Frământări didactice an XIII nr 5-6

SUMARUL: La capătul brazdei

. P. Mironescn-Mera §tiâintQ — IScilc-Ecaipe

Sufletul din punct de vedere ştiinţific Dr. M. Cimpeanu Congresul pedagogic Prof. loan Totolici Şcoala primară ca factor prim . .

N. Gavrilă Problema existenţii lui Dumnezeu Pavel Mircea-Albu Din lumea copiilor .

V. Buzban Compartamentul vieţii sufleteşti Eleonora Martinescu Limfatism , .

1 ' , Dr. I. Chirifescu Idei — Sugestii — Comraeregg&rSi Consiliul superior al culturii naţionale Diploma normaliştilor pe centre Orientarea profesională a normaliştilor

.

N. Aniimireanu M. Cantemir . . . E. Sirbu Literatură

Sonet .

Cîntec .

Fatalitate Examenul de gr. II la Focşani Mănăstirea Mera .

Individualizarea şi gr. II.

. G/z. Grăpeanu V. Buzban . .

G. G. Note . . .

P. Mironescn-Mera Pr. Ion Marinescu .

Gh. Costin

Cronica

Culturală. — Societatea ortodoxă a femeilor . . de Scrutaror Literară. — Cărţi: Noul cod penal de C. Vulpescu; Revista re­ vistelor: Gîndirea, Viaţa românească, Revista generală şi de Mera Amicul Tinerimii

Reviste.

Procesionale Dela asociaţia generală: Congresul pedagogic. Dela asociaţia judeţiană: Căminul Soveja. Act de donaţie; Congresul anual.

Referate: Starea morală şi materială de I. Stavarache; Pre­ gătirea învăţătorului de P. Mironescu.

Informaţii.

— Ştiri diverse Dela banca învăţătorilor

V\

V

/V

w

TRIBUNĂ DE LUPTĂ SPIRI­ TUALĂ ŞI PROFESIONALĂ

MOTTO: Veterinarul care se ocupă cu sănătatf a animalelor are cultură universitară ; învăţătorului care se ocupă cu educaţia copilului, nu-i este permis aceasta.

II------■|

ORGANUL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN JUD. PUTNA

*:

tAv\_

F-*T

COMITETUL DE

Redactori : G. Mironescu şi D. Balaban

Director, P. Mironescu-Mera

MEMBRII

01 AUG. M i

LECTURĂ

Marg. Theodosiu, Const. Gălăţeanu, V. Cristea, V. Antohi, Dionisie Mazilu.

MEMBRII FONDATORI şi membri de drept ai comitetului de conducere : f Arghir I. Preot Brătilă Ioan Corneliu T.Dănăilă Ef. t Gavrilescu M. Grozea N. Ghimpu Gh. Hanga M. f Ionaşcu N, Preot Lazăr Gh. Dumitru Gheorghe Anghel Vasile Diaconu I. Roată I.

Mihalache Hr. D-na Neagu Ecaterina Neagu H. Novac Ift. Pricope C. Patraşcanu N. Radvan Th. Trandafir N.-Moviliţa Vâlcu GVlad Const.

Stănescu N. Ţâ(u I. Balaban N. Răileanu I.

Revista apare In fiecare lună afară de vacanţă.

Abonamentul:

Un an (10 numere) 6 luni (5 numere) Preţul unui număr

' .

. .

. .

100 Lei 50 „

10

„

Revistele de schimb se vor trimite pe adresa: Fră­ mântări didactice str. W. N. Săveanu nr. 10 Focşani.

Articolele, lucrările de recenzat, abonamentele, cererile de abonament, schimbările de adresă, precum şi orice reclamaţii în ce priveşte revista, se vor trimite pe adresa: CASA ÎNVĂ­ ŢĂTORILOR str. N. Săveanu 10, Focşani.

i.

LA CAPĂTUL BRAZDEI dc PETRE M fR ONESCU- MERA

întocmai ca şi plugarii vrednici ai [arii, dascălii noştri în­ cepând cu Fiecare septembrie, înfig plugul in brazda întelenilă şi cu o răbdare eroică, scormonesc iot mai adânc roada unei munci plină de sudoare.

Scormonesc cu dibăcie în adâncuri necunoscute şi cu sufle­ tul plin de credinţa victoriei caută belşugul, în înfiripări plăpinde de profundă şi enigmatică viaţă spirituală.

Există un orgoliu al fiecărei bresle in parte. Fiecare crede că munca depusă de el esie cea mai grea şi preţueşte mai mult decîl a oricăruia altul. Nimic mai legitim pentru entusiasmul şi energia de care are nevoe fiecare fel de muncă. Obiectiv privind însă lucrurile fiecare muncă îşi are greutăţile, satisfacţiile, ca şi rostul ei. ' Nici una nu lucrează insă în domenii mai pline de necu­ noscut, ca aceea de educator. Ai impresia că lucrezi cu faptul material. Şi de aceea tinzi necontenit să intri in contact direct cu realitatea, care scapă insă mereu pipăitului.

Este un fel de „ fata Morgana“, veşnică nălucă, ce fuge tot mai mult, ce te aproprii de imaginea şi de iluzia ei.

Cu tot progresul măreţ pe care l-a realizat ştiinţa, sufletul omenesc nu i sa desvăluit încă in ţoală splendoarea lui. El îşi are ascunzişurile lui pline de enigmă şi de variaţii infinite, ce cu drept cuvânt uimesc.

Natura în opera ei divină a creial aiitea variaţii şi struc­ turi psihice, incit mintea noastră rămine înmărmurită in faţa acestui grandios spectacol. Şi cind mărginirea ta caută să prindă nemărginitul, te în­ torci desamăgit, descurajai sau stoic.

Nici o muncă nu are mai multe riscuri şi nu poate da mai multe remuşcări de conştiinţă, ca acea de educator.

662

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Sini treburi care greşit făcute se pot cu uşurinţă îndrepta.

Opera educatorului — bună ori rea — este pe veci pecetluită.

Fericit de acela care cu talent şi pricepere înăscută se poate apropia de intimitatea firilor individuale şi trezeşte la creaţie co­ morile nesecate de gindire şi iubire, ce zac sub obroc în embrioane. Este cel mai fericit muritor, acela care na înăbuşit cu voinţă, sau cu neştiinţă nici o tendinţă normală, care na stins nici o scîntee firavă, care na omorît nici un dor legitim de viaţă.

Dar vai de acela care cu pricepere sau fără, a împiedecat un suflet să se desvolte pe calea evoluţiei lui normal-individuale, sau a îndreptat un suflet pe căi nepotrivite năzuinţelor sale in­ time. Acela este cel mai mare criminal, nejudecat de nici o lege privată, dar condamnat de cea mai severă justiţie internă, con­ ştiinţa de sine. Justiţia umană, te judecă, dar oricît de aspru te condamnă, dacă sufletul îţi este' împăcat şi nepătat de nici o vină, suporţi cu adincă resemnare toate durerile morale ce se pot abate asupra ta. Justiţia internă te urmăreşte însă ca o nălucă şi te paşte în stare de somn ca şi în stare de veghe. Chinurile ei sint cele mai amare şi lasă urme ce nu se tămăduesc şi nu dispar decit în clipa cînd ai fost dat tribut pămîntului din care te-ai născut.

Am socotit necesar să reconstituesc acest ansamblu sufle­ tesc, în clipa cînd plugul îşi scoate astăzi săpa din ultima fărimă de brazdă.

Se închee astăzi încă un an şcolar.

Ce înseamnă el oare în faţa şiragului de mii de ani ce stă în urmă şi în faţa noastră.

O infimă părticică doar...

Dar dacă pentru durata vieţii nu înseamnă, pentru o trudită existenţă de om, el înseamnă enorm de mult.

Un an şcolar este un sbucium şi o încordare şi pentru co­ pii şi pentru părinţi, ca şi pentru dascăli.

Copilaşii mai fericiţi cari au dascăli ce ştiu să fie pedagogi nu simt şcoala ca o povară, ci ca o mare plăcere. Ei simt în ungherul spontaneităţii lor chemarea irezistibilă spre acele ziduri încălzite de un suflet.plin de căldură şi iubire. Ei vin aci minaţi de o putere lăuntrică, ce le stăpîneşte întreaga lor făptură.

Fiorul plăcut al şcolii sădeşte în suflet dragoste şi amin­ tiri plăcute, ce vor broda nostalgiile vieţii lor de mîine.

Fericiţi asemenea copii...

Părinţii cari au astfel de odrasle, nu pot 'fi mai mai puţin

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

663

fericiţi. Ei pot la rîndul lor Fi mulţumiţi sufleteşte, că toată strădadania nu este o muncă zădarnică. Pe aceşti părinţi îi vezi cu ochii umezi de lacrimi de bucurie, cum la sfîrşit de an şcolar urmăresc cu patimă de iubire pe copilaşii lor.

Ce fericit trebue să fie un astfel de părinte !

Alături de ei dascălul care le-a creiat această fericire se poate în sinea lui socoti oricînd un adevărat apostol, pentrucă astfel este.

Ce mîhnire — în schimb — poate să aibă copilul, ca şi pă­ rintele ce nu au avut parte de un adevărat învăţător. Şi ce tra­ gedie trebue să Fie acum la sfîrşit de an şcolar în sufletul unui învăţător, ce nu a avut, sau nu a putut să fie apostol.

La sfîrşit de an şcolar noi nădujduim că nu se găsesc de cit copii, părinţi şi dascăli plini de satisfacţie şi mulţumire.

După cum le-am dorit întotdeauna, noi le dorim şi de astă dată o vacanţă cit se poate de tihnită. Şi pentru unii şi pentru ceilalţi ea să le fie prilej de desfătare şi de reconfortare.

Nu le dorim însă o vacanţă dezorganizată, care nu este de cit o regretabilă pierdere de vreme. Vrem o vacanţă creeativă.

Ea să le fie tuturora prilej de a continua lent şi plăcut opera formării de sine, atit de necesară în ansamblul cu ritm atit de accelerat al vieţii moderne.

Le dorim acest lucru, pentrucă atunci cînd vor trebui să brăzdeze ogorul în capătul dela început, ei să aibă la indemină toate forţele sufleteşti şi fizice, spre a croi drumul formării pe scara evoluţiei, cit mai sus.

Cu acest cuget clar le repet tuturora: vacanţă tihnită!

m E

$ T I I N Ţ A — E D U C A Ţ I E

SUFLETUL DIN PUNCT DE VEDERE ŞTIINŢIFIC de Dr. M. Câmpeanu

(Urmare şi sfârşit).

Aceste însuşiri, care s’au constatat Ia anume oameni, şi care s’a numit stare de tranşă, n'a primit încă aplicaţiunile ce s’ar pu­ tea căpăta, dar nu mai e contestată decât de puţini oameni de spe­ cialitate. Ea confirmă aura spiritualiştilor şi este identică până Ia probe contrare cu spiritul, face parte din *el.

Al 3-lea grup de experienţe este cunoscut de fiecare din dv., şi se numeşte levitaţiune (dela levis = uşor), proprietate ce au obiectele de a deveni uşoare în opoziţie cu gravitaţiunea, care este proprietatea de greutate a obiectelor. Operaţia aceasta o fac toţi spiritiştii, care se adună în şedinţe. Observaţi d-Ior, că am pro­ nunţat de astădată cuvântul spiritişti, care se dă celor ce fac şe­ dinţe de spiritism, pe când spiritualiştii sunt filosofii, oamenii de ştiinţă, care urmează doctrina spiritului. Aceste experienţe consistă în a se aduna în jurul unei mese, pe care o facem cu ajutorul mânelor puse pe ea, să se ridice în sus, să se mişte, să se deplaseze.Putem lucra şi numai asupra unor obiecte, care sunt pe masă. In India, Fakirii pot face ca toate obiectele din casa lor să se depla­ seze, şi încă cu o putere aşa de mare, că fac adevărate leagăne, ca Ia bâlciuri cu anumite obiecte atârnate de tavan, ob;ecfe care se mişcă dela un perete Ia altul şi se opresc brusc la comandă. Dacă e cineva din dv., care se îndoeşte de seriozitatea acestor experienţe, îl rog să se adreseze Ia d-I Romanoai, secretarul general al Primă­ riei, al cărui cuvânt cinstit şi cu greutate nimeni nu-1 poate pune la îndoială, şi vă va poves:i spaima ce a avut-o când a văzut cum o masă grea de stejar pe care de abia o puteau ridica 2 oameni, juca tontoroiul sub nişte palme slabe şi nevinovate ţinute deasupra acelei mese. Aceste fenomene se pot explica uşor prin fizică sau mai exact prin psichofizică. Se ştie că electricitatea pământului e

FRĂMÂNTĂRI DIDACTiCE

66 5

de sens contrar cu a obiectelor de pe el, ceea ce explică atracţiunea pământului şi greutatea obiectelor. Dacă schimbăm sensul electric al obiectului, făcâtidu:l de acelaş sens cu pământul, vom obţine ridicarea corpului de pe pământ. Prin ţinerea în comun a mânilor pe masâ,j combinată cu concentrarea voinţei a celor ce ţin mâna, se realizează un curent electric, care învinge atracţiunea pământului şi anulează gravitatea, făcând ca obiectul să fie atras spre mână. Fakirii graţie exerciţiilor repetate, n’au nevoe de tova­ răşi pentru realizarea acestor experienţe, care confirmă puterea electromagneticâ, pe care o poate degaja omul.

Al 4-lea grup de experienţe sunt cele fotografice întreprinse de savantul Larcetlin, Colonelul de Rochas şi d-rul Baraduc. Aceştia au dat la lumina experienţele lor proprii precum şi experienţele altora, care constau în magnetizare şi punere în stare de tranşă a unor anume persoane cu sensibilitate mai mare şi al căror suflet poate fi degajat din corp. Recurgând la aparatele fotografice per­ fecte, aceste ajutoare preţioase, care descoperă planete şi corpuri cereşti pe care cele mai puternice instrumente, de abia le. întreză­ resc, au reuşit să obţină plăci, care reprezenta sufletul sub forma unor fantome, având asemănarea cu forma corpului, de care nu se pot îndepărta decât foarte puţin şi de o coloare portocalie în stânga şi albăstruie în dreapta. Continuând magnetizarea acestui corp de­ taşat se obţine o nouă scindare a unei fantome mai mici, căruia i-au zis aerosom spre deosebire de corpul omului, zis sarcosom. Aerosomul numit şi corp astral se prezintă ca un corp luminos, care poate să se depărteze la distanţe oricât de mari de corp şi e mult mai subtilă ca prima parte. Voind să magnetizeze mai departe, re­ zultatele au devenit confuze deşi se lămurea o tendinţă de simpli­ ficare si > de desfacere mai mare.

Aceste lucruri, D-lor sunt scrise de un medic serios în docu­ mentata sa carte „L’ame humaine" în care figurează 70 de planşe fo­ tografice, din care unele sunt reproduse în cartea d-lui Ştefănescu „Ştiinţele secrete şi Adevărul" şi au fost mult discutate şi comen­ tate după cum spune William Barrot în cartea sa „ Aceste experienţe par a fi fantastice, şi în obiecţiunea dv. că nu se pot repeta şi dovedi. Dar pentru a se repeta o experienţă trebuesc realizate aceleaşi condiţii de producere, ne trebue autorul de producere a curentului electromagnetic şi mediul ipersensibil şi dacă la un miliard de oameni nu găseşţi 2 oameni cu o perfectă asemanare fizică, cât e de greu să-i găseşti cu aceleaşi aptitudini

/

666

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

funcţionale şi dinamice ca să putem realiza aceleaşi experienţe. Şi totuşi nu v’am spus lucruri susţinute de o singură persoană şi rea­ lizate o singură dată.

Al 5-iea grup de experenţe avem pe acelea numite telepatie şi televeziunea, care sunt manifestâţiuni impresionante ale spiritului, cu care foarte multă lume a făcut cunoştinţă.

Societatea de cercetări psihice din Londra a adunat o colec;ie de 1000 de cazuri de telepatie, consemnate în procese verbale sem­ nate de persoane cu garanţii morale. Voiu cita 2-3 cazuri din cartea d-Iui Stefănescu.

Un căpitan cade lovit de un glonţ în 1914. La aceeaşi oră un fiu al său de 15 ani se deşteaptă din somn strigând : mamă, tata e rănit dar n’a murit. La 3 Septembrie acelaş an, un sublocotenent cade şi rămâne în urma trupei sale. Un camarad şi prieten al lui îl vede în vis, arătându-i locul unde a căzut şi cerându-i să fie ri­ dicat. Prietenul merge drept Ia acel loc şi îl găseşte mort. In 1917 ziarul Universul publică următoarea întâmplare petrecută în Austria.

Un moşier Foltanski şi-a trimis soţia şi 2 copii ai săi Ia conacul unei păduri şi el a rămas în oraş să se ocupe de afacerile lui. în­ truna din nopţi aude sunând cu insistenţă telefonul, se deşteptă din somn, merge la telefon şi aude vocea soţiei sale spunând: „Henri, vin-o imediat şi ia copii de aci, nu vreau şă plângă pe mormântul meu". Ceasul era 2 fără 10. Omul era foarte speriat şi nedumerit, căci ştia că Ia conac nu e telefon. Crezu un moment că e o misti­ ficare şi cere oficiu postai, şi întreabă, din ce Ioc şi cine i-a tele­ fonat puţin mai înainte. Ii se răspunde, că oficiu nu a pus casa Iui în legătură cu nici un post. Foltanski aşteptă chinuit pănă dimi­ neaţă, şi când să iasă din casă se opreşte un automobil în poartă, care a venit să-l ia să-I ducă la conac, căci soţia sa murise în acea noapte exact la aceiaşi oră. Povestind întâmplarea cu telefonul, îi se spune, că înainte de a muri, soţia sa a insistat mereu să i se telefoneze, dar fiind în toiul nopţii şi telefonul la 12 km. depărtare nimeni nu s’a putut duce la oficiu.

Vestitul astronom Flamarion a cules şi el 1000 de cazuri de telepatie, şi cazuri de acestea aproape că sunt banale. Spiritualişti, consideră acest fenomen ca o dovadă de transportarea aerosomuluii la distanţe mari, în anume împrejurări, când emoţii mari pot da o concentrare puternică de voinţa sau de dorinţă. Telepatia se reduce la facultatea da a dispune la distanţă, de acea parte a spiritului, care se chiamă gândul sau ideia. Ori, fiziceşte gândul, poate fi a9

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

667

similat unei unde, care se poate proecta într’o direcţie voită, şi se poate transmite ca o undă sonoră sau luminoasă.

Acum trecem la al 6-lea grup de fenomene, acele care se prac­ tică mai ales în India la Yogi şi Fakiri şi pe care să le numim fakirism. Iogii, sunt iniţiaţii din clasa superioară, cultă, şi nobilă, care se ocupă din tată în fiu cu ştiinţele naturei. Rămânem înmărmuriţi de minunile ce aceşti oameni fac în faţa unor călători chiar culţi şi de bună credinţă. Vă voi cita de exemplu una : Se aşează pe vine în jurul unui ghiveciu cu pământ în care a pus un bob de grâu.

Se concentrează atent şi nemişcat în jurul acestui ghiveciu şi vă­ zând cu ochii sămânţa încolţeşte, răsare şi creşte în 2-3 ceasuri cât ar fi trebut să o facă în 3-4 săptămâni, dacă era lăsat în voia naturei.

Puterea preoţilor din vechiul Egipt era şi mai mare. Îmbălsă­ marea cadavrelor a rămas până azi mister. Noi nu am putut găsi formula substanţelor, care să ne dea o îmbălsămare aşa de durabilă şi unii savanţi explică acest efect prin proiectare de efluvii mag­ netice, care măresc puterea conservărei cadavrelor, cum substanţele chimice singure nu pot face.

Vechilor preoţi egipteni li se mai atribue o artă deosebită în materie de blesteme. S’au petrecut lucruri foarte stranii în această privinţă. Acum câţiva ani un impresar din Londra a montat o re­ vistă, în care figura mai multe cuplete satirice Ia adresa soacrei lu Tutankamon, pe care o chema Nefrettiti. Când să facă repetiţia ge­ nerală, cântăreaţa respectivă răguşeşte aşa că a trebuit să însărci­ neze alta cu rolul ei. De-abia acesta învăţă bine rolul şi se îmbol­ năveşte şi ea. Când s’a făcut bine cântăreaţa, au început a se îmbolnăvi artiştii principali aşa că revista s’a amânat mereu. In sfâr­ şit, compozitorul muzical al trupei, face un drum cu trenul şi cade victima unui accident, în care îşi perde complect bagajul, între care se gâsia şi toate notele revistei» Descurajat de atâtea necazuri, im­ presarul a fost silit să scoată revista de pe afiş.

In materie de blesteme, ţigancile nu degeaba au o reputaţie universală. Descendente ale unei rase străvechi, în care magia şi vrăjitoria a rămas tradiţională până azi, ele nu lipsesc din legendele tuturor popoarelor, ori de câte ori e vorba de fermece, descântece sau preziceri. Dar intervenţia lor e citată şi în multe episoade reale ale vieţei de azi. In Basarabia noastră în târgul Lipcani ni se rela­ tează un caz foarte sugestiv, publicat în ziarul Dimineaţa. Acum 30

de ani trăia acolo un ofiţer şi mare proprietar Alex. Borovski. Intr’un rând s^ amorezat de o ţigancă din o şatră de ţigani şi a

658

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

cumpărat-o cu 2000 de ruble. După cât-va timp a gonit-o dela curte, Intr’o bună zi, ţiganca, se reîntoarce din nou la cui te, unde face nişte iermece şi ţipă adunând toată lumea din curte: „Blestem ţie şi neamului tău, să muriţi toţi de moartea de care voi muri şi eu“. A 2-a zi a fost găsită spânzurată. După cât-va timp Alex. Birovski perde o sumă mare de bani, şi se sinucide şi după el urmează alţi 4 membri din acea familie, care se sinucid pe rând din diferite cauze.

Dar cu cât mergem mai spre trecut, cu atât găsim pe oameni mai iniţiaţi în ştiinţele spiritului şi al puterilor oculte. După anume descoperiri arheologice se crede că pe continentele dispărute LenCvesca din oceanul Pacific şi Atlantida din oceanul Atlantic ştiinţa magiei a fost mai înaintată decât era chiar Ia Egiptenii vechi.

