Frământări didactice an VIII nr 9-10

1

'

* •'*

V' *.

o

fiÎMiîllS BIMOlfi Revista Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Putna

NUMĂR SĂRBĂTORESC IN MEMORIA

SFÂNTULUI NOSTRU HARET Cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani dela săvârşirea sa din viaţă, pe care a închinat-o ca nimeni altul, şcoalei româneşti şi binelui obştesc.

„Şi acum mă despart dc acei pe care i-am iubit şi cari m’au iubii şi de loji ccilalji, rugând pe fo{i sa mă ierte de supărările ce le voiu fi cauzat. Se poate ca în urmărirea telurilor mele ce aveam în vedere şi pe care cu bună credinţă Ioam urmărit so* cotind că lucrez pentru binele comun, să fi jicnit pe unii fie în credinjcle, fie în interesele lor, dar n’am făcut niciodată aceasta pentru satisfacerea nici a intereselor, nici a patimelor mele. Plec din lume cu mulţumirea că nu mi*am pierdut vremea şi că mUam îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor melc fizice şi intelectuale. Aceasta să fie şi mângâerca acelora cari m’au iubit şi cari vor rămâne după mine".

(Din duiosul icsiamenl al Iui Spiru Haret).

Redactor: TRAIAN BELCESCU. Str. Subit. Botcscu 10, Focşani.

Ad'lor: ŞT. ŞERPESCtl. Şcoala primară de băcţi Nr. 1, Focşani.

Nev.-Dec.

An. VIII. - Nr. S-IO. r'

î ■; \ i

m

;

\

• *y

SUMARUL: Pag.

Cuvânt introductiv 1. Traian Belccscu Prinos 2. Elena P. Iosif Spiru Haret 3. I- Simionescu Amintiri răzleţe 4. G. G. Longincscu Amintiri despre Haret 5. S. Mehedinfi Spiru Haret 6. I. P. Rădulcscu'Pufna Amintiri' despre Sp. Haret 7. N. Iordan Haret şi învăţătorii 8. Th. Corneliu 9. Zamfira Grăjdeanu Părintele şcoalei 10. Th. Rădvan Amintiri din timpul lui Haret 11. Gh. I. Valeu Amintiri despre Spiru Haret Omul şcoalei 12. Gr. Tăbăcaru şi C. Moscu 13. Al. Gheorghtu Părintele (ârănimei şi al in văfătorimei Spiru Haret şi serviciul de control al 14. Gh. N. Costeseu în văfământului Selecţia profesională în opera legislativă 15. Slanciu Sfoian a lui Haret In memoria lui Spiru Haret 16. Petre Iosif Spiru Haret desrobitor al clasei ţărăneşti 17. Ioan Brătilă Spiru Haret în parlamentul ţării 18. I. Popescu Spicuiri din opera culturală a lui Spiru Haret 19. N. Hagiu Un revoluţionar: Spiru Haret 20. I. Nicolau Imn 21. D. A. Ionescu Învăţătorul satului 22. Din Albina Apel pentru cantinele şcolare, casele 23. de economie şcolară 24. P. Gârboviceanu 25. Revista „Albina" Omagii.

26. I. Novac

-

1.701.

1.702.

1.703.

1.709.

1.711.

1.714.

1.717.

1.719.

1.721.

1.723.

1.727.

1.732.

1.736.

1.738.

1.744.

1.749.

1.752.

1.760.

1.762.

1.768.

1.769.

1.774.

1.777.

. >

ssi

•d

■

^

V '

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE Revista Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Ruina

NUMĂR SĂRBĂTORESC

:

JN MEMORIA

î

SFÂNTULUI NOSTRU HARET Cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani dela săvârşirea sa din viaţă, pe care a închinat-o ca nimeni altul, şcoalei româneşti şi binelui obştesc.

„Şi acum mă despart dc acei pe care i-am iubit şi cari m’au iubit şi dc to|i ccilalji, rugând pe toţi să mă ierte dc supărările ce le voiu fi cauzat. Se poate ca în urmărirea telurilor mele ce aveam în vedere .şi pe care cu bună credinţă le*am urmărit so* cotind că lucrez pentru binele comun, să fi jicnit pe unii fie în credinţele, fie în interesele lor, dar n’am făcut niciodată accasia pentru satisfacerea nici a intereselor, nici a patimelor mele. Plec din lume cu mulţumirea că nu mPam pierdut vremea şi că muam îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale. Aceasta să fie şi mângâcrca acelora cari m'au iubit şi cari vor rămâne după mine". . (Din duiosul leslumcnt jI Iui Spiru Haret).

“Redactor: TRAIAN BELCKSCU. Sfr. Subit. Bctescu 10, Focşani.

AdWor: ŞT. ŞERPESCU. Şcoala primara de bacii Nr. 1, Focşani.

Nov.-Dec.

An. ¥111. - Nr. 9-10.

■

•-A .

-

S*\lL

COMITETUL DE LECTURA: D-na Zoe Grăjdeanu Ioan Brăiilă C. Pricope

w.

Ioan Nicolau Ioan Anghel V. Corncliu

MEMBRII FONDATORI ŞI MEMBRI DE DREPT AI COMITETULUI DE CONDUCERE*.

Arghir G. Preot Brătilă Ioan Corneliu T. Dănăilă Ef. Gavrilescu M. Groza N. Ghimpu Gh. Hanga M. t Ionaşcu N. Preot • Lazăr Gh. Dumitru Gheorghc Anghel Vasilc ţ

Abonamentul:

Un an (10 numere .

6 luni (5 numere Pre|ul unui număr .

Mihalache Hr. D-na Neagu Ecaf.

Neagu H. Novac Ift. Pricope C. Pafraşcanu N. Padvan Th. Trandafir N.-Movilifa Valeu G. Vlad Const.

Saragea Petre

100 Lei 50 „ 10 „

Articolele, revistele de schimb, lucrările de recenzat se vor trimite pe adresa redacţiei: Sul>locot.

Botescu 10, Focşani.

Abonamentele, cererile de abonament, schimbări de adresă precum şi orice reclamaţii în ce priveşte expediţia revistei se vor trimite administraţiei: Şc. primară de băcji Nr. 1, Focşani.

Frământări

Se împlinesc douăzeci de ani de când Sfântul nostru, Haret, a închis ochii pentru totdeauna.

La IZ Decemvrie 1912, se stingeau cele din urma pâlpâiri de via fă din fiin ţa pa* mânteascâ a celui ce dăduse viata şcoalei româneşti, o via fă cum na mai fost alta nici înainte, nici după dânsul.

Un suflet care se difuzase în mii şi mii de suflete de dascăli, ca o licărire din scân­ teia divină, a trecut hotarele acestei lumi...

Durerea pe care am încercaf^o atunci, în acea zi mohorîtă de iarnă, nu se poate tălmăci prin cuvinte. Dela un capăt la al­ tul al tării celei mici, a României lui Carol cel Infelept, mii de dascăli, cu sufletul cer­ nit, îşi plecau fruntea sub greutatea năpras­ nicei lovituri. ...Se împlinesc douăzeci de ani de când asupra destinelor şcoalei româneşti, veghiază umbra lui Haret.

Dela vremile de atunci când, în orele de istorie ori de geografie, învăţătorii lăsau varga să alunece pe hartă, spre Nistru ori spre Tisa, trăim zilele mari de acum şi odată cu ele, înfăptuirea visului de veacuri.

Graiul şi cântul 'şi slova românească au răzbit până în cele mai îndepărtate coifuri ale sfântului nostru pământ, peste care piu* teşte duhul celor 800.000 de eroi cari şi-au vărsat sângele pentru întregirea gliei stră­ moşeşti, şi a celorlalfi cari, dela neatârnare încoace, au pregătit clipă cu clipă, vreme de aproape 50 ani, strălucita izbândă a neamului românesc.

h

Didactic©

1701

Plecat pe brazdă, ţăranul îşi aiă ogorul pe care Ferdinand cel Loial i l-a dat în dar, ca răsplată a vitejiei cu care sa pur* tat în luptă, aşa precum odinioară Marele Ştefan îşi răsplătia oştenii cu cari ţinuse piept Turcilor ori hoardelor de Tătari.

In fiecare sat, aproape in fiecare cătun, avem o şcoală pentru popor, o şcoală pe care puteri unite se străduesc so potri­ vească vremii şi nevoilor noastre, dar mai ales sufletului nostru românesc; un templu al culturii, in cari cei flămânzi şi ‘însetaţi după bunuri spirituale să vină să ia „lu­ mină din lumină In fata altarului, acum ca şi altădată, se arată învăţătorul, ţinând in mâni potirul limbii vii, a poeziei şi înţelepciunii popo­ rului nostru şi a datinilor din străbuni, ca să se împărtăşească dintr’însul sufletul nos* tru şi al neamurilor ce şi-au găsit sălaş pe pământul vechii Dacii.

Astăzi, în ziua când ne plecăm cu sme­ renie sfintei amintiri pe care o păstrăm despre Tine, despre tot ce însemni Tu în viata şcoalei şi a trecutului nostru de luptă, umbra Ta, Haret, să se coboare din slăvi cereşti şi să fie aproape, cât mai aproape de sufletul nostru, ca să ni=l infelegi aşa precum ni l-ai înţeles atunci şi să ni-I întăreşti ca, biruind toate greutăţile, să croim viitor de aur, (arii pe care ai iubit-o aiât de mult.

TRAIAN BELCESCU.

Frământări

1702

Didactice

PRINOS. Lui Spiru Haret.

Părinte-al nosfru, bun şi iubifor, Tu ai ştiut mereu să îndulceşti Calvarul vieţii noastre dăscăleşti.

—' Primeşte azi, prinosul tuturor!

In sbuciumul cumplit ce ne doboară, Ifi repetăm chemarea tot mai des; E glasul nostru,... greu de înţeles : E^acelaş glas, de-odinioară!

Trimite raza^sfintei mângâieri, In clipele acestea de dureri; Tărie, dă-ne ’n orice greutăfi!

Iar noi, de^apururi te vom proslăvi Şi numele^Ţi cucernic vom rosti, In aşteptarea unei alte viefi!...

ir Dcc. I932.

ELENA P. IOSIF învăţătoare.

.

■-

. /

Frământări

SPIRU

Didactice

1703

HARET.

(1851 — 1912). dc I. SIMIONESCU. Pentru cine vrej, în pu/in timp şi din nimica se fac multe şi mari.

B. P. HAŞDEU:

W. Osfwald, analizând via (a câtorva oameni mari din domeniul ştiinţei universale, ajunge să stabilea­ scă două categorii, atât după manifestaţiunile psihice cât şi după felul cum se compoartă în activitatea lor. Pe unii i-a numit clasici, pe al|ii romantici; „deosebirea lor principală stă în iuţeala reacţiunii psi­ hice. Unii sunt dămoli, al(ii vioi".

Spiru Haret, ar aparţinea celor dintâi. Nici o svâc* nitură mai săltăreaţă în viaţa lui; păşeşte încet, chib* zuit, fără izbucniri care să*i facă drumul şerpuiri o* colitoare. De idealul ce şi l’a făurit prin gândire în* ceată dar cumpănită, se conduce, ca după o nălucă luminoasă ce*l atrage. Păşeşte cu încrederea omului ce*şi face datoria pe deplin, necâtând nici la bârfeli, nici la intrigi, ci tinzând să se apropie cât mai mult de îndeplinirea planului făurit.

Fu rece în aparenţă. Rar când un surâs îi lumi* nează faţa veşnic serioasă, mereu arătând o preocu* pare, dacă nu o durere lăuntrică. In fond, masca rigidităţii, uneori socotită ca a impasibilităţii, ascun­ dea un suflet bun până şi cu animalele, credincios până la orbire cu prietenii la care ţinea cu o afec* ţiune femenină, atunci când se convingea că a găsit cine să-l înţeleagă. Era liniştea genunii, în care to* tuşi vârtejul de apă abea zărit la faţă, e destul de puternic pentru ca să oprească vasul în loc.

Avea o voinţă înceată dar îndârjită, ferul plugului înfipt adânc şi răsfurnând brazdă pe ogorul întins.

Nu se dădea abătut lesne de la ceeace credea că e drept şi bun. Cu duhul blândeţii răsbea mărăcini* şurile. Nu s’a speriat de valurile ce le-a stârnit când a răscolit chestiunea ţărănească. A fost învinuit că a conlucrat la provocarea evenimentelor din 190E Nu s’a apărat de învinuirea gratuită ce i se aduse, căci el lucrase din convingere şi din dragostea sin*

ceră pentru pătura ţărănească. Demagogismul nu luase încă fiinţă.

A doborît învinuirile; a avut un curaj civic ca puţini alţii. „Nu tăgăduiesc, nu reneg nimic din ce am scris, din tot ce am vorbit, din tot ce am făcut" declară în şedinţa Camerei dela 4 Decembrie 1909.

Când văzu însă că sancţiunile se năpăstuesc asupra credincioşilor lui colaboratori mai mărunţi, deci mai slabi în luptă, le luă apărarea cu toată hotărîrea.

După ce focul s’a potolit, cl s’a folosit de lumina dreptăţii ce a pâlpâit o clipă, pentru a se pune la lucru mai cu hotărîre în această direcţie.

A aplicat în domeniul social, spiritul exact al pre* gătirii sale serioase ştiinţifice. Neavând copii, în* treaga dragoste firească, o concentrează asupra celor mulţi, năpăstuiţi. Urmând pilda predecesorului său P. Porii, transformă Ministerul Instrucţiunii publice cu adevărat în Ministerul Şcoalei şi al culturii. Lo* caluri de şcoală la sate, biblioteci, şezători culturale, conferinţi, cercuri culturale, dela el îşi au puternicul izvor ca mijloace pentru luminarea mulţimei.

Pe învăţători şi preoţi, acest om rece în aparenţă, îi însufleţeşte până la entusiasm şi abnegare, ca pu* ţini alţii înaintea lui, ca nimeni după el. îşi creiază astfel o armată de legionari activi, cei mai mulţi de* sinteresaţi. Nu*i comandă numai. Colaborează cu ei, primind cu toată seriozitatea gândul bun ieşit din cu­ noaşterea realităţii, în care trăeşte fiecare. Nu dis* preţueşte sfatul umilului agent activ, din fundul sa* telor, a căror viaţă adevărată nu pătrunde decât atenuată, falşificată uneori, până ’n întunerecul biu* rourilor. 11 primeşte, îl ceteşte, se gândeşte asupra lui. Dacă îl găseşte bun, caută să-l generalizeze.

Dacă nu-1 află potrivit, nu-1 aruncă cu dispreţ, la o parte. Răspunde, blajin, celui care i l’a trimes, după

17 04

F" rământări

cum nu lasă fără răspuns, pc ccl mai neînsemnat corespondent, ce i se adresează, în orice chestiune.

Scrisorile lui, sunt păstrate cu sfinţenie, trecute moş* tenitorilor ca un talisman. Ccl mai bun certificat ce*l aduc unii învăţători din falanga luptătorilor vechi, atunci când ulterior li s’au pricinuit vre*o ştirbire a demnităţii lor, este „scrisoarea lui Haret“, strânsă ’n patru, cu sfinţenie. Scrisorile erau pentru Haret mij­ locul de a se apropia sufleteşte de cei depărtaţi, de a deştepta energii lâncezândc, de a răsplăti omeneşte o acţiune care deşteaptă alte acţiuni. „Tn nici una din ele, nu veţi găsi nimic care să tindă la altăceva, decât la înălţarea sufletului celui cu care vorbesc şi la îndreptarea lui pe căi bune".

In acest chip a ajuns să dea viată celei mai în­ semnate reforme, socialo*cconomice, adusă în ches­ tia ţărănească, dela Kogălniceanu până ’n pragul răsboiului. înfiinţarea reală a băncilor populare, a ob* ştiilor — speranţa viitorului — şi a cooperativelor de tot soiul, este în marc parte opera acestui om al şcoalclor, care a înjelcs mai bine decât ori cine că împrejurările istorice în care nc*am dcsvolîat, nu pot să restrângă şcoala — ca aiurea — la îngrăditura lo­ cului hărăzit acestui scop, ci influenta ei sănătoasă, prin orice chip, trcbuc să se răsfrângă, cât mai iute şi mai intens, asupra satului întreg. „De aceea ne­ am silit să facem ca acţiunea şcolii să nu rămână mărginită numai în cuprinsul ei, ci să se întindă şi în afară", scrie în Memoriul vestit adresat Regelui Carol. Şcoala vieţii, în ciuda pedagogiei savante, el a întemeiat’o la noi. Din nenorocire, ca orice reformă mare, n’a fost înţeleasă şi mai ales n’a fost urmata.

De altfel multe din punctele principale ale refor­ melor lui şcolare, oglindesc această preocupare ne* :ontcnită de a transforma şcoala formalistă., a imitajiunilor străine, în şcoala vieţii, punând în concor­ dantă mecanismul şcolar cu nevoile specifice ale po­ porului în care are a funcţiona. Prin aceasta el tinde a înlătura din jurul şcolii formalismul sec, netrebnic şi a o învălui în atmosfera vieţii locale, făcând’o răs­ colitoare de energii naţionale.

Introducerea agronomiei în şcoalele secundare, im­

portanta dată şcolilor de agricultură, celor de meserii, . de menaj, încurajarea sporturilor, a „dexterităţilor", cât ii permiteau mijloacele materiale ce i se puneau prea economicos la dispoziţie, denotă preocuparea vădita de a chiema la via (a reală, practică, genera* tiunile tinere.

In toate era ac o modestie fără samăn; trăia ca

Didactice

din altă lume în lumea noastră în care fiecine îşi laudă faptele, cât de neînsemnate, se îmbrânceşte, dă cu coatele, se bate cu pumnii în piept, recurge la reclama ieftină, plătită, a ziarelor zilnice, pentru ca să atragă atenţiunea asupra sa şi să răsbcască acolo unde numai meritele pot duce.

Cultura lui ştiinţifică îl făcea să puie preţ pe muncă, înaintea tuturora dădea exemplu de muncă metodică, prea migăloasă, uneori. Punctualitatea lui era legene dară. îşi împărţea ziua aproape cronometric. Erai sigur pe ceasul dat spre audientă. Sculat dis de di* mineată, ziua îi era plină ; lucra pânâ noaptea târziu.

Scrisul lui mărunt, cu trăsături subţiri, femeeşti, îl punea pe cea mai neînsemnată cerere, pe care o cetea până la capăt. Petifiunea necunoscutului de*' părtaf, nu o arunca, drept un petec de hârtie fără valoare. îşi dă seamă prea bine că cuprinde dure*1 rea, nădejdea în dreptate a celui care a îndrcptat’o acolo unde socoate că e suprema judecată.

Muncind din zor, cerea şi altora muncă ordonată.

Sunt păstrate cu sfinţenie vestitele caete de control, prin care urmărea dacă hofărîrile lui se execută şi nu rămân împotmolite în alte săltare sau lipite multa vreme de sticla, ce servea drept acoperiş birourilor.

Nu era o fire expansivă, ci mai mult închisă, pen* tru lumea, cunoştinţa de o zi, cu care venea în con* tact. Vorba*i măsurată, puţin- înăduşită aproape ca pe şoptite, îti inspira însă încredere. Când spunea : da, erai sigur că dreptatea va birui. Acest cuvânt însă nuri rostea cu uşurinţă ori când şi oricui; era hotărîrea unei judecăţi severe dar drepte.

Prin pregătirea lui ştiinţifică, cunoscând armonia corpurilor cereşti, avea încredere şi în armonia so* cială. Spre ea se îndrepta întreagari activitate, res* trânsă în cercul (arii sale, pe care o iubea fără fală.

Credea în dreptatea socială, căutând, cât îi stătea prin putinţă, să o înfăptuiască prin pătrunderea lu* minii în sufletele prea îndelung (inute în negura, prin înlăturarea cătuşelor ce paralizau desfăşu* rarea energiei etnice adormită, dar pe care o socotea salvatoare. Suferind el însuşi de o boală ce roade pc înfundate — explicarea în parte a rigidităţii trasă* turilor feţei sale, — credea suferinţii altora, de orice natură ar fi ea. Simţind că nu se poate descleşta din ghiarcle morţii care Ta încolţit, toată afecţiunea şi energia, lăuntric concentrată, ce i*a mai rămas, o revarsă cu profusiune asupra acelora cari pot fi încă salvaţi, spre înviorarea neamului, pregătindu*le

veşnicia. Se uită pe sine, nccruţându-şi puterile şi zilele, numai ca să poată cu o clipă mai de vreme

Frământări

rupe lanţurile iobăgiei trupeşti şi sufleteşti a muljimii, în care el vedea isvorul de regenerare a tării.

In prefacerile prin care trecem, activitatea întreagă a lui Haret, il pune în lumina puterilor care pătrund peste vremurile în care trăesc. Se ridică din lumea celor care numai învaţă, devenind făptuitor. Din Mecanica cerească, nu se vede decât rezultatul.

Spiritul conducător rămâne nepătruns. In Mecanica Socială, se poate ajunge la aceeaşi armonie, dând preţ vieţii individuale.

Pentru chemarea la viată a celor năpăstuiţi, Haret îşi închină via fa proprie. A arătat calea ce trebue de urmat azi, îmbinând preocupările economice cu susţinerea culturii. Una fără de alta creiază diformi­ tăţi, uneori monstruoase. Numai armonia între facul­ tăţile individuale, pot duce la înţelegerea şi întări­ rea socială.

A crezut cu hotărire în putinţa unei îndreptări şi a lucrat cu toată sinceritatea pentru înfăptuirea ei. A suferit învinuiri, ieşite din neînţelegerea crezului de către cei de lângă dânsul, dar nu s’a lăsat. A biruit o clipă, născând scânteia cc lumina tabloul viitorului.

Spre câmpul larg al activităţii culturale şi econo­ mice, a fost împins nu prin pregătirea lui iniţială, ci de curentul vremii şi de nevoile (arii. Cârnitura bru» scă a vie(ii sale, poate fi socotită drept cel mai bun exemplu dc influenta covârşitoare a naturii mediului asupra activităţii cuiva.

Abca ieşită fara din îndelungă supunere străină, care-i înăduşea orice aspirafiune către o viată pro­ prie, abca cunoscând binefacerile libertăţii, ea avea nevoe de oameni de bună voinţă, care să^şi închine vlaga întreagă pentru a şterge cât mai repede ne­ dreptăţile sociale, bazate pe neprielnicia istorică. Nu era vremea specializărilor, căci prea putini soldaţi dc luptă, existau. Era nevoie de însufleţire pentru bi­ nele general.

Aşa se explică de ce pe mulţi din cei trimeşi în străinătate pentru anumite disciplini, furtuna nevoilor urgente ale ţarii îi mâna către preocupatiuni dc altă natură, decât aceea a pregătirii iniţiale. Aşa se ex­ plica şi fărâmiţarea

energiilor reale în câmpuri de

Didactic©

1705

sfârşit, au fost însuşiri care l’ar fi dus departe în drumul specializării ştiinţifice. Dovada e lucrarea lui din tinereţe asupra unei probleme de veac nerezolvifă, de şi sau ocupat mulţi cu ca. „Acest rezultat piovoacă o mare surprindere" se exprimă H. Poin» care relativ la lucrarea lui Haret.

Preocupările de ştiinfă curată însă, au rămas pe al doilea plan, după venirea in tară. Nevoile gene-» rale cereau această jertfă, ca multor altora.

Totuşi în vâltoarea problemelor sociale în care căzu, încct-încct, prin funcţiunile la care a fost che» mat, preocuparea ştiinţifică pentru care se pregătise, nu a fost cu totul înăbuşită. Neputând -s㻺i inalfe sborul gândurilor lui către adâncul nemăsuratului spa» fiu ceresc, căută sâ adapteze legile generale în ccr» cui mai restrâns al oamenilor. In lucrarea sa volu» minoasa apărută la Paris în 1910, Mecanique so* ciale, a căutat „să stabilească pentru fenomenele a» cestea oare care norme şi clasificări, care să permită o simplificare a studierii lor şi degajarea cu mai multă uşurinţă a oarccăror legi generale".

Lucrarea a apărut cu trei ani înainte de moarte.

S’ar părea că este o discontinuitate între început şi sfârşit. In realitate este numai o schimbare a dru» mului. Metoda ştiinţifica, pe care o stăpânea, a dat trăinicie activităţii sale sociale, constituindu»i schele-» tul ci veşnic. Numai aşa sc înţelege cuni eveniment tcle din 190" a căutat să le preîntâmpine cu solii» ţiunile date in 1905. Alţii l’au învinuit prin aceasta, drept agitator. Realitatea era alta. Omul dc ştiinţă a dedus fenomenele sociale — fără să le poată pre» ciza data — din complexul stărilor cunoscute. „Eu, care prevăzusem pericolul şi care mă sileam şi ina» inte de 1905, în sfera mijloacelor melc, ca să caut să contribui la înlăturarea lor, pentru aceasta sunt răsplătit, cum sunt răsplătit astăzi".

Din această mărturisire, de altfel întărită dc con» secvenţa acţiunii sale, sc vede că planul minuţios al activităţii lui Haret. era pornit nu numai din o con» cepţic principală, ci din observarea exactă a stârci reale în care sc găsea tara. Aceasta era tocmai mc» toda ştiinţifică aplicată în lămurirea şi îndreptarea u»

activitate variată, fără urmă adâncă lăsată pe o anu­

nor fenomene sociale.

mită cărare. Prea erau cerinţele generale multe, ur­ gente ; pentru satisfacerea lor se chemau la trudă

a cărei soluţionare a lucrat viata întreagă.

Născut în Iaşi la 1851, Haret nu face parte din

măcar cei care cunoşteau spiritul de jertfă pentru

tagma privilegiaţilor. Cunoscu nevoia chiar din co»

binele obştesc.

pilărie. Cursul primar început la Dorohoi, îl conţi» nuă la Iaşi, în şcoala din Sărărie, spre a»l sfârşi la

Haret, apucând .cariera didactică, se îndreaptă spre studiul ştiinţelor exacte. Spiritul lui meticulos, răb­ darea cc-l caracteriza şi voin(a dc a ajunge la bun

Era o adevărată problemă la

şcoala din Verde, la Bucureşti. La Dorohoi prinse încă vremea alfabetului chirilic, spre a cădea la Bu*

iToe

Frământări

cureşti în latinismul cel mai exagerat. Liceul l’a fă* cut la Sf. Sava, fiind intern şi învăţând „în nişte în­ căperi clădite la întâmplare, unele într’o stare de in* fecţic de nedescris". Şi ca elev fu tăcut, retras, dar sârguitor şi muncitor. De atunci datează Trigonome* tria tipărită în 1873, folosită şi azi în şcolile secun­ dare. Tot ca elev a tradus Astronomia de Quefelei, tipărită la Iaşi, de către Societatea Junimea.

Terminând liceul, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, unde*şi dă licenţa în 1872. Căpătând o bursă pentru Paris (1874), trece din nou licenţa în matematică (1875), dar şi în fizică (1876). Peste doi ani susţine’ teza de doctorat, şi azi citată, în ziua când s’a iscălit tratatul dela San*Stefano (30 Ianuarie 1878).

Atinge probleme ritmase nerezolvate dela Laplacc. „Ea arată o însuşire specială a minţii sale, darul de a privi problemele mari în faţă şi de a găsi calea pc care aceste probleme pot fi atacate mai uşor (G. Ţiţeica). întors în ţară, e numit profesor la Universitatea din Bucureşti (1878), unde funcţionează până la 1911, când iesă la pensie. Model ca profesor, pre­ cis şi clar în prelegeri, socoate profesiunea sa nu numai ca o îndatorire, ci ca un exemplu pentru stu­ denţii care-1 audiază. Astfel concretizează tipul sa­ vantului, a cărui viaţă serveşte de model generaţiu* nilor următoare.

Profesoratul şi ştiinţa repede sunt sacrificate pe altarul patriei. Statul proaspăt închegat cere jertfe.

Erau atât de puţini oameni de seamă, în cât spe­ cializarea nu e îngăduită, căci cerinţele generale nu sunt mai mari. Astfel profesorul Haref, omul de ştiinţa fu silit să apuce drumul politicei constructive, devenind la început „Omul Şcoalei", spre a ajunge „Părintele ţărănimii". Trepfab treptat a urcat suişurile, care Iau impus ca Ministru al Şcoalelor. Ca mem­ bru în consiliul permanent (1882), apoi ca inspector şcolar, pătrunde în viaţa reală a şcoalelor. In contra

i). „Oameni aleşi II, Românii".

Didactice

formalismului sec, reacţionează prin vestitul său port din 1884. Cunoscând rugina din mecanismul şcolar, la 1886, ca secretar general, începe să lu* creze la înlăturarea ei. Ca Ministru în 1897, 1901' şi 1907, îşi dă toată osteneala să introducă viaţă în1 instituţiile menite să deie viaţă ţării. Prin şcoală tre* bue întărită viaţa complectă a individului, spre a a* duce înf&rire colectivităţii întregi. Pentru aceasta însă se cere vreme, pe când angrenajul statului în poli* tica internaţională impunea o mai grabnică îndreptare a gospodăriei sociale lăuntrice. Problema ţărănească începuse să devie acută. Haret se puse în serviciul ei. Şcoala nu poate să*şi deie roadele dorite fără o emancipare a mulţimii, rămasă atâta vreme în întu* neric şi sărăcie. Pe de altă parte şcoala în condi* ţiunile generale din ţară, nu poate să se restrângă numai la activitatea dintre cei 4 păreţi, iar învăţătorul trebue să fie îndrumătorul cultural şi chiar economic al satului. Şi astfel Haret începe acfivitatea*i socială, servindu*se de învăţătorii pe care*i atrage sufleteşte la o colaborare intensă. Mişcarea sa aduce repede resulfate, deşi autorul ei sufere martirajul învinuirilor de revoluţionar. 1907 îi dă însă dreptate, iar refor* mele agrare şi politice, faţă de ţărănimea de după răsboiu, înalţă şi mai mult personalitatea lui, ca unul care le*a dorit sincer, le*a prevăzut şi la a cărei în* făptuire a pornit la luptă. Şi*a îndeplinit cu priso* sinţă datoria faţă de ţară.

Lupta dusă a fost însă grea şi nu fără istovire, pentru un om conştiincios, hotărît şi muncitor. O boală ce nu iartă, se încuibase în trup. N’avea vreme să o combată, căci fiinţa lui se perdea faţă de suferinţele îndelungate ale mulţimii. Şi astfel se răspândi ca fulgerul în toată ţara vestea tristă că Haret a.închis ochii de veci, în ziua de 17 Decern* brie 1912, la vârsta de 61 ani. „O ţară întreagă, un neam întreg te va binecu*' vânta acum şi în vecii vecilor" rostesc învăţătorii,colaboratorii lui, prin glasul unuia dintre ei*)•

AMINTIRI.

...Haref a fost odată la o şcoală normală de fete.

In clasa întăia a vorbit cu o elevă, care-i atrăsese atenţia prin deşteptăciunea ei. Netezindu-i părul pe cap şi vorbind către Directoare a spus cuvintele care trebue să meargă la inima oricui şi să înduioşeze şi pe cel mai. rău om: „Sărăcufa de ea, câte necazuri o mai aşteaptă ca învăţătoare, în viaţa ei Nu-mi închipui un basorelief mai frumos, pentru statuia lui Haret, decât acela care ar prinde în bronz această clipa de nemărginită dragoste pentru copii şi prin ei pentru Şcoala şi Neamul Românesc.

De-ar fi ideia mea primită, aş zice că acest ba* sorelief să închipuiască o clasă primară, cu elevi şi eleve, stând în bănci, cu profesoara lângă catedră, cu o elevă la tablă şi cu marele Haret netezându*i părul pe cap, strălucitor de blândele şi dragoste pentru copii.

G. G. LONGINESCU.

Frământări

SPIRU

Didactice

1709

HARET.

Amintiri răzleţe. dc G. G. LONGJ NESCU. Eram elev la Liceul National când l-am văzut întâia oară. Dimitrie Sturza, ministrul şcoalelor în 1885 venise la Iaşi, însoţit de Spiru Haret, secret tarul general. Ii văd pe amândoi în minte şi mă văd şi pe mine uitândiumă la ei. Sturza avea 53 de ani, Haret treizeci şi patru şi eu şaisprezece. Veniseră amândoi pe neaşteptate să vadă internatul. Pare că era pe la 11 jum. sau pe la cinci, când elevii erau în curte şi prin săli. Sturza mergea înainte şi Haret la câţiva paşi după el, ceva mai la stânga.

Haret era subţirel, svelt, în jachetă şi cu un jo­ ben care avea ceva deosebit în el, ori prea înalt, ori cu marginile prea mici de arăta ceva mai înalt ca cele obişnuite. Era un tinerel, cu fata plină de se­ ninătate, cu mustaţa lui în şurub şi cu o nespusă blândeţe în ochi. Nu râdea şi totuşi părea foarte vesel, privind copiii jucându-se în curte. Această bunătate a lui mi-a rămas întipărită adânc în minte şi în inimă şi de câte ori l-am văzut în urmă pe Haret, cu toată severitatea fetei, îmi apărea plin de bunătate şi de blândeţe. Glasul lui, care avea ceva particular, ceva din gât şi un fel de răsunet deose­ bit în gura, era plăcut şi plin de bunătate. Râzând nu l-am văzut nici odată, ca şi cum n’ar fi avut muşchi ai fetei. Zâmbetul i l-am prins însă de multe ori în coltul buzei. Am auzit de la el şi vorbe de .glumă care nu ies niciodată din gura unui om rău.

Bunătatea lui de suflet era şi mai mare. Era mu los în toată puterea cuvântului.

vj—

c4clr

La amintirile mele, fin să adaug şi spusele fos* tului său învă(ător de clasele primare, Toma Săvescu, de a cărui prietenie am avut parte multă vreme să mă bucur. A scris Toma Săvescu însuşi patru pa* gini despre elevul Spiru C. Haret, în anul 1911, în cartea mare de 1230 de pagini, închinată lui Haret la împlinirea a 60 de ani de viafă. Numele cărţii, „Ale tale dintru ale tale((, e acela pus de Toma Săvescu la cele patru pagini ale lui. Ca tot*

deauna scrisul nu e în stare să arate tot ce e în su^ fletul unui om, atât de bine, atât de cald şi atât de duios. Trebuia să fi auzit pe Toma Săvescu vorbind despre „Haretul lui" ca să plângi de bucuria das­ călului bătrân, când vorbia despre copilul de altă­ dată, istej şi tăcut, muncitor şi ordonat, cuminte cum nu se mai poate şi care din când în când mai mă­ tura şi clasa ca să ajute servitorului. Bunătatea de suflet a lui Haret, aşa cum putini i-o cunosc, s’a văzut la cinstirea bătrânului său dascăl, în 1898, când a inaugurat şcoala cea nouă din Sărărie-Iaşi, „Vasile Alexandri" şi bustul lui Toma Săvescu „Când domnul Ministru Haret vorbi despre me­ ritele mele de vechi institutor şi de purtarea mea o* menească cu elevii şcoalei, atunci perdeaua ce aco* peria bustul meu sc trase; mă privii cu multă ad­ mirare şi plăcere în acest bust fixat în peretele cancelariei şcoalei, unde voi sta neclintit cât va dura şcoala. Mărea(ă faptă de recunoştinţă, scrie mai de* parte Toma Săvescu, din partea domnului Haret şi a colegilor săi de şcoală, făcută în onoarea mea şi a dăscălimei primare din toată tara românească. Ea caracterizează sufletul nobil, mare şi generos al dom­ nului Haret şi dovedeşte că în adevăr Domnia-Sa a avut dragostea de părinte pentru corpul didactic, ca şi pentru elevi". Şi de câte ori trecea Spiru Haret prin Iaşi, cea dintăi vizită pe care o făcea nu era la puternicii zi­ lei, ci la casa modestă a fostului său profesor de clasele primare. Odată, pe când era ministru, Spiru Haret a luat masa pe terasa dela Hotel Traian. Lume după lume ar fi vrut să fie în jurul lui, lume aleasă şi lume târîtoare. Haret a tinut să rămăie într’un colt, alături de iubitul său „Tata Săvescu“. După masă, simplă de tot bine înţeles, Haret a cerut chel­ nerului un păhărel de coniac. „Am rămas uluit, îmi spunea Toma Săvescu, şi după ce l-a băut nu m’am putut stăpâni să nu-i spun: „ce ai făcut Haretul

1-710

F ră m ântări

meu, cum poţi vâri otrava asta în stomac". Şi Haret i-a răspuns : „Tată Săvescu, iartă-mă. Am nişte dureri în pântece care mă chinuesc de mă fac co­ vrig. Şi când beau un coniac parcă sc mai potolesc".

Erau, se vede, semnele boalei care trebuia să-i curme zilele atât de neaşteptat. Groasnice erau de sigur aceste dureri care totuşi nu opriau dela muncă pe cel care a trăit numai din muncă. Şi l-a ros cancerul clipă cu clipă, până ce la operaţie s’a do­ vedit că nu mai era nimic de îndreptat.

Dragostea lui Toma Săvescu pentru Haret nu Da împins să ceară vreodată ceva pentru ai săi. A cerut în schimb milă şi ajutor pentru un profesor care po^ negrise mult pe marele ministru. A doua zi după primirea scrisorii dela Toma Săvescu, care i-arată că protejatul lui moare dc foame, Haret Da numit şef de biurou. Se mira lumea toată, cum m'am mi­ rat şi eu, când Dam văzut pe acesta funcţionar în Minister. Nimeni altul in locul lui Haret n’ar fi tre^cut peste păcatele celui iertat dc el.

L*am mai văzut pe Spiru Haret, pe când eram profesor secundar, în cancelaria liceului Sf. Sava.

Era ministru, dar din modestia cu care vorbia n’ai fi înţeles că era marele organizator al şcoalei ro­ mâneşti.

L-am auzit vorbind la Expoziţia Societăţii Române de Ştiinţe, organizată de Doctorul Istrati. Inlr’o cu­ vântare fără efecte oratorice, preamărea opera ma-relui meu profesor şi-şi arăta încrederea în viitorul marc al scumpei noastre Românii.

Am fost primit odată în camera Iui de lucru pe când nu era ministru. Il văd la masa de scris între vrafuri de cărţi şi îl aud vorbindu-mi cu blândeţe şi fără supărare, ca şi cum nu l-aş fi întrerupt din munca lui.

Ii spuneam că în lipsa Decanului, ca cel mai vechiu profesor a fost numit pro decan al Facultăţii de Ştiinţe. II văd scoţând din bibliotecă legea instruc­ ţiei şi căutând în ea articolul după care această onoare i se cuvenia lui, dar pe care n’ar fi vrut să o primească în afară de lege. „Ai dreptate, mi-a răspuns, voi fi de fată negreşit în ziua şi ceasul a^ rîttat la consiliul Facultăţii".

Când ne^am întâlnit pentru întăia oară în cancer laria Facultăţii de Ştiinţe, eu ca agregat numit de

Didactice

curând, iar el ca marele Haret, mUa întins mâna prieteneşte spunându-mi: „te felicităm şi ne felicit tăm". De data aceasta bunătatea lui Haret era faţă de mine. Dam rămas recunoscător pentru această încurajare.

II mai văd vorbind cu înflăcărare în contra unui proect de lege prin care recrutarea profesorilor se-^ cundari se făcea prin concurs. II aud spunând : „să-mi taie mâna şi nu iscălesc un articol prin care colegul meu de mâine să dea examen, să fie păzit la teză şi să fie ascultat la oral ca un şcolar oare-* care. Profesorul universitar, a spus mai departe, fre^ buc să fie recrutat pe baza lucrărilor originale, recu­ noscute de oamenii de ştiinfă din lumea întreagă.

Pentru a face însă asemenea lucrări, viitorul profer sor irebue să fie scutit de spaima grozavă a unui examen şi de timpul pierdut cu îngrămădirea cunoşt­ inţelor prin învăţarea lor pe de rost".

