Geografia județului Putna

r

e

> ^ i.1' O X ~ \Î>Ă, **.<?)

3TI.C V.L

i

r

I

f

*

*

I

\

\t£^

B

\

R

\.

!

‘

0«-;

-

V i *■

L

•\

trimestrul l-.u Pcnlru şcoalelc dela sat şi oraş.

LECŢIA L-a

IN

MEU (Dc citit).

Cu mare bucurie am venit la şcoală, după o vacanfă de trei luni.

Drumul îl cunosc cu ochii închişii căci un an întreg am venit pe el iecare zi.

I.a şcoală era multă lume, copii şi părin/i.

1) Sfinţirea apei la deschiderea şcoalei.

S'au făcut rugăciuni pentru începerea lecfiunilor. Domnul director ne-a bit despre datoriile şcolarilor.

Apoi, fiecare domn învăţător, şi-a strigat elevii, pe care îi va îi.vă fa.

Pe elevii din clasa IU a, ne-a luat şi ne* a dus în altă sală.

Este fot aşa de mare9 dar are alte bănci, altă catedră, altă tabla, cu ; tablouri pe perefi.

Ne*a aşezat în banei, cei mai

mici în fala şi cei mai mari <pre

id.

După aceea, ne-am sculat în picioare şi ne-a reţele pe care se află icoana.

Sub icoană se află candela aprinsă,

întors cu fala spre

4

m -

Apoi ne*am aşezat in bănci.

Am fost întrebaţi pe unde am petrecut vacanta şi ce a tăcut fiecare.

t 2) Clasa II*a dela şcoala Nr. 1, băiefi

Panciu.

La voi cum a fost Ia deschiderea şcoalei ?

LECŢIA 2ra

CUM E CLASA NOASTRA (De cilii)

Când m am dus acasă, mama m’a întrebat: — Ei, Nicuşor, fot în clasa aceea învăţaţi ?

— Nu, mamă, i*am răspuns eu, sărutându*i mâna.

— Dar care e clasa voastră ?

Atunci, am-început să*i povestesc: — Ştii mamă, Ia stânga clasei, unde am invă/af anul trecut, este o altă clasă, aceea este clasa IU a.

Dela poartă, mergi drept înainte, până Ia sălifa prin cari intri in

clasă.

Cum intri pe uşa, în fată vezi băncile. Pe peretele din dreapta, este if/tadl icoana şi candela.

f 4

5 Pe ceia laifi pereţi9 sunt aşezate fel de fel de tablouri.

Lângă peretele din stânga, este aşezat un dulap mare, tabla, catedra, w/2 dulap mic şi într'un coif soba.

Pe peretele din stânga, sun/ aşezate două stegule\e, iar sub ele, un tablou mare şi frumos. Sub chip era şcris ,fMJ*S.RegeIe Mihai Alături alt chip, su6 el era scris: „M. SY Regina Mamă Elena1*.

i

3) Clasa 11-a dela şcoala Nr. 1, băicfi „Ştefan G. Longinescu" Focşani.

I

Peretele în care este uşa, prin care intrăm, are două ferestre.

i

Aşa cum stăm în bănci,

lumina ne vine din partea stângă. Pe jos,

pardoseala este spălată, /ar pere/// şi tavanul frumos văruiţi.

Catedra este aşezată în fa/a băncilor.

Băncile sunt aşezate pe trei rânduri. In fiecare bancă stăm câte doi

şcolari. lată şi lata.

După ce am terminat povestirea, el mi*a spus: Bravo, copile, îmi pare bine că*fi dai seama şi fii minte tot ce ai văzut în clasa voastră.

Aşa să faci, în orice loc te vei afla, mai ales în locurile cunoscute, căci are să*|i fie de mare folos. Ţineji minte : Când ne dăm seama, în ce parte se află lucrurile şi

i

6 fiinţei*., faţa de locul unde sfăm, alune ea zicem că nc orientăm.

Sfat bun. Copii, povesiifi şi voi acasă, cum esîe clasa voastră şi cum v’afi oriental în ea. <\. . V. •

LECŢIA 3-a

ORIENTAREA IN RISERBCĂ (De citit)

4) înăuntrul Bisericei Donie din Focşani

\

Dumineca ne ducem la biserică.

Biserica nu esfe departe de şcoală şi nu esle pe acelaş drum.

Cum am ieşit pe poarta şcoalei, am mers. la dreapta, până în dreptul primăriei.

»

Pe partea stângă a primăriei, pe lângă ocol, trece drumul ce duce drept / . la biserică.

In curtea bisericei, am inirat pe sub clopofnijă.

Curtea bisericei este plină cu morminte şi cruci. împrejurul bisericei noastre este cimitirul, Femeele aprindeau lumânări Ia morminte»

i

r Noi la altar.

am intrat în biserică* ne*am închinat şi ne*am aşezat cu fa{a

5) In faţa altarului dintr’o biserică dela sat.

Altarul bisericei noastre are trei uşi: una în dreapta, alta în stânga şi alta în mijloc.

Oamenii, cu lumânări în mână, plătesc rugăciuni preotului.

Pe peretele din faţa noastră, ce desparte

altarul

de restul

bisericei,

sunt multe icoane şi candele.

Pe perejii bisericei, de jurîmprejur, sunt făcuţi sfinfi.

După slujbă, ne-am înapoiat la şcoală şi apoi am plecat acasă.

La voi cum e obiceiul ? E departe şcoala de biserică ? Dar de prU mărie ? Pe ce drumuri mergeţi dela şcoală la biserică ?

Cum e la biserici

la voi.

■i

8

LECŢIA 4*a V

DESPRE ORIZONT (Dc citit)

6) In satul bunicului.

Tata îmi făgăduise că duminecă, ne vom duce la bunicul. El locueşte într’un sat nu aşa departe.

Eu nu mai puteam de bucurie.

Roibul aştepta înhămat înaintea casei.

In sfârşit am plecat.

De cum ieşim pe poartă, apucăm la dreapta pe drum şi în trapul calului, nici nu ştim când am trecut prin fafa şcoalei, unde băiefii erau adunaji pentru dus la biserică.

Eu însă am fost învoit dela domnul.

Am'mers drept înainte, o bucată de Ioc, apoi am cotit pe. un alt drum la stânga ce iese afară din sat.

Soarele ne râdea de sus. Nu mă mai săturam privind în dreapta şi în stânga câmpul, păşunea cu vitele, pomii încărcafi cu fructe.

Oamenii treceau în căru|e sau pe jos, unii venind din fafa noastră, pe

alfii îi ajungeam, din urmă, iar alfii veneau depe alte drumuri, din alte $âte şi ne ieşeau în cale. Ne dădeau „Bună dimineafa"!

Tata răspundea dând din cap*

9 — Ascultă copile, spune tata. Un şcolar irebue să înveţe din lot ce-1 înconjoară şi să-şi dea seama de foaie.

Pune mâna streaşină la ochi. Priveşie deparle, adică până în zare.

— Ei, ce zăreşti ?

— Par’că cerul se rea zi mă de pământ. Mai văd nişte puncte negre, dar nu-mi dau seama ce sunt.

— Fii cu luare aminte şi să-mi spui mai pe puncte ?

Cât timp am mers, nu me-am luat ochii dela acel*

urmă, ce sunt acele puncte. Cu cât ne

apropiam, cu atât ele se marcau. Am început să-mi dau scama, că propiem de un sat. E salul bunicului.

ne a*

LECŢIA 5-a

TOT DESPRE ORIZONT (De citit,) Ne-am apropiat şi am intrat in sat. Cerul însă nu l-am putut atinge.

El a rămas lot sus şi mai deparle.

— Tată, de ce satul s’a

văzut întâiu ca nişte puncte şi pe măsură ce

ne*am apropiat, s’a văzut din ce în ce mai mare ?

— Aşa se văd toate

lucrurile şi

fiinjele în

depărtare,

când

privim

în zare.

— Dar când am văzut satul ca nişte puncte, am văzut şi cerul că se reazemă pe pământ şi acum văd cerul tot sus, de ce ?

— Aceasta este numai o înşelare a vederei, iar locul acesta îndepărtat, unde ni se pare că cerul se sprijină de pământ, i-se zice: orizont.

Despre orizont are să vă explice domnul învăţător mai bine, când veji învăţa la geografie şi veţi face cu el excursiuni. Şi eu aştept cu nerăbdare excursiunea.

Sfat. Copii, când aveţi prilej, priviţi în zare. şi observaţi la orizont tot ce puteţi vedea* Căutaţi să ghiciţi ce e fiecare, aşa vă veţi întări vederea.

10 LECŢIA 6*a

ORIENTAREA DUPĂ SOARE (Dc cilii) Ua

Dimineaţa După

drumul ce Uam făcui la bunicul,

luni dimineaţa, cu greu m’aşi fi sculat din somn, dacă mama nu m’ar fi luat cu zorul.

— Scoală copile, ce aştepţi ?

Ca înţepat am sărit din pat. M’am spălat şi me*am făcut rugăciunea.

Tocmai atunci, pe fereastră, pătrundea în 7) Sculatul de dimineaţă

casă primele raze ale soarelui.

Am mâncat în grabă şi după ce am sărutat mâna mamei, am plecai Ia şcoală.

Muncitorii plecau Ia muncă şi funcţionarii Ia slujba lor.

Tata plecase la vie din zorii zilei, când se răsărise soarele.

lumina de ziuă şi încă nu

8) Dc dimineaţa, la arat.

El ştie că: „Cine se scoală dimineaţă, departe ajunge".

im

La amiază

9) Plecarea acasă dela şcoală, la ora 12

Am terminal şi ultima lecjiune.

Am strâns cărţile, am făcut rugăciunea şi în rând am plecat spre casă.

Acum soarele ne privea de sus. Un bătrân trecând pe lângă noi, ne-a întrebat: — Veniţi dela şcoală ?

— Dela şcoala, i-a răspuns prietenul Cosfică.

Apoi, uilându*se la soare, a spus : ,,Apoi da, e soaiele la amiază, trebue să fie ora 12.

Prietenul Mitică, care avea ceas la mână, a văzut că în adevăr era ora 12. Ne-am mirat, cum moşul, ultându-se la soare, a ştiut cât e ceasul. îmi amintesc, că bunicul meu nu are ceas, dar ştie bine mersul timpului tot după soare.

Seara.

IlI-a

V R A N C1- A /)

Nu ştiu cum trec: ziua, căci soarele par’că fuge pe cer.

— Grăbeşle*fe, copile, cu pregătitul lecţiilor, căci iată apune soarele şi acum vine noaptea.

Aşa mă zoreşte mama, ca să nu mă apuce noaptea cu lecţiile nepregătite*

iM if

12 Şi în adevăr, soarele obosii, frimile uliimele raze, ca şi cum ar zice . „Noaple bună"!

Dela un timp, nu se mai vede. Se ascunde în orizont.

Din ce în ce, lumina zilei se micşorează, vine seara.

Muncitorii trec obosiţi spre casele lor.

In amurgul serei, vine şi tata trudit, însă vesel, că rodul viei îi va răsplăti munca.

iV.a

Noaptea.

Obosii de joacă şi de munca mea de şco* Iar, m’am culcat.

Cât voi fi dormit, nu ştiu ; dar un vis urît m’a deşteptat din somn.

10) Scara la culcare

Tata dormea în odaia de alaiuri.

Numai mama, sub lumina lămpei, cârpea o camaşă. Uitând de vis, priveam la mama şi mă gândeam : „Cât de mult muncesc părinţii pentru noi!"

Voi fi în stare se le răsplătesc truda lor ?

Deodată aud cântecul cocoşului.

Tata se deşteaptă şi zice mamei: Culcă-de şi tu odată, că auzi cânlă cocoşul de miezul nopţii.

Mama şi*a strâns lucrul, a suflat în lampă şi s’a dus la culcare.

Odaia a rămas luminată, căci pe fereastră intra lumina lunii.

Din pat, priveam la lună, care era marc cât pălăria tatei şi la stele, cari sclipeau pe cer, ca nişte lumânărele.

Câfe odată însă, noaptea este aşa de întuneric, de nu sc vede 1a doi paşi. Ce rău e pentru cei ce înoptează pe drum !

lâ LECŢIA r-a

Orientarea fn locuri necunoscute (Dc citit)

11) Spre satul bunicului.

Tata a răcit şi a căzut bolnav greu. Mama nu ştia ce să facă.

— Mamă, mă duc eu să»l chem pe bunicul.

— E departe, să nu te rătăceşti.

— Nu*ţi fie frică mamă, doar am fost de atâtea ori la el. Şi repede, am luata) la drum.

Am ieşit din sat şi după o bucată de drum, la orizont, se vedea satul bunicului. Mergând pe o carare, m’am rătăcit.

Am început să plâng.

Iată un om.

— Ce plângi, băete ? mă întreabă el.

Ii spun întâmplarea.

— Hai cu mine, că te îndrept eu. Şi cu ajutorul omului, am ajuns cu bine la bunicul.

El m’a povăţuit, să nu mă duc niciodată prin1 locuri necunoscute, căci mă pot rătăci» Voi v’aţi rătăcit vreodată ? Aţi spus cuiva întâmplarea ? PoveslijUo domnului vostru.

u LECŢIA 8-a

PUNCTELE CARDINALE Domnul nostru ne întreabă, ce am văzut, ce am auzit şi ce fapte bune am făcut fiecare, după ce am plecat dela şcoală. Şi din câte îi povestim, el scoate învăţături şi ne dă sfaturi.

Domnul ne-a povestit întâmplarea auzită despre mine, când era să mă rătăcesc. Ne*a mai spus şi# alte întâmplări, din care se vede, că şi oamenii mari se pot rătăci. După aeeasta, ne*a spus:

12) Lin răsărit de soare.

Oamenii au simţit nevoia să se orienteze ziua şi noaptea, atât în locuri cunoscute, cât mai ales în locuri necunoscute, ca să nu se rătăcească.

După cum au hotărît cunoaşterea timpului şl au născocit ceasornicul ' după mersul soarelui, tot aşa au hotărît fixarea anumitor locuri, pe bolta cerească, tot după mersul soarelui.

Aţi văzut că multă lume cunoaşte în ce timp din zi sau din noapte se află, fără să aibă ceasornic.

Tot aşa, oricine se poate orienta în orice loc necunoscut şi nu se poate rătăci dacă cunoaşte acele locuri fixe de pe bolta cerească, la orizont, unde se află soarele într’un anumit timp al zilei.

Locul de pe bolfa cerească, la orizont, de unde răsare soarele se

numeşte Răsărit

\b Locul pc bolfa cerească, unde se află soarele la amiază, alunei când e ora 12, se numeşte Miazăzi.

Locul depe bolfa cerească, la oiizonf, unde se ascunde soarele când apune, se numeşte Apus.

Direcţiunea înspre locul unde se află soarele, când la noi este ora 12 din noapte, adică miezul nopţii, se numeşte Miazănoapte.

Acestea sunt cele patru puncte de orientare.

Ele se mai numesc şi puncte cardinale.

Oamenii au mai spus în loc de Răsărit, Est; în Ioc de Apus, Vest ; la Miazăzi, ii mai zic Sud şi la Miazănoapte, Nord.

Invăţa}i să cunoaşteţi aceste puncte cardinale, căci &unt de mult folos.

Cu ajutorul lor se orientează toată lumea, mai ales în locuri necunoscnfe.

I

LECŢIA 9-a

s»smeft@losr earelânale Peretele clasei noastre, pc care este aşezată icoana, se află spre Răsărit, însemnăm pe pardoseală, spre acest perete cu R. sau E. care înseamnă Răsărit în formă scurtă.

