf. şi Maiorescu, Critice, III, 326; N. Z a h a r i a , V. Alecsandri, Bucureşti, 1919, 55), desigur, luîndu-se după Odobescu (cf.

Reuisla Romînă, I, 28) Broşura tipărită In 1852 de prietenul său I. Voinescu: Poâsic roumainc Les doinaş, poesics moldaves de V. Alexandri, traduites par J.-E. V o i n e ş c o , Paris, 1852-1853, cuprindea numai „doinele" po­ etului. Ediţia a 2-a apărea in 1855, tot la Paris, avind publicată ca supliment nuvela „Alexandru Lăpuşneanu" a lui C. Negruzzi. In 1856 se traducea cule­ gerea parţial in englezeşte (H. Stanley, Rouman Anthology, Hertford, 1856, 10), concomitent cu W. de Kotzebue care făcea cunoscută poesia noastră populară in Germania (Rumănische Volkspoesic. Gesammelt und geordnet von B. Alecsandri, deutsch von W. v, Kotzebue, Berlin, 1856-1857). Traducerea din 1853, In limba italiană (Canto popolare moldova, posto in verşi da Basilio Alecsandri, tradotto da G. Vegezzi-Ruscalla, Torino, 1858) era a basmului ver­ sificat „Inşiră-te Mărgărite" (v. p. 4). Odobescu Insamnă şi despre o versiune in ungară, din 1858 (Revista romînă, I, 28).

8 La natlonalitâ roumainc d'aprds les chants populaires, In Revue des deux mondos, 1859 (15 marş), 429-459.

1 In 1857, prefaţtndu-şi traducerile sale Rumănische Volkspoesie.

5 V. Maiorescu, Criticb, III, 325.

“Densusianu, Ic., p. X. Recent chiar s'a scris despre această

„colecţie clasică" (P. V. H anc ş, Hislolre de la iiitârâturc roumainc, Paris, |934# 116). *

XXXII

FOLKLOR DIN RtMNICUL-SARÂ'I*

tru şcolar, ca şi pentru cci maturi 1 Biblia gustului pentru poesia populară. Cărţile de cetire şi manualele de curs secundar poate o vor utilisa multă vreme, editurile o vor împrăştia destul şi se vor găsi încă entusiaşli să o socotească „cea mai importantă co­ lecţie" 2, deşi mistica aceasta a caşului Alecsandri ar trebui cit de curlnd limitată, cu piositalea ce o merită, la valoarea unui document epocal de cultură.

Anul 1852 e, prin urmare, punct iniţial in cronologisarea colecţiilor şi culegerilor noastre de poesie populară. Momentul de altfel nu era întîrziat, dacă nc gîndim la prefacerile politice adinei dela noi care preocupau în vremea aceea tocmai pe acei ce promovau aici astfel de preocupări. Vecinii cam în acelaşi timp îşi înjghebau culegerile: la Poloni aceea a lui J. Lelevel e la începutul secolului; I. Bogoroff tipăreşte o culegere mică de cîntece populare bulgăreşti la Bucureşti, în 1842 3, după ce publicase material liric Vuk Karad/.ic, în 1815, în vestita culegere Carie de cinlece sîrbeşti1 (Urmează apoi R. P. Slawejkoff— 1855, P. Bezsonov — 1855, D. Miladinov — 1861 etc.). In aceeaşi vreme în­ cep la Ruşi cercetările lui J. Czeczot (1844, 1845), J. Barszczewski (1843), E. Tyszkiewicz (1847), P. Spilevskij (1853), P. Hiltebrandt (1866), M. Dimitrijev (1868), Sakharov, Sreznevskij 5 şi mai apoi ale lui Kirijevskij (1S71), J. Krackovskij (1874), I. Nosovic (1873), Rybnikov şi Routchemko c. Tot aşa la Unguri în afară de ce sa ivit la Vac (1803) şi* Sârospatak (1826), culegerile lui I. Erdelyi (1848-1849) şi I. Kriza (1863) se fac după 1840 7. Iar Vuk Karadzic, prietenul lui Goethe — şi tocmai pentru aceasta — ca şi cunoştinfa lui Asachi, publică intiile poesii populare sîrbe la Vienas,

1 I o r g a , l. c., 33.

5 Teculcscu, /.<?., 13.

0 Slawejkoff, Bulgarischc Volkslicder, 12.

4 A. Strausz, Bulgarische Volhsdichtungen, Wien, 1895, 5, 6, 9.

6 E. K a r s k i j, Geschichtc der ioeissrussisch?n Volhsdichtung und Literaiur, Berlin u. Leipzig, 1926, 2, 3, 4.

0 A. M i 11 i e n , Leu chants oraux du pouple russe, Paris, 1893, p. XXIII. 7 Gh. K r i s t 6 f, A. B i t a y , Istoria limbii şi literaturii maghiare, Cluj, 1934, 122-123.

8 T a 1 v j, Volkslieder der Serbcn, Leipzig, 1853, I, p. XII. Culegerea c cunoscută In 1837, de Kogălniceanu (v, şi O r a g n e a , M. Kogâlnicoanu, 50, 103-104).

INTRODUCERE

XXXIII

in 1814-1815. Ceea ce se pomeneşte că a existat înainte de 185^ la noi, nu e sigur uneori: culegerea de cîntece maramureşene din 1821 care s'ar păstra în biblioteca unei parohii, rămîne să se vadă l. Aceea a lui Asachi, pierdută în incendiul dela 1827, era, de sigur, cuprinzătoare de balade aflate de Asachi dela Vuk Karad/.io pe care-1 cunoscuse la Viena 2. Ecourile anterioare anului 1800 sînt resturi ce pot pasiona uneori pe cercetător8. Dar „pri­ mul nostru folklorist'4 rămîne, hotărit, tot Anton Pann care însă era un „amator 1: reţinea din creaţiile poporului ce putea distra şezătorile prin anecdotic şi comic. „Părintele folkloristicei romîne", a cărui muncă trebue apreţiată — cum bine s'a observat — într’un sens etic, educativ şi religios-creştin5, a dat totuşi, in 1822, cu­ legerea Cintări de steaG, cu care se începea la noi — astfel cu 30 de ani înaintea lui Alecsandri7 — munca de adunare a

1 I orga , Istoria literaturii româneşti, I, ed. a 2-a, 32.

- lbid., 32. Nu trebue uitat că simultan cu Asachi, şi Eliade RâdulescU pare să fi cules cintecc din popor, cum e acel suggestiv cintec haiducesc, pu­ blicat iu 1882 (v. G. Dein. Teodorescu, /. c., 296). s Cea mai veche mărturie de poesie populară la noi e motivul «Cintecul fetei care şi-a pierdut caprele', atestat de Şincai că ar fi fost intilnit Ia Sibiu, In 1659 (Şincai, Cronica Romînilor, III, Iaşi, 1854, 79) şi socotit astăzi ele­ ment component al „Mioriţei" (D. Caracostea, Mioriţa în Muntenia şi Oltenia, in Convorbiri literare, LII, 627). Circulaţia lui e confirmată şi pentru Polonia (I o r g a , l. c., 28). Dar cercetările recente dovedesc existenţa moti­ vului anterioară cu 100 de ani: cintecul ar fi fecundat inspiraţia poetului un­ gur Balassa Bălint (1551-1594; v. Gh. Kristâf, Influenta poeziei populare romîne din secolul al XV/dea asupra lui Balassa Belim, in Dacoromania, III, 550-560; cf., ibid., 737-789; I. U. Soricu, Influente romineşti în poezia şi folltlorul unguresc. Sibiu, 1929, 17). Un corp de manuscrise ungureşti din Cluj, datat intre 1757 şi 1730, conţine un cintec eroic in metru popular (N. D r ă g a n u, Versuri vechi, In Junimea literară, XV, 6-7), iar „Doncilă" fu­ sese descoperit in 1903, inlr'un manuscris din 1S09 — un fel de bibliotecă por­ tativă a bătrinilor — ce conţinea şi alte cîntece populare pe lingă diferite scrieri In versuri şi prosă, ori versuri greceşti (I. B i a n u , Doncilă — un vechiu cîn~ tec vitejesc, In Convorbiri literare, XLII, 10-22). * T o c i 1 e s c u , Materialuri folklorlstice, I, p. V. 5P. Papadopol, Colscfiuni şi curente în folkloristica romtnească, in Propilee literare, V, 39. °.Cu ediţiile următoare: 1848, 1852, 1885, 1892 ctc.

7 Avea să dea In 1846 şi un volum de Poesii populare, care Insă cu­ prindea alcătuiri poetice proprii (v. Ov. Densusianu, Literatura romînă modernă, II, Bucureşti, 1921, 94).

Ioa Diaconu, Folklor din Rimnicui-siral.

m

I

XXXIV

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARA'f

literaturii celor de jos. Streinului acesta, răsleţit Ia noi şi potri­ vit după sufletul nostru, îi fusese dat sa fie, aşa dar, promotor în folklorul romînesc. Să nu ne mire întîmplarea, fiindcă lucrurile se petrecuseră, ba vor mai fi şi după el: Asachi aflase baladă romînească dela Karadzie ; în 1845, fraţii Arthur şi Alber Schott vor publica în Walachische Marcheri basme din Oraviţa1 ; S. Mockesch va traduce în 1851, Ia Sibiu, nişte Romănische Dichtungen 2; iar în 1859, J. K. Schuller va publica, tot la Sibiu, Romănische Volkslieder3, traducind pe Alecsandri în nemţeşte, ca şi Wilhelm v. Kotzebue în 18564, mijlocindu-se astfel folkloriştilor — prin cel de-al doilea mai ales — cunoaş­ terea literaturii noastre populare pînă astăzi0. însuşi Eminescu îşi va afla tema capodoperei sale — după cîte cred cercetătorii pînă acum — tot într’o culegere streină de basme: aceea a lui Richard Kunisch G. Se pomenesc şi alte culegeri pînă la Alecsandri: în 1831 s'ar fi tipărit în Arad una 7, care însă nu se poate vedea nicăeri în biblioteci. Aceea a lui N. Pauletti, din 1838, necunoscută atîta vreme, a fost publicată în 1927 8. începuturile acestea mo­ deste de colectare folklorică se vede că au venit mai ales din

; !

i

1 Walachische Mărchen, herausgegeben von A. u. A. S c h o 11, Stuttgart u. Tubingen, 1845.

5 Romănische Dichtungen fur Deutschen, iibersetzt von S. Mockesch, Hermannsladt, 1851 (v. Revista romlnu, I, 28).

3 Romănische Volkslieder, metrisch iibersetzt und erlăutert von Joh. Karl Schuller, Hermannstadt, 1859.

4 Rumănische Volhspocsie. Gesaminelt und geordnet von B. Alex­ andri, deulsch von W. v. Kotzebue, Berlin, 1857, Maiorescu citează două date ale apariţiei acestei traduceri: Inlîia c 1847 (Critice, III, 15) — lucru cu neputinţă, de oarece broşura întli a culegerii lui Alecsandri s'a publicat in 1852; a doua e 1856 (Ibid., 282). Adevărul este că traducerea, închinată „prie­ tenului său Basil Alexandri1', a fost publicată Ia Berlin, in 1857, iar prefaţa ' scrisă Ia „Baluşcşli — Moldau" e datată „1856".

5 B 6 c k e 1, Psychologie der Volksdichtung, 204.

6 D. Caracostea, Două basme necunoscute din izvoarele lui Eml* nescu, Bucureşti, 1926, 7, 3.

7 D. Ardelean, Pcsmă cu cîniări lumeşti şi vesolitoare, Arad. 1831.

8 Al. Lupcanu-Melin, Dc pe Sccaş. Strigături şi cintece din popor, Blaj, 1927. Odobescu vorbeşte şi de culegerile Iui 0. Dimitrescu (Dorul, cullegere de 72 cînlece naţionale. Collccliune de cînfecc populare) şi C. I o a n i n (Cullegere de mai multe cintece naţionale din ambele Prin• cipate etc.; v. Revista Romînă, I, 28), absente din biblioteci.

1

<: .•

(

i

INTRODUCERE

XXXV

Ardeal, de altfel ca şi primele încercări în istoriografie ale Şcoalei latiniste.

Acestea sînt precisările cu putinţă în cronologia culegerilor poetice, anterioare lui Alecsandri, de care el sigur nu putuse afla cînd şi-a preparat culegerea. Dar pentru a apreţia nestrămutat ce a urmat după 1852, ca să distingem — adică- — din ce s’a pu­ blicat ce trebue reţinut şi utilizat de disciplinele interpre­ tative de material folkloric, va fi nevoie de revisuirea tuturor co­ lecţiilor şi culegerilor dela noi. In discernerea aceasta ne oprim numai asupra poesiei, fiindcă o socotim apogeul posibilităţilor de creaţie la oricare grup etnic. Percurgerea acestui material însamnă verificarea procedeelor convenabile ori contrare disciplinei, a reculului de metodă, a lacunelor — dacă sînt cumva — ori a inovaţiilor întîmplate şi valabile oricind în astfel de investigaţii.

Socotim această operaţie esenţială cînd e vorba de făcut in­ ventarul muncii executate, ca să ameleorăm munca viitorului.

Spre această discernere vom folosi mai cu samă prefeţele tuturor colecţiilor şi culegerilor de folklor poetic. Căci uneori se întîmplă să se adaoge acestora vre-o prefaţă — făcută de culegător, ori de altcineva — şi aici este de atîtea ori omul pe care-1 poţi vedea cînd are idei directoare, sau publică imitînd. Aceste prefeţe nu vor fi utilizate resumativ, ci lăsate să vorbească singure prin ci­ tate făcute riguros, urmărind succesiunea lor în timp. Chipul ideilor conţinute va fi astfel dreapta orientare a cercetătorului de mine.

Din 1852 pînă în 1885, an în care apar culegerile lui I. U. larnik şi A. Bîrseanu, din Ardeal1 şi G. Dem. Teodorescu, din Muntenia3 e aproape un gol în istoricul colecţiilor noastre. în­ cercările lui At. M. Marienescu3, S. FI. Marian1, M. Pompiliuşi N. A. Caranfil am văzut cum sînt prelucrări ce exclud categoric 1 I. U. larnik, A. Bîrseanu, Doine şi strigături din Ardeal, Bu­ cureşti, 1885. Ediţia a 2-a (Braşov, 1895) elimina aparatul erudiţiei, după măr­ turia autorilor, pentru folosul celor mulţi. In acelaşi an apărea şi monografia mulţumitoare a lui T. Frincu, G. Candrea, Rominii din Munţii Apuseni.

5 G. Dem. Teodorescu, Poesil populare romîne, Bucureşti, 1885, 8 At. M. Măriencscu, Poesia popurala. Colinde, Pesta, 1859; PoOsia populară: „Balade0. Broşura II, Viena, 1857.

4 S. FI. Marian, Poesii poporale din Bucovina, Botoşani, 1869; Poesii poporale romtno, I, Cernăuţi, 1873. Socotim aici şi: Satire populare ro• mine, Bucureşti, 1893; Hore şi chiuituri din Bucovina, Bucureşti, 1911.

T

\ • XXXVI

i

■

I. i

FOLKLOR DIN RÎMNICU^-SARAT

autenticitatea isvorului popular. Golul însă avea să-l umple — şi nu e lucru de mirare — tot Eminescu. Sufletul acesta complex, în setea lui de spaţiu şi ademenit de trecutul romîncsc, cutreierase Ardealul, Banatul, Bucovina şi Maramureşul, culegînd de pe aici versuri populare 1. Acum pricepuse el dcsăvîrşit semnificaţia dreaptă a cunoaşterii neamului romînesc din creaţia sa poetică. Poetul ve­ dea în versul popular nu numai forme literare potrivite de transpus, . prin talent, în literatura cultă, ci — în sine — sensul poesiei prin ce poate presenta, ca incantaţie, sufletului oricui. „Farmecul po­ esiei populare — spune Eminescu — îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simţiminlului şi a gindirii. Lăsînd la o parte tot ce e nenatural, ea nu este decît limba siniţimîntului"... „Şi să sperăm că tot se vor mai găsi suflete care să nu fie jig­ nite de rima neîndemănatecă, sau de simplitatea unui cuvînt vechi, ci vor preferi a se adăpa mai bine la isvorul curat ca lamura şi mai preţios ca aurul al poesiei noastre populare, decît să bea din isvorul de apă de portocale" 2. Pentru apatia ce-o vedea poetul în sufletul contemporanilor săi, el recomanda, între altele, cadenţa melodică a versului popular, scuzînd pentru xenofili asperitatea formei populare, ori savoarea modestă a cuvintului de cronică.

Eminescu îşi cultivase, poate, pasiunea de cercetător şi din pre­ ocupările unora dintre prietenii săi, ei înşişi amatori de investi­ gaţii folklorice. Iată cum par să fi fost lucrurile: La 1 aprilie 1869, se înjghebase un cenaclu literar, „Orien­ tul", care avea în program pe lingă „cultura literară" prin dis­ cuţii şi strîngerea basmelor poporale". Eminescu şi prietenul său Miron Pompiliu erau printre membrii societăţii. In iulie şi august 1859 — Eminescu avea atunci 19 ani — trebuiau, făcute „excursii în părţile Daciei1*, spre a strînge ce se va putea „din ceea ce se atinge de literatura poporului: poesii, basme etc". Miron Pom­ piliu făcea partea din comisia Ardealului, iar Eminescu dinîra Moldovei3. Ce va fi realizat el, nu ştim. Insă trebue să-şi fi desăvîrşit culegerile, pe care ipotetic îe putem admite din vremea cînd peregrina cu trupa d-nei Fani Tardini, ori cu a lui Pascaly — 1 Eminescu, Literatură populară, I (ed. I. Chendi), Bucureşti, 1902, p. VIII. 2 Ibid., IX; cf. Eminescu, Scrieri politice şi literare (1870-1877), I (ed. I. Scurtu), Bucureşti, 1905, p. XIX. 3 E m i n e s c u, Literatură populară, p. X.

i

INTRODUCERE

XXXVII

din 1864 pînă în 1869, data plecării la Viena pentru studii l. De altfel, toată vremea — ca adolescent şi în epoca de maturitate — literatura populară a fost pentru Eminescu preocupare constantă: in Maramureş voia să ţină o prelegere despre „poesia popuralâ" s; iar în 1882, presanta „prefaţa" lămuritoare a „anecdotelor popu­ lare" publicate de E. Baican3. Ideile din această prefaţă erau suggestii subtile, ca şi tot ce a gîndit omul acesta excepţional; „anecdotele populare" sînt „o întreagă epopee populară în ver­ suri lapidare", spune el, bănuindu-le rolul în ospeţele domneşti cînd vor fi fost ascultate de convivi şi întrerupte din cînd In cînd ca să răsune „buciumul răsboinic chemînd Vrancea şi Cîmpulungul, Soroca şi Tigheciul... împotriva duşmanului". Eminescu ad­ mite — presupune —că „în vremea unora dintre dinaştii romîni" ar fi fost „vre-o epocă literară'*, „ale cărei rămăşiţe frag­ mentare se mai găsesc şi astăzi" 4. Colecţia făcută de poet avea să apară în 1902, la 13 ani după moartea sa. Credem că Emi­ nescu nu a deteriorat versul popular, fiindcă se observă cum în transcriere s'a izbit chiar de sintaxa fonetică, pe care o redă : Cînd trec p ' î n g ă casa ta Plînge-mi ochiul de-a stingă 5 Adnotările marginale — „vortrefflich", „bună" 6 — vădesc nu nu­ mai entusiasrnul său pentru estetica versului popular, ci şi pre­ ocuparea de a păstra intact felul în care un „cuvînt vechi", sau o formă sintactică regională circulă în popor. Eminescu doar adunase vers popular pentru el însuşi, dar nu în genul lui Alecsandri: şi pentru a demonstra. Simţul critic îl sprijini şi acum să dea folklorului nostru întîia colecţie autentică de poesie populară. „Antologia" lui Ioan Urban Iarnik şi Andrei Bîrseanu avea să fie făcută de „şcolarii din clasele mai superioare", ai cano-

1 G. Călinescu, Viaţa Iui M. Eminescu, Bucureşti, 1933, 83, 92, 100, 111, 113-114, 118, 127, 139, 144, 146, 151, 155, 166-167, 170; N. Zaharia, M. Eminescu,Bucureşti, 1923, 39, 41, 44, 47.

5 Eminescu, /. c., p. VIII. 3 E. Baican, Literatura populară sau Palaure şi Anecdote, I, Bu­ cureşti, 1832. Chendi nu a avut la Indcmlnă broşura aceasta, ca să vadă ideile poetului (v. Eminescu, /. c., p. IX).

4 Baican, /. c., 7.

5 Eminescu, /. c., 5. c Iţfid,, 15, ţ9; cf. şi p, U not<* 2,

ţ

XXXVIII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

nicului metropolitan din Blaj, Ioan M. Moldo vanii, şi profesor al gimnasiului de acolo h Incepînd din 1863 „se făcu o considera­ bilă adunare de producte ale musei poporale atît în versuri cit şi în prosă din deosebite părţi ale Ardealului". Cei doi au ales „piesele" care li „se părură mai exact reproduse şi mai frumoase", înlăturînd pe cele bănuite „că nu sînt scrise în tocmai cum au fost auzite în popor, sau că au fost chiar alcătuite de vre un tinăr prea zelos". S’au făcut şi schimbări: „acolo, unde se putea observa evident, că transcrierea este greşită şi în pasagele, care cuprindeau espresiuni ce nu se obicmuesc a se pune pe hîrtie".

Au fost excluse motivele ce erau in stare fragmentară, ca şi acelea asemănîndu-se „aşa de tare cu unele din ,baladele* cuprinse în colecţiunea d-lui Miron Pompiliu (Iaşi, 1870)“2. „Marele nostru Alecsandri", despre care introducerea culegerii vorbia din lămu­ rită condescendenţă, avea să facă raportul către Academie, în 16 mart 1883 8, vorbind de „geniul romînesc" care „este acelaşi peste Carpaţi şi peste Dunăre, cum este dincoace şi dincolo de Milcov". Procedeul a fost trecut sub tăcere şi astfel Academia îşi inaugură publicarea de literatură populară cu o culegere improvisată, tipărită vreme de doi ani sub supravegherea lui G. Sion.

Nici culegerea lui G. Dem. Teodorescu nu era să fie mai fericită alcătuită, cu toate că mulţi au socotit-o „adevărat ştiinţi­ fică", avînd material publicat „aşa cum se găseşte în gura po­ porului, fără nici o schimbare, fără adaos**4, deşi nu se află „notarea fonetică a pronunţării“ 5. Mentalitatea ce avea să imprime munca aici era tot aceea a idealiştilor dela 1852: A. Russo nu este uitat în prefaţă, Alecsandri e aprobat că a înnobilat

•o

&

j

1 Iarnik-Bîrseanu, /. c., p. VII; cf. şi mărturia lui Iarnik (Dra­ goste de grai şi uers romînesc, în Vieaţa nouă, XVIII, 41-54, 82-94; mai ales p. 94} prin care recunoaşte că şcolarii lui Moldovan au făcut culegerea.

5 Iarnik-Bîrseanu, /. c., p. VIII, p. IX. 8 Analele Ac. Rom., seria a 2-a, t. V (1882-1883}, I, 39, 45, 4 C a n i a n u, Poezii populare. Doine, p. XIII. 6 Tocilcscu, Materialuri, I, p. V. Culegerea aceasta încă e socotită „cea mai importantă colecţie" după a lui Alecsandri (v. T e c u 1 e s c u , Pe Murâş şi pe Tirnaue, 15}, „cea mai mare colecţiune de poesii populare romlne" (H a n e ş, Hist. de la Uit. roum., 175}, „neîntrecută" (Guşti, Sociologia militans, I, 59), ori „mare şi preţios monument"., „uriaşa lucrare a lui G. Dem. Teodorescu") C. Rădulescu-Codin, Comorile poporului, Bu­ cureşti, 1930,159).

. ' !

i

INTRODUCERI*

XXXIX

„variatele produceri ale generaţiunilor trecute". Iar în privinţa sa, G. Dem. Teodorescu socoteşte astfel de „producţii" — „vastă cronică nescrisă şi versificată"—drept „cea mai veche carte a neamului rominesc" şi cea mai preţioasă cronică a vieţii intime şi a simţirilor tainice de odinioară" avînd pentru limba şi lite­ ratura neamului sensul evangheliei în religia creştină. „Culegerea" sa i se părea cu „însuşiri particulare" faţă de celelalte apărute pînă atunci — autentică era doar numai una, şi în manuscris : a lui Eminescu — prin „variantele inedite" şi pentru că a fost făcută „în epoca de agonie a acestei îndeletniciri, cînd abia ciţi-va bătrîni au mai păstrat în memorie şirul nesfîrşit al cintărilor vechimii, nestricate de înnoirile şi prefacerile actualiţăţii" *. Dar lucrul stă altfel: şi lui G. Dem. Teodorescu „amicii" — printre care mai ales Tocilescu 8 — i-au „comunicat numeroase variante" ale ..pro­ ducerilor populare" ce le tipăria K Apreţierile lui Ionescu-Gion din post-faţa culegerii sînt o pastişă a ideilor lui Russo şi un 1 5 3 4

lbid., 3, 5. lbid,. 6. lbid., 24, 83, 135, 141, 588, 602, 694 (motive 'din Bogza—R.-sărat). lbid., 17, 18, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 39, 31, 43, 46, 47, 50, 53, 54, 55, 58, 60, 64, 66, 67, 68, 73, 75, 76, 77, 79, 82, 8'4, 85, 86, 94, 109, 140, 169, 181, 193, 438, 459, 591, 623, 682. Eroarea de a culege folklor prin corespon­ denţi se înttlneşte şi In Franţa: In 1902, folkloristul Orain publica material po­ etic şi musical strlns personal, dar des şi ce-i fusese trimis de numeroşi cu­ noscuţi (Ad. Orain. Chansons de la Haute-Brctagne, Rennes, 1902, 29, 90, 97, 128, 136, 161, 173, 187, 244, 249, 271, 279, 296, 300, 311, 314, 341, 406, 418), după cum şi ce culesese „o persoauă necunoscută", ori alt anonim (lbid., 164, 375). In 1880, altul colectase in acelaşi fel din Canada francesă (E. Gagn o n, Chansons populaires du Canada, Monlreal, 1930, 29, 36, 64, 103, 239, 248). Şi In folklorul italian se Intilneşte procedeul acesta (v. Tigri, Cânii popolari toscani, p. VIII). Caşurile relevate Insă răraln aproape isolate in folkloristica francesă, de pildă, pe cind la noi vor fi, după 1885, normă frecventa.

Inaugurarea o făcuse chiar Alecsandri, sfătuind într'un număr al Propăşirii să fie culese, trimiţindu-i-sc, poesii populare, desigur pentru culegerea publicată In 1852 ( D r a g n e a , /. c., 125-126; I o r g a , Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, 1908, II, 135). In adevăr, la publicarea culegerii sale mărturiseşte că a fost „ajutat de citcva persoane", pe liagă „d. Aleea Russo" (cf. şi I o r g a, /. c„ III). Dar nu trebue uitat că şi Bllcescu făcuse apel, in 1845, în acelaşi sens: „O adunare dar a poeziilor şi a poveştilor ce se află In gura poporului romăn este de trebuinţă: noi cerem spre aceasta ajutorul tuturor celor ce lăcuind pe la ţară pot mai cu lcsnire a le culege şi a ni le Împărtăşi" (Magazin

istoric pentru Dacia, I, 3).

FOLKLOR DIN RÎMNICUL -SARAT

XL

ecou răsleţ şi întîrziat al Şcoalei latiniste 1. Culegerea — cu „preţioase mărgăritare ale geniului poporului nostru" — o recomanda acesta pentru „fidelitatea textului poporan", dar după ce ad­ misese „prefacerea" „poesiilor populare", spre a li se drege unele asperităţi3. Valoarea de „autenticitate" ce se vede uneori la G. Dem. Teodorescu 3 cred că e ilusoric. Argumentul îl văd mai ales într’un punct de vedere ce va părea cumva curios : G. Dem. Teodorescu evită să noteze în versul popular elementul trivial.

Cine il va reţine întîi, va fi M. Canianu 4, iar care va mărturisi făţiş că l-a înlăturat vor fi Iarnik şi Bîrseanu °. Fără să tindem spre o interpretare freudiană a artei şi a literaturii în genere G, ca şi a literaturii populare — în caşul nostru 7 — noi socotim cuvîntul obscen în cîteva caşuri congener poesiei populare. El se justifică aici pentru că e o explosie a sufletului unui cîntăreţ, o vidare a unei refulări sufleteşti colective, provenită întot1 Trebuc reţinută reccnsiunea lui A. D. Xenopol asupra culegerii, pu­ blicată in Voinţa naţională (an. III [1886], n-rul 451), in care se discută valoarea baladelor culese dela lăutarii ţigani (cf. şi T o c i 1 e s c u , /. c., I, p. XVIII).

‘Teodorescu,/. c., 698, 700.

8 I o r g a , Istoria literaturii româneşti, I, 32.

t

* Canianu, /. c., 58, 188, 233, 239.

5 Iarnik-Birscanu, /. c., p. IX. 0 Freud singur a Încercat o astfel de Înţelegere a fenomenului religios elerţientar, a moralei şi a artei prin „complexul lui Oedip,, (v. Totem el Tabou, Paris, 1925, 212, 214, 215; Introduction â Ia Psychanatyse, Paris, 1929, 227, 361, 365). Pentru aceeaşi aplicaţie in literatură, v. II. P o n g s , L’image poătique ctl’inconscient,in H. Delacroix, E. Cassirer ctc., Psychologic du langagc, Paris, 1933, 120-160, dar mai ales: 121, 123, 142, 144,148150, 154-162; Ch. Lai o, Le consctenf et l'incons ?ient dans t'inspiration, in V. L e e , Ch. L a 1 o etc., l’Art cf Ia Pensâe [Journal de Psychologic, XXIII, n-os 1-3], 26, 49, 50; Ch. B a d o u i n , Psychanatyse de l’art, Paris, 1929, 134, 200, 204, 213, 215, 216-217, 224, 251, 255, 263.

7 Interpretările psichanalisei lui Freud au fost transpuse in discuţiile ce privesc literatura populară de H. G o j a (Das Zersingen der VolhsUedcr. Ein Beitrag zur Psychologie der Volkslicder, in Imago, Zeitschrift fur Amoendung der Psychanatyse auf die Geistesusissenschaft, III), A. Mae der (Die Symbolih in den Legenden, Mărchen, Gebrăuchen und Trăumen), 0.

Rank (Totemismus im Mărchen, in Imago, II; Das Volhsepos, in Imago, V),F. Riklin (Wunscherfilllung und Symbolik im Mărchen) şi II. Silberer (Uber Mărchensymbolik, in Imago, I). Şeful psihanaliştilor singur in­ terpretase unele motive ale poveştilor (Freud, Das Moţii) dor I(ăsl:hon-

mhl, in Imago, II).

:

INTRODUCERE

XLt

dcauna nu prin suprimarea tendinţelor biologice care crează de multe ori inconştientul refulat, ci din asuprirea suferită de popor în trecut — şi în numele unui ideal colectiv; astfel pasiune acu­ mulată, deci pe cale de reacţii sufleteşti normale. Omul elemen­ tar nu-şi poate substitui revolta aceasta, raodi?icînd-o într'o ex­ clamaţie decentă, ori într’o expresie care să acopere agresivi­ tatea cuvîntului nud. La creatorul cult cuvintul făţiş e adesea evitat. Se întîmplă acum un gen de travestire care se efectuează din pricina inhibării pornirilor elementare de către gradul edu­ cativ al mediului social, apoi şi de starea de cultură a indivi­ dului respectiv. Altfel spus : censura categoriilor sociale — în care e integrat creatorul — şi a culturii modifică conflictul surd ai stărilor de inconştient şi evadarea acestora în modurile de ex­ presie prin ajutorul expresiei imediate. Din causa acestei repri­ mări — în primul rînd exterioare artistului, fiindcă porneşte dela grupul social coercitiv — se întîmplă o ocolire a abjectului, o con­ vertire a inconştientului în opera de artă şi prin procedee obiş­ nuite de stil şi composiţie: metaforism abundent, vocabular evo­ luat (în fond se săvîrşeşte prin deghisarea tematică). Corectarea aceasta e un apanaj al eului diferenţiat; psihicul elementar însă foloseşte expresia amorfă. Tendinţa opacă a sufletului de a-şi resuma în vorbă o tensiune bruscă a stărilor sufleteşti, ori o ten­ dinţă îndelung contrariată se resolvă de multe ori pentru cine e simplu în înjurătura masivă. Pansexualismul freudist poate nu trebue tăgăduit integral în astfel de interpretări. Insă aici nevoia cuvîntului obscen se interpretează pentru noi pe un plan oarecum diferit. In dogmatismul sexual al lui Freud a m b«i v a 1 e n ţ a na­ turii umane — lupta tendinţelor sufleteşti contrare care poate, e în bună măsură la basa unor acte de sublimare — a putut fi no­ ţiune de reper în explicarea formelor religioase — spre pildă, toteraismul — ca şi a categoriilor literare. Fenomenul aşa numit de Freud al introversiunii — refugiul în imaginaţie : oco­ lirea acelui libido de mijloacele ce l-ar realisa, prin convertirea lui in simbol artistic — nu poate scăpa unei atente interpretări estetice1. Dar opera literară nu e tocmai eliberarea latentă din

1 Subtile sînt interpretările lui H. P o n g s, din punct de vedere psichanalist, In caşul romanului Imago al lui Cari Spitteler, al teatrului ibsenian, al nuvelei Amok şi piesei Ţhersile ale lui Ştefan Zweig, ca şi al operii poetice

V XLII

FOLKLOR DIN R1MNICUL-SARAT

lanţul instinctelor, mai ales cel erotic, projecţie de complexe ; vis fixat i. Compensarea în imaginaţie, prin simbolul artistic, este in caşul actului de creaţie literară nu numai translaţia de fascicole difuse sufleteşti din subconştient deasupra pragului conştiinţei, ci şi adăogarea de date reale, exterioare funcţiei onirice: cuprin­ derea realităţii obiective — ordonare conştientă. „Resentimentul" — dela ura puternică la ironia ce ridiculisează — travestind pentru cel slab şi neputincios stările de tensiune sufletească într’o răsbunare imaginară, se transpune în literatura populară prin sim­ bolica temelor epice, unde un erou revendică pentru cei împilaţi dreptul incălcat, luptîndu-se în numele lor, învingînd întotdeauna pe asupritori, pedepsindu-i, inicşorînd aşa orgoliul clasei stăpînitoare prin voinţa inconştientă de a domina. Stările acestea de tensiune — sublimate în ambiţie şi ură — sînt în substanţa lor in­ conştient colectiv refulata. Mitul literar este astfel compensativ prin excelenţă, disimulînd voinţa de putere — sau cum zic freudiştii: conflictul de putere 3. Eroul popular — Jianu, Gheorghilaş, Badiul etc. — e o tendinţă justiţiabilă a colectivului, actele lui justificîndu-se aşa dar prin succesive refulări sufleteşti ale mai multora, însă — am zice — de acelaşi grad de condensare. Iar eliberarea din obsesia răfuelii se resolvă în acţiunea baladelor eroice nu prin dueluri sufleteşti care să prilejuiască poetului ano­ nim introspecţiunea eroului cuvenit, ci prin incidente de periferie sufletească, în vre-o împrejurare oarecare — de multe ori factice: caşul baladei Badiul — în care un dialog sumar curmă crisa eroului printr o revanşă ad-hoc, înjurătura intervenind obişnuit.

Să se observe că înjurăturile — echivalent rudimentar, cum am spus, al eliberării din refulare în caşul literaturii populare — sînt pentru poesia populară mai ales în lirica socială: doinele, rar şi baladele de haiducie, au acest fel de revanşă verbală — în-

1

I ' I

•

.

i:J

a lui Holderlm (v. D c 1 a c r o i x , Cassirer, /. c., 141, 143, 150, 152, 154; cf. şi B a d o u i n , /. c., 241).

1 B a d o u i n, Psychanalyse de l'art, 200, 204, 213. Interpretările psichanalitice sint adesea excesive. Astfel, semnificaţia formei pure — refren, rimă: procedee technice ale artei poetice — ar sta în deghisarea transposiţiei directe a tendinţelor refulate (Ibid., 202*203). Această simbolisare e, aşa dar, element imediat al funcţiei de deghisare a activităţii onirice în opera de artă.

5 Despre inconştientul colectiv în artă, ibid., 6, 28, 33, 36, 44, 130.

8 Ibid., 219.

. !

i i

/

INTRODUCERE

i

XLiif

jurătura : cuvîntul plin de revoltă, menit să stingmatiseze apăsarea ciocoiască. In alte creaţii chiar cînd ar putea fi surprinsă elibe­ rarea aceasta, latentă acum, din textura instinctelor refulate, are însă aspectul trăirii anagogice *, după expresia freudistului Silberer, scăpînd astfel din imperiul tiranic al mecanismului instinc­ tiv al lui Freud (caşul baladelor: Soarele şi luna, Cintecul Şarpeluij. „Starea estetică*1 ar fi deci „deghisare", sintesă, expresiune în artă cu un rol catariic : fiind descărcarea potenţialului afectiv -.

De altfel, uneori aceste aspecte literare sînt exterioare actului adevărat creator, neoferind o elaborare creatoare definitivă: apar într'o realisare estetică parţială.

Deci nu e de mirare că adesea poporul ofere motive pline cu un sensualism turburător — expresia unui joc de instincte brutale. Versul popular, înţeles pe plan de închegare estetică, se poate degrada în măsura existenţii unei nevrose a instinctului sexual din majoritatea literaturii actuale. De vină nu e poporul — fiindcă în om se va refugia oricînd ceva din lubricitatea animală — ci acei ce au publicat astfel de inutilităţi. înjurătura nu se poate evita de către cine culege poesie populară. Digresiv, dar spre o precisare categorică, să adăogăm : nu trebue uitat că şi altundeva se poate interpreta psichanalitic: în artele plastice, bunăoară.

Cuvîntului obscen, de pildă, îi este corespondent in sculptură, nudul care pare să nu poată fi înţeles independent de rolul ac­ tivităţii onirice. In adevăr, sculptura antică prin realisarea la apogeu a redării corpului omenesc nud e tot o resfrîngere a sub­ conştientului refulat. Şi arta creştină care a voit mai întotdeauna negarea ori suprimarea acestui frumos plastic prin idealul ascesei, nu a putut să-l înnăbuşe niciodată nicăeri. Statuarul antic, mergînd pînă la efemenisarea zeilor lui Praxiteles a rămas în toată evoluţia artei model nestrămutat. In opera literară, mai mult, această posibilitate de interpretare psichanalitică — considerînd şi reservele ce le comportă curentul lui Freud3 — este evidentă, cum am văzut. Şi pentru a reveni la rolul expresiei verbale în creaţia poporului: cuvîntul greu e mai des vehiculul expresiei stărilor sufleteşti; are în poesia populară nu numai funcţia ver­ bală — simplu element ai formei pure poetice — dar şi redă psi1 Ibld., 204-205.

5 Ibid., 204-205, 255, 263.

3 T. V i a n u , Estetică, I, Bucureşti, 1934, 205-209.

l-l.

XLIV

J

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARA.T

chismul elementar: jocul instinctelor biologice, paralel cu subcon­ ştientul şi faptele de conştiinţă. Astfel, cine s’ar încumeta să elimine din literatura populară cuvîntul obscen — făţiş — mediaţia intre stările de inconştient şi expresia artistică ? După cum nimeni nu ar avea sorţi să înlăture nudul din canonul sculpturei.

Căci, încă odată: cuvîntul transparent are de multe ori în ex­ primarea stărilor sufleteşti elementare un rol esenţial: e imediat, adesea plat, dar necesar. Iar articolat în expresia cîntăreţului de talent, nu e lipsit uneori de o savoare proprie. Iată unde cuvîn­ tul indecent supără : Dohănia moşu’n căsuţă, Dohănia şî da din p... ; i Şi-am avut două fuioare Şi le-am dat la torcătoare A fătat mîţele’n ele, Nici in p... nu mă doare ! 3 — Măi fraţi, fratili mney, Ia sî vii cînd vii la mini, Ia sî-m(ni) vii cu vorbî bunî Ca sî nu ti... t di mumî;3 Dar sînt şi versuri în care astfel de cuvinte ocolite par legitime, fiind direct echivalenţa subconştientului: Frundzî verdi baraboi, 0 vinit vremia di-apoi .vă'n legi ciocoi Din cheli am sî vă dispoi, 1

i ! • t 4

F... morţii, drum bătut, Mulţi voinici ai petrecut;

i

.

i .