Am luat parte odată în cabinetul Ministrului, sub preşedinţia lui, la o întrunire a directorilor de şcoli particulare pentru reorganizarea acestui învăţământ.

Am rămas uimit de primirea prietenească care era de altfel cea firească pentru el. îmi aduc aminte de o întâlnire tot la minister când îl rugam să aprobe nişte reparaţii la casele ruinate numite aşa de fălos, „Laboratorul de Chimie Ncor^ ganică". „Nu-ţi dau nici un ajutor, mi-a răspuns el atunci, la anul începem clădirea marelor labo* ratoare“.

N'a avut nici el noroc, nu Dam avut nici eu, nu l-au avut nici studenţii mei de ieri şi de azi şi după douăzeci şi cinci de ani stăm cu toţii în grajdurile Facultăţii de Ştiinţe din capitala RomânieDMari.

Am lucrat, sub conducerea lui, la alcătuirea pro^ gramelor analitice pentru şcolile secundare. Au fost aceste programe şi toată organizarea dată de Haret tot ce s’a făcut mai bine, mai temeinic şi mai ro­ mânesc pentru şcoala românească. Timp de treizeci de ani a dat roadele cele mai bune. Din nefericire, un vânt rău a suflat după război, a distrus tot ce a făcut marele Haret şi a adus învăţământul nostru secundar la decăderea pe care o plângem cu toţii azi.

Filozofii au strigat odată: „îndărăt la Kant“. Toţi Românii cu dragoste de şcoala românească, uniţi în cuget şi simţire să strige cu glas tare: „îndărăt

la Haret".

Frământări

Didactice

1711

AMINTIRI DESPRE HARET. dc S. MEHEDINŢI.

Intr’o revistă pufneaga, e firesc să ne a* ducem aminte de Haret mai mult în legătură cu judeţul Putnei.

Legea şcolară de la 1864 rămăsese aproape neatinsă până la sfârşitul secolului trecut.

(Câtă deosebire faţă de trepidaţiile care tur* bură azi mai în fiecare an mersul şcoalei!).

Nu doar că nu s’ar fi simţit nevoie de schim* bare. Dar părinţii noştri aveau marc respect faţă de şcoală. In toate judeţele, profesorii stau în. fruntea vieţii sociale, iar o reformă ticluită peste noapte era cu neputinţă de închipuit împotriva voinţii lor. Chiar miniştri de reală autoritate încercaseră unele modificări, dar nu isbutiseră.

Totuşi cea dintâi legiferare mai largă s’a făcut însă sub un om strein de învăţământ (Take lonescu). Dar a atins numai şcoala primară. Pentru a măsura azi valoarea acelei reforme, c destul să amintim un singur fapt: abia înfiinţată, Şcoala de Institutori, s’au şi scos la concurs toate catedrele vacante şi au fost ocupate cu elemente lipsite de o pregă* lire specială...

Resulfaful a fost că şcoala de institutori s’a şi desfiinţat în curând.

Abia pe la 1898 a venit la rând reforma învăţământului secundar. De data asta, în fruntea mişcării de înoire stau însă doi pro* fesori: ministrul Spiru Haret, profesor de ma* tematici la facultatea de ştiinţe, şi C. Dumi* lrescu (contemporanii îi ziceau Coco), profesor de filosofic la facultatea de litere din Bucureşti.

Ca om de specialitate, C. Dumifrescu, o minte foarte ageră, a fost însărcinat de Haret cu misiunea de raportor al legii. Matematicul,

natura ocupaţiilor sale mai aproape de peda­ gogie, păstrând pentru sine în deosebi grija de a aplica reforma.

Adevărul este că, în multe priviri, dintre cei doi colaboratori, tocmai matematicul a fost mai aproape de latura pedagogică a reformei.

Cei care îşi vor lua sarcina să scrie această pagina din istoria învăţământului, de sigur vor căuta să dea fiecăruia exact partea ce i se cuvine.

Aci relevăm un singur lucru: Haret era o foarte fină conştiinţă didactică. Cărturar în sensul cel mai bun al cuvântului, el nu în* (elegea să umbli cu aproximaţii (ne cum cu glume) în treburile serioase. Departe de teo­ riile pedagogiei, în tinereţe el fusese foarte aproape de practica învăţământului, ca secretar general al Iui D. Sturza, şi, îndată ce legea învăţământului s’a votat, a căutat cu tot di­ nadinsul să dea realitate noilor programe, creind o nouă literatură didactică.

Azi ni se pare lucru dc mirare, când au­ zim că lungă vreme şcoala română trăise fără programe analitice. Pe vremea aceea, cărţile erau o jale, iar profesorii împlineau o muncă foarte silnică: dictau, dictau, dictau; iar copiii scrieau, scrieau scrieau, până li se painjineau vederile. Puţinele manuale, care se iviseră pe ici, pe colo, erau ori traduceri din limbi streine, ori nişte ticluiri ca vai de lume. (In* chipuiţUvă cărţi de ştiinţele naturale fără nici o figură în text)! Gramatici latineşti în ver* suri! Cărţi de geografie fără o singură schiţă cartografică, istorii fără o singură ilustraţie,

etc. etc. etc.

Haret, spre deosebire de unele minţi in* coherente, care nici azi nu sau putut apropia ca o chestie de conştiinţă profesională, soco* de normele pedagogice, ştiea însă că o pro­ iise necesar să cedeze pasul celui ce sta prin gramă e un lucru mort, dacă nu vine o carte

1712

Frământări

care să-i dea interpretarea cuvenită şi un pro­ fesor s’o învioreze cu experienţa sa personală.

De aceea, cel dintâi lucru, la care s’a gân­ dit după votarea legii, a fost să găsească un fel de voluntari, care să iasă din front şi să exploreze cu harta — adică cu programa—în mână tot sectorul, unde erau obligaţi să des­ chidă calea pentru alţii.

Atâta grijă a avut Ministrul de această de^licată sarcină, în cât s’a adresat chiar la oa­ meni necunoscuţi, care nici nu erau macar în cadrele învăţământului. Aflând de pildă că într’un sat de munte din judeţul Pufnei se întorsese atunci din streinataîe un tânăr care studiase geografia, i-a scris, îndemnându-l să lucreze cât mai repede manualele necesare, potrivit cu noua programă. Cel so­ licitat a considerat, se înţelege, ca o datorie să răspundă afirmativ. Dar au mai trecut încă vreo câţiva ani, până ce împrejurările i-au permis, să păşască la lucru.

Relevăm numai atât: ministrul cel cu grijă dc învăţământ nu sta mult la cumpănă: Cu­ noscut, necunoscut, dacă socotea că X sau Y poate fi util şcoalei, nu umbla cu cere­ monii, ci scriea chiar el unui tânăr despre care aflase, cine ştie cum, că ar fi în stare să împlinească o astfel dc sarcină.

Până aci lucrul e destul de normal. Bun, rău, cutare era singurul care se ocupase de anume ramură, deci lui s’a adresat. lată însă ceva nou şi în adevăr neobişnuit.

După T ani de zile, raporturile sunt schim­ bate. Tânărul ajunse profesor şi, urmând unui îndemn foarte grav („luaţi crucea şi ur­ maţi- mă“1}), intrase în mişcarea politică ală­ turi de alt partid, decât al lui Spiru Haret...

Intre timp, Haret, ca ministru, venise şi el prin munţii Putnei, împreună cu harnicul

prefect N. N. Săveanu care, stimulat de vioiciunea reformatorului din 1898, desfăşurase o lăudabilă activitate în ce priveşte clă­ dirile şcolare ale judeţului. împreună cu Ionel Brătianu, viitorul şef al partidului, „omul

Didactice

şcoalei" sosise deci să vadă cu ochii săi co-^ claurii Vrancei.

In astfel de împrejurări, se înţelege, sutien tele se deschid mai uşor. Haret avusese pe semne impresia că scrisoarea Iui de odinioară nu fusese zădarnică. Lucrările didactice în­ cepuseră să apară, iar la „Revista învăţământ tului", profesorul de geografie nu stătuse de loc la îndoială de a fi alături cu cei care sprit jineau munca „omului şcoalei".

Insă, încrederea şi afecţiunea pentru suflet tul frumos al lui Haret, nu implică nici cea mai mică diminuare—' necum o capitulare în chestie de convingeri. Astfel, având impresia că ocupaţiile extratşcolare, atât de apreciate de Haret, sunt o cauză de deviare pentru multe elemente care abia aşteptau să găseat scâ un alibi de la munca lor profesională, profesorul cel nou nu s’a sfiit să scrie un articol: „Îndărăt—spre şcoală", care a prot dus o mişcare deosebită în cercurile didaclice. Evident, nu era nimic personal. Fapte cu convingeri deoparte; convingeri cu fapte de altă parte.

Aci însă se iveşte partea interesantă. Cu toată deosebirea de vederi, în 190F, când Haret vine iarăşi în fruntea ministerului, ccl doritor de progresul şcoalei a socotit că nu e o scădere pentru sine să calce pragul casei unui profesor mai tânăr din alt partid, oferindu-i să intre în consiliul permanent.—Ccl solicitat, a primit din nou. — (Cum s’a termi­ nat apoi colaborarea se va arăta cu altă 6cazie. Destul că încrederea reciprocă nu s’a terminat niciodată. Demisia din consiliu a fost dată la timpul cuvenit fără nici o motivare supărătoare pentru ministru.— Viaţa omenea^ scă nu e geometrie şi cu atâta mai puţin viaţa politică. —Puteam să fac răspunzător pe bunul Haret de erori care, de bună seamă, rezuU tau din presiunea împrejurărilor?2). De aceea, stima pentru om a ramas nealterată, chiar după depărtarea de trebile ministerului).

Oricine la cunoscut pe Haret n’a putut să nu păstreze convingerea că înalta sa con^

') Sicza^crisla^a TapaW ^dureroasa verificare cu doi ani înaintea mor|ci.-La Academia Română, intr'un moment dc discordarc sufletească, Ilarei sc mărturisi unui coleg: Nu ştiu ce am. Dc câtva timp, nu se întâmplă de fac unele erori Le îndrep, aiscoruarc su cic . cunosc.... - Cinstitul sau suflet nimerise adevărul. Un rau lăuntric n rin.

SBlSSî 3ir -

.

Frământări

. cepţie de viată îl făcea să dorească din fot sufletul progresul învăţământului. Multe din greşelile, ce ieşeau la iveală, (unii adversari îl considerau „sectar") nu erau opera lui, ci a unor colaboratori zeloşi, care găsesc tot­ deauna loc pe lângă miniştrii activi şi pre(uifori ai muncii. Căci munca nu însemnează totdeauna şi la toţi, desinteresare deplină...

Generosul Haret lua însă asuprăşi chiar şi păcatele altora, cu un fel de creştinească se­ ninătate, care îl făcea cu atâta mai simpatic.

—Neconsiderându-se om de specialitate pedagogică, el acorda o încredere mai largă de cât trebuia celor care întâmplător aveau acest titlu, iar Ministrul capitaliza pentru sine şi răspunderea pentru abateri care nu erau ale sale.

Didactice

1713

mari erori ar fi fost înlăturate. Democraţia de calitate atât de inferioară după răsboiu, s’ar fi isbit de prestigiul democratului cinstit care era Haret. Din lungile sale lucrări de inginer hofarnic, el învăţase să cunoască starea ţă^ rănimii. (Activitatea sa exfra-şcolară, şi în deosebi interesul pentru băncile populare de acolo pornise). Dar tocmai fiindcă cunoştea realităţile vieţii, de bună seamă Haret şi-ar fi dat seama că împroprietărirea nu e ceva onorific. Lotul de pământ nu e o masă în­ tinsă înaintea cuiva care îl pofteşti să se a^ şeze la ospăţ, ci e un jug greu, foarte greu, aşa că ogoarele s’ar fi dat nu oricui are un nume şi un pronume, ci mai întâi de toate ce­ lor care au puterea de a duce jugul cel greu al muncii şi pentru ei, şi pentru ţară.

In orice caz, Haret ar fi fost în deceniul dc sbucium şi incoerenta demagogică cc a urmat întregirii sfatului un punct de sprijin pentru toţi cei ce se gândesc la sfat, iar nu la partid. Dc aceea aniversarea morţii lui e o nouă durere pentru toţi cei care l’au cunoscut.

Dar, fiindcă am început cu gândul dc a privi figura lui în legătură mai ales cu fapte ce privesc şi judeţul Putna, să ne fie permis a adăuga şi un amănunt de caracter personal.

Haret, prin legăturile sale de familie, a fost Putncan. O ştim aceasta din propria sa măr­ turisire. Când a venit în Vrancea, singur nc-a povestit de „Ratoşul lui Haret“, un ioc dc popas la o răscruce de drumuri nu departe de Mărăşeşti. Cine a fost acel Haret şi cc legătură avea cu fostul ministru, credem că s’ar putea cerceta între bătrânii de la faţa locului.

Oricum ar fi, „omul şcoalci“ fiind al ţării întregi, ca orice om închinat binelui public, din toată inima, noi Putncnii ne plecăm cu pietate înaintea mormântului său. Spiru Haret

Am înşirat aci câteva fapte răsle(e în le­ gătură cu amintirea ministrului cu care s’a asociat pe dreptate calificativul dc „om al şcoalei“. Cât de mult merită acest nume se vede dcacolo, că pierderea lui timpurie a lasat un marc gol în viaţa publică a întregii ţări, iar golul acela abia azi îl putem măsura în toată întinderea sa.

In adevăr, de la moartea lui Haret până azi, mişcarea socială şi politică în România a apucat pe căi din ce în cc mai nesigure.

Răsboiul dc întregire s’a făcut cu ajutorul unor oameni sub nivelul unor împrejurări atât de hotărîtoare în viaţa unui neam. Fixa­ rea graniţelor a tost apoi însoţită de şovăiri penibile, care s’au tradus în perderi teritoriale şi înveninarca raporturilor cu unii vecini care se mulfumiau la început cu puţin... Iar re­ forma agrară s’a făcut în condiţiuni care a transformat’o înlr’un monument de eroare economică. Nu mai vorbim de declasarea în massâ a tineretului printr’o politică şcolară lipsită dc orizont...

De bună seamă, dacă viaţa lui Haret ar a însemnat o epocă vie în istoria învăţă*

fi fost mai lungă, cel puţin unele din aceste mântului românesc.

^ TUt

P r ă rr» ântări

SPIRU

Didactice

H A R E T. dc I. P. RĂDULESCU. Preşedintele Federajiei Corp. Didactic din Puina.

După ce a terminat liceul la Iaşi, unde sa distins in toate clasele în mod excepţional, Spiru Haret a plecat la Paris unde a studiat matematicele. El este primul român doctor în ştiinţele matematice de la Sorbona.

In urma concursului, este numit profesor la fa* cultafea dc matematice din Bucureşti, unde predă mecanica şi unde a profesat Haret ca profesor timp dc 35 dc ani.

L*am avut profesor în al treilea an al facultăţii şi*mi aduc aminte, că la ora 9 dimineaţa precis pro* fcserul nostru apărea în sala mică a Facultăţii de ştiinţe dc pe vremuri, unde eram patru studenţi, care audiam cui sul său. Plimbându*se prin clasă ne ex* plică tainele acestei ştiinţe, apoi prin formule pe ca re lc scria pe tablă ne arăta legătura între forţe şi materie.

Noi luam note de tot ce ne spunea. Păstrez şi astăzi în 3 volume cursul făcut de Spiru Haret.

Fire blândă dar neexpansivă, profesorul Spiru Haret era foarte iubit de elevii săi.

De oarece nu cunoaştem funcţionarea marelor ma* şini pc care le studiam noi studenţii, i*am propus lui Haret să mergem să vizităm docurile dela Brăila şi Galaţi, cceace profesorul nostru a acceptat cu multă plăcere.

Haret a mers însoţit de D*na Haret, iar noi stu* denţii eram împreună cu cei din alţi ani şi cu ab* solvenţii, 20 dc persoane.

Ajunşi la Brăila, de dimineaţă am plecat cu pro* fcsorul nostru la docuri, unde am fost întâmpinaţi dc directorul docurilor, astăzi mare financiar, care ne*a condus prin toate etajele şi ne*a dat toate expli* caţiile, iar profesorul nostru Haret ne explica legă* turilc diferitelor angrenaje, pentru a produce efectul voit.

Pc la ora l nisa servit la restaurantul hotelului francez un dejun copios şi fin, pe care Haret l-a

plătii din banii săi. Pe faţa lui Haret se cetea bu* curia de a se vedea înconjurat de elevii săi, iar la sfârşit a ridicat un toast pentru noi, elevii lui, urân* du-ne succes în cariera noastră.

Haret a avut o activitate multilaterală şi în fie-? care din aceste laturi a fost neîntrecut şi a lăsat urme neperitoare, atât ca profesor, ca ministru şi ca ani* mator al vie|ii economice la (ară.

Ca profesor căuta sâ*şi îndeplinească datoria cu punctualitate îndrumând pe elevii săi în tainele a* cestei ştiinţe mecanice cu legături aşa de multiple în aplicaţiile ci practice. Ii plăcea să vie regulat di* mineaţa* să-şi (ie cursul de la care nu lipsea decât dacă era bolnav.

Haret ca inspector şcolar.

Spiru Haret a trecut înainte de a fi ministru prin toate gradele: a fost inspector şcolar apoi secretar general.

Haret a fost inspector şcolar pe toată ţara şi era unicul inspector. In această calitate, a văzut un foarte mare număr de şcoli, sa pus în contact cu foarte mulţi învăţători şi profesori, şi şi*a creat legături cu o bună parte din ei, care erau cei mai valoroşi.

In acest timp el a cunoscut şi părţile bune şi păr* tile slabe ale şcoalei de atunci. După ce a cunoscut bine şcoala şi pe slujitorii ei, Haret a făcut un ra* port general către Ministrul de Instrucţie de pe a* fund, care este un adevărat document atât al stărei şcoalei de atunci cât şi al măsurilor de îndreptare ce frebuesc aduse şcoalei pentru ca să corespundă nevoilor idealului şcoalei româneşti.

Acest raport şi azi poate ti cetit cu folos de acei care ar dori să se improvizeze ca reformatori ai şcoalei.

Haret secretar general.

Mai apoi Haret a fost numit secretar general al Ministerului Cultelor şi Insfrucţiunei Publice, în care calitate pe lângă contactul, care l*a ţinut cu şcoala

Frământări

.ca şi cu profesorii şi învăţătorii a început sft pue în practică îndreptările ce credea necesare pentru bunul mers al ş:oalei.

Haref Ministru de Instrucţie.

In această calitate, Haret şi*a desvolfat concepţia sa despre şcoală şi profesori sau învăţători.

A iubit şcoala şi pe învăţători şi pe profesori cum putini se pot lăuda că l*au egalat. Toată activitatea lui de fiecare zi şi*o închina şcoalei.

Se scula foarte de dimineaţă şi începea să lu* creze cetind scrisorile şi rapoartele, ce*i erau adre* safe de învăţători sau profesori relative nu la cereri de favoruri, ci la ideile călăuzitoare pentru bunul mers al şcoalei şi al metodelor de realizare.

Bucuros primea pe orice membru al corpului di* dacfic, care venea să-i vorbească în interesul şcoa* lei. Refuza sau amâna pentru lungă vreme audiente cerute de oameni politici.

In calitate de inspector al învăţământului secundar, lucrând cu el am avut adesea ori ocazia să văd cum amâna audientele cerute de oamenii politici care ve* neau să*i ceară favoruri, peste IO sau chiar 15 zile, pe câtă vreme primea cu plăcere pe orice învăţător, care venea să-i vorbească de nevoile şcoalei.

La fiecare scrisoare ce*i era adresată răspundea personal şi curând. Ducea o muncă grea şi obosi* toare, aşa că scara era complect obosit.

Reforma învăţământului făcută de Haret n’a fost isvorâfă din dorinţa dc a face o reformă cu orice pre( sau din o concepţie abstractă a lui. înainte de a fi transformată o dispoziţie în lege, ea era întâi încercată în mai multe şcoli, alte ori era chiar su* gerată de un învăţător sau profesor, şi numai după cc primea răspunsuri favorabile, acea dispoziţie se generaliza în toată tara.

Aşa a făcut el reforma învăţământului primar, se* cundar şi universitar.

După lungi cercetări, după numeroase încercări cu rezultate bune şi netăgăduibile abia atunci o frans* forma in lege.

Dintre conducătorii şcoalei Haret este cel care a cunoscut cel mai bine interesele şcoalei şi pe slu* jitorii ei.

Era şi cel mai bine înarmat, căci începuse a cu* noaşte şcoala în toate amănuntele ei de când era inspector şi apoi secretar general.

Toată activitatea zi cu zi Haret şi*a închinat*o şcoalei. De aceea cu drept cuvânt se zice: „Haret A fost omul şcoaleiSe bucura în cel mai înalt

Didactice

1715

grad când o măsură bună reuşea sau când era pus în putinţă de a ajuta materialmente şcoala. Suferea el cel mai mult de neajunsurile şcoalci sau când constata lipsuri în şcoală din cauza lipsei fondurilor necesare.

In acest chip, sufletul lui vibra de bucurie sau de durere după cum şcoala trecea prin momente bune sau de criză.

Reforma învăţământului făcută de el şi eşită din colaborarea întregului corp didactic: primar, secun* dar şi universitar formează şi astăzi temelia învăţă* mânfului. De ea vor trebui să (ie scamă cei care se încumetă să facă reforme abstracte, isvorâfe din capetele ambiţioase ale noilor reformatori şi cătie ea va trebui din nou să se îndrepte şcoala, ca să iasă din starea aceasta de deprimare şi nesiguranţă, în care se găseşte astăzi.

Nu pot uita că cl a fost cel dintâi care a pus te* melia şi a desvolfat învăţământul secundar practic.

Avea oroare de desvolfarea proletariatului intclec* tual şi de aceea era contra în fiinţă rei fără utilitate a şcoalclor teoretice.

Haret ca economist.

Alături de activitatea lui pentru şcoaiă Haret a pus tot aşa de mare zel pentru dcsvoltarca ccono* mică la (ară cu ajutorul învăţătorilor.

In calitate de ministru de instrucţie şi chiar când nu era ministru el scria învăţătorilor şi-i îndruma.

Prin ei au luat fiinţă cooperativele, obştiile şi băncile populare după îndemnurile, instrucţiilc şi dc* taliile date de Haret.

El considera ca activitate cxtraşcolară pentru în* văţători, înfiinţarea acestor cooperative.

După ce Haret începe această mişcare economică, atât activitatea satelor începe să se desvolte cât şi activitatea învăţătorilor, care le înfiinţase.

Pe atunci erau mulţi arendaşi streini care luau moşiile marilor proprietari în arendă pe preţuri mici şi apoi aceştia exploatau pe ţărani luând preţuri foarte ridicate.

Haret a îndemnat pe învăţători să creeze obştii dc arendare, pentru ca ţăranii să poată lua direct ci în arendă moşiile proprietarilor şi să nu mai fie cx* ploataţi de arendaşi.

Dcla Haret a început această activitate economică la ţară, care în urmă s’a desvoltat din cc în ce mai mult.

Haret în Vrancca.

Haret a venit adesea în judeţul Putna şi în Foc* şani. Nu era un om, căruia să-i placă să fie sar*

171©

Frământări

bătorit. Era de o modestie fără pereche. Totuşi cei careul secundau în activitatea lui îşi făceau o plă­ cere ca să-i arate cceace ei înfăptuiseră în sensul vederilor lui pentru şcoală.

De aceea Harct a venit pe aici în Putna pentru inaugurare de localuri de şcoli.

Intr’un an a venit aci împreună cu Ion I. Brătianu şi a vizitat Vrancea începând de la Soveja mergând pe la căzăfoarea Pufnei, Bârseşfi, Nereju până la Comando în Transilvania.

Trei zile a mers Harct călare prin frumoşii munţi ai Vrancei, pe care vroia să o cunoască cu ochii lui, inferesându^se de şcoli, de învăţători, preoji şi de starea generală a ţăranilor.

Inchccrc.

Harct a fost un om de muncă îndărătnică şi de concepţie înaltă. Om de ştiinţă pozitivă, nu era o

Didactice

fire veselă, ci concentrată şi gânditoare.

Era însă de un optimism nesdruncinabil. Ca toţi' oamenii creatori avea foarte mare încredere în pu* ferea de viată a neamului românesc şi în calităţile tărănimei, pentru care a muncit fără preget ca să-i dea lumină prin şcoală şi să-i asigure o stare mate­ rială mai bună prin asociaţiile ţărăneşti.

Toată activitatea sa Haret şi-a închinat-o şcoalei şi tărănimei.

A fost însă tratat cu ingratitudine, căci abia acum după 20 de ani de la moartea lui ne--am adus aminte de el şi de activitatea lui rodnică.

Am convingerea că numele lui Haret va dăinui fără încetare în decursul vremei şi ori cine se va ocupa de şcoală nu va putea trece peste numele • lui Haret.

De aceea cu drept cuvânt se poate spune : Haret a bine meritat de la patrie.

Frământări

Didactice

1717

AMINTIRI DESPRE SPIRU HARET. dc N. IORDAN Prcşcdinfcle Cercului didacfic'primar Focşani.

Mi-a fost dat, să trăcsc înfr’o epocă de mare înflorire şi de înalt prestigiu al şcoalei române şi aceasta datorită unei personalităţi, care a ilustrat, în cel mai înalt grad, nu nu­ mai universitatea, ca profesor de mecanică raţională, şi academia română, ca membru de scamă al ei, dar şi ministerul şcoalelor şi al bisericilor, în trei rânduri, în calitate de ministru.

E vorba de Spiru Haref, a cărui come­ morare de 20 ani se va sărbători în ţara în­ treagă, de toate şcoalele şi societăţile cultu­ rale, în ziua de 17 Decembrie a. c., data morţii sale.

Cu acest prilej, se va arăta, desigur, şi în scris şi prin cuvântări, de mulţi dintre acei cari Uau cunoscut mai de aproape, ca şi de alţii în curent cu toată opera sa, atât de va­ riată şi vastă, ce a putut înfăptui acest mare om, din punct de vedere şcolar, economic şi social.

In rândurile cari urmează, eu voiu expune înprejurările, în cari am avut norocul de a cunoaşte pe acest rar exemplar al vieţei noa­ stre de stat.

Pentru prima oară, l-am cunoscut acum 35 ani, ca elev în şcoala normală de învă­ ţători din Bârlad. Eram în cl. H şi pe la sfârşitul anului şcolar 1896 —1897, în zilele de examen, am fost înştiin}a(i că şcoala noas­ tră va fi inspectată de minisirul instrucţiunii, Spiru Haret. întârziind cu inspecţia pe la alte şcoli din oraş, la noi a ajuns- ceva mai târziu, spre seară, şi a intrat chiar în clasa noastră, unde eram scoşi la examenul de limba română, câjiva elevi.

La etatea aceea, în mintea mea de elev,

statura unui ministru apărea în proporţii ne­ obicinuit de mari şi aşa mi-I închipuiam şi pe Spiru Haref.

Mare mi-a fost însă desiluzia, când am văzut în faţa mea un om, mai mult mic de statură, plăcut la înfăţişare, cu părul mare şi foarte bine îngrijit şi cu mustaţa frumoasă şi bogată.

Fără nici un fel de mândrie şi de afec­ tare, în chipul cel mai natural şi mai sim­ plu, a luat loc pe scaunul oferit de directorul şcoalei, care era şi profesorul de română, şi a ascultat cu toată atenţia răspunsurile noastre.

Inspecţia a durat doar o jumătate de oră şi de aici a trecut în alte clase, la alte obiecte.

Mult timp am purtat în minte impresiile lăsate de această zi însemnată din viaţa mea de şcoală şi pe ministrul, care ne-a fermecat cu înfăţişarea lui severă, dar liniştită şi in­ dulgentă în acelaş timp.

Au trecut anii şi în 1903, pe când mă găsiam ca învăţător în comuna Orbeni, chiar

la începutul anului şcolar, am aflat că ace­ laşi ministru va veni să inaugureze un nu­ măr de şcoli din judeţul nostru.

Cum ordinul autorităţilor şcolare era ca în* văţăforii din întreaga regiune de nord a judejului să însofiască pe ministru, am luat şi eu parte la inaugurarea şcoalelor din comu­ nele: Sascut-sat, Mândrişcaşi Adjudu-Vechiu.

II ascultam cum vorbia sătenilor.

Nu era omul care să caute vorbe sau fraze meşteşugite şi nici omul care să^şi dea importanfa înaltului loc, pe care-l ocupa. Dar în această modestie, care l-a caracterizat toată viata, se vedea omul plin de înţelepciune şi

171S

Frământări

condus de o calda iubire pentru şcoală şi popor, pentru lumină şi progres.

Didactice

tr’uri marc banchet, la care au luat parte toţi admiratorii şi colaboratorii sâi.

Acolo s’a arătat, prin admirabile cuvânt tari, tot ce a făcut Spiru Haret pentru şcoală şi pentru poporul românesc.

Atmosfera de însufleţire şi admiraţie pen* tru dânsul, din seara aceea, nu se poate descrie.

Vădit emoţionat, a răspuns şi a mulţumit tuturor, cu vocea lui stinsă, domoală, dar caldă şi convingătoare.

Celor prezenţi li s’a împărţit o plachetă de bronz cu chipul său, pe care şi acum o păs-? frez cu toată veneraţia.

La un an după aceasta, la 4 Iulie 1904, cu ocazia împlinirii a 400 ani dela moartea Marelui Ştefan Vodă, Spiru Haret, tot î;? calitate de ministru al şcoalelor, a venit la Borzeşti, jud. Bacău, locul de naştere al Ma­ relui Vocvod. Am luat şi eu parte la acea­ stă înălţătoare serbare, pe care nu voiu uita-o niciodată, prin afluenţa de oameni ce am văzut şi prin fastul ce i s’a dat.

Iată cum descrie această sfântă zi, un co­ laborator din acca vreme, al lui Spiru Haret, Gh. Pârcălabu, fost institutor în Tg.-Ocna : La un an după această sărbătorire, în ziua „Şi veniră în ziua de 4 Iulie 1904, mii de ÎT Decembrie 1912, o veste tristă a şi mii de plâeşi şi depe Oituz şi din Vranumplut de durere întreaga suflare românească. cea şi din tot ţinutul Bacăului şi din ţinu­ Spiru Haret murise, în urma unei operai turile învecinate. Şi veniră şi învăţătorii şcoa* lclor cu copiii şi veni şi însuşi ministrul, d-l ţiuni, lăsând numai jale în inimele tuturor, Spiru Haret. Şi se auzi bubuitul tunurilor, dar mai ales în acele ale corpului didactic, iar ministrul şi poporul îngenunchiară acolo, care La apreciat şi iubit pentru activitatea lui unde a îngenunchiaf neîntrecutul Voevod. rodnică de ani de zile, în calitate de om Şi se auzi vocea ministrului acolo, unde o* al şcoalei. dinioară răsuna glasul Iui Ştefan. El vorbia Deaceea, la înmormântarea lui, foţi vorbi* lumii adunate despre Ştefan şi cu multă căi* forii au arătat ce gol imens este pentru ţara dură o sfătuia sa-şi iubiască neamul şi să noastră, această dispariţie neaşteptată, iar d*l păstreze nepătată memoria Domnului ci".

I. Mihalache, pe atunci învăţător, spre a cvi* denţia şi mai mult, că nimeni şi niciodată Pentru ultima dată, I-am văzut pe Spiru nu*l va putea înlocui pe Spiru Haret, la Haret, în ziua de 12 Decembrie 1911, când sfârşitul cuvântării sale, a rostit aceste impre* a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii a 60 de sionanfe cuvinte: „Dar pe noi, cui ne laşi, ani, în sala „Liedertafel" din Bucureşti, prin* stăpâne“ ?

Frământări Didactic©

1713

HARET Ş[ ÎNVĂŢĂTORII. Amintiri de pe când eram în şcoală. dc TH. CORNELUL Inspector şcolar.

Vremea capricioasă şi aspră a scuturat anii—rând pe rând — deslipindu-i depe frunchiu şi în freamăt uşor şi tainic, Pa aruncat în infinit.

Doar atât, pe răbojul sufletului, stau neclintite amintirile, ca ultima mângâere a unui trecut care s’a măcinat pe nesimţite.

Iaşi, ca rachetele aruncate în noapte, a pătruns în sufletul nostru, a elevilor din acel loc, acest strigăt, care se îndrepta către fraţii noştri mai mari.

Câte speran-e îşi punea, acest geniu naţional, în umilul şi oropsitul învăţător!

In anul 1905, sub Ministeriatul Vlădescu, se des­ fiinţează 2 şcoli normale de băefi, Galaji şi Buzău.

Erau prea multe ? Nu ştiu; dar oamenii de pe aiunci, o ştiu prea bine. Iată ce scrie Haret: „Des­ fiinţarea şcoalehr normale de învăţători, făcută cu atâta spirit de ostilitate tocmai într’un moment, când învăţătorii ieşi(i dintr insele, dăduseră probe aşa de evidente de destoinicie şi devotament pentru cauza ţărănească, complectează dovada ce voim a face.

Din asta rezultă în mod neîndoios că in unele sfere domneşte un mare spirit de ostilitate contra lumi= nării poporului dela fără“ ,).

In toamnă. Liniştea se împânzise pe tot cuprinsul tării. Primim vestea că suntem rechemaţi la căminul nostru drag, la şcoala normală din Galaji. Ni-am revăzut, strânşi din ţoale unghiurile, unde fusesem surghiuniţi.

Bucuria ni-a crescut auzind că va veni Haret, ca ministru, la deschiderea şcoalei. In mintea noastră de adolescenţi, cu imaginaţia aprinsă, Haret avea proporţii dc uriaş. Un om enorm şi bun.

Pregătirile nu mai conteneau. D-l N. G. Longinescu, directorul nostru, era veşnic agitat. împărţea ordine, supraveghea corurile, masa în perspectivă şi în sfârşit o muncă febrilă dela marc la mic şi dela mic la marc.

Parcă.-i văd pe D-nii: D. V. Ţoni şi Ap. D. Culea—pedagogi şi învăţători la aplicaţie—în luptă cu noi, incorigibili şi refractari ai muncii ordonate.

Dar lucrurile s’au întocmit aşa cum se aştepta şi fosta cazarmă a cavaleriei, s’a transformat ca prin minune, în frumoasa şi impunătoarea şcoală, aşa cum fusese cu 2 ani înainte.

Şi ca orfanii, fără cămin şi sprijin, apucăm în cele 4 puncte cardinale: Iaşi, Bârlad, Craiova, efc.

Vine 190f, an de sbucium, groază şi lacrămi. întreaga tară e în flăcări şi pământul înroşit de sânge. Ilofii s’au ridicat să cucerească dreptul de stăpânire a pământului.

Venind Haret ca Ministru al Instrucţiunii, în* dreaptă o chemare energică şi frăţească către învă­ ţători şi preoţi, pentru a potoli pornirea sălbatică a ţăranilor. „Datoria aceasta

o ave(i voi, păstori ai turmei

•o

lui Hristos, şi voi, învăţători ai neamului, căci fraţii noştri săteni, numai dela voi pot auzi cuvântul cel

rh

rată. Faceţi să înceteze lupta intre fraţi. Facefoi

bun, numai dela voi pot primi lumina cea adevă­

n~

să înjeleagă că, cu foc şi cu arme nu se poate în­ drepta fara, ci din contra i se pregăteşte peirea((.

Peste zidurile şcoalei normale „Vasile Lupu“ din l). Rcv. G*lă a învăţământului an. I, Nr. 2, Iulie 1905.

Ziua aceea era calmă ca un om obosit. Apar, pc lungile coridoare, figuri străine. începe freamătul. Noi eram ochi şi urechi.

— Vine ministrul, vine Haret !...

Coriştii îşi dreg vocile. Pe figurile tuturor se de* semnează semne dc îngrijorare şi răspundere. D*l Director, grav şi stăpân pc sine, păşeşte rar, solemn în haina neagră, ireproşabil tăiată, să întâmpine pe ministru.

1720

P rământări

O tăcere adâncă se coboară de ne auzim şi res­ piraţiile. Pe coridoare se aude, din când în când, zgomot de paşi, ai celor întârziaţi. încadrat de-o numeroasă suită, intră Haret. Nu ne mai uităm la dirijor. Obiectivul nostru e Ministrul. Ţinută modestă, naturală, cu figura rece şi tru­ dită, sub un păr cărunt, ochii săi au luciri de fosfor.

Priveşte blând la noi, par’că îndemnându-ne să avem curaj.

Un grup important dintre cei prezenţi se trăsese la o parte. Pam indentificaf: erau învăţătorii din Covurlui.

Ministrul vorbeşte. Vocea îi e domoală, convin* gatoare şi sigură. Spune de desfiinţarea şcolii noa-=stre, greşeli cari se repară, revoluţia din anul acela, învăţătorii au fost la datorie. Suveranul a binevoit să distingă pe acei dintre învăţători, cari au făcut operă de pace între săteni, cu ocazia revoluţiei. Când vorbea de învăţători, de sacrificiul şi abnegaţia lor, se uita mişcat şi insistent la grupul de dascăli ce era acolo.

Mi*aduc aminte ca acuma, cum, luând o foaie,

Didactic©

a început să cheme pe unii din învăţători, cărora lUa atârnat pe piept diverse decoraţii. Printre cei dcco* ra{i dacă nu mă’nşcl sunt: D-nii Salvin (Smulţi), D. V. Ţoni, etc., ca răsplată pentru munca depusă, în potolirea răscoalelor ţărăneşti. Şi iată cum acest titan, care crează o epocă de energii, neutilizate până atunci, face din învăţător, erou, când alţii, în căutarea unui Jap ispăşitor, cân* tau mereu: „instigatorii", „instigatorii" ! învăţătorii, care odinioară erau nesocotiţi, ca şi ţăranii, ajung prin Spiru Haret, factori respectaţi şi forje de prim ordin, în mişcarea culturală a tării.

El îi apară fanatic, le aprinde setea de ideal, şUi înaltă.

Un principiu constant şi permanent îl călăuzeşte : Sa pună in valoare toate energiile învăfăforimii.

Nu statue de bronz, ori alt metal i se cuvine, c infinit prea puţin ; în sufletul fiecărui dascăl, din genera/ie în generaţie, să i se ridice acest monu­ ment : falnic, uriaş şi definitiv: o amintire vie, nepieritoare.

Frământări

Didactic©

1721

PĂRINTELE ŞCOALEI — SPIRU HARET. ZA M FIRA C. R AJ DEA N U. Insfifuloarc'Focşani.

Nu cred să se fi născut omul, care ar pu­ tea concretiza puternica personalitate a lui Elaref, care ar putea sintetiza activitatea sa atât de mare, atât de vastă, atât de profundă!

In prefacerile prin care trecem, activitatea întreagă a lui Haret — îl pune în lumina pu* terilor care pătrund peste vremurile în care trăesc.

Avea o voinţă înceată, dar îndârjită, ferul plugului înfipt adânc şi răsturnând brazdă pe ogorul întins. Cu duhul blândefei răsbea mă* răcinişurile.

A suferit învinuiri, ieşite din neînţelegerea crezului de către cei de lângă dânsul, dar nu s’a speriat.

Spre câmpul larg al activităţii culturale şi economice, a fost împins de curentul vremii şi de nevoile ţării.

Haret, apucând cariera didactică, se în* dreaptă spre studiul ştiinţelor pozitive.

In istoricul educaţiei masselor, Haret a fost cel dintâiu care a jalonat calea ce trebuia ur* mată, a fost primul care a apelat Ia învăţător şi a pus principiul activităţii extraşcolare, ca: înfiinţarea băncilor populare, a obştiilor şi a cooperativelor de tot soiul.