Răsăritul stă faţă în faţă cu Apusul. Deci, peretele din faţa celui dela Răsărit este cel dinspre Apus. însemnăm pe pardoseală în dreplul lui cu A. sau V. semne scurtate ale Apusului.

Dacă

ne aşezăm cu faţa la Răsărit. înspre dreaptea avem Miazăzi, cu

M. Z. sau S. Ştim că faţă în faţă cu M. Z. este Miazănoapte, Deci în faţa peretelui dela M. Z. este peretele dela Miazănoapte. însemnăm pe pardoseală în dieptul lui, cu M. N. sau N. Unim printr o linie R. sau E. cu A. sau V. şi prin altă linie M Z. sau S. cu M N. sau N, şi vedem că se formează o cruce.

\t> MM. (N)

\

R. CE)

A: CV)

(S)

M. 2.

Aşezarea punctelor cardinale între ele.

LECŢIA 10-a

Alte mijloace de orientare Cu ajutorul punctelor cardinale, oamenii au găsit şi alte mijloace de orientare.

De ele ne folosim când nu vedem soarele.

1) Orientarea în sat şl oraş Dacă ne aflăm într’o casă şi voim să ne orientăm, găsim uşor punctele cardinale. Ştim că icoana esle aşezată pe peretele din spre Răsărit Ne aşezăm cu fa|a la icoană, deci spre Răsărit şi vom avea : Apusul sau Vestul, la dreapta, Miazăzi sau Sudul; la stânga. sau Nordul.

O biserici.

în spate,

Miazănoapte

1?

Când suntem înfr’un sat sau într’un oraş şi voim să ne orientăm, observ văm încotro este aşezat altarul unei biserici. Ştim că altarul tuturor bisericilor este făcut înspre Răsărit sau Est. Ca să găsim şi celelalte puncte de orientare sau cardinale, ne aşezăm cu faţa la Răsărit (Est) şi atunci vom avea : în spate Apusul (Vestul), la dreapta, Miazăzi (Sudul), la stânga, Miazănoapte (Nordul).

Altarul bisericilor şi icoanele din case ne arată în care parte este Răsăritul (Estul).

LECŢIA 11-a

Alte

1. Orientarea în esăeaesre*

<£3@ orientare

Găsindu^ne în pădure şi voind să ne orientăm, vom observa că pe o parte a tufpinei copacilor, creşte un fel de verdeaţă, care se numeşte muşchiu.

De obiceiu, muşchiul creşte pe partea dinspre Miazănoapte (Nord) pentru a fi ferit de lumină şi căldură.

Muşchiul de pe copaci ne arată încotro vine Miazănoapte (Nordul).

Astfel aflăm uşor şi celelalte puncte cardinale, aşezându*ne cu faţa spre Miazănoapte (Nordul), vom avea: în spate M'azăzi (Sudul), la dreapta Răsă* ritul (EsfulJ ; la stânga, Apusul (Vestul). asa timpul mopţâi.

Steaua polară.

In timpul nopjii, aflarea punctelor cardinale este mai anevoioasă.

Când noaptea e senină, se văd stele. Ele sunt aşezate în fel de fel de chipuri, purtând diferite nume.

13) Constelaţia carului cu steaua polară.

T!lnul din aceste chipuri de stele poarta numele de «Carul mic , căci seamănă cu un căruţ cu patru roate.

In vârful proţapului, se vede o stea luminoasă numită steaua de Miază* noapte sau steaua polară, pentru că se află spre Miazănoapte (Nord).

Busola.

In nopţile nouroase, când nu se văd stelele, sau dacă ne aflăm în locuri unde nu găsim nimic după care să ne orientăm, atunci ne folosim de busolă.

14) Busolă.

Busola este un fel de ceasornic fără maşinărie. Nu are decât o limbă de oţel cu două capete ascuţite şi care se cumpăneşte foarte uşor pe un fus aşezat la mijlocul cutiei.

Jumătate de limbă este albăstrie şi stă îndreptat întotdeauna spre Miază* noapte. Oricum ai mişca cutia, vârful albăstrui al limbei se învârteşte pe fus, până se opreşte spre Miazănoapte.

Cu busola ne orientăm ori de câte ori avem nevoie, ziua ca şi noaptea.

De busolă se folosesc foarte mult oamenii care merg cu aeroplanele, cu va* poarele şi cu corăbiile.-Jn timp de războiu, se folosesc de busolă şi ofiţerii.

Iată cum ne orientăm cu busola : aşe7ăm busola pe o va întins, drept şi care să nu mişte. Limba busolii, dupâce s’a învaitit puţin, se linişteşte şi se opreşte. Capătul albastru ne arată direcţia Miazănoapte şi atunci ne vom orienta la fel ca după muşchiul copacilor şi steaua polară.

Muşchiul copacilor, steaua polara şi busola ne arată totdeauna Miază* noapte (Nordul).

Cunoscând toate aceste mijloace, ne putem orienta oriunde ne vom afla şi în orice timp, ziua şi noaptea.

E deajuns să găsim un punct cardinal, căci cu ajutorul Iui aflăm şi pe celelalte.

Cine cunoaşte punctele cardinale şi mijloacele de a le găsi, nu se poate rătăci niciodată, oriunde sar afla.

După cum vedem, punctele cardinale sunt de mare folos omului

1^ LECŢIA 12--a

P&MGînmiJ Q/LŢjBc/'j/Lu'MJ edq

s Ga^acDg ^Baes şQ aaSofie»

/ Acum cunoaşteţi toate mijloacele de orientare, de aceea să-*mi răspundeţi: Câte puncte cardinale sunt şi cum se numesc ?

Cu ajutorul cui, s’au fixat punctele cardinale ?

Prin ce mijloace putem afla încotro este Răsăritul ?

Cu ajutorul muşchiului de copaci, ce punct cardinal aflăm ?

Dar cu ajutorul busolei ?

Cunoscând un punct cardinal, cum putem afla pe celelalte ?

Pe pereţi şi pe pardoseala clasei, însemnăm punctele cardinale. Aşezăm tabla sau un carton pe pardoseală, având marginele de sus spre Miazănoapte, însemnăm pe marginile tablei sau cartonului punctele cardinale, după cum vin pe pardoseală. Aşezăm tabla la loc şi cartonul în poziţia dreaptă.

Vom avea : la dreapta R. sau E., la stânga A. sau V., jos M. Z. sau S. şi sus M N. sau N.

16) Tăbliţă

De aici scoafem învăţ tura că: pe tablă, pe tăbliţa, pe caiet, punctele cardinale sunt aşezate astfel : M. N. sau N. sus; M. Z. sau S, jos; R. sau E. la dreapta şi A. sau V. Ia stânga.

Notă: Elevii vor arăta în scris pe caietul de geografie, orientarea din curtea casei părinteşti fclosindu^se de acest model.

21 Se obişnueşte mai întâiu să se facă planul casei şi apoi să se clădească.

Prin linii se înfăţişează cum Irebue aşezată ca s*o zidească meşterii.

Putem face planul şi a unei camere sau odăi, ţinând seamă de punctele cardinale.

Clasa noastră fiind o cameră, putem să-i facem planul.

Iată cum : însemnăm întâiu punctele cardinale pe marginea tablei, tăbliţei sau caietului. însemnăm apoi peretele dinspre R. printr’o linie, ţinând socoteală de lungimea lui.

Tot aşa desenăm şi peretele dela M. N. peretele dela A. şi cel dela M. Z. In pereţii unde vin uşa şi ferestrele, facem mici deschizături, potrivindu* le Ia locul unde vin aşezate.

Tot prin liniuţe, arătăm băncile, catedra, tabla, soba şi celelalte lucruri din clasă.

Desenul prin care înfăţişam clasa noastră, finind seamă de punctele cardinale, se numeşte planul clasei.

LECŢIA I4»a

planul

V R A NCE A

ŞCOA1EI.

din Panciu.

Copiii învaţă în şcoală. Şcoala este o casă sau clădire.

Clasa noastră, împreună cu alte trei clase şi cancelaria, formează şcoala noastră.

Ea poartă numele de Alexandru Ioan I. Cuza.

Unele şcoli au câte o singură sală de clasă şi cancelarie. Altele au cale 2 săli şi chiar mai multe. Sunt şcoli unde învaţă numai băieţi şi se numesc şcoli de băieţi, altele numai cu fete şi altele unde învaţă băieţi cu fete la un loc si se numesc şcoli mixte. La şcoala noastră învaţă numai băieţii şi de

aceea i se zice scoală de băieţi.

După cum am ; făcut planul clasei, putem face şi planul şcoalei, înce^ pând cu clasa noastră. învăţând să desenăm şcoala noastră, ne vom aminti cu drag de timpul

22

.;: ;

J9) Şcoala din Panciu (băieţi) — Distrusa de cutremur.

—

M. N.

când Desemnul care înfăţişează şcoala noastră (inănd seamă de punctele cardinale, se numeşte planul şcoalei.

Nofă: învăţătorul va trata planul clasei şi şcojlei respective, folosindu-şe de aceaste lecjiuni.

Se va insista asupra numelui şcoalei respective;

...

53 LECŢIA 15»a

CURTEA Şl GRĂDINA Şcoalei din Panciu.

21) Curtea şi grăd-na şcoalei de băicji din l’anciu (aşa cum era înainte de cutremur).

M. N. T7T?

x? 9 cp <? q>-<?

Poarta

„.SI

Sradină

o o c* n r»

O

3 %

0

3 ?•

I:

î> f> Ot'C'O

Gradină o l- O o -.•>

99QQ

c//F

c/. m |c/.#|

A.

OC^

Sala.

| c/.I

6

0 9

0 .Cî ^

îT§ |

Ord-lo Cuple a..

999911.

R.

9

?

M. Z. 22) Planul curfii şi grădinii şcoalci din Panciu.

La recreeafie ne jucăm în curiea sau ograda şcoalei.

Alături de curte, se află grădina. In grădină sunt pomi, flori şi zarza* valuri. Curtea şi grădina sunt împrejmuite cu gard.

Pomii din grădină au fost sădiţi de şcolari. Florile şi zarzavaturile sunt îngrijite de noi. In grădină învăfâm despre pomi, flori şi diferite legume şi zarzavaturi.

25 Dincolo de gardul şcoalei, suni case, grădini şi drumuri.

Toate acestea, fiind vecine cu şcoala, se numesc vecinătăţile şcoalei din Crucea de sus.

La Răsărit se învecineşfe cu biserica, la Apus cu casa săteanului Toader Buhai, la Miazănoapte cu drumul principal al satului, şi la Miazăzi, cu uliţa şi pârâul Hâulita.

Planul vecinătăţii şcoalei, îl putem face, plecând dela planul şcoalei cu grădina şi curtea. însemnăm după punctele cardinale casele, gradinele şi dru* murile. La Case vom însemna numai pereţii din afară.

LECŢIA 1 r-a

CASA PĂRINTEASCA n Dela şcoală plecăm acasă. Casa noastră se numeşte casa părintească, pentrucă locuim în ea cu părinţii noştri. Tata, mama şi copii lor formează o familie.

De casa părintească, ne sunt legate cele mai frumoase amintiri.

In unele case părinteşti, mai trăesc bunicii şi bunicele. Nu toate casele sunt la fel. Unele sunt mai mari, altele mai mici. Casele sunt făcute din lemn, cărămidă, nuele, ori bârne lipite cu pământ.

Sunt case cu o singură cameră şi altele cu mai mulie.

25) 0 casă de sat (Soveja) 1) Elevii $e vor încerca să facă o compunere despre casa părintească şi planul casei lor.

''v—5-

27

r»

■

|! II

EU-.

i

28) Bulevaid (Focşani)

: : \.N Ş Jf: ■

i : 1-

f»;

:v

“i- ' i\ :

!

29) O stradă (Panciu) Drumurile de prin sate, se numesc uli/e. Uliteîe sunt aşternute cu piatră şi au şanţuri pe margini. Uliţele mai mici se numesc ulicioare.

Drumurile de prin oraşe, se numesc străzi. Ele sunt largi şi pavate (aşternute) cu piatră cioplită. Pe margini, pavajul este mai ridicat şi se nu* meşte trotuar. Pe străzi, merg căruţe, maşini şi altele ; iar pe tiofuare numai cu piciorul. \ Unele străzi au pomi pe margini. Acestea se numesc bulevarde.

Pe uliţe, ulicioare, străzi şi bulevarde, ne putem duce în diferite părţi ale satului şi oraşului.

Uliţa, ulicioara, strada se înfăţişează pe tablă, caiet şi altele prin

■

i

' i

1 ;

_ M

28 2 Unii

La bulevard, pe lângă liniuţe se fac şi semnele

pomilor PP9P9PP <?r A66A666A Pcnfru şcoalele dela saf.

LECŢIA 19-a

© excursiune în tatua Vidra (De citiţi / Sunt şcolari cari locuesc mai aproape de şcoală, al}ii mai deparle. La şcoală venim pe uliţe şi drumuri.

Inainfe de a veni Ia şcoală, mulji nu ne cunoşteam. Nu şlim nici acum unde locuesc tofi colegii noştri. Al{ii nu ştim că în satul nostru sunt şi alte case mai însemnate.

Din această cauză, azi am făcut cu domnul o plimbare prin sat. In rând câte doi, am ieşit pe poarta şcolii. Pe drumul din fa{a şcolii ce duce spre Răsărit la satul Căliman, pe aceeaşi parte cu'şcoala şi nu deparle de ea, se afla spitalul.

Pornim pe drumul principal al satului, spre Apus. Alături de judecătorie şi spre Miazănoapte este primăria. Mergând tot spre Apus, pe dreapta şi pe stânga drumului, vedem diferite prăvălii şi case de ale oamenilor.

In mijlocul satului, pe partea dinspre Miazănoapte a drumului, este biserica. In jurul ei, se vede cimitirul. Mergând tot înainte, am ajuns la mar* ginea satului, pe unde curge pârâul Vidra. Dincolo de acest pârâu, drumul care duce la satul Tichiriş, poartă numele de şosea, pentru că este mai lată ca ulifa şi bine prunduită.

Toate drumurile, ce leagă satele şi oraşele între ele, se numesc şosele.

Ele au pe margini, şanţuri pentru scurgerea apei.

Sunt şosele cari au şi pomi pe margini, sub cari se umbresc drumefii vara. Ce bine ar fi. ca toate şoselele să aibă pomi pe margini !

Ne*am oprit pe malul pârâului Vidra. Am cântat, apoi ne*am înţorş la şcoală pe drumul din marginea satului, dinspre M. N.

In drum, ne*am arătat unii altora casele părinteşti.

După ce am ajuns la şcoală, domnul ne*a spus că lecjia următoare vom

&

face planul satului nostru cu tot ce am văzut tn excursîune. nn Tarin a j aiu fu i

Uliia

I \ ţarinii

))

1r

A c Cimifirul

I

«5

&

Urumul

pri7?ZTF0l

M2.

30) Planul excursiunii făcută în satul Vidra.

LECŢIA 20*a

@

Pentru şcoalele dela oraş.

une în oraşul Focşani (De citit)

Nu toţi locuim în apropierea şcolii. Mulfi şcolari vin la şcoală pe mai multe străzi, iar al|ii pe bulevard. înainte de a veni la şcoală mulţi nici nu ne cunoşteam.

Nici acum nu cunoaştem străzile pe unde locucs: unii din colegii noştrii.

Pe unele străzi sunt clădiri principale, dar pe cari mulţi nu le cunoaştem.

Din această cauză, azi am făcut o plimbare prin oraş.

In rând câte doi, am ieşit pe poarta şcolii îndreprându*ne spre Răsărit, pe Bulevardul P. P. Carp, până la Tribunal. Tribunalul este clădirea unde se judecă neînţelegerile dintre oameni. Este aşezat pe Calea Cuza*Vodă.