Mag:a se servea şi se serveşte de puterea efluvilor magnetice pe care Ie produce şi le concentrează si cu ajutorul cărora se ma­ terializează şi se dematerializează obiectele, se influenţează voinţa unuia şi afecţiunea altuia şi se atacă fluidul vital al unor persoane în anume sensuri.

Oamenii culţi d’n acele vremuri n’au avut nevoe să-şi îndrepte toată iscusinţa lor spre chestiuni materiale şi descoperiri tehnice ca astăzi; ei concentrau toată inteligenţa lor care nu era mai mică ca a celor de azi, pentru studierea fenomenelor sufletului; şi cum e natural ca omul să ajungă azi în domeniul tehnic şi materialist la adevărate minuni, tot atât de natural e ca acelaş om să fi ajuns acum 5000 de ani la cunoaşterea şi stăpânirea fenomenelor sufletului, care ne minunează pe noi cei de azi, care am abandonat aproape cu totul aceste studii, pe care le numim oculle. Le-am abandonat pentru că suntem prea absorbiţi de viaţa noastră materială având o îndru­ mare cu totul pozitivă şi pentrucă aceste studii au fost supuse unor prigoniri severe şi din partea religiei, care consideră studiul spiri­ tului o ofensă adusă puterei divine şi din partea Uuiversităţei, care proclamase principiul, ca tot ce nu e palpabil, vizibil şi controlabil e şărlătănie. Rugul şi spânzurătoarea au oprit în loc o ştiinţă, care e posibil să reînvieze cu mai multă splendoare în secolele viitoare, când tehnica positivă va fi înlocuită cu cercetările şi studiile spiritului.

Astăzi aceste studii se fac incomplet şi nu se bucură de fa­ voarea unor lucrări concentrice a marilor noştri învăţaţi. Experienţele sunt incomplete, imperfecte şi nu se pot repeta. Dar aceasta nu ex­ clude veracitatea lor, fot aşa cum faptul cu eclipsele şi căderea unei pietre din cer pe pământ, nu se pot repeta, deşi sunt perfect adevărate.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

6C9

E o mare greşaJă şi credem, că tot ce nu putem demonstra ca într’un laborator de fizică, e falş.

Ce e falş şi ce e adevărat în această lume? Care din noi ştim unde începe şi unde sfârşeşte adevărul ? La academia din Pa­ ris, savantul Bouillaud l-a luat de spate să-l dea afară pe cel ce a prezentat prima dată gramofonul, crezîndu-1 că e un şarlatan ventriloc.

Submarinul Nautilus al Iui J. Verne a fost considerat ca o fantezie, aeroplanul drept o nebunie şi butonul pe care când îl întorci umple un palat cu o lumină feerică, era un pasagiu din Halima.

Oamenii din punctul de vedere al culturii se pot grupa în 3 clase; primii, cei inculţi, care cred în orice, al doilea, cei cu o cul­ tură secundară şi universitară care nu cred decât ceeace pot con­ trola, şi al 3-lea marii savanţi, care spun că e posibil orice. Unul din aceştia din urmă, Claude Bernard a spus: „Absurdul chiar e de multe ori posibil" şi nemuritorul fizician Arago: „E imprudent să vorbeşti de imposibil".

Experienţele noastre pentru demonstrarea existenţei sufletului pot fi azi incomplete şi mâine să se perfecţioneze în aşa măsură, încât să putem demonstra materialiceşte şi natura lui divină.

Acei care au admis pentru cei dintâi existenţa fenomenelor oculte, au fost invitaţii universali: Crootes cu Flamarion, Lombroso, Bergson, Einstein. (Nimic nu e supranatural).

Nu este întâi pentrucă curentul e deplasat, cu tot ce se pe­ trece în mijlocul naturei, nu poate fi supranatural, adică în afară de ea. Dar nu este nici supraomenesc, căci multe din cele ce chiar numai acum o sută de ani, părea supraomesc, azi au devenit bana­ lităţi. Aşa de exemplu să auzim cu urechea noastră vocea unui prieten din Paris, era supraomenesc acum o sută de ani, şi e fapt banal azi. Ceeace era miracol acum câţiva ani, e lucru obişnuit aziAdevărul însăşi pentru care a pătimit şi a murit atâta lume cât este de elastic! Ceea ce nu era ieri adevăr, este astăzi şi ceea ce nu este astăzi, va fi mâine. Facultatea noastră de descoperire este infinită, ca şi infinitul în care ne naştem şi trăim.

Nu cunoaştem încă toate tainele existenţei noastre şi dacă stu­ diul unei pietricele descoperă în fiecare zi noi fenomene şi noi pro­ prietăţi, a o oi cât nu ne rezervă fiinţa omenească, aşa de complexă în structura ei.

De aceia d-lor, închei cu lozinca că nu avem dreptul să fă­ găduim nimic, că suntem datori să respectăm orice credinţă, şi în primul rând pe aceea în existenţa sufletului.

H

?

670

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE CONGRESUL PEDAGOGIC de Prof ION TOTOLICI

Congresul pedagogic al învăţătorilor ţinut în zilele de 6, 7 şi 8 Mai crestează pe răbojul vremii un minunat început de veri­ ficare şi punere la punct a ceia ce s’a daţ la iveală, s'a reali­ zat şi tinde a se realiza, în câmpul spinos al artei şi ştiinţei educaţiei, aplicată la instituţia de temelie a statului nostru naţional cultural : şcoala primară.

Dacă asemenea congrese însemnau, până mai acum câţiva ani, mai mult „reuniuni de savanţi1', cu scopul bine definit de comunicare, într'un domeniu sau altul, a ideilor şi experienţelor de laborator, ca şi momente de solidaritate sufletească între aceştia, precum şi de promovare a spiritului ştiinţific-creator, cei adunaţi ridicându-se pe culmile ameţitoare ale gândirii abstracte ajungând adesea şi la soluţia multora dintre grelele probleme ce frământă mintea specialiştilor, astăzi, ele se transformă, pentru marea masă a intelectualilor, cum sunt profesorii şi învăţătorii, înfrăţiţi în altarul culturii, în mijloace şi instrumente vii, de luptă şi ridicare profesională, de perfecţionare a cunoştinţelor, ca şi de afirmare a. elementeler de elite din corpul didactic.

Dacă ne gândim că noţiunea de „cultură" se traduce astăzi, înainte de toate, prin termeni de educaţie şi formaţie, sub toate raporturile, a unei generaţii vechi faţă de alta nouă — atunci iniţiativa luată de fruntaşii Asociaţiei generale a învăţătorilor din România apare cu atât mai vrednică de laudă şi de menţiune, din partea tuturor acelora ce se interesează de soarta şcoalei noastre. Faptul de a socoti pe cineva adevărat factor de cultu­ ră, numai în măsura în care poate fi factor de educaţie, este de altfel o dogmă pentru reprezentanţii artei şi ştiinţei, ce este pedagogia.

Acest sens l-a şi avut în vedere organele superioare poli­ tice, ai statului cultural românesc, atunci când — cu câţiva ani în urmă, au înlocuit vechea denumire a Ministerului de Instruc­ ţie Publică prin aceea de Minister al Educaţiei Naţionale. Şi în­ văţătorii sunt pe linia acestui fel de a înţelege lucrurile.

Trebue să mărturisim că, mult îmbucurător şi demn de remarcat este şi faptul că, la mişcarea dăscălească de strângere a rândurilor şi de solidaritate, în drumul culturii generale şi technice-profesionale, se adaugă încurajarea înalţilor factori ofi-

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

671

ciali şi oficioşi, cari, prin miniştri de talia marelui îndrumător al şcolii româneşti de astăzi, d-1 Dr. C. Angelescu, prin savanţi ca profesorii C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinţi, Ştefănescu Goangă sau şi prin personalităţi, ce-au dus, înainte de răsboiu, la stră­ lucire, Asociaţia generală a învăţătorilor, ca d-1 I. Mihalache, au dat tot fastul şi au însemnat, prin prezenţa lor, atmosfera, ca buni auguri, stârnind entuziasmul şi stimulând energiile creatoare ale dascălilor, doritori, nu numai de a cunoaşte cele mai noui principii în arta şi ştiinţa educaţiei, dar şi de a stăpâni şi mâ­ nui cele mai potrivite mijloace sau metode de lucru, în şcoala de bază a neamului nostru.

Vrednic de subliniat este faptul că alături de subsfanţialele con­ ferinţe ale universitarilor, mai sus aminitiţi, ce au aruncat pu­ ternice lumini asupra nouilor principii şi tendinţe în pedagogia contemporană, s’au distins, în cele cinci secţii, de împărţire me­ todică a lucrului, raportorii asupra unor subiecte de covârşitoare importanţă, precum : „învăţătorul, pregătirea şi perfecţionarea lui", tratat de d-1 C. I. Angelescu ; „îndrumarea şi controlul învăţă­ mântului primar1', desvoltat de d-1 Nic. Doru, ca şi subiectul de toată actualitatea: „Probleme noui de educaţie", susţinut de d-na Elisa Alexandrescu.

Iniţiatorii şi organizatorii congresului se pot, cu drept cu­ vânt felicita pentru frumosul şi atât de promiţătorul succes, ce trage o dâră de lumină în drumul anevoios al şcoalei primare, iar preşedintele Asociaţiei g-le, d-1 D. V. Ţoni, a putut, cu drept cuvânt, să fixeze cu demnitate rosturile şi tendinţele unui ase­ menea congres : „Am urmărit, a spus d-sa, prin el să afirmăm forţa morală şi intelectuală a învăţătorimei din această ţară.

Am voit apoi să aducem o cât mai folositoare contribuţie la reforma învăţământului, care nu trebue să pornească din biurourije oficiale, ci printr'o atentă examinare, a chestiunii făcută în congrese şi adunări.

m ŞCOALA PRIMARĂ CA FACTOR PRIM ÎN DESVOLTAREA CULTURALĂ A NEAMULUI de V. GAVRILA Şcoala primară a fost la început un apanagiu al nobilimei.

Cu timpul, însă, însemnătatea ei în viaţa popoarelor şi a ome-

672

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

nirci s a reliefat din ce în ce mai mult, până când în cele din urma s'a ajuns la obligativitatea şi gratuitatea şcoalei primare de astăzi. In evul mediu numai glasul izolat al câtorva cugetători geniali au cerut şcoală şi pentru popor. Cuvântul acesta însă n'a fost ascultat, întrucât stăpânitorii de popoare din acele timpuri aveau tot interesul ca supuşii lor să fie cât mai ignoranţi, cât mai incapabili de a se agita pentru drepturi în stat şi pentru demnitate şi mândrie de om. Zăgazurile acestei nedreptăţi care se făceau claselor sociale de jos, au fost rupte de marea revolu­ ţie franceză dela 1789 precum şi de progresele ştiinţifice ale veacului XlX-Iea. Revoluţia franceză provocase ridicarea masselor din somnul sufletesc pe care-1 dormeau şi deschisese o luptă de întâietate pe merite reale, şi nu pe blazoane atât între indi­ vizi cât şi între popoare. După marea revoluţie acel individ şi acel popor putea birui in viaţă şi câştiga ranguri de frunte în valorile sociale, care prin cultură, putea să producă mai mult, putea sâ se dovedească între cei ce-1 înconjurau mai . folositor sieşi şi societăţii din care făcea parte. In al doilea rând progre­ sele ştiinţifice în special ale veacului al XlX-lea puseseră mintea omenească în stăpânirea aburului, a electricităţii, a nouilor idei filozofice, asupra dreptului omului, a nouilor mijloace de pro­ ducţie tehnică, precum şi de organizare socială şi siliseră atât indivizii cât şi popoarele să renunţe la sistemele primitive de producţiune şi să caute să-şi intensifice producţia prin folosirea în viaţa practică a acestor progrese. Pentru a corespunde lor, vremurilor noui, deci şcoala creeatoare, trebuia ca individul să-şi însuşiască cunoştinţele necesare vieţii. In asemenea condiţiuni de viaţă acel individ şi popor avea poarta progresului larg des­ chisă în faţa sa, care reuşea să-şi însuşiască în cât mai largă măsură cunoştinţele care alcătuiau baza de operaţii a producţiunei şi care puneau la îndemâna prezentului tot ce rezultase ca valoare ştiinţifică din toată experienţa înaintaşilor. Dar unde şi cine să pregătească aceşti indivizi pentru

viaţa cea nouă ? Iată

cum s'a născut necesitatea desvoltării şcoalei primare, iată cum s'a născut necesitatea de a pregăti pe învăţător, pentruca şi la rândul lui să pregătiască pentru viaţă şi progres generaţiunile care alcătuesc statele şi naţiunile. Iată cum s’a născut obligati­ vitatea învăţământului primar, iată pentru cari consideraţiuni în­ văţământul primar se preda la toate popoarele în mod gratuit.

Aşa de mult s'a simţit trebuinţa de a se da fiecărui individ in-

Frământări didactice

673

strucţia şi educaţia necesară vieţii vremurilor ncui, încăt din îm­ plinirea acestei necesităţi, fiecare stat şi-a constituit o datorie naţională. Şi aşa de departe s'a mers cu înţelegerea reală şi exactă a acestei necesităţi, încât statul şi-a însuşit dreptul de a pedepsi prin amendă şi chiar închisoare, pe părinţii care eventual ar re­ fuza a-şi trimite odraslele lor la şcoala primară.

Popoarele civilizate ale lumii au înţeles adânc necesitatea şcoaiei primare şi ele au făcut tot ce au putut pentru desvoltarea acestei instituţiuni. Aşa de mult s'a înţeles necesitatea şcoa­ iei primare, în special de Anglia şi de Statele-Unite ale Americei, încât ele au renunţat la a-şi constitui armate şi nu s’au îngrijit decât de cultura interioară a masselor cu aplicaţiuni la viaţa practică. Adică ridicarea şcoaiei la locul meritat prin or­ ganizarea ei întrucât au socotit că nu in armarea militară a populaţiunei constă tăria unei naţiuni, ci în armarea ei sufletească. Şi nu s'au înşelat.

Dovada a fost făcută în războiul cel mare, când graţie unei solide educaţiuni dobândită prin şcoală, atât Anglia cât şi StateleUnite în momentele de pericol pentru interesele statelor lor, au putut să ridice in timp uimitor de scurt, milioane de ostaşi gata pentru orice jertfe închinate apărării şi înălţării patriilor lor.

Germania, ţară prin excelenţă militaristă şi-a datorat şi ea progresele pe care şi le-a putut realiza, exclusiv şcoaiei primare şi nu sistemului ei militarist. Victoria dela 1870 se datoreşte aşa cum drept s'a spus şi cum se ştie de toată lumea, învăţătorului german. Iar astăzi după dezastrul din 1918 datorat unor condu­ cători înebuniţi de teorii şi aspiraţiuni barbare, statul şi poporul german se refac mulţumită educaţii primită altădată dela şcoala primară germană, care odată cu ceiace alcătuia otrava şi pericolul educaţiunii teotone, semănase, prin forţa lucrurilor, prin puterile misterioase ale sufletului omenesc, semănase în sufletul poporului german şi semânţa cea bună a iubirii de patrie manifestată prin muncă şi omenie, prin cinste şi prin respectare a sufletului şi dreptului altor popoare. Astăzi poporul german se reface graţie cunoştinţilor de bază pe care şi le-a însuşit dela şcoala primară şi graţie îndrumărilor bune, pe care tot dela şcoala primară le au.

Celelalte popoare: Francejii, Italienii, Suedezii, Norvegienii, Danezii, etc. de unde au forţele morale şi productive care le ţin în fruntea popoarelor, dacă nu tot dela şcoala primară ? Aşa de adevărat

r-r-

674

frămantXri

DIDACTICE

este acest lucru încât pe măsură ce cultura omenirei a progresat şi pe măsură ce necesitatea deşteptării popoarelor prin cultură a devenit tot mai scurtă pe aceiaşi măsură şi numărul anilor care formau durata şcoalei primare a fost sporit. Astăzi şcoala primară îa Anglia, stăpâna unei treimi din globul pământesc, până la vârsta de 17 ani a elevului, în Franţa durează 9 ani, în Germania 8—9 ani, în Elveţia 7—9 ani, în Statele-Unite 8 şi 9 ani, în Bul­ garia 8 ani, în Cehoslovacea 8 ani, în Italia 7 ani. La noi şcoala primară a fost instrumentul prin care ne-am păstrat naţionalitatea şi tot ea a fost forţa, care a provocat cu adevărat progresul sta­ tului nostru. Desvoltarea şcoalei primare româneşti, tocmai ca o dovadă a contribuţiei ei la menţinerea şi înflorirea sentimentelor noastre naţionale s'a desfăşurat potrivit situaţiunii politice în care se găsesc fiecare dintre ţinuturile româneşti. Aşa în Moldova şi Muntenia unde exploatarea marei proprietăţi se baza tocmai pe îngnoranţa poporului de jos, şcoala primară a avut să sufere mari pedici, în desvoltarea ei depe urma acestei clase de exploatatori ai latifundiilor. Mai ales după tratatul dela Adrianopol, prin care sporeşte simţitor exportul cerealelor noastre, latifundiarii noştri au căutat pe cât au putut să se opună unei educaţiuni prin şcoală a poporului înăbuşind astfel, înflorirea unei instituţiuni, care dacă sar fi desvoltat în deplină libertate, de sigur că ar fi putut să aducă cu mult mai mari şi mai însemnate foloase Naţiei. Dar dacă latifundiarii noştri nu înţelegeau binefacerile şcoalei primare şi nu se puteau înălţa din punct de vedere patriotic până la jertfirea unei părţi din bunurile lor în interesul Patriei — duşmanii Nea­ mului nostru au înţeles totdeauna 'cât de mult valora şcoala ir viaţa poporului nostru.

De aceia atât la 1821 cât şi la 1848 prima grije a străinilor, care ne stăpâneau pe atunci a fost închiderea şcoalelor. In aceste aşezeminte de cultură vedeau ei cauza deşteptării naţionale a Românilor şi nu se înşelau. In Bucovina lupta de desnaţionalizare a Românilor s’a dat tot prin şcoala primară. Rând pe rând, duş­ manii neamului nostru au căutat să schimbe limba de predare românească, în şcoalele româneşti, cu limba poloneză, germană sau ruteană; dar gândul lor cel viclean n’a putut isbuti. Puţini ro­ mâni, câţi din cauza acestor prigoniri îşi uitaseră graiul strămomoşesc, nu şi-au uitat însă din fericire origina. Mulţumită acestui îmbucurător fapt astăzi fraţii bucovineni care-şi uitaseră limba naţională, fac toate sforţările s’o înveţe din nou şi să se folosească din plin şi de dulceaţa şi de binefacerile ei.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

6? 5

In Ardeal, deasemenea o lup4ă mare a dus Maghiarul în scopul de a desnaţionaliza pe Român, tot prin mijlocirea şcoalei primare. Ei impuseră limba maghiară în şcoalele româneşti ca limbă obligatoare, încă dela 1879, iar în 1907 prin legea lui Apony — ei încearcă cu tot dinadinsul să sdruncine din temelii şcoala şi sufletul, Românilor ardeleni. Dar organizarea temeinică a şcoalei primare ardeleneşti precum şi aprinsa conştiinţă naţi­ onală a Ardelenilor, izbutiră să înfrângă tendinţele criminale ale Ungurilor şi să păstreze sufletul Ardealului gata, pentru Unirea cea mult dorită, care a avut loc la 1918.

In Basarabia, şcoala a fost şi mai prigonită. Aici toată în­ văţătura se preda în limba rusească. In 1914 în toată Basarabia nu exista nici-o şcoală românească. Basarabenii însă şi-au păstrat şi ei limba şi naţionalitatea prin carte şi gazetă românească, pe care şi le procurau în ascuns şi astfel în 1918 ei fură cei dintâi, care votară Unirea cu Patria-Mumă, desfiinţând pentru totdeauna dintre fraţi, hotarul cel blestemat al Prutului. Chiar şi sufletul Neamului nostru unitar, mândru şi nealterat tot prin şcoala pri­ mară s'a păstrat. însăşi ideea de unire a tuturor Românilor nu s'ar ti putut infiltra cu atâta intensitate şi în atât de mare mă­ sură is sufletul tuturor Românilor fără concui sul şcoalei primare.

Ardelenii: Gheorghe Lazăr şi Ion Maiorescu Aromânul Andrei Şaguna \ Moldovenii: Stamatie, Mitropolitul Veniamin Costache, Gheorghe Âsachi, Munteanul Ion Eliade Rădulescu toţi aceşti mari înaintaşi ai Naţiunii noastre, cea mai mare grije a vieţii lor, în organizarea şcoalei au pus-o. Prin ei cari reprezentau toate ţi­ nuturile româneşti şi pe cele libere şi pe cele supuse, prin ei se fortifică unitatea sufletească a Neamului şi prin ei îşi găsea cea mai dreaptă justificare, sfântul nostru vis de a uni pe toţi Români, sub cutele aceluiaş drapel şi sub stăpânirea aceluiaş cârmuitori Şcoala primară a fost acea instituţiune, care a format în gradul cel mai înalt conştiinţa naţională a poporului Român, ei i se datoreşte în cea mai mare parte toată mărirea şi toată gloria de astăzi a Românismului. Când duşmanii neamului voiau să ne ră­ pească limba strămoşească şi să ne desgusteze de ea, şcoala pri­ mară învăţa pe tineri, ca şi pe bătrâni să cânte :

„Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim Altă limbă armonioasă ca ea nu găsim", Când duşmanii Neamului voiau s'adoarmă în noi sentimentul

676

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

naţional şi mândria de Român atunci şcoala primară trâmbiţa pretutindeni. „Deşteaptăte Române, din somnul cel de moarte In care te-adânciră duşmanii cei tirani". ^ Când ceasul cel mare al eliberării fraţilor subjugaţi se apiopia, şcoala primară a fost iarăşi la postul datoriei. In acel timp nouri grei posomorau tot cerul-Europei, lumea toată se pregătea de bătălie. Ca un îndemn spre jertfă, ca un glas al datoriei în acea vreme, elevii şcoalelor primare cântaseră pe tot întinsul ţării „La arme cei de-un sânge şi de-o lege, La arme pentru neam şi pentru Rege“.