1 T.Papahagi, f Toci1cscu , 1 A. V a s i 1 i u , reşti, 1909, 55.

4 C a n i a n u , l.

Graiul şi folklorul Maramureşului, Bucureşti, 1926,58.

Matcrialuri, 495; cf. 496.

Ctnfcce, urâturi şi bocete de ale poporului, Bucu­ c., 233.

r INTRODUCERE

XLV

Peste v'o două trei zile Mi-i petrece şi pe mine, Mi-i petrece'n ţâri străine i.

Futu-ţ morţii tăi Ncamţul'e, Cin cătană mai luat Nu ştiu orb ai fost or bat, O bgirău m'a băgat2 Frunzuliţă ş'un surduc, De cînd maica m'a făcut Aveam semne de haiduc.

Tata, mama tot mă'ntreabă Ce munculiţă mi-e dragă ? „Nici o muncă nu-i uşoară Ca vara la umbruşoară“.

Tata m'a trimis la plug, F...-1 în c... meşteşug, Nu ştiu boii să-i înjug : Eu i'njug cu coadcle, Ei mă'mpung cu coamele, Ca să-mi verse maţele, Parcă-s de-a'ndaratele; Nişte vite chinuite Şi bucate risipite... 3 Esteţii purişti vor exclude în capriciul gustului lor aceste expresii „tabu“, dar ele vor continua să trăiască în versul popular4.

Falsul multor culegeri stă în corectarea ori evitarea acestei aparente scatologii5. In privinţa lui G. Dem. Teodorescu credem

'

1 S. C. M1 n d r c s c u , Literatură şi obiceiuri poporane, Bucureşti, 1892, 123. ? Papahagi, /. c., 32.

3 Milcouia, I. 72. ‘ E. Lovinescu, Critice, VI, Bucureşti, 1928, 94.

5 Folkloriştii conştiincioşi au notat întotdeauna In versuri cuvintul, unii scriindu-1 complet (v. Canianu, /. c„ 56, 188, 233, 239: Alexici, l. c„ I, 32, 33, 40, 41, 95, 231; Ml n dres cu, /. c., 68, 113, 123; 133; Vasiliu, /. c., 6, 13, 15, 17, 29, 55, 56, 58, 59, 60-63, 146, 151,171; Tocilescu, /. c., 38, 40.69,81.82,85,101,104,113, 116, 117, 118, 127,145,152-3,156-7.159,161,

a V

XLVI

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

fără îndoială că el a evitat să însemne înjurătura, modificînd versul autentic 1. La întîmplare, alegem două exemple din balada Gheorghilaş, spre a se vedea flagrant cum a refăcut culegătorul versul ce cuprindea trivialul:

» ii

.1

•;

M

.:

4!

J '•

■.]

— foaiă verde crăci de teiy, legea ce n'ai, Macoveiy, cin'te scoase'n ochii mei ?

— legea ta, ce n'ai, Ştefane, [şi cumetre de vînzare]; uny inely ’ţi-am dăruity şi cu ely m’ai prăpădity2.

Corespunzător, motivele publicate din diferite regiuni ofere mereu versurile astfel: „F.,.-ţ lezia, Macovei, 35 Sin tj-a scos în oki mei ?

l i

f. t

;

i

• i

;

f ■ ■

•

I ! .

h

35Tui-ti-a’n Iezi, Macovii, Sin ti-a scos în oki nij ?

169, 175, 176, 177, 191, 207, 210, 211-224, 289, 296, 326, 328, 330, 338, 346, 348, 370, 375, 308-2, 387-9, 390, 429, 441, 476, 495-6, 500, 730, 782, 795, 851, 854, 865, 876, 904, 911, 949, 967, 976, 984, 996, 999, 1010, 1018, 1021, 1086, 1234, 1236, 1276, 1279 etc.; T. P a m f i 1 e, Cinlece de tară, Bucureşti, 1913, 29, 161, 210, 264, 265, 267, 291; I. Birlea, Balade, colinde şi bocete din Maramureş, I, Bucureşti, 1924, 61, 79; Gh. Cârd aş, Clniece poporane moldoveneşti, Arad, 1926,164; Pap ah agi, /. c., 12, 32, 58; N. GeorgescuTistu, Folklor din judeţul Buzău, Bucureşti, 1928, 45, 47, 55, 59, 62, 80, 81; G. F. C i a u ş a n u , G. F i r a, C. M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vtlcea şi împrejurimi, 122, 133; f. D i a c o n u , Ţinutul Vrancei, I, 182, 185, 187, 190, 196, 238, 239, 244, 249, 261; Folklor din R.-sărat, 1,36, 43, 45, 46, 47, 50, 51, 59, 60, 61). Se pare că chiar Eminescu nu a substituit trivialul In versul popular (v, Literatură populară, I, 74). i Teodorescu, ic., 549 vers. 957.

5 Ibid., 593, 594.

1 :

■■

.

Introducere'

XLVII

— F...-ţ le/.ia, Macovei, Nutna dracu ţ-a şoptit 50 Sî ple.-5î marţ Ia iiiţuit.

— Ă, hă, hă, Frunzuliţă crăş di tei, F...-ţ le/.ia, Macovei, 100 Cin te scgasi'n oki nii ? (nei II) 35 — o, frunzuliţă de teiy F...tu-ţi neamu, Macovei, Cin'te scoase'n ochii mei ? 1 îndreptarea e evidentă din versurile: „lege cea n'ai, Macoveiy," şi „ — legea ta, ce n'ai Ştefane". Artificialul se înfăţişează aici isbitor pentru cine este obişnuit cu aspectele versului popular.

Tot materialul cules dela Petrea Creţul Şolcanu — timp de doi ani: 1883-18842 — îl socotim astfel ameleorat, fiindcă mai ales în motivele lirice şi epice culese dela cîntăreţii lăutari se con­ stată abuzul de înjurătură a. Şi în ce s'a publicat dela acest cîntăreţ de talent nu se pot măcar bănui urmele acestea : toate ba­ ladele au în culegere ţinuta de rigoare a versului cult.

Dar eroarea metodei de culegere a lui G. Dem. Teodorescu stă şi altundeva: el potrivia variantele motivelor — şi într un mod ciudat. Uneori prindea motivele „după diferiţi lăutari" 4; ori dela mama sa şi lăutarul Petrea Creţul Şolcan 6; ori racorda varian­ tele dela doi lăutari, culese într un interval de 14 ani6; sau re­ ţinea un motiv dela acelaşi, dar la răstimp 7 (adică, probabil, o parte o nota acum; alta, mai tîrziu). Intr’un cas aranjează mo* \ 1 D i a c o n u , /. c„ I, 238, 244,249 (din Vrancea); Folklor din R.-sărai, I, 59, 61; T o c i 1 c s c u , l,c., 155 (din Prahova).

5 Teodorescu,/. c., 415.

5 T o c i l c s c u , l.c., 289, 370. 387, 441, 476, 495, 496, 500. 851, 854, 876.

4 T o o d o r e s c u , /. c., 299, 306, 307, 315, 318, 319, 320, 325, 332, 336, 338, 342, 343, 352, 483.

6 Jbid., 313, 489. e Ibid., 330, 433.

7 Jbid., 331.

\

mm

1

!

•i

.1

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SÂRâT

tivele după un cobzar şi un romîn1 ; într'altul, după Petreă Creţul Şolcari şi O femee din Braşov 3 ; sau după un ţigan mun­ citor şi lin cobzarOri culegea motivul dela niscaiva lăutari dintrun loc oarecare, in 1869 şi-l „complecta" în Bucureşti „la 1870" l. Odată însamnă că a „scris parte" dintr'un motiv după un tăetor de lemne din Bucureşti, In 1869, iar restul după Petrea Creţul Şolcan, tocmai în 1884, pentru ca peste trei pagini alt motiv să se afle fabricat din ce adunase în 1870 şi 1884 dela un lăutar şi acelaşi Petrea Şolcan Astfel de procedeu e mai mult sport, decît muncă ştiinţifică. Şi de aici avea să iasă culegerea — susţinută şi de Academie — şi rară acum ca o piesă de paleon­ tologie.

In 1888, în afară de culegerea Elenei Sevastos care destăi­ nuia femenin doar în loc de prefaţă: „cîntecele poporane m’au legănat şi m'au crescut" 0 — noi nu o putem socoti dincolo de erorile vremii ei — Mihail Canianu avea să dea folklorului romînesc întîia colecţie in vederea ^timpurilor noastre 7. Protestul lui evident contra prefacerii motivului popular, după procedeul lui At. M. Marienescu şi Alecsandri lasă să se vadă că el nu a schimbat „absolut nemic" în culegerile lui: „nu s'a făcut nici o îndreptare,... nu s'a adus nici o întocmire,. ..nu s’a falşificat nimic" .R Admite totuşi o reconstruire", in sensul că „sutele de bucăţi mici poetice, care une-ori par a nu avea un înţeles mulţumitori" să fie potrivite, racordate j dar numai atunci cind folldorul va fi competent şi întreg cercetat. Canianu merge mai departe: respectă „chiar limba locală din partea de sus a Moldovei"u; inaugura astfel la noi monografia dialectală. Se vede la orice motiv şi grija comentariului privind existenţa unui

1 Ibid., 531.

5 Ibid., 635.

3 Ibid., 89 (cf. şi 102,109, 120) 4 Ibid., 272.

8 Ibid., 320 (cf, şi 323, cu 330).

0 El. Sevastos, Ctnlece moldoveneşti, 1888, 3. Şi G. Dem. Tcodorescu mărturisise molcom, cu trei ani înainte : „din pruncie legănat în clntece populare" (v. Poesii populare, 5) — desigur modelul culegătoarei.

7 M. Canianu, Poozii populare. Doine, laşi, 1888.

• Ibid., p. XIII. 9 Ibid., p. XIV.

i

:

i

INTRODUCERE

Xll*

motiv In celelalte culegeri — deci circulaţia folklorică pe arii ge­ ografice. Fără să exagerăm lucrurile: Canianu rămîne un pre­ cursor al disciplinei folklorice pe care o va preciza peste 18 ani Ovid Densusianu.

In 1889, francesul E. Picot tipăria la Paris cîteva cercetări privitoare la Romînii din Serbia1, textele fiindu-i comunicate de Stoian Novacovici, între anii 1878 şi 1880. Materialul era publicat în transcriere fonetică, după un sistem incomod, ca şi acela al lui G. Weigand, din 1910 2.

In 1890, aveau să. tipărească numai A. Bîrseanu3 şi T. Daul 4. Intîiul culesese singur doar cîteva colinde: celelalte erau „adunate de şcolarii dela Şcoalele medii romîne din Bra­ şov" şi de elevii unui prieten al său — prin urmare procedeul din 1885. T. Daul mărturiseşte: „le predau publicului astfel, precum le-am auzit, fără să modific ceva într'însele“ 6.

Un culegător des pomenit este Ion Pop Reteganul. Suflet naiv, fire entusiastă şi chinuită de neliniştea patriotică a Ardele­ nilor de pe atunci, învăţătorul naţionalist nu putea rămîne strein de erorile înaintaşilor. Culegerea lui6 e un mosaic, iar prefaţa — din 1884 — dă impresia unor ditirambe ridicate obişnuit romînismului de mai toţi contemporanii săi: „Săteanul romîn, a stat şi stă de 1870 ani" în Dacia unde l-a adus „marele împărat Trăian" ;

/

1 E. P i c o t, Chants populalres des Roumalns de Serbie, Paris, 1889. ’G. Weigand, Die Dialekte der Bucoiaina und Bessarabiens, Leip2ic, 1910. Culegerile lui I. P o p Florentin (Cîntece voiniceşti despre zile din bătrîni, Birlad, 1870), V. R u s u (Suspinele Silvelor, Karlsruhe, 1871), Pn. Lazăr (Oraţii, cîntece populare şi basme, Craiova, 1876), Iosif Vulcan (Doine romîne, Pesta, 1877) şi Simioncscu (Legende şi cîntece popu­ lare culese din Basarabia, Petersburg, 1889) nu se pot găsi nici In biblioteca Academiei.

8 A. Bîrseanu, Cincizeci de colinde, Braşov, 1890.

4 T. Daul, Colindi şl Cîntece poporali, Arad, 1890.

5 Ibid., 3.

8 I. Pop Reteganul, Trandafiri şi viorele. Poezii poporale, Gherla, 1891. Ediţia l-a apăruse în 1884. Ultima ediţie e a 6-a, tipărită tot la Gherla, în 1921. In 1905 va tipări, In ediţia a 2-a, altă culegere modestă (Poesii popo­ rale. Cîntece bătrîneşti, Sibiu, 1905). Iar în 1915, Ov. Densusianu va publica în colecţiunea sa material folkloric din Haţeg (Graiul din Ţara Haţegului, 231304) aflat în manuscrisele lui Pop Reteganul dela Academie, între cele 5022 poesii populare (v. Analele Ac. Rom., XII, 168). Era şi de data aceasta, pe lingă ce adunase el, şi munca altora. Trebue însemnată şi broşura: Chiuituri, Gherla, 1891, Iot Ditconu, Folkior din RimntcuMral.

IV

L

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAf

cînd cîntă Romînul, te întrebi: „îngeri cîntă, ori oameni" ? 1 ; „Nu este pană omenească, care să poată descrie toate cintecele sătenilor noştri romîni" ; şi dacă ar fi o maşină care să scrie ca fulgerul, atunci n’ar încăpea în toată lumea „cîntecele sătenilor romîni" 2 etc. Iată aspecte din stilul său. Ce a cules el e dela „frumoasele fetiţe din sate" şi pentru Romînii „ştiutori dc carte" ce vor putea afla aici „toată vieaţa poporului romînesc". A mai spicuit cîle ceva şi din „foi', a primit şi dela „amici" unele poesii „spre publicare" 3, încît toată culegerea de un aspect anto­ logic rebarbativ trebue consultată doar ca o curiositate a vremii, făcîndu-se anticipat anchetă în foile ardelene, spre a se vedea ce s'a copiat de acolo.

In acelaşi an folklorul nostru musical avea o colecţie dela D. Vulpian 4# care în 1886 mai tipărise una5. Textele rnusicale au şi motivul folîdoric, uneori cu însemnarea locului. S'ar cuveni să se preciseze rostul acestui harnic adunâtor de cîntec romînesc, continuatorul încercărilor modeste ale lui Rouschitzki Ehrlich 7, Berdescu8 şi Miculli0.

Culegerile lui Enea Hodoş10 şi S. C. Mîndrescu11 apar în 1892. Aceea a lui Hodoş are acelaşi viţiu iniţial ca a lui Iarnik şi Bîrseanu: materialul aflat „în mai multe comune din Bă­ natul timişan", între anii 1889 şi 1892, e cules de 29 de elevi ai

! ;

1 i

I

:

*.

!

1 Ibid., 3, 6, 8.

5 Asemenea hiperbolisări slnt in gustul veacului: In 1880, un folklorist frances amintit socotia poesia populară, In stabilirea trecutului, monument mai autentic decit menhirii şi dolmenii. Imitind neaparat pe alţii, culegătorul mai afirma că un cintec al acestui „compositor insesisabil, poporul" este „un mo­ nument mai solid decit monumentele de bronz sau de granit" şi că „numărul cintecelor... populare e incalculabil" (Gagnon,Chansonspop. de Canada, 13,14,18).

3 P o p R e t e g a n u 1, /. <?., 9.

4 D. Vulpian, Romanfe. Muşi'a populară, II, 1891.

5 Poesia populară pusă în muslcă, Bucureşti, 1886.

0 42 Chansons et danses moldaues, valaques, grecs et iureş, Iaşi, 1834, 1 H. Ehrlich, Cîntcce şi jocuri romîne, Iaşi, 1850.

8 A. Berdescu,, Ctntece populare (5 caete), 1860; Melodii romîne, Bucureşti, 1866*1878. e S. M i c u 11 i, Arii populare din Moldova şi Bucovina, 1864.

10 E. H o d o ş, Poezii poporale din Bănat, I, Caransebeş, 1392.

11 S- C. Mîndrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Rlpa-do-jos, comitatul Mureş-Turda (Transilvania), Bucureşti, 1892.

:

\

: !

INTRODUCERE

Li

Institutului pedagogic din Caransebeş1. Motivele — cele „cînteva puţine din gura lăutarilor" —■ sînt primite cu circumspecţie şi oarecare teamă de Hodoş, lucru care va fi transparent în cule­ gerea din 1906 2, unde el va căuta să preciseze rolul „ţiganilor lăutari" in răspindirea baladei. Atitudinea pare să fie datorită posiţiei ideologice a lui A. D. Xenopol faţă de aceeaşi problemă.

S. C. Mîndrescu avea să-şi întocmiască culegerea conştiin­ cios : mărturiseşte că nu a „schimbat nimica", păstrînd şi npronunţia", dar numai cînd „nu sa produs prin aceasta o dificultate în înţeles" 3. In acele „răsunete sufleteşti" 4 — „producţiunile" li­ teraturii populare : cîntecele, ce sînt un „produs intelectual" aparţinînd poporului — poate să fie văzut acest popor aşa cum e, fără exagerare. Atitudinea lui Mîndrescu faţă de literatura populară ca produs intelectual al colectivului, aminteşte de etnopsichologia lui Lazarus şi Steinthal, ce o va fi cunoscut folkloristul de pe cînd studiase la Viena 6.

Culegerea lui I. Bibicescu 6 trebue la rîndul ei serios delimi­ tată, fiindcă împreună cu a lui Iamik şi Bîrseanu a avut cîteva decenii rol antologic pentru Regat. Bibicescu nu e un profan în privinţa orientării folklorice: are priviri de ansamblu temeinice, dovedindu-se om de cultură şi spirit subtil. „Poesia populară*' care e „ecoul cel mai credincios al ideilor unui popor"7— ori cum mai spune în altă parte: cîntecele populare sînt „docu­ mentele vieţii intime a poporului" 8 — este axiomă şi pentru Bi­ bicescu. După generaţia lui Alecsandri avea să creadă, deci, şi el că „istoria positivă" ar putea să afle „documente" în cîn-

'Hodoş, /. c., 1.

5 Hodoş, Poezii poporale din Bănat, II. Balade, Sibiu, 1906, 5.

3 M i n d r e s c u , /. c., 3.

4 Ibid., 5.

8 Modesta culegere a lui Iuliu B u g n a r i u , din acelaşi an (Musa someşană. Poesii poporale romîne din Jurul Năsăudului, I. Balade, Gherla, 1892), vorbia despre „productele musei ţărăneşti" — „literatura poporală" — din care „se face mai multă lumină asupra trecutului, ca istorie, limbă, datini, credinţe etc". Acelaşi elan patriotic, deci, şi aici: uniform In toate culegerile minore ardelene. Altă culegere — 1000 doine, strigăluri şi chiuituri, Braşov, 1892 — e făcută de „mai mulţi Învăţători zeloşi"; astfel; fără destulă garanţie. a I. Bibicescu, Poesii populare din Transilvania, Bucureşti, 1893.

8 Ibid., p. XXXI. 7 Ibid., 425.

Lii

-i ! :

I

!

ffoLKLOR DIN RtMNîCt/L^ARAl1

tecul popular L De aici pleacă ipotese ce dovedesc fină intuiţie -=^’ despre ciclurile de balade domneşti, de pildă : domnii trebue să-şi fi făcut cîntece — „şi mai ales cei răi“ — pe care poporul le-a ignorat prin repulsie, fiind făcute de „muse plătite” şi neavînd intensitatea creaţiei populare 2 ; ori alta : poesia populară are origine colectivăa, valorile seleclîndu-se aici din instinct 4 ; sau afirmaţia că : doina se culege din cîntec — e intimă cu melodia 5.

Dar şi această colecţie trebuia să fie un instrument de luptă naţi­ onală : avea o lăture politică — evidenţierea calităţilor sufletului ardelenesc pentru convingerea opiniei publice europene despre causa Romînilor — era pe atunci procesul Memorandumului 6. „Colecţiunea” se insamnă că are „originea exclusiv ţărănească”7: se culesese dela femei — şi numai „doine scurte” şi „strigături dela horă”: femeea e improprie baladei 8 — pentrucă „poporul" singur este „isvorul cel curat şi fără nici o prihană” Lăutarii sint „isvor de a doua mină” şi-i poţi cerceta cind Intr'o localitate nu găseşti „nimic de seamă... la popor". Contradicţie flagrantă : ii excluzi cînd poporul ofere material folkloric — deşi poate mai puţin cristalizat — şi-i admiţi chiar dacă ştiu mediocrităţi şi po­ porul nu poate procura nimic. Bibicescu nevăzînd cercul viţios, firesc a fost să-şi argumenteze debil tesa: lăutarii trebuesc înlă­ turaţi, fiindcă sînt „cîntăreţi” şi „sînt siliţi să cînte nu ce vor sau simt ei, ci ce li se porunceşte'*, improvizînd, spre a nu li se spune că nu ştiu nimic. „Ori strică, ori înfrumuseţează”!!)10.

Ei au împrumutat ce ştiu dela Romîni; astfel e nemerit să ne adresăm întîi sursei. Afirmaţia că lăutarii înfrumuseţează, e o atenuare inconştientă ce suprimă argumentarea de pînă acum.

Bibicescu nu a prins eroarea. Ideile acestea sînt de altfel simi­ lare cu ale lui Xenopol care admitea utilisarea ţiganilor pentru a afla dela ci „steaua, colindele şi cîntccele de lume”, iar „cînte1 * * * ‘ * 7 1 *

lbid., lbid., lbid., lbid., lbid., lbid., lbid., lbid., lbid.,

p. p. p. p. p. p. p. p. p.

XXXIII. XXVII. XXIX. XXXII. XIV. IX, X. XVIII. XIV. LXV.

10 m, P. lxv.

!

!

INTRODUCERE

!

LIII

cele bătrîneşti" numai din poporl. In privinţa procedeului de culegere şi Bibicescu păcătueşte : a publicat în culegerea sa lu­ cruri auzite şi de alţii şi comunicate lui, în afară de ce singur adunase în cei şapte ani cît a cercetat Vîlcelele Ardealului a. Şi în caşul acesta rigurositatea metodei folklorice era in regres.

Tocmai peste doi ani înregistrăm o colecţie ce trebue luată în samă de cercetător : V. Onişor îşi publica, la Iaşi, o broşură modestă dar conştiincios alcătuită 8. Şi el avea să considere „poesiile poporane... ca o icoană fidelă in care putem vedea întreagă vieaţa poporului nostru romînesc'* 4, sau „bucuriile, dorul, jalea, aspiraţiunile ce le-a nutrit de atitea veacuri in al său piept de aramă'*. Dar Onişor reţine şi „frumuseţea lor intrinsecă".

Accentuează un lucru: în colecţiile anterioare se pot vedea „numai frumuseţea poesiei poporane şi vieaţa sufletească a popo­ rului romîn şi întru cîtva şi limba". Şi aici insistă el: „în pro­ ductele culese" „trebue să se oglindească" „limba curat poporală cu toate ale ei nuanţe fonologice şi morfologice, chiar aşa cum se vorbeşte în ţinutul ori în satul din care se culege" \ fiindcă e nevoie să fie bine cunoscută „pronunţarea pro­ vincială" din toate ţinuturile0. Lucrul e cu putinţă „prin culege­ rea productelor literaturii poporane, fie ele de orice fel, intr’im mod cu totului tot fonetic, deşi „la prima vedere" „o astfel de scrisoare e o monstronomie teribilă" „de care să fugi". „Pronun­ ţarea locală" pleacă, după el, dela „influenţe climatice şi atin­ gerea cu streinii". Regretă că nu sînt „caractere în scrierea limbei noastre", „pentru a reproduce cît se poate de foneticeşte pro­ nunţia poporului" 7. Nu uită pe M. Canianu şi EL Sevastos, după el cei care au utilizat întii Ia noi transcrierea fonetică, avîndu-i model în această onestă colecţie folklorică din părţile Năsăudului, ce se poate oricînd întrebuinţa cu folos.

1 Cf. Tocilescu , Materialiiri, I, p. XVIII; v. şi Xenopol, .Poesti populare romîne culegere de G. Dcm. Teodorescu11, In Voiaja naţională, III, n-rul 451., 5 B i b i c e s c u , l. c., p. XI, XVIII. 1 V. Onişor, Doine şi Strigături din Ardeal, partea I, Iaşi, neda­ tată, dar după cit ne-am informat pare să fie din 1895. L. Şăineanu notează data de 1894 (v. Istoria filologiei romîne, Bucureşti, 1895, 274. 275), 5 lbid., p. VI. 4 lbid., p. V.

6 lbid, p. VIL

T lbid., p. IX.

UV

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Culegerea unui învăţător din acelaşi an ,# avea în rîndurile prefeţei cunoscutul orizont naţionalist tulbure, cu aceeaşi exage­ rare şovină a calităţilor noastre : „aproape nici un popor cult al Europei" nu are ^facultăţile spirituale" ale „poporului de poeţi"; „literatura altor naţiuni" comparată cu „poesia noastră poporală" e inferioară „în frumuseţi" ; „literatura nescrisă, făcută de însăşi creaţiunile ideale ale poporului romînesc“ e „mărgăritar" etc.( afirmaţii lipsite de ponderea unui spirit coerent — la întretăerea gindirii reci cu sentimentul exaltat. Culegătorul adună „aceste mărgăritare, aceste fragmente preţioase" pentru ca acei „compe­ tenţi şi erudiţi" să extragă din ele „orice lumină vor afla pen­ tru complectarea istoriei" 3. Din vina vremii, unele din baladele ce le înfăţişa, îi fusese trimise de învăţători n, aşa că şi această încercare rămîne o culegere de ocasie.

Din 1896 avem întîa culegere a harnicului învăţător muscelean C. Rădulescu-Codin4 care dacă ar fi avut o pregătire filo­ logică temeinică, ar fi adus folos real folklorului nostru. Astfel, rămîne un sîrguincios culegător, neobosit şi — credem — fără să artificialiseze ce întîlnia singur în popor. Nu trebue uitat că alătu­ rea de colegii lui destoinici: S. Teodorescu-Kirileanu şi Şt. Tuţescu, Rădulescu-Codin a publicat material util5. Prefaţa cule­ gerii acesteia din Muscel — făcută de Gh. Coşbuc — discută pro­ blema creaţiei folklorice : colecţiile vor fi cu vremea inutile, fiindcă vor repeta materialul conţinut de altele anterioare. Baladele, co­ lindele şi descîntecele stagnează : baladele nu se mai crează, fiindcă lipsesc în vieaţa poporului faptele însemnate6; dar doine şi hore va crea poporul mereu. Balada de sigur că va circula oricînd în variante care nu sînt altceva decit „formă nouă cu fond vechiu" 7.

Ea este colectivă — e, adică, nevoie ca fondul ei să se afle pe placul întregului popor; pe cînd „fondul poesiei lirice e indivii 1 Gh. CătanS, Balade poporale, din gura poporului bănăfean, ed. a 3-a, Braşov, 1916. Cealaltă culegere a acestuia: Flori din rtizboiu. Versuri po­ pulare culese din gura soldaţilor, Caransebeş, 1919 — c tot incompetentă.

8 IbidS p. VIII. 8 Jbid., p. VIII. * C. Rădulescu-Codin, Din Muscel. Ctntece poporane, I, Bucurcşti, 1896.

8 Toţi trei aveau să publice: Clntece voiniceşti şi ostâseşfi, Bucureşti, 1911.

8 Rădulescu-Codin, /. C., p, XIÎIf 7 Ibid., p. XIV*

i

!

INTRODUCERE

LV

dual al fiecăruia1*. Culegerea de debut -a lui Rădulescu - Codin publica, spre părerea noastră de rău, şi material comunicat de un normalist *.

Peste un an nişte modeşti colectanţi aveau să tipărească la Alexandria o broşură bună de semnalat2. După ideile ,.Prefeţei" par să fie cărturari pricepuţi. Se afirmă că „literatura poporană nescrisă** serveşte ca „un mare document istoric din punctul de vedere al ideilor, credinţelor şi simţimintelor poporului". Ea este oglinda unde se văd „starea morală a poporului din diferite timpuri** 3, „spiritul şi caracterul poporului" 4. „E mama literaturii scrise" care „pentru ca să-şi păstreze originalitatea şi să fie cu adevărat naţională, trebue să se des volte conform cu geniul naţiunei indicat în poesia poporană". Problemă asperă pe care Maiorescu o va aduce în forul Academiei, derivînd poesia noas­ tră cultă din cîntecele populare", pentru ca să i se întîmpine negaţia radicală a spiritului de frondă dela Vieafa nouă6. Nu aflăm încolo in prefaţa culegerii — alcătuită în chip obişnuit — nici o precisare despre modul cum s'a adunat materialul. Doar un adaos de prefaţă unde un profesor, prieten, vorbia sfătos despre „colecţiunile populare" unde sînt „documente transmise de tradiţiunea orală", ce pot arăta „starea noastră de odinioară" 7, pe lingă documentele de preţ pe care psichologul, linguistul şi istoricul le pot găsi. Tot în 1897, Coşbuc avea să prefaţeze — cum mai făcuse — culegerea din Basarabia a Iui Gh. Madan 8, discutînd de data aceasta problema recepţiei în popor a motivelor culte.

Cu colecţia lui Gh. Alexici9 mişcarea folklorică dela noi capătă vigoare nouă. Ideile de prefaţă aveau să fie o iniţială

i Ibid., 8, 9.

5 N. I. Ionaşcu-M. St. Mîndreanu, Poesii populare şi descînlece, Alexandria, 1897.

3 Ibid., 11.

■i Ibid., 12.

5 Maiorescu, Critice, III, ed. a 2-a, Bucureşti, 1915, 264.

0 Pompiliu E1 i a d e , Versificaţie şi logică, in Vieafa nouă, II, 217222; cL şi atitudinea lui Ov. Densusianu, /. c., V, 173-179.

7 Ionaşcu- Mîndreanu, /. c., 6.

8 Gh. Madan, Suspine. Poesii populare din Basarabia, Bucureşti, 1897.

9 Gh. Alelei, Texte din Literatura poporană, I, Budapesta., 1899.

FOLKLOR DIN R1MNICUL-SARAT

LVI

!

:

■

punere la punct — ştiinţifică — a cîtorva idei declamate de pa­ triotismul de extas al veacului ce se sfîrşia: apoteosele obişnuite muriau în preocupările cercetătorului de mîna întîi ce se arăta acum • * Alexici este un folklorist de avant-gardâ : metoda lui de lucru — precizată din 1906 încolo — va fi chipul în care şi astăzi se înţeleg problemele folklorului. Folkloristul îşi alcătue colecţia din îndemnul profesorului Alexandru Roman. Timp de 15 ani a adunat -„dintru toate ce rodeşte spiritul poporan'*l, îndemnînd la Universitatea din Budapesta — unde era profesor — pe studenţii săi să facă fiecare „monografia limbistică a locului seu natal**. „Materialul adunat" e „ descris “ „întocmai cum îl rosteşte poporul" : „N'am adaos nici un cuvînt cătră el, dar nici nu l-am dires, precum făceau unii în trecut". „Textele adu­ nate de mine nu le-am poleit; nu-s aur topit şi turnat, ci numai bruşuri de aur, cum le-am scos din baia nestimată şi fără mar­ gini, din poporul romîn". "Sînt o fotografie vie a spiri­ tului romîn"2. „Ortografia... întrupă cu destulă fidelitate sunetele poporane". Alexici se gîndeşte, pentru o fidelă „tran­ scripţie filologică", la utilisarea fonografului: noutate surprinză­ toare la noi pentru veacul al XlX-lea. Dorinţa folkloristului este să se adune mereu „material din gura poporului" şi să fie tran­ scris cu o „ortografie folklorică", alcătuindu-se aşa „cartea funduală" a graiului viu poporan", ca să putem „codifica limba". Se înţelege şi valoarea variantelor: trebuesc adunate, fiindcă din ,,confrontarea“ lor vedem „cît de mare teritor ocupă un product din literatura poporană, iar pe de alta parte varientele pot numai hotări, că unde s'a născut şi de unde a purces vre un product din poesia poporană". De această lipsă sufer colec{iile de pînă acum, ce au poate numai o „valoare" „literară or etnografică"3, Alexici recunoaşte precursori pe M. Canianu, în Moldova şi V. Onişor, în Ardeal, amintind şi despre G. Weigand care ar fi discutat întîi cum trebuesc făcute astfel de co­ lecţii. Pentru prima oară un folklorist anticipa la noi problema creaţiei populare şi a circulaţiei ei. „Cercul producţiunei poesiei poporane devine. mereu mai îngust: , elementul epic de mult a

!

S

perit din el, ea să deie loc celui dramatic.., iar în urmă poesiei.

1 Ibld., p. IX. * Ibid., p. X. 1 Ibfd., p. XI.

i

i! '

£

I

= a

= = ■

■

i :

INTRODUCERE

LVII

lirice" i. Am avut şi noi în trecut „lautari or cobzari" — aceşti ,,barzi necunoscuţi", unii „poate înzestraţi şi cu talente rari poetice" — care au avut „cîntări bătrîneşti" trecute în popor, unde ,,sub puterea tocitoare a unor indivizi-poeţi din popor" s’a mai „adaos", ori „s a ciuntit". Acum se produc „balade, romanţe şi poesii lirice". Pentru studii temeinice, Alexici crede că balada noastră trebue comparată cu a Slavilor din Balcani — o apropie şi de a popoarelor nordice — unde bănuim că el credea originea unora : colinda — însamnă Alexici — e slavă 2. A compara „pro­ ductele noastre poporane" cu „ale Slavilor din Balcan", nu e o înjosire patriotică, în felul cum socot „puriştii" noştri, ci „cea mai mare laudă", căci se dovedeşte că „poporul romîn • este un ucenic bun, o naţie capabilă de a învăţa". Iar acelora care ca Al. Antimireanu n negau vigoarea lirică şi simţul artistic al poesiei şi artei noastre populare, folkloristul le respinge eresia, indignîndu-se.

Culegerea lui Corcea 4, din acelaşi an, era înliia monografie a unui lăutar. 0 ideologie minoră ii îngădue culegătorului de manieră veche să reţină că „baladele poporale" sau „cintecele vechi" sînt „productul cel mai frumos al fantasiei poetice a po­ porului nostru". Ele „oferă" pe lingă „valoarea lor poetică" şi „un material bogat limbistic" 5.

In pragul veacului nostru nu s'a ivit nici o colecţie de fol-

1 Ibid., 273. * lbid., 287. Originea sud-dunăreană a baladei noastre populare e dis­ cutată cu dovezi de L. Şăineanu (Legenda meşterului Manole la Grecii moderni, fn Studii folklorice, Bucureşti, 1896,47-66)» K. Schladebach (Die aromunische Ballade uon der Artabriiche, In Erster Jahresbericht des In­ stituts fur Rumdnische Sprache, 79-121) şi I. Bianu (Doncilă— un oechiu cîntec bălrînesc, In Conu. lit., XLII, 18-22). Şi G. Dcm. Teodorcscu făcuse apropieri Intre literatura populară sud-dunăreană şi a noastră (L. c„ 577 etc).

Acum studii temeinice sînt întreprinse de P. Caraman (v. Consideraţii critice asupra genezei şi răspîndirii baladei Meşterului Manole în Balcani, In Bu­ letinul Institutului de Filologie romină „Alexandru Philippide,,, I [1934], 63102) care a alcătuit recent In limba polonă şi un studiu comparativ asupra co­ lindelor Ia Slavi şi la Romlni (cf. /. <?., 233-238; Grai şi suflet, VI, 392-393).

3 Al. Antimireanu, Literatura noastră populară, In Floare albas­ tră, I (1899), n-rul 22; v. şi Simful artei la Romîni, In Noua Revistă romină, I (1900), 254-264.

4 A. Corcea, Balade poporale, Caransebeş, 1899,

5 Ibid., 3,

LVIU

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

klor poetic. Pină în 1906 cînd apare Graiul nostru 1 se întîlnesc numai editarea colecţiei lui Eminescu, de către Ilarie Chendi, şi materialul folkloric al Elenei Niculiţă-Voronca publicat fără me­ todă uneori fiind ,.un întreg" „din bucăţile risipite"; poate „scris fidel" a, dar cu greu de utilizat chiar pentru specialist, încolo, strădaniile sînt încercări umile, făcute uneori pentru „a delecta" poporul4. Culegerea din Banat a învăţătorului E. Novacovici 5—„Din popor pentru popor" — urmărind pe lingă „com­ pleta cunoaştere a poporului" şi răspîndirea doinei printre ţărani, spre a le trezi „ambiţia nobilă" ce „îndeamnă la fapte frumoase, morale, naţionale, patriotice" — nu pare să fie streină de unele prefaceri. Culegătorul afirmă limpede că trebuesc adunate „stri­ gături, cînlece, descintece, proverbe, maxime, credinţe, datini" din care, examinîndu-le, „vom afla deosebirile ce există, vom constata baza umană a gîndirii, a durerii, a veseliei, sau chiar vom afla abateri nenaturale, pe acestea apoi în scopul de a le delătura, le vom scutura de străinisme, le vom curăţi după firea şi chibzueala adevăratului romîn" c.

Publicaţia colectivă Graiul nostru e o eiapă supremă în evoluţia problematicei folklorice la noi. Deşi cei trei colectau materialul din toate ţinuturile romineşti, planul ordonator era al lui Ovid Densusianu. Acum folklorul avea să se manifeste temei­ nic la noi, ca disciplină, în prefaţa colecţiei. Momentul se cerea imperios: era nevoie de o revisuire a procedeelor de altădată, cind lirismul generaţiei din secolul trecut implicase patriotismul

; I ' ' i

:

:,

f

1 I. A. Când rea, Ov. Densusianu, Th. D. Sperau ţia, Graiul nostru, I, Bucureşti, 1906-1907; II, 1908. Modesta culegere a lui Partenie Giurgescu (Pocsii poporale şi poueşti, Sibiu, 1906) apărea tot acum.

Echivalentă colecţiei Graiul nostru e tot în 1906 aceea a lui Ţiplea, edi­ tată de Academic (Al. Ţiplea, Poesii populare din Maramureş, Bucureşti, 1906).

2 EI. Niculiţă-Voronca, Dolinele şi credinfele poporului romtn, Cernăuţi, 1903.

8 lbid., I, p. V. 4 I. E p u r c , Poezii şi cinlecc poporale din Bănat, cd. a 3-a, Bra­ şov, 1913. Tot aşa T. C ă 1 b a z ă (Doine şi strigături de dragoste, ed. a Vl-a, Braşov, 1922) a publicat doine de care se scriu „cu plăcere in epistole'4 (lbid., 3).

5E. Novacovici, Colecfiune folcloristică romînă din Răcăşdia şi jur, Oraviţa, 1902.

6 lbid., 6.

!

INTRODUCERE

LIX

în preocupările ce priviau adevărul independent. Anahrouia vea­ cului al XlX-lea trebuia încheiată acum. Folklorul putea, în adevăr, să arunce destulă lumină asupra trecutului şi stării de acum a neamului nostru, dar spre acest ţel numai în chip anumit tre­ buiau făcute investigaţiile. O technică era necesară în cerce­ tările folklorice, adică un mod sigur de a descoperi şi culege documentul folkloric. Aiurea distincţiile se făcuseră ; noi întîrziam.

Dar nu un spirit zelator putea face precisarea lucidă, ci un cap atent care să înlăture resturile de impresii şi să despice adevărul necesar. Ovid Densusianu avea să orienteze ideologic discuţiile ce privesc obiectul folklorului, mai întîi în prefaţa colecţiei amintite, apoi în studiul publicat în Vieafa noua 1 şi în prefeţele colecţiilor sale din 1915 3. De altfel ideile acestea cardinale sînt un sistem unitar de gîndire al filologului.

Punctul convergent al argumentării lui Densusianu este de­ finirea noţiunii ce se face în sens etno-psichologic : folklorul este „felul propriu de a simţi al unui popor, vieaţa lui sufle­ tească în toate manifestaţiunile ei mai caracteristice44, „aşa cum se răsfrîng in diferitele lui producţiuni din timpurile cele mai vechi" 8. Pînă acum fusese înţeles prin prisma idealistă : s'au cules întîi poesia şi basmul—„producţiuni de ordine ideală44—şi apoi credinţa şi obiceiul — in legătură cu vieaţa practică4. Dar datele psichologice, individuale ori colective, care să caracteriseze cu­ noaşterea precisă elno-psichologică nu sînt suficiente in poesia populară şi mai puţin în basme — creaţii de multe ori stereotipe.