De asemeni: localurile de şcoală la sate, biblioteci, şezători culturale, confcrinţi, cercuri culturale dela el îşi au puternicul izvor ca mijloace pentru luminarea muljimei.

Pe învăţători şi preoţi, îi însufleţeşte până la entusiasm şi abnegare, ca puţini alţii îna* intea lui, ca nimeni după el. îşi creiază o armată de legionari activi foarte dezinteresaţi cu care colaborează.

nai, cât şi din punct de vedere economic şi moral.

El credea că o cultură ca să fie rodnică trebuie să fie originală şi ca să poată fi ori* ginală trebuie să se bazeze pe substratul psi* hologic al firii poporului.

Astfel, în chip logic Haret a reuşit să dea viaţă celei mai însemnate reforme social*eco* nomice, adusă în chestia ţărănească şi ’n serviciul culturii naţionale.

Pe adevăratul— Părinte al Şcoalci — l-am cunoscut în vara anului 1908, când am ur* mat—cursul de lucru mânui—de la Azilul „Elena Doamna'unde din toate unghiurile ţării am fost repartizate câte 5 învăţătoare de judeţ, pentru specializare.

Activitatea rodnică din cursul zilei, cama-»’ raderia din timpul liber — şi alte multe - au ajutat la asimilarea cunoştinţelor şi la cimcn* tarea colegială.

Pe atunci, eram învăţătoare în postul al 11-lea dela şc. din corn. Orbeni-Putna — si m’am decis a mă transfera Ia o altă şcoală, unde aveam posibilitatea de a pune în practică cu-? noştinţele căpătate.

M am prezintat la Minister spre a*mi cere transferarea la şcoala din comuna Ţifeşti* Putna, unde pe vremuri funcţionase un atc* lier practic şi care din lipsă de fonduri fu* sese părăsit.

Cum se deapănă de repede vremea, căci parcă fuse ieri, aşa*mi amintesc de limpede.

Era întro frumoasă după amiază, când un grup de 6 dăscălite ne*am prezintat d-Iui

Ministru spre a solicita transferarea din mo* Haret, cu ajutorul umililor învăţători, a în* tive diferite.

M’am aşezat la urmă, ca una cc eram cea făptuit cultura masselor populare, ridicarea lor atât din punct de vedere intelectual şi naţio* mai modest îmbrăcată.

1*7 2>2

P r ă m ântări

Ochiul blând, dar ager a lui Haret a în­ ţeles întreaga situaţie şi mi-a zis: „D-şoară Modestie, eşti prima solicitatoare şi deci vino de-ţi ocupă primul loc. Vădit emoţionată de cinstea ce mi se făcea, am căutat prin cât mi-a fost posibil să-i demonstrez că prin trans­ ferarea solicitată nu urmăresc alt scop, decât de a mă pune pe lucru şi de a da viaţă atelierului practic.

Cu vorba Lui blândă şi măsurată, ne-a adresat următoarele cuvinte: '—'„Gândiţi-vă că nici un lucru mare şi de preţ nu s’a făcut vre^o dată fără muncă şi fără greutăţi şi cu cât sunt mai mari greu^ tăţile care trebuesc învinse, cu atât este mai mare şi meritul".

Mi-a urat muncă rodnică şi să-i scriu per­ sonal rezultatul străduinţelor mele. Cât de mult regret că n’am răspunsul scrisorii d-sale deoarece războiul mi-a disfrus^o.

Scrisoarea lui Haret era cel mai bun cer^ tificat prin care-mi răsplătea omeneşte o ac­ ţiune care deşteaptă alte acţiuni. Era o înăL ţâre sufletească ce mă însufleţea până la ab^ negarea cea mai dezinteresată de a lucra abso-

Didactice

lut gratuit timp de 4 ani, cât am condus a-^ cest atelier, adică timpul cât am funcţionat în Ţifeşti.

In vara anului 1909 am urmat benevol din nou cursurile spre a mâ specializa mai bine în toate ramurile. La finele anului am obţinut diploma cu menţiunea „Eminentă", decernată de însuşi Haref. Ce revelaţie înâW ţăfoare a fost pentru mine faptul că d-sa m’a recunoscut şi m’a întrebat prin viu grai de rezultatul activităjii.

Frumoase vremuri mai erau acelea, când însuşi ministrul şcoalei ridica moralul corpu­ lui didactic şi ştia s’atragă la o colaborare intensă pe discipolii lui î Iată de ce Haret a fost, este şi va fi cea mai mare personalitate, de oarece şi-a înde­ plinit cu prisosinţă datoria fa(ă de (ară şi de colaboratorii lui modeşti.

Prin munca lui titanică şi dragostea de neam şi (ară a contribuit la propăşirea nafiunei române din punct de vedere: economic, cultural şi naţional, pentru care tara întreagă, neamul întreg şi corpul dăscălesc în deosebi îl va bine cuvânta în vecii vecilor.

Frământări

Didactice

1723

amintiri din timpul lui liaret. ,

Redacfia revistei noastre „Frământări di* dacfice", îmi cerc să scriu ceva despre ne­ muritorul Spiru C. Ha||, ca unul ce am avut norocul să profesez sub acest mare om al şcoalei şi al neamului. încerc a răspunde cererii ce mi se face ca o datorie ce o am fafă de acest mare bărbat şi ca unul ce prejuesc revista ce m’a avut ca cel dintâiu redactor.

Marele Haref era fratele nostru cel mai mare. Cu mare dragoste de neam, cu multă pricepere în a organiza învăţământul românesc.

Marele Haret iubea mult pătura de jos, pătura fărănească, căci îşi dădea bine seama, că numai la această pătură ţara recurge şi în timp de pace şi în timp de războiu. Ţăranii erau pentru el albinele harnice. Pentru aceea ne dădea îndemnul să avem multă grijă în cultura şi apărarea lor.

Marele Haret a căutat să aprindă candelă luminoasă, în fiecare sat, pregătind şi încu* rajând pe învăţători, pentru cari avea un a* devărat cult. Ar trebui să se ruşineze to(i a* cei ce înţeleg astăzi să sfideze corpul didactic în general şi pe cel primar în special.

Cu învăţătorii a reuşit Haret să delăture cămătarii, înfiinţând băncile populare, cari au adus mult bine plugarilor spoliaţi de ciocoi şi carciumari. Şi fiindcă veni vorba de băncile populare, sau cum li se zicea la început „Societăţi de credit şi economie", am o deosebită mul­ ţumire a remarca cu această ocaziune, că am fost primul din corpul didactic, care am dat numele de „Spiru Haret" băncii înfiinţată de mine în primăvara anului 1902, în com.Bu* ciniş, jud. Romanaţi, unde eram învăfător în primul an al carierii. Cu câtă satisfacţie a primit atunci Ministrul Haret propunerea mea

dc THEODOR RADVAN Directorul şcoalei primare dc băeji Nr. 2, Focşani

de a da băncii numele lui. Şi cât regret a avut, că ocupaţiile intense nu-i dădeau răgaz să poată fi prezent pe ziua de 24 Martie 1902 la inaugurarea băncii. Dau aici loc seri* sorii de atunci: Ministerul Cultelor şi Instrucţiuni Publice Cabinetul Ministrului 17 Martie, 1902.

Domnule învăţător, Am primit cu bucurie ştirea înfiinţării societăţii economice dela Buciniş, cat şi pe aceea că i-afi dat numele meu. Ii urez succes deplin pentru binele satului. Cu pă* rere de rău nu voiu putea veni la 24 Mar­ tie, timpul meu fiind prea întrebuinţat, din pricina multor dara veri ce am.

Al d-tale, HARET Spiru Haret era apărătorul cauzelor drepte.

Suferea mult, când împrejurările făceau să nu prindă de veste la timp şi prin intervenţii po* litice să se fi făcut nedreptate vr unui învă* Jător. Politica lui era în primul loc politică şcolară, adică era trup şi suflet cu corpul di* dactic din care făcea parte.

Citez un caz: Primul an de carieră Uam făcut tocmai în jud. Romanaţi, deşi eu sunt Putnean din moşi*sfrămoşi. Şi am luat post tocmai acolo, ca să las liniştit pe fostul meu învăţător M. Turturescu, în sufletul căruia se înrădăcinase frica că-i urmăresc diriginţia şcoalei. Ori cât căutam să-l conving cu vorba, el tot fricos

172-4.

Frământări

rămânea. Ducerea mea în Romanafi l-a edi­ ficat asupra sincerităţii mele.

O pneumonie dublă, prin luna Maiu 1902, a băgat însă în pământ pe învăţătorul M. Turturcscu. Aveam tot dreptul să fiu trans­ ferat la Boloteşti în locul devenit vacant. Au fost însă şi alte cereri, multe chiar. Pentru una sc pusese în mişcare tot aparatul politic, mai ales că pe acea vreme, din punct de vedere politic, aveam o dinastie puternică la Putna. Colegul S., care de altfel nu avea nimic comun cu Putna, reuşeşte în felul acesta să ia loc pe tabloul de transferare, delăiurându*mă pe mine.

Didactice

Mai mult, cererile mele—căci fuseseră mar multe—nu mai existau la Minister. Bazat fund pe dreptatea cauzei mele şi pe faptul că devenisem cunoscut Marelui Haref prin faptele mele, m’am adresat lui în scris, deşi eram în Bucureşti, dar în ore nepotrivite.

Rezultatul: „La Boloteşti se va transfera învăţătorul Radvan. Haret“. Aşa era scris pe coiful scrisorii mele, scrisoare ce se găsea a doua zi ataşată tabloului de transferări. Iar pe tablou, era tăiat cu roşu numele colegului S. şi trecut numele meu.

Cât s’au înrăit moravurile acum! Unde mai eşti Haret! ?

Cu

Amintiri despre spire haret. dc GH. I. VÂLCU. Preşedintele Asociajici Invă|ătorilor^Putna.

Tn anul 1902, mă găsiam învăfător în corn. din judeţ. (Am căutat această carte şi n’am Nereju, la exfremifatea de apus şi miază*zi mai găsit-o nicăeri). a Vrancei. înainte cu câţiva ani, în Vrancea Dela Vizantea, după ce am asistat la sfin* ca şi în tot jud. Putna, ca şi în multe părţi ţirea şcoalei, am însoţit pe Haret până la ale ţării, erau localuri de şcoli.

Bârseşti. Aci s’a dat o masă de către regre* Şcoalele puţine, câte una în fiecare co­ tatul Nică Mircea, fost deputat, la care a par* mună şi cu câte un singur învăţător, func­ ticipat ministrul, d*l N. N. Săveanu şi alţi ţionau în case închiriate, cu totul improprii demnitari şi învăţătorii şi preoţii din Vrancea. pentru menirea ce li se da şi rău întreţinute. Cu această ocazie, am văzut frumoasa inten­ In această epocă, încep a se clădi cu iuţeală ţie a Iui Haret, de a aprinde facla luminii localuri de şcoli în cele mai multe comune şcolii în această legendară Vrance şi cât de şi încep a se înmulţi posturile de învăţători. mult îi plăcea să petreacă prin aceste locuri, In toamna lui 1903, am luat parte cu toţi înconjurat de cei în care îşi pusese toată nă­ colegii din Vrancea,—toţi tineri — şi cu alţii dejdea de ridicare morală, intelectuală şi ma­ din alte părţi ale judeţului, la inaugurarea terială a ţăranului nostru, — în preoţi şi în­ şcoalei din Vizantea, care-şi începea activi­ văţători. tatea în local propriu şi nou, cu 2 săli de Omul acesta providenţial iubia adânc po* clasă şi locuinţă pentru diriginte. Grupa noas­ porul românesc şi pe învăţători şi era foarte tră de tineri învăţători, călări pe cai vrânce* mult iubit. Directivele date activităţii învăţă* neşti, am ieşit înaintea părintelui nostru şi al torului şi idealul ce i l*a dat, insuflat în acel şcoalei, care venise la Vizantea însoţit de timp de neîntreruptă şi rodnică activitate, por* mai mulţi demnitari, între cari era şi D--1 N. niau dintr’o rară iubire a aproapelui şi o în* N. Săveanu, care a căutat să aducă la în­ ţelegere adâncă a lucrurilor. Om al faptei, a* deplinire în acest judeţ gândul marelui Haret, vea o înaltă autoritate morală, bazată pe iubire lucrând şi dând tot sprijinul pentru clădirea şi cuvântul lui era ascultat şi îndrumările date localurilor de şcoli. urmate cu entuziasm şi avânt.

In scurt timp, în Vrancea, ca şi în întreg In epoca aceea de ideal, sau găsit mulţi judeţul, s’au clădit localuri noui de şcoli în şi unii chiar dintre ţărani, cari ajutau şcoalele fiecare comună. In acest timp, d--l N. N. şi donau locuri pentru clădirea lor. Erau pă­ Săveanu, colaborator de seamă al lui Haret trunşi de raza de lumină, ce pleca dela „0şi înţelegător al rostului şcoalei şi învăţătoru­ mul Şcoaleia.

Nu numai îndrumări generale dădea Haret lui, a tipărit o-broşură, în care descria nouile localuri clădite, având şi o hartă a şcoalelor prin circulări, sui congresele învăţătorilor de

la cave era nelipsit, iie că era sau nu minis­ tru al şcoalelor, ci şi personale, având cores­ pondenţă cu foarte mulţi învăţători. In anul 1902, în dorinţa de a contribui şi eu în comuna mea, la realizarea planului acestui mare apostol al neamului şi pe terenul coope-sraţiei, am înfiinţat în N_crejn~banca- populară „Şpiru Haret cerându--i voie a se numi cu numele lui. In cel mai scurt timp i-am avut răspunsul: „Domnule Valeu, primesc a se da nu­ mele meu băncii populare din Nereju şi-i urez isbândă deplină şi noroc".

HARET. Eram în anul întâiu de învăţământ şi răs­ punsul acesta scurt şi limpede, venit în mai puţin de o săptămână, mi-a produs multă bucurie, văzând că şeful suprem al şcoalelor da atenţie unui tânăr, care abia îşi începe cariera.

Sunt în judeţ colegi, cari ştiu aceasta. Nu mai păstrez azi, din cauza războiului, această relicvă.

După 2 ani de funcţionare la Nereju, m’am transferat în corn. Pădureni, unde găsesc în­ fiinţată banca populară „Iiaret“. Devenind cassierul ei, am descoperit că Haret avea o partidă la această bancă. Părintele Coman Purdel, la înfiinţarea ei în 1902, sa prezen-

lat ministrului şi i-a cerut permisiunea să dea numele de „Haret“ băncii populare, ce în­ fiinţează şi să depună şi o sumă de bani. l-au fost aprobate amândouă cererile. Şi azi se găseşte această partidă la bancă.

De cc oare afuncj} ca şi mai înainte, nimeni nu l-a ajuns? Şi azi ne hrănim din entuziasmul de atunci în activitatea noastră.

Ce aveau în ele, îndemnurile lui de erau urmate cu atâta dragoste? Ce ne făcea să-l urmăm cu atâta sfinţenie şi să creiem împre­ ună cu el „Epoca lui Haret". Oare n’au fost şi înainte şi după el oameni, cari au dat îndemnuri şi sfaturi? De ce nu sau putut înălţa până la înălţimea, la care a ajuns el ?

Pentrucă numai el a avut în gradul cel mai înalt cunoştinţa împrejurărilor, prevederea şi mai presus de toate iubirea şi cea mai mare dorinţă de a salva neamul din neştiinţă şi sărăcie şi era gata pentru orice sacrificiu.

Ca şi apostolii lui Christos, cari şi-cu închinat viaţa cu totul misiunii pentru care i-a pregătit învăţătorul lor, aşa şi el şi-a indiinaî viaţa sa întreagă ridicării acestui neam către lumină, Aşa fiind, Haret este unul din cei mai însemnaţi făuritori ai României Mari, care prin activitatea lui atât de vastă, a pregătit neamul pentru momentul cel aşteptat de veacuri.

STUDII.

Frământări Didactice

1727

„OMUL ŞCO ALEI".

Douăzeci de ani de la moartea lui Spiru Haret. de D-r GR. TABACARU şi C. MOSCU. Profesori.

Spiru Haret şi şcoala românească. Pedagogia socială a lui Haret, (mecanica socială). Haret şi pedagogia lui Paul Natorp. Educafia nafională. Organizarea seminariilor pedagogice. Şcoala şi viata.

Organizarea practică a ‘învăţământului.

Sc împlinesc douăzeci de ani dela moartea lui Spiru Haret!, douăzeci de ani, de când, acest „om al şcoalei" prin munca sa neobosită, prin dragostea sa sinceră către popor, prin idealismul său a reuşit să dea o organizare solidă învăţământului, să provoace o mişcare socială de însănătoşire a organismului so* cial, cu ajutorul intelectualilor, care au înţeles să lupte pentru ridicarea culturală, morală şi economică a vieţii jărăneşti.

Din filosofia politică a lui Eminescu, din considera(iunile sale asupra claselor din România, din dragostea sa pentru popor se desprinde mişcarea so­ cială pentru ridicarea ţărănimii. Socialismul vede în clasa (ărăncască, o clasă obijduită, o clasă ce trăieşte în mizerie (Neoiobăgia — C. Dobrogeanu-Ghcrea), poporanismul şi semănătorismul se coboară la clasa ţărănească şi cere o literatură populară, inspirată din valorile culturii populare, să fie pentru popor, şi să îngrijească de ridicarea culturală, morală, artistică, politică şi economică.

Spiru Haret a făcut din problema culturală a ma­ selor o problemă centrală a activităţii sale. In istoria învăţământului românesc, personalitatea lui Haret ocupă un loc de cinste, căci el este reformatorul cu­

traşcolară depusă de învătătorime pentru ridicarea culturală şi economică a satului şi entuziasmul cu care a fost îmbrăţişat îndemnul la muncă de către învătătorime, denotă că aceasta a ştiut să-şi înţeleagă misiunea apostolică, şi rolul pe care îl are educatorul în viata socială a statului naţional, în prosperarea viefii societăţii.

Mişcarea culturală, socială, politică şi democrată a avut în Haret un îndrumător şi un animator în ace* laş timp, a avut un devotat, iar în învătătorime Haret a găsit adepţi credincioşi şi plini dc suflet! Cu drept cuvânt s’a zis că învăţământul a avut o epocă a lui Haret.

Pedagogia socială. întreaga activitate desfăşurată de Haret pe tărâmul şcolar, social şi cultural por* neşte dinfr’un sistem de cugetare bine închegat, din* tr’o concepţie determinantă asupra vieţii sociale şi a legilor cari conduc societatea şi forţelor, care asigură progresul social.

Omul este o fiinţă socială. Educaţia, ca şi peda* gogia nu se poate dispensa de mediul social, în care se săvârşeşte educaţia socială.

Educafia caută să depăşească individualismul bio* logic—„un bun animal'*—şi să realizeze personali*

rajos, care sa preocupat ca reforma sa să devină

tatea socială, cu caracter etic, estetic şi logic, cu a*

realitate, prin pregătirea corpului didactic, pregătire ştiinţifică, pedagogică, nu numai practică. Profesorul

juiorul căruia începe o transformare socială.

Educaţia socială ca funcţie dc transformare a so*

este sufletul şcoalei, şi personalitatea lui radiază şi

cietătii a fost concepută de Platou in „Republica“

ridică sufleteşte, încălzeşte inimile şi aprinde scânteia

sa; însă arc neajunsul că împarte societatea în clase

dragostei de ştiinţă şi de (ară.

sociale: militari, magistraţi şi muncitori, corespunză*

Deaceea pregătirea profesorului este o chestiune

toare unor necesităţi psihice: sentimente, raţiune şi

de actualitate şi de mare importantă. Activitatea ex*

instincte; corespunzătoare: inteligenţii sau înţelept

1728

Frământări

ciunii, instinctelor generoase şi instinctelor materiale sunt cele trei clase sociale din sistemul său politico* social. Acestor trei facultăţi corespund trei virtuţi: prudenfa sau înţelepciunea, (a cărei cea mai înaltă expresiune este filosofia), curajul şi temperanfa. Ma* gistratii sunt inteligenţa, prudenţa, înţelepciunea, în* tr’un cuvânt capul naţiunei. Răsboinicii sunt inima, iar cealaltă clasă a muncitorilor se ocupa cu artele mecanice. Din concursul acestor trei virtuţi rezultă armonia socială şi perfecţia statului. Această clasifi* care a lui Platon este complectată mai unitar de Paul Natorp.

Paul Natorp, plecând, ca şi Plafon, de la consi* deraţii filosofice teoretice, caută să stabilească siste* mul său pedagogic prin metoda deductivă. Volun* ţarismul său, din pedagogia socială, înlătură omisiu* nea platoniciană, (voin{a). Pentru Natorp principiul activităţii este mai însemnat ca alte principii. Cele trei trepte ale activităţii sunt: instinctul, voinja em* pirică şi voinţa raţională. Activităţile : instinctivă şi voliţională prezintă aşa cum caută să le înfăţişeze în sistemul său, Natorp o succesiune sau o realitate psihofizică. Un element comun ar fi conştiinţa: lipsa de conştiinţă în instinct şi în voinţa empirică şi pre* zenţa conştiinţii în voinţa raţională. Deosebirea aces* tei concepţii de a lui Plafon nu diferă decât prin aceea că Natorp cere să se realizeze în fiecare in­ divid, toate gradele de conştiinţă şi activitate, pe când Platon cerea anumite activităţi pentru anumiţi pro* fesionişti. „Sistemul sociaUpedagogic a lui Natorp este o sinteză a filosofiei lui Plafon, Kant şi a pe* dagogiei lui Pestalozzi" *). „Până la Haret am fost lipsiţi de o teorie ştiin* ţifică asupra pedagogiei sociale, de unde un îndemn mai accentuat în înţelegerea şi realizarea ei practică" **).

In lucrarea sa „Mecanique sociale" (1910), Haret se pronunţă asupra problemelor şi fenomenelor so* ciale, cerând pentru studierea lor desfacerea elemen* felor sociale. Stabileşte o analogie între prefacerile societăţii omeneşti şi schimbările de poziţiune ale corpurilor materiale.

Mişcarea acestora din urmă este uşor de deter­ minat, prin comparaţie cu unele figuri fixe în spaţiu, având trei plane fixe perpendiculare şi cunoscând a*

ceste distanţe pentru fiecare punct al corpului mobil.

Dacă trecem la determinarea stării sociale a unui individ, aceasta depinde nu numai de trei elemente,

Didactice

ci de foarte multe şi pe care Haret le numeşte cauze, cari contribuie la formaţiunea şi desvoltarea unei so* cietăti. Şi plecând de la posibilitatea, că în sociologie ca şi în mecanică trebuie să fie unele elemente a căror variaţiune determină varia ţiunea tuturor celor* laltc, ajunge că aceste cauze pot fi aranjate în trei grupe care sunt: cauze de natura economică, de natură intelectuală şi cele de natură morală ***).

Clasificarea aceasta pentru Haret pare destul de naturală, însă nimic nu dovedeşte cum unul din a* ceste elemente nu depinde de celelalte două sau poate şi de altele care ne scapă din vedere.

Admiţând că starea economică a individului este independentă de starea intelectuală, se comite o e* roare, pe care Haret o rezervă să (ină seamă de dânsa în a doua aproximaţie. Astfel a stabilit urmă* toarea metodă: să studieze starea socială a indivi* dului, raţionând ca şi când starea lui intelectuală ar fi independentă de cea morală şi cea economică ; după ce se determină în mod aproximativ starea lui socială să reia problema, finând scamă de influenta pe care elementul intelectual îl are asupra celui cco* nomic şi astfel se găseşte un nou rezultat.

Metoda aceasta este cunoscută sub numele de metoda aproximaţiilor succesive, întrebuinţată în ştiin* (ele exacte şi asemănată cu aceea din Mecanica Ra* tională, unde determinarea poziţiunei geometrice a unui punct mobil, depinde de trei elemente. Cele trei distante, de la trei planuri fixe, corespund cu cele trei elemente: moral, intelectual şi economic, stabi* lindu*se un sistem de coordonate, care pentru de*1 terminarea stării sociale a unui individ sunt: econo* mic, intelectual şi moral. Explicarea numerică a acestor elemente prezintă iarăşi dificultăţi de natură practică: nu se poate cifra de ex. de câte ori un individ este mai inteligent ca altul, nu este stabilită unitatea de măsură pentru inteligenţă, nu ştim care este individul a cărei inteligentă s’o luăm de termen de comparaţie şi s’o prezentăm prin numărul 1 ; tot aşa pentru elementul moral şi economic. Dificultatea aceasta se întâlneşte şi în mecanică, totuşi, nimic nu împiedică să se stabilească teorii. Vom stabili pro* priefăţile teoretice. Cum cele trei axe geometrice în* trebuinţale în Mecanica Raţională determină spaţiul geometric cu trei dimensiuni: lungime, lăţime şi înal* (ime, tot aşa în chestiunile sociale cele trei axe de

coordonate sociale, determină un spa(iu social, ale

*). Is. Bambcrgcr. D:c sozialpădagogischcn Stromungcn der Gcgcnwart. 1905. p. 29. Ţifcica. ***). Haret. Mccaniquc sociale p. 43. /

F rământări

•cărui dimensiuni sunt elementele: intelectual, moral şi economic.

Numeşte forfa socială cauza care produce o schim­ bare în situa (ia socială a individului; deasemenea echilibrul social al unui individ, starea în care se găseşte el atunci, când forţele sociale care-i sunt a* plicate sunt astfel, că dacă le suprimăm, starea in* dividului nu se schimbă, constifuindu-se astfel prima parte a mecanicei sociale—Starea socială—având ca obiect studiul echilibrului social, de care s’a ocupat şi H. Spencer în „Les premiers principes", capi* toiul „stabilitatea homogenului". Partea a doua a Mecanicii Sociale va fi Dinamica Socială, sau rc'iim* barea de stare socială a indivizilor sau a corpurilor sociale, care aplică cele trei axiome: a inerfiei, a mişcărilor relative şi a egalităţii aefiunei cu rcacfiunea, a căror verificare în sociologie se va face cu vremea şi sub care rezervă sunt admise. Astfel sta­ bilite ecua(iile mişcărilor sociale se pot face combi* naţii între ecuaţii, din care să se deducă proprietăţi noui, care vor fi aplicabile mişcărei sociale. De ex.: ecuaţia cantităţii de mişcare, care stabileşte o rela(ie exactă între massă, iuţeală, for(ă şi timp, aşa că, cu­ noscând pe trei din ele, vom putea calcula pe a patra.

Un alt exemplu este teorema forfehr vii, care stabileşte o egalitate între o cantitate, care depinde de massă şi de iuţeală şi o altă cantitate, care de* pinde de forja şi de spaţiul străbătut, în aşa fel că dacă cunoaştem trei din aceste cantităţi, putem afla pe a patra. O altă proprietate este principiul con­ servării energiei: cantitatea de energie se conservă neschimbată tot timpul cât nu i se comunică din ex* lerior vre-o nouă cantitate de energie şi cât nu pierde în exterior vre-o parte, din energia ci dela început.

O altă pioprietate este principiul minimei acţiuni: trecerea unei societă(i de la o stare socială la alta se face totdeauna urmând numai acea cale, care da loc la cea mai mică cheltuială de energie socială, ţinând seamă de împrejurările în care se află- socie­ tatea şi de condijiile ce trebuie să îndeplinească mişcarea dată.

Dacă lăsăm la o parte teoriile care au înrudiri mai apropiate cu sociologia decât cu pedagogia socială,

Didactic©

1729

rală. Aceste „cauze" numite în sociologie categorii sociale, Ha ret le descrie astfel: Starea economică: gradul de fertilitate a solului, condi(iunile climaterice, uşurinţa comunicaţiilor, bo* gă(iile naturale, aptitudinile populaţiei pentru comerţ sau pentru industrie, vigoarea fizică, uşurinţa reia* (iilor, oarecare prescripţii religioase, ca acele care regulează regimul alimentar şi zilele de odihnă, con* diţiunile mai mult sau mai puţin normale a dcsvol* tării copilului, natura relaţiunilor existente între fac* torii cari regulează munca, repartiţia bogăţiei la un moment dat, războaele, epidemiile, alcoolismul, nouile invenţiuni, toate cauzele care influenţează asupra în* mulţirei populaţiei, iată între altele, cauze care con* cură la determinarea stării economice.

Intre cauzele de natură intelectuală avem: gra* dul de inteligenţă şi natura aptitudinilor intelectuale ale populaţiei, gradul de instrucţie, numărul şi va* loarea instituţiilor sale culturale, desvoltarea ştiinţifică şi a artelor, frecvenţa apariţiei omului de geniu sau de talent.

Cauzele morale se înţeleg: prescripţiunile de na*tură morală ale religiei, principiile legislaţiei civile, instituţia familiei şi modul său de constituire, gradul de îngăduială sau de violenţe naturale ale tempera* mentului naţiunei, obiceiurile sale mai mult sau mai puţin pure*).

Categoriile sociale care determină activitatea so* cială sau mai bine zis necesităţile sociale care trebuie să fie cuprinse între categoriile sociale pot fi numai cele de natură economică, intelectuală şi morală.

(Haret). Insuficiente erau şi categoriile sociale din sistemul lui Platon, care pleacă de la concepţia fa* cultăţilor mintale: inteligenţă, instincte generoase şi instincte materiale, după cum s’a văzut mai sus. Pe* dagogia socială a lui Paul Natorp *) se construeşte cu ajutorul unei concepţii voluntariste, susţinând că întreaga activitate omenească nu poate fi decât da* torită conştiinţei despre voinţa noastră. Activitatea educativă şi şcolară se raportă când la o epoca în care lipseşte cu desăvârşire voinţa şi este predomi* nată de instincte, (educaţia familiară); apoi urmează o perioadă semiconştientă şi conştientă, în care voinţa predomină. Natorp după răsboiul mondial nu rămâne

la cele trei grupe de cauze care contribuie la forma­

la cele trei categorii de natură psihologică: instinct (Trieb), voinţă empirică (Wille) şi voinţa raţională

rea şi desvoltarea unei societăţi;

cauze de natură

(prakfische Vernunft),ci le schimbă pe trei categorii luate

economică, de natură intelectuală şi de natură mo*

din viaţa socială; economica, politică şi socială ***).

rămânem la concepţia formulată la început şi anume

*). Mccaniquc sociale pp. 43-44. **). Sozialpădagogik. ‘ ***). Sozialidcalismus pp. 53 şi 139.

1730

P rământări

Economia socială, politica socială şi educaţia so* ciâlă sunt strâns legate, nici un pas cât de mic în educaţia socială, care să nu fie legat cu progresele economiei sociale ; însă deasemenea nici un pas că* tre economia Socială, către dreptul şi sfatul social, fără educaţia socială. Educaţia trebuie să fie cel din urmă scop ; statul şi economia le urmează.

Categoriile sociale pedagogice Ia Naforp sunt : economice, politice şi educative; iar la Haret sunt: economice, intelectuale şi morale.

Asemănarea între aceste două grupe de categorii ne face să credem că ele corespund unei realităţi sociale. Se poate spune că din ele lipsesc catego* riilc: estetice, logice şi juridice, însă aceste categorii pot fi subordonate ca şi cele intelectuale în cuprin* sul celorlalte.

Haret a căutat să aplice teoria la practica şcolară, stabilind acea mişcare socială cunoscută sub denu* mirea improprie de activitate exfra şcolară şi formând o şcoală socială printre învăţători şi preoţi, care du* rcază şi astăzi începând din anul 1900.

Educafia naţională. O formă a educafiei sociale este cducajia naţională. In educaţia viitorului cefă* tean, educaţia naţională ocupă locul de frunte şi a* ceasta este o datorie de căpetenie pe care şcoala tre* bute s’o realizeze. Societatea în care viitorul cetăţean are să trăiască este realitatea statelor naţionale.

De aceea: „Cea dintâi datorie a şcolii, care trece înaintea oricărei alta, este de a forma cetăţeni buni, este de a-şi iubi ţara fără rezervă şi de a avea o încredere nemărginită înfrânsa şi în viitorul ei. Toată activitatea, toată îngrijirea celor însărcinaţi cu educa* rea tinerimii acolo trebuie să tindă".

Pentru reuşita unei reforme nu-i deajuns înscrie* rea principiilor în lege, ci este nevoie ca aceste prin* cipii să fie traduse în fapt, să fie realizate. Reali* zarea şi reuşita reformei depinde de corpul didactic, care este chemat să facă educaţia tineretului. Pă* truns de acest adevăr, pe care prietenul şi colabo* ratorul său C. Dumitrescu-Taşi, raportorul legii dela 1899 îl susţinuse şi care începuse de mult lupta contra verbalismului învăţământului abstract şi mort, prin „îmbunătăţirea metodelor, căci numai de la a*

ccstea vine regenerarea şi nu de la legi şi de la insfruejii".

In acest senz au fost creiate seminariile pedago* gice dc la Iaşi şi de la Bucureşti, unul sub condu* cerca d*lui I. Găvănescu şi altul sub conducerea

Didactice

lui C. Dimitrescu-Iaşi. Pregătirea pedagogică teo* refică şi practică, ca şi pregătirea ştiinţifică a viito* rilor profesori secundari, făcea ca reforma să fie realizată.

Haret pornind de la această concepţie socială a urmărit să ridice masele populare la o viată infelec* tuală, morală şi economică.

Ridicarea aceasta a ţărănimii voia s’o facă direct.

Aşa educafia economică urma să se facă prin : bancă şi cooperativă, căci alta este educaţia economică cu mijloace oferite de însăşi viata socială, şi alfa este educa(ia economică ce se face prin şcoală. îndru­ marea învăţământului agricol, introducerea agriculturii ca obiect de studiu in I89r la şcoalele normale ală* furi de practica agricolă urmărea să facă din învă* tăfor „primul gospodar în saf“, care să servească ţă* rănilor de model, care să le poată fi îndrumător şi să pună începutul unei agriculturi raţionale. Confe* rinţele agricole, inspectorii agricoli, lucrările agricole de pe lângă şcoli, revistele agricole, cărjile de po* pularizare a ştiinţei agricole, toate dovedesc acţio* narea directă în scopul ridicării stării economice a ţărănimii. „Nu e deajuns — scrie Haret într’o circulară din 1901 — ca copilul săteanului să ştie numai a scrie, ceti şi a socoti, a avea cunoştinţele de istorie şi geografie, căci atât nu-i îndestulător; lui îi sunt ne* cesare şi cunoştinţele practice. Aşa, el trebuie să ştie ceva din lucru manual, împletirea de rogojini, coşuri, pălării, etc., să ştie să cânte la biserică sau în cor, să poată aranja o mică grădină cu verdeţuri, legume şi pomi fructiferi şi numai atunci putem spune că absolventul şcoalei rurale se află înzestrat cu cu* noşfinjele complecte, pe care i le poate da şcoala.

Iar grădina şcolară, lucrată de elevi cu învăţătorul, să servească drept model sătenilor".

In raportul adresat Regelui Carol scrie despre a* ceasta legătură care trebuie să existe între viată şi şcoală: „este o legătură strânsă dintre învăţământ şi problemele mari sociale. învăţământul nu’ mai e un scop în el însăşi, ci un mijloc pentru ridicarea tării din punct de vedere cultural şi economic" *). In în* bunătătirea învăţământului vede Haret îmbunătăţirea stării sociale şi mai ales a ţăranului ca isvor de e* nergie, menit să aducă, dacă e bine îndreptată, pre* faceri adânci şi folositoare (ării.

Educaţia şi prin urmare învăţământul exercită o funcţie dinamică în via(a societăţii. Societatea ome*

*), Haret. Raport adresat Majeslăţei Sale Regelui. 19q3 p. 138*139.

Frământări nească este în continuă perfecţionare. Mijloacele de perfecţionare ale societăţii sunt: conformarea mânii şi vorbirea. Munca şi odată cu dânsa limbajul care păstrează experienţa socială, ca şi exteriorizarea gân* dirii sunt mijloace de proces social. Favorizarea for* Jelor sociale sau a cauzelor transformării sociale au fost o preocupare de căpetenie, căci numai aşa s’a putut produce mişcarea socială de după 1900.

Transformarea socială nu este posibilă fără trans* formarea individului, căci numai aşa individul devine un factor de progres. „Adică întinderea acestei ac* tiuni care caracterizează personalitatea mai tare sau mai slabă a individului, ceeace numim factor personal".

Educaţia socială pe care trebuie s’o dea şcoala, trebuie să aibă în vedere: 1). Să dea tinerimii suma de cunoştinţe ce-i vor fi necesare, ca arme de luptă în via fă, cu alte cuvinte să le dea instrucţia. 2). De* altăparfe, să le formeze inima şi caracterul, să-i facă să cugete, să simtă şi să se poarte în modul cel mai potrivit pentru a fi utili patriei şi lor însăşi, a* ceasta este partea educativă.

3). Să formeze tineri*

mea

pentru a

pentru

toate carierele,

răspunde la

trebuinţele multiple şi variate ale societăţii, unde fie* care să-şi găsească întrebuinţarea activităţii sale, po* trivit cu aptitudinile sale, fie în agricultură, industrie şi litere. lui Haret, să

Şcoala urmează,

comerţ,

după concepţia

dea numai acele cunoştinţe,

cari pot

să servească drept instrumente de adaptare la viata socială, în lupta vieţii. cipiu, şcoala,

Pentru reuşita acestui prin*

spre a răspunde intereselor vitale ale

colectivităţii, va

urmări realizarea

personalităţii ace*

lora pe care caută să le facă educaţia.

Organizarea învăţământului secundar, comercial şi industrial, ca şi direcţia practic*educativă dată învă*

Didactic©

1T31

duse tocmai de la 1864, nu puteau deveni realităţi decât prin organizarea şcoalei şi prin pregătirea mi* sionarică a viitorilor educatori.

La baza reformei lui Haret găsim principiul: c/e* mocratizării, culturei şi educatiei, Cd principiul şcoalei democrate şi nafionalisfe, ca reforma şi noul spirit să pătrundă. Pregătirea profesoiilor şi a învă* •tătorilor — pregătire ştiinţifică şi pedagogică erau ga* rânjii suficiente că reforma va deveni o realitate.

O altă preocupare a reformei lui Haret este aceea a formării personalităţii. Nouile condijiuni de viajă — condijiuni sociale—ca şi legile psihologice a desvol* tării individului—condijiuni psihologige—reclamă ca metodă adecuată realizării personalităţii: activismul.

De aceea în reforma sa Haret cere, că pentru for* marea proprie a elevului e nevoie de: „desvoltarea iniţiativei şi personalităţii copilului", că şcolarul să ştie să utilizeze ceea ce şcoala i*a dat, să facă apel la „motorul intern", să*l pregătească pentru viată şi pe lângă educa(ia naţională şi umanitară să fie pre* gătit „cât mai bine pentru lupta vieţii şi cu o cunoş* tinţă cât mai deplină a ţării şi nevoilor ei".

Activismul reformei lui Haret deplasează punctul de vedere intelectualist, care punea marc preţ pe memorie şi cere o orientare a educaţiei intelectuale către realitate,

prin contactul

cu realitatea

fizică şi

socială, cere o educajie a caracterului moral—formare care să aibă ca mijloc de realizare: exemplul, con* vingerea şi bunătatea. Şcoala preconizată de Haret este şcoala insufle* ţită de spirit: practic,

educativ, democrat,

naţio*

naiist şi activist.

Douăzeci de ani de la moartea lui Haret ,;omul

pământului primar prin introducerea lucrului manual

şcoalei"

• şi a cunoştinţelor practice, sunt înfăptuiri strâns legate.

ce a făcut pentru şcoală, este o ocazie de a vedea

este pentru noi o datorie de a arăta ceea

Gratuitatea şi obligativitatea învăţământului intro*

progresul ce l*am făcut, este o cinstire a memoriei lui#

1*732

Frământări

Didactice

PĂRINTELE ŢĂRĂNIMEI ŞI AL INVĂŢĂTORIMEI. dc ALEXANDRU GHEORGHIU. Fosf inspcdor general al înv. primar.