Astfel în orice loc şi orice timp şcoala primară română a fost străjer al Românismului şi minunat ocrotitor a lui.

m PROBLEMA EXISTENŢII LUI DUMNEZEU de Pavel Mlrcea-Albu

i

Cu această existenţă se ocupă problema cosmologică. Cos­ mologia se ocupă cu problema ordinii şi originii lumii. Ea încearcă să eiplice lumea din punct de vedere cauzal.

0 latură a acestei probleme — finalismul — duce la teismf care este una cu problema divinităţii, Teismul prezintă două feţe : existenţa lui Dumnezeu şi atri­ butele lui. Problema atributelor divinităţii este mai mult o. pro­ blemă teologică decît filosofică.

In concepţia greacă a gîndirii filosofice divinitatea este per­ fectă şi Dumnezeu nu este un creator al materiei, ci numai un demiurg, adică un ordonator al ei.

Spre deosebire de această concepţie, gîndirea creştină are drept atribut principal atotputernicia. Lumea este o creaţie a principiului divin.

Problema teologică şi teistă în general e problema existen­ ţii supreme, ca fundament unitar al universului.

frământări didactice

67*7

Filosofia a venit în acest domeniu teologic cu intenţia de a găsi dovezi raţionale, spre a dovedi existenţa lui Dumnezeu.

Credinciosul sau ereticul vor însă să simtă divinitatea, îna­ inte de orice dovadă raţională.

Pentru dovedirea acestei existenţe s'au adus mai multe ar­ gumente. Cel dinţii este argumentul cosmologic. Acest argument este formulat de Aristoteles. Lumea este desigur un efect al unei cauze. Orice efect presupune o cauză ; iar la origină trebue să fie o cauză primă, adică Dumnezeu.

Al doilea argument este acela finalist şi se datoreşte tot lui Aristotel. Pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu se pleacă dela ordinea perfectă care domneşte în lume. Această ordine presupune un ordonator al universului. Această ordine perfectă nu poate fi efectul unei forţe mecanice, ci al unei inteligenţe su­ perioare, supranaturale.

Dar Dumnezeirea mai poate fi dovedită şi pe cale psiholo­ gică, Credinţa în existenţa lui Dumnezeu este un fapt direct de conştiinţă. Este consimţămîntul unanim că Dumnezeu există cu adevărat.

Există afară de acestea şi un argument ontologic, Dumnenezeu prin definiţiune este perfecţiune. Existenţa este perfecţiune, deci Dumnezeu există.

Morala vine la rîndui ei şi ea cu un argument spre a do­ vedi acestă existenţă. El este datorit filosofului Kant. Legea mo­ rală după acest celebru gînditor este un imperativ categoric. Fe­ ricirea pe pămînt este ceva cu totul relativ. De aceia Kant pos­ tulează o existenţă superioară, care să ne dea această fericire dincolo de această trudită viaţă pămîntească.

Propriu zis acest argument nu constitue o dovadă, ci un postulat moral, o dorinţă a noastră.

După unii existenţa adevărată este Dumnezeu, iar restul lumii este o umbră a Dumnezeirii.

După alţii — din contra — existenţa sensibilă este ceva sigur, iar. existenţa divinităţii este probabilă.

Pentru cunoaşterea realităţii avem două criterii. Âlai întîi este criteriul care socoteşte rea) tot ceiace este independent de conştiinţă. Nerealul este abstract, gîndit numai, este dependent de conştiinţă.

Caracterul negativ al acestui criteriu nu poate rezista criticei. După al doilea criteriu de cunoaştere a realităţii a fi real

\

678

f

1

FRĂMÂNTĂRI DIDACTiCE

înseamnă a fi activ, a produce şi a suferi efecte. Tot ce există este un lucru, este un fapt. Realitatea presupune activitate în primul rînd.

Dacă în lume există efecte, care nu pot fi după mintea noastră decît rezultatul acţiunilor omeneşti, efectele superioare nu pot fi socotite mecanice, ci rezultatul unei acţiuni superioare, adică Dumnezeirii.

Acest înţeles al realităţii este adînc înrădăcinat îd convin- ’ gerile omului fără cultură.

Dar dacă în rîndurile straturilor ţinute departe de cultură, normal nu găseşti indivizi care să nege existenţa lui Dumnezeu, în schimb printre acei ce au o spoială de cultură, ateiştii sînt foarte numeroşi.

Omul simplu are sădit în sufletul său în mod normal cultul puterii ce planează deasupra existenţii lumii, indiferent dacă a creiat-o şi i-a dat legi mecanice de conducere, sau dacă o con­ duce în mod permanent. Fatalist sau idealist în embrionul gîndirii fără orizont, are totuşi perspective de simţire pe care tot ra­ finamentul culturii nu ni-1 poate da.

Este drept că pînă la un anumit punct frica, teama a pa­ tronat anumite credinţe şi convingeri. Intîlneşti însă la acest om o credinţă nesdruncinată şi o resemnare stoică, demnă, de toată admiraţia. Pe el nu-1 terorizează cîtuşi de puţin teama de necu­ noscut şi frica. El îşi călăuzeşte viaţa sa după anumite principii de morală, adînc sădită în sufletul său şi ştie că-i este scrisă pedeapsa sau răsplata faptelor sale, pe care s'a învrednicit, sau nu, să le săvirşească.

Viaţa acestui om constitue o epocă de gîndire asupra di­ vinităţii, poate cea mai lungă din tot trecutul omenirii.

Dar în acelaş timp — cred eu — şi cea mai fericită.

Mai fericită, pentrucă după ea vine o epocă de necredinţă Vine o vreme de tranziţie cînd toţi semidocţii aruncă barda în dumnezeire şi se socotesc produsul unei forţe oarbe şi mecanice care conduce lumea. Este aceasta cea mai critică epocă, lipsită de orice reazim moral, care pluteşte în haos.

Viaţa socială din acea vreme este cea mai tulbure şi fără nici o frînă morală. Viaţa colectivă se scurge fără nici o normă şi nu este călăuzită de nici un ideal.

Este o strădanie de încercări izolate şl nefructuoase.

In domeniul credinţei acum apar toate rătăcirile, iar în do­

meniul ştiinţei domneşte puternic forţa materialistă.

â

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

679

Va veni desigur după acestă tristă stare de decădere şi tranziţie o epocă înfloritoare de gândire superioară şi cultivată.

In această epocă credinţa va fi şi gîndită şi simţită. Dacă ritua­ lul va scădea în toate formele lui mistice şi absurde uneori, în schimb credinţa adevărată va cîştiga foarte mult, spre folosul imens al omenirii.

Ipotezele tuturor argumentărilor despre existenţa lui Dumnezeu vor fi convingătoare, iar această convingere se va împleti armonios cu simţirea profundă, care nu poate face parte decît tot din adevărata Dumnezeire.

□ DIN LUMEA COPIILOR de; VASILE BUZBAN

Era o zi senină de primăvară. Petrică, visător din fire, s'a plictisit de atâta carte şi mai ales de domnişoara învăţătoare. A>.ras de prospeţimea primăverii, s'a pomenit în pădurea lui Cotulică.

Colegii lui de clasă se chinuiau de mult cu deslegarea unei pro­ bleme de aritimetică. Un amurg de caldă reverie anunţa sfârşitul zilei. Cu o grabă nedesluşită Petrică prinse ghioceii şi viorelele culese, intr'un buchet. Trebuia să treacă două pâraie până să ajungă acasă. Chipul învăţătoarei cu băţul în mână, l-a urmărit până l-a copleşit somnul.

A doua zi, cu inima cât un purice, se apropie sfios de ca­ tedră şi aşeză cu multă grijă glastra cu buchetul în faţa învăţă­ toarei, care cu un zâmbet plin de satisfacţie, primi, fără să-şi arunce privirea asupra copilului, întâiul salut al primăverii.

Deschide catalogul.... Petrică Holban!... De ce ai lipsit eri dela şcoală ?....

-„D'nnşoară am fost la Cotulică.., D'nnşoară şi am întârziat D'nnşoară, că...“ Pe băiat îl podidiseră lacrimile, ştia cei aşteaptă.

—Ai cotrobăit prin cuiburile păsărilor? Ai?...

—N'apucă băeţaşul să-şi destăinuiască motivul întârzâerii sale şî toată clasa rămase înmărmurită de ţipetele pline de durere ale copilului, care-şi ţinea mâinile încleştate pe frunte.

680

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

“

învăţătoarea trimise buchetul cu glastră cu tot, în capul copilului.

1 .

î

Câte regrete n'am avut în viaţă.

Unul singur mă obsedează însă veşnic cu apăsarea grea pe suflet.

Mi-am petrecut copilăria departe de natură- înainte de a cunoaşte natura am învăţat misterele străzii şi ale trotuarului.

Dar nu mi-au lipsit .însă nici ocaziile când mă furişam în grădină şi mă jucam cu lutul umed. Făceam case şi palate din el. îmi plăcea să simt ţărâna umedă sub talpa desculţă; îmi plăceau sal­ câmii cu frunzele care se fărâmau umede şi cu miros amărui în palmele mele.

Dar adeziunea mea cu natura, în loc să fie o cununie fireas­ că şi timpurie, a fost mai mult o învăţătură a. omului matur. Da, am fost şi sunt poate şi acum un vechiu peregrin. Citind scriitorii, naturişti am purces Ia natură. Şi m'am apropiat cu sfială de can­ doare, dragoste şi înţelegere, de flori, copaci şi întreaga lume ve­ getală. Am realizat o adevărată legătură biologică între natură şi eul meu propriu. M'am asimilat cu ea. Dar târziu... prin mijlo­ cirea cărţilor.

Mai ciudată mi-a fost întâlnirea mea relevatoare cu copilul. Eram stăpânit de prezumţii şi prejudecăţi de artist tributar, unei disciplini de muncă severă şi ordonată. Nu puteam suferi un copil în preajma mea. Mă irita. Concepeam existenţa mea fără această dimensiune a iubirii, faţă de copil şi de tot ceeace-1 înconjoară, dar acestei atitudini curioase îi găseam nu arare ori justificarea, întâlneam cazuri foarte frecvente, când unii părinţi îşi copleşeau odraslele cu mângâieri de dragoste atât de respingătoare, de se­ măna mai mult cu isteria unor matrone sterpe, sau fete bătrâne, cari îşi înconjoră cu un exces de amor, căţeii. Şi făceam atunci un raţionament rece. Cum pot iubi oamenii un boţ nediferenţiat şi inform de carne, din care va ieşi mai târziu cine ştie ce monstru. Şi totuşi l-au descoperit luând contact intim cu el, punând lumea la nivelul opticei sale de insectă. M'am coborât în lumea lui, arborând limbajul care să-i convină şi să-i fie pe înţeles. Şi âm găsit tărâmuri noui de prospeţimi cu zăpezi pure, pe le adăposteşte copilul cu lumea lui întreagă, căci el reprecare zintă un etern miracol în care credem, platoul cu îngeri care se ascunde în sufletul fiecăruia dintre noi. Iar când ne simţim mân-

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

681

jiţi şi josnici, ea este ultima casă la care ne întoarcem, cu un zâmbet de vecinică încredere.

Câtă limpezime e in lumea lui ? Aţi văzut cum îşi reface lucrurile pe înţelesul său propriu ? Vede tot originar şi nou ca printr’un ochiu atunoi crăpat întâia oară în faţa fenomenelor. în­ treabă mereu. Priveşte totul ca un om gol. Noţiunile, senzaţiile şi toată psihologia, le reface pe calapodul său propriu, care este virgin de uzură şi banalitate. Totul e pur şi miraculos ca începu­ tul. Căutaţi deci irisul suav al ochilor săi şi ciripitul glasului mic şi cristalin. In viaţă ne vom întoarce de multe ori în imperiul lui pur de basm şi ne vom înălţa în cuvintele sale cioplite în ma­ terial scânteetor. îmbâcsiţi de ideia că suntem mari, vom legăna pruncul pe genunchi şi el ne va face iar mici. Bătrâneţele noas­ tre dacă, le vom ajunge, în care ne vom spânzura de mustăţi ca de ştreanguri, vor avea nevoe de astfel de evadări în câmp, în împărăţia sunetelor nediferenţiate, al gânguritului, al gemătului simplu şi stângaciu ! care când e exprimată e atât de fragedă, de par'că ţi s'ar aşeza o petală pe pleoapă, sau o frunză umedă în palmă.

In fiecare din noi zace o parte'de îngerie uitată şi înveni­ nată, care se trezeşte brusc la ciocănaşul de cristale şi arginturi — copilul — şi ne poleeşte într'o transfigurare neaşteptată. Lu­ tul, zgura, jegul, totul cade de pe noi şi ne trezim albi şi curaţi, cu miros de castitate. De aceia copilul va rămâne de-apururi icoana nealterată, a tot ceiace este mai bun, mai uman, din su­ fletul nostru.

Fiţi mai blânzi...

Apropiaţi-vă cu sfială şi candoare de senziil cristalin şi lim­ pede, pe care îi reprezintă viaţa şi fiinţa unui copil.

COMPARTIMENTUL VIEŢII SUFLETEŞTI de ELEONORA MART1NESCU

Unitatea vieţii sufleteşti o formează sistemul nervos şi hormonic. Sistemul nervos evoluează pe o scară cu un trecut ce se pierde în negura vremurilor apuse. Astăzi pe treapta evoluţiei

imtoo

682

3

I

I

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

pe care a reuşit să se urce, el are în vîrful piramidei un sistem central, care alături de sistemul hormonic, ne cîrmueşte întreaga viaţă sufletească.

Sistemul hormonic secretă cu ajutorul unor glande un lichid care întreţine legătura dintre organe, dmd unitatea corpului. Dacă se întîmplă ca o glandă să funcţioneze defectuos, unitatea orga­ nică se resimte de îndată în totul ei.

Odată cu insuficienţa secreţiunii se constată şi o vizibilă stagnare în creştere.

Intre puntea fiziologică şi cea psihică a vieţii omeneşti se află o legătură absolut intimă. Oricare ar fi teoria care vrea să ne explice raportul biopsihic, faptul corelaţiei rămîne acelaş.

Interesant este desigur de aflat cum se leagă viaţa de corp prin cele două sisteme : Desigur că este o enigmă, pe care ştiinţa nu a deslegat-o încă, Ea se află în această privinţă încă în stadiul constatării faptului. Nu a ajuns încă la o explicare convingătoare.

Incontestabil însă că omul este o unitate psihofizică. şi că aceste două realităţi nu pot fi separate decît din punct de ve­ dere al metodei ştiinţifice.

Lucrul în întregime se priveşte însă sub amîndouă aspectele.

Legătura dintre suflet şi realitatea exterioară, se fac.; prin ajutorul sistemului nervos. Realitatea exterioară este ca u:: sti­ mul, care provoacă realitatea noastră psihofizică. Dacă fiinţe, face parte de pe o scară inferioară a evoluţiei, el reacţionează prin ceeace numim noi tropism.

Cert este însă că, la baza compartamentului fiinţelor vii este reacţiunea. ' Felul reacţiunii se schimbă după fiinţă. Raportul în baza căruia Se face legătura între fiinţă şi realitatea exterioară rămîne însă întotdeauna acelaş.

Din partea realităţii exterioare avem stimulul, provocarea, iar din partea fiinţei aveam reacţiunea.

La om reacţiunea este începutul actului voluntar. La el ac­ tul sufletesc se complică.

Dar stimulul acesta poate produce două feluri de reacţiuni.

Pe deoparte el poate să provoace o reacţiune pozitivă, iar pe de alta una negativă.

Viaţa se complică însă cînd se unesc mai multe stimule şi

acţionează asupra aceluiaş subiect în acelaş timp.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

683

Combinarea aceasta provoacă adevărata desvoltare a vieţii sufleteşti.

Tot atît de necesar este şi felul stimulului. Dacă el ar avea numai un caracter pozitiv, desigur că viaţa noastră sufletească a omului nu ar fi ajuns la acest stadiu de desvoltare. Stimulul ne­ gativ complică foarte mult viaţa sufletească. El dă adevăratul im­ bold voinţii. Atitudinea luată contra stimulului, presupune o atitudine voluntară a vieţii sufleteşti. Atitudinea negativă isvorăşte din adîncul interior al fiinţei.

La fiinţele inferioare reacţiunea este imediată. La o viaţă superioară ea poate să intîrzie. La aceasta însă reacţiunea este o atitudine complexă, care-şi are suportul în adîncul sufletesc* Pentru reacţiune viaţa şufletească se foloseşte de simţuri.

Stimulul provoacă simţurile, el este excitrntul. Urmarea acestei provocări este sensaţia.

Nu trebue să confundam — cum se face de obiceiu — sen­ saţia cu excitantul.

Fără interpunerea organelor sensoriale nu ar avea loc re­ acţiunea. De aici o concluzie pedagogică, pentru cei ce şi-au dedicat viaţa educaţiei. Aceste simţuri trebuesc cu atenţiune stu­ diate, cercetate şi provocate la desvoltare raţională.

Fiecare sensaţie este legată de un organ exterior. De aici ele sînt colectate şi transmise la un centru interior.

s

Un organism superior nu se mărgineşte numai la sensaţie, ci ajunge la gîndire. Şi gîndirea este tot o reacţiune faţă de me­ diu. Ea este însă o reacţiune înaltă.

Reacţiunile de gîndire duc la cunoaşterea lumii, cele afec­ tive ne ajută să luăm o atitudine faţă de această realitate. Ati­ tudinea reacţiei afective duce la reacţiunea voluntară, Voinţa insă are în spatele său un lung şirag de fapte in­ conştiente, din care ea a luat chiar naştere. La bază putem pune tropismele. Deasupra tiopismelor avem actele reflexe. Dacă tro­ pismul poate fi reacţiunea faţă de lumea exterioară, a unei fiinţe ce poate fi lipsită chiar de sistemul nervos, în schimb ac­ tul reflex presupune existenţa sine qua non a acestui sistem.

Actul reflex este trecerea unei excitaţii spre interior şi apoi întoarcerea ei spre exterior sub o anumită forma de atitudine.

Ca şi tropismele şi actele reflexe, sînt acte inconştiente,

mecanice.

684

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Deasupra lor stă instinctul. Ele- sînt puntea de trecere la viaţa voluntară conştientă.

Asupra instinctelor s'au emis două păreri. După cea dintîi ele ar fi fost odată conştiente, după cea de a doua nu au fost niciodată.

De remarcat este faptul că instinctele duc la reacţiune a. proape perfectă. De aceea s'a crezut că ele au fost conştiente şi apoi s'au mecanizat. Aceasta este teoria lui Lewes, după care ar fi existat cîndva fiinţe cu mult superioare omului.

După psihologie sigur este însă că instinctul este înăscut.

Omul are însă o viaţă a sa superioară. El are o viaţă con­ ştientă şi voluntară. Că această viaţă îşi are rădăcinile ei în in­ stinct şi celelalte reacţiuni inferioare, aceasta este altceva.

Stadiul evoluţiei pe care l-a atins el însă trebue folosit spre desăvîrşirea unei vieţi sufleteşti cu adevărat superioare, din toate punctele de vedere. Şcoala este un minunat îndreptar în această privinţă.

Urmează numai' să-şi facă datoria.

B ei 03

LIMFAT1SM de Dr. I. Chiriţescu

Termen des întrebuinţat mai ales în vârsta şcolară a copilu­ lui, însă, nu Înseamnă propriu zis o boală a copilului, ci mai curînd o stare constituţională a sa, analogă bunăoară cu artritismul, obesitatea, guta, etc. dela adult. Cum este însă o deviere dela con- • stiluţia normală şi putând să împedice desvoltarea perfectă a.copi­ lului, se cere deci, să fie remediată într’o cât mai mare măsurăŞtim că sângele nostru este alcătuit dintr’o parte lichidă — serul sângelui —, în care înnoată nişte corpuscule mici, cari sunt de două feluri: globule roşii, cam 5 milioane pe mm8 şi globule albe, cam 10 mii pe.mm3 la copil. Aceasta constitue raportul nor­ mal sanguin la copil. El poate fi modificat în două feluri: sau sca­ de numărul globulelor roşii — şi atunci avem o anemie — sau creşte numărul globulelor albe şi avvm limfatismul.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

685

Ca să înţelegem consecinţele fiziologice a acestor modificări, trebue să amintim ceva despre rolul acestor globule în corp. Glo­ bulele roşii au rol respirator; ele fixează ox:genul în plămâni şi merg prin circulaţie, de-1 împrumută tuturor celulelor corpului. Glo­ bulele albe'îndeplinesc două roluri: unul nutritiv, ducând substan­ ţele alimentare celulelor noastre şi al doilea foarte important — prinderea şi nimicirea microbilor, cari în mod accidental s’ar intro­ duce în corpul nostru — rol numit fagocitoză.

De unde vin globule albe în sângele nostru ? Ele iau naştere djn nişte ghinduri foarte răspândite în corpul nostru numite gan­ glioni limfatici, dela care pleacă nişte tubi ri mici zise vase limfa­ tice, în care. circulă limfa cu globulele albe şi care după ce se adună în vase mai mari, se varsă în sângele nostru, a cărui com­ poziţie şi raport sanguin, le menţin constante. In general aceşti ganglioni cari produc globule albe, au şi rolul de a fixa microbi, pe cari aceste globule îi aduc şi unde dacă virulenţa microbilor ar distruge unele globule albe, zise leucocite, s’ar găsi destule altele cave să le sară în ajutor. De aceia aceşti ganglioni, în foarte dese cazuri, având să lupte cu tot felul de microbi, se măresc, se iperfofiază şi devin obstacole pentru buna şi normala circulaţie limfaticăCând ţesutul limfatic s’a mărit, s’a ipertrofiat, avem o constituţie limfatică.

In genere aceşti ganglioni limfatici sunt grupaţi în jurul anu­ mitor organe, pe unde introducerea microbilor ar fi mai deasă şi cd/istituesc aşa numitele cercuri limfatice. Aşa la gât avem cercul limfatic al lui Waldayer, foi mat din cele patru amigdale, care apără tubul digestiv şi aparatul respirator, în jurul bronhiilor avem gan­ glionii traheobronhici, cari apără plămânul propriu zis, iar în jurul apendicelui avem numeroşi ganglioni limfatici, avârd rol să apere abdomenul contra infecţiilor inicrobiene.