Poesia populară .se păstrează „prin puterea tradiţiei" : e cintată, dar nu este echivalentul simţirii actuale; basmul e un motiv de circulaţie generală 5. Astfel, pentru deducţii ce privesc psichologia etnică materialul vechi e evident „prea uniform, prea sărac"6—

1 V. supra p. XXI, XXII. 5 Densusianu, Graiul clin Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915; An­ tologie dialectală, Bucureşti, 1915. Părerile gindilorului se pot completa cu ce a scris în Flori alese din clnfecele poporului (Bucureşti, 1920), cit şi in stu­ diul Păstoritul la popoarele romanice (in Vieaţa nouă, VIII [19121, 353-359, 369-374, 385-390, 407-413, 428-434; v. mai ales 403, 432, 433).

3 Vico/a nouă, V, 397.

4 Jbid., 440.

5 Ibid., 398.

9 lbld,f 399.

i

’

•

LX

i

rj

ii? :'

; :

■■

3 ■■

1

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

de multe ori strîns fără pregătire: „maculatură folkloristică" 1— ori necuprinzînd „documente sufleteşti" 3 „pentru cunoaşterea mai de aproape a sufletului şi vieţii poporului nostru"'8. Ce e atunci de făcut ? Folklorul diletantiştilor e nevoie să înceteze. „Epoca de culegere cu grămada, fără sistem, fără orientare, fără pregă­ tire ştiinţifică trebue să se închee" 4. Folklorul să fie modi­ ficat0: emancipat de „concepţiuni învechite"0. Căci s’a uitat în cercetările de pînă aici că un popor trăeşte nu numai din ce a moştenit (poesie populară şi basme), ci şi din creaţie personală. Pentru a-i prinde* psichologia, trebue să-i observi vieaţa ,de toate zilele : „tot ce e judecată a lui asupra vieţii". Folklorul trebue să ne arate „cum se răsfrîng în sufletul poporului de jos diferite manifestaţi uni ale vieţii, cum simte şi gîndeşte el, fie sub influenţa ideilor, credinţelor, superstiţiilor moş­ tenite din trecut, fie sub aceea a impresiunilor pe care i lek deş­ teaptă împrejurările de fiecare zi" 7. „Ţăranul trebue cunoscut aşa cum se exprimă el în graiul zilnic, în conversaţiile cu alţii, în povestirile libere"8, de unde i se poate surprinde „sponta­ neitatea lui în ce priveşte limba" ca şi aceea „sufletească". Aici se poate ajunge numai prin „texte de folklor" 9 ce sînt „docu­ mente sufleteşti, culturale şi în parte istorice" l0. Pentru a le avea, „culegerile şi studiile de folklor" trebuesc făcute cu „pregătire", nu cu o „desăvîrşită lipsă de metodă", „după un sistem cu totul învechit" n. Este nevoie de o „îndrumare nouă", cu putinţă numai prin „o schimbare de metodă, de mijloace de lucru" 12. Această „pregătire ştiinţifică" necesară studiilor de folklor e nevoie „să

1 Graiul din Ţara Haţegului, p. VIII. 2 Graiul nostru, I, p. VI. 8 Antologie dialectală, p. V. 4 Vieafa nouă, V, 447.

6 Ibld., 441. * Ibid., 399.

7 Ibid., 400; cf. şi Aspecte ale poesici populare romanice (curs — 19251926), 7-11, 14. * Vieafa nouă, V, 441; Graiul nostru, I, p. VI; Antologic dialectală, p. V. * Vieafa nouă, V, 442.

10 Graiul nostru, I, p. VI. 11 Graiul din Ţara Hafegului, p. VIII, *2 Vieafa nouă, V, 442.

■

INTRODUCERE

Lkt

piecc tot dela Universitate i , unde folkloristul va fi disciplinat de filologie.

Ideile acestea directoare imprimă o totală primenire studiilor şi cercetărilor folklorice viitoare. Ilustrînd metoda sa în cele două monografii din 1915 şi prin ,ce avea să realiseze în revista Grai şi sufletDensusianu crea la noi un curent organic, de unde avea să pornească o serie bogată şi ştiinţifică de monografii di­ alectale şi folklorice3, în felul cum întrevăzuse Alexici. Astfel anii 1906-1908 însamnă în evoluţia folklorului nostru o epocă nouă : a unei metode positive ce înlătura romantismul celor 54 de ani de aventură naivă în studii care cer competenţă şi muncă de§interesată. Celelalte colecţiuni de după 1906 făcute în alt spirit sint mai întotdeauna cum pregnant le numise Densusianu — ma­ culatură folklorică : apar înfiripate fără discernerea unei metode riguroase. Pcrcurgerea lor va fi necesară pentru a apreţia mai bine noutatea momentului amintit.

Prin contrast, tot în 1906, E. Hodoş dădea — în spiritul vechi — partea a doua a culegerii lui din Banat4. Prefaţa intere­ sează prin posiţia pe care o lua făţiş culegătorul în delimitarea rolului ţiganilor lăutari ca factor al baladei: el neagă acestora „calitatea de creatori ai baladelor*1, argumentînd că ei nu-şi poj

1 Graiul din Ţara Haţegului, p. VIII. 1 T. Dinu, Graiul din Ţara Ollulul (I, 107-139); I.A. Când rea, Texte meglenite (I, 261-285; II, 100-128); T. Pap ah agi, Cercetări tn Munţii Apuseni (II, 22-89); E. Ţenescu, Texte populare din- Bistriţa Năsăud (II, 328-345), I. Stoian, Texte folklorice din Rtmnicul-sărat (II, 101-131, 297343); A. Istrătescu, Texte populare din judeţul Prahova (III. 152-174, 344-380; IV, 108-136), Epica populară din Argeş (V, 264-299), Lirica popu­ lară din Argeş (VI, 1-40); I. Diaconu, Păsforl/ul tn Vrancea~ (IV, 297305); El. Moroianu, Din Ţinutul Săcelelor (IV, 310-350; V, 10-49); Al. V a s i 1 i u , Dcscîntecc din Huniedoara (V, 50-63);. Descintece din Moldova (VI, 248-305); T. Gl lc eseu, Cercetări asupra graiului din Gorj (V, 64124); D. Şandru-F. Brtnzeu, Printre ciobanii din Jina, V, 300*350; VI, 193-232).

3 1. A. Candrea, Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti, 1907: V, V1 r c o 1, Graiul din Vilcea, Bucureşti, 1910; V. V. H a n e ş, Din Ţara Oltului, Bucureşti, 1921; T. Pa pa ha gi, Graiul şi folklorul Maramureşului, Bucu­ reşti, 1926; N. Georgescu-Tistu, Folklor din judeţul Buzău, Bucureşti, 1928; I. Diaconu, Ţinutul Vrancci, I, Bucureşti, 1930. Folklor din Rîmnicul-sărat, I, Focşani, 1933.

4 E. Hodoş, Poezii Poporale din Bănat, II, Balade, Sibiiu, 1906,

L/' J’

LXii

i

i

a

• M

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

apropia integral limba respectivă. Rolul ţiganului este să înveţe din gură balada pe care i-o cîntă ţăranul, păstrînd-o şi răspîndind-o 1 ; deci receptează şi colportează. Uneori deteriorează ba­ ladele : „le schimbă şi ca text şi ca melodie", adăogînd „flori­ cele, podoabe de prisos, ca să iasă balada mai lungă**. Toată dialectica pare să fie tendenţioasă, fiindcă în broşura anterioară se ferise să culeagă material dela lăutarii ţigani 2; iar aici discuta numai, fără se reproducă nimica dela ei. Nici de data aceasta materialul nu era cules numai de el, ci şi de un elev 3 : Hodoş căuta doar să reproducă „fidel, fără adaos de cuvinte nespuse de cîntăreţ" (!). „O transcriere în dialect local „nu s’a făcut, fiindcă se urmăria** mai ales scopul de a arăta şi răspîndi calităţile fru­ moase ale poesiei populare**. Culegerea avea, prin urmare, un rol de propagandă, cum se vede şi din ce credea Hodoş despre baladele Banatului: „multe părţi din baladele sale sînt vrednice de un Homer" 4 etc.

In 1908, Academia avea să publice o culegere din Mara­ mureş, a lui T. Bud °. Tot atunci se tipăria culegerea unui student ce strînsese din părţile Oltului, „păstrînd cu sfinţenie forma** Culegătorul constata lipsa unei „colecţiuni critice a ba­ ladelor poporale, care să cuprindă fiecare cîntec cu toate varian­ tele lui şi din care cercetătorul literar să poată desluşi originea, vechimea şi forma primitivă a acestor cîntece de preamărire a vitejiilor strămoşeşti" — „trofee preţioase din vremurile luminoase ale eroilor legendari ai poporului nostru". Transcrierea fonetică de sigur că nu-1 putea preocupa pe culegător, deşi colecţia lui Alexici — după ideile ce le exprimă — pare să nu-i fi fost streină 7.

/ i

i • i

1 Ibid., 6. s V. supra, p. LI. 8 Ho d oş 40, 69. Culegerea lui V. D u g a n - Opaiţ, VătăjăluL. şl Doine, ed. a 2-a, Braşov, 1906, e tot atlt de minusculă.

4 Hodoş,6. In 1907, în afară de monografia temeinică a IuiI. A. Cand r e a (Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti, 1907), apărea — inegal — culegerea lui P. Crina Domaschin (Balada poporale, Sibiiu, 1907).

6 T. Bud, Poezii populare din Maramureş, Bucureşti, 1908.

0 G. Tulbure, Cîntece din lumea veche, Făgăraş, 1908, 5.

7 Culegerea lui I. Cioca, din acelaşi an (O sută şi şase Doine culese de pe Pogonici, Braşov, 1908) conţine versuri ca acestea: Ca să-mi dea o sărutare, 0 sărutare de-amor, (p, 37) de sigur, superficialităţile erotice ale unui cărturar sătesc.

Introducere

uctii

Colecţia critică la care se gîndise G. Tulbure avea să o în­ cerce în anul următor — şi conştient — Iosif Popovici1 care vorbia de „migraţia motivelor"2, urmărind circulaţia lor după culegerile cîte apăruseră şi publicîndu-Ie în transcriere fonetică.

Colecţia — tipărită cu ajutorul înţelegătorului Spiru Haret — era în majoritate mongrafia bătrînului Neculai Bunghi, unul din pu­ ţinii rapsozi ai cîntecului nostru popular, din noroc cercetaţi.

Tot o monografie a unui cîntăreţ — Toader M. Buchilă — este şi colecţia învăţătorului A. Vasiliu, din Tătăruşii Sucevii, pu­ blicată de A; anemia Romînă în acelaşi an n. Redînd materialul într'un sistem de transcriere fonetică osebit de cel stabilit de Ovid Densusianu în Graiul nostru, colecţia e preţioasă prin ce ţinutul Sucevei a putut oferi ca material poetic specific. Cel de al doilea învăţător care publica ordonat folklor poetic a rămas întotdeauna cercetător modest şi corect, pe care oricind îl poţi folosi cu nă­ dejdea autenticităţii.

Tot în 1909, se publica baladă dela ţăranii vîlceni şi arge­ şeni, într'o culegere 4 a cărei prefaţă readucea în discuţie părerile lui N. Iorga despre ciclurile „baladei poporane romîneşti“ 5. Păcat că nu se foloseşte transcrierea fonetică, de altfel ca şi în culege­ rea lui C. Ciobanii - Pleniţa din părţile olteneşti P. Ciorogariu publica tot atunci o colecţie modestă de „cîntece din popor, cu textul lor, atît poetic cît şi musical" 7. Cuvîntul introductiv — pare să fie făcut de editorul Socec — lămureşte că textul musical conţine numai „partea melodică esenţială a cîntecului, fără notarea fioriturilor". Se pune, deci, preţ — şi bine se face — pe „melodii", „în care de cele mai multe ori vibrează accentele imui suflet curat şi sincer — sufletul primitiv şi adînc al poporului nostru1'8. O colecţie unde să se ţină samă şi de melo1 Poezii populare romtne, I. Balade populare din Bănat, Oraviţa, 1909.

5 Ibid., p. I. 3 A. Vasiliu, Cîntece, urâturi şi bocete de ale poporului, Bucu­ reşti, 1909.

4 C. N. Matecscu, Balade, I, Vâlenii-ac-Muntc, 1909.

3 Iorga, Istoria literaturii româneşti, 1, ed. a 2-a, 32.

0 C. Cioban u-Pleniţa, Ciuturi adinei, cîntece din vechime culese dintrun coif al Olteniei, Craiova, 1909.

7 P. Ciorogariu, Ctntece din popor (Versuri şi rausică), Bucureşti, 1909, 3, 8 ibid., 4, Se poate însemna şi culegerea lui Delapecica (Din Literatura

: ;

9P‘

)

V

tativ • i

l '•:N .

■*

i

r>

'<V

FOtkLOR DIN RfMNlCUL-SARÂT

dfe, în afară de motivul poetic, nu mai apăruse dela M. Vulpiari.

Iu anul când V. Vîrcol1 şi G. Weigand - dădeau monografii regionale în spiritul nou al vremii, Gr. Tocilescu — evadînd din mi­ gala lui arheologică, unde ar fi trebuit să rămînă — tipăria cule­ gerea voluminoasă a Materialurilor folkloristice, publicată sub auspiciile Ministerului de Instrucţiune, condus pe atunci de Spiru Haret — omul care anticipa, spiritul potrivit momentului, înţelegind cultura în ce are ea deobicei mai cuprinzător, dar uneori din gîndul binelui prea mult: nenorocos. Culegerea trebuia să fie un Corpus al întregului nostru domeniu folkloric; ea însă însamnă în evoluţia folkloristicei noastre de după 1906 ce ar fi în biologie tendinţa vieţii să se întoarcă dela formele ani­ male actuale la dinotherium; sau dela silueta căprioarei, Ia hircocerb. Pregătirile au fost minuţioase : s’au alcătuit chestionare; încă din 1898 învăţătorii au fost invitaţi să colaboreze; cîţiva din folkloriştii neobosiţin — M. I. Apostolescu, C. Rădulescu - Codin, şi chiar M. Canianu — au pornit la drum ; dar cînd. s'a ales ma­ terialul spre publicare, controlul sever a lipsit: din vălmăşagul de poesii s'au tipărit deseori lucruri ca acestea: Dragoste făr’ de noroc Ştii ca cărţile la joc, (p. 243; cf. S c v a s t o s , /. <?., 53)

• \: •u

i fi

4« i ‘

\

!■:

;=;i ■]

■

!

r

i;î ■n

r

ii

. iiifi

•• i

r.

Lele, cin'te-a sărutat, Cît am fost înconcetrat ?

Căci văd obrazu muşcat Parcă e matricolat, poporană, I. Poesii poporane, Lugoj, 1909) desigur echivalentă masei culege­ rilor obişnuite. Emulul lui Bibicescu, cunoscător rudimentar al folklorului romîn, publica parţial „comoara sufletească a poporului nostru dintr'un sătuleţ mic" colectată „In decurs de cinci ani". Auzise şi el că „adoratorilor folclo­ risticei" le e util astfel de material „ca isvor la scrierea psihologiei poporului nostru" (L. c„ 3, 4).

1 V. Vîrcol, Graiul din Vtlcea, Bucureşti, 1910.

2 G. Weigand, Dic Dialekie der Bucowina und Bessarabiens, Leipzig, 1910.

J Uneori se află aici material ştiut de cine va publica vre-o culegere redusă ca valoare (v, p. 355, un motiv auzit de Tocilescu dela St, Muntean care a tipărit: Î00 Doine şi Strigături, culese din gura soldaţilor romtni din Ţara Ardealului, ed. a 5-a, Braşov, 1923),

LXV

INTRODUCERE Matricolii de soldat La inimă m'a secat! (p. 260; cf, p. 453) Foaie verde de stejar Să dau jalbă la jandari, Şi să'mi chem un comisar, Să’ţi încheie procest verbal, Că' mi-a fost boboci mari Săi plăteşti c'un icusar, Mă judec cu tine un an. (p. 250; cf. p. 872, 1419)

îi î;

\

Tare'mi place a mă plimba Prin mahala, Cu basmaua cu stafide şi năut, Cu stafide cu năut, Să’i dau puicii de urît. (p. 263)

!

Sictir curvă prefăcută, Sictir curvă, rublă ştearsă, Să nu vii la mine acasă. (p. 313) Mai la vale de cazarmă Un azil de domnişoare, (bis) Of, of şi aoleo!

Domnişoare tinerele Mor sergenţii de pe ele! (p. 360)

:

Mai bine cu lada goală Cu nevasta galantoană

:

1

(p. 453)

Foaie verde maghiran, v Mariţico cu ghiozdan, Iob DUconu, Folklor din RimnttuWnt.

V

f\

V* LXVI

r

FOLKLOR DIN rIMNICUL-SARAÎ' Ce te ţii cu Lipscan ?

"a :j 5.

/

Şi te pune pe canapea, Şi-ţi dă lapte cu cafea Şi te pune pe fereastră Şi'ţi dă carte franţuzească. (p. 493)

!

La luna la săptămîna, C'aşa ne-a’nvitat vecina ;

■ii

(p. 847)

’ vi;

1 P

Nu vroiu vieaţă, nu vroiu dor, Şi vroiu moarte ca să mor, Căci n'am parte de hamor.

Un hamuraş am avut Şi p'ala că l'am pierdut. (p. 876)

Cit e soarele de sus, Curve ca'n Bucureşti nu’s ; La spital la Colintina, Sînt curve din toată lumea, Merg fetele cu duzina. (p. 959)

îîfî ■ vV:

i

\• .

i’i 'i :

Aşa bătrînă cum eşti, De seară să te găteşti, Să'ji dau mielu să'l beleşti. (p. 962)

i;; * :

i i

i, • iii

;

Ungurene, ungurenaş, Toată noaptea mă frecaşi Pentru-o felie de caş, Las'felia la pustia Că mi-ai stricat ţurcălia! (p. 964)

>’! •

t'

m: fi!

i

Vine lelea de la moară Co găină neagră'n poală.

.

I

M

r_—------

• _

INTRODUCERE

LXVI/

Ia zburăşte penele, Badea urlă izmenele. (p. 972; cf. cu p. 1000)

— Ce ţi-o leleo la buric?

— M'o umflat badea Filip.

Ce ţi-o dat de te-o umflat?

— Buruieană de izmeană.

l ■

(p. 1016)

i

Mărită-mă maica mea, C'a mea'i mare ca şi-a ta Şi de neagră mâi ceva.

Cind le-ai pune la măsură, C'a mea’i mai largă la gură — Mărita-te-aş nu mă’ndur, Că-ţi pune sîfloiu’n c.., Şi te umflă ca o tobă. (p. 1016) F...u-ţi, lele, petecu, Noaptea pe’ntunerecu; Şi el negru şi el sur Şi veriga d'ingă c... (p. 1018) —Hai, mîndruţo, la maşină, Să-ţi fac rochiţă de lină Şi papuci de marachină. (p. 1028) Nici primari nu-ni trebue.

Nici primari, nici agitori, Nici pi domnu pecectori! (p. 1437)

i

Obscenităţi şi motive hibride ce dovedesc agonia cîntecului popular în faţa romanţei de ariston şi a lăutarului de mahala1 *, deci 1 MaterlQluri, 887. Uneori trivialitatea e voalată de cel ce-o ştie (Ibid., 901).

■

!

■

. !j

*

Y-\

•

»

:V-

v: LXVIII I:

•p.1

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

fără de nici un preţ în lămurirea sufletului romînesc. Astfel de platitudini erau culese chiar de un adunător ca Rădulescu-Codin: Foaie verde trei smicele, Bată-te crucea de lele, Mîncaşi paralile mele.

M'ai lăsat făr'de izmene, Vine iarna, n'am izmene; Las'să vie c’am umbrelă. (p. 916)

;

V • ih

Te întrebi: ce nevoie era ca lingă versuri de o limpezime desăvîrşită a sufletului: Codrule codruţele, Deşchide-ţi cărările Să-m' duc supărările, Căci acasă, nu mă lasă, Dorn mîndrii mă apasă ; Doru mîndrii-i arzător, El mă face călător, Călător pe drum de ţară, Să mă duc la mlndra iară. (p. 1083)

/li

:>

Iii

»

If)

să se publice din Ardeal — dela im lăutar — pe lîngă aceste ver­ suri subtile:

. Iii .,

Cîte stele's pe Bănat, Atîtea gînduri mă bat, Şi mă bat gînduri nebune, Să mă duc cu puica’n lume!

: v'l

:

• .i

ii

!

(p. 975)

•i

şi următoarele: Ce (i-e mîndro de nu jocif Ori te mîncă pe Ia fi/.. ?

(P. 973) •M

0 metodă selectivă ar fi înlăturat versurile cu rimă încruci,v;

ii if !

I ! .

•

I

INTRODUCERE

LXIX

şată 1 — simple compuneri de cancelarist comunal — ori inutilităţile unde se pomeneşte şi „Oceanu’ngheţat'* : Cine mo fi blestemat, Mările să le străbat, Pin'la Oceanu'ngheţat ? (p. 361)

cu reminiscenţe din geografia de curs primar. Chiar cel ce supraveghia publicarea acestui material avea să culeagă dela lăutari 2, dînd tocmai peste motive inerte 3. Transcrierea fonetică, încercată uneori rudimentar — mai ales de M. I. Apostolescu 4 — s’ar fi impus pentru tot materialul; a fost insă neglijată, deşi Tocilescu o imputa lui G. Dem. Teodorescu 6. Lacuna de metodă e oriunde simţitoare în tot ce s'a publicat. Şi nu fără dreptate culegerea avea să îndure apoftegma unui critic mînios dela noi8.

Volumele conţin prefaţa lui Tocilescu cu idei substanţiale, însă neglijate în pregătirea culegerii, deşi în primele pagini se vor­ beşte despre ce trebue să fie „sistematisat" 7. încă din 1900 se plîngea Tocilescu de „rămăşiţele" folklorului nostru; acum cuatît mai mult, cînd „produsele literaturii poporane scad şi se depreciază pe zi ce trece". „Spiritul poetic al poporului" e „bîntuit" de o „secetă fără seamăn". „De creat el nu mai crează, parcă fantasia i s'a stins" 8. Lăutari ca „Petrea Creţea Şolcanu" — „arhivul viu şi bogat" : cuvintele lui Ionescu-Gion 9 — nu mai sînt: „lăutarii tineri" nu mai ştiu „cîntece vechi". „Romanţa banală a mahalalelor din oraşe şi tîrguri", ajutată de „Dorul inimei“ şi „Amorul1* editurilor populare, alungă doina „în care se încheagă melancolia dulce a unui neam întreg". In toate aceste exhibiţii 1 Malerialuri, 1048; cf. şi 878. » Ibid., 207. * Jbid., 203, 205, 207.

4 Ibtd., 819,989, 1050-55, 1059. 1065-71, 1081-86, 1311, 1437.

5 Jbid., I, p. V. * '

0 E. Lovinescu, Critice, IV, Bucureşti. 1916, 156 (republ. In Cri­ tice, VI, Bucureşti 1928, 95).

8 Ibid., p. VI. 7 Materialuri, I, p. IV. 9 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare romîne, 697. Cuvîntul„ar­ hivă" ce face modă In stilul folkloriştilor noştri din secolul trecut, (v. R u s s o, Scrieri, 186), ca şi a celor streini (cf, Pitre, Canti popolari siclliani, I, 6) e împrumutat dela Herder care numia, cura am văzut, clntecele populare „arhiva poporului" (v. Levy, Geschichie des Degriffes Vofkslied, 37),

.r ' \ LXX

, • .«

7

*•. * * t

:liu ; i

i;.

3

-

Kt :

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

dela oraş ritmul muzicci e „sălciu, gol şi lipsit de orice simţ de frumos". Tocilescu face pe drept demarcaţie între lăutarul din trecut—„ca un fonograf pentru poporul romîn", păstrător al li­ teraturii populare adevărate — şi cel de acum : „un hîrb spart", alterînd ceea ce înaintaşii lui ştiau „limpede, curat şi frumos" *.

Desigur, dispariţia făţişe a folklorului autentic e bănuită de Toci­ lescu prin ce pot schimba „vieaţa de oraşe şi şcoala" 2 ; dar o vede şi în „contactul fatal cu civilizaţia modernă a Apusului".

Căile de comunicaţie, cătănia exclud „vieaţa tihnită" de care are nevoie cîntecul popular ca să „prospere" : doina e născută la ţară, isolată, în munţi şi pe podişuri, la stîni şi prin ogoare, Ia hore şi la şezători8.

Problema ce nu putea rămîne streină lui Tocilescu e aceea privind pe ţiganii lăutari dela care — observa şi el 4 — s'a adu­ nat în majoritate materialul culegerii. De data aceasta, citind studiul amintit al lui Xenopol6, admitea integral ideologia isto­ ricului 6: lăutarul, oricît de „romanisat" ar fi, împrumută „formă streină" cîntecului bătrînesc — schimbătoare a „cugetării sau expresiunii romîn eşti". Ţiganul — „natură poetică şi artistică" — e păstrător exclusiv de musică populară romînească, dar şi „depositar" al doinei7. Insă circumscrierea aceasta a rolului lăutarilor e atenuată de altă afirmare a lui Tocilescu: „ţiganii — aproape singurii păstrători actualmente ai poesiei poporane" — contribue la dispariţia liricului din cîntece, reţinînd numai structura epică 8.

In privinţa technicei de colectare şi publicare a folklorului, To­ cilescu admite că materialul trebue „sistematisat"9: motivele, fiind „document istoric", e nevoie să le publici într’o „formă... esactă", adică utilizînd transcrierea fonetică 10, şi chiar dispunîndule în „ordine geografică" ll. Ca să li se poată controla „autenti­ citatea", trebue arătat „isvorul sau provenienţa lor". Din „aseme' 1 Malerialuri, p. VII. * lbid., p. XLII. 8 lbid., p, VII. VIII. Şi folkloriştii francesi vor semnala suprimarea po­ esiei populare prin civilisaţia actuală: in 1902 Ad. Orain, publicind ce adu­ nase din „vechea poesie populară" a Bretaniei, Insamnă că descoperise „epa­ vele poesiei de altădată" numai „la ţară", unde se află exclusiv „adevărata poesie populară", Înăbuşită şi pe atunci acolo de „clntecele de cafe-concert" (v. 0 r a i n, Chansons de la Hauie-Bretagne, 2, 3, 4).

4 lbid., p. XVIII. 5 V. supra, p. LI. 0 Malerialuri, p. XVII-X1X. T lbid., p. XXXII. 8 lbid., p. XXXIX. 0 lbid., p. IV, J0 lbid., P. IV, XXXIX, 11 lbid., p. XLIII,

îi

___________

INTRODUCERE

LXXI

nea archiv real şi cu totul obiectiv*' — ca „isvor de informaţiune"— se vor servi: „Ethnologia, anthropologia, mythologia, ethnopsychologia, ştiinţa antichităţilor, istoria culturii" — pînă şi istoria li­ teraturii. Tocilescu dă dovadă : din descîntece se poate stabili nu­ mărul colorilor distinse de popor ; ori care sînt neamurile cunos­ cute de elx. Regreţi că ideile acestea nu au cernut ce s'a publicat în culegere. De cîte ori o consulţi, ai neliniştea ce o simte cineva intrind în peşterile adânci: numai odată să pătrundă soarele acolo, întreg, feeria adîncurilor s'ar amplifica.

Cealaltă culegere a anului3 nu avea să fie mai chibzuit al­ cătuită : culegătorul publica un material bogat, însă fără disciplina cuvenită 8.

In 1912, ţinutul Bihorului era cunoscut prin colecţia lui P. Hetcou 4, alcătuită cu gîndul de a face „cunoscută vieaţa sufle­ tească şi culturală, ideile şi sentimentele care stăpînesc inima şi mintea celor 300000 Romîni“ °. Părerile folkloristului despre rolul folklorului sînt ecouri din ce am putut vedea pînă aici la înaintaşi: cine vrea să cunoască „temeinic limba, trecutul, tradi­ ţiile şi calităţile sufleteşti ale neamului său, trebue să facă studii folklorice sau etnopsichologice". In „productele literare ale nea­ mului1* „se reoglindează sufletul şi caracterul naţional, în ele se manifestă trecutul fidel şi vieaţa sufletească a unui popof“. „Poesiile poporale conţin o comoară nesecată de idei ori­ ginale şi sentimente nobile — născute din isvorul curat al geniului poporului, încă neturburat de influenţe literare străine**. Materi­ alul e reprodus fonetic „în graiul romîn din Bihor** G, fiind astfel la nivelul metodei folklorice adevărate.

1 lbid., p. XL. 3 N. Păsculcscu, Literatură populară romînsască, Bucureşti, 1910.

3 In 1911 losif Pop o viei tipăreşte: Poesii populare romtne, II, Lu­ goj, 1911 — colecţie rară pe care o bănuim de valoarea celeilalte (cf. Folkior din R.-sărat, I. p. XLIV). Culegerea lui S. FI. Marian (Hore şi chiuituri din Bucovina, Bucureşti, 1911) e publicată de Academia Romlnă In chipul obişnuit.

4 P. H c t c o u, Poesta poporală din Bihor, Beiuş, 1912.

6 lbid., 3.

0 lbid., 6. Culegerea lui I E. T o r o u ţ i u, din Bucovina (A fost odată...

Poveşti şi cintece poporale, Cluj, 1912), ţintia să răsplndiascâ doina In popor.

In acelaşi chip concepea rostul unei culegeri de folkior şi învăţătorul M. I. Apostolescu, tipărind nişte „manifestaţii poetice" pentru „ridicarea cul­ turală 3 sătenilor noştri" (Balqdş populare, I, Alexandria. 1912, 5-6).

)

1

u ‘ • i

LXXII

iN

Ji

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

B. Bartâk !, G. Giuglea şi G. Vîlsan2, ca şi T. Pamfilea publicau în acelaşi an. Lipsa de metodă din culegerea lui Tocilescu avea să ducă în aceea a lui Pamfile, tipărită de Academie, la suprimări de versuri şi fragmente4, de motive cu ,,o uşoară nuanţare pornografică0 B, ori în cîteva rînduri la publicarea unui material de o artificialitate rară :

r Vezi, nevasta e o cutră, Sparge oale, sparge sticlă, Zice că bărbatu-1 strică • K'

(p. 156)

Ibovnica să şi-o ţie Cu pîne şi cu măsline Cu rachiu de discovine; Dimineaţa rachiaş De ameaz un papanaş, Iar seara un struguraş! (p. 160; cf. cu T o c il e s c u , Materlalurl, 916)

*. }\\

— Aşterne, măicuţă 'n pat, Ori în pat ori în crivat, Că Ghiţ’al tău s’a gătat, Trei curve mi l-au mîncat:

&

(p. 204) i

Mâ'ndrăgi fecior din sat, Frumos, tînăr şi galant. (p. 206, 259; cf. ţi p. V, VI. .6)

îl i

Ideile lui Pamfile despre genesa şi circulaţia folklorică — exagerate ori greşite6, pe lingă lacuna de metodă — te fac scep-

îi;

!

i I

1 Ş.

(li l

si •

l;

■

l .

ii

.

M ! !

1 B. Bartâk, Ctntece poporale romtneştl din Comitatul Bihor, Bu­ cureşti, 1913. * G. Giuglea — G. Vîlsan, Dela Romtnil din Serbia. Culegere de literatură populară, Bucureşti, 1913.

8 T. Pamfile, Ctntece de ţară, Bucureşti, 1913.

4 lbld„ 95, 96 vers 60-61; cf. şi p. VI. 8 Ibid., 149.

• lbld.f 7, 8, 9, 15.

INTRODUCERE

i 1

LXXIir

tic în apreţierea muncii acestui scormonitor de trecut, de o hăr­ nicie puţin obişnuită.

Culegerea lui G. Giuglea şi G. Vilsan — fractul unei ex­ cursii la Romînii din Serbia 1 — trebuia făcută după normele di­ alectologiei. Fericită însă era colecţia lui B. Bartok, cu care Aca­ demia Romînă începea strîngerea materialului musical popular, începuturile modeste ale lui M. Vulpian şi P. Ciorogariu se con­ tinuau aici temeinic. Se mai publicaseră culegeri musicaîe — simple adaosuri — tot în seria de publicaţii a Academiei2 ; dar acuma notaţia musicală se făcea de un specialist. Colecţia lui G. Fira 3, publicată tot de Academia Romînă peste trei ani, continua aceste încercări care după răsboi se vor desăvîrşi prin ce vor da S. Drăgoi1 şi C. Brăiloiu 5. Abia acuma se va tinde spre o strîngere sistematică şi completă a materialului nostru musical, prin „Arhiva de folclor a Societăţii Compositorilor Romîni“ °, „Labofatorul de fonetică experimentală" de pe lîngă Facultatea de li­ tere din Bucureşti şi prin ce a realizat G. Breazul la Ministerul de Instrucţiune.

Din 1915, cînd Ovid Densusianu îşi publică cele două mo­ nografii sistematice, pînă în 1920 cînd tot d-sa ne dă o antologie a poesiei noastre populare 7, nu avem o publicaţie valoroasă de folklor. Ce avea să ne dea în 1918, „din părţile Oltului", Pr. I. Bălăşel în culegerea lui8 — după 30 de ani de adunătură — erau lucruri „în cea mai mare parte culese personal" 9, dar şi din ce-i trimesese nouă învăţători şi un soldat. Aceeaşi ocupaţie străveche 1 O monografie etnografică bine informată şi îngrijit scrisă avea să dea E. B'ucuţa (Romînii dintre Vidin şi Timoc, Bucureşti, 1922). ’ s Vasiliu, 7. c., I - XXVI; Păsculescu, l.c., I - XII; P. Pîrvescu, Hora din Cartai, Bucureşti, 1908, 145-181. După răsboi astfel de culegeri musicaîe se întilnesc răsleţ la C. Răd u lcscu - Codin, (Corbii Muşcelului 117-126) şi T. P a p a h a g i (l. c., 177-180).

3 G. F i r a , Cîntece şi hore, Bucureşti, 1916.

4 Sabin V. Drăgoi, 503 Colinde, Craiova, 1932.

5 C. B r ă i 1 o i u , Cîntece bătrîneşti din Oltenia, Muntenia, Moldoua şi Bucovina, Bucureşti, 1932.

8 Culegerile acestea se publică uneori In Albina (cf. an. XXXVII, n-rul 31, p. 6; XXXVIII, n-rul 16. p. 6 ctc.).

7 Ovid Densusianu, Flori alese din cînteccle poporului, Bucureşli, 1920. * Pr. T. Bălăşel, Versuri populare romîne, I, Craiova, 1919.

9 IM, 3r

; ! i

f

.

I

o

V

/ \\

w V

O Ir :

t:«

'> •'.V

.V< V. V*

m

!*■

1«

;T; • iii Ml

!i.ii

LXXIV

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

de necrofor folkloric şi aici, pe care munca disciplinată poate nu o va putea stîrpi cîtva timp.

Antologia lui Ovid Densusianu din 1920 venia să preciseze ideile folkloristului în ce priveşte rolul selecţiei antologice în lite­ ratura populară. încă din 1905 1# întîmpinînd pe acei ce predicau o literatură ţărănească, Densusianu arătase că e nevoie să se dea o colecţie de literatură populară poetică. „Aici sar putea vedea ce a produs mai de samă poporul nostru, pînă unde s’a înălţat estetica lui, ce expresiune a dat gindului, simţirei lui“. Publicarea de „bucăţi alese" din 1920 îşi propunea să desprindă astfel din ce s'a cules şi publicat prin periodice şi colecţii ce este „mai deosebit ca poesie în sufletul Romînului" ;. Dacă s’ar fi făcut munca aceasta la vreme, uşor sar.fi văzut „că nu e nevoie de prefaceri, de invenţii cărturăreşti, pentru a salva prestigiul inspiraţiei po­ pulare" : multe din poesiile alese sînt deasupra celor „netezite" de Alecsandri3. Mioriţa antologică — chiar dacă s’ar întîmpla „să se mai descopere vre-un mărgăritar al poesiei noastre populare" — poate arăta „ce este geniul poetic romînesc, pînă la ce culmi ale artei simple, spontane, s’a ridicat sufletul ţăranului nostru ca să exprime suferinţele şi bucuriile lui, cu tot ce aduc ele din de­ părtarea veacurilor, ori din întîmplările de fiecare zi“ 4. Densu­ sianu accentua şi aici adevărul că doinele şi strigăturile ofere poesie mai variată, mai multă şi „chiar mai romînească" decît cîntecele bătrineşti5.

Dacă s’ar întregi colecţia cu materialul publicat competent din 1920 pînă astăzi, se poate uşor închipui cit ar fi folosul în cultivarea gustului ales, mai cu samă pentru cei tineri. Cred că nimeni altul decît acel ce reformase metodele folklorului la noi nu putea încerca, erudit, un astfel de filtraj. Această încercare rămîne pînă acum în literatura noastră folklorică cea mai con­ ştiincioasă antologiee. In ziua cînd culegerea lui Alecsandri va fi un fapt istoric, opera va rămînea adevărată „carte, clasică".

il

ii rii

isj î i{il«

!:.'i

i !i

1 • I ii 1 ii

1 Vieafa nouă, I, 114.

5 Flori alese, p. XI. 4 Ibid., p. XV. 5 Ibid., p. XVI. 3 lbld., p. XIII. 0 Mai încearcă şi Gh. Mur nu o antologie (Cele mai frumoase doine, Bucureşti, 1922J care poate fi utilă. Alta, dovedeşte un gust selectiv rudimen­ tar (Seb. Bornemisa, Cele mai frumoasel— Poezii poporale, Orăştie, 1912). 0 antologie corectă se tipăreşte — anonim — In 1909 de editura $ocecr

/

INTRODUCERE

LXXV

Poetul basarabean I. Buzdugan tipăria peste un an o cu­ legere din Basarabia1, întregind-o în 1928a. Punctul de vedere „istoric şi naţional" avea să fie şi aici axa de orientare a culegăpublicindu-se poesic — mai ales epică — din toate regiunile, şi In transcriere dialcctologică fidelă (Poezii populare din toate ţinuturile romtneşti, Bucureşti, 1909). Se vorbeşte aici de o selecţionare „cu îngrijire" a materialului folkloric adunat plnă atunci, de atltea ori cu o „totală lipsă de discernămint" ; se sub­ liniază că apreţierea literaturii populare „numai pentru faptul că e populară" nu se poate Îngădui presentului ce trebue să colecteze riguros „producerile cu o inspiraţie sinceră", necesare cui Îşi dă sama că „poezia cultă a venit uneori să se adape cu folos dela acest izvor nou poetic" (Ibid., 3, 4). Astfel colecţia reţine din 17 culegeri utilizate (ibid., 259) ceea ce răsfrlnge „geniul popular" al neamului nostru. Aceea a lui I. C o r b u (Doina. Poesia poporală lirică selecţionată şi adunată. Bistriţa [1921 ?] care spune despre colecţia Flori alese că nu şi-a spus „ultimul cuvlnt In chestie de selecţionarea poeziei poporale" (p. VIII) — conţinlnd puţine din „mărgăritarele poeziei poporului" — este dea-dreptul o monstruositate : motivele nu au fost publicate cum erau culese in periodice ori colecţii, ci asupra lor s'aa făcut „operaţii... adinei". Astfel, s’au completat ori trunchiat motivele, compulsîndu-se variantele după preferinţele estetice ale autorului; s’au omis versurile aparent inutile in motive; s'au conta­ minat altele, pentru că „la o selecţionare a poeziei poporale zgura trebue cu" răţită" (p. IV). Aşa s’a procedat cu „Brumărelul" lui Petrea Creţu Şolcanul (p.