Marelui Haret i s’a zis „Omul şcoalei“ şi nimănui nu s’a cuvenit mai cu dreptate acest nume.

Nu voiu încerca însă să mă ocup de ac­ tivitatea lui şcolară, bine cunoscută de fofi şi mai bogată decât a oricărui alt ministru. Se ştie că de sus până jos, şcoala de toate gra­ dele din timpul lui a fosf organizată de dân­ sul : legi, regulamente, programe, orarii, me­ tode de predare şi atâtea alte dispoziţii în legătură sunt opera lui până în cele mai mici amănunţimi, căci Haref prejuia şi amănuntul.

Reamintesc numai în ce priveşte învăţământul primar, învăţământul care sa bucurat de cea mai mare aten(ie a lui, că de la 189T la 19IO,— timp în care se cuprind şi ministe­ riatele lui—dânsul a ridicat 1980 localuri de şcoală, iar ceilalji miniştri 263. A înfiinţat mii de posturi de învă(ăfori înfr’o proporjie mult mai marc decât al(i miniştri de instrucţiune şi în timpurile cele mai vitrege, a înzestrat şcoalele cu mobilier şi material didactic, a mărit frequentarea în şcoala primară cu 300000 elevi, ajufându*se în acest scop ori unde s’a putut şi de cantine şcolare, care sunt opera lui, a ridicat procentul ştiutorilor de carte de la 22% la 39,4%, etc.

Altceva urmăresc însă să arăt prin acest articol: Haret a fost în adevăr „Omul şcoa* lei11. Cred însă că atât nu e de ajuns pentru

tră îşi ducea traiul în condifiuni extrem de grele. Atenţia celor mai mulji dintre conduc cătorii şi oamenii politici ai ţării se îndrepta foarte pu|in spre safe. Ne găseam în faza de organizare a ţării scăpată cu 20 ani în urmă de sub stăpânirea turcească şi această orga* nizare cum şi beneficiile ei nu se resfrângeau decât asupra păturii suprapuse şi în deosebi asupra populaţiei orăşăneşti. Dincolo de mar* ginea acestor oraşe, stăpânia încă înfunerecul, lipsa, viaţa primitivă. De cultivarea fărănimei, de sănătatea ei, de ridicarea ei economică, de chemarea ei la viaţa politică, se vorbia, în adevăr, dar se lucra puţin. Nu trebuie să uităm că trăia încă pe atunci multă lume care socotea drept o mare greşală să încerci a lu* mina poporul şi să*i deschizi ochii că are dreptul Ia un trai mai bun.

Mintea clară a lui Haret a văzut şi a* dânca nedreptate a acestei stări de lucruri şi mai ales ameninţarea ce se ridica pentru vii* forul ţării noastre din faptul că se neglijează în chip vinovat ţărănimea, care reprezintă 80% din populaţia ţării, populaţia cea mai curat românească, producătoarea celor mai mari bo* găţii, păstrătoarea dafinelor, obiceiurilor şi spe* cificului românesc, apărătoarea ţării la nevoie, isvorul nesecat de energie menit să asigure viitorul.

Haret a văzut aceste stări de lucruri şi a înţeles adânc nevoia vitală de a lupta împo* a defini pe acest titan al neamului. Alături friva lor. împins de cea mai curată dragoste de acest titlu se cuvine din plin să i se a* de ţară şi de ţărănime, dânsul şi*a croit dru* dauge şi acel de „părinte al fărănimei şi al mul pe care trebuia să meargă: va lupta pe

toate căile pentru ridicarea păturii ţărăneşti.

Acest drum nu l-a părăsit pânăla moarte.

Aducea în această luptă admirabile însu^ Când Haret vine în 189T pentru prima şiri personale. In primul rând, Haret a fost dală Ministru al Instrucţiunii, ţărănimea noasÎnvăţălorimei

Frământări

om de înaltă cultură ştiinţifică. Uimise comisiunea în fa|a căreia îşi trecuse doctoratul în matemateci, primul român care-şi lua acest doctoral la Paris, iar Facultatea de Ştiinfe de acolo a trimis Ministerului nostru o adresă în care felicită România că posedă asemenea talente.

Era apoi înzestrat cu o neobişnuită putere de muncă şi care, prin exemplul lui, aduna la muncă pe toată lumea. Om de convingeri adânci, ceea ce-l făcea să-şi ducă hotărîrile până lâ capăt, cu o tenacitate de neînvins. • De o rară curăţie sufletească si lipsit cu de­ săvârşire de egoism şi de interes personal în acjiunea lui. De o aparentă serioasă, uneori chiar severă, însă om bun, blând, milos cu cei slabi şi cu dieptate, neînduplecat însă fată de cei care cereau acte nedrepte. Mo­ dest, simplu, lipsit cu desăvârşire de dorin (a reclamei personale. Şi pe deasupra tuturor, acest om de ştiinjă pozitivă avea în sufletul său o mare doză de idealism, o adâncă cre­ dinţă în scopul pentru care lupta cu atâta tărie şi o mistică putere de a convinge şi de a câştiga tovarăşi la munca Iui, nu numai prin vorba lui, cât prin exemplul muncii lui şi prin fanatismul credinţei lui.

Pentru realizarea (intei urmărite, ridicarea culturală şi. materială a ţărănimei, Haret a avut nevoie de ajutoare. A găsit, fără îndo­ ială, cea mai deplină înţelegere şi cel mai puternic sprijin în sânul partidului politic din care făcea parte. Insă o ac(iurie de întinderea acesteia, pentru ca să poată fi dusă până şi în cele mai îndepărtate sate, avea nevoie de pioni devotaji, de adevăraţi apostoli, în toate aceste sate. Partidele politice neavând pe atunci—sub colegiile restrânse — organizaţiuni la sate — fatal acjiunea nu se putea închide numai între graniţele unui partid, numai cu oamenii unui partid.

Haret s’a adresat atunci unui corp consti­ tuit, corpului învăfătoresc, care în adevăr se întindea pe tot cuprinsul Jării. Şi s’a adresat lui nu numai penfrucă Haret era Ministru al învăjătorilor ci pentrucă, la sate, corpul învă-

Didactice

1733

lui Haret, se ştie. Opera pe care dânsa a săvârşif-o sub impulsia şi conducerea neo­ bosită a lui Haret va rămâne pentru veşnicie cea mai frumoasă pagină din istoria învăfă^ torimei române. Cine a trăit ca dascăl acele timpuri, nu va putea să le uite.

Nu va putea uita hărnicia, devotamentul dus până la sacrificiu, entuziasmul şi desin^ teresarea învăţătorilor, care s’au luat la întrec cere, pentru a răspunde cât mai mult şi mai bine chemării ce li s’a făcut.

A fost o adevărată bătălie dusă de învăJătorime ani de zile, luptând atât cu greută|ile de înfăptuire cât şi cu piedicile ce i se arun­ cau în cale de toţi cei mul(i şi puternici care nu vedeau cu ochi buni această mişcare de înăl(are a t^rănimei.

Lupta aceasta eroică era însă Ia tot pasul supraveghiată, îndrumată şi ajutată de Haret, fie prin Revizorii şi Inspectorii lui, aleşi per­ sonal de dânsul, nu după indicaţiile clubu­ rilor, dintre cei mai vrednici şi mai încercaţi ostaşi ai învă{ăforimei, fie prin circulările lui, care dovedeau o perfectă cunoaştere a pro­ blemei, fie prin corespondenţă directă între învă(ători şi ministru. S’ar întocmi volume întregi dacă s’ar aduna • la un loc miile de scrisori pe care Haret le-a schimbat cu în­ văţătorii, dând fiecăruia lămuriri şi sprijin în cazul lui special, sfătuind, încălzind şi îmbăr­ bătând pe fiecare.

După mulţi ani de zile, găseam mereu în sate îndepărtate, uitate de Dumnezeu, scrisori de ale lui Haret, pe care învăţătorii mi le prezentau ca pe nişte lucruri sfinte, păstrate cu cea mai mare grijă, pomenind cu evlavie şi adânc respect numele omului care a ştiut să se apropie atât de mult de învăţător, să-l ajute ca pe un fiu sau un frate şi să-l înalţe.

— „Daca ceiace vrei să faci ar fi uşor, ce merit ai avea dacă I-ai face?“ „Nimic nu se poate clădi pe ură, ci numai pe iu 6/re“~sunt sfaturi pe care le întâlneam de­ seori în scrisorile lui Haret, trimise învăţătorilor.

0 via(ă nouă şi dătătoare de frumoase nă­ Jătoresc era cel mai luminat şi cel mai bine dejdi începe a înflori atunci la sate.

Iau naştere ori se organizează cercurile cul­ pregătit pentru a înţelege şi a se devota unei turale, şezătorile, şcolile de adulfi, biblioastfel de aejiuni.

Cum a răspuns învă{ăforimea la chemarea tecile populare, revistele populare, etc. etc.,

iT3-a

Frământări

toate organisme vii, prin care se răspândea din plin lumina cunoştinţei şi a bunelor în­ demnuri în întunerecul satelor noastre. De altă parte, băncile populare, obştiile, coope­ rativele de tot felul răsăriau pc tot cuprinsul ţării, formând o pârghie din cc în ce mai pu­ ternica pentru ridicarea economică a sătenilor. Şi câtă trudă şi câtă răbdare a cerut din par­ tea învăţătorilor realizarea tuturor acestor în­ tocmiri culturale ori economice, numai cei care au trăit şi au luptat atunci, o ştiu. Toate aceste întocmiri au folosit însă din plin po­ pulaţiei rurale.

O ţară întreagă privea din ce în ce mai atentă acţiunea lui Harct. O ţară întreagă în­ cepea să vadă mai clar problemele ţărăneşti, dreptatea şi însemnătatea cauzei pentru care se ducea lupta. Şi dacă mai târziu împro­ prietărirea şi votul obşteşc au putut să vină fără sguduiri, numai orbii ar putea să nu vadă că acţiunea lui Haret şi a învăţâlorimei a contribuit într’o foarte însemnată măsură la apropierea acestor reforme.

A fost mult atacaiă în timpul ei şi de că* tre vrăjmaşii ci această mântuitoare activitate extrapolară a învăţătorilor. Se zicea, între iltele, că activitatea . extraşcolară a slăbit pe ca şcolară.

Nimic mai neadevărat. Invăţăforimea şi-a dat pentru activitatea extraşcolară numai tim­ pul ce-i rămânea liber după activitatea şco­ lară şi în chip permanent Haret n’a cerut dc

cât din acest timp liber. învăţătorii au fost sfătuiţi şi prin circulări să nu îmbrăţişeze această activitate decât atât cât timpul şi pu* ferile lor le permit după munca pe care în primul rând trebuie să o depună în şcoală. Şi apoi în toiul luptei - iar epoca lui Haret a fost o luptă — soldatul e capabil dc mari încordări şi săvârşeşte acte de vrednicie de care el singur se miră, în urmă, cum de a putut să le facă.

Invăţătorimea a răspuns aşa cum am ară* fat mai sus la chemarea lui Iiaret.

Are dânsul drept la o mai mare recunoş* finţă din partea învăţătorilor, decât recunoş­ tinţa pe care i*o datoreşfe orice om înţelegă­ tor al operii lui? l). C. Sicrc: din volumul Omagiu.

Didactice

Nu mă voiu opri mult Ia înlesnirile de ordin material pe care Haret le-a obţinut pentru învăţători, căci pe atunci aceste înlesniri, foarte greu de obţinut, nu aveau totuşi preţul pc care, din cauza greutăţilor, îl au astăzi.

Amintesc totuşi că în timpul Iui Haret s’au sporit salarii, s’a înfiinţat înaintarea la gradul II care aducea şi ea o sporire de. salar, s’au înzestrat cu pământ de cultură şcoalcle care nu aveau, s’a făcut orfelinatul pentru orfanii corpului didactic, apoi casa de credit, aju* toare băneşti pentru construcţii de case, răs­ plata muncii, cfc.

Mă gândesc însă la altceva cu mult mai • de preţ: Cine era învăţătorul dinainte de Harct?

Un biet slujbaş umilit, rău plătit, dispreţ ţuit, fără nici o trecere. „Veşnic supus fulgerilor prefectului, sub­ prefectului, primarului, notarului, jandarmului şi chiar cârciumarului" *). Un biet om nocă^ jif, plătit să înveţe buchile pe copii şi nimic altceva. Sc citează cazul unui învăţător care a fost destituit ca demagog pentru că a în* cercat să înveţe pe copii cum se cultivă mai bine pământul.

La această umilă şi nedreptăţită gloată, care*şi măcina durerea şi umilinţa în tăcere şi resemnare aproape, crezând şi ea că nu meiită mai mult, îşi adresează Haret chema* rea sa. Şi gloata se simte mişcată şi învio* rată de faptul că un Ministru, Ministrul ei, o socoteşte capabilă de o aşa mare încredere.

Sufletul dăscălesc se trezeşte, bate la unison cu al Ministrului, pe care îl înţelege, şi miş* carea se înfiripează, creşte şi se răspândeşte peste toată ţara. Locuitorii satelor încep a privi pe învăţător cu alţi ochi, se adună în jurul lui, îl ascultă şi îl respectă, înţelegând că munca lui e spre binele lor.

„ÂutoritătiIe“ satului încep să se uite cam lung la învăţătorul de ieri care astăzi cores* punde direct cu Ministrul de la Bucureşti.

Intrigile lor şi ale celor interesaţi sunt regulat demascate şi apoi înfrânte, de multe ori da* torită chiar intervenţiei personale a Ministru* lui. Culmea e când aceşti slujbaşi primesc ordine severe să sprijine acţiunea învăţătorului;

Frământări

iar acesta îşi. merge drumul lui fără frică, fiindcă are cine-l sprijini şi cine-i da dreptate.

Mişcarea se întinde mereu. Lumea „des* copere“ pe învăţător, o opinie favorabilă se creează în jurul lui, iar când presa vorbeşte de rezultatele evidente ale acestei ofensive culturale şi de formidabila, pe atunci, sumă de optzeci milioane lei, economii săteşti, presti­ giul învăţătorimii se consolidează pe cea mai înaltă treaptă pe care a atins-o vreodată.

Dacă ţara trebuie să aibă recunoştinţă pen­ tru această operă realizată de Haret şi de învăţăiorime, la rândul ei învaţătorimea trebue să aibă recunoştinţă fiiască faţă de acel mare animator şi adevărat părinte, care a ştiut să o conducă şi să o împletească pentru o operă care, înălţând ţărănimea, a înălţat-o şi pe ea până la locul ce i se cuvenia.

Iată de ce am crezut că alături de „Omul şcoalei“ Haret merită şi numele de „părinte al (ară nimei şi al invă(ăforimei“.

Am crezut totdeauna la fel, dar mai mult decât oricând am înţeles şi am simjit aceasta la înmormântarea marelui om : Era în Decemvrie 1912, la casa lui Haret din Bucureşti, strada Verde Nr. T, casă atât de cunoscută de miile de învăţători care, în decursul timpului, au intrat în ea.

In jurul rămăşiţelor pământeşti ale Iui Haret, o lume imensă. Lipseau învăţătorii săteşti, reţinuţi în localităţile lor în comisiunile de re­ censământ general al populaţiei, care, dacă-mi amintesc bine, se făcea chiar în acea zi.

Didactice

1735

Câte cuvinte adevărate sau spus atunci despre opera dispărutului, de toţi cei care au cuvântat, începând cu şeful partidului liberal din care făcea parte Haret, partid care-I spri* jinise puternic în opera lui, apoi cuvântul 'urii* versifăţilor, al academiei, al senatului, al casei băncilor populare, al corpului didactic urban, etc. Şi totuşi lumea era în aşteptare. Toţi simţiau că lipseşte ceva.

Aveam toţi impresia că dela înmormântare lipseşte cine nu trebuie: rudele cele mai a* propiate ale dispărutului. Şi era din această cauză un fel de mâhnire amară în sufletele tuturor pentru durerea acestor rude care nu sunt de faţă. Şi atunci, de undeva, un glas prins de emoţie se ridică din mulţime.... „Doamne al Tăriilor, dă tărie glasului meu să poată plânge durerea ce încearcă sufle* tul a 6000 de invăfători ai Ţării, acum când părintele lor ii părăseşte şi să poată plânge durerea a milioane de /ărani, în mo­ mentul in care cel mai mare iubitor al lor de la Cuza şi Cogâlniceanu încoace, ii lasă !“...

Era învăţătorul I. Mihalache de la To^ poloveni.

Lacrimi de uşurare şi de mângâiere lică^ reau în ochii tuturor. Lângă mine, un general bătrân plângea dealbinelea. Prin glasul învă­ ţătorului ţăran I. Mihalache, copiii dispărutului sosiseră: (ărănimea şi învaţătorimea.

Piatra N. 17 Decembrie, 1932.

-

1736

Frământări

SPIRU

C.

Didactice

HARET

şi serviciul de control al învăţământului. dc GH. N. COSTI-SCU. fost inspector general al înv. primar.

Cei zece ani, în cari destinele culturii naţionale au fost încredinţate lui Spiru Haret, alcăfuesc zilele de glorie ale şcoalci româneşti, epoca de muncă ne* curmată, dc măsuri înţelepte şi patriotice pentru a pune învăţământul pe căi de propăşire şi a smulge din întuneric şi din nevoi materiale ţărănimea, pă­ tura cea mai numeroasă şi mai preţioasă a neamului.

Cum a iubit Haret şcoala şi cât de dornic a fost ca învăţăforimea de toate gradele să formeze un corp de elită, o spun legile făurite dc el, deciziile lui chib* zuife, circulările lui luminoase, apelurile lui patriotice, miile de scrisori personale către învăţătorii careţi cercau sfaturi, precum şi archivele congreselor di­ dactice, unde glasul lui a răsunat totdeauna cu în* suflcţire şi cu folos.

Pentruca slăvită şi uriaşa lui muncă să dea re* :ultatele, pe cari le urmăria, un principiu mare îl preocupa în permanenţă, acela de*a pune în valoare toate energiile dăscăiimii, din care apoi să*şi aleagă slujbaşii cu cari să înceapă opera de luminare ş: desrobire a satelor. Şi, deşi om de partid, el taie de I2 început apucăturile poliJidanilor de*a se mai a* mesteca în trebile învăţământului, realizând minunea ca posturile de cinste din ierarhia şcolară să fie, sub el, oferite şi nu cerute.

Culeg din caietul meu de amintiri câteva rânduri, din cari se vede chipul cum îşi alegea colaboratorii, acest mare om al şcoalei, a cărui operă apare cu atât mai strălucită în măreţia ei, cu cât timpul trece. ...întruna din zilele lui Februarie 1901, doroban­ ţul Ministerului îmi întinde o scrisoare, scrisă de mâna Ministrului, prin care mă invita seara la dân* sul, acasă. Nu*l văzusem niciodată şi nu*i cerusem nimic. Dimpotrivă, fiind unul din conducătorii re* vislei „Învăţământul Primar ‘ şi apoi director al „Şcoa* ki Române", scrisesem câteva articole tăioase dar

drepte, privitoare la unele măsuri şi unii oameni din administraţia şcolară.

Cu stângăcia sfiicioasă a tânărului smerit, mă în* făţişez dar înaintea marelui ministru. Făptura lui dreaptă, ochii mari şi negrii, privirea pătrunzătoare şi scrutătoare îi dădeau o aparenţă rigidă. Din în ăl* ţimea rangului însă, el ştia să se apropie, vorbin* du*(i blajin ca unui egal, şi să te apropie. Mă che* mase să*mi ofere un post de revizor şcolar, indicân* du*mi să-mi aleg din trei judeţe. Ii răspund mulţii* mindu*i că nu fac politică şi, fiindcă revizorul este de obiceiu unealta politicianilor învechiţi în rele, cari ţin să se amestece în conducerea şcoalelor, nu pot primi o asemenea situaţie.

Cu voce blândă şi vădit contrariat de obiecţiile mele, îmi aminteşte de primul său ministeriat (I89f* 1899), în care a opus o neînduplecată împotrivire tuturor intereselor străine în administraţia şcoalelor şi apelează din nou la mine, rugându*mă să*i fiu sluj* baş şi asigurându*mă că nimeni nu se va amesteca în conducerea şcoalelor din judeţul meu.

După 24 ore de gândire, ce*i cerusem, aducân* du*i răspunsul afirmativ, îmi mulţumeşte călduros şi, pentiuca rapoartele mele să nu fie rezolvite de biu* rourile Ministerului, unde străduinţele lăturalnice pu* teau avea trecere, Haret mă îndeamnă să i le trimit lui personal, în str. Verde Nr. f. Şi astfel, cornii* nicând direct cu Ministrul, a cărei încredere desă* vârşită o aveam, am păşit la conducerea şcoalelor teleormănene, preocupat a fi cât mai zelos, cât mai drept şi mai de strajă în aplicarea legii, siujindu*mi în permaneneţă, ca model clasic în împlinirea dato* foriei, însuşi ministrul. Oamenii de înaltă cultură şi cu înalte situaţii în societate ca Ioan Procopiu şi profesorul universitar Petrini Paul, membrii marcanţi ai parlamentului, nu puteau reuşi să se numească nici măcar un suplinitor în jud. Teleorman, fără consimţământul meu.

Frământări

Cu calda lui iubire pentru luminarea şi ridicarea economică a neamului, Haret a înţeles că opera, căreia se devota, avea nevoie de elemente cu sufle* tul curat şi hoiărîfe la muncă şi nu de oameni, cari umblă după căpătuiala eftină a politicii. El este cel dintâiu Ministru de Instrucţie, care scapă personalul de control, de umilirea degradantă de-a fi miluitul cluburilor politice. înainte de el, un vânt de nebunie politică sufla în administrarea şcoalelor, ridicând uneori la apogeu puterea şi dreptul electorilor asupra soartei învăţător rilor. Haret, rămase totdeauna neînfluenţat de intere venţiile şi agitaţiile stăruitoare ale oamenilor politici, încât, în timpul lui, nici un prefect, nici un deputat, nici un senator nu s’a putut făli, că a dobândit vreo favoare. El nu aprecia pe cineva după opiniile, pe cari le avea, ci după fapte şi aceasta i-a întărit tot mai mult piedestalul marei lui autorităţi.

In casa lui, la consfătuiri în interesul învăţămân­ tului, întâlniai personalităţi marcante, din diferite ta­ bere politice, pentrucă idealul lui cel mare, căruia i se închinase şi pentru care apela la munca tuturor, era înălţarea minţii şi sufletului românesc.

Până la 1908, posturile de inspectori primari erau încredinţate numai profesorilor de curs secundar; institutorii nu aveau dreptul să ocupe decât cel mult postul de revizor. Haret pune capăt acestei nedrep­ tăţi şi deschide corpului didactic primar, cu care dase lupte şi câştigase biruinţe în opera de ridicare so^ cială, perspective de înaintare până la cele mai mari ranguri din ierarhia şcolară. In toamna acelui an, ne-am pomenit şi eu, şi neuitatul meu amic, Gh. Nicolacscu, fost inspector general, şi Nicolaescu, fost subadministralor al Cassei Şcoalelor, şi alţi câţiva

Didactic©

1737

colegi, cu decretele de numire în posturile de inspec* fori şcolari, fără să le solicităm şi fără să fim între* baţi de credinţele noastre politice. Dealtfel, cei mai mulţi nici nu ştiam să votăm, căci nici înscrişi în listele electorale nu eram. Ne văzuse la muncă şi, fără să plece urechea la şoaptele politicianilor, ne chemase la locuri de cinste.

Vacanţele de revizori se împliniau, nu primind pe cei indicaţi de organizaţiile politice, ci adunându-şi inspectorii în consiliu şi cerându-Ie să-i recomande elementele cele mai pricepute şi mai conştiincioase, pe care le aveau în regiune; apoi delega pe câte unul, să meargă la cel ales şi să-l roage în numele ministrului, ca să primească postul.

O astfel de recrutare sporia autoritatea celui nu^ mit mai mult decât decretul de înaintare şi, în ace* laş timp, însufleţia şi stimula la muncă pe cei con* trolaţi. Deaceea, pe atunci, toată preocuparea dăscă­ lim» se îndrepta numai spre şcoală, învăţământul a* junse în plină propăşire şi Haret, în vieaţă fiind, primi titlul meritat şi glorios, de „Omul şcoalei“.

Din nefericire, drumul tras de marele Haret este astăzi frânt. De câţiva ani, demnităţile din ierarhia şcolară au început să fie încredinţate oricui, care se bucură de graţia clubului politic. Şefii şi îndrumă* torii învăţătorilor sunt hotărîţi astăzi iarăşi de adună* torii de voturi şi numirile se fac pentru merite străine de şcoală. Desigur, amestecul vulgarităţilor politicei în trebile învăţământului sunt menite să coboare şi nu să ridice prestigiul corpului didactic, să descura* jeze şi nu s’aprindă dorul de muncă şi setea de i* deal în sufletul învăţăforimii, care are în mâini soarta şcoalelor şi ridicarea satelor.

m

1738

Frământări

Didactice

SELECŢIA PROFESIONALĂ în opera legislativă a lui Spiru Haret. dc STANCIU STOIAN. Subdirector gcrtcral al înv. primar.

La începuturile ci de aşezare modernă, Ro­ mânia era parcă orbită de progresul şi pres­ tigiul la care ajunsese şcoala în străinătate.

De aceea a căutat să aducă şi între hotarele ci această şcoală cu toate formele ei. Atât de mare era distanţa dc la noi la ca încât, în anul 1847, curentul reacţionar, care dădea asalt împotriva puţinelor reforme înfăptuite, cerca, nici mai mult nici mai puţin, decât concesionarea învăţământului nostru secundar la străini. De obiceiu curentele reacţionare se înfăşură cu flamura celui mai pur naţionalism.

De data aceasta, reacţionarii de la 18*17 se dovedeau de-adreptul neînţelegători pentru propria lor cauza.

Ei cereau ca şcoala, care este cel mai eficace instrument de prefacere socială, să fie organizată la noi după modelul şi cu limbă dc predare străină. Fără nici o legătură de suflet cu sufletul poporului, gândul lor şi inima lor erau legate mai ales dc liceul Louis le Grand, din Paris, pe care voiau să-l co­ pieze aidoma. Protipendada noastră gândea să facă în felul acesta două treburi deodată, cu două avanfagii pentru ea: să dea odras­ lelor ei învăţătură ieftină, cu lustru străin, şi să le ţină şi acasă.

Pentrucă trimeferea tinerilor la învăţătură peste hotare avea un mare neajuns. Aci ei veneau în contact nu numai cu ştiinţa şi Im teratura străină, dar şi cu mediul social cu idei avansate. Ei s’ar fi putut „strica" astfel, inoculându-li-se virusul libertăţii şi egalităţii, care ar fi stricat liniştea şi socotelile cinsti*

telor feţe boereşti.

Planul de reformă de la 1847* a eşuat însă, căci anul 1848 a răsturnat din capul statului

pe aceia cari făceau astfel de târguri pe spi* narea ţării.

Cu toate acestea, nu frebue totuşi să ne închipuim că şcoala s’a aşezat după aceea' pe temelii prea naturale. Chiar după legea din 1864 ea a continuat, în bună măsură, să fie ceeace fusese şi mai ’nainfe. In noile programe analitice spiritul românesc avea şi acum prea puţină parte. Avea chiar mai pu­ ţină decât avusese la începutul aplicării regu* lamenfului organic. Pe lângă aceasta, din punct de vedere al organizaţiei, ea era în stare cu totul de plâns. Şcoala secundară d. p. n’avea nici programe fixe (indispensabile pentru în^ ceput), n’avea nici profesori calificaţi. Abia în 1879, pentru prima oară, se cere un titlu academic pentru aceia cari vor să fie profesori.

Starea aceasta de lucruri nu putea fi în* dreptată, negreşit, de la o zi la alta. Dar ori* cum ar fi fost, ea se cerea îndreptată cu toată stăruinţa. Altfel nu ne-am putea explica im* presia pe care a făcut-o raportul lui Spiru Haret din 1884, când era inspector general al învăţământului, —■ raport premiat de Aca* demia Română. Şi cu toate acestea o schimbare radicală a învăţământului n’a urmat decât după 1898, când Haret a venit în fruntea Ministerului Instrucţiunii. El dăduse alarma, lui îi venea cinstea înfăptuirii unei şcoli noi.

Primul neajuns nu se putea îndrepta din* trădată.'—Celălalt însă mai uşor. Ceeace însă se punea de*acurmezişul era mentalitatea vre* mii, care credea că singura şcoală posibilă este numai în spirit clasic. La noi venea în sprijinul ei şi ideea latinistă, atât de puternică în ultima treime a veacului trecut, cu toate'

Frământări

Didactice

1739

criticile ce i se aduceau. Aşa se face ca a* rect de selecţie profesională, bazată nu pe \ream ° şcoală secundară româneasca, fără cercetarea ştiinţifică a aptitudinilor, cât pe precatedra de limba şi ^literatura română. Pro- • supunerea ce trebuie s’o avem că în marea grama prevedea până în I8r4 doar o cate- lor majoritate fiecare copil este înclinat sufledră de „limba laţi no-română “ unde în prin- feşte să urmeze pe cei din jurul Iui, deoarece cipal^ se preda limba latină, iar pentru limba a trăit în preocupările lor şi a simţit ca ci. romană se făceau numai aplicări. In 18M, S’ar putea obiecta că Haref nu sa gândit sa notaiit ca 3 din cele 9 ore ale catedrei njcj decum la principiul selecţiei, aşa cum ne sa fie rezervate limbii materne, iar din 18r6 gândim noi azi. Obiecţia n’ar fi întemeeată sa se Iaca in clasa a \ II 1-a şi literatură ro- decât în parte. Pe învăţătorii dinaintea Iui el mane as ca.

■ îi socotea nişte declasaţi, oameni fără o mew ^ astrel de şcoala nu putea avea pretenţia serie precisă, fără aderenţe cu viaţa din jurul ca piegatcşte pe om pentru ţara şi timpul lor. Ei erau recrutaţi sau din alte medii , sau, Iui. Putea sa ne dea acum lustru pentru clasa dacă erau recrutaţi fot dintre fii sătenilor, nu celor ce nu-s obligaţi să muncească sau cel erau crescuţi pentru săteni. mult avocaţi, slujbaşi şi politiciani retori. De o cât de slabă pregătire şi pentru ocupaţiije Dar nLl numai învăţământul normal suferea pozitive, de ridicarea nivelului fiecărui cetă- şj avea nevoe de îndreptare. Tot învăţământul fean în categoria din care tăcea partenici nu se găsea în aceeaş stare. Ţara avea nevoie putea fi vorba. ^ de oameni pricepuţi la locurile lor şi i se pi ceeace cra pentru şcoala secundară, era dădea retori. Avea nevoie de meseriaşi şi i şi pentru celelalte grade deînvăţământ.

Se dădea funcţionari şi avocaţi. înainte dar . de toate se impunea o reformă în acest sens.

Haret şi-a dat seama de cerinţele vremii Din accastă nevoie a j€şir reforma învăţăşi a mutat sa le sahsfaca. Grija lui de cape- mânfului profesional. tenie a tost in special învăţământul primar, n* « , n . . . ~ ~ , , ~ . ..

Fana Ia rlaret, existaseră doua şcoale de pentruca el este menit sa cultive pe cei mulţi, , . .. i r • - e- * X * i r ... ~ . n » - j-I arfe şi meseni: una la laşi, intimata in anul pe care se spn„na (ara. De aceea sa gândit ]g41 alfa |a Bucureşti, datând din 1852. sa-i dea învăţători bum. „Învăţătorul, zicea r 4r>/ . ,w . el, e un străin între consătenii Iui şi un de^c&ea ^,n nu schimba cu mult aclasat*. Iar soluţia pe care o dădea el era: ™stă stare dc Iucrun* Ea prevede, e drept, „învăţătorul să fie sătean el însuşi şi prinur-- mfiinjarea a şapte scoale de meseni şi a umare să păstreze iubirea pământului şi deprin- J'or ”SCOldc rea'c (iot Ş^oi procsionae). derea dc a lucra, ceeace reclamă desvoltarea .^ aceste şcoale erau lasate insa mffija lucrărilor practice de agricultură, horticultura ludetelor ?' comunelor. Dm aceasta cauza e e şi celelalte accesorii în şcoaleie noastre de în- sau »L1 s au inf,l^a - sa“- daca. au luat,.fllIî*a văfători (B. of. Nr. 101 din 1897). f alocun’ au.fost Sl'b mvcIul cc 11 sar Reforma şcoalelor normale sa făcut dar cu f! ccruf>, Pr*st infrefute cu.un corP dl"

scopul de a apropia pc învăţător de mediul unde lucrează. Din punct de vedere teoretic ele n’au mai avut ca înainte un caracter vag de clasicism. Limbile străine chiar, toate, au . fost eliminate din programă. Limba română a fost pusă în centrul studiilor teoretice. Pe lângă aceasta, după cum am văzut, a introdus în şcoala normală ştiinţa şi practica agricolă. Astfel, tânărul care venea dela ţară cu înclinări pentru meseria părinţilor săi era pus în situaţia să continue oarecum ceeace ştia. Este credem un început bun, deşi indi-

dac‘ic aIes duPa cnteTfu ^ectorŢ .

Legea _ lui Petre l -Garp din l89o in­ cearcă o înviorare a învăţământului meseriilor, prevăzând şcoli primare complimentare cu secţiuni pentru meserii. Daf pană în 1919 ea na dat mari rezultate. Atunci ea a rost abrogată, iar Spiru Haret a făcut să se vo*cze leSea lui» care a Pus bazele unui nou regim pentru învăţământul meseriilor la noi.

După această lege s au creat două tipuri de şcoli speciale de meserii, pe lângă cele vechi (şcolile superioare). Se înfiinţau acum din nou

17-ao

Fră m ântări

"'şcoli inferioare de meserii şi şcoli elemen­ tare. Şcolile inferioare erau destinate oraşelor, urmărind răspândirea unui învăţământ indus­ trial propriu zis. Şcolile elementare erau pen­ tru la ţară, cu o programă care să corespundă ^nevoilor săteşti. Şcolile acestea au avut un succes apre­ ciabil. Expoziţia şcoalelor de meserii din 1908 a arătat că absolvenţii acestora, în marea lor majoritate se făcuseră meseriaşi, nu funcţionari ca mai înainte.

Astăzi găsim destule cusururi învăţământ _t tului meşteşugurilor, moştenit dela Haref, pe care nu-l găsim destul de adaptat nevoilor unei meserii. In comparaţie însă cu ceeace a fost înaintea Iui, acesta înseamnă un real Dacă legea lui Haret na dat întotdeauna roade, aceasta se datoreşie şi faptului că na fost aplicată în spiritul ei. La baza ei, el puse se un principiu care permitea, întocmai ca şi Ia şcolile normale, o selecţie. Nu s’ar fi putut face, negreşit, nici aici o selecţie şfiin* ţifică. De acest lucru nici nu putea fi vorba.

Faptul însă că aceste şcoli erau concepute în legătură cu un mediu pe care aveau să-I servească, făcea ca selecţia să se facă şi aci în mod natural. Copiii veniţi la aceste şcoli nu erau măsuraţi nici în ce priveşte puterile lor fizice nici cele intelectuale. Toţi aceşti copii aveau însă ceva comun între ei, ceea ce*i destina aceleiaşi ocupaţii: era conţinutul lor sufletesc, dragostea de o meserie a părin* ţilor sau a semenilor lor din aceiaşi clasă so* cială. Se făcea dar o selecţie care, dacă nu dădea pe fiecare exact meseriei pentru care e făcut, nu declasa însă şi nu desrădăcina.

— Acest principiu este, putem spune, şi mai bine aplicat în şcolile de agricultură, al căror întemeefor este în cea mai mare parte.

Spiru Haret era atât de convins de în* seninătatea acestui fel de învăţământ, încât, am văzut;îl introduseseşi în şcolile normale, A instituit de asemenea învăţători agricoli ambulanţi în 1902, iar în 1908 şi revizori agricoli; împroprietăreşte multe. şcoaIe_primare şi premiazî pTînvâtătorii ce se disting în a*

Didactice

gronomia în locul limbilor engleză sau italiană.

Se gândise chiar să înfiinţeze pe lângă u* nele gimnazii secţii agricole, adăogate ca o clasă a V-a la cele 4 existente, care aşa, independente de liceu, nu*şi prea aveau nici un sens.

Reforma învăţământului agricol nu făcea dar, decât să complecteze şi să încoroneze această întreagă serie de măsuri legale, învăţământul agricol a fost organizat după aceiaşi normă, după care a fost organizat cel al meseriilor. Am avut astfel şi aci, şcoli ele* rnenfare şi şcoli inferioare. Acestea din urmă au fost numite astfel, pentrucă ele trebuiau să pregătească pentru un tip superior (şcoala medie). !P^rP.care. ^cuse ^ ° lc&^ ? mantulu. agncol o făcusem legătura cu Mi* "1S eru' ^nCul,Unl- Haret face aceste ?coh tv . . w După o statistica făcută în 1908, şcolile a£riculfură dăduseră până la această^ dată ^solvenţi, dintre care 734 erau între* Euinţaţi în agricultură, 403 în diverse alte 0CUPaf*h iar cu ocupaţii necunoscute sau P°f*c morţi. I recentul celor rămaşi în agri* cu*^,ra nu~i aŞa de mare. Nu însă din cauza Şco^or este aşa ci, pentrucă, în cea mai mare P5r*c’ absolvenţi erau fii de săteni foarte caTe n avcau unde să-şi aplice cunoş* **nle e;. De aceea se şi îndreptau spre alte meserii, pentru care n aveau nici o pregătire.

Dar oricât de puţini ar fi fost aceştia, ei fot au adus o oarecare înviorare în structura sta* tului nostru de plugari, cu o clasă conducă* foare înstrăinată. Ei au format oarecum o elită plugărească, promovată din rânduri piu* §arc§^: elemente născute pe ogor, crescute Pana *n pmgul adolescenţei pe el şi apoi cui* fivaţi raţional în meseria părinjilor. Şcolile de agricultură de până acum au avut poate un defect capital: au fost puţine.

Din această cauză trebuia ca acela care vroia să le urmeze, să lipsească de acasă. Şcolile de agricultură pentru poporul întreg nu pot avea un rezultat, decât în legătură cu şcoala

ceas fă direcţie. Pe lângă aceasta, în legea primară, pe centre şi cu practica organizată învăţământului secundar chiar, lasă libertatea pe chiar^ pământul părintesc, lerenul demon* ca liceele de tip real să poată introduce a* sfrahv nar fi de ajuns.

Frământări

In cele ce au precedat, am intenţionat să arăt cum Spiru Haret a căutat să apropie cât mai mult şcoala de nevoile ţării noastre şi cum, prin aceasta chiar, a isbutit să reali* zeze şi o selecţie profesională naturală.

Aceasta înseamnă un lucru: dacă se ţine seama la organizarea învăţământului de ne* voile societăţii, o selecţie se face chiar şi prin aceasta. Când există tipuri mai multe de şcoli, corespunzând unor nevoi şi unor categorii so* ciale, cel puţin o parte din tineret va avea să aleagă, îndreptându-se spre acelea, care ar fi mai potrivite cu firea şi puterile, lor fi* zice şi sufleteşti. înfiinţarea liceului cu trei secţiuni a avut şi acest scop. Cu toate criticile care i s’au a* dus, el a fost de un real şi mare folos ţării, la începutul secolului nostru.

Trebue să notăm mai întâiu că, la baza acestui liceu, ca de altfel la baza întregului învăţământ, a fost aşezată ideea românismu* lui: cel dintâiu pas, putem spune, către o a* propiere şi mai mare de realităţi, pe care ar realiza*© o şcoală regionalizată.