Ne*am îndreptat apoi spre Miazănoapte, pe Calea Cuza Vodă, trecând

prin faţa şcoalei primare de fete Nr. 2. Am ajuns la Oficiul Poştal. Oficiul Poştal este locul unde se dau scrisorile, şi pachetele şi apoi factorii poştali le împart în oraş şi în alte părţi.

Dela poştă apucăm pe strada I. C. Brâtianu* care merge spre Apus*

V'*- *

3b Trecem pe lângă Căminul de Ucenici, care este pe partea stângă a strafcîi.

La cămin sunt adăpostiţi ucenicii.

Aproape în faţa Căminului esle Teatrul „Maior Pastia".

Dela Teatru puţin mai departe, am văzut Prefectura, iar în faţa Prefec­ turii, Banca Naţională şi Casa Telefoanelor.

Am mers tot spre Apus, până am dat în strada Mare a Unirei.

Am luat-o spre Miazăzi, pe Strada Mare a Unire». Şi pe o parte şi pe alta a străzii, sunt prăvălii cu tot felul de mărfuri.

Km trecut pe lângă piaţa de automobile şi prin faţa Uzinei-de electricitate» Din strada Mare a Unirei, o luăm spre Păsării, din nou pe Bulevardul P. P. Carp, ca să ne întoarcem la şcoală. In drum, trecem pe lângă piaţa Sf. Ion, zisă Munteni, unde se vând tot felul de lucruri pentru hrană. Lângă această piaţă, este biserica Catedrală Sf.

Ion şi Ateneul Popular „Maior

Pastia". In spatele Bisericii şi a Ateneului, în lungul-Bulevardului P. P. Carp, este Grădina Publică, loc de odihnă în timpul verii.

Pe partea stângă a Bulevardului, aşa, cum ne ducem la şcoală şi în faţa pieţei, este Primăria, iar puţin mai departe este Liceul industrial de fete.

Ajungând la şcoală, domnul învăţător ne-a spus că lecţia următoare, vom desemna planul excursiuniei făcută azi.

31) Plecarea în excursiune.

CL Il-a Şcoala Nr. 1 o. Focşani.

■

âl n.N.

3 3 A■

I

Pftfedu'a Tea/ru

□ CD uShlaia N.Fi/,•pescu Aul° |

*v<q filelor AmS/moa, SvJdeucenti O Sc.U.v'fcle

| Uzina. £/ec/rico Prîmaria P'offjionala je.-V/a.

II_____i lapopai 19PQO oa

-n [~\TribunaIul.

^fî^*™!m\66c>666o<>5Z^ Wiua Independenţei

R.

J/| j-jl Publică Meneai

li.Z.

32) Planul excursiei făcute.

Pentru şcoalele dela sat.

LECŢIA 2l--a

© excursiyne

în afara de satul Vadra (De citit) După ce am cunoscut satul nostru9 e bine să cunoaştem şi locurile în afară de sat.

Plecând dela şcoală, o luăm pe drumul dinspie Miazănoapte, ce duce la Găuri.

Cum ajungem la marginea satului, dăm de şesul Vidrei, un loc întins, unde de trei ori pe an se fac mari iarmaroace.

Domnul ne-a spus că acest-loc ses,se numeşte platou sau podiş ori tapşan, căci este aşezat pe loc ridicat.

Mergem mai departe. începem a urca din ce în ce mai sus. Am ajuns deasupra. Acesta este „Dealul Dumei'*.

Ridicăturile de pământ asemănătoare cu acesta, se numesc dealuri. Împrejurul satului nostru, sunt mai multe dealuri. Ne-am odihnit pufni în vârful dealului. Apoi am coborît pe coastă sau povârnişul dinspre Răsărit.

Oamenii împiedică căruţele când coboară pe drumul depe coastă, ca să nu dea peste vite şi să le omoare. Drumurile acestea se numesc pripoare.

Am {ajuns la poalele dealului pe unde trece râul Vizăuf. Dincolo de apa Vizăufului, se ridică alt deal. Locul dintre dealuii, pe unde curge Vizau» \ul se numeşte Valea Vizâujului.

Am luat*o spre Răsărit, după cursul apei, spre salul Voloşcani. Aşa

cum

mergem, avem în dreapta noastră, malul drept şi în stânga vine

îi : .

trialul stâng.

Locul pe unde curge apa, se numeşte matcă sau albia Vizăufului.

Când plouă tare, apa se revarsă peste maluri pe prund.

Când am ajuns în dreptul satului Voloşcani, am cotit spre Apus, luând drumul spre coastă. Când am ajuns la vâlceaua depe coasta dea* lului, care este pe o vale mai mică, ne-am oprit să ne odihnim. Câţiva băie/i au dat peste un loc de unde ieşea apă din pământ?,Acesta este un izvor. Âpa acestui izvor, neputându-se scurge la vale, puţin mai departe de izvor, a prefăcut locul intr’o mlaştină unde creşte rogoz şi papură.

Un băeat a vrut să treacă pe acolo, dar sa înnămolit. Locurile mlăşti* noase sunt periculoase pentru vite.

Am pornit mai departe. Când am ajuns în marginea satului, soarele era la asfinţit. Privind cum asfinfeşte soarele, vedem cum el coboară după culmea munţilor Vrancei, care nu sunt aşa departe de noi. Sunt nişte ridicături foarte mari de pământ, cari se fin unii de alţii ca un lan( şi se văd pe ei păduri nesfârşite de brad. Când se l face târg la noi, la Vidra, oamenii dela munte, aduc scânduri de brad. Pe deasupra munţilor trecea un nour mic. Aşa de înalt era vârful muntelui, că atingea marginea nourului.

Ajunşi Ia poarta :şcolii, ne*am uitat şi spre „Măgura Odobeştilor", care este în partea de Miazăzi a satului, dincolo de râul Putna.

;

Domnul ne*a făgăduit că vom face excursiune şi inir acolo şi în alte i

locuri dimprejurul satului nostru.

Noi aşteptăm cu nerăbdare acele zile pline de bucurie.

:

Pentru şcoalei? dela oraş.

LECŢIA 22.-a li

i

& exdsrsinsie în afară din eraţul focşani (De citit)

i

In lecfiunea trecută, domnul învăţător ne*a făgăduit că vom face o ex* cursiune afară din oraş. înşiraţi câte doi, am ieşit pe bariera străzii Brăilei, în marginea oraşului.

Cât vedem cu ochii, locul e întins şi acoperit cu iarbă. Acesta este «naşul Focşanilor. I se mai zice şi şesul Focşanilor, căci nu are nici un fel de

1

’ ■ 1

jcficaturi sau adâncituri.

Tot in marginea oraşului şi în spre Miazăzi de imaş, este poligonul de ragefe la t’11Ia Pentru soldaţi. Poligonul este înconjurat de toate părfile de alcâmi care formează o mică pădurice.

Mergând spre Răsărit, pe drumul ce duce la Mândreşti, am dat peste , Balta Mândreşiilor". Este un loc mai adâncit unde se scurge apa, când jlouă şi unde creşte papură şi alte ierburi de baltă. Apa bălţii are verdeaţă >e deasupra şi miroase din cauză că este stătătoare. Broaştele făceau mare rălăgie. Doi băieţi au prins o lipitoare. Pe malul bălţii sunt sălcii.

Plecând dela baltă am luaf-o deadreptul peste câmpie, spre Miazăzi, ca :ă ajungem mai repede la râul Milcov# In drumul nostru, am trecut pe lângă „Movila Turcului".

Este o ridicătură de pământ 'depe cari ofiţerii observă când soldaţii trag :u tunurile la ţintă. Ne*am urcai şi noi pe ea. Acum putem privi până de* )arte. Vedeam cum soldaţii tăceau instrucţie pe câmp, iar aproape de malul Milcovului, cireada de vaci a orăşenilor, păscând. Unul dintre noi a întrebat pe domnul de ce*i zice „Movila Turcului". Domnul ne*a spus: „Această movilă este făcută în timpul unei bătălii între Români şi Turci. Sunt multe movile de acestea în împrejurimile Focşanilor, făcute în timpul bătăliilor. Ele infesc faptele de vitejie ale Românilor. Aşa*i pământul nostru copii, după

z

cum spune şi poezia: „Şi unde vezi mii de mormane Sub care—adânc s’au îngropat i

Mulţime de oştiri duşmane Ce cu robia ne*au călcat".

Am mers mai departe şi obosiţi am ajuns pe malul Milcovului.

Mai spre Răsărit, de locul unde ne*am aşezat noi. râul Milcov se în* tâlneşte cu râ ul Putna. Amândouă râurile vin dedeparte tocmai din munţii Vrancei, care se văd în zare, în partea de Apus. Trebuie sa fie foarte înalţi dacă se văd aşa de mari dela atâta depărtare. Domnul ne-a

spus că locul

-unde se întânleşte Putna cu Milcovul se numeşte confluenţă. Milcovul .este afluentul Putnei, pentrucă

este mai mic. Malul pe care ne*am aşezat noi,

este malul stâng, căci dacă ne--am aşezat cu faţa încotro curge apa, am văzut că la dreapta avem malul drept, iar noi stăm pe malul stâng.

Am pornit în susur apei, pe malul stâng, până am ajuns la podul pe

_a

34 bate Wcc căruţele spre salul Goleşti. Mai spre Apus, este podul pe care trefc trenurile. Am stat de am văzut cum trece un tren. Când am trecut pe pod, el a mers mai încet.

Apoi ne*am întors spre oraş. In drumul nostru, am stricat toate muşu« roaile făcute de cârtiţe, nişte animale ce trăesc pe sub pământ. Când am ajuns la şcoală, domnul ne-a spus : „In această excursiune, am văzut numai o parte din împrejurimele Focşanilor. Altă dată vom merge , şi în alte părfi'-.

Aşteptăm cu nerăbdare să mergem şi în alte părţi.

Pentru şcoalele dela oraş şi sat.

LECŢIA 23-a

Ce-am mvatat din excursiuni Înfăţişarea ^pământului

33) Pe câmpia Focşanilor.

/

Desen.

Locul întins fără ridicăluri, pi care putem privi până departe în zare= şe numeşte şes sau câmpie.

36 O ridicătură de pământ inai mare ca movila se numeşte deal. *iiw I // jj

ui" iri

/Mllllll

Deal (desen) Pe dealuri, cresc pomi roditori, vii şi păduri de fag şi stejar.

36j Vedere din munfi (Vrancea).

init/jiii)w\\\\\)ii/iiuiiw îmi'

Munte (desen). \

-

!

O ridicătură mai mare ca un deal se numeşte mirate. Pe munji cresc păduri de brad şi iarbă pentru păşunat turmele de oi şi cirezile de vite.

■ 3$

i • •

iii» ^iî»a,;!îîî«^ Desen.

Sg: ■

ts

, ••/’•

fefeViSfn' 3

HM 10) Trecătoarea dela Pârâul Ţiganului (Vrancea).

JîV

'**

Desen.

Locul dintre doua dealuri sau doi munji se numeşte vale.

Locul de trecere printre munji se numeşte lrecâioare sau pas.

De cbiceiu, trccâtcrile suit pr>n văi. Unele văi sunt mai înguste, altele mai largi. Pe văile laigi sini aşezate sate, oraşe şi fabrici.

- —

41 Isvoarele se găsesc mai multe la dealuri şi prin munji.

Din isvoaie, apa curge la vale. Apa care curge se numeşte apă CUT9 gătoare.

O apă curgătoare mică se numeşte pârâu.

Pârâul îl putem păşi cu piciorul. Pâraele, în mersul lor, se unesc unele cu altele când se întâlnesc şi formează o apă mai mare.

O apă curgătoare, mai mare ca pârâul, se numeşte râu,

Un râu îl putem trece pe pod. Se pot trece şi prin apă pe unde nu este aşa de adânc. / • ' Locul, pe unde trecem răul prin apăf se numeşte vad.

Apa curgătoare este de mare folos. In ea se adapă vitele şi cu ajutorul ei se mişcă morile, herăstraele şi se udă gradinele de zarzavaturi.

Apa curgătoare se poate epri cu crengi, bolovani şi pământ pentru a o :

42

i

abate prin locuri pe unde avem trebuinfă.

Locul unde se opreşte sau stăvileşte apa, se numeşte iaz sau iezătura% De c biceiu, iazurile se fac pentru mori, herăstrae şi grădinării.

Locul pe care curge o apă se numeşte albie sau matcă.

Deoparte şi de alta, apa are margini sau maluri.

Dacă ne aşez?m cu faja îr.cctro curge apa, avem în dreapta malul drept, iar in stânga malul stâng.

LECŢIA 25*a

APE STĂTĂTOARE

I

Apa din ploi şi din topirea zăpezii, se adună în locuri joase. O apă mai mică stătătoare se numeşte baltă.

Lacurile primesc apa din isvoare şi din râuri.

Pe malul băljilor şi a lacurilor cresc anumite ierburi ca : papura pip rigul, răgozul, şovarul, trestia şi altele.

Ele se numesc ierburi de baltă.

Bălfile scad pe timp de secetă şi pământul rămâne umed, în pi fteşte apa.

Locul morcirlos, unde pifteşte apa, se numeşte mlaştină.

Lac. in bălţi trăiesc viefăji ca : lipitori, şejpi, bjcaşle şi silele.

In lacuri şi în râuri, suni peşti de foi felul şi raci.

Toi pe lacuri mai trăiesc gâşte şi raje sălbatice,

care

1

43 Pe malul apelor curgătoare şi stătătoare, cresc: sălcii, plopi, arini, pe sub care iaiba acoperă pământul ca un covor verde şi frumos, presărat cu fel de fel de flori mirositoare. ' < Loc vi acoperit cu iarbă, sălcii şi plopi, de pe malul apelor se nume* Şte luncă.

In timpul verii, e frumos în luncă. Păsările cântă, vitele pasc, iar copii aleargă în toate părjile în jocuri şi veselie.

----- J

43) Vedere de râu şi luncă (Valea Şiretului).

• Tr=_v*

*

. V.»- . .ivi»

Trimestrul al Pentru şcoalele dela rpunte.

LECŢIA 26*a

CUN S'A ÎNTEMEIAT Satul Vlsantea Mănăstirească.

Sat de munte.

(De citit).

Sunt mul|i ani de când pe dealul Horgeşfi, s’a aşezat un om numit.

Horgea. El avea un glas aşa de puternic, că se auzea până departe. Dela numele lui, i s’a dat şi dealului numele de Horgeşti.

Sub poalele acestui deal s’au aşezat şi alte familii, numite : Rusu, Ichirn^ şi Pricope.

Mai târziu, sub dealul Chiliei, a venit o familie numită Munfeanu.

Călugării greci, dela Mănăstirea Vizanfea, au adus muncitori, nişte un*. guri fugiji din (ara lor.

Aceştia, împreună cu Horgea, Rusu, Ichim, Pncope şi Munteanu, munceau pe pământul mănăstirii. Călugării le*au dat locuri de case şi astfel, au întemeiat satul Vizanfea*Mânăsfirească. .Satul vostru ştiji cum s’a întemeiat ? Ce povestesc bătrânii despre înte» meierea lui ?

LECŢIA 2f-a

SATUL VIZANTEA- MĂNĂSTIRESC! Cuprins între dealuri şi munji, satul nostru este sat de munte.

Este mărginit la M. N. de Dealul Munteauului, la M. Z., de Dealul Horgcştilor şi sp:e Apus de Muntele Răchifaşu.

Valea, pe care este aşezat, se numeşte valea Vizăufului, pentrucă prin satul nostru curge apa Vizau}.