V). Racordarea aceasta este o muncă enormă, dar artificialisează creaţia po­ pulară. Tocmai In lenta schimbare a motivelor prin circulaţia lor bogată stă prefacerea folldorică: elaborarea unei teme, evoluţia — desăvlrşirca şi uneori desagregarea. „Curăţitul" lui Corbu, ca să ne redea „diamantul cu noroiu cu tot" (p. V) e o prelucrare de biurou şi nu are de fel In clin cu literatura po­ pulară adevărată. Ea aminteşte ciudat de adaptările secolului Iui Alecsandri (cf. supra, p. XXVIII). Poale operatorul să se fi gindit la stabilirea motivului iniţial a oricărei doine, aşa cum a făcut pentru balada francesă D o n c i e u x (v. Le Romancdro populaire de la France). Dar vorba cuiva: trebue un „meş­ ter... mare", cu un aparat de erudiţie sever, ca să stabilească prototipul unui motiv care dacă e liric, greutatea e cu atlt mai spinoasă (cf. I o r g a, Istoria literaturii româneşti, I, 33, 48; III, Bucureşti, 1909, 156). Altfel munca râmine o compilaţie searbădă. încercarea amintită nu-şi are echivalent in folklorul eu­ ropean nici chiar in veacul al XlX-lea, vremea inovărilor capricioase in orice domeniu de cercetare (v. in folklorul german antologia lui F.-L. M i 111 e r , Deutsche Volkslieder, Marburg u. Leipzig, MDCCCLV, p. VI, VII) şi mai puţin , acum cind chiar antologiile de popularisare sint in Apus atent alcătuite (cf. J, B e i f u s , Die bunte Garbe. Deutsche Volkslieder der Gegemaart, Munchen, 1912, 390-391). Exegesa folklorică a lui Corbu e explicabil de ce a rămas isolată.

1 Ctntece din Basarabia, I, Chişmău, 1921.

5 Cîntece din Basarabia (1905-1916); II, Craiova, 1928. Folklor poetic basarabean, riguros cercetat, va publica Anuarul Arhivei de folklor, II, 89-175.

*

: r

V

LXXVI

I: : i ■

j

'?•;

ti iSr :

•Jv & 5 ?

s; > i

■

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

torului: „cîntccele“ trebuiau să dovedească suferinţa neamului basarabean sub, regimul moscovit şi să se întoarcă „din nou în straturile adinei ale poporului nostruspre „a înviora isvorul de unde au lăcrimat*1 Şi dragostea poetului - culegător de un biblism duios : cîntecul basarabean era sub ţari un „psalm**, o „ru­ gă" spre Domnul — la munca pămîntului, ori cînd „flăcăii... mol­ 8 doveni" plecau „la moscălie" ; o „profeţie" a prăbuşirii ruseşti; o eliberare a suferinţii, aşternută în „cîntecul de jale şi durere**: „ca o rugă caldă- în „doina tărăgănată", ca o continuă revoltă— „un strigăt de blestem" — în „cîntecul haiducesc". Prefaţa în­ treagă e astfel elanul simţirii patriotice a culegătorului, firesc întîlnit — dar rar stăpînit ca aici — în prefeţele culegerilor ce vin din provinciile anexate. Materialul poetic, de altfel caracteristic, e publicat într'o transcriere fonetică insuficientă.

Din 1920 pînă în 1924 cînd apărea culegerea Pr. I. Bîrlea 2, numai V. V. Haneş dădea o monografie conştiincioasă8. Ce pu­ blica Pr. I. Bîrlea, din Maramureş, era o completare a culegerilor lui Tit Bud şi Al. Ţiplea, toate întregite peste doi ani de mono­ grafia masivă a lui Tache Papahagi 4. Astfel, ţinutul maramureşan avu norocul să fie cercetat definitiv de oameni harnici şi pre­ gătiţi.

In 1926, apărea monografia folklorică a unui alt rapsod po­ pular — Năstasă Creţu — din Broştenii Folticenilor, întocmită de Gh. Cardaş5 într'o transcrier6 fonetică proprie.

Casa Şcoalelor tipăria, în 1927, culegerea Preotului D. Furtună6.

Pe urmele lui Caranfil, culegătorul nu avu norocul să găsească

;i

1 B u z d u g a n , /. c., II, 5.

5 Pr. I. B 1 r 1 e a , Balade, colinde şi bocete din Maramureş, I, Bu­ cureşti, 1924; Clnte'.e poporane din Maramureş, II, Bucureşti, 1924.

3 Din Ţara Oltului, Bucureşti, 1921. Culegerea lui C. Radulescu* Codin (Ctntece poporane din Răsboiu, I, Cîmpulung, 1923; II, Cimpulung, 1925), deşi publica motivele „scrise aşa cum au fost auzite şi cum au isvorlt din inimi de tineri", era tipărită in felul obişnuit. Tot in 1924 se tipărea la Gherla o culegere minusculă (S. R u s u , Sctnteufe. Poesil poporale) din re­ giunea Mureşului de sus, făcută de un elev de liceu şi prefaţată entusiast de profesorul său.

4 Graiul şi folklorul Maramureşului, Bucureşti, 1926.

5 Ctntece poporane moldoveneşti, Arad, 1926. c Pr. D. Furtună, Ctntece bâtrîneşti din purfile Prutului, Bucureşti, 1927.

-i' i

i

>

INTRODUCERE

/

Uixî(

inaterial epic bogat, cum doria 1: ce a publicat, dovedeşte uneori decadenţa creaţiei populare 2, în chipul văzut în culegerea lui Tudor Pamfile şi mai ales cum se va întîmpla peste un an în aceea a lui G. F. Ciauşanu, G. Fira şi C. M. Popescu3. Textele slnt lipsite de o transcriere fonetică, iar prefaţa conţine uneori idei judicioase, ca în caşul cînd Furtună nu admite istoricitatea ba­ ladei noastre. Anticipa însă pripit cînd susţinea că „linia Dunării, prin Dobrogea, dela Brăila, şi pînă la Romanaţi şi Dolj este cea mai fericită in păstrarea baladelor, cu motive în adevăr vechi“4: regiuni specifice au fost cercetate după aceea, dînd material ca­ racteristic. Nici în 1909, cînd a apărut culegerea Iui C. N. Mateescu, nu era timpul deapoi al culegerii baladelor noastre n.

In acelaşi ani — poate — Banatul avea o culegere dată de L. CostinG, urmaşul lui Enea Hodoş, G. Cătană, E. Novacovici şi mai cu samă al lui Iosif Popovici, faţă de care succesorul este un epigon. In toată culegerea nu se vede o ordine suverană: concepută în maniera veche, avea să fie urmată în acelaşi an de o broşură7, pe coperta căreia culegătorul scria: .Din popor pentru popor". Astfel, după o sută şi cinci ani de prefacere în metode ne întorceam la concepţia părintelui Anton Pann.

Colecţia corectă a anului 1928 o da N. Georgescu-Tistu8, cercetător conştiincios ce presenta întîia icoană dialectologică şi folklorică a Buzăului — deşi prea resumativă, fiindcă judeţul acesta a fost în calea transhumanţei ardelene şi sigur adăpos­ teşte un variat material folkloric. Trebue cercetat degrabă şi atent.

In 1929 nu se tipăria nici o colecţie remarcabilă. Culegerea cu care se încheia munca de cercetător neobosit a lui C. Rădulescu-Codin9 nu era o lucrare de apogeu: materialul • este de 1 * 1 4 1 * 1 *

r

.

I

iv

r<& * •: \

Ibid., 4. 6. lbid., 191.

Culegere de folclor din jud. Vtlcea şi împrejurimi, Bucureşti, 1928, F u r t u n ă , /. c., 7, Ibid., 8.

Mărgăritarele Banatului, Timişoara [1927 ?J. Strigături de joc, Timişoara, 1927.

N. Georgescu - Tistu, Folklor din Judeful Buzău, Bucureşti,

■

!

1928.

9 Literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii Muşcelului, Bucureşti, 1929.

Lucrarea republicată în 1930 (Comorile poporului. Literatură, obiceiuri şi credinţe) e mai mult o Încercare de precisare a genurilor literaturii populare.

/

1

L5cxvin

5 ;

FOLKLOR DIN R1MNICUL-SAKAT

multe ori amor! — esteticul limitîndu-se cu greu de ce e medi­ ocru. Două. dovezi răsleţe :

, ‘4

Că să poartă cilibiu Cu vestuţa pînă'n brîu

!

(p. 15)

v Vi'

1

U

Vi '

1

U

i î:f

Vi

: j

I!

iî’-U ! ** v

Să'i trimet o telegramă C'am să trec in altă ţară (P- 31) Regiunea Mureşului şi a Tîrnavelor trebuia să-şi aibă o co­ lecţie adevărată în ce a tipărit, tot în 1929, H. Teculescu \ In dorinţa de a estetiza poesia populară, Teculescu a modificat.

Nevroza creată de culegerea lui Alecsandri a fost de multe ori fatală în literatura folklorului nostru : din 1852 încoace sa văzut că poesia populară a trecut prin laboratorul culegătorului. Dela Iamik şi Bîrseanu însă nimeni nu mai declarase manifest că a schimbat „în pasajele care cuprindeau expresiuni ce nu obicinuesc a se pune pe hîrtie" 2. Teculescu avea să se întoarcă la timpurile apuse. Sa cules „fără înţelegerea cuvenită", spune el; „S'a ne­ tezit, prefăcut, şi adaus creaţiunile poporului, uneori, fără nici o grije, fără pricepere". „Lipsind iscusinţa culegătorului, nu s'a eliminat inesteticul, v e r s u r i 1 e s u s p e c t e , cele prosaice, fără vigoare, umpluturile, vulgari­ tăţile, cacofoniile, banalităţile, orăşenisările, imaginile incorecte, cuvintele impro prii poporului"3. Pe lingă „mania literalisării" 4, greşala de a fi alcătuit culegerea prin elevi5 anulează apoi orice chezăşie de muncă ştiinţifică6.

!:« j -iii

'ii:

1

l| •|

i!

-

ji fi fi’

I

1 H. Teculescu, Pe Murăş şi pe Ttrnaue. Flori Înrourate (Doine şi strigături), Sighişoara, 1929.

5 I a r n i k - B1 r s e a n u, /. c., p. IX; cf. supra, p. XXXVIII. 8 T e c u 1 e s c u , /. c., 5.

4 Expresia a lui Dcnsusianu, vorbind de cei ce prefac materialul folkloric (v. Aspecte ale poesiei populare romanice, curs —1925-1926, 291).

6 Teculescu, I. c., 4.

0 Culegerea studentului T. P o d a r i u (Flori de pe clmpie, Sibiu, 1929), publiclnd doine „de pe clmpia Ardealului", este a unui amator. Prefaţa lui I. Aglrbiceanu (cu ecouri Îndepărtate din Herder: In „clntecele", „datinele", „por-

h\* i

t

. .î : i

-

, A»

:■ n

>

INTRODUCERE

LkxiX

După 1929 pînă astăzi sau dat încă vre-o cîteva colecţii, făcute în spiritul nou şi în curs de publicare K In urma acestui „raccourci" se observă uşor viţiul comun al culegerilor de material poetic popular dela noi: a) cele mai multe au fost curăţite de materialul socotit inutil; b) unele nu au evitat inesteticul; c) nu au fost publicate ca documente dialectologice.

In adevăr, cîteva colecţii scapă de umplutura motivelor ste­ rile de creaţie ; restul însă dacă nu abundă, pot oferi cîte un exemplu măcar : Şî maiori comandind Ghinerarii isplicînd3 Dragoste făr de noroc Ştii ca cărţele de joc, 8 Toată lumea-mi zice damă Că mă ţiu cu o catană4 Te'ntîlnesc pe barieri Dai mina cu negustori tul“ şi „poveştile" poporului — „cea mai preţioasă comoară a unui popor" — „vorbeşte sufletul unei naţii" ; p. 3) îndeamnă pe ţăranii ştiutori de carte să culeagă poesii populare din satul lor, trimiţlndu-le spre publicare gazelelor (Ibid., 4). In acelaşi gen este şi culegerea lui G. C e r n e a (Floricele din Ju­ rul Cohalmului. Poozii populare din Ardeal, Bucureşti, 1929).

1 In 1930, Vrancea îşi avea o colecţie (I. D i a c o n u , Ţinutul Vrancei, I, Bucureşti, 1930); peşte doi ani C. Brăiloiu tipăria colecţia excelentă de ba­ lade cu ariile lor (Clntece bălrîneşfi din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Bu­ covina), iar In 1933 pe lingă culegerile obişnuite ale lui D. M. Niţu (Cinteco olteneşti, Craiova, 1933) şi V. Popa [Poezii poporale şl chiuituri din Ţara Oltului, Sibiu. 1933) se începea publicarea colecţiei de faţă. De altfel In acest an se perpetua şi vechiul procedeu comod de a strlnge producţii popu­ lare prin elevi (v. D. Al. N a n u , Poezia militâriei şi a Crăciunului de pe valea Argeşului, Piteşti, 1933, 6). Ca o curiositate a timpului se poate vedea culegerea lui A. G r o b e i u şi D. D i a c o n i ţ a - Poiana (1070 Chiuituri ale Chioarului, I, Şomca-Mare. jud. Satu Mare, 1931), model de disproporţie intre introducerea ce vorbeşte despre f o 1 k 1 o r u 1: „ştiinţa tuturor tradiţiilor şi obiceiurilor unui popor" (p. 3) şi chipul In care e publicat materialul poetic.

5 C a n i a n u , /. c., 219.

3 S.e vas t O'S , /. C„ 53.

4 B i b i c e s c u , /. c., 214.

:

■

N Ucxx

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

Cînd am fost eu’nconcentrat Cine mi te-a sărutat, De ţi-e obrazul pătat Par’că e matricolat Cu matricol de soldat1 N'am făcut contrat cu tine, Chiar contrat să fi făcut De mine nu te-ai fi ţinut, 3 Că mii drag a mă plimba A plimba pin mahala Da da-ma după Ion, Că-i frumos şi galanton 3 Fetele dela regie Din regie dela Iaşi Se iubeşte prin oraş Eşi, Mariţo, pin la poartă In cămaşă decoltată

||

In 'M i: !

Mariţo din Prahova Spune-mi, pe onoarea ta Cu cine-ai rămas tu grea?

• Neică, dacă-ţi este dor Sună-mă la telifon De obraz cin ’ te-a muşcat De e negru şi pătat Parcă e matricolat?

.»i

-•

411 « 1

ti

* N. I. Dumitraşcu - Reny, Ctnlece ale Poporului (jud. Dolj; cărticica a IlI-a), Vălenii-dc-Muntc, 1908, 6, 14; cf. T o c i 1 c s c u , Materlaluri, 260, 453.

5 T o r o n ţ i u , A fost odată..., 113.

1 Buzdugan, l. o>, II, 83, 85.

5 ; '

îi

\t. i

Cît am fost pe lume-am fost, Ara fost om politicos

INTRODUCERE

5

Lxxxr

Nu te mai prind la fîntîni, Să-ţi cîrpesc vre-o doi-trei pumni, Să te saturi de minciuni.

N'am o coală de hîrtie, Şi-un logofăt să le scrie, Să te trag la primărie Dau cămaşa de pe mine Şi portofelul cu rile; Frunzuliţă de arţar, Ş'am ibovnicei jandar, Vine-amanta Iu’ Mărin, Din fustiţă vîlvăind, Bine e cu bărbăţel Şi'n sat cu amurezel; Ci-mi vînară trei persoane, Cîteştrele domnişoare 1 Hotărît că nu din astfel de resturi se va putea preciza laturea artistică a sufletului romînesc. Dacă întreg materialul nostru folkloric ar fi fost strîns competent, asemenea platitudini nu ar fi . fost publicate.

Este deci elementar lucru că nu oricine poate fi improvizat în culegător de folklor, cum s’a putut crede odată2. Numai cel ce are gustul format prin cunoaşterea integrală a mişcării folldorice la un popor — în vremea lui 7- ca şi prin ce îi ofere trecu­ tul din ce s'a publicat în toate periodicele, poate discerne ce şi-a asimilat poporul în folldorul poetic din toata experienţa sa etnică.

Cîntecul popular e lupta sufletului primar între pămînt şi cer: 1 Ciauşanu, Fira, Popescu, Culegere de folclor din jud. VtlCea şi împrejurimi, 21, 47, 52, 53, 64, 65, 68, 73 şi 91, 95, 97. Şi în pe­ riodicele de folklor se publică astfel de frinturi (v. Doina, I, 155; Şezătoarea, XIII, 189 etc.), 5 I o r g a, Nevoia retnoirii cunoştinţelor istorice In Inuăfâmtntul se­ cundar, Bucureşti, 1912, 34.

Ion Di&conu, Folklor din Rimnicui-sintl,

VI

-

) î

LXXXU

r •'!

I *

31

f

■

•I

•v.

1%

*

ti » t . ,V

w

i-v

\ţ

n Î3

î;

r.'V ‘

•

ţ.

■ I

0

chinurile ce se ivesc in vieaţa zilnică şi eliberarea către lumina, cînd sufletul se poate avînta. Se adaogă aici şi rolul valorii etnice.

Această încleştare de trăire dualislică nu din orice motiv hibrid se desprinde. Şi prinderea ei se poale ’săvîrşi nu de enlusiaşti, ci de cei pregătiţi. Nu orice aud în popor urechile unui folklorist trebue publicat. Cine a cercetat minuţios ce vine din popor, are cu siguranţă motive unde trivialitatea abundă. Trivialul am sus­ ţinut că se poate legitima în ce cîntă poporul, dar uneori e dea-dreptul scatologie. Astfel de accidente se închid bine în sertare, ori se ignorează. Nici studiile speciale nu pot folosi mare lucru din ele. Şi atunci de ce să le tipăreşti ?

Pentru anchetele folklorice trcbuesc, astfel, oricînd cercetă­ tori disciplinaţi. Nimeni nu evită să creadă că învăţătorii pot fi aici sprijin temeinic. Dar cum spuneam odată 1 : trebuiau pregă­ tiţi anume încă de mult timp. Şi de acum vor putea fi în­ dreptaţi spre o asemenea muncă de colectare, dar mai intîi să fie orientaţi în felul cum trebuesc executate cercetările. 0 astfel de muncă naţională a înţelegerii neamului lor îi poate cinsti. Şi mai este o vină a multor culegeri de folklor poetic dela noi: mai toate au evitat limba locală de unde s'a cules. S'a crezut de folos să se publice neaparat în limba literară versul băneţean, sau cel din Maramureş. Evitarea transcrierii fonetice este însă o greşală apreciabilă, fiindcă această traducere falşifică în fond specificitatea motivului. Dovezile sînt oricînd la îndemîna cui ştie ce este graiul. Acesta e definit acum ca un „fapt so­ cial" 3: „instrumentul intelectual" prin care un grup uman îşi exprimă vieaţa sufletească. Ei are dreptul, ca atare, să se bucure de atenţia oricui studiază vieaţa colectivităţilor şi prin prisma va­ lorilor sufleteşti. Este însă de stabilit aici raportul dintre grai şi expresia poetică, în literatura poporului. Distingerea e esenţială.

Chiar în sînul unui grup linguistic coexistă diferenţieri sim­ ţitoare : particularităţi fonetice, ori — rar — moduri sintactice spe1 Milcouia, I, 70.

5 H. Delacroix, Le langage ei la pensie, 2-e 6d., 68,72-73,80,83, 90*01,92; H. Delacroix, E. Cassirer etc, Psychologle du langage, Paris, 1933, 58, 60, 64, 70, 73, 74, 78, 80, 87, 89, 90; A. Meii le t, LingUis• fique hlstorlque et lingulstique gânârale, Pads, 1926. 16, 17,72,73, 74,111( 230, 257, 271, 322; F#de Saussure, Cours de llngulstlqud gânârale, 2-e ed., 31i 37, Î07, 108; J. Vendryes, Le langage, Paris, 1921, 1, 8, 13, 15,

^ '' ’

i-l \ }

. 1

*i

ii

i

if

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARaT

420.

■

'< INTRODUCERE

LXXXIII

cifice. Variaţiile acestea locale pleacă dela diferenţierile oricărei unităţi sociale prin circumstanţe istorice; din condensarea sau chiar din sincretisarea unor unităţi sociale prin contact. Ori care grup etnic îşi are limba corelativă „tipului" ei mental. Limba — lucru social — evoluează discontinuu în ritmul coexistenţii grupu­ rilor omeneşti, chiar în sinul aceleaşi unităţi sociale. Aşa dar par­ ticularităţi locale sînt în orice grai. Prin aceste fracturi linguistice, dacă ne referim la funcţia lor în expresia literară, individul gru­ pului respectiv îşi toarnă versul în cîntec. Interdependenţa aceasta intimă şi organică între grai şi creaţie e şi de natură musicală : sonoritatea graiului, ritmul, mişcarea frasei se alternează în ver­ sificaţie într'un mod specific la orice grup linguistic. Este, deci, o musicalitate a graiului care se exprimă formal ori cînd în vers, pe care dacă-1 rupi din tiparul său natural — aşa cura a fost plăsmuit întîi — îl desfaci de armonia lui particulară. Lucrul se observă desăvîrşit în traduceri: adecvaţia noţiunilor ori a re­ laţiilor lor gramaticale dintr'un idiom în altul e o echivalenţă re­ lativă, o virtualitate, dar nu o identitate absolută. De aceea tra­ ducerile sînt întotdeauna transferuri parţiale, mai ales cînd ţintesc redarea operilor literare.

Valoarea specific dialectală a graiului se observă în colecţiile dialectale: Ce rindu-i d-ahăstă rînd?

Iera sora d-alu Ana. Şi m'omoare dărăpt tine Şi mă face de ruşine.

Nu-m aşterne pîngă foc, Că ţi-s lemnele de plop Şî mă tem c-oi arde-n foc.

Prin codru să preumblare

!

Tot cu calu lui călare Capu Vidrei înt tăia 1 1 Iosif P o p o v i c i, Poezii populare romtne, I, 24 vers. 14, 23 vers.

43, 29, 32, 35, 37, vers. 121.

.

t

i LXXXIV

*. jnl

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAf

Nu gînd'i, că t'-am urît,_ Pino asară n’am vinit. 1 D'e sînge-ai fo’ ’nvăluit,

i

Şî d'e sînge-ai fo’ ’nk'egat,

V

Codru di'pce gălbeiieşt'e, Omu d'ipce bătrîneşt'e, N'ime’n lume nu gîceşte.

Frundza gălbine’ d'e vînt, Omu bătrîne' d'e gînd ; Frundza gălbine’ ’n vinturi, Omu bătrîne’ ’n gînduri.

;*r i r

•) v1

N'ici atunci nu ne-om lăsa, Pină ca că nu ş’a fa’ Strat d'e mac Cu cunună verd'e-a mină Pâ la voi, pîngă fîntînă ;

I!H

ii

ii

ii vf •5 iî

Că-i numa pămîntu gol, Că sa fa'urmă de dor.

Trei feciori ş'o fată are, H'ireşe-i şi rîdzătcare, Tăt^Bod'iţa o k'ema-re, Pă numele mînisa-le —„Mere-aş, mamă, şî y-aş cere, Nu poc me', că n'am put'ere;3 Chiaf şi în colecţiile transpuse literar se vede nevoia tran­ scrierii fonetice ; Cîntă cucu'n par de nuc, Vint-a vremea să mă duc{ 1 H e t c o ii, /. 6., 6$, 1 P a p a h a g i, L c„ 9, 10, 23, 27, 41,95,

.

,

j-

...

ftl filalj . i

f"~ INTRODUCERE

LXXXV

Foaie verde de secară, Veste rea o vint în ţară,1 De sar fâ ceriu hîrtie Care-a lua pe mindra Casa să şi-o şindrileâ [scă] 2 Autenticitatea aceasta a valorii fonetice a graiului este, deci, o nevoie în fond a expresiei poetice. Cum s'ar reda versurile ci­ tate în limbă literară ? Nu e de fel cu putinţă. Iată aici rostul unei pregătiri filologice, temeinice a oricui culege folklor, ori chiar numai poesie populară. Căci în sine p o e s i a , ca şi musica, este valoare esenţială printre creaţiile artistice. Ea indică în studiul etno-psichologic modul în care un grup etnic poate idealiza vieaţa.

Este, evident, nevoie să fie prinsă poesia populară aşa cum po­ porul a structurat-o prin graiul său. Fonograful ar fi în această preocupare mijlocul nemerit de prindere. El se poate întrebuinţa, dar uneori e incomod şi costisitor. Apoi cînd e nevoie de re­ venirile ce privesc completările in ce cîntă acelaşi individ — cum se va vedea n — fonograful e de-a-dreptul inutil. Urechea bine disci­ plinată poate înlocui acest procedeu4 care rămîne de un folos real în fonetica experimentală. Oare auzul doctorului desăvîrşit nu poate prinde ritmul inimei ca şi un cardiograf sensibil ?

Mai este apoi şi un alt aspect al metodologiei folklorice: textului folkloric trebue să i se adaoge musica. Sînt, în adevăr, şi motive recitative — baladele; dar doinele se cîntă întotdeauna.

In general, oricare cîntec popular a fost creat spre a fi cîntat, dar nu recitat. Mai ales poesia populară lirică se crează în mo­ mentul cînd e cîntată: fenomenul l-am observat categoric la fete şi femei ce nu puteau reproduce din memorie „cinticu", ci tre-

!

I

1 I a r n i Ic - BI rs e a n u , /. c., 302, 322. s Bir 1 ea. /. c., II, 19, 59. s Cf. Folklor din Rlmnioul-sărat, I, 6 vers. 9, 18, 25; 10 vers. 109; 16 vers. 50; 51 vers. 88; 53 vers. 41; 56 vers. 166; 61 vers. 22, 32, 43*46; 62 vers.

53, 57, 63; 63 vers. 12; 68 vers. 10; 69 vers. 15, 23, 38.

4 Pentru variaţiile fonetice, destul de capricioase uneori, care se pot sur­ prinde printr'o atentă transcriere fonetică, v. Ibld., 5 vers. 2; 25 vers. 41; 26 vers. 101; 42 vers. 29; 43 vers. 43; 49 vers. 34, 37; 58 vers, 53; 61 vers. 19, 23; 62 vers. 51, 59, 66, 69; 75 vers. 80,

LXXXVI

■

r !

■

t

i ;

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

buiau să-l „cînte" neaparat. Aceasta este, de altfel, în popor şi accepţia cuvîntului „cîntic" : „g'ersu" — melodia la care se adaptează vorba — libretul1. Aşa dar, în genesa folklorică textul şi melodia sînt coexistente in cîntccul popular, ele născîndu se şi dcsvoltîndu-se paralel. Ritmul verbal — poetic—implică ritmul musical şi melodia în stare potenţială. Atare simbiosă — totală — între textul şi melodia cîntecului popular e cu putinţă de obser­ vat chiar în stadiul desagregării folklorului unui neam aflător într’un grad înaintat de civilisaţie. Des poţi întîlni aici indivizi care mimează numai melodia, motivul folkloric fiind tocit. Supraveţuirea melodiei unui cîntec popular după ce textul poetic a dispărut — prin contaminare, dispariţie ori substituire — e, de altfel, un aspect general al trăirii folklorice. Rar se întîmplă ca ritmul musical să se adapteze ritmului oral — adică : o singură poesie să se cînte pe mai multe melodii cu ritm diferit. In general, însă melodia este osatura cîntecului popular: acesta se poate preface, ori se destramă; melodia îi supraveţueşte, adaptîndu-i-se alte teme lirice. Cum spune J. Tiersot: orice cîntec popular are na­ tură dublă : „corpul său este în substanţa cuvintelor; sufletul, în musica sa" 2. Un lucru rămîne, aşa dar, dovedit de musicografia contemporană: melodia este partea esenţială a cîntecului popular, determinînd chiar ritmul versurilor. In stadiul actual al musicei noastre populare se înţelege că sîntem văduviţi de multe melodii.

Au rămas doar cîteva pe care se cîntă de multe ori numeroase motive.

Această făţişe cooperare între vers şi musica este evidentă mai ales în strigături unde colaborează şi dansul — formă primi­ tivă de activitate estetică a omului, pe care Grosse o socotia originară sentimentului estetic. In rost deplin la popoarele primiti-

1 Ca şi în caşul altor grupuri etnice, Romînul are noţiunea „cîntec" comună melodiei şi textului poetic; cf. B 6 c k e 1, Psychologie der Volksdichtung, 33, • Doncieux, Le Romancâro populaire de la france, p. XXXIX, Despre omogeneitatea cuvîntului şi melodiei In cîntecul popular, cf. B 6 c k e 1, /. c., 16, 17, 31, 32, 33, 35; Sahr, Das dcutschc Volkslied, 10,11; Sch e II, Das Volkslied, 5, 55, 56, 59, 84-94; L. Schneider, Das franzosische Volkslied, Berlin, 1905,1-6; J. T i e r s o t, Histoire de la chanson populaire cn France, Paris, 1889, p. V, 331, 332, 355, 356-359. Un cîntec e „cîntec popular", după BockeI, tocmai prin această deplină întrepătrundere dintre melodie şi cuvînţ; „e determinat de cîntare şi născut prin chitare",

INTRODUCERE

■ ■

\ I \ :

LXXXVII

ve, manifest şi în cultura indogermanică x, dansul este — pentru caşul nostru — motorul genului satiric prin intermediul ritmului musical. Aici coexistenţa ritmului poetic şi musical e manifestă, adăogîndu-se ritmul coreografic. De altfel din cîntccul de joc se pare că derivă structura doinei sau a horei. Valoarea musicală a graiului în strigături, deci, se exteriorisează puternic.

- Coexistenţa motivului folkloric şi a melodiei lui fiind un aspect de trăire totală, se vede uşor cum toate doinele noastre ar fi trebuit publicate numai aşa fl. Aici filologia colabo­ rează cu musicografia : nimeni nu se mai îndoeşte astăzi că în studiul musicei populare cunoaşterea linguistică şi filologică a textelor e necesară 8. încercările actuale de înregistrare fonogramică sînt meritorii şi pe lingă ce au încercat streinii4 s'ar fi cuvenit sa le facem noi de acum cileva decenii. Munca inaugurată re­ cent de C. Brăiloiu, S. V. Drăgoi5, G. Breazul, M. Vulpescu8, trebuia îndeplenită cind destule melodii arhaice trăiau. Din păcate musica noastră populară cînd s’a cules, a fost industrializată -. compositorii au artificializat-o în ce se cerea de vînsare. Aiurea însă compositorii şi dramaturgii mari au pornit dela musica populară, culegînd-o minuţios şi transpunînd-o corect-în operile lor musicale şi teatrale7. La Francesi, de pildă, Maurice Ravely, J. Tiersot9, Vincent d'Indy10au cules cu grije tesaurul popular; iar Schola Cantorum dela Paris a încurajat şi publicat astfel de culegeri 1 H. H i r t, Die Indogermanen, II, Strassburg, 1907, 472-485, 725-730.

5 Din acest punct de vedere singura colecţie europeană adecvată e lu­ crarea monumentală a lui L. E r k , F.-M. B 6 h m e , Deufscher Liederhort, IIII, Leipzig, 1893-1894 (cf. voi. I, p. IV-XVIJ. * S. D j o u d j e f f, Ryihme et mesure dans la musique populalre bul­ gare, Paris, 1931, p. I, 84.

1 Colecţia cu 285 de înregistrări, făcută de H. Pernot, directorul Institu­ tului de fonetică dela Sorbona, se află In stăplnirea „Laboratorului de fo­ netică experimentală" al Facultăţii de litere din Bucureşti.

5 „Comisiunea pentru Arhiva fonogramică" a Ministerului Cultelor şi Artelor a publicat lucrarea lui S. Drăgoi.

0 M. Vulpescu, Clntecul popular romînesc, Bucureşti, 1930. Aş­ teptăm dela acest cercetător pregătit desăvlrşirea muncii începute.

7 Cf. Tiersot, /. c., 528-535.

8 A. de C r o z e, La chanson populalre del’tle de Corse, Paris, 1911,47.

9 Tiersot, Ckansons populaircs recueillies dans Ies Alpes frangais (Savoie ct Dauphinc), Paris, 1903.

10 Vincent d ' I n d y, Chansons populaires du Vivarais, Paris, 1890,

1

I

/

LXXXVIII

.

i

,1

i

.

I '

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

prin concursuri şi premii 1. Şi tot acolo Ticrsot a dat ediţii de arii populare, urmărind din variaţiile musicale numeroase ale motivelor tipurile melodice originale, pe basa răspîndirii lor pe arii geografice. Munca pe care o făcuse George Doncieux pentru stabilirea architipurilor baladei francese o face ingenios şi prietenul său Tiersot pentru „tipurile musicale'* ale baladelor acestora ce le stabilia el prin compararea variantelor unei molodii, înlăturînd elementele părăsite. Reconstituirea aceasta ingenioasă învia astfel melodiile primare ale motivelor care „fără îndoială au fost asociate vorbelor dela întîia compunere a fiecărui cîntec" 2. Tot aşa, în Germania pentru studiile folklorului musical german Hildebrand a strîns observaţii minuţioase 8.

Dar problema folklorului nostru musical trebue privită nu numai din punctul strict de vedere al psichologiei creaţiei, ci şi comparativ. Este, prin urmare, nevoie să se determine originea temelor musicale, circulaţia lor la un grup oarecare etnic, migraţia lor spre alte grupuri etnice. Iată una dintre cele mai pa­ sionante posibilităţi de studiu, referindu-ne la folklorul musical romînesc. Neîndoios că valoarea folklorului nostru musical pri­ mează. Căci pe lingă atîtea prelucrări folklorice privind desăvîrşirea unor teme epice sud-dunărene — Meşterul Manole, Doncila, de pildă — ori paralel cu existenţa motivelor proprii nouă, origi­ nalitatea musicei noastre populare se evidenţiază progresiv. Cer­ cetările recente dovedesc dacă nu categorica radiaţie a musicei populare romîneşti la vecini, apoi neaparat similitudine puternică.

Ungurii4 ca şi Bulgarii au elemente comune cu musica noastră : recent musicograful bulgar S. Djoudjeff a remarcat analogiile rit­ mice ale musicei populaie romîne şi bulgare5. Popoarele balca­ nice au legi ritmice comune la basa musicei lor populare, afirmă acelaşi, fiindcă dacă se confruntă melodiile populare ale ţărilor

■

1L. Branchet et J. Plantadis, Chansons populaires du Limousin, Paris, 1904; Eug. Chaminade et E. Casse, Chansons patoises du Perigord, Paris, 1904.

2 Doncieux, Lo Romancero, p. XLIV. Reconstituirea ritmurilor şi melodiilor-protolip a fost actualizată de cîţiva musicografi (cf. Djoudjeff, /. c., 12). .3R. Hildebrand, Materialien zur Geschichte des deulschen Volksliedes, I, II. 4 B. B a r 16 k , Das ungarischc 'Volkslied, Berlin, u. Leipzig, 1925,10, 13, 28, 34, 42, 60, 64, 84, 89, 96-97.

5 D j o u d j e f f f /. c,, 7-8.

S

INTRODUCERE

i

LXXXIX

din Orientul apropiat — Bulgaria, Grecia, Persia, Romînia, Tur­ cia — se constată analogii puternice în structura lor ritmică. Trebuesc recunoscute aici influenţe musicale reciproce, dar mai ales „principii ritmice" comune 1. Asemenea studii nu pot fi cu pu­ tinţă la noi, fiindcă sîntem la începutul strîngerii ştiinţifice a ma­ terialului poetic şi musical. Abia dacă avem cîteva studii temei­ nice asupra musicei noastre populare2. Aiurea însă cercetările sînt definitive : la Bulgari, de pildă, Djoudjeff în studiul amintit a putut folosi 2000 de cîntece populare luate din Arhiva museului etnografic din Sofia, alcătuită de Ministerul de Instrucţiune. Iar la noi de cînd a încercat Spiru Haret. abia în ultimă vreme s'a mai văzut cîte o sforţare meritorie.

Ce s'a făcut la noi în acest sens dublu e aproape rudimen­ tar. Colecţiile de material poetic, făcute metodic, sînt cîteva : M. Canianu (1888), V. Onişor (1895), V. Alexici (1899), Eminescu (1902), I. A. Candrea — Ov. Densusianu — Th. D. Speranţia (1906- 1907), Al. Ţiplea (1906), I. A. Candrea (1907), Al. Vasiliu (1909), I. Popovici (1910), V. Vircol (1910), G. Weigand (1910), P. Hetcou (1912), Ov. Densusianu (1915), V. V. Haneş (1921), Gh. Cardaş (1926), T. Papahagi (1926), G. Georgescu-Tistu (1928), I. Diaconu (1930, 1933) — 20 de colecţii din 138 (cercetate de noi) sînt întocmite metodic. Din celelalte sînt utilisabile cîteva, pentru autenticitatea materialului cules: EI. Sevastos (1888), S. C. Mîndrescu (1892), I. Bugnariu (1892), C. Rădulescu - Codin (1896), N. I. Ionaşcu — M. St. Mîndreanu (1897), Gh. Tulbure (1908), Tit Bud (1908), C. N. Matecscu (1909), C. Ciobanu-Pleniţa (1909), Gr. Tocilescu (1910), N. Păsculescu (1910), S. FI. Marian (1911), C. Rădulescu-Codin—S. Teodorescu-Kirileanu — Şt. Tuţescu (1911), M. I. Apostolcscu (1912), G. Giuglea — G. Vilsan (1913), T. Pamfile (1913), S. Teodorescu-Kirileanu (1920), I. Buzdugan (1920, 1928), C. Rădulescu-Codin (1923, 1929), Pr. I. Birlea (1924), Res­ tul e format din material nesigur: comunicat de alţii — uneori

i

I

\

* ■

I

1 Ibid., 5, 6; cf. şi E. R i c g 1 e r - Dinu, Hora transilvăneană, in Tran­ silvania, Crişana, Banatul, Maramureşul, II. Bucureşti, 1929, 1270. * B. B a r t 6 k , Volksmusik der Rumănen von Maramureş, Miinchen, 1923; Ctntcce poporale romîneştt, p. III-VIII; C. B r ă i 1 o i u , Despre bo­ cetul dela Drăguş, In Arhiva, X (1932), 280-359; E. R i e g 1 e r - Dinu, Folclor muzical dobrogean vcchiu, InC. Brătescu, Dobrogea, Bucureşti, 1928, 789-793; Hora transilvăneană, in Transilvania, Crişana, Banalul, Ma­ ramureşul, II, Bucureşti, 1929,1269-1281; $. D r ă g o i, 303 Colinda, p. XI-XI*.

!

11

r

XC

)

\

•• ii'

î; b

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

oameni simpli ce se zbat între alfabet şi ignoranţă — ori cules prea rudimentar ‘. Iar în privinţa folklorului musical am văzut că de abia avem cîteva lucrări serioase. Toate celelalte culegeri fă­ cute de oameni entusiaşti, insă fără o riguroasă metodă de lucru rămîn ca o eroare a vremii în ochii cercetătorului atent. Ele pot fi doar consultate pentru aspectul general al temelor.

Ne trebuesc, prin urmare, de acum investigaţii competente.

Dacă e adevărat că nota specifică a sufletului romîncsc — cum­ pătarea, discreţia, senina resemnare dacică a Rominului în faţa morţii2 ; ca şi esenţa spiritualităţii sale — fondul etnic păgîn şi creştin: dacismul şi creştinismul lui 3, se văd în Mioriţa şi Doina, atunci aceste produse de înaltă creaţie artistică trebuesc cerce­ tate în grabă şi peste tot. Culegerile folklorice să nu înceteze, cum sfătuia cineva acum 19 ani 4. Dacă toată lumea ar fi ascul­ tat îndemnul acela, nu ar fi ieşit la lumină ce sa dat mai ales după 1906. Convenim că trebue să înceteze colecţiile „indigeste*1 de folklor „mari în volum şi mici în calitatecăci astăzi nu se mai caută în literatura populară „reţeta tuturor nevoilor — linguisticc ori istorice, psihologice şi chiar... poetice" °. Romantismul de pri­ pas socotim că a decedat şi adevărul ştiinţific umblă viguros pe picioare proprii. Dacă uneori te împiedici încă prin ce se publică actual în resturi de entusiasm genuin, nădăjdueşti că disciplina folklorului le va înlătura cît de curînd 7.

i 4;

i; I• î-

•> 11 H I

1 Adesea culeg soldaţii, ori copii de clasele primare (v. B ă1ă ş el , Versuri populare romfne, 1,3; Furtună, Cîntece bâtrîncşii din părţile Prutului, 67, 106, 116, 153, 175; cf. supra, p. III — nota 1.

5 S. Mehedinţi, Caracterisarca unui popor prin munca şi uneltele sale. Bucureşti, 1920, 3.

8 Dragnca, M. Kogălnlccanu, 288.

4 C. Damianovici, Din chipul cum judecăm şi culegem litera­ tura populară, In Viea/a nouă, I, 83-89.

5 Floare albastră, I (1899), n-rul 22.

4 Vieafa nouă, I, 89.

7 Iată citeva din şabloanele rătăcite printre noi din ce Inclntase pe cer­ cetătorii veacului al XiX-lca, fără perspectiva unor astfel de probleme ce tre­ buesc privite, mereu In cadrul internaţional al folklorului: „Ceea ce sa pu­ blicat din literatura poporană pină astăzi, prezintă ca valoare poate cea nr»i fenomenală literatură poporană Intre toate literaturile similare". „Literatura noastră poporană e unitară, indivizibilă şi invincibilă faţă de toate literaturile similare din întreaga Europă" — logoree inutilă glndirii obiective (v. L. C o s t i n , Studii asupra folclorului bănăţean, Timişoara, 1930, 6f 8).