In programa liceului haretian limba română

ocupă, pentru prima oară, locul central, între celelalte obiecte de studiu.

Un alt progres s’a realizat prin trifurcarea şcolii secundare. înainte de Haret, existase şi la noi, ca de altfel în toate ţările, credinţa că numai o cultură clasică poate să servească şi să con* slituie o hrană sufletească pentru cultivarea o* mului, pentru cultivarea unui ideal moral şi intelectual, al cărui tip de perfecţiune era o* mul antic. Toată lupta care se dădea atunci pentru combaterea acestei idei părea zadarnică, Lupta împotriva şcolii cu bază clasică a început în apus odată cu marile prefaceri e* conomice şi sociale din sec. XTKlea. Cel mai de frunte susţinător al noului curent era filozoful şi pedagogul englez Herbert Spen* cer. Se credea înainte că numai cultura cla* sică poate contribui la desvoltarea armonică a puterilor psihice şi fizice ale omului. Spen­ cer s’a străduit să convingă pe contemporanii săi că, ştiinţele pozitive pot cu acelaş succes să contribuie la formarea individului (la aţin* gerea scopului formal al educaţiei). In plus, ele înzestrează pe om şi cu cunoştinţele fo*

Didactice

17^-1

lositoare vieţii (atingând astfel şi un scop ma* terial necesar), In ţara noastră, ideile lui Spencer pătrund pe la finele secolului trecut şi începutul se* colului al XX*lea.

Ele însă au fost dela început combătute furios, în numele unui idealism etern, pe care ideile lui Spencer le*ar fi pus în pericol, împotriva acestui spirit aproape general, ajutat şi de pana şi cuvântul lui C. Dumi* treseu-Iaşi, Spiru Haret a dovedit experimen* tal încotro merg preferinţele societăţii reale, Poate pentru a împăca toate tendinţele, poate însă şi pentru o tactică, dovedită mă* eastră, el n’a înfiinţat însă un singur tip de liceu nou, cu ştiinţele pozitive la "bază. Cu siguranţă că i*ar fi fost şi greu s’o facă, căci împotriva lui s’ar fi ridicat toţi adepţii cu ori ce preţ ai clasicismului, Sau înfiinţat aşa dar trei tipuri de liceu: cu secţie reală, modernă şi clasică. Primul avea în centru ştiinţele şi matematica, al doilea limbile moderne, al treilea limbile clasice, Rezultatul nouii aşezări şcolare s’a putut vedea în câţiva ani. Din cele trei secţii ale

învăţământului secundar, secţia clasică a a* juns să fie cea mai puţin frecventată. In ul* timul timp, la această secţie nu mai erau în* tr’o clasă decât 5*6 elevi.

Cu chipul acesta, Spiru Haret a demonstrat cum nu se poate mai bine inutilitatea vechiu* lui liceu cu o bază clasică prea pronunţată, Fără să forţeze lucrurile, l*a lăsat să se eli* mine singur, dând totodată posibilitatea ca noul tip de liceu să se desvolte în mod natural, Şi meritul lui Spiru Haret este cu atât mai mare, cu cât a făcut acest lucru fără să ia ca model nici o altă legiuire străină. In Germania, o lege asemănătoare s’a votat abia în 1900, prin urmare doi ani după aceea dela noi, — iar în Franţa, în 1902.

— Legea învăţământului secundar din 1898 a fost de o importanţă capitală pentru statul nostru. Ea a fost făcută pentru motive social* economice foarte puternice. Ţara noastră intrase pe făgaşul industria­ lizării (aşa cum intrase!); pe de altă parte, viaţa comercială căpătase un alt ritm, odată intrată în sfera de influenţă a statelor din a* pus. Şcoala cea nouă era menită tocmai să

1"7^4-2

Frământări

pregătească elemente pentru a face faţă noi­ lor nevoi. Cu o şcoală care nu dădea decât cunoştinţe de cultură vagă, neancorată în vreme, nu se putea realiza nimic.

Nu acesta este însă singurul motiv, pentru care se poate susţine şi în parte s’a şi sus* ţinut liceul trifurcat. Trebueau invocate şi prin* cipii de ordin pedagogic.

In adevăr, adversarii nouii reforme se pu* r.eau pe teren pur pedagogic. Ei spuneau că, idealul şcolii este să formeze pe om. Ori acest scop formal nu s’ar fi putut atinge mai bine, de cât de un învăţământ cu bază clasică.

Singură cultura clasică ar fi putut să centri* bue la formarea sensibilităţii, inteligenţii şi moralităţii cuiva.

Si s’a răspuns tot cu arme de ordin psiho* pedagogic, pe care ştiinţa din ultimul timp Ie putea furniza.

La finele secolului trecut, datorită lui Ribot în Franţa, lui Wundt în Germania, preocu* parile psihologice, care pătrund până şi în literatură, câştigă pentru ştiinţa sufletului lu* mini noui şi o poziţie nouă. Ea ajunge să confirme un lucru pe care marii pedagogi, cu Rousseau în frunte, îl banuisera mai de mult: adevărul că psihologia copilului este deosebită de a adultului, şi că fiecare copil şi om sunt individualităţi deosebite, cu aptitudini deosebite.

Pedagogia care se impunea pe urma unor astfel de idei, era şi ea alta. O pedagogie ge­ nerală, pentru toţi aceeaşi, nu*şi mai avea ros­ tul, pentrucă într’un om general nu se mai credea. Se impunea una care să ţină seama de individualitatea copiilor şi tinerilor, precum şi de aptitudinile lor.

Negreşit, problema orientării şi selecţiei pro* fesionale nu se punea atunci cum se pune

Didactice

cursului inferior de liceu, unii poate în* clinaţi mai mult spre meditaţie, iubesc arta şi literatura ; — aceştia de sigur pot să urmeze secţia clasică. Alţii însă — şi s’a dovedit că sunt cei mai mulţi — iubesc exactitatea,' cal* culele şi analizele precise. Aceştia se vor îndrepta spre liceul de tip real. Aceia, în sfârşit, cărora le place viaţa sub toate aspec* tele ei, care iubesc şi meditaţia, dar şi ştiin* ţele pozitive cari se complac în actualul, u* neori mai superficial,— aceştia vor prefera li* ceul modern.

De multe ori, se înţelege, tinerii îşi aleg o meserie şi împotriva aptitudinilor lor, mânaţi de un sfat sau de perspectiva unei vieţi mai îmbelşugate. Cei cari au apucat liceul trifur* cat ştiu însă cât de aprinse erau discuţiile între tinerii din cl. IV*a, cu privire la secţia ce urmau să-şi aleagă. Pentru unii, nu era nici o greutate în alegere: aptitudinile lor se desenau dela început. Marea majoritate a a* celora cari nu dovedeau aptitudini deosebite, se înscriau de obiceiu la secţia modernă, u* neori şi la real.

Se dădea posibilitate, în acest fel, ca fie-* care să-şi urmeze calea înclinaţiilor. Până la înfiinţarea de institute speciale care să oricn* teze tineretul, tot era mai bine aşa.

Ideea care stătea la baza liceului trifurcat avea s’o confirme direcţia experimentală a psihologiei. Metoda textelor, cea a fişelor in-* dividuale şi cea instrumentală aveau să arate că dela vârsta de 14 ani aproximativ copilul

începe şă manifeste anumite înclinaţii, să dea dovadă de aptitudini deosebite.

Oricum, liceul trifurcat, văzut în lumina principiilor orientării şi selecţiei profesionale, era mai ştiinţific organizat decât cel de astăzi. astăzi. Ea se punea vag, în legătură mai ales Acesta a fost instituit în urma unui curent cu ideea democratică. C. Dumitrescu*Iaşi, care în apus a dus la reforma lui Leon Be* colaboratorul de aproape al lui Haret susţine rard, un anacronism pentru vremea noastră. tocmai că, prin democratizare, departe de a Din tot ce am spus până aci reiese: împiedeca mersul spre progres al culturii, se a). Din punct de vedere educativ, Haret a dă posibilitatea energiilor să se manifeste liber căutat să apropie şcoala de societatea noastră, şi ca fiecare să dea ceeace poate.

Prinurmare este bine să se lase mai ales punând în cenlrul învăţământului ideea romă* adolescenţilor, la cari aptitudinile încep să se nismului, prin importanţa ce a dat-o limbii diferenţieze, putinţa de a*şi alege cărarea pe materne, faţă de celelalte obiecte de învăţământ. care să meargă potrivit cu ceeace el are ca- • Prin aceasta chiar se realiza un lucru: cei racteristic în suflet. Astfel, dintre absolvenţii cari se năşteau cu un simţ mai desvoltat pen*

Frământări

tru comorile limbii noastre, erau puşi în condiţiile cele mai favorabile pentru a-şi desvolta acest simţ. O primă selecţie dar. b). Un alt caracter al şcolii lui Haret este că ţinea seama şi de realităţile noastre eco­ nomice. Ţara noastră este o ţară de plugari şi de mici meseriaşi. Haret a făcut şcoli pen^ tru aceste categorii de cetăţeni după nevoile vremii. Astfel, elementele ce vroiau să se ridice din chiar rândurile meseriaşilor şi plu­ garilor, găseau în calea lor un învăţământ de gradul superior, potrivit şi nevoilor lor, dar şi pregătirii lor sufleteşti, dacă nu şi apti­ tudinilor. c). In sfârşit Haret a creat o şcoală secun­ dară care, fără sdruncinări, în mod paşnic, a arătat tuturor inutilitatea unui învăţământ

Didactice

1743

clasic, bazat pe cunoaşterea gramaticală a limbii latine. Liceul lui, putem spune, a fost un pas serios spre o şcoală în care sa se respecte aptitudinile elevilor.

Negreşit, Haret n'a făcut tot ce se putea face. Era şi peste puterile lui căci n’avea nici un punct de sprijin în vremea lui. Opera lui se cere însă nu anulată cum s’a încercat în ultimii ani, ci înţeleasă, completată şi con^ tinuată.

El nu putea să introducă în şcoală, în­ treagă, ideea orientării sau selecţiei profer sionale. Prin simţul lui practic, just însă, a ştiut să canalizeze viaţa şcoalei în această direcţie.

Firul întrerupt trebue reluat şi dus mai departe.

iT-a-a

Frământări

Didactice

IN MEMORIA LUI SP1RU HARET. Cu prilejul împlinirii a 20 de ani dela moartea sa l). „Nafiunilc, cari nu Iasă să piară /Cultul oamenilor mari, dovedesc că sunt demne de respect şi capabile de a învinge Carol I greuiăfi viitoare'" „O /ară întreagă, un neam i-.ireg, te va binecuvânta acum şi In vecii vecilor ‘ 2). dc PETRE IOSIF Institutor—^Focşani

Exercitarea „Cultului oamenilor mari" — măcar din timp în timp — pe lângă prinosul de recu­ noştinţa datorat, este un act de manifestare na(io* nala şi culturală; dar mai ales, este un îndemn edu* cativ pentru noile energii chemate a contribui la progresul (arii, este un preţios mijloc de reconforţare a sufletelor, pentru trezirea „eroismului moral", de care avem astăzi atâta nevoie.

Prin personalitatea, viafa si opera sa, Spiru Ha ret şi--a câşiigat cu prisosinţa dreptul la acest cult, căci a marcat în evoluţia şcolii şi a ţărănimei române, glorioasa perioadă — denumită „epoca lui Haret“ — despre care vorbesc cu admiraţie, tofi acei care au frăif-o — şi pe care o dorim sincer, să reînvie.

Identificat în sim|iminfe şi aspirafium cu învăţă* torimea şi ţărănimea română, ca simplu cetăţean, ori ca ministru al şcolii3), viata sa a fost un rodnic apostolat in slujba supremului său ideal: „inălfarea păturii fărăneşti.

Modest, conştiincios, sincer, lipsit cu desăvârşire de gândul gloriei şi măririi, era „un omu, cu un caracter de o integritate absolută ; cu o conştiinţă, veşnic senina; cu o inimă, de o bunătate infinită; cu o inteligenta fulgerătoare; cu o voinţă neînfrâ* nată; cu o putere de muncă, titanică; şi mai presus,

cu o iubire fără margini, fată de cei mulji şi obidiţi, în slujba cărora s’a pus cu cel mai curat devota* ment şi cu un entuziasm neîntrecut.

In dorul lui neînfrânat de propăşire, deschide cu ndrăzneală lupta cea mare a „ridicării unui neam de veacuri umilit" ! Şi atăcând necontenit projude* căfile, grupând şi îndreptând energiile, lărgind ori* zonturile, arătând căile viitorului, croieşte drumuri noui şi necunoscute, ca un adevărat trimis al provi* dentii4).

Fată cu împrejurările istorice în care ne*am des* voltat şi situaţia în care ne găseam, Haret a în* tălcs că şcoala, —* mai ales cea primară — este sâmburele din care frebue să rodească marea*i re* formă, şi pentru aceasta, trebuie să-şi răsfrângă in* fluenta ei sănătoasă ; asupra satului întreg, cât mai iute şi mai intens. Călăuzit de această convingere, „a avut un cult rar“ pentru înaintarea învă(ămân* fului5), mai ales cel rural, pe care l*a organizat, l*a susţinut, l-a extins şi l*a intensificat, cum nimeni altul n’a facut*o.

Mare patriot şi adept înfocat al „principiului nalionalită{ilor“, „în virtutea căruia fiecare popor, caută să*şi asigure existenta, unind într’un mănunchiu toate elementele nafionale, pe baza legăturilor nafu*

Mori la 17 Decembrie 1912 ora 12 a. m., în vârstă de 61 ani şi înmormântat în cimitiru Belu— Bucureşti.

2) Rostite în numele învăţătorilor şi a ţărănimii, de către L Mihalache, la înmormântarea lui Haret. «) In anii 1897-1899, 1901-1904 şi 1907-1910, adică 10 ani. *) . . . „lumină, dreptate, bunăstare deopotrivă pentru tofi fiii tării".

5) I' Caîinderu, rev. Albina, No. 15. an. 1913, pag. 643.

Frământări

rale, pe care le constituie unitatea de limbă, de fra* .difii, de credinţă, de aspiraţiuni şi de nevoi" 1), el socoate şcoala „piintre cele dintâi şi mai puternice mijloace de acţiune", şi în acest senz, facând*o te* melia cea mai fecundă a propagării şi întăririi con* ştiintii naţionale.

Contribuie prin aceasta, împreună cu învăţă* torii, la pregătirea sufletului generaţiei marelui răz* boiu de întregire.

Fanatic şi nestrămutat în ideile sale, adânc cu* noscător şi mare cuceritor de suflete, ştia să*şi aleagă colaboratorii, să*i stimuleze, să*i încurajeze, să*i en* luziasmeze chiar. Ştia însă, şi să-i susţie, sa-i iu* bească, să-i răsplătească.

Prin influenta miraculoasă a personalităţii şi atot* puternicia inimii, Haret exercită o ac(iune binefăcă* toare asupra tuturor celor ce vin în contact cu el. înţelege, apreciază şi are încredere nemărginită, în puterea de muncă priceperea şi dragostea învăţă­ torilor, pentru cei mulţi şi obidiţi. Şi de unde până la 1901, învăţătorii erau priviţi ca nişte oameni cu „idei subversive", ca nişte „răsvrălifori periculoşi ordinei stalului“, — de îndrăzneau să*şi spuie pă* rerea în public în interes obştesc şi erau la „chere­ mul" prefectului, subprefectului, primarului, notarului, jandarmului şi chiar a proprietarului din sat, ~ Haret şi*i face cei mai preţioşi colaboratori, le este cel mai bun prieten şi susţinător. „I*a încurajat şi i*a îndrumat la luptă ; Ua cultivat şi i*a întărit; i*a îndreptat pe calea cea bună şi i*a sprijinit la ne* voie, venind cu ei pe câmpul de luptă şi vârîndu* se unde primejdia era mai mare" 2).

Indemnându'i la muncă, Haret le spune: „In timpul liber ieşiţi din casele voastre, mergeţi în mij­ locul sătenilor şi învă(a|i*i cu timp şi fără de timp tot ce le este de folos, căci voi suntefi lumina lumii şi sarea pământului, voi sunteţi facla de lumină şi căldură, care trebuie să lumineze şi să încălzească sufletele pline de amărăciune!" Şi învăţătorii entu­ ziasmaţi l-au urmat cu încredere, cu curaj, cu stă­ ruinţă, până la jertfă. Activau fără precupeţire, fără gând de răsplată,

cu avânt de adevăraţi apostoli,

Didactice

1VU5

„părinte". Ce timpuri l Haret muncea mult, grozav de mult, dar muncă metodică, deşi prea migăloasa uneori, determinând un avânt de încordare a silin* telor tuturor la lucru.

Punctualitatea lui era neîntrecută. Rânduirea ma-* tematică a preocupărilor sale potrivit cu timpul şi precizia cu care le executa, uimea. Pe un „da" sau un „nu" al lui erai sigur. Nu ştia de piedici.

Cu duhul blândetei şi cumpăna dreptăţii, răzbia orice mârăciniş. Ştia să găsească remediile, să învingă di* ficultă{ile. întotdeauna, „fapta lui pornia din con* vingerea sinceră şi dezinteresată pentru binele ob* ştesc" 3).

Din înălţimea fot crescândă a situaţiunii sale, Haret îmbrăţişa orizontul tuturor preocupărilor cu privirea limpede, lipsit de orice patimi, de orice am* bifiurii, de orice, preocupări personale, deşi era şi el ' „om politic" şi încă „de partid". „N'a cerut cineva o lămurire, o îndrumare şi să nu i-o dea ; nu i s’a adus o plângere pe care să n’o cerceteze de aproape, nu i s’a semnalat un rău, de care să nu se intere* seze imediat, ca să dispară ; a sprijinit pe cel buni şi împilaţi de oameni şi împrejurări; s’a muncit să salveze rătăciţii nevinovaţi şi a fost neîndurat cu în* dărăfnicii conştienţi"-1), fără a se interesa de „cu* loarea politică", sau „cum sunt ochii". „Eu cred — spune Fia ret — că. ministrul, oricare ministru este dator de a fi în cca mai deaproape atingere cu toti cei pe care e chemat să*i adminis* treze. Să le dea îndemnuri, să le dea sfaturi, să le dea învăţăminte, să-i certe atunci când ei greşesc.

Eu aşa fac!" Şi în adevăr, Haret îşi cunoştea subalternii până la unul şi avea o putere magică de a-i convinge şi însufleţi. „Dela el nu porniau ordine, ci simple do* rinţi, simple sfaturi", dar aceste dorinţi, aceste sfa* furi, e:au aşa de bine studiate, instrucţiunile care le însoţiau lămureau lucrul „aşa de bine şi convingerea sa era aşa de puternică, încât cei care le primiau nu mai stăteau un moment pe gânduri" d).

Avea cu învăţătorii legături de corespondenţă a* devârat părinteşti. Schimba personal mii de scrisori, sfătuind, îmbărbătând pretutindeni, rezolvând în graba

căci însuşi ministrul lor era cel mai mare apostol

şi cu tot interesul toate cererile drepte ce i se a*

şi erau siguri că el le are grija, ca un adevărat

adresau, fără „protocol şi tărăgănări“.

J) Vezi revista generală a învăţământului, an. II, No. 6 (1900, „Şcoala naţionalistă" de Sp. Haret.

2) Vezi voi. Omagial („ale tale dintru ale tale") — Lui Spiru Haret, cu ocazia împlinirii a 60 de ani,

tipărit în 1000 exemplare cu 1228 pag., — pag. II9, FI. Cristescu.

8) Vezi rev. Albina No. 14, 1913, C. Istrati.

4) Vezi voi. Omagial, pag. (32, art. A. Lupu Antoncscu. b) Vezi voi. Omagial, pag. 214, art. R. Dobrescu.

17-o.e

Frământări

Colegii din falanga vechilor luptători păstrează cu sfinţenie scrisorile primite dela el, ca pe nişte ado văratc talismanc. Sub numele de „Scrisoarea lui Haret", le prezintă ca cel mai bun certificat, când ii sileşte vre-o nedreptate să facă uz de ele. „In nici una din ele nu veţi găsi nimic care să tindă la alt-=ceva, decât la înălţarea sufletului cu care vorbesc şi la îndreptarea lui pe căi bune" *).

Tot despre aceste scrisori, iată cc mai spune Haret adversarilor săi: „şi dacă a(i putea d^voastre să adunaţi intr’o zi miile de scrisori pe care le-am adresat dascălilor de toate treptele, dela învăţătorul din fundul Dornei, şi până la cel mai înalt profesor universitar, vă asigur că nu veţi putea niciodată să-mi formaţi un monument care să-mi fie mai spre lauda mea"2).

Ar fi cred, „cel mai mare prinos de recuno-ştinţă“ din partea posterităţii, dacă s’ar isbuti să i se înfăptuiască. Această îndatorire revine mai ales nvătălorilor.

Atât şcoalei cât şi învăţătorilor, Haret „le-a dat suflet, le-a dat demnitate, i-a înălţat" 3). Le-a des­ chis drumul către progresul realizat până azi. „M’am silit — zice Haret — ca din învăţători şi preoţi să creez o forţă pe care s’o îndreptez întreagă, contra stării dc ignorantă şi decădere a tărănimei, sub toate formele ei". Datorită acestei silinti, îşi ca­ pătă la început numele de „omul şcoalei", iar mai târziu dc „părintele ţărănimei". Amândouă, bine­ meritate.

Astfel, datorită neadormitei lui silinţi, pune bazele vestitei activităţi extraşcolare, pentru care a fost a* cuzat de adversari că „umblă să răscoale satele", dar prin care, îşi leagă numele pe vecinicie de |ă* rănimea română.

Acestei intense şi variate activităţi, datorăm toate începuturile bune pe teren cultural, social, econom mic şi najional, în via(a satelor; iar şcoala primară şi Învăţătorii trăiesc şi azi, tot din sufletul şi demndatea pe care le-a dat-o Haret 1 Legi,li sau mai dat destule; dar suflet, nu. Tocmai din pricina aceasta stagnează şi chiar decade învăţământul. Ii lipseşte „susu, un „Iiaret“!

1) ;sului la 2) 3) 4) &)

Didactice

Pentru întărirea celor afirmate, iată pe scurt în*-' făptuirile lui Haret ca ministru al şcoalei; Modifică şi complectează întreaga legislatură a~ învăţământului de toate gradele'1), potrivit nevoii şi vremii. învăţământul primar — mai ales — îl re-=formează şUl organizează fundamental: cu legi, regulamente, programe şi orarii. Ii imprimă spiritul naţional, pedagogic şi democratic, şUi dăruieşte În­ tregul său suflet. înmulţeşte numărul şcolilor primare dela 3446, la 4695. înfiinţează astfel, 1249 de şcoli; iar numărul posturilor de învăţători, îl ridică dela 4085, la 6460, sporindu-1 cu 23f5 de posturi înfiinţate de el. „Intre anii 1864—1910 s’au perindat la depăra tamentul instrucţiunii, în 46 de ani, 50 de miniştri care au înfiinţat cu foţii 2813 şcoli rurale cu 5010J posturi de învăfatori (din totalul şcolilor şi posturilor în fiinţă la 1910). Din acestea, Haret a înfiinţat singur 1249 şcoli şi 2375 posturi de învăţători, iar restul sunt înfiinţate de ceilalţi 49 de miniştrii" 5).

Aceste date ne edifică suficient, cred, câtă dra^ goste purta Haret şcolii primare şi ţărănimii.

Lărgeşte apoi, cercul de activitate a Casei Şcoa* lelor, pe care o alimentează cu fondurile necesare şi prin care înzestrează şcolile cu: tablouri istorice,aparate didactice, tablouri intuitive, hărţi şi biblioteci populare. îmbunătăţeşte astfel, mijloacele de predare a învăţământului.

Pune la noi, bazele gelor dintâi grădini de copii.

Prima grădină o înfiinţează în oraşul Tulcea, în 189F. Imultindu-le, în 1909 şi 1910 le legiferează.

Direc(ionează învăţământul primar către aplicafiunr practice. încurajează învăţământul agricol practic şi ra(ional în şcoală. In 1908 legiferează şi improprie^ făreşte şcolile cu teren agricol. Organizează şi sti^ mulează învăţământul desemnului şi a muzicei. In* drumează, susţine şi generalizează excursiunile şco* lare cu elevii. Introduce serbarea sădirii pomilor (1902). Ia inijiativa şi propagă educajia fizică în şcolile noastre, determinând un curent puternic în acest senz.

In ce priveşte şcolarii, întemeează coloniile şco* lare pe vacantă (189r). Stimulează şi dă imbold întemeerii cantinelor şcolare, care se înmulţesc sinv

„Lamura", an . VII. Dec. 1926, sau broşura cu discursul lui Haret, pronunţai cu ocazia răspund mesaj din 4 Dec. 1909.

Vezi discursul lui Haret, pronun(af cu ocazia răsp. la mesaj din 4 Dec. 1909.

Vezi Omagial, pag. 71, Dr. N. Lupu.

Prin legile din 1898 şi 1899.

Vezi Omagial, pag. 1T0—171, art. I. Timuş.

Frământări

ţitor în vremea sa, aducând un real folos frecvenţii, încurajează întemeerea „asociatiunilor între şcolari" ca: societăţile mutuale şcolare, asociajiunile pentru protecţia animalelor şi a păsărilor, stârpirea omizelor, etc. contribuind prin toate acestea la înlesnirea şi asigurarea frecvenţii şi la exercitarea virtufilor sociale pe care trebuie să se razime societatea adultă.

In ce priveşte învăfăforii, se ocupă deaproape de ridicarea lor intelectuală, morală şi materială. Dându-le rol principal în acţiunea de ridicare a poporului şi fâcându-i adevăraţi apostoli ai culturii naţi­ onale, le ridică prestigiul social, cum nimeni altul n’a făcut-o! Pentru perfecţionarea şi cultivarea lor, Harcf organizează şcolile normale (1903) aşa fel, încât să iasă din ele, nu numai buni învăţători pen­ tru copii, ci şi buni sfătuitori şi îndrumători pentru săteni;J) înlesneşte tinerea de congrese învătătoreşti, participând el însuşi la desbateri şi însuşindu-şi de­ ziderate ; organizează conferinţele jude(iene; înfiin­ ţează şi reglementează şedinţele intime ale cercuriloi culturale; înfiinţează şi susţine, prin Casa Şcoalclor „călătoriile de vacantă" ale învăţătorilor, spre a cu­ noaşte tara ; trimite învăţători distinşi în ţările înain­ tate, pentru studii şi anchete sociale; legiferează şi pune în aplicare dreptul de înaintare pe loc a în­ văţătorilor, emulându-i astfel la lucru şi dându-le de­ plină satisfacţie morală şi materială. In ce priveşte ridicarea morală, acordă dreptul, ca şi învăţătorii să poată trece în control2); numeşte pentru prima dată învăţători în comisiunea de cercetare a cărţilor di­ dactice ; înfiinţează medalia „răsplata muncii", pen-

Didactice

1 Tixrf

fru cei meritoşi, asigură stabilitatea în posturi şi în-' temeiază buletinul activităţii sociale a învăţătorilor şi preoţilor, pe lângă revista „Albina“ (I90f). In ce priveşte starea materială, o îmbunătăţeşte prin uni­ formizarea salariilor, obţinerea dreptului de împro­ prietărire cu pământ rural n), acordare de premii bă­ neşti tuturor învăţătorilor distinşi în vre-un soiu de activitate, sporirea salariilor celor înaintaţi, împroprie­ tărirea şcolilor cu teren de cultură şi întemeierea „casei de economie şi credit11, prin care pune cor­ pul didactic la adăpost de grija zilei de mâine (1903). îmbunătăţirea stării materiale fiind in funcţie şi de alţii, n’a reuşit însă, s’o înfăptuiască cum vroia. S'a luptat să reuşească întâiu în ce priveşte starea inte­ lectuală şi morală ; cea materială urmând dela sine *). „Faptul că a numit organe de control din sânul corpului didactic, că s’au numit învăţători în comisiunea de cercetare a cărţilor didactice, că s’au le­ giferat, parte din dezideratele învltătoreşti, că s’au medaliat învăţătorii destoinici cu „răsplata muncii", arată că acest corp era preţuit" u), că era iubit şi ocrotit, că munca lui era cercetată şi apreciată.

Prin tvestifa-i „activitate extra şcolară", a cărei bază o pune în 1902, Haret întemeiază, organizează şi „dă marc imbold cercurilor culturale6), şcoaleloi de adulţi, şezătorilor săteşti, serbărilor şcolare şi na­ ţionale, conferinţelor populare, ridicării monumen­ telor istorice, portului naţional, bibliotecilor rurale, corurilor şcolare şi celor bisericeşti conduse de în­ văţători, teatrelor săteşti, grădinilor şcolare şi lucru­ lui manual, acordând premii şi încurajări diferite

i ) întocmirea aceasta a fost aşa de cugetată, încât am putut auzi voci din alte ţări, care au afirmat că: „în privinţa şcoalelor normale, multe state ar putea să înveţe dela România". Vezi rev. Albina, 1913,

No. 16, pag. 692.

2) Pe revizorii numiţi dintre învăţători, Haret îi povă(uia astfel: „Aleşi fiind din mijlocul tovarăşilor de muncă, D-voastră ave|i datoria de a vă purta prieteneşte cu ei, a-i povătui cu bunăvoinţă, când ii veţi găsi greşind, a face înşivă bine în faţa lor ceea ce veţi vedea că fac rău, şi nu odată, ci de două şi chiar de trei ori. Şi numai când veţi constata îndărătnicie şi rea voinţă, să vă adresaţi autorităţilor superioare .

3) Prin legea din 2 Aprilie 1910, se adaugă legii de împroprietărire dela 18r9, „prin cuvântul „sătean", prevăzut la art. 7, din legea dela 1864 şi cultivatori săteni", dela aliniatul 2 de mai sus, se în­ ţeleg şi învăţătorii, preoţii şi servitorii bisericeşti din comunele rurale, precum şi femeile sătence. Toate însărcinările ce se vor fi făcut în favoarea acestora sunt şi rămân valabile. Vezi voi. Omagial, pag. 219, V. Păunescu.

4) Deaceea s’a adrtsaf învăţătorilor îndemnându-i la muncă, să-i vadă lumea cine sunt, cc pot, ce servicii sunt capabili să aducă ţării şi neamului şi atunci opinia publică, devenind favorabilă, 'îmbunătăţirea stării materiale devine un corolar. Haret le-a arătat astfel calea care duce în mod sigur la izbândă. \ ezi voi. Omagial, pag. 216, R. Dobrescu. °) Vezi voi. Omagial, pag. 126, L. Mrejcru. °) Sugestia de a da caracter oficial cercurilor culturale, a le organiza şi recomanda călduros corpului didactic, o capătă Haret în 1898 dela încercarea făcută de revizorul şcolar I. Antonescu în jud. Putna, care înjghebase adunări între învăţători cu scop de a se instrui între dânşii şi ceea ce era nou — cu scop de a instrui pe săteni prin sfaturi şi conferinţe. Reglementarea acestor cercuri o face în 1902. Vezi voL ■ Omagial, pag. 9f6, art. Alex. Cihcorghiu.

17*0-3

Frământări

Didactice

tuturor învăţătorilor ce s’au distins ’). Pentru a laborator» săi cei mai iubiţi. Poate, abia acum, ajunşi în scăpa ţărănimea de lăcomia cămătarilor şi asupritor mare nevoie, îi vom înţălege şi preţui bine Tăcerile, iilor de tot felul şi pentru a-i da putinţa de eman­ ne vom aduce aminte de el, şi-i vom releva meritele ! cipare şi înstărire, încurajează, susţine şi ajută înte­ Dealtfel Haret şi-a ridicat singur cel mai măreţ meierea coperaiivclor de consum, obştiilor de arendare monument: opera sa! Rămâne ca noi să căutăm şi de cumpărare, băncilor populare şi a casei rurale. să i-o cunoaştem, să /-o continuăm, să i=o desă­ Mai înfiinţează aşezăminte culturale ca societatea vârşim şi să i-o răspândim.

Spre aceasta trebuie să tindă iniţiativa asociaţiei gene* „Steaua“ şi „Liga Deşteptarea". Mai întemeiază şi susţine „Rev. Albina" (I90f) şi „Rev. generala a rale a învăţătorilor, de a-1 comemora, care-i bine venită. învăţământului (1906).

Atât prin idei cât şi prin acţiuni, Haret este N’a fost teren de muncă, pe care să nu fi păşit Pestalozzi al nostru, al Românilor. Şi unul şi altul cu siguranţă, să nuri fi folosit. N’a fost încercare urmăreau acelaş ideal: „ridicarea maselor prin cui* culturală, care să nuri fi izbutit. tură" ! In ce priveşte mijloacele de acţiune şi rezul* Activitatea şi opera lui Haret, pentru a fi apre­ fatele practice, Haret, pare că-1 întrece chiar. ciate cum se cuvine, trebuiesc urmărite în toate pre* Ceace au făcut Olandezii penlru marele lor om al ocupările sale în viaţă. Trebuie să-i se cunoască în* şcoalei Jean Lightart, ar trebui să înfăptuim şi noi făptuirile şi personalitatea sa, şi ca profesor univer* pentru marele nostru Haret. Să*i adunăm întreaga sitar, ca om de ştiinţă, ca pedagog, ca scriitor, ca sa operă, să i-o publicăm înfr’o colecţie „în memo* orator, ca om politic şi ca organizator a învăţămân­ riam“ şi să i=o popularizăm. tului secundar şi universitar.

Mai mult, un studiu amănunţit ar trebui să-l scoată In cele expuse, l-am privit abea depe fereastra de sub cenuşa vremii şi să-l puie în lumina ade* şcolii primare, depe uliţa satului şi depe aripele sufle­ vârâtă. N’ar trebui să iasă nici un absolvent depe tului dăscălesc, cărora aparţine în primul loc. băncile şcolilor normale, fără să nu-i cunoască ne* Pentru a i se înţelege valoarea cu adevărat, opera muritoarea-i operă şi pilduitoareari personalitate şi lui Haret trebuie apreciată şi judecată în raport cu viaţă, pline de învăţăminte, imbolduri şi directive. cceacc era învăţământul, învăţătorul şi satul înainte Ce binefăcătoare înrâurire exercită Haret, asupra ic a veni el ca ministru al şcoalei, în raport cu celor ce caută sări cunoască ! Cu cât te adânceşti in o* ncntalitatca şi împrejurările grele de atunci şi în ra­ per a sa, cu atât te însufleţeşti, te entuziasmezi, simţi port cu timpul întrebuinţat pentru înfăptuirea ei. imboldul să-l urmezi şi capefi tărie să înfrunţi greu tă file.

Dacă nu-i încă destul de cunoscută, dacă nuri aStă pildă, de munca cea mai încordată şi cea prcciată încă aşa cum se cuvine, vina este a pos­ mai prodigioasă, pe care a desfăşurat*o vreo*dată terităţii şi a împrejurărilor vitrige, ce i-au urmat. O „un om“ şi „un ministru“ în (ara românească şi umbră trecătoare de uitare a aruncat asupra lui de ce se poate înfăptui intr’o fară cu învăţătorii Haret, poate, şi marele războiu de întregire prin de­ ei, când se ştie a*i folosi, in rezolvirea marelor zechilibrul moral şi economic ce ni l-a adus şi sub probleme sociale. Ar trebui să ia pildă dela el atât „cei de sus“, cât şi „cei de jos! apăsarea căruia ne sbafem încă.

Folosiţi de un nou „Harel“, învăţătorii ar putea Azi, când şcoala şi învăţătorimea se găsesc la grea răspântie, când se aşteaptă cu îngrijorare „bar* aduce azi, un imens folos restabilirii echilibrului moral bătui providenţial11, care să continuie, să întregiască şi economic. Ar fi calea cea mai sănătoasă, plin care opera marelui Haret potrivit nevoilor şi aspiraţiunilor

s ar putea pune capăt mizeriei în care ne sbatem.

actuale, umbra lui se simte tot mai mult în preajmă.

Ăducându*i această modestă, dar pioasă recuno* ştinfă şi păstrându*i cel mai deosebit cult, doresc sincer, eternizarea Mareluişi Sfântului nostru Haret în sufletul

E dorit tot mai mult de oameni şi împrejurări, ca întruchipat în persoana unui trimis al soartei, să revie din nou în fruntea şcolii. Grăbesc împrejurările măcar, repararea marei nedreptă(i ce i se face de însăşi co-

i) Voi. Omagial, pag. 126, L. Mrejeru.

învăjătorimii şi a poporului, pentru care s’a jertfit!

17 Decembrie 1932.

Frământări

Didactice

1T4S

SPIRU HARET desrobifor al clasei făraneşfi

/ dc IOAN BRĂTJLĂ Jnsfifu/or-pensionar—Focşani

e

1 ^plinesc 20 de ani dela moartea lui pe vremea lui Vodă Ştirbei, puneai pluşul u H^ret. Dar Spiru Haret frăeşte încă. unde vreili; fiii acestor boeri — feciori de iraeşte în amintirea clasei fărăneşti pe care bani gata ~ îşi luase obiceiul să plece ca a luminat-o şi a desrobiDo materialiceşte; păsările călătoare în fări străine, iar moşiile fraeşte în mima colaboratorilor lui— în vă- să le arendeze. Ajunsese lucrul ca în Molfătoni neamului, ^ cum î-a numit el — cu dova, moşiile să fie pline de arendaşi evrei, care sa ajufat în opera de refacere eco- iar în Muntenia de greci şi bulgari. Aceştia, nomică a tării noastre. ridicau din an în an arenzile cerute de Spiru Haret a fost omul care s’a de- proprietarii absentişti şi pe care le chelvotat binelui obştesc; a fost doctorul de- tuiau in fările pe unde stăteau; arendaşi\ plin cunoscător al nevoilor clasei ţărăneşti, la rândul lor, îngreuiau şi ei pe fărani, care — pe vremea lui — era robită şi sub- luându-le cât mai multă dijmă şi silindu-i jugataj şi economiceşfe şi polificeşfe. ca, pentru locurile ce le dau pentru culSiând multă vreme la fără, cât a făcut tură — negreşit cele mai rele să facă inginerie hotarnica, a văzut cum acest rob cât mai multă muncă şi în condifii cât mai al pământului — fără nul român — care cu grele. Ouăle trebuiau să fie trecute prin inel, noaptea ’n cap porneşte la munca câni- iar puii ce-i duceau ca plocoane să fie pului, stă toată ziua cu capul gol în arşifa găini mari, etc. etc. Dijmuitul se făcea asoarelui, se lasă din lucru seara târziu, proape spre iarnă, pentruca ţăranul să ter• harnic în toată accepţiunea cuvântului, a* mine obligaţiile de muncă ca: arăturile de jungea totdeauna să naibă ce mânca iarna, toamnă, căratul porumbului şi a cocenilor pentruca apoi să-şi vândă brafele de muncă arendaşului, cu care se îndatorase din iarna pentru vara viitoare, proprietarului sau aren- trecută, Tocmai când da zăpada, ducea şi el adaşului lacom şi hrăpăreţ.

A juns in fruntea Ministerului Instrucţiunii, casă, puţinul porumb ce recoltase şi care pe care l-a onorat neschimbat în timpul nu-i ajungea nici odată, pe iarnă, guvernărei partidului liberal, cu sufletul său In drumul acestor revendicări, sau îniubitor pentru fărani — talpa fării, cum se făinii deodată: învăţătorii, cari pe acea zicea mereu la întrunirile politice depe a- vreme erau numai neaoşi fii de fărani şi lunci, — Spiru Iiaret nu a putut să mai cari sufereau şi ei ceeace sufereau şi se­ ra bde ca acest iobag să fie finul în sfarea menii lor, cu Ministrul loi, mânat şi el de de sărăcie şi ca lumină şi ca frai fa mi- acelaşi gând de a desrobi clasa ţărănească, liar. Era vremea când nedreptatea strigă- obijduifă şi oropsită, toare la cer, reclama ca pătura ţărănească Manifestările dascălilor din această vreme să fie luminată, şi să i se hărăzească o de a infiinfa ici şi colo bănci săteşti pen-

soartă mai omenească.