Dacă ganglionii aceştia funcţionează exagerat şi se măresc, constituind ceea ce am numit limfatism, ei pot deveni vătămători, fie prin împiedecarea mecanică ce produc, cum ar fi amigdalile mari sau ganglionii traheobronhici, sau mergând până la puroi, la supuraţie cum’ar fi apendicita, afecţiuni cari ar trebui evitate, spre a nu ajunge la operaţie.

Din această expunere se vede că constituţia limfatică propriu zisă cuprinde şi ea trei diviziuni: 1. Limfatismul cu predominarea generală a ţesutului limfatic2. Constituţia ganglionară cu ganglionii măriţi cum ar fi acei sub-

686

i!

A

i :{

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

maxilari, sau acei ai gâtului sau inghinali şi 3. Scrofuloza cu gan­ glioni foarte mari produşi mai ales prin fixarea bacilului tuberculo­ zei în ei.

Cum se prezintă copiii cu aceste manifesta{iuni ?

Copiii limfatici sunt în general cei debili, blonzi sau albi, toarte expuşi la răceli şi turburări digestive, cu guturaiuri dese, amigalele mari, n'au poftă de mâncare, sunt nervoşi, în general constipaţi, prind foarte uşor toate maladiile infecţioase.

Cei ganglionari, au ganglionii măriţi, acei din jurul gâtului formând chiar lanţuri, constituind ceiace se numeşte micropoliodenie.

De asemenea au ganglionii traheobronhîci mari, şi sunt des expuşi la afecţiuni serioase pulmonare. De asemenea şi ganglionii din jurul apendicelui Ie produc foarte des crize de apendicită, cu tendinţă la supuraţie şi necesitând intervenţia chirurgicală. .Ceea ce caracterizează aceşti ganglioni, nu este tendinţa lor spre regresiune sau trecere ci din contra spre mărire şi crouicitate şi pentru aceasta este nevoe de multe ori, cum ar fi în amigdalite, de intervenţie chirurgicală, spre a scăpa de focarele de infecţie con­ stituite de reţinerea microbilor în ei.

— Scrofuloşii, prezintă în gradul cel mai înalt, această rc: ţiune ganglionară, produsă mai ales de microbul foarte rezistent ai ‘iiberculozei. Copiii scrofuloşi au ganglionii mai ales ai gâtului, foar-r mari dându-le un aspect special. Au de asemenea şi vasele limfatica în­ mulţite, constituind în organele bogate în vase limfatice, cum ar fi buzele şi pleoapele, alteraţiuni anatomice care dau copiilor înu-ţişarea caracteristică cu botul ca de scroafă, de unde şi numele. Au exeme la ochi, temperatură mai ales seara, şi se hrănesc foarie rău.

Având în vedere microbul care produce această turburare, trebue să facem un pronostic foarte serios.

Din cele de mai sus să stabilim şi tratamentul de urmat la aceşti copii.

In general dacă este ajutată constituţia limfatică se modifică cu vârsta, aşa că în perioada adultă, copilul se corectează, deve­ nind aproape normal, rămânând unele urme ca amigdalile, durere apendiculară, mare sensibilitate pentru agenţi fizici, la cei ce n’au fost îngrijiţi.

Ceia ce influenţează această constituţie în mod remarcabil, este aerul bogat în raze ultraviolete — deci plaja cu aerul de mare. înainte de a da această indicaţie, medicul trebue să facă un exa­ men de sânge, spre a stabili dacă nu are deaface şi cu o anemie

FRĂMANTÂRI DIDACTICĂ

687

în acelaş timp. Dacă o constată, atunci copilul trebue trimis întâi la munte spre a-şi reface globulele roşii şi după aceia la mare. Acei ce nu prezintă această turburare, vor fi îndrumaţi la plajă, fie ei limfatici simpli, ganglionari sau scrofuloşi, unde vor simţi cea mai binefăcătoare influenţă. Regimul lor alimentar de asemenea are mare influenţă. Alimentele vor trebui să fie proaspete, bogate în vitamine şi foarte variate. Cum în general stomacul lor digeră greu, ne vom păzi de alimente grele, de lichide prea multe şi de diferite to­ nice cu alcool. Dintre medicamente două sunt pe care medicul le poate mânui după cazuri cu destulă dexteritate : iodul şi arsenicul.

Credem că s’ar aduce o bună contribuţie la desvoltarea sănă­ toasă şi normală a copiilor noştri, dacă medicii şcolari împreună cu învăţătorii, ar îndruma cu perseverenţă spre un tratament cât mai supraveghiat pe aceşti copii, cari propriu zis, nu sunt nişte bolnavi.

0

IDEI — SUGESTII

COMENTARII

I CONSILIUL SUPERIOR AL CULTURII NAŢIONALE de N. ANT/MIREANU

II !

Ideea porneşte întotdeauna dintr'o necesitate a domeniului din care ea face parte. Aceste idei genetice sînt întotdeauna şi cele mai reale. Ele ajung la un moment dat a fi necesităţi vitale, peste care organizarea socială nu mai poate trece.

In calea unor astfel de idei întotdeauna se ridică, nu fără îndîrjire, o anumită mentalitate tradiţionalistă rău înţeleasă. Este mai bine zis o mentalitate închistată, îmbătrînită şi asupritoare care, ce este mai regretabil, cuprinde adesea pe unele foruri con­ ducătoare.

Tradiţionalismul acesta, ca şi ideile, este de două. feluri. Âvem tradiţionalismul acesta despre care am vorbit mai înainte şi avem şi un tradiţionalism sănătoş, creator. In faţa acestuia din urmă ne plecăm cu admiraţie şi smerenie.

In faţa celui dintîi venim cu toată energia protestelor noas­ tre- revoltate şi indignate.

Sînt idei teoretice şi fără valoare socială, pe care de bună seamă că le primim cu toată rezerva. In faţa ideilor sănătoase însă nu mai este nici un motiv ca să găsească un conducător să se opună.

Fericita idee a consiliului superior al educaţiei naţionale nu este noua, ci se ag'ită de cîţiva ani. Ea nu este apoi o idee năs­ truşnică născută din combinaţiile imaginare ale vreunui pedagog străin de năzuinţele noastre şcolare reale. Este o idee născută din sbuciumul atîtor suferinţi de calvar ale generaţiilor de copii ce au, suferit chinurile unor legiuiri absurde şi nenaturale. Şi în organizarea şcolară — ca şi in cea socială — avem nevoe de epoci de stabilitate şi creaţie. Afirmînd acest lucru nu vrem să se înţeleagă că sîntem în contra progresului. Progresul presupune şi el o adaptare evolutivă şi necesară.

Ceeace se întîmplă la noi însă dela 1919 încoace, nu se

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

689

mai poate numi progres. Organizarea noastră şcolară s'a schim­ bat dela o zi la alta într'un tempo ce a revoltat familia, îngrijorată de soarta generaţiei pe care ea o creşte în vederea zilei de mîine.

Schimbările acestea la noi au dovedit nu progres, ci nesi­ guranţă, dibuială şi mai ales lipsă de concepţie şcolară integrală.

Oamenii noştrii de stat care au condus departamentul culturii naţionale au fost mai mult victima electoralului, decît a intere­ selor naţionale superioare.

Sînt acestea lucruri pe cari nu înţeleg de ce le-am ascunde cînd noi purtăm în primul rînd răspunderea zilei de mîine în această direcţie. Asupra noastră se va abate potopul de blestem şi ură, dacă generaţia pe care o creştem va căpăta o nepotrivită îndrumare educativă.

0 concepţie şcolară trebue să îmbrăţişeze întreg ansamblul naţional şi pedagogic. Noi trebue să privim cînd este vorba de organizarea şcolară interioară prea puţin în afară.

Ce se poate petrece aiurea ne interesează din punct de ve­ dere comparativ, istoric, nici de cum ca îndrumare. Sufletul nos­ tru naţional are caracteristicile sale. Structura noastră naţionalspirituală îşi are caracterele ei, îşi are pecetea ei caracteristică.

Tocmai de aceea destinele şcolii nu trebue date cu atita uşurinţă, nici pe mîna biurocraţiei mecanizate a ministerului, care s'a certat de mult cu pedagogia, nici pe mîna cîtorva pretinşi specialişti entuziasmaţi de ce se petrece aiurea, dar care habar nu au de realitarea noastră şcolară şi în sfîrşit nici pe mîna unui singur om — ministru celebru fie chiar el — care poate face foarte uşor experienţe mult dăunătoare.

Problema educaţiei naţionale este după noi mai serioasă chiar decît aceea a apărării naţionale. Apărarea naţională fără suflete alese şi pregătite, se reduce la technică şi armament.

După cum desigur că în ritmul progresului ştiinţific de astăzi şi suflet .fără tehnică şi armament înseamnă aproape acelaş lucru.

Apărarea naţională nu este dată în mîna oricui, la întîmplare, Ea este încredinţată unui consiliu superior al apărării, format din elita adevărată, din tot ceeace are mai bun acest domeniu. Răs­ punderea o au cei mai pregătiţi şi mai pricepuţi fii ai neamului şi riscurile sînt foarte puţin probabile.

Cu educaţia naţională nu se întîmplă însă acelaş lucru.

In acelaş haos şi in această vreme de grave incertitudini,

6£>0

i.

ErâmantAri DIDACTICE

şcoala noastră este lipsită de un consiliu superior ăl educaţiei naţionale.

In aceste timpuri cînd fiecare neam caută să dea cît mai multe aripe spiritului să sboare pe culmi cît mai înalte, noi ne desinteresăm de şcoală.

Acest consiliu nu este tichia de mărgăritar şi oricîte pre­ texte s'ar pune in calea lui, el trebue să ia cît mai curînd fiinţă, mai ales astăzi cînd avem un „rege al culturii".

a

DIPLOMA NORMALIŞTILOR PE CENTRE de M. CANTEMIR

>! : i

|

? i

De cîţiva ani ministerul a luat măsura ca normaliştii să nu mai dea examenul de capacitate la şcolile unde au absolvit, ci pe centre şi cu comisiuni formate din profesori dela alte şcoli.

Plnâ la un punct măsura s'ar părea foarte bună.

Intenţia ministerului • a fost, de bună seamă, ca să facă o selecţie a viitorilor învăţători.

Nimic de zis.

Nu vi se pare paradoxal faptul că ministerul fuge de profesorii care timp de opt ani de zile au pregătit pe aceşti normalişti ? Lipsa aceasta de încredere nu a putut oare să indigneze .pe nimeni dintre aceşti profesori, care să reacţioneze?

Dar tăcerea aceasta nu spune ea oare nimic ? Intenţia ministerului a fost de foarte bună credinţă.

Ea trădează însă aceeaş lipsă de concepţie şcolară unitară.

Măsura aceasta a isbit întocmai ca şi oiştea legen­ darului Eremia.

Tot ce a făcut ministerul pînă acum se nărue în faţa acestei măsuri lipsită complet de orice spirit pedagogic.

Frământări dîdacîicE

691

Şi iată de ce.

Necontenit se recomandă profesorilor cunoaşterea individualităţilor. Atît de des se repetă această melodie, incit flaşneta ca şi aria au devenit aproape banale.

Se cere profesorului ca în timp de opt ani de studii să supravegheze de aproape pe normalişti, să-i studieze cu toată conştiinciozitatea, pentruca la capătul şcolii să poată şti aproape precis, cine este şi cine nu-i capabil să fie adevărat dascăl. Şi tocmai în momentul cînd socoteşti că educatorul şi-a terminat opera sa măeastră şi cînd trebuie să pună diagnosticul, îi iei elevul şi-l trimiţi în necunoscut. II dai pe mîna unor oameni, care nu l-au văzut niciodată şi nu-1 cunosc deloc.

Ce vor putea cerceta la acest elev dezorientat aceste comisiuni ?

Bagajul de cunoştinţe!

Cîtă ironie!

Nu s'a spus oare de ajuns şi nu sîntem oare încă înţeleşi asupra acestui lucru? Tot bagaj de cunoştinţe trebue să mai cercetăm şi acum ? Materialismul acesta didactic să fie el oare atît de înrădăcinat, ineît să nu mai fie posibilă nici o idealizare a examenelor?

Ar fi prea dureros ca să nu ne putem încă deosebi de acest jug atît de greu.

Hotărît lucru, că examenul de capacitate pe centre cu profesori străini este o măsură care ştirbeşte în primul rind prestigiul corpului profesoral, iar mai presus de toate

este contra principiului individualizării. Şi această afirmaţie din urmă trebuie mai cu seamă reţinută.

Numai aşa se explică de ce normaliştii cei mai buni cad la examenul de capacitate. Profesorii şcolilor normale au marea datorie să protesteze la vreme. Profesorii de pedagogie în congresele lor pedagogice au datoria să

692

FRÂMANTÂRl DIDACTICE

dovedească lipsa de concepţie psihologică a acestei măsuri, iar ministerul educaţiei naţionale trebue să revină asupra ei cu un ceas mai devreme* In ce priveşte pe viitor aceste măsuri să nu se mai iă cu atîta pripeală, ci trebue să se consulte forurile competinte, a hotărî dacă e bine sau nu.

0 .31

ORIENTATEA PROFESIONALĂ A NORMAL1ŞTILOR de E SÎRBU

Progresul atît de măreţ al vieţii contemporane cere din ce în ce mai mul! o specializare şi o pregătire temeinică,'pentruca iure­ şul acestui ritm să continue cu aceiaş viteză. Fiecare membru al organismului social trebue astfel orientat şi format, pentruca în locul de răspundere ce i s'a dat, să poată aduce tot ceea ce are mai bun şi mai de preţ în făptura sa intimă.

Programurile de tot felul, nu mai au astăzi nevoe de re­ laţii. Astăzi ştiinţa ne pune la îndemînă posibilităţi de a vedea care este cel mai bun loc ce trebue dat unui membru, după în­ clinările şi aptitudinile sale.

Vremea dibuirilor dacă n’a apus, trebue în schimb să apună cît mai curînd.

Vocaţiunea pentru o profesiune, pentru o meserie, este tot una cu fericirea viitoare a individului. Cine a avut norocul să.fie «îndrumat a-şi alege in viaţă meseria care. i-a plăcut mai mult şi pentru care a avut înclinări, săvîrşeşte o muncă cu toată dragostea şi cu tot devotamentul. In acest caz fericit nimic nu se face cu sila şi orice lucru este fructul unei priceperi şi a unei chemări profund interioare din care porneşte.

Astăzi cînd la noi se discută cu atît de mult interes pro­ blema educaţiei; cînd examenele dezastruoase pe care le- au dat. învăţătorii, au fost prilej de felurite şi tendenţioase interpretări lâ' viaţa şi pregătirea unui corp profesional, cred că înainte de orice constatare, trebue să căutăm cauza răului. . .

FRĂMÂNTĂRI DlDACflCE

693

Efectele nu pot fi înlăturate decît cunoscînd cauza lor şi suprimînd-o.

Este bine venită în aceste împrejurări întrebarea dacă la pregătirea viitorilor învăţători se face sau nu o cît de puţină orientare profesională.

Ce a fost în trecut, nu discutăm. După războiu se impunea în primul rînd stîrpirea analfabetismului, înainte de orice educa­ ţie prin şcoală. Şi asta fiind starea de lucruri, s'a ajuns la o grabă nejustificată şi la o concepţie absurdă. S'a crezut la um­ bra entuziasmului dela 1918 că este de ajuns să ştii să scrii şi să citeşti, pentruca să nu mai fii analfabet. Şi atunci lucru cu­ rios şcolile noastre superioare ca şi cele normale au pregătit o atmosferă grea de analfabetizare.

Cine nu-şi aminteşte trista epocă a suplinirilor, cu efecte atîl de dezastruoase.

Dar în sfîrşit, s'a dus, a apus.

Acum se pune problema dacă viitorii învăţători sînt astfel selecţionaţi, incit să aibă cu adevărat în sufletul lor chemarea sfîntă pentru această misiune. Normaliştii de astăzi, au ei cu adevărat vocaţie pentru acest apostolat ? Se face oare în şcolile normale o cît de puţină orientare profesională ?

Nimeni nu era mai îndreptăţit să studieze această problemă cu mai multă garanţie de obiectivitate, de cît laboratorul de psi­ hologie dela Universitatea din Bucureşti. In momentul acesta chiar problema este încă în studiu.

Din cercetările de pînă acum însă se desprind concluzii în­ grijorătoare, Iată rezultatul dela un număr însemnat de şcoli normale.

Anchete s’au făcut atît la băeţi, cît şi la fete. întrebaţi nor­ maliştii în intimitatea lor şi cu toate măsurile de precauţie, anume ce ar dori să fie în viaţă şi pentru care meserie crede că are mai multă chemare, au răspuns astfel: 34°/o învăţători

0,67°/r scriitori

8,3°/o ofiţeri

0,67°/o magistraţi 0,67°/0 funcţionari

6|3°/0 profesori 2,67°/0 preoţi 2°/o avocatura

0,33°/0 dictatori 1,67°/0 călugări

l,67°/0 artişti

0,33°/0 gospodari

l,67°/0 mecanici

7,67°/0 diverse

l,33°/0 ingineri

5,37°/0 incertitudine

694

FRĂMÂNTĂRI DlDACtlCE LA FETE 47,43°/0 învăţătoare ll,36°/0 profesoare 2,27°/0 artiste 2,27°/0. călugăriţe

4 s

I

i

I

tt K: !8

I

« 1 . » 4

:

'

6f82°/0 funcţionare 6‘82°/0 menaj 22,73°/0 incertitudine etc...

In general 40°/0 vor să fie învăţători şi 15°/0 nu ştiu încă pentru ce au chemare. Celălalt procent de 50°/0 simte chemare pentru orice altă meserie, numai pentru aceea de dascăl nu.

Ori cîte obiecţii s'ar aduce acestei anchete, ori cît de mult ar fi păcătuit autorii ei, cert este că normaliştii de astăzi, învă­ ţătorii de mîine, într’o proporţie îngrijorătoare, nu au vocaţie pentru această meserie. Şi totuşi în forma noastră de organizare şcolară, vor fi si­ liţi să fie învăţători.

Ce vor putea aduce toţi. aceştia pe altarul şcolii,- cînd îşi vor fi rătăcit chemarea vieţii lor şi cînd vor face totul din silă ?

Răspunsul mă îngrozeşte.

Rezultatul dovedeşte că şcolile normale actuale nu fac o selecţie profesională. Nu ştiu care sînt cauzele. Cert este însă că acei care fac această selecţie, vin să strige în comisiile de defi­ nitivare şi înaintare, că învăţătorii sint nepregătiţi. Şi asta pînă la un punct se chiamă inconştienţă.

Cincizeci la sută dară dintre tinerii învăţători de mîine, vor suspina după profesiunile pentru care sufletul lor nevinovat a simţit chemare.

Ce este mai grav este faptul că răspunderea cade tot pe învăţător. Tot el este ţapul ispăşitor al vinilor tuturora. Ştiu că- mi se va răspunde. Mi se va spune că şcolile nor­ male nu au numărul, massa de elevi din care să facă selecţionarea.

Noi nu avem nevoe de număr. Problema numărului poate să intereseze pe un director şi pe anumiţi profesori cari vor cu orice preţ să aibă şcoală normală într’un anumit oraş.

Nu acesta este însă principiul. Interesul profesorilor nu poate fi mai presus de acela al neamului.

Să se facă în şcolile normale o adevărată selecţie, nu cu examene absurde care poate respinge pe un eminent învăţător de mîine, pentrucă nu are un suficient bagaj de cunoştinţe.

Examenele noastre de astăzi, sînt cele mai barbare mijloace de selecţie. Ştiinţa ne pune la îndemînă afîtea posibilităţi de cer-

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

695

cetare cu anchete, teste şi experienţe, incit este revoltător cînd vezi că tradiţia examenelor ne sufocă încă.

Daca s'ar prezenta la o şcoală normală numai douăzeci de elevi pentru şasezeci locuri şi dintre aceştia numai unul ar fi bun pentru dascăl, numai acesta să fie ales. Ceilalţi să fie îndru­ maţi acolo unde au vocaţie.

Că vocaţia se arată mai tîrziu ? Să se respecte principiul liberii circulaţii a valorilor.

Cînd ai aflat că nu-i bun pentru dascăl, să-l îndrumeze şcoala spre meseria unde simte chemare.

Am citit în ziar de curînd că la cl. IV normală se va face anul acesta o selecţie.

Bună măsură ; dar este timidă. Vrem măsuri întregi nu ju­

mătăţi.

Cerem o serioasă orientare profesională a viitorilor învăţă­ tori şi asta în interesul neamului nostru.

m B

%

i

LITERATURA

FATALITATE de G.

)

Du mal qu'une arnour ignoree Nous faitsouffrer.

J'en porte l’âine dechiree Jusqu’ă mourir Alfred de Musset

La multe porii am plâns cerşind iubire ; La multe, por/i cercai-am să-mi deschidă, Căci via/a-mi pusliită de obidă Cerea descătuşarea din mâhnire.

Sub cerul blând al nopţilor de vară Visam stingher, un coif lipsit de lume; Uitaţi de Dumnezeu, fără de nume...

Aşa visam murind, odinioară.

Când abătut de-atâta drum zădarnic Pornii din nou în negura vieţii, Ai apărut cu râsul tău şăgalnic v>/ farmecul nespus al tinereţii.

Ce a urmat apoi, i-aiât de jalnic încât adesea mă cuprinde plânsul: Căci dorul noutăţilor, pâr da!nic, Mi te-a răpit, ducându-te cu dânsul.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

697

CÂNTEC de V. BUZBAN O ramură înflorită m’a lovit peste frunte. Atât am cunoscut din primăvară• In primăvară iar Mi~e plânsul in zadar Şi gândul mi-e în chin De-un dor hain.

Te-aştept in orice ceas Să-mi iau un bun rămas.

Te-aştept dar e’nzadar O vino iar. Şi chiar de mi-ai veni Nici gându-mi nar mai şti Să-fi spună dorul meu E-atât de greu.

(Căci) De mult ce-am aşteptat Mi-e suflul deşertat; De zâmbetul apus De când te-ai dus.

Pleca-voiu rătăcind In cale-fi pribegind, In urma ta mereu...

Cu ’ dorul meu. t

m=m=

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

698

SONET de G.

încet se stinge a soarelui lumina; Reflexe roze arunca pe morminte.

Plecate cruci, în jos, ca nişte sfinte, I/i par acoperite de rugina.