-*

INTRODUCERE

I

.

xcr

Rămînem la părerea exprimată anterior : regiunile specifice să fie cercetate* cit de curînd *. Banatul, Bucovina şi Dobrogea îşi aşteaptă astfel cercetători cu pregătire şi răbdare. De altfel sînt şi semne bune : Sextil Puşcariu, izbit — probabil — de heterogeneitatea materialului din culegerea Ciauşanu — Fira — Popescu, raporta Academiei Romîne, în 1928, că se simte nevoia alcătuirii unui proect de îndrumări pentru strîngerea literaturii populare 2. In timp scurt apărea Anuarul Arhivei de folklor al Academiei, dela care aşteptăm rod sistematic.

In regiunile unde sufletul romînesc s'a prefăcut intens, cer­ cetările se cuvin minuţioase. Peste tot însă trebue urmărit ma­ terialul folkloric în toată bogăţia circulaţiei lui. Frecvenţa unui motiv undeva să fie surprinsă oricît de extensivă ar fi. Să nu ne ferim de variante, cum cred unii naiv, fiindcă acestea pot furniza material lexical bogat, pe lingă aspectele poetice nouă ale mo­ tivelor. Pentru stabilirea ariei de repartiţie a cîtorva tipuri de povestiri populare, în caşul uneia din ele folkloriştii Anti-Arne, Hackmann şi Maurits de Meyer au catalogat aproape 3000 de teme a. Şi noi socotim suficiente pentru Cintecul Crivăţului acele 19 variante, ori pentru Mioriţa 193 variante?

Este nevoie să avem odată şi noi colecţii de talia acelora din Franţa, Germania, Italia, aşa cum au dat, de pildă, Doncieux, Erk-Bohrae şi Nigra ‘J. Colecţia critică însamnă nu numai culegerea tuturor variantelor unui motiv — spre a i se preciza ariile geo­ grafice— ci şi compararea acestora, ca să se stabilească formele lui succesive pină la motivul - tip. Munca aceasta făcută in Franţa de inteligenţa suplă a lui Doncieux va rămînea multă vreme o lacună în ştiinţa folklorului nostru.

Cercetările acestea de viitor ni se pare că ar trebui în­ dreptate şi într’un chip nou: în spre ce ar putea să ne dea fol-

: I

1 Folklor din Rlmnlcul-sărat, I, p. XXXII. 2 Ciauşanu, Fira, Popcscu, Culegere de folclor din Jud. Vtlcea, 3.

3 Van Gennep, Le folklore, 54-55.

4 C Doncieux, Le Romancero populaire de la Franci, Paris, 1904; L. Erk, F.-M. Bohme, Dculscher Liederhorl. Auswahl der vorziiglichercn Deulschen Volkslieder (nacli Wort und V/eise aus der Vorzeit und Gegenwart), I, II, Leipzig, 1893. III, Lcipzig, 1894; C. Nigra, Cânii popolori del Piemonfe, Torino, 1888.

; >

-

XCII

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

klorul, referindu-ne la unele probleme de psichologie : punctul de vedere al individualului în creaţia populară. Dintr'o procedare greşit imprimată de etno-psichologia germană s'a cer­ cetat cîteva decenii folldorul numai cit şi cum se resfrînge el în colectiv: „cum receptează “ ; sau : „cum circulă în popor un motiv folkloric' s’a zis mereu. Insă puţini s’au gîndit temeinic să observe : cum ^receptează individul un motiv oarecare şi ce atitudine ia apoi faţă de dînsul, fiindcă adevărat aici se reduce toată problema. Fenomenul literar — in speţă: cel popular — trebue urmărit în diferitele lui stări de melamorfosă la indivizii cu reale posibilităţi literare. Trăirea unui motiv folkloric e colec­ tivă întru cît el sc transmite oral — şi dela individul de talent la altul, nu dinspre massă către oricare individ ; dar i n d i v i d u a ţ i a lui e existenţa adevărată. Un motiv trăeşle mai ales după ce individul l-a receptat: dacă acesta e un om de talent, îl prelucrează, dîndu-i un aspect total diferit de ce a primit ini­ ţial. Astfel, această existenţă latentă — laminarea unui motiv în succesivele lui trepte de formaţiune la individul de talent — trebue urmărită în timp oricind. Fiindcă sînt motive pe care incon­ ştient sufletul individului le preferă, le reţine, puterea de creaţie aplicîndu*i-se numai asupra lor. Alte motive insă — deşi simpa­ tizate — rămîn pe pian secundar: material ce din amabilitate — să zicem aşa — au fost reţinute de memorie, de multe ori pen­ tru că şi mediul le preferă — caşul lăutarilor. Asupra acestora nici o prelucrare nu se petrece ; nici chiar o regrupare în ele­ mentele lui proprii nu se efectuează ; nici o contaminare de părţi streine nu e cu putinţă. Memoria le reţine mecanic, întocmai ca un disc de celuloid o romanţă desuetă.

Procesul de elaborare estetică — in acest dublu aspect — nu a fost de fel urmărit experimental de folkloriştiţ noştri. Ei sau mulţumit întotdeauna cu ce au putut culege dela un individ dintr'o dată şi mai întotdeauna în pripă. Dar s'a uitat că memo­ ria, oricît de puternică ar fi, are nevoie cind funcţionează de un timp adaptator care la omul simplu e de lungă durată: se adaogă aici şi timiditatea, iar în general slăbirea memoriei. Res­ tabilirea memoriei este, deci, condiţie esenţială cînd se culege

folklor.

Dar motivul cules odată trebue recercetat, fiindcă individul pe l-a ştiut a putui să-l actualizez? în memorie în fragmente, dar

INTRODUCERE

i

XC'lff

şi-l poate rememora definitiv rămas singur. Prin surprindere nu şi-l poate aminti integral. Fragmentele acestea obţinute în timp — succesiv deci — sînt ca şi o slalue antică frîntă, ascunsă in stra­ turi adînci şi reconstituită abia cînd prin săpături atente s'a scos din ţărînă cel din urmă fragment component. O lovire mediocră cu timăcopul ar fi rupt din marmoră şi privirea senină a Venerei din Milo.

In felul acesta am putut reconstitui o. variantă a baladei Cintecul Soarelui dela un cobzar bătrîn din ţinutul Rimnicului, cu o memorie puternică, însă în lenevie de multă vreme. La prima încercare bătrînul ezita ; altă încercare, tot atunci, segmenta ba­ lada şi mai mult. Peste două săptămîni, cînd l-am văzut, recitarea era mulţumitoare ; după şase luni a putut şti balada integră, aşa cum o învăţase în tinereţe, dar o uitase, fiindcă nimeni nu-i ce­ ruse să o cînte. Dăm aici numai începutul baladei, spre dovadă î

Frunzî verdi ş'o cicgari, [I; Păstrior di mari IV-VI] Umblă sgare să să'nsgare. [I; Umbli sî sî’nsgari — Putemicu sgari; Că lui vremia i-a venit Săvai, di căsătorit. IV-VI] Şi iei, fraţi, mi-a umblat [Că iei, mări, mi-a umblat IV-VI] Novă ani, [ mări, II, III] pă pămînt [ Novă ay pă pămînt [IV-VI] 5 Şi novă pă sup pămînt: Puternici n’a găsit [I; Poternicî na găsit Kes, di siama lui Şi de kipu lui. IV-VI] Prin aceeaşi reconstituire succesivă — şi la acelaşi cîntăreţ— a trecut şi Cintecul Gerului. Procedînd aşa, am reconstituit multe balade care dacă ar fi rămas în prima formă căpătată, ar fi de o valoare estetică redusă.

Aceste caşuri ce privesc psichologia creaţiei populare se pot completa prin texte folklorice: mărturisiri de-ale indivizilor ştiutori de cîntec popular; ei singuri destăinue modul in care au receptat şi prelucrat materialul poetic1, Aşa, credem că investigaţiile folklorice vor putea duce la resilltate de necontestat. Dar pentru ca să fie munca durabilă 1 Foliilor din Rimnicul’sârai, I, 3-4,41,63, 69; II, 2-3, 50, 55, 58, 80.96/

}

XCIV

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARÂÎ'

trebuesc oameni. Materialul poate fi cit de bogat. In unele discipline deşi s'a ajuns, în privinţa anumitor probleme, Ia conclusiuni definitive, totuşi mărturiile continuă să se adauge. De pildă, în istorie nimeni nu se supără pe varietatea dovezilor do­ cumentare : pentru progresul Egiptologiei campaniile de săpături se efectuează şi astăzi asiduu în Egipt, ca şi pe timpul Iui Maspero, cu toate că A. Morct a fixat acum cîţiva ani magistral fresca civilisaţiei nilotice. Iar folklorul care la noi astăzi e de abia la începutul investigaţiilor adevărate ?...

Să nu se uite că materialul folkloric e pe sfîrşite. Vieaţa satului — vieaţă populară — dacă nu se poate închipui fără euritmia cîntecului din popor 1, apoi „sălbătăcia măreaţă şi curată'* a satului remînesc3, unde sa plăzmuit doina, este în crepuscul.

Peste un deceniu sigur nu se va mai auzi versul limpede romînesc. Isvorul „inepuisabil de poesie" care e „sufletul romînesc" pare mai degrabă o avîntată figură de stil a celor ce urmă­ resc problemele de sociologie ale folklorului8. Nu e un adevăr pornit dela ce poate oferi acum observarea atentă a colectivită­ ţilor populare. Pasul unificator al vremii va egaliza prin instrucţie mintea întregii omeniri. „Ca şi moartea fisică, prima educaţie — această moarte hidoasă a inteligenţii şi a imaginaţiei — loveşte în pragul oricărei colibe. Copiii naturii vor fi tot aşa de stupizi şi de răi, ca şi stăpînii lor. Să ne grăbim a asculta istoriile plăcute ale poporului, mai înainte ca el să le uite" — spunea Ch. Nodier acum 43 de ani4. Lucruri petrecute aproape : folklorul din ve­ cinătatea Parisului a pierit de mult, iar acel din împrejurimile Lionului şi Marsiliei dispare continuu \ Pînă şi în Corsica „an­ ticele tradiţii" se spulberăc. In acelaşi, chip apare poesia epică populară iugoslavă: apunînd. De pildă, în Ungaria meridională, Slavonia orientală, Serbia — exceptînd partea muntoasă din sudvest — a dispărut complet; iar in Croaţia e în drum de dis­ pariţie. Poesia aceasta populară a Slavilor de sud — comparabilă

1 I o r g a, Istoria literaturii româneşti, I, ed. a 2-a, 49.

8 Ibid., II, ed, a 2-a, 13.

1 Poesia populară romlneascâ, In Adevărul literar şl artistic, an. XIII, Seria a 11-a, n-rul 733, p. 5. > D a r d y, Anthologie populaire de l’Albret, II, 5.

8 Van G e n n e p, Lo Folklore, 23. e C r o z e, La charison populaire de l'tle de Corse, 175.

!

V

1

Introducere

.

XCV

epopeii francese — aşa de fecunda din 1568 cînd o publică P. Hektorovic, pînă in 1814-1815 europenizată prin talentul lui Vuk Ka rad zic este, evident, astăzi in agonic chiar in Bosnia, Herzegovina şi Muntenegru unde pure încă să se fi păstrat intactă l.

Căci poesia populară arhaică e oriunde inactuală : inactualitate din pricina prefacerilor economice şi instrucţiunei moderne — aceşti doi factori efectivi de dispariţie folklorică. Iar poesie astăzi în po­ por nu se mai crează : adică nu c adincâ, plecată din experienţa proprie a ţăranului, ci din ce a putut reţine din superficialităţii tirgurilor. Aiurea, ca şi Ia noi: „Poporul german cîntă acum cu greu cîntece nouă", insamnă un folklorist cunoscut2.

Mai degrabă e de urmat cuvîntul drept ai învăţatului spa­ niol Rodriguez - Marin : „în ce priveşte folklorul, anume:! e mai urgent să se urmeze cu adunatul decît să se studieze ştiinţific" 3. Şi aceasta este ştiinţă dezinteresată — vorba înţeleptului Pithagora: cea mai preţioasă dintre purificări.

1 M. M u r k o, La poesie populalre âpique en Yugoslaule au debut du XX-e sidcle, Paris, 1929, 9, 29-31.

5 Scliell, Das Voikslied, 60. * Al. P o p e s c u - Telega, Ooid Densusianu, Craiova, 1934, 65.

BALADE Mioriţa1 I Pi-om picior di plai, Pi-o gură di rai Scoboară, scoboară Trei turmi di oi, 5Cu trei ciobănei: Unu-i Moldovian, Altu-i Ungurian, Unu ie Vrîncian. Şi ii se vorbire 10 La apus de soare Ca să rai-1 omoare Pe cel Vrîncenaş, C'ari oi mai mulţi Şi cai mai graşi 15 Şi cîini mai bărbaţi.

Mioriţa auzia: Di trei zile' ncoaci Gura nu-i mai taci.

Stăpînu auzia, 20 Din gură-i zicia: 1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 1-7. Se vor adăoga: V. D. Moisiu, Ştiri din Basarabia de astăzi, Bucureşti, 1915, 174 „Testament ciobănesc".

Căminul, X, n-rele 7-8-9 „Altă variantă a „Mioriţei" (din Dragosloveni— R.-săral)". Varianta este cea de faţă.

Frămîntări didactice, X (1934), n-rul 8 „0 variantă nouă a „Mioriţei" din Vrancea".

Variantele II, III, IV au fost prinse la o jumătate de oră, o oră şi două ore şi jumătate după intlia.

■

;; ' 1

1

2

r

i

i

I

■

I

'

1 J I

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

— Oiţî bîrsanîi Tari ieş' nizdrăvanî: Di trei zili ’ncoaci Gura nu-s mai taci; 25 Dar 'ar lupk'i' n tini!

Oar iarba nu-s placi, Oar apa nu-i bună ?

— Stăpîni, sta pini, Nu raă blestema, 30 Cî io ţi ţi-oi spuni Cî ii se vorbesc: Pă la apus de soari Să mi te omoari.

— Oiţă bîrsanî, 35Dar tu să le spui: . De m’or omorî, Aci sî mă' ngroapi, în staul di oi, Ca sî fiu cu voi; 40 în spatili stînij, Ca sî mi-a ud cîini. Şi la cap sî-m pui (pui II, III, IV) Fluieraş di soc, Să-n cînte cu foc; 45 Fluieraş di os, Să-n cînte duios.

Di aţi întâlni — (Şi di-aţi întâlni — II - IV] Pe drumu* ntrebîndă — Pe maica bătrîna, 50 [ Di mini' ntrebîndă, II - IV ] Dar aşa să-i spuneţi: Că m’am însurat (Spuniţ cî m'am însurat II) C'o fată di’ mpărat.

Luna mi-a pus cununa; [Soarili şi luna, 55Mi-a pus cununa; II]

Preoţ: munţe mari; Pasîri: .lăutari.

Tatî-niu-a fos' cioban şi dila iei ştiy cînticili ăştia. L-învăţam,

•' i

■■

cMS'.ir»

f

\

o

;r

|

balade

3

cî-1 cînta şi din fluier. Ştiy şi p’ „a lui Şandru" şi pă „Jencia 60 Săbieneia", tot dala tatî-niu. N'i Ai-a plăcut sî cînt şi la su­ părări şi la bucurii, ci toţ cîntî la mini’ n casî.

Dragosloveni— Reveica N.-Spînu, 46.

Corbea 1 II Verdi foai şura macriş, La temniţa Iu1 Opriş Undi şadi Corbia ’ nkis — Cînd iera tînăr copil 5 Ş’ acuma-i moşniag bătrîn.: Baţi barba braţili Şi kica călcăili.

Mă-sa Corbi ci-n făcia ? la trei oyî roşioari 10 Şi trei luniiniţ de ciari, Sî-i dia Corbi di pomanî La cia dragi tevnicioarî: Dă unu portarului, Unu santinelilor 15 Şi unu tevnioerului.

Corbia, mări, ci’ uj-o vidia, Pîn zăbreli să uita Şi pă mă-sa co vidia, Din guriţă ci-n zicia?

1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 17-41. Varianta IV a fost prinsă la două săptămîni după celelalte.

(IV) vers. 7:

Şi kica călcăili; Uenili: umirili — Le ridic cu cîrzili, Ca sî-n văt potcciii

(IV) vers. 18—19:

Corbia, mări, cin,'mi-o vidia, Lacrimili-1 podidia

-Şi la mă-sa că-n strica:

m v. “ -

(ii:

{ }

4

: ■

i!

1:

■

i ' > \

l

:

! ;1 !

i

■

i

:

5

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

20 „Alio, măiculiţa mia, La Ştefan-Vodă te du, Di diparti să ' ngenunki Şi di-aproapi să te rogi Să mă măi scoaţă p’afară, 25 Să mai văz ş’ io sfîntu-soari; Cî nu poş sî mai trăiesc Di răcnetu brQaştilor.

Di şuiru şărk'ilor.

Jo aicia cîn’ an vinit, 30jera broaştili ca nucili Şi şărk'i ca fusili.

Jo nu poş să mai trăiesc Di-o hoţoaicî di şărpgaicî; Că ia că Ai-a ’ mpuiat 35 Şi, măre, că Aj-a fătat îm pgala caftanului, Gura buzunarului".

Aşia mă-sa c’auzia, Lăcrînili-o podidia, 40 La Ştefan - Vodî - m pleca ; La pgartî cî ni-azungia Din genuki ngenunkia, Pin Ştefan-Vodî c'o vidia.

La dînsu cî ni-o kema.

45 Şi, mări, că Ai-o 'ntreba.

Baba, mări, ni se ruga: „Alio, Doamni Ştefan-Vodî, Tot încuiţ porţîli Şî ’ndoieşti-ţ gărzili, 5o Să mai sco{ pă Corbia-'fară Din cia dragă tevnieioară, Să-l mai vază sfîntu-soare ", Ştefan-Vodă ci-n zicia ?

„Alio, babă, babă, 55 Cu cuvîntu de ispravă, Corbia ieşti logodit Cu logodna Carpina,

r

■

!

HMBBKm

.L-*

BALADE

5

Adusa din Slatina : Din topor ii toporîtă 60 Şî dim bardă bărduită, La tulk'ină ie pîrlită Şi la virf îj ascuţită, Pîntru Corb ia ie gătita.

Jară nunu cini-ni ieşti ?

65 Cel hultur cu capu sur ; Şi cia cioară pestricioară Aia ieşti nunişgară".

Tari g'ini că-i păria ; La Corbia ui să ducja, 70 Din guriţă ce-n zicja ? „Alţo, Corbio, Corbio mami, Domn Ştefan s’a nilostig'it: Pă tini ti-a logodit Cu logodna Carpina, 75 Adusă din Slatina ; Din topor îi toporîtă Şî dim bardă bărduită, La tulk'ină ie pîrlită Şi la vîrf îi ascuţită, 80 Pîntru tine ie gătită.

Târî nunu cini-ţ ieşti?

Cel hultur cu capu sur Şi cia cioară pestricioară, Aia-ţ ieşti nunişoară1'.

(IV) vers. 58—62:

. !

(IV) vers. 83—84:

Adusă din Slatina, Cioplită di doi mocani; Lâ vîrf, mări, - i ascuţită, La tulpină ie pîrlită Cini ieşti nunişoară?

Tot cia cioară pestricioară, 85 Aia ieşti nunişgară.

Dilăturia tîrgului;

Di rîsu boierilor, Bătăi di zoc cucganilor.

. ..iş

I I

i

l

t i

’

. ! : < «

=

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

6

85 Aşa Corbia c’auzia, Lăcrinili-1 podidia, Din guriţă ci-n zieia ? „Vez, fumeia. ca fumeia : Poali Iun/, şi minţi scurtă ; 90 Aia ieşti ţiapca mia, Mă puni pă mini ’n ia.

Alio, măiculiţa mia, Curînd înapoi ti du, Salaori, mări, ca sî-n scoţ, 95To'la uşa gra/.diului Sî-i pui sî sapi, Sî ni-1 scoţ pă Roşu-afară : Tot pă Roşu netidu Cari fugi cu anu 100 Şi hodineşti cu ciasu, Ala-n scapi hia capu“.

Pă Roşu că ni-1 scoţia, Baba di friy că ni-1 lua, Tot păn tir’, mări, că-ni intra— 105 Pan tîrgu Odriului — Pă murgu trăgîn’ di frîy, Cu sajaya ’nh’iplî'm brîu.

Roşu ci ni-ş făcia ?

Numa bolti cî ni-ş făcia, (ci-n făcia, II, III.)

(IV) vers. 85—91:

Corbia că o asculta, Lacrimili-1 podidia: „Aia ieşti ţiapca mia, Mă puni pă minin ia.

90 Căci fumeia ca fumeia: Poali lunz şî minţi scurţi (IV) vers. 93—94: Curînd acasă te du, Salaorii mări, ca sî-n pui, 95’n băligaru calului Acolu ca sî-n sak'i, (IV) vers. 102—103: Mă-sa aşa că-m făcia Şi pă Roşu că-n scoţia Şi di frîu cî ni-1 lua

J. aSfes-rV 11

: : ai

BALADE 110 Negustori c'o vidia, Din guriţă ci-n zîcia ? „Alio, babă slabă, Nu ţ-î Roşu dă vînzare, Sî-s dăn galbeni şi parale “ ?

115 Iară baba ci-n zicia?

Nu ii-i Roşu de vînzare Şî n-i Roşu di-un dar mari: Cini-o da pă Corbia- 'fără [Gini dă pi Corbia- 'fără IV] Din cia dragă levnicioară".

120 Negustori c'auzia, înapoi că se trăgia, Din guriţă ce-n zicia 7 „Lasă să h'ii răy, ny-aşa: Mul' ne mai bazocoria".

125La Ştefan-Vod'azungia; [La Ştefan-Vodî mergia IV] Ştefan-Vodî iii-o* vidia, La soldas porineia Şi pă Roşu' ncălica. lari Roşu ce fă cia ?

130 Capu' n k'ept că ui-l punia, în doyî ldisioari să scula Şî'm pămîn’ că ui-l trîntia [Şi pă slugă că-mi trîntia IV] Ţarînî că îii-i făcia.

Jarî baba ci-n zîcia ?

135 Din guriţă cî-n striga: „Alio, Doamni Ştefan-Vodî, B

(IV) vers. 126—128:

:

(IV) vers. 134-136:

7

\

Dar Ştefan cînd auzia, La săntineli pormcia Şi pă Roşu ui-l lua.

Dom' Ştefan cî-m porineia Şi pă Roşu ncălica.

Baba la Dom'să dueia Şi din gur aşa-n zicia: „Aii, mări, Dom' Ştefane,

si

1 FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRA.T

8

Nu-ţ mai omorî slugili; La vremi di neputinţî, Cî ţ-o faci trebuinţî.

140 Tu încuiţ porţîli Şî ’ndoieşti-ţ gărzili, Ca"sî scos pă Corbia-’fară, Câ iei, mări, ţî l-o ’nvăţa ; Di-o h'i, mări, la v'o “plimbări, 145 Sî nu-s facî v’o ocarî“. Ştefan-Vodă ci-n făcia ?

Porţile că le’ncuia, Gărzile că le'ndoia, Pă Corbia-'fară că-1 da, 150 La bărg'ier că-1 ducia Şi, măre, că-1 bărg'ieria, în haine domneş' îl îmbrăca.

Di-acolia Corbia ce-n făcia ?

La Roşu cî mi-ş mergia, 155 Mîna pă- frîy că-m punia, Cu Roşu că mi-ş vorg'ia.

Iarî Roşu ci-n făcia?

Roşu, mări, cî'ngenunkia, Pînî Corbia ’ncălica.

160 îm buiestru cî-m pornia, Domnu Ştefan că-1 prig'ia.

Iar Corbia ce-n făcia?

! i

! ; 1

I

:

i

(IV) vers. 142: (IVJ vers. 146—149:

Sî mi-1 scoţi pă Corbia-'fară Din cia naltă tevnicioară".

Dom'Ştefan ci mi-ţi făcia?

Porţile că le'ntăria Săntinelili li-ndoia Şi pă Corbia că-1 scoţia.

(IV) vers. 154—171: Şi la Roşu că-m mergia, 155 Mîna pă iei că-m punia Şi la dînsu că striga.

Roşu, mări, ’ngenunkia, Pînî Corbia’ncălica. jar Roşu ci-m făcja ?

; tţ

IHBI

j

BALADE

Pănî Roşu 'nh'erbînta La Domn Ştefan cî-n trăgia 165 Şî din guriţî ce-n zicja ? „Alio, Doamni Ştefan-Vodî, Dăsaz de galbeni să-n dai, Să diprinzî Roşu cu iei'*.

Domn Ştefan ei ni-ş făcia ?

170Dăsaz di galbeni umplia Şi’m mina Iu* Corbia cî-i da.

Corbia, mări, discălica, La eiokinî cî-i lega; jar pă Roşu 'ncălica, 175 Pîn curţi iii să plimba,

!

(IV) vers. 173:

160 îm buiestru c’o lua, Săria Roşu ici, colia, Pînî, mări, sî'nh'erbînta; Domn Ştefan sta şî-1 prig'ia. „ - Ţar Corbia ce-mi făcia ?

165 La Dom ’ Ştefan că-m mergia: „Ale, Dom'Ştefan, Dăsaz di galbini sî-n dai; Cînd ăi işî la plimbări, Să nu te facă Roşu de ocară".

170 Dăsaz di bani cî mi-i da, La eiokinî cî-i lega, Precum ştia iei siama.

(IV) vers. 174—184:

Şi pă Roşu'ncălica ; 175 Săria Roşu ici, colia — Di pămîn'cîn' azungiaf— Pînî, mări, sî'nh'erbînta. jară Corbia ce făcia?

De mă-sa salătura, l8oMîna'm hm cî-i înh'igia Şi pă Roş’o arunca, Pişti ziduri că-m zbura.

Jară Corbia ce-mi zicia?

„Aljo, mări, Dom'Ştefani,

9

:

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT

10

Pînî Roşu ’nh'erblnta; Pă lingă mă-sa s’alătura, Mîna’m brîy cî ni ’rih'igia, Şi pă Roşu c’o zvîrlia ; ISO Cin’ di-odatî-n sumeţa, Pişti ziduri că-n zbura.

Corb ia ei-n zicia ? „Alio, Doamni Ştefan-Vodă, Mai h'ii, Doamni, sănătos : 185Di ai (I, III; Dacă ai II) cai să mă goneşti, Dipă mine să te iei“.

Don Ştefan ce mi-ş zicia ? „Merzi, Corbio, sănătos, [Mai merzi, Corbio, sănătos, IV] La bună mină n-ei fos’: 19oN’am cai să te gonesco".

Jar Corbia ce făcia ?

Pin tir’ că ni-ş intra, Foc pă şapti părs punia.

Corbia bia şi-n veselia, 195Tîrgu’n urmă cî-ni ardia.

-Ci

: % : !. )■

: ; '

i ?

; » ! I ! '

Oriavu — Petria Okjuz, 75.

'■

i' i

j

(IV) vers. 191—195:

Dară Corbia ca plecat, în tir', mări, că sa lăsat — în tîrgu Odriului — Corbia 'nainti mergia, 195 Tîrgu' n urmî cî ardia ; Corbia bia şi veselia, Tîrgu'n urmî cî ardia.

_ţ

a

-

• 3

'

î '! c

■ ■

■

v-

i ■

f

BALADE

11

Costea1 III Verdi foai ş'o laîia, Cepu primăvara da, Cuculeţu di-a cînta.

Jarî Costia ci făcia ?

5 Oi la cîmp cî rii-ş scoţia — Pă toati poienili, Pă malu Buzăului.

Ari Costia oi comuti 10 Citi k'etri sîn' pă munţi ; Ari Costja neluşăi Cîţi'n codru brebenei; Ari Costia—tot mai ari — Tot cinzeş di căţelandri; 15 Pă Dolîa căţia bătrînă ; Bărbăţelu Dolfii: Din ţara Moldovii.

Az ie Iun' şi mîini ie marţi, PI iaci Costia la Galaţi, 20 Cu catîri1 mpovăraţi, Să ia sari la iiioari Şi ţări ţi la cîrlani.

Costia cin ’ cî ni-ş pleca, Toş ciobani ui-aduna, 25 Din guriţî ci-n zicia? „Alio, voi, ciobanilor. Ş'încî, voi, scutarilor, Şî voi, mînătorilor, jaca, mări, io plec, mă duc, 1 V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 41-52. Variantele II, III, IV au fost prinse la o oră, şapte ore şi două săptămîni după intiia.

(II, III) vers. 5—7:

: -

Oi la cîmp cî ni-ş scoţia — Pă malu Buzăului, Pă toati poienili

â

3

Hn

: i

12

•i ,;

4

iii

li

■1

iii

Hi ■

Si • .

li

W\ i ! .

ti

:■

iiî V*

li

ii :

*

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

30 Să va las cu griza’n trup : Fulga la noi di-o veni, Voi, măre, să-i dăruiţi Oai stiarpî la mlncari, Di-um berbeci la frigări, 35[Şi... II] Caşu dila ’nkegătoari Şi urda dintr'o zăgîlnă, Mămăliguţa din oală Făr di h'ir di supărări ; Ar’ nimic, mări, să nu-n strici.

40 Di ni-o ceri v’o nioarî, Sî li spui c’avem răzvalî".

Aşa Costia le spunia, La Galaş că iii-ş pleca, Pă Fulga'n caii'ntilnia : 45— Bună ziya, fraţi Fulgo.

— Mulţuiîescu-ţi, veri Costio".

Costia din guri cî-i zicia : „Alio, fraţi Fulgo, Pă la mini di te-i duci, 50 Jo, mări, ţi-an dăruit : Oai stiarpî la mîncari Ş'um berbeci la frigări, Caşu dila ’nkegătoari Şi urda dintr'o zăgîlnă, 55Mămăliguţa din oală Făr di h'ir di supărări.

Di ni-oi ceri v'o irigări, Avem amîndoi răzvalî".

Jarî Fulga ce făcia ?

60 Patruzeş di voiniş a via : Plini la falcî » Groş la ciafî; Pîn păduri să risipia, Alţi ca lupk'i-ni urla,

=

= :

/

65 Alţi ca cîini lătra.

Cîini din tîrlî'ntărta Şî'm păduri să risipia.

Alţi paltî parti' n da,

: ;

i J i

Q

m

o

-.

.. ^

J I

balade

La tîrla să ducia: 70 A rup' turma zumătati, [Rupe turma zumătati, II] Cari, mări, nu să mai poati J Cia mai nici, okeşia, Mul' rii-a secat inima : 75 Di simţia a vremi ria, Trăssia turma Ia perdia ; Di simţia a vremi bună, Trftzia turma Ia păşciuni.

Costia din Galaş pleca, 80 Greii semni să făcia.

Jară Costia ce zicia ? „Di cin'maica ma făcut Aşa semni n'am avut; Fulga, mări, m'a sărăcit" !

85 La tîrlă că-n venia; Tragi oili la mulsoari Şi caşu la' nkegătură : Nu ieşi lapti'n măsură, Niş caşu la’nkegătură.

90 Aşa Costia ci-n făcia ?

Odatî că-n kiuia, Toş ciini să aduna; Numa Dolfa nu-n venia. Şi iar Costia ci-n făcia?

95Di-o buca’ di caş lua Şi pă Dolfa iii-o kema; îm perdia ci ui-o băga, Lansi 'm mină că-ş lua Şi la uşă să punia, 100 Pă Dolfa ni-o zudica: „Hai, Dolfo căţia bătrînă, Ci, măre, că ni-ai păţit?

Pă mine mai sărăcit"! ian Dolfa ci-n zicia ?

105 ..Hai, Costio, mări, dumneata, An sărvit pă moşî-tu Şi, măre, pă taicî-tu;

13

\

\ 5

14

<

1

ii

; .

-I A

:

IJ V r

i

ii 1«

V

i?

:

FOLICLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

A veni’şi rîndu tău, Nu poş să te mai servesc : lloN'i-a Iderit viderili, Nu po ' sî iau urmărili. jar Ccstia ci-n făcia ?

Cu lancia cînd aducia, Una Dolfi cî-i tră&ia, 115 Grămădi cî ni-o făcia.

Dolfa, mări, ci făcia ?

Di zos ni să scula, Nari (Naria II) pă pămîn' punia. jarî Costia ci făcia ?

120Lănci'm mini că-ş lua, Dipă Dolfa să lua.

Iar Dolfa azungia, La movila cia săpată, Că li-a măi găsit odată. [Undi li-a mai găsit odată. II, III] 125 Costia acolu c'azungia, Pă Fulga că ui-1 găsia: Supt umbri di păducel Minca carni, mări, di liel 130 Şi bia g'in dim burduşel. lari Fulga ci-n făcia ?

Pă Costia cî ui-1 vidia; Faţa lui cia rumioarî Să^ făcia turti di ciarî.

135 Costia, mări, ci mi-ş zicia ? „Ci rău mari ţi-an făcut — Pi mini m'ai sărăcit! — Di-ai rup'turma zumătati?

Cia mai raid, okeşia, 140Mul’ ni*a secat inima!

Să te păzeş’haiduceşti,

».

\ ■

: : .

■

î\ ; : t

Că te păles' mocăneşti".

Cu lancia că ni-aducia, Una pişti şale-i da, 145 Grămadă că ui-1 făcia. jară Dolfa ce făcia?

;

•« i

f /

BALADE

15

La burtă să răpezia, Maţi-afară că iii-i da ; Dipă alţi să lua, 150 Numa di vină ni-i apuca, Pînă Costia azun&ia, (iii-azungia, II) Citj-o lance le trăgia, tjrramada ca m-i racia.

Tar Costia ce făcia ?

155 Oile şi li-aduna Şi la stînă că-n venia ; Tragi oiii la mulsoari: Ieşi lapti la măsură Şi caşu la' nkegătură.

160Iară Costia ce făcia 7 Di-un neluşăl că-n tăia, în gura Dolfi 1*arunca. Şi Dolfa, mări, că ni-1 mînca Şi moartî cî ni-ş sta.

165 Iară Costia ci-n zîcja ? „Că sa dus puteria mia" !

Acelaşi.

Cîntecul Crivăţului1 IV Foaia verdi-a lemnului, Su' poalili cerului, La capu troianului, La fîntina < Ierului 5Iar asjarî pî'nserat Nemerit-a, poposit-a Bre, Marcoş Paşi bătrînă, Cu cinzeci de mii de oasti,

i

V. pentru bibliografia motivului, voi. I, 52-56. Motivul este cunoscut de lăutarul acesta, ca şi de alţii, şi sub numele de Ciniecul Gerului, Cîr.tarca Iul Crioăf, Cinfccul Iul Marcoci.

Variantele Iii, IV, au fost prinse la două şi cinci ore după I şi II.

-•X- » / ;•

V

f

I

16

-.rt

;

r:. i i ;

II! i: i i

;

l

!

| -•

i

. !

Î^OlKLOR DIN RÎM.NICUL-SARAT

Ca cu Crivăţ sî să bată.

10 ţar Marcoş ce făcia ?

La fîntînă să ducia — La fîntînă (xerului — Din guriţî că-n striga : „ţeş, Criviţi, din fintînî, •f 15 £eş, Criviţi, la război j, Să ne batem amîndoi".

Crivăţ ieşia din fîntînă C'un toiag di Siaţî-m mînă, Cu barba di promorgacă, 20 Cu mustăţile de brumă Şi din gură ce-i spunia ? [ Şi din gură că-n striga : II-IV ] „Bre, Marcoş Paşî bătrînă, Tu la mini cai vinit Să ne batem amîndoi.

25 Di ci nai vinit în luna Iu'făurar Cin’ sin' vremurili tari Ş'ai vinit în luna Iu' cuptior, Cîn io sin’ cam bolnăvior?

Dar oastia cu ci ţi-esti'mbrăcată“ ?

30 Şi Marcoş Paşî bătrînî-i răspundi: „Oastia mia ieşti'mbrăcată : Mai pan sîn pă lîngă pieli Cu noyî cămăşeli; [Ari noyî cămăşeli; II-IV] Piste noyî cămăşeli 35 Ari noyî zăbuneli; Piste noyî zăbuneli Ari noyî cozoceli; Piste noyî cozoceli Ari noyî săriceli — 40 De n'a răzbi vîn'la pieli.

Piste noyî săriceli

Ari noyî ipingeli, De n'a răzbi vîn'la pieli1', Atunş Crivăţ ci-n făcia?

45 Din guriţă-i răspundia:

i

I

BALADE

i

i

17

„Bre, Marcoş Paşă bătrînă, Voi di trei zile-n dai".

Voi di trei zile i-a dat Şi Crivăţ Ia Dumnezeu a plecat.

50 Pă Dumnezeu l-a găsit Cu pravila pă genuki: Judeca drepţ la dreptati; [Şi... II-IVJ Strîmbi la strîmbătati Iar Dumnezeu cun l-a văzut, 55Din guriţă 1-a'ntrebat: — Aleo, Sfinţi Criviţi, Tu la mini c’ai vinit, Mari păs ci ni-aj avut!

Or’vremia cî ţi-a viriit 60 [Vremia... II-1V] Di căsătorit 7 Or'aini c'ai ponosit, Sau bani cî i-ai sfîrşit?

— Aleo, Doamni, Doamni-al meu, Mia vremia nu mi-a vinit 65 Vremia di căsătorit, * Nici 'aini n'am ponosit, Niş bani nu i-am sfîrşit. • Dar (jar II) asiarî pi'nserat Nemerit-a, poposit-a 70 Bre, Marcoş Paşi bătrinî Cu cinze* de mii de oasti, Ca cu mini sî să bată. Ş'a vinit în luna lu’cuptior Cind io sîiTcam bolnăvior; 75 [Şî... II) N'a vinit în Juna lu'făurari Cîn’sîn' vremurili tari".

Dumnezeu 1-a'ntrebat: [jarDumnezeu,ca unsfînt, 1-a'ntrebat: IJ.-IV] -T- Oastia lui cu ce ie'rabrăcaţă ?

— Oasfia lui ieşti' mbrăcată: 80 Mai păn sîn pă lingă pieli Ari noui cămăşeli;

Piste noui cămăşeli Ari noui zăpuneli; Ion Diaconu, Folkior din Rmmcui-sJrat,

2

= -• .

i

V ii

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAT

18

Piste nouî zăbuneli 85 Ari nouî cozoceli; Piste noyî cozoceli Ari noyî săriceli — De n'a răzbi vin' la pieli ; Piste noyî săriceli 90 Ari noyî ipingeli — De n’a răzbi vîn.' la pieli, [jar... II - IV] Dumnezey, ca un sfînt, ii răspundi: „Alio, Sfinţi Criviţi, Du-ti cu puteria mia 95Ş-îi vidia ci ţi-oi lucra". Ţari Crivăţ ci făcia ?

In fîntînă că-m intra, Terminu cî să’mplinia.

Dară Marcoş ci făcia?

100 Cu oştiria că vinia La fîntînă că trag ia — La fîntîna Gerului, La capu troianului — Din guriţă cî-n striga : 105 „leş, Criviţe, din fîntînă, Jeş, Criviţe, la război, Să ne batim amîndoi".

Jar Crivăţ ce făcia ?

Din fîntînă că-m işa — 110 Cu barba de promorgacă, Cu mustăţile de brumă, Cu toiag di Siaţî-m mînă — La luptă cî să lua: [Şî lupta cî-m începia: II] Cu toiagu cî-1 amă£ia, 115 Toalî oastia ci'ngeţa.

Darî Marcoş ci-n făcia?

v

£

& i-

: 5

î iv

; \ ■»

8 i ’r

!J

!

1 Sî

■5

i

;■

1 :■

i 4 s -«.. !

(IV) vers. 95:

Ş-îi vidia ci ţi-oi lucra".

Atunş Crivăţ să ducia.

w

ţ

=

r

iI ! ) ..

i

i

• ’

:

! !

ni ; im■

I

iilIEXI

!

BALADE Ţel mereu cî'nainta.