Definătorii de moşii nu mai erau boerii de odinioară, cari trăiau in mijlocul fărănilor, cari cântau in strană la biserică, care dau pământ de cultură cât trebuia şi cât pute munci imnul cu familia sa, cum a rămas si cântecul din vremea aceea „că

tru satisfacerea nevoilor lor de credit, au găsit sprijin puternic şi Încurajare din partea ministrului Haret. Când aceste bănci sau inmulfit, Spiru Haret a luat pe aceşti pionieri ai cooperaţiei şi a Întemeiat Lassa Centrata a banelor populare, m frunte căreia a pus pe dl. I. G. Duca, care,

1750

Frământări

dintâi a organizat aceasta insfifufie ca organ de conducere şi apoi prin sfaturi şi confe* rinfi in care se dau îndrumări despre felul cum să se constitue o bancă, acestea au început a se întemeia în toate satele noastre, Nu trecuse nici doi ani dela înfiinţarea Cassei Centrale a Băncilor populare şi a~ lături de aceste instituţii de credit, au început a se înfiinţa şi obştii de arendare, de cumpărare, de consum, etc.

Multe din moşiile proprietarilor absenfişfi, gajate, erau expuse a se vinde şi a cădea in manile arendaşilor, cari se îmbogăţeau iot mai mult in dauna sărăcirii ţăranului nostru.

Învăţătorii, in dorinfa ca aceste moşii să cadă in mâna consătenilor, în mijlocul cărora trăiau, încep să înfiinfeze obştii de cumpărare, oriunde se ivea vreo moşie ex* pusă a se vinde. Spiru Haret încuraja pre* tulindeni intemeerea acestor cooperative, iar iniţiatorii găseau în d-sa totdeauna sprijinul

ţţ*

CC*' *Vr tytPj/i Jlf '

Didactice

de a se împrumuta prin Cassa Centrala a Băncilor populare şi a fi satisfăcuţi cu ere* ditul necesar.

In scopul colectării unui fond exclusiv pentru cumpărări de moşii, subsemnatul, împreună cu preotul Iacob Goleanu şi colegul N. D. Voiculet, am publicat o bro* şură-apel despre „Asociafiunile ţărăneşti", în care, pe lângă alte chestiuni de interes obştesc ca: înfiinţare de ferme, lăptării, pe* peniere, ele., emiteam ideea de a face o colectă naţională între contribuabili, în mo* dul următor: fiecare cetăţean trăitor pe pă* mântui tării, să mai contribue cu 10 bani lunar sau 1.20 lei anual. Dela Z milioane locuitori, câfi erau alunei, se colectau 7 milioane lei anual. Şi dacă s ar fi urinat astfel, în 2, 3 ani se putea face un fond exclusiv în scopul cumpărărei de moşii pentru fărani. Această broşură am trimis*o şi ministrului Spiru Haret, dela care am primit răspunsul următor:

^ /yfcd<

îfM*

I /•' . /

- fa j-Ţ^uA ouJfr O*

a

fa

; Ihu

AuJlĂ î^

^ 9h* O

&

7 .

<* u.

aP-i,

/1/xaaA/X & erzf ImMvu* U «*

A* i*

A

.

C&AJt Q

'

n.J SW ^ fa

/

c*

Frământări

Did actice

1751

ÂfMi Msisi

/i.

A'ii/i/vx

„I(i mul(umcsc pentru exemplarul cemi-ai trimis din apelul adresat sătenilor şi învăţă­ torilor de d-fa şi de cei doi colegi ai d-fale.

Ideea este bună, dar va fi foarte greu de re­ alizat, şi mai ales dupăce se va realiza, va fi foarte greu de condus lucrul.

Nu-ţi spun asta ca să te descurajez; din contra, acum mai mult decât oricând este nevoe, ca îlivăfătorii să nu părăsească calea bună pe care au intrat, tocmai pentrucă se caută a se înăbuşi mişcarea începută, care a dat deja aşa de bune rezultate până acum".

HARET.

' uja - v_/^

Partidul liberal plecase dela putere. Par­ tidul conservator, care-i urmaset consec­ vent ideilor de a nu se fărămifa moşiile, ne-a oprit trimiterea broşurii către invăfăton. Dar problema pusă de noi, a fost rezolvată de Spiru Haret. Partidul liberal, venit iarăşi la guvern, a fost sesizat de iu­ bitorul de fărani — Spiru Harei — ca să înfiinţeze „Creditul Rural". Această in­ stituie punea la îndămâna obştiilor de ţă­ rani, bani din bugetul fării, fără să mai fie nevoe de colecta de 10 bani!

1752

Frământări

Didactice

SPIRU HARET în parlamentul (arii, apărând drepturile sacre ale fărănimei şi pe învă(ătorii neamului de acuzaţiile nedrepte cari li se aduceau. dc I. POPESCU. Insfifuior»Odobcşfi.

Prin sărbătorirea oamenilor mari se întăreşte în sufletele tinere dragostea de tară şi de geniile ei.

Corpului didactic primar ii revine astăzi prima da* torie a preamări amintirea aceluia care nc*a dat importanta cuvenită, aceluia care ne*a înţeles, lui Spiru Haret.

Care era în general mentalitatea până la dânsul ?

Că poporul nostru e leneş, indiferent la bine şi la rău, că nu se poate civiliza şi că nu e capabil de de nici un fel de progres.

Născut în munţi sau câmpii, trăind acolo izolat, ară nici un contact cu lumea, fără cultură, ţăranul, bineînţeles, n’avca acea îndemânare necesară în in* dustrie, n’avca curajul întreprinderii comerciale; în schimb însă, naiura îl înzestrase cu calităţi admira* bile: bun gospodar la casa lui, harnic plugar, vi* fcaz soldat.

Capabil dc o muncă pricepută, atunci însă când e bine sfătuit şi când s’a convins că ceeace are să facă este pentru binele şi folosul lui. Şcoala numai, putea să*l îndrepte, să-i dea în* drumarea cea bună şi să-l ridice din această stare înnapoiată.

Un adevăr necontestat că ignoranta era una din cauzele principale ale relelor de care suferea popu* laţiunca de la (ară, şi ca ridicarea (ăranului din punct de vedere moral, economic şi politic depindea în pri­ mul rând de progresul învăţământului.

Convins de acesl adevăr, ministrul culturii, vizio* nărui Spiru Haret, ani dearândul a căutat sa frans* forme în dispozifiuni legislative şi în măsuri de ad* niînisfrajie rezultatul acestor convingeri şi a bogatelor sale cercetări, făcând din problema ridicării culturale a (ăranului, obiectul principalei şi neobositei sale preo* cupări, luându-şi dc colaborator învăfăforul.

complecta indifercn(ă pentru cultura (ăranului, când învă(ăforii recrutaţi ca vai de capul lor dintre absol­ venţii cursului primar, toleraţi abia în comună dc administrafie sau de proprietarul moşiei fără local de şcoală, tremurând numai la numele revizorului şcolar, Haref deschide şcolii orizonturi cu totul noui.

Numărul învăţătorilor creşte pe fiecare an, localu* rile de şcoală construite din nou se cifrează cu sutele anual, programele se uşurează, frecuentarea elevilor din ce în ce mai regulată, iar materiile din programă se predau conform cerinţelor pedagogice de către în* văfători normalişti, recrutaţi cu o deosebită atenţie şi care exercită o ac{iune binefăcătoare şi asupra cole* gilor lor mai puţin pregătiţi.

In loc de a fi împiedecaţi sau pedepsiţi cum erau în trecut, ori decâte ori voiau să lumineze pe săteni, din contra, acum sunt încurajaţi şi răsplătiţi.

Grădini şcolare, cursuri de adulţi, bănci populare, la întemeierea cărora învăţătorii au depus o muncă atât de apreciată, iată atâtea direcţiuni folositoare, în care au lucrat învăţătorii, aceşti modeşti funcţionari ai Statului, pe întrecere, sub scutul încrederii com­ plecte acordate de şeful lor. Şi câ(i din oamenii de seamă, s’au ridicat, adu* când critici foarte aspre în contra acestei activităfi \ ...„un atentat la proprietate, la libertatea preţului şi o violare a principiului economic al circulaţiei bunu* rilor, legea care să oblige pe proprietari să-şi vândă şi să-şi arendeze moşiile numai la ţărani. Asemenea enormitate conduce deadrepful la primejdia socia* lismului.

Filtrează virusul sedi|iunii şi presară sămânţa a* narhiei în sufletele naive şi obijduite ale (ăranului.

Vâ închipuiţi aceste broşuri intrate în mâinile în* văzătorilor, prco|ilor şi a celor fără Dumnezeu! Cre*

De unde până atunci complecta desinferesare şi

dem de a noastră datorie să denunjăm opiniei pu*

Frământări

blice conştiente, aceste manopere primejdioase de a* devăraţi agenţi şi provocatori".

S au ridicat contra învăţătorilor prin faptul că lu* crează în afară de şcoală şi că se abat dela datoria lor, neglijând şcoala, apoi că ci sunt agitatori peri* culoşi ai ordinei publice.

Prima obiecţiune cade dela sine. încât priveşte acuzaţiunea că învajfforii au fost agenţi periculoşi în contra ordinei publice, este ia* răşi neîntemeiată, căci dacă faptul de a (ine cursuri cu adulţii, de a îndemna pe săteni să nu se mai ducă. la cârciumă, ca să-şi depună la bancă econo* miile lor, dacă aceasta constitue o crimă, atunci to|i oamenii de bine, toţi bunii Românii ar revandica a* ceasta acuzafiune, fiind siguri că-şi îndeplinesc o datorie sfântă.

Se mai putea ca România sâ deţină recordul a* nalfabetismului din Europa ?

S’au ridicat glasuri în parlament. Un deputat în plin parlament (în 1908) a afirmat chiar că preotul şi învăţătorul de la ţară sunt cei mai periculoşi oa­ meni din sat, căci au propagat idei subversive.

Din contră, o sumă de învăţători în timpul neno­ rocitei mişcări ţărăneşti s’au luptat împotriva toren* tului revoluţionar, unii cu primejdia vieţii lor, au stat împotriva acestui torent, au vorbit, au sfătuit, au a* rătat primejdiile, au întrebuinţat toate mijloacele po­ sibile ale persuasiunii, evitând mari nenorociri.

Spiru Ha ret ne-a acordat încrederea complectă— principiul suprem de la care a plecat, când a ridicat drapelul culturii, pe care a scris: „prin şcodlă,(, „prin învăţător", la ridicarea ţării (... iar nu cum era scris până atunci pe alte drapele „dreptate, frăţie", iar poporul, in bunul sau simţ, citea în dos „dă-mi că­ maşa mie").

Luând colaborator pe umilul învăţător, pe cantita­ tea neglijabilă de până atunci, a făcut din el ele­ mentul cel mai de seamă în satul său.

Acordându-ne toată încrederea, punându-nc la muncă, ne-a transformat activitatea in adevărat a* postolat.

Odată începutul făcut, am păşit şi păşim tot înainte. învăţătorul ofiţer, alături de ţăranul soldat, format sufleteşte de el, a înscris pagini de istorie neperitoare, cu ocazia războiului de desrobire şi întregire a nea*

mului.

Operă neperitoare, acest edificiu lăsat nouă moş* tenirc, datori suntem să-l păstrăm intact cu căl­

Didactice

1753

dura toată a sufletului nostru; altfel ne-ar blestema copiii copiilor noştri.

Rândurile cari urmează, ilustrează un episod din activitatea parlamentară a lui Spiru HarefJ).

Am terminat cu cele ce a vorbit d-nul Tache Io* nescu, voiu frece .la altceva, care are o importantă mai însemnată, cu toate că d*nul Filipescu care a provocat această parte a răspunsului meu, a fost foarte scurt în partea care mă priveşte, a fost scurt aci în cameră, dar a fost mai lung aiurea; în inter* viewul la care făceam aluzie ieri şi unde şi*a spus gândul mai pe faţă şi în mod mai deplin. îmi voiu permite să iau chestiunea aceasta şi să mă ocup de dânsa ceva de aproape, pentru că până acum, în Cameră, nu mi s’a dat această ocaziune.

In senat am vorbit anul trecut despre dânsa, dar aici încă nu.

Mai înfâiu ţin să rectific un lucru: d*l Filipescu mi*a spus: „broşura din 1907 pe care d*l Harct a tipărit-o şi a împărţif*o". V’aţi înşelat, d-le Filipescu, n’am tipărit nici • nani împărţit-o; eu am dat un ar* ficol la gazetă şi gazeta, fără să mă întrebe, a făcut broşura şi eu am cumpărat*o depe uliţă. Un singur exemplar posed, căpătat în felul acesta, cu IO parale.

Dar, fiindcă e vorba de broşura aceasta, de câte ori s’a vorbit şi prin gazete, şi prin întruniri publice, şi în parlament de broşura incendiară cu care s’a provocat răscoalele, nici odată oamenii mai de scamă — nu vorbim de gazete numai — oamenii mai de scamă cari au făcut critici pe baza ei, nu au citat nici odată părţi dintr’ânsa, ca să văd şi cu părţile acelea cu care am răsvrăiit ţara! Mă ’nşel: de două ori s’a făcut lucrul acesta, cel puţin în parte: anul trecut, a*nul Dissescu cu ocaziunea interpelării sale, a citat o frază dintr’ânsa şi anul acesta, d*nul Fiii* pcscu n’a citat, dar a făcut aluziune la aceiaşi frază.

Am să vă citesc şi cu fraza aceea, este fraza de la sfârşitul articolului: „Dacă a fost permis ca sân* gelc să stropească stradele capitalei până şi în anul jubiliar, pietrele sar ridica singure să ne lovească, dacă am tolera ca alt sânge să mai plătească şi drepturile câştigate ale lui Mochi FischerL (Apia* uze prelungite).

D--lor, aplauzele cUvoastre îmi dovedesc că dacă cu am fost vinovat, scriind fraza aceasta, d--voastrâ sun* tcţi complici cu mine. (Aplauze prelungite).

l). Discursul lui Spiru l Iarct cu ocaziunea discuţiunii răspunsului la mesaj. (3 şi 4 Doc. 1909).

175J4-

Frământări

Didactice

D*l Barbu Păltmeanu : Număraţi pc acei cari vă tigate ale lui Mochi Fischer", ce caută acolo guvern aplaudă. nul conservator? (Aplauze prelungite).

D'l preşedinte: D^nule Păltincanu ar fi fost mai jD--/ Ioan Lahovari: Numai lui Mochi Fischer i bine ca să nu întrerupeţi, n’aveti dreptul să în- se ardea magaziile, casele şi i se prăda averea ? trerupefi.

D-l Sp. C. Haret, ministrul cultelor şi instruc* (D*l Barbu Păltincanu protestează). (iunii publice: Onor. d*le Lahovari, mă iertaji, nu Dacă nu*mi înţelegeţi povaţa ce v’am dat, vă chem discutăm aceasta. Când va veni vremea şi când ve|i' la respectul regulamentului. (Aplauze prelungite). voi, voiu fi gata să vă răspund.

D*1 Barbu Păltmeanu: Cer cuvântul.

D-l Ioan Lahovari: Afi sintetizat în Mochi Fi­ D-l preşedinte: N’aveti cuvântul, d*lc Păltincanu, scher toată chestiunea. vă rog să respectaţi biuroul. N’aveti cuvântul. (A* D-7 Sp. C. Haret, ministrul cultelor şi instruc* plauzc). (iunii publice : Să mă iertafi, să-mi daţi voe să nu D-l Barbu Păltineanu: Eu ştiu ce este cuminte vă răspund acum. Dacă vroi(i altă dată, voi fi gata şi ce nu este cuminte. să vă răspund, dar acum nu este Mochi Fischer în Voci: La ordine. cauză, ceeace este în cauză şi ceeace vroi să do* D--/ preşedinte: Răsvrătirea contra autorităţii biu- vedesc este că, unii adversari politici când au citit roului, este răsvrătirc contra însăşi Adunării. (Apia- fraza, au avut impresiunea că nu au ce să învino* uze prelungite). vătească înfr’însa şi au fost siliţi să o schimbe. (A* D-l Sp. C. Haret, ministrul cultelor şi instruc- plauzc prelungite). {iunii publice: Dar, d-lor, dacă aplauzele d*voasfră Aşi putea să zic că însuşi d--l Filipescu a avut îmi dovedesc că n’am fost aşa tare vinovat când impresiunea aceasta, de vreme ce d-sa n’a citit fraza, am scris cuvintele acestea, eu am oarecare indicii ci a citat-o din momerie şi cu totul altfel, că, „dacă cari îmi dovedesc, că chiar adversarii mei nu sunt va fi represiune, pietrele se vor ridica". Apoi nu departe de a împărtăşi aceeaşi părere. este aceasta fraza mea. Eu nu zic că se vor ridica In adevăr, ce ar fi trebuit să schimb în fraza a- pietrele, dacă va fi represiunea; din întregul text al ceasta pentru ca să nu se poată incrimina ? De! broşurei rezultă că guvernul are dreptul şi datoria să Poate unii ar fi preferit ca în loc să zic să se ri* facă represiune. Cififi tot, nu numai fraza dela sfâr* dicc „pietrile", să zic „să se ridice cărămizile". (Ila* şit. Eu spuneam: nu se-cuvine ca sângele româ­ ritaie, aplauze). nesc să plătească drepturile lui Mochi Fischer. (A* Dacă aceasta este o chestiune de gust; nu poate plauze prelungite şi îndelund repetate), să meargă cineva până acolo, încât să ameninţe pe Cred că în această privinţă, asupra acestui punct un ministru să-l bage în puşcărie pentru că a pre* nici d--l Filipescu nu poate fi de altă părere, căci ferit să scrie pietrile în loc de cărămizile. (Aplauze), d-sa este prea bun român ca să gândească alfmin* D-l N. Flipescu: Cer cuvântul în chestiune teri decât mine! (Aplauze prelungite), personală.

Dar d-lor, cum că eu nu eram un răsvrătitor, cum D'l Sp. C. Haret, ministrul cultelor şi instruc- că nu eram un sectar aşa de periculos, cum mă ca* jiunii publice: Dar mai este şi altceva, este că a- lifică onor. mei adversari, despre aceasta dânşii a* mândoi onor. mei adversari, cari s’au referit la fraza veau o dovadă pipăită; era o altă broşură, scrisă aceasta, nu au voit să o citească. Când vorbiau des* de mine cu doi ani înainte, în 1905, intitulată : „Ches* pre dânsa, când mă învinovăţeau în baza ei, n’au tiunea ţărănească", asupra căreia mi s’a desvoltat o vrut s’o citeze. Ce s’a întâmplat ? Să vă pun înainte întreagă interpelare anul trecut, fără ca onor. inter* actele oficiale. Anul trecut, la Senat, d*I Dissescu pelator d*l Maiorescu, care cu toate acestea este un avea broşura în mână, la tribună, şi a jinuf un foarte polemist de prima forţă, să fi atins fondul broşurei. lung şi foarte frumos discurs, pe baza acestei fraze, D*sa mi*a făcut proces pentru o frază incidentală. dar când a venit vorba s’o citească a citit-o aşa : Dar de fondul ideilor expuse în broşură nu s’a Dacă a fost permis ca sângele să stropească stra* atins şi nu se putea atinge, pentru că sunt acolo lu* dele Capitalei până şi în anul jubiliar, pietrele s ar cruri pe cari eu le*am expus, pe cari nu le*aşi fi ridica singure să lovească în guvernul conservator1. scris altminteri, chiar dacă aşi fi avut onoare să fac CareIH e scopul acestei Cum? Avea broşura în mână, o finea înaintea o* parte din partidul conservator.

IU diilor’şi când eu spun acolo despre „drepturile caş--

întregi broşuri altul decât a asigura buna în|elegere

P ră m â n tă ri între proprietari şi îârani? Şi ce poate fi mai mult în folosul unora şi al altora decât această bună în* telegere? Că mijloacele propuse de mine vor fi fost bune sau rele, după părerea conservatorilor, e altă chestiune. Dar'întreaga broşură nu tinde la altceva.

Apoi cum acela care la 1905 căuta să stabilească pacea şi buna înţelegere între ceie două pături so* ciale de sus şi de jos, era să vină la 1907 cu torta incendiară şi să pună foc edificiului pe care căuta să*l ridice? Iată d*lor, o singură frază vă citesc.

Broşura este mare şi nu aş putea să vă o citesc întreagă. „Toţi aceşti ţărani cari nu au pământ deloc sau au mai puţin decât le trebue, nu ar putea să ca* pete pământ decât în unul din următoarele moduri şi prin o împroprietărire ca cea de la 1864, atât pe proprietăţile Statului, cât şi pe cele private prin .cumpărare.

Prima solufiune trebue înlăturată : pentrucă ca ar ridica prea multe şi destul de justificate protestări din partea proprietarilor, ale căror moşii, deja reduse la 1864, s’ar mai reduce încă acum, pentrucă a* ceastă solufiune nu se poate aplica moşiilor din cari la. 1864 s’au dat deja la fărâm cele două treimi; şi în fine, pentrucă această solufiune nu ar face de* cât să amâne greutăţile pentru 15*20 ani, după care ar trebui procedat la o nouă împroprietărire; dar mai presus de toate, solufiunea aceasta ar întări în spiritul ţăranilor convingerea, deja născută în 1864, că, decâfeori nu vor avea ei pământ de*ajuns, mo* şiile proprietarilor trebue să le împlinească trebuin* fele". (Aplauze).

Dar în orice caz, o mulţime de prieteni ai mei politici ştiu că erau de părere pentru împroprietări* rile sub o formă sau alfa. Eu nu eram de părerea aceasta, şi nici astăzi nu sunt; o împroprietărire ime* diată nu ar duce la rezultatul la care tindem, de a .îmbunătăţi soarta ţăranilor. Ar fi o perioadă de tran* zifie prea lungă, prea grea şi prea periculoasă, prin .care să trecem, până să ajungem la scopul nostru.

Eu preconizam un alt sistem, acela de a face mai

Didactice

1755

facă îndată ce partidul va reveni la putere, căci este pericol, şi pericol mare. „Lă(irea trusturilor evreieşti ale moşiilor, creşterea cea mare a arenzilor de anul acesta se traduc toate prin sărăcirea până la extrem a ţăranilor şi este în sentimentul tuturora, chiar în al celor mai optimişti, că această stare de lucruri, dacă va mai dura, nu se va putea rezolva decât prinfr’o catastrofă. Grecii şi Evreii vor trece granifa cu milioanele stoarse de la fărani, dar ce va fi aci pe urma lor, nu va fi bine". (Aplauze prelungite).

Acestea le scriam la 1905, cu doui ani înainte de revolufiune. Deja de atunci eu. ca şi mulfi alfii, ne dădeam seama că lucrurile nu merg bine.

Cum putea să scrie altfel un om cu minte decât aşa? (Aplauze). îmi faceţi d*voastră o învinuire pentrucă cu doui ani înainte vedeam pericolul? (A* plauzc). Am căutat să deştept atenţiunea tuturor şi să provoc pe oamenii cari dispuneau de putere în momentul acela şi pe acei cari aveau să mai dispue de dânsa în viitor, să se gândească, că este pericol mare şi că se poate ajunge la o catastrofă. (Apia* uze). Din nenorocire, profefia mea a avut partea pro* fetici Casandrei. Nimeni nu a ascultat*o şi aşa de mult nu a ascultat*©, încât peste doui ani o uitase cu desăvârşire; şi nici nu se mai gândea că au pu* tut să fie oameni cari să prevadă ceeace se întâm* plase. In minutul din urmă, când catastrofa s’a în* tâmpla! şi când s’a realizat profeţia mea, până şi în acest detaliu, că Evreii şi Grecii au trecut granifa cu milioanele, (aplauze prelungite), atunci s’a căutat o cxplicafiune dc moment şi s’a găsit că un făran a umblat cu broşuri, un altul a umblat cu ziare in* cendiare şi alte lucruri de felul acesta! D*lor, cve* nimente de asemenea gravitate, nu se pot produce din cauze de asemenea neînsemnătate. (Aplauze prelungite).

Să admitem, că ţăranii şi*au făcut o idcic greşită despre starea lor, că starea lor este mai bună decât şi-o închipuesc ci, după cum cred unii din onora* bilii noşfrii adversari.

Foarte bine, dar că erau în capul lor aceste idei

întâiu pe făran arendaş şi după o perioadă oarecare de forma(iune să ne gândim la un fel oarecare de-

de demult, rumeni nu o poate contesta, şi nimic nu

împroprietărire, pe care ei singuri ar fi realizat*© prin

s’a făcut, ca să sc scoată din capul lor aceste idei, şi să nu*i lase, să ajungă acolo unde au ajuns. (A*

cumpărare directă.

Iată sistemul propus de mine; mi se pare :ă sis*

jemul acesta nu se depărtează mai de loc de însăşi •vederile conservatorilor.

Iată o altă frază, pe care o citez şi care este ultima: „Ceeace nu sa făcut până acum, trebue să se

plauze). Eu, care prevăzusem pericolul şi care mă

sileam şi înainte de 1905, în sfera mijloacelor mele, ca să caut să contribui la înlăturarea lor, pentru a* ceasta sunt răsplătit, aşa cum sunt răsplătit astăzi 1 (Aplauze prelungite).

1756

F rămân ţări

Didactice

Cum că broşura mea dela 1905, departe de a fi bele. (Aplauze). Vă rog să scoateţi la iveală, daca o broşură incendiară, a avut utilitatea ei, şi că în nu probele, măcar indiciile pe care le avefi, iar dacă orice caz a pornit din cea mai curată dorinţă de a nu, vă făgăduesc -dreptul de a vorbi aşa. (Aplauze). evita tării teribila încercare prin care a trecut, am Dreptul de polemică politică merge departe de fot, destule dovezi şi poate dacă nu m’aş teme să fiu mai ales la noi, dar socotesc că sunt oarecare li* taxat de presumfios, aş aminti că multe din solu(iu* mite peste care, pentru respectul omenesc pe care nilc propuse şi preconizate de mine atunci, au avut ni-l daforim unul altuia, nu s’ar cuveni să trecem. de atunci corp de fiinţă, şi aceasta tocmai în mo­ (Aplauze). Sfidez pc oricine: nu acum, pentru viitor, mentul cel mai greu al încercării, prin care am tre- dar pentru oricare moment din viea(a mea să gă* cui (aplauze prelungite), cum că nu mă înşelasem scască cel mai mic indiciu şi să-l dea pe faţă, cu aşa de grozav, după cum pretind unii, am dovezi care să dovedească nu că am participat, asta e o dela înşişi onor. noştri contrazicători. afirmare pe care nici nu mă înjosesc să o combat Iată, onor. d-l Lahovari era ministru al domeniilor (aplauze îndelung prelungite, strigăte de bravo), dar atunci şi a îmbrăţişat unele din cele mai modeste că aş fi având măcar o aşa mentalitate, care la un din solufiunile propuse de mine, dar în sfârşit a do- moment dat să mă poată împinge la extremităţi ca vedit că a citit cartea şi a găsit că nu era de lepă- acelea ce mi le pun în scamă. (Aplauze prelungite), dat în întregimea ci. Spre exemplu, idcca cassei de D-lor, vieafa mea politică e începută târziu ; nici asigurare contra foametei şi a sărăciei, idee pe care nu gândeam alte dăji că voiit face politică vre-o am propus-o în broşură, d-I Lahovari a realizat-o dată în viata mea şi mai ales că voiu ajunge la foarte prin o lege. Legea aceasta nu a avut succes, dar înalte onoruri la care am ajuns, dar, in această scurtă cu continuu a crede, aceasta e părerea mea perso- vieafa politică, eu am lucrat şi am vorbit şi am scris nală şi nu angajează pe nimeni, că ideea era bună. foarte mult, şi tot ce am făcut şi am scris şi am In realizarea ei insă, sau făcut oarecari erori, pen- vorbit,, sfidez pe oricine să găsească un rând sau o tru care insă sunt departe de a face o învinuire d-lui vorbă sau o faptă care să îndreptăţească învinovăLahovari; este prea posibil că şi dacă eu aşi fi fă- jirilc cc se lot aduc, dc trei ani încoace. (Apia* cut legea, să fac ori acele erori, ori altele, pentru că uze prelungite). Ce s’a publicat, este pe faţa; se orice lucru nou, făcut pentru prima oară, te expune poate pune pe masă oricând; afi văzut singura frază la asemenea neajunsuri, dar fondul idcci eu cred de care s’au agăfat pentru a-mi face învinovăţire, că era bun.

Nici unul dintre adversari n’a vroit s’o citească in* Dc asemenea, ideea arendării moşiilor Statului la treagă. (Aplauze). Dar, d-lor, afară.dc aceasta, eu săteni, asupra căreia am insistat mult în broşura am avut şi am o întinsă corespondentă şi cu oa­ mea, d-l Lahovari a căutat să o realizeze. meni din afară de corpul didactic. Mi s’a făcut în* Apoi, atunci va să zică, iată că ccl puţin în u* vinovăfire şi din aceasta. După conceptiunea unora, ncle din părţile ci, era un tărâm comun de vederi d*lor, ar trebui ca ministrul instrucţiunii să fie un in cele două partide adversare, cari guvernează fara „Dlialai Lama“, de care sa nu se poată apropia nimeni şi nimeni dintre dascăli să nu*i poată vedea aceasta pe rând.

Apoi, pc acela care face, sau ccl puţin se sileşte faţa. (Aplauze), Concepfiunea mea, ddor, este alta: eu cred că să facă fârii lui servicii dc acest fel, doar cineva care este prea supărat, poate să-l taxeze de „sec* ministrul, oricare ministru este dator să fie în cea tar periculos". Poate să fie sectar, dar „periculos" nu. mai deaproape atingere cu foţi cei pe cari e chemat Dar, d-lor, au fost între cele spuse de d. Fiii* ca să*i administreze. (Aplauze prelungite) Să le dea pescu infervorbitorolui său dela „Universul", lucruri îndemnuri, să le dea sfaturi, să le dea învăţăminte,

şi mai grave. D*sa a spus: avem indicii, cum că şi astăzi d. Harcf râsvrăteşte pe (ăran. Să vă citesc însăşi fraza aşa cum a fost rostita": „după informa-îiuniic noastre continuii şi...“ (Citeşte).

Iată fraza d-lui Filipcscu.

Onor. d-le Filipcscu, când cineva aruncă cuiva mai ales unui adversar politic o învinovăţire ca a'ccasf.i, omul învinovăţit are dreptul să ceară pro-

să-i certe atunci când ei greşesc. Fu aşa fac. (A* plauze).

Este o muncă foarte mare pe care mi--o dau penfru aceasta, dar nu-mi pare rău de dânsa. (Aplauze).

Nu-mi pare rău, pcnfrucă, cu toate supărările pc cari adversarii mei se silesc sa mi le producă din cauza aceasta, am avut de alfa parte aşa de buneii frumoase rezultate, încât ajung cu pnsosmfa sa-m. ras-

Frământări

plătească toate acele neajunsuri. (Aplauze prelungite). Şi dacă aji putea d-voasfrâ să adunaţi înfr’o zi iniile de scrisori pe cari le-ram adresat dascălilor de toate treptele, dela învăţătorul din fundul Dornei, şi până la cel mai înalt profesor universitar, vă asigur că nu ve(i putea niciodată să-mi formaţi un monument care să-mi fie mai spre lauda mea. (Aplauze prelungite şi repetate).

In nici una din ele nu vefi găsi nimic care să tindă la altceva decât la înălţarea sufletului celui cu care vorbesc şi la îndreptarea lui pe cai bune.

(Aplauze). Şi de aceea vă spun că nu mi-e frică în ziua când va veni vremea ca d--l Filipescu să mă bage în închisoare, (ilaritate, aplauze), nu mi-e frică de loc de probele pe cari le veţi putea aduna în contra mea. Nu tăgăduesc, nu reneg nimic din tot ce am scris, din tot ce am vorbit, din tot ce am făcut. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate).

D-lor, evident că, după ce vorbesc aşa, eu nu pot să urmez pe adversarii mei pe tărâmul pe care d-lor s’au aventurat, adică acela al învinovăţirilor ne­ întemeiate şi nedovedite; dar numai pentru ca să fac o demonstraţie prin reducere la absurd, cum nu­ mim noi în ştiinţă, să-mi da{i voie două minute să arăt cc concluziuni s’ar putea trage din cele ce au vorbit atât d--l Filipescu, cât şi d-l Cantacuzino.

D--l Cantacuzino a zis o vorbă, căreia poate d-sa nu i-a dat mare importantă, dar din care să vedeţi ce concluzii s’ar putea trage, nu le trag eu, Doamne fereşte, dar ar putea cineva, pu{in binevoitor fa{ă de d-sa să le tragă.

A zis: „Şcoala nu trebuie să fie şcoală de pro­ pagandă, nici religioasă, nici politică". Aji zis-o. Ei bine d-lor, cum că şcoala nu e cuib de propagandă religioasă, aceasta este cert. Nici nu s’a vorbit altfel, nici de noi, nici de adversarii noştri ; dc nimeni.

Dacă e aşa, atunci învinuirea pe care d-l Cantacuzino o aduce şcoalei şi anume şcoalei rurale, căci de dânsa este vorba, este că face propagandă politică.

Care este, d-lor propaganda de care sunt învi­ nuiţi învăţătorii? Este faimoasa activitate cxtraşcolară, activitate care a dus la băncile populare, la obştiile săteşti de arendare, la cercurile culturale, la cantinele şcolare şi la alte lucruri de acclaş fel.

Va să zică, după d-voastră, acestea constitue o propagandă politică? Contra cui? Contra noastră?

Nu. Atunci contra d-voastră? Va să zică, pe d-voastră vă supără băncile populare şi obştiile dc aren­ dare şi cooperativele săteşti? (Aplauze).

Didactice

1757

Eu nu zic că este aşa, dar este bine, vedeţi, când aduceţi învinuiri adversarilor, să nu căutaţi să fre* ceti peste (intă, pentrucă săgeţile se pot întoarce înapoi. (Aplauze).

Tot aşa şi cu onor. d-l Filipescu, aş putea şi eu să-i fac proces de intenjie şi să-i zic: Atunci când d-sa merge aşa de departe fată de un ministru în exerciţiu, încât să-l învinovăţească fără dovezi că umblă să răscoale satele, n’aş putea şi eu să zic: eu ştiu ce are să facă d-l Filipescu. D-sa are de gând, când o veni la guvern, să desfiinţeze toate reformele pe cari le-am făcut noi. Şi fiindcă, d-lor, prevăd că aceasta nu are sa se facă fără rezistentă din partea ţăranilor, şi o sîl fie nevoie de represiune, îşi caută de mai dinainte explicatiunile pentru repre­ siunile viitoare! (Aplauze).

Vedeţi, aş putea să o zic aceasta, dar nu o zic, pentrucă nu vreau ca d-voastră să aveţi dreptul să-mi faceţi mie vina pe care cu v’am fâcut-o adineaori.

Eu spun acestea ca mijloc de dovedire şi nimic mai mult.

D-l P. P. Carp: O să va spun eu ce o să facă Filipescu,*când o veni la putere!

D-l I. I. C. Brătianu, preşedintele consiliului : Garantaţi d-voastră de viitorul politic al d-lui Fili­ pescu ? (Ilaritate).

D-l P. P. Carp: Garantez.

D-l Sp. Haret, ministrul instrucţiunii publice: In orice caz, d-lor, să-mi permiteţi ca în urma acestor explicafiuni să consider, cum se zice la tribunal, inr cidentul ca închis, şi dc aci înainte să-mi fie iarăşi permis ca să nu mă mai ocup nici de cum şi nici odată, de învinovăţiri dc acest fel. (Aplauze pre­ lungite).

E sigur că opozifiunea trebue să facă opozifiune, şi pentru ca să facă opoziţiune ii trebue să aibă materie, şi fiindcă nu are materie, trebue să şi-o creeze. (Ilaritate, aplauze). Acesta c un subiect găsit gata, să o lăsăm să-l exploateze, dar noi să ne cău­ tăm de altă treabă. (Aplauze). Deocamdată, acelora cari ar fi încântaţi ca să mă considere ca insti­ gator, eu îmi voi permite să le dau oarecari ele­ mente mai bune de dovedire a instigajiunilor făcute de mine.

D-lor mai întâi, in aceşti câfiva ani de când am onoarea să dirig ministerul dc instrucţiune, mUam dat toată osteneala posibilă pentru a lăţi cu deose­ bire instrucţiunea în păturile populare, care au lipsă dc ca. (Aplauze prelungite).

Poate că aceasta va turbura socoteala unora; dar

1758

R rământări

l

nu mă preocup de aceasta. Frecuenţa şcoalclor rurale aproape s’a îndoit. (Aplauze). Numărul absol­ venţilor şcoalclor rurale, pe care în anul 1897 l’nm găsit la 6.880, astăzi trece de 30 mii. fAplauzc).

Am găsit şcoale rurale instalate în bordeie, în care în cea mai mare parte nu încăpea mai mult de 20 de copii intr’o sală de clasă, unde după lege ar fi trebuit să încapă 80, şi aceşti 20 şedeau pe pământul gol şi ploua prin stuful spart cu care era presupus că este acoperită şcoala. (Aplauze).

Dela 1879 până astăzi s’a clădit 1.738 de şcoli, cu 3.050 săli de clasă şi cu 809 locuinţe dc învă­ ţători. Din acestea, numai in timpul ministerului meu, s’au clădit peste 2.200 săli de clasă, numai în a* ceşti 8 ani. (Aplauze). Este adevărat că în aceşti 13 ani intră în socoteală şi 4 ani de guvern conser* vaior, şi trebue să facem fiecăruia partea sa.

Este adevărat că din aceste 1.738 de şcoli s’a construit şi sub guvernul conservator: în 1899, trei (mare ilaritate, aplauze prelungite); în 1900, 14 şcoli; în 1905, 84, şi in 1906 57. Peste fot 158 dc şcoli, cceace reprezintă 9% din ceea ce s’a fă* cuf. (Aplauze, ilaritate).

Vă rog, insă, să observaţi că, chiar din aceste 158 de şcoale, mai mult de jumătate din ele erau începute sub regimul liberal, şi au fost terminate în anul următor. Şi sunt unele cari nefiind terminate în anul 1904, lc*am găsit fot neferminafe în anul 1907 ! (Aplauze prelungite).

Mai este ceva. Ultima seric de şcoli construite în anul 1906, aş putea zice că este singura serie, pe care am pufca*o pune la activul guvernării conser* valoare, căci toate cele din anul precedent, fără ex* cepţiunc, erau începute de mine. Dar cele din 1905 şi 1906, ştifi cum s’au făcut? Pe când guvernul li* beral creea şcoalele, cu propriile resurse ale Casei

!

I

şcoalclor, în timpul anului 1906, fondul prevăzut în bugetul Casei şcolelor pentru acest scop, a fost chel* tuit în alte scopuri, aşa că a trebit să se împrumute de la o bancă particulară, din Bucureşti, cu o do*

.

ţ

| !

banda mare, de 6%, pentru ca să se facă aceste şcoale. (Aplauze). lata lucruri cari nu se iartă, şi pc cari în ziua ju* decăţii va rog sa mi le amintiţi, ca să le pun la pa* sivul meu ca instigator al masselor ţărăneşti. (Apia*

Didactice

D-voastră ştifi că vederile onorabililor noştri ad* versari în această chestiune sunt că avem prea mulţi învăţători, că se îneacă satele de prea multă lumină şi că ar mai trebui pus niţel oboroc deasupra lumi* nei care se înalţă, pâlpâind dela un capăt la altul al satelor noastre! Şi ca să răspundă acestei fre* buinţe, au făbărît pe şcoalcle normale, dcsfiinfându-le cu duiumul, Se înţelege că atunci, când vine vorba la traduce-* rea în fapt a acestor lucruri, deosebirile sunt mari.