Când nu plouă, apa este mică. Vara facem iazuri şine scăldăm.

In două locuri, şoseaua trece peste apa Vizăufului

45 Oasele sunt aşezate pe marginea drumului, mai dese spre mijlocul satu» iui şi mai rari spre margine.

43) Mănăstirea Vizanfea.

Oamenii, din drumul mare până la casele lor, au făcut uliţe.

La noi în sat, toate familiile îşi au casele lor, cu curte, grădină de legu* me şi pomi.

Casele se fac din lemn şi se acopăr cu şindrilă ori dranifă.

Mai toate au două odăi, tindă şi chiler.

In mijlocul satului sunt mai multe prăvălii.

In fata prăvăliilor este un loc liber, unde se adună oamenii şi sărbătoa* rea se face horă. Acest loc se numeşte piaţa.

In margine, spre R., se găseşte în vecinătate şcoala, biserica şi primă* ria. Cu aceste clădiri ne mândrim, căci formează podoaba satului.

Ele se numesc clădiri publice, pentrucă sunt spre folosul tuturor oame* nilor. Tot clădire publică este şi dispensarul, unde se duc bolnavii de îi în# grijeşte doctorul şi aproape e postul de jandarmi.

In satul nostru sunt şi băi care vindea anumite boale. Vara vine multă lume, să se folosească de aceste băi.

.,Vv Satul vostru este tot de munte ? Infre.ce munţi şi dealuri este cuprins?

Ce apă curge prin satul vostru ? Din ce sunt făcute casele ? Âveji şi uliţe prin sat ? Şcoala, biserica şi primăria sunt departe una de alta ? Ce alte clădiri publice mai ave|i în sat ?

/ .-•„j j

1.3

LECŢIA 28-a i

PLANUL Satului Vizantea Ca să înţelegeţi mai bine cum e satul nostru, priviţi planul, lată cum am făcut noi acest plan :

Mai întâiu am făcut mai multe txcursiuni în-jdiferite părţi ale satului.

După fiecare excursiune, i-am făcut planul.

■\

I

44) Planul satului Vizantea.

Am însemnat .întâiu punctele cardinale. Cu ajutorul semnelor învăţate, am făcut planul. Ştim că şoseaua merge dela A. la R. Am însemnat şi noi şoseaua cu două linii.

Apa Vrzăuţului curge dela V, spre E., pe partea de S. a satului şi a şoselei, până aproape de mijlocul satului.

De acolo se îndreaptă spre N. tăind şoseaua şi o uliţă. Apoi din nou coleşte spre S„ tăind iar şoseaua, apoi se îndreaptă spre E. Printr'o linie şerpuită, aşa cum curge apa, am desenat pârâul Vizăuţului.

Pe lângă biserică este o uliţă care duce spre S. Prin două liniuţe mai

1 4? apropiate, am desenat uliţa, iar biserica prinfr'o toficîcă cu 6 cruce deasupra.

Pe lângă şcoală trece o altă uliţă. Am însemnat şcoala printr’un pătrăţel şi pe lângă ea am făcut uliţa care merge spre N. Lângă şcoală, se află primăria. Am însemnata)'cu un alt pătrăţel.

Ceva mai departe, spre V. de şcoală, se desface din drumul mare, un alt drum, care merge spre Sud la satul Vizantea * Răzăşească. Am făcut şi acest drum. Şi aşa am luat pe rând uliţă cu uliiă şi clădire cu Clădire mai de seamă, orientându-ne mereu şi desenându-le cu semnele învăţate.

Aşa cum am făcut planul satului nostru, faceţi şi voi planul satului vo* stru, cu ajutorul semnelor învăţate şi cu al punctelor cardinale.

LECŢIA 29-a

LOCUITORII SATULUI Vîzantea-MânăstlreasCâ După naţionalifafe, religie şi ocupaţie.

Pentrucă Vizantea este un sat, noi, care locuim la sate, ne numim săteni, iar femeile se numesc sătence.

Am fost odată cu tata la Focşani. Un om de acolo l*a strigat: „măi ţărane*. Eu am crezut că Ua ocărit cu acest cuvânt. Tata mi-a spus, că la sătean îi mai zice şi ţăran. Mie mai mult îmi place să-rni zică sătean, pen­ trucă sunt dela sat.

Nouă, celor dela munte, ni se mai zice şi mocani, pentru că avem /

iurme de oi.

Oricum ne*ar zice, sătean, ţăran, ori mocan, eu ştiu că sunt Român, pentrucă vorbesc româneşte, mă închin româneşte şi am portul românesc.

Ca mine şi părinţii mei, aproape toţi locuitorii din Vizantea, sunt Re* mâni. Sunt de credinţă sau religie creştină*ortodoxă şi se ocupă cu creşterea vitelor, lucrarea pământului şi tăiatul lemnelor din pădure. Noi avem mai mult loc de păşune decât de arătură, pe lângă sat, deaceia, pentru arătură, oamenii se coboară la şes, lângă Mârăşeşti. lama aduc lemne din pădure şi

4& le vând la oraş. In livezi cresc pomi de tot felul, mai ales pruni şi nuci.

Mulfi oameni cară cu căruţele lucruri de vânzare ale altora. Această ocupare se numeşte cărăuşie.

Mulfi au odăi de dat cu chirie pentru

vara

oamenii ce vin la

băi.

Unii aduc apă cu butoaele dela isvorul „Pârâul-Alb" şi fac băi. Mulţi sunt lemnari, rotari, fierari, cojocari. Aceştia se numesc meseriaşi.

In sat la noi nu sunt străini.

Locuitorii din satul vostru de ce neam sunt ? Ce. limbă vorbesc ?

Ce port au ? Ce credinţa sau re* ligie au ? Cu ce se ocupă lama ? La voi în saf, se fac şezători ? Unde se 45) Săteni dela munte,

fac ? La voi în sat vin Vara oamenii

din alte păr(i pentru sănătate. ?

LECŢIA 30*a

BOGĂŢIILE SATULUI Vizantea-MânâstireaLcă

i

46) La arat.

■f

49 Vizantea-Mânăstirească este un sat de mante. După ocupafia sătenilor putem uşor vedea, de unde îşi scot hrana oamenii. Munfii dinspre V. şi dealurile din partea din N. şi S., sunt ’ acoperifi cu- păduri de brad, dar mai ales fag şi stejar.

Pe dealuri şi poene, sunt păşune. Pe aici pasc vite: oi, capre, vaci, boi şi cai, în timpul verii. In locuri mai depărtate de sat sunt fânefe.

In apropierea satului, este farina pe care o seamănă cu : porumb, grâu, orz, ovăz, secară, cartofi şi fasole. Au pufin loc de arătură şi pa* mânlul nu e aşa de bun.

Casele sunt făcute toate din lemn şi acoperite cu şindrilă. Pe lângă fiecare casă, au grădini mari cu zarzavaturi, verdeţuri, legume şi cu mulţi pomi roditori.

Din prune fac magiun şi ţuică, iar nucile le vând cu preţ bun. Fe* meile cresc păsări de tot felul. In timpul iernii lucrează pânză, ştergare, scoarţe, covoare, cergi şi postav pentru sumane.

Toată îmbrăcămintea oamenilor din Vizantea e făcută în casă. Acea* sta se numeşte industrie casnică.

Pe Valea Vizăului sunt isvoare principale cu ape minerale.

■i

-

47) Băile Vizantea (Pârâul Alb).

Cele mai însemnate sunt cele dela Pârâul alb. Din multe locuri îsvorăşte din pământ păcura, însă nu este căutată.

Prin urmare, la Vizantea sunt: lemne de foc şi de făcui case, am*

...

50 male de tot felul, păşuni, Fânefe, puţine cereale, puţine zarzavaturi, mult! \ pomi roditori şi ape minerale pentru tămăduit boli.

48) O rotărie la sal.

Copii, Ia voi în sat ce bogăţii sunt ? Din ce trăesc oamenii ?

Ce vând ca să câştige bani ?

IECŢIA 31. a

SATELE VECINE cu Vizantea-Manastireascâ.

N

Cimpur; d.jo* \ J CioruC

,* '' \ ' 1 r ţ Oft

V \l'l°-

*

E

/ $

49) Vecinată|ile satului Vizantea^Mânăstîrească.

Salul Vizantea * Mănăstirească îşi are vecinii lui. Astfel, la R, este.

I

M sătul Vizantea*Răzăşească; la A. este satul Sovejat peste crestele munţi* /or. La M. N.y peste RealuLMunieanului, sunt satele Ciuruc şi Câmpuri de Jos; iar la M. Z. sunt satele Piscul Radului şi Bârseşfi.

Safu! nostru este legat cu aceste sate prin drumuri şi cărărui.

Piuiţi din locuitorii satului nostru au rude în aceste sate vecine' şi deseori se întâlnesc pentru nevoile ce le au.

Satul vostru cu ce sale se învecinează spre R. ? Rar spre V. Rar spre M. Z. ? Rar spre M. N. ?

In care sat vecin aveţi' neamuri?

Pentru şcoalele dela deal.

LECŢIA 32-a

■

SATUL VMEA-SEACĂ Sat de deal (De citit) Satul nostru se numeşte Valea-Seacă.

Se află aşezat pe o vale. Şi în adevăr, satul nostru este aşezat între două culmi de dealuri. Aşa este de îngustă valea, că un om de pe un deal, poate spune ceva altuia de-/ pe celălalt deal.

Dela podul lui Chetreanu, până la fundul satului, \\ se urăşte mergând.

Casele stau unele lângă altele înghesuite.

Din drumul mare se desfac şi câteva uli(i.

Din isvoarele ce se găsesc în fundul satului, se formează pârâul ValeaSeacă, In timpul verii, apa o s ige pietrişul din albie sau matcă.

Spre M. Z , satul e mărginit de Dealul Fâurel. Sunt şi pufine vii.

Spre M. N., satul e mărginit de dealuri acoperite cu vii.

Mai toate casele din satul nostru sunt făcute din bârne frumos lipite şi văruite şi acoperite cu şindrilă sau cu tablă.

8 în spatele fiecărei case, este o grădină pentru legunjg-sStJivadă. de pomi

roditori.

In sat avem două biserici şi două şcoli.

In mijlocul satului se afla primăria,

fi ■r

•.>.

y*r 'T.f\ I vF AN ; A | Ouţlv

r 52 Acestea se numesc clădiri publice.

In sat avem numai vre-o câteva prăvălii. j Satul vostru este sat de deal ? Intre ce dealuri este cuprins ?

Ce apă cuige prin satul vostru ? Din ce suni făcute casele ?

Cum sunt aşezate faţă de şoseaua mare ? Aveţi şi uliţă prin sat ? Şcoala e departe de biserică şi primărie ? Ce alte clădiri publice mai aveţi în satul vosliu ?

LECŢIA 33-a

PLANUL SATULUI VALEA-SEACÂ Ca să înţelegeţi mai bine cum e satul nostru priviţi planul !

Iată cum am făcut acest plan :

/j/c7Zl/J SoA/Iu/\

Dea/u/ Faurcf.

rt.B 50) Planul satului Valea^Seacă.

i

După ce am însemnat punctele cardinale, am tras două linii, care închid pue şoseaua ce merge dela A. la R. Ara desenat pârâul satului, printr’o linie şerpiiită dela A. la R., tăind şoseaua în trei locuri.

Din faja şcoalei se desface un drum care merge spre CM. N. tn satul Cucova. Am desenat şi accsi drum. Tot spre M. N. porneşte o uliţă de lângă prăvălia lui Peirică. i Âm desenai'O şi pe aceia. Altă uliţă urca prin spatele priămriei, tot spre M. N. şi se întâlneşte cu celaltă. O altă uli|ă urcă tot spre M. N., spre Neculai Luca, apoi apucă pe dealul viilor la Cârjări.

Pupă ce ani desenat toate aceste uliţe am idesenat şcoala, biserica şi

■

1

53 primăria. Alic clădiri publice nu mai avem în sai.

Aşa cim cm făcui noi planul salului nosiiu, faceţi şi voi planul salului vosiru, cu ajutorul punctelor cardinale şi a semnelor învajaie.

LECŢIA 34-a

LOCUITORII SATULUI Valea-Seaeă După naţionalitate, religie şi ocupafie.

Noi ne numim săteni, pentru că locuim la sat. Ni se mai zice şi ţărani, pentrucă lucrăm pământul sau ţarina.

Oamenii Ia noi îşi mai zic şi răzăşi, căci au moştenit pământul del* Ştefan Vodă.

Oricum ne*am numi: sătean, făran, ori răzeş, noi suntem Români.

51) Port românesc.

54 Credinţa noastră este creştină*ortodoxă.

Oamenii din Valea-Seacă sunt foarte harnici.

Ei cresc vite, lucrează pământul de fac păpuşoiu, grâu, ©rz, ovăz, sfeclă de zahăr. Pe deal au vii.

In sat acem T prăvălii, din care 5 le au Românii;

numai două le |in

Evreii.

Sunt pu|ini meşteşugari. Bine ar fi să înveţe câji mai mulţi băiefi meş» teşugurile, căci „O meserie face cât o moşie".

In afară de cele patru familii de Evrei, care sunt. de religie mozaică, 2 meseriaşi şi 2 negustori, alte neamuri nu mai avem în sat.

Locuitorii din satul vostru de ce neam sunt ? Ce limbă vorbesc ?

Ce port au ? Ce credinţă sau religie au ? Cu ce se ocupă ? 'Aveţi sfră* 1 ni în sat? Cu ce se ocupa? Ce religie au.

LECŢIA 35-a

BOGĂŢIILE PRINCIPALE ale satului Valea-Seacă.

Dacă vezi cu ce se ocupă locuitorii salului nostru, înţelegi, foarte uşor 3e bogăţii sunt.

Cele mai însemnate bogăfii sunt: păpuşoiul, grâul, orzul, ovăzu/( fasolea, sfecla de zahăr, vi/a de vie, şi pomii roditori.

Oamenii dela noi vând: struguri, vinul, sfecla de zahăr, nucile şi fasolea,

55 Lemnul din pădure deabea ajunge pentru trebuinţa lor.

O bogăţie de seamă o formează şi vitele.

Cu toate aceste bogăţii, lumea dela noi s’a înmulţit şi locul s’a strâmtat.

La o serbare la scoală, domnul învăţător îndeamnă oamenii sa^şi dea copiii la meserii, dâ să poată uşura traiul, căci bogăţia satului este prea mică faţă de nevoile traiului şi înmulţirea oamenilor. Cu ceeace se ia de pe vin şi de pe struguri nu*şi pot oamenii acoperi cheltuelile.

In satul vostru ce bogăţii aveţi ? Din care bogăţii oamenii pot vinde ?

Se simte lipsă la voi în sat ? Ce ar trebui să facă oamenii ca să nu ma ducă lipsă ?

LECŢIA 36-a

SateBe vecine Satul Valea-Seacă.

tl.N Sa-tu/ Cucovcl.

0

o <r • Satul

A.

ta /ca ~ $

-v

Sa/u/ Mănc/ns ca.

R

T^ances t/ • 4

M.Z. 53) Vecinătăţile salului Valea*Seaca. i

Cum se învecineşte şcoala şi casa părintească cu alte case, tot aşa şi satul nostru se învecineşte cu alte sate.

La R. se învecineşte cu satul Mândrişca» casele se (in lanţ, doar podul le desparte.

La M. N., peste dealul viitor, este satul Cucova. La Cucova mergem

—»

56 pe drumul ce urcă din faţa şcoalei. Ca să mergem deadreptul, sunt poieci care taie dealul deacurmezişul.

Spre M. Z., ne învecinăm cu satul Pănceşti. Pănceştii vin peste dealul Făurel.