Dar Dumnezeu ci făcia ?

Frumos siara ci'nsera, 120 O ploai ş’un vînt cî-n da.

Dar Crivăţ ce făcia ? Ţel din fîntînă că-m işa, [Şi... II-IV] C'o nari cî-n sufla, Numa Siaţî ci-n făcia.

125 Darî oastia ci-n făcia ?

La Marcoş ci să ducia, Din guriţă că-n striga: „Bre, Marcoş Paşi bătrînă, Învaţî-ne si trăim, 130 Pin’ la ziyî toţ' perim".

Darî Marcoş ce-n făcia ?

Din guriţă le spunia: „Ai, voi, mări, ostaşilor, Hamali la cai si tăiaţi, 135 Focuri mari ca sî clădiţi Şî voi ca sî vă’ncălziţi, Pin’ la ziyî sî scăpaţi".

Soldaţi s’a dus, Hamali la cai ca tăiat, 140 Focuri mari ca clădit. Ţar Crivăţ ci mi-a făcut?

Din fîntînî mi-a ieşit; Şi c’o nari cin* a suflat, [I, III, IV; Cu naria cin1 a suflat, II] Cu nori Ii-a amesticat.

145 Oastia iar sa dus la Marcoş: — Bre, Marcoş Paşi bătrînă, Învaţî-ne să trăim, Pin la ziyî toţ perim.

— Jar, voi, mări, ostaşilor, 150 înapoi să vă duceţi,

\ ;

(II-IV) vers. 124:

. —

Numa Siaţî cî-n făcia Tgatî oastia cî’ngeţa. ..

.•r •

.

■

îl 1

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

20

îl'

. *

Gîturi la cai st tăiaţi, Pîn coşuri sî vă băgaţi, Ca pîn’ la ziyî sî scăpaţi1*.

Ostaşi ce-m făcia ?

155 Gîturi la cai cî-n tăia, Pîn coşuri că să băga.

Jar Crivăţ ce mai făcia ? jel din fîntînî cî-m işia ; Şi cu naria cîn’ sufla 160 Pâ toţ că-i îngeţa, Nici unu nu mai scăpa ; Numai Marcoş rămînia.

Dar Marcoş ce făcia ?

La fîntînî să ducia, 165 Di diparli 'ngenukja, Din guriţî ci-n striga ? „Alio, Sfinţi Criviţi, Jeş, Criviţi, din fîntînî Şî iartî-n, fraţi, greşala: 170 Nu ţ-an ştiut puteria".

Poala, mîna-i săruta Şi'ncă nasu că-i pica.

n

3

'

; •<

ti

l

t r H

f'l

ii; • i

,î Dediuleştj — Cobzarul Opria Coman Puiu, 52.

■l

' . !

;!

S' :

! !

Dobrişan

i

i

V

-

Foai verdi meri domneşti, Cel oraş dim Bucureşti, La celi casi domneşti Mari masî mi-estintinsă, 5 De mari boieri mi-e coprinsă.

Dar la masî cini-n şadi ?

15

; ►

■i

\

■

1 Motivul, reluat de două ori. a rămas fură schimbări. .

(IV) vers. 144:

i.

I.

Cu nori Ii-a amesiicat.

I^iş focuri nu mai avia

0

O

i- *

. : ✓. i

!

I *

f

\

BALADE Şăd boieri ţarii, Pribessj di-ai Moldovii, Caimacaini tirgului, 10 Feşnici di-ai divanului.

Cam la capu mesii Şadi catanaş mai mari: Niş nu bia, niş nu mănîncă, Numai cu oki să uită 15 Şî-m pîra pă Dobrişan : „Day ştii, Doamni, dau nu ştii?

Sevai, ţară cu doi domni, Cu doi domni, cu două dă/.dii — Două săbii într'o tiacă — 20 Mi-a rămas ţara săracă: Dumniata dim Bucureşti, Dobrişan din Stoineşti.

Cu ci-ai, mări, dumneta, Cu trei părţi ari Dobrişan.

25 Oili Iu* Dobrişan Nu sint oi ca oili : s cu linurli poleiţi, Cu ungili zugrăviţi Şi la cap cu patru cgarni; 30 De virfu comiţilor, Citi-o piatră nestemată, Di plăteşli-o lume toată.

Berbeci Iu Dobrişan Nu-s berbeci ca berbeci: 35 îs dă la coadî pin’ la coami Dă doyîsprăzeci palmi.

Ciobani Iu' Dobrişan Nu să poartî ciobăneşti Şi să pgarti'n kip domneşti:

21

"v

40 Cu cozoâei di samur, Cu opinci di imiziy — Gaora, şi coslanda;

Noziţa, şî leiţa; Vîrzopu, şî galbenu.

45 Măgari Iu' Dobrişan

v R-*NCf: A

1

¥ v. }

\ 22

Nu-s măgari ca măgari : Sîn' telegari povîr domneşti, Car’ n’ai văzu de cin' ieşti!

Dulăi Iu’ Dobrişan 50Nu-s dulăi ca dulăi: Şî sîn zăvoi mari, domneşti, Car nai văzu di cin’ ieşti" !

Domn Ştefan cî-mi asculta Şî din guri cuvînta: 55,.Ale, catanaş mai mare, Tu-1 păzeşti, tu să-l aduci Can cu oi, can cu ciobani, Can cu hardalîc cu tot".

Firman la mînă-j scria, 60Lu catanaş că i-o da, Drumuleţu că-ş lua ; Zi cu noapti să ducia, La Dobrişan mi-azungia, Firma'm mînî cî i-o da.

65 Dobrişan cin’ mi-o cetia, Lacrămile-1 podidia; La ciobani le porîncja, Oile că le mpornia : Can cu oi, can cu ciobani, 70 Can cu hardalîc cu tot.

Mergia noaptia ca zîya: Pă lumina petrilor ; Mi* era fruntia’m Bucureşti Şî coada la Stoineşti.

75 La Domn Ştefan mi-azungia.

Fin’ ciobani osteniţi — Di gria noapti sîn’ bătuţi — Zăbreli cî-n rezema: Săvai, zăbreli’n feriastrf, 80 Intra zarili în casî. t)omn Ştefan cî să trezia,

\

y ; . :

i

\\ lV -

i

l

« 5

iv

i!) :1

i: :

i

li

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

; i

:

i

i \ :. i

! :

La rgabi li porîncia: „la, cataţ, roabi din casî >

Ziuî, fraţi, sa făcut.

\\

i *

fi.

'4

BALADE

85 Pă mini nu m’aţ trezit: Boieri la divan mi-or fi venit, înapoi ci s’or fi dus, Mari ruşîni mi-aţ făcut".

Dări roabi oi-n grăia ?

90 .«Aii, Doamni Ştefan-Vodî, Culcă-te, Doamni, fii dormit, Căci pă noi ni-a nimerit Rămăşagu di-astă noapte".

Aşa Domn Ştefan mi-auzia, 95 Tot la masă să punia Numan fesu nărăznat, Pă cum Dumnezeu i-a dat.

Cînd cătasi dintr’o parii, Ziyî, fraţi, să făcia.

100 Afarî ci mi-ş işa, Pă Dobrişan cî-1 vedia Şi la scări mi-1 kema, Cu gura mi-1 zudica ; Kip /alaiului făcia, 105 Frumos capu ca să-i ia.

Dar Dobrişan în grăia: „Aii, Doamni Ştefan-Vodî, Nu pripi cu capu mey : Nu-i alita sîngi'n iei; 110 Mai adastă puţintel: Sgari’m prînz s'o ridica, Atunci capu mi-oi tăia".

Cin' cătasi dintr’o parii — Din cotro sgari-răsari — llsVinia maica iu’Dobrişan C’o cucii poliitî, Pă di-asupra zugrăviţi; La ferestri, petri scumpi; Cu ristoavili pă braţi, 120 Tot în casî ci-n intra.

Domn Ştefan cînd mi-o vidia, Pripia fesu să şi-l ia: Gîndja cî-j sol dila'mpărat

23 i

1

/ i i

=

FOLKLOR DIN R1MNICUL-SĂRA.T

24

3

Să-l dia, ’farî din domnii.

125 Rislgavi pă masi cî-i punia, Domn Ştefan cî li cilja, Buni frăţiori sî găsia : Şî di taicî şî di maici, Pini Ia sfînta di mgarti.

130 Domn Ştefan ci mi-ş făcia ? Şi afarî cî-m işa Şi din gur'aşa-n striga : „Aii, fraţi Dobrişani, Di pripiam cu capul tău, 135 Nu mai ieram frăţiori.

Da ştii, fraţi, dau nu ştii ?

Stăpînim amîndoi im păci: Tu, fraii, din Stoineşti Şî io sin la Bucureşti".

E«

i 4

■ i

ii ii ty t

■

1

: ! : 1

I

(1933), Căiata — Lăutarul Neculai Stancu (Postolia), 41.

Donci1ă1

VI :

Nimerit-a, poposit-a Di-uu deliu împărătesc Cu trupu ca butoju, K'icioru, ca uleiu; 5 Mîiniîi, ca puiineiu ; Deştiii: tînîălili; Ungili: secirili;

|î

! } i Si •;

I

1 Variantele II, III, IV au fost prinse la patru orc şi jumătate, şapte orc şi două săpiăraiai după intiia.

(IV) vers. 1:

Verdi faai ş'un spanac, La poariî la Ţarigrad, La cinstitu di'mpărat Nimerit-a, poposit

(IV) Yers, 5-6:

Mîinili, ca putinili; Pe^tiii: cîrXili j

ii :

t *

i

w ••

mEmn

. .

.

BALADE

25

Cu cialmaya capului Cît rotila plugului; 10 Oki’n cap ca talgiru ; [Oki'n cap ca taleru ; IV] Dinţi’n guri : teslili.

Mari-ni ieşti. conacu Cari-1 dă'mpăratu : La mîncari, - o gonitgari lsŞ'un cuptior di pîini Ş'o buti di g'in Ş’um butoi di rakju.

La culcări, - o fatî mari: Siara cu ia ci să culca, 20Diminiaţa mgartî-n sta, Di năpraznic ci iera!

Tgati rindu şi-a făcut Şi pă Rusand'a azuns-o, [Pă Rusanda ţii-a azuns-o, IV] Surioara Iu’ Doncilâ — 25Doncilâ bonlavu : Di noyî ani .din cin' zaci Ş'a pornit, mări, pă zeci, Lui Doncilî nu-i mai treci!

Soră-sa Rusanda

(IV) vers. 13-20:

Cari mi-1 dă ’mpăratu: La mîncari,-o gonitoari, l5Di-o buti, mări, di g'in, Di-o burdagă di rakiv ; La culcări,-o fatî mari: Siara cu ia să iubia, Diminiaţa moartă sta,

(IV) vers. 24-28- omise ; vers. 29-34: Iar Rusanda ci-mi făcia?

Intrî'n cast tot rîzîndî, Ţesi-afarî suspinindî. Şi Doncilă mi-o vidia Şi din gură ui-o'ntreba;

/

Ini;

_____________________________________________________________________________________________'

-

■

______...

26

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

\ 3oIntrî’n casî tot rîzîndî, Jesi-afarî suspinîndî, Păr galbin dărăpănîndî.

Frati-su ni-o vidia Din guriţî rii-o’ntreba: 35— Alio, sorî-mio Rusando, Oar ţi’ţi s'a supărat Mutîn’ căpătăili Ni la umbri, ni la soari, Ni la dalbi brăţişoari?

40— Nu mi s'a supărat Mutîn’ căpătăili Ni la umbri, ni la soari, Ni la dalbi brăţişoari: Nimerit-a, poposit-a 45 La poartî la Ţarigrad, [I - III; îm poartî la Ţarigrad, IV] La cinstitu di’mpărat Di-un deliy împărătesc Cu trupu ca butoju, K'icioru, ca uleiu; 50 Mîinili, ca putineiu ; Deştili: tinzălili; Ungili: secirili; Cu cialmaya capului Cît rotila plugului; 55 Oki'n cap ca talgiru; [Oki'n cap ca taleru; IV] Dinţî'n guri: testili.

Mari-ui ieşti conacu Cari-1 dă ’mpăratu : .La mîncari,-o gonitoari 6oŞun cuptior di pîini

r

. > V

f.

- N

:

' ;

i :

Ş'o buti di g'in Ş’um butoi di rakiy ;

(IV) vers. 50-51:

Mîiaili, ca putinili; Deştili: cîrzili;

i : ■

■

4T+

BALADE

27

La culcări, - o fatî mari: Cari cu ia să culca, 65Diminiaţa moartî-n sta, Di năpraznic ci iera !

Tc?ati rîndu ş'a făcut, Pă mini că m'a a/, uns.

— Alio, soră-mia Rusanda, 70 Cazan la foc ca sî pui, Frumoasî bai sî-n faci; C'aşa oi fi iey orinduit Sî răpui ş'a cest voinic".

Sori-sa a pus di i-a făcut bai; şî dipi ci-a făcut bai, i-a spus sorî-si: 75 Alio, sorî-mjo Rusandî, Scări la pod ca sî-m pui; Din cinzeci di buzdrugani, Sî-1 alezi cari-i mai mari. Di n'ai putia să-l ridici,

Cari mi-1 dă 'mpăratu: La mincari,-o gonitoari 6oŞ'o buti, mări, di g'in Ş'o burdagă di rakiu.

La culcări, - o fatî mari : Siara cu ia să culca, Diminiaţa moartî-n sta, ~ 65 Di năpraznic ci .iera !

Toati rîndu ş’a făcut, Pă mini cî m'a azuns". far Doncilă ci-m zicia ?

(IV) vers. 58-68:

(IV) vers. 71-76:

Frumsasî bai sî-m faci".

Iar Doncilă ci-mi zicia — Dacă bai cî făcia: „Alio, mări, sorî-mio Rusando, 75 Tu la pod scara sî-m pui

Şî în el tu s& te sui.

• >

V'S-:

r

I\ * 28

«

8oDi-a prăvălac sî-1 aduci**.

Jel la pod ci s’aţînia Şî’m mini cî ni-1 prindia, Di genunki cî-1 trintia, Di rugini cî-1 curăţa.

85 ,.Alio, soră-mia Rusanda, Si iei keia'm mina driaptî, Ca si-n discui gravi' di piatrî, Sî m-1 scoţ pă Negru-afarî: Pă Negru zbîrlitu, 90 Ci fugi cu anu, Hodineşti cu ciasu, Ala-ţ scapi ţîia capu.

Di nouî ani din cin' zăcu, Şa dipă iei n’am luat, 95Kinga’n carni i-a intrat: O h'i lucru cy păcat4'.

Sor-sa pă Negru cî-1 aducia, [Pă Negru că-1 aducia, II-IV] Lu’ Doncili’m mînî-1 da ; Şi Doncili cu iei vorg'ia 100 Şi Negru cî’ngenunkia

S

- <i

V ■

s

> .1 ; t

si*

'

:

(IV) vers. 81-84:

Doncilă ci-n făcia ?

La pod cî s'aţînia, Buzdruganu cî-1 prindia, Di genunki cî-1 trintia 85 Şi din pene cî-1 slăg'ia, Di rugină-1 curăţa, iar Doncilă cc-mi zieia ?

(IV) vers. 89-106:

jar sorî-sa ci făcia ?

Keia'm mină ia lua 90 Şi Ia graz ia mi-{ raergia, Uşa, mări, cî discuia Şi-mi scoasi pă Negry-afară: Pă Negru zbîrlitu, Cari fugi cu anu 95Şî hodineşti cu ciasu:

i5 *

i :î

) ! !

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT

: i

: •I

V.

j :

1 -

BALADE

29

Pîn' Doncilî ’ncălica, îm buiestru cî-m pornia . Şî Doneilă tot gemia.

La’mpărat că-ni azungia, 105 Cu buzdruganu - arunca, Porţile 3e sîărîraa.

Deliu ci ni-1 vidia, Cu’mpăratu cî-n vorg'ia : „Başa, Başa, Siauru, 110 Pă semni-a’ng'iat mortu Cari spunia'mpăratu“.

Deliy afarî işa, La Doncilî ci mergia :. „Hai, Doncilî dumniata, 115 La luptă să ne luăm,

». i

'

„Ala-t scapi ţia capu".

Pă Negru 1-aducia. jar Doneilă ce-n făcia ?

Buzdruganu că-ş lua, 100 La ciokină-1 aşăza Şi la Negru cî-n striga; Negru, mări, ci'ngenunkja.

Daci iei încălica, [ari Negru ce-mi făcia ?

105 îm buiestru că-m pleca Şi Doneilă tot gemia.

La'mpăratu că-iii. mergia, Cu buzdruganu - aducia, (IV) vers. 108-109: Deliu cin' ni-1 vidia, Carnia’n iei se zdrunsina.

110 Ţar Deliu ei zicia ? jar Doneilă ci făcia?

(IV) vers. 113*118 : La Deliu, mări, cî mergia.

115 jar Doneilă ce-mi zicia ? „Hai, Doneilă dumneta, La luptă să ne luptăm,

3

Oar în săg'i să ne tăiem" ? jar Doneilă ce-mi zicia ?

•<

•

■

/

%

36 !-

Or în săg'i să ne tăiem" ?

Da Doncilî ce zîcia ? ..Sag'ia ieşti, mări, curviascî, Lupta ieşti voiniciascî.

120 Să ne luptăm Savai, la Muntele-sec, Undi vitezi sî’ntrecM. Dela ’mpărat că-m pornia [Şî pă cai încălica — II, III] 125 Punia scarî lîngî scarî Şî oblînc lîngî oblînc — Şî de mină să lua Şi la ntreciri să lua.

Da Deliu ce zicia ?

130 „Hai, Doncilă jdumneta, Hai, Donci, cu mierciu tăy: Ti sai cu hatu n'ey“. jar Doncilă ce-n făcia?

Calu'n frîy că şi-l strîngia, 135 Mina pă buzdrugan punia, Dipă Deliu că-1 zvîrlia, O mm, un k'icior îi rupia,

► \

V

■J* ■■■

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

|

i' *•

l;;

r. ui :

:!

ii

I;

:?

I

c!

: ; |

A !

I 5: *iH 3.

*•:

Pă cai cî’ncălica Şi Deliu şi Doncilă Şi mergia la Muntili-sec Undi vitezi si’ntrec; . 125 La maidan la samaidan, Sama-i, la Muntili-sec Undi vitezi si'ntrec.

Pe cai încălica, (IV) vers. 128-170: Şî de mînă să lua Şî din gură-n kiuia 130 Jar Deliu ce-n zicia ? „Hai, Doncilă, cu buiestru tău, Că te sai cu hatu hey".

Lantreciri să lua, Pe cîmp, mări, să 'ntrecia.

(IV) vers. 121-125:

BALADE

31

Zos dipă cal că ni-1 da. Şi Doncilă ce făcia ?

140 Şi iei discălica, Paluşu că-1 trăzia Şi bucăţ că-1 făsia Şi la dăsaz cî iîi-1 aşăza Şi pă cal cî ni-1 punia 145 Şi la'mpărat cî să ducia.

Impăratu ci-i zîcia ? „Hai, Doncilă dumneta.

Cît oi h'i io în domnii,

135 Ţar Doncilă ci-n făcia ?

Pă Negru'n frîy cî-1 slrîngia, Mîna pă buzdrugan punia, Dipă Deliy repezia, Mînă, un k'icior frîngia 140 Şi zos dipă cal cî-1 da.

Jar Doncilă ci făcia ?

Paluşu cî ni-1 scoţia, îm bucăţ, mări, cî-1 făcia, in desagi, mări, cî-1 punia, 145 La tulk'ină că-1 lega, La’mpărat, mări, să ducia. împăratu cî-1 vid ia, Tari g'ini cî-i paria, împăratu ci-n zicia?

150 «Cît oi h'i io în domnii, Tu sî h'ii în haiducii", jar Doncilî ci-m făcia?

Acasî cî mi-ţ mergia, Sorî-si, mări, cî-i striga, 155 Frumos pat cî-mi făcia. jar Doncilî ci-n zicia ? „Aşa am fost orînduit Sî răpui ş'acest voinic".

Doncilă să culca 160 Şi mort, mări, rămînia.

'SlXkAfiffiJt

32

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-S.A.R.VT Tu sî h'ii în haiducii".

150 Iar Doncilă ce fă ci-a ?

Bună ziua că-ş lua Ş'acasă la iei pleca.

La soră-sa să ducia, Din guri la ia-n striga : 155 „Alio, soră-mia Rusanda, Covor verdi sî-ni aşterni: Mă culc sî mă hodinescu Daci io oi muri, Ţărînî cî mă fac.

160 Sita s’o iei, si mă cerni: Ci-i bun, k'ici'm pămînt; Ci-i răy, sî duci'n vînt“.

Doncilă că să culca, Ţarină că să făcia.

165 Şî sori-sa ci făcia ?

Sita'm mînă c'o lua.

— Şi ni-1 cerhia : Ci-i bun, k'icî'm pămînt; Ci-i răg, sî duci'n vînt. i Oriavu — Petria Okiuz, 57.

■-S

Iencea Săbiencea1

!iţ•- nf1

VII

!« fll

ir ii

Pen tirgu Odriului, Pen caftanu Turcului lreci Jencja oabiencia.

Trecăn'cu calu di friy — 5 Cu saiaya nfiptt'm brîu — Şi 1-azunsi-un dor di-acasî; Şi-a’nceput a cînta: „Citi feti sînt in sat Pe (pali li-an sărutat;

S ||

i i i

. :

A ::

ii

i'i

s: Si

ii ii!

ii B ■1

<!

t .

■

1 Cf. text. I Varianta II a fost-prinsă la o jumătate de oră după Intîia.

* >

‘..V

■

■

••

.

■

BALADE

i

33

10 Numa una mi-an scăpat: Stăncuţa din Vadu-lat, Nepoţică de’mpărat.

D'apăi, bunu-i Dumnezeu : Şi p’aia mi-o sărut iey".

15 Dar Turci ci mi-1 auzia, [Dar Turci mi-1 auzia, II] La cafinia mi-1 poftia, Di-o cafeluţă că-i da Şi din gurî-1 întreba: „ Ale, jencio Săbiencio, 20 Dar tu dac'ai săruta-o, Rămăşagu ţi l-oi da: Trei şuti di mii de poli —; Polişori di-i înfloriţi: Sînt in şuti citi cinci.

25Da' tu di nai săruta-o, Ovai, capu ţi s’o lua".

Dar Jencia supărat pleca, La maicî-sa se duoia.

Dar maicî-sa îi zîcia: 30 — Ci ieşti, Jeneio, supărat ?

— Am trecut Pen tîrgu Odriului, Pen caftanu tîrgului [Şi... II] M'a azuns un dor di-acasî; 35Şam început a.cînta : „Citi feti sînt în sat Pe toati li-am sărutat; Numa una mi-an scăpat: Stăncuţa din Vadu-lat, 40 Nepoţică de'mpărat'\ Şi Turci m'a auzit,

La cafinia m'a poftit.

Dar cum mă'nves, dragi mamî?

— Aii, Jencio Săbiencio, 45 Fă-ti, mamî, cerşetoari Şi te culcă la picioari". Şi npaptia cîn'sa culcat Ion Ditconu, Folklor din Rmnicifi-sirat.

3

'

34

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SÂRAT

Şi inelu i l-a luat. Şi la Turci iei se ducia, 50 Inelu i-1 arîta, Rămăşagu şi-l lua.

Dragosloveni — Reveica N. Spînu, 46.

Chira Chiralina1 VIII

i; r i :

i!

II

6 i

II S I!» *«:

ă!

Ii 11

J: ;

•

■

Din vad din Brăila, Mai din zos de Skilă încarcă, mi să’ncarcă Cin’, şasi sandali.

5 Dar ci marfî'ncarcî ?

Suluri di mătasi: Marii limeiascî, Că ie mai băngasî.

Dar cini le'ncarcă ? lOArapu ciudat: Negru şi buzat, Cu solzi dipă cap ; Cu solzi pă burtă Parcă sin' de ştiucă.

15 Vin de undi bia?

Tot dila Kira: Kira Kiralină, Frumoşică zină, Floari din grădină, 20 Ca o rozmarină.

Harap ci-n făcia?

La Kira să ducia, O vadră-n. ceria [Nisi ...II, III] Nu să pregusta; 25’drăznia di vorbia: — Kiro, Kirolino,

Frumoşică zînă, 1 Motivul, reluat de două ori, a rămas fără schimbări,

36

BÂLADfi

;

Floari din grădină, Ja-mă tu pă mini, 30 Că io ţi-oi aşterni Parali mărunţi, Mîndre şî ţesute : Pă la codiceli Numai firfireli.

35— Fugi, Arap ciudat, Negru şi buzat, Cu solz după cap.

Un' sa pomenit Şi s'a dovedit 40 Hărăpoaică albă în ţara hărăpiască?

Pă mini m'or vedi Surorile tali, Cumnatili meii; 45S'or faci cî m'or cisti Şi m'o otrăvi".

Pă Kir'o'nşela, Pîn' la Dunîri-o ducia, într'im caic mi-o punia 50 Pă Kira mi-o legă De pleti din cap, De stîlp de catarg.

Fraţi Kiri că-n vinia — Fraţi Kirii, 55 Hoţi Brăili, Şalopari Dunări — Ş'acasă că mi-ş venia Dila poartî c'o striga : „Kiro, Kirolino, 60Frumoşică zînă, Flgari din grădină, Ca o rozmalină, SuriQara noastră bună, ja, deskidi porţili 65 Sî băgăm haznalili

Şî toati averili".

\

M\

ia Li

36

U i

Kira nu răspundi, Cî n'ari de. undi.

Numai mă-sa cî işia 70 Şî din guri le spunia : — Dine, Costandine, Ăl mai mic : Marine, Pă Kir’a'nşelat-o Harapu ciudat, 75 Negru şi buzat, Cu solz după cap ; Cu solzi pă burtă Parcî sin* de ştiucă.

Cin' te uiţ> la dînsu, 80 Nu poţi ţinia rîsu.

— Maici, maica mia, Aprindi lumînaria, Arîtî-ni căraria Undi-a apuca Kiratf.

85 Lumînaria li-o aprindia, Căraria li-o arăta, Drep’ la Dunăre-i ducia.

Din şî Costandin, Ăl mai mic: Marin — 90 Fraţi Kirii,

T '

îl ; S1

il:

?•

Hoţi Brăili —

l A ■■■.

j

M

s ;

?; 6.

1 =

ii

i:! -:

5:|

ii !

■

r- :

li

I

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

Mîna p’un caic punia Şîncepia di-a mi-ş vîsla Mari talazuri că-mi făcia 95 Fraţi, cît mînăstiria. Şi pă Harap cî-lsosia, Paloş din tjacă scoţia, în caic că mi-1 tăia.

Dar sori-si ci-i făcia ?

100 Frumuşel mi-o dizlega Di pliată din cap, De stîlp de catarg.

Acas'o ducia, Frumoşel cî mi-o’mbrăca 105 Cu haini de zmQală,

BALADE

37

Ca sî nu mai moară.

Foc cu lumînaria-i da, Smoala cî-mi ardja, Kira să văita. llOArdia trei zili Şi încă trei nopţi.

La trei zile să ducia, Numai oasi cî-n găsia.

[Dar ...II, III] La oasi ci le făcia?

115 fntr’o piuă le punia, Cu paloş le pisa Şi la luncă le didia Şi din gură oi-n grăia ? „Ci-o alegi, mări, vîntu, 120 Sî mănînci pămîntu".

(1933), Dumitreşti — Lăutarul Drăgici Lăutaru, 51.

La Puţul Porumbului1 IX Pe cimpul Suinului Şi p'a Rusalimului, La Tufili-leului, Dilăturia drumului, 5 La puţu Porumbului, Undi-i păs voinicului.

Trei cuconi, ficiori di domni, Di gria oasti sin' scăpaţi: • . Sin' di foami flămînzoşi 10 Şî di seti secetoşi.

Iei la puţ, veri, cî-n vinia, Mină pă fringi-o punia, Putrezită c'o găsia, Găliata hodorogia, 15Rây la cuconi le păria.

Oki la vali şarunca:

I

l

1 Variantele ,11, III au fost prinse la o oră şi trei ore după inttia,

.<

■

= 1;

. I ’ i'- :

38

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

r1 j

h. !.

V-

i

.4

!

m\ 1

:'

''\ţ I

lV- 5

'

? \*\

\ h :

J».; E

I ;

f *1

!;!

j» i

ii

fi I S! W\

1!ii! bl

între furcă şî'ntre puţ Zaci-on tinerel voinic.

Jei, măre, ci-n grăia: 20— Di ci zaci tu, veri, -aicia?

Zaci în tină şi'm mocirlă.

— Di ci zac io, veri, - aicia ?

Cî şî io an fos’ ca voi, An fos' di fgami flămînzos 25 Şi di seti secetos. îm puţ, veri, m'am uitat, Sipetu ci l-an scăpat: Sipetu cu galbini, Ciaslovu cu cărţili.

30 6ini, veri, s*o găsî: îm puţ, veri, sî să lase, Sipetu sî fii-a lui, [I, DI; Sipetu cu galbini sî fii-a lui, D] Ciaslovu sî me-1 dia mia: Ciaslovu cu cărţili, 35 Cu toati ristQavili, Sî scoţ datoriili Din tpati moşîili".

Cel mai mari minţi n'ari: — Cî ie mari ca un domn * 40Şî nare minţi di-un om — Frumoşel să dezbrăca, Pă gizdeli să urca Şî’m puţ, veri, să lăsa, Scorpia cî-1 îngiţia;

45 Doi frăţiori rămînia, Doyă ciasuri mi-adista, La podit cî să ducia, Din guriţ' aşa-n grăia: „Ci-o fi, veri, di frati-meo, 50Frati-m?o di nu mai vine?

Or în apî sa necat, Or' cineva l-a mîncat" ?

Da poclitu ci-n grăia ? • „în apă mi $’a n$cat,

sh; > • i t

: ' ' .

■

>ir*

■■■

N i BALADE

!

: :

! !

39

55 Nimeria nu l-a mîncat : Jel galbine-i socoteşti, Voyă parte nu găseşti*.

Atunş şi cel melzociu Frumoşel să dezbrăca 60Şi'm puţ, veri, să lăsa, Scorpia cî-1 ăngiţia, Numai cel mic rămînia; Clei ie mic şi priceput, Ca sluzit la ispramnic.

65 Atunci cel mic ce-n făcia ?

Cu ia, mări, că se lupta, Ziua lungă pînă'n siară.

S’a luptat ci s’a luptat, Oy la vali ş’arunca, 70 Pă cel drum cam părăsity, Vekiuleţ şi de demult, Cu negări acoperit, Cu troscut verdi’nvelit, Dar, vai, mări, ci-n zăria, 75 Cini, mări, ci-n vinia ?

Vinia Mircia ciobănaşu : Faţa lui bugîr di caş, Cu cămaşa ca dna Şî k'elia ca hîrtia.

80 Cu iei, veri, ci să’ntîlnia, Din guriţ’ aşa-n grăia: „Noi trei frăţiori an fost, Din trei doi cî s’ay perdut, Numa io cî mi-an scăpat; 85Cu ia, veri, m’an luptat: Niş no bat, niş nu mă baţi, Savai, cu sudori di moarti!

Dac’o vria şi Dumnezev» Hai, s'o batim amîndoi".

90 La ia, veri, cî-m mergia Şî cu ia cî să lupta, Pin1 ci bini-o dobora Şî capu i-1 fănma

■

40

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SÂRAT

Şi pieptu cî-i dispica 95 Şî-n uluc cî iii-o punia: Sîngili cî-i gîlgîia Şî boi cî s'adăpa.

Gugcşti — Costantin Avădani, 68.

Manole 1 X

:

Verdi şura mocriş, Pă Argiş în sus Plimbă, mi să plimbă, Plimbă Negru-Vodă 5 Cu noyî zidari: Meşteri di cei mari, Cu Manoli zeci. jei cî mi-ş căta Loc de mînăstire 10 Şi de casi buni. jei că-n căta, Loc nu-ş [...nu-n... II, EI] găsia ? Şî ’napoi pleca, Di-iun purcar găsia.

15Domnu Negru-Vodî Bună ziua-i da Şi ni-1 întreba : „Oiaş, purcăraş, Tu cî n’ai găsit — 20Umblîndî cu porci — Di-o poianî latî,

:

î fii î 81 H

ii !

I

i

•; :

1 V. pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 254-258. Variantele II, III au fost prinse la două şi’şase ore după intîia.

I: li!:

(II, IU) vers. 10:

iiî!

Şi de casi buni: Pominiri'n lumi.

(II) vers. 19-20:

Umblîndî cu porci — Tu cî nai găsit

li :

i ii

: •ti * :!

1 >

«ai

BALADE

41

Latî, răvărsatî, Aproapi di-o apî" ?

Ojaş purcăraş 25 Ba [Şî... II, III] iei a răspuns ; „Domnu Negru-Vodî, Ba io an găsit: Mi-a fătat o scroafî O scroafî balţatî, 30 într’o poiani latî — Şî ia Aj-a rimat, Di zid veki a dat".

Domnu Negru-Vodî Cinş galbini scoţia, 35 Purcarului da ; [Ş\.. II, ni] Acolu-i ducia, Locu li plăcia.

Domnu Negru-Vodî Lucru cî-m pornia: 40 Ziua ci-n zidia, Noaptia sî surpa.

Domnu Negru-Vodî Im plimbari-m vinia, Zid surpat găsia, 45 Din gurî-n zicia : „Manoli, Manoli, Meşter lăudat, Ci-ai cerut ţi-am dat: Var cî mi-ai stricat".

50 Manoli ci-n făcia ? ]el sî supăra Şî să culca, [I, II; Să culca, III] Pîn g'is cî-n g'isa: Di-a lor zupînesi 55 Cari c'o vini, In zid c’o zidi-o,

(II, III) vers. 33:

Domnu' Negru-Vodî Cînd aşa auzja i

x

-

li 42

l- s

i'. •: a :

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

Zidu l-or isprăg'i, Cu cap c'or işi.

Wr

Dimineaţa a venit soţia lui Manoli cu mîncari. Şi iei a vă60zut-o ş’a'neeput sî să roagi :

ii î Ef

„Doamni nilostivi, Fă-i, Doamni, spaima, Ja s'o’nk'edeca, Bucăţi-o vărsa 65 Şî 'napoi sVntgarei, Altili-or vini".

Mi

iii ^ i: Sil; ■ ii ’

Ja s’a ’ntors înapoi, a făcut bucăţi digrabî şi tot ia s’a dus mai întăi dăcît celilanti, cî ceilanţ li-a spus nevestilor dă g'is ş’ăilanţ a ştiut' şî tot ia sa ntors. Jel iar a văzut-o şî s'a rugat 70 lui Dumnezey :

I

„Doamni milostivi, Fă-i, Doamni, spairaî: Doi şărk'i balauri, Di coadî ’nodaţi, 75 Di gurî ’ncleştaţi; Ja s’o ’nspăimînta, Bucati-o vărsa".

Ja bucati-n vărsa, înapoi sî ntorcia, 80 Altili făcia, înapoi vinia.

•5*1

= Hi ii

A azuns cu mîncari la iei. Sa dus la iei şî iei cînd a văzut-o, a şi porîncit la zidari:

. j: . Sii b

!«|

k

îiî i

(i

& ii

(III) vers. 65:

Şî napoi s'o ntparci Ş o măi zăbog'i,

ivi.i •.

(III) vers. 77:

Bucati-o vărsa Şo măi zăbog'i, Altili-o vini",

1

I' {• £ 5

1-

fi

ii V- î

i

V ij

i

I

.

■

• .... .

■nrarr

M

BALADE

„Voi, nouî zidari, 85 Nu staţ şî priviţi: Puniţ ş'o zidiţi, Cu cap sî-n işiţi".

A pus-o’n zid ş'a zidit-o pîn'la genunki; da'ia a strigat: „Manoli, Manoli, 90Azungî-ţ di glumi Şi di, mări, di şagî, Cî zidu mă strîngi".

Manoli striga: „Voi, meşteri zidari, 95 Nu staţ şî prig'iţ: Siliţi ş’o zidiţi, Cu cap sî-iii işiţi". Ăi nouă zidari — Meşteri di cei mari — 100 Silia ş'o zîdia : Zidu pin’ la ţîţi.

Ja cî ni striga: „Azungi-ţ di glumi Şî di, mări, di şagî: 105 Zidu cî mă strîngi, Cuconaşu [-m... II, HI] plîngi-. Şi iei cî-n zîcia: „Voi, meşteri zidari, Nu staţ şî prig'iţi: 110 Siliţi ş’o zidiţi, Cu \ cap si-ni işiţi jar ia ci zîcia? „Manoli, Manoli, Tu liagîn sî-n faci — 115 Cu fir di raătasi, Cu viţa din şasi —

(II, IA) vers. 92;

Zidu cî mă strîngi, Cuconaşu-m plîngi",

43

44

i •

> .

•>

H

! !!

li • ii c .i

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT

Şî sî pui copk'ilu'n liagîn lingi mini: Ploaia c’o ploua, Pă iei l-o scălda ; 120 Vintu ci ni-o baţi, Pă iei l-o legăna".

Domnu Negru-Vodî îm plimbari-m vinia, Din gurî-n zîcia: 125 „Manoli, Manoli, Meşter lăudat, Ci-ai cerut, ţi-an dat. ]o iii-am umblat Dila răsărit 130 Şi pîn' la apus: Lucruri ca la mini N’am văzut în lumi".

Manoli ci-n zîcia? „Doamni Negru-Vodî, 135 ]s di'nvăţăturî : Facaltili [...mai... II, III] buni".

Domnu Negru-Vodi Aşa c'auzia, • Şî să supăra : 140 Toporu lua, Scările [...le.» II, III] tăia, Maistru sus rămînia.

Manoli ci-n făcia?

Arik'i di lemn făcia 145 Şi zos că-n zbura ; Zos cin’ în' k'ica, Oişmia sî făcia.

•1

A zburat şi ăilanţ nouî şî ăilanţ s'a făcut k'etri, bolovan, ci iei avia credinţi. k r: i ■

Oriavu — Petria Okjuz, 75. .

îi :

•J n f

n

i ;’Ii • 1

iî

(II, III) vers, 131-132

Lucruri ca lai mini Nu sî afli’n lumi".

BALADfi

45

Mihu Copilul1 XI La Dialu-bărbatu, Pe drumu săpatu Mergia hăluindî, Mergia kiuindî 5 Mihu Copilu — Murgul: ca gîndul.

Mergia cel voinic Mult, pre mezu nopţi Şî pren codri Herţi.

10 Mergia cel voinic Pe cărări pierduţi, Strimti şi boltiti.

Murgu cin’ călca, Piatra scăpăra, 15 N^aptia lumina: Noaptia ca ziya.

Mihu ei-n grăia ?

— Hai, murgule, hai Pe ceasta di plai, 20 Ci-n laş tu drumu Ş'apuş colnicu?

Oar şaua ti-apasă, 1 V. peiitru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, I, 273-281. Varian­ tele II, III, IV au fost prinse la o oră şi trei ore după întlia, iar V la trei săptămîni după celelalte.

(V) vers, 6:

(V) vers, 12-13:

Murgul: ca gîndu — Mihu copilaşu, -Mîndru păunaşu, Copilaş di frunţi, Păunaş di munţi,

Strimti şi boltiti. * Murgu să urca; Jel, mări, cin' călca

46

Oar kinga te siringi, Oar’ armili meii 25 Ci-n lucesc ca steli ?

— Şaya nu m'apasă, Frîu nu mă frîngi, Kinga nu mă strîngi.

Dar ci mă apasî — 30 Cî în drum mă lasî: Cî la fîntînî lini Cu apî puţini, Cî p’aiş s’aţin Patruze' şî cinci, 35 fiinzeş făr’ di cinci : P, UI» IV; Cinzeş fărî cinci: II] Tot tineri voinici, Duş dila părinţ Di cînd iera mici”, jel, măre,-m mergia 40 Mul' pen codre Herţi, Pen puteria nopţi: Din căbuz cîntînd, Codri dismerdînd, Frunzili pocnind, 45 Apili şoptind, Stelili clipind; Din căbuz di fag 6i zici cu drag; Din căbuz di os, 50 Ci zici duios ; Din căbuz di soc, Ci zici cu foc.

Januş 1-auzia — januş Ungurianu,

:•!