Dc la 1896—97 până astăzi sunt înfiinţate 2.553 posturi noui de învăţători. Dintre acestea numai în timpul d-lui Poni şi Mârzescu s’au înfiinţat 560, iar în timpul celor trei ministere câte am trecut cu, 1.401 posturi noui. Numai în aceşti doui ani din urmă s’au înfiinţat 948 posturi noui de învăţători.

(Aplauze). Şi s’ar fi înfiinţat şi mai multe dacă n’aş fi fost stânjenit de lipsa de personal, care are să fie şi mai grea peste doui ani cum ziceam, când şcon* lele normale n’au să ne dea nici un absolvent.

Am înfiinţat şcoli de agricultură, şcoli de meserii.

Unele dintr’nsele s’au bucurat şi ele de critica ad* vcrsarilor noştri, pentru motive pe cari este inutil să le amintesc aci. Noi ne*am căutat de treabă, şi în opt ani de zile dela cinci şcoli de agricultură şi mc* serii ce aveam, am trecut la 78, şi aţi putut vedea, acum două luni de zile, la expoziţiunea dela Filaret, rezultatele date de dânsele. (Aplauze). Dar am aci oarecari numere cari pot să vă arate şi altminteri, rezultatele date de dânsele. Şcoalele de agricultură 'abia înfiinţate, cea mai' veche dintr’nsele — afară de cele trei dela început pe cari le*am avui — cea mai veche dinfr’nsele nu are decât opt ani de vechime, au dat 1.367 absol* venh> dintre cari opt sute şi mai bine sunt intraţi deadrepful în agricultură (aplauze), iar o parte din* n$!* nu au *nca car*eră, sunt în armată sau aiurea.

Va să zică, proporţia, cum vedeţi, este foarte bună.

(Aplauze),

şi îndelung repetate). şi nu mai citez şi alte măsuri de a cari le*am luat, pentru înfiinţare de bi* cantine şi colonii şcolare, efc., dar vă

Şcoale comerciale: s’au înfiinţat şcoale de comerţ elementare, aşa cum dorise d*l Carp să le înfiinţeze la 1893, şi nu a putut atunci, căci Camera a schim* bat legea sa şi le*a dat cu fotul alt caracter. Eu am revenit la tipul acela şi rezultatul este că din absol* venţii acelor şcoale 91 la sută au intrat în comerţ. iar din şcoalele superioare 77 la sută. (Aplauze), Rezultatul altminteri practic al acestor întâmplări este că numărul patentărilor români dela 1 Aprilie 1908

citez altceva, numărul posturilor de învăţători înfiinţate.

încoace a crescuf cu 2.911, iar numărul patentărilor

uze prelungite Mă opresc două mână pe bliofeci rurale,

Fră m ântări străini a scăzut in acest timp cu 3.649, mai cu scamă în Moldova. (Aplauze prelungite).

Fără îndoială că rezultatul acesta din urmă pe care l-am citat, nu se poate pune numai la activul şcoalelor, sunt şi alte însemnate cauze care au con­ lucrat la dânsele, dar şi şcolile au contribuit mult mai bine, când vor prinde puterea pe care astăzi încă nu o au (Aplauze).

In sfârşit, ca să încheiu, toată lumea ştie rezul­ tatul acelei activităţi exfra^şcolare aşa de criticat de onor. noştri adversari: sunt 2600 bănci populare în ţară, cu un capital care, în momentul acesta, trebue să treacă peste 60 milioane, adică: această instifuţiune reprezintă cea mai puternică organizaţiune fi­ nanciară din cele pe cari le avem astăzi în ţară.

(Aplauze prelungite). Şi mai avem obştii pentru arendare de pământ, cari, numai în câţiva ani, în trei ani, au ajuns la 183, cu un capital de vre-o 2 jum. milioane, şi care aveau în arendă astă vară

182.000 hcct. de

pământ.

D=l I. Ci. Duca:

Sunt 300 obştii cari plătesc

peste 4 mii. arendă.

D. Sp. C. Haret, ministrul cultelor şi instrucţiunii

Didactice

1759

dânsa; nu-şi pot închipui că având cineva puterea de a îndrepta într’o anumită direcţiune o masă aşa de compacta şi numeroasă ca a învăţătorilor şi a preoţilor, nu ar putea să nu abuzeze de această pu­ tinţă, ca să răstoarne cu dânsa lumea întreagă.

D-lor, activitatea mea dovedeşte că nu este aşa, şi dacă este vorba câ asemenea trecere a mea face umbră cuiva, pentru ce şi aceia nu caută şi ei să lucreze în direcţiunea noastră, pentru că şi ei ar avea aceiaşi putere ca şi mine, de a îndrepta lumea spre bine? (Aplauze prelungite).

Dar cum? Vor să prindă pe oameni cu rău ? Pe învăţători şi pe preoţi d-voasfre nu^i scoateţi din răsvrătifori, din turburători, şi nu incetaţi cu ameninţ ţările contra lor, că aveţi să le faceţi aşa şi pe din* colo, când veţi fi mari şi tari. (Aplauze).

Aţi avea şi d-voastre un rol foarte însemnat în activitatea care se desfăşoară: interveniţi în ea ; aduceţi contigentul d--voastre de muncă şi de idei, căutaţi să îndreptaţi activitatea aceasta pe calea care vi se pare cea mai bună şi să îndreptaţi ceeace se pare că este excesiv şi rău în activitatea noastră.

Dar să vreţi să răsturnaţi toate, să criticaţi tot ceeace

Cu atât mai bine; datele mele sunt mai

am făcut noi, aceasta este o sistemă foarte greşită.

(Aplauze).

Iată, d-lor, care este activitatea mea subversivă.

parc rău că am fost mai lung decât credeam, dar,

publice:

D-lor, am încheiat cu ceea ce aveam de zis. îmi

vechi.

după cum aţi putut vedea, în vorbirea mea m’am

(Aplauze îndelung prelungite).

Cu această activitate, d-lor, eu mă laud, şi orcât ar căuta unii să mă descurajeze şi să mă prezinte

mărginit

peste

tot

de a răspunde

la

acuzaţiunile

precise ce mi sau făcut şi nu puteam să fac altfel,

în ochii d-voastre şi ai ţării ca un element periculos

căci, dacă pentru un particular e indiferent de a

şi turbulent, eu am deplină încredere în dreapta ju­

răspunde

decata a oamenilor, ca să fiu sigur că asemenea a-

nistru, pentru un membru al guvernului, se impune

precieri nu vor avea trecere în ochii nimănui.

să rnspunză la învinovăţirile cari i se aduc. De aceea,

(A-

plauze prelungite). Ştiu eu de unde vin mai cu seamă învinovăţirile:

sau

nu, este

treaba lui, pentru un mi­

d-lor, am crezut că este de datoria mea nu numai pentru mine, dar şi pentru colegii mei din minister,

vin de acolo că mulţi nu--şi închipue că poate cineva

ca să răspund aşa precum

să aibă o sifuaţiune oarecare şi să nu abuzeze de

prelungite şi îndelung repetate).

am răspuns.

(Aplauze

1T60

Frământări

Didactice

SPIRU HARET Spicuiri din opera lui culturală. dc N. HAGIU Revizor şcolar

!

i

>\ :

I

Implinindu-se 20 ani dela moartea Iui Spiru sează pe copii şi în ce măsura). Invăfătorul Haret, cel ce-a fost întăiu „Omul şcoalei" însă, cu oarecare sfială, îşi ceru scuze că n’o şi apoi „Părintele fărănimei", se cuvine ca şi să poată preda a doua zi (o să lipsească dela noi învăţătorii, cari trăim vremuri destul de şcoală), pentrucă trebuia să se ducă la Bră^ grele, să-i cunoaştem cel pu|in în linii gene-' ila pentru interese familiare foarte urgente, râie, opera sa culturală, desfăşurată cu enfu^ Nu termină bine rugămintea şi Haret îi şi ziasmul, voinfa şi sentimentul na(ional cari adresă învăfăforului următoarea rugăminte : caracterizează pe acei ce se sacrifică pentru „Dragă d--le X, te rog să^mi dai voe, să* fi tară. (iu eu locul".

Infr adevăr, Spiru Haret a fost bărbatul de Desigur că învăţătorul nu se putea opune stat care a înfeles perfect rolul ce-I are şcoala şi iată că a doua zi Ia ora 8 fără cinci miîn progresul urmărit de o (ară. Deaceia, încă nute, ministrul Spiru Haret întră în cancelarie, decând era profesor a finul ca prin punefua- unde semna în registru de prezentă: „Sup^ Iitate, pregătire temeinică şi moralitate desă^ linitorul d^lui X, Minisfru Spiru Haret". vărşită să pregătească pe acei cari mai târziu A }inut Jecfii până Ia ora 12 şi j un. In au devenit elemente principale în aefiunea cele trei recreaţii, povesteşte învăţătoarea din desfăşurată de dânsul. postul II, era de o veselie şi mulţumire ne^ Un foit elev al său spune cu preciziune obişnuită şi cu elevii, cari la ora 12 şi jum. că nu-şi aduce aminte dacă Spiru Haret, cât (la eşire) Iau rugat foarte stăruitor, să vină şi a fost profesor, a lipsit sau a intrat cu întârziere „mâine". la clasă.

Haret mâncă la masă cu tot zelul, căci Iubia activitatea (profesiunea) dascălului, înţelegea perfect că misiunea de învăţător sau încât şi atunci când a ajuns minisfru, îşi pe^ profesor, nu este o biată funefiune care )i--a^ trecea zilele la Sârafa-Monfeoru-Buzău; cea duce o sumă lunară ca ceva suplimentar la mai mare plăcere o avea, când întră în clasa veniturile agricole, efc., ci, o profesiune sfântă învăfăforului din acea comună şi finea Jecfii de apostol al culturii nafionale.

Prin activitatea sa de profesor şi apoi organ ca orice învăfător.

Fostul director al şcoalei Sărata, pe acea de control ca inspector şcolar, ele. a căutat vreme, ne povesteşte întâmplarea următoare: întotdeauna sî dovedească că şcoala nu-i „Spiru Haret, venise înfr’o primăvară foarte numai un mijloc de insfruefie, ci şi de edu* nemulfumit dela Bucureşti, la castelul său din cafie; deaceia cerea cu jnulfă prestanfă ca Sărata. Cum pe atunci lucra la programa în- fiecare elev sau apostol să-şi facă datoria cu vă(ământului primar, chemă înfr’o seară pe mult devotament şi să traducă în fapte cele învăţătorul director, pentru a-l ruga ca a doua învăfate.

Cerea insfruefie pentru educafie,

zi, să predea la religie „Sodoma şi Gomora" nu pentru instrucţie.

A fost contra luxului de expuneie verbala (vroia să vadă dacă această lecţie îi intere^

Frământări

.(contra vorbirci). „Vorba sboară, fapta ră^ mâne", pentru că socotea şcoala ca „far ,conducător în viaţa etnică, lumina care sa • trezească poporul prea copleşit de nevoi Pentru ajungerea acestui scop, Haret s’a îngrijit de pregătirea învăţătorului, înfiinţând şcoli normale, i-a întărit stabilitatea şi a în^ trodus cercurile culturale, care unesc şi în­ tăresc pe învăţători în cuget şi simţiri.

Ca mijloc de a se coborî şi pătrunde în­ văţătorii în sufletul poporului, pentru a cu.noaşte şi apoi ridica, a impus activitatea . extra-şcolară cu serbări, şezători, case de sfat, .expoziţii, servicii religioase însoţite de coruri şcolare şi predici din partea învăţătorului, etc.

Astfel a fost pregătit poporul pentru a se ..bucura apoi de roadele băncilor populare, tobştiilor şi cooperativelor, care au mărit me­

Didactice

1761

ritul aceluia ce prin şcoală a ajuns: refor^ mator economic şi social, părintele ţărănimei".

Prin această operă culturală, Haret a legat şcoala cu viaţa etnică, realizând depe atunci şcoala activă propriu zisă •— cu caracter xz* gional. Şi acum cunoscând în rezumat opera cul­ turală a lui Spiru Haret, pentru ridicarea poporului din punct de vedere economic, social şi naţional, se impune ca noi, învăţă­ torii de azi, să nu şovăim nici o clipă în faţa greutăţilor ce ne stau în cale, ci pătrunşi de simţul datoriei, al dragostei de şcoală şi al iubirii de cei în mijlocul cărora trăim, să muncim pătrunşi de acel aş ideal: „Ridicarea poporului prin cultură", pentru a cinsti şi prin fapte memoria lui Spiru Haret, cel ce a fost cu drept cuvânt „Apostol al neamului".

1TG2

Frământăr

Didactice

UN REVOLUŢIONAR SPIRU HARET I NICOLAU Directorul şei prim. de b. No. 3 — Focşani

Dcsvoltarca suflcfului popular pe linia no­ din sat, a întregii administraţiuni politice, e^ bilă a tradiţiei e un imperativ de existenţă conomice şi culturale preconizate de marele etnică. îndrumător.

Către s< t — acest tezaur cu tradiţie şi ori ^ Acest răscolitor provoacă în 1898 munca finalitate — frebue să se îndrepte toate pu- atât în şcoală şi biserică, cât şi’n afară de ele, lerile creatoare ale naţiei şi toată preocuparea pentru ca să scoată din scai şi paragină păconducăforilor unui neam, în toate timpurile, tura de jos, satul robit şi strivit.

Marele Ha ret a fost un mistic al ruralisCercetând şcoalele existente, marele apostol mului şi nici unul din creatorii de eri şi de spune: „Am găsit şcoale rurale instalate azi ai României, n’a fost mai adânc pătruns în bordee, în cari în cea mai mare parte nu de adevărul de mai sus, ca acest mare re- încăpeau mai mult de 20 copii într’o sală de formator. clasă, unde după lege trebuiau să încapă Pentru cl, satul era ţara, era tezaurul de 80 elevi; şi aceşti 20 şedeau pe pământul adevăr şi poezie, în care se păstrează nepre- gol şi ploua prin stuful spart, cu care era făcut şi viu sufletul românesc. Acolo e fra- presupus că este acoperită şcoala", diţia şi folklorul care nelămureşte forţa şi In timpul ministeriatului său la instrucţia geniul, acolo e sângele biruitor, care fără publică sau clădit 1580 şcoli, cu 2200 săli de prccupcţire s’a vărsat întreg şi generos, pentru clasă, desigur cu 1401 posturi noi de învăliniştea şi existenţa patriei. ţători.

Uitat şi ostenit de robie, satul se descomOdată cu clădirea localurilor şi înfiinţările punea. Trupul sătenilor îşi slăbea vlaga prin de posturi, se da mare importanţă pregătirii proasta nutriţie, prin muncă excesivă de clacă profesionale a învăţătorilor, cât şi propagării pentru ciocoi; femeile trudite şi martirizate metodelor pedagogice mai raţionale. In fieduceau aproape singure greul casei de ţară; care an, li se da la II învăţători bani şi copiii erau născuţi mai mult pentru mormânt, trenul gratuit, ca să studieze câte două judeţe din cauza relelor condiţiuni higienice în cari fiecare, iar dările de seamă publicate în bu­ letinul activităţii extraşcolare erau de. folos îşi începeau viaţa.

Sufletul sătenilor era pradă neştiinţei şi e- tuturor învăţătorilor. Tot pentru instruirea lor, reziilor. Fără nici o rază de speranţă în mai a înfiinţat cursurile de lucru manual în fie­ bine, fără îndemn de ridicare, fără gând, a- care vacanţă mare.

proape# Ridicarea salului până la înţelegerea şi aplicarea unei aejiuni de înfrumuseţare, care să lege primitivitatea cu idealul, era urmarea uneii sistematice şi contnui acţiuni de cultură, Trebuia să vie activitatea animatoare a şcoalei, a bisericii, a bibliotecii, a asistentei

Dacă marele Haret n’a putut îmbunătăţi prea mult situa(ia materială a învăţătorilor din cauza sgârceniei ministrului de finanţe de a-lunci şi a duşmăniilor din toate părţile contra operei sale — socotită ca tendinfioasă şi re-volufionară - totuşi a reuşit^ cu succes în ridicarea moraRsociala a învăţătorului. Inva~-

ff Frământări

Didactice

1T63

s wa izslc « aa sftrna-swa ~ prestigiu şi stabilitate corpului didactic, spre ah independent în acţiunea sa de apostolat, Pentru puma oara in şcoala primară, se fre-zeşte conştiinţa despre marele ei rol moral, social şi naţional. w I recuni odinioară la strămoşii noştri Romani se pionunţa cu mândrie „sun/ cefâfean roman , cu aceeaşi mândrie se întitulau învăjătorn „luminători ai satelor1* sau „apos/oii ai neamului . Ann lui Elaret pot fi socotiţi ca perioada eroică a învăţătorilor.

Ridicarea şi fericirea poporului nu se putea face însă numai prin educaţia liberatoare să­ vârşită prin şcoală, ci prin munca socială a tuturor elementelor de cultură. Elaret a sfă­ râmat limitele înguste ale şcoalei şi bisericii şi a făcut pe to(i să înţeleagă că domeniile lor sunt infinite: „pietutindeni unde o cre­ dinţa trebue ridicată şi unde un prejudiciu trebue distrus". După cum iarăşi în raportul său către regele Carol I din 1903 spune: „pentru a lucra asupra mulţimii nu sunt deajuns numai mijloacele administrative, nici acele restrânse între limitele unui formalism riguros. Trebue ca to(i aceia, care au putinja cât de mică de a contribui la ridicarea po­ porului, să^şi dea concursul lor fără tocmeală şi fără ezitare. Corpul didactic prin misiunea

lui e chemat cel dintâi Ia această operă".

Deaceea el înfiinţă şi susţinu cu toată căl­ dura cercurile culturale Ia sate, unde confe­ renţiaţi mai ales învăţătorii, cari cunoşteau mai bine nevoile locale şi ştiau să vorbească pe înţelesul sătenilor. Dar la aceste cercuri, cu timpul şi pe alocurea mai vorbeau şi scrii­ torii noştri conferenţiari, cari cunoşteau felul de gândire şi exprimare a poporului, deasemeni medicii de plasă, doctorii veterinari, judecătorii ambulanţi, administratorii de plasă, preoţii şi alţi oameni de bine.

A fost firesc ca marele reformator să se bizue mai mult pe învăţători. O sete de ideal n’o putea găsi decât în sufletul lor. Liberarea conştiinţii ca şi liberarea economică n’o putea săvârşi decât cu învăţătorii. Ei erau săraci, neinteresaţi în tovărăşii de camătă, idealişti şi .buni. In misionarismul lui social s’a rezemat

pre-»' dicilor de înseninare, EI a văzut pe preot numai în iposfasa omului legat de cer.

A urmat un şir de scrisori, o întreagă corespondentă de la un capăt la altul al tării, cari au lămurit atunci o seamă de gânduri.

Sufletele aţâţate s’au mişcat. Atingerea lor cu flacăra cuvântului revoluţionar a fost mU raculoasă. Şi iată ce spune însuşi marele român adversarilor săi politici: „Eu cred că oricare ministru este dator să fie în cea mai deaproape atingere cu tofi cei chemaţi să-i administreze. Să le dea îndemnuri, sfaturi, să le dea învăţăminte, să-i certe atunci când greşesc. Eu aşa fac. Este o muncă foarte mare pe care mi-o dau pentru aceasta, dar nu-mi pare rău de dânsa. Nu-mi pare rău, pentrucă durerile pe cari adversarii mei se silesc să mi le producă din cauza aceasta, am avut de altă parte aşa de bune şi fru­ moase rezultate, în cât ajung cu prisosinţă să-mi răsplătească aceste neajunsuri. Şi dacă a(i putea să adunaţi într’o zi miile de scrisori pe care le-am adresat dascălilor de toate treptele, de la învăţătorul din fundul Dornci şi până la cel mai înalt profesor universitar, vă asigur că nu ve(i putea niciodată să-mi forma)i un monument care să-mi fie mai spre lauda mea. In nici una din ele nu veţi găsi nimic care să tindă la altceva, de cât Ia înăl­ ţarea celui cu care vorbesc şi la îndreptarea lui pe căi bune".

Cu avânt ce nu s’a cunoscut în toată via(a de sbucium a poporului românesc, nv vă(ătorii au început lucrul. A fost o frenezie a muncii. Atunci s’a văzut că pătura hră­ nească este înzestrată cu nebănuite daruri de energic, de pricepere şi de iniţiativă. Poporul

îşi descoperea inima şi elanurile latente.

Epoca aceasta este adevărata epocă dc re­ naştere şi de pregătire a sufletului românesc, pentru împlinirea idealului naţional care avea să vie.

Pentru a da curs practic ideilor sale din activitatea şcolară şi extraşcolară, înfiinţă func­ ţiuni de învăţători agricoli ambulanţi, încurajă organizarea grădinilor şcolare, pepiniere şcolare, creşterea albinelor, viermilor de mătase, fixă o zi pentru sărbătorirea sădirii pomilor.

1T6*-

Frământări

Didactice

organizat casa şcoalelor şi a înfiinţat casa bisericii în 1902, două instituţii cari au jucat un rol covârşitor în realizarea operii lui Haret. Prin ele a realizat: localuri de şcoală, bibliotecă, muzee, colonii şcolare, cantine, etc.

Pentrucă opera lui şi învăţătorul erau so-^ cotite ca răsvratitoare, ca să-i ţină la locul de luptă, Haret scrie: ,,Dacă învăţătorul ar considera rolul său ca terminat, îndată ce a dat strict cantitatea şi felul de muncă pentru care e răsplătit, el ar fi bun slujbaş, dar nu $i-ar merita numele de apostol cu care se glorifică şi n’ar fi un bun român“.

,,Lăţirea trusturilor evreeşti ale moşiilor,creşterea cea mare a arenzilor din anul acesta se traduc toate prin sărăcirea până la extrema ţăranilor şi este în asentimentul tuturora, chiar în acelor mai optimişti, ca această stare de lucruri dacă va mai dura, nu se va putea rezolvi de cât prinfr’o catastrofă, Grecii şi Evreii vor frece graniţele cu milioanele stoarse de ia ţărani dar ce va fi aici, pe urma lor, nu va fi bine“.

Această frază, scrisă atunci, a făcut pe adversarii săi politici, dar mai ales pe duş^ manii ridicării poporului din starea de iobăgie şi inconştienţa în care erau ţinuţi, să acuze Dacă în primul rând s’a ocupat de învă- pe Haret şi învăţători de răscoala ţărănească ţământul primar, nu mai puţin s’a ocupat de din 190T. Şi Doamne! ce s’ar fi întâmînvăţământul secundar şi superior. Dacă a plat cu ţara noastră, dacă n’ar fi fost cuvântul dorit din răsputeri ridicarea păturii de jos — autoritar şi liniştitor al învăţătorilor şi preoţilor! talpa ţării — apoi nu mai puţin dorea ridL O ştim foţi acei, cari fie sub arme, fie lacarea burgheziei şi păturii de sus, pentru ar- posturile de datorie profesională, convingeam monizarea tuturor claselor sociale. şi înapoiam cefele de răsvrăfiţi pe la vetrele Deasemeni Haret poate fi socotit fondatorul lor sărăcăcioase, învăţământului profesional, aproape inexistent Discursul său din parlament din 1909 va pana la el. înfiinţează numeroase şcoale de rămâne memorabil prin puterea convingerii şi meserii, de agricultură şi comerţ, iar absol- adevărului cu care s’a desculpaf pe sine şi venţii lor întră dcadrepful în profesiunea pen- pe învăţători, de această încriminare pusă la tru care s’au pregătit, în marea lor majoritate, cale de spoliatorii ţărănimii.

Cât de departe de adevăr erau acele a* In spiritul său de pedagog realist era con-=* cuzări, se poate vedea clar din principiile sale, vins că o ridicare a nivelului cultural nu era cari erau cu fotul opuse unei imediate im­ posibilă fără o bună stare materială. Prin propriefăriri. Iată ce spune el: „Eu preco^ băncile populare şi cooperativele săteşti, cari nizez un alt sistem, acela de a face pe ţăran au luat fiinţă din îndemnul lui — călduros mai înfăi arendaş şi după o perioadă oare susţinute de învăţători, sa putut scutura fă- care de formaţiune să ne gândim la împro* ranul nostru de cătuşele camefei, din punct prietărire, pe care singur ar fi realizaf-o prin cumpărare directă de vedere economic.

Când sifuafia economică sa îmbunăfăfif, Principiile sale începuse să fie traduse în

săteanul nostru a putut îndrăsni şi el să aspire la o viaţă politică şi socială mai supenoara.

Tot prin ele, marele Haret voia să realizeze pe încetul — fără perturbare a claselor sociale marele act al împroprietăririi sătenilor, care era imperios cerută de o (ară eminamente agricolă, ca a noastră şi unde specularea muncii sătenilor de arendaşii străini ^ care ajunsese la maximum ■—■ putea duce la o catastrofa socjaj^ Ceea ce se întâmplă în I90f cu răscoalele Jărâneşfi, î k prevede din 1905, când scrie:

faptă de multe bănci, cooperative si obştii, cari arendau sau cumpărau moşii.

Ce fericită ar fi fost tara noastră dacă ideile sale de atunci se aplicau după râsboiu la noua şi marea împroprietărire! Moşiile expro* priate trebuiau (mufe sub formă de obşte timp îndelungat, până se lămurea pe deoparte sifua(ia juridică a expropierilor — care a cauzat atâtea nedreptăţi, strămutări şi răsviafiii şi până se pregăteau sătenii pentiu o culluiă rafională şi mai productivă. In ele ar ti avut prilej să muncească numai adevăraţii plugari harnici, iar alifia pseudcagricultori - cari

Frământări

şi^au lăsat loturile pârloagă, sau le^au sub*a* rendat — erau de la sine înlăturaţi. De aseAmeni 4 ... s’ar ... , fi evitat A a<“pPararea loturilor, de înstrăinaţii de neam in ţinuturile alipite. yi. totuşl in toată. acJlunea de Pa?nică revoluţie a expropieru şi împroprietăririi de după războiu, mintea cumpănită, spiritul de drep-taie şi intelegeie complectă a realităţilor sociale de către învăţătorii contimporani lui Haretşi educaji de el, au avut un rol preculTpanit0r-. , INicăeii aiurea nu s a produs o mai mare şi profundă prefacere social-economică într o atmosferă mai liniştită şi patriotică decât aceea din ţara noastră. Şi apoi mai în toate comisiile de expropiere, delegaţii sătenilor erau tot acei învă^ jăfori, precum erau alfii în apărarea intereselor obştiilor în fa}a justifici. Idealismul sădit de Harct în sufletul lor era stâncă de granit în fata corupţiilor şi ademenirilor de la inte­ resaţii deposedafi.

Concepfia sa politică se rezumă în acelaş fanatic patriotism şi în dragostea nefărmurită pentru binele poporului. El spune: „Sprijiniţi orice partid, care cearcă să realizeze o n> formă pentru popor! Nimeni să nu intre într’un partid sub ademenirea intereselor personale sau a intimidărilor".

A fost un orator distins şi adânc convingăfor. Cu mult respect de adevăr şi lege, ascultând ori când, pe cei nedreptăţiţi şi amărîţi, cari băfeau la poarta bunătăţii şi drep-taţii sale. Ţara noastră şi aşezările ei de azi, în ca­ drul larg şi firesc al Neamului nostru întregit sunt în "cea mai mare parte opera lui Haret.

Realizarea unităţii neamului într un singur stat, a fost urmarea firească a acţiunii de cultură şi educaţie naţională a lui Haret şi învăţătoilor din epoca sa.

Astăzi, în al 14-lea an de la unirea tuturor Românilor, aspectul vieţii româneşti de la începutul activităţi lui Haret, apare •mai sinistru şi mai ameninţător, ca ori când, pen* tru existenta unităţii noastre.

Didactice

1765

Haosul a cuprins întreaga manifestare a viefii noastre culturale şi economice. Toate conştiinţele româneşti sunt îngrozite şi deso^ rientate. Duşmanii din năuntru şi din afară se agită. Spectrul bolşevismului de la răsărit îşi' întindeLghiarele amenintâlb^eT' IHlreaga acţiune dc culturalizare a maselor este în complect declin, tocmai când se cerea mobilizarea tuturor forjelor vii, pentru realizarea unităjii sufleteşti între graniţele întregite. Şcoala şi slujitorii ei sunt mai desconsiderafi ca ori când, goi şi muritori de foame, Şcoala a fost ciopârtită sângeros tocmai când spectrul sinistru al analfabetismului (60 la sută analfabe(i) trebue să îngrozească orice Român, Aceasta tocmai când trebuia să dăm în^ vâjăfură românească milioanelor de fraji, că< rora li se răpise acest drept de către cutro^ pitori.

Ni se umple sufletul de durere, când se constată lipsă de conştiinfă pentru interesele reale şi permanente ale tării.

Din nefericire pentru noi, figura lui Haret străluceşte astăzi cu atât mai sclipitor, iarsufletele tuturor conştiinţelor româneşti sunt mai dornice, mai setoase de apariţia unui Luceafăr în zorile României întregite, care cu aceiaşi putere de iubire şi credin(ă către \arăf să stârnească în sufletele tuturora aceiaşi frenezie a muncii ca marele Haret.

In al 20-lea an de la săvârşirea sa din viată, întreg neamul românesc se închină cu evlavie memoriei aceluia cc-a fost cel mai mare apostol al neamului, care prin dragostea lui cea mare de (ară a dat tinerelor generaţii suflet din sufletul lui, credinţă din credinţa lui.

Toţi cei chemaţi să conducă astăzi desfinele, ori .să crească tinerele generaţii ale ori

cărui colţişor din pământul românesc, să ia pildă vie de la acest Mare Român, să se pătrundă adânc de misiunea socială şi naţi­ onală ce i se încredinţează, să nu cruţe nici o osteneală şi nici un sacrificiu, pentru a da tării fii devotaţi şi luminaţi, caractere tari şi nobile, suflete încălzite de dorul sfânt al înăl­ ţării Patriei noastre iubite.

17 Decembrie 1Q32.

176©

Frământări

Didactice

SPIRU HARET ŞI ANORMALII dc CiH. V. CONSTANTINOVICI Invăfător dc surdo^niuţi.

Cu sîrb.itorirea a 20 de ani dela moartea neuitatului Spiru Haret, se cuvine să aducem prinosul nostru de recunoştinţă, celui ce şi-a trămini.it mintea să găsească soJufiuni pentru uşurarca vieţii in general.

SoluîHc Iui, traduse în fapt, au schimbat mult tata tării, precum şi pe aceia a acelora ce an in'âpfuif poruncile sfinte, ale bunului sfătuitor.

Toa'c ramurile de învăţământ public sau însănăto<r, după operaţiunile radicale, ce i-au fost făcj.v de nemuritorul Haret. Lumea satdor cu clementele ei de înfăptuire trebue să le închine cu veneraţie operei haretiene şi sa păstreze cu sfinţenie îndreptările aposiolice.

Creeru! acesta sublim, în afară de binele comun do: i! tuturor, na uitat, ceea ce azi se uită cu foarte, (oaric multă uşurinfă, a ajuta pe semenii tăi ce suferă, fie fiziceşte, fie sufleteşte.

Lumea aceasta, a suferinzilor fizici şi psihici nu e prea cunoscută, pcntrucă nimeni nu-i infelcge nnrea ei nenorocire. Dela obişnuiţii muritori a primit şi va primi indiferentism, sufletele alese nu pot concepe indiferenta, ele se sfriduesc să facă discipoli, care să-i ajute în opera grea de asistentă a suferinzilor, Cine poite concepe imensa suferinţă a unui surdo--mut, orb, debil mintal, idiot, etc.?

Sătulul, îmbogăţitul, politicianul,etc.... Nu!

Aceşti stomatologi socialo-polifici au grijă de buită ş: buzunar. Ideile generoase nu-şi au sălaşul aci.

Spiru Haret e singurul dintre oamenii politici ai epocii lui, care sa apropiat, a stu* diat hmei suferinzilor, dorindu-i cu fot sufletul uşurarea.

La Ministerul Instrucţiunii erau multe ra^ muri de învă(ământ. Toate însă croite pentru valizi. Pentru micii suferinzi, care se sbat şi trăiesc în domeniul veşnicei tăceri, al veşnicului întuneric, etc., Ministerul Instrucţiunii n’are nici o crenguţă de învăţământ pentru aceşti nenorociţi, care nu din vina lor sunt, cum sunt, peste 95 la sută, nenorocirea lor se datoreşte creatorilor lor.

Să creeze un învăţământ special pentru ei, nu avea cu ce în acele vremi. Singura institujie din acele timpuri era Orfelinatul din Focşani cu 3 secţii: a surdo-mufilor, a orbi­ lor şi a orfanilor. (Azi institutul de surdo-muţi şi orfani „Principesa Elisabeta", secţia orbilor constituind Vatra Luminoasă). Cu acest ma-ferial, nemuritorul ITaret nu putea creiea o ra-=mură de învăţământ, Numărul mare de suferinzi cerea orga­ nizare şi Haret sa gândit să creieze dis­ cipoli care să~i ducă opera de asistentă la bun sfârşit. In acest scop, a trimis în Franţa şi Germania câţiva învăţători şi profesori să studieze acolo învăţământul special al ne^ norociţilor.

împrejurările nefavorabile şi evenimentele din ultimele decade, au împedecat oarecum traducerea în fapt a măreţei opere de asis* tenfă ce şi-o plănuise Haret. Cu toate greutăjile timpurilor, discipolii lui Haret n’au

uitat ceeace le dăduse marele maestru: „per* severentă in înfăptuire“ şi în parte au reuşit să creieze un Învăţământ special al anor-malilor, care a fost înglobat în legea din 1924 sub capitolul al. VI denumit: „Şcoalele şi clasele speciale pentru copiii debili şi au­ normalii educabili .

Până la aceasta lcSe nu se Puteavorblde

Frământări

o reglementare a învăţământului anormalilor în tara noastră. Cu această lege şi capitolul ei special s’a făcut un prim pas spre re­ zolvi rea învăţământului anormal.

Crcdefi că discipolii lui Haret s’au mul­ ţumit cu înscrierea acestui capitol special în lege.? Nu. Au tradus şi în fapte dorinţa marelui Haret. Unii, înainte de legea 1924, au creiat diferite institute de asistentă, care ţin de Ministerul sănătăţii, alţii la Ministerul In* structiunii, au întefit stăruinţele şi au realizat.

Surdo-mufii în special au câştigat un institut: Şcoala de surdo-muji din Bucureşti, operă exclusivă a unui aprig propagandist al ide* Hor haretiene, d. I. Ciorănescu, inspector al învăţământului anormal. A perseverat şi a reuşit. Aşa a învăţat dela maestrul lui.

Fericiji, au fost aceia care au avut ocazia să-i asculte îndemnul. Cuvântul lui era cu­ vânt de evanghelie. Celor şovăitori în lupta cu valurile vie(ii, totdeauna le spunea: „Mun­ ciţi, perseveraţi numai în ideia binelui !u Mulţimea înfăptuitorilor i-a urmat îndemnul, a mers pe drumul despicat de maestru, l’a înfrumuseţat şi mare le-a fost mulţumirea, uitându-se la ceeace făcuse. Răsplata trud­ nicei înfăptuiri era sorbită cu mulţumire de cei ce lucraseră la o operă pozitivă.

Se poate spune cu drept cuvânt despre Haret: „A operat şi a creiatu. Găsifu-s’a cineva până azi să aducă la lumină învăţătu­ rile lui Haret?.... Nimeni!....

Didactice

1767

Trăim şi înfăptuim numai noi, cei cc ne­ am adăpat cu duh din duhul lui.

Cred că o cunoaştere a principiilor lui călăuzitoare, a sfaturilor lui creiatoare, a regulelor lui pedagogice renovătoare, daca ar fi scoase la lumina zilei şi puse la înde­ mâna tuturor profesorilor şi învăţătorilor, nă­ dăjduiesc în scurtă vreme la o îndreptare si o schimbare radicală a fetei iubitei noast e ţări şi vremurile cumplit de grele pe care le trăim, ar fi un fel de vis urît.

In tara noastră, pentru alţii, care au făcut munca muştei la arat, s’au scurs valuri de cer­ neală şi baloturi de hârtie, ca să se arate cum musca ştie să are, însă, aş vrea să ştiu, să cunosc o carte, unde să pot ceti pedagogia creiatoare a ctitorului Haret!!....

Jar această pedagogie creiatoare a nemurito­ rului Haret să fie pe masa şi catedra ori­ cărui membru al corpului didactic, întocmai ca şi biblia pe masa şi’n mâna bunului creştin.

Cercetaţi arhiva Ministerului Instrucţiunii şi scoate(i din ea biblia învăţământului public din România. Din atâtea faruri luminoase ce lucesc la orizontul fării noastre, nădăjduesc că unele se vor îndrepte şi spre ctitorul Haiet, pentru ca astfel ctitoria lui să • fie un îndreptar pe masa oricărui român creiator, dela primar şi până la universitar.

Aşteptăm!!....

1768

F rământări

Didactice

I M N *). dc D. A. IONESCU-PANCIU. In vă fu tor.

Pornim spre vremuri noui, cu gândul la Haret, Cel ce a ’nviat neamul cu*al dascălului avânt, Spre*al şcoalei scump părinte, care*a format elanul, Acelor ce uniră al Daciei pământ.

Serbând două decenii, ce nu ne*au putut stinge, In suflete*amintirea*! şi*a Lui recunoştinţă.

Spre ce*a iubit in viafă, ne îndrumăm simţirea, Şi şcoalei româneşti, jurăm în veci, credinţă.

Aveam un ideal, ce l*a ’mplinit trecutul.

De*acum altul răsare şi vrem să*l împlinim: Ca in această ţară, din şcoli şi din altare, Să plece fericirea în oricare cămin.

Modelatori de suflet şi păstrători de datini, Purtăm tor(a luminii, prin munţi şi prin câmpii. Şi înfinzând*o celor ce bal la poarta lumii, Noi croim viitorul, scumpei Românii. Şi ’n aste timpuri grele, când mulfi se străduesc Ca să salveze statul şi n’au destui arginfi, Noi cerem viafă şcolii. Cu ea să ’nviem satul, Şi*atunci iar s’or deschide a noastre biruinfi.

Călăuzifi în muncă de* aceste simfăminte, De ni le ’nnăbuş vii, cei morfi ni le ’ntăresc. Şi îndreptând nădejdea spre scumpul nostru Rege, Noi vrem o viafă demnă de Neamul românesc.

I). Din repertoriul corului invijltorilor puineni.

1? 70

Frământări

Didactice

ÎNVĂŢĂTORUL SATULUI. Aşa cum era pregătit pe vremea lui Haref, pentru înalta sa misiune de îndrumător şi păstrător al datinilor din străbuni.

Am fi oameni fără de în|eles dacă nam contribui chip al vieţii culturale din trecut, şi să fim sigur la ridicarea poporului din care facem parte. Noi cei că punem la temelia vieţii noastre sufleteşti, piatra dintâi avem misiunea de a grăbi însănătoşirea viefii ei de rezistentă, româneşti. Profesiunea noastră e o profesiune de Hora ! jertfă. Cine nu o înţelege, nu e învăţător.

In ea s’a sbuciumat dragostea voinicilor şi s’au Cercurile culturale trebue să fie continuarea ac- împăinjenif de lacrimi ochii bătrânilor.