O umbra în a negurii veşminte* Sub paza unei cruci, cu fruntea'n tină, împovărată de dureri se'nchinâ Şi 9naltă către Cer o rugăminte.

Pe cer au răsărit câteva stele Stinghere, ca şi dorurile mele Ce mă9 nai[au adesea către slavă...

Dar sunt nebun să !e mai dau crezare Căci azi ajuns-am pe a lumii mare, Umilă şi rătăcitoare navă.

j

\=m

N

O

T

E

GRADUL II LA CENTRUL FOCŞANI de P. MIROMERA

Sînt lucruri asupra cărora dacă memoria stărue, stîrneşte du­ rere. Sînt fapte pe care voinţa se strădue să Ie refuleze în subcon­ ştient, unde ar dori să adoarmă pentru vecie.

Curios fenomen însă, că bucuriile, ca şi durerile reapar chiar fără voia noastră în cercul luminos al conştiinţei şi desfată sau chinue.

Faptele petrecute cu ocazia examenului de gr. II Ia centrul Focşani în Mai a. c., fac parte din acest domeniu. După unii ele ar trebui ascunse pentru totdeauna.

Dacă eu îndrăsnesc să scormonesc din nou cenuşa, o fac din două motive. O fac în primul rînd pentru a spulbera acuzaţiile ce se aduc învăţătorilor că vin slab pregătiţi Ia examene şi în al doilea rînd spre a demasca pe toţi aceea, care au pretenţia că pregătesc pe viitorii învăţători.

Am luat parte şi eu Ia cîteva examene. Am văzut fel de fel de comisiuni şi de mici absurdităţi. Oameni sîntem şi evident per­ fecţia nu poate fi atinsă de nimeni. Ceeace mi-a fost dat să văd însă cu ocazia acestui examen, mi-a umplut sufletul de indignare şi revoltă.

Din comisiune au făcut parte şi oameni cu mult prestigiu şi autoritate morală. Ea a cuprins însă şi oameni ce prin faptele lor au indignat însă-şi opinia publică a oraşului, opinie ce stă chiar în afara şcolii. Şi ce este mai regretabil e că acela care a compromis pres­ tigiul comisiunii este din nefericire profesor de pedagogie, director de şcoală normală şi inspector şcolar.

Acuzaţiile pot fi grupate în două categorii. Unele sînt dc na­ tură pur morală, iar altele didactice.

Sentimentul oricît de puternic ar' fi, cînd se confundă cu in­ stinctul bestial, compromite toată esenţa făpturii umane. Cine nu are tăria să-şi învingă astfel de instincte, este un membru căruia so\

700

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

cietatea nu trebue să-i încredinţeze roluri de răspundere morală, dacă vrea să nu-i compromită toate năzuinţele ei înalte.

S’au văzut candidate din R.-Sărat care au cunoscut dinainte întrebările ce avea să Ii se pună.

Iar ca drept răsplată şi-au vîndut într’un mod josnic curăţe­ nia fiinţei lor.

S’au văzut candidaţi respinşi, care pentru faptul că au putut fi dedectivi abili şi-au surprins josnicia morală, au fost în ultima noapte declaraţi reuşiţi, de şi cu o zi înainte i s’a spus în faţa mea de întreaga comisiune, că nici nota 11 nu-I poate salva.

Sînt nume şi fapte pe care le-am dat Ia iveală în scris, cu o-cazia anchetei ce s’a făcut de curînd din ordinul Ministerului.

Am văzut o candidată respinsă Ia teză şi care a fost totuşi introdusă cu ultima serie la oral. In acea clipă ini-a fost dat să văd de cîtă laşitate a dat dovadă comisiunea. Toţi candidaţii respinşi s’au blocat Ia uşă şi au protestat energic în contra acestui abuz.

S’a cerut eliminarea acestei candidate. Comisiunea a persistat to­ tuşi să o asculte. Deşi nu a răspuns absolut nimic, era cît pe aci să fie admisă, dacă mulţimea nu ştia să-şi apere dreptatea.

Este acest fapt cea mai mare pată pentru preşedinta comisiunii, care n’a avut cel puţin curajul să-şi mărturisească fapta in­ corectă. A mers pînă acolo încît la minister a spus că din eroare a fost introdusă, iar gazdei i-a spus că nu a putut-o trece ui» ca­ uza inspectorului şcolar care tot timpul a stat în sală.

Făcea mai bine d-na preşedintă ca la celecîteva zeci de serii să fi pus măcar o singură întrebare, de cît să se preteze la ase­ menea fapte.

Am avut iarăşi durerea să văd cum după un chef monstru făcut în satul Pituluşa, profesorul de pedagogie se întoarce dimi­ neaţa într’un hal de nedescris şi respinge la examen elemente care fac mîndrie tineretului dăscălesc Ia Putna. ' Dascăli de talia d. Goidea Arghir şef de promoţie, Ichim, Popa, Gafton, Alexiu (bacalaureat), d-na Bălăiţă, soţii Ciută, d-na Lungu şi Munteanu, Cristea, Huzum şi atîţia alţii, sînt cea mai revoltătoare probă de criteriul stupid de selecţie al acestei comisiuni.

A căzut un candidat pentrucă a îndrăznit să afirme şi să-şi susţină părerea, că intuiţia este şi metodă, nu numai obiect de învăţâmînt şi principiu. Profesorul de pedagogie nu mai era în curent

cu acest adevăr.

I s-a cerut unei candidate să vorbească despre un capitol din

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

701

carte. Cînd i-a venit rîndul, profesorul a negat că există acest ca­ pitol în volum. Candidata dovedind cu cartea, am văzut o mimică de profesor ruşinat de ramolismentul ce 1-aucuprins. Şi ce era mai revoltător, era faptul că acelaş profesor atribu­ ise mai înainte unui candidat epitetul de „vită", „bou". Şi aceasta venea dela un profesor de psihologie, educator, di­ rector de şcoală normală, inspector şcolar. Şi acelaş profesor aduce cu duiumul din Dîmboviţa 11 candi­ daţi şi toţi reuşesc, avînd pe teză un semn distinctiv.

La proba practică sînt daţi candidaţii pe mîna unui maestru care după informaţii nu are decît patru clase primare. Şi se dă apoi lecţii practice numai din programul cursului industrial, ignorîndu-se faptul că toţi candidaţii au predat la şcoli cu caracter agricol.

Candidaţii au găsit în toate metodicile serioase, că predarea lecţiilor cu ajutorul unităţilor metodice, nu mai este rocomandabilă.

Profesorul respinge totuşi candidaţi, pentrucă nu respectă aceste unităţi. Am asistat în sfîrşit Ia o scenă tipică. Profesorul este sur­ prins de candidaţii respinşi. Afară pe coridor se desfăşoară o tînguială din partea acestui tip de profesor, ce te revolta groasnic.

Profesorul dădea dreptate tuturora- Motiva însă că nu-1 as­ cultă comisia, că trebue să cadă un anumit procent — căci aşa are ordin şr că nimeni nu l-a informat cari sînt anume „băeţii cei buni".

L-am mai văzut apoi cum a fugit ruşinos, să nu fie surprins de privirile mustrătoare ale cuiva.

Aşa se explică de ce Ja Buzău nu sînt respinşi decît 12°/0 dintre candidaţi, de ce la Galaţi se resping 75°/0 şi de ce la Foc­ şani au căzut atîţia.

Indignat, ministrul a ordonat o anchetă severă şi a trimis pe cei mai obiectivi inspectori generali, spre a cerceta cazul dela Foc­ şani. Ancheta a avut loc. Dovezile s’au cules.

Indiferent de ameninţări şi consecinţe, eu am spus adevărul pe faţă şi l-am dovedit.

Am avut ocazia să constat că acuzaţii ar fi arătat la minister, că toate acestea sînt simple înscenări, puse la cale de inspectorul şcolar dela Putna. Iar acesta a făcut-o, pentru motivul că nu i s’au satisfăcut de către comisiune dorinţele sale. Este aceasta scuză, cea mai idioată motivare. Inspectorul şcolar nu a cerut absolut nimănui din comisiune nici o favoare, absolut pentru nimeni. Ne miră că cineva din comisiune ar putea să dea dovadă de atîta inconştienţă» susţinînd că a intervenit pentru cineva.

702

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

■

)

De biciul ds foc al justiţiei nu trebue să scape însă nimeni, ori cine ar fi acela şi de ori cine ar fi sprijinit el.

Dacă din articolul de faţă s’ar desprinde ceva patimă, ea nu este pornită însă contra cuiva din motive străine, ci este patima dreptăţii, pe care nu o vrem ştirbită de nimeni.

Să se facă dară dreptate şi să se spele această ruşine după sufletul dăscălim».

H ' :

MĂNĂSTIREA MERA

îi

de Pr. ION MARINESCU i

:

•5 '

lî

>

mifu R!

if

V! ;!

: i

i

i

i

!

Dacă revenim asupra "acestui subiect, o facem cu gindul de a aduce o umilă contribuţie la monografia acestei mănăstiri după meleagurile judeţului nostru.

Trebue să cunoaştem cît mai bine istoricul monu­ mentelor noastre pentrucă pe măsură ce vremea se scurge pe nesimţite, în aceiaş măsură ne fură valul vieţii con­ temporane şi trecutul se perde tot mai mult în negura depărtării.

Arătam într’un număr trecut al acestei reviste că ac­ tuala mănăstire este opera Iui Constantin Cantemir. Rceşea din cele ce spuneam atunci, că a existat alături mai îna ­ inte o altă biserică, începută de Ursa, soţia boerului Moţoc din Odobesti. * Nu am vrea însă ca cetitorul să rămînă cu credinţa că biserica de astăzi este zidită de Constantin Cantemir.

Biserica de astăzi s’a început abia la 1706, pecînd Con­ stantin Cantemir se săvîrşise din viaţă. Aceasiă biserică este începută de Antioh Cantemir şi terminată la 1736, de către Arhimandritul mănăstirii Mitrofan Kolerghi. Acea­ sta este şi explicaţia faptului că în biserică se află de o parte Constantin Cantemir, fiul său Antioh, Moţoc cu.so-

Frământări Di£)ACtic£

m

ţia sa Ursa, iar de cealaltă parte Mitrofan Kolerghi.

Mănăstirea propiu zis este înfiinţată de Constantin Cantemir, ea este ctitoria lui. înfiinţarea mănăstirilor nu condiţiona în primul iînd existenţa bisericii. Mai întîi se obişnuiră ca să se dea mănăstirii averile din care^ avea să trăiască. Propriu zis întîiu lua fiinţă mănăstirea în înţelesul larg al cuvîntului şi apoi se pornea zidirea bisericii care avea să servească drept locaş de închinăciune.

Constantin Cantemir a înfiinţat mănăstirea şi a is­ prăvit de zidit biserica începută de Ursa. Această bise­ rică se crede că ar fi fost zidită pe locul din afara zidu­ rilor de astăzi şi anume acolo unde se află astăzi cimitirul.

Este acolo o poziţie strategică admirabilă şi locul este oa­ recum amenajat acestui scop. încă din acea vreme. Pa rohul de astăzi al bisericii — Pr. N. Măgureanu — a făcut cîteva săpături în cimitir. Sf. Sa afirmă cu certi­ tudine, din resturile pe care le-a găait în pămînt, că acolo ar fi fost vechea biserică.

Tot ce se află astăzi, biserică, ziduri, chilii şi ciuşmea, este început la 1706 sub Antioh Cantemir şi ter­ minat de Mitrofan la 1736.

Inscripţia după frontispiciul bisericii dovedeşte acest fapt cu prisosinţă.

S’a scris că pictura din acest sfînt locaş nu prezintă nici o valoare artistică.

Este foarte adevărat acest lucru, atîta vreme cît nu cercetezi cu destulă atenţiune toată pictura ei. Pictura de afara şi acea după ziduri, face parte din epoca decadenţii picturei noastre bisericeşti. Afară de aceasta avem însă • pictura icoanelor. Aceasta este în schimb o operă de artă.

Operă de artă este apoi şi pictura catapeieasmei. In spe­

cial aceasta din urmă poate sta alături de pictura din cea • mai înfloritoare epocă clasică.

î *

5

i •'

I

fO 4

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Pictura acestei mănăstiri nu este nici într’un caz creaţia unui singur autor, Ea este sigur făcută de pictori diferiţi şi ca talent şi ca mentalitate artistică.

Pare tot odată a fi lucrată în timp diferit.

Catapeteasma este o mare operă de sculptură în lemn. De asemenea şi strana arhierească. Sînt atît de măestrit lucrate, cu atîta migăleai^ şi răbdare, încît trădează o concepţie de adevărat artist.

S’a crezut, o vreme de către istorici că Antioh Cantemir ar fi adus aci osemintele tatălui său. Informaţia nu corespunde adevărului, de oarece se dovedeşte că aceste oseminte sint Ia biserica sf. Ioan din Iaşi.

Mormîntul din partea dreaptă/ la intrare, se poate să fie al Arhim. Mitrofan Kolerghi, sau ale altui arhimandrit, nici de cum ale domnitorului. Şi de astă dată repetăm glasul mulţimii nevoiaşe de aici: „nu lăsaţi mănăstirea să se dărîme“, căci se săvîrşeşte un mare pacat.

Da, repetăm noi, cu indiferenţa noastră facem un păcat faţă de trecutul nostru istoric.

f

sa i

* •; i

INDIVIDUALIZAREA INVĂŢĂMÎNTULUI ŞI EXAMENUL DE GRADUL II

■ ■

de Gh. COSTIN

Noua orientare a şc. româneşti, se îndreaptă în chip hotărît către individualizarea învăţământului şi cunoaşterea individualităţii. . a). Individualizarea e o problemă de viitor pentru şcoala românească.

r frământări didactică

765

b). Cunoaşterea individualităţii, presupune în primul rând suflet şi pregătire.

Ne întrebăm însă. Cum oare cei care sunt chemaţi să propăvăduiască lumina şi iubirea după catedră nu în­ cearcă şi domniile lor, să-şi cunoască elevii, (adică pe noi, elevii învăţători). Câtuşi de puţin, pentru casă nu se mai vorbească la toate colţurile, de nepregătirea învăţă­ torilor, şi să-i aprecieze după adevăratele lor merite.

Studiul individualităţii care se aplică învăţătorilor ce dau astăzi examene se bazează pe un procedeu nou — procentajul de 40-50°/0 pe care Domnul Iosif Gabrea nu l-a înserat în lucrarea D-sale. „Măsurile de individualizare presupun în prealabil cu­ noaşterea amănunţită a individualităţii fiecărui elev", învăţătorii nu se bucură de această atenţiune.

Nu ne gândim să punem toată vina pe Domnii Pro­ fesori ce fac parte din comisiile de examinare, dar în mare măsură o au şi Domniile lor, fiindcă nu vor să ne

cunoască.

Cei mai bătrâni dintre învăţători vorbesc; „unul singur a fost ministru bun în şcoala românească — Ministrul Haret. iar colaboratorii ministrului Haret, — preşedintele unei comisii de examinare — iată cum ne înfăţişa în faţa părintelui şcoalei: „Rezultatul examenului constitue o re­ velaţie preţioasă pentru toţi aceia ce se interezează de viitorul ţăranului român, relevaţiunea că ţara posedă prin­ tre învăţători mult mai numeroase elemente destoinice, » t

harnice si însufleţite de focul sacru al meseriei de cât s’ar fi putut crede".

Să venim cu un exemplu de azi. in Aprilie anul corent un coleg învăţător dintr’un sat 'din Vrancea, distins şi Muncitor pe ogorul şcoalei, venea pentru examen Ia Focşani. Notaţi bine. Călătorise pe ploaie şi pe jos cale de 50 km. Când l-am văzut nu mai seI

*

706

■

* =1

I : ; i ■

Frământări didactice

măna a om, plouat, stropit de noroi şi amărît deabia-şi ţinea coşul în care îşi avea prietenul meu, hainele de săr­ bătoare şi o legătură de cărţi...

Fac învăţătorii şi alte sacrificii...

• Dacă s’ar pune preţ pe individualitatea acestui om, ce ziceţi n’ar merita după 10 ani de muncă cu 2800 lei lunar să-şi sporească salariul cu încă 150 Iei? — Da...

Ei, nu.

Acest învăţător n'a ştiut în faţa comisiei să răspundă la câţi ani a murit Metusalein .. şi a potihnit. Unde mai puneţi că acest învăţător funcţionează singur Ia o şcoală cu 7 clase, conduce un cămin cultural este străjer şi comandant premilitar. Şi câţi nu sunt în judeţul nostru ca acest modest învătător ?. Şi dacă Haret a găsit în corpul învăţătoresc entuzi­ asmul şi abnegaţia în munca desfăşurată se datoreşte şi faptului că el a ştiut cum sâ-i însufleţească, le-a dat de­ mnitatea şi încrederea cuvenită, i-a apărat când au fost atacaţi,,.

Ministrul Haret, dădea răspuns scris oricărei scrisori primite dela învăţători din orice colţ al ţării... unii — D-nî profesori din zilele noastre, nu au vreme să stea nici de vorbă. cu ei. . In Mai, a. c. a început examinarea orală şi probele practice a înv. gr. II din Putna R.-Sărat, la Focşani. Jntr’o zi de examen, dela oreie 930— 12, cu o pauză între timp de o oră, au fost chestionaţi 32 înv. Rapid. In 3 minute se ia un grad. „Vorba multă sărăcia omului" Un examen ca acesta trebue făcut mai pe îndelete.

Comisia să chestioneze sub formă de cologvium. Să se tie seamă si'de activitatea şcolară si extra şcolară a candidatului. Sunt înv. care fac învăţământ la 7 clase, unii din ei sunt şi comand, p. p.

Se pot pregăti ca şi colegii lor care au o singură clasă ?.

Lucrurile acestea,’să le aibă în grijă onoratele cornisiuni de examinare, nu calcularea procentelor de ne-admişi după fiecare probă. i

•

*

>

m=ss

i

i

C

R

o

N

C

Â

CULTURALĂ

!

DELA SOCIETATEA ORTODOXĂ NAŢIONALĂ A FEMEILOR ROMÂNE

.

Duminică, 21 Martie, 1937, „Societatea Ortodoxă Naţională a femeilor române" filiala Focşani,' a sărbătorit, conform tradiţiei acestei instituţii creştine şi naţionale „Ziua Ortodoxiei", în ca­ drul şi atmosfera serviciului divin, oficiat la Biserica Donei din Focşani, de către preoţii, Vartolomeu, Plopeanu şi Protoereul 1.

Pascu în asistenţa membrilor acestei societăţi, a membrilor corpu­ lui didactic secundar şi primar, ca şi a credincioşilor creştini, enoriaşi ai acestei biserici.

Neputînd lua parte nimeni dela centru, unde deasemeni se sărbătorea, cu deosebit fast, patronul Societăţi Ortodoxe, cuvîntarea ocazională a fost rostită de dl. prof. Ion Totolici, dela li­ ceul »,Unirea", tratînd interesanta temă „Ortodoxismul nostru".

D-sa a făcut o incursiune în cîmpul de luptă şi frămîntări ale celor nouă veacuri primare de precizare a dogmelor credinţei, de afirmare a principiilor morale, ca şi de fixaie şi lămurirea ritu­ alului şi cultului ortodox creştin, faţă de care s’a ridicat nu nu­ mai autoritatea politică, prin împăraţii şi dregătorii timpului, cum au fost un Leon Isaurul, Constantin Copronim, un Leori Armeanu sau Teofil, dar chiar călugării şi unii fruntaşi ai vieţii monahale» cari fuseseră furaţi sufleteşte de numeroşii eretici, ce-au dat mult de lucru conducătorilor bisericei creştine, cari trebuiau să se apere, nu numai în contra duşmanului din afară, dar şi contra celui dinlăuntru comunităţii creştine.

D-sa enumerînd şi explicînd principiile ortodoxismului nostru, piatra credinţei noastre, a arătat în mod special marele rol al bisericei, depozitarea tezaurului creştin, in promovarea credinţei şi moralei creştine, comunitatea religioasă fiind mediul cel mai proprice pentru cu'tivarea şi educarea sufletului creştin. Aceasta întrucît este prezent în tot momentul conducătorul nevăzut şi întemeetorul bisericei creştine, Domnul Dostru lisus Christos.

,

708 < .

î

•

‘

1 :

t i

:

'

' ■*

i i

ii ■ !

I i

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

A arătat apoi că biserica este nu numai păstrătoarea teza­ urului sfînt, dar şi mijlocitoare în calea mîntuirii, îndrumătoare în calea vieţii şi sfinţitoare prin puterea Duhului Sfînt, în cele şapte taine ale bisericei ortodoxe-creştine.

Făcînd o privire asupra instituţiilor religios morale, ce au luat fiinţă în decursul vremii, arată că aceste instituţii, precum este Societatea ortodoxă a femeilor romîne trebuesc privite ca ramuri, cari s’au desvoltat din trunchiul bisericei; Mîntuitorul în­ suşi spunîod în această privinţă : „Eu sunt trunchiul, voi mlădiţele". Conferenţiarul a stăruit apoi asupra chemării ce o are o ..Societate ortodoxă" în opera de educaţie moral-religioasă a ti­ neretului romînesc şi creştinesc, prin instituţiile ei şcolare, pri­ mare şi secundare, cît şi prin căminuri, ca acela condus de prezidenta Filialei Focşani, Domnişoara Aneta Săvulescu.

D-sa face apoi un călduros apel la toţi bunii creştini şi la autorităţi, cari au datoria să sprijine din răsputeri asemenea o pere romineşti.

Ia apoi cuvînt Păr. Protoiereu, Ion Pascu, care arată rolul societăţii ortodoxe şi spiritul de care-i animată prezidenta socie­ tăţii ortodoxe, D na Alexandrina Cantacuzino, care a creiat operă durabilă, romînească şi creştinească, P. C. Sa împărtăşeşte comunităţii impresiile puternice ce le-a avut cu ocazia-participării la congresul general al societăţii or­ todoxe, de anul trecut, ţinut la Bucureşti.

A luat cuvintul D-ra Aneta Săvulescu, prezidenta Filialei Putna, arătînd greutăţile materiale cu care luptă în special filia­ lele, din cauza lipsei de concurs a unor organe chemate să în­ curajeze operele creştine, ca şi din cauza indiferenţei unora din^ tre credincioşii creştini.