I şH:;

Li'

H

fi., ti i:; ?■

i*

li lî[

FDLKLDR DIN RIMNICUL-SARAf

(II-IV) vers. 36:

\

Tot tineri voinici, Cu căciulă lată, Laţi şi’mbîrnati, Lăsaţi pă spati;

i;)f : v; Bv

•*,' .'5

balade:

55Vekiu hoţomanu, Cu barba zburlită, Di reli 'nvekită, Pănî’m brîy lungită, Cu briu ’nvelită — 60 Din gurî-n grăia La Unguri toţi Lu' Janoş nepoţi : „Voi, voinicilor, Haraminilor, 65 ja, staţ ş'ascultaţ, Cî io cl mi-auz On mîndru cînticy : Cînticy di voinicy, Cum n’am auzity 70 Cit viac an trăity". anuş ei-n făcia? n cali-m intra, Din gurî-n grăia: „Vin tu, Mihule, 75 Vin, copilule, Sî benketuim, Sî ni veselim; Ş'apoi amîndoi noi doi [Ş'apoi amîndoi II-V] Ni-om lupta noi doi: 80 Ca doi zmei, ca lei, Ca doi paralei".

Jei, mări, cî-m işia La fîntînă lină, Cu apă puţină; 85 La poiană grasă, Dumbravă frumoasă, jei, mări, s apuca A se lupta.

Din gurî-n grăia: 90 A spus Mihu la voinici lui şî Januş a spus la a lui;

■,

41

'/V

v: a

I!

&2

/ j

î

48

>î!\

m 11 Hi! i â\

a 88 :

S

r fi if.

■

! Ml

H :

8M ; ■i i•i

.

■

1 fi

I

• y\

v

?■; S

ROLKLOR DIN RÎMNlCUL-SARAl'

.Voi, voinicilor, Staţ şi ne priviţi, Nici un' nu săriţi11, ţei că se lupta 95 Amîndoi ca lei*• Zi lungă de vară, Ziua pănă’n siară. jar Miliu di-odată Pe Janoş l-aduci, 100 La pămînt il pune [în genunki îl pune II-V] Şi capu-i răpune. Ţar Unguri toţi — Lui Janoş nepoţi — Stau încremeniţi, 105 Di mgarti ’ngroziţi.

Mihu le grăia La Unguri toţi, Lui Janoş nepoţi: „Cin se va găsi 110 Sî-n ridici-n spati Armili culcaţi, Cu fer ferecaţi, Cu aur suflaţi"? jar Unguri toţi — 115 Lu Janoş nepoţi — La pămîn să pliacă, în zădar sî'nciarcă: Nici unu nu poati Să ridici'n spati 120 Armili culcaţi, Cu fer ferecaţi, . Cu aur suflaţi, jar Mihu di-odată La pămîn’ să pliacă: 125 Cu degitu mic Armili-ş ridică.

Mihu ci-n făcia ?

Dj-o palmi le daf

Iu iw

• r

a

I

f a

• : v, .

1

r

balade:

49 r

Drum că li-arăta: 130 „Voi, vitejilor, Hararainilor, Gini va minat, Capul v’a mîncat; Ci nu sînteţ voi 135 Nu sînteţ ca noi •* Voiniş buni de mini, Căliţ tari’n vini; Voiniş groş în ciafî, Voiniş făr' di liafî.

= C

140 Şa plecat şî i-a gonit pă ăia.

Mihu, mări, pleca Pen codri căntînd Şi merey strigînd, Codri dizmerdînd : 145 „Gini vria să ştii Cini ic Mihu — Mihu copilu — în caii să-n vii".

Aici nu-mi aduc bini-aminti; am uitat, că-ş mulţi ani dă 150 cînd îl ştiy :

}

„Cin' se va găsi, în caii să-n vii Dacă vria să ştii Cine ie Mihu: 155 Mihul copilul — Murgul: ca gîndul; 0 sutî ş'o mii în caii să-n vii®.

i i

La altî fîntînî i-a ieşit alţi'n caii:

(II-IV) vers. 151-168 au fost mereu nesigure.

I09 Diaţonu, Foliilor din Rimnicui-tJrat,

cA

*W-

.

U V \\ >•* FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SÂRAf

50

160 Cu căciulili laţi, Lăsaţi pe spati.

Aici nu-1 pot nemeri cîntecu, cî iera lung tari ; îl cînta ţi­ gani di urai ascultîndu-1:

Vii irii: ■m :

m v m

„Gini vria să ştii 165 Gini ie Mihu, în caii să-n vii, Cu mini ’n frăţii, Ca sî vitezască, Numili să-i criască".

H'

? iii îi

m >

•i

; c : _!

4

IS fi m îp 3 fi h I■

fi ti

lj:î \I

^*

170 Cînticili ăştia pe cari ţi le tot spui iey li-am diprins dipă la ţigani: iera Răducanu, iera unu Onia, Duiiitraki Ţiganu, Vasile " '"«Gobzaru', unu Nedelia ; Trandah'ir iera din Sihlia, Stancu — ' " cari'ştia g'ini-aşa. Uni-a murit mai incgaci, uni’naintja răz­ boiului. Pă la mesi mari mă duciam cu nevasta, stăm pin’ la 175 ziyî ş’ascultam cîntărili. Din an în an ara mers cu cîntărili pă la .nunţi. Auziam un cîntic cari-iii plăcia acum; poati la anu cini ştii cînd o mai auziam. Mă iiir ţigani di un’ li ştii din moşi-strămoşi. Ţigani ştii mulţi. Ţigani-a avut şcgalî. Aia-i plugu lui. La masî la nunţi iera puţini gamini, nu hălămostii 180 mult! ca acum. Parei văz cînd ieran, tînăr: cînd ieram io în sat, nu iera ca acu* casi boiereşti: cu şîndilî ca acu’; iera casa fărî tîrnaţe. Cin mă duciam cu colindu, stan pă prispă’ntro rină şi colindam. Doar iera acoperită cu ciocani şi cu pai. Şi cum iera triaba? Nunta ţînia disîrabătă pînă miercuri, 185 cîn* iera plăcintili. Lăutari iera cu cobzî şî g'igarL jo ieram tînîr şî-ni plăcia eîntieu: cînd mă duciam la nunţi, auziam merey-raerey la mesi lăutari: cînta di celi veki, nu ca acu’: pîr, pîr şi gata. Cînta toati cîntaria şasculta lumia, cî batrîni toţi iera ’nţelepţi. Cu doyî cîntări trecia noaptia. Numa auziai 190 pă unu: „Cîntă, mă, pa lui Şandru". Şi ţiganu cînta di urai ascultînd. Pă „Mihu Copilu" îl ştiy dila Răducanu: l-am în­ văţat tot aşa pă la nunţi. Ari, fraţi, glasy frumosy. Uiţi, la „Manoli" cari ţî l-an spus : ari glasu mprelungaty, nu-i scurty.

= k •' -

V fv

■

iv iV'1

‘K

t n.

U

Gugeşfi — Costantin Avădani, 68,

ca

.

O». WI

M'i

,

Balade:

51

Mihu Haiducul1 XII Asiarî, alaltasiarî, în curţi la Domn Ştefan [I, III; în curţi la’ Ştefan-Vodî II] Mari masî fusî ’ntinsî Di boieri ieşti coprinsî.

5Bia boieri şî-n veselia: Bia boieri ţării, Zudeţi Moldovii.

Domn Ştefan ce le spunia ?

VRANCE „Beţ, boieri, şî-n veseliţi, i 10 Ca mîini sî vă gătiţi : Pă la şeii, buzdrugani; Şî, mări, cîti-o săg'iflarî, Să facin di-o vînăloari ' Pin' la fagu Mihului, 15 Mihului haiducului; Cî, mări, dacî 1-on găsi, Tot în ţiapî sî rii-1 punem", în curţi la Domn Ştefan: Surioara Mihului; 20 ja cî, mări, cî-iîi auzia, Aşa mul’ cî n'adăsta Pînî masa ni-o strîngia, Mături'm raînî-ş lua, Oasi'm poalî c’aduna 25 Şi-afarî cî mi-ş işia ; Nimiri siama nu-i băga, Pă poticia c'o lua, în codru cî mi-ş intra, Di-o frunzî’m buzi punia; 30Cînd odatî ci-n ţipa, Codurli cî-n răsuna, Frati-su ni-o auzia, N'i-o auzia, ni-o cunoştia, Mult înainti-i işia.

1 Variantele II, Ut au fost prinse la o oră şi trei ere după intlia.

Pr

%

i i

Im \Vi

Ili

52 i

H :

||

a

' 'V î \l\] L ■

4 H; : \) }j

i^ V

m I!; ;1 ::

1IIfii 'Â Ijj fii

li:

II Iii

fi ¥ î• Iji ■ f! ...

C

îi ii

ii i:

p

: ; .

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂR AT

35 Daci cu ia sî ’nlîlnia, Din guriţî iii-o ’ntreba : „Alio, Calio, fatî mari, Ci, mări, cî iii-ai păţit, Pi la mini c’ai vinit ?

40Stăpini ti-a horopsit, Sau haini c’ai ponosit" ?

Calia fatî mari cî-i răspundia: „Niş stăpîni nu m’a horopsit, Niş haini n'am ponosit.

45 Tot asiari, pî ’nserat, .

Mari masi fusi ’ntinsî în curţi la Domn Ştefan, Di boieri iera coprinsî.

Bia boieri sî veselia, 50 Di tini sî pominia. [I, HI ; Di Mihu sî pominia. II] Domn Ştefan ci mi-ş zicia? . „Beţ, boieri, şi veseliţi, Ca mîini si vă gătiţi : Pă la şeii, buzdrugani; 55 Şi, mări, citi-o săg'ioarl, Sî facin di-o vînătoari Pîn' Ia fagu Mihului.

Pă Mihu di 1-on găsi, Tot în ţiapî sî mi-I punem".

60 Mihu-aşa cî-ui auzia, Din guriţî ci-n zicia? „Alio, Calio, fatî mari, Curind înapoi ti du, Nimiri siama sî nu-( bagi".

65 ja a plecat şi Doinn Ştefan a pornit diminiaţa la vînătoari. Mihu-a plecat di diminiaţî şa ieşit la cîmp în haini di domn şa găsit un cioban cu cinci oi-

jar Mihu ci-n zicia? „Alio, măi ciobanule, 70Dă-n tu oili tăli;

53

BALADE o

✓

Na-ţ cin'suti di lei Şî-n dă [I, III; Şi dă-n ...II] oili tăli“.

Dar ciobanu ci-n făcia ?

Cin'suti di lei lua 75 Şi oiţile le da. [ar Mihu ci-n zicia ? „Alio, mări, ciobanule, Leapădă ok'inş mocăneşti Şî ia cizmi, mări, domneşti.

80 Leapădă sarica mocăniascî Şi ia-ţ giubia, mări, domniascî.

Leapîdî căciuli di ţap bălţat Şî ia fesu nărăznat.

Lcapădă-s ciomag, mări, ciobănesc 85 Şi ia baston, mări, domnesc.

I !

t

■S

■

1

■ii

Mihu s'a ’mbrăcat cu sarica ciobanului ş'a luat ciomagu’m mină şî păzia oile pă lîngă drum.

i i

.\

Domn Ştefan ci mi sosia Cu oştirili pă drum, 90 La cioban cî-m mergia, Bună ziua că mi-i da : — Bună ziua, măi cjobane.

— Mulţumescu-ţ, Domn Ştefane".

Domn Ştefan ce mi-i zicia?

95 „Alio, măi ciobanule, Ce pui di lele ni-ai fost: Di pă nume cî ni-ai zis", jarî Mihu ce zicia? „Alio, Doamni Ştefan-Vodî, 100 Avut-am părinţ bătrîni Ş’a bătut calia Mitropolii: Auzia preuţ ectindî, Di dumneta pomenind!

Domn Ştefan ce mi-ş zicia?

105 „Alio, măi ciobanule, Pria bine diştept cî-m ieşti;

t

«-

;w

• FOLKLOR DIN RIMNICUL-SĂRAT

54 c

Ui , i i;

■?

t i

\l m Ui r! m1 v gu

a: Si;

iii i: ; i; <

fi

\. iiii 8 i! [ i !

» K'J

- en

■

Ştii, mări, da nu ştii Fagu Iu Mihu haiducu" ?

Da ie’ ei-n răspundia ?

110 „X° .Pria bini cî-1 ştiu ; Da sî-n laş oştirili, Sî-m păziascî oili".

Oştirili le lăsa, Oile că le păzia: 115 Decît Şinei oi nu iera. jar Mihu ci-n făcia ?

Cu Domn Ştefan cî-m pleca, Pin codri cî-m pleca, Pă poticia ne-1 băga, [Pă poticia cî-1 băga, II, III] 120 Dinapoi că hi-1 lua, Din guriţî ci-n zicia ? „Alio, Doamni Ştefan-Vodî, Mai scurtiazî scărili, Că te ia zmicelili; 125 C'aiş (I, III C'aiâi II) nu-i la Bucureşti Ca si ti mai fodoleşti; Aici-i la hăţiş, La cărpiniş, Nu mai ie loc de cîrmiş".

130 La fag cî-ni azungia.

Jarî Mihu ci-n făcia?

Di-o frunzî'm buze-m punia; Cin' di-odatî cî-n ţipa, Voinicei sa aduna: [Voinicei cum s'aduna: II, III] 135 Ca frunza şî ca iarba.

Daci voinisi cî-n vinia,

Jarî Mihu ci-n striga ?

La voinici îm porîncia, Pă Ştefan-Vodî cî’nconzura.

140 jarî Mihu ci-n făcia?

<!>

I

(II, III) vers. 137 omis,

î ■ f:

J. K

r* ■;

li i\ . M

II ;

■:

■ î

-

'.'•â

BALADE

55

Dipă fag, mări, c! să da, Haini ciobăneşti zvîrlia, Haini domneşti cî'mbrăca, La Ştefan-Vodî işia, 145 Din guriţî ci-n zicia: „Alio, Doamni Ştefan-Vodi, Ce răy mari ţi-an făcut, Di asiarî pă’ serat Di mini ti-ai pominit" ?

150 Jarî Mihu ci-n făcia ?

Palma g'ici cî iii-o făcia.

Cînd odatî cî-1 izbia, Sîngili cî-1 podidia ; La voiniş cî-m porîncia, 155 Pă sup' săg'ii să ni-1 ia. lari Mihu ci-n făcia ?

Pă poticia să uita : G'ini Calia fatî mari — Surioara Mihului 160 Vinia şî striga: .Stai, fraţi, nu mi-1 strica, Că rău-i ţara fărî domn, Ca fumeia făr’ di om".

Jarî Mihu ci-n zîcia?

165 „Ale, Calio fatî mare, Tot tu, măre, l-ai pîrît, Tot tu, măre, că hi-1 scoţi; Fii-ţ ţia dăruit".

He, he, lj-am învăţat în tinereţi cîntărili aslia, tot dila al di HO Trandah'ir din Sihlia, Ăsta iera lăutar vestit pîn toati satili.

La o nuntî mă duciam şî iey şî-ni plăcia sascult. Stăm aşa la masî: aviam ascultări, nu vorbiam. Ş’un cuvînt îl ţîniam minţi. Cînd auziam un cîntic odatî, înj plăcia şî dmtrodatî-1 ţîniam minţi.

Oriavu — Petria Okiuz, 75.

•Ti m

mani

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT

56

Şandru

« &J

:!?>

xm

1

11

i( V'

ii

l

iR 4i;

e1

Foicica bobului, Tot pi raalu Oltului, La casili Şandrului, Ari Şandry-o fatî mari : 5 Frumuşicî ca o floari, Driaptî ca o luminări.

Diminiaţa să scula, Pe oki negri să spăla, Cruci driaptî că-ş făcia ; 10 Cog'eliţa : ca crăiţa ; Cofili: garoafili — Pe urniri le punia, La Dunări că pleca ; în Dunări cî-n intra, 15 Apî’n cofi că lua; Pe Dunări să uita

Şî-n zăriri di-im caic, Cu postav verdi ’nvelit Şi cu roati şinuit.

20 Din (Den II) Dunări că işia, Cofi’m pămin’ ci trîntia, La maicî-sa alerga: „K'iteşti-mă, maică, bine, Ci vin Turci după mine".

25 Da mă-sa ci iii-o k'itja în lădiţă'n cămăruţă.

Sapa, lopata lua, în grădine că săria,

!h a rs: ii

: k ii

HI

I îi !

U

K'etri şi butuş băga, 30 Mari morminţel făcia.

Jaca Turci cî sosia : — Bună ziya, Şăndruliasî.

— Mulţumescu-{ dumnevpastrî, Turcilor spahiilor, 35 Mai mul' zurbagiilor.

i.i •>

B si.

iii ui

x Varianta II a fost prinsă la hei sferturi de oră după |nt|ia.

;î

: i

-

( - J

BALADE

57

— Pă Ilinca sî ni-o daţi.

— Ilincuţa mi-a murit: Aslîz sin' trei săptămîni.

Daci voi nu mă credeţi, 40 Ha idiş, (Haidiţ, II) morminţel videţ".

Toţ (Tos II) Turci cî mi-o credia, Numai unu nu credia : Sapa, lopata-n lua, în grădină se ducia, 45 Petri şe butuci scoţia, De Ilinca nu dădia. Şi afari cî işia, Pe Săndulias'o lega, Ţîţişoari-i spinteca 50 Şi cu sari cî le da. „Turcilor, spahiilor, Mai mari zurbagiilor, Pa Ilincuţa v’ 'oi da-o : în lădiţî ’n cămăruţî".

55 Tos Turci cî mi-o lăsa, La Ilinca alerga Şi’n lădiţî mi-o găsia.

Frumuşel cî mi-o lega, \ în caic mi-o arunca, 60 Pc Dunări mi-o pomia.

La Dunări azungia, Dar Ilincuţa zîcia: „Turcilor, spahiilor, Sloboziţi-m mînili, 65Sî-m aşez cosiţili".

Cruci driaptî cî-ş făcia Şi din guritî-n zicia: „Di cît cadinî Turcilor, Mai bună masa peştilui 70 Şî hodina racului1*. Şî’n Dunări cî săria, Toş Turci după ia da: Cîte unu, cîte doi,

f

Pînî'm patruze'şî trei.

■ ifl: i ili!

I tr «

\

!<

; 58

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

75Şandru bia şi kiuia, Di Ilinca nu gîndia.

Dar Ilincuţa a vinit, La feriastrî a bătut.

Dar Şandru cînd o vidia, 80 Mor' la pămîn’ cî cădia.

jllj P

ii

P'aiasta o ştiu mai bini di treizeci di ani dila taicî-iiiy. îm plăcia sî le 'nvăţ atuncia, cî ieran tînără. Da uită-ti dumniata, cî i-am uitat cînticu şi ţi-1 cînt ca pă cellant *.

A

Dragoslovenj — Reveica N. Spînu, 46.

5

.

I

Sîi

l%

ş< m

;§ i

Cîntecul Şarpelui3 XIV

5 V H

(Si*

t1

fi ir

lîl i :ji: v.\ = P{

3 ! !;•

-

•*

?

fjf

I8s v<

Si

Frunzuliţî trei k'iperi, Ascultaţ, cinstiţ boieri, Să vă spun di-o istorii.

Istoria ci v'oi spuni-o, 5 Fraţilor, sî raă credeţ, Pi hîrtii sî mi-o scriţ, Din guriţî si citiţ.

Măicu{a cm' m a făcut, în mîna raoaşi ma dat; lOMgaşa'n faşi m’a băgat, Măicuţa m'a legănat, Din guriţa blestemat: „Haidi, nani, pui di şarpi; Şarpili di ti-ar mînca, 15 Mia bini mi-ar păria". Şarpili căci auzia, Tari'bini-i mai păria. Şi de bini ce-i păria, 1 Este vorba de text. VII. 8 V, pentru bibliografia motivului, voi. I, 70-80. Variantele II, III au fost prinse la o oră şi două ore şi jumătate după Inttia.

Ai

fi­ ii a i .1 î i

j

•s • ‘ îTT

Hi:

I

BALADE

59

Ţel mari că-ş creştia.

20 îa ziya de Viniria-mari jesî şarpi la plimbări Şi voinic la vînătoari. Ţel umblară zi de vară Şi nimica nu vînară : 25 Numai singur turturia, Mult îi inimioara ria! Şi [Dar... II] di seti ci-j iera Şî guriţa îi ardia.

Peste cîmpuri se uitaţră II) 30Sî-m zăriascî o fîntînă. Ţel fîntînî nu vidia: Numai singur cumpăna.

Pintini calului dădia, La fîntînî se opria 35 Dar [jar... II] acolu ei găsia?

Funia ie putrezită, Găliata-i hodorogită ; La coinacu puţului Şadi şarpi 'ncolăcit.

40 Dar voinicu ci-n făcia ?

Tari fricî-i mai iera, înapoi tot să dădia. Şarpili cî ce-i grăia? „Stăi, voinici, nu pleca; 45 Căş mă-ta cin ti-a făcut, Mia mi ti-a dăruit Pă trei litri di- argint". Ţar voinicu 1-auzia, [jar voinicu ci făcia? II] Pintini calului dădia 50 Şi la fugă roi-o lua. Şarpili cî se lungia,* După iei se arunca [După iei cî s’arunca II] Şî din urmî mi-1 sosia '; Cu coada mi-1 pleznia,

/

5

r

r

X \

■

‘

55 După cal cî mi-1 trîntia, . . •

U

-

■

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARA.T

60

V f:

Zuraătati-1 însiţia ; &umătati, nu putia : Ari armi ferecaţi Şi la inimioarî, fraţi, 60 Ari di-o săbioară Ci-o ari di-o soţigară.

Jar voinicu ei[-n II] făeia ?

Peste cîmpuri se uita, Si-m vadî pe cineva.

65Şî-m văzu um voinic călări Di (Dell) uni syari-răsari; Şî-m strigări'n gura mari : „Saj, voinici, di mă scapi Dila moarti dila şarpi ; 70 Ci ţi-oi fi di frăţior Pin' lâ mQarti, după moarti".

Iar voinicu mi-auzia.

Pinteni calului dădia, La fîntînî să opria ; 75 jar [Dar... H] acolu ce vedia ?

Istoria ce v'am spus-o.

[Dar de frică ce-i iera, II] jel pe loc că se opria Şî cu gîndurli sî mînca.

80 jară şarpi cî-i grăia : „Vedi-ţ, voinicel, de drum ; Căş daci m'oi înecăzî, [jo ...II] P astan coadă l-oi lega, După tinj-oi alerga".

85 jar voinicu ci-n făeia?

Tari fricî-j sî făeia. Şi de frică ci-î iera Palişu cî şî-1 scoţia.

Cîn' şarpili se lungja, 90 jel la şarpi ’nainta, Cu palişu mi-1 lovia, Capu'n douî i-1 tăia, Pe şarpi mi-1 omora, .

1-

■;;3:

lift; !

:

ti

ţ tf iî< I Vi

■

!:

»'•!

•

.

!

; |i! H 5 ;

i

1

<■■■

•;

Pe voinic cî mi-1 scăpa

!t!

"Hi i

: li ;

'

r

.

. ..

,,

SaLaM

6i

05 Dela moarti, dela şarpi Şi la stîni mi-1 ducia Cuvîut mocanilor da [I, III; Un cuvînt mocanilor punia II] Oili di li mulgia . Şî’n lapti mi-1 băga; 100 Di mul' venin ci-avia Şi laptili si'nkega.

| F ; '.

(1933), Tătăranu — Bănică Barbu, 31,

T ănislav1

; (

XV

'

Pe luciu Dunări, Dunări, Dîmboviţi Tari-rn vini di-un caic, Cu postav verdi ’nvelit, 5 Pîn năuntru şicuit, Pă dinafarî poleit Cu aur şi cu argint, Cari n’am văzut de cînd sînt!

Dar în caic cini-m ieşti ?

10 Patruzeş di Turci bătrîni: Savai, Suliraan Paşa Şi cu toat* a lui Qastia.

De cătat pă cini-n catî?

Caută pă TăDislav; 15 Tot ficioru babii, Ficioru mătuşii, Pui di şarpi-al Dunări, Ră{işţ?ara bălţii, Din tara Moldovii.

20Caicu că mi-1 pornia Şi iei, fraţi, să plimba Pe apa Velezului.

•; :

i

1 y, pentru bibliografia motivului, Ţinutul Vrancei, 1,282-285.

i

• iTirrrî

FOLKLOR DIN RlMNlCUL-SARAT

62

Vedia feti velezenci înălbindu-ş pînzili, 25 Rîdicîndu-ş poalili Şi să văd picioarili, Albi ca lebezili.

De'ntrebat că le'ntreba : „Voi, feţilor verzencilor, 30Înălbit-aţ pînzili, Ridicat-aţ poalili, S'a văzut picioarili: Albi ca lebezili, Ni-a luat frigurili; 35 Nu cumva voi mi-aţ văzut, N'aţ văzut pă Tănislav: Tot fecioru babii, Fecioru mătuşii, Pui di şarpi-al Dunări, 40Răţişoara bălţii, Din ţara Moldovii ?

Di n-eţ spuni noyî drept, Pînzili să să’nălbiască, Ca o egală de hîrtii, 45Cîn’ o scoţ din prăvălii Ş'o dai la logofăt şî scrii, jar di n-ăţ spuni voi drept, Pînzili sî sî cemiascî Ca rasa călugăriascî".

50Tgati fetili-n tăcia, Nici una nu răspundia.

Dar o fetiţă smedigară, Cu cosiţa gălbigară — Fata luj Popa Opria, 55 lbomnica Iu' Tănislav ; Că de mică mi-o crescuse Şi de mari-o părăsise — ja di necaz ci mi-a spus? „De văzut nu l-an văzut; 60 Dar voi, măre, sî vă duceţi Colia'n malu Dunări, r

iim

BALADE

La cia piatrî gurguiatî, Baţi talazili'm piatrî; Acolu-i mama lui Tănislav : 65 Spală antiriili, Savai, sumănelili, Savai, de sîngi de Turc, De sudoari de haiduc.

Voi la dînsa sî vă duciţi, 70 Vorbi bune sî-i vorbiţi, Cu vorba sî mi-o 'nduloiţi, De Tănislav cî v’o spune".

Caicu cî mi-1 pomia, Drept la piatrî să ducia 75 Şi oă babî roi-o zăria Şî din gură ce-i zicja? „Bună ziua, babă slabă, Cu cuvîntul de ispravă, Cu călcăiu dipărtat: 80 Să ne spui adivărat: Undi ieşti Tănislav ?

Că nu-1 căţăra de vr un rău Şî-1 căţăra di-un bini-al său.

Căş nouî bani cî ni-a dat 85S'a ntîmplat ş’am cîştigat; Şi la dînsu cam vinit Ca sî-i dăm capitili Şi să bem dobînzili, Pin loati cîrciumiliV 90 Femei nepricepută — Psali lungi şî minţi scurtă Cu mintia cî sî'nşela, De Tăneslav le spunia: „Turcilor, Spafiilor,

95 Mai mari ienicerilor, Şî nea mustafalilor, Tănislav undi să fii?

Coîia’n malu Dunări; La cia sălcii plecată, 100 Cu ramuri lăsati'n apă,

63

; :

r

i .1 V

1 : ;• r. :

!

■

64

i

într'un caic priponit, Cu lănţuşuri di argint Cari n'am văzut de cind sînt, Nici în ceri, nici pe pămînt !

105 Că nimic nu mi-a stricat: A băut di s’a ’mbătat, Di trei zile ie culcat, Nici acum nu-i dişteptat".

Dări Turci ci-m făcia ?

110 Foarti bini le păria, Caicu cî mi-1 pornia, Drept la sălci că-mi trăgia, Di diparti mi-1 zăria. Şi iei, fraţi, cun dormia, 115 Un vin' di vârî cî-1 bătia, Păru pali că-i făcia, Turci rău să spăimînta Şî'ndărăt că santoieia.

Tănislav pă cin' mi-avia?

120 Slugă driaptă şî'nţeljaptă: Dragomir fecior de Sîrb, „Turcilor, Spatiilor,

il ; ;

:

•i ■

ii

tiIii i

■

■

i

• ~

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SÂRAT

■

Mai mari ienigerilor, Ce fugiţ ca curvele: 125 Toamna, primăverile, Pe toati uliţele?

La pomanî, daţi năvalî; La război, daţi înapoi.

Voi la mini să viniţi 130 Şi cu mini să vorbiţi Şi mie bani ca să-mi daţi Şi vi-1 dau, măre, legat, Ca p'un mare vinovat.

Că nimic nu mi-a stricat: 135 A băut di sa ’mbătat, De trei zile s'a culcat, Nici acum nu-i dişteptat Ş'acu-i pontu de legat".

Dară Turci ci-n făcia ?

e

,11 6ALA0E

65

:i

Ir 140 Turceşti că mi-ş vorbia, Ca porci că-n grohăia, Kimirile deşcingia, Numai aor că-n scoţia, Mina Iu' Dragomir da.

145 Dar Dragomir ci-n făcia ?

O sfgarî mari-n cumpăra, Pă Tănislav mi-1 lega, Mina Turcilor că-1 da. Şi iei, fraţi, nu simţia, 150 De puternic ci iera !

Uni zicia ca sî*l tai, Uni zicia sî-1 omgari.

Dar un Turc mai mititel — Fecioru lui Ciumpăgel, 155 Savai, c’o mină de fier Şi cum picioruş di lemn, Sî temi Turci di iei: „Daţi-mi-1 la mina mia, Şi-ţ vidia ci i-oi lucra.

160 Dar voi, măre, sl vă duceţi Şî voi, măre, sî-m aduceţi Petricica morii, Din ţara Moldovii".

Dară Turci ci-n făcia ?

165 Petricica mi-o aducia Şi pă k'ept că i-o lega, Brins(c)i pă Dunîri cî-i da: Mergia piatra viziind, Tănislav : bolborosind.

170 Fetiţa di cozocar — Ibomnica Iu' Tănislav — Ja la apă să duc-ia,

t

!

i

:

r:

ii

it *

S

1 j

1

Numa kica i-o zăria; iFrumoşel că-i cunoştia, 175 Cofili că le trintia Ş'acasă că să ducia Şî Iu ta su că-i spunia: „Taicî, tăiculiţu mey, Im Ducoftu, Mlor din RimriicuMrtt,

: I *

\ 66

i'

î

Hi:

m:; :

!îi

u11;

ti

i

; ■

n•

;

i

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAf Făcut-ai vr'odată bini, 180 Ş'acu' să faş pentru mini.

Nu ştii, tătică, ceva ?

Tănislav ieşti ’necat; Numai kica i-am zărit, Frumoşel l-an cunoscut.

185 Lasă acu, La dracu ; Şi co/.ocu, La focu.

Pune mina p’un caic 190 Şapucă-mi-1 de ilic''.

Co/.ocaru ci-n făcia ?

Mina p'un caic punia, IŞi'...] Incepia di-a mi-ş vîsla, Pe Tănislav mi-1 sosia, 195 De ilic mi-1 apuca, Sforili că le tăia, în caic că mi-1 punia, La margini mi-1 scolia, De picioari mi-1 lua; 200 începia di-al învîrtia, Apa dintr'însu işa, ' Frumos să dizmetieia; Acasî ci mi-1 ducia, Şi cu fii-sa-1 logodia, 205 Nunti mari cî-n făcia : Nunti mari boieriascî, C'aşa noastrî ţigăniăscî.

(1933), Dumitreşti—Lăutarul Drăgici Lăutarul, 51.

: iK

§ uy, !

Şl j

:

f

COLINDE' XVI

î)

:«

Avem zoi di-o sărbătoari Hoi, Ier ro ' da, mari boieri, Plecă... la plimbări, 1 Bartok, 1, 2, 7,25.47. 85,108, 113, 151, 164, 165, 167, 191-3, 218, 229, 231, 235, 242, 340.

6 ă n c i 1 ă ( P .), Colindele Crăciunului şi ale Poştelor, Sibiu, 1875.

Bibicescu, 233 - 257.

Birlea, Balade, Colinde şi Bocete din Maramureş,!, 85-111.

Blrseanu (A.),. Cincizeci de colinde, Braşov, 1890.

Bogdan ( T. A.), Colinde culese pe cîmpia Ardealului, Bistriţa, 1901.

Burada, 38-104.

Dani (T.), Colinzi şi cîntece populare, Arad, 1890.

Dcnsusianu, Graiul din Ţara Haţegului, 105, 106, 108-110, 113, 120, 122-23, 128, 138, 163, 166, 177, 213- 19, 265-275.

D r ă g a n (M.), Colinde, poezii şl versuri funebrale, Braşov, 1904.

D r ă g o i (Sabin V.), 505 Colinde, Craiova, 1928.

Dumitraşcu (N. I.), De Sărbători - Colinde, Sibiu, 1920; Ctnlărl de stea şi colinde, Craiova, 1923 (ed. a 2-a, Bucureşti, 1928); Carte de stea şi colinde, Bucureşti, 1934 (?); Dumitraşcu. (N. L), Crişan (V.), Steaua dela Răsărit. Cintări de stea şi colinde, Sibiu, 1930.

Iarnik - Blrseanu, 512-516.

Marienescu ( At. Marian ), Poesia popurală: Colinde, Pesta, 1859 (ed. a 2-a, Bucureşti, 1861).

Negoescu (C. S.), Colinde şi cîntece de stea, Bucureşti, 1911.

Papahagi, 73-81.

P ă s c u 1 c s c u , 5 -19, 40 - 67.

Popovici (V. I.). Clntecc (Colinde) de Crăciun şi Anul nou din judeţele Dîmboviţa şi Ialomiţa, Bucureşti, 1934.

Rădulescu-Codin, Dm Muscel, 113-144; Literatură, tradlfii şi obiceiuri din Corbii Muşcelului, 62-67, 125-126.

St an ci u (V.), Colinde, Arad, 1918.

S t o I e r i u (N.), Urâturi alese, colinde şi cîntece de stea. Fălticeni, 1908.

S u c i u (E.), Colindă. Ş o 1 d ă n e s c u. (I.), Carte de basme, descîntece, ghicitori, colinde şi superstifii, Bucureşti, 1902.

Tcculcscu, 206, 207.

Tcodorescu (G. Dcm.), 16-96.

T o c i 1 e s c u , I, 523-529. 1121,1459-1464,1465 -1468,1471 -1475,14801481. 1492, 1494, 1495.

Veleu (N. G.), Colinde, Caransebeş, 1911.

Viciu (A.), Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1914.

U n c c s c u (G.), Ctnlece de siea şi colinde, Bucureşti, 1863.

lir b

8‘ s ■

!

: : .

i

f lir ■i

‘î: .

I

68

La plimbări’n vinătoari, 5 Să-m vînez-o ciutalinî: Giutalinî făr’ di splinî, Giutalinî roşioari, S’o duci plocon la doamnî.

Ogari garbini mi-o gonirî 10 Din cîmpi Solotrului Pînî'n apa Oltului.

Giutalinî vad n'avia: ja la vad mi sa lăsat, Lîngi mal s'alăturat.

15 Dar..., ăl Vodî mari, Lingi mal s’alăturarî, în dalbi spânei mi-o luări, Sus pa mal mi-o aruncări.

[Mi-o bătia, mi-o skin£iuia, II,III] 20 Frumuşăl mi-o skin&iuia, (skingiuiarî, II) Frumuşăl capu-i tăia. (tăiarî. II) Luă limba ş’un rînuki Şî'm buzunar li-a băgat, La a lui dalb’a plecat.

25 Pâ... mi-1 întrebări; îi băgă mîna'm buzunar Şi scoasî limba ş'un rînuki, Pă masî mi li-a trintit: 30 „Nu mi-1 crediţ, mari boieri, C ari-o Griaci ibomnicî, Cari di trei săptămîni jel mi-o faci di trei zile — Di trei zile pă trei cai: 35 Unu mi l-a ciumpăvit Şi unu l-a obosit

li

ţiC

lijiJ

i ;

i*

■

!!

ii

I fiii

iii

li

FOLKLOR DIN RIMNÎCUL-SARA?

/

Şî unu l-a omorît Cătaţi-1 îm buzunar; De-ţ găsi băsmăluţa — 40 Băsmăluţa dila ia — Cununa-sar cu dinsaI Nu mi-1 crediţ, boieri mari, Cătaţi-1 în degeţăl *,

f1

X

;< ■

:

i

: HE

COLINDE

69

De-ţ găsi ineluşu — 45lneluşu dila ia — Cununa-s’âr cu dînsa" !

La mulţ ani cu sănătati, Cî-i mai buni di cît toati!

(1930), Slobozia - C-iorăşti, Costaki Turcu, 77.

XVII

1

Colind „de fete" Prin cel cel, prin vişinei Mi se faci-un legănel: Legănelu-i de mătasî Cu viţa’mpletitî'n şasl.

5 Dar în liagin cini-m şadi ? ..., fatî frumyasî, Şadi la gergef şî-m coasî.

Nu ştii; : c<?asî şî-m(say)discoasî, Sau lacrimi pe gergef lasî ?

10 Şî-m coasi di-o băzmăluţî: Băzmăluţa fraţilor, (îiubiaya cumnaţilor, Guleraşu laicî-su. „ja, ieş, maici, pin afarî 15 Şi te uiţi cam la vali: Baţi vîntu pîntre zări, Baţi vîntu pîntre munţi, Mi-aduci-un dor dila părinţ; Baţi vîntu pîntre braz, 20 Mi-aduci-un dor dila doi fra{; Baţi vîntu pîntre flori, Mi-aduci-un dor dila surori". ..., fatî frumoasî, Mai rămîi sănătoasî 25 Cu-a ii fraţ, cu-a ii surori Şi cu noi colindători.

La mulţi ani!

(1930), Dumitreşti — Lăutarul Dobre Moise (Hornia), 2b,

I

!

70

:•

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SÂRAT

iI

Colind „de fete**

I î-

XVIII Păn cel cely, păn cenu cely, Pân £ely verdi vişinei u, La crangă de vişinely Jesti-on liagîn de mătase, 5 Cu viţa'mpletitî'n şase, Lerului, Doamni!

Dar în liagîn cini şadi ?

Tot..., fatî mari. Şî nu-n şadi cun sî şadi: 10 Şî-m şadi şî-m kindoseşti Şî de nuntî se găteşti. Şî-n cgasi di-on guleraş, Di-on gulir şî di-o batistî: * Guliru-i al naşî-su, 15 Bazmaya i-a frati-su. Şî nu-n cgasî ca sî-n taci: Şî-n trazi din firicely Şî-m muşcî dim merişory Şî-n cîntî di-un cîntisely.

20 Dar nu-j cînticy mozîsescy Şî-i cîntic împărătescy. împărătiasa ni-auziari, La... trimetia Tot scrisori pişti scrisori, 25 La urmi buket di flori: ,Tasi...f din cîntari,

i

i

* V;

£ ţ

*.î

\l\

n ■

(1934-11,111) vers. 11:

Di gria nuntî sî găteşti.

(1934-11,III) vers. 15:

Batiştioara-i i-a Voinia iei.

(1934-11, III) vers. 25-26: La urma scrisorilor Trimetia buket di flori • „Fă..,, 'tîta bini! ’tîta bini-i pintru mini".

Şî mi-ş teci din cînteri,

I ‘ îi

;a

ţ COLINDE

Cî nu-i cîntic mozîsescy Şî-i cîntic împărătescu, împărătesei* în kip domnescy.

30 Şî ’mpăratu-i la vînatu-i — La vînatu pişti Birlady. îi fusi calia di trei zili: O făcurî dintr'o noapti. Şî ’mpăratu di-o vini, 35 Pă tini ti-o auzi Şî pă tini ti-o ’ndrăzi Şi pă mini m’o uri, M'o baţi, m'o horopsi".

Dar Mariţa ci-m grăia ?

40 .,Ja, taci, Doamni, minţi proastî, [o nu-n cînt în eia pofidî *, jo în cînt eîntieu mei; : Jo îs fati logodiţi, Logoditî'ntr’o işpitî.

45 Di nu crediţ, mari boieri, Vă suiţ în foişori, Vă uitaţ pă cîmp cu flori, Videţ mia cum îmi vine Tot carîli zugrăviţi, 50 Cu postav verdi ’nvăliti.

Pă urma carilor meii Videţ mia nunta-n vini: Feti mari hora-n zucîndă, Flăcăi nunta huhurîndă.

55 Mai la urmi mai sîntrei: Al din driapta-i naşi-miy, Al din stînga-i fraţi-mii;, La milzocu-i Voinia-al meu.

(1934-11,111) vers. 40: (1934-11,111) vers. 52: (1934-XI.III) vers. 58:

Ja, taci, Doamni, nu fii proastî, Videţ mia nunta-n vini: Ţigani, lăutari cîntîndî; La milzocu-i Voinia-al mey — Voinja mey, bărbatu raey.