Noi avem neamuri, în Cucova, în Mândrişca şi în Pănceşti.

De multe ori ne ducem la ele şi ele vin la noi.

Au aceleaşi ocupaţii ca şi noi, adică cultura viei, plugăria şi creşterea viţelar. Se îmbracă în acelaş port şi au aceeaşi credinţă ca şi noi. Şi ei sunt tot neam de răzeş.

Satul vostru cu ce sat se învecinează spre Păsărit? Dar spre Apus.

Dar spre Miază^Zi ? Dar spre Miaz?^Noapte ? Voi aveţi neamuri în satele vecine? In ce sat? Ai fost vre*odată la rudele tale din alt sat?

Faţă de satul vostru, ce sat vecin este mai mare ?

Pentru şcoalele dela şes.

LECŢIA 37-a

Satul Fâurei — sat de câmp — (De citit) Satul Făurei este aşezat la şes sau câmpie. El este sat de câmp. Nu se ştie bine de unde-şi frage numele. Unii bătrâni spun că, şi-a luat numele dela luna Făurar sau Februarie, căci în luna aceasta, bate grozav crivăţul, care făureşte sau face dealuri de zăpadă.

Primii oameni s’au aşezat aici, fiindcă au găsit pământ bun de muncă, apă multă şi din belşug şi drum bătut de umblat cu căruţele.

Casele sunt micuţe, făcute din nuele şi lipite cu pământ, iar alte câteva sunt făcute d*n cărămidă. Sunt acoperite cu tablă, scânduri, puţine din ele cu şindrilă şi multe cu stuf. Mai toate casele sunt aşezate fără regulă, aşa cum

i*a venit mai bine omului. Fiecare casă are curte mare, cu un grajd sau şo# pron, pentru adăpostul animalelor şi o leasă pentru porumb. Pe lângă casă au grădini cu puţini pomi roditori, însă cu salcâmi mulţi, Fiecare locuitor are

57 în grădina sa semănate zarzavaturi, căci au apă destulă şi aproape.

Unii cultivă zarzavat pentru negoţ, Mai toate satele dela câmp sunt asemănătoare cu al nostru.

Spunefi şi voi, unde este aşezat satul vostru ? De unde^şi frage numele ?

Din ce sunt făcute casele? Ce mai au pe lângă case?

LECŢIA 38-a

P LA NUL satului Murei.

AtN

îl

3

45) Planul satului Făurei.

Satul Faurei este aşezat între şoseaua na|ională Focşani * Măraşcşfi, în* spre R. si calea ferată Focşani-Mărăşeşti, dinspre A. După cum am făcut planul clasei, al şcoalei, împrejurimilor şi vecinătă­ ţilor aşa se poate întocmi şi planul salului nostru.

Fixăm întâiu punctele cardinale şi apoi urmărim planul care se vede

58 aici. întâi desenăm şoseaua naţională Focşani* Mărăşeşti, prin două linii trase dela M. N. la M. Z., cu îndoitura spre R. Apoi, desenăm

uliţa

principal*

a satului, care porneşte din şoseaua naţională, dela M. N., trece prin mijlocul satului, cu îndoitura spre A. şi se întâlneşte iarăşi cu şoseaua naţională, spre M. Z. Din uliţa principală, se fac tot aşa celelalte uliţe şi ulicioare.

Desenăm apoi, calea ferată, spre A.»M. N. „Gârla Morii" prinfr’o linie şerpuită, dela

M.

După

aceasta,

facem apa

N., la M. Z., care frece prin

partea de R. a satului. Mai sunt şi alte ulicioare,

care se

pot face uşor, ţi*

nând seamă de punctele cardinale.

Pe uliţa principală sunt uimătoarele clădiri publice: biserica spre M.Z,; şcoala, având lângă ea, spre M. N. primăria. La R., partea de M. N. a satului, este

cimitirul,

unde

de

Gârla Morii şi în

sunt înmormântaţi strămoşii

noştri. Aici a fost vechea biserică.

Tot aşa, se desenează apoi cele mai mari case din sat arătate în plan.

Copii, luaţi se;ma la acest plan şi desenaţi şi voi planul satului vostru E uşor de lucrat, dacă sunteţi atenţi la planul satului Făurei.

LECŢIA 39*a

Locuitor» satului Făurei După naţionalitate, religie şi ocupaţie

55) La arat pe şes.

Locuitorii satului Făurei sunt Români. Vorbesc limba românească, au obiceiuli, cântece şi jocuri moştenite dela strămoşii lor.

Iubesc casa lor şi pământul de muncă ce îl au dela părinţi* 'Ţoţi sunt creştini orfodoxşi.

59 Au biserică frumoasă şi cimitir bine îngrijit. i Sunt oameni cuminţi, iubesc şcoala unde copiii lor învaţă cârje.

Sunt oameni muncitori de pământ. De aceea, se numesc pjlugari sau agricultori. Fiecare are bucata lui de pământ, la câmp, pe care seamănă cu fot felul de cereale : porumb, grâu, ovăz, orz şi secară. Mai seamănă ra* pi(ă, floarea soarelui, in şi cânepă. Pământul îl împarte în bucăţi sămănând, pe unele cereale, altele fâneajă, trifoi, lucernă. şi parâng.

De dimineaţă, până seara, muncesc la câmp: bărbaţi femei şi copiii mai mari.

Femeile ajută la munca câmpului, fac .mâncare şi caută de gospodăria casei.

Oamenii din Fâurei cultivă mult zarzavat, legume şi vzrde*uri. Femeile cresc păsări, pe care le vând cu preţ bun. Fiecare locuitor are pe lângă boi sau cai pentru plug şi câte o vacă.

Prisosul de lapte şi unt îl vând la Focşani.

In timpul iernii îngrijesc de vite, fac chirii, repară uneltele de plugărieşi vânează pe câmpul dimprejur. Femeile lucrează în casă pânză. Câţiva locui* feri se ocupă cu negustoria, alţii sunt funcţionari şi câţiva meseriaşi.

Păcat că n’au portu românesc, ca al locuitorilor dela munte. Ba au în* ccput să părăsească jocurile şi cântecele din bătrâni.

Copii, de ce neam sunt locuitorii satului vostru ? Ce religie au ? Cu ce se ocupă?

LECŢIA 40-a

BOGATIIIE satului Faure?.

Djpă ocupafiunea sătenilor din bâimij putem şti bogăţia acestui sat.

Câmpia dimprejurul salului este sărnânată cu tot felul de cereale zarzavaturi, legume şi oiţele, Cerealele sunt principala lor bogăţie. La munca câmpului sunt ajutaţi de animale, mai ales boii şi caii care formează avutul de seamă.

Mai cresc: vaci, porci, oi, capre şi păsări de curte în număr mare. Apa din Gârla Morii este o bogăţie de seamă, căci cu ea udă zarzavaturile ce se cuU tivă foarte mult.

Pe câmp pasc turme de oi, venite dela munte.

i;

61 LECŢIA 41 *a

SATELE VECINE cu Fâurefi.

împrejurul satului nostru mai sunt şi altele sate. La A. este satul Ga* roafa; la A. satul Ivănceşti; la M. N., satul Bizigheşti şi la M. Z., este satul Precistanul. Ţoji locuitorii acestor sate sunt Români.

J

N

:

i!

] vo.ncc.^ti

i

V

E

ce >

fiu rei i

o

i

Pt"ec.isl«x v) •

? •.

s

58) Vecinătajile satului Făurei.

Vecinii noştri sunt de religie creştină*orfodoxă ca $i cei din satul nostru.

Se ocupă cu lucrarea pământului şi creşterea viklor. Al(ii — şi sunt putini din aceştia — sunt funcţionari, meseriaşi şi negustori. Âu prieteni şi rude la noi în sat. Am fost şi eu prin aceste sate şi m’am jucat cu băieţii. Locui* lorii sunt harnici şi muncitori. Ei se aseamănă la port şi obiceiuri cu cei din Faurei. Aceste sunt tot sate de şes sau câmpie.

Bogăjiile mai de seamă sunt tot cerealele, vitele şi păsările d> curte.

Fiecare sat, din acestea, au legende frumoase, pe care le spun cei bă* trâni, copiilor şi tinerilor, E bine să fie ascultate şi spuse şi altora, ca să nu se uite.

I

n

.

Pentru şcoaîele dela 6ra$.

LECŢIA 42-a

ORAŞUL La început oamenii au întocmit sate. Mai târziu, în unele safe, s’au înmulţit negustorii şi meseriaşii, iar plugarii sau împuţinat.

Acele sate s au prefăcut în târguri.

Târg înseamnă loc de vânzare şi cumpărare a diferitelor mărfuri. în târguri, se adunau străbunii noştri şi se adună şi astăzi sătenii, să vândă prisosul muncii lor şi să cumpere cele trebuitoare găspodăriilor, dela negustori şi meseriaşi.

Târgurile, aşezate la îndemâna tuturor, s’au mărit şi s’au înfrumuşeţat cu case şi prăvălii marit chiar cu mai multe rânduri. Ele au luat numele de oraşe.

Pentru şcoaîele dela Focşani.

LECŢIA 43-a

Din trecutul oraşului Focşani (De citii). Şi oraşul Focşani, îşi are povestea lui.

Pe locul unde se ridică azi falnic Focşanii, acum 450 ani în uimă, se găseau nişte sătişoaie. Dintre toate, mai însemnat a fost satul Sârbi.

Mai în fiecare an, trecea focul războiului peste ele, căci atât Moldovenii cât şî Muntenii voiau să stăpânească ţinuturile noastre.

Intr’un războiu, Ştefan cel Mare a bătut pe Radu cel Frumos, Domnul Munteniei. Atunci ă tras hotar de despărţire între Moldova şi Muntenia.

Din apa Milcovului, a abătut o gârlă care trecea drept prin mijlocul Focşanilor de azi, dela Vest la Est, despărţind satele de pe atunci în două.

Partea rămasă Muntenilor i-s’a zis „La Munteni'", iar cea rămasă Moldove» nilor, „La Moldova".

Apoi, Ştefan cel Mare, după obiceiul lui, a dăruit cu moşii şi sate pe cei viteji, dându»le de pază hotarul. Aşa Ua dăruit pe Bralu cu o parte din saful .Sârbi, care a luat numele de Brăluleşii şi se cuprindea dela Biserica Sf. Dumitru, până la Biserica Profetul Samoil. Apoi pe Munceleanu, care a

r

(>â dat numele satului Munceleni, pe unde sunt azi Bahnele. Cotea a întocmit Coteştii, partea dinspre gară. Apoi, a mai venit pe urmă şi familia Dabije* ştilor, din satul Orbeni şi a întemeiat un sat, care până târziu a purtat nu* mele de Orbeni.

Din partea Muntenilor, se spune că ar fi fost satul lui moş Focşa.

Cu timpul, satele sau unit formând un târg însemnat, fiind loc de tre­ cere între Moldova şi Muntenia.

LECŢIA 44--a

ORAŞUL FOCŞANI Un oraş mare şi frumos, este Focşani. El este aşezat pe câmpia dinlL , râul Putna şi Milcov.

In partea dinspre Apus, se văd dealurile Odobeştilor, iar mai departe munţii Vrancii.

Focşani este un oraş însemnat pentru toji Românii.

Multe a văzut şi multe a pătimit.

S’au-purtat războaie crâncene împrejurul lui, fiind de multe ori ars şi cotropit de duşmani.

Povestea ne spune, că chiar numele de Focşani, se trage de acolo, că mai în fiecare an, duşmanii îi dădeau foc, „foc şi ani".

In Focşani, s’a făcut cea dintâi unire a Moldovei cu Muntenia.

1 se mai zice şi oraşul „Unirii".

LECŢIA 45*a

Olanul oraşului Focşani După cum am făcut planul clasei, al şcoalei, împrejurimilor şi vecinătă* ţilor şcoalei noastre, aşa putem lucra şi planul oraşului Focşani.

La desenarea asestui plan, frebue să ţinem seama de punctele cardinale şi semnele învăfate în excursiunea făcută în afară de oraş şi de semnele învă* ţaţe până acuma. întocmirea lui e uşoară căci, fiecare stradă şi bulevard poartă câte un nume şi avem aici lucrat un plan al oraşului.

Dacă luam seama la acest plan, vedem că, strada cea mai lungă este ;

ţ

;

64 sir. Marc a Unirii, care taie oraşul dela M. N. la M. Z. făcând cruce în centru, cu sfr. I. C. Brătianu, care merge dela R. la A.

59) Planul oraşului Focşani.

Aceste străzi se prelungesc prin altele şi din ele se desprind o altă muU ţime de străzi mari şi mai mici. Aşa că, în Focşani avem 106 străzi, stra» dele şi bulevarde. Pe aceste străzi sunt clădiri publice de tot felul. . Avem pieje şi oboare, unde se vând diferite mărfuri, păsări şi animale.

Un loc de repaos şi pimbare este grădina publică.

Oraşul nostru este frumos şi bine aranjat, aşa că î|i face o deosebită plăcere să*l cunoşti.

LECŢIA 46*a

Cu toate că peste Focşani au trecut multe nevoi, totuş

an cu an, s’a

făcut mai frumos.

Are străzi largi, curate şi bine rânduite. Bulevardele sunt o podoaba a acestui oraş.

Fiecare stradă şi bulevard poartă câte un nume* Multe -dintre ek au nume de oameni însemnaţi, altele vie ofiţeri, cari au

66Intre strada Mare a Unirii şi calea Cuza Vodă, face legătură bulevardu P. P. Carp şi strada I. C. Brătianu.

Strada I. C. Brătianu se prelungeşte la Vest până la gară prin bule*vardul Lascăr Catargiu.

Din aceste străzi şi bulevarde principale, pornesc şi se leagă între ele, alte străzi şi stradele. Aproape toate, sunt pavate cu piatră, au trotuare şi sunt luminate cu electricitate. Unele au canal pe dedesupt, pentru scurgerea apelor. /•

LECŢIA 47*a

PIEŢELE In Focşani, sunt patru pie(e :

62) Plaja Moldovei.

Piaţa Moldovei sau Independenţii, care este aşezată între strada Mare a Unirii şi bulevardul Lascăr Catargiu. Acolo se vând toate cele trebuitoare pentru hrană: păsări, ouă, lapte, brânză şi altele.

Are o hală mare pentru came şi brânzeturi, una pentru pescării şi o fa» brică de ghiaţă.

Piafa Munteni sau Unirei este cuprinsă între strada Mare a Unirii şi bulevardul P. P. Carp. Şi aîci, se vând aceleaşi lucruri ca şi în Piaja Mol» dovei,- dar este mai mică.

Piafa Fânăriei sau Ştirbei Vodă se află în apropiere de bulevardul Carol I»iu. Acolo se vând nutreţuri pentru vite şi pia(ă pentru muncitori.

Piafa Ocolul Vrancei este aşezată în partea de Nord a oraşului. Acolo '$€ {ine târg de vite, cereale, scânduri şi lemne, în fiecare Miercuri,

.

<67 LECŢIA 48-a

CLĂDIRĂ PUBLiCE

1

In Focşani, sunt mai multe clădiri pentru folosinţa tuturor oamenilor. A~ ea se numesc clădiri publice. Dacă mergem pe străzi şi bulevarde, vedem lătoarele clădiri: Prefectura sau Palatul Administrativ, pe strada I. C.

•|

63) Prefectura.

Tribunalul sau Palalu) de Justiţie, pe Calea Cuza Vodă.

Primăria, pe bulevardul P. P. Carp.

Apoi mai sunt patru spitale: Judejian, Militar, Profetul Samoil şi Co» turnai, cu Leagănul de copii „Dr. M. Câmpeanu".