Remarcă şi partea de sprijin moral şi material a acelora ce înţeleg sensul şi scopurile instituţiei. Criza morală prin care tre­ cem spune D-sa, se resimte în special în viaţa tineretului şcolarr care trebue îndrumat sufleteşte şi ajutat, mai ales acela dela ţară căruia trebue să-i creem mediul educativ, propriu pentru sădirea simţirii nobile creştine şi a virtuţilor patriotice.

A vorbit apoi Păr. Vartolomeu, parohul bisericei Donie, sub­ liniind faptul că astăzi, mai mult ca oricînd, trebue să se pună în mod temeinic şi să se realizeze prin toate mijloacele, opera anevoioasă de educaţie a tineretului nostru.

Sf. Sa aduce cuvinte de laudă D-rei Aneta Săvulescu, a

r frământări didactice

709

cărei muncă şi perseverenţă în opera educativă, a apreciat-o, d-sa fiind printre femeile, cari n au dat înapoi din faţa greutăţilor şj au urmărit necontenit acelaş ideal : „formarea sufletească a ele­ velor încredinţate d-sale, în Căminul ce conduce.

SCRUTĂTOR

Bl

E.HTEMARÂ

NOUL COD PENAL de Constantin Vulpescu. In momentul în care s'a anunţat intrarea în vigoare a noului cod penal Re­ gele Carol II, pe piaţă şi la toate chioşcurile cu ziare a apărut o sumedenie de extrase.

Desigur că au fost cumpărate.

Cetăţeanul curîos le-a cumpărat, spre a-şi putea formula o idee, nu despre spiritul acestei legi, ci spre a vedea ce-1 aş­ teaptă în momentul cînd ar intra în conflict cu prevederile ei.

Fiţi sigur că prea mult nu i-a folosit şi prea lămurit nu este încă, ori de cite ori le-ar fi recitit.

Cu această frumoasă intenţie de a pune la în'demîna cetă­ ţeanului nefamiliarizat cu literatura juridică o chee, o îndrumare vădit folositoare, fără pretenţie de erudiţie, d. procuror Vu'pescu a dat la iveală lucrarea de faţă.

Deşi apărută la o tipografie focşăneană, din punct de ve­ dere technic lucrarea este executată aproape ireproşabil. Forma­ tul, hîrtia, ca şi litera sînt estetic alese şi concurează armonic la înfăţişarea unui adevărat cod popular.

Am cetit cîteva lucrări — apărute în ultimul timp — tot cu privire la codul penal. Vă mărturisesc însă că toate nu slnt folositoare decît pentru specialişti. Pentru marea massă înţelesul lor este inaccesibil.

Pentru lămurirea, îndrumarea şi popularizarea acestei legiu­ iri fundamentale, lucrarea d. Vulpescu este pînă acum neîntre­ cută de nici una.

Lămuririle şi îndrumările din partea I*a a lucrării sînt cu lotul originale şi foarte folositoare. Ele înfăţişează problema acestei legiuiri pe înţelesul mulţimii.

.

710

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Extrasul din partea II- a a lucrării este de asemenea un ghid perfect popularizat, care dovedeşte cu prisosinţă, că autorul este pe lingă un meşter minuitor al dreptăţii şi un neîntrecut mînuitor al slovei.

In sfîrşit felul cum este înfăţişată tabla de materie, denotă un spirit sintetic şi practic, pe care nu poate să-l aibă oricine, care şi-a făcut o meserie, din a descurca dreptatea, încîlcită în sumedenia de articole ale legiuirilor noastre, care se schimbă odată cu anotimpurile anului.

Noi — dascălii — care ne străduim să popularizăm ştiinţa în lumea întunecată a satelor, mulţumim pe această cale autoru­ lui, care ne vine cu această preţioasă lucrare în sprijinul nostru.

Revista revistelor.

GÂNDIREA pe Aprilie 1937. Cu acelaş ritm cadenţat pu­ blicaţia aceasta de adîncă gîndire literară îşi continuă apariţia ei, alit de mult dorită şi aşteptată de cititor.

Numărul de faţă grupează în jurul său o însemnată galerie de nume scumpe literaturii noastre. Dr. Vasile Băncilă înfăţişea­ ză problema filosofică a destinului, în lumina revoluţiei in ştiinţă, logică şi morală. Studiul acesta îmbrăţişează problema destinului sub întregul ei aspect metafizic. Este o adevărată filosofie a des­ tinului, care cere a fi cunoscută.

Proză semnează d. Cezar Petrescu, Vintilă, Horia şi Grigore Popa. Versuri publică V. Voiculescu, Radu Gyr, Aron Cotruş, Matei Alexandrescu şi Ştefan Stănescu.

Cronica este bogată şi interesantă.

VIAŢA ROMÂNEASCĂ pe Ianuarie-Martie 1937. Vechea revistă de literatură, ştiinţă şi ideologie, ce a făcut epocă pe vre­ muri în capitala Moldovei, continuă anemic la Bucureşti firul a* celeaşi tradiţii.

Numărul acesta cuprinde omagiul postum lui Constantin Stere, căruia trecutul glorios al acestei publicaţii, datorează foarte ' mult. Cele mai reprezentative nume care s'au inspirat şi au sim­ ţit adine ideologia acestei mari personalităţi — care a fost Con­ stantin Stere — ne înfăţişează aci aspecte şi portrete din viaţa acestui mare gîndilor.

Viaţa a fost crudă de tot cu acest om predestinat. El a tre-

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

71 1

buit să ispăşească o credinţă, pe care mulţi în orbirea lor au crezut-o trădare, Stere a fost însă un mare profesor şi la universitate şi în viaţa socială. In viaţa politică el a adus o contribuţie de ideo­ logie, care nu poate să scape uşor cronicarului. Această contri­ buţie rămîne în patrimoniu şi apare mai măreaţă, pe măsură ce patima omenească dispare odată cu lumea de care s’a legat.

Ceeace face astăzi Viaţa Romîneasca, este numai un început.

REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI pe Febru­ arie 1937. Invăţămîntul nostru dispune astăzi de un însemnat nu­ măr de reviste. Âproape fiecare asociaţie de învăţători îşi are revista ei, pe care o închină lunar pe lingă problemele profesi­ onale şi celor de educaţie.

Toate aceste reviste privesc însă lucrurile sumar, de supra­ faţă. De obiceiu în aceste publicaţii problemele pur de speciali­ tate cad în al doilea plan. Primul loc îl ocupă cele profesionale.

Spre deosebire de toate celelalte, Revista generală îmbră­ ţişează problema şcolară în tot complexul ei, privită prin ochii şi mintea specialistului. Profesori de mare prestigiu, ca RădulescuMotru, G. G. Antonescu, Ghibu, Kiriţescu, Gabrea, Petrescu, Adamescu, ş. a., pun în discuţie probleme generale, cari nu pot fi contestate. întotdeauna, apoi, Revista generală aduce o cronică foarte preţioasă. In ea se oglindeşte întreaga mişcare pedagogică dela noi şi de aiurea.

Ea nu trebue să lipsească după masa de lucru a dascălilor noştri, AMICUL TINERIMII. Este o revistă bimestrială pentru în­ drumarea morală a tineretului. îmi cade în mină un număr în­ chinat mamei. Citesc în prima pagină sub un portret de mamă cu pruncul în braţe: „0 mamă preţueşte cît o sută de învăţători".

Revista cuprinde articole închinate mamei, în „adîncul ini­ mii căreia găseşti întotdeauna iertare".

Pe fiecare pagină găseşti clişee foarte sugestive. Şi citind articolul „Mame celebre din istoria sacră“ de d-1 Manea, îmi vine fără să vreau în minte: „ne trebue mame“!

Reviste.

Revişta de Sociologie pe Februarie 1937 şi Aprilie 1937.

profesionale

DELA ASOCIAŢIA GENERALĂ de M.

Congresul pedagogic.

Opinia publică era ptnă Ia un punct îndreptăţită să creadă că învăţătorii se adună în congresele lor, numai pentru a cere urcarea salariilor. Cu ocazia congresului pedagogic această legendă s’a spul­ berat definitiv. Au avut toţi ocazia, nu să vadă, ci să se convingă, că dascălii noştri se preocupă şi mai mult de problemele şcolare, decît de cele materiale, personale.

Este primul congres de acest gen.

El nu s’a remarcat prin mulţime şi nici entusiasm. A fost un congres restrîns, care a adunat delegaţi din întreaga ţară. S’au dis­ cutat probleme, cu tot calmul, cu obiectivitate ştiinţifică şi cu toată conştiinţa răspunderii. S’au formulat soluţii reale şi trase din sufle­ tul experienţei de dascăl.

Nu a fost atacat nimeni, nimeni învinuit.

A fost mai bine zis un laborator cu secţii, care a studiat şi s’a pronunţat.

De aceia credem noi că acest congres înseamnă cel mai în­ semnat pas în viaţa şcolii noastre, dela reforma învăţămîntului şi pînă astăzi.

De/hotărîrile lui va trebui să se ţină seamă, de oricîte ori se va pune problema reorganizării noastre şcolare, pe un plan s’au altul.

Folosim şi acest prilej, pentru a felicita călduros pe d. D. V. Ţoni preşedintele Asociaţiei generale, vajnicul şi înţeleptul conducă­ tor, care prin priceperea sa a înălţat prestigiul asociaţiei pe culmi atît de înalte.

II asigurăm şi pe această cale de tot sprijinul şi devotamen­ tul nostru nemărginit. *

Congresul a avut loc în zilele de 6, 7 şi 8 Mai, în localul Academiei de înalte studii comerciale,

714

i -

>

!!

L

i

II

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

In ziua I-a a avut Ioc şedinţa de deschidere, deschiderea ex­ poziţiei de lucrări de copii în sala „Ileana' la Cartea Romînească, împârjirea pe secţiuni şi conferenţa d. Prof. C. Rădulescu-Motru.

Deschiderea s’a făcut în prezenţa d. Ministru al Educaţiei Na­ ţionale, Rădulescu-Motru, S. Mehedmţi, Ştefănescu-Goangă, Ion Mihalache, ş. a.

Primul ia cuvîntul d-1 D. V. Ţoni, care arată rostul acestui congres, drept contribuţie la propăşirea învăţămîntului primar şi perfecţionarea legislaţiei noastre şcolare. După ce aduce vii mulţu­ miri tuturor oaspeţilor ce au răspuns la invitaţie, citeşte cuprinsul telegramei, ce propune să se trimiată Suveranului.

In urale nesfîrşite ia cuvîntul d-1 Dr. Anghelescu, Ministrul Educaţiei Naţionale. D-sa îşi arată marea bucurie pe care o simte, cînd vede că învăţătorii, pun mai presus interesul culturii naţionale, de cît salarizarea lor de mizerie. îşi arată marea confienţă pe care o are în dascălii ţării şi le urează spor Ia desăvîrşirea operei lor.

In numele O. E. T. R. vorbeşte d-1 prof. I. Dongorozi. D-sa îşi arată marea încredere pe care o are Marele Străjer în învăţătorimea romînă.

După aceia congresiştii au plecat în corpore la Cartea Romî­ nească, spre a vizita expoziţia şcolilor primare.

La expoziţie s'au văzut lucrări foarte interesante, cari vorbesc mult despre felul cum se manifestă firea copiilor în linii, contururi şi culori. S’au expus desemne ce au marcat evoluţia psihologică a unui copil dela 3—11 ani.

In special s’a remarcat şcoala nr. 1 din Comarnic, de sub conducerea d-lui Inspector şcolar I. C. Petrescu.

Expoziţia a avut şi un stand cu cărţi pentru copii.

ri*

:

i

• După amiază congresiştii s’au împărţit în cinci secţii şi anu­ me: 1. Secţia = Organizarea învăţămîntului primar; 2. învăţătorul, pregătirea şi selecţionarea lui; 3. Controlul şi îndrumarea învăţă­ torului; 4. Chestiuni de educaţie nouă şi 5. Invăţătoiul şi cultura poporului.

Din partea Asociaţiei de Putna au fost prezenţi următorii: Secţia I-a Traian Belcescu, Petre Iosif; Secţia Il-a Petre MironescuMera; Secţia III Const. Gălăţeanu; Secţia IV I. Răileanu şi Secţia V Teodor Corneliu şi Grigore Teodorescu.

Toţi aceştia au luat parte Ia discuţii şi au făcut propuneri,

I FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

715

Dăm mai jos crîmpee din referatul pe care l-a susţinut d-nul Petre Mironescu-Mera în numele Asociaţiei de Putna la secţia Il-a : „In această vreme cînd şcoala trebue să pună frîu indiscipli­ nei morale şi să restabitească echilibrul suf'etesc de care are nevoe viaţa contemporană, dascălul trebue să aibă de bună seamă o serioasă pregătire profesională.

Asupra acestui lucru este toată lumea de acord.

Cînd trecem însă la constatări, toată vina cade asupra învăţgtorului. El este vinovat de slaba lui pregătire. Nimeni altcineva.

S’a vorbit de şcolile normale. Ele sînt vinovate. Nu doamne­ lor şi domnilor coleg', oficialitatea poartă cea mai mare parte de vină.

Oficialitatea noastră dela Ministerul culturii naţionale nu are o concepţie serios studiată, asupra felului cum trebue făcută pre­ gătirea învăţătorului romîn.

Să-mi daţi voe să vin cu argumente.

1. Aci s’au înfiinţat şcoale normale prea multe, unde au fost aduşi profesori suplinitori de învăţămînt, aci s’au desfiinţat şi lăsat prea puţine.

2. Programa acestor şcoale a variat mereu, dovedind nes'guranţă şi dibuire.

3. Direcţiile şcolilor normale se schimbă dela o zi la alta, iar suplinirile se fac după criteriul bunului plac.

Aşa cunosc o şcoală normală unde de doi ani se numesc nu­ mai suplinitoare, care pregătesc pe viitorii învăţători, cărora acelaş minister Ie va da subiecte la examen în genul mioriţei.

4. DAa războiu necontenit se cere prin glasul autorizat al şcoalei pedagogi din acest centru universitar a şcoalei normale su­ perioare pentru pregătirea profesorilor de şcoală normală.

Nimeni nu aude.

5. Asociaţia noastră cere apoi necontenit pregătire universi­

tară pentru învăţători la toate congresele. S’a înfiinţat pentru mo­ ment Secţia Pedagogică. Deşi aci învăţătorii au făcut o lăudabilă dovadă despre puterea lor demu ncă intelectuală, s’a- dus contra lor aci cea mai aprigă prigoană, pînă ce s’a ajuns la desfiinţarea ei.

Li s’a contestat acestor învăţători licenţiaţi pînă şi dreptul la avan­ sare. Iar legea modificată din ultimul timp este cea mai mare sfi­ dare, în ceia ce priveşte aceste avansări.

In momentul de faţă, învăţătorii nu se mai pot bucura de dreptul de a-şi putea însuşi cultura universitară.

Iată cum prin lipsa de înţelegere a acestei oficialităţi ni s’a răpit un drept pe care l-am cîştigat cu grele sacrificii,

716

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

In faţa acestor stări de lucruri vă întreb eu, de ce trebue să ocolim adevărul ?

Cine este mă rog altcineva vinovat decît Ministerul Educaţiei Naţionale ?

Să-mi permiteţi să schiţez cîteva deziderate: 1. Desfiinţarea şcolii normale actuale. înlocuirea lor cu liceele pedagogice.

2. Desfiinţarea examenelor de definitivare şi înainţare : 3. înfiinţarea academiilor pedagogice, obligatoriu pentru tine­ retul cu bacalaureatul pedagogic.

4. Iniiinţarea şcolii normale superioare, pentru pregătirea pro­ fesorilor de şcoli normale.

5. Descongestionarea programului de activitate al învăţătorului extrem de încărcat astăzi.

6. înfiinţarea pe centre a şcolilor de experimentare pedagogică.

7. înfiinţarea şi întreţinerea de către stat a bibliotecilor peda­ gogice pe centre judeţiene.

8. Avansarea învăţătorilor în epoca de tranziţie, care trebue să fie de foarte scurta durată, să se facă în urma unei inspecţii speciale".

Seara s'au unit toate secţiile în amfiteatrul academiei, unde d. prof. Rădulescu-Motru a vorbit despre „Un nou spirit în educaţie".

Conferenţiarul înfăţişează evoluţia pe care a parcurs-o spiritul edu­ caţiei dela renaşterea noastră politică şi pînă astăzi. Avem mai întîi spiritul naţionalist, care a dominit mentalitatea dascălilor noştri caie cereau afirmarea statului naţional.

Dela Haret încoace domneşte însă mai mult un spirit pe care îl putem numi burghez.

Dela o vreme Europa se îndreaptă spre un nou spirit în educaţie. La noi acest spirit se confundă cu romînismul. Trebue să pregătim în aşa fel pe fiii neamului prn educaţie, pentru ca să poată aduce mîine în domeniul vieţii noastre sociale şi naţionale, tot ce au ei mai nobil în fiinţa lor.

In ziua Il-a de dimineaţă s’au făcut în comisiuni diferite refe­

rate şi discuţiuni.

După aceia d. prof. Ştefănescu-Goangă subsecretar de stat la Educaţia Naţională, a vorbit despre problema individualizării la noi*

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

717

Indivizii nu sînt la fel. Ştiinţa psihologiei are însă Ia îndemînă po­ sibilităţi de a-i studia pe fiecare, iar educaţia se oferă să le desvolte înclinările lor nobile şi naţionale.

Numai cunoscînd pe fiecare, îl putem pregăti şi îndruma spre meseria pentru care are vocaţie. A desvolta forţele latente şi creatoare în fiii neamului, este o mare problemă de interes vital şi naţional.

Avem un capital naţional spiritual imens, dar trebue valorifi­ cat. De aceea şcoala primară trebue să fie cea dintîi pregătită a începe această operă de valorificare. Şcoala are un mare rol social şi educativ.

Interesul naţiunii este să scoată din marele ei rezervor ele­ mentele superioare, destinate să valorifice bunurile noastre ştiinţifice, culturale şi morale.

D-sa arată cu proecţii etaloanele folosite Ia studiul individua­ lităţii, curba Iui Gans şi diferite experienţe întreprinse Ia Univer­ sitatea din Cluj.

După masă pînă la ora 5 se continuă discuţiile asupra ra­ poartelor.

La ora 5 conferenţiază tuturor congresiştilor d-1 Prof. Simion Mehedinţi, tratînd problema „pedagogia fiarelor".

In evoluţia şcolii, conferenţiarul distinge trei fraze: politică, economică (bănci, cooperative, obştii...) şi faza pedagogică, ce de abia acum începe.

Astăzi neamul romînesc este ameninţat din toate părţile, corpul învăţătoresc are sfînta datorie de a crea o generaţie decisivă care trebue să salveze neamul, educîndu-1 în spirit creştin şi etnicnaţional.

După conferinţă congresiştii au vizitat expoziţia de material didactic dela cartea românească. Şedinţa de dimineaţă din ziua IlI-a a fost consacrată formulării şi votării dezideratelor pe secţiune.

A urmat după aceea în aulă şedinţa comună a tuturor sec­ ţiunilor.

Raportorii dela cele cinci secţii au citit dezideratele, care au fost votate cu unanimitate.

La ora 1 a avut loc o masă comună.

După masă dela 3-7 s’au vizitat în grupuri organizate urmâ-

\

!

718

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

toarele instituţii: Muzeul satului, lobaratorul de psihologie a d-lui Prof. Rădulescu-Motru ; laboratorul de pedagogie a d-Iui Profesor I. Gabrea; laboratorul de orientare profesională dela Casa asigură­ rilor sociale, laborator condus de d-1 Bontilă şi clinica de boli ner­ voase dela spitalul central, condusă de d-1 Dr. P. Tomescu.

In felul acesta învăţătorii şi-au afirmat în faţa ţării" forţa lor intelectuală şi morală, aducînd o contribuţie neasemuit de mare la reforma viitoare a învăţămîntului romînesc.

18=83= DELA ASOCIAŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR PUTNA Consiliul judeţian în urma stăruinţelor d-lui Inspector şcolar Petre Mironescu-Mera, a donat asociaţiei noastre două loturi la Soveja, pentru construirea unei case de odihnă pentru învăţătorii putneni.

Delegaţii asociaţiei au făcut deja actul la Tribunalul Putna.

Iată conţinutul: ACTUL DE DONAŢIE Prefectura judeţului Putna autorizată prin Deci­ ziile nr. 2 din 1 Decembrie 1932 şi decizia nr. 3 din 19 Noembrie 1936 ale Consiliului judeţean al judeţului Putna, aprobat cu ordinul Ministerului de interne nr.

1303 din 1937, reprezentată prin subsemnatul Emil Canstantinescu avocatul judeţului, împuternicit cu de­ legaţia nr. 4539 | 937, donează în mod irevocabil Aso­ ciaţiei învăţătorilor din jud. Putna representată prin acest act prin Domnii Mihail Hanga Preşedintele Aso­ ciaţiei şi I. Nazarie membru în Comitetul Asociaţiei autorizaţi prin procesul verbal nr. 1 din 27 Februarie 1937 al Comitetului de conducere, parcelele nr. 50 şi 58 în suprafaţă de 684 m. p. situate în Parcul Staţiunei Soveja, proprietatea Judeţului Putna, pe terito­ riul comunei Soveja, intre megieşiile. Aleile pe trei părţi şi pe o parte parcela 49 şi 57, aşa cum se vede din alăturatul plan ce face parte integrantă din acest act,

FRĂMÂNTĂRI

didactice

7iâ

Subsemnaţii Mihail Hanga, în calitate de Preşe­ dinte şi Ion Nazarie în calitate de membru, după cum se arată mai sus, declarăm că acceptăm donaţiunea de fafă în numele şi pentru Asociaţia învăţătorilor din judeţul Putna. . Această donafiune se evaluiază la suma de Lei 4000 (patru mii).

Făcut azi 5 Iulie 1935.

Prefectura Jud. Putna, (ss)m Emil Costantinescu Redactat de mine şi cunosc părfile, (ss) Avocat Emil Constantinescu Asociaţia învăţătorilor din judeţul Putna, (ss) M. HANGA (ss) l NAZARIE Să dea Dumnezeu ca după aţîtea piedici, să se înceapă această clădire, atît de necesară.