71 *

i

l L

!

> f

t

72

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT Şî nu-n vini cun să vine : 60 Şî vini ca sî mă ia, Sî mă ia din ujasti curţi, Sî mă ducî’n alţi curţi, într'alti curţi, cam piste munţi, Piste munţi, la alţi părinţi.

65 Nu mă ia zlugî sî-i fiu, Mă ia stăpînă să-i fiy : Stăpîna argaţilor, Kelăriţa banilor, Nuror bun părinţilor, 70 Cumnăţica fraţilor".

.

,

\

I hi-

{

.

M ; ;

i.,..' i

(1930), Gugeşti — Costantin Avădani, 64. ‘

Colind „de bătrîni" XIX Doamnili, icia'n cestor curţi Şî'n cestor domnii Sîn' tot casi nanti-— Nanti, minunaţi.

5 La melzoc di casî Sîn'tot mesi’ntinsi, Făclii dalbi-aprinsi.

Su' la cap di masî Scrisu-i zîns(tll)urelu 10 Zînz(s) y di d'aurely ; Cini şadi'n iely ?

Bunuly Dumnezeu.

Mai da rîn'cu iely Scrisu-i zîns(t)urely, 15 Zînz(s)y di d arzinţely,

1 •: iiini Mi

... fi ■

•îi!

f: \

.

!

fi!

ii!

I

(1934-11,111) vers. 70:

Cumnăţica fraţilor".

Mai cu siara mititică,

Cu*" frumuşică,

►’i

î\

I

.

.

\

1 1 COLINDE

Mai di-a rîn'cu jely ; Cini şadi’n jely ?

Bătrînu Crăcjuny.

Mai d'a rln'cu jelu 20 Scrisu-i 2ăns (t) urely : Zinz(s) di kiparuşy Cu mindru uirosy ; Cini şadi ’n jely ?

Ion», sin ' Ionu.

25 Mai d'arin cu iely Scrisu-i zîns(t)urely ; &ns(t)uri mărunţeii, Stau sfinţi pă ieli.

Bia şl ospătari 30 Iei nu sî’ntrebarî Cari-o fi mai mari Şi mai di demultu Şi mai priceput».

Moş Crăciun grăiarî: 35 »Jeu voi fi mai mari Şi mai di dimulty Şi mai priceput y.

Ioani, Iyani, Tu cin' ti-ai născuty 40 Pă negru pămîntu, Jeu n’am prălezity Şi ti-am sprizînitu îm poalî di văzmintu Şi ti-an rîdicaty

\

45 Sus, la Li$ionii, Ti-an dat Iu’ Iony; Şî ti-a botezaty, Bun numi ţi-a pusy.

Măriri ţi-a daty: 50 Toiag di arginty, Ca sî stăpîneşti

)

73

\

’r

;i

.

;

•

I

FOLKLOR DIN RlMNlCUL-SARAT

74

Ceru şi pămintu Şi pă noi di-a-rindu. *

(1930), Acelaşi.

î i'

1

Colind „de oameni bătrîni" XX

îi

La «ia casă dipă luncă Cu ferestrili di sticlă, Cu şindrila mărunţică.

Dar ci şadi pă şindrilă ?

5 Şadi-un stol di porumbei. Şi-n săltară şî-n zburară, Sus, mai sus să'nălţară, într'on nor s'amestecară, lm prundu mări si lăsară : 10 Luă apă'n guşişoară, Petriceli'n degeţeli, Piatră scumpă'n ciupuşor. Şî-n săltară şî-n zburară Sus, mai sus să ridicară, 15 Zos, mai /-os ci să lăsară, în curlia Doamni să. lăsară, îi văzu Doamna curţilor: întinşi harcu ş’o săgiatî.

Da iei, veri, ci-n grăiarî?

20 „Valco, Doamni, nu da'n noi, Că noi nu sîntem porumbi: Sîntem nişte îngerei Trimeş dila Dumnezeu, Ca sî măsurăm pămintu: 25 Pămintu, cu stinzînu;

iii

m

ttt

M

15 iii

1

•8 :

li î • • '

Şi pă noi di-arindu“.

Măi cu siara bună, Voia; di'mpreună

(1934 - II) vers. 53:

ii

i

/

75

COLINDE

Pădurii, cu cugitu. Şam umblat s'am măsurat Ş’am găsit pămîn’ mai mult Şi l-an făcut dial şi văi, 30 Dial şî văi Şl moviliţi".

Acelaşi.

XXI

i

La lini Îîntinî, La cols di grădini Trec şi să petrec Tot feti di Grec 5 Şî di boieri mari.

Calia cin li-o ţini ?

Siorgi Făt-frumos.

Nu-m pruzi cu una, Ci-m pruzi cu- mia.

10 La cei muns cărunţi Rari-s ciorpănaşi.

Dar nu-s ciorpănaşi [Nu sin' ciorpănaşi II, III] Şi sin' ciobănaşi.

Iei di-o şuiera, 15 Oili-or pleca Pi-o guri di va li, Spre soari-răsări, Prin florili tali.

Flori s’o scutura; 20 Ci-or mai rămînia, Rar ci li-om purta: Rar, la zili mari — In ziua de Crăciun Şî de Boboiiazi, 25 Cin' popa botiazi, Lumia creştiniazî —

Lirnija şi norodu

! !

>•<; ■

!

t t

I! 76

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Şi pe noi di-a-rîndu".

Mai cu siara bună, 30 Boieri, di’mpreună.

Acelaşi.

Colind „de flăcău” XXII

II:

I

Li •

m

I i Ml;

Mi ■ v.

\h

SIS

;ai

3 i fc-

Şi-n hrăneşti şî-n vesteşti Di-un cal bun şî di-un ogar.

Dar cal bun cu ee-n hrăneşti ?

Tot cu finişor tocat 5 Şi cu orzişor pisat: Pisatu-i şî vînturat Şî la royî-i rourat.

Dar ogari cu ci-n hrăneşti ?

Tot cu cărniuia de miel, 10 Oia de miel, de sugărel : Sugârel de nouî-ş oi — Noyî-ş oi di-aplecătorj.

Vineri, zoi di-o sărbătoari Şi-mi plecă la vînătgari.

15 Vină vineri toată zi va Şî sîmbîti pîn’la prinz. Şî-n scorniri di-un vînat.

Dar vinatu ci-m iera ?

Ciutalinî făr' di splini.

20 Şoimi ’n g<?ani mi-o luarî Din cîmpia Lotrului, Pinî’n apa Oltului.

Dete-ş ciuta cam în vad, Cam cu vad, cam fărî vad — 25 Ogari galbeni fărde vad— Aci şoimi mi-o (îii-oll) prindiarî.

Icia, Doamni, cest domn bun —

Cest domn bun flăcău,., —

COLINDA

De pe cal descălecări, 30 Mîna'm buzunar băgări Şi-m scoasi di-un bricegel; Frumos capu i-1 tăiarî, Frumos pielia i-o luări Şi la tirg ci mi-ş plecări : 35 Camia, pe la măcelari *t Pielia, pe la tăbăcari; Păru, pă la trăistari; Ungili, la k'eptănari; Coarnili, la cuţitari; 40 Maţili, pa la strunari.

Opri-ş limba ş’un rănuki: îm bugunar le băga, Pe căluţ încăleca Ş'acasa că mi-ş pleca, 45 Cu mari boieri şî’ntîlnia.

Mari boieri cî-1 întreba: — Ai gonit, or' ti-a gonit, Or cal bun ai ispid(t)it?

— Nan gonit, nu m'a gonit, 50 Nisi cal bun n'am ispitit.

— Nu mi-1 crediţ, mari boieri» Băgaţi-i minam manta: Veţ găsi a iei basma.

Bâgaţ mîna'n iz' licel, 55 Vez găsi a iei inel".

Băgă-ş minam buzunar, Scoase-ş limba ş'un rînukiu.

Pe masă le arunca: Dete-ş prunca de ruşine4,

60 Mari boieri, di voi buni.

Icja, Dgamni, ces’ domn bun— Ces' domn bun, flăcău..#— Să-l azungi'n voi bună C'o fetiţă, mări, de mină î 6S Amîndoi gamini frumoş Şi să-in fii sănătoş, Cg-ai lor fra{, cy-ai lor părinţ

i

77

1*

!1 h

i

■

!Î;!

l!

■

u.

I

i

il

ţi

î ■

i

rj

!

/

;

I

i

■-

j

n

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SARAf Şi cu noi di-a-rin’ cu toţi.

Noi, cu buna vrem ia'n casî, 70 Mari boieri, ca dumniavoastrî.

(1933), Og'ileşti — Dumitru Ilii, 48.

Colind „de flăcău» XXIII

r.

i j !-

Ni

'

.1!i

I :

Icia, mări, în prundu-ş mări Ci-a stătut di mi-a crescut ?

Crescut-a di-un merişor: Merişoru-i roşior, 5 Face-ş mere'n toate vere.

Căş le face, nu le coace Din pricina-i duh de mare : Duh de mare iese-afară, Sare’n vînt, sare'm pămînt, 10 Sare’n vîrf de merişor.

Icja, Doamni, 'cest domn bun— 'Cest domn bun, tînlr... — Keia’m mînî mi-o luarî, Grazd di piatrî discuiarî, 15 Prins la cai, di mi-alegiarî ’ leseş suri, aleseş murgi, ' leseş Galbin cal mai bun.

De căpăstru mi-1 lua Ş'afari că mi-1 scotea, 20 De palimar mi-1 legări, Zlugili cî mi-ş viniarî, Cu ceşala-1 ceşăla, Cu peria-1 peria, Cu palma Iu' netezia.

25 Altul şaua i-o puniari, Altu'n kingi mi-1 stringiarî, Altul friu'n cap puniari

Şî'napoi sî'napoiarî Şî’n casî cî mi-ş intrări,

_____ V

i

_

* COLINDE

30 Proasti haini-n dizbrăcaxî : Proasti haini, proasti armi.

Scumpi haini-m îmbrăcarî : Scumpi haini, scumpi armi. ' tinseş mina sus la coardî, 35 Luă Şargu ş’o săgiati.

Icia, Doamni, 'cest domn bun— 'Cest domn bun, flăcăy... — Afară că mi-ş işa Şî din deşti şuiera : 40 Kemă şoirii şî ogari Şi-m plecă la vînătoari.

Picioru'n scarî-1 punja, Pe căluţ încăleca, Pe cărare-1 îndreptă 45 Şî n spre duh că mi-apucă Şî la duh că mi-a/.ungiarî.

Dar şî Galbin, cal mai bun — Cal mai bun şî mai bla/iin — Bati-ş cu picioru n drum ; 50 Prise-ş duhy-a diştepta Şi'ntr’un cot să sprizinia Şî din grai aşa-n grăia: „Nu mă, Doamni, ’nsăgeta, Căş noi nouî fraţ an fost: 55 Toţi îs morţi, însăgetaţi; Numa ieu ci mi-an scăpat, Numa iey ş’o sor mai mici — Nu-i în lumi protivnicî, Fie-ţ ţie ibovnici" !

60 Icia, Doamni, cest domn bun — 'Cest domn bun, flăcăy... — Să-l azungj ’in voi bunî, C’o fetiţi, măr, di mini: Amîndoi, yamini frumoş, 65 Ici să-n fii sănătoş, Cy-ai lor fraţ, cy-ai lor părinţ {

/

m

Şî cu noi di-a-rm cu toţi.

Noi, cu buna vremia n casî,

£

W

I •: !-

î j:

■

■

t

I‘ î ;

S !

c ■

80

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Mari boieri, ca dumniavoastrî.

I

< ■ >

70 Colindele astea le ştiy dim bătrîni, de cînd ieram copil. Sin* doyîsprăzăci di toati. Cî la noi aşa iera odatî: iera un colind „d* intrat în casî„, unu „di feriastrî" — îl cîntai’ numai la feriastrî. Cel „d’intrat în casî“-l cîntai cin te kema omu ’năuntru.

Nu ni da voi sî. intrăm în casi pînî nu-1 cîntam. Pă urmî iera 75 unu „di işiri-afarî". Păurmî, colind „dă fatî mari", păcari-1 cîntai undi ieray feti mari. La preot cîntam „colindu de preot". Mai iera un colind „di bătrîni". Colindu „di işiri“ îi măi spunea: „a colacului". îs lungi, da-s frumoasi. Dacî vrei si li scrii, ţi li spui pi toati. Si-ţ măi spui un colind „di flăcăy" şî sî ţi-1 80 cînt, cî-i frumos :

i

î ■ ■

I

XXIV Dilătuiia cestui sat Jesti-un pat mari rotat, Mari zbor s'a adunat: Di boieri şî de cucoani; 5 Mai mulţi ceti-s di feti Decît ceti di flăcăi: Icia, Doamni, cest domn bun— Cest Domn, bun flăcău... — Jel la z b o r cum mi-a&ungiarî, 10 Buna zîya că mi-ş darî Nimiria nu-i mulţumiarî.

Numa iei că mi-ş aviarî Di-o Griacî ibovnicioarî: Numa dinsa-i mulţumiarî i 15 — Mulţumescu-ţi călăreşti.

Discalicî şă fcucăm.

,*! :;

iii

!! ::

•>

-

Nu te prinde lingă mine Şi te prinde-a treia mină!

Tfeia mină, treia parte, 2o Să /ucăm faţî la faţă, Caşa Dumnezăit ne'nvaţă; Şă zucăm gene'n sprincene,

' :V.£

COLÎNDt'

Zi

Ca doi porumbei la pene, C'aşa Dumnezey ne cere".

25 Şî-n zucari ci-n zucarî, Nici urma nu ş'o'nkeiarî, Prinse-ş Murgu-a nekeza: — Bei, stăpîni, veseleşti Şi de mine nu gîndeşti: 30 Jey de foame zaya roz Şi de sete spuma-m biay.

— Rabdă, murguleţ, legat, Cun rabd iey /.unei în sat: Ne'nsurat, necununat; 35 Ni$i mustaţa nu Ai-a dat, Nisi barba nu s'a ’nkeiat.

Jo, daci m'oi însura, Ţie drumu cî ţi-oi da Pin coasta Costeiului, 40 Pin floaria Gizdeiului; Şi ţ-ej paşti ee-i cungaşti Ş-ăi bia apî strecuraţi — Strecuratî-i după piatrî, Ci-i de Dumnezei; lăsaţi.

45 Şî ţi-oi facj-o sapi laţi — Sapî laţi, coada'm baltî — Bati-ş coada kişăcioari Şi corniţa botnicioari".

Icia, Doamni, 'cest domn bun— 50 'Cest domn bun, flăcău... — Sâ-1 a/.ungi ’n voi buni C'o fetiţi, mări, di mini, Amîndoi, oamini frumoş, jei să-n fii sănătoş

s’

55 Cu-ai lui fraţ, cy-ai lui părinţi Şi cu noi di-a-rîn’ cu toţi.

Noi, cu buni vremia ’n casî, * Mari boieri, ca dumniavgastrî, Acelaşi.

I«t Ducem, tolklor Un RimniciMrat,

‘6

£2

F6LKL0R DIN RÎMNICUL-SAkAf Colind „de fată mare44 XXV

!;

V

•l

!.

: \ţ i

Fericiţ, domni buni di tiniri, 'Cest domn bun, tînîr..., jel mi-ş ari-o fatî mari, Fatî mari, pe...

5 Şi mi-o ceri-on sardar mari : Sardar mari, fontar n'ari. Şî-m mai ceri-o zestri, -n ceri: Ceri-ş plug cu boi plăveţi, Cu cornaş, cu pogonaş.

10 Şî-m mai ceri-o zestri,-n ceri: Ceri-o sută de cornute; C'alia-s vite mai mărunte. Şî-m mai ceri-o zestri,-n ceri: Ceri-o mii de'minări, 15 Jesî’n vârî fătătoari ; Şi la zeci, dj-um berbeci: Tot berbeci dj-aceiaş berci, Strimţ în şali, largi’m poali, în trup de douîspsi palmi 20 Şi la cap cu patru c$ami.

Vineri, zoi di-o sărbătoari; Tot... ii fatî mari.

Puse-ş oala să să liară, Puse-ş faţa la Silială, 25 Buze-ş moi la ruminială, Oki-ş negri la cemială, Sprinceni la ’ncondeială.

Să lău, să k'eptănă, Coada 'n şase ş’o'mpleti; 30 Amîndouî, ’n doyîspreci. Ş'undi-ş, mări, cî sî'mbrăcarî C’o cămăşi nisikită — Nisikiţi, cu pui mărunţi, Stau pă mîneci grămădiţi.

COLINDE

83

35 Ş'undi-ş, mări, că mi-ş luară Di-o rokiţă vişenii, Vişenii, stancozii, Adusî dila cohnii. Ş undi-ş, mări, cî-ş încingiarî 40 C'um brîy lat din Ţarigrad. Ş’ undi-ş, mări, cî sî ’ncălţari Cu ciorak'i dila Harak'i, Cu papuci aduş di Turci. Ş* undi-ş, mări, sî mbrobodirî 45 C’un tulpan dila Viana.

Sardar mari mi-o vidiarî, Mîna'm brîu ş'o sumeţiârî Şî'n răbdări mi-o aruncarî Şî din gurî-n cuvîntarî: 50 „6e staţ, fraţ, aşa ’ntristaţ ?

Voi, părinţ, aşa mîhniţ?

Or di zestria ce i-o daţi ?

Dar voi, fraţi, Tot sî-i mai daţi 55 Pă Negru, cal bun din grazdiu : Miargî-ş di răbdări legat, Vazî-1 mari boieri di dat“.

Viniri, zoi <ji-o sărbătoari: Tot... -i fatî mari ; 60 S‘o azungî 'n voi bună, Cun flăcâiaş, mări de mîoă : Amîndoi, oamini frumoş, jej sî-n fii sănătoş Cu-ai lor fraţ, cu-ai lor părinţ 65 Şi cu noi di-a-rin* cu toţ.

Noi, cu buna vremia'n casî, Mari boieri, ca dumniavoastrî.

Acelaşi.

84

FOLKLOR DIN RiMNfCUL-SÂRA'i1

Colind „de fată“ XXVI

j;

i-

l

I

i

jp

Pîn cel ccly, pîn celui celu, Pin cel verdi vişinei, Vişinei di-on trăitor verdi.

Dar în liagin cin’sî vedi ?

5 Tot.., fati mari. Şi nu-n şadi cun si şadi: Şî-n coasi şî-n kindoseşti Şi-n tragi di-on firicel Şi-n cînli di-un cînticel; 10 Şi nu-i cintic mozăcescu, Şî-i cintic împărătesei!. Şi ’mpăratu nu-i acasi: La vînat p’acolia-i dat. îrapărăliasa mi-auz@i{ V] 15 Şî la dinsu trimetia Tot stoleri după stoleri, Mai pă urmi rin' di flori. „Nu mi-o crediţ, mari boieri: Vă suiţi în foişor, 20 Vă uitaţi pă cimp cu flori î Unde-ţ vidia doi cu doi, Mai pă urmi trei cu trei, Acolu-i şi Voinia-al iei.

Al din driapta-i naşî-su, 25 Al din stînga-i socru-su, La milzoc şî Voinia-al iei.

Vin căriii mohoriti, Cu postav verdi nveliti. Şi nu-n vini ca si-n triacî, 30 Şi-n vini ca si mi-o ia: Si mi-o ia dinlr'asti curţi, Si mi-o duci ntralti curţi, Intralti curţi, la alţi părinţi: Nurori buni părinţilor

/

I

COLINDE

85

35 Leliţa băieţilor, Cumnăţica florilor, Kelăriţa banilor".

Tot...-i fati mari: S'o azungî ’n voi bunî, 40 C'un flăcăiaş, mări, de mini ; Amîndoi, oamini frumoş, Jei s!-n fii sănătoş Cy-ai lor fraţ, cu-ai lor părinţi Şî cu noi di rin’ cu toţi45 Noi, cu buna vremia ’n casî, Mari boieri, ca dumniav^astri.

i

î i

i

Acelaşi, Colind „de fată mare" XXVII Crescut-a, născut-a Di-un ver dalbe bun: Sus, ii frunza diasi; Zos, îi umbra groasî.

5 Zos, la rădăcină, La verdia tulpină: Ljagîn de mătase, împletită n şase. în liagîn cin'să vedi ?

:

, * . • ; !

C

10 .... falî mari; Flăcăi iii-o priveşti.

Departi-m priveşti: Departi, pe mari Dj-o corăbioarî 15 Niagrî-i şî zmolitî, Gria şî’mpovoritî Cu grîu, cu bucăţi.

Nu-i grîu, niş bucăţi, Şî-s neguţători.

-

5

.:

i !

J

86

;

:

-• V

i

:•

Uu "

r• r-

■

!

}

•

!■

i y

(

-

i;

'': i ■

i

!

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT

20 Nu*s neguţători, Şî-s colindători: lei vin colindînd De... ’ntrebînd : — Ce ţii, dragi, ’m braţi ?

25 Or' ţ-i frăţior, Or' văr-verişor, Or' nepot din sor ?

— Nu m-i frăţior, Nisi nepot din sor 30 Şî ie Voinia-al meu : Asiar’a sosit După apă lină, Dila Tur^i păgîni; După apă rece 35 Dila Turci prebege.

Treceţ şi tăceţ Şi nu-1 dişteptaţ.

Di 1-ăţ diştepta, Vamîv*'or lua — 40 Vămi pişti siamî: Sculuri de bumbac, Curtia sî mi-o ’mbrac ; Sculuri de mătase, Curtia sî iii-o ’mbraee — 45 Curtia şî curtaşi Şî toţ me&iaşî— Asta-i mărfi buni". ,,.-i fatî mari: Fii-mi sănătoasî 50 Cy-ai lor fraţ, părinf Şi cu noi di-a-rindul.

Noi, cu bima vrem ia, Buna vremia'n casî, Boieri, dumniavoastrî.

Acelaşi»

COLINDE

Colind „de tineri căsătoriţi” XXVIII Dinăintja 'cestor curţi, ‘Cestor curţi, 'cestor domnii Ci-a stătut di mi-a crescut 7 Crescut-a de doi meri nanţj.

6 La tulpina l’aş' doi meri Jesti-un pat dalb înkejat, Cu k'icioarili de fag, Cu stingii di kiparos — Kiparos, miros frumos — 10 Cu scînduri dalbi di brad.

Dar în pat ce-i aşternut ?

Di-o feluţă ş’un eerşaf.

Mai la capu patului: Pemişyarî alg'işyarî.

15 Pestc-acelia, peste toati: Velnicioarî peslricioari, Di-a lui dalbi lucrăeioarî.

Dar im pat ciniM culcat ?

Icia, Dgamni, 'cest domn bun— 20 'Cest domn bun, tînîr... — Cu-a lui dalbi tinericî Si culcări şî-n dormiri Nisi pria mul', nisj pria puţin.

Doamna din somn si porainiarî 25 Şî din grai aşa-n grăiarî: „Scoali-ti, Doamni, ăi fi dormit, Căci mi-a nins, mi-a viforit".

Domnu din somn si pominiarî Şî'ntr'un cot si spri/.iniarî Şî din grai aşa-n grăiarî: 30 „D’aleş.Doamnî, proastî-m ieşti, Prgastî-m ieşti, or’ mi te faci ?

Căci na nins, n'a viforît:

V.înt de vară ca bătut

87

88

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT 35 Păn pometu raiului, Păn florile mărului, Păn desişu bradului.

Flori de măr s'a scuturat Peste noi, peste-amîndoi, 40 Feţele ngastre-ay iumenit: A noastri, -a boierilor Ş'a tuturor sfinţilor".

Icia, Dgamni, 'cest domn bun — 'Cest domn bun, tînîr... — 45 Cy-a lui dalbi tinericî, |ei sî-n fii sănătoş Cy-ai lor fraţ, cy-ai lor părinţ Şî cu noi di-a-rîn' cu toţ, Noi, cu buna vremia ’n casî, 50 Boieri mari, ca dumniavgastrî.

1 '!■

I

Acelaşi.

Colind „de preot“

XXIX Sus în dial, la Rusalim, Sîn-îş noyî mînăstiri, Cu nouî priuţ bătrîni.

Numa unu-i mai batrîn,

(ii I

■’!

::

5 Cu bărbuţa pin’ la brîy.

Icia, Doamni, 'cest domn bun— 'Cest domn bun, preut... — lei afarî că-m işa, Pă dascăl că mi-1 kema: 10 „Măi, Tomici gramatici, jeş afarî, sui pă scarî în dalba clopotnicioarî, Dă'n toacî de trei ori Şî'n cloput di noyî ori

15 Sî saduni lumia tyatî .

■

s

\

i COLINDE

89 ■

Şî norodu zumătati, Să le ierli dim păcati, Din greşeli-a treia parti".

Icia, Doamni, ’ees’ domn bun— 20 ’Cîes' domn bun, preut... — Iei să-n fie sănătoş Cy-ai lor fii, cu-ai lor nepoţ Şî cu noi dj-a-rin’ cu toţ.

Noi, cu buna vremia ’n casi, 25 Boieri marj, la dumniavs>astrî.

Acelaşi.

: : :

'

iI t I

Colind „de bătrîni“

XXX Dinăintia ’cestor curţi — ’Cestor curţi,’cestor domnii — Cîi-a stătut di mi-a crescut?

Crescut-a de noyî-ş meri: 5 Noyî-ş meri dintr'o tulpini, Ca noyî fraţ buni di-o mumî.

Sus, în vîrf la nouî-ş meri, Arde-ş noyî luminări: Susu-mi arde, zosu-mi pică.

10 Picătura ei-a picat, Faptu-mi-sa, ruptu-mi-sa — Faptu-mi-sa trii pirai: Un pîrîy cu dalbu vin, Al* piriy cu sfîntul mir 15 Ş'al' pîrîy cu apî reci.

Mai pă vali, pâ pîrîy Să scălda şî Dumnezeu : Să scălda se iordănia, Cu bun mir sî miruia, 20 întral' văzmînt si prirainja, Cruci drjaptî cî-ş făcja

i

1

-!

î:

f i

]

;: :

<

i

i

90

!

•

‘

<:

■ţ

\ i

. :

1

FOLKLOR DIN RlMNICUL-SĂRAT

Şî la masî ci-n trecia.

Mai pe vali, pe pîrîu Să scălda şî Moş Crăciun : 25 Să scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într'al' văzmint să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia Şî la masî cî-n trecia.

30 Mai pc vali, pe pîrîu Se scălda şi Sfînt Ion : Se scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într’al' vă/lmînt să priminia, 35 Cruci driaptî cî-ş făcia Şî la masî cî-n trecia.

Mai pe vali, pe pîrîu Se scălda tot sfinţ di-ai lor: Se scălda, se iordănia, 40 Cu bun mir sî miruia, intrai' văzmînt să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia Şî la masî cî-n trecia. • Mai pe vali, pe pîrîu, 45 Se scălda şi 'cest domn bun — 'Cest domn bun, bătrîn... — Se scălda, se iordănia, Cu bun mir si miruia, în Ir'al' vă/.mînt să priminia, 50 Cruci driaptî ci-ş făcia Şî la masî cî-n trecia.

Dumnezeu cî-1 întrebări: — Cui, Domn bun, tc ’mpotriveşti ?

Mii, oare lu' Ioan, 55 Qar lu’ bătrînu Crăciun, Oar tuturor sfinţilor?

—Nu mă, Doamni, mpotrivesc Nisi ţii, nisi lu’ Ioan,

Nişlu bătrînu Crăciun, 60 Niş tuturor sfinţilor —

COLINDE

Fost-an tînîr ş’am putut, Fapt-am, Doamni, ş'am mai fapt: Fapt-am casî lingi drum.

Fapt-am, Doamni, ş'am mai fapt: 65 Fapt-am masî peste drum.

Fapt-am, Dyamni, ş’am mai fapt : Fapt-am puţuri la cîmpii.

Fapt-am, Doamni, ş'am mai fapt: Fapt-am cruci pe la respintini.

70 Fapt-am, Dyamni, ş'am mai fapt: Fapt-am poduri la tini greii.

Cu casa di lingă drum încălzit-am friguroşî; Auzit-am bogdaprosti, 75 Dar mai multi-s mulţumiţi.

Cu masa de peste drum Săturat-a u flămînzoşi: Auzit-am bogdaprosti, Dar mai mulli-s mulţumiţi.

80 Cu puţuri dila cimpii Adăpat-au secetoşi: Auzit-am bogdaprosti, Dar mai mulli-s mulţumiţi.

Cu crucia dila respintini 85 Indreplat-au rătăciţi: Auzit-am bogdaprosti, Dar rnai multi-s mulţumiţi.

Cu poduri dila tini greii, Si triacî cari pă jeli — 90 Încărcaţi şî dişărti; Sî triacî şî bun şî rău, Sî triacî şi Dumnezeu1'.

Atunş Dumnezeu grăiarî: „Tu astia cî li-ai făcut, 95 Na-ţ toiag de zudecată, Intrin rai nizudecat, Tresi la masi nikemat, Bia paharu niorat Şî dă drepţi la drcptati

91

V i

j

l ; i : ■

.

s

I I

I ,

92 ■

FOLKLOR DIN RIMNICUL-SARAT 100 Şi strîng'i, la a lor parti.

Tu acolu le-i găsi : Găseşti bog'daprosteli iară ; Le găseşti îmbobociţi, Mulţumitili 'nfloriti".

105 Icia, Doamni, 'cest domn bun— 'Cest domn bun, bătrîn... — Cu-a lui dalbî bătrîyarî \e[ să-n fii sănătoşi, Cy-ai lor fii, cy-ai lor nepoţi 110 Şi cu noi di-a-rîn’ cu toţi.

Noi, cu buna vremia’n casî, Mari, boieri, ca dumniavoastrî.

I

Acelaşi.

I

Colind „de fereastră“ : -

\

i

\

ii

XXXI Doaranili, icia ’n 'cfestor curţi Şi ’n 'cestor domnii, Dyamnili, sin’ tot casi nanti.

Doamnili, la mezoc de casî 5 Zur-prezur di raesi: Făclii dalbi-aprinsi.

Doamnili, scrisu*i zănţoreli— Zănz de d'aurel. <!)ini şadi ’n iei ?

10 Bunul Dumnezeu.

Doamnili, mai di-a-rîn'cu iei Scrisă-i zănţorel — Zîns di arginţel Cini şadi n iei ?

15 Bătrînul Crăciun.

Doamnili, mai di-a-rîn'cu iei Scrisu-i zănţorel — Zînz di kiparos,

■

I

*

CdiJbiâk

i {

:

y5

Cî-i miros frumos.

20 Doamnili, cini şadi'n iei ?

Ion, Sfînt Ion. Doamnili, mai dj-a-rîn'cu iei Scrisu-i /.ănţoreli— Zănţur mărunţeii — 25 Doamnili, stau tot sfinţ pă jeli. Şî nu si’ntrebarî Cari-o fi mai mari, Doamnili, şî mai di dimult Şî mai priceput.

30 Doamnili, Moş Crăciun grăiari: „jey voi fi mai mari, Doamnili, şî mai di dimult Şî mai priceput.

Doamnili, Ioani, Ioani, 35 Tu cm* t-ei născut, Doamnili, pă negru pămînt, Jo m’am părlezit, Doamnili, şî ti-an sprizinit îm poali di văzmînt.

40 Doamnili, îm poali ti-an luat Sus li-an ridicat, Doamnili, sus, la Ligion, La Sfîntu Ion. Doamnili, zos ti-an scoborit — 45 /os, la loc frumos — Doamnili, şî ti-an botezat, Bun numi ţi-am pus: Doamnili, Ion, Sfînt Ion Şî ţj-an dăruit, 50 Doamnili, crucja ş’un văzmînt, Toiag di argint,

Doamnili, ca sî slăpîneşti Ceru şî pămîntu, Doamnili, şî pă noi di-a-rindul.

55 Noi, cu buna vremia; Buna vremia n casî, Boieri, dumniavoastri.

Acelaşi.

■

04

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SARAT

Colind „de ieşire** XXXII Cetaş şi ’nvătaş, Scoal în cap de masî, Prindi-a-ş mulţumire C’un colac de grîu 5 Ş’um pahar di vinu-i. „Rămîi sănătoasă, Găzdiţă frumoasă.

Noi, cu siara bună Şi miini cu bine".

Acelaşi.

.

Texte îolklorice

XXXIII

■;

•.

Domnu Vlăhuţî ? Pă Dumnezeu mey : cum si nu-1 cunosc ?

Oi măi om iera! Nu să da aici di vali, far' sî vii pă la mini.

Tari-i mai plăcia sî ştia di vorbi cu mini! Toată ziya nu vorbia trei vorbi. Dsamna Alexandrina iera mai iuti, da iei iera 5 domol, [era un om liniştit şi la pas şi Ia cuvînt. Nu vorbia mult; da cînd vorbiai, sta şi-ţ lua siama. [el numa povaţî da ş'asculta mul’ cin' vorbiai. [era di'nţăles. Cin’ te trimetia un­ deva, î{ spunia ’ncct: „Spune-i cam spus iey". jel asculta loati zilili ci spui. Şi iera om strîngător. Mi-aduc aminti: lu10 eram la o casî ş'a văzut un topor afari. Mă kiamî şi rai-1 araţi: „Di ci l-ai lăsat aici, ci ţi-1 ia kiar lemnaru" !

Dragosloveni— Mariţa P. Tudose, 59.

: .

I

s

XXXIV Cînticu ăsta di cari mă ntreg'i dumneata să cînta la nuntă.

Făcia nunta şi cîn' zuca nunta, pă la patru scoţia miriasa, a-

TEtfTE FOLKLORICE

95'

ducia un scaun ş'o pernî în mizlocu nunţi ş'aşăza pe perină, cu faţa la răsărit. Vinia naşî-sa c'o legătoari, o lega dipă asta 5 — ia sta acolu — îi făcia cruci di trei ori şi-i cînta lăutari: Taş, miriasă, nu mai plînge, Că Ia maicî-ta ti-om duce: Cind s’o 'ntoarce gîrla ’ncoace, Cînd o face plopu pere 10 Şi răkita răkitele.

Cînd ierai la mă-ta fată, Ştiai floarja cun să poartă.

Dar acuma la străini O arunci pă mărăcini, 15 Blestemîn să să usuci Şî din gur'aşa le zici: „Săriţi, flori, şi răsăriţi, Că raia nu-m mai trebuiţi.

Mia cînd în trebuiaţi, 20 Voi atunci nu' mbobociaţi".

Tu, miriasi, nu mai plînge, Că la mă-ta noi ti-om duce.

Da mila dila bărbat Ca umbra de păr uscat.

25 Cînd ierai la mă-ta fată, Torcjai gros şi nodoros; [a tot zicia că-i frumos.

Da acuma la străini Să torş fir şî ibrişin 30 Şî tot zici cî nu-i bun. Ş’ apoi sî ridica şi-i săruta mina naşî-si şî săruta şî la toati fimeili. [cran ziya di nuntă: se kema „luaria miresi'*. Onkina pe miriasă cu petiala şî pleca la ginerică.

.

I

Aceeaşi.

i {

XXXV Jey n'am skimbat portu şî nu-1 skimb di loc. N am lucruri pă mini făcuţi di oraş făr1 di cît iminei. Şî portu ăsta-1 ppartî

%

i

.

.

^'OLKLOR DIN RiMNICUL-SARÂ'i'

şi azi : iţari di Iinî făcuţ di casî, flanici di casî, finei nu-S skimbati. io şi cămăşi di cinipî am apucat cin’ ieran tînăr. La 5 doyiză’şî doi di ani m'am însurat şi-acu am şaptiză'şi cinci. Să purta cămaşa pă din afarî, haini lungi, căcjuli'n cap. Şi iera om sănătos. Uiti-ti dumneata : tinereţili nu sînt ca bătrineţili: si ’mbolnăveşti uşor şi io nu ştiu ei sin' păharili. fs bătrîn şi munces : acu yiu dila munci. Mi-a plăcut cinstja: ieu n’an fost 10 dat nici zudecăţî. ţey îl învăţ aşa di g'ini pi fiu-miu, ci faci ar­ mata : „Si nu iei un ac din casa Statului". ... Nunta să făcia în vremia mia aşa : Mama flăcăului să du­ cia c’o sticli cu rakiu, de făcia vorbili. Dacî nu primia sticla mă-si, icra lucru ci nu primia. Ş’acuma-i cu sticla. Dacî pri15 mia, a doi;a siarî să dueja ş’aşăza: si’mpăca cită zestri-i dă feti, cîtă-i dă flăcăului. Dup aia mergia douî, trei săptămîni ş’apăi să făcia nunta. Să ’ncepia di sîmbătă siara şi să sfîrşia luni siara — ţin ia trei zile. Să ducia sîmbătă siara la brady : dela flăcău la fată să ducia tinerica cu cîţva flăcăi. Punia 20 bradu pă casî, sau la pyarti, ci iera casili ’nveliti cu ciocani, îl înh'igia ’n virfu casi. Uniori il punia la uşi. Să ducia cu lă­ utari şi lăutari cînta la nuntă „sîrbiasca", „bir, oiţa". D’acolia siara zuca bradu sîmbîtî siara. îl trimetia vornicu pă brad: lăsa doi brazi la miriasi şî lua brad şi la biserici, ş’apăi lăsa 25 şi la ginericî. Naşu-su cu ginerica lua miriasa ş’o ducia, du­ mineca, la ginerica. Dacî iera mai bogat, îi da doi boi, o vacî, şapti-opt oi. li mai da parali; îi da şi pămint: douî-trei pogflani.

Oriavu — Coman Okiuz, 75.

XXXVI

* •

Unkeşu ăsta a ney numa cînlî. ]arna nam cap dă iei. îi zic şî io Tari mai n-i silî! mai taş din gurî“. Cînti citi istorii tyati: Cu „Opriş11, la dracul di „Kira"; ăia cu cog'eliţa— cu Ilincuţa; cu syarili si sinsyari. Siara pin adornia, diminiaţa 5 cin’ să scula — tot aşa. Da siara ’ncalia pin la noyî, la zeci cînta. Nu putian dorni. „Da mai taş, bre, cî mai omorît“. „Dacî nia-ni plasi sî cînt“! [el aşa a fos’: cîntăreţ. Cînt a nevoi, cî-i placi lui!

Gugeşti — Costandina C. Avădani, 461.

1 E soţia lui „Costandin Avădani" (v. voi. I, text. IX, XVIII; voi. II, text. IX, X).

$

i'

ERRATA ET ADDENDA La p. V, rlnd. 13, să se citească: „Fanarului".

La p. XV, rind, 14, 17, 37, să se citească: Guyornaud şi Comte.

La p. XXI, rind. 2, 3, să se citească: A. Spamer, Wesen, Wege und Ziele der 'Volkskunde, Leipzig, 192S, 7-19, 20-29. Se va adăog’a: R. Fr. K a i n d 1, Die Volkskunde. Ihre Bedeulung, ihre Ziele und ihre Methode, Leipzig u. Wien, 1903, 1-18, 19-40.

La p. XXXI, nota 2, se va adaoga: Pe lingă traducerea din 1856. in en­ glezeşte, a lui H. Stanley, L. Şaineanu informează despre alta din 1859 (Greenville M u r r a y, The naţional songs and legends of Roumania, London, 1859; v. Şaineanu, Istoria filologiei romine, 271J. Traducerea lui Alecsandri din 1855, in franţuzeşte, prefaţată de A. Ubicini, e greşit datată de Şaineanu, in 1858 (Ibid., 271).

La p. 67, notă, rind. 9, să se citească: D a u 1 (T.J, Colindi şi cîntocepoporali, Arad, 1890.

l

■

\

►s

ii

:

I

:

.

I

'V

' I i

i

'

i

I

■

i * r *

i

\ . /

. t

i

a

CUPRINSUL INTRODUCERE

ASPECTE ŞI DIRECŢII ÎN FOLKLORUL ROMÎNESC BALADE: Mioriţa 1 Corbca 3 Costea 11 Cîntecul Crivăţului .

15 Dobrişan . . .

20 Donciiă 21 Iencea Sabiencea 32 Chira Chiralina 34 La Puţul Porumbului 37 Manole 40 45 Mihu Copilul.

Mihu Haiducul 51 56 Şandru 58 Cîntecul Şarpelui 61 Tănislav 67 COLINDE .

2, TEXTE F0LK10RICE 50, 55, 58, 80, 94.

;

!

-

•>

)

t.

; *

»«

X

V

...

■>

»-

•\

-