Sunt patru şcoli primare dc băieţi, patru de fete şi cinci grădini de copii; louă licee (băieţi şi fete), un liceu comercial, un gimnaziu industrial, de băieţi uft liCeu industrial de fete, o şcoală industrială de băieţi, o şcoală de cântăreţ iceşti, un cămin de ucenici şi însfârşit un institut de surdo--muţi şi Orb> linatul „Principesa Elisabeta". Mai sunt două şcoali pr mare şi uu gimnaziu ale comunităţii Evreeşti.

Se vor preda clădirile publice din circumscripţia şcolară respectivă, pe lângă cele teeranate ca : Primăria Tribunalul, Prefectura, Chestura şi liceele.

ro 4

(ărădina Publică.

Tot loc de plimbare, aşezat în partea de N.*E. al oraşului, este Crângu

i

Aici este aer curat. Lumea face plimbări pentru a se recreea, Pe marginea oraşului nostru avem 4 cimitire, unde sunt îngropaţi mu din cei scumpi şi dragi noua.

Sunt şi două cimitire ale eroilor,- mor|i pentru apărarea tarii.

Aici venim in fiecare an, la „Ziua Eroilor", când depunem flori p

r

mormintele lor.

> j

l

68) Biserica Eroilor lângă cazărmi.

Sa îngrijim cu dragoste şi respect aceste locuri, unde odihnesc acei

1;

V

pe

care i*am iubit.

LECŢIA 50-a . -4U ^locuitorii din Focşani După naţionalitate şi religie.

In Focşani, afară de Români, mai trăesc: Evrei, Armeni, Unguri, Ne* m|i, Bulgaii şi Greci.

Românii, Bulgarii şi Grecii, sunt creştini ortodoxi. Ungurii şi Nemţii . sunt creştini-cafolici. Deasemenea, sunt creştini şi Armenii, iar Evreii, sunt mozaici, căci cred în învăjăiurile lui Moise.-

r

n

'Casele de lugaciuni ele ucştirilcr sc rvircsc biserici; iar ale evreilor se numesc temple.

: ;

*_

69) Planul întreg al oraşului Focşani. /

Toţi locuitorii, care vorbesc aceeaş limbă au aceleaşi obiceiuri, sunt dc acelaş neam sau naţionalitate.

LECŢIA 51-a

icupatîunea Locuitorilor din Focşani

Şi la oraş munceşte lumea, ca şi la sate. Dacă umbli prin oraş, vezi lumea trecând grăbită lâ treburi. Negustorii vând în prăvălii diferite mărfuri* Meseriaşii de-': tot felul, precum: cismari, croitori, rotari, dogari, brutari, mţ* canici şi tipografi, muncesc prin ateliere.

Ofiţerii, profesorii, preoţii, avocaţii, doctorii, farmaciştii şi alţii, muncesc şi ei de dimineaţă până seara.

r

73 ;

In sfârşit, to|i muncesc, nimeni nu pierde vremea degeaba, căci: „Cine nu munceşte !

N’are ce mânca".

1

LECŢIA 52-a BOGĂTUS.E 0»A$ULUi FOCŞANI Şi Ia oraş, ca şi la safe, putem cunoaşte bogăjiile. dupaf’ocMpaf- unea Io» cuitorilor.

•7

Fiind mulţi meseriaş1, vom avea multe fabrici şi ukliere ca c produc tot felul de lucruri trebuitoare.

i i

;

In Focşani, a'-em diferite fabrici de: pânzeturi teracotă; câsamidă, labă* . v. .... v*i' carie, oăpun, lumânări şi oale.

■i.

:

t '$

La marginea oraşului, sunt frumoase grădini cu pomi fructiferi şi zarza*

valuri.

Suni orăşeni, cari pe lângă casă, au şi stupi de albine.

j;

t

In Focşani sunt şi depozite de vinuri, căci împrejurul lui, sunt‘mtilte vii.

Toate acestea formează bogăjiile oraşului Focşani.

■>

>V‘

:-x

f'entru şcoalele din Odobeşfţ i. i

f

LECŢIA 53-a

•»

OMUUl ODOHfTI

^ $ •

-t

La poalele culmei Măgura, se afla aşezat oraşul Odobeşti; .Prin partea de Miază-Zi, curge râul Milcov.

Acest oraş este vechiu. El îşi trage numele de Odobcşti, dela bătrânul numit Odoabă.

Acesta a fost mare negus’or, căci 'aduna’vinul din pjrîca aceasta a locului. încet, încet, Odobeşlii s au mărit d/n urmaşii Iui Odoabă şi alţi negus* ori, care s’au aşezat aici.

,

j;,

Dacă vom face o plimbare prin oraşul Odobcşti, vom vedea. Qă e uşor • \ s» 9 de desenat.

După cum am făcui planul clasei, al şcoalei^ împrejurimi'.'şi. vecinătăji, uşor puiem întocmi şi planul oraşului neştru. Trebiie însă, sa- ţinem seamă . \\

■

apVJ

T4

,

r

de punctele cardinale şi semnele învăţate la excursiunile făcute în afara de oraş, Străzile principale sunt: Regele Carol al II-lea, Regele Ferdinand L»iu şi I. Q.

*

si

73) Gara Odobeşîi. ’

f '

1

Pe fiecare, o desenam aşa cum se află, ţinând seama de lungime şi lărgime*.

Nu vom uita să desenăm clădirile publice: şcoala noastră, şcoala pri­ mara de fete, grădina de copii, şcoala evreească, judecătoria, primăria, gim­ naziul, spitalul şi cele 5 biserici. Deasemeni, vom face şi piaţa, unde se vând şi se cumpăra, toate cele trebuitoare.

De câjiva ani, avem şi o frumoasă grădină publică, aşezată în faţa primăriei oraşului.

Sfat bun. Desenaţi copii, planul oraşului vostru.

Pentru şcoalele din Panciu. h

k ’.ţ

LECŢIA 54-a

OraşuB Panciu

Oraşul- Panciu este aşezat pe dealul Panciului. La poalele acestui deal, curge râul S.uşija.

Pânciu; este un oraş de peste 100 ani vechime.

Povestea spune că, cei dinfâiu locuitor, ce sa aşezat aci, a fost un bulgar cu nvimele de Panciu. El era negustor, căci vindea drumeţilor braga ?i

■

1

75 pe vreme rea, îi adăpostea în prăvălioara lui.

Era drum. de trecere, între satele dela munte şi cele dela câmp» trecând pela schitul Brazi. Pe atunci era aici, o poiană, iar jur»împrejur păduri. întinse» Cu timpul au mai venit şi alţi locuitori, mai ales negustori: Romani, Evrei şi Armeni, deschizând prăvălii cu lei de fel de mărfuri.

Aşa s*a întemeiat Panciu. ti După cum am făcut „planul clasei, al şcoalei, împrejurimilor şi vecinătă* ţilor, uşor putem face şi planul oraşului nostru?

Trebue însă să ţinem seama de punctele cardinale şi semnele învăţate în cxcursiunile făcute. j Străzile mai principale sunt : Regele Carol, Regele Ferdinand şi V, Apostoleanu.

75) Monumentul Eroilor din Panciu. .

Clădirile publice: şcoala primară de băieţi în care învaţă şi felele, jjră» jil:

m ,

' |

B|

T6

dina dc copii, şcoala dc meserii, şcoala profesionala de ide, primăria, poliţia, • gara şl o biserică.

Cutremurul de pământ din 1940 a prefăcut în ruină tot oraşul şi a dă* râmat mai toate clădirile publice. Acum a început şă se reclădească.

Se mai află o piaţă şi un obor, unde se vând mărfuri de tot felul : de hrană, lemne de foc^ haragi şi lemne de construcţie.

In partea de iVT. N. a oraşului, se află un frumos cimiiir, unde sunt în» gropafi vitejii căzuţi în războiul cel mare.

De câţiva ar.i oraşul Panciu a fost întregit cu satele ; ‘ Crucea de Sus, Crucea de Jos şi Dumbrava, care fac parte din cuprinsul acestui orăşel.

• ‘Sfat bun. Des’iiaţi copii, planul oraşului vostru. .

.

..

*

*

*’■

Pentru şcoalele din Adjud.

-* i

LECŢIA 55»a 1

Oraştil Adjud este aşezat pe. o câmpie, la încrucişarea de drumuri.

I se mai zice Adjudul Nou, fiindcă mai este şi satul Adjudul Vechiu, la o mică^epartare înspre R. Se spune ca, acum o sută cincizeci de ani, o parte din .locuitorii. .din AdjuduI Vechiu, s'au mutat în acest loc, din pricina revărsărilor <de-:'apiă ale Şiretului. , In afarăj de aceştia, au mai venit ş) alţi Româpi, care se ocupau cu ne* goful, dar^Şi-ales^mjujji Evrei.

Aici fiifişiocvde trecere a drumeţilor cu carele,, şi căruţele, se opreau pentru od’hna^şi, aveau1 nevoie de hrân^ :şt adăpost.

De acedâ:, s au făcut încetul cu încetul, .muIţe prăvălii.

-. ; . ■ ] v '.

'■ • ■ • • if* * ■ Astăzi iste.un orăşel de/runte,* mpLales că are* şi o gară însemnata. '

i

Aşa s’aj întemeiat .Adjudul Nou. Dacăyffcipn q^plimbare prin oraş îi vom putea face uşor planul. am făcut planul clasei, al şcoâlei, al împrejurimilor şi veci* După};.c nălăţilor, ^ţ'ăsifel putem săJ. întocmim şi pe al oraşului nostru.

Trcbue tosă să ţirienr seama de-punctele cardinale şi semnele ce se în* trebuinţează la un pljn.

Cunoscând semnele mai principale: str. Ma.e a Unirii, Vasile. Alexan*

dfi^General Florescu şi altele, mai mici, lesne putem- aşeza clădirile publice:

şcoala de băieţi şi fele, grădina de copii, primăria, biserica, gimnaziul, şcoala Se meserii, poliţia şi gara.

In Adjud sunt multe prăvălii şi o piaţă cu : carne, păsări, zarzavaturi şi altele,

Sfaf bun. Desenaţi copii, planul oraşului vostru.

Pentru şcoalele dela sat.

LECŢIA 56*a

Deosebirea dintre sat şi oraş (De citit). :

Toţi clevii^din clasa lLa am plecat cu domnul învăţător să vedem 9* raşul Focşani.

Era într’o duminecă. Câtă bucurie pe noi! Ne*am luat mâncare, ceva bani la buzunar şi am plecat. Unii din noi mai văzusem oraşul. . r.

Am mers cu o maşină de curse.

Am intrat în oraş, pe o stradă dreaptă ca linia, aşternută cu piatră cio* plită. La noi, sunt uliţe cotite şi pietruite cu prundiş.

Aici casele sunt mari, din zid şi unele cu multe rânduri, frumos aşezate, f

•

.

r

‘ \

•

în linie dreaptă. La noi. sunt mici şi aşezate cum Ua venit omului la îndemână.

Aici am văzut multe biserici. La noi e o s ngură biserică.

Domnul ne»a spus, că aici sunt mai multe fabrici de: lumânări, săpun şi altele. La noi, e numai o moară de măcinat cereale.

SLâzile pe margine, sunt mai ridicate. Pe acolo merg numai oamenii, Aceşti se numeşte trotuar.

Vasillcă mergea prin mijlocul străzii şi era să*l calce o trăsură.

Am trecut şi pe o ştradă cu pomi pe margine. Aceasta se numeşte bulevard.

La noi în.sat, nu*s nici străzi cu trotuare, nici bulevarde. * O, mulţime de copii se. [întorceau dela şcoală. Vai. ce- gălăgie \J Sunt multe şcoli, după câ(i băieţi şi fete am văzut. La noi, nu e decât' şcoala 7/ * noastră

1» 1

Am trecut şi prin grădina publică. £ frumoasă şi bine îngrijită, /La noi „

Bl* ■.

■

.

.

—1- ■ /

-»-•

- ■'

11

7$ fiecare om are cate o grădină, pe lângă casă.

Piaţa e mare. O mulţime de negustori. La noi, deâbea sunt cateva pră* vălii. In oraş e mare mişcare. La noi e linişte, căci lumea munceşte la câmp.

Lumea în mare parte, se ocupă cu'meseriile şi negustoriile, pe când la noi în sat, mai mult cu agricultura şi creşterea vitelor.

E frumos la oraş, dar mie îmi place mult şi la noi în sat, căci e fru* mos, aer curat şi păsările cântă şi ciripesc, pe când oamenii muncesc veseli.

Pentru şcoalele dela oraş.

Cum am cunoscut satul (De citit) Eu nu văzusem sat. Unchiul Mitică, fratele mamei, mi*a făgăduit că o j,

!

să mă ia cu trăsura. De oraş sunt sătul, vreau să văd şi satul. Eu am văzut numai săteni şi sătence. Mama le spune şi fărâm. Ţafa Lina ne aduce lapte în fiecare d mineafă.

Ea mjjra spus că'e şăteancâ.

!!

Iată*! şi pe unchiul. Opreşte trăsura la poartă, — „Hai piciule eşti gafa ?“ zice.

4— „Cum nu, unchiule, imediat".

Dar lucrul naibei, nu»mi găsesc haina* In sfârşit, a dat Dumnezeu, după i'. ce am răvăşit toată casa* Am pornit spre Răsărit. Soarele este sus de tot şi* încălzeşte slab.

Par că era bolnav.- Ieşisem din oraş. Drumul era prunduit şi unchiul mi«« spus, că se chaimă şosea sau ca/e.

Dc departe văd lucind. în soare, un turn de biserică-.

Aha l ţie, acolo trebue să fie satul. Mai la dreapta văd alt turn.

Unchiul îmi spune, că acolo e un sat. Mă lămureşte că şi la dreapta e *

Wi sat. Vai, dar ce departe sunt unele de altele ! Intre ele sunt câmpii întinse.

Am văzut un om arând. EI face arătură de toamnă.

Roibul merge de duduie pământul. Spre Sud*E$i. văd, o pădurice. ţJrtehiui mt»a spus că e CringuL

"Tinriiir^*" -~inr iViii num

11

T

m

79

Iată satul în faţa mea. O mulţime de case mici, joase şi împrăştiate.

Dar sunt drăguţe şi frumos spoite cu var.'Uliţa e cam cotită şi n'are tretuare.

•

Nu-i nici un stâlp pentru lămpi, dar am luat seama că e numai firul de sârmă pentru teleton aşezat pe stâlpi.

Fiecare casă are curte şi grădină. Casele au prispe şi sunt învelite cu şindrilă, stuf, paie şi câteva cu tablă. Sunt micuţe. Biserica şi şcoala sunt aproape.

In câteva minute, am ieşit din sat, Poate să fie cam 100 de case. Un* , chiul mi*a spus că satul acesta se chiamă Făurei.

I

Pentru şcoalrle dela sat şi oraş.

LECŢIA 58*a

Comuna Vizantea Sa/uI nosfru Vizantea-Mânastirească, împreună cu satul Vizantea— Răzăşească, formează comuna Vizantea.

După cum mai multe familii au simfit nevoia să se adune la un loc şi _să formeze un sat, fot aşa şi mai multe sate s’au unit, pentru a se ajuta între ele si a fi mai uş^r conduse.

De aceea şi satul nostru s’a unit cu Vizanfea*Răzăşească şi au for• mal comuna Vizantea.

Dacă un sat este destul de mare poate forma singur o comună.

I

Oraşele pot forma singure o comună.

Comunele formate din sate se numesc comune rurale.

Cele formate din oraşe se numesc comune urbane.

Satele din apropierea oraşelor sau unit cu oraşele. Ele se numesc C0*

tiivtne suburbane.