Un prim fond pentru construcţie îl formează suma de 35000 Iei adunaţi dela învăţători de d-1 Mironescu-Mera. . Comitetul Asociaţiei mulţumeşte în modul cel mai călduros consiului judeţean, cît şi d-lui P. Mironescu-Mera, inspector şcolar.

Congresul anual La 6 Iunie s a ţinut la Focşani sub preşedenţia d-lui Mihail Hanga congresul anual.

Congresul a luat cunoştinţa de darea de seamă a comite­ tului după raportul cenzorilor s'a aprobat în unanimitate darea de seama, bilanţul şi s'a dat descărcare de gestiune pe 1936. Sa votat de asemenea bugetul pe 1937.

A urmat referatul „cum trebue înţeles şi după ce norme să se facă definitivarea învăţătorilor".

Raportor a fost d-1 Petre Mironescu-Mera.

Dăm mai jos raportul:

720

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Doamnelor şi Domnilor Colegi, Nu vreau să vă reţin atenţia decît cîteva momente asupra unei probleme ce a devenit astăzi de o presantă actualitate. Este vorba despre felul cum Trebue înţelese examenele de definitivare şi înaintare ale învăţătorilor.

In calitatea ce deţin îa control am avut ocazia repetată să fiu un observator de aproape asupra felului cum decurg aceste examene şi mai cu seamă ce interpretare iau rezultatele lor.

Este momentul cel mai critic pe care-1 trăeşte breasla noatră, din punct de vedere moral, în faţa opiniei publice a acestei ţări. Examenele care s'au dat în ultima vreme, prin felul cum au decurs ele, ne-au discreditat în faţa lumii ce stă în afară de şcoală şi departe de realitatea ei.

Am urmărit şi eu ziarele şi articolele de revistă care s'au scris cu privire la aceste examene şi vă mărturisesc sincer că mi s’a umplut sufletul de revoltă.

Trebuie să fie cineva prea miop şi prea departe de reali­ tatea şcolară pentruca să conchidă că dacă un procent de 50°/0 dintre candidaţi au fost respinşi, învăţătorii sînt slab pregătiţi, sau şi mai grav sint analfabeţi cum a îndrăsnit să spună o înaltă faţă bisericească şi să trîmbiţeze apoi un inconştient preşedinte de cler, al unei secţiuni judeţiene.

Este foarte interesant fenomenul simptomatic că marea massă a celor ce ne acuză, nu priveşte pe învăţător decît din punct de vedere al erudiţiei sale şi face totală abstracţie de pregătirea pe care i-a dat-o şcoala acestui învăţător, de elementele care l-au pre­ gătit pe el, de posibilităjile pe care i le oferă astăzi viaţa, ca­ riera lui şi de activitatea pe care o desfăşoară el pe tărîm şco­ lar şi extraşcolar.

Generaţiile de dascăli care se prezintă astăzi în faţa comi­ siilor de examinare, sînt fructul celebrelor şcoli normale care au răsărit ca şi ciupercile după răsboiu şi a eminenţilor educatori, care vin să ne conteste acum pregătirea pe care tot ei ne-au dat-o. Cine nu-şi aminteşte în ce condiţiuni am învăţat noi carte după marele răsboiu ? Este cea mai amară mizerie aceea ce am suferit noi în şcolile normale şi cele mai funeste amintiri a zi­ durilor care ne-au stigmatizat oasele cu egrasie şi înzestrat cu trupuri schiloade lipsite de hrană şi pline de umezeală.

Apoi amintirea profesorilor de tristă memorie, care ei în­ săşi erau nepregătiţi şi o făceau pe specialiştii la patru cinci o-

r frÂmântări didactice

72i

biecte principale, ne revine cu insistenţă în minte, în momentul când aceeaşi profesori constată astăzi că nu ne-am ales cu nimic din şcolile normale.

Dar ce este mai revoltător, este faptul că oficialitatea dela Ministerul educaţiei naţionale care ne-a dat pe mînă ciupercăriilor de închisori de după răsboiu, patronează şi astăzi cu o neîmpăcată ură şi prigoană în contra noastră.

Oficialitatea se socoteşte absorbită de orice vină şi în loc să facă legiuiri care să ne permită desfăşurarea personală şi so­ cială într un cadru normal şi liber, ne încercueşte într'un pro­ gram de salahori şi la examene ne cere buche goală, fără aţine cu nimic seama de ceeace realizăm în domeniul piactic.

Este o nedreptate strigătoare la cer, ceeace ni se face nouă astăzi. Muncim pînâ la epuizare, iar drept răsplată sîntem pri­ goniţi şi acuzaţi de fapte de care nu ne-am făcut culpabili ni­ ciodată.

Sîntem daţi pe mîna unor comisiuni de specialişti în ale teoriei verbaliste, căre se dovedesc complect înstrăinaţi de opera pe care o realizăm în satele unde sîntem dascăli şi unde cu ade­ vărat ne sacrificăm.

Se crede atit de mult în puterea de selecţie şi de apreciere a unui examen, incit este de ajuns ca să nu reuşeşti, pentru ca să poţi fi socotit analfabet.

Cine nu ştie cît de- relativ este un examen! Cîte elemente, eminente, chiar, nu cad pradă acestui mijloc de selecţie atît de nepedagogic şi atît de mult ramas în urrpă faţă de veacul în care am păşit.

Deşi o selecţie ştiinţifică şi absolut reală este aproape im­ posibil de realizat şi deşi nu puterea de acumulare şi nu canti­ tatea cunoştinţnlor dă gradul de pregătire intelecluală al unui individ, totuşi legiuirile noastre cu privire la aceste examene au rămas şi perşi >tă să rămînă încă în cadrul pur materialist.

Pregătirea de sine a dascălului în împrejurările de astăzi este iarăşi aproape o imposibilitate. In faţa unui program atît de încărcat stau cîteodată înmărmurit şi mă mir, cînd văd că marea masă a dascălilor mai are încă timp şi energie să fie edu­ catori conştiincioşi în clasă, propagandişti culturali neîntrecuţi, conducători premilitari şi străjeri devotaţi, maeştri şi agronomi, cooperatori, agenţi sanitari şi părinţi model.

In faţa unei munci uriaşe, a unor greutăţi atât de mari şi

!

J

122

I

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

a unui salar de mizerie, numai ieconştienţa mai poate pretinde imposibilul.

In faţa acestor triste stări de lucruri şi în momentul cînd datorită unor examene, false mijloace de selecţie, ni se contestă de chemaţi şi nechemaţi pregătirea noastră morală şi culturală, asociaţiile noastre profesionale au marea datorie să cheme ofici­ alitatea şi opinia publică la adevărata realitate.

Nu mai putem tolera să ni se conteste cu atîta inconştienţă toate sacrificiile noastre ideale.

Nu mai putem tolera ca factorii conducători ai acestui neam, să ne fixeze legiuiri lipsite complet de cunoştinţa realităţilor noas­ tre şcolare şi sociale, pentru ca mîine să se lepede de ori şi ce răspundere.

Pregătirea noastră este o vitală problemă de stat. In viaţa satelor şi oraşelor se agită atîtea probleme de ordin socialo-po • litic, încit nu nepregătiţi trebue să ne indice modul pregătirii noastre, ci noi înşine — în cunoştinţă de cauză — trebue să ştim de ce anume, avem nevoe.

Puterea formativă a şcolii pentru viaţa unui neam este considerabil de mare. Şi cum această operă cere suflete admira­ bil pregătite şi formate, dăscălimea romînă cere categoric o se­ rioasă pregătire.

Cerem o serioasă pregătire pentru corpul nostru, oricîte sacrificii ne-ar cere ea şi nouă personal', dar şi ţării.

Vrem să ştim cine se opune, ca să ştim asupra cui cade răspunderea zilei de mîine.

Toate ţările, cu o serioasă bogăţie culturală, au rumegat adînc problema selecţiei şi pregătirii profesionale a dăscălimii lor» cu un atît de mare şi important rol social şi naţional.

La noi în schimb, cu o mentalitate ciocoică şi închistată ni se pun în cale stăvili, pentru a fi apoi discreditaţi şi acuzaţi.

In ţara noastră se cere cultură superioară, universitară ve­ terinarului care se ocupă cu sănătatea animalelor şi sînt opriţi dela aceasta cultură tocmai aceia care se ocupă cu sănătatea sufletească a neamului nostru.

Sa înfiinţat Secţia pedagogică universitară. Cine nu ştie ci­ tă prigoană s'a dus contra acestei instituţii. Deşi aci învăţătorii au făcut cea mai lăudabilă dovadă de puterea lor de pregătire intelectuală, totuşi nu s'a încetat o singură clipă, pînă ce nu s'a

ajuns la desfiinţarea ei.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

723

Şi în loc să fie obligaţi toţi absolvenţii ei să se întoarcă în învăţămîntul primar, sub acest pretext a fost desfiinţată. Şi ca dovadă că s'a urmărit prin aceasta stăvilirea învăţă­ torilor dela pregătirea universitară, este că în locul ei nu s’a înfiinfat nimic altceva şi au fost opriţi învăţătorii de a mai da şi diferenţa de liceu.

Selecţia în şcoala normală ? Este o ridicolă parodie. Labo­ ratorul de Psihologie a Universităţii din Bucureşti a întreprins acum de curînd o anchetă printre elevii şcolilor normale. Rezul­ tatul este înspăimîntător. Iată rezultatele: întrebaţi de anchetatori ce anume ar dori să fie în viaţă, au răspuns astfel r 34°/0 8,3°/0 6,3°/o 2,67°/0 2°/0 l,67°/o l,67°/0 l,33°/0

învăţători ofiţeri profesori preoţi avocatura artişti mecanici ingineri

0,67°/0 0,67°/0 0,67°/0 0,33°/o l,67°/0 0,33°/0 7,67°/0 5,37°/0

scriitori magistraţi funcţionari dictatori călugări gospodari diverse incertitudine

LA FETE 47,43°/0 ll,36°/0 2,27°/0 2,27°/0

învăţătoare profesoare artiste călugăriţe

6,82°/0 funcţionare 6‘82°/0 menaj 22,73°/0 incertitudine etc...

In general 47°/0 învăţători ; 29°/0 alte meserii şi 22°/0 incer­ titudine. Iată deci cum se face selecţia în şcoala normală astăzi.

Câte elemente rătăcesc pe aceste cărări neaccesibile firii lor.

Cîţi sînt lipsiţi de orice spirit de vocaţie, de orice chemare pen­ tru această sfîntă meserie ! Si totuşi vor fi siliţi să îmbrăţişeze o carieră pentru care nu au nimic din focul sacru al chemării acesteia.

Dacă aşa stau lucrurile astăzi, vă închipuiţi dvs. lesne care va fi fost situaţia în şcolile normale de după războiu.

Pentru pregătirea unui corp dăscălesc de elită, se cere dară în primul rînd o selecţionare a elementelor ce mîine trebue să fie apostolii acestui neam. Aceasta nu se mai poate face cu aju­ torul criteriilor absurde de pînă acum, ci printr'o serioasă diag­ nosticare a aptitudinilor profesionale.

724

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICĂ

In acest scop se cere însă o nouă organizare şcolilor normale de astăzi. Şi pentruca selecţia acestor aptitudini profesionale nu se poate face serios în epoca primilor ani de şcoală, cerein ca şi învăţătorului să i se da o pregătire culturală generală în liceele pedagogice. Pînă în momentul cînd putem surprinde în firele individuele trăsăturile firave alele acestor aptitudini, programa li­ ceului pedagogic să fie aceeaş ca şi la liceu.

Din moment ce selecţia devine posibilă, începe o programă specială.

In felul acesta în cursul inferior elevul şi educatorul său pot să-şi dee mai bine seama dacă un cineva şi-a greşit cariera.

Atunci poate foarte uşor să se ducă la şcoala pentru care are chemare.

Numai aşa se poate realiza acel principiu al liberei circu­ laţii a valorilor, atit de necesar pentru organizarea noastră culturală-naţională.

La sfîrşitul liceului pedagogic — care ia locul şcolii nor­ male de astăzi, va fi obligator bacalaureatul pedagogic. Din clipa în care elevul a devenit bacalaureat, de abia de acum trebue să ne gîndim la desăvîrşirea sa culturală şi profesională.

In acest scope se cere înfiinţarea academiilor pedagogice în centrele universitare. După un studiu de trei ani în tainele spe­ cialităţii sale, licenţiatul în academia pedagogică vine să-şi ia ‘lo­

cul în învăţămîntul primar. Şi în acest moment mă veţi întreba desigur, dar cu exa­ menele cum rămîne ?

Ce rost — vă întreb eu — şi-ar mai avea examenele, cînd învăţătorul va fi atît de serios pregătit ?

Examenele ar urma dară să se desfiinţeze, de oarece s'au dovedit inutile dintr'un anumit punct de vedere şi dăunătoare prin absurdul lor.

In vederea acestui lucru Statul trebue însă ca să facă sa­ crificii. Şi va trebui să le facă.

Nu ne mai amăgeşte de astăzi înatnte nimic din frazeologia goală şi tendenţios demagogică. Ne-am săturat de vorbe deşarte.

Nu cerem astăzi în primul rînd salarii, ci posibilitatea şi libertatea de a ne adăpa şi noi — în interesul Neamului în prim rînd — dela izvorul culturii superioare.

Aşteptăm cu încredere marele om de stat, care să ne dea

1FRÂMANTĂRI DIDACTICI;

725

acest drept, pe care avem datorta să-l cîştigăm cu sacrifice enorme de va fi nevoe.

Cu timpul evoluează viaţă socială şi individuală. Noi vrem să ne încadrăm armonios în ritmul acestui progres, pentrucă nu mai astfel înţelegem că putem fi de un real folos ţării.

DEZIDERATE: 1. Desfiinţarea şcolii normale actuale. înlocuirea lor cu liceele pedagogice.

2. Desfiinţarea examenelor de definitivare şi înainţare : 3. înfiinţarea academiilor pedagogice, obligatoriu pentru tine­ retul cu bacalaureatul pedagogic.

4. înfiinţarea şcolii normale superioare, pentru pregătirea pro­ fesorilor de şcoli normale.

5. Descongestionarea programului de activitate al învăţătorului extrem de încărcat astăzi.

6. înfiinţarea pe centre a şcolilor de experimentare pedagogică.

7.. înfiinţarea şi întreţinerea de către stat a bibliotecilor peda­ gogice pe centre judeţiene.

8. Avansarea învăţătorilor în epoca de tranziţie, care trebue să fie de foarte scurta durată, să se facă în urina unei inspecţii speciale*.

După lungi discuţii la care au luai parte d. Nazarie, Ionel Zara, Th. Buşilă, Hr. Mihalache, V. Cristea, Ap. Dogaru, M. Hanga ş. a., raportul a fost admis cu unanimitate.

D-l I. Stavarache citeşte raportul ds.: „Situaţia morală şi materială a şcoalei şi a învăţătorului" pe care-1 redăm aci.

Situaţia morală şi materială a şcoa­ lei primare şi a învăţătorilor săi de 1. Stavarache-Jarlştea Prefacerile teritoriale şi ideile isvorîte din cataclismul pro­ dus de războiul mondial au adus pe primul plan problema şcoa­ lei şi a învăţătorului. Haosul de ideologii născute şi lupta ce se dă înte ele chiar sub ochii noştri, au produs aşa numitele crize morale şi materiale în lumea întreagă,

726

■

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Intr'un ritm accelerat, prinzi o idee şi te transformi într'un erou ca s'o aplici, neglijând pe altele. Această luptă, dacă ar.fi închinată cu adevărat binelui obştesc şi ar fi susţinută sincer într’o strânsă colaborare de toţi factorii de răspundere, ar fi legi­ timată şi ca atare în locul scepticismului negativ ar exista opti­ mismul energetic. Tinerilor învăţători li se cere această luptă, căci mai toate năzuinţele spre mai bine au fost legate de gene­ raţiile tinere, fiindcă ele cer eroism, cer mai multă libertate, cer sacrificii pentru depăşirea realităţii idealului şi înflăcăraţi de această putere care activează articulaţiunile spirituale, luptă pen­ tru realizarea unei vieţi aşa cum ar trebui să fie.

Criza morală şi materială bântue şi asupra şcoalei şi sluji­ torilor săi. Dacă pe terenul economic, politic, social, etc„ se emit fel de fel de teorii care să rezolve crizele ivite, nu mai puţin şi pe terenul şcoalei primare se străduiesc mulţi ca să prindă într’un cerc cît mai obiectiv starea morală şi materială a şcoalei şi învăţătorilor săi, pentruca apoi determinate cauzele şi efecte­ le să poată vindeca rănile din care ţâşnesc acele tânguiri pe care le manifestăm în orice clipă.

Căutând să aprofundez această problemă prin a găsi justi­ ficată din toate punctele de vedere necesitatea .existenţii şcoalei şi învăţătorului în stat, prin rolul mare ce-1 au mai ales astăzi şi pe de altă parte felul cum este şi ar fi trebuit să fie ajutate şi încurajate aceste forţe atât de stat cât şi de societate, am ajuns la convingeri cari ne-ar descuraja. In faţa acestor rezultate personale, s'au ivit două perspective. Una mistică şi alta pozifivă — de acţiune.

Dela umilul cetăţean şi până la cel mai mare savant, sun­ tem debitori ai şcoalei şi ai acelor cari ne* au învăţat. Nu există revistă, articol de ziar, adunare fie chiar şi politică ca să nu a* ducă laude şcoalei şi învăţătorilor ei.

Dacă ne-am măguli de aceste laude trâmbiţate de toată lu­ mea şi ne-am resemna în faţa gândului că vor veni vremuri bune şi pentru noi şi că ceasul mântuirii va sosi fără să răscolim con­ ştiinţa în faţa realităţii şi fără să luăm măsuri hotărîte şi bine chibzuite, încă vor mai dura tânguirile. Prin urmare, să înlăturăm atitudinea mistică şi să încercăm să privim această problemă prin prisma pozitivă.

Spiritul vremii este caracterizat dela un timp de o tendinţă de parvenire, cu arivismul ce a înlocuit respectul şi solidaritatea

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

7 27

cu moda nouă a indeferentismului şi nerespectului. Acest vânt al secolului a fost simţit în cele mai multe sate care şi-au dat sea­ ma că alunecând pe această pantă se va ajunge cât mai repede spre prăpastie, spre desagregare, ivindu-se oameni providenţiali cari au stăvilit răul, chiar printr’o bruscare a evoluţiei naturale şi au pus o nouă bază statului modern. De pildă : fascismul ita­ lian, naţional-socialismul german, etc, Odată cu reforma politică şi administrativă a statului s'a pus o nouă bază şi şcoalei po­ porului, sprijinită numai pe nouile cerinţe sociale.

Avem fericirea că trăim timpuri de mari prefaceri, de ex­ perimentări, ce sunt în curs de cristalizare şi cari ne vor duce în viitor la o nouă viaţă. Lupta dintre internaţionalism şi naţio­ nalismul integral al statului trebue să o privim cu foarte multă maturitate şi nouă ni se cade să luptăm din răsputeri pentru stârpirea completă a internaţionalismului revoluţionar şi să mun­ cim din răsputeri sub faldurile naţionalismului constructiv speci­ fic neamului nostru.

Am spus mai sus că trebue să privim cu foarte multă bă­ gare de seamă şi să veghem neîntrerupt, fiindcă trăim procesul ivit între concepţia liberalistă şi cea etatistă.

Renaşterea prin curentul filosofiei pozitivistă a lui Bacon şi Descartes, a creiat statele pr o bază liberalistă, pacifistă şi uni­ versalistă ; astăzi condiţiunile economice şi sociale ale statelor au impus un nou sistem de organizare a societăţii, deci şi rolul şc. şi a învăţătorului s'au multiplicat. In ţara noastră până la răz­ boiul de întregire, misiunea învăţătorului era limitată mai mult la carte şi cultivarea idealului naţional şi dacă pe vremea nemu­ ritorului Haret şi sub imboldul lui, a început să activeze pe tă­ râm economic şi social, a fost asuprit de autorităţile superioare, inclusiv prefecţii şi potentaţii vremii, ce nu vedeau cu ochi buni ridicarea ţăranului la un nivel omenesc de cultură şi de traiu.

Calomniile se răspândiau şi prin unele gazete, cu injurii şi apă­ sări, cum ar fi de pildă acestea : „Printre lipitorile satelor, ţăranul găseşte prea adesea şi pe un alt otrăvitor de suflete, pe învăţător, semi-savantul amărit de mediocritatea situaţiei sale, care citeşte gazete periculoase, se molipseşte de spiri­ tul lor detestabil şi se face oracolul socialismului agrar• El este eternul nemulfumit, eternul ambifios, care joa-

1

728

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE că pe dos, rolul său de educator şi moralizator al şcoalelor,{.

r

Iată dar că problema cooperatistă şi cea agrară sunt astăzi preocupări de căpetenie ale tuturor factorilor de răspundere, pe atunci erau considerate periculoase, pricinuind mult năduf re­ gretatului Haret care laolaltă cu învăţătorii, colaboratorii săi cei mai apropiaţi, şi-au atras supărări şi iureşul suliţelor înveninate ale adversarilor ţărănimei, şcoalei şi învăţătorilor ei. Prin urmare adversarii satului şunt şi adversarii şcoalei şi învăţătorilor.

Din umbră, oculta, ce e ca un verme ce roade neîncetat la prăbuşirea stejarului, loveşte cu sete în aceşti doi factori atât de necesari statului, pe două căi: una materială, influenţând pe gu­ vernanţii toţi să ne ţină la minimum de existenţă şi pe a doua cale morală, boicotul. Oamenii de răspundere ai statului au con­ statat cu prisosinţă necesitatea dirijării de către stat asupra tu­ turor acţiunilor, fie de natură economică, fie socială şi mai ales culturală.

Pe lângă pedagogia teoretică, s'a creiat pedagogia socială, care încadrează şcoala şi educaţia într'un ansamblu de mai mulţi factori. Nouile directive ale educaţiei, au început şi la noi ca să transforme şcoala scolastică într'o şcoală creatoare, de venind ast­ fel o celulă socială în stat. Toate acestea au fost înţelese cu multă pricepere şi aplicate cu tot elanul de ctitorul culturii ro­ mâneşti, M. S. Regele Carol II, înfiinţând străjeria şi celelalte aşezăminte de educaţie. Pildă vie pentru marea atenţiune ce o dă şcoalelor este şi ministrul nostru d-1 Dr, C. Angelescu.