Haiducii se adăpostiau în horă, ostaşii noştri se Jiunei culturale dintr’o întocmire firească, în care prin caracterul metodic al muncii noastre să facem o a- rupeau cu lacrimi din mijlocul ei, bătrânii cereau devărafă şcoală cu poporul. Această şcoală în împre* bătui şi plecau s’o vadă. jurările viefii româneşti de acum, e absolută.

E belşugul de viată al unui popor.

Pentru hora aceasta cu cântece bătrâneşti şi cu In vremuri depărtate în trecutul nostru istoric, e alăută meşteră, pentru petrecerile acestea, plămădite drept, n’am avut şcoli, dar o cultură românească is* din toată poezia sufletului ţărănesc, păstorii îşi lăsau vorîtă din via}a noastră de popor închegat, de popor turma in grija câinilor de la stână şi coborau cu fiu* nafional, am avut. Această cultură s’a păstrat şi a erul în sat; pentru ele, fecioarele noastre îşi migă* rodit în datinele şi obiceiurile noastre, in acele ve* leau straie de zâne; pentru ele, mamele înşirau în sclc hore de tară, în petreceri, la nunti, în şezători, salba .fetelor icosari împărăteşti, băfuti la Ţarigrad; mai ales in şezători, cari sunt vechi, seculare, cari pentru ele creşteau pe grinzile pridvorului muşcată au trăit cu noi şi vor muri cu noi. şi maghiran; pentru ele se umezeau ochii ostaşilor „Şezâtorile" în deosebi au fost şcoala trecutului. în tabere de luptă; pentru ele fiii voevozilor poleiau O tindă, uir cerdac, o vatră ţărănească- le adăpost căpestrele cailor; pentru ele, păunaşii codrilor îşi tea şi asta era totul. Se adunau acolo tineri şi bă- lăsau buzduganele atârnate de ramuri; pentru ele ba* frâni. In ele venea gândul românesc, vrednicia noas* ciul îşi înfloria tulnicul şi cobora hugeagurile munfilor.

O mândre şi frumoase hore, de ce nu vă aflu eu tră, năzuinfa şi geniul poporului. Fecioarele cu mâini de zâne întindeau pe câmpuri albe de mătase, râuri pretutindeni în câmpiile şi plaiurile noastre!

Unde nu e horă nici doină, creşte buruiana otră* de gândire, bătrânii veneau să sporească Cronicele patriei, păstorul îşi aducea crâmpeiul de poezie pe vita a înstrăinării, ca pe zidurile unei cetăfi de odi* care o zmulsese din sufletul său, in taina adâncă a nioară, floarea mistuitoare a putregaiului! codrului, iar vitejii frămânfafi în inimă de câte un dor ascuns, aduceau acolo doina—cântarea cea mai dulce din câte sa spus pe lume.

Nouă aceasta ni se cuvine, să legăm tot ce a fost bun şi frumos în trecut de aefiunea socială a

Eu ştiu acolo o cântare măiastră, pe care nimeni ' pe lume no are. Când adie ea, durerea moare, pa* timile fac şi voi curgefi.... o lacrimi!

E doina.

Tu ştii că munca noastră a trăit deapururi cu şcoalei de azi.

A A w ■ * Să ridicăm piatra grea a vremii sub care stS în-- cantul. Plugarul cântă pe câmp, vânătorul suna din mormântat ceva din sufletul nostru, o datină,—„Şe* corn în afunduri de pădure, fluerul păstorului vi* sează pe culmi, luntraşul cântă pe ape. Ce frumoszăforile", să trezim cu căldura sufletului nostru un

Frământări

. a spus un scriitor dela Nord, că fiecare meşteşug, .orice fel de muncă, fiecare faptă şi scenă din viată are de mult felul său deosebit de muzică; din tim^ puri străvechi logodnica a fost dusă la altar, munci* -torul la munca lui şi bătrânul la veşnica-d odihnă, fiecare cu muzica ce i se cuvine.

Cântecul a fost întotdeauna tovarăşul omului.

Oamenii au umplut cu cântece singurătatea dimprejurul lor.

Apolon din Delos liniştea marea cu lira lui, iar . Orfeu mişca stâncile şi îrhblânzia fiarele.

Teorbele şi harpele ebraice mângâiau poporul ales în robia Babilonului.

Acolo unde nu e muzică e infern ; iar acela, din care şi tu ai citit poate ceva, marele ‘Shakespeare al Englezilor, spune că omul care n’are muzică e capabil de orice viclenie şi trădare şi poate săvârşi tot felul de crime.

Muzica inspiră, înalţă...

Răpiţi naturii muzica clementelor ei şi limba vieţii universale va tăcea. Dumnezeu vorbeşte pretutindeni în muzica creaţiunii sale. Ascultaţi pământul, ascul­ taţi marea, ascultaţi vânturile, ascultaţi stelele, ascul­ taţi natura şi veţi auzi glasul lui.

Tu ştii ce izvor de muzica e în noi, în sufletul poporului nostru.

Dacă ştii să cânţi, te îndemn atunci să faci co­ ruri, să umpli slava de doină.

Cum faci buchete de flori, când primăvara te a* lungă pe câmpuri, aşa să aduni sufletele oamenilor . şi să faci din ele mănunchiuri de melodii.

Coruri, coruri, pretutindeni coruri!

Dacă n’ai făcut să înflorească un strop de duio* şie în inima cuiva, dacă n’ai picurat untdelemnul . vindecării pe o rană socială, dacă n’ai trăit o clipă durerea şi bucuria aproapelui tău, dacă n’ai sfâşiat negura ce învăluia un suflet, dacă n’ai făcut nimic pentru a spori iubirea omenească, dacă n’ai trimes lumină în inima oamenilor, drumul tău a fost zadar* nic. Suflet fără de putere, tu nu eşti apostol.

E primăvară.

Câmpul sporeşte cu florile lui, lumina albastră a cerului. O priveghetoare îşi sfâşie pieptul într’un de* siş de ramuri. Pietre preţioase sboară in văzduh.

Tu treci cufundat în visul tău, şi ramuri albe se .apleacă peste fine.

Un bătrân nevoiaş te opreşte în cale. Venia spre ..jine, are nevoie de sfătui şi de sprijinul tău. Nu*l

Didactice

1771

lăsa cu iarna în suflet. Asculfăd cu toată bunăfa* tea. Vorbeşte-i şi ajută-l, dacă poţi. Mângâieri şi întăreşfed în nădejdea binelui, dacă nu poţi. Fă-l să se întoarcă bucurat la casa lui. Să audă şi el cântecul de fericire al păsărelelor, să vadă şi el stră^ lucirea primăverei, să simtă şi el mirosul cel dulce al salcâmilor, să se pătrundă în sufletul lui de căi* dura şi lumina cerului.

Tu ştii că sufletul covârşit de nevoie, nu simte şi nu vede nimic în jurul lui. O negură e viaţa pen* tru cei robiţi şi apăsaţi. Dacă tu ridici povara celui trudit, ea se risipeşte şi în sufletul celui despovărat se face atunci ziuă, —strălucitoare ziuă.

Ai cunoscut tu bucuria de a fi mângâiat pe cineva ?

Ascultă tânguirea bătrânului şi două suflete pur* tăfoare de bucurii se vor duce unul în sus şi altul • în jos, pe drumul de primăvară a satului...

Oriunde găseşti lăsat în părăsire fărămituri din comoara artistică a acestui neam, tu adună-le cu bu* curia cerşetorului istovit de foame şi rândueştede acolo, în acel cămin de cultură care e „Casa Na* ţională“ a satului tău.

Nu lăsa ruginii care le mănâncă, nici ploilor cari le strică, nici pământului care le putrezeşte, lucruri în cari s’au materializat gândirea şi sentimentul ar* fistic al poporului.

Ridică piatra pe care o mană meşteră şi curată a săpat vorba cuminte a unui bătrân evlavios, ridică şi stâlpul cu atâtea frumuseţi, care putrezeşte înfr’un colţ de ruină a unei case părăsite, spală amfora stră* veche de pământul în care ai găsit-o, ridică troiţa

cioplită din bălăriile în care a căzut şi ia de unde au fost aruncate acele fărâme sufleteşti ale unor oa* meni pioşi, adormiţi de mult sub buruienele cimiti* rului şi dude pe ele în „Casa“ de odoare a satului ca să vorbească acolo de vremea veche şi înţeleaptă care le*a făcut.

Sunt pietre a căror predică e mai puternică decât propovăduirea unui arhipăstor în vestminte sacerdo* tale. Mă gândesc la piatra fulgerată din câmpia ro* mânească de la Blaj, la slonul de pe mormântul de nelinişte al lui Tolstoi, la leul de granit de la Wa* terloo, la crucea de la Maciejowicze unde*a expirat Polonia, la maesfosul turn Vendomc şi aud în pre* dica acestor pietre adevărate strigăte de bătălie. Ele stârnesc în inima popoarelor, acele furtuni de avânt, cari fac uneori faima şi gloria lor.

Fă atunci pe robul luminii tale să audă şi să pri* ceapă graiul pietrelor străbune.

1TT2

Frământări

E primăvară.

Crengile se apleacă de povara albă a florilor. Pă* mântui c cald. Mii de aripioare tremură ’n văzduh.

Văd un amurgit frumos.

O lumină lină, un tufiş de mierle, flori de măr şi pace ca ’ntr’o poezie de Coşbuc.

Câmpul c deşert. încet, încet se întunecă.

Oamenii se culcă.

Numai stelele veghiază ’n noaptea asta.

Căsuţele albite stau în negura nopţii ca nişte ostroave de lumină.

O ninsoare de flori, cade fără sgomot pe casc, pe drumuri, pe cărări de izvoare, pe morminte. Şi iată de odată turla biscricci se luminează dinăun• tru. Toaca picură sfios şi îndată clopotele deşteaptă satul şi valea cu bucuria lor.

E noaptea învierii.

De pretutindeni scântei tremurătoare trec ca nişte licurici spre bisericuţa veche din deal. Sunt sătenii cu faclioarelc aprinse. De sus, din culmea de flori a dealului, nu vezi decât licărirea mişcătoare a lumâ­ nărilor, care răsare şi dispare prin păianjenişul de casc şi de crengi.

O lumină dintre acestea tremură în mâna ta. Şi tu eşti printre ei.

Curând, biserica se umple. Tot salul e acolo. Şi cc frumos e, Doamne, înnăuntru!

Sătenii in vestminte albe, ca spuma de flori a lăsfărclelor, se roagă şi preotul bătrân în odăjdii lumi­ noase, săvârşeşte slujba cea mare.

Ca pământul umed pentru odrăslirea boabei se­ mănate, aşa e inima omului pentru cuvântul dătător de viată. Şi atunci când sa sfârşit cântarea cea frumoasă a învierii, „Astăzi tot corpul se veseleşte", şi bu­ curie marc se răsfrânge pe feţele de muncă ale oa­ menilor, tu ic rupe din mulţimea norodului ascultă­ tor şi predica în amvonul gol, de-asupra lumini* lor dese.

Didactice In ceasul acesta, ochii tăi vor arde de lumină şi’ cuvântul tău, ca raza strâlucirei va pătrunde în a* dâncul inimei omeneşti.

Vin Armindenii.

Zi de praznic câmpenesc, rămasă, nouă dela Romani.

Pe vremea lor, familia întreagă ieşia în ziua a* ceasta, afară la câmp, într’o poiană de codru, într’o luncă de cântece, ori într’o dumbravă de închinare, carele erau îmbrăcate în verdeaţă, cortegii de fe^ doare jucau în cântece de fluer câmpenesc, sclavii duceau pe togă bufi de vin şi merinde, iar Pan şă-* galnicul şueră pe trestiile naiului dansuri dionisiace.

Când ajungeau acolo, ridicau altare de sacrificii, aprindeau focuri, înjunghiau berbeci, aduceau jertfe, mâncau, se veseliau în cântece şi dansuri, şi noap­ tea când se trezesc cuiburile pădurii, veselii strămoşi se întorceau cântând şi jucând la lumina torţelor aprinse purtate de mâna robilor voinici.

Ca ei, ieşim şi noi la câmp, ori în codru, ori sub pomi pe dealuri şi petrecem în ziua de Armindeni.

Străbunii noştri trăesc atunci în noi.

Sărbătorim odrăslirea grăuntelui din holdă, spuma de flori de pe lăstarele codrului, iarba care creşte, mierla care cântă, tufişul care sa acoperit de frunză, liliacul pe care-l culege mâna logodnicului, soarele care fecundează pământul.

Sărbătorim reînvierea naturiei.

Nu lăsaţi să piară vechiul nostru obiceiu, acest praznic câmpenesc, frumos ca o sărbătoare a poeziei.

La câmp, în umbră de ramuri, celebraţi cu toţii reînvierea naturii. Cu cântece, cu jocuri, cu flori, cu glume, sc leagă sufletele noastre în legătură tare de iubire şi cel mai frumos cuvânt ce l-ai spus vreo­ dată, e acela care l-ai rostit aici, şi care se înalţă puternic ca o aripă de foc, pentru a preamări rodi* rea spornică a gliei, — pământul din care suntem făcuţi şi în care ne vom duce iarăşi.

Din Albina.

documente asupra

ACTIVITĂŢII LUI SPIRU HARET.

i

I 1774

Frământări

Apel pentru cantinele şcolare.

Instituţiunea cantinelor şcolare din Bucureşti, în fiecare an, îşi măreşte cercul de activitate, în scop dc a putea da ajutor la câţi mai mulţi copilaşi în nevoie. In anul trecut I9l l — 19I2, chelfuclile făcute, faţă de precedentul an 1910— I9ll, au fost cu un plus însemnat, datorit faptului că în general cantinele s’au aşezat pe lângă cartierele mărginaşe, penfruca în adevăr această instituţiune să corcspunză în totul necesităţii sociale pentru care a fost creiată.

S’au servit Ia cele 19 cantine în I9ll — 19I2, 96.834 porţii de diferite mâncări. Din acestea, 68.293 au fost plătite de către copiii înlesniţi cu câte IO bani, 19.T30 cu câte cinci bani, iar ll.SIl s’au dat gratuit. Anul acesta, ca şi anul precedent, se va da hrana gratuită tuturor copiilor orfani şi acelora ai căror pă­ rinţi nu pot să le dea nici 5 bani chiar, pentru un caiet sau un toc! Dc mâncare îngrijeşte Dumnezeu !

Când cineva vizitează şcoalele dela mahala, ră* mâne uimit de slăbiciunea şi aspectul nesănătos al micilor elevi. Sunt unii, cari în cazul cel mai fericit, pot. drept masă, să apuce dela un camarad mai în­ stărit două, trei înghiţituri de dovleac, trei patru du­ micaţi de pâine, ctc. Este penibilă priveliştea ce în­ făţişează această cerşetorie a micilor şcolari săraci.

Cantinele şcolare, în modul cum sunt astăzi or­ ganizate corespund celei mai esenţiale necesităţi, şi astfel de instifufiuni, folositoare prin excelenţă, nu se pot menţine decât numai prin binevoitorul sprijin al inimilor nobile, al generoşilor donatori şi bunilor creştini.

Este nevoie ca toţi fiii ţării să fie chemaţi la lu* mină şi numai graţie unei astfel dc instituţiuni sa* lutare, micii desmoşteniţi pot să urmeze la şcoală,

Didactice

cauza stomacului gol, nici*o învăţătură nu sc poate prinde de mintea lor, când pot fi feriţi de diferite boli, consecinţe ale unei nutriri proaste şi neîndes* tulătoare.

In vederea numeroaselor cereri de ajutor, a fap-=tului că toate alimentele s’au scumpit simţitor faţă de anul trecut, şi a hotărîrii adunării generale dc a se înfiinţa încă cantine, în părţile cele mai depărtate ale oraşului, unde sc simte absolută nevoie, cornii fcful are trebuinţă decât mai multe fonduri, pentru a putea face faţă chclfuelilor ce va necesita întreţi­ nerea a 19 cantine existente, cari funcţionează acum la începutul acestui an şcolar 1912 — î 913 şi cari vor deservi aproape 44 şcoale primare din Bucureşti.

In afară de o hrană substanţială, cantina scuteşte, în timpurile riguroase ale iernei, pe micii copilaşi de a îndura asprimea gerului, ducându-se acasă la dis­ tanţe mari şi pe străzi rele, prost îmbrăcaţi sau a* proape goi de multe ori. Cantinele îi reţin la şcoli în săli spaţioase şi calde, scăpându-i de răceli şi boli înspăimântătoare. întemeiaţi pe constatările de mai sus, facem un nou şi călduros apel la frumoasele d-v. sentimente, rugân* du-vă stăruitor să veniţi în ajutorul acestor fii ai ţării.

SPJRU C. HARET. Preşedinte dc onoare.

Casele de economie şcolară.

Circulara Nr. 55.999 din 3 Decemvrie 1909, către dirccţ. şcoalclor primare urbane şi rurale.

Instituţiunea caselor de economie şcolară face parte din învăţământul economic şi moral şi este cel mai temeinic mijloc de a desvolta în inima şi mintea copiilor spiritul de păstrare, de ordine şi de muncă.

Ea e una din cele mai bune remedii contra neorân* duelii şi neprevederii în viaţa ; casele de economie şcolară au de scop de a da putin|d e|eviior de a be,

înviorându»se zilnic la masa cantinei, unde o supă, o mâncare substanţială îi nutresc, dându*le forţele neficia de avantajele cassei de economii generale, necesare în lupta pentru vieaţa. dându*!e mijlocul de a depune spre fructificare sume Cel mai bun ajutor pe care îl poate face cineva ^ mici> & care aitfel nar putea beneficia, este să dea pâinea zilnică copiilor, la etatea când ei Copilul poate să puie deoparte puţinii bani cc*i au mai multă trebuinţă de o hrană suficientă şi hi* primeşte în dar, fie de la părinţi, fie de la alte gienică, când se consumă pe băncile şcoalei, şi, din persoane.

Frământări

Didactice

1775

Această instituţie nu frebue considerată numai ca Cu to(ii dar trebue să ne încordăm puterile, spre un mijloc de a strânge bani; din contră ea trebue a obişnui pe copii cu ordinea, economia şi munca să fie considerată ca unul din cele mai puternice şi astfel vom contribui la bunul traiu al generafiilor mijloace de educare a inimii. viitoare şi la împuţinarea sărăciei, viciului şi a crimelor.

Cea mai de seamă sistemă educativă populară nu Dacă dascălii s’ar strădui să facă pe copii să poate fi decât aceea în care inima şi mintea iridivi* prindă dragoste de economie, urmările ar fi nepreţuit dului primesc un aliment sănătos, făcând ca toate de folositoare. facultăţile lui să se desvolte armonic. Nu e de a* Prin facerea cassei de economie se face cea mai juns ca un copil să învefe a scrie, a citi, a socoti; bună lec|iune de morală, pentru că copilul o pune e • necesar ca el să ştie ce datorii are către el însuşi în practică în acelaş timp când o primeşte. şi către alţii.

In faptul economiei sunt 2 acte : Faptul că un copil din putinii săi bani pune o Actul financiar care aduce celui ce pune la păs* parte la păstrare, constituie pentru el un sacrificiu şi trare un câştig şi actul moral, deprinderea de a nu toate faptele mari se pregătesc în virtutea unui sa*, arunca banii pe lucruri de nimic. Această deprin* crificiu. derc cu păstrarea este un exerciţiu de gimnastică Exerciţiul continuu şi metodic al păstrării diriguit, morală mult mai preţioasă decât banul însuşi, pentru şi privcghiat de învăţător, formează energii morale că ea ridică valoarea omului şi il face să aibă voinţă ; bine disciplinate şi în viata adultului ele se înmulţesc, intr’o societate de oameni liberi scopul educa(iei tre* se desvolfă şi se întăresc. bue să fie acela de a face oameni cu voinţă, stă* Păstrarea e mijlocul cel mai puternic pentru rege­ pâni pe ei însuşi. nerarea şi perfecţionarea indivizilor şi a popoarelor.

Aşa fiind, nu pot îndeajuns să vă recomand, Când un individ este econom, atunci el e mode­ D-voastră ca şi colegilor D*voastră, a pune cassa de rat în plăceri, muncitor, cinstit, om de inimă, bun economic în rândul principalelor D*voasfră ocupafiuni tată de familie şi bun cetăţean. Este mulţumit şi fericit. şi a vă strădui a face ca prin sfaturi, prin istorioare Dacă un cetă{ean econom este astfel, ce va fi luate din viafa de toate zilele, să sădiţi în inima co* piilor dragostea de economie. oare o populaţie econoamă ?

Prin art. 6 din regulamentul pentru funcţionarea Unul din păcatele poporului nostru, este lipsa de orice grijă pentru ziua de mâine. Dela cel mai sărac casselor de economie şcolară, publicat în Buletinul până la bogat, deprinderea este, dacă nu de a chel­ oficial Nr. 300 din 15 Fevruarie a. c., sunteţi dator tui mai mult decât are, dar fără îndoială tot cât are. ca în cuvântarea de deschidere a anului şcolar sa Pilde vii avem zilnic. Oameni care în timpul cam* arătaţi părinţilor elevilor, însemnătatea cassei de ecc* paniei de lucru câştigă 2 până la IO lei pe zi, în nomie şcolară, din punct de vedere ‘moral şi mate* cursul iernii duc cea mai mare lipsii, iar dacă din rial; vefi căuta deci, a vă conforma acestei dispozi* nenorocire, le vine şi vre*o boală în familie, cad în ţiuni, ilustrând cu. pilde cele spuse. Veţi arăta bună* oară cum un copil de T ani începând să puie la cea mai neagră mizerie.

Instituţiile de binefacere, deşi în mare număr la economie numai 10 bani pe săptămână, la etatea de noi în (ară, totuşi nu pot face fa fă numeroaselor ce* 20 de ani, atunci când va fi chemat să*şi împlinea* reri de ajutor din partea celor zişi desmoşteniti de soarta şi aceasta numai din cauza neprevederii şi

scă datoria de soldat, va avea un capital de 90 lei, fără să fi băgat de seamă cum fa adunat. Şi câte

nepăsfrării.

Ar fi greu, dacă nu peste putinţă, de a schimba

alte pilde ou se pot aduce pentru cazuri de nene*

aceste obiceiuri rele la oamenii cari sau născut cu

cu un capital strâns pe nesimţite?

Tot prin citatul articol, se prevăd lecţiuni asupra economici în tot cursul lunii Septemvrie şi odată pe luna în fiecare clasă în tot cursul anului. Subiectul acestor lecţiuni se va trece în registrul de lecţiuni.

In aceste lecţiuni se va arăta ce este cassa de economie şcolară, scopul ce urmăreşte, foloasele bă* neşti şi morale ce se pot trage din economie.

Servindu*vă de cărţile de cetire, ca şi de expe*

ele. A deprinde încă de pe băncile şcolii pe copii cu păstrarea, cu ordinea, cu cumpătarea este mijlocul cel mai bun de a pregăti generaţii sănătoase moral* mente şi materialmente.

In educafie, cu cât mai mult vom căuta să preîn* tâmpinăm apucăturile rele, cu atât munca noastră va fi mai spornică, căci nu e deajuns de a pedepsi răul, ci de a*l preveni, înlocuindu*! cu obişnuinţa binelui.

rociri, ca şi de preîntâmpinarea unor nevoi grabnice

1T7©

F r ă m â ntă ri

rien{a D-voastră, veţi povesti istorioare din care să reiasă folosul ce a adus copilului, familiei lui, banii strânşi.

Socotind ce sumă s’ar aduna punând în fiecare zi, 5, 10, 15 etc. bani, în timpul celor 4 ani de şcoala, vefi pune în faţaelevilor folosul ce le-ar a* duce, fie că suma le*ar servi pentru cărţile necesare la şcoli mai superioare, fie că le-ar servi ca prim capital în începerea unui mic negoţ, fie chiar pentru cei mai avuţi, că din proprii lor bani ar putea ajuta la o operă de binefacere.

Nu va fi dcajuns însă a vă mulţumi numai cu sfatul, ci veţi stărui ca el să fie pus în practică, de oarece economia se învaţă mai bine prin fapte de* cât prin precepte.

Simplul sfat de a fi economi, în general nu in­ fluenţează asupra inimei copilului, dacă lipseşte apli­

Didactice

caţia. Făcând aşa fel, încât copilul să vadă, să pipăe consecinţele bunelor sfaturi date, să culeagă aşa zi* când fructele legiunilor, este să îmbunătăţim tânăra generaţie într’un mod mai înalt şi mai practic.

Iar pe lângă deprinderea ce o capătă elevul la e* conomie, pilda va avea în multe cazuri efect şi asu* pra adulţilor.

E o datorie pentru tofi de a ne interesa de această folositoare instituţie şi de a o face să propăşeasca cât mai mult.

Vă invit deci a pune şi în vederea colegilor D*voasfră că Ministerul fine ca această instituţie să facă obiectul unei deaproape preocupări din partea D*voastră şi a tuturor colegilor.

Ministru, Harct

Frământări

Didactic©

1777

OMAGII. După un an.

Pierderea înainte de vreme a lui Spiru Ha ret, a omului care pusese patruzeci de ani de muncă în slujba statului şi a neamului românesc ca profesor, ca ministru ai şcoalelor şi al bisericii, ca gânditor, ca organizator, —* a produs durere adâncă în toate păturile societăţi noastre. Opera sa multiplă a dat roade puternice în multe direcţiuni şi a deschis dru* muri n°ui de activitate. Valoarea fi pentru progresul poporului nostru este aşa de evidentă, încât nu c nevoie de o trecere prea mare de timp, pentru a putea ^ preţuită după adevărata ei valoare, De aceea, îndată ce ne-am putut reculege după primele momente ale durerii neaşteptate şi sdrobitoarc ce ne^a lovit pe to(i, corpul didactic a -imit ca o datorie de onoare să ia iniţiativa pentru a realiza ceeace se datoreşte memoriei celui ce ne-a părăsit ridicarea unui monument care să spună generaţiile viitoare pe de-o parte mărimea operei lui Spiru Haret, pe de alta recunoştinţa contimporanilor săi pentru această operă.

Chemăm pe toti aceia cari, de aproape sau de departe, au lucrat sub conducerea lui sau alăturea cu el; chemăm pe toti aceia cariau admirat şi în* suşirile lui sufleteşti şi ideile lui şi faptele realizate de el; chemăm pe întregul popor românesc să se a* socieze la această manifestaţiune.

Se împlineşte un an, de când marele Harct ne-a părăsit pe neaşteptate. Plecarea lui dintre noi a fost cea mai puternică lovitură dată neamului nostru, pentru că el era un suflet superior, înzestrat cu cele mai alese însuşiri în serviciul intereselor acestei lari şi de aceea am plâns până ce nc-au secat toate izvoarele lacrămilor.

Sp. Haret a avut un singur ideal, care era steaua conducătoare a vieţii lui: prosperarea şi întărirea poporului .românesc! Pentru realizarea acestui ideal, cât se poate permite vieţii unui om, el na ştiut ce este odihna.

Sp. Haret era sclavul muncii, sclavul intereselor publice! Pentru el, viata n’avca nici o valoare dacă nu e muncită ! A căzut frământându-şi mintea lui luminată şi bogată, cum s’ar putea susţine mai bine operele înfăptuite de el în serviciul (arii şi prin ce mijloâce noui s’ar putea lucra pentru luminarea şi buna stare economică a sătenilor noştri.

Cunoaştem cu to(ii ce a făcut el pentru şcoala şi biserica românească; cunoaştem ce a făcut pentru formarea conştiinţei naţionale. Şi durerea noastră e mare, că n’a trăit măcar să vadă în anul acesta cu ce avânt înălţător au porniţii hotare fiii tării, pen-tru apărarea în viitor a pământului strămoşesc; să întregul edificiu al învăţământului public este legat fi văzut manifestarea virtuţilor naţionale, care dau credinţă mare şi puternică în cel mai strălucit viitor. de numele lui Spiru Haret, căci unele ramuri au Să fi văzut apoi preocupările serioase pentru îmbu* reformate de el după spiritul vremii, spre a lc nătăţirea stării morale şi materiale a sătenilor lui îndrepta pe cai mai practice şi mai rodnice, altele

au fost crciate pe dea ntregul de el, când a văzut iubiţi.

Numele lui Sp. Haret e sinonim cu tot ce e mun* că sunt necesare pentru desvoltarea ţării.

Spiru Haret a reorganizat universităţile şi şcoalele citor, bun, drept şi românesc în ţara aceasta.

De aceea opera lui trăeşte şi va trăi, fiindcă c secundare 1898, creind scminariilc pedagogice, des* tinate a desăvârşi pregătirea pedagogică a membrilor aşezată statornic pe temelii sănătoase. corpului didactic.

(Din cuvântarea d-Iui P. Gârboviccanu).

*TT3

F ră m ântări

Didactice

Spiru Haret a reorganizat şcoalelc normale de în* Convins ca, în această luptă pentru ridicarea celor" vătători în 1903, înmulţind anii de studiu, introdu- lipsiţi de lumină, cei mai folositori factori sunt preoţii când învăţături de natură practică, menite să pregă* şi învăţătorii, Haret caută să dea tot felul de încu­ tească pe absolvenţi pentru rolul lor de luminători rajări acestor luptători, facându-i să aibă încredere în ai satelor. întocmirea aceasta a fost aşa de temeinic forjele lor şi în reuşita binelui. Nenumărate sunt cugetată, incât am putut auzi voci din alte ţări, cari măsurile luate de el ca ministru pentru a veni în au afirmat că „în privinţa şcoalelor normale, multe ajutorul material şi moral al învăţătorilor şi al preo­ state ar putea să înveţe dela România". ţilor ; iar în ce priveşte pe aceştia din urmă, a. căutat Spiru Haret, în 1901, a întărit învăţământul pro­ să apropie într’o lucrare comună pe toţi servitorii fesional, creând şcoalele elementare şi inferioare de altarului, pentru binele Bisericii şi al poporului. meserii şi ac agricultură, înmulţind şi dând o în* Dar spiritul lui Haret era aşa de inventiv când drumare practică şcoalelor profesionale de fete şi era vorba de interesele generale, munca lui era aşa şcoalelor comerciale. de neobosită, îndemnul lui ştia să provoace nu numai Spiru Haret a întemeiat cele dintâiu grădini de simpatii, dar chiar sacrificii în toate categoriile de copii în 1897 şi a făcut prima lege pentru organi­ oameni din ţara noastră, încât aproape nu e ramură' zarea lor în 1910, pregătind prin aceasta conştiinţa de activitate socială, economică., literară, artistică, în naţională din vârsta cea mai fragedă.

Spiru Haret a adus nepreţuite îmbunătăţiri învă* care Haret să nu apară ori spre a da ideia iniţială,' ţământului primar, căruia i*a consacrat cea mai mare ori spre a îndruma, ori spre a îndrepta, ori spre a parte a activităţii sale şi din care a făcut pârghia susţinea, ori spre a conduce.

Astfel, lui se datoreşte înfiinţarea şcoalei de ar* puternică pentru înălţarea poporului român, în special a locuitorilor din sate. Numărul clădirilor şcolare din chitectură şi reorganizarea teatrelor şi a conservator comunele rurale s’a înzecit în timpul administraţiunii riilor; lui se datoreşte legea Casei Bisericii şi orga* sale; iar numărul ştiutorilor de carte aproape s’a în* nizarea activităţii comisiei monumentelor istorice; lui se datoreşte Casa de credit şi economie a corpului doit numai datorită activităţii lui Haret.

In acest chip, cl a pus şcoala în serviciul unei didactic; el a luat iniţiativa revistei populare „Albina" reforme sociale şi, în 1898, cam în acel aş timp când a societăţii „Steaua", precum şi a revistei gene* rale pentru învăţământ; el a dat sprijin, ca vice* sc desemna şi în alte ţări europene o mişcare în acclaş sens, — el a început opera dc educaţie po* pul ară, atât pe calea instrucţiunii, cât şi pe calea cultivării sentimentului naţional, precum şi pe calea economică.

Având darul să poată grupa în jurul ideilor sale energii şi priceperi şi din păturile ridicate ale ţării şi din pajurile modeste, el a pornit şi a îndrumat a* ceasta măreaţă opera menită să contribue în cea mai larga măsură la progresele şi la fericirea neamului

Şi câte alte măsuri administrative sau fapte fru* moaşe personale nu sunt legate de numele lui!

Haret, în fine, a întemeiat liga „Deşteptarea".

Din „Albina".

adulţi, şezăforile şi cercurile culturale au întărit efec*

După trei ani.

binefacerilor culturii în sate. Serbările şcolare, şi mai

ales acele serbări prin cari sc commemorează, fie pe fot anul, fie la epoce depărtate, amintirea faptelor vitejeşti din trecutul poporului nostru, au servit în mod admirabil pentru întărirea iubirii de ţarăşipen-fru desvolta rea conştiinţei naţionale. Băncile populare, cooperativele şi obştiile sileşti, cari au ajuns azi la o desvoltare aşa de mare, sunt pornite din sfăruinfele neînfrânte ale lui Spiru Haret, din încrederea lui nemărginita în califăjile poporului român.

!

preşedinte, societăţii pentru învăţătura poporului român ; el a larg‘* cercul de activitate al Casei Şcoalelor, el a pornit mişcarea pentru educaţia fizică în şcoalelc noastre; el a înfiinţat banca viticolă şi a înălţat prin prezenţa sa însemnătatea primului congres al viticultorilor,

românesc.

Cantinele şcolare, bibliotecile populare, şcoalele de tclc şcoalei primare şi au contribuit la întinderea

I

Sau împlinit trei ani de când Spiru Haret a dis^ părut dintre noi, dar amintirea lui se păstrează vie printre toţi aceia cari, de aproape sau de departe, au legături cu şcoala sau cu activitatea pentru înăU ţarea poporului.

Operele lui Haret - insfitufii şi legiuri- au urmat a--şi produce roadele lor şi după trecerea din via(a a întemeietorului. Să ştie că tofi prietenii, admiratorii şi ucenicii lui de toate felurile au datoria de a in- '

I i

Frământări

Didactice

1T79

jconjura cu devotament aceste diferite întocmiri pen= tru a le asigura izbânda şi pentru viitor. Să nu uite că activitatea lui Haret a.fost îndreptată în con* tra unor obiceiuri rele, a unor credinţe greşite, câte* odată conrra unor interese vinovate. Puterea convin* gerii lui şi autoritafea*i personală au făcut adesea ca unii, prinşi de curentul obştesc şi de entuziasmul produs de farmecul ideilor generoase pe cari le re* prezintă, să pornească şi ei la muncă, fără ca per* sonalitatea lor să fi fost cu fotul adaptată nouilor preocupări. Aceştia, fireşte, după moartea lui, şi*au simţit puterile slăbind şi, cum operele lui Haret sunt multiple şi complexe, se poate ca unele din ele să sufere din pricina tuturor acestor împrejurări.

Deaceea e datoria tuturor adevăraţilor amici ai poporului să nu se mulţumească a*i cins'i numele Iui Spiru Haret şi a-i păstra amintirea ci să caute a-i întări şi opera.

s

f

mâneşfi, acum 20 ani, a închis ochii şi cu bucurie a trecut în lumea cealaltă, căci lăsa în urma lui un adevărat învăţător în şcoală şi un adevărat preot în biserică, tovarăşi ne-* despărţiţi, cari urmau să conducă satele pe calea arătată de el.

In adevăr, învăţătorii şi preoţii din acele vremuri au corespuns dorinţii sfinte acelui ce pleca dintre ei.

Entuziasmul cu care armata noastră în 1913 trecea bătrâna Dunăre, să facă pace în Bal* câni şi să întregească hotarele ţării lui Mircea cel Bătrân, şi apoi acelaşi entuziasm, care o face să sboare peste Carpaţi şi Prut reali* zând visul de veacuri, precum şi jertfa ce* lor opt sute de mii de viteji, morţi pe câmpul de luptă, fac dovada deplină că poporul nos* tru era bine pregătit sufleteşte pentru viaţă de acel ce s’a numit „Spiru Haret", de acei Din „Albina". ce s’au numit învăţătorii şi preoţii lui Haret.

— Fac dovada că atunci, am avut ade* După 20 ani. văraţi bărbaţi de stat, iar nu bărbaţi politici— ca acum.

Marele dascăl Spiru Haret a fost bărbatul Se împlinesc 20 de ani, de când marele de stat, care a ştiut că ridicarea ţării nu se român Spiru Haret a închis ochii şi a trecut poate face decât ridicând mai întâi satele, iar în lumea veşniciei, lăsând adânci regrete pe ridicarea satelor nu se poate face decât prin tot cuprinsul ţării româneşti, pe tot colţişorul ridicarea prestigiului învăţătorului şi a pree* de pământ, unde era o şcoală şi un învă* tului. — Âşa dar a chemat la viaţă mai întâiu ţător român ! pe aceşti 2 factori, stâlpi ai satelor, i*a ridi* ...Atunci, când steaua lui a apus, cerul cat în faţa satelor, în faţa ţării, în faţa lumii. senin al scumpei noastre patrii s’a întunecat; I*a îndemnat şi încurajat la muncă; s’a co* freamătul codrilor seculari, unde strămoşii noş* tri îşi găseau adăpost în vremuri de restrişte, borît între ei cu sufletul curat. Inima lui cea precum şi murmurul dulce al apelor mân* bună a cucerit pe a harnicilor învăţători şi drei noastre Românii au amuţit de durere! preoţi şi cu ei a plecat la lucru pe ogorul înţelenit, făcând în curând să se vadă rodul

învăţătorii şi şcolarii, preoţii şi poporul, ofi­ ţerii şi ostaşii îngenuncheau şi se rugau Bu* nului Dumnezeu pentru odihna sufletului Marelui dispărut şi iubit părinte al şcoalci şi .al bisericei, — Spiru Haret.

Doliu negru cernise inima întregii suflări româneşti, căci pământul se deschisese să înghită pentru veşnicie, pe acel ce a fost u* nul şi singurul adevărat propovăduitor, pe .care Providenţa ni-1 trimisese să grăbească prin şcoală, realizarea marelui nostru ideal „unirea tuturor Românilor şi întregirea pă­ mântului strămoşesc“ Dătătorul .de yiajă al şcoalei şi bisericii ro*

însutit.

Au isvorît băncile populare, cari pentru o bună bucată de vreme — până la conversiu* nea agricolă de azi — au scăpat satele din ghiarele cămătarilor şi i*a deprins cu munca şi economia.

Luase mare avânt acea activitate extra* şcolară: coruri şcolare, populare şi biseri* ceşti, serbări populare, şcoli de adulţi, cer* curi culturale, biblioteci, şezători, grădini şco* lare, câmpuri de experienţă, etc., cari toate acestea până la răsboiul mondial, dădeau în* văţătorului o ocupaţie selectă ce-i ridica preş*

1780

F ră m â n t â r i

Didactice

figiul; iar de la răsboiu încoace politicianism mul greşit, a abătut din cale pe învăţător şi preot. Probe: Haosul în cari ne svârcolim azi şi nu pum tem ieşi.—Vom scăpa din acest haos, numai dacă noi învăţătorii şi preoţii vom continua drumul civilizaţiei ţării noastre pe căile arăm tafe de marele Haref. Acum, după 20 de ani, să cinstim memoria lui ridicând ruga noastră ferbinte către Puternicul Dumnezeu să ne dăruiască şi pe noi cu puteri uriaşe de muncă să ajungem să fim cu toţii iarăşi adevăraţii învăţători şi preoţi aşa cum ima lăsat nemuritorul Haref, fost ministru al ţării. dc IFTEMIE C. NOVAC. Institutor^Focşani.

i

mm .. •* V

1

I

A

> \

t

f

Din Librăria ţi Tipografia .VASILE N. NAN U“ Focşani, Slr. Marc Nr. 172.

c*

i

\

N'

• A

sv

■F' ' ■

,5

i

\ /

\