Fiecare comună are câte un nume.

Satul vostru din ce comună face parte ?t Dar Comuna voastră; este rurală ori urbană ? Cu ce alte comune se învecinează ? Care sate mai fac parte din comuna voastră ?

. a

• -—I

$6 LECŞIA 59ma

Cârmuirea Comunei Pentru buna conducere a familiei. tata şi mama sunt acei careţi poartă grija. Ei sunt conducătorii familiei.

Comuna este asemenea ca o familie. Pentru conducerea ei oameni au simfit nevoia să aleagă anumiţi conducători.

Ei aleg dintre cei mai vrednici gospodari, conducătorii. Conducătorii aleşi formează consiliul sau sfatul Comunal.

Ei sunt aleşi prin vot.

Consilierii aleg un şef al lor care se numeşte primar. Primarul este conducătorul comunei.

Primarul şi sfatul comunal se adună într o casă numită pJimăiie. La primărie vine orice om dm comună pentru nevoile lui.

Consiliul este ajutat de notar pentru comunele rurale şi de secretar la comunele urbane. Ei fin in regulă hârtiile primăriei.

-

LECŢIA 60-a

Autorităţile Comunale In- afară de consiliul comunal, primar, notar, sau secretar, fiecare comu» nă are şi un casier. In comunele rurale notarul poate fi şi casier.

Casierul strânge dările dela locuitori.

Iri fiecare cormină este unul sau mai mulji preoţi. Ei au prijă de biserică împreună cu comitetul parohial şi epitropii. Comitetul parohial şi epitrcpii sunt aleşi de credincioşii, cari se duc la acea biserică. Şcoala din comună, sau dacă sunt mai multe sate şi au mai multe şcoli, sunt conduse de învăţători, împreună cu un comitet şcolar. Comitetul şcolar este ales de părinţii elevilor.

Paza comunelor rurale o fac jandarmii şi străjerii comunali, care se mai numesc şi gardieni.

Paza în comunele urbane se îace de gardişh. Ei sunt conduşi de corni* sari şi poliţaiu. Au casa lor care se numeşte Poliţie.

Afară de aceştia mai sunt şi alţi slujbaşi: agent sanitar, moaşă, agent

Velrenar. iar în comunele mai mari judecători şi doctori* 1

8!

Satul unde este primăria s;e numeşte reşedinfa comunei.

In comuna voastră ce autorităţi aveţi ?

Pentru şcoalele dela sat.

LECŢIA 61-a Comunei Vizantea

M.N. r\S:Afor^/; Co,mpur/

A.

'■/

&OCOOSO

R.

■ Vvv' IS/zonJ-ea ''i’V?. So^Q

i____

' • foonfea Poza, zasosca 7\

d Pt 'scu Podului

1 Sauri/e

du.

MZ. «E •

76) Planul împrejurimilor comunei Vizantea.

După cum şcoala noastră are vecini şi salul

nostru îşi are vecinii săi,

aşa şi comuna noastră îşi are vecinătăţile ei.

In urma excursiunilor ce am făcut cu domnul învăţător, am văzut că, la R., sunt comunele Găuri şi Răcoasa.

La A., este comuna Soveja, aşezală dincolo de culmea de munte nu* imită Răchilaşul. La M. N., sunt comunele Câmpuri, Răcoasa şi Mărăşîi, pe valea râului Suşifa.

La M. Z., este Gomuna Bârseşti, aşezată pe Valea Puinei.

La aceste comune mergem pe drumuri sau pe cărări, căci sunt dealuri pe unde mergi cu inare greutate. Mai uşor po)i merge pe jos sau călare.

Acum 28 de ani, în aceste locuri, au fost lupte mari între Români şi Germani. După planul acesta faceţi şi voi planul împrejurilor comunei voastre* Pentru şcoalele dela oraş.

LECŢIA 62*a

Impreiurânteie

@>pa$ulu9 Focşani După cum casa părintească are case învecinate, aşa şi oraşul nostru arş alte comune vecine.

82 In aceste comune mergem pe şosele sau căi, Jupă cum am învăţat în. excursiunile făcute.

In jurul Pocşanilor sunt unele comuni, care atârnă de el şi se numesc suburbane.

Astfel sunt: Câmpineanca şi Floreşti la A. ; Mândreşti, Vânători, şi Petreşti la P. ; apoi Jorăşti şi Goleşti, care se conduc singure.

77) Planul împrejurimilor oraşului Focşani.

Locuitorii din aceste comune aduc la pieţele Focşani, pentru vânzare: lapte, ouă, brânză, unt, păsări şi tot felul de zarzavaturi.

Spre R. de Focşani, lângă suburbana Petreşti, este o pădure de stejar numită Crăngul Petreşti.

Focşănenii se duc aici, pe timp bun, de fac plimbări şi sz repauzează.

Desenaşi şi voi planul împrejurimilor oraşului în care locuiţi.

Pentru ş coaiele dela oraş şi aat

LECŢIA 63*a

CE ESTE O HARTĂ Semnele cu care desenăm la geografie.

•upă eum am făcut planul clasei, al şcoalei, al satului şi oraşului, aş putem face şi planul mai multor sate sau oraşe. Âcest plan îl putem face cu tot ce se află pe pământ ; dealuri, muri)

ape, şosele, sate şi altele.

83 Astfel de plan se numeşte hartă.

Desenarea unui colţ de pământ, cu tot ce se află pe el, ţinând seamă de punctele cardinale, se numeşte hartă.

Pe hartă se înfăţişează prin semne geografice; oraşele, satele, munţii, apele şi altele.

uliţă

drum 99999999 66669999

sosea cu pomi

6

biserică i

oX)

loc istoric deal

o

cale lerală hotar comunal hotar de iudeii hotare mai mari sal

isior-părău rău

O

orăşel

râu mai mari

,Hhm

*-* l-H HHH

munte

oraş capital

lac

78) Semne topografice pentru desenat harta.

Tot cc se află pe acest pământ le însemnăm cu diferite semne.

Iată dar semnele cu care putem desena diterite hărţi, de care trebue să finem seama şi să le învăţăm a le desena frumos.

■

ETljBiI

TrVm Pentru şcoalele dela sat şi oraş» LECŢIA 64-a

JUDEŢUL PUTHA N.

79) Harta Judeţului Puina cu hotarele.

De jurîmprejurul comunei noastre, mai sunt şi alte comune.

Unele sunt mai aproape, altele mai departe. Ţinutul care cuprinde mai multe comune, se numeşte judeţ.

Judeţul nostru se numeşte Putna. El are 235 sate, 5 comune 10 suburbane şi 78 comune rurale.

Comuna noastră, împreună cu alte 95 comune, formează judeţul El şi-a luat numele dela râul Pufna.

Harta are uimătoarea formă: (Se arată harta judeţului făcută din Se aseamănă cu un melc ce se urcă pe copac. împrejurul judeţului nostru, sunt şi alte judeţe; la Nord, judeţul la Est, judeţul Tecuciu; la Sud, judeţele Râmnicul* Sărat şi Buzău Vest, judeţul Trei Scaune.

urb;ne, Putna. carton,).

Bacău; şi la

S5 După cum vecinii îşi fac garduri între* ei, ca să se despartă, asemenea şi între judeţe sunt anumite semne, ca să le arate marginile.

Aceste semne se numesc hotare.

Când râurile, munţii ori dealurile servesc drept hotare, ele se numesc „hotare naturale".

Hotarele făcute de oameni, se numesc „hotare deânvoialâ" sau convenţionale» Când desenăm judeţul, hotarele convenţionale, Ie însemnăm cu puncte (,...) sau cu creionul de culoare roşie.

Judeţul nostru este mărginit de hotare naturale şi de hotare convenţionale. Înspre judeţul Bacău, avem numai ,,hotar convenţional" : de asemenea şi spre judeţul Buzău. Spre judeţul Tecuciu, râul Şiret tace hotar natural, după cum râul Milcov face hotar, prin unele locuri, spre judeţul Râmnicul* Sărat. Mânjii Vrancei fac hotar natural, spre judeţul Trei-Scaune şi judeţul Buzău. ______ LECŢIA 65-a

înfăţişarea pământului Judeţului Putna Pământul judejului nostru este ca o scară cu trepte. Pe lângă râu Şiret, este lunca acoperită cu apă în timpul Primăverii. A doua treaptă este şesul sau câmpia şi tot mei gând înspre Vest, călcăm pe dealuri.

De aici, tot înspre Vest, urcăm ultima treaptă, Munjii Vrancei.

Ei au mai multe culmi, care se desprind ca nişte drgete dele mână.

Cele mai însemnate sunt: Zăbrăuţi, Soveja, Coza, Giurgiu şi Aluni$.

Munţii sunt acoperiţi cu păduri de brad şi fag, Pe pocni, sunt păşuni.

Aceste culmi se continuă spre Est, prin ramuri de dealuri.

Dealurile Panciului şi Odobeşti, cu vii renumite. Răchitaşul Mare şi Ră* chitaşul Mic, Movila Porcului ş< Mărâştilor. Acestea sunt însemnate pentru luptele ce s’au dat între Români şi duşmanii noştrii.

Sub dealuri, este şesul sau câmpia, cu semănături de tot felul.

Pe lângă Şiret, este Lunca Şiretului cu apă, in buri mari, sălcii şi plopi.

LECŢIA 66-a

A

E L E

Judeţului Putna Pământul judeţului Putna este brăzdat de ape curgătoare.

Cea mai mare apă este Şiretul* Curge dela Nord spre Sud. Face hotar spre Tecuciu şi adună toate apele din judeţ.

Cele mai însemnate sunt: Trotuşul, care vine din judeţul Bacău.

Caregna, care iese din nişţe dealuri.

f

86 Zăbrăuţul, care isvorăşte din munţii Zăbrăuţi. Şuşiţa isvoraşte din munţii Sovejei. Toate se varsă în Şiret.

Putna, care isvorăşte din munţii Vrancei, primeşte pe Zăbala unită cu Năruja şi apoi pe Milcov, vărsându-se tot în Şiret.

80) Harta judeţului Putna cu munţi şi ape.

Aceste ape aduc mari foloase, căci învârtesc roţile la mori şi herăstrae.

In unele se prinde peşte şi pe văile lor, sunt drumuri pe unde merg căruţele.

LECŢIA 6r*a

'

ORAŞELE Judeţului Putna Dintre comunele urbane, ale jude/ului Putna, cea mai mare este oraşul Focşani.

Oraşul Focşani este reşedinţa sau capitala judeţului Putna.

Este aşezat in apropierea râului Milcov.

El este însemnat şi prin trecutul lui istoric. In el se află conducătorii judefuluL

1 Oraşul Odobeşti, însemnat pentru renumitele sale podgorii. Aşezai pe naiul stâng al Milcovului, /a Ves/ de Focşani, Panciu, însemnat tot pentru podgorii, aşeza/ pe dealul Panciului. La Răzoare şi Muncel, în apropiere de Panciu, au /os/ lupte crâncene între Români şi Nemţi.

Mărăşeşti, localitate istorică, aşeza/ pe va/ea Şiretului. Aici sau dat zcîe mai mari lupte, în anul 1917, între Români şi Nemfi. amintirea zelor morţi în lupte, s'a ridicat aici „Biserica Neamului", /n care se a//ă 3 a se/e ce/or care au murit pentru întregirea şi apărarea ţării. In faţa bise* vicii, este gara. A7ai es/e o fabrică de produse chimice.

Adjudul, aşezat pe valea Trotuşului, aproape de vărsarea lui în Şiret.

Are o fabrică de cherestea.

Toate aceste localităţi sunt comune urbane adică oraşe.

LECŢIA 68-a

TM6U19 Şl SATE DE FRUNTE Sascutul, în Nordul judeţului’ Are o farrică de zahăr.

Vidra, aşezat în ţinutul Vrancei, în partea de Vest a judeţului. Are un spital frumos. Aici se fac bâlciuri (iarmaroace) în mai multe rânduri pe an.

Sate însemnate: Vizantea, are bai minerale.

Aci vin bolnavii în timpul verii, pentru a-şi căuta sănătatea.

Mărăşti, localitate istorică, unde s’a dovedit vitejia românească.

Soveja, aşezată în munţi. Are aer curat de brad. Aici este un hotel şi mat multe clădiri frumoase. E loC de repaos vara.

83) Vedere din parcul Soveja.

!■

88 Bârseşti, aşezat la munte, în Vrancea, sat întemniat de Bârsan, unul din feciorii Tudorei Vrâncicaia. Pe dealul Dumbrava, lângă sat, se află un monument în amintirea lui Ştefan cel Mare.

Năruja, aşezat la munte, tot în Vrancea. Are un spital frumos.

Suraia, sat mare la câmp.

Nămoloasa, sat însemnat, aşezat tot în partea câmpului.

Păuneşti, cel mai mare sat din judeţul nostru.

LECŢIA 69-a

MĂNĂSTIRI. SCHITURI $1 CIMITIRE In judeţul Putna avem următoarele mănăstiri : Mănăstirea Vizantea, în satul Vizantea. întemeiată acum peste 300 ani, de un Domn al Moldovei.

Mănăstirea Soveja, făcută de un Domn al Munteniei acum 300 de ani* Mănăstirea Mera. pe valea Milcovului, în satul Mera.

Schituri: Lepşa, aşezat între munţi, într’o poziţie foarte frumoasă.

Schitul Brazi lângă Panciu, unde se găseşte şi mormântul scriitorului Ion Slavici. Tor aici este schitul Sft. loan.

Schitul Valea Neagră, pe valea Nărujei : Moşinoaiele pe valea Zăbrăuţului.

Tarniţa, Buluc şi Scânteia, pe culmea Magura-Odobeştilor.

Cimitire de EP3Îa In judeţul Putna sau dat lupte grozave pentru întregirea ţării noastre. De aceea, sunt o mulţime de cimitire, în care suni îngropaţi Eroii noştri.

81) Cimitirul Eroilor din Panciu. ✓

Cele mai însemnate sunt ; Cimitirele dela : M traşii, Soveja, Panciu, Doaga*Sfrăjescu, Odobeşti şi Focşani.

Mănăstirile, schiturile şi cimitirele de E*roi, sunt icoanele trecutului nostru de credinţă şi vitej'e.

89 LECŢIA 70-a

Locuitorii Judeţului Putna Pământul judefului noslru este locuit de Români Se găsesc şi alte neamuri', ca : Evrei, Unguri9 Greci, Bulgari, /4//77e73/ şi ŢiganiAceste neamuri trăesc mai ales prin oraşe şi târguri.

La sate locuiesc aproape numai Români.

Locuitorii judefului Putna vorbesc dulcea Limbă românească.

Românii şi celelalte neamuri, afară de Evrei, cred în invăfălurile Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea se numesc creştini. Evreii cied în învăţăturile lui Moise. Ei sunt de religie mozaică.

Creştinii ca şi mozaicii au bisericile lor, unde se roagă lui Dumnezeu.

LECŞIA 71-a

Ocupaţia Locuitorilor din Judeţul Putna

Ca să poată trăi, locuitorii muncesc.

Munca aceasta se numeşte ocupaţie.

Ei au ocupafia după locurile unde trăiesc.

Oamenii dela munte se ocupă cu: creşterea vitelor, şi lucrarea lem* nului. Ei cresc: oi, capre, boi, vaci, cai, etc. pe care le vând, sau le ajută la muncă. Din lemn fac: scânduri, putini, cofe, furci şi şindrilă.

Oamenii dela dealuri se ocupă cu cultivarea vi\ei de vie şi a pomi* lor roditori.

Oamenii dela şes se ocupă cu plugăria, grădinăria, împlefitul coşurilor şl rogojinilor. Cei de lângă ape prind peşte.