Astăzi se impune şi o pregătire temeinică pentru cei con­ duşi, dar mai ales pentru conducători; deci este nevoe de o selecţiune socială nepărtinitoare, fiindcă ordinea socială are şi ea

un scop.

Arthur Schopenhauer explică scopul ordinei sociale astfel: „Explicarea omului de ştiinţă se aseamănă întocmai cu cu­ noştinţele pe care le faci într'un salon, în care te-ai trezit deo­ dată înconjurat de oameni necunoscuţi.

Faci cunoştinţă cu unul, acesta te recomandă altuia, acesta altuia şi treci dela unul la altul legând relaţii, dar la urma ur­ melor te întrebi: „Bine, înţeleg rostul acestor oameni, dar eu în definitiv la ce-am venit în mijlocul lor ?“ 0 şcoală ca să fie bine organizată, cere ca şi slujitorii ei

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE.

729

să fie bine pregătiţi, fiindcă întotdeauna în slujba ideilor noui se pun curenle şi de multe ori asemenea schimbări ne găsesc ne­ pregătiţi.

Faţă de cerinţele timpului, poate să răspundă şcoala pri­ mară ? Nu. Dacă oraşele în cea mai mare parte se prezintă re­ lativ bine, apoi şcoala rurală răspunde cu multa anemie. Trebue să ne preocupe această şcoală care pentru fiii de ţărani ce sunt 80°/0 din populaţia ţării. Faţă de multele şi repetatele străduinţi pentru ridicare nivelului şcoalei, cu aceiaşi tensitate se manifestă conflictul dintre cetăţean şi şcoală. Legea şi progra­ ma analitică cer o şcoală în ritmul vremii pe care l-am schiţat, însă realitatea ne ţintueşte tot la analiza subiectului şi predica­ tului şi parcurgerea materiei cu obligaţiunea de a învăţa pe elevi să ştie, indiferent dacă ei au mâncat ceva sau nu în ziua aceia, sau dacă au putut să-şi pregătească temele pentru a doua zi. Am constatat că chiar în satele cele mai avute, problema hrănirii copiilor este dureroasă. In medie, 17°/0 servesc dimineaţa lapte sau ceaiu, 30°/o mămăligă sau o bucată de pâine şi 35°/0 sunt fără să guste nimic. In faţa acestor realităţi, te întrebi ce fel de educaţie poţi să realizezi. In majoritatea cazurilor, loca­ lurile de şcoli sunt improprii cu pereţi şubrezi, cu pardosele pu­ trede şi cu un material didactic uzat. întreţinerea materială este aşa de redusă încât din 3000 — 10000 lei anual, să păstrezi loca­ lul curat, să-i faci curăţenii lunare şi să mai faci cheltueli impu­ se pentru educarea unui număr între 50—200 copii. Este o im­ posibilitate. Să învinovăţeşti comitetul şcolar ? Nu. Comuna ? In marc parte nu. Şi ea are venit puţin şi mai dă Dumnezeu un primar devotat clubului din care a emanat, ne-a văzut Dumne­ zeu pe toţi.

Dela partea materială vine şi partea morală.

Repulsiunea ce o au ţăranii faţă de şcoală îşi are în parte o cauză şi în starea ei aşa de necăjită. Şcoala fiind pustie de acea căldură a educaţiei, pustiu e şi sufletul ţăranului de dragos­ tea ce trebuie să i-o poarte. In şcoală mai puţină formă şi mai multă educaţie! Pentru cursul primar elementar nu e atât de în­ grijorător, cât e pentru cursul supra-primar, unde avem pretenţiunea ca pregătim copilul pentru adevărata viaţă. Aici, lipsurile se evidenţiază puternic şi ţin astfel barieră în calea şcoalei care încearcă să se ridice destul de anemic. Educaţia cetăţenească, aplicarea cunoştinţelor agricole pe teren, atelier, muzeu, bibliote-

730

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

că, etc., în toate încercăm să brăzdăm numai din aparenţă, fi­ indcă posibilităţile materiale şi mai ales concursul din afară sunt tot atât de mici ca şi rezultatul obţinut. Rar vei vedea o maestră sau un maestru într'un atelier lucrând cu inimă şi pricepere, fi­ indcă cei mai mulţi sunt angajaţi pe recomandaţiuni şi nu le poţi cere că apoi se răsvrătesc.

Agronomii, dacă au ordine să colaboreze, nu prea sunt identificaţi cu cerinţele programei analitice şi nu vin fiindcă unele şcoli au teren de experienţă la distanţe mari, iar altele care au, sunt numai vizitate cu caracter de inspecţii.

Pe lângă teren de experienţă, trebueşte materialul necesar cu care să deprinzi copilul să munciască raţional, ca să poată face deosebirea între roadele muncii iraţionale şi roadele fru­ moase ale muncii raţionale; de aici se impune înzestrarea şcoalelor cu unelte şi materialul necesar. Mereu se spune despre re­ gionalismul educativ, citim broşuri şi cărţi cu pretenţiuni savante şi în schimb găsim în toate şcolile acelaş calapod şi aceiaşi co­ coaşă din care supurează mereu. încercările făcute cu impozări artificiale parodiază adevărul curat. In regiunile de deal, este ne­ apărat nevoe de o întindere de circa 2 ha teren de experenţa, chiar în vatra satului, unde copii să experimenteze şi munca lor să fie condusă de învăţători şi agronomi, atât în timpul iernii, cât şi în campania de lucu.

Pe acest teren să fie adevărate pepiniere. Deasemenea şco­ lile dela câmp. Bibliotecile. Avem biblioteci cu un mozaic de cu­ prinsuri, înjghebate după căpătuială. Pe lângă fiecare şcoală să fie o bibliotecă tip, alimentată de Cassa şcoalelor cu cărţi speci­ ale pentru popor şi regiuni şi această operaţiune făcută prin revizoratele şcolare care au rol foarte important în organizarea muncii pe tărâmul şcolar.

Spuneam mai sus că trebue să colaboreze toţi factorii de răspundere, fiindcă o naţiune se bazează pe forţa moarală şi ma­ terială a individului şi cum pentru acest considerent avem în­ fiinţate ministerele: Sănătăţii şi Ocrotirilor sociale, se impune ca medicii de circumscripţii să lucreze alături de învăţător cu aceiaşi râvnă, nu a face inspecţie, ci a lucra întocmind fişe de să­ nătatea copiilor, înjghebând farmacii şcolare şi înfiinţând împre­ ună cu învăţătorul cantina şcolară.

Să se ştie de toţi că este cea mai mare greşală ce se poate face în a crede că şcoala cade in grija numai a Ministerului Educaţie'

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

731

Naţionale şi în sarcina învăţătorului. Nu! Şcoala este o pepinieră umană unde trebue să lucreze şi sa ajute din obligaţiunea im­ pusă de conştiinţă mare parte din ministere, fiindcă ele însăşi sunt născute tocmai din cerinţele plurale izvorîte din speţa omenească. Numai astfel vom putea pregăti un element complet folositor lui şi societăţii căreia i-1 dăm.

La toate rugăminţele adresate pentru ajutorarea şcoalei ni se răspunde că nu sunt fonduri. Credem. Dar dacă comparăm şcoala minoritarilor cu a noastră, fără supărare că ne punem pe gânduri. Intr'un târguşor cât de mic tot vezi un palat înzestrat.

Nu mai vorbim de teren de sport, etc. Trebue sa ajungem la un stadiu mult superior lor, fiindcă după acest aşezământ ne judecă. învăţătorul cu un modest salar este hărţuit şi el de atâtea răspunderi şi nevoi, încât până ce moare nu mai poate ridica capul de sub povara lor.

Educatorul trebue să fie înarmat cu două mari calităţi: dra­ goste pentru copil şi pricepere. Cu ce suflet ar putea face apos­ tolat unul străin de învăţământul primar, când ar începe munca cu un minimum de salar de existenţă de 2226 lei pe lună. Faţă de răspundere şi muncă, învăţătorul este prost plătit, fapt pe care-1 recunosc şi părinţii copiilor.

Se ţin congrese, se duc delegaţii şi arată situaţia precară a învăţătorului, se obţin promisiuni momentane care după 24 ore rămân uitate. Pus în comparaţie cu celelalte categorii profesio­ nale, ocupă treapta cea mai umilă a retribuţiei. E un lucru ade­ vărat şi destul, destul de trist, că astăzi cei mai mulţi te apre­ ciază după situaţia materială şi salar. Dacă te-ar vedea în postul cel mai lipsit de răspundere .şi eşti bine plătit, sunt orbiţi de lu­ ciul arginţilor şi te apreciază umilitor, indiferent de marea misi­ une ce o ai în acest stat.

Leafă proastă, rău văzut. Ba mai mult. Unii susţin că în­ văţătorul trăind la ţară, duce o viaţă sendentară şi nu are nevoe de venituri mari. Aceştia ce aduc asemenea aprecieri merită cu toată modestia mea, un certificat de inconştienţi. Mai întâi că în­ văţătorul munceşte îndoit ca orăşanul, fiindcă are de luptat cu tembelismul caracteristic mediului rural. Dintr'un salar de 2226 lei trebuie să plătească gazda şi masa 1200 lei şi din restul de 1000 lei, un ziar cel puţin, o revistă, un spălat, o cămaşă, o carte sau două, plus cerinţele ce se ivesc neprevăzute ca mască de

732

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

gaze, etc. atunci cu ce mai rămâne. Să ferească Dumnezeu de o boală, cu ce trăeşte ? Un învăţător conştiincios este totdeauna cu surpriza boalei în faţă. Pe lângă că e oropsit cu un salariu de nimic se mai isbeşte şi de calomnii ieşite din inima unora ce ar trebui să stea cu cenuşa pe cap şi totuşi se dau drept mora­ lizatori.

Cu multă sfială şi regret trebue să arăt că părintele arhi­ mandrit Scriban n'a fost obiectiv când ne atacă fără motiv în ziare şi ne caracteriza în culori prea negre. Ii dăm dreptate că poate niciodată n’a căzut în necazul de a nu fi avut şi nu ne cu­ noaşte prea bine. In timpul răsboiului alături de soldat, fostul lui şcolar de ieri, învăţătorul român a ştiut să stea la datorie înfrăţindu-se cu glia strămoşească şi nici că se pomeneşte vreun rând în istorie care să-l bârfească, ci dimpotrivă îi recunoaşte merilile morale. învăţătorul n'a ştiut, nu ştie şi nu va tolera conştiinţei sale ideia de trădare a neamului, ţării şi mai ales a regelui. ştie să facă zid de granit şi să lupte până la sacrificiu.

Toţi acuzatorii s’au dovedit şi încă se vor mai dovedi că sunt puşi special din îndemnul arginţilor, spre a demoraliza massa învăţătorească, fiindcă ştiu că formează o forţă, o armată de nă­ dejde care le spulberă gândul ucigător al destrămării statului.

Astfel fiind realitatea, ce poate să mai facă şi învăţătorul?

Totuşi el nu s'a descurajat şi munceşte la căldura idealismului şi cere cu toată tăria ca dreptatea să i se facă. Atât şcoala cât şi învăţătorul au cerut mereu şi cerem şi noi astăzi făcând tutu­ rora cunoscut nevoile principale ce trebuesc satisfăcute căci nu­ mai astfel vor fi puşi la tăcere duşmanii ce pândesc din unghere.

DFZIDERATE 1. Şcoala primară să aibă învăţători suficienţi.

2. Subvenţiile datorate de comună să fie vărsate direct şi obli­ gator prin lege specială în măsura încasărilor prin recepţiile locale.

3. Fiecare judeţ să contribue cu un ajutor de 5°/0 din ve­ nitul încasărilor şi să-l verse pe seama Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru procurarea de material didactic şi unelte ne­ cesare tuturor şcoalelor. . 4. înzestrarea şcoalelor cu teren de experienţă în apropi­ ere, prin expropiere.

5. Obligativitatea agronomilor de a participa la lucrările agricole la un interval de două săptămâni,

.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

733

6. Obligativitatea serviciului sanitar de a lua măsuri lunare de desinfectare a şcoalelor.

7. întocmirea de fişe ale sănătăţii familiare din care se poate constata antecedentele hereditare.

8. întocmirea unei fişe statistice din partea Ministerului de Interne pentru posibilitatea de traiu a fiecăruia.

9. înfiinţarea şi subvenţionarea cantinelor şcolare sub su­ pravegherea personalului auxiliar medical, având conducerea cen­ trală medicul primar, prefectul şi organele de control ale judeţului inclusiv învăţătorii dela şcoală.

10. înfiinţarea obligalore de biblioteci săteşti cu toate căr­ ţile potrivite mediului şi procurate dela Cassa Şcoalelor prin Revizoratele Şcolare.

11. înzestrarea şcoalelor cu teren de sport şi educaţie fizică. învăţătorul.

1. învăţătorul cu titlu provizor să aibă un salar, de 3500 lei, respectându-i-se gradaţiile şi gradul conform legii.

2. Scutirea de orice taxă şcolară şi ajutorarea a fiilor de învăţători rămaşi orfani.

3. înfiinţarea de centre de specializare a învăţătorilor : pe­ dagogic, agricol şi de lucru manual.

4. Obligativitatea învăţătorilor de a frequenta aceste centre cel puţin două luni pentru o specialitate. întreţinerea şi plata suplinitorului să fie susţinute de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Rev. Şcolare vor întocmi tablourile fără nici o excepţiune, for­ mând serii anuale.

5. înfiinţarea de academii pedagogice, unde sunt obligaţi să le urmeze toate seriile noi de absolvenţi ai şcoalelor normale şi în baza absolvirei acestei academii să poată fi numiţi în învăţă­ mântul primar.

Vor mai fi şi alte puncte pe care nu le-am prevăzut şi care cer aceiaşi urgentă ca şi cele de mai sus.

Precum credinţa fără fapte este moartă, tot astfel şi aceste deziderate vor putrezi în cine ştie ce colţ, dacă întreagă învăţătorime nu caută să strângă rândurile şi desbrăcaţi de orice pa­ timă omenească şi descătuşaţi de sclavajul oricărei tutelări poli­ tice să formăm un zid al solidarităţii în jurul neobositului nostru preşeeinte D. Ţoni, care sprijit pe voinţa noastră a tuturor, să arate factorilor de răspundere că ştim ce vrem şi ceeace cerem

734

. FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

pentru şcoală, cerem pentru ţară şi ceeace cerem pentru noi, este o dreptate ce trebue să ni se dea pentrucă zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă noi totul dăm din inima şi avutul nos­ tru sufletesc şi călim inimile micilor copilaşi, cari sunt mândria de mâine a neamului nostru românesc.

Acest raport a fost votat în aceleaşi condiţiuni.

La punctul e din convocare s’a hotărît ca revista să fie şi organ de cultură dar şi de luptă profesională.

M.

m

DELA BANCA INVĂŢ. „CULTURA POPORULUI'1 fz3 Avîndu-se în vedere că regulat cererile de împrumut sînt de trei şi patru ori mai mult decît valoarea recipiselor lunare, d-1 preşedinte a propus consiliului să se mărească ratele lunare restituiri la una mie lei pentru acei ce depăşesc suma de 15 000 Iei. Cit pri­ veşte pe acei care depăşesc Ia împrumut suma de 30.000 Iei, nu li se vor mai acorda împrumuturi decît uacă dau declaraţie că acceptă să li se reţină lunar 1500 lei.

Pe această chestiune unii au înţeles să facă demagogie. Acei care au însă răspunderea instituţiei, nu se pot impresiona.

Colegii cari au împrumuturi mari, să înţeleagă că afară de ei mai sînt încă 400 de societari, cari din cauza lor nu puteau altfel avea Ia îndemînă creditul mărunt, atît de necesar şi de mult cerut.

Cu sistemul împrumuturilor mari şi cu rate mici Ia restituire se distruge acel credit mărunt şi se face o mare nedreptate celor 4-5 dintre societari.

Este o chestiune de dreptate şi de bună gospodărie.

Simţul răspunderii înlătură demagogia. ca In şedinţa consiliului dela 1 Iulie d. preşedinte a cerut re­ ducerea tuturor salariilor funcţionarilor băncii şi a tuturor diurnelorDupă discuţii s’a Aprobat să se reducă cinci sute lei lunar din salariile d-lor: P. Mironescu 500 Iei (rămîne cu 2500); Ift. DănăilŞ 500 (rămîne cu 2000 lei) şi Lungu 500 (rămîne cu 500).

frământări didactice

735

Diurnele consilierilor şi ale cenzorilor se reduc cu 50 lei de fiecare şedinţă.

Se va face de asemenea o severă comprimare a tuturor cheltuelilor. e=» Consiliul se va întruni tocmai la 1 Oct. a. c. Pînă atunci d. preşedinte va putea aproba împrumuturi de maximum 3000 Iei. D-l casier poate aproba 500 lei.

C3] Cîţiva colegi au trimis o anonimă d. preşed. arătînd unele nemulţumiri ce au la bancă.

Deşi nu au semnat şi nu-i ştim cine sînt îi anunţăm că s’au luat toate măsurile pentru curmarea răului.

■OZ2 Colegii pot procura lemne pentru foc.prin Federala Putna, pe un preţ convenabil, cu plata în rate lunare.

Lemnele sînt de foarte bună calitate şi provin dela Cooperativa „Milcovul" din Mera.

CZ3

Urăm tuturor colegilor .vacanţă tihnită.

uzi Se aduce din nou la cunoştinţa colegilor asiguraţi la soc. „Vultur" că la împlinirea termenului de 3 ani, dela data începerei asigurării, să facă cunoscut băncii, dacă cer retragerea dela asigu­ rare şi în cazul acesta primeşte o cotă, conform tabloului din po­ liţă, sau dacă vrea să continue asigurarea pînă la termenul fixat, vom înştiinţa atunci societatea pentru a numi reprezentantul ei ca să facă oficiul de încasare a ratelor întrucît banca nu mai face ofi­ ciul de agenţie a sus zisei societăţi.

K3 Domnii societari ai băncii, cari trimit pe alte persoane spre a ridica împrumuturile aprobate, sunt rugaţi să ne trimită poliţa şi delegaţie certificată de direcţia şcoalei respectivă pe care delegaţia să fie aplicat şi sigiliul şcoalei.

E3 Contul profit şi pierdere pe jumătate de an prezintă urmă­ toarea situaţie: Venit 172.000 lei, cheltueli 105.000 lei. Rezultă un beneficiu net de Iei 67.000.

un Colegii care au nevoe Ia bancă pentru împrumuturi urgente se pot adresa d-lui casier.

Pentru împrumuturi pînă la trei mii lei se pot adresa d-lui pre­ şedinte, care se află în fiecare Luni pînă la ora 4 după amiază la sediul băncii.

/

$ T I R I

•r

r

ŞI

INFORMAŢII

rra Se ştie că d-1 I. Nazarie învăţător Ia şcoala din comuna Valea Seacă în şed. cons. insp. generali din 20 August 1936 a fost înaintat Ia gr. I pe ziua de I Ianuarie 1936. S’a întîmplat ca do­ sarul cu actele privitoare Ia această înaintare a dispărut, iar cel în cauză a depus un alt dosar. După nenumărate amînări şi cercetări, consiliul insp. generali, în ziua de 26 Ianuarie a. c. în urma refe­ ratului d-lui insp. general T. Gheorghiu Galaţi, colegul nostru a fost înaintat Ia gr. I pe ziua de 1 Sept. 1936.

Dreptatea a învins. cm In ultimele şedinţe ale consiliului inspectorilor generali, din judeţul nostru au fost avansaţi Ia gr. I pe 1 Sept. 1937. următorii dascălu-Vasile Antohi, Maria şi Ghiţă Vlaicu; Arilria şi Alex. Leonescu; Viorica Chiriac şi Ernestina Pascu; Elena şi V. Angliei; Maria Iciu, şi Elena Deciu; Lucia Deciu şi Elena Baicu; Lucreţia Bordea şi Paulina Iov. Tuturora le transmitem pe această cale felicitările noastre cele mai călduroase.

J23 Marţi 29 c. s’a inaugurât încă un nou local de şcoală la Sperieţi, din numărul celor 67, făcute în ultimii trei ani.

Duminica viitoare se inaugurează încă patru noui localuri ter­ minate la Qălienii Noui, Călienii Vechi, Suraia şi Dimaci. ca Nu ne putem deloc explica de ce banii restanţă Martie 1932, adunaţi deja, s'au depus Ia ad-ţia financiară şi nu se dau celor în drept.

Cine are interesul 'ca aceşti bani să mai facă încă un stagiu Administraţie ?

Cerem să înceteze spiritul de şicană. a In vederea anului şcolar 1937-38, primeşte copii anormali (debili-mintali) în etatea şcolarităţii, atît începători, cît şi de acei

ale căror putinţe intelectuale îi fac inadaptabili programei pentru normali şi în consecinţă, se elimină prin firea lucrurilor din aceste şcoli.

Copiii sunt interni, gratuiţi şi cu plată. Pentru îndrumarea pro-

I 737

frământări didactice

fesională a elevilor, institutul are ateliere, grădină şi alte ocupaţiuni practice.

Inform-aţiuni detailate asupra condiţiilor de primire Ia direcţiu­ nea institutului, com. Ineu, jud. Arad.

E3 D-l Inspector şcolar P. Mironescu-Mera lucrează actual­ mente la tabloul învăţătorilor cărora li se vor aduce mulţumiri, pentru frumoasă activitate. ci La 4 Iulie c. s’a sărbătorit în întreaga lume ziua coope­ raţiei. Mai puţin fast şi mai multă educaţie în adevăratul spirit al cooperaţiei.

Mai puţin biurocratism şi mai multă treabă.

Este urarea noastră de ziua cooperaţiei.

m

o

/

r

\

1.1

vr

r

*

l\ i

V

8 ©

!

-

sr.

w '•

'

■ 1

la

.»

V

D-Sale D

(7b

■ 'ftUy^xmv. /

/ /"

Com. Jud.

’ V’

■

\ ✓ /

>

fL

’v

4? / ••- ,*.'43—

/&/#, [O;-. :.

-■V

s

§;

• rV*.

;

P vi<

/

V I ■

i

•: _

’ ftilliaf: fti ■*

*.. .

J