Mulfi cresc albine, pentru miere şi ceară.

Sătenii din jude/ul Putna au ocupafia de căpetenie, plugăria şi creş* terea vitelor.

Oamenii din oraşe se ocupă mal ales cu: negustoria, meseriile, lucrul pr\n fabrici, Iar unii sunt funcfionarl.

LECŢIA 69-a

PORTUL $1 OBICEIURILE locuitorilor din Judeţul Putna îmbrăcămintea locuitorilor se numeşte port.

E o mare plăcere să vezi pe săteni, în haine de sărbătoare. Mai ales locuitorii din Vrancea şi cei din partea de Nord a judeţului* au adevăratul pori românesc.

(:

pi 90 Bărbaţii poarta ifari strânşi şi încreţiţi pe picior, cămăşi cu cusuturi i'ru* moaşe, iar în picioare poartă opinci.

Mijlocul e strâns de chimir, brâu sau bete. Pe deasupra, vara poartă ilice, iar iama. sumane şi cojoace. Femeile au cămăşi înflorate, catrinţe din lână şi fir, iar pe cap ştergare de borangic, toate lucrate cu multă pricepere.

La horile şi nunţile dela sate, nu te saturi privind, acest port care rea* minteşte portul strămoşilor noştri.

In părţile acestea, ale judeţului nostru, s’au păstrat şi jocurile româneşti, cântecele de dor, jale şi bucurie, din bătrâni. Ei le învaţă unii dela alţii şi le păstrează curate aşa cum le*au apucat. Până şi casele le lucrează după felul celor bătrâneşti cu prispă, stâlpi încrustaţi şi porţi cu foişor.

Cei mai mulţi locuitori dela câmp, târguri şi oraşe, au pierdut porfu românesc.

Chiar obiceiurile noastre au început să fie părăsite. Aceasta este o mare greşeală.

Să ţinem cu drag şi sfinţenie la portul, cântecele şi jocurile noastre, căc ele sunt podoaba Neamului Românesc.

LECŢIA T3*a

BOGĂŢIILE JUDEŢULUI PUTNA Dumnezeu a fost bun cu judeţul nostru, căci ă lăsat multe bogăţii, din care se hrănesc locuitorii.

Pe lângă apa Şiretului e câmpia deschisă, pe care se seamănă : grâu, porumb, orz, ovăz, secară, in şi cânepă.

Pe lângă apele curgătoare şi câmpia întinsă, sunt grădini de zarzavat.

Oi, bo', vaci şi cai, pasc iarba cea grasă şi mătăsoasă, de pe lunci şi imaşuri.

Vin apoi, şirul de dealuri, care sunt împodobite cu livezi cu pomi rodi* tori de tot felul, vii, pe întinderi mari şi puţine semănături.

De pe dealuri se poate vedea culmea munţilor în zarea dinspre Vest.

Aici sunt păduri nesfârşite, de brad, stejar, tag, ulm, mesteacăn şi alţi copaci.

Turmele de oi şi capre, cirezi de vaci, herghelii de cai, vezi păscând pe poenile de pe coastele munţilor.

Apele la munte, curg repede, mişcând rojile la herasfrae, mori, dârste şi pive.

La Vizantea şi Soveja, sunt isvoare cu ape minerale, care vindecă diferite boli.

In satul Valea-Sârii şi alte localită(i se scoate sare.

Pe Pârâul Sărat, Vizantea şi Câmpuri, sunt isvoare de petrol (păcură).

91 Pe Valea Milcovului se găsesc cărbuni de pământ. La Andreuş sunt isvoare de gaz „metan", ce încă nu e folosit. Iată cât de bogat e judeţul nostru şi cat de darnic a fost bunul Dumnezeu cu noi î LECŢIA 74-a

CĂILE DE COMUNICAŢIE Satele, comunele rurale, oraşele, sunt legate între ele plin drumuri sau căi. Aqestea se numesc căi de comunicaţie.

Oamenii comunică (umblă) pe aceste căi.

Avem căi ferate şi şosele. Pe cale ferată mergem cu trenul, iar pe şo* sele cu automobilul, trăsura, căruţa, călare şi pe jos.

82) Harta judeţului Putna. cu caile de comunicaţie

Şoselele sunt de mai multe feluri: Acele cari leagă satele între ele, se numesc căi vecinale.

Pe acestea le îngrijesc Satele.

Acelea care leagă comunele rurale, se numesc căi comunale şi le îngri* ,

92 jcsc comunele. Şoselele care leagă localităţile cele mai însemnate din judeţ cu capitala judeţului, se numesc căi judeţiene. Pe acestea le îngrijeşte judeţul.

Mai suni şi alte căi, care leagă capitala judeţului nostru, cu alte oraşe mari, din alte judeţe. Acestea se numesc căi de Sfat (naţionale). Căiţe naţio­ nale sunt întreţinute de Stat.

Judeţul nostru are tot felul de căi de comunicaţie.

Câi ferate sunt: 1.

2.

3.

4.

5.

6.

Focşani—Mărăşeşti—Adjud şi trece în jud. Bacău—la Baaău.

Din această linie pleacă una dela Adjud spre Ardeal prin judeţul Bacău.

Dela Mărăşeşti, spre Est, peste Şiret în jud. Tecuciu —la Tecuciu.

Tot dela Mărăşeşti spre Vest la Panciu.

Dela Focşani—Odobeşti—Cucueţi.

Dela Focşani spre Sud, frece în jud. RâmnicuLSărat—la R.*Sărat.

Căi de Stat fnafiemale): 1. O şosea vine din judeţul RâmnicuUSarat şi frece prin: Focşani Mărăşeşti—Adjud—Sascuf—Bacău, alături cu calea ferată.

—

2. Altă sosea pleacă din Focşani spre Vrancea, în judeţul TreUScaune 3. Alta din Adjud, spre judeţul Bacău înspre Vest, alături de cale. fierată.

Căi judetSene i Una Focşani —Odobeşti; alta Focşani—Călieni; alta Focşani—Suraia

i

apoi, Mărăşeşti—Panciu—Soveja şi Focşani—Vidra—Vizantea r-Câmpuri.

Ce ar fi, ca pe marginea tuturor şoselelor, să fie plantaţi pomi şi copaci Sunt oameni şi copii răi, care strică ace şti pomi şi copaci, E un obiceiu

\

urît şi sjlbalec, care frtbue să dispară.

LECŢIA 75-a

AUTORITATEA JUDEŢULUI -

(Cârmuitcril)

După cum comuna este condusă de un primar, ajutat de consiliu, tot aşa şi judeţul este condus de Prefect, ajutat de un consiliu, numit Consiliu Judeţean.

Consiliul judeţian are un Preşedinte, care se sfâtueşie cu Prefectul pentru buna conducere a judeţului.

1

93 Clădirea unde se adună prefectul şi consiliul judeţian, se chiama Prefectură. prefectul are de ajutor în judeţ, alţi funcţionari, numiţi, Pi efori Primari şi Notari.

Afară de prefect şi consiliul judeţian mai sunt şi alte autorităţi ale judeţului.

A dministratorul Financiar, care îngrijeşte de strângerea dărilor. El are sub ascultarea sa, pe toţi controlorii şi perceptorii din judeţ.

Medicul Primar îngrijeşte de sănătatea locuitorilor. Are sub ascultarea sa pe doctorii, agenţii sanitari şi moaşele din judeţ.

Inginerul judeţului se ocupă cu buna stare a drumurilor. El are sub as* cultarea sa, pe toţi conducătorii, picherii şi cantonierii din iudef.

Protopopii (Protoiereii) sunt 3 în tot judeţul. Au sub ascultarea lor pe toţi slujbaşii bisericilor.

Inspectoratul şcolar are în grija sa bunul mers al şcolilor primare din judeţ. Este ajutat de subinspectorii şcolari şi are sub ascultarea sa pe toţi în* văţătorii.

Camera de Agricultură se îngrijeşte de bunul mers al agriculturii.

Medicul veterinar supraveghiază sănătatea şi buna îngrijire a vitelor.

Este ajutat de medici şi agenţi veterinari.

Comandantul Legiunei de Jandarmi supraveghiază liniştea şi paza lo* cuitorilor din judeţ. Are sub comanda sa pe toţi Jandarmii.

Prefectul, Consiliul Judeţian, Administratorul Financiar, Medicul Primar, Inginerul Judeţului, Protopopii, Inspectoratul Şcolar, Preşedintele Camerei de Agricultură, Medicul veterinar şi Comandantul de Jandarmi se numesc autorităţi judeţiene.

Lecturi geografice

LECŢIA 76-a

IZBÂNDA DEL A MĂRÂŞTI (De citit).

Satul cu vreo sută de case, se află pe dealul cu acelaş nume.

Aici, Românii au avut lupte mari cu Nemţii. Aceştia vroiau să ne robească.

Lupta cea mai grea a fost în ziua de 24 Iulie,

94 Duşmanii nu se aşteptau la asta. Ei stăteau liniştiţi; fiind încredinţaţi, ca numai Dumnezeu îi poate scoate din adăposturile lor.

In ziua de 24 Iulie, 1917. Românii îi isbesc cu curaj. Ca valurile apei înfuriate, se aruncă asupra lor. In strigăte de ura, urcă dealul râpos al Mărăştilor. Nemţilor nu le vine a crede. Ai noştrii se opintesc în luptă voinicească.

C emandantul neamţ doimea liniştit în Câmpuri. Nu crede că Românii au răpus pe Nemţi şi au intrat în Mărăşti. EI doarme înainte. Ameţit de so» mn se trezeşte. Se găteşte în grabă să fugă. N’a avut timp nici s㮺i ia că» ciula şi calul. Apucă la goană pe jos cu capul gol şi în papuci de casă.

Femeile şi copii îl blestemă, dar el nu se uită înapoi.

A avut mare noroc, că nu Uau prins Românii.

In fuga loi, Nemţii au lăsat multe tunuri, puşti şi pradă de războiu, în mâinele Românilor.

In câteva ceasuri, satul Mărăşti este ocupat de ai noştri.

Nemţii Tot ce Numai Tot ne

fug şi lasă’n urmă au. viaţa să le scape, dau.

LECŢIA <7»a

BĂTĂLIA DELA MĂRÂŞEŞTI (De cifit) Duşmanii ocupaseră mai mult de jumătafe din pământul ţării.

Ei ajunseră până la iudeţul nostru, la Mărăşeşti. Aici viteaza noastră armată, împreună cu Ruşii, i*au oprit.

O Doamne cât sânge a curs la Mărăşeşti!

Luptele au ţinut 14 zile neîntrerupt.

Cea mai grea şi mai mare luptă a fost însă în ziua de 6 August.

Aceasta e ziua sfânfă a Neamului Românesc,

pentru că duşmanii au

doborâţi în luptă înverşunată.

La orele 6 şi jumătate dimineaţa, începe lupta. Tunurile duşmane trag de clocoteşte valea Şiretului. Nu se mai vede soarele, de praf şi fum. Bu* huiturile îji iau auzul. Românii stăteau în adăpăsfuri, cu puşca la ochi. Aş*

95 *eplau comanda. Duşmanii se reped ca o furtună spre Români.

Ai noştd aud : ,,Pc ei copii 1“ Pornesc ca nişte valuri. Duşmanii trag de prăpădesc pământul, dar nici Românii nu se lasă. Sau încleştat în luptă. Intre orăşelul Panciu şi valea i Şiretului, e luptă pe viaţă şi pe moarte. Şi unii şi alfii se luptă voiniceşte* .

r

pe la amiaza duşmanul slăbeşte. Se clatină ca o buruiană în bătaia vântului.

Dumnezeu ne*a ajutat să*i învingem.

Seara s a lăsat liniştită, peste vaetele răniţilor şi mormanele de morţi.

K

Un vânt căldicel suflă dinspre Sud, aducând miros de praf de puşcă, sânge şi pământ răscolit. Firicelele de iarbă sunt stropite de sânge, Pământul e scormonit de ghiulele. Par’că ar fi arat plugul Primăvara.

Românii cu Ruşii am răpus în luptă dreaptă pe năvălitori.

LECŢIA 78-a

€miw ne putem cunoaşte satul S ar părea lucru greu, ca să ne cunoaştem satul.

Cu multa dragoste şi puţină migală, lucrul se face uşor.

Copii,

luaţi

fiecare

câte

un

caiet

4 şi

în

e

să răspundeţi, pe

încetul la următoarele întrebări: 1. Cum se numeşte satul tău ?

2. In ce parte a judeţului este aşezat ?

3. Cum se înfăţişează pământul satului? Este muntos, deluros ori şes?

4. Dacă e muntos ori deluros, ce nume poartă fiecare munte ori deal.

Spre ce punct cardinal, faţă de sat, este ?

5. De unde îşi trage numele dealul ori muntele ? Ce spun bătrânii ?

6. Aveţi vreo apă curgătoare sau stătătoare lângă satul vostru.

Ce nume poartă ? La ce depărtare, este de sat ? Dinspre ce punct

car*

dinal, spre ce punct cardinal curge, sau se află?

1

Dacă poartă un nume însemnat, ştiu bătrânii vre*o poveste despre ca ?

Scriţi voi toată povestea şi numele bătrânului care v’a spus*o.

Notă : Prezentul chestionar se va împărţi în câteva lectiuni, făcându--se mai multe compuueri geografice, sub conducerea învăţătorului. i

l

■

96 7. Cercetaţi şi vedeta câte casc suni în salul vcslru ?

Câte biserci şi cc hram arc fiecare ?

Câte şcoli şi cc nume poartă ?

Câţi copii (băiefi şi fete) învaţă Ia şcoala voastră ?

Câte prăvălii aveţi în sat ? Câte cârciume ?

Cu ce se ocupă* oamenii din satul vostru ?

Ce fel de meşteşugari* aveţi in sat ? Cum îi chiamă pe fiecare şi ce neşfeşug lucrează ?

8. Ce fel de haine se poartă la voi în sat ? Cumpărate din oraş, sau lucrate în casă ? * Care crede fi voi că4sunt mai bune şi mai frumoase?

9. Se face horă la voi în sat ? Unde se face ? Ce jocuri se joacă la horă ? Se joacă şi jocuri străine ? Care vă plac, cele româneşte, sau cele străine ?

10. Se face Ia voi clacă la lucru? Dar iarna şezători? In afară de lucru ce mai fac cei care se adună la clacă sau şezători ?

11. Şerifi poezia unui cântec, care se cântă de flăcăi şi fete în satul vostru.

12. Prin satul vostru a trecut războiul ?

Au fost distruse casele?

Casa voastră de când e făcută? Cine a lucrat la ea?

Unde au fugit locuitorii în timpul războiului ?

Familia voastră a fost refugiată sau îndepărtată ?

Ce povestesc părinjii voştri, rudele voastre, despre război şi fuga lor ?

Ce neamuri străine au trecut piin satul vostru în timpul războiului ?

Ce spun părinjii despre purtarea lor ? /3. Au rămas urme de războiu în satul vostru?

Aveţi cimitire de Eroi ? Sunt îngropaji şi soldafi duşmani în satul vostru ?

S a ridicat la voi în sat vre-un semn de amintire pentru cei morji în războiu ?

Aveţi vre^o ruda care să fi murit pe front? Cum îl chiamă?

14. Rugaţi bătrânii să vă povestească, dc unde îşi trage numele satul vostru. întrebaţi bătrânii să vă spună întâmplări mai însemnate din satul vostru ?

15. Ce părere aveţi voi despre satul vostru, faţă de satele vecine.

Ce aţi dori pentru satul vostru ?

SFÂRŞIT

Notă: Acest manual se poate folosi şi pentru predarea noţiunilor geo* grafice la cl. I*ia.